INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREȘTI MARIANA COSTINESCU • MAGDALENA GEORGESCU FLORENTINA ZGRAON DICȚIONARUL LIMBII ROMÂNE LITERARE VECHI (1640—1780) Termeni regionali Ml. EDITURA ȘTIINȚIFICĂ SI ENCICLOPEDICĂ București, 1987 Redactare si coordonare lexicografică GABRÎELA DANȚIȘ Coperta MONICA IOANA MINULESCU CUVÎNT ÎNAINTE Lucrarea de fală se înscrie în seria cercetărilor consacrate evoluției limbii române literare, privită în raport cu variantele teritoriale care au caracterizat faza veche a dezvoltării ei istorice. Studiul abordează vocabu- larul literar românesc din perioada 1640—1780, fiind prezentat sub forma unui dicționar în care sint selectați termenii regionali întâlniți în textele literare a părtinind intervalului de timp menționat. Dicționarul se adresează specialiștilor în limba română (profesori, cercetători), precum și tuturor celor interesați de limba, istoria și cultura, românească. Aceștia vor găsi aici, dincolo de cuvinte și sensuri, informații, indirecte, asupra vieții materiale, sociale și spirituale din epoca și locul în care ele au fost folosite. Dicționarul a fost elaborat în cadrul Colectivului de limbă literară și filologie al Institutului de Lingvistică din București. Fiind o operă reali- zată in colaborare, considerăm potrivit să arătăm contribuția fiecărei autoare la redactarea, dicționarului. Mariana Costinescu: Introducerea și literele C — L, Ț și U ; Magdalena Georgescu: Normele tehnice și literele M — B și T ; Florentina Zgraon: literele A, B, S, Ș, V și Z. începind cu faza de concepție și pînă la redactarea ei în forma finală, lucrarea a beneficiat de îndrumarea lui Ion Gheție, șeful Colectivului de limbă literară și filologie, față de care autoarele își exprimă gratitudinea și cu acest prilej. O sene de observații și sugestii care au contribuit la îmbunătățirea dic- ționarului ne-au venit din partea colegilor noștri, Laura Vasiliu, cercetător principal, și Marius Sala, șef de sector, refereați oficiali desemnați de Con- siliul științific al institutului. La cuvintele de origine turcă existente în dicționar, transcrierea s-a făcut după indicațiile date de prof. Vladimir Drimba de la Facultatea de Limbi Străine a Universității din București. Ne face o deosebită plăcere să adresăm mulțumiri tuturor persoanelor menționate, ca și celor solicitate ocazional în diverse momente ale alcătuirii acestei lucrări. Octombrie 1984 AUTO A BELE INTRODUCERE I. Lucrarea de față își propune să urmărească și să ilustreze modul în care se reflectă, la nivelul lexicului, diferențierea regională a limbii române literare din perioada 1640—1780. în abordarea materialului, am pornit de la premisa că limba literară evoluează sub influența a doi fac- tori: dialectele și cultura. în raport cu primul, este de așteptat ca le- xicul limbii literare să încorporeze elemente luate din graiurile locale, deosebite de la o zonă la alta, fapt care constituie motivul principal al diversificării sale din punct de vedere teritorial. în ciuda acestei realități, repartiția dialectală a lexicului limbii române nu se regăsește întocmai la nivelul limbii literare din perioada premergătoare unificării ei. Cauza acestei neconcordanțe rezidă în influența factorului cultural, care se exercită asupra limbii literare și în sensul unificării. Cînd afirmăm aceasta, nu ne gindim la o atitudine conștientă, de respectare a unei tradiții sau a unui model1. Acest lucru este mai ușor de imaginat în materie de fo- netică și chiar de morfologie, dar mai greu de conceput cînd e vorba de lexic, unde ar fi trebuit să se țină seama de prea multe modele, ele însele neconstituite, desprinse din nenumăratele serii sinonimice din limbă. Mecanismul principal prin care factorul cultural influențează confi- gurația regională a limbii literare este circulația textelor. Cartea româ- nească. tipărită și inanuscrisă, din perioada care ne interesează constă, în cea mai mare parte, din prelucrări sau copii, directe sau mediate, multe după lucrări elaborate în altă parte a țării, deci într-un grai diferit de cel al ultimului scriitor (prelucrător sau copist2). Dacă fonetismele, ca* și unele fapte de morfologie străine celui care copiază sau prelucrează un text, sînt mai ușor de eliminat, de vreme ce se operează cu echivalențe repetabile în multe cuvinte. înlocuirea unui termen cu altul nu se face fără riscul modificării contextului, întrucît ea presupune cunoașterea exactă a sensului unor cuvinte inexistente în uzul celui care operează schimbarea. De aceea, cuvintele din textele utilizate la alcătuirea unor scrieri în alte zone dialectale se păstrează în mai mare măsură decît ele, mentele lingvistice din alte compartimente ale limbii. Preluate cu con- textele lor, care le indică, de obicei, înțelesul, anumite cuvinte, inexis- tente în graiurile din regiunea în care se definitivează, se tipărește sau se copiază un text, ajung să se încetățenească în uzul literar respectiv. 1 Vezi pentru această problemă Gheție, BD, 269 — 271, 323 — 324, 404. 2 în legătură cu amploarea si direcțiile în care cartea românească circulă dintr-o parte în alta a țării, vezi Gheție, BD, p. 174, 321 — 324, 370-371, 377 — 378, 424-42S. INTRODUCERE 8 Chiar și simpla receptare a unui text în altă zonă decît cea de ori- gine 3 poate^ duce la însușirea de către lector a unui bagaj lexical inexistent ia graiul său. în acest sens, este cazul să ne întrebăm dacă anumite arde- lenisme întîlnite la scriitori moldoveni sau munteni nu își au explicația în formația culturală a acestora, mai mult sau mai puțin impregnată de lectura unor scrieri de peste munți. Procesul de instruire este o altă cauză a infiltrației lexicale din afara graiurilor locale în uzurile literare regionale. Desfășurat in mănăstiri sau în casele boierești, în Moldova și în Țara Românească, învățămîntul se făcea adesea cu dascăli veniți din Ardeal, ca, de pildă, dascălul Toader, profesor al copiilor boierului moldovean Ciogolea4. Este cunoscut și cazul transilvănenilor plecați la învățătură în mănăstiri din Moldova5. Activitatea de traducere, prelucrare, copiere și tipărire a unor cărți exercitată de oameni de cultură în regiuni diferite de cea de origine și receptată (în primul rînd) în zona unde aceste scrieri sînt elaborate este o altă cauză a transferului lexical interdialectal, la nivelul limbii literare. Astfel, dintre cărturarii ardeleni în Țara Românească, amintim pe Daniil Panoneanul, traducător al Indreptării legii (1652), pe mitropolitul Teodosie Veștemeanul, prefațatorul Liturghierului din 1680, pe Toader Corbea, au- torul unui dicționar latin-român, iar dintre moldovenii veniți în Țara Româ- nească, pe ucenicul lui Dosoftei,episcopul Mitrofan al Buzăului, diortositorul Bibliei de la București (1688) și traducător al Mineiului din 1698. în ce pri- vește prezența scriitorilor ardeleni din Moldova, amintim pe același Toader, dascăl al copiilor Ciogolea, venit din părțile Năsăudului, autor al unui Cuvînt de înmormântare (1639). Nu putem trece sub tăcere, în această ordine de idei, ipoteza originii ardelenești a mitropolitului moldovean Dosoftei6. Și în Tran- silvania se semnalează slujitori ai scrisului veniți de peste munți, precum ieromonahul muntean Silivestru, traducător al Noului Testament de la Bălgrad (1648), tipărit de Ștefan, tipograf din Țara Românească, popa Dobre, muntean, tipăritorul Catehismului calvin de la Prisaca (1642) și al Ca- zaniei de la Bălgrad (1641), sau copiștii moldoveni Vasile Sturze, Ștefan Dascălul și Vasile Preotul, semnalați în nordul, vestul Transilvaniei și în Banat7. 3 Dan Simonescu și Gh. Buluță, Pagini din istoria cărții românești. București, 1981, p. 80—85; Octaviân Schiau, Cărturari si cărți în spațiul românesc medieval, Cluj-Napoca, 1978, p. 30 — 158. 4 Vasile Pârvan, Un vechi monument de limbă românească (1639 — 1668), București, 1904 (extras din „Convorbiri literare", XXXVIII). 5 I. Lupaș, Documente istorice transilvănene, I, Cluj, 1940, p. 251. 6 Vezi Dosoftei, Opere alese. 1. Versuri. Ediție critică de N.A. Ursu. Studiu introductiv de Al. Andriescu, București’ 1978, p. VIII —X. 7 Pavel Binder, Din istoria legăturilor tipografice dintre Țara Ro- mânească si Transilvania. .Ștefan, tipograful Noului Testament din Alba lulia (1644-1648), în LR/XXIII, 1974, nr. 3, 245-248; Virgd Molin, Copiști moldoveni în Banat la începutul secolului al XVIII-lea. [Agaton Moldoveanul și Vasile Sturze Moldoveanul], în „Mitropolia Banatului", XIV, 1964, nr. 4 — 6, p. 211 — 221; Atanasie Popa, Copiști moldoveni din Transilvania in secolele XVII și XVIII, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei" 45, 1969, nr. 7 — 9, p. 458 — 467; G. Ștrempel, Copiști de manuscrise românești pînă la 1880, București, 1959, p. XXXV, unde sînt semnalați o serie de moldoveni care și-au desfășurat activitatea în 9 INTRODUCERE Faptele mai sus înfățișate schițează, în linii mari, motivele pentru care, în componența lexicului literar dintr-o anumită zonă geografico- iingvistică este de așteptat să intre nu numai elemente din graiurile locale, ci și cuvinte de altă proveniență dialectală, „împrumutate" pe cale cultă, în afara acestora, desigur, în textele literare pătrund termeni culți, fie preluați din alte limbi, cu a căror cultură și civilizație scriitorii au venit în contact Jcategorie în care intră și termenii administrativi), fie creați de aceștia. în principiu, există posibilitatea ca chiar termenii culți să cu- noască c repartiție pe zone lingvistico-geografice, dat fiind că înrîuririle culturale străine nu au fost aceleași sau nu au avut aceeași pondere în diversele părți ale teritoriului românesc. în lumina precizărilor făcute, conceptul de termen regional are două accepții, în funcție de varianta funcțională a limbii pe care ne situăm: grai sau limbă literară. Nu insistăm asupra conceptului de regionalism ia nivelul graiurilor, întrucît el coincide cu accepțiunea curentă. Ne rămîne să definim termenul „literar regional" drept un cuvînt (sau un sens) care a circulat în uzul literar al unei zone mai restrînse decît întreaga Daco- romanie. Neconcordanța dintre cele două concepte rezultă din aceea că un anumit uz literar poate conține nu numai termeni proveniți din graiurile locale, direct sau prin intermediul tradiției scrise, ci și elemente din alte graiuri sau din limbi culte. IL1. Obiectul studiului de față este lexicul literar regional, așa cum a fost definit mai sus. Dacă delimitarea conceptului s-a putut face cu re- lativă ușurință, cunoscînd condițiile în care se dezvoltă vocabularul limbii românești de cultură, identificarea, în noianul textelor literare din perioada ce ne preocupă, a cuvintelor care se înscriu, prin caracteristicile mai sus menționate, în sfera lexicului literar regional comportă o serie de difi- cultăți. Cea mai importantă, din care rezultă de fapt și'celelalte, este impo- sibilitatea cunoașterii exhaustive a lexicului diverselor uzuri literare din perioada de care ne ocupăm. Mărturia textelor ar fi revelatorie, cu con- diția ca ele să fi fost parcurse în totalitate și integral. Un astfel de demers ar fi depășit însă cu mult posibilitățile noastre. De aceea am fost nevoiți să ne limităm investigația la un număr relativ redus de izvoare. Ca surse de bază, am folosit Dicționarul limbii române, partea publicată (București, 1913—1949; 1965—1984) și cea manuscrisă, precum și alte lucrări con- sacrate lexicului românesc, dintre care menționăm dicționarul lui H. Tiktin, Rumănisch-deutsches Worlerbuch, voi. I —IV, București, 1903—1925. și pe cel datorat lui Lajos Tamâs, Etymologisches’historisches Worterbuch der ungarischen Elemente im Rumănischen, Budapest, 1966. Aceste lucrări lexicografice ne-au mijlocit extragerea unui material bogat, provenit dintr-un număr considerabil de texte, cele mai multe tipărite sau trans- mise prin ediții, de profiluri variate și aparținînd unor zone dialectale diferite. Este totuși de remarcat preponderența surselor moldovenești în lista izvoarelor folosite de Dicționarul limbii române. Pentru comple- tarea materialului, ne-am adresat direct unui număr de 257 de texte, din care am parcurs cîte 50 de pagini. în selecția acestor izvoare directe, părțile vestice ale Transilvaniei, spre Banat, ardeleni în Moldova (Dascălul Andrei din Pianul Săsesc, loanichie Monahul, Eustatie Popovici de la Baia Abrud), munteni în Moldova (Rafail Monahul), precum și moldoveni în Țara Ptomânească (Silvestru Ieromonahul și Vlad din Moldova). INTRODUCERE am avut în vedere mai multe criterii. în măsura posibilului, am urmărit ca textele să se poată repartiza, în proporții cît mai echilibrate, pe di- verse zone geografico-lingvistice și să acopere principalele in tervale de timp cuprinse în perioada studiată. Am avut în vedere următoarele di- viziuni geografico-istorice și lingvistice ale Dacoromaniei: Moldova, Țara Românească (cu subdiviziunile: Muntenia și Oltenia), Transilvania (cu subdiviziunile: Transilvania de sud-veșt, Transilvania de sud-est, Tran- silvania de nord și Crișana) și Banatul. în stabilirea provenienței regionale și în datarea textelor, traduse sau copiate, am ținut seama de locui si timpul tipăririi sau copierii lor, chiar dacă am avut indicații că modelul erti mai vechi și provenea din altă zonă dialectală. Fac excepție operele cronicarilor moldoveni din secolul al XVH-lea, transmise prin copii din secolul al XVII 1-lea, cele mai multe muntenești. în cazul acestor scriem ne-am orientat după originale, localizîndu-le în Moldova și datîndu-le în secolul al XVH-lea H. La textele transilvănene cu locul scrierii nemen- ționat am recurs, în vederea obținerii unei localizări restrînse la una din zonele specificate mai sus, la indicațiile oferite de aspectul fonetic și cel morfologic al limbii lor. La fel am procedat și cu textele lipsite de lămu- ririle ce ne interesează din Crestomația româna publicată de M. (raster9, la care am ajuns prin intermediul lucrărilor lexicografice menționate. în selecția izvoarelor, ne-a mai preocupat, de asemenea, și repre- zentarea tuturor tipurilor de texte, laice și religioase, traduceri și origi- nale, tipărite și manuscrise. Este însă locul să arătăm că, în mod deliberat , printre textele parcurse de noi. au o pondere mai mare manuscrisele, prea puțin puse la contribuție de dicționarele citate, care au utilizat înde- osebis tipăriturile și manuscrisele editate. în sfîrșil, mai adăugăm că am urmărit să echilibrăm disproporția ce se constată în lista izvoarelor folosite de Dicționarul limbii române. dintre scrierile moldovenești, pe de-o parte, și cele transilvănene și chiar muntenești, pe de altă parte. Am acordat de aceea o importanță deosebită zvoarelor bănățene, transilvănene și muntenești, pentru ca, în final, . ă obținem un material care să reprezinte, pe cît posibil în măsură egală, toate variantele teritoriale ale dacoromânei. 2. Dificultatea identificării regionalismelor decurge tocmai din această excerptare selectivă și parțialei a textelor, dictată de necesități de ordin practic. Ea face ca neatestarea unui cuvînt în texte dintr-o anumită zonă să nu-i indice în mod obligatoriu absența din uzul literar corespun- zător. în această situație, simpla înregistrare a unui cuvînt numai în texte ce se înscriu intr-o arie limitată ti teritoriului dacoromân nu este o condiție suficientă pentru a-i acorda statutul de regionalism, atîta timp cît este posibil ca ea să fie rezultatul unei întîmplări. A fost de aceea necesară găsirea unui sistem de control, care să confirme, cu ajutorul unor elemente de probabilitate, caracterul regional al termenilor, rezultat din textele consult a te. 8 Din compararea variantelor păstrate ale cronicii lui Ureche, re- zultă că intervențiile copiștilor asupra textului original s-au limitat la aspectul fonetic și morfologic al textului și în mod cu totul excepțional la cel lexical. Vezi Grigorc Ureche, Letopisețul Țării Moldovei. Texte sta- bilite, studiu introductiv, note și glosar de Li viu Onu, București, 1967. p. 48. 61 — 62, 161 — 185. 9 Voi. 1 — II, Lcipzig — București, 1891. 11 INTRODUCERE Cel mai eficace mijloc de control ar fi fost, desigur, compararea re- partiției cuvintelor din textele noastre cu configurația lexicală dialectală a dacoromânei de-a lungul perioadei studiate, pe care însă nu o cunoaș- tem decît în elemente disparate, întrucît nu există o lucrare de dialectologie istorică, bazată pe cercetarea lexicului documentelor localizate din veacurile trecute. Singura lucrare de acest gen, Graiurile dacoromâne in secolul al XVI-lea de Ion Gheție și Alexandru Mareș 10, se referă la o epocă ante- rioară celei abordate de noi, pe de o parte, iar pe de altă parte, materialul lexical este insuficient din cauza numărului redus de documente păstrate din epoca respectivă. Informații de aceeași natură se pot obține, indirect, și din studiile de istorie a limbii române, îndeosebi din cele în care se urmă- rește stabilirea configurației dialectale a dacoromânei n. Datele pe care aceste lucrări Ie oferă sînt însă insuficiente, fie pentru că nu acoperă cu destule exemple perioada de timp studiată, fie pentru că includ un număr restrîns de unități lexicale în raport cu numărul mare de cuvinte pe care le vehiculează textele cercetate. în lipsa unui astfel de instrument de referință, care să arate dacă în mod întîmplător sau, dimpotrivă, motivat aparițiile unui cuvînt în textele noastre trimit la o zonă limitată a domeniului dacoromân, am apelat la confruntarea acestora cu 1 răspîndirea în timp a cuvîntului, desprinsă din totalitatea surselor lexicografice consultate și cu 2 repartiția terme- nului în graiurile actuale, conform Atlasului lingvistic român. în ce privește primul reper, ținem să menționăm că răspîndirea mai mult sau mai puțin generală a unui cuvînt în scrierile literare clin ultimele două secole, în dezacord cu circulația limitată dată de textele literare vechi, nu a fost considerată relevantă pentru statutul cuvîntului în cauză. în această perioadă, constituirea normei literare supradia- lectale se reflectă și în planul lexicului, astfel încît scriitorii din diverse provincii românești ajung să preia elemente lexicale specifice altor va- riante literare regionale. Situația este ilustrată de cuvintele de tip sudic ta ficat, doică, înjura, rinichi, varză, pe care le întîlnim în secolele al XlX-lea și al XX-lea la autori din toate provinciile românești12. Nu este nevoie să mai insistăm asupra rosturilor stilistice ale folosirii de către scriitori a termenilor din afara uzului literar propriu. Așa este, de pildă, cuvîntul nea, întîlnit în secolele al XVII-lea — al XVUI-lea numai în scrieri din Ba- nat și din Transilvania, dar preluat în ultimele două secole, ca termen poe- tic, de scriitori din alte părți ale țării13. De asemenea, nu am socotit concludentă nici prezența, în scrierile istorice, a unor termeni inexpli- cabili prin tradiția literară sau prin graiurile locale preluați din izvoare și păstrați de cele mai multe ori pentru că se referă la realități istorico- sociale dintr-o anumită parte a țării u. 3. Au fost selectate ca formînd obiectul cercetării de față cuvintele care, raportate la cele două repere mai sus arătate, ilustrează una din 10 București, 1974. 11 Vezi Gheție, BD; G. Ivănescu, Istoria limbii române, Iași, 1980. 12 DA, s.v. / Gheție, BD, p. 515, 528, 534, 562-563, 607, 608, 610, 613: vezi, ibidem, și p. 502, 510, unde se relevă prezența unor elemente nordice în scrieri din sud, îndeosebi în dicționare. 13 DLR, s.v. ; Gheție, BD, p. 611. 14 Vezi cuvîntul cătană, în dicționarul nostru; cf. DA, s.v. INTRODUCERE 12 următoarele două situații de natură să le indice probabilii al ea apartenenței lor la un uz limitat teritorial: a) Repartiția rezultată din textele noastre coincide, în linii mari, cu 1 cea desprinsă din sursele lexicografice și cu 2 cea din graiurile actuale, în această situație sînt cuvinte ca agud „dud“, barilcă „putină", brincă „mînă“. Primele* două sînt localizabile, conform atestărilor din textele noastre, în Moldova. La aceeași zonă trimit și celelalte atestări ale cuvin- telor, în diverse alte scrieri și în graiurile actuale15. Pentru brincă „mînă;\. prezent în epoca studiată în scrieri din Banat și din sud-vestul Transil- vaniei, celelalte atestări trimit la Transilvania, îndeosebi la părțile de vest și sud-vest. Atlas al lingvistic român îl înregistrează în Crișana și în zona Munților Apuseni16. b) Repartiția obținută din textele consultate nu coincide cu (nici; una din cele două repartiții ilustrate de punctele 1 și 2, fie că zona indicată de texte este mai restrînsă sau mai largă decît (una dintre) celelalte două,, fie că vizează o altă arie. în astfel de situații am stabilit repartiții maxi- male, rezultate din reuniunea ariilor indicate de cele trei categorii de atestări (din textele noastre, din lucrările lexicografice și din graiurile actuale). Ne oprim la cîteva exemple. Beseadă (băsadă) „cuvînt" se în- tîlnește în perioada 1640— 1780 în scrieri din Crișana și din sud-veslul Transilvaniei. Celelalte atestări din sursele lexicografice trimit la Banat și la nordul Transilvaniei. Atlasul lingvistic român și alte lucrări de dialec- tologie Lan notat în zilele noastre în Crișana și în’nordul Transilvaniei17. Repartiție maximală: Banat, Crișana. nordul’și sud-vestul Transilvaniei. Ceair „izlaz, fînaț" neîntîmpină în textele dintre anii 1640—1780 numai în Moldova. Celelalte atestări ale cuvîntului trimit atît la Moldova, cît și la Țara Românească. Atlasul lingvistic român îl consemnează în sudul Munteniei18. Repartiție maximală: Moldova, Țara Românească. Există situații în care repartiția maximală stabilită în privința unui cuvînt include și zone în care prezența acestuia nu este confirmată de sursele din perioada studiată, dar unde termenul a fost înregistrat fie înainte de 1640. fie după 1780. O astfel de repartiție maximală a rezultat la cuvîntul ibovnic (ă ), notat în epoca ce ne interesează în Moldova, Tran- silvania și în Banat. Celelalte atestări literare, ulterioare, sînt preponderent moldovenești, cele muntenești fiind foarte recente. în graiurile de astăzi cuvîntul este cvasigeneral, fiind răspîndit, conform informațiilor date de Atlasul lingvistic român, în Țara Românească, Moldova și în sud-vestul Transilvaniei, arie căreia i se adaugă, prin datele oferite ele alte lucrări de dialectologie și de folclor, restul teritoriului dacoromân 19. Cu o cir- 15 DA, s.v., agud, badercă-. ALRM, SN, I, h. 199: ALRM II, h. 347 ; ALRM, SN, I, h. 132. în zilele noastre barilcă a fost semnalat cu totul izolat, în valea Hațegului; vezi Al. Viciu, Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al. poporului român din Ardeal, București, 1906, s.v. baterea, unde se precizează că în zonele învecinate se folosesc alți termeni (tisă, buric, budie). în ce privește repartiția cuvîntului agud, nu am avut în vedere dubletul său etimologic iagod, iagud, folosit în unele părți ale Ba- natului. 16 DA, s.v.: ALR. I. voi. I. h. 49. 17 DA, s.v.; ALRM I, h. 41: Ghetie. BD, p. 179. 13 DA, s.v.; ALEM. SN. I, h. 203. 19 DA, s.v.; 11 1771. 85\ 98V H 1778, llr; ALRM I, h. 338. 13 INTRODUCERE culație mai întinsă în graiurile actuale decît zona vizată de atestările lui vechi, cuvin tul ibovnic (ă) nu a fost selectat ca regionalism, întrucît nu am putut decide dacă, în regiunile unde nu a fost înregistrat în trecut, el nu este cumva o inovație recentă venită din nord. în schimb, pe omăt ..zăpadă“, înregistrat, conform surselor noastre, în Moldova și în nordul și vestul Transilvaniei, unde trimit și celelalte atestări ale cuvîntului în izvoarele lexicografice, semnalat astăzi, izolat, și în nordul Olteniei, nord-vestul Munteniei și în sud-est ul Transilvaniei, considerăm o infil- trație recentă în părțile sudice ale țării20. Ca atare, termenul a fost consi- derat ca specific Moldovei, nordului si vestului Transilvaniei (și nu ge- neral dacoromânesc). 4. în stabilirea extensiunii spațiale a cuvintelor, ne-am orientat și după răspîndirea derivatelor, desigur, dacă acestea nu prezintă dez- voltări semantice îndepărtate de semnificația cuvîntului de bază. Astfel, pentru mur „dud“ (< lat. morus} am urmărit și repartiția derivatului mură „dudă14, atît cea rezultată din textele noastre, cît și cea dată de celelalte categorii de surse. Textele noastre îl consemnează pe mur în Banat, în timp ce mură apare și în Țara Românească. Conform celorlalte infor- mații, relativ recente, mur se folosește izolat în diverse puncte din Oaș, Banat, Hunedoara și Oltenia, fiind înregistrat și în toponimice din nordul Munteniei și sudul’Moldovei. Acestea din urmă însă nu atestă în mod obligatoriu folosirea în zonele respective a apelativului mur în zilele noastre. Prezența însă a derivatului mură, „dudă11 în Biblia de la București, sprijinită și de atestările din graiurile actuale (Oaș, Oltenia, sudul Mun- teniei) ne îndreptățește să vedem în cuvîntul mur „dud11 un termen moș- tenit, cîndva general, în regres în epoca ce ne interesează, care nu poate fi atribuit unei anumite zone lingvistice21. Un alt exemplu: sensul etimologic de „bolnav11 al cuvîntului beteag ne întîmpină, în perioada studiată, în Banat și în Transilvania, în mod •excepțional și în Moldova, la Cantemir. Atestările ulterioare și situația din graiurile actuale confirmă circulația sensului numai în Transilvania și Banat22, iar prezența lui la Cantemir ne apare ca neconcludentă pentru realitatea lingvistică din Moldova. Pentru a stabili dacă termenul nu este cumva o infiltrație ardelenească accidentală, am apelat la derivatele beteji și betejeală, dintre care cel de al doilea prezintă în Moldova și sensul de „boală11. Constatarea sensului în cauză la derivatul betejeală în mai multe scrieri din Moldova pledează pentru interpretarea lui beteag „bolnav11 Ia Cantemir ca un fapt de limbă ce nu era străin de tradiția literară locală. Corelarea cu derivatele s-a făcut în toate cele trei faze ale selectării termenilor, corespunzătoare celor trei categorii de informații puse la contribuție (atestările din textele noastre, celelalte atestări incluse în lucrările lexicografice consultate, răspîndirea în graiurile de astăzi). Ră- mînînd acum numai la nivelul textelor excerptate, mai menționăm cîteva exemple. 20 Vezi E. Petrovici, Repartiția graiurilor dacoromâne pe baza Atla- sului lingvistic român, în LR, III, 1954, nr. 5, p. 5 — 17; idem, Baza dia- lectală a limbii noastre naționale, în LR, IX, 1960, p. 60 — 78; Gheție, BD, p. 190. 21 DLR, s.v. mur, mură; ALRM, SN, I, h. 149, 150, „Dacoromania11, VII (1931-1933), p. 257. 22 DA, s.v.; ALRM I, h 190; cft ALRM I, h. 100, ALRM II, h. 162, ’ntroducere 14 Verbul argăsi (arghisi) „tăbăci”, atestat în Banat, a,fost urmărit, pentru a-i stabili repartiția, și în derivatele argăseală (arghiseală, Banat) și argăsit (Țara Românească, Transilvania de sud-vest). Verbul cîștiga „a se îngriji” este înregistrat în Banat. Derivatul său regresiv cîștiga „grijă” apare în schimb în Banat, Crișana și în sud-vestul Transilvaniei, repartiție pe care o presupunem și pentru verbul de bază. Sensul de „conducător” al lui hotnog, consemnat în Transilvania de sud-vest, este de presupus și pentru Crișana, unde întîlnim derivatul hotnogie „conducere”. în ce privește localizarea derivatelor, este de la sine înțeles că nu am aplicat reversul raționamentului de mai sus. Cu alte cuvinte, nu am socotit obligatoriu ca acestea să circule pe o arie tot atît de întinsă ca și aceea a cuvîntului bază. Astfel, dacă pentru verbul a ima „a murdări”y prezent în scrieri din Moldova și din Transilvania, am recurs la deri- vatele imală (Banat), imare (Moldova), imăciune (Moldova), imălos (Banat),, imător (Moldova) pentru a-i confirma repartiția și a i-o completa cu Ba- natul, la localizarea derivatelor nu ne-am referit la extensiunea terito- rială a verbului de bază, dat fiind că în contrast cu derivatele, care pre- supun baza, chiar dacă aceasta nu apare și independent, baza nu presu- pune derivatele și cu atît mai mult un derivat anume. Cuvîntul uric „loc, posesiune de veci transmisă prin moștenire” circulă în scrieri din Moldova, Transilvania, Banat și Crișana. Derivatul uricaș „moștenitor” nu apare însă în Moldova, unde are curs un alt de- rivat, uricar .„scriitor de documente”, care reflectă sensul al doilea al lui uric „act, hrisov”. Verbul celui circulă în Banat și în Transilvania. Derivatul încetul este caracteristic numai sud-vestului’ Transilvaniei. Este evident că ariile celor două verbe nu se suprapun, zona de circulație a derivatului inclu- zîndu-se în aceea a cuvîntului bază. 5. Ținem să precizăm că, potrivit accepțiunii conceptului de regio- nalism adoptate în lucrarea de față, unde, prin forța împrejurărilor, am pornit de la texte și nu de la graiuri, nu au fost incluse în categoria ter- menilor literari regionali anumite cuvinte care, generale în limba lite- rară, reprezentau, poate, regionalisme la nivelul graiurilor. Este cazul unor cuvinte ca: sudui, zăpadă, păcurar, sudoare etc. Sudui (< magh. szidni) caracteriza, ca și astăzi, graiurile de nord ale Dacoromaniei. în textele literare din perioada de care ne ocupăm cuvîntul se întîlnește însă și în Țara Românească, avînd mai multe atestări în diverse scrieri. Aici verbul apare în concurență cu a înjura (< lat,. injuriare), pe care l-am reținut ca regionalism specific uzului literar sudic. ZApadă, termen specific graiurilor sudice, ne întîmpină în texte literare din toate părțile țării. Numărul mare de atestări în textele mol- dovenești și transilvănene, dintre care numai unora li se pot atribui mo- dele sudice, ne împiedică să-l considerăm pe zăpadă termen regional pe planul limbii literare. Nu știm care era în graiuri situația unor cuvinte cîndva generale în limbă, de tipul păcurar sau sudoare. Ardelenism în graiurile actuale, păcurar „cioban” (< lat. pecorarius} este înregistrat, în perioada cer- 15 INTRODUCERE setată, de texte din toate provinciile românești 2\ dar în concurentă cu cioban în Moldova și în Țara Românească. Reținîndu-1 ca regionalism specific uzului literar din Moldova și Țara Românească pe cioban, nu am atribuit calitatea de regionalism sinonimului său păcurar, care, chiar dacă nu ar mai fi avut curs în graiurile din provinciile amintite, s-a putut menține în tradiția literară. Sudoare (< lat. sudor} este înlocuit în graiurile de lip muntenesc eu nădușeală, derivat al lui năduși (< bg. nadusa}. în epoca studiată, textele din Țara Românească îl notează numai ^sudoare, explicabil fie numai prin tradiția literară, fie și prin graiurile locale, unde s-a putut menține vreme mai îndelungată. Nădușeală nu apare decît cu sensul de -.sufocare”, în scrieri din Moldova și Transilvania; sensul muntenesc de .astăzi poate fi mai recent. Așadar’ nici sudoare nu a fost selectat ca termen regional în limba română literară. 6. Luată ca punct de plecare în aprecierea caracterului regional sau general al cuvintelor în varianta cultă a limbii române, mărturia textelor investigate a fost pusă sub semnul întrebării de cîte ori ne-a îndreptat, prin atestări izolate, în afara ariei presupuse de celelalte ca- tegorii de atestări. Dacă aceste atestări izolate au putut fi explicate prin proveniența extralocală a modelelor sau a autorilor, eventual prin •cultura lor lingvistică, termenii respectivi au fost interpretați ca infil- trații accidentale, neîncetățenite în uzul literar. în astfel de situații sînt cuvinte ca: amăgeu „amăgitor, înșelă!or”, amăgulitor „lingușitor”, cinice „unealtă”, sprințar „amenințător, defăimător: nestatornic”, șuvăi „a se eschiva”, vindeca „a închide, a astupa, a seca”, vition „slab, plăpînd” etc., moldovenești și nord-ardelenești, ciubăr „hîrdău”, șagă „glumă”, șirag „armată, trupă” etc., moldovenești si ardelene (-bănățene), cu ates- tări izolate în Țara Românească sau (și) în Transilvania. La acestea se adaugă altele, fie muntenești, dar cu apariții izolate în Moldova, ca, de pildă, coșciug „sicriu”, doică, fie moldovenești și muntenești, notate în Transilvania, precum cioban „păstor”, conac „popas” etc., fie ardelenești, dar înregistrate în Țara Românească [covaci etc.). Exemplele se pot în- mulți, ilustrînd și alte situații. în legătură cu această problemă, mai avem de adăugat că tot ca infiltrații exlralocale au fost interpretate și o serie de cuvinte întîlnite în lexicoanele epocii ca unice atestări în zona în care au fost elaborate aceste lucrări. Deși ele reflectă în primul rînd uzul lingvistic al regiunii în care au fost alcătuite, prin scopul lor, im atît normativ, cît descriptiv și explicativ, ca și prin izvoarele folosite, texte propriu-zise sau alte lexicoane din diverse părți ale țării, dicțio- narele incorporează, într-o proporție variabilă, elemente lingvistice inexis- tente în tradiția literară locală 24. 23 Pentru Moldova, păcurar a fost notat în IT 1689, LLsv; IT SEC. XVIII, 126r, cf. și păcurăraș NCCD, 319; din Țara Românească deținem următoarele atestări: CRON. 1687, 26v; ANON. CANTAC.; AA 1717, 235v; E 1748, 20v; IT 1758, 125v; AA 1770, 40r; AA 1777, 156r; pentru Transilvania, păcurar a fost consemnat în: IT 1749, 164v: IT 1767. 2V; AA 1773, 135r: AA 1778, 13v; AA SEC. XVIII1, 21r, 2P ; AA SEC. XVIII2, 69r. 24 Cf. Mirela Teodorescu, Elemente regionale in Lexiconul lui Mur- dărie Cozianul, în Studii de limbă literară și filologie, II, București, 1972, p. 77 — 92. INTRODUCERE 16 Am socotit necesară evidențierea acestor infiltrații lingvistice locale, întrucît ea ilustrează „pe viu“ mecanismul prin care, pe planul limbii literare, tind să se generalizeze normele regionale. La cele mai multe cuvinte incluse în lista noastră, această tendință nu se finalizează decît rareori, așa cum se întîmplă în cazul lui doică, termenul consacrat în uzul literar de astăzi în locul lui ?namcă. Cuvintele care în textele parcurse de noi prezintă atestări izolat© în afara zonei de repartiție indicate de reperele menționate anterior (vezi p. 12, punctele 1 și 2) au fost atribuite și uzului local pe care scrierile îl reprezintă ori de c’îte ori nu li s-a putut da o explicație prin filiația tex- telor. în această categorie intră, de pildă, ardelenisme ca băsău „ură, pică, ciudă“, hasnă „folos“, care par a fi avut o circulație vremelnică și în uzul unor oameni de cultură din Țara Românească. 7. Revenind la selecția cuvintelor, mai trebuie să arătăm că dacă aceste atestări izolate din textele noastre completează o arie care aco- peră, prin aceasta, întreaga Dacoromanie, termenul a fost considerat nesigur ca regionalism și, ca atare, a fost exclus din lista noastră. în această situație este cuvîntul văiera „a se jeli, a se văita“ din scrierile moldo- venești, pentru care sursele documentare trimit și la Transilvania și Banat. Cuvîntul apare însă și într-un text muntenesc (Varlaam și loasaf), unde nu i s-a găsit o motivație satisfăcătoare. Prin aceasta, termenul nu a putut fi atribuit numai zonei nordice a Dacoromaniei, nefiind exclusă prezența lui și în sud. în selecția noastră sînt incluse și cuvinte cu privire la care nu am putut decide, aplicînd toate elementele de probabilitate formulate mai sus, dacă au avut o circulație limitată teritorial în limba literară din se- colele al XVII-lea — al XVIII-lea. Iată, de pildă, un cuvînt ca ucide.r cu sensul de „a lovi“, moștenit din limba latină și păstrat și astăzi în graiurile din Banat, sud-vestul, nordul Transilvaniei și nordul Moldovei^ precum și în Oltenia și părțile nord-vestice ale Munteniei. în Țara Româ- nească este înregistrat numai în cîteva texte religioase, unde poate fi pus tot atît de bine pe seama modelelor nordice, eventual, a bagajului lexical al alcătuitorilor lor, ca și pe' seama realității lingvistice locale, de vreme ce cuvîntul prezintă acest sens și în textele coresiene. Tot astfel* cuvîntul hîrb „ciob“, caracteristic, conform atestărilor din textele in- vestigate și răspîndirii lui în graiurile actuale, zonei nordice a Dacoro- maniei, este consemnat în cîteva scrieri muntenești care au pus la contribuție modele nordice. Avînd în vedere că etimonul cuvîntului este bulgăresc (hrub), nu ni se pare exclus ca atestările lui muntenești vechi să fie mărturie a extensiunii cuvîntului și în uzul muntenesc, unde a fost înlocuit cu ciob. Astfel de cuvinte apar în lista noastră de regionalisme cu mențiunea că ele prezintă un coeficient de probabilitate mai redus. 8. Mai trebuie să precizăm că mărturia graiurilor de astăzi nu a fost pusă întotdeauna la contribuție în operația de localizare a cuvintelor extrase din textele noastre. La unele cuvinte, deși populare, nu deținem informații referitoare la răspîndirea lor actuală. Prin forța lucrurilor, documentația noastră s-a limitat la izvoarele mai vechi în cazul unoz’ cuvinte populare dispărute astăzi, ca și realitatea pe care o desemnează: bejeni, băjenar, cuniță „impozit pe vite“, iobagi, pogonărit, vecin, „țăran dependent“, vedrit, vinarii „impozit pe vin“. De asemenea, am consi- derat ca atare mărturia textelor pentru stabilirea repartiției unor cuvinte: nesemnalate în graiurile de astăzi care par a fi aparținut numai limba- INTRODUCERE jului literar (și administrativ) din zona unde au fost atestate, ca de pildă: aleaniș „dușman", fuglu „captiv", hain „trădător", otălmăzui „a ocroti" r uzbăi „a se încrede, a nădăjdui", utalmaz „apărare, sprijin", zavistui „a pizmui". Tot astfel am procedat și în cazul cuvintelor cu statut clar de elemente culte, cele mai multe împrumuturi de diverse origini: slavonă (isțeli „vindeca", izvrăti „a întoarce", milosîrd „milos", oceaianie „dez- nădejde", zacon „lege", zaconic „legiuitor" etc.), greacă (aplos„ simplu",, cuneală „iepure de casă", heragră „podagră", inglendisi „a se amuza", meghistan „nobil turc") și turcă (murtat „renegat", musaip „nobil turc", zapt-ferman „decret de numire" etc.) în Principate; latină (amator „iu- bitor", artic „plîngere, jalbă", sumă „sumar, conținut") în Transilvania și Moldova; maghiară (alenzui „a contrazice"; cf. și notareș „notar". pașuș „pașaport", secretarius „secretar", cuvinte latinești pătrunse prin filieră maghiară în Transilvania; rusă (șpagă „armă albă", holcă „gălăgie^, tumult", ucaz „ordin" etc.) în Moldova. Există și cîteva creații pe teren românesc, în special calcuri, cum sînt: alegere „dialog,j discuție", cdsău „proprietate, însușire". în ce privește elementele culte, menționăm că nu ne-am oprit asupra formelor singulare, a căror existență, fie ea limitată chiar la un anumit limbaj cult, nu este confirmată de alte atestări, anterioare sau posterioare* epocii studiate. 9. Lista noastră de cuvinte, selectate conform criteriilor enunțate în rîndurile anterioare, totalizează un număr de circa 2000 de termeni. Probabilitatea încadrării lor corecte în această categorie variază de la un cuvînt la altul, în funcție de bogăția și de tipul de informații care ne-au permis să-1 localizăm. Precizăm că nu considerăm această listă exhaustivă. Regionalismele, la rîndul lor, au fost selectate și după gradul lor de funcționalitate la nivelul limbii de cultură, cu alte cuvinte ținînd seama de măsura în care ele sînt relevante pentru configurația lexicală a limbii române literare din secolele al XVII-lea — al XVIII-lea. Selecția noastră urmează a fi confruntată cu situația desprinsă din parcurgerea documentelor localizate din perioada studiată, cerce- tare, în materie de lexic, absolut necesară pentru aprecierea corectă a raportului dintre graiuri și limba literară. Această operație ne va duce, poate, la clarificarea statutului unor cuvinte ca cerca „căuta", ucide „lovi" etc. și la adăugarea în lista regionalismelor a altor cuvinte, asupra cărora nu ne-am putut pronunța cu mijloacele de documentare deținute pînă in prezent. III. Cercetarea noastră s-a concretizat într-un dicționar în care tratarea lexicografică a cuvintelor se integrează viziunii spațiale a răs- pîndhii lor în uzul literar românesc din perioada 1640—1780. Intervalul de timp pe care îl acoperă materialul dicționarului (140 de ani) este suficient de restrîns ca să permită o viziune preponderent sincronică a lexicului literar românesc în aspectele sale diferențiate spațial.. Privit deci ca o secțiune în vocabularul literar românesc la un anumit moment al evoluției sale, dicționarul propune o imagine a unei părți a acestuia, compusă din cuvintele care, la acea epocă, au diferențiat^ pe plan lexical, variantele literare regionale ale limbii române. Multe dintre cuvintele incluse în dicționar prezintă relații de sine n imie. Numărul termenilor unei relații de sinonimie variază, ajungînd pînă la 15 (vezi, de pildă, seria sinonimică a lui celarnic}. Cuvintele poli- INTRODUCERE 13 semantice pol realiza două sau chiar mai multe serii sinonimice. Astfel, un cuvînt ca bănat are cinci serii sinonimice, în funcție de următoarele sensuri: 1. „tristețe, jale, regret, căință44: bănuială, (1), busluială, Ungă, tristeală; 2. „mihnire, supărare44: băsău (3), polcă, policală (1), siclet^ supăr; 3. „mînie, necaz, ciudă44: but; 4. „învinovățire, imputare, mustrare, certare44: preobrăzitură, probozeală, răpște; 5. „bănuială, suspiciune44: bănuială (2). Seriile sinonimice cuprind atît cuvinte folosite cu același sens în zone diferite (agud-dud-frăgar; doică-mamcă; boltă-dugheană-prăvălie; ficat-mai; ginere-june-mire ; varză-curechi etc.J, cît și termeni care apar în cadrul aceleiași zone, proveniți de obicei din limbi deosebite [cîștiga „a se îngrijora44 — gindi, în Transilvania de sud-vest, comlndă-pominoc în Moldova, custa-ilui în Crișana, holcă-zarvă în Moldova), și mai rar, din aceeași limbă (magh.: aci-astaloș „tîmplar44, băsău-alean „pică, ciudă, dușmănie44, în Transilvania). Evidențierea relațiilor sinonimice făcută în finalul fiecărui articol are menirea de a arăta termenii opozabili regional, pe de o parte, și, pe de altă parte, de a ilustra bogăția, varietatea și sursele vocabularului folosit în limitele variantelor regionale ale limbii literare românești din perioada premergătoare modernizării ei. în aprecierile asupra acestei probleme trebuie să se aibă în vedere și termenii general românești, aceia care, alături de structura gramaticală comună, conferă unitate tuturor variantelor regionale ale limbii române. NORME TEHNICE Fiind o cercetare în domeniul istoriei limbii române literare, lucrarea.; de față are, prin felul în care a fost organizat materialul, un pronunțat caracter lexicografic. în cele ce urmează, ne propunem să prezentăm normele tehnice care au stat la baza redactării glosarului, mențio- nînd de la bun început că principiul lexicografic a fost subordonat ce- rințelor impuse de perspectiva spațială a lucrării. în cuprinsul glosarului, unitățile lexicale, selectate după criteriile expuse în capitolul introductiv, sînt ordonate alfabetic. Fiecărui cuvînt considerat regional îi este consacrat cîte un articol, în a cărui structură intră următoarele elemente: 1. titlul; 2. indicațiile gramaticale; 3. re- partiția teritorială; 4. definirea sensului; 5. citatele ilustrative; 6. for- mele gramaticale; 7. variantele; 8. etimologia; 9. familia de cuvinte și 10. sinonimele. 1. Titlul articolului reproduce una din variantele consemnate în texte; aceasta nu coincide întotdeauna cu forma-titlu înregistrată în DA și DLR (tipărit sau manuscris). în stabilirea formei-titlu din glosar s-a avut în vedere numărul de atestări al variantelor, ca și apropierea de etimon. Astfel, în izvoarele cercetate au fost notate două variante ale aceluiași cuvînt, hostorom și ostorom, pe care dicționarul-tezaur nu-1 înre- gistrează. în glosar s-a adoptat ca titlu forma oștorom, mai apropiată de etimonul maghiar ost(o)rom decît forma cu h. în schimb, s-a lucrat sub forma-titlu vitioan cuvîntul provenit din magh. hitoâny, prezent o singură dată în varianta hitioan și de șapte ori în varianta cu v inițial. Consemnînd ca formă-titlu una din variantele atestate în texte, nu am reprodus și pronunțiile regionale sau populare de tipul ă proton > a, a aton > a, e aton > i, o aton > u, g pentru j în gioacă, giurui etc., dz pentru z, velarizarea vocalelor datorită timbrului dur al consoanelor precedente, reducerea diftongului — ^d la a, palatalizarea consoanelor. Asteriscul precedă cuvintele-titlu a căror încadrare în categoria regio- nalismelor prezintă un oarecare grad de incertitudine (vezi *apleca, *cercar *șar. * tăgadă ș.a.). 2. După titlu urmează indicațiile gramaticale, care se reduc la pre- cizarea clasei morfologice. La substantiv, se indică și genul acolo unde acesta este cunoscut; dacă genul nu poate fi stabilit — ca în cazul cu- vintelor pozool. selam. șator, șișac — s-a dat doar indicația subst. Numărul se precizează la substantivele care apar numai cu formă de singular sau numai cu formă de plural (vezi, de pildă, biu (2), borfe, lincote). La cuvintele care se încadrează în două sau mai multe clase morfologice, indicarea acestora se face în ordinea alfabetică a denumirii lor. NORME TEHNICE 20 3. Pentru repartiția teritorială, indicata în paranteze rotunde, se folosesc siglele ȚR (= Tara Românească), Mold. (= Moldova), Trans. (= Transilvania). Ori de cile ori a fost posibil, repartiția teritorială a fost detaliată pe zone mai restrînse, utilizîndu-se următoarele sigle: Munt. ( = Muntenia), Olt. (= Oltenia), Ban. (= Banal), Criș. (= Crișana), Trans. S ( = zona de la sud de Mureș, excluzînd Banatul), Trans. N ( = zona de la nord de Mureș, excluzînd Crișana), Trans. SV (= județele Alba, Hunedoara și Arad), Trans. SE (= județul Brașov). Repartiția consem- nată între paranteze este cea ilustrată de atestările de care dispunem, chiar dacă ele nu acoperă întreaga zonă în care cuvîntul a putut circula, conform altor categorii, de izvoare. Au fost omise așadar zonele în care am reconstituit circulația cuvîntului atît prin surse — literare și ne- literare — anterioare anului 1640 și posterioare anului 1780, cit și prin mărturia documentelor datînd din perioada 1640 — 1780. Un exemplu în această privință este cuvîntul tăroasă, pentru care glosarul indică re- partiția în Trans. SV, întrucît sursele noastre nu-1 înregistrează decît în această zonă. în realitate, cuvîntul a putut cunoaște o circulație mai largă, căci el a fost consemnat în Palia de la Orăștie, iar în zilele noastre Atlasul lingvistic român îl menționează nu numai în Transilvania de #ud-vest, ci și în Banat, Crișana și Maramureș. în unele cazuri, repartiția stabilită de noi și indicată între paranteze este mai restrînsă decît ceea ce rezultă din atestări. De pildă, un cuvînt cu circulație sigură într-o zonă precis delimitată apare și într-un citat provenit dintr-o altă arie geografică, în care, în realitate, cuvîntul nu a avut curs; faptul este explicabil prin filiația tipăriturilor sau a copiilor manuscrise în care a circulat textul, eventual prin cultura lingvistică a autorului. în acest caz, se indică la repartiție numai zona în care cuvîntul cunoaște o răspîndire reală, iar citatele provenite din alte arii dialectale sînt notate după semnul //. Iată, de pildă, cuvîntul meserniță, care în perioada 1640 — 1780 prezintă atestări din texte ce provin din Moldova si Transilvania de sud-vest, apare și într-o copie munteană de la sfîrșitul secolului al XVII-lea a Leastviței tradusă de mitropolitul moldovean Varlaam1. Copistul muntean respectă textul pe care îl copiază și-l re- produce întocmai, dar glosează marginal cuvîntul meserniță prin ma- gherniță. în cazul acestui cuvînt, repartiția indicată în paranteze este Mold., Trans. SV. Ca urmare a puternicei influențe moldovenești ce s-a exercitat asupră-i2, Biblia munteană de la 1688 conține un însemnat număr de cuvinte regionale proprii exclusiv Moldovei, cum sînt: măiestri, mănunchi, nacealnic, polc, ș.a. Pentru toate aceste cuvinte, repartiția indicată, mai restrînsă decît cea ilustrată de texte, este Moldova. 1 Florentina Zgraon, Manuscrisele românești ale Leastviței pină la jumătatea secolului: ! F^III-lea. Probleme de filiație, în LR, XXVI, 1977, nr. 5, p. 517 —5o. 2 Ion Gheție, Biblia de a București și procesul de unificare a limbii române literare, în „Studii de limbă literară și filologie44, voi. II, București, 1972, p. 53-66. 21 NORME TEHNICE Există și cazuri în care repartiția reală n-a putut fi ilustrată prin texte literare databile în perioada cercetată, deoarece lipsesc tocmai textele originare din zona în care a circulat cuvîntul respectiv. în această si- tuație se găsesc cuvinte regionale ca: hetesar, măzăceală, stăvar. Pentru aceste cuvinte s-a indicat în paranteze repartiția reală, stabilită de noi prin investigarea altor categorii de izvoare, iar citatul ilustrativ, pro- venit din alta zonă decît aceea în care a circulat cuvîntul s-a dat după //. La cuvintele cu un singur sens repartiția precedă definiția. La cu- vintele cu mai multe sensuri, repartiția indicată în paranteze rotunde este plasată înaintea primului sens și nu se mai repetă înaintea celor- lalte sensuri, dacă acestea cunosc una și aceeași arie de răspîndire. Așa s-a procedat, de exemplu, în cazul unor cuvinte polisemantice ca: moșan, nășii, obști, poznă, prisne, tract, care au circulat în Moldova. în cazul în care repartiția variază de la un sens la altul, indicarea zonei în care a fost cunoscut cuvîntul se face pentru fiecare sens în parte. în această situație, repartiția este plasată între numărul de ordine al sensurilor și definiția acestuia, ca în exemplul BETEAG adj. și s. m. 1. (Mold., Ban.» Transei Bolnav (...) 2. (Mold., ȚR) Infirm (...). Pentru cuvintele care pe lingă sensul de bază prezintă și sensuri derivate sau specializate, re- partiția acestora din urmă a fost indicată ori de cîte ori sensul derivat, respectiv specializat, cunoaște o circulație diferită de aceea a sensului de bază. Această situație este ilustrată de cuvîntul povață, atestat în Moldova și Oltenia cu sensul de bază „conducător", îndrumător, povă- țuitor", în Moldova și Transilvania de sud-vest cu sensul derivat „ghid, călăuză" și în Moldova cu sensul specializat „persoană care conduce un vehicul". 4. Definirea sensului se face, de regulă, după DA sau DLR. S-au evitat însă explicațiile detaliate și s-a urmărit realizarea unor definiții cît mai scurte, limitate la strictul necesar pentru identificarea sensului, în acest scop, s-au folosit cu precădere sinonimele literare de astăzi; de exemplu, orbalț este definit prin „erizipel", nu prin sinonimul re- gional „brîncă". Alteori, de obicei atunci cînd cuvîntul regional nu are astăzi un corespondent literar sau cînd explicarea sa ar necesita un spațiu tipografic prea întins, s-a recurs la definirea prin alt sinonim regional. De pildă, rinichi a fost definit prin „rărunchi", iar potricală nu a fost definit prin „unealtă de oțel asemănătoare cu o daltă mică, avînd tăișul de obicei circular, cu vîrful ascuțit cu care se străpunge pielea pentru a se face găuri la curele, la ciur, la opinci, în urechile oilor, caprelor", ci prin „preducea". Din aceleași motive, unele cuvinte regionale din epoca cercetată, devenite astăzi literare, au fost definite printr-un sinonim regional; astfel, nasture a fost definit prin „bumb", iar varză prin „curechi". Sensurile derivate și cele specializate se separă de sensurile de bază prin romb plin (♦). Sensurile figurate se separă de sensul propriu prin romb gol ( O)- Tot după romb gol se dau locuțiunile, compusele și schim- bările categoriei gramaticale. 5. După definirea sensului urmează citatele ilustrative. Pentru ilus- trarea sensurilor nu au fost reproduse toate atestările deținute, ci s-a procedat la o selectare a acestora. Selecția citatelor ilustrative a urmărit, în măsura în care acest lucru a fost posibil, să acopere întreaga perioadă de timp studiată și să reprezinte diversele categorii de texte — religioase si laice — în care se înregistrează un cuvînt. S-a avut, de. asemenea, în vedere și includerea în glosar cu precădere a materialului inedit, extras din textele parcurse de autorii lui. Selecția ilustrează și circulația în NORME TEHNICE 22 epocă a unor cuvinte, prin reproducerea unui număr corespunzător de citate, mai ales atunci cînd acestea constituie material inedit, care nu se regăsește în sursele lexicografice românești. S-a apelat la surse lexi- cografice pentru a acoperi intervalele de timp sau zonele pentru care nu am avut citate în materialul extras de noi. Trimiterile la toate celelalte atestări ale cuvintelor deținute de noi, dar neilustrate prin citate, se fac prin indicația confer (cf.), plasată în urma citatelor ilustrative (vezi mai jos). întrucît nu se fac trimiteri la pagina surselor preluate din DA și DLR, nu a existat posibilitatea de a face trimiteri la toate atestările unui cuvînt în unul și același text, conținute în lucrările lexicografice susmenționate. Astfel, pentru primul sens al cuvîntului asta, glosarul preia din DA numai două din cele patru citate extrase din DOSOFTEI, VS, iar sub cf trimiterea la DOSOFTEI, VS nu mai este reluată. în cazul în care cuvîntul prezintă în unul și același text două sau mai multe va- riante, ele sînt consemnate doar în rubrica de variante. Astfel, s. v. ceair în glosar apare un citat cu forma ceir din Miron Costin. Varianta ceiriu consemnată în DA, dar neilustrată în glosar nici prin citat, nici prin tri- mitere sub confer, este consemnată în paragraful consacrat variantelor. în ceea ce privește organizarea citatelor (și a trimiterilor prin confer), s-a ținut seama de două criterii: cel geografic și cel cronologic. Citatele sînt grupate în funcție de cele trei provincii românești, simbolizate prin A (= Moldova), B (= Țara Românească, inclusiv Oltenia), C (= Transil- vania, la care se adaugă și Banatul). în cadrul fiecărei provincii, citatele (și trimiterile prin confer) au fost ordonate cronologic. Pentru textele care au circulat în copii (ediții) succesive, datarea izvoarelor parcurse de autori s-a făcut, ca regulă generală, după data executării copiei (ediției). Excepție fac operele cronicarilor moldoveni, despre care se va vorbi mai jos. De regulă, s-a evitat folosirea unor citate excesiv de lungi. Citatele prea extinse din DA și DLR au fost scurtate la contexte care să permită identificarea sensului. în reproducerea citatelor preluate din DA se păs- trează realitatea limbii scrise, dar se folosește ortografia actuală. în exem- plele reproduse după ediții a fost păstrată transcrierea editorului. Au fost însă semnalate unele erori care vizau forma sau sensul cuvîntului (vezi mură, scarandivire, șomic). Textul românesc preluat după diverse ediții a fost interpretat atunci cînd provenea dintr-o ediție cu chirilice (Lexiconul lui Mardarie, Lexiconul lui Staicu) și reprodus întocmai atunci cînd provenea dintr-o ediție cu caractere latine (Lexiconul Marsi- lian și Anonymus Caransebesiensis). în cazul din urmă s-a recurs totuși la interpretare, atunci cînd a trebuit să se stabilească forma cuvintelor- titlu și a variantelor. Astfel, s-a dat forma cuvîntului-titlu mincătură, tătăișă, tristeală, dar s-a transcris citatul ca în ediție: menkelure, latajshe, și teteishe, tristale, iar la variante s-a notat tănier, deși în citat s-a dat, ca în ediție, tenyer (s. v. tanier). Porțiunile de text slavon cuprinse în citate — exemplele provin cu precădere din lexicoane — au fost repro- duse în transliterație cu alfabet latin. Textele românești reproduse după TEW păstrează ortografia autorului, cu două excepții: / a fost reprodus prin s, iar B prin sz. Pentru trimiteri s-au adoptat două procedee, în funcție de cele două categorii de izvoare care stau la baza lucrării: 1) izvoare directe, par- curse de autori și organizate într-un sistem de sigle, a căror listă figurează la p. 27—37, și 2) izvoare indirecte, preluate din DA, DLR, CADE, TEW, TDRG, HEM, ȘIO. Pentru prima categorie de izvoare, trimiterile sînt 23 NORME TEHNICE însoțite, cum este și firesc, de indicarea paginii (filei). Pentru indicarea surselor din care provin citatele preluate din DA și DLR etc. s-au folosit, ca regulă generală, siglele adoptate de dicționarul academic (de exemplu: AETHIOPICA s. v. madem, BIBLIA (1688) s. v. mănunchi. CHEIA ÎN. s. v. medelniță, N. TEST. (1648) s. v. opaci, PRAV. GOV. s. v. ^maștehă etc.). fără indicarea paginii (filei). Prin urmare, absența paginii (filei) după orice trimitere (siglă) constituie un indiciu că citatul provine din DA sau din DLR. în toate aceste cazuri, cititorul va găsi trimiterea com- pletă consul tind articolele corespunzătoare din DA și DLR. Pagina (fila) nu este indicată nici în cazul citatelor preluate din di- verse surse de tipul dicționarelor, altele decît DA și DLR, numai că în această situație se precizează sursa: apud TEW. apud TDRG etc. Siglele din DA (DLR) au fost folosite uneori urmate de pagină, atunci cînd ci- taiul din glosar nu apare în DA (DLR), ci a fost extras de noi dintr-o lucrare care figurează în bibliografia dicționarului (vezi în glosar cuvîntul beteag, unde se dă un citat din cronica lui Grigore Ureche, inexistent în DA s. v. beleag', pentru alte exemple vezi prisăcări, rumân, timbar). Siglele citatelor preluate din DA și DLR au fost modificate în glo- sarul de față fie în sensul scurtării, fie în sensul precizării mai detaliate a sursei. Astfel, s-a indicat doar autorul dacă acesta are o singură lucrare în bibliografia dicționarului-lezaur, sau numele autorului și titlul lucrării, dacă autorul respectiv figureazăJn bibliografia DA și DLR cu mai multe lucrări. în consecință, sigla NECULCE, L. din DA și DLR apare în pre- zentul glosar prescurtată: NECULCE, dar au fost păstrate fără modi- ficări sigle de tipul CANTEMIR, IST., CANTEMIR, HR. etc. Pentru izvoarele care nu figurează cu sigle proprii în bibliografia dicționarului (de pildă, textele preluate de DA și DLR din GCR, TDRG, GÂDEI etc.) sau figurează sub titlul generic Opere, s-a reconstituit numele autorului cu sau fără titlul lucrării, după caz, și fără alte indicații referitoare la mi. ediție sau pagină (filă): de exemplu, s. v. pravednic DLR dă un citat din anul 1661 pe care îl reproduce după GCR I, 182/32. Preluînd citatul din DLL, glosarul de regionalisme nu mai trimite la sigla indicată, ci reconstituie pe autor (traducător, copist) în persoana lui Rafail de la Dragomirna (aici, copist); titlul lucrării, care în acest caz este un Paraclis, nu se mai precizează, întrucît Rafail de la Dragomirna nu mai apare^ în cuprinsul glosarului, în calitate de autor (traducător, copist) al altei lucrări. Un alt exemplu: sigla CANTEMIR, O. V, prin care DLR trimite la o ediție din 1778 a unei lucrări apartinînd acestui autor, devine în glosar CANTEMIR, DIVANUL. La siglele preluate din DA și DLR s-au operat modificări ale datei- cînd aceasta era inclusă în siglă — ori de cîte ori s-a constatat că acea dată era eronată. Astfel, sigla FL. D. 1680 din DA și DLR devine în glosarul nostru FL. D 1693. Pentru lucrările cunoscute în bibliografia românească veche mai bine după titlul lor, decît după numele celor care le-au elaborat (tradus, prelucrai, copiat), s-a indicat doar titlul însoțit și de anul apariției (co- pierii, tipăririi, retipăririi) în cazul în care lucrarea nu este un unicat. Astfel, s-a dat trimiterea la titlul operei ȘAPTE TAINE (s. v. mire), fără an, știut fiind că este vorba despre tipăritura de la Iași, din 1644, dar BERTOLDO 1779 (s. v. marghioV), pentru că este vorba despre o carte populară care a cunoscut versiuni atit terioare cit și posterioare NORME TEHNICE 24 acestui an; de asemenea, s-a^dat sigla MĂRGĂRITARE 1691 (s. v. oceaia- nie) spre a o deosebi de MĂRGĂRITARE 1746 (s. v. mangăr). între modificările operate în siglele preluate din DA și DLR trebuie amintită și aceea privind Cartea românească de învățătură, Iași, 1646. Acest vechi text juridic românesc, citat de DA și DLR după două ediții diferite, cu sigle diferite, apare în glosarul de fată întotdeauna cu sigla PRAV. în legătură cu această siglă precizăm că în glosarul nostru ea are întotdeauna în vedere pravila moldovenească. Atunci cînd în glosar se dau citate din textul muntenesc al pravilei, preluate după ediția Lon- gmescu prin intermediul dicționarului academic, sigla PRAV, devine ÎNDREPTAREA LEGII. Vezi în acest sens cuvinte ca înjura, înjurat, înj urător. Siglele din TEW au fost preluate, de regulă, fără modificări (de exem- plu: BUITUL, CAT. și CAT. CALV.). Modificarea unor sigle din TEW a urmărit fie să întregească sau să restabilească numele autorului (AGYAGF. -devine AGYAGFALVI) și titlurile de lucrări (ZsD devine PSALTIRE SEC. XVII), fie să elimine ceea ce era de prisos pentru înțelegerea siglei (VISKI, SOLT. devine VISKI). Din aceleași motive sigla TAMAS, FOG. devine FOGARASI, iar STINGHE, BRAȘOV devine TEMPEA. O serie de dificultăți în stabilirea siglelor și a ordinii exemplelor au fost determinate de problemele privind cronologia și paternitatea pe care le-au ridicat citatele din cronicari preluate de lucrările lexicografice prin intermediul edițiilor întocmite de *M. Kogălniceanu (LET. I —III și LET.2 I —III), N. Bălcescu și A. T. Laurian (MAG. IST. I — IV). în cazul acestor surse, s-a procedat la o nouă atribuire a cronicilor în con- formitate cu cercetările ulterioare momentului în care au fost alcătui de edițiile sus-citate 3. în urma acestei operații, a rezultat următoarea listă de corespondente: - PSEUDO-AMIRAS pentru AMIRAS, în LET. III. 85- 174, și în LET2. III, 97-180; - PSEUDO-COSTIN pentru N. COSTIN, în LET. II, 3-77, și în LET.2 II, 2-70; - PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU pentru E. KOGĂLNICEANU, în LET. III, 189-286, si în LET.2 III, 197-295: - PSEUDO-MUSTE’ pentru MUȘTE, în LET. III. 7-80, în LET.2 III, 3-95, și în MAG. IST. III, 3-94, 331-372; - C. CANTACUZINO pentru N. MILESCU, în LET.2 I, 87-126; — R. POPESCU pentru CONSTANTIN CĂPITANUL, în MAG. IST. I. 83-114, 147-186, 211-250, 279-326, 343-389. si în MAG. IST. II, 3-35. De asemenea, o serie de porțiuni din Magazin istoric pentru Dacia, pentru care în DĂ și în DLR nu se consemnează numele autorului sau titlul lucrării, apar’ în glosar cu următoarele sigle: - R. GRECEANU pentru MAG. IST. Ii/ 129- 176, 193-228, 321-352; — R. POPESCU pentru MAG. IST. IV, 21-62, 93- 178; 3 Cronicari munteni. Ediție îngrijită de Mihail Gregorian. Studiu introductiv de Eugen Stănescu, voi. III, București, 1961. I. Crăciun și A. Ilieș, Repertoriul manuscriselor de cronici interne. Sec. XV —XV111 privind istoria României, București, 1963. Istoria literaturii române. I. 25 NORME TEHNICE — ANON, CANTAC. pentru MAG. IST. IV, 231-372, si MAG. IST. V, 3-32; -ANON. BRÎNCOV. pentru MAG. IST. V, 93-184. în ceea ce privește cronologia și localizarea copiilor manuscrise prin care ne-au parvenit operele cronicarilor moldoveni, trebuie precizat faptul că acestea au fost încadrate în epoca și în provincia în care a fost ela- borat originalul. Dacă am fi ținut seama de locul și de timpul efectuării copiilor păstrate, am fi fost obligați să atribuim Țării Românești și să datăm în secolul al XVIII-lea operele cronicarilor moldoveni din secolul al XVI Mea. în sfîrșit, citatele din întreg corpusul de cronică atribuit de istorici fie lui Simion Dascălul4, fie lui Grigore Ureche și interpolat orii or săi, Simion Dascălul, Axinte Uricariul și Misail Călugărul5, apar în articolele din glosar sub sigla URECHE. 6. Formele gramaticale au fost consemnate în alineat separat, numai atunci cînd ele nu angajează întreaga clasă morfologică. De exemplu, s. v. ura sînt date formele de indicativ prezent, persoana I singular ur și urădz. După fiecare formă gramaticală consemnată se face trimitere ia surse, folosindu-se aceleași procedee ca la citatele ilustrative. 7. Un paragraf special este consacrat variantelor. Aici au fost incluse, în ordine alfabetică, toate variantele regionale care nu se înscriu în seria celor previzibile în conformitate cu legile evoluției fonetice și cu opozițiile dialectale cunoscute. Astfel, sub cuvîntul-titlu mește sînt lucrate varian- tele mesca și mesti, sub mîrzac sînt consemnate variantele merzac și mtrzag. Au fost socotite simple grafii ea pentru [e] în nedeaie, ch pentru [h] în metoch, gh pentru Fh] în ghatman, poghreb, consoanele duble în summa etc., ă pentru [î] în tălni, ia pentru [e] în priiatnic, o pentru [oa] în proșcă etc. 8. Pentru indicațiile privitoare la etimologie, am utilizat de obicei soluțiile propuse de DA, DLR și DEX, optînd, în cazul etimologiilor mul- tiple, pentru cele care explică mai bine sensul și repartiția cuvintelor sau variantele cuprinse în acest dicționar. în același scop, în lucrare s-au dat și soluții inexistente în sursele lexicografice menționate. Aceste soluții au fost fie preluate din alte izvoare (TEW, TDRG), fie stabilite de autori. Pentru cuvintele inexistente în dicționarele consultate, etimologiile au fost stabilite, în măsura posibilului, de autori. La unele cuvinte, în special la cele de origine greacă și maghiară, s-au dat și formele gramaticale care explică mai bine cuvîntul românesc. Astfel, la cuvîntul tărhat, pentru care s-a indicat etimonul maghiar terhet, s-a făcut precizarea că acesta reprezintă forma de acuzativ a substantivului terh. De asemenea, sub cuvîntul lipsi s-a indicat etimonul neogrec lipso, precizîndu-se că acesta este forma de viitor a verbului lipo. Folclorul. Literatura română în perioada feudală (1400—1780 ), București, 1964. 4 Simion Dascălul, Letopisețul Țării Moldovei pînă la Aron Vodă (1359 —1595) întocmit după Grigorie Ureche vornicul, Istratie logofătul și alții. . . Ediție de Const. Giurescu, București, 1916. 5 Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei. Ediție îngrijită, studiu introductiv, indice și glosar de P.P. Panaitescu, [București], 1955. Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei. Text stabilit, studiu introductiv, note și glosar de Liviu Onu, București, 1967. NORME TEHNICE 26 Etimoanele din limba greacă și din limbile slave au fost transpuse în alfabet latin. 9. în paragraful următor, sub indicația Vezi și, este reunită întreaga familie de cuvinte cu atestări în glosar. Întrucît scopul acestei rubrici este în primul rînd de a ilustra cît mai complet aria geograficii în care a circulat fiecare cuvînt inclus în glosar, sub vezi și se fac trimiteri nu numai la familia formată pe teren românesc, ci și la împrumuturi avînd aceeași rădăcină. Un exemplu edificator în sensul celor afirmate mai sus îl constituie cuvintele rocoș, rocoșan, rocoșeală, rocoșelnic, rocoși, rocoșire,. rocoșit. Focoșilor, rocoși tură reunite în alineatul consacrat familiei de cu- vinte tocmai pentru că, împrumutate direct din limba polonă sau formate- pe teren românesc din elemente de origine polonă, ele trimit la una si: aceeași arie de circulație: Moldova. Prin reunirea tuturor derivatelor sub rubrica vezi și se obține totodată și o imagine mai cuprinzătoare a ariei în care a circulat în mod real cu- vintul de bază, chiar dacă atestările directe lipsesc. Astfel, alnic prezintă, în glosar atestări din Crișana și din Transilvania, de sud-vest. în realitate, el a. circulat și în Banat, de vreme ce un derivat al său, alnicie, este- consemmd in această zonă. 10. în sfîrșit, în ultimul alineat, după indicația cf. se fac trimiteri la seria sinonimica a cuvînt ului. Se urmărește în felul acesta să se pună în lumină, pe de o parte, bogăția lexicală a limbii, și. pe de altă parte, cuvintele care creează opoziții între diferite zone geografice ale teritoriului dacoromân. Astfel, sensul „ceartă, scandal, conflict" este- redat în glosar printr-o bogată serie sinonimică: calabalâc (în Moldova), dihonie (în Moldova), hăbrușag (în Crișana), invălușag (în Moldova), polcă (în Moldova și în Banat), prigoană (în Țara Românească și în Transilvania, de sud-vest), vălășag (Mold., Criș., Trans. SVj, zarvă (în Moldova și în Banati și zavistie (în Moldova, în Țara Românească și în sudul Transil- vaniei), zăhăială (Mold.). în cadrul seriei sinonimice reunite sub cf., punctul și virgula separă seriile diferite realizate de cuvintele polisemantice. Astfel, cuvîntul mită apare în glosarul de regionalisme cu două sensuri: 1. „pisică" și 2. „ancoră". Cuvîntul are cîte un sinonim pentru fiecare din cele două sensuri. Notate sub cf., aceste sinonime se despart prin punct și virgulă: pisică: anghiră.. ABREVIERI A. Izvoare A 1717 Alexandria, ms. rom. BAR 1867 din 1717, f. lr 157r (ȚR). A 1734 Alexandria, ms. rom. BAR Cluj-Napoca 208 din 1734, f. lr-103v (ȚR). A 1746 A 1750 Alexandria, ms. rom. BAR 438 din 1746 (ȚR). Alexandria, ms. rom BAR, 575 din cca 1750, f. 52r—132r (ȚR). A 1756 Alexandria, ms. rom. BAR 1629 din 1756, f. 2r— 49v (Mold.). A 1776 Alexandria, ms. rom BAR 3093 din 1776, f. 92r— 144v (Trans. SV). A 1777 Alexandria, ms. rom. BAR 4104 din 1777, f. lv— 48v (Mold.). A SEC. XVIII1 Alexandria, ms. rom. BAR 3395 de la începutul secolului al XVIII-lea, acefal, f. lr—100r (ȚR). A SEC. XVIII2 Alexandria, ms. rom. BCU Cluj-Napoca 4351 de la începutul secolului al XVIII-lea, f. lr—146v (Trans. SV). AA SEC. XVIII1 Archirie și Anadan, ms. rom. BCU Cluj-Napoca 3202 de ’la începutul secolului al XVIII-lea, f. 20v—28r (Trans. N). AA SEC. XVIII2 Archirie și Anadan ms. rom. BAR 577 de la în- ceputul secolului al XVIII-lea, f. 61r—69r (Trans. N). AA 1717 Archirie si Anadan, ms. rom. BAR 1867 din 1717, f. 222r—235v (ȚR). AA 1761 Archirie și Anadan, ms. rom. BCU Cluj-Napoca 4390 din’ cca 1761, f. 33r—37v (Trans. N). AA 1770 Archirie si Anadan, ms. rom. BAR 3518 din cca 1770, f. 20v—41v (ȚR). AA 1773 Archirie și Anadan, ms. rom. BAR Cluj-Napoca 88 din 1773, f. 118v—136v (Trans. SV). A A 1777 Archirie si Anadan, ms. rom. BAR 1151 din 1777, f. 148v-156v (ȚR). AA 1778 Archirie si Anadan, ms. rom. BAR 1739 din 1778, f. 3v-14r (Criș.). AC Anonymus Caransebesiensis. Cel mai vechia dic- ționar al limbei române, după manuscriptul din biblioteca Universității din Pesta, în „Tinerimea română“, voi. I, București, 1898, p. 320—380 AÎ (Ban.). Alcătuire inaurită a lui Samuil Piavvi jidovul, mustrînd rătăcirea jidovilor, Iași, 1771 (Mold.). ABREVIERI 23 ALB. ALF. AMD 1708 AMD 1759 AMD 1767 AMÎ ANT. ANT. 1705 ANT. 1726 ANT. 1766 AP. 1646 AP. 1683 AP. 1704 APOC. AR B 1774 B 1775 B 1779 BIR. BUCOAVNĂ 1775 BUCOAVNĂ 1779 BUCVAR 1755 BUC VAR 1771 C 1688 C 1692 C 1712 C 1729 C 1737 CA CAL. 1733 CAL. 1762 CAT. CAT. B CD 1698 CD 1770 Albina, ms. rom. BAR 1357 din 1689 (ȚR). Alfavita sufletească, Iași, 1755 (Mold.). Apocalipsul Maicii Domnului, ms. rom. BAR, 577 din 1708, f. 87r-94v (Trans. N). Apocalipsul Maicii Domnului, ms. rom. BAR 4150 din 1759, f. 45r—63v (Trans. SV). Apocalipsul Maicii Domnului, ms. rom. BAR 1417 din 1767, f. 136v-145v (Mold.). Adunare de multe învățături, Iași, 1757 (Mold.). Antologhion, ms. rom. BAR 6006 din secolele al XVH-lea - al XVHI-lea (Mold.). Antologhion, Rîmnic, 1705 (ȚR). Antologhion, Iași, 1726 (Mold.). Antologhion, Rîmnic, 1766 (ȚR). Apostol slavo-romăn. ms. rom. BAR 85 din 1646 (Mold.). Apostol, București, 1683. Apostol, Buzău, 1704. Apocalispul sfîntului loan Bogoslovul, ms. rom. BAR. Cluj-Napoca 101 de la sfîrsitul secolului al XVH-lea. f. 93r-140v(Trans. SV). Adunare de rugăciuni, Iași, 1751. Bertoldo, ms. rom. de la Muzeul istoric din Mos- cova, microfilm BAR 342, din secolul al XVHI-lea, ante 1774 (Mold.). Bertoldo, ms. rom. BAR 1417 din 1775. f. 57r— H3r (Mold.). Bertoldo, ms. rom. BAR 1067 din 1779, f. 34r—70r (Mold.). Pentru biruința armatelor ruse, Iași, 1769. Bucoavnă, ms. rom. BAR 6044 din 1775 (Mold.). Bucoavnă, ms. rom. BAR 3745 din 1779 (ȚR) Bucvar, Iași, 1755. Bucvar, Viena, 1771 (Trans. SV). Cazanie, ms. rom. BAR 2672 din 1688 (Olt.). Cazanie, ms. rom. BAR 4182 din 1692 (Cris.h Cazanie, ms. rom. BAR 4648 din 1712 (ȚR). Cazanie, ms. rom. BAR 2860 din 1729 (Trans. SA’). Cazanie, ms. rom. BAR 4130 din 1737 (CrișA. Cîrjă arhierească, ms. rom. BAR 1468 din 1753 (Mold.). Calendar, Brașov, 1733 (Trans. SE). Calendar, ms. rom. BAR 5454 din 1754—1762, f. 116v- 136v (Mold.). Catehismul cel mare, Buda, 1780 (Trans. SVi. Catehism, Cluj, 1703 (Ban.). Dimitrie Cantemir, Divanul sau gîlceava înțeleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul. Iași, 1698. Dimitrie Cantemir. Divanul . . ., ms. rom. BAR. 1417 din 1770, f. lr-56r (Mold.). 29 ABREVIERI CES 1700 Cuvinte ale lui Efrem Șirul, ms. rom. BAR 2608 din 1700 (Olt.). CES 1702—1758 Cazania sfîntului Efrem Șirul, ms. rom. BAR 1439 din 1702— 1758, f. 159r—171r (Trans. SV>. CES 1705 Cuvintele părintelui nostrul Efrem Șirul pentru călu- gări, ms. rom. BAR 1159 din 1705, f. 288v—290v (Trans. S). CI Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică. Text stabilit si glosar de Stela Toma. Prefață de Virgil Gândea. Studiu introductiv, comentarii, note, bibliografie și indici de Nicolae Stoicescu, Editura Academiei R.S.R., București, 1973. CIS Cuvinte ale lui Isac Șirul, ms. rom. BAR 561 din 1773 (ȚR). CÎNTECE Cintece câmpenești cu glasuri românești, Cluj 1768 (Trans. N). CLM M. Costin, Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace, ms. rom. BAR 36 din 1675 (Mold.). CM Carte întru carea să scriu mincările, ms. rom. BAR 1120 din 1749 (ȚR). COSM. 1693-1703 Cosmografie, ms. rom. BAR, 1436 din 1693— 1703, f. 68r—75r (Trans. SE). COSM 1766 Cosmografie, ms. rom. BAR 1556 din 1766— 1767 CRB (ȚR). Cronica Racovițeană-Buhușească, (1661 — 170o), ms. rom. BAR 232 din 1780, f. 160r— 174v (Mold.). CRON. 1687 CRON. 1689 CRON. 1707 CRON. au te 1730 Cronograf, ms. rom. BAR 3556 din 1687 iȚR). Cronograf, ms. rom. BAR 86 din 1689 (Mold.)* Cronograf, ms. rom. BAR 108 din 1707 (Mold.). Cronograf, ms. rom. BAR 763 din secolele al XVII- lea - al XVIII-lea (Trans. SV). CRON. 1732 CRON. 1736 CRON. 1772 Cronograf, ms. rom. BAR 1469 din 1732 (Mold.). Cronograf, ms. rom. BAR 2757 din 1736 (ȚR). Cronograf, ms. rom. BAR 1536 din 1772 (f. lr— 48r) și 1776 (f. 48r—127v) (Mold.). CRON. SEC. XVIII Cronograf, ms. rom. BAR, 2599 de la jumătatea CS secolului al XVIII-lea (Mold.). Cărare pre scurt pre fapte bune îndreptătoare, Băl- grad, 1685 (Trans. SV). CSOM Cîntecul lui Solomon la omul mort, ms. rom. BAR CVL 4150 din 1759, f. lr —6V (Trans. SV). M. Costin, Viața lumii, în ediția Opere alese. Leto- pisețul Țării Moldovei. De neamul moldovenilor. V iiața lumii. Texte stabilite, studiu introductiv, D1 note și glosar de Liviu Onu, Editura Științifică, București, 1967 (Mold.). Decalogul, ms. rom. BAR, 559 de la începutul seco- lului al XVIII-lea, f. 19r—22v (Trans. SV). Ds Decalogul, ms. rom. BAR, 577 de la începutul seco- lului al XVIII-lea, f. 69v-70v (Trans. N). Dî Dorotei, învățături de multe feliuri, ms. rom. BAR 2950 din 1767 (Mold.). ABREVIERI 30’ DM DP DPSR DVS E 1703 E ante 1704 E 1717 E 1748 E 1777 E 1779 E SEC. XVIII ECT. EG ERES. EV. 1642 F 1693 F 17 00 F 1777 FL. D 1682 FL. D 1693 FL. D 1700 FL. D 1754-1762 FL. D 1764 FL. D 1780 FL. D SEC. XVIII1 Dosoftei, Molitvenic de-nțăles, Iași, 1681 (Mold.). Dosoftei, Parimiile preste an. Iași, 1683 (Mold.).1 Dosoftei, Psaltirea slavo-română, Iași, 1680. Dosoftei, Viata si petrecerea sfinților, voi. I, In.si„ 1682. Esopia, ms. rom. BAR 1436, din cca 1693— 170;,. f. 122r —145v(Trans. SE). Esopia, ms. rom. BAR, 2456, ante 1704. f. lr—3lv (Olt). * Esopia, ms. rom. BAR 1867 din 1717, f. 15Sr— 193v (Olt.). Esopia, ms. 53 de la Muzeul Olteniei din 1748. f. lr—40v (50r— 97v) (ȚR). Esopia, ms. rom. BAR, 1151 din 1777. f. 68v— 11 lv (ȚR). Esopia, ms. rom. BAR 1067, din 1779. f. lr—25r (Mold.). Esopia, ms. rom. BAR 6031 din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, f. 19v—24v (Mold.). Pentru biruința oștirii creștine asupra vrăjmașilor, Ectenii. Iași, 1769 (Mold.). D. Eustatievici Brașoveanul, Gramatica rumânească. 1757. Prima gramatică a limbii române. Ediție, studiu introductiv și glosar de N.A. Ursu, Bucu- rești, 1969. (Trans.’ SE). Din eresurile armenești, ms. rom. BAR 1439 din 1702-1758, f. 197r—200r (Trans. SV). Evanghelie învățătoare, Govora, 1642 (Olt.). Fiziologul, ms. rom. BAR 1436 din 1693, f. 44v— 48v (Trans. SE). Fiziologul, ms. rom. BAR 2513 din cca 1709, f. 253r—265r (Olt.). Fiziologul, ms. rom. BAR 1151 din 1777, f. 156v— 171r (ȚR). Floarea darurilor, ms. rom. BAR Cluj-Napoca 101 din 1682, f. 61r—92v (Trans. SV). Floarea darurilor, ms. rom. BAR 1436 din 1693, f. 13r—44v (Trans. SE). Floarea darurilor, Snagov, 1700 (ȚR). Floarea darurilor, ms. rom. BAR 5454 din 1754 — 1762, f. 55r—70v (Mold.). Floarea darurilor, ms. rom. BAR 2369 din 1764 (Trans. SV). Floarea darurilor, ms. rom. BAR 2215 din cca 1780 (TR). . „ • . Floarea darurilor, ms. rom. BAR 559 dm prima jumătate a secolului al XVIII-lea. f. 77r— 86' (Trans. SV). 1 Exemplarul la care se fac trimiterile, existent la Biblioteca Aca- demiei din București, prezintă numerotarea originară, care nu merge în continuare de-a lungul întregii cărți, ci începe de trei ori de la 1. 31 ABREVIE FL. I) SEC. XVI 112 Floarea darurilor, ms. rom. BAR 5476 de la .jumă- tatea secolului al XVIII-lea (Mold.). G 1693 Gromovnic, ms, rom. BAR 1436 din 1693. f. lr— 1 lv (Trans. SE). G 1717 Gromovnic, ms. rom. BAR 1867 din 1717, f. J.94r— 204v (ȚR). G 1754 Gromovnic, ms. rom. BAR 54 54 din 1754—1762, f. 37r—51v (Mold.). GA Geografia Asiei, ms. rom. BAR 1436 din 1693 — 1703, f. 49r—68r (Trans. SE).. GI Radu Greceanu, Istoriia- Terii Rumânești de cin au descălecat pravoslavnicii creștini, ms. rom. BAR 2455 din 1753 (ȚR). H 1771 Halima, ms. rom. mise. V—15 de la BCL’ lași, scris în 1771, f. 80r—102r (Mold.). H 1778 Halima, ms. rom. 11-126 de la BCU Iași, scris în 1778 (Mold.). H 17791 Halima, ms. rom. nr. 5 de la Biblioteca Mănăs- tirii St. loan cel Nou din Suceava scris în 1779 (Mold..). II 17792 Halima, ms. rom. BAR 1067 din 1779. f. 71r—88v, 91r-103v, 106r-114r, il8r-131r (Mold.). I Hi odor, ms. r,om. BAR 355 din 1772 — 1773 (Mold.). IB Poveastea sf bitului loan Botezătoriul, ms. rom. BAR 4150 din ante 1759, 1‘. 21r— 45r (Trans. SV). IERT. Iertăciune la oameni morii, ms. rom. BAR 4150, f. 6r— 15V din ante 1759 (Trans. SV). II 1764 Jthica ieropolitica, ms. rom. BAR 67 din 17 64 (Mold.). II 1771 Ithica ieropolitica. ms. rom. BAR, 2667 din 1771 (ȚR). IM 1730 Istoria Moroii, ms. rom. BAR 1355 din 1730 (ȚR). IM 1754 Istoria Moroii, ms. rom. BAR 1616 din 1754 (Mold.). IP Istoria poamelor, ms. rom. BAR 3518 din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, f. 6r—10r (ȚR). IR 1755 Istoria Rusiei si viața lui Petru cel Mare. ms. rom. BAR 2353 din 1755 (Olt.). IR 1757 Istoria. Rușilor, ms. rom. BAR 1134 din 1757, f. I .r—60v (Trans. SE). IT 1689 Istoria Troadei, ms. rom. BAR 86 din 1689, f. 118r—128r (Mold.). IT 1714 Istoria Troadei, CM 8 de la Biblioteca ,,Astra“ din Sibiu din 1714, t. 4r—37r (Trans. SE.. IT 1748 Istoria Troadei, ms. rom. BAR 3399 din 1748. f. 185r—198r (Trans. SV). IT 1749 istoria Troadei, ms. rom. 81 de la Muzeul Olteniei din Craiova, scris în 1749, f. 164r—177v (Trans. SV). IT 1758 Istoria Troadei, ms. rom. BAR 1070 din 1758. f. 125r—136v (ȚR). IT 1766 Istoria Troadei, ms. rom. BAR 2183 din 1766. f. lr— 127v (ȚR). ABREVIERI 32 IT -3 767 IT 4778 IT SEC. XVIII ÎF ÎL ÎMP ÎNV. 1642 ÎNV. 1702 ÎNV. EC. ÎP ÎR ÎRF ÎVM L SEC. XVII L ante 1693 LD LET. 1758 LET. 1766—1767 LET. ȚR LEX. LEX. 1683 LEX. MARȘ. LIM. M 1698 M 1704 M 1740 M 1776 M 1778 Istoria Troadei, CM 23 de la Biblioteca „Astra“ din Sibiu scris în 1767, f. lr— 26r (Trans. SVj. Istoria Troadei, ms. rom. BAR, 1264 din 1778. f. lr-14r (Mold.). Istoria Troadei, ms. rom. BAR 1702 de la jumă- tatea secolului al XVIII-lea, f. 1251—146v (Mold.). întrăbări filosof ești, ms. rom. BAR 3093 din 1776, f. 69v-74r (Trans. SV). Îndreptarea legii, Tîrgoviște, 1652 (ȚR). Înștiințare pentru moartea marelui Petru, impera- torului a toata Rusiia. ms. rom. BAR 1134 din 1757, f. 61r—72v (Trans. SE). învățături preste toate zilele, Cîmpulung, 1642 (ȚRi. învățătură de 7 taini, Buzău, 1702 (ȚR). învățătura Ecaterinei a doua, Iași, 1773. îndreptarea păcătosului cu duhul blindetelor, Iași, 1765. întrebări si răspunsuri, ms. rom. BAR 3806 din 1748, f. 19r—49v (ȚR). întrebări si răspunsuri filosof ești si prorocești, ms, rom. BAR 3093 din 1776, f. 56r-69r (Trans. SVj» împărățiia lui Vasilie Machedon și împărățiia în- țeleptului Leon, ms. rom. BAR 3399 din 1749, f. 201r-209v (Trans.. SV). Leastvița, ms. rom. BAR 493 din a doua jumătate a secolului al XVII-lea (Mold.). Leastvița. ms. rom. BAR 2511 din (ante) 1693 (ȚR). Legenda Duminicii, ms. rom. BAR 701 din 1735, f. lr-17v (Criș.). Leatopiseț ce să zice cartea împăraților scoasă de pe grecie pe limbă rumânească, ms. rom. BAR 1070 din 1758 (ȚR). Leatopiseț ce s-au tălmăcit din rusie pre moldoveni e, ms. rom. BAR 4241 din 1766—1767, f. 2r—109v (Mold.). Letopisețul Tării Rumânesti, ms. rom. BAR 5946 din 1747 (ȚR). Lexicon slavo-român. ms. rom. BAR 3473 din 1673 (ȚR). Lexicon slavo-român, ms. rom. BAR 134S din 1683, f. lr—84v (ȚR). Carlo Tagliavini, II „Lexicon Marsilianum^. Dizio- nario latino-rumeno-ungherese del sec. XVII. Studio filologico e testo, București, 1930 (Ban.). Limonarion. ms. rom. BÂR 1314 din (ante) 1774, L lr-101v (Trans. SE). Minei, Buzău, 1698 (ȚR). Minei, ms. rom. BAR 942 din 1704 (Criș.). Minei, ms. rom. BAR 4572 din 1740 (Criș.). Mineiul pe octombrie, Rîmnic, 1776 (ȚR). Mineiul pe noiembrie, Rîmnic, 1778. (ȚR). 33 ABREVIERI M 1779 dec. M 1779 ian. M 1779 febr. M 1779 mart M 1780 apr. M 1780 mai M 1780 iun. M 1780 iul. M 1780 aug. M 1780 sept. MARDARIE MĂRG. 1691 MĂRG. 1746 MC MCCR MD1 MD2 MIȘC. SEC. XVII MIȘC. 1778 MI ST. MMD 1726 MMD ante 1756 MMD 1775 MOL. 16761 MOL. 16762 MOL. 1688 MOL. 1689 MOL. 1695 MOL. 17061 MOL. 17062 MOL. 1725 MOL. 1741 MOL. 1743 MOL. 1747 MOL. 1754-1762 MOL. 1768 MP 1691 MP 1699 MPZ 1774 Mineiul pe decembrie, Rîmnic, 1779. (ȚR). JVLineiul pe ianuarie, Rîmnic, 1779 (ȚR). i P6 februarie, Rîmnic, 1779 (ȚR). Mmeiul pe martie, Rîmnic, 1779 (ȚR). Mineiul pe aprilie, Rîmnic, 1780 (ȚR). Mineiul pe ma^ Rîmnic, 1780 (ȚR). Mineiul pe iunie, Rîmnic, 1780 (ȚR). Mmeiul pe iunef Rîmnic, 1780 (ȚR). Mineiul pe august, Rîmnic, 1780 (ȚR). Mmeiul pe septembrie, Rîmnic, 1780 (ȚR). Maruane Cozianul, Lexiconul slavo-român și tîlcu- irea numelor din 1649. Publicate ... de Grigorie Crețu,^ București, 1900 (Olt.). Afargamare, București, 1691. Mărgăritare, București, 1746. Cazaniile lui Ilie Aliniat, București, 1742. S. Micu-Clain, Carte de rugăciuni pentru evlavia omului creștin, Viena, 1779 (Trans. SV). f Meșteșugul doftorici, ms. rom. BAR 933 din 1760- 1770 (Olt.). Meșteșugul doftorici, ms. rom. BAR 4841 din 1760— 1770 (Olt.). Miscelaneu. ms. rom. BAR 4642 din secolul al XVII-lea (Criș.). Miscelaneu, ms. rom. BAR 1739 din 1778 (Criș.). Mystirio sau sacrament, Tîrgoviște, 1651 (ȚR). Minunile Maicii Domnului, ms. rom. BAR 1631 din 1726, f. lr-170v (ȚR). Minunile Precistei, ms. rom. BAR 2178 din ante 1756 (Trans. SE). Minunile Maicii Domnului, ms. rom. BAR 182 din ante 1775 (ȚR). Molitvenic, ms. rom. BAR 4641 din 1676 (Criș.). Molitvenic, ms. rom. BAR 5963 din 1676 (Criș.). Molitvenic, ms. rom. BAR 4216 din 1688 (Criș.). Molitvenic, Bălgrad, 1689 (Trans. SV). Molitvenic, ms. rom. BAR 4151 din 1695 (Criș.). Molitvenic, ms. rom. BAR 4276 din 1706, f. 70T— 108v (Trans. N). Molitvenic, Rîmnic, 1706 (ȚR). Molitvenic, ms. rom. BAR 3513 din 1725 (Ban.). Molitvenic, București, 1741. Molitvenic, Buzău, 1743. Molitvenic, Rîmnic, 1747. Molitvenic, ms. rom. BAR 5454 din 1754—1762, f. 7V-36V și 70v (Mold.). Molitvenic, Rîmnic, 1768 (ȚR). Mintuirea păcătoșilor, ms. rom. BAR 1284 din 1691, f. lr—128T (Mold.). Mintuirea păcătoșilor, ms. rom. BAR 2517 din 1699 (ȚR). Ilie Miniat, Piatra zmintelii, ms. rom. BAR 1314 din 1774, f. 106r—182T (Trans. SE). ABREVIERI 34 MPZ 1780 MȘE N 1682 N 1727 NB NCGD NGL I d NCL II NT 1648 NT 1703 O OG P PAN. PAT. 1676 PAT. 1685 PAT. 1699 PAT. SEC. XVII PAT. 17051 PAT. 17052 PAT. 1742 PF PL POGREB. Ilie Miniat, Piatra zmintelii, ms. rom. BAR 1131 din 1780 (Trans. SE). Elementa linguae daco-romanae sive valachicae com- posita ab Samuele Klein de Szad . . . Completata vero et in hune ordinem redacta a Georgio Gabriele Sinkai, Vindobonae, 1780. (Trans. SV). Viata patriarhului Nifon, ms. rom. BAR 464 din 1682 (Olt.). Viata patriarhului Nifon, ms. rom. BAR 1062 din 1727 (ȚR). învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teo- dosie, ediție de FI. Moisil și Dan Zamfirescu, Bucu- rești, 1970. (ȚR). N. Costin, Ceasornicul domnilor, ediție de G. Strem- pel, București, 1976 (Mold.). N. Costin, Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii pînă la 1601. Studiu introductiv, note, co- mentarii, indice și glosar de Const. A. Stoide și I. Lăzărescu, prefață de G. Ivănescu, Iași, 1976. N. Costin, Letopisețul Țării Moldovei ... de la 1709—1711. Studiu introductiv, note, comentarii, indice și glosar de Const. A. Stoide și I. Lăzărescu, prefață de G. Ivănescu, Iași, 1976 (Mold.). Noul Testament, Bălgrad, 1648 (Trans. SV). Noul Testament, București, 1703. Octoih, ms. rom. BAR 4276 din 1707, f. lr—57v (Trans N). Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice ex- pressa, în „Limbă și literatură“, VII, 1963, Bucu- rești, p. 359 — 398’ (Trans. SV). Parimiar, ms. rom. BAR 3052 din 1700 (ȚR). Panegiricul Sf. Constantin și Elena, ms. rom. BAR 2518 din 1704, după G. Mihăilă, Literatură și cul- tură românească veche in context european, Bucu- rești, 1979, p. 333-379 (Olt.). Pateric, ms. rom. BAR 1429 din 1676 (ȚR). Pateric, ms. rom. BAR 1287 din 1685 (Mold.). Pateric, ms. rom. BAR 2452' din 1699 (ȚR). Pateric, ms. rom. BAR Cluj-Napoca 101 de la sfîrșitul secolului al XVII-lea, f. 1T—58v (Trans. SV). Pateric, ms. rom. BAR 1159 din ante 1705 (Trans. SV). Pateric, ms. rom. BAR 568 din 1705 (ȚR,). Pateric, ms. rom. BAR 1064 din 1742 (Mold.). Pilde filosofesti si învățături morale, ms. rom. BAR 3093 din 1776,’f. 74v-91v (Trans. SV). Pentru leacuri, ms. rom. BAR 3093 din 1776. f. 144v—151v (Trans. SV). Propovedanie la pogrebania morților, ms. rom. BAR 577 din secolul al XVIII-lea, f. 95r— 122v (Trans. N). 35 ABREVIERI PP PRAV. 1754-1762 PS. 1651 PS. SEC. XVIII PSD PSEUDO-AMIRAS PSEUDO-COSTIN S SA SP ST. LEX. STR SVA ȘT T TI TR. VCC VI 1671 VI 1673 VI 1700 VI 1745 VI 1764 VI 1779 VP Pinea pruncilor, Bălgrad, 1702 (Trans. SV). Pravilă, ms. rom. BAR 5454 din 1754 — 1762, f. 82v—lllv (Mold.). Psaltire, Bălgrad, 1651 (Trans. SV). Psaltire, ms. rom. BAR 559 de la începutul seco- lului al XVIII-lea, f. 32r-40v, 44r-75v, (Trans. SV). Povestea sufletului celui drept, ms. rom. BAR 4150 din ante 1759, f. 15v—21r (Trans. SV). Cronica anonimă a Moldovei. 1661—1729 (Pseudo- Amiras). Studiu și ediție critică de Dan Simo- nescu, București, 1975 (Mold.). Letopisețul Țării Moldovii de la Ștefan sni Vasilie- Vodă încoace, de unde este părăsit de Miron Costin logo- fătul . . ., ms. rom. (II-) 22 BCU Iași (fost 6) din 1715 (Mold.). Sindipa, ms. rom. BAR 1436 din cca 1693 — 1703, f. 79r —121v (Trans. SE). Sicriul de aur, Sas-Sebeș, 1683 (Trans. SV). Slujba parastasului, ms. rom. BAR 2356 din 1769 (Mold.). Glosar II. 1600—1630. Specimen de „Dicționar etimologic al limbei române", în B. Petriceicu- Hasdeu, Cuvente den bătrini, tomul I, București, 1878, p. 259-312 (ȚR). Strastnic, ms. rom. BAR 701 din 1735, f. 22r— 52v (Criș.)................ Semnul venirii lui Antihrist, ms. rom. BAR 2325 din 1773 (Trans. S). Șapte taine, Iași, 1645. Intîmplările lui Telemah, ms. rom. BAR 342 din 1772 (Mold.). Radu Tempea, Istoria sfintei beserici a Șcheilor Brașovului. Ediție de O. Șchiau și L. Bote, Bucu- rești, 1969 (Trans. SE). Trepetnic, ms. rom. BAR 3806 din 1748 (ȚR). Carte de cintece și Psaltire versificată, ms. rom. BAR 5449 (fotocopie BAR 24) din 1697 (Trans. SV). Varlaam si loasaf, ms. rom. BAR 2470 din 1671 (ȚR). Varlaam si loasaf, ms. rom. BAR 3339 din 1673 (TR)- Varlaam si loasaf, ms. rom. BAR 2458 din 1700 (TR)- Varlaam si loasaf, ms. rom. BAR 2596 din 1745 (ȚR). Varlaam și loasaf, ms. rom. 148 de la Biblioteca mănăstirii Neamț din 1764 (Mold.). Varlaam si loasaf, ms. rom. BAR 1903 din 1779 (TR)- Viața marelui Petru, samoderjeț a toată Rusia, ms. rom. BAR 49 din 1756 (Mold.). ABREVIERI 36 VPV VS 1705 VS 1748-1749 VS 1776 VSV 1691 VSV 1705 VSV 1742 ALRM I/I, I/II ALRM II/I ALRM SN I —III CADE CL DA DLR DEX Gheție, BD HEM LR SCL ȘIO I —II 1-2 Viața preacuvioasei Paraschiva ce să zice Petca sau Vineri, ms. rom. BAR 577 din 1708, f. 122v— 128v (Trans. N). Vieți de sfinți, ms. rom. BAR 2456 din 1705. f. 122r-132v (Olt.). Vieți de sfinți, ms. rom. BAR 3399 din 1748 — 1749 (Trans. S). Viețile sfinților pe luna aprilie, ms. rom. BAR 1887 din 1776 (ȚR). Viața Sf. Vasilie cel Nou, ms. rom. BAR, 1284 din 1691, f. 129r-172v (Mold.). Viața și minunile preacuviosului părintelui nostru Vasilie cel Nou, ms. rom. BAR 1159 din 1705, f. 223r-288r (Trans. SV). Viața Sf. Vasilie cel Nou, ms. rom. BAR 1064 din 1742, . f. 178v-226v (Mold.). B. Lucrări de referință Micul atlas lingvistic român, publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj. Partea I (ALRM I), voi. I, Cluj, 1938; voi. II, Sibiu — Leipzig, 1942. Micul atlas lingvistic român, publicat de Muzeul Limbii Române. Partea II (ALRM II), voi. I, Sibiu — Leipzig, 1940. Micul atlas lingvistic român, serie nouă, București, voi. I, 1956; voi. II, 1967; voi. III, 1967. I.-Aurel Candrea și Gh. Adamescu, Dicționarul enci- clopedic ilustrat „Cartea româneasca", București, [1926-1931]. Cercetări de lingvistică, [Cluj], anul I (1956) ș.u. Dicționarul limbii române. Tom. I (părțile J —III) — II (părțile I —III), București, 1913—1949. Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, Bucu- rești, tom. VI, 1965—1969, tom. VII, partea I, 1971, partea II, 1969, tom. VIII, partea I, 1972, partea II, 1974, partea III, 1977, partea IV, 1980, partea V, 1984, tom. IX, 1975, tom. XI, 1982 — 1983. Dicționarul explicativ al limbii române, București, 1975. Ion Gheție, Baza dialectală a românei literare. București, 1975. B. Petriceicu Hasdeu, Etymologicum Magnum Ro- maniae. Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor. Tomul I —III, București, 1887— 1893. Limba română, [București], anul I (1952) ș.u. Studii și cercetări lingvistice, [București], anul I (1950) ș.u. Lazăr Șăineanu, Influența orientală asupra limbei și culturei române. I. Introducerea. II. Vocabularul. 1. Vorbe populare. 2. Vorbe istorice, București, 1900. 37 ABREVIERI TDRG H. Tiktin, Rumănisch-deutsches Worterbuch, voi. TEW I —III, București, 1903—1924. Tamâs Lajos, Etymologisch-historisches Worterbuch der ungarischen Elemente im Rumănischen, Buda- pest, 1966. C. Cuvinte ac. adj. adv. alb. a or. bg- cca cf. cj. col. comp, conj. crim. dat. dia). expr. f. fig- gen. ger- germ. gl- gr- h. imper. imperf. ind. interj, it. î.l.d. înv. lat. lit. loc. adj. loc. adv. loc. conj. loc. vb. m. magh. marg. mbg. med. mgr. = acuzativ = adjectiv = adverb = albanez = aorist = bulgar = circa = confer = conjunctiv = coloană = compus = conjuncție = crimeean = dativ = dialectal = expresie = feminin = figurat = genitiv = gerunziu = german = glosar = grec = harta = imperativ = imperfect = indicativ = interjecție = italian = în loc de = învechit = latin = literar = locuțiune adjectivală = locuțiune adverbială = locuțiune conjuncțională = locuțiune verbală = masculin = maghiar = marginal = mediobulgar = medieval = mediogrec ABREVIERI m. m. c. perf. = mai mult ca perfect ms. = manuscris n. = neutru nehot. = nehotărît ngr. = neogrec nom. = nominativ P- = pagină part. = participiu perf. s. = perfect simplu pers. = persoană pl- = plural pol. = polonez pop. = popular pref. = prefix prep. = prepoziție prez. = prezent pron. = pronume rus. = rusesc s. = substantiv săs. = săsesc ser. = sîrbocroat sg- = singular sl. = slav subst. = substantiv suf. = sufix s. V. = sub voce tăt. = tătar tc. = turcesc Jig- = țigănesc ucr. = ucrainean V. = vezi vb. = verb viit. = viitor BIBLIOGRAFIE1 I. Bianu, N. Hodoș, D. Simonescu, Bibliografia romanească veche, 1508—1830, București, voi. I, 1903; voi. II, 1910; voi. III, 1912—1936; voi. IV, 1944. Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice de Emanuela Buză, Gheorghe Chiv’u, Mariana Costinescu, Ion Gheție, Ale- xandru Mareș, Alexandra Roman-Moraru, Florentina Zgraon, București, 1982. I. Crăciun, A. Ilieș, Repertoriul manuscriselor de cronici interne. Sec. XV—XV III privind istoria României, București, 1963. Cronicari munteni. Ediție îngrijită de Mihail Gregorian. Studiu intro- ductiv de Eugen Stănescu, voi. I —II, București, 1961. Simion Dascălul, Letopisețul Țării Moldovei pînă la Aron-Vodă (1359—1595) întocmit după Grigorie Ureche vornicul, Istratie logo- fătul și alții. . . Ediție de Const. Giurescu, București, 1916. N. Drăganu, Un manuscris calvino-român din veacul al XVII-lea, în „Fraților Alexandru și loan I. Lăpădatu la împlinirea vîrstei de 60 de ani", București, 1936, p. 279—301. Lucian Drimba, Oecisio Gregorii in Moldavia vodae expressa. Cea mai veche piesă de teatru românească cunoscută, în „Limbă și literatură", VII, 1964, București, p. 359—366. Ion Ghetie, Un vechi text literar românesc din secolul al XVII-lea, în LR, XIV,’ 1965, nr. 6, p. 697-705. Ion Gheție, Biblia de la București și procesul de unificare a limbii române literare, în „Studii de limbă literară și filologie", voi. II, Bucu- rești, 1972, p. 53—66. Ion Gheție, Unde s-au tradus și unde s-au copiat textele din Codex Neagoeanus? în LR, XXII, 1973, nr. 6, p. 545—560. I. Gheție și Al. Mareș, Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea, București, 1974. Istoria literaturii române. I. Folclorul. Literatura română tn perioada feudală (1400—1780), București, 1964. B. Kelemen, Unele aspecte ale împrumuturilor maghiare în limba română, în CL, XVI, 1971, nr. 1, p. 17 — 27. B. Kelemen, Primele atestări documentare ale interacțiunii lingvistice româno-maghiare, în „Analele Științifice ale Universității «Al. I. Cuza» 1 Din această listă fac parte lucrările folosite în mod uzual la selecția și interpretarea materialului lexical extras din texte. Pentru completare vezi și lista abrevierilor, punctul B. BIBLIOGRAFIE 40 din Iași“, serie nouă, tom. XXVIII/XXIX, secția III e, Lingvistică, 1982/1983, p. 91-95. F. Kirâly, Cu privire la stratificarea împrumuturilor maghiare in limba română, în „Analele Universității din Timișoara44, seria științe filologice, Timișoara, VIII, 1970, p. 195—204. Dan Horia Mazilu, Varlaam și loasaf.Istoria unei cărți. București, 1979. Doru Mihăescu, La plus ancienne synthese roumaine des chronographes neo-grecs venitiens du XVII6 siecle, I, în „Revue des etudes sud-est euro- peennes44. tome XVIII, 1980, No. 3, p. 493—517; II, tome XIX, 1981, No 1, p. 109-131; III, No 2, p. 355-367. Mihai Moraru, Cătălina Velculescu, Bibliografia analitică a cărților populare laice. București, partea I, 1976; partea a Il-a, 1978. Viorica Pamfil, Permanențe și substituiri lexicale. în legătură cu elementele de origine maghiară atestate în textele din sec. al XVII-lea—XVIII-lea (1780), în „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași44, serie nouă, tom. XXVII/XXIX, secția III e, Lingvistică, 1982/1983, p. 135—141. I. Pătrut, Influente maghiare în limba română, în SCL, IV, 1, 1953, p. 213—221.' I. Pătruț, Contribuții slave și maghiare la formarea subdialectelor dacoromâne, în CL, III, 1958, p. 63 — 74. E. Petrovici, Repartiția graiurilor dacoromâne pe baza Atlasului Lingvistic Român, în LR, III, 1954, nr. 5, p. 5—18. E. Petrovici, Baza dialectală a limbii noastre naționale, în LR, IX, 1960, nr. 5, p. 60-78. Gr. Rusu, Graiuri de tranziție. în legătură cu poziția graiului vrincean în cadrul dacoromânei, în CL, VI, 1961, nr. 1, p. 83—95. Iulian Ștefănescu, Cronografele românești de tipul Danovici, în „Re- vista istorică română44, IX, 1939, p. 1 — 77. G. Ștrempel, Copiști de manuscrise românești pînă la 1800, voi. I, București, 1959. Gabriel Ștrempel, Catalogul manuscriselor românești B.A.R., [I], 1 — 1600, București, 1978; II, 1601 — 3100, București, ’ 1983. R. Todoran, Cu privire la repartiția graiurilor dacoromâne, în LR, V, 1956, nr. 2, p. 38-51. R. Todoran, Noi particularități ale subdialectelor dacoromâne, în CL, VI, 1961, nr. 1, p. 43-75. Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei. Ediție îngrijită, studiu introductiv, indice și glosar de P. P. Panaitescu, [București], 1955. Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei. Texte stabilite, studiu introductiv, note și glosar de Liviu Onu, București, 1967. Florentina Zgraon, Manuscrisele românești ale Leastviței pînă la jumătatea secolului al XVIII-lea. Probleme de filiație, în LR, XXVI, 1977, nr. 5, p. 517-531. DICȚIONAR ABATERE s. f. (Mold.) înclinație, vocație, aptitudine. Să cerce buni dăscăli, să-i învețe legea si alte invătături si mestesu(gu)ri. după abaterea lor. BUCOAVNĂ 1775, 43v. Etimologie: abate. Vezi și abătut. ABĂNAT s. n. v. bănat. ABĂTUT adj. (Mold.) înclinat. Tu știi firea noastră și neputința cea slabă a noastră că iaste abătută spre păcat. BUCOAVNĂ 1775. 62v. Etimologie: abate. Vezi și abatere. ACAR conj. (Ban., Criș., Trans. SV) Deși, cu toate că, măcar că; fie, ori. Pină iaste vie și tinără. ea-și dă dracului trupul său, acar fată, acar nevastă. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh. akâr. Vezi și acarcare, acarce. Cf. b a t î r. ACARCARE pron. nehot. (Ban., Criș, Trans. SV) Oricine, oricare. Să te va opăci ochiul tău, au mina ta, au piciorul tău, sau acarcarea din mădularele tale, tu să le lapezi de la tine. C 1 692, 505r. Akarkare. Quicun- que. Quivis. AC, 327; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: acar + care. Vezi și acar, acarce. ACARCE pron. nehot. (Criș., Trans. SV) Orice. Unul crede că e slobod acarce a minca. N. TEST. (1648). Poți luoa acaru-ce de furatpre banii tăi cei buni. C 1692, 506r; cf. C 1692, 504v, 517r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: acar+ce. Vezi și acar, acarcare. ACERA vb. (Ban.) A aștepta. Acser. Expecto. AC, 326. Etimologie necunoscută.’Cf. alb. klăloni „observ". Vezi și acerat. ACERAT s. n. (Ban.) Așteptare. Acseratul. Expectatio. AC, 326. Etimologie: acera. Vezi și acera. ACI s. m. (Ban.) Tîmplar. Faber lignarius. Acs. Ats. LEX. MARȘ., 224. Etimologie: magh. âcs. Cf. a s t a 1 o ș, t e s 1 a r. ACOLISI vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cind se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici 43 ADEVĂSIT o deală, așa numai intr-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela insă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăsti de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DO- SOFTEI, VS; CRON. 1689, 37V;’CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v.//B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: ngr. ekollissa (aor. al lui kollo „a (se) lipi“). Vezi și acolisitură. ACOLISITURĂ s. f. (Trans. SV) Insistență. Săvai nu s-ară scula să-i dea lui pentru ce e priiaten lui, iară pentru acolisitură lui scula-se-va și-i va da. N TEST. (1648). Etimologie: acolisi -F suf. -tură. Vezi și acolisi. ADĂU s. n. (Ban., Criș., Trans. SV) Dare, impozit. Adăulu țării. SA VA, AȘEZĂM ÎNTURI LE. De o parte simț în ceasta lume boalele și neputințele, de altă parte simt... greotățile și adaole. MOL. 1695, 59r. Adeu. Tributum. AC, 326. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. adao (MOL. 1695, 59r). Etimologie: magh. ado. Cf. a j u t p r i n ț ă, răsură2, ruptă, r u p t o a r e, s a t a r a. ADEMANĂ s. f. (Trans. SV) Camătă, dobîndă. Nu aduna cu păcă- toșii sufletul mieu și cu bărbații incruntători viiața mea, intru a cărora mini iaste păcat și direapta lor plină-i de ademană [marg. de mită}. PS. 1651, 60v. Etimologie: magh. adomâny. Cf. a s 1 a m, m î z d ă, u j u r i e. ADEVĂR adj. și adv. 1. Adv. (Mold., Trans. SV) Cu adevărat, în- tr-adevăr. A: Dumnedzău miluiaște și ne spăseaște adevăr. DVS, 22r; cf. STOICA. C: Adevăr, si noi oameni sintem si am putut si greși. N TEST. (1648); cf. VCC, 286.’ 2. Adj. (Mold., Criș.) Adevărat. A: Pentru plins. . ., carea iaste. . . făcătoriu bucuriei ceii adeveare. L SEC. XVII, 72v; cf. VARLAAM; URECHE: ARSENIE DIN BISERICANI; DOSOFTEI, PS; L SEC. XVII, 16v. O (Substantival) Am mărturisit adevara. VARLÂAM; cf. DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680. O Loc. adv. Cu adevara, De adevara, într-adevară = cu adevărat, intr-adevăr. Cf. DOSOFTEI, PS. C: Tu ești adevăru Dumnedzu. MIȘC. SEC. XVII, 59r. Etimologie: ad -p de + verum. Cf. așa și (2), bizuit; fireș(2), prisne(2). ADEVĂSl’vb. 1. (Mold., Trans. N)’A cheltui, a prăpădi. A: Să-ș adăvăsască toată vreamea sa petrecind in călugărie. L SEC. XVII, 78r; cf. VARLAAM. C: Cu păcate spurcate îmi întinai sufletul și întru lene toată viață me o adevăsiiu. O, 55v.// B: cf. L ante 1693, 125r—125v. 2. (Alold.) A se extenua, a se istovi. Suindu-se în munte și adevă- sindu-se foarte și dobîndind boală de înflăciune, se cunoștea numai de pe graiu. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. odaveszni. Vezi și adevăsit, neadevăsit. Cf. pojivăi; bătogi, mîrșăvi, nemoști, vitioni, z ă mor î. ADEVĂSIT adj. (Mold.) Extenuat, prăpădit. I-au venitu-i muște mari. . . de-l potricăliia si-i răniia piialea, care era adevăsită si sfirsită de post. DOSOFTEI, VS. ADINTA 44 Etimologie: adevăsi. Vezi și adevăsi, neadevăsit. ADINTA vb. (Mold.) A lua aminte, li sta mintea și adintă tot acolo la dînsa. ȘAPTE TAINE. Pleacă-ți ureachea și-mi adintă a Domnului? spuindu-ți culcuș nesămănat. DOSOFTEI, PARIMIAR. Etimologie necunoscută. Cf. c h e m u 1 u i. AFERIM interj. (Mold., Ban.) Foarte bine, bravo! A: Aferim, slugă bună și credincioasă! NECULCE; cf. CANTEMIR, DIVANUL. C: Aferim.. Euge. Laudantis particula. AC, 326. Halal! A: Cum au văzut pre Pașa, rîzînd au început a zice: „Aferim, aferim, adică bine m-ati chivernisită AXINTE URICARIUL. Etimologie: tc. aferim. AFETE adv. v. afetele. AFETELE adv. (Ban., Trans. SV) în loc. adv. De-afetele = zadarnic^ degeaba, în deșert. Numele Domnului Dumnedzeului tău de-afetiele nu-l pomeni, că Domnul nu va lăsa fără bătaie pre acela voarecine numele lui de-afetile îl va pomeni sau îl va numi. VCC, 403. Frustra. De afetyele. Hiăba. LEX. MARȘ., 209. Gratis. Defetye. hazantalanul. LEX. MARȘ., 211.. Inutiliter. De affetye. Haszantalanul. LEX. MARȘ., 220. Variante: afete (LEX. MARȘ., 220), fete (LEX. MARȘ., 211). Etimologie: lat. effete. Cf. cinste (în h ar (in ~), h i e b a (în ~), z ă 1 u d (î n~), AGA s. f. v. agă. AGĂ s. m. (Mold., ȚR) Ofițer sau comandant turc. A: Pre acești doi i-au făcut acel agă ce venise cu mazilie lui Mihai-V odă, anume losuf-Aga. caimacami de au păzit scaunul. NCL II, 288. Au sosit la Tutora Enicer-Aga cu enicerii. PSEUDO-COSTIN, 13r; cf. N. COSTIN; NCL II, 289, 297.. B: Era și un capigi-bașa împărătesc, anume Ahmet-Aga, care mai nainte cu trebi veniră} la domn și alți bogati} agi. R. GRECEANU. ♦ Comandant de infanterie român. A: Tocmit-au și boieriile mari în sfat. . . Aga, is- pravnic pre dărăbani și pre tirg pre Iași giudeț. URECHE. Au fost intr-a- ceaeadatăși aga birariul în curte, purcegător cu birul țăr îi. PSEUDO-COSTIN,. 12r; cf. GHEORGACHI. B: Și puse domn in locul lui pre Răzvan, carele era agă la Aaron-Vodă. LET. ȚR, 41r. Variante: -Aga s. f. (R. GRECEANU: NCL II. 288; PSEUDO- COSTIN, 13r). Etimologie: tc. aga. AGĂRLÎC s. n. (Mold., ȚR) Bagaj, calabalîc. A: Au trimes de i-au adus agarlîcul. CRB, 168r. Au trecut și ei cu zahereaua și cu tot argălîcuL NECULCE, s. v. argălîc. Gătesc rădvane, carătă si care pentru agărlîc GHEORGACHI; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE: NE CULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU, s. v. argălîc. B: Lăsat-au acolo carăle și alt agarlîc ce au fost. R. GRECEANU. Variante: argălîc (NECULCE, s. v. argălîc : PSEUDO-E. KOGĂL- NICEANU, s. v. argălîc). Etimologie: tc. agirlik. AGĂRNI vb. (Ban.) A acoperi. Agern. Tego. AC, 326. Etimologie: ser. granati. Vezi și agărnit, agărnitură. Cf. a s t r u c a. 45 AIA AGĂRNIT adj. (Ban.) Acoperit. Agernit. Tectus. AC, 326. Etimologie: agărni. Vezi și agărni, agărnitură. AGĂRNITURĂ s. f. (Ban.) Acoperămînt. Agerniture. Tectio. Tegu- mentum. AC, 326. Etimologie: agărni + suf. -tură. Vezi și agărni, agărnit. Cf. as t r u că t o ar e. AGEAMIU adj. (Mold.) Neștiutor. O, tinere, văzu că ești ageamiu, fugi de acole că, te vor vide hadimbii și te vor omori. H. 17792, 78r. Etimologie: tc. acemi. AGONISITĂ s. f. (Mold.) 1. Agonisire, acțiunea de a agonisi. Spre agonisita lucrului deplin. . . fără sudori si durori a fi nu poate. CANTEMIR, HR. 2. Folos, cîștig, rod al muncii; avere. Arară și sămănară și făcură multă pine și agonisită domnu-său. VARLAAM. Tovdl au izvodit a face corturi și toată agonisita căsașilor cu arătură și cu dobitoace, ce fac agoni- sită la casă. NCL I, 12. Sta. . . de gindea ce agonisită poate să le deie, ca să cuprindă cheltuiala lor. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. AP. 1646, 5V; DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; PSEUDO-COSTIN; PSEUDO- MLTSTE; NECULCE. // B: Toată agonisita ce au agonisit. BIBLIA (1688). Etimologie: agonisi. Cf. c h i v e r n i s e a 1 ă (2), c h i v e r n i s i r e (2); f a i d ă, has- nă; bl agă, bogătate, bucate, iosag, marhă, po- vijie, prilej, sirmea. AGRU s. n. (Olt., Ban., Trans. SV) Cîmp, ogor, țarină. B: Braz(d)na. Țarina, agru. MARDARIE, 113; cf. MARDARIE, 188. C: Muștar iu. carele-l ia omul si-l samănă-n agrul lui. N TEST. (1648). Agru. Ager AC, 326. Etimologie: lat. ager. Cf. tablă. AGUD s. m. (Mold.) Dud. Se sui intr-un copaciu ce se cheamă agud. VARLAAM. Etimologie: sl. agoda. Cf. dud, frăgar. AGURIDĂ s. f. (Mold., ȚR, Ban.) Strugure necopt. A: Cela ce să nevoiaște bine să culeagă strugurii cei de poamă carii-s mai copți să hie de mincat, nemică de ceaea ce-i aguridă acră nu culeage. L SEC. XVII, 94r. B: Pune-le apă, sare, piper, (. . .) puținei lapte de nuci și aguridă, de-i va fi vreamea, iară de nu, zeamă de lămiie. CM, 20v; cf. MARDARIE, 193; BIBLIA (1688); L ante 1693, 147v; CM, 4r, 35v. C: Aguride. Idem (post Agresh. Omphax. Uva cruda}. AC, 326. Etimologie: ngr. agurida. AI s. m. (Ban., Trans. SV) Usturoi. Aj. Allium. AC, 326. Să fiiarbă ridiche cu miere, să mănince și aiul fript. PL, 147r. Etimologie: lat. alium. Vezi și aia, ait, aiuș. AIA vb. (Ban.) A pune usturoi în bucate. Ajjedz. Allio condio. AC, 326. Etimologie: ai 4- suf. -a. Vezi și ai, ait, aiuș. AIT 46 AIT adj. (Ban.) Usturoiat. Ajjt. Allio conditus. AC, 326. Etimologie: ai, vb. Vezi și ai, aia, aiuș. AIUS s. m. (Ban.) Usturoi sălbatic. Ajush. Allium sylvestre. Alliaria. AC, 326/ Etimologie: ai 4- suf. -uș. Vezi și ai, aia, ait. AJUNGE vb. (Mold., ȚR) A se înțelege, a se învoi, a cădea de acord. A: S-au gătii cu puterea sa și, agiungind și, cu Petriceico-Vodăși cu Gli- gorie-Vodă în solii, fost-au trimițind craiul oameni iscoade. PSEUDO- COSTIN, 15'. El să va agiunge cu dlnsii si dindu-le bani, vor zice asa. H 17792, 74v; cf. PSEUDO-COSTIN, 16r; CANTEMIR, HR.; NECULCE. B: Au început a se ajunge cu muscalii în vorbă. R. POPESCU. Etimologie: lat. adj ungere. Cf. b ă n i (1). AJUTORINȚĂ s.f. (Mold.) Dare fiscală. Se făcuse o dajde nouă, cu nume de „agiutorință". CANTA; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICE7YNU. Etimologie: ajutori 4- suf. -ință. Cf. a d ă u, răsură2, ruptă, rupt oare, s a t a r a. ALAC s. m. (Mold.) Plantă ierboasă din familia gramineelor. La căpătîiul lui, adzîmă de alac și cană cu apă. DOSOFTEI, PARIMIAR. Iară cînd este lună noao să să samine carele fac rod deasupra pămîntului, cum este griu, ovăsu, orzu, alacu, bobu, mazire și altile. CAL. 1762, 133r. Etimologie necunoscută. Cf. magh. alakor. ALĂM s. m. (Mold.) Dare fiscală plătită în Moldova de către locui- torii tătari. Să dee. . . de pe oi și de pe alte bucate alăm, si să-i lasă să șadă pe locul acela. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: tc. alim, tăt. crim. alîm. ALĂMÎIE s. f. (Mold.) Lămîie. Poame de tot feliul: chitre, naramdză, alămii, dzahar. NCL I, 39. Etimologie: a- 4- lămîie. ALĂMOJNĂ s. f. (Criș., Trans. SV) Pomană. Cărora alămojnă strînse. N TEST. (1648), apud TEW. Se face a treia zi cumînd și ală- mojnă după cel mort. MOL. 1695, 46r. Cu postul și cu ruga și cu alămojna să miluiești săracii, streinii, scopii. MIȘC. SEC. XVII, 142r: cf. C 1692, 497v, 502v, 503v; MOL. 1695, 80v, 81v. Etimologie: magh. dial. alamozsna. Cf. c o m î n d, c o m î n d a r e (2), pa os (2). ALBUȘ s. n. (Mold.) Albul ochiului, sclerotica. La ochi albușuri în giurul împregiurul luminii ca alte jigănii nu are, ce pre unde ar fi să fie albușul ochiului, iarăși soldzisori ca si peste tot trupul are. CI, 172 ; cf. CAN- TEMIR, IST. ’ Etimologie: alb 4- suf. -uș. ALCA s.f. v. halca. ALCAM s.n. (Criș.) Ocazie, prilej. Că n-au sucuit Dumnăzău cu bin- ta sa a păzi pre om, ce vreame cu alcam îngăduiaste păcătoșilor' pre pocanie. C 1692, 5HV. ’ ’ Etimologie: magh. alkalom. Cf. m e i d e a n (2). ALDAȘ s.n. (Criș., Trans. SV) Binecuvîntare. Să fie și pre noi aldașul tău. Domnii Dumnedzu, tatăl milos tiv nic să fie lingă noi. MIȘC. SEC. XVII, 59'. Vor lua multe fealuri de aldașuri a lui Dumnezău. PP, 76v; 47 ALEAN cf. VISKI, apud TEW; MIȘC. SEC. XVII, 82v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. ăldâs. Cf. alduială, al d u i t ur ă. ALDĂMAȘ s.n. (Ban., Trans. SV) Dar. Aldămaș de vecie Făgăduiești în toate. VCC, 46. Aldemash. Donum. AC, 327 ; cf. ÂGYAGFALVI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. âldomâs. ALDUI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A binecuvînta. Blagoslovască pre voi Dumnezău și vă alduiască. MOL. 16761, 184r. Alduiesk. Benedico. ĂC,3 327. Să vor aldui cu coconi. PP, 76v. El mă inderepteze, mă alduiască, mă păzească. CAT. B, 53; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; SA, 42v, 47r; MOL. 1695, 50v; VISKI, apud TEW; VCC, 10, 14, 22; MIȘC. SEC. XVII, 8r, 10v, 22r, 26r, 60r, 97r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW ; CAT. B, 55. Etimologie: magh. ăldani. Vezi și alduială, alduit, alduitură. ALDUIALĂ s.f. (Trans. SV) Binecuvîntare. Afla-vei și cuvinte, pen- tru că rumânii nu grăim toți într-un chip, cum iaste: oca — pricina au adeverința, în alean — împrotivă, hasna — folosul, alduiala — blagoslove- niia si altele, care le-am pus după obiceaiul cum grăiesc pre aceaste locuri. SA, 4V. Etimologie: aldin + suf. -eală. Vezi și aldui, alduit, alduitură. Cf. a 1 d a ș, alduitură. ALDUIT adj. (Ban., Criș., Trans. SV) Binecuvîntat. Să știm dară dintr-aceastea din toate cit sînt de alduit și de blagoslovit aceia oameni pre carii i-au alduit milostivul Dumnezău. SA, 47r. Alduit, -e. Benedictus, -a. AC, 327. Alduită ești tu între muieri. MIȘC. SEC. XVII, 20r. Ești dl- duită între muieri si e alduit rodul zgăului tău. CAT. B, 19; cf. MIȘC. SEC. XVII, 22r, 31r, 44r, 59r; CAT. B, 20, 53, 56, 59. Etimologie: aldui. Vezi și aldui, alduială, alduitură. ALDUITURĂ s.f. (Ban., Criș.) Binecuvîntare. Aldui ture. Benedictio. AC, 327. Alduitură fiiului tău. MIȘC. SEC. XVII, 89v. Alduitură ta să fie î(n)spre noi în toată vreme. CAT. B, 57 ; cf. FOGARASI, apud TEW ; CAT. B, 55. Etimologie: aldui 4- suf. -tură. Vezi și aldui, alduială, alduit. Cf. a 1 d a ș, alduială. ALEAN adv. și s.n. 1. Adv. (Ban., Trans. SV) împotrivă. Al an. Contra. AC, 327. Dem arme sze pot szta jeu allan. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. 2. S.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Pică, necaz, dușmănie. Fratele tău si vecinul tău are pre tine ceva alean. C 1692, 507\ Cari sîmt aleanul tău Și-mblă pre băsăul tău.NCC, 46; cf. N. TEST. (1648); PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. O Loc. adj. De alean = potrivnic. Pleacă cu pace supt picioarele lui toate limbile de alean și care voiesc războaie. MOL. 1688, 215r. Stătător de alean = răzbunător. Toț creștinii ... să nu fie stătă- tori de alean, ce toată stătătura de băsău să o lase pre Dumnezău, carele giudecă toată lumea în dereptate. SA, 28r. O Loc. adv. De alean = îm- potrivă. Nime nu-ți poate sta ție de aleanu. MIȘC. SEC. XVII, 93v. în ALEANIȘ 48 alean = împotrivă. Afla-vei și cuvinte, pentru că rumânii nu grăim toți intr-un chip, cum iaste: oca — pricina au adeverința, in alean — impro- tivă, hasna — folosul, alduiala — blagosloveniia și altele, care le-am pus după obiceaiul cum grăiesc pre aceaste locuri. SA, 4V. Și eu in alean cu Domnul fuiu. MOL. 1695, 53r. O Loc. prep. în (întru) aleanul = con- tra, împotriva. Noi in multe chipuri am greșit in aleanul tău cu cugetele. SA, 5V. Și mîniia Domnului intru aleanul mieu să încinsă. MOL. 1695, 53r. Nice se lipește nici de o învățătură slriină au atare care-i în aleanul besereciei. CAT. B, 3: cf. CAT. CALV., apud TEW; MOL. 1695, 35r VCC, 6, 16, 36; MIȘC. SEC. XVII. 13r; PSALTIRE SEC. XATI, apud TEW; PP, 5r, 75v, 76r, 77r, 77v, 78r, 85r, 85v, 86v, 87v, 88v. De aleanul = contra, împotriva. Fii proptă de aleanul pagubeei. MIȘC. SEC. XVH7 60v. Intr-acesta chip de au grăit ceva de aleanul numelui lui, întoarce au zi napoi. PP, 89r; cf. MIȘC. SEC. XVII, 18v, 23r, 70v; PP, 88r. OLoc. vb. A umbla în alean = a se împotrivi. Iară deacă nu vă veți pedepsi cu atîta, ce încă veți îmbla in alean cu mine, îmbla-voi și eu în alean cu voi si atunci voiu lăsa pre voi mîniia mea. MOL. 1695, 36r. A îaee alean = a se împotrivi. Cum cutedzaț, dzice, de alean face? VCC, 7. Etimologie: magh. ellen. Vezi și aleaniș, alenie, alenșig, alenui. Cf. alenie, alenșig (2), băsău (2), m ă r a z. rîvnire, zavistie; băsău (1)’ (stătător d e—); b î v t u i. ALEANIȘ s.m. (Ban., Criș., Trans. SV) Dușman. Că pre toți ale- nișii miei înturnași și bătuși pre ei. VCC, 23. Alenish. Inimicus. AC, 327. Nu iaste acum ... de aleanisii miei cine să mă mîntuiască. MIȘC. SEC. XVII. 83v; cf. AGYAGFALVI, apud TEW : VCC. 36: MIȘC. SEC. XVIL llr, 32v, 80v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. ellenes. Vezi și alean, cdenie, alenșig, alenui. Cf. a 1 e n ș i g (1). ALEGERE s.f. (Mold.) Dialog, discuție. Alegirea între împărat și intre Bertoldu. B 1774, lv. Numai cei ce te-a sfătuit să faci această alegere cu mine. B 1774, 4V; cf. B 1775, 58r. Etimologie: lat. lit. allegere. Cf. besadă. ALEGÎND adv. (Mold.) 1. în afară de, exceptînd. [Hristos] alte toate le-au avut ca și noi, alegind fără numai de păcate. VARLAAM. Să nu să, boteadze cuconi, alegind de mare nevoie. ST. 30; cf. ȘAPTE TAINE; ȘT, 244; PRAV. 2. Mai ales. Care slugă . . . va fugi den casă . . . dă prepus oarecum cum să fi făcut el acel furtusag . . ., alegind dacă va fi fugit să se fi ascuns. PRAV. Etimologie: alege. ALENIE s.f. (Ban.) Dușmănie. Faptele trupului. . . sînt: curvia, spur- căciunea, necurăciunea, slujba idolilor, fermecele, svadele, aleniile, pizmele. CAT. B, 45. Etimologie: alean H-suf. -ie. Vezi și alean, aleaniș, alenșig, alenui. Cf. ia 1 e a n (2), alenșig (2), băsău (2), măraz, rîvnire, zavistie. ALENȘIG s.n. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) Dușman. Si prae noj szlo- bodzaskae de allensigul. AGYAGFALVI, apud TEW. Domnul mîniia sa 49 ALINTA RK o au încins in aleanul mie^uy și m-au pus pre mine lui alenșug. SA, 29r. Și adia si-l omorîră alensigul. C 1692, 513r. Alensigul lovi-mă-va. VCC 30; cf. SA, 45r; MOL.'1695, 52v; VISKI, apud TEW; MIȘC. SEC XVII, 65v, 94r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; BUITUL, CAT.,, apud TEW; CAT. B, 57. 2: (Ban., Criș.) Dușmănie. în aceaea zi pogori Dumnăzău pre ei mi- niia. sa si alensigul său. C 1692, 513v. Alenșig. Inimiciția. AC, 327 ’ cf. MIȘC. SEC.’ XVII, 25r, 44r, 63v. Variante: alenșug (SA, 29r, 45r). Etimologie: magh. dial. ellensig. Vezi și alean, aleaniș, alenie, alenui. Cf. a 1 e a n i ș; alean (2), alenie, băsău (2), m ă raz, r î v- n i r e, z a v i s t i e. ALENȘUG s.n. v. alenșig. ALENUI vb. (Criș.) A se dușmăni. Voiu sta de băsău celora ce să. alenuiesc cu mine. C 1692, 510v. Etimologie: alean 4- sul', -ui. Vezi și alean, aleaniș, alenie, alenșig. Cf. bănui2 (2), r î v n i (1), z a v i s t u i. ALENZUI vb. (Ban.) A contrazice. Alenzuiesk. Contradico. AC, 327.. Etimologie: magh. ellenez. Vezi și alenzuitură. ALENZUITURĂ s.f. (Ban.) Contrazicere. Alenzuiture. Contradicția. AC, 327. Etimologie: alenzui 4- suf. -tură. Vezi și alenzui. ALES adv. (Mold.) La pîndă. Cela ce-și va zăloja casa sa la om uci- gătoriu, pentru să se puie aleș acolo, ... să va certa ca și un ucigătoriu. PRAV. Ereticii . . . puindu-se aleș la locuri strimte și ponoroase, pre unde' avea obiceiu svtntul a treace. DOSOFTEI, VS. Etimologie: a 4- leș „pîndăV Vezi și aleșui, leașnic, leș, leșui, leșuitor, leșuitură. ALE ȘUI vb. (Mold., Trans. SV) A pîndi: ’a sta la pîndă. A: Ea te-a. aleșui la cap și tu o vei pîndi la călcti. DP, 12r. Pre sărac să-l apuce ale- șuiaște. CANTEMIR, DIVANUL, apud HEM. C: Aleșuindu-l și cercind să vineaze ceva den gura lui. N TEST. (1648), s.v. Ies. Pre omul bun ale- sujeste. VISKI, apud TEW: cf. N TEST. (1648), apud TEW; PSAL- TIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: pref. a- 4- leșui sau aleș 4- suf. -ui. Vezi și aleș, leașnic, leș, leșui, leșuitor, leșuitură. Cf. 1 e ș u i. ALINTA vb. (Mold.) A (se) alina, a (se) potoli. Viaturilor dztse de-n- cetară Și undelor de se alintară. DOSOFTEI, PS. Cu tnsămnătura sfintei cruci marea au alintat. DVS, 4r. Etimologie: lat. *allentare. Vezi și alintare. Cf. o g o i. ALINTARE s.f. (Mold.) Alinare, potolire. Valurile nalte n-au alin- tare. DOSOFTEI, PS. Etimologie: alinta. Vezi și alinta. Cf. o g o i a 1 ă, o g o i t u r ă, p o t o 1 i t u r ă. ALNIC 50 ALNIC adj. (Criș., Trans. SV) Viclean. Că nu-s alnic, ce viez derept. VCC, 35. Alnice oi, a păgubiturii de vecu veți fi feciori. MIȘC. SEC. XVII, 78^; VCC, 13; VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. O (Substantival) Deade-mă cel putearnic Dumnăzău in minute alnic Hor și hicleanilor. MOL. 1695, 53v. Etimologie: magh. ălnok. Vezi și alnicie. Cf. a m ă g e 1 n i c, am ăgeu, b al am ut, c e 1 a r n i c, cel u- i t o r, hamiș, h î t r u (2), î n c e 1 u i t o r, marghiol, m ă i e s- t r e t, o p ă c i t o r, șugubă ț (2), ș u v e a 1 n i c, telpiz. ALNICIE s.f. (Ban., Criș., Trans. SV) Viclenie. Văi de aceia cărei fac casă cu alnicie și polăți cu hiclenie. CS, 33v. Fraus. Alnicsia. Alnoksâgh. LEX. MARȘ., 208. Spală-mă pre mine di alniciile medie. MIȘC. SEC. XVII, 76v. Nu mă pierde pre mine pentru dlnicia me. CAT. B, 58: cf. AGYAGFALVI, apud TEW; FOGARASI, apud TEW: VCC. 16. 18. 26, 29, 35: MIȘC. SEC. XVII, 64v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; CAT. B, 57. Etimologie: alnic -H suf. -ie. Vezi și alnic. Cf. aslam, c e 1 a r n i c i e, |c e 1 ș a g, cel uit ură, geamba- ș i e, h ă m i ș a g, hîtrie (2), m a rg h i o 1 i e, meteahnă, tăl- pi j i c, ă 1 p i z i e. AL SĂU s.n. (Mold., ȚR) însușire, natură, fire. A: Cum are Părintele alsăul său a naște pre Fiiul și a scoate Duhul Svînt, și cum are Fiiul alsăul său a se naște din Părintele, așa și Duhul Svînt are alsăul său a purceade din Părintele și a se odihni pre Fiiul; așa li-i osăbiciunea, numai cucîtseosă- besc alsăurile. DOSOFTEI, PARIMIAR ; cf. DOSOFTEI, VS, s.v. îireș; DOSOFTEI, SINAXAR, apud HEM. B: între celelalte idiomata, adecă alsă- uri, ce are luna, are și aceasta: cînd este plină, se scoală asupra-i etnii. ANTIM. Etimologie: al + său, după gr. idiotis, sl. svoistvo. Cf. h i r e ș i e. ALUZI vb. (Ban.) A se copilări, a cădea în mintea copiilor. Alu- dzesk. Puerasco. AC., 327. Etimologie: pref. a- + lud -|- suf. -i. Vezi și aluzit. Cf. b o 1 u n z i . ș o z i. ALUZIT adj. (Ban.) Nebun. Aludzit. AC, 327. Etimologie: aluzi. Vezi și aluzi. Cf. b o 1 u n d, b u i a c (4), nerod, șod (1), zălud. AMANET s.n. (Mold., ȚR) Zălog. A: Judecătoriul la atita mai cu amăruntul cercetare să cade a să zăbovi, cu cît iaste mai mare amanetul ce i s-au încredințat lui spre pază. ÎNV. EC., 34. Am un amanet ca să-ți dau. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. IM 1754, 71v; H 1778, 37v. B: Și așa pe dinsul l-au oprit acolea amanet. IM 1730, 100v. Etimologie: tc. (înv.) amanat AMATOR s.m. (Trans. SV) Iubitor. Stupine, amalorule de oameni, Doamne, ascultă-mă. MCCR, 72. Si mă mîntuie, ca un amator de oameni. MCCR, 76; cf. MCCR, 69, 81. Etimologie: lat. amator. AMĂGELNIC adj. (Mold.) Amăgitor, înșelător. Au cu aceasta a ta amăgealnică socoteală să mă amăgești? CD 1698, 29r. Amăge alnice toc- 51 AMELIȚzl meale. CANTExMIR, HR.; cf. CD 1770, 35r. O (Substantival) Deci, acmu, o. amăgealnico, aceasta iaste împărătiia ta, asea iaste putearea ta. CD 1698. 3V; cf. CD 1770, 3V. Etimologie: amăgi + suf. -elnic. Cf. a 1 n i c, a măgeu, b a 1 a m u t, c e 1 a r n i c, c e 1 u i t or. hamiș, hîtru (2), î n c e 1 u i t o r, marghiol. măiestreț, opăcitor. ș u g u b ă t (2), șuvealnic, telpiz. AMĂGEU s.m. (Mold.) Amăgitor, înșelător. A: Amăgeul acela dzicea că ca învie a treia dzi. VARLAAM. Cînd lăudătorii, mai vîrtos amăgeii, încep pre noi a ne lăuda, de sirg să ne-aducem amente de mulțimea păcate- lor noastre. L SEC. XVII, 135r. Si amăgeul este un rău tovarăsu. B 1774, 20r; cf. M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; NCL I, 26; CANTEMIR, IST. O (Adjectival) Vicleani cu adevăr și cumpliți și înșelători și amăgei și tari și neadormiți și nevădzuți și nesimțiți vrăjmași avăm. L SEC. XVII, 12\ Bărbații cei diezmierdați, desfrinați și amăgei. NCCD, 316; cf. VARLAAM. //B: Atunce minciunile și înșălăciunea acelui amăgeu ei o vor vădi. EV., 60. 0: Fu măscării ca un mincinos, fu ocărit ca un amăgeu. C 1729, 75v; cf. C 1729, 44r. Variante: amegeu (C 1729, 44r). Etimologie; gr. *mageus. Cf. a 1 n i c, a m ă g e 1 n i c, b a 1 a m u t, cel ar n i c, celui- t o r, hamiș, hîtru (2), î n c e 1 u i t o r, marghiol, m ă i e s- t r e ț, opăcitor. șugubăț (2), șuvealnic, telpiz. AMĂGULI vb. (Mold.) A măguli, a flata, a linguși. Pre aceasta dară intr-acesta chip, coada în loc de cap puindu-i, amăgulind-o o așezară. CAN- TEMIR, IST., s.v. măguli. Etimologie: pref. a- 4- măguli. Vezi și amăgulitor. Cf. c i o c o t n i ț i, ș u t i 1 i. AMĂGULITOR adj. (Mold.) Măgulitor, lingușitor. A: Vădzuiu eu cer- șători și calici fără de obraz, carii, cu nește cuvente amăgulitoare, tocma și inima împăraților o pleacă spre milă. L SEC. XVII, 78v.//B: Văzuiu eu cerșetori și calici fără de obraz, care, cu niște cuvinte amăgulitoare [marg. mîngiioase], tocma și inima împăraților o pleacă spre milă. L ante 1693, 125v. Etimologie: amăguli-J-suf. -tor. Vezi și amăguli. Cf. p o h 1 i b u i t o r, ș u t i 1 i t o r. AMBAR s.n. v. hambar. AMEGEU s.m. v. amăgeu. AMELĂȚĂTURĂ s.f. (Mold.) Fig. Mențiune, pomenire. Ceale ce isto- ricii cei mai vechi sau cu condeiul le-au trecut, sau de nu le-au trecut, sînt puțineale și amelățături numai. CANTEMIR, HR. Etimologie: amelița 4- suf. -ătură. Vezi și amelița, amelițat. AMELIȚA vb. (Mold.) Fig. A face mențiune despre ceva, a pomeni. Alți istorici megieși nemică n-au amelițat de această domnie. URECHE. Ni să pare că am scris deplin, care nice la un letopisăț a țării noastre nime n-au amelitat măcar cit de puțin de acestea ce am scris noi. NCL I, 30:. cf. NCL L 7, 8; CANTEMIR, HR. Etimologie: lat. *amminaciare. Vezi și amelățătură, amelițat. AMELIȚAT 52 AMELIȚAT adj. (Mold.) Fig. Menționat, pomenit. Din ceale puține și amelițate însemnări istoriile vremilor trecute . . . le-au scos. CANTEMIR, HR. Etimologie: amelița. Vezi și amelățătură, amelița. AMESTECA vb. (Mold.)  defăima, a ponegri, a cleveti; a umbla cu intrigi. Un om rău ... pre toți cu răutatea lui ameastecă și-i tulbură. CANTEMIR, IST. Atuncea, la întorsul vezirului, au început unii din boieri a amesteca și a pîrî pe Antonie-Vodă. PSEUDO-COSTIN, 30r. Are pizmă pe mine...si îmi amestecă feciorul. NECULCE; cf. PSEUDO- COSTIN, 28r; PSEUDO-AMIRAS (gl.). Etimologie: lat. *ammixticare. Cf. balamuți, blojori, mozaviri, p o h 1 i b u i. AMIRA s. m. (Mold.) împărat, sultan. Era la-mpăratul Damascului, la amira, boiarin mare. DOSOFTEI, VS. Amira sau domnul seracheanilor. CANTEMIR, HR. Etimologie: ngr. amirăs. AMIROSI vb. (Mold.) 1. A simți un miros. Florile grădinilor lui dege- tele streine le-au cules și nasul celui necunoscut le-au amirosit. CD 1698, 1 lr. Armăsariul, precum am dzis, din toate părțile amirosindu-l, și despre partea botului vini. CI, 101; cf. CI, 100; CD 1770, 12v. O Fig. Cineva carile macar cît de puțin citeala sfintelor și a profanelor ... scrisori va fi amirosit, ... tăgăduitoriu să fie a să afla nu poate. CANTEMIR, HR., s. v. mirosi. 2. A presimți, a intui, a bănui. Vădzind Catargiul lucrurile intr-alt chip și amtrosind că ... va să-l oprească și să-l trimită la împărăție, au dat Catargiul știre la boieri. M. COSTIN, s. v. mirosi. Etimologie: pref. a- + mirosi. Cf. a p u ț i, a u 1 m a, n ă d ă i. AMISTUI vb. v. mistui. ANDE prep.J(Mold.) între. Fac oamenii tocmală ande sine. VARLAAM. Bărbați frați, pentru ce vă sfădiți voi ande sine? AP. 1646, 20v. Se voro- viră ande sine să strige mărturisind pravoslaviia. DOSOFTEI. SINAXAR; cf. PRAV. Etimologie: a + [î]nde. ANGHIRĂ s. f. (Mold., ȚR) Ancoră. A: (Fig.) VeseUia, blagosloveniia, anghira, bunănorocirea, roao. AR, 83v. Că pre tine, una, te avem anghiră tare și nemișcată. MOL. 1754—1762, 19r. B: (Fig.) Pre tine te avem anghira tare. MINEIUL (1776). Etimologie: gr. ănkira. Cf. miță (2). ANIȘ s. m. (Ban.) Anason. Anish. Anisum. AC, 328. Etimologie: magh. ânizs. APARE s. f. (Mold.) Vas în care se ține apă. Veniș în Cana Galileei si-ai blagoslovit apările, si apa în vin ai premenit. DOSOFTEI, LITUR- GHIER. Etimologie: lat. aqualis. APĂRESC adj. (Mold.) Specific aparului, sacagiului. S-au ascuns în curte pînă au însărat si noaptea s-au îmbrăcat intr-un cojoc apăresc. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: apar -j- suf. -esc. ♦APLECA vb. (Mold., Ban., Criș., Trans. S) A alăpta. A: Mamce, carele apleacă prunci mici. PRAV. Ca pre niște fii îi țiiu, ca pre niște prunci 53 APRÎNZ ii aplec. CD 1698. 18'. Acmu socotește de au fostu în mai mare vină muma care i-au născut, au mamca care i-au aplecat. NCCD, 357 ; cf. CRON. 1689, 44r; IT 1689, 118V; CANTEMIR, IST.; CRON. 1707, 40v; CANTEMIR, HR.; CRON. 1732, 33r; CD 1770, 22r; IT SEC. XVIII, 126r. O Fig. Pre romano-moldo-vlahii noștri Roma maica, din lăuntrurile sale născindu-i^ i-au aplecat și i-au crescut. CANTEMIR, HR. C: Greșeaște maica cea dulce avind destulă puteare ca. să-ș apleace pruncul ei și cu doică streină de-ș va apleca pruncul ei. CS, 99v. M-au ținut pre genunche și m-auaplecat la țiței C 1692, 524r. Aplek. Lacto. AC, 328. L-au dat pre miinele unii maice de l-au aplecat și l-au crescut. IT 1767, 2r; cf. CS, 100r, 100v, 101r, 101v; F 1693,. 45v; CRON. SEC. XVII, 57r; IT 1749, 164v. // B: Vrea-veisăaducuomam- că, adecă doică, (să) apleace coconul? CRON 1687, 25v. Purtat-ai pre miini pre cela, ce poartă toate și ai aplecat ca pre un prunc pre dătătoriul de lapte. M 1780 apr. 67r-67v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; BIBLIA (1688); CRON. 1736, 38v; IT 1758, 125v; LET. 1758, 112r. Etimologie: lat. applicare. Vezi și aplecat, aplecător, aplecălură. * APLECAT s. n. și m. (Mold.) 1. S. n. Alăptare. Și la vreamea aple- catului veniia capra de la turmă insăș de-l apleca. DVS, 24v. 2. S. m. Prunc, copil alăptat. Ca un aplecat la maică-sa. ARSENIE DIN BISERICANI. Etimologie: apleca. Vezi și apleca, aplecător, aplecătură. Cf. aplecătură; aplecător (2). * APLECĂTOR, -TOARE adj., s. m. și f. 1. Adj. și s. f. (Mold.., Trans. SV) (Femeie) care alăptează. A: Vrea-vei să-ți chem o femeaie aple- cătoare, din evrei, și-ț va apleca cuconul? DOSOFTEI, PARIMIAR. C: De la aplecătoare aduse-l pre el. PSALT. (1651). // B: ♦ S. m. Crescător de copii. Au trimis ... aplecătorii [ = cei care creșteau copiii lui Ahab] cătră Hu. BIBLIA (1688). 2. S. m. (Ban.) Prunc, copil alăptat. Apleketor. Lactans. AC, 328. Etimologie: apleca 4- suf. -tor. Vezi și apleca, aplecat, aplecătură. Cf. d o i c ă, m a m c ă; aplecat (2). * APLECĂTURĂ s. f. (Ban.) Alăptare. Apleketure. Lactatio. AC, 328.. Etimologie: apleca 4- suf. -ătură. Vezi și apleca, aplecat, aplecător. Cf. aplecat (1). APLOS adv. (Mold.) Simplu, fără pretenție. Aplos a grăi ... de la mance ne deprindem. CANTEMIR, IST. <> (Adjectival) Jigania aceasta... cămilă nu easte, struț aplos nu easte. CANTEMIR, IST. Etimologie: ngr. aplos. APORIE s. f. (Mold., ȚR) îndoială, nesiguranță, încurcătură. A: Aporia = întrebare cu prepus, carea pofteaște dezlegare. CANTEMIR, IST. Ca un deplin filosof, toată aporia au dezlegat. CANTEMIR, IST. B. Domnul la aporie mare se afla. R. GRECEANU. Etimologie: ngr. aporia. Cf. î n g ă i m a r e, î n v ă 1 ă t u c i t u r ă. APR ÎN Z s. n. (Mold.) Timpul cuprins între orele 7 — 2. Și așa [trecea] stol după stol, cît ținea de la aprîndzpînă în desară. M. COSTIN. O S. comp. Aprînzul cel mare = timpul cuprins între orele 9—10. Deci, cînd au fost sîmbătă, pe aprînzul cel mare, iată că au și sosit Bekir-Aga. N. COSTIN.. APTIC 54 Etimologie: a + prîuz. APȚICĂ s. f. (Mold.) Farmacie, spițerie. Pentru oamenii di oaste, ce vor fi bolnavi, să cheltuiască cu dinsii la aplică, să le dea otet si usturoiu. NECULCE. Etimologie: ucr. aptika. APUȚI vb. (Ban.) A mirosi. Aput. Olfacio. AC, 328. Etimologie: pref. a- -p puți. Vezi și apuțit, apuțitură. Cf. a m i r o s i (1), a u 1 m a. APUȚIT s. n. (Ban.) Miros. Apucitul. Olfactus. AC, 328. Etimologie: apuți. Vezi și apuți, apuțitură. Cf. a p u t i t u r ă, iz. APUȚITURĂ s. f. (Ban.) Miros. Apuciture. Olfactio. AC, 328. Etimologie: apuți + suf. -tură. Vezi și apuți, apuțit. Cf. apuți t, iz. ARĂDAT s. n. (Ban.) început, origine. Redetsina si aredatul enke â vrefsjmesiej. FOGARASI, apud TEW. Etimologie: magh. eredet. Vezi și arădui, hereghie. Cf. hereghie, î n c e p e n i e. ARĂDUI vb. (Criș., Trans. SV) A începe, a porni. Oare în ce zi ară- duiră a lucra și a zidire pre Ierusalim, atunci foarte tare să legănă pămintul. C 1692, 516V. O Loc. vb. A arădui groasă = a rămîne însărcinată. Aceastea sînt, Sfintă Mărie, muierile ... ceale ce îmblă în curvii si arăduiesc groase. AMD 1759, 61v. Etimologie: magh. eredni. Vezi și arădat, hereghie. Cf. grecioasă (a purcede^). ARBURE s. m. (Trans. SV) Pom, copac, lemn. Arburi veșteziți, fără de rod. N TEST. (1648). Satură-să arburii înalti, chedrii Livanului PSALT. (1651). Etimologie: lat. arbor. ARCA s. f. (Mold., ȚR) Protector, înalt demnitar al Porții, care sprijinea pe domnii români. A: [Matei-Vodă] dedesă știre și la'ar calele sale, ce avea la împărăție, de sila ce-i făcea Vasilie-Vodă. M. COSTIN. B: Auzind Ștefan-Vodă de moartea arcalii lui și a nădejdii lui ..., s-au în- tristat pînă în suflet. R. POPESCU. ♦ (Olt.) Avocat, mijlocitor. Sugla- golniki. Arca sau pîrîș (?) MARDARIE, 246. Hodatai (-do-). Solitoriu. împăcătoriu. Arca. MAR DAR. IE, 274. Etimologie: tc. arka. Cf. p r o c a t o r, urător. ARCALIU s. m. (Mold.) Persoană în mare cinste pe lîngă un om cu vază. Scriind si el această pricină la un icirliu mare ce era arcaliu. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. arkah. ARET s. m. (Mold.) Pază militară. Dumitrașcu-V odă ...au ieșit din obuz, cam pe furiș, cu moscalii, cari erau de aretu pregiur dinsul. N. COSTIN.. Pus-au de au îngrădit cu gard tirgul Iașii, ca să fie aret, cînd ar mai veni vrun podiaz. PSEUDO-MUSTE. Puternicul împărat ne-au trimis cu oaste ... 55 ARM să purtăm de grijă și de aret să fim cetății Cameniță ..., ca să fim raialii țării Moldavii ... de aret și de apărare despre Ieși. NECULCE. Etimologie necunoscută. ARETE s. m. 1. (Mold., Trans. SV) Berbec de reproducere. A: Rădi- ca-voiu ție cu tămiie și areț, rădica-voiu ție boi cu, vătui. DOSOFTEI, PS. In fruntea a tuturor areților ieși. CANTEMIR, IST.; cf. DP, 19v; DOSOFTEI, PARIMIAR. C: Ariete, aries. MȘE, 84. // B: Țapii și areții suindu-se pre oi și pre capre. BIBLIA -(1688). 2. (Mold.) Mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate. Areate = un fel de bolovani cu care, bătind zidurile cetăților, sfărimă. CANTEMIR, IST. Voi monarhia Leului cu fel de feluri de areti si mihanii a o izbi ... nu v-ati săturat. CAN- TEMIR, IST. Variante: ariete (MȘE, 84). Etimologie: lat. aries. AR GAL IC s. n. v. agărlîc. ARGĂSIT adj. (ȚR, Trans. SV) Tăbăcit. B: Făcu piei argăsite, ca să acopere pre cort. BIBLIA (1688). C: Să mănince și să o poarte la grumaz în piiale argăsită. PL, 145r. Etimologie: argăsi. Vezi și arghiseală, arghisi. ARGEA s. f. 1. (ȚR) Cocioabă, bordei. Kusta. Colibă, argea. LEX., 113'. Unde e Sarea, fămeaia. ta? ... Iată-o intr-argea^. CRON. 1687, 16r. 2. (Mold.) Boltă a unei biserici. Intră-n argeaoa besearecii, cea din mijloc. DOSOFTEI, VS. Intrară. în beseareca sv[i\ntului, la locul ce să cheamă trivolom la-nlratul in argea, intre cei doi stilpi ... ce stau spre-apus. DOSOFTEI, VS; cf. DOSOFTEI, LITURGHIER. Etimologie necunoscută. Vezi și argelaș. Cf. argelaș, h î j, z e m n i c, zomoniță; sclip. ARGELAȘ s. n. (Ban.) Cocioabă, bordei. Argelash. Vile tectum. AC, 328. Etimologie: argele (pi. lui argea) + suf. -aș. Vezi și argea. Cf. argea(l), h î j, z e m n i c, zomoniță. ARGHISEALĂ s. f. (Ban.) Tăbăceală. Argisale. AC, 328. Etimologie: arghisi 4-suf. -(e)ală. Vezi și argăsit, arghisi. ARGHISI vb. (Ban.) A tăbăci. Argisesk. AC, 328. Etimologie: ngr. ârgasa (aor. al lui argâzo). X ezi și argăsii, arghiseală. ARGIHAL s. n. v. arzihai. ARIETE s. m. v. arete. ARINA s.f. (Mold.) Nisip. A: O mulțime de cuconi, ca arina mării de mulți. DOSOFTEI, VS. Voi multă sămința ta ca stealele ceriului și ca arina cea pre lingă budza mării. DP, 14v; cf. DOSOFTEI. PS; DP. 5V; NCCD (gl.). //B: Pesok. Năsipul. Arină. LEX. 1683, 51v. Etimologie: laE arena. ARM s. n. (Mold., ȚR, Ban.) Partea de sus a picioarelor animalelor. A: ICamilo-pardosi.il] la trup cit cămila iaste de mare ... iară armurile și picioarele denainte, cu piept cu tot, decit .cum măsura trupului ar pofti, mai sus sini ridicate. CANTEMIR, IST. B: Istesy. Armuri, jolduri. ST. LEX., 286. €: A^rm. Armus. AC, 328. Coapsa, șoldul omului. A: Adusă ARMATĂ 56 ■oasele, os cătră armurele său, și vădzuiu, și adecă preste diresele vine și var ne creștea. DOSOFTEI, PARIMIAR. B: Pune-fii] mina supt armul mieu. BIBLIA (1688). Să i se taie deagetele mâinilor și ale picioarelor, și-i frigeți armurile cu frigări arse în foc. MINEIUL 1776; cf. LEX., 101r. Variante: armure (DOSOFTEI, PARIMIAR). Etimologie: lat. armus. ARMATĂ s f. v. harmată. ARMAZAR s. n. v. arzmarzar. ARMURE s. n. v. arm. ARNEU s. n. (Ban.) Coviltir. Arnyeu. Tectum curruum. AC, 328. Etimologie: magh. ernyo. AROMEALĂ s. f. (ȚR) Amăgire, ispită, seducere. [Sf. Mina]... nu putu răbda arumeala idolilor, ci s-au suit la munte ... cu rugăciuni. PROLOG. Diavolul viind la sfinta mwceniță in aromeală [= cu scopul de a o amăgi], Încă spînzurată pe cruce fiind, ii da un pahar plin de miiare cu lapte. MINEIUL (1706). Etimologie: aromi -f- suf. -eală. Cf. s m o m e a 1 ă. ARȘIN s. m. (Mold.) Măsură de lungime de 0,711 m.; cot. Lumina capiștii in lung de 30 coți, iară în lat de 24 coti era, iară de înalt ... 55 de arșini să măsura. CANTEMIR, IST. Etimologie: rus. arsin. ARTIC s. n. (Mold.) Plîngere, jalbă. Cela ce va da vreun ar tic la mina Domniei și va scrie acolea hulă și ocară împrotiva cuiva, de vor fi aceale cuvinte adevărate, nu să va certa. PRAV. Deschizind calea împăratului ...., ieuarticele cele ce sint de jalobă la împărăție. URECHE ; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: lat. lit. articulus. Cf. j a 1 o b ă. ARTICUȘ s.n. (Trans. SV) Articol, alineat al unei expuneri. Cite părț cu arlicușuri are Crede-ul apostolilor? CAT., 5. Care iaste articușul dintâi a Crede-ului? CAT., 5. Etimologie: articulus (< magh. artikulus). ARZ s.n. (Mold., ȚR) Memoriu, plîngere adresată de către domnii ori boierii români sultanului sau marelui vizir. A: Au trimis împăratul de i-au luat cărțile și au cetit arzul cel de jalbă asupra lui Vasilie-Vodă. M. COSTIN. Au si făcut un harz', cu mina lui l-au scris, că știa turcește bine. NECULCE ; w cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Au făcut veziriul arzuri mincinoase ...precum ar fi făcut zulumuri mari. R. POPESCU, s. v. zulum. Variante: harz (PSEUDO-MUSTE; NECULCE). Etimologie: tc. arz. ARZ AH AL s. n. v. arzihal. ARZAVAL s. n. v. arzihal. ARZIHAL s. n. (Mold., ȚR) Jalbă, plîngere adresată de o persoană sultanului sau marelui vizir. A: Au făcut Matei-Vodă arzahal sau răvaș de jalbă la singur împăratul. M. COSTIN. Au dat Mihai-Vodă la dinsul arzihal, de la Edecule, arătind în ce stare se află, si l-au scos Numan-Pasa de la închisoare. PSEUDO-AMIRAS; cf. AXINTE URICARIUL; PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Să duse și deate arzoval la vizirul. LET. ȚR, 35v. i7 ASELGHIE Variante: argihal (PSEUDO-AMIRAS, gl.), arzahal (M. COSTIN), arzaval (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), arzoval (LET. ȚR. 35v), arzuhal (AXINTE URICARIUL). Etimologie: tc. arzihal^ arzuhal (pop. arzoval). ARZiMARZAR s.n. (ȚR) Memoriu, petiție prezentată sultanului sau marelui vizir în numele unei provincii întregi. Au pecetluit armazarurile care au scris turcește. ANON. BRÎNCOV. Și cu acele arzmarzare l-au plrit la împărăție. R. POPESCU. Variante: armazar (ANON, BRÎNCOV.), arzumazar (R. POPESCU). Etimologie: tc. arzi mahzar. ARZOVAL s. n. v. arzihal. ARZUHAL s. n. v. arzihal. ARZUMAZAR s. n. v. arzmarzar. ASAUL s. m. (Mold.) Grad militar inferior hatmanului (la cazacii zaporojeni). Au șezut Timuș aicea în Iași cu asaulii, polcovnicii și atamanii săi. M. COSTIN. Luînd și pe ceilalți căzaci cu asaulul lor ..., au intrat cu oaste mai grea iarăși în țara leșească. AXINTE URICARIUL. Etimologie: tăt. crim. yasawuL ASCRUMA vb. (Mold.) A preface în scrum, a arde. Au opărit, de au ascrumat și au ars buruianele și toată verdeața. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pref. a- 4- scrum 4- suf. -a. Vezi și ascrumat. Cf. p o j ă r i. ASCRUMAT adj. (Mold.) Prefăcut în scrum, ars. // B: Nu era măcar un păr de capul lor arsu de foc sau hainele să le mirosească a ceva arsu sau ascrumat. LET. 1758, 99r. Etimologie: ascruma. Vezi și ascruma. ASCULTOI adj. (Mold., Olt.) Ascultător, supus, plecat. A: Rabdă ocările si simt ascultoi si neminiosi si nezavistnici. L SEC. XVII. 138v; cf. VARLAAM ; DP, 14r’, 23r, 38v; DOSOFTEI, PARIMIAR; DOSOFTEI, SINAXAR; NCCD (gl.). O (Substantival) Fiind căpetenie intre alalț[i] frațfi] .săpuiă pre sine chip de filosofieîntru toți ascultoifi]. DOSOFTEI, VS. O Loc. vb. A sta ascultoi = a asculta. Peștii în mare, pre dzisa lui, sta- tură ascultoi și voia lui împlură; deaci...și noi ... pre învățătura lui să stăm ascultoi. VARLAAM. B: Să fii ascultoi și împăcătoriu și întreg, și toate cuvintele le grăiaște cu smerenie. PRAV. GOV.; cf. L ante 1693, 219T. Etimologie: asculta 4- suf. -oi. Vezi și neascultoi. ASELGHICESC adj. (Mold.) Desfrînat, imoral. Petrecînd in necurății aselghicești, pohte, vinării, mincaturi. DOSOFTEI, PARIMIAR. Etimologie: aselghie 4- suf. -icesc. Vezi și aselghiciune, aselghie. ASELGHICIUNE s. f. (Mold.) Desfrînare. Făcînd pîngărite aselghi- ciuni. DOSOFTEI, VS. Etimologie: aselghie 4- suf. -iciune. Vezi și aselghicesc, aselghie. Cf. aselghie. ASELGHIE s. f. (Mold.) Desfrînare. Să nu mă smintească iarăși împiedecătoriul, să mă ducă la aselghiia cea dinții. DOSOFTEI, VS. Di- monii vă trag cătră aselghie. DOSOFTEI, VS. ASIMȚI 58 Etimologie: gr. aselgia. Vezi și aselghicesc, aselghiciune. Cf. as e 1 g h i c i u n e. ASIMȚI vb. (Mold.) A simți adine, a reflecta, a medita. Închizîndu-să Intr-un bordeiaș, au împlut 60 de ai, nice vădzut de nime, nice grăit cu nime, ce intru sine asîmțînd și pre Dumnedzău chitind. DOSOFTEI, SINAXAR. Etimologie: pref. a- 4- simți. ASLAM s. n. (Mold.) Camătă, dobîndă. A: Nu se mai împuținează din calea ei aslamul și înșelăciunea. ARSENIE DIN BISERICANI. De aslamuri și de nedreptăți va izbăvi sufletele lor. IOAN DIN VASLUI; cf. DOSOFTEI, PS.//C: Să nu iai camătă cu aslam, că camăta cu aslam orbeaște ochii omului. AA SEC. XVIII2, 62r. + înșelăciune. Holdele diavolului- sînt locurile ceale ascunse, unde să fac curviile, uciderile, nedirep- tățile, aslamurile, asuprealele. VARLAAM. Etimologie: tăt. crim. aslam. Cf. a*d e m a n ă, m î z d ă, u j u r i e; a 1 n i c i e, c e 1 ă r n i c i e, c e 1 ș a g, c e 1 u i t u r ă, geambașie, hămișag, hîtrie (2), m a r g h i o 1 i e, meteahnă, tălpijic, tălpizie. ASTA vb. (Mold.) 1. A sta lingă cineva, înaintea cuiva; a fi (de) față. Astătu na direapta mișelului. DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680. Astătu nainte-i, de mărturisi pre Domnul nostru. DOSOFTEI, VS. Aceastea au- dzînd, carii era astînd să cutremurară. DOSOFTEI, SINAXAR.♦ A apărea, a se arăta cuiva. îmi astătu înainte îngerul Domnului. DOSOFTEI, VS. 2. A aduce, a prezenta pe cineva înaintea cuiva. Deci aducîndu-l paginii, îl astătură naintea ighemonului. DOSOFTEI, VS. ♦A preda, pe cineva în mîinile cuiva. Acea mastihă ne-au astătut în polatele tale. DO- SOFTEI, VS. Forme gramaticale: part, astătut (DOSOFTEI, VS), ger. astătînd (DOSOFTEI, VS). Etimologie: pref. a- 4- sta. ASTALOS s. m. (BanJ Tîmplar. Faber lignarius. Asztallos. Asztalos. LEX. MARȘ', 204. Etimologie: magh. asztalos. Cf. aci, t e s 1 a r. A STRĂINA vb. (Mold., Ban.) A (se) înstrăina. A: Voi, nemulță- mitorilor, ...de împărățiia ceriului vă astrăinat. VARLAAM. Cum iaste Uitunearecul astreinat de lumină, așea iaste și mîndrul astreinat de toate bunătățile. L SEC. XVII,138r. C: Astrienedz. Abalieno. AC, 32^. Oamenii... de feții lui Dumnedzeu sufletești astrienundu-se. CAT. B, 45. Variante: astreina (L SEC.’ XVII. 138r), astriena (AC, 329: CAT. B, 45). Etimologie: pref. a- 4- străin 4- suf. -a. Vezi și astrienător, astrienătură. ASTREINA vb. v. astrăina. ASTRIENA vb. v. astrăina. ASTRIENĂTOR adj. (Ban.) Care (se) înstrăinează. As trie ne lor. Abalienator. AC, 329. Etimologie: astriena 4- suf. -tor. Vezi și astrăina, astrienătură. ASTRIENĂTURĂ s.f. (Ban.) înstrăinare. Astrieneture. Abalienalio. AC, 329. 59 AT Etimologie: astriena + suf. -ătură. Vezi și astrăina, astrienător. ASTRÎNGE vb. (Mold.) A strînge laolaltă, a aduna. Astrtnsă toată bogata ei bogăție și o au dat pre mina lui. DOSOFTEI, ȘINAXAR. Etimologie: pref. a- 4- strînge. ASTRUCA vb. (Ban.) A acoperi, a înveli cu ceva. Astruk. Tego. AC, 329. Etimologie: lat. *astruicare (= astruere}. Vezi și astrucăloare. Cf. a g ă r n i. ASTRUCĂTOARE s. f. (Ban.) Acoperămînt. Astruketore. Tegumen- turn. AC, 329. Etimologie: astruca + suf. -ătoare. Vezi și astruca. Cf. a g ă r n i t u r ă. ASUDA vb. (Mold., Ban., Trans. N) A transpira. A: Că cine nu ari piră de nebun pre acela drumățu mărgînd in cale, asudind și merge cin- tînd și obîrșind calea, îndată ari lăcrăma? NCCD, 257. C: Asud. Sudo. AC, 329. Trupu-mi de ginduri mi-asudă, Din ochi lacrime mă udă. CÎNTECE, 2V; cf. LEX. MARȘ., 200, 247. ♦ A face pe cineva să nădușească dindu-i mult de lucru; a chinui, a asupri. A: Mai apoi, de i-au și supus supt giugul lor [turcii pe moldoveni], de cîleva ori i-au asudat, rocoșindu-se. URECHE. Etimologie: lat. assudare. AȘAȘI adv. 1. (Mold.) Așa, (tot) astfel (încă), de asemenea, așij- derea. Oricine ... va vrea să cearce pre locul lui ..., sau de să va nimeri așeaș fieștecum să să tîmple să găsească vreo comoară, să cheamă să fie a lui. PRAV. I-au luat in goană și îndată i-au agiuns, și așeși gonindu-l. i-au omorit den pistoale. M. COSTIN. Perit-au atunce multe vite a locuitorilor ‘, iar a bejenarilor asasi au perit mai de tot, fiind ei niște oameni neasezati. NECULCE; cf. PSEUDO-COSTIN. 2. (Mold.) Chiar, tocmai. Pentru credință închiși in temniță fiind, l-au născutu-l maică-sa așeași in legături. DOSOFTEI, VS. Așa, Ovidie ... pre vremile lui Avgust au trăit, și așeaș de Avgust au fost trimis in izgnanie la cetate [a] Tomus. CANTEMIR, HR. Zici tu că sînt așa de blăstămați moscalii, dar voi asasi nu sinteti de nimică, că ei v-au bătut pre voi. NECULCE; cf. N. COSTIN; AXINTE URICARIUL; PSEUDO-MUSTE. 3. (Mold., Ban., Trans. SV) Imediat, îndată. A: învăță tată-său de-i tăiară capul in temniță așeașu. DOSOFTEI, VS. Deci făcu sfat ... să margă la marele Antonie ... așeși cu al stricat. PAT. 1685, 3V. Și așași atunce, luni sara, l-au trimes la vezirul. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE. C: Dacă mă scol dimineața, Așiși îmi vine bucuria. VCC, 65. Ashishi. Statim. Con- festim. AC, 328. Variante: asăși (PSEUDO-MUSTE), asesi (M. COSTIN: PAT. 1685. 3V; AXINTE URICARIUL), așisi (VCC, 65; AC, 328; PSEUDO- COSTIN). Etimologie: așa -J- șî. Cf. adevăr, bizuit; m i n t e n. AȘĂȘI adv. v. așași. AȘEȘI adv. v. așași. AȘIȘI adv. v. așași. AT s. m. (Mold.) Cal bun, turcesc, (mai ales armăsar) de călărie. Domnul ..., vrînd să se sărute cu agasi de pe cai, s-au tulburat ații lor și, scidîndu-se ații în doă picioare, au lunecat calul Domnului. PSEUDO-E. ATAMAN 60 KOGĂLNICEANU. Au venit la Iași Casim-Aga ..., căruia mare prie- teșug i-au arătat Domnul, și el așijderea, trăgînd și un at (cal de șea) Dom- nului peșchiși. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. at. Cf. f a r i j, pari p. ATAMAN s. m. (Mold.) Căpetenie de cazaci. Au șezut Timuș aicea în Iași, cu asaulii, polcovnicii și atamanii săi. M. COSTIN. Au și întors pre atamanul donților și cu vehmistru. NECULCE. Etimologie: rus., ucr. ataman. ATARE adj. (Ban., Trans. SV) Astfel (de), așa (fel), asemenea. Nu ești atare Dumnedzeu Căruia răul să placă. VCC, 12. Atare. Talis. AC, 329. Nice se lipește nici de o învățătură striină au atare care-i în aleanul besereciei. CAT. B, 3; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW, s.v. sucuu Etimologie: lat. eccum-talem. ATIMP adv. (Mold.) în momentul potrivit, (tocmai) la timp. Nu va răspunde cela ce-i în strîmtoare pînă atimp. DOSOFTEI, PARIMIAR. Etimologie: a timp. ATI ȘERIF s. n. v. hatișerif. ATOCMA1 adv. (Mold.) întocmai, la fel. A: Iaste altul atocma acestuia lunatec. CANTEMIR, HR. O Loc. adv. De atocma = întocmai, la fel. Să fie amîndoi soții și să împărățască de-atocma în Italia. CANTEMIR,. HR. Cu greu poate să se facă aceasta, avînd amîndoi acești domni țări osăbite și stăpinirea lor de atocma. PSEUDO-MUSTE; cf. DOSOFTEI, PARI- MIAR. O Loc. prep. Atocma cu = la fel cu. Pizmașii [vor]... Viața-n pămint să-m[i] calce, atocma cu pravul. DOSOFTEI, PS. Nice sînt siimenii sîrbi sau unguri atocma cu focul căzacilor. M. COSTIN: cf. CANTEMIR, IST.; CANTEMIR. HR.//B: Cel atocma apostol, Constantin împărat. BIBLIA (1688). Etimologie: a + tocma. Vezi și atocma2, atocmat, atocmire, neatocmire. ATOCMA2 vb. (Mold.) A se potrivi întocmai, a se adapta. 7Âd de marmure în sus se ridica, cît cu înălțimea sclipului se atocma. CANTEMIR, IST. Etimologie: atocma1 + suf. -a. Vezi și atocma,1, atocmat, atocmire, neatocmire. ATOCMAT adj. (Mold.) Potrivit, asemănat, nivelat. Tot locul, in- luntru, pre ață de-atocma atocmat era. CANTEMIR, IST. [Podul era] între boite împlut, atocmat peste tot, nealed așternut. CANTEMIR, HR. Etimologie: atocma2. Vezi și atocma1, atocma2, atocmire, neatocmire. ATOCMIRE s. f. (Mold.) Potrivire, armonie, acord. In dobitocul acesta ..., firea, nu după, mărimea trupului, duhurile în cumpăna atocmirii au împărțit. CANTEMIR, IST. Etimologie: a -J- tocmire. Cf. atocma2. Vezi și atocma1, atocma2, atocmat, neatocmire. AUĂ s. f. (ȚR, Trans. SV) Strugure. B: Greznoveni. (I. greznu}. Strugur de auo. MARDARIE, 129. Obiimaju', obiemlju lozu. Strlng auo. Culeg viță. MARDARIE, 288. Grozdu, aua, strugurul — Greznovenie, strugurii, aua. ST. LEX., 268; cf. MARDARIE, 176. C: Culeage strugurii viei pămîntului, că s-au copt aua [marg. poamă]. NT, 314r. Etimologie: lat. uva. Cf. p o a m ă. €1 AVGIU AULMA vb. (Mold.) A adulmeca, a mirosi, a da de urma cuiva. Aul- mindu miros minunat, se miră. DOSOFTEI, VS. Și venind svintul la peș- teră spre noi, ne aulmă de departe. DOSOFTEI, VS. ♦ Fig. A simți din vreme, a presimți, a intui. Svintul aulmindu cu sufletul, știu de tot. DO- SOFTEI, VS. Etimologie: pref. a- + ulma. Cf. amirosi, apuți, nădăi. AVAET s. n. (Mold.) Impozit care se plătea în Țările Române în epoca fanariotă pentru numiri în slujbe și pentru alte beneficii. Luindu-și Reiatul avaetul lui, după obiceiu, au dat trupul de l-au îngropat. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. avaid. AVEDERE adv. (Mold.) Pe față, fățiș, în vederea (în fața) tuturor. Amfianu, mărturisind avedeare și cu îndrăznire pe Domnul nostru Isus Hristos Dumnedzău, bătut fu. DOSOFTEI, SINAXAR. ♦ în realitate, aievea. Văzind avedeare răsipa oștii sale. M. COSTIN. Etimologie: a + vedere. AVGIU s. m. (Mold.) Oștean dintr-un corp de vînători în serviciul domnitorului. Odăile siimenilor și ale avgiilor, nește slujitori de a lui, ce le pusesă el acest nume. PSEUDO-COSTIN. Etimologie: tc. avei. BABĂ s.f. (Mold., ȚR, Ban.) Moașă. A: Salomi Baba [marg. moașa]. DVS, 1 lv. B: Babele ce slujesc la naștere. PRAV. GOV. Aicea și molitva babei, carea apucă coconul la vreamea nașterii. MIST., 27r; cf. MIST., 27\ C: Babe. Obstetrix. AC, 329. Etimologie: bg., ser., ucr. baba. Vezi si băbi. BACE s.m. (Ban.) Bădie, bădiță, nene (termen de respect). Bacse, Fraier maior natu. AC, 329. Etimologie: magh. băcsi. BAGI-BEȘLIC s.n. v. balgi-bașlîc. BAHNĂ s.f. (Mold.) Mlaștină, mocirlă, baltă. A: Acolo va fi veselie pasărilor și găzduire sirinelor și trestie și bahnă. DM, 2V. S-au aflat trupul lui intr-o bahnă întinat. N. COSTIN; cf. NCCD (gl.).//B: Acolo ve- selie pasărilor, odăi de turme de trestie și bahnă. BIBLIA (1688). Etimologie: ucr. bahno. Cf. s t î r m i n ă (2). BAIE s.f. (Mold., Ban., Trans. SV) Mină, cariera. A: Le tăiară glez- nile de la piciorul cel stingși-i deaderă la ocne, la băi, să pată rău. DOSOFTEI, VS. C: Pre cursul apei Bistriță, din sus de cetate patru mile de loc, iaste baia Bodnifi] cea veache. GEOGRAFIA ARDEALULUI. Banye. Fodine (1. -a.). Banye de aur. Aurifodina. [Melius bâjâ, fodina]. Banye de argsent. Argentifodina. Banye de arome. Aerifodina. [Cuprifodina]. Banye de plumb. Plumbifodina. Banye de fier. Ferrifodina. Banye de kositor. Stannifodina. AC, 329. Baie, fodina, bajae. MȘE, 85. Etimologie: magh. bânya. Vezi și băieș. Cf. m a d e m (2). BAIRAC s.n.- (Mold., ȚR) Steag turcesc foarte lat, de mătase, ce se purta înaintea sangeacului, introdus și în armata din Țările Române. A: Deci frincii din lăuntru, fără știrea creștinilor, au scos bairac albu. IM 1754, 71r. B: cf. IM 1730, 99v. Etimologie: tc. bayrak. BAIRAM s.n. (Mold., ȚR) Mare sărbătoare religioasă la musulmani. A: Dară numai trei-patru zile de ar fi mai fost vezir Topal-Pașa, era ba- raiamul turcilor, și atunce poate ar fi perit și el. NECULCE. Duminecă au făcut bairamul acolea la Anapoli. IM 1754. 142v; cf. PSEUDO-AMIRAS (gL); PSEUDO-AMIRAS. B: N-au putut să stringă haraciul, ca să-l tri- mită la vreame la bairam, după obiceiu. R. POPESCU; cf. IM 1730. 202r. Variante: baraiam (NECULCE), bariam (PSEUDO-AMIRAS)' 63 BALGI-BAȘLÎC Etimologie: tc. bayram. Vezi și bairamlic. BAIRAMLIC s.n. (Mold.) Darurile oferite sultanului și altor dem- nitari turci, cu prilejul sărbătorilor bairamului. Au plătit și birul deplin, și bairamlicul acelui an. AXINTE URICARIUL, s.v. balgi-bașlîe/ Au pirit pre Mihai-Vodă pentru două biruri si pentru două bairamlicuri. NE- CULCE; cf. N. COSTIN. Variante: baraimlîc (NECULCE), bariamlîc (N. COSTIN). Etimologie: tc. bayramhk. Vezi și bairam. BALAMUT adj. și s.m. (Mold., ȚR) Amăgitor, înșelător; flecar, clevetitor, calomniator. A: Oare ce va să mai grăiască acest balamut? AP. 1646, 66v; cf. NCCD (gl.). B: Dară voi, balamuților, pentru ce rin j iți spre mine? CAZANIE 1642. Blțdivyi. Cel birfitoriu, balamut. MARDĂRIE, 112; cf. ST. LEX., 273. Etimologie: rus., ucr. balamut. Vezi și balamuți, balamuție. Cf. alnic, a m ă g e 1 n i c, a m ă g e u, c e 1 a r n i c, cel u i t o r, h a m i ș, hîtru (2), î n c e 1 u i t o r, m a r g h i o 1, m ă i e s t r e ț, opaci t o r, șugubăț (2), ș u v e a 1 n i c, telpiz; b 1 o j e r 11 o r, c i o c o t n i ț ă (1, 2), m o z a v i r, o c a r n i c (2). BALAMUȚI vb. (ȚR) A bîrfi, a cleveti. Mai birfea, de zicea că nes- fârșita muncă are sfărșenie . . ., mai balamuțea, zicînd că nu e raiul, nice e făcut de Dumnezău. ÎNDREPTAREA LEGII. Balamuțea de zicea că poate să scoale pre morii. ÎNDREPTAREA LEGII, apud CADE. Etimologie: balamut 4-suf. -i. Cf. rus. balamutitL ucr. balamutiti. Vezi și balamut, balamuție. Cf. amesteca, b 1 o j o r i, mozaviri, p o h 1 i b u i. BALAMUȚIE s.f. (ȚR) Clevetire, bîrfeală, calomnie. Au fost început a filosofi și a ijderi multe birfeale și hule împotriva pravosloviei; drept aceea, acest sfint săbor surpindu-i balamuțiile, ca unui eretic, și^ întărind pravo- slovia. pre dinsul si pre soții lui deaderă-l anatemei. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: balamut + suf. -ie. Vezi și balamut, balamuți. Cf. b 1 o j e r i t u r ă, b 1 o j i t u r ă, c 1 e v e t ă, m o z a v i r i e, p o n o s. ' BALCI-BAȘLÎC s.n. v. balgi-bașlîe. BALCI-BEȘLIC s.n. v. balgi-bașlîe. BALERGĂ s.f. v. barilcă. BAL GHEME Z s.n. v. baliemez. BALGI-BAȘA s.m. (Mold.) Trimis al hanului tătarilor, care lua tri- butul de miere de la moldoveni. Se făcuse aice in Iași mare gilceavă intre turci si între tătari a balgi-basi(V). N. COSTIN. Au prins atunce si pe balgi-bașa hanului. PSEUDO-MUSTE; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.’). Variante: balii-bașea (PSEUDO-AMIRAS, gl.). Etimologie: tc. balei bași. Vezi și balgi-bașlîe. f BALGI-BAȘLÎC s.n. (Mold.) Tribut de miere dat de moldovenii tă- tarilor. Irimia-Vodă . . . îndată au agiuns cu daruri la hanul, . . . au legat atunci și mierea ce să dă în toți anii balci-bașlîc. N. COSTIN. Au plătit- BALGIU 64 și birul deplin, și bairamlîcul acelui an, și balgi-bașlîcurile, și mierea și ceara ce să dă la mutpacul împărătesc. AXINTE URICARIUL. Variante: bagi-beslic (N. COSTIN), balci-baslîc (N. COSTIN), balci- beșlie (N. COSTIN). Etimologie: tc. balei bașlik. Vezi și balgi-basa. BALGIU s.m. (Mold., ȚR) Funcționar turc care cumpăra miere pentru aprovizionarea Porții Otomane. A: Au chemat pre boierii cei mari... și pre călugări, și pre neguțitori și pre balgii. NECULCE. B: [Boierii] se îndatoriră pre la turci și pre la balgii. ANON. CANTAC. Etimologie: tc. balei. BALIEMEZ s.n. (Mold., ȚR) Tun de calibru mare. A: 60 de pușci. . . tot de cele mari, ce se zic baliemezuri. M. COSTIN. Să meargă . . . cu cîteva părechi de bivoli, pentru rădicarea balimezilor. NECULCE; cf. AXINTE URICARIUL. B: Purceseră ... cu toate tunurile, fiind tunuri mai mici 130 și mari, ce le zic banimez, 4. ANON. CANTAC., apud ȘIO. Șease tunuri erau foarte mari, din cele ce le zic balghemezuri. ISTORIA MOREIL Variante: balghemez (ISTORIA MOREII), balimez s.m. (NECULCE), banimez (ANON. CANTAC., apud ȘIO). Etimologie: tc. balyemez. BALII-BAȘEA s.m. v. balgi-bașa. BALIMEZ s.m. v. baliemez. BALTAC s.n. v. baltag. BALTAG s.n. (Mold., ȚR) Toporișcă, secure cu unul sau două tăișuri și cu coada lungă. A: Au lovit lăcata cu baltagul de o au stricat-o. NECULCE. Pănă la Grigorie-Vodă în domnia a doua, aga purta baltag. GHEORGACHL B: Scoase baltacul lui si lovi pre săracul acela în timpla capului si-l omorî. MĂRGĂRITARE (1746). Variante: baltac (MĂRGĂRITARE, 1746). Etimologie: cf. tc. balta. Vezi și baltagi-baș. BALTAGLBAȘ s.m. (Mold.) Căpitanul soldaților înarmați cu baltag, care serveau în garda seraiului. Ieșise poroncă de la împăratul, la baltagi- baș, de i-au călcat casele pînă în trii ori, cercîndu-l. N. COSTIN. Etimologie: tc. baltaei bași. Vezi și baltag. BANIMEZ s.n. v. baliemez. BAPCĂ s.f. (Ban.) Monedă mică. Bapke. Grossus. Batke. idem, [gro- sche]. AC, 329. Variante: batea (AC, 329). Etimologie: ser. bapka. Cf. magh. bapea^ batea. BARAI AM s.n. v. bairam. BARAIMLlC s.n. v. bairamlîe. BARAT s.n. v. berat. BARIAM s.n. v. bairam. BARIAMLlC s.n. v. bairamlîe. BARILCĂ s.f. (Mold.) Butoiaș. Ciuberele cu care adăpa caii era de argint^ și cofe și barilce și ținte la hamuri . . . tot de argint. M. COSTIN. Sîngele l-au împărțit, puindu-l prin balerce. PSEUDO-AMIRAS; cf. AXIN- TE URICARIUL; PSEUDO-AMIRAS (gl.). Variante: balercă (PSEUDO-AMIRĂS). 65 BĂL Etimologie: ucr. barylka. Cf. berbință, budăi, b u d u r o i, b u r iu. BARTĂ s.f. (Ban., Trans. N) Cunună cu care fetele își împodobesc capul. Parte. AC, 358. li în loc greu depărtată Și cu ginduri încercată, li cu bartă, nu-i cepsată, Fie-i gura sărutată. CÎNTECE, 3r. Variante: partă (AC, 358). Etimologie: germ. Borten, magh. pârta. BARZĂ s.f. (ȚR, Trans. SE) Cocostîrc. B: Cșplș. Barză — Bruk. Barză. ST. LEX., 269. Să nu mîncațfi] . . . barza și șoiuml. BIBLIA (1688); cf. LEX. 1683, 82v. C: Și s-au prilejit o pasăre [marg. barză] de au fost apucat un șarpe. S, 109\ Etimologie: cf. alb. bardh& BATCĂ 1 s.f. (Mold.) Unealtă pe care se bate coasa. Cu de aramă bătce preste fălci fu bătut. DOSOFTEI, VS. Etimologie: babcă (< ucr., rus., pol. babka), sub influența lui a bate. BATCĂ 2 s.f. v. bapcă. BÂTELEȘTE s.f. (Mold.) Loc bătătorit (mai ales de vite). In pomet batelește să se prefacă. CANTEMIR, IST. Etimologie: bate + suf. -eliște. BATÎR adv. și conj. 1. Conj. (Criș., Trans. SV, Trans. N) Deși, cu toate că, măcar că. Și încă totuși ține direptatea și credința sa, batir am lăsat eu pre el dosadă și ispită. C 1692, 523r. Lacrima batir mă unse. Pin inimă cit mă punse. CÎNTECE, 2V. Batăr dracu razime-și, Cu noi gardu tngrădească-si, Eu nici pic nu-mi bănuiesc, Numai să beau pînă trăiesc. OG, 387; cf. MOL. 1695, 90r. 2. Adv. (Ban., Criș., Trans. SV, Trans. N) Măcar, barem, cel pu- țin, chiar. Beter. Sane. AC, 330. Mi-o fost asta-nvățătură Însemnat cu crestătură, Batir plăcem la făptură. CÎNTECE, lv; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. O Adv. comp. Batîr cit = oricît. Piatra ce să cheamă adamant batir cit o are zdrobi cu fierul, tot nu să zdro- beaște. C 1729, 88r. O Loc. conj. Batîr că — deși, cu toate că, măcar că. Batir că oaminii cei buni au fapte bune și credință bună, încă lasă Dumnă- zău ceva zbiciu pre ei. C 1692, 520r. Batir că sint supărată Și ghie lume lepădată. In ispită re băgată, Caută să răbd că-s certată. CÎNTECE, 2r; cf. N TEST. (1648); MOL. 1695, 37v; CÎNTECE, 2V. Batîr... să = chiar dacă. Batir ceastă lume s-ară fi toată draci . . ., dereptu însă să nu ne teamem. MIȘC. SEC. XVII, 109r. Etimologie: magh. bâtor. Cf. a c a r. BĂBI vb. (Ban.) A moși. Bebesk. Obstetricor. AC, 329. Etimologie: ser. babiti. Vezi și babă. BĂGĂTURĂ s.f. (Ban.) Semn de vărsat la ochi. Begeture. Laesio eculorum propter variolas. AC, 329. Etimologie: băga + suf. -ătură. BĂIEȘ s.m. (Ban.) Țigan aurar, zlătar. Benyesh. (...) Zingarus va- gabundus. AC, 330. Etimologie: baie suf. -aș. Vezi și baie. BĂL adj. (Ban.) Bălan, blond, alb. Bel. Albuș. AC, 330. Etimologie: sl. bMu. BĂLOI 66 Vezi și băloi. Cf g ă 1 b e n e ț (2). BĂLOI s.m. (Ban.) Bou bălan, alb. Belony. Bos albuș. AC, 330. Etimologie: băl + suf. -oi. Cf. ser. bijelona. Vezi și băl. BĂNAT s.n. 1. (Mold., Criș., Trans. SV, Trans. N) Tristețe, jale, re- gret, căință. A: Să să dăruiască lor de buni cuconi în dulcință și fără de bănat petreacere. DM, 35r. Și iale să jăluia căci nu să direg, așea ca cei bă- trîni, cînd nu să cinstescu, au bănat. NCCD, 256. C: Așea s-au petrecut și s-au schimbat din veac toți oameni i din ceastă lume: cu dureare și cu amar, cu plingere și cu bănatu. MOL. 1695, 82r. Au foekut mult boenat mie. VISKI, apud TEW. Cu mare bănatu de lerusalimu plînglndu. MISC.aSEC. XVII, 128 r. De mine s-o depărtata,, Pintru ea m-o prins bănatu. CÎNTECE. 9V; cf. C 1692, 510r;MOL. 1695, 54v, 55r; MIȘC. SEC. XVII, 102r; PSAL- TIRE SEC. XVII, apud TEW; IB, 37r; CÎNTECE, 3r; MIȘC. 1778, 39r.//B: Nu vă facereți voia rea, nici vă fie cu abănat căci m-ați vindut aici. CRON. 1687, 24v. 2. (Mold.) Mîhnire, supărare. Nu o putu ține îndelung [cetatea], avînd grije de Sultan-Selim, să nu-i vie bănat. URECHE. Dările de pre an, de bună voie, fără lipsă și fără bănat stringîndu-le, să le numere. CANTEMIR, IST. De acestea nemărui cu bănat să nu fie, că pentru învățătura, și adu- cerea-a-minte s-au scris aicea. PSEUDO-MUSTE; cf. M. COSTIN: DO- SOFTEI, VS; N. COSTIN; NCCD, 404. 3. (Mold.) Mînie, necaz, ciudă. Iară avea și vătămare și bănat mare Nicolae-Vodă asupra lui Ilie spatariul Catargiul, pentru supărările ce fă- cusă aicea in țară. NCL II, 294. Arătat-au Dumnezeu greu banat asupra creștinilor, pentru multe păcatele si fărădelegile noastre. NECULCE: cf. M. COSTIN ; N. COSTIN. 4. (Mold.) învinovățire, imputare, mustrare, certare. Mare banat pentru aceastea toate au avut Jolkovski de la. craiu și de la toată craii a le- șască. CLM, 25r. îi lovi cu cuvînt de bănat. DOSOFTEI, VS ; cf. M. COSTIN; AXINTE URICARIUL. 5. (Mold.) Bănuială, suspiciune. Iară împăratul nice un bănat sa nu aibă și nice o îndoire de prieteșugul ce l-au legat cu dînsul, N. COSTIN. Variante: abănat (CRON. 1687, 24v). Etimologie: magh. bănat „părere de rău, tristețe". Vezi și bănui 2, bănuială. Cf. bănuială (1), b u ș 1 u i a 1 ă, t î n g ă, triste ală; b ă- său(3), p o t c ă, poticală (1), siclet, supăr; but; p r e- obrăjitură, probozeală, răpște; bănuială (2). BĂNI vb. 1. (Ban.) A trata cu cineva, a face o înțelegere. Benuiesk. Ago cum aliquo. Tracto. Curam gero. AC, 330. 2. (Mold.) A nu lăsa în pace, a sicii, a face mizerii. Pre unii da la închisori, de-i bănea, apoi ii slobozea. N. COSTIN. Variante: bănui (AC, 330). Etimologie: magh. bânni „a trata cu cineva". Cf. ajunge; z ă d ă r î, z ă h ă i. BĂNUI1 vb. v. băni. BĂNUI2 vb. 1. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) A (se) întrista, a-i părea rău, a se căi, a regreta. A: De nu le va da Grigorie-Vodă giupine- sele . . ., apoi să nu-și bănuiască. PSEUDO-AMIRAS. C: cunoaște păcatele bănuiaște de eale. PSALT. (1651). Benuiesk. Doleo. AC, 67 BĂSĂOS 330. Condoleo. Banuesk. Bânom. LEX. MARȘ., 195. Bănuit-am, Doamne, de multe ori pre tine. MIȘC. SEC. XVII, 106r; cf. MIȘC. SEC. XVII, 96r; AMD 1759, 60r; OG, 369, 387. 2. .;Mold., ȚR) A-i lua (cuiva ceva) în nume de rău, a se mînia, a se supăra, a se indigna. A: Nu bănui asupra șearbei tale. DOSOFTEI, VS. Tare i-au bănuit și l-au mustrat. NECULCE. B: Mai marele sinagogului, bănuind căci o vindecă sîmbăta Isus, zicea mulțimei: „Șase zile sînt întru carele să cade a lucra'". BIBLIA (1688). (Mold.) A cîrti. Aceasta o rabdă trei ai încheiat și nemică n-au suspinat, nice ș-au bănuit. DOSOFTEI, SINAXAR. -0- (ȚR) A pizmui, a invidia. Și era Saul bănuind pre David den zioa aceaea înainte. BIBLIA (1688). 3. (ȚR, Trans. SV) A suspecta. B: Omul care bănuie este învățat a face râu. FL. D 1700. 47r. Nu socotea că au venit bătaia lui Dumnezeu, de le plătește după faptele lor, ci și-au bănuit pre o sor a mîne-sii . . ., că ea ar fi făcut fermece. R. POPESCU; cf. ÎNDREPTAREA LEGII. C: Șiștiia împărăteasa, ce nu-și bănuia nimic. ÎVM, 21 lr cf. FL. D 1764, 28v. Etimologie: magh. bânni „a-i păreți rău, a se căi, a-i păsa‘‘. Vezi și bănuială; bănat. CI. murgui; alenui, rîvni (1), zavistui. BĂNUIALĂ s.f. 1. (Trans. SV) Regret, părere de rău. C: Cheltu- iaste cu îndurare cînd îti trebuiaste, fără bănuială. FL. D 1764, 4V.//B: cf. FL, D. 1700, 25v. 2. (ȚR, Trans. SV) Suspiciune. B: Cela ce așteaptă să moștenească ocinele și avuția cuiva face prepus și bănuială cum să fie otrăvit pre aceaea rudă a lui. ÎNDREPTAREA LEGII. Bănuiala este să socotească ceva rău de altul. FL. D 1700, 47r. A pomeni toate bunătățile pre deplin cîte avea. Domnul, nu mă lasă obiceiul istoriei, pentru ca să nu dau bănuială de . . . ciocoinicie. R. POPESCUL cf. FL. D 1700, 6r. C: Avea bănuială rea spre dinsul. FL. D. 1764, 431. Etimologie: bănui2 Ț- suf. -eală. Vezi și bănui 2; bănat. CL bănat (1), b u ș 1 u i a 1 ă, t î n g ă, t r i s t e a 1 ă; b ă n a t (5) BARAT s.n. v. berat. BĂRATEȘ s.m. (Ban., Criș.) Soț, tovarăș, prieten. Și bratășii miei ei să depărtară de mine. MOL. 1695, 53r. Beratesh. Amicus. AC, 330. Cine ce-au făgăduita bratăsului său. MIȘC. SEC. XVII, 76r: cf. C 1692, 523\ MOL. 1695, 62v, 96r’; MIȘC. SEC. XVII, 17r. Variante: bratăș (C 1692, 523v: MOL. 1695, 53r, 62v, 96r: MIȘC. SEC. XVII, 17r, 76r). Etimologie: bărat (< magh. barat ,,prieten“) Ț- suf. -eș; bratăș: cf. și sl. bratu. Cf. fărtat (2). BĂSĂDUI vb. (Criș., Trans. SV) A vorbi, a discuta. De acmu nu mă coiu înturna să băsăduiesc cu voi. MOL. 1676 2, 137\ Atunci va băsădui cu ei. MIȘC. SEC. XVII, 71r; cf. VISKI, apud TEW: PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: băsadă -r suf. -ui. ă ezi și besadă. BĂSĂOS adj. (ȚR) Invidios, pizmaș, urîcios. B: Bevnivi. Băsăo.și. ST. LEX., 270. Singuri mărturisiră cum să fie fost acei oameni și aceale muieri curvari și curve și ucigători miniosi și băsăoași și pizmași. VI 1671, 64v: cp VI 1700, 39r; VI 1745, 427v.//A: Singuri mărturisiră cum să BĂSĂU 68 fie fost acei oameni și acele muieri curbări și curve și ucigători mintoși și băsăoași și pizmași. VI 1764, 29v. Etimologie: băsău 4- suf. -os. Vezi și băsău, băsușag. Cf. zwa v i s t i o s, z a v i s 11 i v, z a v i s t n i c, z a v i s t u i t o r. BĂSĂU s.n. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) Răzbunare. Vedem a sfinției] tale mare băsău pre noi. MIȘC. SEC. XVII, 100v. Direpții de multe ori blagoslovenie dobindesc, care dintr-aceea incolea căutind spre direpții de multe ori de băsăul lui Dumnezău mintuiesc. PP, 30r; cf. C 1692, 498v, 499v. O S. comp.Stătătură de băsău = răzbunare. Toată stătătura de băsău să o lase pre Dumnezău, carele giudecă toată lumea in dereptate. SA, 28r; cf. PP, 86r. O Loc. adj. Stătător de băsău = răzbunător. Eu simt al tău Domn Dumnăzău putearnic, stătăloriu de băsău, cine, bintătuiesc răotatea părinților in feciori. C 1692, 517r. (Substantival) Sztetor de besszeu. FOGARASI, apud TEW. Stătători de băsău rușinezi. VCC, 21; cf. A- GYAGFALVI, apud TEW. O Loc. vb. A sta (de) băsău = a se răzbuna. Voiu sta de băsău celora ce să alenuiesc cu mine. C 1692, 510v. Nu sta băsău acum pre noi direptu necredința noastră. MIȘC. SEC. XVII, 89v. 2. (ȚR, Criș., Trans. S) Ură, pică, ciudă. B: Unii, ce le era băsău pre dinsul pentru voia ce avea la împăratul, se sfătuiia să-l pîrască. VI 1671, 27v. Iară vulpei ii era băsău. E 1717, 163v; cf. ST. LEX., 270; VI 1673, 16r; VI 1700, 17r. C: Tietura de băsău și toate păcatele. MIȘC. SEC. XVII, 162v. Unele din minie si urgie, uriciune sint tiind băsău. PP, 90r; cf. CAT. CALV., apud TEW; FI. D 1682, 68r; CS. 20v: FI. D 1693, 17r; VCC, 15; VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW.//A: Unde este băsăul, mare răutate este liubovului. FI. D 1754-1762, 61r; cf. VI 1764, 13. 3. (Ban., Criș., Trans. SV) Batjocură, ofensă,’ supărare; nedreptate’ Să gindească somnoroșii că atunci plinescu voia dracului, cu băsăul lui Dumnezău și cu păgubitura sufletelor sale. CS, 93v. Cu buieceală supără și fac băsău. MOL. 1695, 57r. Beseu. Iniuria. [Contumelia]. AC, 330. De vor porunci a face rău, băsău si alte reale si furtusag. PP, 78r; cf. N TEST. (1648); VCC, 46; MIȘC. SEC. XVII, 78v. Variante: băseu (FI. D 1682, 68r). Etimologie: magh. bosszu. Vezi și băsăos, băsușag. Cf. băsușag; alean (2) (s t ă t ă t o r d e ~); a 1 e a n (2), alenie, alenșig (2),[ m ă r a z, rivnire, zavistie; mascara (2), m î n i e c i e, prohită; bănat (2), potcă, pot i ca 1 ă (1), s i c 1 e t, supăr. BĂSEU s.n. v. băsău. BĂSUȘAG s.n. (Criș.) Răzbunare. Doamne, băsușagu vom lua și noua, Doamne, mare niștotă va fi. MIȘC. SEC. XVII, 67r. Etimologie: magh. bosszusâg. Vezi și băsăos, băsău. Cf. băsău (1). BĂTOGI vb. (Mold.) A istovi, a slei de puteri; a vătăma. Iar pre acei frați mulcelusi si brudiori a-i bătogi sau a-i ovili ceva nu putu focul. CD 1770, 49v. Etimologie necunoscută. Cf. sl. batogu „băț“, rus. batoiîti „a bate cu nuiele“. 69 BEJENAR Cf. adevăsi (2), mîrșăvi, nemoști, v i t i o n i, z ă- m o r î; b e t e j i (2). BECI s.n. (Mold., ȚR) Pivniță. A: Beciuri îndoite și-ntreite o vei face [corabia], iară eu iacă voi aduce potop. DP, 24r. Ieremia-Vodă au fost pus multă. avere la mănăstire la Suceviță, intr-un beciu supt curțile domnești. NECULCE. B: Pasă de vezi beciul plin. MMD 1775, 59r. Etimologie necunoscută. Cf. pohreb, sclip. BEfiiLERBEI s.m. v. beilerbei. BEHLERBEI s.m. v. beilerbei. BEI s.m. (Mold., ȚR) Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din Imperiul Otoman; titlu dat de turci domnilor Țărilor Românești. A: Aveau tătarii un beiu, pus de împăratul. PSEUDO-AMIRAS. Beiul de Moldova este un ghiaur și știe toate ce se fac la Mosc și la Leși. NECULCE; cf. N. COSTIN. B: Multi bei si mai marii oștilor turcești au perit la acel războia. R. POPESCU, apud ȘIO; cf. LET. ȚR, 25r, 25v, 31v, 49v. Etimologie: tc. bey. BEILERBEI s. m. (Mold., ȚR) Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman. A: Acel beglerbeiu ce era mai mare pre oștile turcești. N. COSTIN, apud CADE, s. v. beglerbeiu. B: Au căzut mulți vestiți oameni, dentru carii au fost unul Caragea-bașa, beilerbei de la Anadol. R. POPESCU. Variante: beglerbei (N. COSTIN, apud CADE, s. v. beglerbeiu), behlerbei (R. POPESCU). Etimologie: tc. beylerbeyi. BEILIC s. n. (Mold.) 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții Otomane în Țările Românești. Ii ducea la casele de beilie, la ceauș. PSEUDO-E. KOGLLNICEANU. 2. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. Nimica beilicuri in țară nu s-au făcut, ce tot cu bani au plătit Măria sa Constantin-Vodă. NECULCE. Variante: bellîc (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. beylik. BEIL1C s. n. v. beilic. BEIZADE s. f. v. beizadea. BEIZADEA s. f. (Mold., ȚR) Fiu de domn, prinț. A: Au chemat împărăție pe ficiorul lui Antonie-V odă, pe Alexandru beizade, la Poartă. PSEUDO-COSTIN, 27v. Avea doi feciori, beizadele, pre Antiohie și pe Dimitrașco. NECULCE. Au fost rămas la mare scăpăciune atit domnii mazili cît si bezedelele. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. O beizadea mică. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. PSEUDO-COSTIN, 32r; PSEUDO- AMIRAS (gl.); GHEORGACHI; H 17792, 97r. B: Ințelegînd Ștefan beizdadea că va să i se mărite logodnica, au dat jalbă la împăratul și au făcut ferman la Duca-Vodă să-i dea pre fie-sa lui, daca s-au logodit. R. POPESCU. Variante: beizade (PSEUDO-COSTIN, 27v, 32r; PSEUDO-AMIRAS, gl.: NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), beizdadea (R. PO- PESCU ),wbezădea (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), bezedea (PSEUDO- E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. beyzade. BEIZDADEA s. f. v. beizadea. BEJENAR s. m. (Mold.) Fugar, pribeag. Dind peste bejenari peste Trotuș, au luat pre un om să-l petreacă pană l-a scoate den dumbravă la BEJENĂRI 70 Domnești. PSEUDO-MUSTE; cf. N. COSTIN. O (Adjectiva}'- Lupul Vornicul ... au pus de tot omul bejănar să deie cile doi lei. NECULCE. Etimologie: bejeni + suf. -ar. Vezi și bejenări, bejeni, bejenie, bejenire, bejenit. BEJENĂRI vb. (Mold.) A pribegi, a fugi din fața năvălirilor duș- mane. Tătarii au mas ... prin casele cele pustii, fiind oamenii bejenăriți prin mănăstiri. PSEUDO-AMIRAS, s. v. băjenărit. Etimologie: bejenar 4- suf. -i. Vezi și bejetiar. bejeni, bejenie, bejenire, bejenit. Cf. bejeni, BEJENI vb. (Mold., ȚR) A pribegi, a fugi din fața năvălirilor duș- mane. A: Satele lui niceodată den calea lor nu se bejenea, cînd trecea pre la Cernăuți ordele in Țeara Leșască. M. COSTIN. Mulți din prostime, bărbați, fămei și copii, au perit de frig, fiind bejeniți. PSEUDO-COSTIN, 12v. Sfătuiau unii să fugă intr-alte țări, altii sfătuiau să se b ejănească la munți. NECULCE, apud CADE: cf. PSEUDO-COSTIN, 14v; PSEUDO- MUSTE, s.v. băjenit; NECULCE. B: Fiind și țara fugită și băjenită. R. GRECEANU, s. v. băjenit. Cealaltă tară se băjănise toată prin munți. R. POPESCU. Etimologie: bejenie. Vezi și bejenar, bejenări, bejenie, bejenire, bejenit. Cf. bejenări. BEJENIE s. f. (Mold.) Pribegie. O femeaie ce o luaseră in goană aga- reanii, cu alți vecini mulți ce fugiia-n bejenii, cătră svintul, să scape. DO- SOFTEI, VS. Loc spre care fugeau pribegii; ascunzătoare. Moldo- venii au purces in răsipă, carii cum putea, pre la bejăniile lor. NECLTLCE ; cf.'CANTEMIR, HR. 4* Anturajul și bagajele unui pribeag. Ștefan-Vodă iarăși s^a fost tras la Ardeal, apoi, după rădicarea tătarilor, și Ștefan-Vodă, cu bejeniile sale, iară s-au întors la Moldova. CANTEMIR, HR.; cf. NE- CULCE. Etimologie: sl. bezanije. Vezi și bejenar, bejenări, bejeni, bejenire, bejenit. Cf. b e j e n i r e, b e j e n i t. BEJENIRE s. f. (Mold.) Pribegire. Această poveste cu ... bejenirea lui Ștefan-Vodă ... in Ardeal, în Hronicul Moldovii ... pre larg vom dzice. CANTEMIR, HR. Etimologie: bejeni. Vezi si bejenar, bejenări, bejeni, bejenie, bejenit. Cf. bejenie, bejenit. BEJENIT s. n. (Mold.) Pribegie. Cetatea Sucevii era plină de avere: arginturi, haine, odoare, bucate boierești și neguțitorești și altor oameni de țară, mistuite in vreme de bejănit. PSELTDO-MUSTE. Etimologie: bejeni. Vezi și bejenar, bejenări, bejeni, bejenie, bejenire. Cf. bejenie, bejenire. BELDAR s.n. (Mold.) Șal. Un copil mic ca de 10—12 ani, foarte frumos și îmbrăcat cu beldare de Hindie. H 1771, 82r. Etimologie necunoscută. BELEAG s. n. (Mold.) Consemn, parolă; semn de recunoaștere. Siliia cu toții di să stringiia la tirgu la Roman, unde era beleagul. LTRECHE, 71 BETEAG 102. Toate pasările .... pentru asupra inorogului vînăloare. beleag si cuvînt iși deaderă. CANTEMIR, IST. Etimologie: sl. belegu. BENIȘ s. n. (Mold.) Haină boierească lungă de ceremonie . îmbracă ... pe unii cu blanc ..., pe alții cu benișuri de postav. GHEORGACHI. Etimologie: tc. biniș. BERAT s. n. (Mold., ȚR) Diplomă sau brevet de învestitură dat de Poarta Otomană domnilor Țărilor Românești la instalarea în dom- nie. A: Ducindu-să la curtea cea domnească, s-au citita beratul cel împă- rătesei.. NCL II, 292. S-au citit fermanul cel de domnie, că bereat încă nu se scosese. AXINTE URICARIUL; cf. M. COSTIN ; N. COSTIN ; PSEUDO- E. KOGĂLNICEANU. B: [Duca-Vodă] îmbrăcind caftanul, după ce au citit baratul de domnie, au dat cu 12 tunuri. R. POPESCU. Variante: barat (R. POPESCU), barat (PSEUDO-E. KOGĂLNI- CEANUi, bereat (AXINTE URICARIUL). Etimologie: tc. berat. BERBENIȚĂ s. f. v. berbință. BERBINȚĂ s. f. (Olt., Ban.) Butoiaș. B: Umple berbenițele de vin. CES 1700, 47v. Ia săcurea și sfărîmă berbenițele. CES 1700, 47v. C: Ber- benicze. AC, 330.//B: Umple berbințele de vin. CES 1742, 58v. Ia săcurea și sfăUrnă berbenițele. CES 1742. 58v. Variante: berbeniță (AC, 330; CES 1700, 47v; CES 1742, 58v). Etimologie: magh. berbence., borbonce; cf. și ucr. berbenyca. Cf. baril că, budăi, b u d u r o i, b u r i u. BEREAT s. n. v. berat. BESADĂ s. f. (Criș., Trans. SV) Vorbă, discuție. Cu besedzi blinde lucrul tău mîntesc. VCC, 29. î ndirepteadze-ne cu besada ta. MIȘC. SEC. XVII, 64r; cf. MOL. 1695, 83v; VCC, 40. 42; VISKI, apud TEW; MIȘC. SEC. XVII, 50r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. beszed. Vezi și băsădui. Cf. alegere. BEȘLEAGĂ s. m. (Mold., ȚR) Căpitan de beșlii. A: Rămăsese un turc ce au fost beșleagă la Dumitrașco-Vodă. N. COSTIN; cf. PSEUDO- AMIRAS (gl.). B: Aicea iaste scaunul beșleagă! COSM. 1766, 86r. Etimologie: tc. beșli agasi. Vezi și beșliu. BEȘLIU s. m. (Mold., ȚR) Soldat de cavalerie (mai ales turcească), care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. A: Dacă, au porni la împărăție hanul si pasa, au trimis si aici în tară agi si beslii si siimeni hănesti. AXINTE URICARIUL, apud ȘIO. B: Ieși Mihnea-Vodă și zise beșliilor turcește. R. POPESCU. Etimologie: tc. beșli. Vezi și beșleagă. BETEAG adj. și s.m. 1. (Mold., Ban., Trans.) Bolnav. A: Unul nestătătoriu și de răscoale și gilceave scornitoriu ..., ca un rău și beteag mă- dulariu din trupul monarhiifi] curmat si tăiat a fi se cade. CANTEMIR, IST. C: [Isus] vindecă beteagii. NT 1648, 5V. Eu am fost la lume și am fost beteag. FL. D 1693, 33v. Infirmus. Betyag. Betegh (...). Infirmus sum. S Betyag. Betegh vagiok. LEX. MARȘ., 217. Invalidus. Betyag. Betegh. LEX. MARȘ., 220. Perinfirmus. Betyag. Betegh. LEX. MARȘ., 235. Frundza acelora pomi foarte hăsnuiaște beteagilor. MIȘC. SEC. XVII, BETEJEALĂ 72 122r. Sau ai socotit cu ceva pre vrun beteag? POGREB., 109r. Iară Filip să beteji de voie rea și era foarte rău beteag. A 1776, 102v; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; MOL. 16761, 226v; SA, 34r, 34v, 35r; C 1692, 503v; MOL. 1695, 66r; MIȘC. SEC. XVII, 10v, 48v, 144r; AMD 1708, 89r; TEM- PEA, apud TEW; C 1729, 76r; AMD 1759, 57v; PF, 88v; OG, 378, 379, 380, 383.//B: De va fi vreuna din oi beteagă, trebuie să-i taie carnea cea putredă. ANTIM. 2. (Mold., ȚR) Infirm. A: Nu să pot certa ... stricațiiși beteagii. PRAV. Ochiul muierii cel beteag. DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST. ; VI 1764, 29.v B: Singuri mărturisiră cum să fie fost acei oameni ... furi și jăhuitori, șchiopi si beteagi, fărmăcători si turbati. VI 1671, 64v. Un ceriu era beteag la un ochiu. E 1748, 18v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; VI 1673, 38v; CRON. 1687, 32v; VI 1700,39r ; VI 1745, 427v; VI 1779, 150r. II C: Să dusă la Rim, la Tiveriia împărat, carele era beteag de un ochiu. C 1729, 57\ Slăbit. B: Oglașenicul ... ce va fi beteag de boală ... atunce fără îndoire să se boteaze. MI ST., 36r. Etimologie: magh. beteg. Vezi și betejeală, beteji, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. b ’o 1 e a c, z a i f. BETEJEALĂ s. f. 1. (Mold., Trans. SE) Boală, îmbolnăvire. A: De va tuna în zodie Inorogului, ziua, război va fi și rău betejală. G 1754, 48v—49r. La orice betejală leac usebit să afle, dară nu tot un leac la toate boalele să puie. ÎP, 59r; cf. G 1754, 40r, 44v, 50r; CAL. 1762, 117v, 120r; VI 1764, 20. C: După aceaea arată anu pe scurt, cum să va tîmpla creșterea și vremile și ce feli de betejeli vor fi. CAL. 1733, 4. Toți au cu- noscut cum că betejala lui iaste netămăduitoare. ÎMP, 61v; cf. G 1693, 3V, 4V; CAL. 1733, 12; EG, 124; ÎMP, 62r. 2. (ȚR) Vătămare. Vredi. Betejală. LEX. 1683, 13r. Etimologie: beteji -P suf. -eală. Vezi și beteag, beteji, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. beteșig; betejie, betejune. BETEJI vb. 1. (Trans. SV) A se îmbolnăvi. Tot omul ară pofti cum, de s-ară beteji el, alții să-l vindece. SA, 34r. Iară Filip să beteji de voie rea si era foarte rău beteag. A 1776, 102v; cf. SA, 61v; VISKI, apud TEW ; PSÂLTIRE SEC. XVII, apud TEW; A 1776, 103r. 2. (Mold., ȚR) A (se) vătăma. A: Mădulările is-au betejit. DOSOFTEI, VS. Iară fragida și molcelușea a acelor brudiori cuconași cărnicea a o be- teji sau a o ovili macar cevaș nu putu [focul]. CD 1698, 40r: cf. CAN- TEMIR, HR. O Fig. Cinstea a nu-i beteji ne silim. CANTEMIR, HR. B: Pentru aceea Dumnezeu le-au dat toate părechi firii noastre', doi ochi, doo urechi, doo mîini, doo picioare, ca, de se va^beteji o parte, cu ceea- laltă să avem mîngîiere întru trebuința noastră. MĂRGĂRITARE 1746. Etimologie: beteag -p suf. -i. Vezi și beteag, betejeală, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. b ă t o g i. BETEJIE s. f. (Mold.) Vătămare, rană. Fu croit și zdrumicat si fript pre grătariu și ieși sănătos, fără nice o betejie. DOSOFTEI, VS. Etimologie: beteag -p suf. -ie. Vezi și beteag, betejeală, beteji, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. betejeală (2), betejune. ^ BETEJIT adj. (Mold.) Vătămat. Ce sămnul grozav locul odănăoară betejit învață. CI, 174. O (Substantival) Se dărmă sănătatea betejîțîlor. 73 BIAZ DOSOFTEI, VS, s.v. beteji. Etimologie: beteji. Vezi și beteag, betejeală, beteji, betejie, bete june, beteșig, nebetejit. BETE JUNE s. f. (ȚR) Vătămare. La cițiaa și moarte s-au făcut, și betejuni la alții. R. GRECEANU; cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: beteag + suf. -une. Vezi și beteag, betejeală, beteji, betejie, betejit, beteșig, nebetejit. Cf. betejeală (2), betejie. BETEȘIG s. n. (Ban., Criș., Trans. SV) Boală. întristat de beteșugul sau boala featei sale. SICRIUL DE AUR, apud TEW. Boalele ce ale multe și beteșigurile și ustăneala le vindecă somnul. MOL. 1695, 94r. Infirmitas. Betegsigul. Betegsegh. LEX. MARȘ., 217. Invaletudo. Betegsigul. Beteg- segh. LEX. MARȘ., 220. Pre noi au pogoritu toată amărăciunea ... si totu betesigul. MIȘC. SEC. XVII, 55v; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; MOL. 16762, 112r; VISKI, apud TEW; MIȘC. SEC. XVII, 9r, 183v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; OG, 391. Variante: beteșug (SICRIUL DE AUR, apud TEW; MIȘC. SEC. XVII, 9r; OG, 391). Etimologie: magh. betegseg. Vezi și beteag, betejeală, beteji, betejie, betejit, betejune, nebetejit. Cf. betejeală (1). BETEȘUG s. n. v. beteșig. BEȚIȚ adj. (Ban.) Bețiv. Betzitz. Ebriosus. Temulentus. AC, 330. Ebriosus. Beczicz. Reszeges. LEX. MARȘ., 201. Etimologie: lat. *bibiticius. Cf. ș u m e n. BEZACONIC adj. (Mold.) Nelegiuit, fără de lege. Găsitu-s-au și un copil de creștin, muncit de bedzaconicii jidovi. NECULCE. Etimologie: sl. bezzakoniniku. Vezi și bezaconie. Cf. p r e a s t î p n i c. BEZACONIE s. f. (Mold.) Nelegiuire, fărădelege. Făcuși bezaconie ca aceasta. VARLAAM. Etimologie: sl. bezu-zakonije. Vezi și bezaconie. Cf. ș u g u b i n ă (1). BEZĂDEA s. f. v. beizadea. BEZEDEA s. f. v. beizadea. BEZMĂN s. n. (Mold.) Formă de arendare a unei proprietăți pe termen lung. Bezmănul cu cepărie, ce au fost dind cîrsmele din toată țara. PSEUDO-COSTIN. Etimologie necunoscută. Cf. sl. bezmeninu „neschimbat", rus. bezmen „cîntar". BEZMETIC adj. (Mold.) Zăpăcit, uluit, buimac. îl bucura ...» ca un bezmetic ce era la minte. NECULCE. ' Etimologie: ucr. bezmatok „(stup) fără matcă". Cf. b u i g u i t2 (2), b u i g u i t o r (2), c e b ă 1 u i t. BIAZ s. n. (Mold.) Hîrtie albă prevăzută cu iscălitura sau pecetea cuiva. îi triimetea și biiazuri cu pecetea Măriei sale, ca să scrie după cum va găsi cu cale și saarăte la împărăție. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. beyaz [uzerinde irade]. BICĂ 74 BICĂ s. f. (Ban.) Taur. Bike. Taurus. AC, 330. Etimologie: magh. bika. Cf. b u h a i. BICEU s. n. (Ban.) Apreciere, evaluare. Bicseu. Aestimatio. AC, 30. Etimologie: magh. becsu. Vezi și bicilui, biciluit, biciului. Cf. b i c i u 1 a t. BICILUI vb. (Ban., Trans., SV) A aprecia, a evalua, a estima. Bics- luiesk. A estimo. AC, 330: cf. AGYAGFALVI, apuci TEW. A onora, a respecta. Kuventul teu tare voj bislui. VISKI, apud TEW. Etimologie: magh. becsGlnt Vezi și biceu, biciluit, biciului. Cf. s ă m ă 1 u i (3). BICILUIT adj. (Ban.) Apreciat, evaluat. Bicsluit. Aestimatus. AC, 330. Etimologie: bicilui. Vezi și biiceu, bicilui, biciulat. BICIULAT s.n. (Ban.) Apreciere, estimare; onoare. Bicsulat. Honor, Aestimutio. AC, 330. Etimologie: biciuia. Vezi și biceu, bicilui, biciluit. Cf. biceu. Bl LI vb. (Mold.) A înălbi. Spălind si bilind cămesfil. DOSOFTEI VS. Etimologie: ucr. biliti. Vezi și bilitor. BILITOR s. m. (Mold.) Persoană care spală rufe. Duse cămeșile pre la stăpini, că era bilitoriu. DOSOFTEI, VS. Etimologie: bili 4- suf. -tor. Vezi și bili. BINTĂ s. f. (Criș.) Pedeapsă. Că n-au sucuit Dumnăzău cu binta sa a păzi pre om, ce vreame cu alcam îngăduiaște păcătoșilor pre pocanie. C. 1692, 511v. Pentr-aceaea, fraților creștini, auzim noi aceastea binte și pedeapse a jidovilor, cum i-au bătut Dumnăzău pre ei prin păcatele lor. C 1692, 518v. Aceaea bintă și osîndă va cădea și pre noi. C 1692, 518T. Etimologie: bintătui. Vezi și bintătui, bintătuială. Cf. bintătuială, pedepsit ură. BINTĂTLUI vb. v. bintătui. BINTĂTLUIALĂ s. f. v. bintătuială. BINTĂTUI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A pedepsi. El va bate si bintetlui. FOGARASI, apud TEW. Eu sînt al tău Domn Dumnăzău pu- tearnic, stătătoriu de băsău, cine bintătuiesc răotate părinților in feciori. C 1692, 517r. Purure Dumnedzeu ne bintătuieste în ceastă lume cu bici mare. CAT. B, 44; cf. CAT. CALV., apud TEW; SA VA, RÎNDUIALA SĂBORULUI; MIȘC. SEC. XVII. 164v; PP, 75v; BUITUL, CAT., apud TEW. Variante: bintătlui (FOGARASI, apud TEW). Etimologie: magh. buntetni. Vezi și binlă, bintătuială. BINTĂTUIALĂ s. f. (Ban., Trans. SV) Pedepsire. Voi mărturisi din bintătuială îngerilor răi, a lumii dinții cu potopul. PP, 7r. Bintătuială cu 75 BIU toată voia, păcatelor care am făcut. CAT. B. 38: ci'. FOGARASI. aoud TEW; SA VA, RÎNDUIALA SĂBORULUI ; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; PP, 4V. Variante: bintătluiaiă (FOGARASI, apud TEW). Etimologie: bintătui + suf. -eală. Vezi și bintă, bintătui. Cf. b i n t â, pedepsitul’ ă. BIOS adj. (Ban., Criș., Trans. SV) Roditor, fertil; îmbelșugat. 0: Bios. Fertilis. AC, 330. M-ai pusu in dulceață bioasă. MIȘC. SEC. XVII, 130v: cf. AGYAGFALVI, apud TEW: SICRIUL DE AUR. apud TEW; VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. O Fig. Suma mai pre largă și mai bioasă a acestui psalom iaste tipărită in Psaltire. SA, 17v. O (Adverbial) Din rîuri frumoase m-adapă bios. VCC, 29. , B: Loc mai bun si mai bios căutindu-si ..., au ajuns si prin aceste păminturi. C. CANTACUZINO. Etimologie: biu -j- suf. -os. Vezi și biosime, biu. Cf. b i u (1), b u i a c (1). BIOSIME s. f. (Ban.) Fertilitate. Biosime. Fertilitas. AC, 33*’. Etimologie: bios -p suf. -ime. Vezi si bios, biu. Cf. biu (2). BIRĂU s. n. 1. (Trans. SV) Judecător. Prin cine să face giudecată strimbă? „Prin biraiele ceale strimbeS PP, 86r. 2. (Trans. SE) Primar. TI (gl.). Etimologie: magh. biro. Cf. c h i n e z, jude (2); f unogi u. BIRIȘ s. m. (Ban.) Argat. Birish. Mercenarius. AC, 330. Etimologie: magh. beres. Cf. c e 1 e d n i c, p o s 1 u ș n i c. BIRUDALM subst. (Criș.) Imperiu, împărăție; stăpînire. în vreamea lui Neron împărat din Roma, supt birudalmul lor fiind jidovii un dărab de vreame, dup-aceaea să rupsără și să despărțiră jidovii de cătră romani. Q 1692, 512r. Și iară supt birudalmul împăratului de Roma să deaderă jidovii. C 1692, 512r. Etimologie: magh. birodalom. . . BISTĂTUI vb. (Trans. SV) A încuraja. Pre jele biztetui: „Nu averecz voj frikP\ PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. biztatni. Cf. h r ă b o r i. BIU adj. și s. n. sg. 1. Adj. (Trans. SV) Bogat, îmbelșugat. Rod biu vor rodi. VISKI, apud TEW. O Loc. adj. De biu = deplin. Între- mare ce de biu a credinței noastre. CAT. CALV., apud TEW. 2. S. n. sg. (Mold., Trans. SV) Abundență, prisos, belșug. A: Bișugul și bivul carile peste toată iarna avusease. CANTEMIR,, IST. 0 Loc. adv. De biu = îndestul; cu prisosință, din belșug. A: împăratul i-au dat să-și ia obrocuri și venituri de tot feliul ..., să-și aibă de ajuns și de biu de toate. DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Și oricit de flămînd stomahul ț-ar fi, de biv si de sațiu a-l sătura si a-l împlea destul să fie. CI, 171; cf. DOSOFTEI, PARIMIAR; CANTEMIR, IST.; N. COSTIN. C: Ce mai bună-i zuoa morții, precum mai de biu am înțeles mai deasupra. SA, 58' ; cf. SICRIUL BIV 76 DE AUR, apud TEW; VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: biv (CI, 171; CANTEMIR, IST.; N. COSTIN). Etimologie: magh. bo, bor. Vezi și bios, biosime. Cf. b i o s, b u i a c (1) ; biosime. BIV s. n. sg. v. biu. BIZUIT adv. și s. f. 1. Adv. (Trans. SV) Chiar, tocmai, cu adevărat, cu siguranță. Cel ce-i culcat în iesle, acela-i bizuit cel Isus. fiiul lui Dum- nezău. CÎNTEC DE CRĂCIUN. 2. S. f. (Ban.) în loc. adv. Cu bizuita = chiar, tocmai, cu adevărat, cu siguranță. Sane. Cu bizuita. Bezonyossan. LEX. MARȘ., 244. Etimologie: bizui. Cf. adevăr, așași (2). BÎLIE s. f. (Mold.) Buruiană, ierburi. Hrana ii era samorasle bîlii. DOSOFTEI, VS. N-aflam intr-insul nice o rădăcină de bilie. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. byllje. BÎT s. n. (Trans. SV) Sceptru. Și bitul crăiesc ii am dat in mină. Mai mare în Sionul mieu l-am pus. VCC, 7. Bitul crăiesc cel de fier. VCC, 7. Etimologie: sl. butii. BÎVTUI vb. (Trans. SV) A înfrunta pe cineva, a se împotrivi cuiva. Și viiața încă să fim gata a o pune gios decit am bîvtui pre Dumnezău. P, 63r. Etimologie necunoscută. Cf. bîvaș, bîvă. Cf. alean (2) (a face^, a umbla în~). BLAGĂ s. f. (Trans. SV) Bogăție, avere, bunuri. Lăzile le voi ține să le umplu da blaga ta. A 1776, 106v. Etimologie: ser. blago. Cf. agonisită (2), bogătate, bucate, iosag, mar hă, p o v i j i e, prilej, s i r m e a. BLlDNIC, -Ă s. m. și f. (Mold.) Desfrînat(ă), prostituat(ă). Această blidnică ce-au spurcat atiția oameni. DOSOFTEI, VS. Dumineca blîdni- cului. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. blodlniku. Cf. b 1 î d n i ț ă, h 1 a p ă. BLÎDN1ȚĂ s. f. (Mold.) Femeie desfrînată. Ca și cînd spăla picioarele Sfințiii sale blidnița. DOSOFTEI, PS. Etimologie: sl. blgdlnica. Cf. b 1 î d n i c ă, h 1 a p ă. BLOJERITOR s. m. (Mold.) Persoană care clevetește, defăimează pe cineva, scornește ceva pe seama cuiva. Armele ... apucind împotriva blojeritorilor. CANTEMIR, HR. Pentru istorici... am giuruit, iară nu și pentru blojviitori si din toată cărarea istoriei adevărat rătăciți. CANTEMIR, HR. Variante: blojviitor (CANTEMIR, HR.). Etimologie: blojori 4- suf. -tor. Vezi și blojeritură, blojitură, blojori. Cf. balamut, ciocotniță (1,2), m o z a v i r, ocarnic (2). BLOJERITURĂ s.f. (Mold.) Defăimare, scornitură. Cîte năcazuri și dodeiele [înțeleptul] despre minciunoasele ale lumii blojirituri au tras. CANTEMIR, DIVANUL. Minciună sau alt chip de blojeritură în voroava 77 BOBOANĂ mea. CANTEMIR, IST. Și altele ca aceastea blojărituri ce zic ei in pome- nitul lor hronograf. CANTEMIR, HR. Etimologie: blojori + suf. -tură. Vezi și blojeritor, blojitură, blojori. Cf. b a 1 a m u ț i e, blojitură, c 1 e v e t ă, m o z a v i r i e, p o n o s. BLOJITURĂ s. f. (Mold.) Defăimare, scornitură. Poveastea a unei adevărate istorii în urechile și gurile a unor băsnuitori căzlnd, in putoase și grozave blojituri să preface. CANTEMIR, HR. Etimologie: bloji + suf. -tură. Vezi și blojeritor, blojeritură, blojori. Cf. b a 1 a m u ț i e, blojeritură, c 1 e v e t ă, m o z a v i r i e, p o n o s. BLOJORI vb. (Mold.) A cleveti, a defăima. Mult mă mier de ce ruledzi și de ce blojorăști, grăind tn deșert. CD 1698, 16v. Hameleontd în cale ca acestea mărgind si blojorind la Soim sosi. CI, 175; cf. CANTEMIR IST.; CANTEMIR, HR. Etimologie: bloj. Vezi și blojeritor, blojeritură, blojitură. Cf. amesteca, bal amu ți, mozaviri, p o h 1 i b u i. BLOJVIITOR s. m. v. blojeritor. BLOTOR s. m. (Ban.) Om de nimic. Blotor. Homo năuci. AC, 330. Etimologie: magh. botorbleot (< germ. blod). Cf. poghibală. BOAGHE1 s.f. (Mold., Trans. SV) Bufniță. A: Palat urile lui, sălașe boaghelor și puhacelor. CD 1698, llr; cf. CD 1770, 12v. 0: Iară bul- gariul să izbiia tn mtni ca o boaghe in gura lupului. ÎVM, 202v; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. bagoly. Cf. b o g z ă, bufniță, b u h ă, b u h n a c e, p u h a c e. BOAGHE2 s. f. (Ban.) Căpiță, claie de fin. Bogye. Cumulus. Acervus. AC, 331. Etimologie: magh. dial. bogja. BOAMBĂ s.f. (Ban.) Bob, grăunte. Bombe. Granum. AC, 331. Etimologie necunoscută. Cf. bob 4- boabă 4- boană. Vezi și bombiță. Cf. broboană. BOARE s. f. sg. (ȚR) Furtună, vijelie. Marea să va turbura și de boare vor fi răutăți celor ce imblă pre ea. C 1717, 199v. Etimologie: lat. boreas. Cf. f o u a ș, v i c o d o 1. BOAZ s. n. v. bogaz. BOĂR s. m. v. bour. BOBOANĂ s.f. (Mold., Ban.) Farmec, descintec, vrajă. A: Mearse la capiștea unde făcea împăratul boboanele aceale spurcate idolești. DOSOFTEI, VS. C: Bobone. Praestigiae. Superstitio. AC, 331. Cuntinește și blastămă idolatria, cinste a tuturor dumnedzei striini, mândria drăcească, farmecele și boboanele. CAT. B, 23; cf. CAT. B, 29. Etimologie: magh. babona. Vezi și boboni, bobonitor, bobonoșag. Cf. bobonoșag, c i n i e1 (2). BOBOAȘĂ 78 BOBOAȘĂ s. f. (Ban.) Cartof. Boboshe. AC, 331. Etimologie: boabă + gogoașă. BOBONI vb. (Ban.) A fermeca, a vrăji. Bobonesk. Superstitionbus uter. AC, 331. Etimologie: boboană. Vezi și boboană, bobonitor. bobonoșag. BOBONITOR, -TOARE adj. și s. f. (Ban., Criș.) Descîntător, - Fig. Cu sulița buărată, pre bietul iepure in goană luă. CANTE.M1R, LST. Variante: buorat (CANTEMIR, IST.). Etimologie: buăra. Vezi și bour, buăra. Cf. bour (2). BUBOU s. n. v. bobou. BUCATE s. f. pl. (Mold.) Vite; avere mobilă. A: Cela ce va fi ispravnic vreunui cucon micșor, de-i va ținea bucatele pre urma și după moartea pă- rinților, și de va lăcomi să ia ceva dentr-aceale bucate. . . face greșală cu înșelăciune. PRAV. Să orinduiască din pămintul Moldovei loc. . . de pășu- narea bucatelor. PSEUDO-AMIRAS. Și măcar că de la o vreme încoace o mai scăzuse [dajdea goștinei] și alți domni și la opt parale de oaie, și la cinci, dară foarte se împuținase aceste bucate din tară. CANTA, apud TDRG; cf. ȘAPTE TAINE, apud TDRG.//B: cf. 'ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: lat. buccata. Cf. agonisită (2), blagă, bogătate, i o s a g, m a r h ă, p o v i j i e, prilej, sirmea. BUBĂ s. f. (Mold.) Prăvălioară de lemn, magherniță. Alexie Ba- laban, neguțitoriul cel mare, carele au avut și cîleva bude în țara Moldovei. PSEUDO-COSTIN. Au avut și giudecată. . . pentru niște bude. NECULCE. Etimologie: rus., pol. buda. Cf. boltă, dugheană, prăvălie. BUDĂI s.n. (Mold.) Vas de lemn făcut din doage; putinică. Feace un budăiu mare și mîna argații de căra apă. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. bodbn(y), bodon(y). Cf. b a r i 1 c ă, berbință, b u dur o i, b u r i u. 85 BUIAC BUDUROI s. n. (Ban.) Butoiaș. Budurony. AC, 331. Etimologie: budur „trunchi de copac scorburos“ 4- suf. -oi. Cf. b a r i 1 c ă, berbință, b u d ă i, buriu. BUDUȘLĂU s.m. (Trans.) Vagabond.//A: Den Țara Urmărească veneau budușlăi preste munte. . . de prădau și jăcuiau. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: budușlui 4- suf. -ău. Cf.’ magh. budoso. Vezi și budușlui, budușluitură. BUDUȘLUI vb. (Trans. SV) A rătăci, a pribegi. Budușlui nd sze kol- dujaszke. VÎSKI, apud TEW. Etimologie: magh. budosolni. Vezi și budușlău, budușluitură. BUDUȘLUITURĂ s. f. (Trans. SV) Rătăcire, pribegie; exil. En lobul budusîuiturej mele. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW : cf. VISKI., apud TEW. Etimologie: budușlui 4- suf. -tură. Vezi si budușlău, budușlui. BUFNIȚĂ s. f. (ȚR) Pasăre răpitoare de noapte. Sova. Buhniță, huhurez, ciovlica. ST. LEX., 273. Bufnița. Intr-o fereastră sta o bușniță si cînta. E 1748, 22r. Variante: buhniță (ST. LEX., 273), bușnița (E 1748, 22r). Etimologie: bufnă 4- suf. -iță. Cf. boaghe1, b o g z ă, buhă, buhnace, puhace. BUGED adj. (Mold.) Buhăit, umflat la față. Picioarele imflate, gura fără dinți, fața bugedă, barba afumată. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: lat. *buccidus. BUHAI s. m. (Mold.) Taur. Buhai negru. . . la apa Nilului hrănit. NCCD, 313. Răget ca de buhai. NCCD, 350; cf. NCGD, 351. Etimologie: ucr. buhaj. Cf. bică. BUBĂ s. f. (Trans. N) Bufniță. Mai mult umblă nespălată Cu capu netieptănată Ca o buhă împănată. CÎNTECE, 7r. Etimologie: formație onomatopeică. Cf. boaghe1, b o g z ă, bufniță, buhnace, puhace. BUHNACE s. f. (Mold.) Bufniță. Cu cine grăiești tu, buhnace zbur- lită? B 1774, 19r. Tu rizi, buhnace? B 1774, 24v. Ce faci tu, buhnace? B 1774, 36v. Etimologie: bulină 4- suf. -ac(e) sau buhnă 4- puhace. Cf. boaghe1, b o g z ă, bufniță, buhă, puhace. BUHNIȚĂ s. f. v. bufniță. BUI vb. (ȚR) A scoate mugete sau răgete puternice, mai ales cînd se luptă (despre vite mari). Cînd va veni un dobitoc buindu-se spre altul, . . ., nice o leage să n-aibă cela cu boul. ÎNDREPTAREA LEGII. Cînd vor paște niște vite striine împreună la un loc și va înceape una dentr-însele a se bui ca să întărite pe vreuna să se lupte. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: ser. bujati. Cf. b o n c ă i. BUIAC adj. 1. (Mold., Trans. SV) Roditor, fertil; îmbelșugat. A: Descălecat-au țara domnul Draguș-Vodă, Fericită, buiacă, cu tot feali de roadă. DM, IIV. Cu cît mai buiac copaciul, cu atîta mai multu să asuprește de viermi. NCCD. 314; cf. DOSOFTEI, PS. C: Tremete ploaie buiacă pre răi. VCC, 28. BUICI 86 2. (Mold.. Criș.) Răsfățat, dezmierdat; prosper. A: (Substantival) Dumnedzău-i giudeț cumplit minărilor, buiacilor. VARLAAM. C: Trupul' prea buiac iaste vrăjmaș sufletului său. MOL. 1695, 64r. 3. (Mold.) Neîmblînzit, fioros; sălbatic (despre animale). Pre cilu-i de mare fiara si buiacă, Coarnele-n pășune la păminlu-si pleacă. fAL Iv; (Substantival) Buiacii să-nțăleagă. DOSOFTEI, PS. C: (Substantival) în dulcețile lumii petrec cu mindrii și cu buiecii, înșelați de veacul acest trecătoriu. C 1737, 7V. p B: Cel cu inimă, buiască [sic! marg. minioasă} nu sufere să să pleace supt ascultare. L ante 1693, 215v. Etimologie: sl. bujakii. Vezi și buieceală, buieci, buiecie, buiecitură. Cf. b i o s, b i u (1); p or a v, s i r e a p (1); a 1 u z i t, bol u n d, nerod, ș o d (1), z ă lud. BUICI’ vb. v. buieci. BUICIE s.f.wv. buiecie. BUIECEALĂ s.f. (Criș.) Nechibzuință, îngîmfare. Cu buieceală su- pără și fac băsău. MOL. 1695, 57r. Etimologie: buieci 4- suf. -eală. Vezi și buiac, buieci, buiecie, buiecitură. Cf. buiecie, buiecitură (1), falie (2), făloșie, hici- m ăși e, m ă r o ș i e, z u z i e. BUIECI vb. (Mold.) 1. A se dezvolta, a crește peste măsură (plan- tele și vitele). Bogatul ... de carele scrie svînta evanghelie . . . că-i buie- ciră țarinele, adecă i să înmulți avuția și agonisita. VARLAAM. 2. A deveni îngîmfat, încrezut; a ameți (norocul) de cap (pe cineva). A: Lauda omenească înalță și buieceaște sufletul, și deaca să înalță sufletul, atunci-l cuprinde mînăria. L SEC. XVII, 134r. Vlahii ... de biruință ca aceastea buiecindu-să. CANTEMIR, HR. Nărocul pe bulgari buiecind, ca- petele ei înde ei. au început a se gilcevi. CANTEMIR, HR. // B: cf. L ante 1693, 212r. Variante: buici (L ante 1693, 212r). Etimologie: buiac -p suf. -i. Cf. ucr. bujaty. Vezi și buiac, buieceală, buiecie, buiecitură. Cf. f ă 1 u i (2), m ă r o ș i. BUIECIE s.f. (Mold., Criș., Trans. SV, Trans. N) Îngîmfare. smin- teală, nechibzuință. A: Dzise cătră Dumnedzău cu buiecie: „Mulțămăs- cu-ți, Doamne, că nu simt ca alți oameni". L SEC. XVII, 136r. Nevoia in carea Iulian, cu mîndria si cu buieciia lui, adusease oastea. CANTEMIR, HR.; cf. VARLAAM; DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS. C: Pleveaște afară, Domnu Dumnezău, dintre noi . . . buiecia, uriciunea. MIȘC. SEC. XVII, 162v. Am greșit cuiva ... cu glumiia sau cu buiăciia. POGREB., 115r. O, voi, mini grabnice in buiecie, Tare v-ați grăbit. CSOM, 4V; cf. MOL. 1695, 100r; MIȘC. SEC. XVII, 88v.//B: Și înăspri Dumnezeu inima lui Faraon de să porni cu mînie si cu buicie cu toate ostile sale. CRON. 1687, 33v; cf. L ante 1693, 215v. Variante: buicie (CRON. 1687, 33v). Etimologie: buiac + suf. -ie. Vezi și buiac, buieceală, buieci, buiecitură. 87 BUIGUIT2 Cf. buieceală, buieci tură (1), falie (2), f ă 1 o ș i e, h i c i m ă ș i e, m ă r o ș i e, z u z i e. BUIECITURĂ s.f. (Mold.) 1. Îngîmfare. nechibzuință. Iară eu dziș în buiecitura mea: „Nu m-oi clăti în veac!^ DOSOFTEI. PS -\LTIRE 1680 2. Trai liber. Cf. NCCD (gl.). Etimologie: buieci -p suf. -tură. Vezi și buiac, buieceală, buieci, buiecie. Cf. b ii i e ce al ă. buiecie. falie (2), f ă 1 o ș i e , h i c i m ă- ș i e, m â roșie, z u z i e. BUIGUI vb. (Mold.) 1. A vorbi alandala. L-au învăța. 1 să creadză întru Hnstos și să nu mai dzîcă că-i năroc și cealea ce-a să pată omul, cum buiguia intii. DVS, 154r. Si altele cile buiguiaste. tuturor sint știute. CAN- TEMIR. HR. 2. A aiura, a delira, a rătăci cu mintea: a (se) zăpăci, a (se) ului, a (se) năuci, a (se) buimăci. A: li părea că doară visadză sau buiguiaște. DVS, 76'. S-au mirat și s-au buiguiț tiranul. DOSOFTEI, VS. Pre mu- ritori buiguiești, îmbeți și nebunești. CANTEMIR. IST. <> Fig. Cînd mădu- larele bui gu iese, lipsa crierilor arată. CANTEMIR, IST. CB:Și ca buiugui asupra mea sufletul mieu. BIBLIA (1688). Variante: buiugui (BIBLIA, 1688). Etimologie: magh. bolyo(n)gni „a rătăcF. Vezi și buiguire, buiguit1, buiguit2, buiguitor, buiguitură. Cf. b r o d i (2), îngăima (1); c e b ă 1 u i, hamei. BUIGUIRE s.f. 1. (Mold.) Vorbire fără rost, fără înțeles. Pildele meale buigu[t\ri și cuvintele meale intr-aiuri țiind. CANTEMIR, IST. 2. (Mold., Trans. N) Zăpăcire, buimăcire, rătăcire cu mintea. A: Iară uimirea si buiuguirea mentei lor iaste sămn cum i-au opustit Dumne- dzău. L SEC. XVII, 136v; cf.’ DVS, 106r;LSEC. XVII, 138r. C: Să ne trezim din buiguire lumiei aceștie. POGREB., 95v.//B: Călugăriia iaste o buiguire a minții pururea de lucrurile ceale cerești. L ante 1693, 218r: cf. L ante 1693, 216r. Extaz, vedenie. A: Iară o femeaie de cinste, luminată cu duhul lui Dumnedzău, fu în buiguire de istiplenie, vădzind pre Svint Andrei unde (u)mbla prin nărod si lumina ca un stîlp de foc. DVS, 68v: cf. DVS, 34v, 149T. Variante: buiuguire (L SEC. XVII, 136v, 138r). Etimologie: buigui. Vezi și buigui, buiguit \ buiguit 2, buiguitor, buiguitură. Cf. b r o d e 1 n i c i t u r ă, buiguitură, îngăimeală; c e- bală; buiguit1. BUIGUIT1 s.n. (Mold.) Extaz, vedenie. Aceastea le adeveriia acel svințit Illustrie că le-au vădzut avidomă au in buiguit. DVS. 88'. Etimologie: buigui. Vezi si buigui, buiguire, buiguit 2, buiguitor, buiguitură. Cf. buiguire (2). BUIGUIT 2 adj. 1. (Mold.) Fără rost sau fără înțeles, încurcat, confuz (despre cuvinte). Buiguițe scornituri și deșerte. NCL I, 40; cf. M. COSTIN. 2. (Mold., Criș.) Zăpăcit, uluit, năucit, buimăcit. A: Ce eu, buiguit de minte, Dzis de tot omul că minte. DOSOFTEI, PS. Si mai buiguiți. si mai ului ți au fost. CANTEMIR, HR.; cf. VARLAAM; M. COSTIN; DVS, 45v. C: In dulcețile lumii petrec cu mindrii și cu buiecii, înșelați de veacul acest trecătoriu, buiuguiți în dezmierdăciunea lumii. C 1737, 7'. Variante: buiugnit (VARLAÂM; C 1737, 7V). BUIGUITOR 88 Etimologie: buigui. Vezi și buigui, buiguire, buiguit \ buiguitor, buiguitură. Cf. bui guiț or (1); bezmetic, buiguit or (2), c e b ă- 1 u i t. BUI GUIȚ OR adj. (Mold.) 1. Fără rost sau fără înțeles, încurcat, confuz. A mea proasta și acmu, de bătrină, buiguitoare socoteală. CANTEMIR^ IST. O (Substantival) Mustră pe unii buiguitori carii ... cu basne au muruit hirlia. CANTEMIR, HR. 2. Zăpăcit, aiurit. Om fără de nice o frică de Dumnezeu, fără de nice un temeiu, tiran, dirept fantastic, adecă buiguitoriu in ginduri. M. COSTIN. Etimologie: buigui + suf. -tor. Vezi și buigui, buiguire, buiguit1, buiguit 2, buiguitură. Cf. buiguit2 (1); bezmetic, buiguit2 (2), c e b ă 1 u i t. BUIGUITURĂ s.f. (Mold.) Vorbă negîndită, fără rost sau fără înțeles, aiurare. Basne si blojerituri si buiguituri sînt cite . . . Simion Măzacul . . . adaoge. CANTEMIR, HR.;’cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: buigui + suf. -tură. și buigui, buiguire, buiguit1, buiguit 2, buiguitor. Cf. b r o d e 1 n i c i t u r ă, buiguire (1), î n g ă i m e a 1 ă. BUIRULTĂU s.n. v. buiurlău. BUIUGUI vb. v. buigui. BUIUGUIRE s.f. v. buiguire. BUIUGUIT adj. v. buiguit2. BUIURDI vb. (Mold.) A da un ordin, a transmite oficial un act unei autorități inferioare. Sultanul. . . cetindu-l [arzul boierilor], l-au buiurdit la. Vezirul, să le facă pe voie. NECULCE. Etimologie: buiurdiu. Vezi și buiurlău. BUIURLĂU s.n. (Mold.) Ordin sau decret domnesc. Au scris buirul- tăuri la N icolai-V odă. AXINTE URICARIUL. I-au venit lui Grigorie- Vodă . . . buiurlău de la Abdula-Pasa. PSEUDO-AMIRAS. Variante: buirultău (AXINTE URICARIUL). Etimologie: cf. tc. buyrultu. Vezi și buiurdi. BULĂ s.f. (Ban.) Turcoaică. Bule. Turcica mulier. AC, 331. Etimologie: ser. bula. Vezi și bulesc. BULCIUG s.n. (Trans. SV) Iertăciune (la morți). [îngerii] stau amin- doi deasupra lăzii și ascultă cum popii im cer bulciugul. IERT., 15r. Etimologie: magh. bolcsu „rămas bun“. Vezi și bulciuș, bulciușag. BULCIUȘ adj. (Criș.) Iertător, îndurător, milostiv. Acel Dumnăzău sfîntși bulciuș el în bulciușagul său scîrbeaște omul cu voie rea. MOL. 1695, 55\ Etimologie: cf. bulciug, bulciușag. ’ Vezi și bulciug, bulciușag. Cf. meserernic, ’miloserdni c, milosîrd. BULCIUȘAG s.n. (Criș.) îndurare. Acel Dumnăzău sfînt și bulciuș el în bulciușagul său scîrbeaște omul cu voie rea. MOL. 1695, 55v. Etimologie: cf. bulciug, bulciuș. Vezi și bulciug, bulciuș. Cf. mesereare (1), milosîrdie, miloste. 89 BUXCIUC BULE SC, adj. (Ban.) Care este făcut de turcoaice. Bulaske. Quod Turcicae mulieres conficiunt. AC, 331. Etimologie: bulă 4- suf. -esc. Vezi și bulă. BULUBAȘ s.m. v, buluc-baș. BULUBAȘĂ s.m. v. buluc-baș. BULUC s.n. (Mold., ȚR) Unitate militară tactică care corespundea aproximativ efectivului unei companii. A: Au mai ieșit steagurile leșești și au mai lovit pe o drîmbă (buluc) de tătari. M. COSTIN. Niceodată toate bulucurile nu încep războiul, ce numai cele den frunte, iară alte bulucuri cu mare tocmală stau de paza celor ce fac războiu. NCL I, 43: cf. CAN- TEMIR, HR.; PSEUDO-AMIRAS; PSEUDO-MUSTE. Ceată de oa- meni înarmați. A: De oameni răi așa se umpluse țara, cit aieve bulucuri îmbla de prăda. M. COSTIN; cf. IM 1754, 100v. B: Au încetat din toate focurile și s-au strînsu bulucuri mari pe la toate porțile. IM 1730, 141r. Etimologie: tc. bbliih. Vezi și buluc-baș, buluci. BULUC-BAȘ s.m. (Mold., ȚR) Comandantul unui buluc. A: Buluc- bașii și căpitanii siimenilor celor muntenești. M. COSTIN. Au triimes niște bulubasi cu siimeni, de i-au luat de pre la gazdele lor. NECULCE ; cf. PSEU- DO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE, apud TDRG; GHEORGACHL B: Au chemat toți buluc-bașii siimenilor și le-au dat bani. IST. ȚR, 5. Variante: bulubaș (NECULCE), bulubașă (PSEUDO-AMIRAS, gl.). Etimologie: tc. bbluk bași. Vezi și buluc, buluci. Cf. hotnog (1), iuzbașă, vătaf (1). BULUCI vb. (Mold.) A se aduna, a forma bulucuri (despre oști). Petru-V odă iară s-au bulucit al doile rînd, la Orbie, de s-au lovit cu Ștefan- Vodă. URECHE. Să fie volnici a se bulucire si a se oștire împrotiva tăta- rilor. M. COSTIN, apud TDRG; cf. N. COSTIN. Etimologie: buluc 4- suf. -i. Vezi și buluc, buluc-baș. Cf. îngloti (1). BUMB s.m. (Ban., Trans. SV) Nod, legătură între capetele a două sau mai multe fire, folosită ca nasture; nasture. Bumb. Nodus. AC, 331. Nodus. Nod, Bomb. Csomo. LEX. MARȘ., 230. Bomb, nodus. MȘE, 81. Variante: bomb (LEX. MARȘ., 230; MȘE, 81). Etimologie: magh. gomb. Vezi și bumbșor. Cf. nasture. BUMBARA s.f. v. cumbara. BUMBARAGIU s.m. (Mold.) Tunar; grenadier. Bumbaragiii și uce- nicii lor. PSEUDO-COSTIN, s.v. cumbara. Etimologie: tc. kumbaraci. Vezi și cumbara, cumbaragi-bașă. BUMBSOR s.m. (Ban.) Diminutiv al lui bumb. Bumbshor. Nodulus. AC, 331. Etimologie: bumb 4- suf. -(u)șor. Nqtâ și bumb. BUNCTUC s.n. (Mold.) Steag turcesc sau tătărăsc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată pe o prăjină. Luat-au [Mihai-Vodă] șișepte bunciucuri tătărăști, de le-au închinat lui Jicmond-Craiu. N. COSTIN. BUNEȚE 90 Eiimologie: rus. buncuk ( (Trans. S) Loc. adv. De chilin — separat. Cine de chilin dintru apostoli au surzuit vreo cloambă a Credeului? PP, 5r; cf. PP, 39v; EG (gl.). Etimologie: magh. kulon. CHIMINI s. n. v. cămin. CHINCI s. n. (Ban., Criș., Trans. SV) Comoară, tezaur. Kincs. The- saurus. AC, 346. Aur și argint, și chinciu mult. C 1692, 590r; cf. VISKI, apud TEW. O Fig. Din chinciul besearecii arătăm pentru ei facere destul. PP, 62r: cf. C 1692, 522v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. kincs. Cf. hazna (1). CHINDINAR s. n. (Trans. SV) Măsură de greutate. Și au aflat numai trei chindinare de aur. ÎVM, 204v. Etimologie: ngr. kentinârion. CHINEZ s. m. (Ban.) Primar, judecător. Judex. Kiness. Biro. LEX. MARȘ.. 221. Etimologie: ser. knez. Cf. b i r ă u, f u n o g i u, jude (2). CHIPEȘ adj. 1. (Ban.) Convenabil, cumsecade. Kipish. Convenicns. AC, 346. 2. (Mold.) Arătos. Voinici chipeși. DOSOFTEI, VS. Asemine unor poame, carele pe dinafară arătoase și chipeșe se arată. CANTEMIR. Era ... om mare la trup, cinstiș, chipiș, la minte așezat. NECULCE. El iaste mai bogat sau ...mai chipeș decit dînsul DÎ, 33r. Etimologie: magh. kepes. Cf. chip. Cf. cilibiu (2), cinsteș (3), faieș (2), g h i z d a v. CHIRIE s. f. (Mold., ȚR) Sumă plătită în schimbul folosirii tem- porare a unui lucru. A: Plata, ce să zice chiriia, să plătească îndoit. PRAV. B: Plata, ce să zice chiriia, să-i plătească îndoit. ÎNDR.EPTAREA LEGII. O Loc. adj. și adv. Cu (în) chirie = (care este dat) pentru folosire tem- porară în schimbul unei plăți. A: Va năimi casă în chirie. PRAV. Și încă au căutat cîteva case cu chirie. NECULCE. I-am prins cu chirii un han. H 1771, 87v. B: Acea casă aufost prinsă cu chirie. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: bg., ser. kirija. CHIRIGIU s, m. (Mola) Cărăuș, căruțaș, Dînd întîiu domnia acei șasezeci de bani chirigiilor. NECULCE. CHIȘIȚĂ 102 Etimologie: tc. kiracl. Cf. c o c i ș. CHIȘIȚĂ s. f. (Mold., Ban., Trans. S) (Smocul de păr de la) glezna calului. Â: Și cură sîngile pînă in chișița calului. IT 1778, 6V; cf. IT 1778, 10r; IT SEC. XVIII, 145v. C: Kishicze. AC, 346. Cura sîngele oaminilor pină în chisită pre porțile cetăției. IT 1714, 35v; cf. IT 1748, 194v; IT 1779, 174v. 1 Etimologie: ser. kicica, bg. kitâiea. CHITEALĂ s. f. (Mold.) Chibzuială, judecată. Supțire la minte, iscusit la socoteală și întreg la chiteală. CD 1698, 22r. Precum pașii, așe chitealele îsi muta. CI, 175; cf. CI, 100, 171; CANTEMIR, HR.; CD 1770, 26r. Etimologie: Chiti 4- suf. -eală. Vezi și chiti, chitire, chitit1, chitit2, chititură, nechitit, răschiti. Cf. c h i t i r e , chitit2, chititură, chiverniseală (1) chivernisire (1), sămăluință, s ă m ă 1 u i r e (2), s chi- verniseală. CHITI vb. 1. (Ban.) A împodobi. Kitesk. Orno. Kitesku-me. Omor. AC, 346; cf. LEX. MARȘ., 232. (Trans. SV) A aranja, a rîndui. Stelele care l(e)-ai chitit frumos. VCC, 21; cf. VCC, 18, 42. 2. (Mold.) A gîndi, a chibzui, a pune la cale. A: Nemică trupeaște să nu chitim, nice să ținem. VARLAAM. Cu vicleșug chiteaște. DP, 12r. Chitiia preste puțină ... vreme să le vie culesul poamelor. DOSOFTEI, VS. Nu va socoti și va chiti precum de demoni ... îi iaste a se feri. CD 1698, 34r. Oi chiti să fac aceaea. B 1774, 35v; cf. DOSOFTEI, PS; CANTEMIR IST.; CD 1770, 41v. //B: Cu dlnșii va chiti într-o credință. PRAV. GOV. Și cugetam noaptea, cu inima mea, chiteam si se mihnea duhul mieu. BIBLIA (1688). Etimologie: ser. kititi. bg. kitja. Vezi și chiteală, chitire, chitit1, chitit2, chititură, nechitit, răschiti. Cf. răsăjdui, răschiti, să măi ui (2). CHITIRE s. f. (Mold.) Chiteală. Că toată învățătura și tot lucrul cu cslrdie zace spre nevoință și chitirea minții. ALF., 29r. Obiect al meditației, al reflecției. Precum am îndrăgit învățătura ta, Doamne, toată dzua chitirea mea iaste. DPRS, 159r—159v. & închipuire, plăsmuire. Jiganiile însămneadză a demonilor și a răutăților chitiri. CD 1698, 33r. Etimologie: chiti. Vezi și chiteală, chiti, chitit1, chitit2, chititură, nechitit, răschiti. Cf. c h i t e a 1 ă, chitit2, chititură, chi vernise ală(l), chivernisire (1), sămăluință, sămăluire (2), schi v e r- n i s e a I ă. CHITIT1 adj. 1. (Ban.) împodobit. Kitit. Ornatus. AC, 346; cf. LEX. MARȘ., 232. 2. (Mold.) Chibzuit, istet, priceput. Tu ești un om foarte chitit. B 1774. 36r. Etimologie: chiti. Vezi și chiteală, chiti, chitire, chitit2, chititură, nechitit, răschiti. Cf. hîtru (1), ocoș, răsăjduitor, sămăluitor. CHITIT2 s. n. (Mold.) Chiteală. Să ținu cu postul și cu ruga și cu chititul s{vi}ntelor scripturi. DOSOFTEI, VS. Etimologie: chiti. Vezi și chiteală, chiti, chitire, chitit1, chititură, nechitit, răschiti. 103 CHIVERNISEALĂ Cf. chiteală, chitire, chitit urii, chiverniseală (1), chivernisire (1), s ă m ă 1 u i n ț ă, sămăluire (2), s chi- verniseală. CHITITURĂ s. f. (Mold.) Chileală. Că de n-ar hi că leagea ta chi- titura mea iaste, atunci amu perit aș fi in smerenia mea. DPSR, 159r. Etimologie: chitit 4- suf. -ură. Vui și chiteală, chiti, chitire, chitit1, chitit 2, nechitit, răschiii. Cf. c h i t e a 1 ă, chitire, chitit2, chiverniseală (1), chivernisire (1), s ă m ă 1 u i n ț ă, sămăluire (2), schi- v e r n i s e a 1 ă. CHIȚORAN s. m. (ȚR) 1. Șoarece de cîmp. Chițoranul și hameleon și nevăstuica și șopirla și șomîcul. BIBLIA (1688). 2. Cîrtiță. B: Kroti. Chițoran. LEX. 1683, 28r. Poli să aseameni minciuna pre chițoran. FL. D 1700, 51v. // C: Poți să asamfini minciuna pre chițoran, carele n-are ochi si pururea merge dedesuptul pămîntului. FL. D 1764, 34v. Etimologie necunoscută. Cf. guziu, sobol (2), ș o m î c (3). CHIURECHI s. n. v. curechi. CHIVERNI vb. (Mold.) A conduce, a guverna. Iară ca un măiestru chivernitor iu o chiverniia. DOSOFTEI, VS. Etimologie: gr. kyverno. Vezi și chiverniseală, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. chivernisi (1), hătmăni, isprăvnici, schiver- nisi (1). CHIVERNISEALĂ s. 1. 1. (Mold., ȚR, Trans. SV) Conducere, gu- vernare, administrare. A: Tocmit-au boieriile mari în sfat, de chiverni- seala țării și a pămîntului Moldovei. URECHE. Iară a celor înțelepți po- litici chiverniseală iaste ca nici în frica fricosului să cadză, nici in norocul nărocosului să ispitească. CI, 173; cf. NCL II, 290; PSEUDO-COSTIN; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-MUSTE. B: Te-au luminat Dumnezeu de ai aflat chiverniseala acelor trei pungi. ANTIM; cf. R. POPESCU ; MI- NEIUL (1776). C: Bogăție multă și fără chiverniseală. ÎF, 72r. (ȚR) Organizare, aranjament. Cu nici o chivernisala ostășască nu iaste leasne a lua cetatea. IR 1755, 23v; cf. R. POPESCU. ♦ (Mold.) Judecată, chib- zuință. Nu bună socoteală în chivernisala ta pui, ce numai ceale ce spre rău mărg gîndești. CD 1698, llv. întăleapta chivernisala sa. NCL II, 291 ; cf. CD 1698, 21r; CD 1770, 13r, 24v. 2. (Mold., ȚR) Agonisire, subsistență. A: A ara, a sămăna, viia a lucra, neguțilone a face, carile toate pentru a omului chiverniseală sînt. CD 1698. 39r. Numai pentru chiverniseală slujăscu la frinei. IM 1754, 6V; cf. CD 1698,_27v, 44v; CI, 170; CD 1770, 32v, 39r, 44v; H 1771, 92r; BUCOAVNA 1775, 61r. B: Numai pentru chiverniseală slujăscu la frînci. IM 1730, 10v. Etimologie: chivernisi + suf. -eală. Vezi și chiverni, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. chivernisire; hotnogie; chiteală, chitire, chitit2, chiti tură, s ă m ă 1 u i n ț ă, sămăluire (2), schi- verniseală; agonisită (1). CHIVERNISI 104 CHIVERNISI vb. 1. (Mold., ȚR, Trans. S) A conduce, a guverna, a administra. A: Nevoiesc cu oslrdie să chivernisească țările sale. M. COSTIN. Cu mare filosofie lupul viața sa Iși chiverniseaște. CI, 98. Prin adincul înțelepciunii tale toate le chivernisăști. MOL. 1754—1762, 29r. Lăsă la Stocolm un divan de epitropi ca să chivernisască tara lui. VP, 52r; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, DIVANUL; PSEUDO-AMIRAS; NECULCE; CANTA. B: C hivernisești și bine oblădidești.PVBiAN (1688). Acela care nu-ș poate chivernisi casa lui nu poate chivernisi pre altul. FL. D 1700, 40v; cf. R. POPESCU; MINEIUL (1776). C: îngerii ... chiver- nisesc acea după noi erarhie. IOAN ZOBA, RÎNDUIALA DIACON- STVELOR: cf. IR 1757, 13r; MCCR, 18. A se conduce, a se călăuzi. A: A te chivernisi la greale vremi nu poți. M. COSTIN. Domnul cunoaște gindurile oamenilor ... cu dumnezeiescul duh nechivernisindu-să. AR, 36v; cf. PSEUDO-COSTIN; NECULCE. B: Dumnezeu, după ce a făcut lumea, a orinduit să se chivernisească cu lege. ANTIM. C: Cel ce se chiverniseaște rău ades să să sfătuiască. FL. D 1764, 45v. 2. (Mold.) A aranja, a pune la cale. A scos tuiurile și corturile afară din lași...ca să mai chivernisească lucrul ceva înainte. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS. Fig. A face rău cu premeditare. Lasă toată treaba asupra mea și eu ll voi chivernisi pe Abul-Caslm de și comora li vom lua și viața, cu meșterșug supțire. H 1771, 97r. A se tocmi. Și așa să chi- vernisiia unul cu altul. CA, 85r. 3. (Mold., ȚR) A purta de grijă, a asigura mijloacele de trai. A; Va chivernisi și pe oamenii mortului, că au rămas nechivernisiți. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Datoriia nacealnicilor ...ca să chivernisească pentru o tihna si folosul cel bun a supușilor lor. BUCOAVNĂ 1775, 44v; cf. DO- SOFTEI, MOL.; CD 1698, 27r; CANTEMIR, IST.; PSEUDO-MUSTE; NECULCE; AR, 4r; CD 1770, 32v; BUCOAVNĂ 1775, 43v; H 17792, 77v. <> (Fig.) Aferim! aferim! adecă', bine m-ați chivernisit. AXINTE URICARIUL. B: Nu te rog să-mi chivernisești viata, că am eu cu ce trăi. ANTIM. Etimologie: gr. kyvernd, aor. kyvernisa. Vezi și chiverni, chiverniseală, chivernisire, chivernisit, chivernisilor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. chiverni, hătmăni, ispravnici, schivernisi; r î n d ă I u i. CHIVERNISIRE s. f. 1. (Mold., ȚR, Trans. SE) Conducere, guver- nare, administrare. B: Avind domnia pace și liniște, se afla asupra tre- bilor și chivernisirilor țării. R. GRECEANU; cf. ANTIM. C: Mai bine c-ste bogatului a avea bogăția sa spre chivernisire declt spre stăpinire. EG, 108. Toate cnejiile rusești cu bună chivernisire și înțelepciune le-au chi- vernisit. IR 1757, 13r. Chibzuință, rațiune. Â: Fietecine cel ce om să numeaste si cu chivernisirea întregii minți să slujaste ... să socotească. CD 1698,42v; cf. CD 1770, 53r. 2. (ȚR) Agonisirea mijloacelor de trai. B: Veniturile de toate părțile, so-e chivernisirea și hrana călugărilor. MINEIUL (1776). + (Mold.) Economisire. A: Ori ca să arati vitejie, ori pentru chivernisire ... nevrlnd să ție alîția vrăjmași In casa sa. VP, 57v. Etimologie: chivernisi. Vezi și chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. 105 CIMILITURĂ Cf. c h i v e r n i s e a 1 ă; h o t n o g i e; chiteală, chitire, chitit2, chititură, s ă m ă 1 u i n t ă, s ă m ă 1 u i r e (2), schi- v e r n i s e a 1 ă; agonisită (1). CHIVERNISIT adj. (Mold.) înzestrat cu cele necesare traiului. Peoa- meni ii iubea și dorea să ii oază chivernisiți. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: chivernisi. Vezi și chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisire, chivernisilor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. CHIVERNISITOR s. m. (Mold., Trans. SE) Conducător, cîrmuitor, administrator. A: Eparh si chivernisitoriu a toată Igriia. VP, 69v; cf. CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS; NECULCE; AR, 43r; VP, 73r. O(Adjectival) Un bun chivernisitoriu părinte. CD 1698, 27r; cf. NECULCE; CD 1770, 24r. C: Poate fi vreun chivernisitor, iar nu stăpinitor. EG, 110. Etimologie: chivernisi 4- suf. -tor. Vezi și chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernitor, ne chivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. c h i v e r n i t o r, h o t n o g (2), ispravnic (1), nacealnic, povață. CHIVERNITOR s. m. (Mold.) Conducător. Iară ca un măiestru chi- vernitoriu o chiverniia. DOSOFTEI, VS. Etimologie: chiverni + suf. -tor. Vezi și chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernisitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. chivernisitor, hotnog(2), i s p r a v n i c (1), na- cealnic, povață. CIBOTĂ s. f. v. ciobotă. CICILI vb. (Trans. SV) A lustrui, a dichisi. Din măduha în ea băgată, Facă-și, carii capu cicilesc, Pomadă și sopon de Anglia. OG, 390. Etimologie: cf. cicea. CIHODAR(IU) s. m. v. ciohodar. CILIBILÎC s. n. (Mold.) Gentilețe Cunoști tu vreunul ca să fii asămine ca mine la măriri și la îndurare și la cilibilîc? H 17791, 146v. Etimologie: tc. țelebilik. Vezi și cilibiu. CILIBIU adj. și s. m. (Mold.) 1. Adj. și s. m. Nobil, distins. [Ita- lienii] sînt subțiri, pentru aceea le zic gentilomi, cum zic grecii, celebii. M. COSTIN. Cu mare omenire, pentru aceia le dzic gintiloni, cum zic grecii^ celebii. NCL I, 40. O, ce cilibii și împărătești fapte! B 1774, 10v. 2. Adj. Fin, grațios. A: Cu cit îi lua mai mult sama, atîta o afla mai frumoasă și mai cilibie. H 1771, 101r; cf. B 1774, 8V.//C: Că te văz că ești cuminte, O cucoană zulufie, Frumoasă si cilibie. MIȘC. 1778, 37v. Variante: celebiu (M. COSTIN; NCL I, 40; B 1774, 8V). Etimologie: tc. șelebi. Vezi și cilibilîc. Cf. chipeș (2), cinsteș(3), faieș, ghizdav. CIMILI vb. (Mold.) A tîlcui; a semnifica. Multe cimileaste această pildă. VA RE A AM. Etimologie necunoscută. Vezi si cimPitură. CIMILITURĂ s. f. (Mold.) Ghicitoare, șaradă. Din rostul mieu voi scoate pilde si ci umilituri. DOSOFTEI, PS. Multe cuvinte si tîlcuri filo sofești și cimilituri. E 1779, 10v; cf. DOSOFTEI, VS; NCL I, 19. CIMPOIAȘ 106 Variante: ciumilitură (DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS). Etimologie: cimili + suf. -tură. Cf. gîcitoare, gîcitură. CIMPOIAȘ s. m. (Mold., Criș.) Cîntăreț din cimpoi. A: Aron-Vodă. . . nu se sătura de curvărit, de giucat, de cimpoiași. URECHE. C: A să veseli și cu cimpoiași și cu alăutari drăcești. AA 1778, 9r. Etimologie: cimpoi 4- suf. -aș. CINGHIASĂ s. f. (ȚR) Cinghie. Cinghiasă se cheamă muierile care cîntă pe la veselii cu tambura. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: cinghie. Vezi și cinghie, cinghireasă. Cf. cinghie, cinghireasă. CINGHIE s. f. (Mold., ȚR) Cîntăreață și dansatoare. A: Veniră cinghii de giucară foarte frumos. H 17792, 76r. B: Mai nainte de ce vor intra cinghiile sau măscăricii care fac glume. ÎNDREPTAREA LEGII. O (Adjectival) Urechile care ascultă și iau aminte cu de-adins cîntecele muierilor celor curve și cenghii. EV, 22; cf. EV, 92. Variante: cenghie (EV., 22). Etimologie: tc. țengi, ser. ^engija. Vezi și cinhiasă, cinghireasă. Cf. c i n g h i a s ă, cinghireasă. CINGHIREASĂ s. f. (ȚR) Cinghie. Cinghirease, jucătoare. ST. LEX., 273. Etimologie: v. cinghie. Vezi și cinghiasă, cinghie. Cf. cinghiasă, cinghie. CINIE 1 s. f. 1. (Mold.) Unealtă. A: Cindu să vor găsi scări, pre unde s-au suit, sau alte cinii (meșteșugure MUNT.) carele slujesc la des- cuiat. PRAV. Și adusă Esop vulturii si copii^iy cu toate ciniile. E 1779 18v; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR.//B: Fieștecare vinător iși gătește sculele* și ciniile meșteșugului său. ANTIM.. 2. (ȚR) Făcătură, vrajă. Neprelestitul acesta. . . gonind cinia dra- cului, ieși nevătămat. MINEIUL 1776). Etimologie: sl. Sinije (1); ser. &ni(2) Cf. sir; boboană, bobonoșag. CINIE 2 s. f. (Mold.) Decorațiune de faianță. Au făcut. . . curțile ceale domnești. . . casele cele cu cinii, grădini, grajduri. M. COSTIN ; cf. PSEUDO- E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. țini. CINSTE s. f. în loc. adv. (Ban., Trans. SE) în cinste = zadarnic, gratuit. Iară puii cunosc pre mumî-sa ceaea ce le-au ouat. . . iară ceaea ce le-au clocit ea rămine numai cu munca în cinste. FL. D 1693, 32v. Do,, dono. Dau în cinste. Ajăndekozok. LEX. MARȘ., 200. Etimologie: sl. ^istl. Cf. af etele (de-~), har (în~), hieba (în~), ză lud (în ~). CINSTEȘ adj. 1. (Mold., Trans. SE) Cinstit, onest. A: De urmează pre cel cinsteș, cinsteș este, și cine urmează pre cel rău, rău este. M. COSTIN. Face la oamini gînduri și înalte priceperi, gingași, cinstesi, îndreptători. CAL. 1762, 241v; cf. CANTEMIR, HR. O (Adverbial) Nu rău ^și fără socoteală, ce bine și cinsteș este de viețuit. CANTEMIR, IST. C: Face la 107 CIOCOTNIȚĂ oamini mari gînduri si înalte priceperi, gingaș, cinsteș, rînduială mare. CAL. 1733, 27. 2. (Mold.) Demn de respect. Dzăule cinstesule. DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST. 3. (Mold.) Arătos, chipeș. La stat sprinten și cinsteș. DOSOFTEI, VS. Antioh-Vodă. . . era om mare la trup, cinstis, chipis, la minte așezat. NECULCE; cf. N. COSTIN; AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-MUSTE. Etimologie: cinste + suf. -eș. Vezi și cinsteșie, necinsteș. Cf. pravednic;chipeș (2), c i 1 i b i u (2), f a i e ș (2), g h i z- d a v. CINSTESIE s. f. (Mold.) Omenie, bună-cuviintă. Cinsteș ia omenească. CANTEMIR,' HR. Etimologie: cinsteș 4- suf. -ie. Vezi și cinsteș, necinsteș. CIOBAN s. m. (Mold., ȚR) Păstor. A: Ciobanii. . . pre un cot la pă- mint lasați era. CANTEMIR, IST. Iar în urma lui îndată au nimerit niște ciobani. IT 1778, lv. O S. comp. Steaua ciobanului = luceafărul de seară. Steaua care întîiu se arată de cu seară, steaua ciobanului. CANTEMIR, IST. B: Acei doi ciobani îl duseră la sălașul lor. LET. ȚR, 53v; cf. LET. ȚR, 53r, 541’. II C: Iară un cioban îl întrebă: „Unde mergi, lupule, asa tare?" AA 1773, 135v. Etimologie: tc. ^oban. CIOBOATĂ s. f. v. ciobotă. CIOBOTAR s. m. (Mold.) Cizmar. A: A petreaceîn lopiia la un Simon oarecarele ciobotar. AP. 1646, 33r; cf. DOSOFTEI, VS; NECULCE. // C: Acea vulpe în toate nopțile întră într-un tîrgu pre fereastra unui ciobotari. S, 117V. Csobotar, Suttor. AC, 332. B: Din cite minciuni au rămas, toate. . . le-au dat ciobotariului și pentru aceasta sînt toți meșterii mincinoși, iar mai mult decît toți ciobotarii. E 1748, 25r. Etimologie: ciobotă 4- suf. -ar. Vezi și ciobotă. CIOBOTĂ s. f. (Mold.) Gheată, cizmă. A: Să fie încălțați cu ciobotele lor. CRON. 1689, 48v. Trăgindu-i cibotele, numai cu căltuni au fost în- călțat. AXINTE URICARIUL; cf. CRON. 1707, 44v; CRON. 1732, 37r. // C: Ciobote. Calceus. AC, 332. B: Sapogi. Cizme, cioboate. Sapogu. Cizmă, cioboată. LEX., 239r; cf. LEX. 1683, 13v, 60r; LUMINĂ. Variante: cibotă (AXINTE URICARIUL), cioboată (LEX., 239r). Etimologie: ucr. coboty. Vezi și ciobotar. CIOCODNIȚĂ s. f. v. ciocotniță- CIOCOTNIȚĂ s. f. 1. (ȚR, Ban., Trans. SV) Flecar. B: Sepotnik, ciocotniță, balamut. ST. LEX., 273. Sepotnik. Ciocotniță. LEX. 1683> 83r. C: Ciocotnițe iscoditoare grăind cealea ce nu se cade. N TEST. (1648). Csokotnice. Garrulus. AC, 332. 2. (ȚR) Defăimător, pîrîș. Klevetniku. Ciocotniță, pîrtș. LEX., 110r. 3. (ȚR, Trans. SV) Parazit.B: Pritrapeznik, ciocotniță, lingător, mesar care păzeaște masa. ST. LEX., 273. Cela ce păzeaște mesele altora, ciocotniță, lingătoriu. LEX. 1683, 50v. C: Cf. N TEST. (1648). CIOCOTNIȚI 10» Variante: ciocodniță (N TEST. 1648). Etimologie: clocoti -p suf. -niță. Vezi și ciocotniți. Cf. b a 1 a m u t, b 1 o j e r i t o r, m o z a v i r, o c a r n i c (2). CIOCOTNIȚI vb. (ȚR) A (se) linguși. Pentru cel bogat. . . nu ciocoi- nițeai la el pînă ieri și-l lăudai? MĂRG. 1691, 20r; cf. MĂRG. 1746, 20L Etimologie: ciocotniță 4- suf. -i. Vezi și ciocotniță. Cf. a m ă g u 1 i, ș u t i 1 i. CIOHDAR s. m. v. ciohodar. CIOHODAR s. m. (Mold., ȚR) 1. Slugă la un vizir sau la un pașă. A: Rămas-au hanul cu tătarii și pașa numai cu ciohodarii. AXINTE URI- CARIUL. îndată au poruncit vezirul acelor doi ciohodari. H 1771, 97v* cf. PSEUDO-MUSTE; IM 1754, 10v; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; H 17792, 86v. B: Avea lingă dinsul sase ciohodari. iară în cojoace îmbrăcati. IM 1730, 16r. 2. Slujitor domnesc, lacheu al palatului. A: L-au pus în caretă dom- nească cu șase cai și cu ciohodari. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. AXINTE URICARIUL; GHEORGACHI. B: Să-i lase numai cămăraș si cihodariu^ iar alt grec lingă el nu-i mai trebuie. ANON. CANTAC.; cf. LEX. 1683, 57v. Variante: cihodar(iu) (AXINTE URICARIUL; ANON. CANTAC.). ciohdar (AXINTE URICARIUL), ciuhodar (PSEUDO-E. KOGĂLNI- CEANU; H 17792, 86v). Etimologie: tc. guliadar. CIORAP s. m. (Mold., ȚR) Obiect de îmbrăcăminte care acoperă piciorul. A: Plata păcatului ca despletitura ciorapului fiind. CANTEMIR. HR. Răpia cine ce putea. . . cine cerapi, cine călțuni, cine pălării. IM 1754, 75r. B: R.ăpiia cine ce putea. . . cine cearapi. cine căltuni^ cine pălării. IM 1730, 106r. Variante: cearap (IM 1730, 106r), cerap (IM 1754, 75r). Etimologie: tc. țorap. CIORBAGIU s. m. (Mold., ȚR) Ofițer de ieniceri. A: Enicer-Aga au strîns ciorbagiii. PSEUDO-COSTIN; cf. AXINTE URICARIUL; IM 1754, 71v. B: Au tremis Gebegi-Bașa. . . și pre alți din ciorbagii de au apucat porțile cetății. IM 1730, 100v. Etimologie: tc. țorbaci. CIORDARs.m. (Ban.) Păzitor de vite. Csordar. Pastor gregis. AC, 332 . Etimologie: ciurdă + suf. -ar. Vezi și ciurdă. CIORDĂ s.f. v. ciurdă. CIREADĂ s.f. (Mold., ȚR) Grup de vite cornute mari. A: Boarii ce pasc ciredzi. PRÂV. Să făcea ciredzi de boi de negoțu. NCL II, 298 ; cf. DOSOFTEI, PS; NECULCE. B: Cirezile boilor tăi. BIBLIA (1688); cf. ÎNDREPTAREĂ LEGII. Grup de viețuitoare; ciopor, roi, stol. A: Cirezi de cerbi și de ciute. DOSOFTEI, PS. B: Acealeași vedem întru ceale necuvîntătoare, în albini, în cocori și într-alte cirezi ale dobi- toacelor. II 1771, 19r. Variante: cereadă (ÎNDREPTAREA LEGII; NECULCE). Etimologie: sl. crăda. Cf. c i u r d ă. 109 CÎȘTIGA CIST s.n. v. cest. CIȘME s.f. v. cișmea. CIȘMEA s.f. (Mold.) Fîntînă. Și au făcut și o cișme, adecă fîntînă, in zidiul bisericii. PSEUDO-COSTIN, 26v. Și îndată au mers la ceșme. H 1771, 87r; cf. NECULCE; H 17792, 80r/ Variante: cesme (H 1771, 87r), cișme (PSEUDO-COSTIN, 26; H 1779 2, 80r). Etimologie: tc. țeșme. CIUBĂR s.n. (Mold., Ban.) Hîrdău. A: Era acolo cofe de piatră șea- se ... de încăpea ciubeare cîte două și cite trei. DM, 39r; cf. M. COSTIN; NECULCE, apud TEW. C: Csuber. AC, 333. Scaphium. Cseber. Csobor. LEX. MARȘ., 244. / / B: 7 ciubară de vin. LET. 1758, 115r. Etimologie: bg. cebăr. Cf. magh. csobor. CIUHODAR s^m. v. ciohodar. CIUMILITURĂ s.f. v. cimilitură. CIURDĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Grup de vite cornute mari. Csorde. Grex. AC, 332. Csorda boilor. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Am ciurdă de boi. OG, 374. Variante: ciordă (AC, 332; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW). Etimologie: magh. csurda, csorda. Vezi și ciordar. Cf. cireada. *CÎNDAI adv. și conj. (Mold.) 1. Adv. Cîndva; cumva. A: Cîndai să nu-l him scîrbit în ceva. VARLAAM. Iaste fratele meu flocos, iară eu sînt neated, cîndai să nu mă achipăiască părintele. DP, 16v. Lui Leon i se făcu milă de el si-l trăgea de mină . . . cîndai va afla apă să-l adăpe. MÎNTUIREA PĂCĂTOȘILOR; cf. ȘAPTE TAINE'; PRAV.; DOSOF- TEI, PS; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.//B: La urechile celui fără de minte nimica nu zice, ca nu cîndai să batjocorească pre cele înțelepte ale tale. BIBLIA (1688); cf. ÎNDREPTAREA LEGII. C: Iată, stau înain- tea ușii meale și bat, cîndai doară va auzi cineva glasul mieu. APOC., 115r. 2. Conj. Cînd, dacă. A: Cine știe cîndai va-ntoarce și-i va căi? DO- SOFTEI, PARIMIAR ; cf. PRAV, jI B: Cîndai să (MUNT. cîndai doar se ) va fi îndemnat fata . . ., atunce silitoriul să nevoiaste numai să o înzestreadze. PRAV.; cf. BIBLIA (1688). Etimologie: cînd + -ai. Vezi și cîndailea. Cf. cîndailea. CÎNDAILEA adv. (Mold.) Cumva, poate. Cîndailea părea-să-va cuiva. CANTEMIR, HR. Etimologie: cîndai -}- -lea. Vezi și cîndai. Cf. cîndai. CÎNTA vb. (Trans. N) A (se) jeli, a plînge. Vrednicu-s tăț să mă cinte. CÎNTECE, 8r. lo-s acela care mă cînt Si mă izbesc ca frunza ghie vînt. CÎNTECE, 6T. Etimologie: lat. cantare. Cf. b o c i, glăsi, o 1 e c ă i, ruguci1. CÎRJOB adj. v. gîrjob» CÎȘTIGA vb. (Ban.) A se îngriji. Keshtig. Procuro [Hdbeo. Possideo. Solicitus sum]. AC, 345. CÎȘTIGĂ 110 Etimologie: lat. câștigare. Vezi și ciștigă, înciștiga. Cf. g î n ’d i, î n c î ș t i g a. CÎȘTIGĂ s.f. (Ban., Criș., Trans. SV) Grijă. Spre sine ș-au lăsat surumanul cîștiga sa. PSALT. (1651). Cu ciștigă pîrîu au scobit. VCC, 18. Keshtige. Soîlicitudo. AC, 345: cf. MOL. 1695, 97r; MIȘC. SEC. XVII, 52v. 60v, 108r. Etimologie: cîștiga. Vezi și cîștiga, înciștiga. CLEAT s.n. (ȚR, Ban.) Cămară. B: Kamara. Celar, cămară, eleat. LEX. 109r. C: Klet. AC, 346. Etimologie: bg. klet. Cf. ser. klijet. Cf. celar, sclip. CLEVETĂ s.f. (Mold.) Vorbire de rău. Clevete, . . . fățării, ... za- oiștii si alte pohte reale. VARLAAM. Nici clevetei pricinăsădăm. CANTEMIR^ HR.; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, MOL. Etimologie: sl. kleveta. Cf. b a 1 a m u ț i e, blojeritură, blojitură, mozavi- r i e, p o n o s. CLIC s.n. (ȚR) Chiot de bucurie. Aud strigare dimineață și clic în amiazăzi. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. kliku. Vezi si clicui. Cf. haslă. CLICUI vb. (ȚR) A chiui. Norodul clicuia cu glas mare. BIBLIA (1688), Etimologie: clic 4- suf. -ui. Vezi și clic. CLIT s.n. (Mold.) Teanc, vraf. Si pusără deasupra lui un clit de leam- ne. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. klitl. CLIUCER(IU) s.m. v. clucer. CLONDIR s.n. (Mold., ȚR) Vas de sticlă cu gîtul scurt și strimt. A: Răpia cine ce putea . . . cine sticle, cine clondire, cine păhare. IM 1754r 75v. B: Lagoica. Plosca. Clondir. MARDARIE, 169. Luînd Moisi jumă- tate de singe, turnă în clondir. BIBLIA (1688); cf. LEX. 1683, 82r; IM 1730, 106r. Etimologie: ngr. klontiri. Cf. bg. krondir. Cf. c a n c i o 1. CLUCER s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu aprovizionarea curții domnești. A: Clucer mare, ispravnic pre beciurile domnești, pre unt, pre miere și pre colacii ce vin de la orașe. URECHE. Si Constantin, ce au fost clucer. PSEUDO-COSTIN, llv; cf. GHEORGACHI. B: Atunci au perit Badea cliucerul Buzescul.UEA. ȚR, 31v;cf. R. POPESCU; LET. ȚR, 36v. Variante: cliucer(iu) (LET. ȚR, 31v, 36v). Etimologie: sl. kljuSarL Cf. s 1 u g e r. CLUCSĂ s.f. (ȚR, Trans. SV) Cursă. B: Teneta. Clupse. MARDARIE? 256. O păsărea se prinse în eluesășiplîngea. E, 1717, 173r; cf. MARDARIE, 252; E 1717, 171v. C: îndată diavolul pusă o eluesă în drum. FL. D 1764, 46v. Variante: clupsă (MARDARIE, 252, 256). 111 COLDUȘIE Etimologie: bg. kluksa. Cf. săs. Klux. Cf. capcană, măiestrie, pruglă, sîlță, zăbroană. CLUPS s.f. v. clucsă. COBOC s.n. (Mold.) Pahar mare. Cuparul le drege cite un coboc de vin . . . boierii . . . merg de fac mulțămită domnului, bînd cile un pahar de cin din cele mici . . ., dar cîteodată rinduieste domnul de beau iar cu cobo- cul. GHEORGACHI. Etimologie: ucr. kubok. COCIȘ s.m. (Ban.) Vizitiu, căruțaș. Kocsish (kocsis). Auriga. AC, 346. Auriga. Kocsis. Kocsis. LEX. MARȘ., 189. Etimologie: magh. kocsis. Vezi și cociși. Cf. c h i r i g i u. COCIȘI vb. (Ban.) A face slujba de vizitiu. Kocsishesk. Aurigam ago. AC, 346. Etimologie: cociș 4- suf. -i. Vezi și cociș. CODRU s.m. (Mold., Ban., Trans. SV) Munte. A: Pre cimpi sipre codri. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS C: Kodru. Munte. Pedure’. AC, 342. Și naltele codrilor ale lui sînt. PS. SEC. XVIII, 47r. Etimologie: lat. *quodrum. COLB s.n. (Mold.) Praf. Să scuture bine colbul din hainele lui. B 1774, 15v. Etimologie necunoscută. COLCER s.m. (Ban.) Chelar. Kulcser. Claviger. AC, 348; cf. LEX. MARȘ., 195. ♦‘(Trans. SV) Flăcău însărcinat cu paza proviziilor în timpul unor sărbători. Grumazu îl las să bea cine-i colceriu. OG, 390. Variante: culcer (AC, 348). Etimologie: magh. kulcsâr. COLDUN s.m. (Mold.) Cerșetor. Coldunii (cei ce să lasă păroși și să fac ca cum ar fi nebuni). BUCOAVNA 1775, 34r. Etimologie: coldau 4- colduș. Vezi și colduș, colduși, coldușie. Cf. colduș. COLDUȘ s.m. (Ban., Trans. SV) Cerșetor. Kuldush. Mendicus. AC, 348. Dară coldușii? Și ei, de multe ori, nu cer cu direptul milostenia. PP, 85v. Etimologie: magh. koldus. Vezi și coldun, colduși, coldușie. Cf. coldun. COLDUȘI vb. (Ban., Trans. SV) A cerși. Care pentru frig, fiind lea- nes, nu ară, coldusi-va la secerat, ci nimic nu va afla. CS, 45v. Kulduiesk. Mendico. AC, 348; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: culdui (AC, 348; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW). Etimologie: colduș 4- suf. -i. Vezi și coldun, colduș, coldușie. COLDUȘIE s.f. (Trans. SV) Cerșetorie. Cărare îndreptătoare spre col- dușie. CS, 45v. Etimologie: colduș 4- suf. -ie. Vezi și coldun, colduș, colduși. COLUMN 112 COLUMN s.m. v. colan. COLUN s.m. (Mold., ȚR) Măgar sălbatic. A: Colunii, cind li-i seate, tu-i adăpi. DOSOFTEI, PS. Si acolo va fi veseliia pasărilor si sălasul co- lumnilor. ANT., 72r; cf. CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR. B: Ona- gry, coluni. ST. LEX., 274. Adăpa-vor toate fiarăle timpului, priimi-vor colunii la setea lor. BIBLIA (1688). Variante: column (ANT., 72r). Etimologie: sl. kolunu. COMIS s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești. A: Comisul cel mare. PSEUDO-COSTIN, 3T. Manolachie Hri- soverghi comisul. NCL II, 292; cf. URECHE. B: Golescul, marele comis. R. GRECEANU. Vintilă comisul. LET. ȚR, 29r; cf. LET. ȚR, 35v. Etimologie: sl. komisu. Vezi și comisoaie, comișel. COMISOAIE s.f. (Mold.) Soția comisului. Apoi au dat rind giupine- selor, de la logofeteasa cea mare pină la comisoaie. GHEORGzkCHI. Etimologie: comis 4- suf. -oaie. Vezi și comis, comișel. COMIȘEL s.m. (Mold., ȚR) Servitor la grajdurile domnești. A: Și îmbrăcînd pașa pre doi comișei de a grajdiului în haine scumpe .... i-au trimis. N. COSTIN. Și-l hrăniia acolo și numai comișulul (1) intra la dinsul. A 17 56, 5r; cf. GHEORGACHI; H 1779 2, 102r. B: Iși lega chica de coadă-i și-l batea comișălul cit putea. R. POPESCU. Etimologie: comis 4- suf. -el. Nqtâ și comis, comisoaie. COMÎND s.n. (Mold., Ban.. Criș.) Pomană. A: O babă săracă ce torcea în furcă să-și agonisească hrana și comind ul său. CANTA. C: Să face a treia zi cumind și alămojnă după cel mort. MOL. 1695, 46 r. Kumend.. Exsequiae. AC, 348; cf. MOL. 16761. 149r; MOL. 1695, 80v. Etimologie: comînda. Vezi și comînda, comindare. Cf. alămojnă, corn în dare (2), p a o s (2). COMÎNDA vb. (Trans. SV) A aduce jertfă. Cu voie cumind tie. PS. SEC. XVIII, 37r. Etimologie: lat. *commandare. Vezi și comind, comindare. Cf. p o m i n o c i. COMÎNDARE s.f. 1. (Trans. SV) Jertfă. Că s-ai vrut vrea comîndarea da-o-vreamu. Toate arsele nu dulce-vrusi. Comîndarea zeului. PS. SEC. XVIII, 36v. 2. (Criș.) Pomană. Iară dupămoarte . . . sale faci cumindări si prescuri. C 1692, 503v; cf. MOL. 1695, 78r. Etimologie: comînda. Vezi și comind, comînda. Cf. p o m i n o c, alămojnă, c o m î n d, p a o s (2). COMOARĂ s.f. (Trans. SV) Vizuină. Ca schimenul ce iaste de lă- șuiești în comoara sa. PS. SEC. XVIII, 32v. Etimologie: sl. komora. Cf. co v r u, m i ș i n ă, pește r ă. 113 COR& CONAC s.n. 1. (Mold.. ȚR, Ban.) Popas. A: Cu al doilea conacT au stat la Podul înalt, spre Birlad. CLM, 125\ La toate conacele mul- țimea de țărani și de slujitori îi ieșiia înainte. NCL II, 292. Au purces veziriul de la Stife cu toate ostile, făcînd doao conace. IM 1754, 144r; cf. M. COSTIN; PSEUDO-ĂMIRAS; IM 1754, 144v; H 17792, 74v. B: Despre rinduiala conacelor. R. GRECEANU. Au purces oeziriul de la Stife cu toate ostile, făcînd doao conace. IM 1730, 203v; cf. NEAGOE;. R. POPESCU; IM 1730, 204r. C: Konak. AC, 347. II Să gătească conac,, că vine Darie cu putearea lui. A 1776, 93v. 2. (Mold.) Distanța de la un popas la altul. Spun să-l fi petrecut un conac singur Despot-Vodă. N. COSTIN. Etimologie: tc. konak. Vezi și conăci. Cf. o t u r a c. CONĂCI vb. (Mold., ȚR) A face popas. A: Kemeni lanoș au conăcit acolo cu oastea lui. PSEUDO-AMIRAS. Purcegind de la Corinthos, au conăcit la Curteza. IM 1754, 79r; cf. IM 1754, 143r, 144r; GHEORGA- CHI; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Conăcind pentru odihna namie- zii. R. POPESCU. Și au conăcit cu toată ordiia. IM 1730, 202v. Etimologie: conac 4- suf. -i. Nez\ și conac. CONDEI s.n. (Mold., ȚR) Instrument de scris. A: Eu de la inimă te mărturisesc cu condeiul mieu. VAR LA AM. Le trec cu condeiul nostru pentru zăbava. NCL I, 39. Si altul încă, pre carile lreacă-l condeiul meu. PSEUDO-COSTIN, 30r; cf. DOSOFTEI, PS; CANTEMIR, HR. B: Trusti. Trestie. Condeiu. MARDARIE, 259. Cu condeiu de fier și de plumb sau îfi pietri or săpa. BIBLIA (1688). (Mold.) Paragraf al unei condici de socoteli. Se mira boierii . . ., cind se citea anume con- deile, de cele ce i-au dat pentru domnia nouă. AXINTE URICARIUL. Etimologie: ngr. kondîli. COMHĂ s.f. (Ban.) Bucătărie. Culina. Konyha. Konyha. LEX. MARȘ., 197. Etimologie: magh. konyha. Cf. magherniță. COPAIE s.f. (Ban.) Albie. Copanye. AC, 347. Etimologie: bg., ser. kopanja. Cf. c o v a t ă. COPAR(IU) s.m. v. cupar. COPIRȘEU s.n. (Ban.) Sicriu. Koperseul. Tumba. Sepulchrum. AC, 356. Etimologie: magh. koporso. Cf. coșciug (2), ladă. COPOS adj. (Trans. SV) Chel. Păru-l las la cei copoși deasupra de frunte. OG, 390. Etimologie: magh. kopasz. Cf. pleșuv, t î r c a v. CORFĂ s.f. (Ban.) Coș, paner. Corbis. Korfa. Kossăr. LEX. MARS.? 197. Etimologie: săs. Korf. Cf. coșciug (1), zimbil. CORN s.n. (Mold.) (Fig.) însemn al puterii, al biruinței. A: Dumne- zeu ce-mi este corn de mintuință. DOSOFTEI. PS. Ca un mare corn al credincioșilor s-au înălțat pre cruce fiiid tău. AR, 75r. Cela ce-ai înălțat CORȘAG UI cornul credincioșilor. SP, 16r; cf. PSEUDO-COSTIN. // B: Ai înălțat cor* nul credincioșilor. MINEIUL (1776). Etimologie: lat. cornu. CORȘAG s.n. (Trans. SV) Diaree. De corșag. PL, 145r. Etimologie: magh. korsăg. COSTIȘ adv. (Mold., Ban.) înclinat, pieziș. A: Din fundul groapa un gîrliciu strimpt pînă In fața pămîntului costiș scotea. CANTEMIR IST. C: Kostish. Per latus. Ad latus. AC, 347. Etimologie: coastă + suf. -iș. Nezi și costișă. Cf. h o r ț i ș. COSTIȘĂ s.f. (Mold.) Pantă abruptă. Mearsă, luind costișa muntelui, la un sat. DOSOFTEI, VS. Era cuprinsă toată costisa pînă pre subpt pădure. NECULCE; cf. M. COSTIN. Etimologie: coastă + suf. -ișă. Vezi și costiș. COSCIUG s.n. 1. (Mold.) Cos. Adormi pre cosciugul cu smochine. DOSOFTEI, VS; cf. NCCD (gl.).' 2. (ȚR) Sicriu. B: Luară trupul de-l băgară intr-un coșciug. NB, 184. Și pui acoperământul deasupra coșciugului. MĂRG. 1691, 25v. Și deaca-l văzu beat, îl băgă intr-un cosciug. E 1717, 177v; cf. NB, 201. 202; GI, 17r; MĂRG. 1746, 27v.//Ă: Iară ei avea un secrei . . . umplut de alte lucruri, cit să se îngreiadză ca și de un om . . . „Să nu vă ispitiți a face ■cinste coșciugului acestuia plin cu fin“. MP 1691, 18r; cf. MP 1691, 18r. C: Dară coșciugul monarhului au fost larg. ÎMP, 70r. 3. (Mold.) Burduf. Pre svinți îi băgară în coșciuge de bou și-i arun- cară, in mare. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. kovucegu, apropiat de coș. Cf. cojfă, zimbil; copîrșeu, ladă. COTIGĂ s.f. (Mold.) Căruță scurtă (cu două roate). In loc de case, cotigi poartă. URECHE. Fără sape, fără hirlete, fără lopeti, fără cotige. VP, 65r; cf. DOSOFTEI, PS. Etimologie: ucr. kotyha. COVACI s.m. (Ban., Trans. SV) Fierar. C: Kovâcs. Faber. Ferrarus. LEX. MARȘ., 204, 205. Și chemă maistori covaci, croitori. A 1776, 104v. // B: Meșteri de lemn și covaci de aramă. IT 1766, llr. Etimologie: magh. kovăcs, sl. kovaci. COVATĂ s.f. (Mold.) Albie. Timpă custură băbască și numai de co- că ti râzătoare. CANTEMIR, HR. Covată care frămîntă pine tntr-însa. B 1774, 22v. Etimologie: te. kavata (dial. kovata). Cf. copaie. COVRU s.n. (Mold.) Gaură în pămînt servind drept adăpost; vi’ zuină. Un prieten implintasă un migdal lingă covrul lui. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. rus. krov. Cf. comoară, m i ș i n ă, peșteră. CREDE vb. (Mold.) A preda, a încredința. Mai cu credință iaste ■cuiva trupul fără vas ocheanului a-și crede decit norocul. CI, 97. Margi- nea împărățiii și hotarul cel mai în fruntea a tuturor tătarilor în mină stră- ină nu-l putea creade. CANTEMIR, HR. Etimologie: lat. credere. 115 CUMBARA CREDINȚA vb. (Trans. SV) A logodi. Eu o am credințat. OG, 375. Etimologie: credință, -r suf. -a. Vezi și încredinți. Cf. încredinți, jur ui (1). CRIJAC s.m. (Mold.) Cruciat; cavaler din ordinul crucii. Au poftit craiul [leșesc] pre Alexandru-Vodă ca să-i trimiță ajutor împotriva eri- jărilor la pruși. URECHE. Ocîrmuitorul erijărilor. M. COSTIN. Etimologie: pol. krzyzak, ucr. kriiak. CRIJMĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Unguent folosit la botez. A: Sa- vanul, pindza, crijma. DOSOFTEI, MOL. C: Să ung în botez cu uloiu în piept și în grumaz, cu crișmă în creaștet. PP, 101 . Variante: crișmă (PP, 101v). Etimologie: sl. kriZma. Cf. scr.wucr. kry2ma. CRIȘMĂ s.f.v. crijmă. CRÎNG s.n. (Mold.) Ciclu, curs. Cu 4 vremi crîngul anului l-ai în- cununat. DM, 12r; cf. DOSOFTEI, VS. ♦ Soartă, destin. Crîng. NCCD (gL). ♦ (Trans. SV) Direcție (de urmat). Botezul și cina Dommului . . . trebuiaște să le slujim, și isprava și folosul lor trebuiește să le spunem și alte crînguri ale credinței direpte. PSALTIPJE (1651). Etimologie: sl. krșgu. CRÎȘCA vb. (Ban., Trans. SV) A scrîșni, a trosni. Kercskedz. Stri- deo. AC, 345. Iară Diavolul . . . deade a plînge și Iadul a crîșca. IB, 42v. Variante: cărcica (AC, 345). Etimologie: formație onomatopeică. Vezi și scîrșcătură, scrișca, scrîșcare. Cf. s crîșca. CUCĂ s.f. (Mold., ȚR) Căciulă dată de sultan domnului la urcarea pe tron. A: Nicolae-Vodă ... au luat si cuca, după obicei, df\ la împărăție. NCL II, 290; cf. CANTEMIR, IST.; GHEORGACHI. B: Au venit în Bu- urești, puindu-ișicucaîn cap. ANON. BRÎNCOV. + (ȚR) Autoritate (su- premă). Să. mă pui mai mare preste dînșiiși le voi fi în loc de cucă. E 1777, 72\ Etimologie: tc. kuka. CUCULIU s.n. (Mold., Olt.) Potcap călugăresc. A: II aflai cu haina ruptă... și cueuliul denainte. DOSOFTEI, VS. B: Călugărul de-și va lepăda cueuliul său. PRAV. GOV. Etimologie: gr. koukoulion, sl. kukuli. Cf. potcapoc. CULĂ s.f. 1. (Mold., ȚR) Turn, cupolă. A: Chioșchiul împăratului . . . iaste în culă mare împotriva porții saraiului. IM, 1754, 9V. B: Chioșchiul împăratului . . . este în culă mare împotriva porții saraiului. IM 1730, 14v. 2. (ȚR) Clădire fortificată. Iară de la Sti Pavel au făcut o culă din temelie, ca să fie de strajă. Gl, 20r; cf. ANON. CANTAC. Etimologie: tc. kule. Cf. bg., ser. kula. CULCER s.m. v. colcer. CULDUI vb. v. colduși. CUMBARA s.f. 1. (Mold., ȚR) Bombă, obuz, ghiulea. A: Poartă la sine bumbarale de cele miri, cu feștilă, de aruncă din mini. NCL II, 335. Iară pe cumbaragi-basa îl închisease viziriul . . . pentru o cumbara ce aruncase. IM 1754, 74r ; cf. PSEUDO-COSTIN; IM 1754, 72r. B: Iară pe cumbaragi-basa îl închisease veziriul . . . pentru o cumbara ce aruncase.. IM 1730, 104r. ’ CUMBARAGI-BAȘĂ 116 i 2. (Mold.) Mortier. Moscalii au început a bale Oral din puște și din cumbarale. NECULCE. Variante: bumbara (NCL II, 335). Etimologie: tc. kumbara. Vezi și bumbaragiu^ cumbaragi-bașă. CUMBARAGI-BAȘĂ s.m. (Mold., ȚR) Comandantul cumbaragiilor. A: Pe cumbaragi-bașa îl închisease vizitiul. IM 1754, 74r. B: Mehmet- Aga ce era cumparagi-bașă împărătesc. R. GRECEANU; cf. IM 1730, 104\ Variante: cumparagi-bașă (R. GRECEANU). Etimologie: tc. kumbaraci-bași. Vezi și bumbaragiu, cumbara. CUMPARAGI-BAȘĂ s.m. v. cumbaragi-bașă. CUMPĂT s.n. în loc. adv. (Mold., Olt., Trans. S) Pre sub cumpăt— pe ascuns. A: Deaca se apropie cătră Hristos, pre supt cumpăt tinse cuvînt de grăi. VARLAAM. L-au scos . . . pre supt cumpăt imbrăcîndu-l in haine proaste. PSEUDO-MUSTE. B: îl trimise pe supt cumpăt la uri frate al ei. GAVRIL, NIF. C: Strînseră oști pre sub cumpăt de uciseră pre Mar- tisiia. GA, 64v; cf. NT 1648, 200v. Etimologie: lat. compitum. CUMPLECIUNE s.f. v. cumpliciune. CUMPLET s.n. v. cumplit2. CUMPLICIUNE s.f. (Mold.) Cruzime; grozăvie. Cumpliciunea celor .nemilostivi. VARLAAM. A lui Batie cumpleciune și a tătarilor vrăjmășie bărbătește au timpii. CANTEMIR, HR. Variante: cumpleciune (CANTEMIR, HR.). Etimologie: cumpli -F suf. -ciune. Ne/ și cumplit L Cf. s i r e p i e. CUMPLIT 1 adj. și adv. (Mold.) 1. Adj. Crud ; neîndurător; groaznic. A; Lupi sireapi, și cumpliti. VARLAAM. Rușine și necinste pizmașii mei să pată și mustrări cumplite. DOSOFTEI. PS. Aceste cumplite vremi a ani- lor noștri. M. COSTIN; cf. PRAV.; N. COSTIN; NECULCE. O (Sub- stantival) Si-au rădicat craiusie pre acel mare cumplit, pre Atila. N. COSTIN. // B: ÎNDREPTAREA LEGIL 2. Adv. Groaznic. Cela ce va fura se va certa cumplit. PRAV. Etimologie: cumpli. Vezi și cumpliciune. Cf. f r i c o s, î n f r i c a t. CUMPLIT2 s.n. 1. (Mold.) Totalitate. Cumplitele datoriilor meale. DOSOFTEI, MOL. 2. (Trans. SV) în expr. Pînă îu cumplit = în veci. Nu pînă în cumplet minieși. PS. SEC. XVIII, 40r. Variante: cumplet (PS. SEC. XVIII, 40r). Etimologie: cumpli. CUNEALĂ s.f. (_Mold.) Iepure de casă. Au mersu pînă la tara cunelilor. B 1774, 33v; cf. B 1774, 33v. Etimologie: ngr. kouneli. CUNIȚĂ s.f. (Mold.) Impozit pe vite. Pogonărit și cunițe, cite opt potronci de vită. NECULCE. Grigorie-Vodă au scos cunița cite 50 parale, pe vită. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. CANTA. 117 CUSTA. Etimologie: rus. kunica, ucr. kunicja. Cf. văcărit. CUPAR s. m. (Mold.) (Ajutor de) paharnic (uneori însoțit de de- terminări de tipul vel). A: Fiind cupariul cel bătrîn la Țarigrad, au toc- mit lucru de domnie pentru Dabija, vornic. CRB, 160v. Vel cupar pune., vutcă in două pahară. GHEORGACHI; cf. CRB, 161r; PSEUDO-MUSTE //B: Dupre aceasta greși cupariul împăratului si pitariul. CRON. 1687. 21v; cf. CRON. 1687, 22r. C: Kupar. AC, 349. ’ Variante: copar(iu) (CRON. 1687, 22r). Etimologie: cupă suf. -ar. Vezi și cupărie. Cf. m e s c ă t o r, paharnic. CUPĂRIE s. f. (Mold.) Serviciul administrației băuturilor. De se clintea pînă afară din tîrg..., tot cu căruța cea de cupărie după dinsul. NE- CULCE. Etimologie: cupar 4- suf. -ie. Vezi și cupar. CURA vb. 1. (ȚR, Trans. SV) A curăța (de coajă). B: Și le cură pre dlnsele lacov ...și ...să arăta ... albeața ce au curat impistrită. BIBLIA (1688). Să iei patlagenele și să le curi de coaja lor cea mohorită. CARTE DE BLTCATE. C: (Fig.) Toate fărădelegile meale cură. PS. SEC. XVIII.. 36r. 2. (ȚR) A se dezvinovăți: a se scuza. Toți să cură cu pricini. BIBLIA (1688). Și muiarea, iar, să cura pre șarpe. ANTIM; cf. MĂRG. 1691. A absolvi. Curat vei fi de jurămintul acesta. BIBLIA (1688). Etimologie: lat. colare -r curare. Cf. șu vă i. CURECHI s. n. 1. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) Varză. A: Rădă- cinele curechiului. CANTEMIR, IST. C: Cind cade ceva spurcat in vasul au cu vin, au cu oloiu ...au (cu} curechiu. MOL. 1676, 63v. Kurekyu. Caulis. AC, 349. Frunză de curechi acru. PL, 148r; cf. PL, 150r. 2. (Mold.; pl.) Verdețuri. N-au mincat nice boburi madzări, adecă legumi, nice verdeți (marg. chiurechiuri) ... hiarte la foc. DVS, 68v. Variante: chiurechi (DVS, 68v). Etimologie: lat. colic(u)lus. Cf. v a r z ă. CU ST s. n. (Mold., Criș.) Viață, durată a vieții. A: Trăgea nădeajde ... de cust mult. VARLAAM. Custul vieții tale să fie 100 de ani. CD 1698,. 37r. cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS; CD 1698, 16v, 38r, 44r;. CD 1770, 19r, 46v, 47r, 55r. C: Ce-i custul omului de pre această lume? MOL. 1695, 87v; cf. MOL. 1695, 55v, 88r, 88v, 94r. Etimologie: custa. Vezi și custa. CU STA vb. 1. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) A trăi, a fi în viață.. A: Să custe în mulți ani. VARLAAM. Hainele și veșmintele cite făcea cu-nuse pînă custa. AP. 1646, 32v. Au custat numai 25 de ani. NCCD, 261; cf. DOSOFTEI, PS; CD 1698, 16v; CD 1770, 19r. C: Nime nu poate învăța așea mult, nice custa așea îndelung. SxA, 13r. Iară să vei custa, rob ru- mânilor vei fi. C 1692, 512r. Kuszt, kuszti, kuszte. Conservor. Vivo. ACr 349. Unii au custat cîte 9 sute de ani. CSOM, lv; cf. SA, 2V, 14r, 15rr 41v— 42r; MOL. 1695, 9lv; MIȘC. SEC. XVII, 4V; CSOM., 2r. cușcă 118 2. (Mold., Trans. SV) A ține în viață. A: Să ne custe DomnuL DO- SOFTEI, PS. C: Pînă ne va custa milostivul Dumnezeu. SICRIUL DE AUR. Etimologie: lat. constare. Vezi și cust. Cf. i î u i. CUȘCĂ s. f. (Mold.) 1. Colivie. Hrănește o pasăre intr-o cușcă. AXINfj URICARIUL. Și în cerdac feliuri de feliuri de pasări in cusce. H 1771 100v. 2. Celulă cu gratii. Prinzind viu pe sultan Baiazit, l-au băgat in cuștii de fier. N. COSTIN. * ? Forme gramaticale: pi. cusce (H 1771, 100v). Etimologie: rus., ucr. kucka. CUTE s. f. (Mold.) Gresie. Briciu ascuțit pre cute DOSOFTEI PS Cuțitul pre cute se ascute. CANTEMIR, IST. * ’ Etimologie: lat. cos, costem. D DAVA s. f. (Mold.) Reclamație, proces. Toate gîlcevele și davalele- tătarilor' cu cite se acolisea ei de moldoveni, unii cerînd robi, allu cai^ boi si alte nenumărate de tot felul de dava, ...că davalele lor nu avea sfirsii. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: tc. dava. Cf. p onoslu. DĂNĂOARĂ adv. (Mold.) 1. O singură dată. Toți minca dănăoară în dzi. VARLAAM. Dlnioară sau de daori în săptămină. DOSOFTEI, VS. 2. într-o bună zi, la un moment dat. Dănăoară, șezînd la casa sa supt un smochin. VARLAXAM. De-asigrăi dănăoară. DP. llv; cf. DOSOFTEL VS. Adv. comp. Nice dănăoară = niciodată. Porcul nicedănăoară nu poate căota cătri soare. VARLAAM. Nice dănăoară n-au fostu giudecătoriu. NCCD, 260: cf. PRAV. Etimologie: de 4- ună 4- oară. Cf. șohan. DĂRAB s. n. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV') Bucată. A: Un cîine- duce un dărab de carne în gură. VARLAAM. C: Dintr-un dărab face foc, dintr-altul d[ă]rab îsi face Dumnezeu. CAT. CALV., apud TEW. Frustrum^ Darab. Darab. LEX. MARȘ., 209. O Fig. In vreamea lui Neron ... supt birudalmul lor fiind jidovii un dărab de vreame. C 1692, 512r. Etimologie: magh. darab. Cf. ș t i u c. DECĂSI vb. (Mold.) A se îmbulzi. Doamne, noroadele să decăsesc- și te împresoară. VARLAAM. Etimologie necunoscută. Cf. boți (2), îngloti (2). DEJOSI vb. (Ban.) A se umili, a se degrada. Desosesku-me. AC. 334. Etimologie: de 4- jos 4- suf. -i. DESCOMPĂRA vb. v. descumpăra. DESCUMPĂRA vb. (Ban., Trans. SV) A răscumpăra. Domnul își va descumpăra robii. VCC, 32. Eximo. Descompar. Kivâltok. LEX. MARȘ.. 203. 4» (Criș.) A mîntui, a absolvi. Hristos descumpără ceasta lume. MIȘC. SEC. XVII, 56v. Variante: descompăra (LEX. MARȘ., 203). Etimologie: cf. cumpăra, scumpăra. DESETINĂ s. f. (Mold.) Impozit de zece la sută din recoltă (de miere). La vremea desetinii li-au orînduitu de ș-au luatu o samă de bani, din im- ©ESMÎNTĂ 120 prumula ce didese. NCL II, 295. Făcut-au și alt obiceiu nou ... de-au ■dat desetină la stupi. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE. Etimologie; bg., ser. desetină. DESMÎNTĂ s. f. (Trans. SV) Panere la îndoială, dubiu. Au n-ai auzit Cum el au grăit Sfint David proroc Din cea carte sfială Ce iaste fără, desmintă? CSOM, 4r. Etimologie: desmînta. DETORNI vb. (Mold., Ban.) A se întoarce; a se abate. A: (Fig.) Răii se detomiră-n volnicie largă. DOSOFTEI, PS. C: Detomesk. AC, 334. Etimologie: lat. deturnare. DIATĂ s. f. (Mold., ȚR, Trans. SE) Testament. A: Harta testamen- tului adecă carte cu limbă, de moarte, ce-i zic diata acum. DOSOFTEI, VS. După moartea tătine-meu, după diata lui, am împărțit părinteasca averi. H 17791,19v; cf. NECULCE; B 1774, 58v, 61v: B 1775, 108v, 109r,J09v, 110r, 112v; B 1779, 68v. B: îți va zice pentru moștenire, pentru diată. MĂRG.. 1691, 21r. Trimite ... să-i zică să facă dilate pentru că nu iaste nădeajde de viață. MC 8r; cf. ANTUM; MĂRG. 1746, 22r; PRAV. COND. (1780). •C: Testament (sau diată) [titlu]. EUSTATIEVIGI. Etimologie: ngr. dieta. DIBUI vb. 1. (Trans. SV) A găsi după multă căutare. Și de va dibui -apă ca aceaea, și rinduiaște vas curat. ERES., 197v. 2. (TR) A tinti. Cu pușcă ghintuită l-au dibuit si l-au lovit in cap. R. POPESCU. ' ' Etimologie necunoscută. Vezi si dibuire. DIBUIRE s. f. (Trans. SV) Rătăcire, orbecăire. (Fig.) De armeneasca dibuire. ERES., 197r. Etimologie: dibui. Vezi și dibui. Cf. rătăcitor ă. DIHONIE s.f. (Mold.) Vrajbă, discordie. Fecul gilcevei și a diho- nii(i) a se ațîța începu. CANTEMIR, IST. Etimologie: ngr. dihonia. Cf. c a 1 a b a 1 î c, h ă b r u ș a g, î n v ă 1 u ș a g, p o t c ă, pri- goană, vălășag, zarvă, zavistie, z ă h ă i a 1 ă. DIUG s. n. 1. (Cris.) Cadavru, stîrv. (Fig.) De diug și de foamete Ierește-ne. MIȘC. SEC? XVII, 8V. 2. (Ban.) Miros urît. Dugh. Foetor. AC, 335. Variante: dug (AC, 335). Etimologie: magh. dog. Cf. iz. DIV s.n. (Mold.) Minune, lucru de mirare.//B: Cazi în divuri ce sint mai multe în Asia. COSM. 1766, 99v. O în expr. A fi divă = a fi Loc. adv. în divuri în chipuri = în tot felul. A: Ispitind în divuri în chipuri să încapă la domnie. M. COSTIN; cf. RAFAIL DIN DRAGO- MIRNA; CI, 172. Variante: divă s. f. (M. COSTIN; NCL I, 41). Etimologie: sl. divo. Cf. m i r a c, m i r a z, șanț. DIVAN s. n. (Mold., ȚR) 1. Consiliu cu atribuții politice, adminis- trative și juridice; sfat domnesc. A: V ornice, dzi celui om să mai iasă la divan. M. COSTIN. Făcu un divan, ce să zice o sfătuire de război. VP, 55'; cf. NECULCE; VP, 541. B: Iaste obiceai de să vă adunat de- seară in divan și să faceți puțină orație înaintea domnului. ANTIM. Să se ție condică, curată pentru cîte să caută si să hotărăsc la divanul domniiți) meale. PRAV. COND. (1780). 2. Judecată. A: Giudețele cu mare dreptate și socoteală ...și la multe divanuri cătră vornicii cei de gloată dzicea. M. COSTIN; cf. NECULCE; O Fig. Divanul sau gilceava înțeleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul. CANTEMIR, DIVANUL. B: Cind veți sădea să judecati la divan. NEAGOE; cf. PRAV. COND. (1780). 3. Sediu al divanului (1, 2). A: Divanuri, case, cerdacuri ... anume de această treabă făcute. M. COSTIN. Au stricat întîi toate cele vechi', di- vanurile, spătăria pănă la pămînt. PSEUDO-MUSTE; cf. NECULCE; GHEORGACHI. B: în divanul cel mare suindu-să in scaunul domnesc au șezut.. R. GRECEANU. Si-i goni pre ei de la divan. NT 1703, 11 lv; cf. IST. ȚR. Etimologie: tc. divan. DIVĂ s. f. v. div. DÎRMOI s. n. (Mold.) Ciur mare. Multe cuvinte ...si în ciur și în dîrmoi cernute. CANTEMIR, IST. Etimologie: ngr. drymoni, bg. dărmon. Vezi și dîrmoia. DÎRMOIA vb. (Mold., ȚR) A cerne. A: Dirmoiară și cer nur ă, neghina de griu să aleagă nu putură. CANTEMIR, IST. O Fig. Sfaturile greale se zbătea și lucrurile mari se dîrmoia. CANTEMIR, IST. B: Toate le dirmoniră si le aleseră de neghină si de pleavă. ÎNDREPTAREA LEGII. Variante: dîrmoni (ÎNDREPTAREA LEGII). Etimologie: dîrmoi + suf. -a. Vezi și dîrmoi. DÎRMONI vb. v. dîrmoia. DOGANIE s. f. v. dugheană. DOICĂ s. f. (ȚR, Ban., Criș., Trans. SV) Femeie care alăptează în locul mamei. B: El ingrecă pre doica. ÎNDREPTAREA LEGII. Doi- lica. Doică. LEX., 58r. Să-ți aduc o doică să ți-l hrănească. CRON. 1736, 38v. Voia-ti iaste să-ți chem tie muiare doică de la jidovi? ANT. 1766, 296r; cf. MARDARIE, 133; LEX. 1683, 44r; BIBLIA (1688) ; M 1776, 45r. 0: Cu doică streinăde-și va apleca pruncul ei. CS, 99v. Dojke. Nutrix. AC, 335. Voia ți-e să-ți aduc o muiare doică? CRON. ante 1730, 57r; cf. CS, 76v, 10lv; M 1704, 83v; M 1740, 49v.//A: Voia-ți iaste să-ți chem ție o muiare doică de la jidovi? ANT. 1726, 215r; cf. ANT., 75r; B 1775, 98v; H 17792, 81v. Etimologie: bg. dojka. Cf. a p 1 e c ă t o r (1), m a m c ă. DRAGOMAN 122 DRAGOMAN s. m. (Mold., ȚR, Trans. SV) Tălmaci. A: Căutat dragoman. A 1756, 12r. Pe unii i-au cumpărat dragomanul. IM 1754, 77r; cf. M. COSTIN ; AETHIOPICA. B: Prelogcii.Dragoman. MARDARIE, 210. Dragomanul și cu boiarii rumânești. IM 1730, 109r; cf. A 1734, 18r. C: Căutară dragoman. A SEC. XVIII2, 22v. Etimologie: ngr. dragomânos. Cf. t ergiman. DRĂPĂNA vb. (Mold.) A zgîria, a sfîșia. Pre svintul Ammon îl spin- dzurarăși-l drăpănară preste coaste cu chiapteni. DOSOFTEI, VS. Fu drăpănal (glosat: strujit) și didesupt pirjolit de foc. DOSOFTEI, VS. Etimologie: bg. drăpinam. Vezi și drăpănare. DRĂPĂNARE s. f. (Mold.) Instrument de tortură, cu care se sfîșie carnea. L-au strujit cu drăpănări de fier. DOSOFTEI, VS. Etimologie: drăpăna. Vezi si drăpăna. Cf. b rin că (3). DRIC s.n. (Mold.) Punct central; mijloc. Au firșitu mănăstirea cea mare in dricul orașului deșilor. M. COSTIN. Dacă să împle Italia, în dricul împărăției de locuitori, ... scotea cu sorți casași de pen orasă și de pen sate și-i muta la alte țări. NCL I, 46; cf. NCL I, 39. O (Ban.)’ Loc adj. De dric = esențial, important. Csele treyperczmây de drik a kredincziey. BUITUL, apud TEW. Etimologie: magh. derek. DUD s.m. (Olt.) Arbore cu fructe comestibile, ale cărui frunze constituie hrana viermilor de mătase. Crunrfie. Un lemn ce-l 'cheamă frăgariu. Dud. MARDARIE. 290. Etimologie: tc. dut. Cf. a g u d, f r ă g a r. DUDUI vb. (Ban., Trans. SV) A alunga; a pune pe fugă. Dudujeszk. Pello. AC, 335; cf. MCCR, 36. <> Fig. Asuprelele ispitelor tu le dudui și năvala patimilor. MCCR, 62. Etimologie: cf. magh. dogui5 doddrogni. Vezi si duduire. Cf. î n t i r i (1), pogon i, țipa, zogoni. DUDUIRE s. f. (Trans. SV) Acțiunea de a dudui. Spre mur si aju- toriu și duduirea celor asupritori. MCCR, 82. Etimologie: dudui. Vezi și dudui. DUG s. n. v. diug. DUGHEANĂ s. f. (Mold., Ban., Trans. SV) Prăvălie. A: Va fi furat: niscare dugheane [MUNT. prăvălii] cu negoț. PRAV. Mearse intr-o du- gheană. a unui vraci. L SEC. XVII, 11r. Precupiia cu dughene pen tirguri.. NCL II. 298. Dughenele era pline de negoț. H 1778, 113V: cf. DOSOFTEI,. VS: PSEUDO-MUSTE; VP, 63v; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; H 1771, 81r, 87v, 88v; BUCOAVNĂ 1775, 53v; H 1778, 113v; H 1779\ 19v, 47r, 82v, 83r; H 17792, 81v. C:Fornix. Doganyie. Boit. LEX. MARȘ., 207. Direage... casăle și dugăniile. C 1729, 366r//B: Mearse într-o dugheana: a unui vraci. L ante 1693), 31r.C: Dugheane și ocine. C 1692, 451L Variante: doganie (LEX. MARȘ., 207; C 1729, 366r). 123 DVORBĂ Etimologie: tc. dukkân. Doganie < ser. doganja, magh. dogâny. Vezi și dugheniță. Cf. b o 11 ă. b u d ă, prăvălie. DUGHENIȚĂ s. f. (Mold.) Diminutiv al lui dugheană. Unde și unde au rămas cîte o dugheniță. M. COSTIN. Etimologie: dugheană 4- suf. -iță. Vezi și dugheană. DUIUM s. n. 1. (Mold., ȚR) Pradă. A: Și s-au întors înapoi la iară așa cu mult plen de robi, ci neputind leșii a duce a.tîta duium pre cale. M. COSTIN, apud ȘIO. S-au întors ... făcind multă pradă și stricăciune și încărcați de duiumuri. AXINTE URICARIUL. S-au întors tătării cu duium și cu robi mulți. PSEUDO-MUSTE, apud ȘIO; cf. N. COSTIN; NECULCE. B: Și s-au întors sultanul îndărăt cu duiumuri multe. IST. ȚR. 2. (Mold.) Mulțime (de ostași). Și da duiumuri multe peste moscali, cît ii năduse. NECULCE. Etimologie: tc. doyum. DULĂU s. m. (Mold., ȚR) Cîine mare; zăvod. A: Să plătească celuia cu dulăul. PRAV. Dulăii mai mult cu mirosul decit cu viderea arată pre hiară. NCCD, 252. Mai de nădejde iaste dulăul deșteptat decit străjeriul cel însomnorat. CL 96. Iară dulăul sărea si apăra oile. E 1779, 15v; cf. M. COSTIN; NECULCE ; NCCD, 308; CI, 97, 170, 173, 174; E 1779, 15r. B: Dulăul să culca jos la rădăcina copaciului. E ante 1704, 28v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; E ante 1704, 29v. Etimologie: pol. dolow. DUROARE s. f. 1. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) Durere, suferință. A: Nu băga samă de durori de arsură. DVS, 18v. Cu toate fealiruile de durori si de pătimiri sînt îngreuiati. CD 1698, 38r. Cuprinsără-mă durorile morții.’ ANT., 102r; cf. DVS, 5V’; CD 1698, 38r; CANTEMIR, IST; CD 1770, 40\ 471’. C: Dolor. Dorore. Faiclalom. LEX. MARȘ., 201. Nu e zavist- nicul fără durori. FL. D SEC. XVIII 1, 71v. Mumă-mea ...cu durori măriși cu plinsu mare pre lume m-au adus. MIȘC. SEC. XVII, 82r. Pentru durori de ochi. MIȘC. 1778, 15r; cf. N TEST. (1648); PSALT. 1651; MIȘC. SEC. XVII, 79r, 131v. // B: Trimite-va preste el minia urgiei să vie preste el durori. BIBLIA (1688). 2. (Ban; pl.) Podagră, reumatism. Durory. Podagra. AC, 335. Podagra. Dorory. Kdszveny. LEX. MARȘ., 237. Etimologie: dolor. DUVALM s. m. 1. (Mold., ȚR) Herghelegiu. A: Veni duvalmul lui Fiii pa și zisă: „Astă-noapte făcu o iapă un mînz foarte minunat”. A 1756, 4r; cf. A 1777, 6r. B: Mearse duoalmul la Filip. A 1717, llv; cf. A 1734, 7 . 2. (ȚR) Armăsar. Lakinafr). Duoalm. ST. LEX., 278. Etimologie necunoscută. Cf. sl. dvalma. Cf. herghelegiu, stăvar. DVORBĂ s. f. (Mold.) 1. Slujbă. Păharnicul al doiele, după dvorba paharnicului celui mare, dvorește la masă. URECHE. îi deade dvorba și cirma orașului Schepsiei. DVS, 17v; cf. N. COSTIN. Oficiere, cele- brare. Scaunele boierilor de Moldova din a dreapta domnului de Moldova; iar din a stingă boierii muntenești ținea dvorba. M. COSTIN. 2. Serviciu divin. Și după obiceaiul molitvei și după dvorba intrară in besearecă să. facă după obiceaiu cintarea vecernii^iy. PAT. 1685, 12r; DVORBITOR 124 cf. PAT. 1742, 233v. 0 Meditație religioasă; rugăciune. Cu citita prive- gheare și dvorbă, trupul ș-au adăvăsit. DOSOFTEI, VS. 3. Adunare. Dvorba îngerilor. VARLAAM. Stind nainte-i în dvorbă toți aleșii și boiarii. DOSOFTEI, VS; cf. DOSOFTEI, PS. Etimologie: sl. dvoriba. Vezi și dvorbitor, dvoreală, dvorean, dvorelnic, dvori, tvorebnic, zvoritor. Cf. p o s 1 u sanie (2). DVORBITOR, -TOARE adj. și s. f. (Mold.) 1. Adj. Care slujește. Postelnic mare, dvorbitor înaintea domnului. URECHE.^ Supus, smerit. Caută Doamne, asupra dvorbitoriului nărod acesta, și-l îndreaptă la lumina cunoștința. DOSOFTEI, VS. 2. S. f. Ajutor, sprijin. Eu voi fi rugătoare și dvorbitoare cătră iubitul mieu fiu pentru toți creștinii. VARLAAM. Că tu ești dvorbitoare creștinilor. ANT., 99v. Etimologie: dvorbi 4- suf. -tor. Vezi și dvorbă, dvoreală, dvorean, dvorelnic, dvori, tvorebnic, zvoritor. DVOREALĂ s.f. (Mold.) 1. Funcție la curtea domnească. Tudosie Dubău ... l-au pus iar logofăt mare; fiind om de treabă, era dvoreala după vel-logofăt. NECULCE. 2. Adunare, reuniune. La sfintele Paști tot asemene se păzea rînduiala meselor domnești ... însă fără zvoreala boierilor. GHEORGACHI. Variante:zvoreală (GHEORGACHI). Etimologie: dvori 4- suf. -eală. Vezi și dvorbă, dvorbilor, dvorean, dvorelnic, dvori, tvorebnic, zvoritor. D.VOREAN s. m. (Mold.) Curtean. Slujea la craiul leșesc între dvoreni și avea la craiul leafă. M. COSTIN. Trimisă pre părinții miei cu cinste mare și cu mulți petrecători și dvoreani. DOSOFTEI VS. Etimologie: sl. dvorjaninu. Vezi și dvorbă, dvorbilor, dvoreală, dvorelnic, dvori, tvorebnic, zvoritor. Cf. dvorelnic, tvorebnic, zvoritor. DVORELNIC s. m. (Mold.) Curtean. A: Venea cu șiraguri de dvorel- nici și acolo în ospeță și giocuri petrecea cu dînsul. N. COSTIN. O (Adjec- tival) Boierii zvorelnici de mai sus pomeniti ... le poronceste domnul. GHEOR- GACHI.//B: Azarias, fiul lui Natan, preste dvorelnici. BIBLIA (1688). Variante: zvorelnic (GHEORCtACHI). Etimologie: dvori 4- suf. -elnic. Vezi și dvorbă, dvorbilor, dvoreală, dvorean, dvori, tvorebnic, zvoritor^ Cf. dvorean, tvorebnic, zvoritor. DVORI vb. (Mold., ȚR) A face slujba de curtean. A: Paharnicul al doiele ... dvorește la masă. URECHE. Vel camaraș ... vin de stau lingă domn....și zvorind stau pînă ce se isprăvește liturghia. GHEORGACHI; cf. DOSOFTEI, VS. B: Ințelegtnd de la cei ce dvoriia cum că iaste din Iraclia. MINEIUL (1776) ; cf. VARLAAM-IOASAF; MĂRGĂRITARE (1691). A aștepta (slujind) la curtea unui domn sau a unei biserici. A: Ln olog și o mută dvonnd la besearica s vini ului cu alți mulți pentru isțeleania. DOSOFTEI, VS. Șidea la. masă și vide niscaiva oameni saracî dvorind prin ogradă. NECULCE. B: Domnii a împreună cu fiii lui, cu muierile ceale ce dvoriia lingă ușăle cortului. BIBLIA (1688). (Mold.,. j2& DVORNICEL ȚR, Trans. SE) A sluji. A: Roabile toate zvorie la masă înainte noastră. H 1779 2, 81r; cf. DOSOFTEI, VS. B: Oarecare om ... dvoria la așternutul lui Alexandru ... din cei mai de casă slugi. MINEIUL (1776). C: cf. S, 89v, 90r. (ȚR) A oficia o slujbă religioasă. Să slujiți slujbele cortului Domnului si să zvoriti înaintea adunării Domnului. BIBLIA (1688). Variante: zvori (BIBLIA 1688); S, 90r; GHEORGACHI; H 17792, 81r). Etimologie: sl. dvoriti. Vezi și dvorbă, dvorbitor, dvoreală, doorean, dvorelnic, toorebnic, zvoritor. Cf. p o s 1 u ș i. I) VORNIC s. m. v. vornic. DVORNICEL s. m. v. vorniceL FAI s. n. (Mold.) înfățișare. Faiu. DOSOFTEI, apud TEW. Etimologie: magh. faj. Vezi și faieș. Cf. p r ă v î t u r ă. FAIDA s. f. (Ban.) Folos. Fajde. Ulilitas. AC, 338. Etimologie: ser. fa] da. Cf. agonisită (2), hasnă. FAIEȘ adj. (Mold.) 1. De soi ales, nobil. Și atîta era mare acel măr și faieș, cit s-ar fi mirat și împăratul. CRONOGRAF (1760). 2. Arătos, falnic. Cinsteș și faieșu la față. DOSOFTEI, VS. Munții aceia mai nalți decit la noi și mai faieși. DOSOFTEI, VS. Fiind împăratul om de fire întru tot și faieși. N. COSTIN. Vezi și fai. Etimologie: fai + suf. -eș. Cf. chipeș (2), cilibiu, cinstes (3), ghizdav. FALCĂ s. f. (Mold., Trans. SV) Obraz.’ A: De te va lovi neștine preste falcă, întoarce-i lui și ceialaltă. VARLAAM. Bătut peste fălci. ALF., 9r. C: Tu bătuși pre toți pizmașii mei preste fălci. PSALT. (1651). Etimologie: lat. falx. FARAJ s. m. v. farij. FAREJ s. m. v. farij. FARFURIE s. f. (Mold.) 1. Porțelan. Un păhar ... este de iaspis, ce era î?i chipul mărmurei albe și a farfuriei. NECULCE. 2. Taler de porțelan. Bucate minunate pusă în blide de aur curate și în farfurii de China. H 1779 \ 148v. Etimologie: tc. fagîuri, ngr. farfouri. FARIJ s. m. (ȚR) Cal frumos, de lux. B. Și scoaseră un farej alb cu șauo de mult preț. A 1717, 38r. Edropul este în mare (a) ca și farijul [scris greșit: fareoluî], și este foarte frumos. FIZIOLOG (1777); cf.A 1734, 22r. // A: Și scoaseră un faraj cu șeua de mult preți. A 1717, 14v. Variante: faraj (A 1717, 14vj, farej (A 1717, 38r). Etimologie: sl. farizi. Cf. a t, p a r i p. FĂGADĂ s. f. (Mold.) 1. Primire, acceptare. Dînd făgadă rugăto- rului. DOSOFTEI, PSALTIRE (1680). 2. Promisiune. Și-mi făgădui acolo făgadă. DP, 19v'. Au căutat moscali- lor a cere pace ... cu făgadă că vor face toate cererile turcilor. AXINTE URI- CARIUL; cf. DOSOFTEI, PS; CD 1698, 26v; CANTEMIR, IST.; VP, 60r. Etimologie: făgădui. Vezi și făgădui, făgăduială. 127 FÂLUI Cf. f ă g ă d a ș, făgăduială, j u r u i n ț ă, j u r u i r e, j u - ru i ta. w FĂGADARIU s. m. (Trans. SV) Cîrciumar, birtaș. Cine să iscă- lește cu mina ii făgădariu. OG. 372. Etimologie: făgădău, după cîrciumă-cîrciumar. Veziwși făgădău. FĂGĂDÂȘ s. n. (Criș., Trans. SV) Promisiune. Dirept ești și ne- schimbătoriu in făgădașurile tale. SA, 5r. Voiu plini căile meale și făgă- dasul mieu. MOL. 1688, 235r. S-au bizuit în făgădasul tău. MIȘC. SEC. XVII, 75v; cf. AGYAGFALVI; CAT. CALV., apud TEW: N TEST. 648), apud TEW ; CS, 4V; C 1692, 515v; VISKI, apud TEW ; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; PP, 35v. Etimologie: magh. fogadăs. Cf. f ă g a d ă, f ă g ă d u i a 1 ă, j u r u i n ț ă, j u r u i r e, j u- r u i t ă. w FĂGĂDĂU s. n. (Trans. SV) Circiumă, birt. Destul a bea și a joca tn făgădău. OG, 372; cf, OG, 390. Etimologie: magh. fogado. Vezi și făgădariu. FĂGĂDUI vb. (Trans. SV) A primi, a lua în considerație. Făgă- duiaște rugăciunea mea. PS. SEC. XVIII, 32r. Etimologie: magh. fogadni. Vezi și făgadă. făgăduială. FĂGĂDUIALĂ s. f. (ȚR) Promisiune. Multe fealuri de făgăduiale. BIBLIA (1688). Călcăm porunca și făgăduială. ANTIM; cf. R. POPESCU. Etimologie: făgădui -f- suf. -eală. Vezi și fă ga dă, făgădui. Cf. f ă g a d ă, f ă g ă d a ș, j u r u i n ță, j u r u i r e, juruită. FĂGLU s. m. v. fuglu. FĂLIE s. f. 1. (Trans. SV) Pompă, splendoare. Viind Agripa cu Vernichiiea cu multă fălie. N TEST. (1648). 2. (Ban., Trans.SV) Trufie. Rostul lor grăiaște fălie. NT 1648, 20lr. în fălie nedreptul supără, sur umanul. PSALT. (1651). Felie. Jactantia. AC, 338; cf. CĂRARE PRE SCURT. Etimologie: făli + suf. -ie Vezi și fălos, făloșie, fălui. Cf. b u i e c e a 1 ă, b u i e c i e, b u i e c i t u r ă (1), făloșie, h i c i m a ș i e, m ă r o ș i e, z u z i e. FĂLOS adj. 1. (Trans. SV) Pompos, luxos. Îmbrăcăminte nice prea făloase, nice prea proaste să nu fie. CĂRÂRE PRE SCURT. 2. (Mold., Ban.) Trufaș, semeț. A: Strîmbii urăști și folosii. DOSOFTEI, PS. C: Cei făloși călcară leagea foarte. MOL. 1725, 120r. Etimologie: fală + suf. -os. Vezi și fălie, făloșie, fălui. Cf. m ă r o s. FĂLOȘIE s. f. (Ban.) Trufie. Superbia. Falosia. Buszkesegh. LEX. MARȘ., 247. Etimologie: fălos -f- suf. -ie. Vezi și falie, fălos, fălui. Cf. b u i e c e a 1 ă, b u i e c i e, buiecitură (1), f ă 1 i e (2), h i c i m ă s i e, m ă r o ș i e, z u z i e. FĂLUI vb. (ȚR) ,1. A glorifica, a preamări. Să laude și să făluiască pre Ziditor iul. MĂRGĂRITĂ RE (1746). FĂMEAIE 128 2. A se făli. Au se făluiască cel girbov ca cel dirept. BIBLIA (1688). Etimologie: fală 4- suf. -ui. Vezi și falie, fălos, făloșie. CL buieci (2), m ă r o ș i. FĂMEAIE s. f. v. femeie. FĂRȘANG s. n. (Trans. SV) Carnaval, cîșlegi. li lungă vremea și scurt fărșangul. OG, 383; cf. OG, 388, 391. Etimologie: magh. farsang (< germ. Fasching). *F ĂRTAT s. m. 1. (Olt., Trans. SV) Frate de cruce. B: Frătatu-tâii soru-ta să nu o ia, nici frate-tău pre sora frătatu-tău să nu se ia. PRAV, GOV. C: Dracu-i fărtatu-mieu. OG, 387. 2. (Mold.) Prieten, tovarăș, sot. A: Era Cantemir fărtat lui Barnovschb Vodă. M. COSTIN. // B: Drug. Soț, fărtat. ST. LEX., 280. Firtate, adormi și mie. MINEIUL (1776). Etimologie: frate -J- suf. -at; cf. bg., ser., rus. (po)bratim. Cf. bărat eș. FEARDELĂ s. f. v. ferdelă. FELE ALTUI vb. v. felelui. FELEANDREȘ s. n. (Mold.) Stofă fină de Flandra. Cu haine tot de fe- leandreș, cu nasturi și cu ceapraze de argint. CLM, 21\ Etimologie: cf. pol. felendysh, germ, flandrisch. FELELIUI vb. v. felelui. FELELUI vb. (Cris., Trans. SE) A răspunde. Si felelui lui fiidcdmul popilor. MIȘC. SEC. XVII, 18v; cf. MIȘC. SEC. XVII, 14r, 14v, 18r;TI (gl.). Variante: fele(a)liui (MIȘC. SEC. XVII, 14v, 18r). Etimologie: magh. felelui. FEMEIE s.f. (Mold., Ban., Criș., Trans. S) Familie. A: Și împărțea pre fămeaie bucate. AP. 1646, 5V. C: Lot, ieși tu și muiarea ta și fămeaia ta afară din cetate. FL. D 1693, 32r. Femeye. Familia. Foe- mina. AC, 338. Familia. Nyam, fomea. Nemzetsegh. LEX. MARȘ., 204. întoarne de pre mineminia ta și de pre toată femeia mea. MIȘC. SEC. XVII, 103r; cf. PSALT. (1651). O (Trans. SV) Loc. adj. Defămeaie = căsătorit. Muierile ceale ce-s de fămeaie și să leagă cu farmecele drăcești să n-aibă prunci. AMD 1759, 61v. Variante: fămeaie (AP. 1646. 5V: PSALT. 1651; FL. D 1693, 32r; AMD, 1759, 61v), fomeie (LEX. MARȘ., 204). Etimologie: lat. familia. FERDEL s.n. v. ferdelă. FERDELĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Măsură de capacitate. C: Măsură di- reaptă font dirept, feardelă, cupă, cot dirept să ții totdeauna. CS, 34r. Me- treta. Spenye, ferdel. Veka. LEX. MARȘ., 228. Ierusalimenii dăruirii pre Alexandru cu 2 ferdele de migdale. A SEC. XVIII 2, 48v. // B: Se scumpi griul . . . cit se vindea chila (marg. feardelă} 12 galbeni de aur. PAT. 1676, 17v. Variante: feardelă (CS, 34r; PAT. 1676, 17v), ferdel (LEX. MARȘ., 228). Etimologie: săs. fyrdel (= germ. Viertel). FEREDEI s.n. v. feredeu. FEREDEU s.n. (Mold., Ban., Transilvania) 1. Baie. A: învăța Ma- ximilian de inherbintară un feredeu și-i băgară inontru. DVS, 8\ Alții întrind in ger și in ghețuș ca și cum ari intra în căldură și în feredeu. CD 1698, 15v. Ades mergea la feredeu pentru să s(e) ferească, de înfiaturi. NCCD, 339. Și deasupra cerdacului era un feredeu împărătesc. H 1771, 129 FERTALIU 100v; cf. PRAV.: VARLAAM ; CANTEMIR, IST.: N. COSTIN : NECUL- CE: CD 1770, 18r; H 1771, 88v; E 1779, 4r, 5r, 10r, 17v. C: Lavacrum. Feredyeu. Fordil. LEX. MARȘ., 223. Thermae. Feredyeu. Fordu. . MARȘ., 249. Si au ieșit muiarea de la feredeu afară. S, 92v. Pasă la />- redeiu de te spală. AA SEC. XVIII2. 18v; cf. CAT. CALV.. apud TEW • MOL. 1688, 2UV; S, 110v; A SEC. XVIII2, 67r. O Fig. Beseareca nu păziți, carea iaste voao feredeu de spălarea păcatelor voastre. LD, 9V. // B: La(m)nțbae, Feredeu. LEX., 133r. 2. îmbăiere. A: Botezul cheamă-se feredeu de a doaua naștere. VAR LA AM. O Fig. Pre noi cu feredeul neputreziciunii să ne îmbraci. ANT., 861’. C: (Fig.) Ai trimis partnicilor tăi darul feredeului Duhului Sfint; același chin de feredeu a bucuriei dumnezăiești dă acum cestora ce ti să roagă. MOl.. 1689, 59v—60r: MOL. 1725, 17,7r—177v. Fig. (Mold.) Bătaie cu văr- sare (baie) de sînge. Perit-au mulți tătari . . . carii numai cu fuga an scă- pat dintr-acel feredeu. M. COSTIN; cf. PSEUDO-MUSTE. Variante: feredei (AA SEC. XVIII2, 18v). Etimologie: magh. feredo. Vezi și feredui. FEREDUI vb. (Mold.) A se îmbăia. Xz așe împăratul au mersa cu Abulcasîm de s-au fereduit frumos și după ce s-au fereduit au ieșit din fe- redeu. H 1771, 100v. Etimologie: magh. feredui. Vezi și feredeu. FERICA vb. (Ban., Trans. SV) A socoti pe cineva fericit. C: Au po- meni-te-vor Ceia carii in moarte 7,ac în triste gropnite Au ferica-te-vor. VCC. 15. Ferik. Laudo. Beatifico. AC, 339. //A: Și-n săbor de gloate să-l ridice Și-n scaun de bătrini să-l ferice. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ferice. Vezi și feri cat, fericăciune. FERICAT adj. (Ban., Criș., Trans. SV) Fericit. Fericat omul ea acesta, VCC, 5. Ce fericati aceia carii în elu să bizuiesc! MIȘC. SEC. XVII. 7iv. Fericați-s surumanii sufletește. CAT. B, 51. Și fi-veri fericat întru toate muierile. A SEC. XVIII2, 5r. Fericați measerii cu sufletul. PS. SEC. XVIII, 41r; cf. VCC, 8; AC, 339; PS. SEC. XVUL 282v. Etimologie: ferica. Vezi și ferica, fericăciune. FERICĂCIUNE s.f. (Ban., Criș., Trans. SV) Fericire. în toate rude- niile după aceaea scrie fericăciune celora ce pat scirbe. NT 1648, 308v. Tot omul să viiaze dumnezăiaște de va să moară în fericăciune. SA, 13\ Ferikecsune. Gloria. Beatitudo. AC, 339. Acesta iaste cuvîntul depreunâ tuturor căzutilor afară din fericăciune. PP, 37': cf. CS, VII: SA. 5\ 26r- VCC, 21; MIȘC. SEC. XVII, 55r; MS. SEC. XVII. Etimologie: ferica + suf. -ciune. Vezi și ferica, fericat. FERIE s.f. (Trans. SV) Măsură de capacitate: vadră. Doară le vor duce pă- dealu cu viile Să poală bea cu ferile. OG, 390. Forme gramaticale: pl. feri (OG, 390). Etimologie necunoscută. FERTALIU s.n. v. fîrtal. feșteli 130 FEȘTELI vb. (Mold.) A murdări. Citi il cor lua cu miinile sale, toțC să vor feșteli de dinsul. CES 1754, 118v/ Haricliia iși ocăra obrazul feș- teluindu-l cu frecare de pulbere neagră. I, 9r. Variante: feștelui (I, 92). Etimologie: feșteală A suf. -i\ cf. magh. festoni. Cf. i m a. m î z g ă i, m u r u i. FEȘTELUI vb. v. feșteli. FETE adv. v. afetelc. FICAT s.m. (Mold., ȚR, Criș., Trans. S) Glandă anexă a tubului digestiv. A: (Fig.) Măcar că piuă, la ficați ii atingea, intr-acesta chip ii răspunseră. CANTEMIR, IST. B: Ficații lui plini de său. BIBLIA (1688). Neputința și slăbiciunea ficatului să trage din discrasia sa. MD2, lr. <> Fig. Dumnezeu . . . singur ispiteaște inimile și ficații și știe toate gindurile noas- tre. EV., 71. C: Stăpîneaște piepturi} și coastele, hicatul, stUpul trupului. CAL. 1733, 12. Ficații lui să-i usuci. MIȘC. 1778 23v- cf. OG. 390; MȘE, 80. Etimologie: lat. ficatum. Cf. m a i. FIRAZEU s.n. (Criș.) Ferăstrău. Pre Isaiia proroc l-au tăiat cu fi- razeul. MOL. 1695, 42v. Etimologie: îirez 4- suf. -ău {-eu). Vezi și firiz. Cf. firi z. FIREȘ adj. 1. (Mold.) Natural, firesc. Toiagul fusese uscat, neavind nici o vlaga hireșe. DOSOFTEI, VS. Hireșea sau fireasca, a omului alcă- tuire și hireșea și fireasca a minții plinire. CD 1698, 33r; cf. DM, 9r; CD 1698, 40r; CI, 95; CANTEMIR, HR. -♦•Fizic, material. Sfintul lui trup . . . iaste ferit de risipi tura cea fireșe. DOSOFTEI, VS. ♦ (ȚR : des- pre copii) Natural, nelegitim. Copil ’hireș. ÎNDREPTAREA ’ LEGII. 2. (Mold., Criș.) Real. A: Lupul, cu moartea minciunoasă. hirișă și adevărată prostului armăsariu moarte acmu gătiia. CI, 100. O (Adverbial), Pricinile era fireș și pre scurt aceasta. VP, 53v; cf. CI, 172; CANTEMIR HR. C: Căutind propoveduiloriul spre înseși cuvintul cel hereș. M 1704. 87r. 3. (Mold., Trans. SE) De (la) origine.’A:Dumitrașco-Vodă Cantacuzino, hireși din grecii cei de frunte a Țarigradului. PSEUDO-COSTIN”. 17r. C: Un pămint al nostru hiriș l-am dat acestui om să-l lucreze. S. 83v.// B: (Adverbial) Nu știm care mai fires limba-si vor ținea. C. CANT XCU- Z1NO, apud TDRG. Variante: hereș (M 1704, 87r). Etimologie: fire 4- suf. -eș. Vezi și hireșie. Cf. adevăr (2), prisne(2). FIRIZ s. n. (Ban.) Ferăstrău. Firiz. Serra. AC, 339. Etimologie: magh. îiiresz. Vezi și firazeu. Cf. f i r a z e u. FÎNAR s.n. (Mold., Trans. SV) Felinar. A: lmblat-an [craiul] toată noaptea cu fînare. N. COSTIN. C: Iuda . . . veni acolo cu finare >i făclii. NT 1648, 1291'. Etimologie: ngr. îanâri. 131 FRĂGAR FÎRTAL s.n. (Trans. SV) Sfert. Trei fertalie pe cinci. MȘE, 94. *0- Ra- tă echivalentă cu un sfert din suma totală. (Fig.) Pentru datoriile care să cuvinea păcatelor în pedeapsă dreptății dumnezeiești . . . fac îndestul pînă la fîrtalu^iy cel de pe urmă. CAT., 22. Variante: îertaliu (MȘE, 94). Etimologie: magh. fertâly. FLĂMÎNJUNE s.f. (Mold.) Foame mare. In toate zilele li se adău- gea lipsa și flămîngiunea. URECHE. în foamete și amărîmea flămîngiuu/i fiind, el le zicea să mănînce cîni. CANTEMIR, HR.; cf. VARLAAM; N. COSTIN. Etimologie: Hămind 4- suf. -iune. Cf. f 1 ă m î n z i e. FLĂMÎNZIE s.f. (ȚR) Foame mare. Să chinui cîtva cu flăm'inziia. MINEIUL (1776); cf. R. POPESCU. Etimologie: flămînd 4- suf. -ie. Gf. f 1 ă m î n j u n e. FOAIE s.m. (Ban., Trans. SV) Abdomen. Uter. Folye. Has. LE?<. MARȘ., 252. De durerea foalelui. PL, 147v. Foalele mieu, care-i sufletul mieu, îl mîncați Și în pomana mea vă ospătați. OG, 388. Etimologie/ lat. follis. FOC s.n. 1. (Trans. SV) Febră cu friguri. Te-ai atins de soacra lui Pătru și o lăsă pre ea focul și se sculă. MOL. 1689, 76v. 2. (Mold.) Un fel de vărsat- Cuconii noștri sînt cuprinși de foc. PAT. 1742, 229v. Etimologie: lat. focus. FOGLU s.m. v. îuglu. FOITUI vb. (Criș.) A sugruma. Și începură a o sugruma ș-a o foitul de grumazi. C 1692, 515r. Etimologie: magh. fojtani. Cf. înăduși, năduși, s u guș a. FOMEIE s.f. v. femeie. FOTĂ s.f. (Mold., ȚR) Șorț. A: Cînd se face spălare, este obiceiu a se da .. . mitropolitului o fotă ... cu care se împregiură ... și un proson cu care șterge picioarele ucenicilor. GHEORGACHI. B: Adu-ți fota de preste tine. BIBLIA (1688). Ochii înțeleagerii cu zvăpăiarea ca o fotă le- gtndu-i. II 1771, lv. Etimologie: tc. fota. FOUAȘ s.n. (Criș.) Vijelie, rafală. Ierni reale . . . și vînturi groaznice si tunete si fulgere cu foc si cu fouase cu grindine si ploaie cu piatră. C 1692, 525r; cf. C 1692, 522r; MANUSCRIS cca 1750; apud. TEW. Etimologie: magh. îu(v)âs. Ci. boare, vico d ol. FRĂGAR s.m. (Olt., Ban.) Dud. B: Crnicie. Un lemn ce-l cheamă frăgariu. Dud. MARDARIE, 290. C: Fregar. Morus. Fregar alb. Morus alba. Fregar negru. Morus nigra. AC, 339. Etimologie: frag 4- suf. -ar. Cf. agud, dud. Fii ICOS 132 FRICOS adj. (Mold., Criș.) Care inspiră frică. A: De fricos glasul lm\ nici a mă opri, nici a mă odihni am palat. CI, 96. C: Că mare-i durrț mdz{e)ul nostru . . . si fricos asupra a loti dumnădzăi(i) lor. MIȘC. SEC. XVII, 71v. Etimologie: frică + suf. -os. Vezi și infrica, infricat. Cf. cumplit1 (1), infricat. FUGLU s.m. (Cris., Trans. SV) Captiv. Cum strigă, fuglii Din fund .ie temniță. MIȘC. SEC. XVII, 91r; cf. MIȘC. SEC. XVII, llr; VISKI, în „Dacoromania“, IV (1924— 1926), 117. 0 (Adjectival) Și va ride cel slobod de cel fuglu. MIȘC. SEC. XVII, 140r. Variante: făglu, foglu (V1SKI, în „Dacoromania“, IV (1924^ 1926), 117). Etimologie: magh. fogoly. FUNOGIU s.m. (Trans. SE) Primar de sat. Funogiu. II (gl.) Etimologie: magh. falnagy. Cf. birău (2), chinez. G GALEȘ s.n. (Ban.) Un fel de pînză. Galesh. Telia gallica. AC, 340. Etimologie: germ, gallische Leinwand. GAZDĂ s.f. (Trans. SV) Stăpîn al unei gospodării, om cu stare. Pă- rintele să minie pre fiu pentru greșale, gazda pre slugile sale. PE, 124v. Care are plug cu șase boi, acela-i gazdă. 00, 374. Etimologie: magii, gazda. Vezi și găzdac. CE găzdac. GĂLBENEȚ adj. (Mold.) 1. Palid. Smad la peliță, cum zicem noi, smolit, galbene t. DOSOFTEI, VS. 2. Blond • Gălbeneț. NCCD (gl.) Etimologie: galben + suf. -et. Cf. băl. GĂLEATĂ s.f. (ȚR) 1. Căldare. B: Și scoaseră oroșanii doao mii de găleți de galbeni de aur. A 1717, 45v. Și scoasără orășenii plocon 100# de găleale de migdale. A 1750, 73v: cf. A 1734, 27r.//A: Și scoasără orășenii 200 de gălăți de galbeni de aur. A 1777, 17r. 2. Dijmă în grîne. I-au adus steag de la Poartă si au adus in tară găleata. ANON. CANTAC.; cf. R. POPESCU. Etimologie: lat. galleta. Cf. mese ă t oare. GATA vb. (Mold., Trans.) A pregăti. A: Abătu de-și gătă mormîntul de-ngropăcrune. DVS, 23 L S-au gătat și ei cu oaste împotriva turcilor. PSELDO-COSTIN. 15r. Se gătează de nuntă. NECULCE; cf. VARLAAM1 PRAV.; AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR. C: Unde vei să gătezi ție cma? MIȘC. SECE XVII, 141. Și vor gata scaunul de județ. POGREB., HO1. Și porunci Alexandru să se gale toți de războiu. A 1776, 117v• cf. MIȘC. SEC. XVII, 2V; PP, 2r; I B, 29r;OG, 383. 391, 392; MCCR,’79. Etimologie: gata A suf. -a. GĂA OZD s.n. (Mold., Criș., rlrans. SA) Cui, piron. A: încălțăminte de her cu găvoazde. DOSOFTEI, VS; cf. VARLAAM. C: De nu voi vedea în mtinile lui seamnele găvoazdelor și să-m pun deagetul mieu în ranele găvoazdelor. C 1729, 521. l-am gătat lui găvoazde de fier foarte ascuțite. IB, 32v: cf. STR., 36v. Etimologie: sl. gvozdi. Vezi și găvozdi, găvozdi re. Cf. toldău. GĂVOZDI vb. (Mold., Criș., Trans. SV, Trans. N) A bale în cuie. A: Nu-l găvozdiră, ce-l lăsară slobod. VARLAAM. Se deade de-l prinset de-l găvozdi! și-l ucisei. AP. 1646, 3V; cf. DOSOFTEI. PS; DOSOFTEL GĂVOZDIRE 134 VS. C: Pe cruce de lemn găvozdiră-lu. MOL. 16761, 185v. Pre tine carele ai cruț a te găvozdi ... te căutăm. M 1704, 21v. Cu voia se găvozdi. O, 34r; <-f. MOL. 16761, 186v; MOL. 1688, 220v, 221v; MOL. 1689, 80r; O, 34r; STR., 27r, 31r.//B: Si la cruce l-au găvozdit. MP 1699, 122r; cf. MP 1699, 122v. Etimologie: sl. gvozditi. Vezi si găvozd, găvozdire. GĂVOZDIRE s. f. (Mold.) Țintuire. (Fig.) A: Plînsul iaste o îndemnare și strămurare de aur sufletului, goală de toată găvozdtrea și iubirea lucru- rilor celor pămîntești. L SEC. XVII, 72v—73r.//B: Goală și despărțită de toată găvozdirea și iubirea lucrurilor pămîntești. L ante 1693, 118v. Etimologie:’ găvozdi. Vezi și găvozd, găvozdi. GĂZDAC s. m. (Trans. N) Om bogat. Împarte ... la săraci, dacă nu la găzdaci. POGREB., 116v. Etimologie: magh. gazdag. Vezi și gazdă. CL g awz d ă. GĂZDĂLUI vb. (Mold.) A locui în gazdă. Oare nu Simon ce-i numele Petru acicea găzdăluiaște ? AP. 1646, 35r. Omul ce rătăceaște din calea în- vățăturii în ceată de ghiganti va găzdălui. DP, 20v; cf. AP. 1646, 33y —34r; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST. Etimologie: gazdă + suf. -ălui. Vezi si găzdoi. GĂZDOI, -OAIE s.m. și f. (Mold., Ban.) Gazdă. A: Găzdoi. NCCD (gl.). C: Hospita. Gazdonya. Gaszda Aszony. LEX. MARȘ., 213. Etimologie: gazdă + suf. -oi. Vezi și găzdălui. v GEABHANA s.f. v. gebhanea. GEABHANĂ s.f. v. gebhanea. GEALAT s.m. v. gelat. GEAMBAȘ adj. și s.m. (Mold.) Șarlatan. 1. Adj. (Substantival) Mai bine socotiala celui învățat, arătîndu-i prea cuvioas^ey istorii, bătrine și vechi, decit orbirea celui giambas vorbind cuvinte rele de vremile de acmu. NCCD, 328. 2. S.m. Dimitrașco-Vodă era . . . om nestătător la voroavă, telpiz, amă- gitor, geambaș de cei de la Fanar. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: tc. cambaz. Vezi și geambașie. Cf. ș a 1 v i r. GEAMBAȘIE s. f. (Mold.) Șarlatanie. Nu va fi mai de folos deprin- deria celui înteleptu decit geambasiile celui întru răutate? NCCD, 328 ; cf. NCCD, 356; N. COSTIN. Variante: gembășie (NCCD, 356). Etimologie: geambaș 4- suf. -ie. Vezi și geambaș. Cf. a 1 n i c i e, aslam, celărnicie, celșag, celuitură, hămișag, hîtrie (2), marghiolie, meteahnă, tăl- pijic, t ă 1 p i z i e. GEBEHANEA s.f. v. gebhanea. GEBHANEA s.f. (Mold., ȚR) Muniții constînd mai ales în materiale explozive. A: Oameni, zaphanale, pușce. PSEUDO-AMIRAS. Pentru trea- 135 GHIBOS ba gebehanelii, a zaharealei și a tunurilor. IM 1754t lv. Au lăsat tn tabără toate carele . . . și gebhaneaua. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. NE- CULCE: IM 1754. 72r. B: Iară, Gcbcgi-basa să facă zapt gebhaneaua. IM 1730, 101r; cf. IM 1730, 3V. Variante: gcabhana (NECULCE), geabhană (NECULCE), gebelianea (NECULCE; IM 1730, 3V; IM 1754, lv), zaphana (PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: tc. eebbane. GELAT s.m. (Mold., ȚR) Călău. A: Au trimis pe acei doi gelațifadică ucigași de oameni) ca să-l ia. AXINTE URICARIUL. Au zis: O, gelate (adecă calo), de ai cit de putină dureri in inima ta, omoară-mă și nu mă mai căzni! H 1771, 99r. B: Gibel, gealău, gide, gealat. ST. LEX., 281. Variante: gealat (ST. LEX., 281). Etimologie: tc. cellât. Cf. c awl ă u, gîde, h o h e r. GEMBĂȘIE s. f. v. geambașie. GERAF s. m. v. gerah. GERAH s. m. {.Mold., ȚR) Chirurg. A: Pre aceastea unii din gerahi văzindu-le, au zis că pot să le despartă cu nisterial. IM, 1754, 8r. Eu m-am dus și am adus un gerah, carele . . . in 30 de zile au tămăduit-o și am plătit gerahulai. H 1771, 871 ; cf. H 17792. 80\ 80v. B: Pre aceastea unii din gerahi văzindu-le au zis că. pot să le despartă cu nisteriul. IM, 1730, 12v. Variante: geraf (H 17792, 80rj. Etimologie: tc. cerrah. GHEB s. n. (Mold.) Cocoașă. Cu mult mai grozavă iaste o răutate ini re obiceaiuri decit patru gheburi a avea in dos. NCCD, 319: cf. CANTEMIR, IST Variante: ghib (CANTEMIR, IST.j. Etimologie: lat. *gllbbus. Vezi si ghebos. GHEBOS adj. (Mold.) Cocoșat. A: Era. cam ... ghibos. DOSOFTEI, VS. Rid uriașii pre cei mici, cei albi de cei negri, cei drepți de cei ghebosi. NCCD, 318; cf. M. COSTIN: CANTEMIR. LST. ; B: Om... ghebos. BIBLIA (1688). Variante: ghibos (DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.). Etimologie: gheb V suf. -os. Vezi și gheb. Cf. g r e b ă n o s. GHEMIE s. f. (TRj Corabie. Si întră. într-o ghemie de să duc la Rus- ciuc. LET. ȚR, 70v;’cf. ANON. CANTAC. Etimologie: tc. gemi. GHEONOAIE s.f. v. ghionoaie. GHEOROAIE s.f. v. ghionoaie. GHERDAN s. n. (Mold., ȚR) Colier. A: Și-i pusă împăratul gher- dan de aur în grumazii lui. CRON. 1689. 38\ Și-i, pusă împăratul gherdan de aur de mare preț. CRON. 1732, 30r; cf. CRON. 1707, 36r; CRON. SEC. XVIII, 28'. B: Iar din piroanele acelea . . . unul și-l puse la gherdanul de la raft iul calului. NB, 180. Și-i zise de aduse gherdan de aur . . . și-l puse împăratul la grumazii lui losif. CRON. 1736. 32r; cf. MARDARÎE. 129; ST. LEX., 282; LEX. 1683, 14v, 34r; BIBLIA (1688). Etimologie: refăcut din tc. gerdanlik „colier". GHIB s.n. v. gheb. GHIBOS adj. v. ghebos. GHIDUȘE SC 136 < GHIDUȘESC adj. (Mold.) Comic, caraghios. Podobiți cu un fealiu. de obraze ghidușești. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ghiduș + suf. -esc. GHIMP s. m. (Mold., ȚR) Țeapă, spin. A: Tîlnindu-să cu un leu în< ghimpat, i-au scos ghimpul. DOSOFTEI, VS. Cu ghimpul în picior. CAN-: TEMIR, IST. B: (Fig.) Ați vedea de cite rane și ghimpi sînt pline sufletele acelora. MĂRG. 1691, 15v. La inima lui tot era ghimpu pentru China. LET. 1758, 112r; cf. ANTIM; MĂRG. 1746, 14r. Etimologie: alb. ghiemp. Vezi și ghimpa, ghimpos, înghimpa, înghimpat, înghimpos. GHIMPA vb. (ȚR) A înțepa. (Fig.) Alții se papistășesc și așa împrotriva ortodoxiei cestorlalti a, îmboldi si a ghimpa ... se ascut si scriu. C. CANTA- CUZINO. Etimologie: ghimp(e) -F suf. -a. Vezi și ghimp, ghimpos, înghimpa, înghimpat, înghimpos. Cf. î n g h i m p a. GHIMPOS adj. (Mold.) Plin de ghimpi. Toiage ghimpoase. DOSOF- TEI, VS. Etimologie: ghimp(e) + suf. -os. Vezi și ghimp, ghimpa, înghimpa, înghimpat, înghimpos. Cf. înghimpos. GHIONOAIE s. f. (ȚR) Ciocănitoare. Cuvint de gheonoaie. Gheoroaia iaste o pasare pestriță. F 1700, 264r. Ghionoaia zboară din copaciu în co-. paciu. F 1777, 164r; cf. ST. LEX., 282. Variante: gheonoaie^ gheoroaie (F 1700, 264r). Etimologie necunoscută. Vezi și ghionoi. Cf. v ă r d a i c ă. GHIONOI s. m. (ȚR) Masculul ciocănitoarei. Viind ghionoiul, pică singe de la el peste ranele lor și-i înviiază. F 1777, 164r. Etimologie: ghionoaie. Vezi si ghionoaie. GHIUNIE s. f. (Mold.) Unealtă a dulgherului. Și atuncea pun preste dinsul acea unealtă ce-i zic grelii canon, ghiunie și pirighel, iară moldovenii ii zic ghiunie și pas și cerepie și alții șfoară. CA, 89v. Etimologie: tc. gonye, ngr. gionia. Cf. cerepie. GHIZDAV adj. (Mold., Ban., Trans. S) Frumos, grațios, elegant. A: losif acela ghizdavul de frații săi fu vindut. VARLAAM. A venit un om cu muiare foarte ghizdavă/ CRON. 1689, 33v. Faptele cuvîntului său sînt așea de frumoase, așea de ghizdave, asea de luminoase. CD 1698, 6r: cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 29r; CD 1698, 5r; CANTEMIR, IST • CRON. 1707, 3P*; CANTEMIR, HR.; CRON. 1732, 26r; CD 1770, 5V, 6V; IT 1778, 10v. t ă 1 p i z i e. HĂRĂȚ s. m. (Mold.) Luptător destinat deschiderii bătăliei sau hărțuielilor. A: Ca un ghîrăț gata de războiu. DOSOFTEI, VS. Ieșea har ați din oastea moschicească si de la noi. NECULCE; cf. L SEC. XVII,9r: M. COSTIN: N. COSTIN. // B: Urît lucru iaste ...și plin de nevoie ...să slăbească hărățul. L ante 1693, 28v. Variante: hăriț (M. COSTIN). Etimologie: hărăți. Vezi wși hărăți, hărăție. HĂRĂȚI vb. (Mold.j A se angaja la luptă, a provoca la încăierări. Au sosit străjile tătărești ... cu carii harățindu-se au înfrînt ... pre tătari. M. COSTIN. Iară el, hărăț indu-se oarece, au dat dosu încetu. CRB, 173v: cf. NECULCE. Etimologie necunoscută. Cf. harță, hărțui; magh. herecelni, hergelnL Vezi si hărăt, hărătie. HĂRĂȚIE s.f. (Mold.) Vitejie. L-au îndemnat cătră hărățîia ne- voinței aceștiia. DOSOFTEI, VS. Etimologie: hărăț+ suf. -ie. Vezi și hărăț, hărăți. CC hwr ăb or ie, v i t e ș u g. HĂRĂZEALĂ s. f. (TR) Donație. Deteră lui această hărăzeală si dar. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: hărăzi + suf. -eală. Vezi și hărăzi, hărăzitor, hărăzitură. Cf.w hărăzitură. HĂRĂZI vb. (Mold.) A dărui. Hărăzit-au locuri domnii cei vechi a boieri, a slujitori. N. COSTIN. Etimologie: sl. harizati. Vezi si hărăzeală, hărăzitor. hărăzitor. HĂRĂZITOR s. m. (Mold.) Dăruitor. Dumnezeu, hărăzitoriul de milele sale. N. COSTIN. Etimologie: hărăzi + suf. -tor. Vezi wși hărăzeală, hărăzi, hărăzitură. HĂRĂZITURĂ s.f. (Mold.) Donație, legat. Toate hărăziturile ... sa le lase neclintite. N. COSTIN. Etimologie: hărăzi + suf. -tură. Vezi și hărăzeală, hărăzi, hărăzitor. Cf. hărăzeală. HĂRGANs. m. (Ban.) Dovleac.Hergany. Cucurbita[Vel Bosztân}. AC, 342 . Etimologie: harbuz + bostan. HARIȚ s. m. v. hărăț. HĂRNICIE s. f. (Mold.) Demnitate, vrednicie. Hărniciia împăraților și domnilor mai mult să înțelege din cuventele lor. M. COSTIN ; cf. NECULCE. Etimologie: harnic 4- suf. -ie. Ve^zi și harnic, neharnic, nehărnicie. HARȚE A G s. m. v. herțeg. HĂRȚIȘ adv. v, horțiș HĂSNUI vb. 1. (Ban., Criș., Trans. SE) A folosi. Hesnuiesk. Prosum. AC. 342. Frundza acelora pomi foarte hăsnuiaste beteagilor. MIȘC. SEC. XVII, 122r: cf. MIȘC. SEC. XVII, 56r; Tl^gl.). «ĂTĂLMAȘ 146 ; 2. (Mold.) A pricinui. Tăindu-i ca nește modulări putrede ... i-a scosuri •afară să nu hăsnuiască vro boală la partea cea sănătoasă. DOSOFTEI, VS. - Etimologie: basnă 4- suf. -ui. Vezi și hasnă. HĂTĂLMAȘ adj. (Criș.) Puternic. Că trei hărțeaghi tari și hătăl-' •masi ... era. C. 1692, 514r. Etimologie: magh. hatalmas. HATMANI vb. (Mold.) A guverna. [Isus Navi] au hatmanit izraiU. ■teanilor. DOSOFTEI, VS; cf. N. COSTIN. Etimologie: hatman 4- suf. -i. Vezi și hatman, hătmănie. Cf. chiverni, chivernisi (1), ispravnici. schi- v e r nj si Jl). HĂTMĂNIE s.f. (Mold.) Funcția de hatman. Ă: Filix consul, precum iSă numiia pre acele vremi hătmăniile lor. NCL I, 42; cf. CANTEMIR, HR.; NECULCE.//B: Hătmănia țărăi căzăcești. R. POPESCU. Etimologie: hatman 4- suf. -ie. Vezi si hatman, hătmăni. HAUGAȘ s.n. (Mold.) Făgaș. Smîntătoare sint ghăugașurile ei și nu /bine cunoscute. DP, 16r. Etimologie: cf. văugaș. HEIABĂ adv. v. hieba. HELGE s.f. (Mold.) Nevăstuică. Guziul orb ... cu frumusețea fetii ^sale, helgii, in dragostea a multor jiganii intrase. CANTEMIR, IST. Etimologie: magh. helgy (hdlgy). HEMNISI vb. v. hămesi. HENDEC(HIU) s.n. v. hindichiu. HERAGRĂ s.f. (Mold.) Gută. Boleac . . . și de mini și de picioare, •care boală podagra și heragra se zice. M. COSTIN; cf. NCCD (gl.). Etimologie; ngr. hiragra. HEREGHIE s.f. (Mold.) Origine. Iară dintr-altă parte scrie hereghia de Moldova. M. COSTIN. Lăsînd ghereghia (lemma: neamul} legii latine- ■său. DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: cf. magh. eredni. Vezi, și arădat, arădui. Cf. a r ă d a t. HEREȘ adj. v. fireș. HERGHELEGIU s.m. (Mold., ȚR) Păzitor de herghelie. A: Oglindiia încotro hergheliia imblă și dincotro herghelegiul, bat sau triaz, vin,e. CI, 99; ■cf. CI, 98. B; Întîiu au fost herghelegiu. R. GRECEANU. Etimologie: tc. hergeleci. Vezi și herghelie. Cf. duvalm (1), stăvar. HERGHELIE s.f. (Mold.) Grup de cai. Jiganiia rea nicicum in her- ghelie să năvrăpască, au macară să să lipască nu putea. CI, 98 ; cf. M. COSTIN. Etimologie: tc. hergele. Vezi și herghelegiu. Cf. s t a v ă (1). HERȚ s.m. (Ban.) Șoarece. Hercz. Mus. AC, 342. Etimologie: ser. hrc(ak). Cf. p ă r n u ș, spurc, șomic (1). 147 HIREȘIE HERȚEAG s.m. v. herțeg. HERȚEG s.m. (Criș.) Prinț, voievod. Turburarea și sfada și uciderea hărțeaghilor. C 1692, 514r. Că din tine va ieși h(eȘrțeagul mieu. MIȘC. SEC. XVII, 40\ ♦ jȚR) Titlu dat domnilor Tării Românești care aveau feude în Transilvania. Un voievod ce l-au chemat Radu Negru-Voievod, mare herțeg pre Almaș și pre Făgaras. GI, lv; cf. GI, 2V. Variante: hărțeag (C 1692, 514r), herțeag (MIȘC. SEC. XVII, 40v). Etimologie: magh. herceg. Cf. t op ar h. HETESAR s.m. (Ban.). Argat, (angajat cu săptămîna) II A: Dar tu, un tîlhar și cu ai tăi hetesari, ai tăi machidoneni, au cu mine te potrivești? A 1777, 19r; cf. A 1777, 16r. Etimologie: cf. magh. hetes. HICIMĂȘIE s.f. (Mold.) Îngîmfare, trufie. A: Nu cu cuvente cu hici- mașie^ ce cu cuvente zmerite strigînd. L SEC. XVII, 78v. Tăiarea tuturor hicvmășiilor mîndrie[t}, cîte să pricep că-s a desartei măriri. L SEC. XVII, 134v. y/ B: Tăiarea tuturor hicimășiilor mândriei, cite să pricep că sînt ale desartei măriri. L ante 1693, 212v—213r; cf. L ante 1693, 125v. Etimologie necunoscută. Cf. b u i e c e a 1 ă, buiecie, buiecitură (1), fălie (2)? făloșie, măroșie, zuzie. HEEBA adv. (Criș.) Degeaba. Ține pre noi, hieba ne preveghează ochii noștri. MIȘC. SEC. XVII, 70r. O (Olt.) Loc. adv. în hieba = degeaba. Și cercei și gherdane, brățări care le porti pre tine in desert si in heiabă. CA- ZANIE (1642). ' ' ’ Variante: heiabă (CAZANIE 1642). Etimologie: magh. hiăba. Cf. afet ele (d e-~), cinste (în^), har (î n zălud (în HINBICHIU s.n. (Mold., ȚR) Șanț de întărire. A: Hotarul Moldo- vei . . . să începe de la hindichiul lui Traian. PSEUDO-AMIRAS. O parte întreagă de zid al cetății căzu în santu . . . si îndată să împlu hindichiul și fu oștilor în loc pod. VP, 68r; cf. CANTEMIR, IST.; NECULCE. B: Și primprejurul cetății săpase hendechiu de 40 de stînjeni de adincu. LET. 1758. 107r. Variante: hendec (CANTEMIR. IST.), hendechiu (NECULCE: LET. 1758, 107r). Etimologie: bg.. ser. hendek. Cf. o cop. HIOLĂ s.f. (Mold., Trans. S) în expr. A lua în hioiă = a tîrî luînd în picioare. A: Și-i lua Ector viteazul în hiula calului. IT, 1689, 123v. Și-i lua viteazul Ector in hiola calului. IT SEC. XVIII, 136r—136v; cf. IT 1778, 7r. C: Și-i lua viteazul Ector în hiola calului. IT 1714, 19r; cf< IT 1749. 171r. Variante: hiula (IT 1689, 123VJ. Etimologie necunoscută. HIREȘIE s.f. [Mold.) Trăsătură (firească). Prostimea si hirișiia inimii asupra adevărului stăruită. CI, 174: cf. CANTEMIR, IST.; CANTEMIR. HR. Etimologie: fireș — suf. -ie. Vezi și fireș. Cf. a 1 s ă u. mition 148 HITION adj. v. vitioan. HIULA s.f. v. hiolă. IIÎJ s.n. (Mold.) Bordei. Ș-am aflat un hîj (lemma pentru bordeiu) și finic și apă. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pol. hyz, ucr. hyza. Cf. argea (1), ar gel aș, zemnic, z o m o n i ț ă. HÎNSAR s.m. 1. (ȚR) Tîlhar. B: Să nu vă închinați acelui hinsar. A 1717, 42v. Dară ce tîlhar ești tuși acei hînsari ai tăi, machidonenii. A 1717; •cf. A 1750, 72r. // C: Sosit-ai tu cu honsarii tăi si cu tîlhar ii tăi. A SEC. XVIII2, 55r. 2. (Mold.) Luptător voluntar în trupe de ajutor. S-au îndemnat cu hinsariisi. cu alti citi au venit de bunăvoie de au mers după căzaci. URECHE; cf. NECULCE. Variante: lionsar (A SEC. XVIII2, 55r). Etimologie: cf. sl. *IiQsarL Cf. j ă caș, lot r u. *HÎRB s. n. (Mold., Ban., Trans. SV) Ciob. A: Și-i zdrobi ca nește hirburi. DOSOFTEI, PS. Bucățeale din ulcea cit să nu să afle intr-în- sele hirb cu carele vei lua foc și carele vei turna puțină apă. AÎ, 66. Amin- două hirburile le leapădă in drum, atit a unui vas, cit și a altuia. B 1774, 31v; cf. DVS, 5V. C: Herb. Testa. AC, 342. îi spinzura lui la grumazi hir- buri și minuși de oale. PAT. 17051, 25r; cf. VCC, 49. // B: Luo lui un hirbu pentru ca să-și rază puroile. BIBLIA (1688). Să ia hirburi de scoică să freace peste rane. VS 1705, 127v; cf. MINEIUL (1698): MINEIUL (1778). Etimologie: cf. bg. hărbel. Vezi și hirbuit. HÎRBUIT adj. (Mold.) Ciobit, spart. Scoice tăioase, hirbuit e. DO- SOFTEI, VS. Etimologie: hîrbui. Vezi și hirb. HÎRLEȚ s.n (Mold.) Cazma. Deci fără sape, fără hirlele . . . era siliți săracii muncitori de scurma pămintul cum putea. VP, 65l. Etimologie: sl. rylici. HÎTRIE s.f. (Mold.) 1. Iscusință, îndemînare. Hitrie. NCCD (gl.). 2. Viclenie, vicleșug. A; Unii ca aciia, sint furi, pungași, plini de hitrie. BUCOAVNĂ 1775, 53v; cf. BUCOAVNĂ 1775, 15v, 57< 63r. // B. De-o- ră fi vreo nedereptate sau hitrie vicleană. NT 1703, 1 llv. Etimologie: Intru + suf. -ie. Vezi și hitru. Cf. a 1 n i c i e, aslam, c e 1 ă r n i c i e, c e 1 ș a g, c e 1 u i t u r ă, •geambașie, h ă m i ș a g, marghiolie, m e t e a h n ă, t ă 1- p i j i c, t ă 1 p i z i e. HÎTRU adj. (Mold.) 1. Deștept, iscusit. Atila . . . bărbat tare la inimă, hitru, la inimă îndrăzneț. N. COSTIN. 2. Șiret, viclean. Așijderea și săracii aciia sint hitri, carii, fiind sănă- toși si nelipsiti, să fac că sint bolnavi si săraci. BUCOAVNĂ 1775. 55v; cf. NCCD, 248. Etimologie: ucr. hytryj. Vezi și hîtrie. Cf. chitit1 (2), o c o ș, r ă s ă j d u i t o r, sămăluitor; a 1 n i c, a m ă g e 1 n i c, a m ă g e u, b a 1 a m u t, c e 1 a r n i c. ce- 149 MORȚIȘ 1 u i t o r, hamiș, înceluitor, marghiol, măiestreț opacilor, șugubăț (2), s u v e a 1 n i c. telpiz. HLAPĂs.f’(Ban.) Femeie desfrînată. Hlape. Meretrix. Scortum. AC, 343» Etimologie necunoscută. Cf. b 1 î d n i c ă, b 1 î d n i ț ă. HLIPI vb. (Mold.) A suspina. Pllngînd și hlipind cu dureare de la inemă. DVS, 25r. Etimologie: sl. hlipati. HODNOGI s. ni. v. hotnog. HOHEAR s.m. v. hoher. HOHER s.m. (Ban., Trans. SV) Călău. Carnifex. Hoher. Hoher. LEX. MARȘ., 192. Ciocanele hohearilor ca din piialră adevărată . . . au scăpărat. PP, 137v. Variante: hohear (PP, 137v). Etimologie: magh. hoher. Cf. c ăl ă u, gelat, g î d e. HOLCĂ s.f. (Mold.) Gălăgie, tumult. Era holcă mare și nu s-au mai auzit ciocanele ce spărgeau zidiul. DOSOFTEI, VS. Holcă. NCCD (gl.). Etimologie: cf. rus. golka. Cf. c- a 1 aj) a 1 î c, î n v ă 1 u ș a g, v ă 1 ă ș a g, v r e a v ă, z a r v ă.. HOLERCĂ s.f. v. horilcă. HOLOTĂ s.f. (Mold.) Gloată, mulțime. Ai noștri, moldovenii, . . . îndată au plecat fuga, si holota leasilor ce era în goană asijderea. CLM 30T; cf. CLM, 29v. Etimologie: pol., ucr. holota. Cf. o ș t o r o m, șirag (1). HOLTEI s.m. (Mold., Trans. N) Bărbat tînăr necăsătorit. A: Holteii cei cu părinți să dea cile cincizeci și cinci de părale. NECULCE. Fiind fi- ciori mari holtei și foarti isteți din fire. H 17792, 911’. C: Cintece cîm- penesti . . . făcute de un holtei . . . pintru voia feților. CÎNTECE (titlu) ; cf. CÎNTECE, 8r. Etimologie: ucr. holtjaj, HON SAR s.m. v. hînsar. HOKCIȚĂ s.f. (Mold.) Muștar. A: De ați avea credință- ca un grăunț- de horciță. VARLAAM. Plinea . . . ce-i plămădită cu horciță de cea săl- batecă, amară. L SEC. XVII, 8V. // B: Plinea . . . ce-i plămădită cu hor- ciță de cea sălbatecă, amară. L ante 1693, 27v. Etimologie: cf. rus. gorcica. Cf. mujtar. HORILCĂ s.f. (Mold.) Rachiu. A: învățați cu bere și. cu horilcă. M. COS* TIN. Au îmbătat cu holercă pre cazaci. NECULCE.//B: Acolo creștinii fac horilcă multă, cu care să răscumpără și din robie. COSM. 1766, 98r. Variante: holercă (NECULCE). Etimologie: ucr. horilka. HORN s.n. (Mold., Trans. SV) Coș de fum. A: Fumării, de tot hor- nul cite doi ughi. NECULCE. C: Horn. Caminus. MȘE, 82. Etimologie: ucr. horn. HORȚIȘ adv. (Mold.) Pieziș. Iară racul atunce îmbla înainte . . . așijdere și cavura, nu umbla hărțiș. B 1774, 33v; cf. B 1774, 35r, 35v. Variante: hărțiș (B 1774, 33v). Etimologie: horți 4- suf. -?>. Cf. cost i s. HOTNOG 150 HOTNOG s.m. 1. (Mold., Criș., Trans. SV) Comandant peste o sută de ostași. A: Cornilie hotnogul . . . i s-au grăit lui... să te cheame în casa sa. AP. 1646, 35v. Pre mulți din căpetenii, căpitani, hotnogi, . . . i-au spin- zurat și i-au înțăpat. CRB, 162r. Să strîngă pe toate laturile hotnogii si voie- vozii. A 1756, 8V; cf. URECHE; VARLAAM; NECULCE. C: Sluga ace- lui hotnogiu ce era pus pre o sută de viteaji. MOL. 1695, 67r. Iară hot- nogiul ... să spăimintă. STR., 49r; cf. SICRIUL DE AUR, apud TEW; C 1729, 55v. 2. (Trans. SV) Conducător. Fij Doamne hodnogs nouae. AGYAG- FALVI, apud TEW. Ku mai mari hodnogsi. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: hodnogi (AGYAGFALVI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW), hotnogiu (MOL. 1695, 67r; STR., 49r). Etimologie: magh. hadnagy. Vezi și hotnogie. Cf. buluc-baș, iuzbașă, vătaf (1); chivernisitor, chivernitor, ispravnic (1), nacealnic, p o v a ț a. HOTNOGIE s.f. (Cris.) Conducere. lesi-va dintre jidovi pre hotnogie oamenilor. MIȘC. SEC. XVII, 40v. Etimologie: hotnog + suf. -ie. Vezi și hotnog. Cf. chiverniseală (1), chivernisire (1). HOTNOGIU s.m. v. hotnog, HOTRI vb. v. votri. HOTRIE s.f. v. votrie. HOTRU, HOTRĂ s.m. și f. v. votru, voatră. HRABOR adj. v. hrăbor. HRĂBOR adj. (ȚR, Ban., Trans. SV) Viteaz, curajos. B: Să mirară toți de cocon mic și pre cal neînvățat și hrăbor. A 1717, 13v. Oameni răz- boinici și hrăbori. COSM. 1766, 86r; cf. A 1717, 27v; A 1734, 8V; IT 1758, 131r. C: Zice că era hrăbor. APOC-, 106v. Hrebor. Audax. AC, 343. Fii hrăbor, ludo, spre această sărutare vicleană. IB, 39v; cf. VCC, 26; PP, 3r; IT 1767, 15r. O (Adverbial) Hrăbor și dulce mă veselesc. VCC, 11. Hrebor. Audacter. AC, 343. // A: Să mergeți hrăbori la război. A 1777, 19v; cf. DOSOFTEI, VS. Variante: hrabor (DOSOFTEI, VS; PP, 3r). Etimologie: sl. hraburu, bg. hrabăr. Vezi și hrăbori, hrăborie, hrăboritor. HRĂBORI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A îmbărbăta. Să-i hrăbo- rească și să-i veselească cu cuvîntul. CS, 84r. Hrăborește inimile. VCC, 28. Hreboresk. Conforto. Hreborescu-me. Confortor. AC, 343; cf. VCC, 11; MIȘC. SEC. XVII, 45r, 59v; PP, 35r. Etimologie: hrăbor + suf. -i. Vezi și hrăbor, hrăborie, hrăboritor. Cf. b i s t ă t u i. HRĂBORIE s.f. (ȚR, Ban., Criș., Trans. SV) Bărbăție, tărie. B: Se întoarseră cu mare hrăborie asupra lui Mihaiu. ANON. CANTAC. 0: Nice hrăboriia trupului tău pre tine să nu te amăgească. CS, lv. Cu hrăborie de tine m-am lipit. VCC, 49. Fii hrăborie sufletului nostru. MIȘC. SEC. XVII, 63r. Hreborie. Audacia. AC, 343; cf. SA, 13v; MIȘC. SEC. XVII, 25v, . 58v, 105v. 151 HURSUZ Etimologie: hrăbor 4- suf. -ie. Vezi și hrăbor, hrăbori, hrăborilor. Cf. Ji ă r ă ț i e, v i t e ș u g. HRĂBORITOR s.m. (Ban.) Cel care îmbărbătează. Hreboritor. Con- fortator. AC. 343. Etimologie: hrăbori 4- suf. -tor. Vezi si hrăbor, hrăbori, hrăborie. HRUBĂ s.f. (Mold.) Gaură sub pămînt. Au rădicat o piatră și au în- Pe 0 hrubă . . . și apoi au intrat într-o sală mare pe supt pămînt ’ H 177 E Etimologie: ucr. hruba. HURSUZ adj. (Mold.) Nenorocos, ghinionist. Pașa nicicum n-au vrut,., fund hursuz, că si la Seva în Tara Ungurească si în alte locuri . . au pier- dut războiul. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: tc. ugursuz. I IALOVIȚĂ s.f. (Mold., Ban.) Vacă mare și grasă. A: Giunghiară 7 ia- lomița si le făcură jărtvă. CRON. 1689, 33r. 1000 de ialovită pentru hrana slujitorilor. NCL II, 297; cf. CRB, 163v; CRON. 1707, 30v; PSEUDO- COSTIN; CRON. 1732, 25v; NECULCE. C: lalovice. Vacca. AC, 343 Etimologie: bg., ser., rus. jalovica. IAMURLUC s.n. (Mold., ȚR) Manta. A: Scoaseră dar imuri ucul lui. Solomon împăratul. A 1756, 14v—151; cf. A 1777, 14v. B: Hlemisi. le- pingea sau imurluc. MARDARIE, 274. Și mergea Alexandru cu cununa de aur în cap și cu iamurluc roșu. A 1750, 68r. Variante: imurluc (A 1756, 14v; MARDARIE, 274). Etimologie: tc. yagmurluk. IAZAGIU s.m. (Mold., ȚR) Secretar, scriitor de acte turcești. A: Chemindu și pre iazagiul de li-au citit ferma nul împărătescu. NCL II, 299; *cf. PSEUDO-AMIRAS. B: Au făcut si cărți turcești iazagii^i), de măr- lurisedlă. ANON. BRÎNCOV. Etimologie: tc. yazîci. IE s. f. (Mold., Trans. SV) Parte a abdomenului. A; Lupul . . . de HU ■apucași îndată birdihanul, spărgîndu-i mațile, la pământii vărsă. CANTEMIR, IST. C: Iile medie implură-se de fierbințeală. PSALTIRE (1651). Etimologie: lat. ilia. IESNAF s.n. (Mold., ȚR) Corporație, breaslă. A: Să face alaiu de iesnaf uri, de breasle, fieștecare breaslă cu podoabele ei. IM 1754, 9v;cf. AXINTE URICARIUL; IM 1754, 9r, 10r. B: Au ieșit iesnafurile, adeca toate refeturile cite să află în Tarigrad. IM 1730, 14v; cf. IM 1730, 14v, 15v. I Variante: isnaf (AXINTE URICARIUL). Etimologie: tc. esnaf. Cf. rufet (1). ILIȘ s.n. (Criș.) Provizii. Fu pre Ierosalim foametea, că . . . să sfirși ilișul și bucatele. C 1692, 514v. Etimologie: magh. eles. Vezi și Hui. ILUI vb. (Criș.) A trăi. Dară voi cum lăcuiți și cum iluiți cu frații și ■ cu vecinii voștri? C 1692, 507r; cf. C 1692, 501r. Etimologie: magh. elni. Vezi și iliș. Cf. custa (1). IMA vb. (Mold., Ban.) A murdări, a întina. A: Începu a-și ima mt- .nule, cealea ce oarecînd mirosiia de mirosuri scumpe. DOSOFTEI, VS; 153 IORGOVAN cf. CANTEMIR,, HR. <> (Fig.) Botezul lui Hristos cerul descuie, pre care nu-l imă, intr-insul suie. DOSOFTEI, VS. C: Im. Inficio. AC, 343. Etimologie: lat. limare. Vezi și imală, imare, imăciune, imălos, imător, imatură, imos, neimat. Cf. f ewș t e 1 i, m î z g ă i, m u r u i. IMALĂ s.f. (Ban.) Noroi. Imale. Lutum. AC, 343. Etimologie: ima -j- sui*, -eală. Vezi si ima, imare, imaciune, imălos, imător, imătură, imos, neimat. Cf. g’lod. IMARE s.f. (Mold.) Murdărire, mînjire. Imarea trupului si sufletului. DOSOFTEI, MOL. Etimologie: ima. Vezi si ima, imală, imăciune, imălos, imător, imătură, imos, neimat. IMĂCIUNE s.f. (Mold.) Murdărie, pată. (Fig.) Feriia trupul său ne- întinat, fără nici o imăciune, de păcate. DOSOFTEI, VS. Imăciunea carea astăzi pre obrazele noastre au căzut. CANTEMIR, IST. Etimologie: ima 4- suf. -ciune. Vezi și ima, imală, imare, imălos, imător, imătură, imos, neimat. Cf. imătură. IMĂLOS adj. (Ban.) Noroios. Imelos. Lutosus. AC, 343. Etimologie: imală + suf. -os. Vezi și ima, imală, imare, imăciune, imător, imătură, imos, neimat. IMĂTOR adj. (Mold.) Care pătează. Cu cit de puțină imătoare stro- pire cineva a o păta sau a să sili a o ima. CANTEMIR, FIR. Etimologie: ima + suf. -tor. Vezi si ima, imală, imare, imăciune, imălos, imătură, imos, neimat. IMĂTURĂ s.f. (Mold.) Murdărie. Imatură. NCCD (gl.). Etimologie: ima + suf. -tură. Vezi și ima, imală, imare, imăciune, imălos, imător, imos, neimat. Cf. i m ă c i u n e. IMOS adj. (Ban.) Murdar. Imos. Infectus. AC, 343. Vezi și ima, imală, imare, imăciune, imălos, imător, imătură, neimat. Etimologie: im + suf. -os. IMURLUC s.n. v. iamurluc. INGLENDISI vb. v. inglindisi. INGLINDISI vb. (Mold.) A se amuza. Să vorbească și să inglindisască cu dinsa. E 1779, 6r. Să-i trimată pre Bertold ... să să inglindisască cu glumile lui. B 1779, 57r; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: inglendisi (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: ngr. eglendizo. Cf. v i g ă d u i, zăbovi. IOBAGI s.m. (Ban., Criș, Trans. SV) Clăcaș. C: Incola. Jobbâs. lobâgy. LEX.MARS., 216.tăi si toată marha muncitoare. MIȘC. SEC. XVII, 88r;cf. CAT. CALV, apud TEW//B: Ungurii . . . s-au supus și i-au făcut obagi, cum le zic ei. C. CANTACUZINO, apud TDRG.. Variante: iobaj (LEX. MARȘ., 216), obagi (C. CANTACUZINO), apud TDRG). Etimologie: magh. jobbăgy. IOBAJ s. m. v. iobagi. Cf. j e 1 e a r, rumân, vecin. IORGOVAN s.m. (Trans. SV) Liliac. Să fiarbă iorgovan vinăt P.L, 150v; cf. PL, 149v. Etimologie: ser. jorgovan. IOSAG 154 IOSAG s.n. (Criș.) Avuție (în vite). Să nu furăm marha altuia și io- sagul altuia și avuțiia altuia. C. 1692. 506r. Unii oamini nebuni. .. gîndesc . . . cum ar putea minca iosagul altuia. MOL. 1695. 37r. Intr-o zi să vrădă de femeia casei sale si de tot iosagul său. MOL. 1695. 531; cf. C 1692. 513v; MIȘC. SEC. XVII, 5r, 5V. Etimologie: magh. joszâg. Cf. agonisită (2), bl agă, b o g ă t a t e, bucate, mar» ISNAF s. n. v. iesnaf. h ă, p o vi j i e, pr i) e j, sirmea. ISPRAVNIC s.m. (Mold., ȚR) 1. Cîrmuitor, căpetenie. A: Ispravnicii lumiei aceștia. VAPAjAAM. De vor fi unii dintre dlnșiimai capete, cumu s-ar dzice, ispravnici. PRAV. Voievodul Om, ce era piste dinsa ispravnic, nu avea mai mult decîl 2000 de ostasi. VP, 54r: cf. URECHE ; M. COSTIN ; DOSOF» TEL VS. B:.4f ajuns in cetatea Traliei . . . căriia. fiind ispravnic intr-insa ai răposat. MINEIUL (1776); cf. ÎNDREPTARE A LEGII; cf. LUMINĂ. 2. Administrator. A: Lăsind casa pre sama ispravnicilor. DOSOFTEI, VS. Sfezii făcură multe strimbătăți ispravnicului care purta grija olacilor Moscului. VP, 53v; cf. URECHE. B: Oricare vlădică sau egumen sau ispravnic [n a m e as t n i c Mold.]. sau călugăr, de va lua vreun lucru al bi- searicii. ÎNDREPTAREA LEGI I. Ispravnicpreste secerători. BIBLIA (1688). Etimologie: bg. izpravnik, rus. ispravnik. Vezi și ispravnici, isprăvnicie. Cf. chivernisite r, c hi ve r n i t o r, h o t n o g (2), n a - ceainic, povață: logofăt (2), s a f a r (2), vătaf (3). ISPRAVNICI vb. (ȚR) A conduce. Samuil sta isprăvnicind preste ei. BIBLIA (1688). Etimologie: ispravnic A suf. -i. Vezi și ispravnic, isprăvnicie. Cf. chiverni, chivernisi (1), li ă t m ă n i, schiver- nisi (lj.w ISPRĂVNICIE s.f. (Mold., ȚR) Funcție de ispravnic (2). A: Va ma- zili pe Gheorghe din toată, puterea isprăvniciei lui. M. COSTIN. B: Au trăit aicea cu isprăvnicia aceea ca la 30 ani. R. POPESCU. Etimologie: ispravnic 4- suf. -ie. Vezi și ispravnic, ispravnici. Cf. ș o f ă r i e. ISTELENIE s.f. (Mold.) Vindecare. Istealenii de multe chipuri de boale. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. iscelenije. Vezi și isțeli, isțelitor, neisțelit. ISȚELI vb. (Mold.) A vindeca. Iară după ce-l va boteza și de să va prileji să să istelească pruncul si să va tămădui. ST, 18 : cf. DOSOFTEI, VS. < A repara. V ăpsitorilor ce nu le îmbla văpsealele bine le-au istealit. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. iscșljati. Vezi și isțelenie, isțelitor, neisțelit. ISTELITOR s.m. (Mold.) Vindecător. Istealitori s-au arătat a toate boale. DOSOFTEI, VS. Etimologie: isțeli + suf. -tor. Vezi și isțelenie, isțeli, neisțelit. IȘLIC s.n. (Mold., ȚR) Căciulă din blană de samur purtată de domni și boieri. A: Să va prileji să să afle a cuiva veri șlic (MUNT. iștic) sau altă 155 izvreti fiece haine. PRAV. Stîndu în picioare amîndoi cu slicele a mina. NCL II, 297; cf. M. COSTIN; NCCD (gl.); NECULCE; GHEORGACHI. B: L-au îmbrăcat domnește cu haine, ișlic. R. POPESCU. Pre o^ fereastră, ,noaptea, s-au slobozit desculți, descinși si fără islice. Gl, llv; cf. ÎNDREP- TAREA LEGII; LEX. 1683, 28V///C: Shlik. Pileus. AC, 369. Variante: silic (M. COSTIN), slic (PRAV.; M. COSTIN; NCL II, 297 ; NCCD (gl/); NECULCE ; GHEORGACHI; AC, 369). Etimologie: cf. pol. szlyk, rus. siik, tc. bașlik. IȘPAN s.m. v. șpan. ITROS s.n. (Mold.) Utrenie. Veri la vecernie, veri la itros, veri la cea- suri. ȘAPTE TAINE. Lovi in toaca itrosului. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ngr. orthros, sl. utro. IUZBAȘ s.m. v. iuzbașă. IUZBAȘĂ s.m. (Mold., ȚR, Ban.) Sutaș. A: Și făcură steaguri multe .și căpitani si voivozi si izbasi si vătaji. A 1756, 9r. B: Sotni(k). Sutas, izbașă. LEX., 248r; of. MARDARIE; R. POPESCU. C: luzbash. AC, 344. ’ Variante: iuzbaș (AC, 344), izbaș(ă) (LEX., 248r; A 1756, 9r). Etimologie: tc. yiizbași. Cf. buluc-bas, hotnog (1) vătaf (1). IZ s.n. (Mold.) Miros sau gust (neplăcut). De va fi vinul oțătit . . . sau, alt iz avind, să nu îndrăznești a sluji. AMÎ, 19r. Etimologie: magh. iz. Cf. apuțit, apuțitură, diug (2). IZBAȘ(Ă) s.m. v. iuzbașă. IZGNÂNIE s.f. (Mold.) Surghiun. Răposînd svintul Pavel la iz- gnanie departe. DOSOFTEI, VS. Ovidie poeticul... de Avgust au fost trimis în izgnanie la cetatea Tomus. CANTEMIR., HR. Etimologie: sl. izgnanije. IZVRĂTIT adj. (ȚR) Răsturnat. (Fig.) Află turma neplecată și neas- cultătoare si biserica izvrătită. N 1682, 12v; cf. ANON. CANTAC.; IST 1727, 146r; GI,’5r. Etimologie: izvrăti. Vezi și izvreti, IZVRETI vb. (ȚR) A răsturna. (Fig.) Iară latinii și ale scripturii și ale părinților . . . învățături le stremută si le izvretesc uneori tllcuindu-le rău. LUMINĂ. Etimologie: sl. izvratiti. Vezi și izvrătit. Cf. r ă n t u n a. ÎMĂ s.f. (Mold.) Mama. A: îma (MUNT. m u m a) de-ș[i] va da feciorul sau fata la giudeț. PRAV. Anna, ima Preacistei. VARLAAM. Melhisedec au avut tată și înmă. CRON. 1689, 291 ; cf. DVS, 171; M. COSTIN; DO- SOFTEI, VS: NCCD (gl.). //C: Melhisedec au avut tată și înmă. CRON. ante 1730, J8V. Variante: înmă (CRON. 1689, 29r; CRON. ante 1730, 18V). Etimologie: cf. alb. ema. ÎMPĂRTĂȘI vb. (Mold., ȚR) 1. A se face părtaș. A: Domnul... fiind dorit a să împărtăși cu sărutarea sfintelor moșii. GHEORGACHI. B: Că toți dintr-o piine ne împărtășim. APOSTOL (1683). Să ne împăr- tășim bunătăților tale. MOL. 1741, 421; cf. MOL. 1743, 421; MOL. 1747, 208r. (Mold.) A accepta. Holărîrea . . . toți o împărtășea. ILIODOR. 2. A se cumineca. Ă: în ziua de Gioie-Mare, cind vor să se împărtă* șască sfintelor, înfricosetoarelor taine. GHEORGACHI. B: (Fig.) Iară de vin să se ferească desăvîrșit. fără numai, de va face trebuință pentru slă- biciunea stomahului, atunci să se împărtășască puțintel. MD2, 2V. Etimologie: pref. in- A părtaș A suf. -i. ÎMPISTREALĂ s.f. (Mold.) Unitate de măsură egală cu distanța străbătută de o săgeată. Iară den afară de schit ca. la 9 impistreale era o capiște idolească. PAT. 1685, 19y ; cf. PAT. 1742, 238r. Etimologie: pref. in- A pistreală. Vezi și pis Ireală. Cf. p i s t r e a 1 ă (1), proașcă (2). ÎMPISTRELA vb. (Mold.) A stropi, a mînji. Daca luară veșmintul lui losif, ei giunghiară un iedus-au impistrelat cu sînge acel vesmîntu. CRON. 1689. 37r. Etimologie: împistreală A suf. -a. Vezi și pislrela, pislrelătură. Cf. pislrela. 1NALJOS adv. și s.n. 1. Adv. (Mold., ȚR) De sus în jos, la vale. A: în loc. vb. A face (cuiva) înalgiosul =-- a păgubi, a aduce prejudicii. Iar de au făcut cuivasi înalgiosul. tot pentru turci au făcut. URECHE; cf. CANTEMIR, IST.’; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-MUSTE. B: Niz- brudo, naljosul. ST. LEX., 295. 2. S.n. (Mold.) Pagubă, neajuns. Să răscumpere rușinea și nalgiosul carele au făcut lui. IT 1689. 121v. Nalgiuns. NCCD (gl.); cf. CANTEMIR. IST. Variante: înaltgiosul (PSEUDO-MUSTE), nalgiuns (NCCD gl.). nal- jos (ST. LEX., 295; IT 1689, 121v). 157 ÎNFRICA Etimologie: în 4- al 4- jos(ului); nalgîuns < (î)naljos -4 neagiuns). Cf. poznă (1). ÎNALTGIOSUL adv. v. înaljos. ÎNĂDUȘI vb. (Mold.) A omorî prin sufocare. Pre toți copilei} prea frumos parte bărbătească, în fașă, înăduși ia. NCCD, 313. Etimologie: pref. în- 4- năduși. Vezi și năduși. Cf. f o i t u i, n aduși, s u g u ș a. ÎNCĂREȘTE vb. (Ban.) A (se) încălzi. Enkeresk. Cal efacio. Enke- resku-me. Cale fio. AC, 337. Etimologie: lat. încalescere. Cf. p r i g o r i. INCELUI vb. (Ban., Trans. SV) A înșela, a amăgi. Nădeajdea aceștii lumi inceluiaște pre om și pre urmă-l umple de frică. PP, 35r. Decipio. Incsa- luesk. Csalok. LEX. MARȘ., 198. Nici nu poate minți si nici incelui. CAT., 6; cf. PSALT. SEC. XVII, apud TEW; PP, 3r, 38r,’85v. Etimologie: pref. in- 4- celui. Vezi și celșag, celui, celuitor, celuitură, inceluitor. Cf. celui, opaci, p o t i c ă 1 i. ÎNCELUITOR adj. și s.m. (Trans. SV) înșelător. Kuliniba-ncselui- tare. VISKI, apud TEW. Au fost perii ... ca de ar fi fost înceluitond și intărîtătorul norodului. CAT., 16. Etimologie: încelui 4- suf. -tor. Vezi și celșag, celui, celuitor, celuitură, incelui. Cf. a 1 n i c, a m ă g e 1 n i c, a m ă g e u, bala m u I, c e 1 a r- n i c, c e 1 u i t o r, h a m i ș, h î t r u (2), m a r g h i o I, m ă i e s l r e ț, opacilor, șugubăț (2), ș u v e a 1 n i c, telpiz. ÎNCEPENIE s.f. (Criș., Trans. SV) început. Începeniia. cuvintului tău. PSALT. (1651). Cel fără începenie pleacă-si cerbicea. sa cătră sluga sa. MOL. 1688, 245r; cf. N. TEST. (1648); MOL.16762, 64v. Etimologie: începe 4- suf. -enie. Cf. a r ă d a t. ÎNCÎȘTEGA vb. v. înciștiga. ÎNCÎȘTIGA vb. (Trans. SV) A se îngriji. C: Cu adevăr in desert se in- ciștigă. PSALT. (1651);.//A: cf. MOLITVENIC (sec. XVII). Variante: îneîștega (MOLITVENIC sec. XVII). Etimologie: pref. în- 4- cîștiga. Vezi și cîștiga, cîștiga. Cf. cîștiga, gîndi. ÎNCREDINȚI vb. (Trans. N) A logodi. Să mă pețas că, Ba si să mă-n credințască. CÎNTECE, 2r. Etimologie: pref. în- 4- credință 4- suf. -i. Vezi și credința. Cf. cred in ț a, j u r u i (1). ÎNFERA vb. v. înfiera. ÎNFIERA vb. (Mold.; despre mustață) A miji. Pină ajunge omul la virsta de 17 ani, adecă pină inceape (cum să dzice) a înfiera musteață, tot copil să cheamă. CD 1698, 40v ; cf. CD 1770, 50v. Variante: infera (CD 1770, 50v). Etimologie: lat. *infilare. ÎNFRICA vb. (Trans. SV) A se înfricoșa. Că nu infricară-se de Dum- nezeu. PS. SEC. XVIII, 38v. ÎNFRICAT 158. . Etimologie: pref. in- 4- frică + suf. -a. Vezi și fricos, înfricat. ÎNFRICAT adj. (Mold.) înfricoșător. Și înfricat și groznic s-au ară- tat asupra pizmașilor. DVS, 3r; cf. VARLAAM. Etimologie: înfrica. Vezi și fricos, înfrica. Cf. cumplit1 (1), fricos. ÎNGĂIMA vb. (Mold.) 1. A lungi vorba, a vorbi dezlînat. Sarniție mai pe larg îngăimă această disputație. CANTEMIR, IST. 2. A face ceva de mîntuială. Acesta de nu se va nevoi să lucreadze' toate lucrurile la vreamealor, ce o va numai îngăima (îngăla MU NT.), acesta să-și piardză munca. PRAV. & A sta la îndoială. Alt chip de chiverniseală să se afle și spre aceia a să nevoi să nu să îngaime. CI, 170. A se tulbura. în zădar să îngăimă tot pămîntul. DOSOFTEI, MOL.; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie necunoscută. Vezi și îngăimare, îngăiniat, îngăimeală. Cf. brodi (2), buigui (1); îngăla. ÎNGĂIMARE s.f. (Mold.) Nedumerire, încurcătură. Ce să răspunză cu toții în îngăimare sta. CANTEMIR, IST. Etimologie: îngăima. Vezi și îngăima, îngăimat, îngăimeală. Cf. aporie, învălătucitură. ÎNGĂIMAT adj. (Mold.) Nelămurit, încurcat. Deci stă de atunce Ho- ținui asa îngăimat . . .; nu știm de acum înainte ce a vre Dumnezeu să mai lucreze’. NECULCE. Etimologie: îngăima. Vezi și îngăima, îngăimare, îngăimeală. Cf. îwn v ăl ăwt u ci t. ÎNGĂIMEALĂ s.f. (Mold.) Vorbă încurcată, confuză. îngăimele ca acestea de vor mai pomeni și lucrul după poruncă de nu vor plini, cu pe- deapsă de moarte lăudîndu-li-să. CI, 170; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: îngăima + suf. -eală. Vezi și îngăima, îngăimare, îngăimat. Ci. b r o d e 1 n i c i t u r ă, buiguire (1), buiguitură. ÎNGĂLA vb. (ȚR) A face ceva de mîntuială. De nu se va nevoi să lucreze toate lucrurile [viei] la vremea lor, ce o va numai îngăla [îngăima MOLD.]. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie necunoscută. Ci. îngăima (2). ÎNGHIMPĂ vb. (ȚR) A înțepa. Ea să înghimpă de rug. E 1717, 160v. Etimologie: pref/ în- 4- ghimp(e) 4- suf. -a. Vezi și ghimp, ghimpa, ghimpos, înghimpat, înghimpos. Cf. ghimpa. ÎNGHIMPAT adj. (Mold.) întepat de ghimpe. Era înghimpat la un picior. MP 1691, 29v; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: înghimpă. Vezi și ghimp, ghimpa, ghimpos, înghimpă, înghimpos. ÎNGHIMPOS adj. (Mold., ȚR) Plin de ghimpi. A: Spini înghimpoși. VARLAAM ; cf. CANTEMIR, IST. B: Lemne înghimpoase. BIBLIA (1688),. apud TDRG; cf. MINEIUL (1776). Etimologie: pref. în- 4- ghimp(e) 4- suf. -os. 159 ÎNTIRI Vezi și ghimp, ghimpa, ghimpos, înghimpa, înghimpat. Cf. g himpo s. ÎNGLOTA vb. v. îngloti. ÎNGLOTI vb. 1. (Mold., Criș., Trans. S; despre oști) A se aduna, a se strînge în cete. A: Și si-au înglotit oastea neamțul . .’. și au început a se batere . . . cu franțujii. NECULCE; cf. M. COSTIN; PSEUDO-MUSTE. C: împregiurul scaunului tău înglotescu îngerii. MOL. 1 67 62, llnv- cf PSALT. (1651); TI (gl.).^ 2. (Mold.) A se îngrămădi. înglotindu-să mai mult nărod pe ulițe. Foca au trimis să-i potolească. CANTEMIR^ IST.; cf. DOSOFTEI. VS/o Fig. Datoria se înglotia. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. NECULCE. Variante: înglota (TI, gl.). Etimologie: pref. in — + gloată + suf. — i. Cf. buluci; boți (2), decăsi. ÎNJURA vb. (ȚR, Trans. SE) A ocări, a adresa cuvinte insultătoare. B: Cela ce va înjura sau va vătăma pre soli, acela iaste ca și furul. ÎNDREP- TAREA LEGII. Și pre urmă ne-au făcut cîini și ne-au înjurat. E ante 1704, 14v. Toți îl mustră si-l înjură si-l bleastemă. MĂRG. 1747. 21r- cf LEX. 1683, 2ir; MĂRG. 1691, 20v; ĂNTIM; E 1717, 91v; IM 1730. 16< C: Nant îl înjură și-l goni. E 1703, 136v.//A: Si pe urmă injurindu-l. IM 1754, 10v. Etimologie: lat. injuriare. Vezi și înjurat, înjurător. Cf. 1 i h ă i, toi. ÎNJURAT adj. OR) Care a fost înjurat. [Substantival) Cela ce va înjura, pre un om . . . acela se va pedepsi ... ca si cind are fi înjuratul de față. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: înjura. Vezi șijnjura, înjurător. ÎNJURĂTOR s.m. (ȚR) Cel care înjură. Se va certa ca si un înjură- ioriu. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: înjura H- suf. -tor. Vezi și înjura, înjurat. ÎNLUMINA vb. (Ban., Trans. SV) A lumina. Enluminedz. Ilb>mino. AC, 337; cf. NT 1648, lv. Etimologie: pref. în- + lumina. Vezi și inluminat. ÎNLUMINAT adj. (Ban.) Luminat. Enluminal. Illuminalus. AC- 337. Etimologie: înlumina. Vezi vși înlumina. ÎNMĂ s.f. v. îmă. ÎNSAMA vb. (Mold.) A agonisi, a procura. A: Nice mir nu putură însăma să ungă trupul. VARLAAM. Să îmbie să însame bani. AXINTE URICARIUL. // Cs Nice mir . . . nu putură însăma să ungă trupul. C 1729, 56v. Etimologie: pref. în- Ț- samă. Cf. surzui (1). ÎNTĂRÂT adj. (Criș.) împovărat. îmblați cătră mine toți ceia ce v-ați ustănit și simteți întărâți. C 1692, 510v. Etimologie: pref. în- -Ț tar Ț- suf. -at. Vezi si tar, tăroasă. ÎNTIRI vb. (Mold.) 1. A alunga. Toți păgînii ce mă-ncungi urară cu Domnul i-am întirit din țară. DOSOFTEI, PS. ÎNTROLOCA 250 ’V 2. A urmări, a hăitui, a prigoni. Goniia și întiria pre creștini. DOSOF- . TEI, VS. Cu neastâmpărată vrăjmășie într-acela chip îl goniia și nepărăsit de atita vreme îl întiriia. CI, 176; cf. CI, 98; CANTEMIR, HR. Etimologie: cf. bg. tirijam. Cf. dudui, p o g o n i, țipa, z o g o n i. ÎNTROLOCA vb. (Mold.) A uni, a aduna. (Fig.) Sufletele și inimile a se întroloca și a se împreuna . . . poftește. CANTEMIR, IST. ’ Etimologie: întruloc 4- suf. -a. Vezi și neinlrulocat. ÎNVĂLĂTUCI vb. (Mold.) A înfășură. Trii peri din cosița-i zmul~ gîndu-i, unul la grumazi, altul la brațe, iar al triilea la mijloc îm[i] învă- lătuci. CÂNI EMIR, IST. 0 Fig. Săracul, învălătucit de grijă și de primej- dii. NCCD, 308; cf. N. COSTIN; NCCD, 355. ♦ A încurca,’a împiedica. Picioarele a fugi se împiadecă și în toate ierbșoarele se învălătucesc. CANTE- MIR, IST. O Fig. Istoria din sine chiară și curată iaste, însă cu tîlcurile ... mai mult înnecîndu-să si învălătucindu-să ... slobod să umble... nu va putea. CANTEMIR, HR. Etimologie: pref. în- 4- vălătuc 4- suf. -i. Vezi și învălătucit, învălătucitură. ÎNVĂLĂTUCIT adj. (Mold.) încurcat, obscur. învălătucite cuvintele hrizmosului tău ce vor să însemneze aievea să-mi spui te poftesc. CANTEMIR, IST. Etimologie: învălătuci. Vezi și învălătuci, învălătucitură. Cf. îngăima t. ÎNVĂLĂTUCITURĂ s.f. (Mold.) încurcătură. Din toate învălătucită- rele d descurca. CANTEMIR, IST. Etimologie: învălătuci 4- suf. -(i)tură. Vezi și învălătuci, învălătucit. Cf. aporie, îngăimare. ÎNVĂLUȘAG s.n. (Mold.) Tulburare, scandal. Vădzuiu mulțime ne- numărată de arapi . . . făcînd gilcevi si învălusaguri si zbierind ca niște hieri sălbatece. VSV 1691, 131v; cf. VSV 1742, 182r. Etimologie: pref. în- 4- vălușag. Vezi și vălășag. Cf. c a 1 a b a 1 î c, dihonie, h ă b r u ș a g, p o t c ă, p r i g o a- n ă, vălășag, zarvă, zavistie, zăhăială; holcă, v r e a- v ă. ÎN VESTE vb. (Mold., Trans. SV) A (se) îmbrăca. A: Te scoală de le-nveasle si te-ncinge. DOSOFTEI, VS. Cu hainele meale te învesti. CD 1698. 27r; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, LITURGHIER; CD 1698, 9' : CI, 101; CD 1770, 10v. O Fig. Ca-n Selmon cînd cade omătul de albeaș- te. asea toată tara cu tine s-a înveaste. DOSOFTEI, PS; cf. DOSOFTEI, MOL.: N. COSTIN; CANTEMIR’, IST. C: Si în mare frîmseațe înves- tite. PS. SEC. XVIII, 53r. Variante: învesti (PS. SEC. XVIII, 53r). Etimologie: lat. investire. ÎN VEȘTI vb. v. învește. ÎNVÎRVOMĂT adj. (Mold.) Covîrșitor, perfect. Nevoință învîrvomată [lemma: covîrșitoare} și viață curată. DVS, 4r; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: învîrvoma. JAC s.n. (Meld.) Jaf. Cit le iaste lor văduva de apucat și săracul de jac. DP, 26r. Și multe răutăți si jacuri au făcut prin tirgu. PSEUDO-COS- TIN ; cf. URECHE; DP, liv; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, HR.; NCCD (gl.); NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. O Loc. vb. A da jac = a jefui. Au dat jac pen bisearici. IM 1754, 74v; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. zsăk. Cf. pol. iak. Vezi și jăcaș, jăcui, jăcuire. Cf. jăcuire, 1 o t r i e, tîlhărit, tîlhușag. JALE s.f. (Mold.) Dorință fierbinte. Pofta lăcomiii si jealea mărimei numelui. CANTEMIR, IST. Etimologie: sl. ăall. Cf. jelanie. JALOBĂ s.f. (Mold.) Jalbă. Să nu poată grăi cătră giudei să-și spuie jaloba. PRAV. Că acestu domnu ... au ascultat si giudecat jalobele săra- cilor. NCCD, 288; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST. Etimologie: rus., pol. ăaloba. Cf. a r t i c. JĂCAȘ s.m. (Mold.) Hoț, tîlhar. Jacaș. NCCD (gl.). Jăcașii lor și pină la Rodostos . . . au agiuns. CANTEMIR,’ HR.; cf. PSEUDO-xĂMIRxĂS (gl.); NECULCE. Etimologie: jac + suf. -aș. Vezi și jac, jăcui, jăcuire. Cf. h î n s a r (1), lotru. JĂCUI vb. (Mold.) A jefui, a prăda. A: Prădind și jăcuind. URECHE. De averile lor și de viată i-au jecuit. NCCD, 238 ; cf. VARLAAM; PRAV. • DOSOFTEI, VS; MOLITVENIC (sec. XVII); PSEUDO-COSTIN, 20v’ AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-MUSTE; NE- CULCE. O Fig. Voiu lua hotarăle limbilor și virtutea lor voiu jecui. DP. 2JV. ,//B: Jăcuiră toată tabăra. BIBLIA (1688). Variante: jecui (VARLAAM; PRAV.; MOLITVENIC (sec. XVID- AXINTE URICARIUL; NCCD, 238; PSEUDO-COSTIN, 20v; CANTE- MIR, HR.). Etimologie: jac 4- suf. -ui. Cf. ucr. iakuvati, magh. zsâkolnî. Vezi și jac, jăcaș, jăcuire. Cf. lotri, t î l’h u i. JĂCUIRE s.f. (Mold.) Prădare, jaf. Jăcuirea și averea cea rrea pre carea ... nu să cade a o face. II 1764, 19r. Etimologie: jăcui. JĂLAȘ 162 Vezi și jac, jăcaș, jăcui. Cf. jac, 1 o t r i e, tîlhărit, tîlhușag. JĂLAȘ adj. (Trans. N) Trist. lo-s acela care mă ciut Și mă izbesc ca frunza ghie vint, Cu inimă jălașă sint. CÎNTECE, 6V; cf. CÎNTECE, 10r. Etimologie: jale + suf. -aș. Cf. m i 1 o s, o 1 e c ă i o s. JĂRATEC s.n. (Mold., ȚR, Trans. SV) Cărbuni aprinși. A: l-au tur- natu-i jeratec preste cerbice. DOSOFTEI, VS. B: îl unseră cu untdelemn pre cap și-i turnară jăratec aprins. M 1698, 45v. O Fig. Arătindu-te, Si- meone, jăratec înțelegător iu, nu te-ai închinat focului. M 1780, apr. 60\ col. I; cf. MINEIUL (1776); M 1779, febr., 43v, col. II. C: Făcuse jă- ratec. că era frig si să încălziia. NT 1648, 129v. Variante: jeratec (DOSOFTEI, VS; MINEIUL (1776); M 1779, febr., 43v, col. II). Etimologie: sl. zaratuku. GL j ărișt e (1), j e g. JĂRIȘTE s.f. (Mold.) 1. Jăratec; locul pe care se așază jăratecul (pentru jertfă). Răsturnindu-i jerîștea cu jărtoele idolești. DOSOFTEI, VS. 2. Locul unde a ars o casă. I-au răsipit casele ... de au rămas nu- mai jăriș te. NECULCE; cf. PSEUDO-COSTIN. Variante: jeriște (DOSOFTEI, VS). Etimologie: jar Ț- suf. -iște. Cf. j ă r a t e c, jeg. JECUI vb. v. jăcui. JEG s.n. (Ban.) Cărbuni aprinși. Pruna. Seg. Eleven Szen. LEX. MARȘ., 239. Etimologie: sl. zegu, bg. 2eg. Cf. jăratec, jăriște (1). JELANIE s.f. (Mold.) Dorință fierbinte, dor. Era aprinsă de jelanie dumnezăiască. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. zelanije. Cf. j a 1 e. JELEAR s.m. (Criș., Trans. SV, Trans. N) Clăcaș. Jelearii carii lă- cuiesc in casa mea. SA, 29v. Nu lucra nice tu, nice femeaia ta, nice sluga ta, nice dobitocul tău, nice jileariul tău. C 1692, 502v. Nu lucra intr-acea zi nemică, nice tu . . . nice jilearii tăi. D2, 70r; cf. CAT. CALV., apud TEW; C 1692, 542r. Etimologie: magh. zseller. Cf. i o b a g i, rumân, vecin. JERATEC s.n. v. jăratec. JERIȘTE s.f. v. jăriște. JIREÂBIE s.f. (Mold.) Fîșie de pămînt (moștenită). Ițfi] voiu da ... jireabia ta cea măsurată. DOSOFTEI, PS. Etimologie: pol. Eerebie, ucr. zerebij. JOACĂ s.f. (Mold.) Joc. [Băiatul] feace o gioacă cu alti cuconi. DOSOF- TEI, VS; cf. CANTEMIR, IST. Variante: gioaică (CANTEMIR, IST.). Etimologie: juca. JOLTAR s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Psalm. Sholtar. Psalmus. AC, 370. Sfîntul David scrie in joltariul său. MIȘC. SEC. XVII, 81r: cf. A- GYAGFALVI, apud TEW ; VCC (foaia de titlu); MIȘC. SEC. XVII, 85r Etimologie: magh. zsoltâr. 163 JUPÎNEASĂ JUDE s.m. 1. (Mold., Trans. SV) Principe, domn. A: Lăudați pre Domnul . . . boiari, giudeci, năroadele toate. DOSOFTEI, PS. C: Cu bo- iarii si cu giudecii oamenilor. PSALT. (1651). // B: Knșz, judele. ST. LEX., 286. 2. (Mold.) Judecător. Cărțile giudeatelor [lemma: giudecilor]. DOSOF- TEI, VS. Forme gramaticale: pl. judeci (PSALT. (1651); DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS). Etimologie: lat. judex. Cf. b i r ă u (1), chinez. JULI vb. (Mold.) A lua pielea prin rănire ușoară, a zdreli. Pulpile să nu-i julească. CANTEMIR, IST.; cf. CANTEMIR, HR. Etimologie: bg. zulja. Vezi și julire. JULIRE s.f. (Mold.) Luarea pielii, zdrelire. (Fig.) Betejirea și julirea cinstii, a slăvii numelui. CANTEMIR, IST. Etimologie: juli. Vezi și juli. JUNE s.m. (Ban.) Logodnic, mire. Giune. Sponsus. AC, 342. Etimologie: lat. juvenis. Vezi și junei, j unelaș. Cf. ginere, mire. JUNEL s.m. (Ban.) Diminutiv al lui j u n e. Gsunyel. Sponsulus. AC, 342. Etimologie: june + suf. -el. Vezi și june, junelaș. Cf. j u n e 1 aș. JUNELAȘ s.m. (Ban.) Diminutiv al lui june. Gsunelash. Sponsu- lus. AC, 342. Etimologie: junei + suf. -aș. Vezi și june, junei. Cf. j u n e 1. JUPÎN s.m. (Mold.) Stăpîn. Sluga ce va fura în casa giupinu-său [MUNT. stăpînu-său]. PRAV. O arătă stăpînu-său, deci zisă'. „Dă-mi, giupîne, ce mi-ai giuruit." E 1779, 13r; cf. VARLAAM; DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Vezi și jupîneasă. JUPÎNEASĂ s.f. (Mold., ȚR, Ban.) 1. Soție de boier. A: Cela ce va lua doi muieri și amîndoauă giupînease să se cearte. PRAV. Au pribegit în Țara Leșască luîndu-ș și giupîneasa. NCL II, 299. Blagorodnicilor boiari și giupînese și fiilor lor. SP, 27r; cf. VARLAAM; NCL II, 295. B: Tri- mise pre doamnă-sa la Giurgiov împreună cu toate jupînesele boierilor. LET. ȚR, 75v. Le luau toate avuțiile si să culca cu toate jupînesele si cocoanele lor. GL 9r; cf. GAVRIL, NIF.; ÎNDREPTAREA LEGII; BIBLIA (1688); ISOPIE (1705); POVESTE DE FOLOS A LUI ALEXIE (1760). C: Gsupenase. AC, 342. 2. Doamnă, cocoană. A: O muiare giupîneasă . . . trecea pre acel loc. VARLAAM. Am văzut . . . săzînd în fereastră giupîneasa sau do(a)mna aceea. H 1771, 84v; cf. DOSOFTEI, VS; NECULCE; IM 1754, 74v; H 1771, 84r, 85r; H 17791, 46v. B: întru acea cetate era o jupîneasă de neam mare. MINEIUL (1776); cf. IM 1730, 104v. O Fig. Jupîneasă vul- pe. ISOPIE (1705). C: Gsupenase. AC, 342. Etimologie: jupîn + suf. -easă. Vezi și jupîn. JTRUI 164 JURUI vb. (Mold.) 1. A făgădui de soție. Sora lui craiu, Elisafta, ce i-o giuruise Alexandru-Crai. URECHE. 2. A făgădui. A: Și giurui câ-i va da lui ocină. AP. 1646, 18v. Viiața iaste neștiută. Și pînă la ce vreme iaste giuruită. CVL, 15 ; cf. VARLAAM* PRAV.; DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS; CD 1698, 4V, 5r, 26v 42r: N. COSTIN; CI, 171, 173; NCCD (gl.); NECULCE, apud TEW; CD 1770, 5r, 52v; E 1779, 13r.//B: De nevoie se juruiesc mult cu cuvintul, iar cu lucrul nu iaste nimic. E ante 1704, 26r; cf. CRON. 1687, 31r. Etimologie: magh. gyfîru, cf. gyurfîzni. Vezi și juruință, juruire, juruit, juruită. Cf. credința, încredinți. JURUINȚĂs.f. (Mold.) Făgăduință. A: Giuruințe cari le-au giuruit Dum- nezău. VARLAAM. Ai trirăis . . . giuruința ta pre șe[r]bii tăi, pre părinții noștri. DM, 34r. Acestea sint giuruințele filozofilor. E 1779, 13v; cf URE- CHE; PRAV.; CANTEMIR, HR.//C: Giuruința lui Pavel Apostol. C 1737, 19r. Etimologie: junii + suf. -ință. Vezi și jurui, juruire, juruit, juruită. Cf. f ă g a d ă, f ă g ă d a ș, f ă g ă d u i a 1 ă, juruire, juru- ită. JURUIRE s.f. (Mold.) Făgăduință. Și să apropie vreamea giuruirei ce să giurasă Dumnedzău lui Avram. AP. 1646, 20r; cf. VARLAAM. Etimologie: jurui. Vezi și jurui, juruință, juruit, juruită. Cf. făgadă, făgădaș, făgăduială, juruință, juruită. JURUIT adj. (Mold.) Făgăduit. Destoinici să ne facă giuruitelor bunuri. DM, 7V. O (Substantival) Să vă spodobască și giuruitului de la sine bine să vă îndulciți. DM, 41r. Etimologie: jurui. Vezi și jurui, juruință, juruire, juruită. JURUITĂ s.f. (Mold.) Făgăduință. [Crocodilul] tare cuvintele și giu- ruitele Hameleonului poftorind. CI, 171. Giuruită călugării(i). MOL. 1754 -1762, 21r; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS. Etimologie: jurui. Vezi și jurui, juruință, juruire, juruit. Cf. făgadă, făgădaș, făgăduială, juruință, j u- r u i r e. L LA vb. (Mold., Ban., Trans. SV) A spăla. A: Să-și lea cămeșile lor DOSOFTEI, PARIMIAR. C: Lau. Lavo. AC, 349. La-mă-veri' și mai vir- tos de zăpada înălbi-mă-voiu. PS. SEC. XVIII, 36r. 0 Fig. Ce mai vîrtos mă lă de fărălegile medie, PS. SEC. XVIII, 34v. Etimologie: lat. lavare. Vezi și nelăut. LADĂ s.f. (Ban., Trans. SVj Sicriu. Lade. Cista. Arca. AC, 349. îngerul care mi-au dat Dumnezeu în sfintul botez și îngerul carele mi-au luat sufletul stau amîndoi deasupra lăzii și ascultă cum popii îmi cer bul- ciugul. IERT., 15r. Etimologie: magh. lada, germ. Lade. Cf. ser., pol. Iad, ucr. lado. Cf. cop îrș eu, coșciug (2). LAGUM s.n. (Mold., ȚR) Mină (pentru explozii). A: Așe puind la- gum iarbă de șinele pe suptu zidurile cetăților, le-au aruncat den temelie. PSEUDO-COSTIN, 23r. Au spart cu lagumul zidul despre poartă. IM 1754. 80v. Făcură. . . lagumuri ca să apere locul de vrăjmași. VP, 68r* cf. URECHE; NECULCE; PSEUDO-MUSTE; IM 1754, 73r, 73v. B: Altii în lagum frigîndu-se cu văpaie de foc. IM 1730, 103r; cf. IM 1730, 102v, 103v, 113v. Etimologie: tc. lagum. Vezi și lagumgiu. LAGUMGIU s.m. (Mold.) Soldat artificier. Pomosnicul si minerii, adecă lagumgiii. PSEUDO-COSTIN; cf. N. COSTIN. Etimologie: tc. lagumeu. Vezi și lagum. LAPOVIȚĂ s.f. (Mold., ȚR) Ninsoare amestecată cu ploaie. A: Fiind ploaie cu lapoviță. IM 1754, 9r. B: Lapoviță. IM 1730, 14v. Etimologie: bg., ser. lapavica. LARD s.n. (Ban.) Slănină. Lard. Laridum. AC, 349. Etimologie: lat. lardum. Vezi și lărdos. Cf. ș p e c. LASCĂ s.f. (Mold.) Bunătate, favoare. Mare cătră Dumnedzău avea Iască. CD 1698, 12v. Și tot de același neam sînt si cei cu Iască minciunoasă. BUCOAVNĂ 1775, 56r; cf. CD 1770, 14r. Etimologie: ucr. laska. Vezi și lascăv, lăscui. Cf. bjinețe. LASCAV adj. (Mold.) Binevoitor. Că toată inima rea a toată răutatea deschisă gazdă și lascăvă ospătătoare iaste. CI, 173. îmblarea cea bună și LAZ 166 lascavă, blindeațele, neaducerea-aminte de răutate. BUCOAVNĂ 1775, 50r; cf. PSEUDO-COSTIN; VP, 79r; CANTEMIR, IST. Etimologie: ucr. laskav. Vezi și Iască, lăscui. Cf. omenit. LAZ s.n. (Mold.) 1. Teren defrișat. Au tăiat pădurea sau au săpat de au făcut laz [MUNT. c u r ă t u r ă]. PRAV. 2. Ogradă. Cela ce să va apuca de o casă pustiită sau de vreun laz [MUNT. .-ogradă] părăsit. PRAV. Etimologie: ucr. laz. Cf. magh. las, ser. laz. Vezi și lăzui, lăzuit. Cf. t î r ș i t u r ă. LĂDUNCĂ s.f. (Mold.) Cartușieră. Dărăbanii foarte imbrăcați bine . .. cu table de argint la șolduri pre lădunci. M. COSTIN; cf. NECULCE. Etimologie: rus. ladunka (< germ. Ladung). Cf. 1 o d i n g. LĂLĂI vb. (Mold.) A fredona. De cite ori au lălăit cintece lumești. VSV 1742, 185r. Etimologie: formație onomatopeică. LĂMPAȘ s.n. (Ban., Trans. SV) Felinar. Ceale feate tnțeleapte care au luat uloiu destul în lămpașele sale. SA, 73r. Lempash. Lampas. AC, 350; cf. NT 1648, 32v, 33r; LEX. MARȘ., 114; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. lămpăs. Vezi și lămpășel. LĂMPĂȘELs.n. (Ban.) Diminutival lui lămpaș. Lempeshel. AC,350. Etimologie: lămpaș + suf. -el. Vezi și lămpaș. LĂRDOS adj. (Ban.) Slăninos. Lerdos. Lerdum habens. AC, 350. Etimologie: lard + suf. -os. Vezi și lard. LĂSCUI vb. (Mold.) A amăgi. Numai să lăscuiesc pre sine cu a celora agiutoriu, cu totul să făgăduiesc negrijii și norocirii. BUCOAVNĂ 1775, 34v—35r. Etimologie: Iască + suf. -ui; cf. sl. Iask(ov)ati. Vezi și Iască, lascăv. Cf. șutii i. LĂURUSCĂ s.f. (Mold., Ban.) Viță sălbatică. A: Și am plintat vie deasă . . . ș-am așteptat să facă struguri de poamă, iară ea face lăuruscă. DP, 13r. C: Leuruske. Labrusca. AC, 350. Etimologie: lat. labrusca, LĂZUI vb. (Trans. N) A defrișa. (Fig.) Mă țin numai cu cuvintu Care iute zbor in vintu. Dar judece-le cel drept si sfintu Le-a lăzui dim pămintu. CÎNTECE, lv. Etimologie: laz + suf. -ui. Vezi și laz, lăzuit. LĂZUIT adj. (Trans. N) Defrișat. (Fig.) De m-aș vedea hodinită, De supărări lăzuită. CÎNTECE, 5r. Etimologie: lăzui. Vezi și laz, lăzui. 167 LE GHIN LEAFĂ s.f. 1. (Mold., ȚR, Ban.) Soldă a ostașilor. A: Strinseră oaste cu leafa. URECHE. Acolo s-au dat leafa ghenicearilor. IM 1754, 143r. B: Să dai lefi slujitorilor. NEAGOE. Au poruncit de le-au făcut leafă. IM 1730, 12v; cf. IM 1730, 202r. C: Lafe. Stipenâium. AC, 349. Liefa. Praevenda (= Praebenda). AC, 350. + (Mold.) Slujba de mercenar. Feciori de boieri se ducea la lefe, unii la moscali, unii la lesi. NECULCE; cf. M. COSTIN; IM 1754, 8r; VP, 64r. 2. (Mold., ȚR) Plată, salariu. A: Pre nimenea nu asupriți, nice să grăiți de rău, ce vă agiungă leafa voastră. ANT., 1726, 216v. El mi-au zis să-i fac leafă, pre zi cite 10 galbeni. H 1771, 94r. B: Primindu-l cu cinste și leafă făcindu-i, au șezut acolo pînă i-au venit rîndul la domnie. R. PO- PESCU. Variante: lefe (NECULCE), liefă (AC, 350). Etimologie: bg. lefe, ser. (u)lefa. Cf. tc. ulâfe. Vezi si lefegiu. LEAGĂN s.n. (Mold.) Trăsură. Acea jupineasă au găsit leagăn cu cai șî 12 voinici. URECHE. Și adecă un bărbat arap spin . . . era întoreîndu- să și ședea în leagănul său. AP 1646, 27r; cf. VARLAAM. Forme gramaticale: pl. leagene (VARLAAM). Etimologie: legăna. Cf. butcă. LEANCĂ s.f. (Mold.) Haină lungă pînă la călcîie. Deschizîndu-mi leanca, și-au băgat mina și mi-au pipăit tot trupul. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. Ijanka. LEAȘNIC s.m. (Mold.) 1. Pînditor. Se pun leașnici, întind lațuri și stau de vîneadză. DOSOFTEI, PS. 2. Ascunzătoarea vînătorului. Ascuns se supune în le-asnici cu bogatii. DOSOFTEI, PS; cf. IOAN DIN VASLUI. Etimologie: leș(ui) suf. -nic. Vezi și aleș, dleșui, leș, leșui, leșuitor, leșuitură. Cf. leșuitor. LEFE s. f. v. leafă. LEFEGIU s.m. v. lefegiu. LEFEGIU s.m. (Mold., ȚR, Ban.) Mercenar. A: Ci gîndi ca să nu se încrează țării și lefeciilor de țară. URECHE; cf. NECULCE. B: Inăl- țați pe vreun lefegiu să-l puneți spătar. NEAGOE; cf. R. GRECEANLL Cr Lefegsiu. Stipendiarius. AC, 350. Variante: lefeciu (URECHE; R. GRECEANU; NECULCE). Etimologie: tc. ulâfeci. Vezi și leafă. LEGĂNA vb. (Mold., Criș., Trans. SV, Trans. N) A se clătina. A: Tot pămîntul să rîdică Și să leagănă de frică. DOSOFTEI, PS. O Fig. Ștefan-1odă îmbla legănîndu-se încotro va lua. M. COSTIN. C: Leagănă cu capul, cu ochii clipesc. VCC, 40. Pămîntul se va legăna. POGREB., 97v; cf. STR., 49r; PS. SEC. XVIII, 32r. Etimologie: lat. *liginare. Cf. tremura. LEGĂTUI vb. (Trans. SV) A obliga, a angaja. Iată, veni muierea precum să legătuisă. PF, 72r. Etimologie: legat (< lega) + suf. -ui. LEGHEN s.n. v. lighean. LE GHIN s.n. v. lighean. LEHĂI 168 LEHĂI vb. v. lihăi. LEICĂ s.f. (Mold.) Pîlnie. în mina stingă ținea o lelea a eăria levie pină jos . . . ajungea. CANTEMIR, IST. Etimologie: rus. lejka, ucr. lijka. Cf. t o 1 c e r. LEPEDEU s.n. (Ban., Trans. SV) Cearceaf. Linteum. Lepeded. Lepedo. LEX. MARȘ., 224. Să se învălească in lepedeu ud bine. PL, 145r; cf. MȘE, 81. Etimologie: magh. Ieped6. Cf. p r o s t i r e. LESNE adv. (Cris., Trans. SV) Ieftin. Foarte lesnă oi-l voiu da. MIȘC. SEC. XVII, 49r; cf.* MȘE, 81. Etimologie: bg. lesno. LEȘ s.n. (Mold., Ban.) Pîndă. A: Ereticii lui Naoot . . . puși in leș la strîmtori. DOSOFTEI, VS. C: Lesh. Insidiae. AC, 350. Etimologie: magh. Ies. Vezi și ales, aleșui, leașnic, leșui, leșuitor, leșuitură. Cf. 1 e ș u î t u r ă. LEȘUI vb. (Mold., Ban., Trans. SV) A sta la pîndâ. A: Plndindu-l și leșuind la strimtoare. DOSOFTEI, VS; cf. VARLAAM. C: Leșuiaște intru ascuns ca leul în sălașul său. PSALT. (1651). împregiur mă leșuiesc. VCC, 36. Leshuiesk. Insidior. AC, 350; cf. N. TEST. (1648), apud TEW, s.v. alesui; SICRIUL DE AUR, apud TEW, s.v. alesui; VISKI, apud TEW. s.v: aleșui; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW, s.v. aleșui; PS. SEC. XVIII, 132v. Etimologie: leș H- suf. -ui. Vezi și aleș, aleșui, leașnic, leș, leșuitor, leșuitură. Cf. aleșui. LEȘUITOR s.m. (Trans. SV) Pînditor. Puind leșuitori să-l omoară. N. TEST. (1648). Etimologie: leșui -p suf. -tor. Vezi și aleș, aleșui, leașnic, leș, leșui, leșuitură. Cf. leașnic’ (1). LEȘUITURĂ s.f. (Mold.) Pîndă. Nime nu scapă de leșuiturile vrăj- moșului. DOSOFTEI, VS. Etimologie: leșui 4- suf. -tură. Vezi și aleș, aleșui, leașnic, leș, leșui, leșuitor. Cf. leș. LIBADE s.f. (Mold.) Anteriu. Un rînd de straie de postav, libade și giube. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. libade. LIEFĂ, s.f. v. leafă. LIFURI vb. (Ban.) A lingări, a gusta din toate mîncările. Lifuresc AC, 351. Etimologie necunoscută. Vezi și lifuroi. LIFUROI s.m. (Ban.) Pici, țînc. Lifurony. AC, 350. Etimologie: lifuri 4- suf. -oi. Vezi și lifuri. LIGHEAN s.n. (Mold., ȚR, Ban.) Vas cu margini largi, folosit de obicei pentru spălat. A: Lighean cu ibric de argint. NECULCE. Răpia . .. cine căldări, cine ligheanuri. IM 1754, 75r. B: Un leghin plin de apă. BIBLIA (1688). Bagă apă în leghin si mergi de spală picioarele oaspelui. 1SOPIE (1705); cf. IM 1730, 105v. C:’ Legen. Pelvis. AC, 350. LIPSĂ 369 Variante: leghen (AC, 350), leghin (BIBLIA 1688; ISOPIE (1705). Etimologie: tc. ligen, legen. Cf. m e d e 1 n i t ă. LIHĂI vb. (Mold.) A se certa. Pentru care pricină mai pierdem noi AlUa vreme lihăindu intru noi? B 1774, 27v. ♦ Ă ocări; a bîrfi. Și lingă site multe ce lehăia, au început a le face si stihuri în scris. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: lehăi (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU) Etimologie necunoscută. Cf. prigoni; înjura, toi. LEHOT adj. (Ban.) Fără gust, fad. Lihot. AC, 350. Etimologie: sl. lihu; cf. sl. litota, lihodei. LIMAN s.n. (Mold., ȚR) Port. A: Au așezat limanurile, scalele mării. NCL I, 28. Gindea să întemeiază vreun liman la Marea Baltică. VP, 53r; Gf. N. COSTIN; PSEUDO-AMIRAS; H 1778, 113*, 117*; H 17791, 82v, 85v. B: (Fig.) Adincul muceniciei neudat ai trecui și cătră limanurile ceale de sus cu toată avuțiia ai ajuns. M 1780, mai, 57v. J/ C: Pe mărginea apei Neva, spre casa limanului celui mare slăvit, de acolo pre lingă apă. ÎMP, 69v. ♦Adăpost, refugiu. A: (Fig.) Limanul bunei alinări. ÎP, 11*; cf. CANTEMIR, IST.; AR, 62v, 79v, 84r; MOL. 1754-1762, 29r; SP, 8r, 19*. B: (Fig.) Alerg la limanul bunătății tale. M 1780, iul. U2V, col. II: cf. ANTIM; M 1776, 178*, col. I; M 1778, 177v, col. II, 178*, col. I; M 1779, febr., 47*, col. I, mart., 49*, col. I, dec.,220v, col. I.//C: (Fig.) La limanul voiți} tale să scape. SVA, 9V. Etimologie: tc. liman. Cf. pristaniște, schelă (1). LINCOTE s.f. pl. (Mold.) Vorbe amăgitoare. Să va fi îndemnat fata, după multe lincote [1 i n g u ș a 1 e MUNT.) și giuruințe. PRAV. Etimologie: cf. sl. lokati. LLNIȘOB adj. și adv. 1. Adj. (Mold.; despre sunete) Lipsit de inten- sitate, încet. Glas ... linișor. DOSOFTEI, VS. 2. Adv. (Mold., Trans. SV) Cublîndețe, calm. A: Grăindu-i lui cu milă, linișor. MP, 1691, 17*. Linișor vorovind între dinsii. VSV 1691, 132*;, cf. DOSOFTEI, VS; VSV 1691, 139*; VSV 1742, 182*, 190v. C: Vor- bind cu ei linișor. VSV 1705, 228*. Etimologie: lin 4- suf. -ișor. LIPCAN s.m. (Mold.) Oștean recrutat din tătarii așezați la Hotin. Și-au făcut. . . vreo cinci-sase steaguri de lefecii și două steaguri de lipcani. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: tăt. lipkan. LIPSĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Nevoie. C: Nu cheltui pre lucru ca acela pre care n-ai nice o lipsă, ce numai pre care ai lipsă. CS, 35v. Lip- sza. Necessitas. AC, 351. în lipsele noastre să ne agiutăm. PP, 75v; cf. NT 1648, 248r, 249*,: CS, 26*, 64v, 66*, 67*, 79v. O (Trans. SV) Loc. adj. De lipsă = necesar. Cu ce e de lipsă de vreame să se grijască. CS, 40*. A treia faptă bună carea-i mai de lipsă, omului creștin. PP, 62v; cf. SAVA, AȘEZĂM ÎNTURI LE; CS, 18v; PP, 5V, 66v. Loc. vb. (Trans. SV) A avea lipsă = a trebui. Cărtularii cei învățat au lipsă ca. să margă și ei în casa lui Dumnezău? CS, 94*. (Mold., Trans. SV) A îi lipsă = a trebui. A: Lui Dumnezeu nu [îi] e lipsă să învețe de la om nimica. N. COSTIN. C: Iaste lipsă tuturora să să depărteaze de care minciună iaste mai mică. CS, 98*; cf. SAVA, AȘEZĂM ÎNTURILE; CS, 17*, 35r, 95*, 98T. LIPSI 170 Etimologie: lipsi. Vezi și lipsi. Cf. niștotă (2), sucșig; lipsi. LIPSI vb. (Ban., Trans. SV) A trebui. El ști destul, nu-i lipseaște mai mult să înveațe. CS, 92r. Lipszeszk. Placeo. Obligo. Eliminor. AC, 350. Nu numai a sti, ce lipseaste si a înteleage. PP, 5V; cf. PP, lv, 2V, 3r, 3\ 4V, 5V, 34v, 40v, 75v, 99r,’100v, 101L Etimologie: ngr. lipso (viit. lui lipo). Vezi și lipsă. Cf. lipsă (a f i a aveați. LOCMA s.f (Mold.) Cîștig, chilipir. Cerea una ca aceasta, fiind învă- țat cu locmale mai mari. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. lokma. LODING s.n. (Ban.) Cartușieră. Loding. AC, 351. Etimologie: magh. loding. Cf. 1 ă d u n c ă. LOGOFĂT s.m. L (Mold., ȚR) Boier de divan, răspunzător de tre- burile cancelariei domnești. (Și în sintagmele logofăt (ul) (cel) mare, al doilea logofăt, logofăt al treilea). A: Logofăt mare, giudecătoriu și alesă- toriu de ocine, ispravnic pre o frunte de oameni de țară ce sînt curteni și giudecătoriu tuturor cine-s cu strîmbătăți în țară. URECHE. Făctnd cai- macam pe Ion Buhus logofătul. NCL II, 290; cf. VARLAAM; PSEUDO- COSTIN, 15v, 18v, 28r; NCL II, 288, 293; CANTEMIR, HR. B: Au tăiat pre banul Tomași pre Vlaicul logofătul. LET. ȚR, 28v; cf. LET. ȚR, 34v, 40v, 75r. 2. (ȚR) Vătaf, vechil. Porunci Farao ispravnicilor norodului și lo- gofeților. BIBLIA (1688). Variante: logoîet (VARLAAM). Etimologie: ngr. logoth&is. Vezi și logofeteasă. Cf. ispravnic (2), șafar (2), vătaf (3). LOGOFET s.m. v. logofăt. LOGOFETEASĂ s.f (Mold.) Soția logofătului (1). Au dat rînd ju- pîneselor de la logofeteasa cea mare. GHEORGACHI. Etimologie: logofăt -j- suf. -easă. Vezi și logofăt. LOGOS adj. și s.m. (Mold.) Pitic. 1. Adj. (Fig.) Firea la duhul ma- minos și vîrtos stîrv logoș și fricos au pus. CANTEMIR, IST. 2. S.m. Nește logoși mititei îmblînd după dînsul. DOSOFTEI, VS. La stat mici cît abila de trecia de un logoș. NCCD, 341. N-au stătut cucoș fără creastă, nici logoș fără tălpijic. B 1774, 20r; cf. B 1774, 18r. Etimologie necunoscută. Vezi și logoși. LOGOȘI vb. (Mold.) A scădea, a se micșora. Statul trupului, de mo- jicie, i s-au schimonosit și s-au logoșit. CANTEMIR, IST. Etimologie: logoș -p suf. -i. Vezi și logoș. Cf. m i t u t e 1 a. LOLA s.f. (Ban.) Soră mai mare. Lola. Soror maior natu. AC, 35L Etimologie: cf. ser. lola. 171 LUD LOM s.n. (Ban.) Crengi rupte, așchii; agestru. Lomury. AC, 351. Etimologie: magh. lom. LOTRAME s.f. (Ban.) Hoțime, tîlhărime. Lotrame. Latrones. AC, 351. Etimologie: lotru + suf. -ame. Vezi și lotri, lotrie, lotru. Cf. t î 1 h ă r e t. LOTRI vb. (Ban.) A face hoții; a deveni lotru. Lotresk. Latrocinor. Lotresku-me. Lotro fio. AC, 351. Etimologie: lotru + suf. -i. Vezi și lotrame, lotrie, lotru. Cf. jăcui, t î 1 h u i. LOTRIE s.f. (Ban., Criș.) Hoție, tîlhărie. Și toate lotriile ... le vor întreba. MOL. 1695, 65r. Lotrie. Latrocinium. AC, 351; cf. MOL. 1695, 502v. Etimologie: lotru 4- suf. -ie. Vezi și lotrame, lotri, lotru. Cf. jac, jăcuire, tîlhărit, tîlhușag. LOTRU s.m. (ȚR, Ban., Criș., Trans. S) Hoț, tîlhar. B: Atuncea iar să sculase niște lotri cu un domn despre Olt. LET. ȚR, 72v; cf. LET. ȚR, 33r, 33v. C: Te faci gazdă de furi și de lotri. C 1692, 506r. Lotru. Latro. AC, 351; cf. MCCR, 84. O (Adjectival) Au fost un om foarte lotru si rău. S, 96v. Etimologie: sl. lotru, ceh., pol. lotr, ser. lotar, (gen.) lotra. Vezi și lotrame, lotri, lotrie. Cf. h î n s a r (1), jăcaș. LOVI vb. 1. (Mold., Trans. SV) A ataca; a se lupta, a se ciocni.A : Lopindu-i noaptea fără peste, rămaseră biruiți cazacii. URECHE, apud TDRG. Si făcu Alexandru două oști si să lopi cu Darie foarte tare. A 1756, 22r; cf. CVL, 168; NECULCE, apud TDRG; A 1777, 7V. C: Și cum au sosit s-au lopit. ÎVM, 212r. 2. (Mold.) A străbate, a apuca o cale. Au lopit un sultan cu urdiile sale . . . sub Hotin. URECHE, apud TDRG. Lulndu-și pre doamnă-sa . . . au lopit prin Moldopa pre la Suceapasi au trecut in Tara Lesască. PSEUDO- COSTIN; cf. CANTEMIR, IST.; NECULCE. Etimologie: sl. loviti. Cf. năduli, năvrăpi; proidi. LUBENIȚĂ s.f. (ȚR) Pepene verde. Preaînțeleptul coconar împreună cu lubenița, cu castrapetele. IP, 9r. Etimologie: bg., ser. lubenica. Cf. h a r b u z. LUCOARE s.f. (Mold.) Strălucire. Astădzi luminatele steale cu lumina lucoarei lumea podobăsc. DM, 10r; cf. DM, IIIr, 10v; DOSOFTEI, PS apud TDRG. Etimologie: lat. lucor. Vezi și strălucoare. Cf. strălucoare. LUD adj. (Ban.) Simplu, neștiutor. Lud. Infans. Innocens. AC, 351. Etimologie: bg., ser. lud. Vezi și ludele, ludișor. Cf. brudatec, brudiesc, b r u d i o r, brudiu. LUDEȚE 172 LUDEȚE s.f. (Ban.) Simplitate, naivitate. Ludecze. centia. AC, $51. Etimologie: lud 4- suf. -ețe. Vezi și lud, ludișor. LUDIȘOR adj. (Trans. SV) Diminutival lui lud. bătrlni și mintea cea ludișoară a tinereatelor. SA, 7V. Infantia. Inno- Trecut-au de la Etimologie: lud 4- suf. -ișor. Vezi și lud, ludele. LUMINĂ s.f 1. (Mold., Trans. S) Luminare. A: Intra In beseareca cu luminile aprinse. DM, 34v. [Sehastrul] vedea . . . multe lumini întru acel paltin. NECULCE; cf. DM, 32r. C: Pentru cela ce fură lumini din besea* recă. VS 1748- 1749, 22v; cf. VS 1748-1749, 24v. 2. (Ban.) Flacără. Lumine. Lumen. Ignis. AC, 351. Etimologie: lat. *lumina «lumeib -inis). M MACAT s.n. (Mold.) 1. Loc (acoperit) de pe podea, pe care șed turcii. L-au pus viziriul de au ședzut înaintea vizitiului pre măcat. NECULCE. Domnul nu ședi in scaun, ce șăd amindoi pe măcat. GHEORGACHI. Am șezut alăture pe macat frumos. H 1771, 85T; cf. H 1771 81v 83v. 2. Cuvertură. Era făcut ca un pat lungu cît să încapă doi oameni de-a lungul și așternutul foarte frumos și macatul cu canafuri și mărgăritariu. H 1771, 94r. Care odaie era foarte frumos îmbrăcată cu macaturile... de H indie. H 17792, 75v. Etimologie: tc. makat. Cf. odeal, strai (1), v e 1 i n ț ă. MADEM s.n. 1. (Mold., ȚR) Minereu. A: Era de cinste bișugul ace- lor locuri pentru mademurile aurului, argintului în Ișpaniia. NCL I, 27 ; cf. NCCD, 288. B: Are scală mare ocna unde se face sare pietroasă ca ma- demurile. COSM. 1766, 90v. 2. (Mold). Mină. Mademurile aceale zmaragdicesti le va lăsa. AE- THIOPICA. 3. (Mold.) Sursă de venituri. De la dinsul s-au scornit hirtiile, el le-au scos întăi, de este madem bun și pănă astădzi în Moldova. NECULCE. Etimologie: tc. madem Cf. bai e. MAGHER s.m. (Mold., ȚR) Bucătar. A: Văzu acolo și pre magherul mănăstirii. DOSOFTEI, VS. B: Ei-l vîndură lui Pentefri, vătahului de magheri al lui faraon. ÎNV. 164, 172v. Pova(r): Magher, bucătar. LEX., 222v. Iar magherul căuta carnea ce-i perise. E 1717, 168r. Etimologie: sl. mageru. Vezi și magherniță. Cf. p ă z i t o r, s o c a c i. MAGHERNIȚĂ s.f. (Mold., ȚR) Bucătărie. A: L-au ispitit întăi cu slujba ospătăriei, apoi la magherniță. DOSOFTEI, VS. B: Stegnusaz ma- ghernița, cuhnie. LEX., 336r. La moară mergea de măcina și la magher- niță ajuta. N 1682, 17v. Făcu trapezerie si magherniță. Gl, 25v; cf. LEX. 1683, 53r, 83v: L ante 1693, 26v; ANON. CANTAC.; N 1727, 152v; Gl, 19v. Etimologie: bg. magernica. Vezi și magher. ’Cf. c o n i h ă. MAGHISTAN s.m. v. meghistan. MAGOPEȚ s.m. v. magupeț. MAGUPEȚ 174 MAGUPEȚ^s.m. (ȚR) Brutar. Hljabotvoreci: magopeț, pitariu. MAR- DARIE, 273. Zitar (s)ko: pitariu, magupet sau jitniceariu. LEX., 76v; cf. LEX., 302r; LEX. 1683, 75v. Variante: magopeț (MARDARIE, 273; LEX. 1683, 75v). Etimologie: sl. magjupeci. Vezi și magupie. Cf. ș u t eu. MAGOPIE s.f. v. magupie. MAGUPIE s.f. (ȚR) Brutărie. Hljabnica'. magupiia. LEX., 302r. La moară mergea de măcina și la magherniță ajuta și la magupie așijderea. N 1682, 17v. Hljabnica: magopie. LEX. 1683, 75v; cf. MARDARIE, 273; ANON. CANTAC.; N 1727, 152v; GI 19v, 25v. Variante: magopie (LEX. 1683, 75v). Etimologie: cf. magupet, magupeție. Vezi și magupeț. MAHALAGIȚĂ s.f. (Mold.) Vecină (de mahala). Mumă-mea închide ochii unii mahalagiți a ei. B 1779, 45v; cf. B 1779, 39r, 64v. Etimologie: mahalagiu + suf. -iță. Cf. m e g i e s i t ă. MAI s.n. (Mold., Ban.) Ficat. A: De înflarea splinii, de căldura ma- iului, de durerea stomahului de înflarea picioarelor ... să strică. NCCD, 317. Stăpînește peptul și coastili, maiul, stîlpul trupului. CAL. 1762, 120r. O în sintagma maiul cel negru = ficat. Maiul cel negru i-au fost sănătos. N. COSTIN. C: = Hepar. Mai. Mâi. LEX. MARȘ., 212. Etimologie: magh. mâj. Cf. ficat. MAIER s.n. (Ban.) Mică gospodărie (țărănească) sau grădină la mar- ginea unui oraș (săsesc). Villa. Maier. Maior. LEX. MARȘ., 251. Etimologie: germ. Meier [hoî]. MAJĂ s.f. (Mold.) Năvod. Cînd au pus țara întâi domnu pre Petru- Vodă Rares, el nu era acasă, ci să tîmplase cu măjile lui la Galați, la peste. NECULCE. Etimologie: magh. mâzsa> Vezi și măjar. Cf. z ă b r o a n ă. MAMCĂ s.f. (Mold.) Doică. A: Mamce (d o i c e MUNT.) carele a- pleacă prunci mici. PRAV. Să-ț aduc eu o mamcă să țî-l hrănească foarte bine. CRON. 1689, 44r. Oare carele iaste acela ce ș-ar urî mamca? CD 1698, 18v. De la maice și de la mamce ne deprindem frumos și mult a vorovi. CI, 102. Au fostu în mai mare vină muma care i-au născut, au mamca căre i-au aplecat? NCCD, 357. L-au dat la mancă di l-au crescut. IT 1778, lv; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1707, 40v; CANTEMIR, HR.; N. COSTIN; CRON, 1732, 33r; CD 1770, 22r.//B: Vrea-vei să aducu o mamcă, adecă doică, (să) apleace coconul? CRON. 1687, 25v. Variante: mancă (CRON. 1732, 33r; IT 1778, lv). Etimologie: ucr. mamka. Cf. a p 1 e c ă t o r (1), doică. MANCA s. f. v. mamcă. MANGAL subst. (Mold.) Vas de metal în care se aprind cărbuni și care servește pentru încălzit. Era om prea fricos de frig, căji vara îmbla cu două blaneși aprindea mangal în odaie. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. mangal. 175 MARHĂ MANGĂR s. m. (Mold., ȚR) Veche monedă divizionară turcească. A- Au dat mangărul cel de apoi. PSEUDO-MUSTE. B: Pentru un mangăr ce dă omul săracului aicea, Dumnezeu-i dă de 100 de ori mai mult. ÎNV. 1642, 12v. Va cere mangîri sau altceva de la cei ce să priceștuiesc. ÎNDREP- TAREA LEGII. Kodratu. Rantu. Fileariu, mangăr. LEX., 118r. Să dea preț de doi mangări. NEAGOE. Nici unul nu^ este atît de sărac și lipsit cit să n-aibă măcar numai doi mangiri. MĂRGĂRITARE 1746; cf. MĂR- DARIE, 104, 136, 288; ST. LEX., 291; LEX. 1683, 28v, 42r. Etimologie: tc. mangir. MANZÎL s. m. v. mazil. MARGHIOL adj. (Mold., ȚR) Șiret, șmecher, viclean; intrigant. A: Era iote și gata la răspunsuri și afară din iscusirea minții era și mar- ghiol și viclean. BERTOLDO 1779 ; cf. NCCD (gl.). <> (Substantival) Putea zice vizirul ... cum că au fost omul acela un marghiol d,en Țarigrad și i-au spus menciuni. M. COSTIN. B: Premenind sfaturile celoi' marghioli, nu vor face mîinile lor adevăr. BIBLIA (1688.) Să lucrează, de marghioli, a găti arme cu mincinos meșteșug. FN; cf. ĂNON. CANTAC. ♦ (ȚR) Ușuratic. (Substantival). Cu cîțiva marghioli blestemați și de minte striini ...viața lui îșipetrecea. R. GRECEANU. ♦ (ȚR) Isteț, abil (Substantival). Marghiolul, realele viind, să ascunse, iară cei fără de minte mergînd, pagubă vor plăti. BIBLIA (1688). Etimologie: ngr. margiolos. Cf. tc. maryol. Vezi și marghiolie. Cf. aînic, amăgelnic, a m ă g e u, balamut, c e 1 a r n i c, celuitor, hamiș, hîtru (2), î n c e 1 u i t o r, m ă i e s t r e ț, .op ă cit or, șugubăț (2), șuve alnic, telpiz. MARGHIOLIE s.f. (Mold.) Viclenie, șiretlic, înșelăciune; farsă, renghi. Si daca au socotit o frumoasă marghiolie, s-au dus de s-au culcat. B 1774/ 10r; cf. B 1774, 21r. Etimologie: ngr. margiolia. Vezi și marghiol. Cf. alnicie, aslam, celărnicie, celșag, celuitură, geambașie, hămișag, hîtrie (2), meteahnă, poznă (2), t ă 1 p i j i c, t ă 1 p i z i e. MARHĂ s. f. (Ban., Trans. SV., Criș.) Vită cornută. Deade noao fîntina aceasta den carea au beut el și feciorii lui și marha lui. N. TEST. (1648). Că de poartă grije omul înțelept pre viața marhăi lui, dară cu cit mai vîrtos pre viața soțului vieții lui. CS, 54r. Mulți oamini ... să ducu de fură marha omului și dobitocul omului. C 1692, 506r. Să lase de-a face ospăț cu unii și cu dlț, ca să nu trăiască ca marha. PP, 105; cf. C 1692, 508v; MIȘC. SEC. XVII, 4V, 5V, 88r. Avut, avere, bogăție constînd (mai ales) în vite. 0: Sabeușii i-au lovit pre dinșii și marha o au prădat. SA, 31r. Cu mare grije să-ț socotești marha ta. CS, 40r. Să nu furăm marha altuia și iosagul altuia și avuțiia altuia nice și întru chip. C 1692, 506r. Ai pofti bunătatea mea și toată marha mea. MIȘC. SEC. XVII, 83r. lumen- tum. Marha. Marha. LEX. MARȘ. 221. // B: Robiră pre muierile den Madiam și marha lor. BIBLIA (1688). Săracii cei ce au marhă puțină pre lesne fug și scapă. E 1717, 174v. Etimologie: magh. marha. Cf. agonisită (2), b 1 a g ă, b o g ă t a t e, bucate, iosag, povijie, prilej, sirmea. MARȚOLEA 176 MARȚOLEA subst. (Ban.) Marti seara. Martzolya. AC. 352. Etimologie: cf. marți. MARULĂ s. f. (Mold.) Lăptucă. Află dănăoară în grădină un urs mîncînd marule. DOSOFTEI, VS. In șase luni nice apă n-au băut, fără numai miezul a unii marule îi era in loc de mîncare. DOSOFTEI, VS. Etimologie: bg. marulja, ngr. marulL MASCARA s.f. 1. (Mold., ȚR) Glumă; farsă. A: Au socotit el să facă o mascara. B 1775, 98v; cf. B 1779, 63r. B: Ceale de rîs, de mascară, glume. LEX., 334v; cf. LEX. 1683, 83r. 2. (Mold). Batjocură, ocară. Pre toate de mascara covirșea. CAN- TEMIR, IST. O Expr. A face (pe cineva) (de) mascara = a ocări. Pentru un lucru de nimica ... făcea pe un boier mare mascara și-l închidea. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: mascara (LEX., 334v; LEX. 1683, 83r). Etimologie: tc. maskara. Cf. m î n i e c i t u r ă, p e 1 i v ă n i e, șagă, ș e g a n i e, ș o z i e,. Uămășag, tămășeală; băsău (3), m î n i e c i e, p r o h i t ă. MA SCARĂ s. f. v. mascara. *MAȘTEHĂ s. f. (Mold., Olt., Trans. S) Mamă vitregă: A: Iară de să va afla cu maștehă-sa, 12 ai post. ȘT, 293. La maștehă-sa de greși, 9 ai post. PRAV., 101v. Care va petreace cu ... fiica maștehă-sa, cu foc să se arză. ÎP, 40r. Așa ești și pămîntul'. buruienilor celor sălbatice ești marnă, că sînt născuți dintr-însul, iară sămănăturilor ești ca o mastihă. E 1779f 4r; cf. ȘT. 283: PRAV.; M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR* HR.; NECULCE; I, 2r: NCCD, 314. B: Mastehă-sa sau soacră-sa sau mătuși-sa. PRAV. GOV; cf. ÎNDREPTAREA LEGII. C: Acelora le iaste maștehă. E 1703, 129r. O Adjectival. Aceasta trebuie să poarte in mintex părinții vitregi si mumînile mastehă, că si cuconii lor pot rămînea l& sărăcie. CS, 64v; cf. CS, 63v, 64r, 65r. Etimologie: sl. maăteha. Cf. mașteră. MAȘTERĂ s. f. (ȚR, Trans. SE) Mamă vitregă. B: Nevoindu-se maș- tera să le mănince avearea părinților, îi pirî la domnu că sînt creștini. MI- NEIUL (1776). Feciorilor celora ce s-au adus le este mumă, iar care i-au găsit la bărbat, acelora le este mașteră. E 1777, 80r. C: Deci maștera l-au luat pre cocon și l-au dus la casa sa. S, 81r. Etimologie necunoscută. Cf. maștehă. MATRAC s. n. (Ban.) Băț, ciomag. Metrak. Baculus. AC, 353. Etimologie: ser. matrak. Cf. b o t ă, pălită, ș t a p. MAZIL s. m. 1. (Mold.) Demnitar turc din Imperiul Otoman sau domn din Țările Românești destituit. Și s-au dus cu toată casa lui de iz- noavă la Tarigrad, mazil la poartă. PSEUDO-COSTIN. Iară mazîl tot au rămas, că apucasă împărăția de pusesă pre Iliesu domnu. NECULCE' cf. N. COSTIN; GHEORGACHI; H 17792, 84v.’ 2. (Mold., ȚR) Mic boier de țară. A: Mazilii și mănăstirile să-si stă- pinească ocinele. NECULCE. B: (Adjectival) Au început a strînge’pre o seamă de boiari manzili, la mitropolie. R POPESCU. 3. (Mold.) Răzeș însărcinat cu execuțiile și cu încasarea birurilor. Unii dzice că i-au pîrît mazilii. NECULCE. 177 MĂIESTRET Variante: manzîl (R. POPESCU). Etimologie: tc. mazul. Cf. ngr. manzilis. Vezi și mazili, mazilie, mazilime, mazilit. MAZILI vb. (Mold., ȚR) A detrona, a îndepărta din funcție. A: Bine ai nemerit, măria ta, de nu te-ai grăbit să-l mazilești pre acel domn harnic. NECULCE. B: Si-au domnit ani 8 si l-au mazilit turcii. R. PO- PESCU; cf. IST. ȚR/ Etimologie: mazil 4- suf. -i. Vezi și mazil, mazilie, mazilime, mazilit. MAZILIE s.f. 1. (Mold., ȚR) Detronare, destituire. A: Să nu prinză de veste oastea și țara de mazilie. URECHE. Și viniră călărași cu veste de mazilie. N. COSTIN. B: Iarna au avut domnul odihnă In scaunul lui în București, numai întristat foarte pentru mazălia gineri-său, domnului de la Moldova. IST. ȚR. într-această iarnă s-au întîmplat mazilie și lui Constantin Duca-Vodă. R. GRECEANU; cf. R. POPESCU. 2. (Mold.) Dispoziție de scoatere din domnie. Numai giumătate de an au domnit și i-au și vinit mazilia. NECULCE. 3. (Mold.) Stare, calitate de mazil. Acei boieri i-au fost de mare folos la mazilie lui Antiohii-Vodă. NECULCE. Etimologie: mazil 4- suf. -ie. Cf. ngr. manzilia. Vezi și mazil, mazili, mazilime, mazilit. MAZILIME s. f. (Mold.) Totalitatea boierilor mazili, mulțime de boieri mazili. Triimis-au in toată țara de au poftit pe toată boierimea și mazilimea. NECULCE. Etimologie: mazil 4- suf. -ime. Vezi și mazil, mazili, mazilie, mazilit. MAZILIT s. n. (Mold.) Mazilire. Moldovenii cum li-i firea de sînt gata la gilcevit, ales la mazîlitul domnilor. PSEUDO-COSTIN. Etimologie: mazili. Vezi și mazil, mazili, mazilie, mazilime. MĂDĂRI vb. (Mold.) 1. A-și bate joc de cineva. 7,măul acesta ce formuiși să-și mădărească șie. DPSR, 133r. + A spune cuiva lucruri rele sau necuviincioase. Sau necuvioase de-au mădărit. DM, 80v. 2. A se fistici. Sfîntul, mădărindu-să de rușine, neste femei văzind la o flntină. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. p r o h i t ă (a lua țn~), prohiti. MĂGIAȘ s. m. v. megieș. MĂHĂI vb. (Mold.) A face semne (cu mina). Cind vor să-și facă cruce, numai cit măhăiesc cu mina, cum are amăgi oarece. VARLAAM. Răul cine-mi vor să nu zimbască Și cu ochii să nu măhăiască. DOSOFTEI, PS. ♦ A amenința. Omul cela, ce-l îngrozeaște să-l ucidă, face scamne în toate fealiurile și-i măhăiaște (a m e r i n ț a MUNT.) si aduce să-l lovaiscă,. PRAV. Etimologie: sl. mahati. MĂIDAN s. n. v. meidean. MĂIESTREȚ adj. (Mold.) Viclean. Iaste mincinos, amăgeu si mă- iestret. DOSOFTEI, VS. ’ ° ’ Etimologie: măiestru 4- suf. -el. Vezi și măiestri, măiestrie. MĂIESTRI 17^ Cf. a 1 n i c, a m ă g e 1 n i c, am ăgeu, b al amu t, c e 1 a r n i c, celuitor, hamiș, hitru (2), î n c e 1 u i t o r, marghiol, op ă ci tor, șugubăț (2), șuvealnic, telpiz. MĂIESTRI vb. (Mold.) A unelti. Cu mînie și cu otravă dzicea: scă- patu-mi-ai, ce de acum înainte n-oi părăsi, asupra ta ș-a mănăstirii tale în tot chipul măiestrind. DOSOFTEI, VS. Etimologie: măiestru 4- suf. -i. Vezi și măiestreț, măiestrie. MĂIESTRIE s. f. (Mold.) Cursă, laț. Va întinde nește măiestrii (curse MUNT.) la vreo vie sau la vreun pomăt sau la altceva pentru să prindză pre carii strică roade. PRAV. Vinătorii măiestrii spre vinarea fililor punea. CANTEMIR, IST.; cf. CI, 169. Etimologie: măiestru 4- suf. -ie. Vezi și măiestreț, măiestri. Cf. c a p c a n ă, c 1 u c s ă, p r u g 1 ă, s î 1 ț ă, z ă b r o a n ă. MĂIMUCĂ s. f. (Ban.) Maimuță. Mejmuke. Simia. AC, 352. Me- muke. Simia. AC, 352. Variante: mămucă (AC, 352). Etimologie: cf. moimă. CL m o i m ă, m o i m î ț ă. MĂ JAR s. m. (Mold.) Pescar. A: Să nu puie pre altul la domnie, ci pre Petru Măjearul, ce l-au poreclitu Rareșu. URECHE.//B: Pătru, măjariul den Hirlău, este fecior lui Ștefan-Vodă. R. POPESCU. Etimologie: majă 4- suf. -ar. Veji și majă. MĂLAI subst. 1. (Mold., Ban.) Mei. A: Au fost și timpurile proaste de nu s-au făcut pline ... Agiunsese mierța de mălai în sus pe suptumunte la 4 lei. NECULCE. Cine se teme de vrăbii, să nu samene mălaiu. B 1774, 58r. Cine să temi de pasări nu samănă mălaiu. B 1779, 67r. C: Millium. Malai. Kolds. LEX. MARȘ., 228. // B: S-au făcut și grîu și mălai mult de era bilșug în toate. R. POPESCU. 2. (Mold.) Făină de mei. Sosind la adîncul pustiei, întră într-o peșteră, mincînd pline dlnăoară In săptămină si-ncă de mălai si necernută. D0- SOFTEI, VS. 3. (Ban.) Pîine făcută din făină de mei. Melaj. Milliaceus panis. AC, 352. 4. (Mold.) Semănătură de mei. Dat-au o brumă mare, de-u stricat pînele, mălaiele. NECULCE. Forme gramaticale: pl. mălaie (NECULCE). Etimologie necunoscută. Cf. p ă r i n g. MĂMUCA s. f. v. măimucă. MĂMULICĂ s. f. (Mold.) Mămică. Pentru aceasta, — au răspuns — mămulică, pentru că bine mi-ai adus aminte ...de pagina aceaea. I, 20r. Etimologie: mamă 4- suf. -ulică. MĂNUCHI s. n. v. mănunchi. MĂNUNCHI s.n. (Mold., ȚR) Miner, coadă, plăsea. A: Căuta... înlăontrul Europii să Intre și toate părțile apusului supt mănunchiul săbiei sale să puie. CANTEMIR, HR. B: Rukoști, ru(c)ni(k). Mănunchiu. MARDARIE, 228. Rukoștî. Mănuchiul. LEX. 1683, 57r. Au virît și munuchiul după ascuțit. BIBLIA (1688). 179 MĂZĂCEALĂ Variante: mănuchi (LEX. 1683, 57r), munuchi (BIBLIA 1688). Etimologie: lat. manuclus. MĂRAZ s. n. (Mold.) Necaz, pică. Iar împăratul, avindu pe dinsul maraz și gîndu să-l mazilească ..., l-au dus de l-au închis. NECULCE. Etimologie: tc. maraz. Cf. alean (2), alenie, a 1 e n ș i g (2), b ăs ău (2), rî v n i re, țav i s t i e. MĂRĂDIC s. m. (Trans. SV) Descendent. Meredikuluj a szeu- VISKI, apud TEW. Etimologie: magh. maradek. Cf.w r ă m ă ș i ț ă (2). MĂRGINAREȚ adj. (Ban.) Vecin, învecinat. Mergenaretz. Fini- timus. AC, 353. Etimologie: mărgini + suf. -areț. CL m e g i e ș. MĂROS adj. (Ban.) Mîndru. Meros. Superbus. AC, 353. Etimologie: mare + suf. -os. Vezi și măroși, mărosie. CL fălos (2). MĂROȘI vb. (Ban.) A se mîndri. Meroshesku-me. Superbia. AC, 353. Etimologie: măros + suf. -i. Vezi și măros, măroșie. Cf. buieci (2), fălui (2). MĂROȘIE s. f. (Ban.) Mîndrie. Meroshie. Superbia. AC, 353. Etimologie: măros + suf. -ie. Vezi și măros, măroși. Cf. b u i e c e a 1 ă, buiecie, buiecitură (1), fălie (2)? f ă 1 o șwi e , h j c i m ă ș i e, z u z i e. MĂRȚÎNĂ s. f. (Ban.) Iapă slabă, mîrțoagă. Mertzene. AC, 353. Etimologie: bg. mărcina „cadavru de animal". Vezi și mărțînos. MARȚ ÎN OS adj., (Ban.) Slab, bătrîn, prăpădit. Mertzenos. AC, 353. Etimologie: mărțînă + suf. -os. Vezi și mărțînă. MĂSAI s. n. (Ban.) Față de masă. Mesaj. Mappa. AC, 353. Etimologie: masă 4- suf. -ai. MĂSDĂ s. f. v. mîzdă. MĂTĂRÎNGĂ s. f. (Ban.) Jurubiță, scul. Meterenge. AC, 353. Etimologie: cf. ser. mataruga, motoruga. Cf. m o t c ă. MĂZAC adj. (Mold.) Murdar. (Fig.) Să arătăm de unde iaste înce- pătura aceștii basne și cum, și în ce chip pănă la acel măzac Simion au agiuns. CÂNTEMIR, HR. Etimologie: pol. mazacz. Vezi și măzăceală, măzăcie. MĂZĂCEALĂ s. f. (Mold.) Lucru făcut în grabă, de mîntuială. // C: Sint mulți creștini care nu știu nice cruce să-și facă, ce cîndu să-și facă cruce numai ce mîhnesc cu mina cum are amăgi oarece; aceaea nu iaste cruce, ce-i o măzăceală. C 1729, 27r. Etimologie: cf. măzac. Vezi și mazac, măzăcie. 2WĂZĂCIE jqq MĂZĂCIE s. f. (Mold.) Murdărie. (Fig.) Iară a voastră ocară și ■blăstămată măzăcie, ca tălanița dezmățată, pre ulița a să purta, pricină sînteți. CANTEMIR, HR. Etimologie: măzac + suf. -ie. Vezi și măzac, măzăceală. MECCIT s. n. v. mecet. MECET s. n. (Mold., ȚR) Moschee. A: Meccit turcesc a să zidi sau •besearică în geamie a să preface pănă la vreamile noastre n-am văzut. CAN* TEM IR, HR. Mitropolia din București au făcut-o mecet di s-închină intr-insa paști. NECULCE. B: Începură turcii a cuprinde Țara Rume- nească și a face lăcașuri și meceturi. LET. ȚR, 36r. Variante: meccit (CANTEMIR, HR).. Etimologie: bg. meSet, rus. mecet. Cf. tc. mescit. MEDELNICER s. m. (Mold., ȚR) în sintagmele medelnicer mare si vel medelnicer = rang boieresc în țările române. A: Medelnicer mare, cu obiceaiu îmbrăcat în haină domnească la zile mari... URECHE. Au fostu medelnicear mare. PSEUDO-COSTIN, 14v. Așijdere și Savin Zmu- cilă vel medelnicer. NECL^LCE; cf. URECHE. B: Pre alți boiari, anume pre Dumitrașcu Caramanliu vel postelnic i Socol vel medelnicer ... i-au ■trimis la pașa. R. GRECEANU. Etimologie: medelniță -{- suf. -er. Vezi și medelniță. MEDELNIȚĂ s.f. (Mold., ȚR) Lighean. A: Înfigea un ac în lu- .minare aprinsă și cind agiungea focul luminării la ac, cădea acul intr-o medelniță. DOSOFTEI, VS. B: Intr-aceaia vreame au făcut o medealniță ■de spălare. CHEIA ÎN. Etimologie: sl. medelnica. Vezi și medelnicer. Cf. lighean. MEDIȘ s. m. v. megieș. MEFLEM s. . v. mehlem. MEGEIAȘ s. m. v. megieș. MEGHELEU subst. (Ban.) Masă oferită la nașterea unui copil. JMegyeleu. Convivium natale. AC, 352. Etimologie necunoscută. Cf. magh. măjold. MEGHISTAN s. m. (Mold., ȚR) Mare demnitar turc. A: Veziriul ■și toți meghistanii sta cu mîinile întinse, arătind evlavie. IM 1754, 142r. Acolo făcusă căutarea oștilor sale, înainte a multor meghistani ai împără- țiiți} sale. VP, 73r; cf. IM 1754, 8V; VP, 75r. B: Era vizirul și alalți me- ghistani îndoiti pentru această domnie. IST. ȚR. Veziriul si alți meghistani -stau. IM 1730, 13v; cf. R. POPESCU; IM 1730, 201v. Variante: magliistan (R. POPESCU). Etimologie: ngr. megistan. MEGIAȘ s. m. v. megieș. MEGIEȘ s. m. (Mold., ȚR) Vecin. A: Și-i ieșiră înainte mulți me- giiași cu pocloane. CRON. 1689, 33v. Și ca pentr-o oglindă vei prăvi și a megieșilor lucruri. NCL I, 8. Crai Alixandre, trebuie se faci căutare oștilor si se nu întirzii se zică megieșii noștri că am murit si noi cu Filipu. A 1756, 9r; cf. URECHE; DOSOFTEI, VS; M. COSTIN; CD 1698, 7V; CRON. 1707, 31r; NCL I, 7, 8, 29, 32; CRON. 1732, 26r; NECULCE; II 1764, 19v: LET. 1766—1767, 15r; CD 1770, 8r: CRON. 1772, 12r; B 1774, 58r; B 1775, 107r; B 1779, 67r; E 1779, 16v; CRON. SEC. XVIII. 24r. 181 MEHLEM <> (Adjectival) Mai pre largii vom scrie, pomenind și alte stăpinii me- gieșe. NCL, I, 7. Și țările megieșe știindu-ne de unde am eșit ... au dzis vlah. NCL I, 49. B: Să nu zică megiiașii noștri că am murit și noi și Fdip. A 1717. 22r. Au pus pre roșii un bir foarte mare și pre megeiași gă- leată de pline și dijmă din 5 stupi un stup. LET. ȚR,’ 34v; cf. A. 1750, 6’2 ț’ C: Ieșiră înaintea lui Avraam mulți megiasi cu pocloane. CRON. ante 1730, 32r. Variante: măgiaș (B 1774, 58r), mediș (A 1750, 62v), megiaș (URE- CHE; DOSOFTEI, VS; M. COSTIN; CRON. 1689, 33v; CD 1698, 7V* CRON. ante 1730, 32r; CRON. 1707, 31r; NCL I, 29, 32; A 1717, 22r: CRON. 1732, 26r; LET. ȚR, 34v; II 1764, 19v; CRON. SEC. XVI IU 24r). Etimologie: ser. medja§5 magh. megyes. Vezi și megieșesc, megieși, megieșie, megieșită. Cf. m ă r g i n a r e ț. MEGIEȘĂ vb. v. megieși. MEGIEȘESC adj. (Mold., ȚR) Privitor la megieși. A: îndemna și sfătuia de arme și de războiu cu alalți greci să nu să apuce, nici pre frumuseațe unii muieri să schimbe dragostea frățască și megieșască. CAN- TEMIR, HR,. Că acolo boi sint mulți și mari și-i duc și pre la alte margini megieșăști foarte mulți. COSM. 1766, 185v. Etimologie: megieș 4- suf. -esc. Vezi și megieș, megieși, megieșie, megieșiță. MEGIEȘI vb. (Mold.) A se învecina. Și aceste pentru mai deschise lucruri și a crailor leșești cu care se megieșează țeara noastră macar pe scurt am scris aice. N. COSTIN. Toate davalele ori cite ar fi avut tătarii a cere la moldoveni seau moldovenii la tătari de cind megieșesc ei cu moldovenii și pînă acum. PSEUDO-AMIRAS; cf. AXINTE’URICARIUL. Variante: megieșă (N. COSTIN; PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: megieș 4- suf. -i. Vezi și: megieș, megieșesc, megieșie, megieșiță. MEGIEȘIE s. f. (Mold., ȚR) Vecinătate. Â: Toval ce au fostu întii meșter de heru, cu megieșie aproape pe halepieni. NCL I, 27. El nu. uită binele și mila lui Bator Jicmontu, frățîne-său, carele l-au agiutorit împrotiva turcilor, și precum au fostu în bună megieșie, așea și aemu cu Bator An- driiaș. N. COSTIN. B: Oamenii de acolo sint viteji buni, călăreți buni pentru megieșiia cu tătarii. COSM. 1766, 90r. Că fiecare dintr-însile să silia ca să întreacă altele sau măcar să să potrivească cu megiiașia la iscu- sirea caselor. COSM. 1766, 94v. Etimologie: megieș 4- suf. -ie. Vezi si megieș, megieșesc, megieși, megieșită. MEGIEȘIȚĂ s. f. (Mold.) Vecină. îndată s-au dus la megiesităle ei. B 1774, llv.‘ Etimologie: megieș 4- suf. -iță. Vezi și megieș, megieșesc, megieși, megieșie. Cf. m a h a 1 a g i ț ă.’ MEHENGHI s. n. (Mold.) Piatră cu care se încercau metalele pre- țioase. Mehenghiul metalurile de curate si de spurcate ispiteaste. CANTEMIR,. ÎST. Etimologie: tc. mehenk. MEHLEM s. n. (Mold.) Alifie. La rana rea și grea mehlemul și leacul de să și află. CI, 174. Ce meflemul nu vindica, vindica fierul. CAN- 3IEEDAN 182 TEMIR, IST. Fiindcă preste tot sînt răniți, nu iaste unde să pui alifii, un iaste unde să pui mehlem, nu iaste unde să pui bleastur. I. MINIAT. O Fig. împuțite ranele, vrăjmașii cu mehlemul adevăratei dragoste iun* gîndu-se, să se tămăduiască. CANTEMIR, IST. Variante; meîlem (CANTEMIR, IST).. Etimologie: tc. melhem. MEIDAN s. n. v. meidean. MEIDEAN s. n. 1. (Mold., Ban.) Teren deschis, loc viran situat în interiorul sau la marginea unei localități, folosit ca arenă sportivă, loc de luptă, loc de plimbare etc. A: Ca și un împărat cînd are ședea In un meidean înainte căruia are alerga voinicii, unii la halcă, alții la sigeată. VARLAAM. Nu i-au lipsit gîndul ...că de m-a scoate la meidean, ori q scoate ceva de la mini, ori ba. H 1771, 92r. Aheleu au poftit pe viteazul Ițc^toru să si lovască cu dînsul la meiden. IT 1778, 9r; cf. M. COSTIN; N. COSTIN; CANTEMIR, HR. O Fig. Că precum am petrecut amîndoi desimea tinereților, așea voiu ca la un loc să ne odihnim amîndoi, în mei- dianul neted al bătrînețelor. NCCD, 372. C: Mejdan. AC, 352. // Cf. C 1737, 38r. 2. (Mold.) Moment favorabil, ocazie prielnică. Aflase meidean și vren^ •a grăi rău de boieri. N. COSTIN. 3. (Mold.) Șes. Că meidian foarte mare șes, care era atunțciy pămîntu viu, astădzi iaste Maria Moartă. NCCD, 301. Variante: maidan (ACJ 352), meidan (M. COSTIN; CANTEMIR, HR,; C 1737, 38r), meiden (IT 1778, 9r), meidian (NCCD, 301, 372). Etimologie: tc. meydan. Cf. a 1 c a m. MEIDEN s. n. v. meidean. MEIDIAN s. n. v. meidean. MELCI s.n. (Mold.) Orbita ochiului. I-au ieșit ochiul cel direpdin melci în afară. DOSOFTEI, VS. Nu capul, ce melciurile ochilor își in* toarce, cu carile în toate părțile slobod cintă. CI, 172; cf. CI, 100. Etimologie necunoscută. Cf. bg. melco. MENZIL s. m. și n. (Mold.) 1. S. n. Serviciu de poștă, olac. Antonie- Vodă ține menzilul di Ștefănești pîn-în Cameniță. NECULCE. & Stație de poștă (unde se schimbau caii). Cu călărașii carii să întîmplă acolo, în menzil, vin la Moldova. GHEORGACHI. Atunce era greu țării la zahareli și menziluri la drumul Caminiții. CRB, 170r. 2. S. n. Căruță de poștă, diligentă. L-au și pornit de-au venit în menzil la Ieși. NECULCE. Domnii veniia călări pînă la Dunăre, încă unii din domni au venit și în menzîl. GHEORGACHI. O Expr. Cu mare men- zil = în mare grabă. Au plecat cu mare menzil la Ța^igrad, srăvînd două perechi de telegari pănă la Galați. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. 3. S. m. Curier, ștafetă, olăcar. Să se sc^ie împăcatului cu menzil la craiul de la Basra ca să-i dea știre cum că l-au mazilit. H 1771, P3r 4. S.n. Act oficial sau înștiințare scrisă. Au dat știre . . . cum că au murit, iar peste trei ceasuri au scos alt mezil,cum că s-au trezit. PSEUD0- E. KOGĂLNICEANU. Variante: mezil (CRB, 170r; PSEUDO E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. menzil. Cf. olăcărie; olac (1), olăcar, v cast n ic. MEREU adj. (Mold.) 1. Fix (despre poliri, în opoziție cu umblător, mișcător). Dumitrașco-V odă . . . au făcut pod me^eu peste Nistru. N. COS- 183 MESERNIȚĂ TIN. JSefăcînd zăbavă, au trecut pe pod mereu peste Dunărea. PSEUDO- MUSTE; cf. M. COSTIN ; NECULCE. 2. Lnitar, nediferențiat, omogen. Atîta cîmpul cu otava înverzia, cît ochilor, preste tot, o tablă ca de zmaragd meree a fi se părea. CANTEMIR, IST. Etimologie necunoscută. Cf. magh. meri) „rigid fix “ MERNIȚA s.f. v. mierță. MERSURĂ s.f. (Ban.)* Mers (înainte), progres. Mersure. Pro fee tio. Progressus. AC, 353. Mersure nainte. Profectus. AC, 353. Etimologie: mers 4- suf. -ură. MERȘTERGRINDĂ s.f. (Ban.) Grindă groasă la casele țărănești. Mershtergrinde. AC, 353. Etimologie: magh. mestergerenda (adaptat după grindă). MERZAC s.m. v. mîrzac. MESCA vb. v. mește. MESCĂTOARE sj. (Olt.) Vadră, găleată. Pocrupalo: mescătoare. MARDARIE, 205. Crupalo, pocrupalo: mescătoare, pocerpală, vadră. MARDARIE, 290. Etimologie: mesca 4-suf. -(ă)toare. Vezi și mescător, mește, nemeștit. Cf. găleată (1).’ MESCĂTOR s.m. (ȚR.) Paharnic. Vinocerpate (l): mescătoriu de vin. MARDARIE, 117; cf. ST. LEX., 292. Etimologie: mesca + suf. -(ă)tor. Vezi și mescătoare, mește, nemeștit. Cf. cupar, paharnic. MESCRIU s.n. și f. v. mischiu. MESEREA s.f. v. mesereare. MESEREAIE s.f. v. mesereare. MESEREARE s.f. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) Milă, îndurare. Arată-mi mie meserearea ta. MIȘC. SEC. XVII, 79.v Mesereaia și puterea și ju- decata care au dat lui părintele o răpeaște și o ia el mai nainte. PAT. SEC. XVII, 21r. Meserere. Misericordia. AC, 353; cf. PS. SEC. XVIII, 40r. 2. (Mold.) Slujbă, funcție, demnitate. Rogu-te să scoți pre cutarele den cutare mesereare. PRAV. Avea parte la cinstea și mesereaca Sincanțului. DOSOFTEI, VS. Variante: meserea (DOSOFTEI, VS), mesereaie (PAT. SEC. XVII, 21r). Etimologie: lat. miserere. Vezi și meserernic. Cf. b u 1 c i u ș a g, m i 1 o s î r d i e, m i 1 o s t e. MESERERNIC adj. (Ban.) Milos. Meserernik. Misericors. AC, 353. Etimologie: mesereare 4- suf. -nic. Vezi și meserare. Cf. b u I c i u ș, m i 1 o s e r d n i c, m i 1 o s î r d. MESERI vb. (Mold.) A sărăci. Pentru tine meseri, fiind bogat. VAR- LAAM. Tot bețivul și curvărețul va meseri. DP, 24v. Etimologie: measer 4-suf. -i. Cf. s u r u m ă n i. MESERNIȚĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Măcelărie. A: Cum iaste nevoie a goni clinele de la meserniță, așea iaste nevoie a goni deșarta mărire. L SEC. MESTI 134 XMI 132r. Fietecarea trunchi de meserniță și prăvălie de carne deschisese. CANTEMIR, IST. Cindu duc pe bou la meserniță, denainte asudă, denapoi tremură. B 1779. 39r; cf. L SEC. XVII, 8r; NCCD, 67. C: Papei apostol învață varece să vinde la mesernițe să mincați. CAT. CA LV. // B: Ca un ciine ce-i deprins la meserniță (marg.: magherniță}. L ante 1693, 26T; cf. L ante 1693, 208v. ♦ (Mold., Ban.) Măcel, masacru. A: Nu era altă, fără direaptă osînda pentru faptele lor și nu război sau vreo apărare, ce di- reaptă mesearniță. M. COSTIN. C: Mesernicze. Macellum. AC, 353. Etimologie: bg. mesarnica, ser. mesârnica. MESTI vb. v. mește. MEȘTE vb. (Mold., ȚR, Trans. SV) A pregăti o băutură (pentru a o servi), a turna în pahar. A: (Fig.) Aravia fericită . . . nefericirea și pus^ iietalea carea armele turcești i-au mestit, nu numai au gustat-o, ce așeași, pană la beție și amețală au sorbit-o. CANTEMIR, HR. B: Toți își meștea băutură de veselie trupească și sufletească. N 1682, 16v. Și vei da paharul lui farao ... și după boieriia ta cea mai denainte după cum erai mescind, BIBLIA (1688). Mescu în păharul ei vin. C 1688, 418r; cf. ST. LEX.; 292; R. POPESCU; N 1727, 151v. C: Și-ți va da iară boieria să fii la locul ce ai fost să mești paharul. CRON. ante 1730, 49r. Deci el meaște apă (sau ia apă in vas) și mearge la casa lui. ERES., 197r. ♦Fig. (ȚR) A gusta, a se înfrupta. Cei ci cred pre adevăr mese apa cunoașterii lui Dum- nezeu. LEX., 102v. Variante: mesca (BIBLIA (1688); C 1688, 418r; LEX., 102v), mești (CANTEMIR, HR.). Etimologie: lat. miseere. Vezi și mescătoare, mescător, nemeștit. METAHERISI vb. v. metahimt METAHIRISI vb. 1. (Mold., ȚR) A folosi, a întrebuința, a utiliza. A: Pavăza nu o metaherisea, ce cu capul gol să afla la pombă. ILIODOR. B: Doftorul cel vrednic știe metahirisi doftoriile bine. ANTIM. Să arate ehiiar acel cap din pravilă ce vor metahirisi. PRAV. COND. (1780). 2. (Olt.) A exercita, a profesa; a practica. De acii înainte să metahe- .risească trebile lui. MD1, 131v. Variante: metaherisi (ILIODOR; MD1, 131v). Etimologie: ngr. metahirfzomai. METEAHNĂ s.f. (Mold., ȚR) Necinste, perfidie, vicleșug. A: In taină, fără meteahnă și-n ascuns fără prepus să vorovim. CANTEMIR, IST. B: Să putem sta înaintea înfricoșatului județ . . . nevinovat și fără meteahnă. NEAGOE. Etimologie necunoscută. Cf. teahnă. Cf. alnicie, aslam, celărnicie, celșag, celuitură, .geambașie, hămișag, hîtrie (2), marghiolie, tălpb j i c, t ă 1 p i z i e. METOH s.n. (Mold., ȚR) Mănăstire subordonată altei mănăstiri. A: Ieși din oraș și mearse la un metoh ce-au dăruit el sv[i]ntei mănăstiri. DOSOFTEI, VS. Intr-acel ostrov avea mănăstirea metoh. COMOARA LUI DAMASCHIN STUDITUL. B: Și alte metochori cu de toate au zi- dit și au făcut. ANON. CANTAC. Nicolae . . . zise că ar găsi mare odihnă de ar vrea să meargă la metohul lui ce se cheamă Zulupas. MINEIUL (1776). Etimologie: sl. metohu, ngr. metohL 185 MILOS MEZAT s.n. (Mold., ȚR) în expr. A scoate la mezat = a pune la licitație. A: Toate bucatele lui . . . le-au scos la mezat. PSEUDO-E. KO- GĂLNICEANU. B: Cu holărîrea judecății să se scoată zălogul la mezat. PRAV. COND. (1780). Etimologie: tc. mezat. MEZDREALĂ s.f. (Ban.) Cuțitoaie. Mezdrdle. AC, 353. Etimologie: ser. mezdra, bg. mezdrja. Vezi și mezdri. MEZDRI vb. (Ban.) A jupui. Mezdresk. AC, 353. Etimologie: ser. mezdriți. Vezi și mezdreală. MEZELIC s.n. (Mold.) Gustare. Au luat si bucate, mezelicuri, si bău- turi. H 17792, 102r; cf. H 17792, 101v. Etimologie: tc. mezelik. MEZIL s.n. și m. v. menzil. MICĂ s.f. (Mold., ȚR) în expr. întro-o mică de ceas (de vreme) = într-0 clipă. A: Să-și piardză viața într-o mică de ceas. VARLAAM. N-ar hi sosind in Vavilon așea-m pripă, într-o mică de vreame. DOSOFTEI, VS. Să rășchirară intr-acea mică de ceas; cf. M. COSTIN; CRON. 1689, 47r; CANTEMIR, IST.; AXINTE URICARIUL; CRON. 1732, 36r. B: într-o mică de ceas au adunat din toată lumea pre apostoli. ANTIM. L-au răpit dentru adîncul mării si într-o mică de ceas l-au dus tocma în mijlocul bi- searicii. COMOARA LUI DAMASCHIN STUDITUL. // C: Să-și piardză viața într-o mică de ceas. C. 1729, 88v. Etimologie: latv. mica. Cf. c e s c u ț. MICUTEL adj. (Ban.) Mititel. Mikutel. Parvulus. AC, 353. Exiguus. Mikulyel. Aprocska. LEX. MARȘ., 203. Parvulus. Mikutel. Aprocska. LEX. MARȘ., 233. Etimologie: cf. micuței. MIERIU adj. (Mold., Ban., Trans. SV, Trans. N). Albastru. A: Ochii mierii in giur impregiur ca cum ar fi cu siurmea văpsiți. CANTEMIR, IST, C: Mjeriu. Caeruleus. AC, 313. Mjerie. Caerulea. AC, 353. Cu ochi mierii si luminoasă, In trup naltă si sănătoasă. CÎNTECE, 5V. Mieriu. MȘE, 85. Etimologie: mier + suf. -iu. MIERȚĂ s.f. (Mold., Ban.) Măsură de capacitate; vasul corespun- zător. A: Mnerță sau veadre sau alte măsuri hicleani, mai mici decît cum au fost obiceaiul. PRAV. Va face mierțe trei. DP, 15r. Nici mirțele, nici jicnitele vor agiunge. CANTEMIR, IST. S-au tocmit să dea lui Taxis Craiul unguresc 10 miertă de bani. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, VS; PSEUDO-COSTIN; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. C: Memicze. AC 353. Variante: merniță (AC, 353), mirță (CANTEMIR, IST.). Etimologie: magh. m^rce. MILCUSAG s.n. (Cris.) Rugă. Ascultă milcusagul nostru. MIȘC. SEC. XVII, 154rf Etimologie: milcui 4- suf. -șag. MILOS adj. (Mold.) Trist, jalnic. O prăviriște miloasă. DOSOFTEI, VS. Păseruica ... cu miloase glasuri .... moartea puilor săi cu jale cînta. CANTEMIR, IST. MILOSERDIE 186 Etimologie: milă + suf. -os. Cf. j ă 1 a ș, o 1 e c ă i o s. MILOSERDIE s.f. v. milosirdie. MILOSERDNIC adj. (Mold.) Milostiv. Curgerile ceale de sus și cu bogată dare varsă-le, miloserdnice, in casa dumisale. ALCĂTUIRE ÎNAU- RITĂ. Etimologie: milosîrd + suf. -nic. Cf. sl. milosrudlnu. Vezi și milosîrd, milosîrdi, milosirdie. Cf. b u 1 c i u ș, meserernic, milosîrd. MILOSÎRD adj. (ȚR) Milostiv. Milosîrd fii norodului tău. BIBLIA (1688). Cela ce ești bun, unul milosîrd, unul îndurat și milostiv. MOL. 1741, 393. Mucenicul D[o]mnului cel prea milosîrd. MINEIUL (1776); cf. R. POPESCU. Etimologie: sl. milosrudu. Vezi și miloserdnic, milosîrdi, miloserdie. Cf. b u 1 c i u ș, meserernic, miloserdnic. MILOSÎRDI vb. (Mold., ȚR) A se milostivi. A: De neputința lui milos irdindu-se. CANTEMIR, IST. B: Să vor milosîrdi spre ei. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. milosruditi. Vezi și miloserdnic, milosîrd, milosirdie. MILOSÎRDIE s.f. (Mold., ȚR) Milostivire. A: împrotiva morții, den- tru miloserdiia sa dumnezăiască, au făgăduit mintuitoare solie. N. COSTIN. A pronii dumnăzăești orînduială și nenumărată milă și miloserdie. CANTE- MIR, HR.; cf. CA, 83v. B: Tu cu milosîrdiile tale ceale mari nu i-ai pă- răsit. BIBLIA (1688). Cunosc... milosîrdiile tale. MINEIUL (1776); cf. NEAGOE; R. POPESCU. Variante: miloserdie (N. COSTIN; CANTEMIR, HR.). Etimologie: sl. mbg. milosrudije, sl. rus. miloserdije. Vezi și miloserdnic, milosîrd, milosîrdi. Cf. bulciușag, mesereare (1), m i 1 o s t e. MILOSTE s.f. (Ban.) Milosirdie. Miloste. Gratia. Clementia. AC, 353. Etimologie: sl. milostl. Cf. bulciușag, mesereare (1), milosirdie. MILUAN adv. (Criș.) Precis, sigur. Eu-mi bănuiesc și pling de pefi- rea sufletului tău, că eu știu miluoan că pentr-aceaea vei luoa munca de veaci. C 1692, 540v. Etimologie: magh. nyilvân. MINTEN adv. (Trans. SV) Imediat. Minten isprăvesc ce mi să porun- cește. OG, 380; cf. OG, 388. Etimologie: magh. menten. Cf. aș ași (3). MIRAC s.n. (Mold., Ban.) Miracol. A: Inspăimîndu-i cu minuni și miracuri, i-au făcutu-i fii luminii. DOSOFTEI, VS. C: Mirak. Mira- culum. AC, 354. Etimologie: lat. miraculum. Cf. d i v, miraz, șanț. MIRAZ s.n. (Ban.) Lucru neobișnuit; ciudățenie. Miraz. Prodigium. Spectaculum. AC, 354. Etimologie: cf. mira. Cf. div, m i r a c, șanț. 187 MÎNIAC MIRE s.m. (Mold., Criș., Trans. S, Trans. N) Nume purtat de bărbat în ziua (sau în preajma zilei) căsătoriei sale. A: Cela ce va lega nunta, ce să dzice, pre mire să nu să împreune cu nevasta-și. ȘAPTE TAINE; cf. DOSOFTEI, PS. C: Ca mirele se scoală devreme. VCC, 42. Ieși din groapă ca un mire dentr-o cămară. O, 36r. Noi sîntem soli de la cinstitul mire. MIȘC. 1778, 39v; cf. PSALT. (1651); O, 48r. O Fig. Sufletul tău să va depărta de la Domnul Dumnezăul lui, de mirele cel adevărat al su- fletelor noastre. CES 1705, 288v. Etimologie: cf. alb. mire „bun“, lat. miles „soldat“. Cf. ginere, june. MIRȚĂ s.f. v. mierță. MISCHIU, -IE s.n. și f. 1. (Mold., Ban.) Oțel. A: Fierul cel vestit ce-i zic meschiul vechiu. CANTEMIR, IST. C: Miskie. Chalybs. AC, 354. 2. (Mold.) Tocilă de oțel. Pre aur focul, pre fier meschiul, iară pre direptul necazurile și dodăiele întăresc. CANTEMIR, DIVANUL. Variante: meschin (CANTEMIR, DIVANUL; CANTEMIR, IST.). Etimologie: ngr. dimiski (prin falsă analiză). MISTUI vb. (Mold.) A salva, a scăpa. Cela ce va petreace prin cel vi- novat . . . pentru să-ș poată amistui capul, să va certa după voia giudețului. PRAV. Și mergînd la Țarigrad cu altă nu s-au putut mistui, ce s-au în- chinat. CANTA; cf. NCL II, 296. Variante: amistui (PRAV.; NCL II, 296). Etimologie: magh. emăsztni, MIȘINĂ s.f. (Mold., Ban.) Vizuină. A: Un guziu grăunceane cule- sease si cu multe nevoi si osteneale în misina ce făcuse le strinsease. CÂN- TE MIR, IST. C: Mishine. AC, 354. Etimologie: cf. rus. mySina. Cf. comoară, covru, peșteră. MITI vb. v. mitui. MITUI vb. (ȚR, Trans. SV) A da mită. B: Brăilenii mituindu-l făcut-au după voia lor. R. GRECEANU. Vai de judecătoriul acela ce va mitui la hotărîrile judecăților. PRAV. COND. (1780). C: Deaderă bani mulți străjearilor de-i mitiră să dzică că . . . au venit ucenicii lui de l-au furat. C 1729, 45r; cf. C 1729, 92v. Variante: miti (C 1729, 45r, 92v). Etimologie: mită 4- suf. -ui. Cf. m î z d i. MITUTELA vb. (Ban.) A micșora. Mituteledz. Diminuo. AC, 354. Etimologie: mitutel 4- suf. -a. Cf. 1 o g o ș i. MIȚAR s.m. (Ban.) Țesător de lînă. Miczar. AC, 353. Etimologie: miță 4- suf. -ar. MIZBĂ s.f. v. mîzdă. MÎGLĂ s.f. (Mold.) Grămadă, morman. Pre toți i-au tăiat, unde apo măgle de cei morți au strîns. URECHE. Etimologie: magh. dial. magia. MlNCĂTURĂ s.f. (Ban.) Mîncare. Menketure. Devoratio. Emussiof ?) AC,352. Etimologie: mînca 4-suf. -tură. MÎNIAC s.m. (Mold.) Scamator. Acesta era . . . măscăriciu pelivan de ingina pre alții, cum fac mîniecii la prăviriști. DOSOFTEI, VS. MÎNIECIE Etimologie: ngr. maniahos. Vezi și mîniecie, miniecitură. Cf. p e h 1 i v a n. M1NIECIE s.f. (Mold.) Bătaie de joc. A: Aceaia nu iaste cruce, ce-i o măniecie. VARLAAM. Batjocurează pre ai noștri mari dzei, numind cerile lor basne și miniecii. DOSOFTEI, VS. // C: Aceaea nu iaste crucet ce iaste o mîniecie și o giuchereaie. C 1727, 33r. Etimologie: mîniac 4- suf. -ie. Vezi și mîniac, miniecitură. Cf. b’ăsău (3), mascara (2), p r o h i t ă. MINIECITURĂ ș.f. (Mold.) Bufonerie, maimuțăreală. Fu poruncit de la boearinul să batgiocurească botedzul cu miniecituri. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. mîniecie. Vezi și mîniac, mîniecie. Cf. mascara (1), p e 1 i v ă n i e, șagă, șeganie, șozie, tămașag, tămășeală. MÎRSĂCĂCIUNE s.f. (Mold.) Mîrsei. Unii . . . fug de curvii și de mar- săcăciuni. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. mîrsei. Vezi și mirsăială, mirsăitură, mîrsei. Cf. mirsăială, mirsăitură, mîrsei. MÎRSĂIALĂ s.f. (Mold.) Mîrsei. Mearsă . . . si-nvăță tinerii. .. sa urască toată mărsăiala trupească. DOSOFTEI, VS. Etimologie: mîrsei 4- suf. -eală. Vezi și mîrsăcăciune, mîrsăietură, mîrsei. Cf. mîrsăcăciune, mîrsăietură, mîrsei. MÎRSĂIETURĂ s.f. (Mold.) Mîrsei. Mă intin în păcatele mele și cin- stesc mîrsăieturile trupului. DOSOFTEI, VS. Etimologie: mîrsei 4-suf. -ătură. Vezi și mîrsăcăciune, mirsăială, mîrsei. Cf. mîrsăcăciune, mirsăială, mîrsei. MÎRSEI s n. (Mold.) Dorință de plăceri, poftă (trupească). Năvar- nicile a mirseailor ai potolit de valuri unde. DOSOFTEI, MOL. Alții sa porniia spre mirseiul păcatelor. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. bg. mărsen. Vezi și mîrsăcăciune, mirsăială, mîrsăietură. Cf. mîrsăcăciune, mirsăială, mîrsăietură. MÎRȘAV adj. (Mold., ȚR, Ban., Trans. SV) Slab. A: Iaste foarte slab si mirșav. PRAV. Cu 7 boi mirșavi. CRON. 1689, 38'. li bate cu pis- cul în coaste să nu (se) ingrașe și-i face de sint mirșavi. FL. D 1754 — 1762, 61v; cf. DOSOFTEI, PS. B: Biruiră cei mirșavi pre cei grași. ÎNV. 1642, 18r: cf. LEX. 1683, 76v; CRON. 1687, 21v-22r; E ante 1704, 28r; E 1717, 170r. C: Mershav. Macer. Macilentus. AC, 353. Mershave. Macra. Maci- lenta. AC, 353. Mincară cei mirșavi pre cei grași. CRON. ante 1730, 49'; ct CRON. ante 1730, 51r. Etimologie: sl. mrusavu. Vezi și mîrșăvi. Ci. nemoșten, viti oan. MÎRȘĂVI vb. (Ban., Trans. SV) A slăbi. Și trupul mieu marșeci PSALT. (1651). Mershavesku-me. Macer fio. AC, 353 Etimologie: mîrșav 4- suf. -i. ^9 MîZDl Vezi și mirșav. Cf. adevăsi (2), b ă t o g i, nemoști, v i t i o n i, zămorî. MÎRZAC s.m. (Mold., ȚR) Nobil tătar. A: Au trimes un mîrzac la \:asile-Vodă. M. COSTIN. Era lingă Ștefan-Vodă un merzac. M. COSTIN. Si iarăși au orinduit o samă de tătari cu mirzacul Coza să margă asupra taberii- CANTEMIR, HR. Au indemnatu mîrzaci tătărăști și l-au lovitu noaptea. CVL, 168; cf. URECHE; NECULCE; CRB, 167r. B: Dind sul- tanul și cîțiva. mîrzaci de treabă. R. GRECEANU. Variante: merzac (M. COSTIN), mîrzag (M. COSTIN). Etimologie: tăt. (nogai) mîrza. Cf. ș e r i n. MÎRZAG s.m. v. mîrzac. MÎȚĂ s.f. 1. (Mold., Ban., Trans. SE) Pisică. A: Denaintea leului . . . sta . . . pardosul, ursul, lupul . . . ,mița selbatecă. CANTEMIR, IST. Eghip- tenii la la ace vremi să închina mitilor. E 1779, 19v. C: Mecze. Cattus. Felis. AC, 352. Felis. Mucza. LEX.'MARS., 205; cf. E 1703, 143L 143v. //B: Mița intră intr-o prăvălie. E 1717, 178v; cf. E ante 1704, 21v, 22r. 2. (Criș., Trans. SV) Ancoră. Mițele de fier carele lin corabiia in loc N. TEST. (1648). Mile de fer aruncară in fundul mării. MIȘC. SEC. XVII, 133r. // B: Cf. ST. LEX., 291. Etimologie: probabil formație onomatopeică. Cf. pisică; a n g h i r ă. MÎZDAR s.m. (Mold.) Persoană care primește mită. Așijdere. . . apucătorii, asupritorii, mizdarii, prădătorii, vamășii, furii, tilharii, de nu vor face ca acesta Zacheiu să întoarcă cui ce-au luat cu nedireptul. VAR- LAAM. Etimologie: mîzdă 4- suf. -ar. Vezi și măzditor, mîzdă, mizdealnic, mîzdi. Cf. măzditor, mizdealnic. . MÎZDĂ s.f. (Mold.) Mită. Pentru mîzdă ai năpăstuit pre cei trei bo- iari. VARLAAM. Piiarde pre sine luătoriul de mîzde. DP, 9V. Iau bani mîzdă și acoperă pre cei vinovati. AMD 1767, 142r; cf. PRAV.; URECHE; DOSOFTEI, PS.; CANTEMIR, IST.; AXINTE URICARIUL; CAN- TEMIR, HR.; NCCD (gl.). Variante: măsdă (URECHE), mîzdă (AMD 1767, 142r). Etimologie: sl. mizda. Vezi și mizdar, mizdealnic, mîzdi, mîzditor. Cf. a d e m a n ă, a s 1 a m, u j u r i e. MÎZDEALMC s.m. (Mold.) Mituitor. Numai 88 de zile au împărății și fu omorit de slujitori, cu îndemnarea lui Iulian mîzdealnicul, că au dat mîzdă slujitorilor de l-au ucis. N. COSTIN; cf. NCCD (gl.). Etimologie: mîzdi 4- suf. -elnic. Vezi și mizdar, mîzdă, mîzdi; mîzditor. Cf. mizdar, mîzditor. MÎZDI vb. (Mold.) A mitui. Și mizdiră pre Vlast, postelnicul împăra- tului, de să ruga de pace. AP. 1646, 44r. Parij, feciorul lui Priam împă- rat, pururea măzdia pre alți senatori domni să ție cu dinsul. M. COSTIN- Mîzdind pre alți domni svetnici feciorul lui Priam să nu dea pre Elena, s-au tărăgănat zvada pînă la stingerea de tot a Troadei. NCL I, 35 • cf DO- SOFTEI, VS.//B: cf. LEX. 1683, 47r. ’ Etimologie: mîzdă 4- suf. -i. MÎZDITOR 190' Vezi și mîzdar, mîzdă, mîzdealnic, mîzditor. Cf. mitui. MÎZDITOR s.m. (Mold.) Mituitor. Aceștia ce să giură și să blastămă cu strîmbul, măzditorii și luătorii de mită și apucătorii de-ș petrec cu bișug adunat cu vicleșug. DOSOFTEI, VS. Etimologie: mîzdi + suf. -tor. Vezi și mîzdar, mîzdă, mîzdealnic, mîzdi. Cf. m j z d a r, mîzdealnic. MÎZGĂI vb. (Ban.) A murdări. Mezgaj. Inficio. AC. 353. Etimologie: mîzgă + suf. -ăi. Vezi și mîzgos, mîzguș. Cf. f e ș t e 1 i, i m a/ m u r u i. MÎZGOS adj. (Trans. SV) Lunecos, noroios. Iară un boiariu . . . au poruncit să presare cenușă pre jos . . . că era locul mîzgos. ÎVM, 202v. Etimologie: mîzgă + suf. -os. Vezi și mîzgăi, mîzguș. MÎZGUȘ s.n. (Ban.) Alunecuș. Mezgush. AC, 353. Etimologie: mîzgă + suf. -uș’ Vezi și mîzgăi, mîzgos. MLĂDIȚĂ s.f. (Mold., ȚR, Trans. SV) Vlăstar. A: Li-s feții ca nește mlădiță ultuită. DOSOFTEI, PS. O Fig. Viia domnului Savaoth casa lui Israil iaste și omul lui liuda mlădiță îndrăgită. DP, 13v. Cu mlădițele viței și cu cîrceiele mlădițelor tare era cezluit. CANTEMIR, IST. B: Steblu. Nuielușă sau mlădiță. LEX. 1683, 63r. C: De smochin vă învățați pildă: cînd vor fi mlădițele lui tinere si mugurează sttti că aproape e vara. N. TEST. (1648). Etimologie: bg. mladica. Cf. ser. mladica. MOARE s.f. (Ban.) Zeamă de varză. More. Jus caulium. AC, 354. Etimologie: probabil lat. morla. Cf. zeamă (2). MOCĂNBEAȚĂ s.f. (Ban.) Nălucire, arătare, sperietoare. Moken- dacze. Spectrum. AC, 354. Etimologie: cf. mogîndă, mogîldeață. Cf. m o z o m a i n ă. MODRU s.n. (Trans. N, Trans. SV) Mijloc, cale (de a acționa), po- sibilitate. N-am putere și nici un modru, Rătăcit îs ca-ntr-un codru. CÎN- TECE, 5r. Pin a sasa poruncă să opreaste tot modru a necurătenii^i). CAT., 48. Etimologie: magh. mod. MOHOR s.n. (Mold.) Haină de purpură. L-au zugrumat ariianii cu mohorul svințiii sale. DOSOFTEI, VS.//B: cf. LEX. 1683, 4r. Etimologie: magh. mohar „un fel de stofă“. Vezi și mohorîțeală, mohorîți. MOHORÎȚEALĂ s.f. (Mold.) Vopsea roșie. Cu podoabă-mbrăcată de vișin alb si curat ... si cu moghorîtală de cinstitul si preasf intui său sînge. DOSOFTEI, PS. Etimologie: mohorîți + suf. -eală. Vezi și mohor, mohorîți. MOHORÎȚI vb. (Mold.) A înroși. [Apa de ploaie] albeaște [florile] și le rușaște . . ., mohorîțeaște. VARLAAM. li bătu făcîndu-le rane destule și mohorîțîndu-le trupurile de sînge. DOSOFTEI, VS. 191 MOȘANCĂ Etimologie: mohorît 4- suf. -i. Vezi si mohor, mohorîteală. MOIMĂ s.f. (Mold.) Maimuță. Și atuncea viu îl băga intr-un sac și intr-acel sac băgă și un dulău și un cucoș și o năpircă și o moimă. PRAV. Deaca ieșim din tara moimelor, venim la munte nalt. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. majom. Vezi și moimîță. Cf. m^ă țmucă, moimîță. MOIMÎȚĂ s.f. (Mold.) Maimuță. Picioare are patru, insă cele denainte la braț cu a moimiței își samănă. CI, 172; cf. CANTEMIR, HR. Etimologie: moimă 4- suf. -iță; probabil prin contaminare cu miță. Vezi și moimă. Cf. m ă i m u c ă, moimă. MOJIC s.m. (Mold., ȚR) Țăran; om de rînd. A: Au omorit pe toți cîți îl știa că iaste din mojici născut. CANTEMIR, HR. Și-i sărăciră de ramasără cum le-u fostu postrigul, mojici. NECULCE. Trecea pe Ungă dînsul ca pe lingă un mojic sau si nebun. I, 17r; cf. M. COSTIN ; PSEUDO- MUSTE; AETHIOPICA; B 1774, lr, 5r, 23v; B 177%, 60v, 76v; B 1779, 34r, 35v, 46v; E 1779, 9r. B: Pre toți îi dărui cu daruri cîți era sveatnici ai săi și cîți era cu boierii, și cîți era oameni de oaste și cîți era mojici și proști. VI 1673, 141. Cu mulțimea mojicilor ce-i scotea fără voia lor înain- tea imbrihorului . . . au făcut de au perit Costandin-Vodă, IST. TR; cf. LEX., 195r; LEX. 1683, 38v, 51r; BIBLIA (1688); R. POPESCU; VI 1745, 417v/col. I. // C: Pe toți-i cinsti cu daruri, cîți era sveatnicii lui . . . și cîți era de cei proști (mojici). N. TEST. (1648). Etimologie: rus. muzik. MORTICIOS adj. (Ban.) Mortal. Morticsosz. Mortalis. AC, 354. Etimologie: moarte 4- suf. -icios. MOSAFIRIU s. m. v. musafir. MOSORÎT adj. (Mold.) Umflat, tumefiat. Răbdînd bărbătește vîn- turile ... de-i era zbîrcită și mosorîlă fața. DOSOFTEI, VS. Etimologie: mosorî. Vezi și mosorltură. MOSORÎTURĂ s. f. (Mold.) Umflătură, tumefacție. Mosorîtura aceii lovituri durerile vechi în minte să aducă. CANTEMIR, IST. Etimologie: mosorî 4- suf. -tură. Vezi și mosorît. MO ȘAN s. m. (Mold.) 1. Moștenitor. Jigmontu fiind dirept moșan acei^ij crăii(iy, ce încă viu tată-său Ivan craiu l-au ales leașii pre Jig- montu la crăiia lor. CLM, 10v. Și s-au făcut troadenii moșeni Italiii aședzați și legați între sine. NCL, I, 35. Pentru aceasta s-au întrupat Dumnedzău pentru să mîngîie jealea lui Adam și iară să-l facă moșan raiului, cum au fost mai înainte. CRON. SEC? XVIII, 15r. 2. Băștinaș. Gavril al doile Tecenschi den Muraviț moșan. N. COSTIN. De-ș dau vo fată după vun străin, pre cu greu, dar moșan nu-l priimăscu, nici la sfat. NECULCE. Etimologie: moș 4- sud. -ean. Vezi și moșancă, moșnean, moșneni, moșnenie. Cf. moșnean (1), ocinaș, uricaș (1); moșnean (2). MOȘANCĂ s. f. (Mold.) Moștenitoare. Nimeni din crai și din prin- țipi creștini, pînă și venețienii, să-i dea din casele sale moșancă de cinste să fie crăiasă, n-au primit. M. COSTIN; cf. N. COSTIN . MOȘNEAN Etimologie: moșan + suf. -că. Vezi și moșan, moșnean, moșneni, mosnenie. MOȘNEAN s. m. 1. (Mold., ȚR) Moșan (1). A: Ne-au făcut moș- neani împărațiii ceriului. VARLAAM. Să fie moșneni domniei și împără- ției lui^ Dumnedzău de sus. ȘT, 234. Deaca sini fii, sint și moșneaiii. DOSOLTEI, VS. Acolo casnici și moșneani sintem. CD 1698, 43v; cf, PRAV.; CANTEMIR, HR.; CD 1770, 54r. B: Vom rădica și pre moș- neanul vostru. BIBLIA (1688). Mă învredniceaste a fi moșnean împărăției tale. CES 1700, 31r; ci*. CES 1700, 31v; P 31v; NEAGOE. 2. ȚR) Moșan (2). Va fi ca și cel de pămint moșnean. BIBLIA (1688), Etimologie: cf. moș, moșan, moșie. Vezi și moșan, moșancă, moșneni, moșnenie. Cf. m o ș a n (1), o c i n a ș, u r i c a s (1) ; m o ș a n (2). MOȘNENI vb. (Mold.) A moșteni. De nu să va botedza neștine, certurile nu va moșneni. ȘT, 24. Cela ce așteaptă să moșnenească (moȘ’ tenească MUNT.) ocinele și avuțiia cuiva face prepus cum să fie otrăvit pre acea rudă a lui. PRAV. Etimologie: nfoșnean 4- suf. -i. Vezi și moșan, moșancă, moșnean, moșnenie. Cf. o c i n a, u r i c i. MOȘNENIE s. f. (Mold.) Moștenire. Cela ce va răni pre altul... nu-ș va piiardemoșneniia (m o ș i i a MUNT.). PRAV. Cînd ... acest moș- nean nu va griji de dins ..., acesta-s va piiarde moșneniia (moștenirea MUNT.). PRAV. Etimologie: moșnean 4- suf. -ie. Vezi și moșan, moșancă, moșnean, moșneni. Cf. o cin ir e, rămășiță (1), uric (1). MOȘTINĂ s. f. (Criș.) Zapis de moștenire. Să să scrie in mostina loru și uriculu lor. MIȘC. SEC. XVII, 28v. Etimologie: moșteni.. Cf. uric (2). MOTCĂ s. f. (Ban.) Scul. Motke. AC, 354. Etimologie: cf. ser. motka „vergea“. Cf. m ă t ă r î n g ă. MOTOC s. m. (Mold.) Motan. Prinsă un motoc și-l legă de grumaz și-l trăgea a doua zi pre motoc pe uliți și-l băte, iară eghiptenii săriră și luară pre motoc din mina omului lut Esop, că eghiptenii la ace vremi să închina miților. E 1779, 19v. Etimologie: cf. motan, mitoc. MOTROC adj. (Ban.) Prost, nătîng. Motrok. Slupidus Bardus. AC, 354. Etimologie necunoscută. Cf. motoc. Cf. prostan, p r o st a tic (2). MOZAVIR s. m. (Mold., ȚR) Defăimător, calomniator. A: Moza- virul cela ce va fi cu doo fețe. ȘAPTE TAINE. Mozavirii ce-l băga cu cuvînt rău pre David cătră-mpăratul. DOSOFTEI, PS. B: Sintu impreună- toriu tuturor răutăților, urîloriu, clevetnic, muzaviriu ... ÎNV. 1642, 3V. Să nu fie fost mindru sau ... mozaviriu. ÎNV. 1702, 14v. Ca un tîlhar și mozavir ce este să-l iei si să-l perzi. E 1777, 101r; cf. MARDARIE, 158, 282, 293; ST. LEX., 294, LEX. 1683, 36v; PAT. 17052, 159v; E 1777, 103r. // C: V-ati făcut răi, fără de leage, mozaviri. LD, 4V: cf. LD ,9r; PF, 75r. 193 MUNCĂ Variante: muzaviriu (ÎNV. 1642, 3V). Etimologie: tc. mfizewir. Vezi și mozaviri, mozavirie. Cf. b a 1 a m u t, blojeritor, ciocotniță (2), o c a r n i c (2). MOZAVIRI vb. (ȚR) A defăima, a calomnia. Să nu muzăvirim pre nimenea. ÎNVĂȚATURI 1642. Fu pîrît și muzevirit de Manea. N 1682, 5r. Nu mozaviriia aceia unul pre altul precum facem noi, creștinii. VS 1705, 130v; cf. ÎNV. 1642, 15r, 15v, 16v, 17r; MARDARIE,’158; ANON, CANTAC.; ST. LEX., 294; CHEIA ÎN.; LEX. 1683, 46r; N 1727, 135r; MĂRGĂRITARE 17.46. Variante: muz&viri (ÎNVĂȚĂTURI 1642), muzeviri (N 1682, 5rj. Etimologie: mozavir + suf. -i. Vezi și mozavir, mozavirie. Cf. a m e s t e c a, b a 1 a m u ț i, blojori, pohlibui. MOZAVIRIE s. f. (ȚR) Defăimare, calomnie. De la începutul lumii au fost muzaviriia și încă pînă în ziua de astăzi tot să află. ÎNV. 1642, 14r. Nu-l lăsă pentru muzăviriia ce muzavirise. N 1682, 25v. Ni să cade să ne ferim de toate pizmele mele si mozaviriile. NEAGOE; cf. ÎNV, 1642, 16r, 16v: MARDARIE, 158, 177’; BIBLIA (1688); ST LEX. 294; LEX. 1683, 50v; ANON. CANTAC.; ANON. BRÎNCOV.; Gl, 15r; N 1727, 163v. Variante: muzavirie (ÎNV. 1642, 14r, 16r, 16v; BIBLIA (1688); NEAGOE), muzăvirie (N 1682, 25v). Etimologie: mozavir + suf. -ie. Vezi și mozavir, mozaviri. Cf. b a 1 a m u ț i e, b 1 o j e r i t u r ă, b 1 o j i t u r ă, clevetă, p o n o s. MOZGOȘI vb. (Ban.) A mișca. Mozgosesk. Moveo. AC, 354. Etimologie: magh. mozgatni. MOZOMAINĂ s. f. (Ban.) Nălucire, arătare, sperietoare. Mozomajne. Spectrum. Terriculamenlum. ĂC, 354. Etimologie: cf. magh. dial. mozogăny, germ. Moselman. Cf. m o c ă n d e a ț ă. MUFLUZ adj. (ȚR) Falit, ruinat. [Dacă cel osîndit] va fi mufluz, atunci deopotrivă să cuvine să ia toti din periussia ce i să va afla. PRAV. COND. (1780). Etimologie: tc. mufluz. Vezi și mufluzi. MUFLUZI vb. (ȚR) A da faliment. în Amsterdam, un negulătoriu bogat să mufluzeaște. FN. Etimologie: mufluz + suf. -i. Vezi și mufluz. MUJDEA s.f. (Mold., ȚR.) Veste, știre. A: Inlr-această zi au venit un capigi-bas de la împăratul cu mujdea la veziriul cum că s-au născut împăratului un cocon. IM 1754, 143^; cf. IM 1754, 1441. B: Au venit la veziriul un alt agă cu mujdea că, s-au mai născut împăratului un cocon. IM 1730, 204r; cf. IM 1730, 2031’. Etimologie: tc. mujde. MUNCĂ s.f. (Mold., ȚR) Lucru realizat ca rezultat al unei acti- vități. A: Să-și piiardză muncă și să nu ia nemică den roada viei. PRAV. B: Judecă ... de se cuvine să fiu lipsit...de munca si osteneala tinerelelor mele. ANTIM; cf. ÎNDREPTAREA LEGII. MUNCI 194 Etimologie: sl. mpka. Vezi și munci. MUNCI vb. (Mold., ȚR) A desfășura o activitate, a lucra. A: Cela ce au muncit acolia ... să-și piiardă toată ustenedla. PRAV. B: Să n-aibă treabă cu dinsele cela ce au muncit acolea. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: sl. mpciti(sț). Vezi și muncă. MUNUCHI s. n. v. mănunchi. MURĂ s. f. (Ban.) Cheag. Mure. Intestinum constius. (i. I d. cras- sius). AC, 354. Etimologie: cf. alb. mulle. MURGI vb. (Ban.) A se însera. 'Murgseshle. Advesperascit. AC, 354. Etimologie: murg -j- suf. -i. MURGUI vb. (Ban., Trans. SV) A murmura. Murmura. Murguesk. 7,ugolodom. LEX. MARȘ;, 230; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW + A prigoni. Si murguiia cărtularii si fariseii pre ucenicii lui. N. TEST. (1648). Etimologie: magh. morogni. Cf. bănui2 (2). < MURTAT adj. (Mold., ȚR) Renegat. A: Turcilor le zicea că sînt murtați de cei ce au fost turci și s-au creștinat. IM 1754, 73v. B: Iară turcilor le zicea mai marele lor că sînt mur tale de cei ce au fost turci și s-au creștinat. IM 1730, 103v. Etimologie: tc. murtat. MURUI vb. (Mold.) A mîzgăli, a murdări. O basnă, ciudată ca aceasta alcătuind, prostimii să o crează, cu condeiul hîrtia au mur uit. CANTEMIR, HR. Etimologie: cf. ucr. murovati. Cf. f e ș t e 1 i, ima, m î z g ă i. MUSAFIR s m. (Mold.) Oaspete. I-au venit un musafir iu. H 17792, 75r. Vino de-li vezi mosafiriu! H 17792. 81r. Musafirii turci ce se afla in Iași. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: mosafiriu {H 17792, 811’). Etimologie: tc. musafir. Cf. ♦ospeciar, osp ecioi. MUSAHIB s. m. v. musaip. MUSAIP s.m. (Mold., ȚR) Demnitar la curtea sultanului. A: Era la impărățiia lui sultan Murat pre acele vremi toate trebile și lucrurile îm- părăției pre doi oameni carii era musaipi lui Sultan Murat. M. COSTIN. Avea un priietin musaip împărătescu. NECULCE. Mergînd ghenicear-aga și alți musahibi la veziriul, s-au rugat. IM 1754, 76v. B: îndată ce au văzut pe musaipul împăratului, ... nimic alt n-au mai căutat. IST. ȚR; cf. IM 1730, 107v. Variante: musahib (IM 1730, 107v; IM 1754, 76v). Etimologie: tc. musahip. MUSTĂREAȚĂ s. f. (Ban.) Sevă. Musteracze. AC, 355. Etimologie: must + suf. -ăreață. MUȘCATAREȚ adj. (Ban.) Tămîios. Mushketaricz. Muscatellum apia- num. AC, 355. Etimologie: mușcat 4- suf. -areț. 195 MUZEVIRI MUȘINĂ s. f. (Mold.) 1. Țînțar. Vor cădea-n timpuri goale și min- cate de mușini, de păsări, de gadini spurcate. DOSOFTEI, PS. Era locul plin de viespi și tăuni și liniari și mușine. DOSOFTEI, VS. 2. Grămăjoară de ouă depuse de unele muște. Ca la Endor pologi să dzacă, Muștile mușini într-înșii să facă. DOSOFTEI, PS. Etimologie: cf. pol. muszyna. MUȘTAR s. n. (ȚR, Trans. SV) Nume dat mai multor plante erbacee;’ sămînța acestei plante; condimentul preparat din această plantă. B: Gorusnica. Muștariul. LEX. 1683, 14v. Gorusno. De muștariu. LEX. 1683, 14v. Și-i turnară muștariu pe nări. MINEIUL 1698 ; cf. CHEIA ÎN.; LEX. 1683, 28v, 691; ANON. CANTAC. C: Ca grăunțul de muștariu carele cindu-l samănă in pămint mai mic iaste de toate semințele care-s in pămint. N. TEST. (1648). Etimologie: magh. muștar. Cf. h o r c i ț ă. MUZAVIRIE s. f. v. mozavirie. MUZAVIRIU s. m. v. mozavir. MUZĂVIRI vb.v. mozaviri. MUZĂVIRIE s. i. v. mozavirie. MUZEVIRI vb. v. mozaviri. N N AC AR A scf. v. nagara. NACARADĂ s. f. (ȚR) Țambal. Alixandru dete în trimbițe și in surle și în tobe și în nacarade. A 1746, 28v; cf. A 1717, 36v. Etimologie necunoscută. Cf. ser. nakarade. Cf. n a g a r a. NACEALNIC s.n. (Mold.) Șef, conducător, comandant. A: Datoriia nacealnicilor celor mai mari ca să chivernisască pentru odihna și folosul cel bun a supușilor lor. BUCOAVNĂ 1775, 44v.//B: Nacealnici întru Isahar cu Devora și Varac. BIBLIA (1688). Etimologie: rus. nacalinik. Cf. c h i v e r n i s i t o r, chivernitor, hotnog (2), is- pravnic (1), povață. NAGARA s. f. (Mold., TR) Țambal. A: S-au dat în surle și-n na- garale. CRON. 1689. 39r; cf .CRON. 1707, 36r; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 30r; CRON. SEC. XVIII, 28v. B: Și zicea surlele și trim- bitile si nacaralele la acea cină a paratului. LET. 1758, 108r; cf. CRON. 1736, 32r; A 1746, 30v; LET. 1758, 114r. Variante: nacara (CRON. 1736, 32r; A 1746, 30v; LET. 1758, 108r, 114r). Etimologie: tc. nagara. Cf. nacaradă, NAI s. n. (Mold.) Instrument muzical. La cimp ieșea adese cu boierii săi. zăbovindu-se cu naiuri și cu nagarale. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: tc. nay. NALGIUNS s. n. v. înaljos. NALJOS adv. și s.n. v. înaljos. NALSUS adv. (ȚR) La deal, de jos în sus. Izbrudo, nalsusul. ST. LEX., 295. Etimologie: în + al 4- sus(ului). NASTÎNGA adv. (Mold.) în partea stingă. De-acicea să ia nastînga, dincătro vin apele. DOSOFTEI, VS. Iară în-nastînga ... au pus teșii le- fecii și unguri. M. COSTIN. Etimologie: pref. în- + a-stînga sau semicalc după sl. na levo. NASTOATEL s. m. (Mold.) Conducător ecleziastic. Vine nainte nas- toiatelul și sărută cinstita cruce. DM, 15r. Marele acesta stătu nastoatel fraților, rugat de dînșii. DOSOFTEI, VS. Variante: nastoiatel (DM, 15r). Etimologie: sl. nastoatel!. Cf. n ă s t a v n i c. NASTOIATEL s. n. v. nastoatel. 197 NĂDUȘI NASTURE s. m. (Mold.) Bumb. Grijiți bine pedestrimea, cu haine tot de feleandrăș, cu nasturi și cu cepragi de argint. M. COSTIN. Hlamida cea albă era încheiată la piepți cu nasturi de aur. I LI ODOR. Etimologie necunoscută. CL bumb. NĂBOI s. n. (Mold.) Șuvoi, puhoi, torent. Mulțimea cuvintelor ceale ca păcura izvorltoare și ea naboiul pe toate șesurile. CANTEMIR, IST. Toți de naboiul potopului celui mare au perii. NCL I, 13. O Fig. Nă- boiul cuvintelor să-i abat. CANTEMIR, IST. Etinrtflogie: cf. ser. naboj. CL ș i r 1 ă u. NĂBUȘEALĂ s. f. (Mold.) Invazie. împărații pe marginile Dunării ... făcînd. cetăți și orașe, năbușealele varvarilor opria. CANTEMIR., HR. Etimologie: năbuși + suf. -eală. Vezi si năbuși. CL stropșitură (2). NĂBUȘI vb. (Mold.) A năvăli, a invada. Căci au năbușit pre aceste locuri mai pre urmă tătarii. M. COSTIN. N-au mai venit în țară pănă ce-au năbușit moscalii în țară. NCL II. 299. Fărăveaste au năbușit asupra schythilor. CANTEMIR, HR. Etimologie: cf. ser. nabuSiti. Vezi și năbușeală. CL stropși (2). NĂDĂI vb. (Criș., Trans. SV) A presimți, a bănui. C: Veni-va domnul slugii aceluia în ziua carea nu s-au nădăit. N. TEST. (1648). Noi ne nă- dăim că acesta iaste de va să mîntuiască izdrailii. MOL. 16761, 201r. Că în tinereațele noastre nu ne-am știut nădăi că așea cu de grabă, vom muri. CSOM, 6r. II B: Și cine ar fi nădăitu-se întru limbi orbite cu întunea- recul slujirii de idoli să fie om văzător de bine? C 1688, 411v. Etimologie: sl. nadajati sț. Vezi și nenădăit. Cf. am irosi (2), au Im a. NĂDUII vb. (Mold.) A năvăli, a se năpusti. Și au nădulit cu pietri de i-au ucisu-i pre amîndoi. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. nadali^ nădăi. Cf. lovi (1), năvrăpi. NĂDUȘEALĂ s. f. (Mold., Trans. SV) Arșiță, fierbințeală, căldură. A: Vara nădușăli nu sînt ca aicea la noi. M. COSTIN. Iară peste dzî ti acopenia Dumnădzău cu nuor răcoros pentru nădușala soarelui. CRON. 1689, 50v. Pentru nădușala soarelui să lasă la umbra unui copaci ca să odihnească puțintel. E SEC. XVIII, 23v. C: Preste dzi îi acoperiia Dum- nedzău cu nuor pentru nădușala soarelui. CRON. ante 1730, 79v. De nă- dușala soarelui și fără de apă, pînă la sfîrsit au vrut să moară. PAT. 17051. 30r. Etimologie: năduși + suf. -eală. Cf. n ă du v, p r i p e c. NĂDUȘI vb. (Mold.) A sugruma, a sufoca. A: Au cu mănule-l zu- grumă, sau-l nădușește împresurăndu-l cu ceva pînă creapă. PRAV. Gios aprinseră foc cu smoală ...ca să o nădușască. DVS, 5V. A muri prin sufocare. Craiu s-au năruit într-o mlaștină, călcat de calul său și acolo s-au nădușit. URECHE, s. v. nărui. Unora limbile li s-au înfiat ca un dop și s-au nădușit. DOSOFTEI, VS. S-au fostu nădușind oamenii pe NĂDUV 198 porțile mănăstirilor, fugind noaptea. N. COSTIN. // B: Cf. ÎNDREP- TAREA LEGII. Etimologie: bg. naduSa. Cf. ser. nădușiți. Vezi și înăduși. Cf. f o i t u i, înăduși, sugușa. NĂDUV s. n. (Mold.) Arșiță, caniculă, zăduf. Că dzua lucrîtorii lu- creadză și rabdă năduvul și gerul. VARLAAM. Etimologie: sl. *naduh. CL n ă d u ș e a 1 ă, p r i p e c. NĂMESTI vb. (Ban., Trans. SV) A așeza, a pune. In c^, Domnul locul i-au nămestit. VCC, 28. Marsă in ceruri, unde-i nămestit preste toate. CAT. B, 8; cf. VCC 23, 42. Etimologie: ser. namestiti. NĂPÎRSTOC s. n. (ȚR) Degetar. Și-i puseră pren deagete năpărstoace arse. M 1698 aug., 82r, col. II. Și-i puseră prin deagete năpirstoace arse. M 1780 aug., 126r, col. II. Etimologie: bg. naprăstok. NĂRUI vb. (Mold.) 1. A (se) dărîma, a (se) prăvăli. S-au lovit clin toate părțile și năruind copacii cei inținați asupra lor, multă oaste leșească au perii. URECHE. Munții cei nalți și malurile ceale inalte, cind să nă- ruiesc ..., durat fac mare. M. COSTIN. 2. A se prăbuși, a cădea inert. Craiu s-au năruit intr-o mlaștină călcat de calul său. L'RECHE. Etimologie necunoscută. Vezi și năruit, năruitură. * NĂRUIT adj. (Mold.) Dărîmat, surpat, prăbușit ; ruinat. Care nume si pe o peatră de s-au aflat la o cetate năruită la Galați am cetit-o latinește. M. COSTIN. Etimologie: nărui. Vezi și nărui, năruitură. NĂRUITURĂ s. f. (Mold.) Năruire. [Cetăți] cărora le stau năruiturile, cit de abia semnele se cunosc, cum este una mai sus la Galați. M. COSTIN. Etimologie: nărui + suf. -tură. Vezi și nărui, năruit. NĂSLI vb. (Mold.) 1. A (se) sili, a se strădui. Am năslit de am mărs intr-adincul pustiei să găsesc vrun slujitoriu a lui D[u]mn[e]zău. DOSOFTEI. VS. Si-i munciia in tot chipul năslindu să le dea ce le veniia lor in cuget. PSEUDO-COSTIN, 18r; cf. PSEUDO-COSTIN, 21v. 2. A dori, a aspira (la ceva). Năslind cu dor, purceasă de să sui la. muntele sv[î]nt. DOSOFTEI, VS. Tiranul cugeta și nășlea deșearte. DOSOFTEI, VS. ♦ A îndrăzni, a cuteza. Năslesc de grăiesc ce le place Cu vicleșug să facă nepace. DOSOFTEI, PS. Porneala asupra svi[n]telor icoane ce au năslit ... DOSOFTEI, VS. Variante: nășii (DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. nasiliti. Vezi și năslitură. Cf. opinti, păzi (2), poară (a pune~). NĂSLITURĂ s. f. (Mold.) Pornire, imbold. Că-i de viață năsliturile înțeleptului să să abată de către iad să să mintuiască. DP, 9r. Credinciosul Leon, invitat de dx)r d[u]mn[e]dzăiesc, ca dintr-o d[u]mn[e]dzăiască năs- litură, întîi feace svi[n]t[u]lui bisearică. DOSOFTEI, VS. Etimologie: nășii -J- suf. -tură. 199 NĂVRĂPI Vezi și nășii.. CE n âs t a v, strămurare. NĂ ST A V s. n. (Mold., ȚPv) îndrumare, călăuzire, povățuire. A: Sultan Mustafa, din năstav dumnezeiesc, vrînd să mîngîie bătrînețile bă- trinului Joan-Vodă ...au poroncit de s-au dat domnia Moldovei fiului său celui mai mare. GHEORGACHI. B: Dat-au Dumnezeu și împărăției năstav și au lăsat după a. țării poftă, alegere și rugăciune. R. GRECEANU. Singur Dumnezeu care au făcut ceriul șipămîntul au dat năstav Isaii(i) prorocul de au poroncil pentru tine. LET. 1758, 113v. Igumenul mănăstirii, dîndu-i-se năstav de la Dumnezeu, deate știre patriarhului. MINEIUL (1776). (Mold.) Impuls, îndemn, imbold (interior); înclinație. Poate fi nastavul firii spre aceasta orinduită. CANTEMIR, IST. Etimologie: năstăvi. Cf. sl. nastavu. Vezi și nastavnic, năstăvire. CE n ă s 1 i t u r ă, n ă s t ă v i r e, s t r a m u r a r e. NĂSTAVNIC s. m. (Mold., ȚR) Conducător ecleziastic. A: Sfintul Grigori? ... besearicii D[o]mn[u]lui Hfrislojs fu nastavnic. DOSOFTEI, •VS. Să nu-l cruță egumenul pentru ce-i făcut fără învățătura năstavnicului. PRAV.. 83r~'; cf. PRAV.. 87r. B: Predoslovie cătră toti nastavnicii sfintei bisearici. PRAV. GOV.: cf. R. POPESCU; NB, 421. Etimologie: sl. nastavlniku. \ ezî și năstav, năstăvire. CE nastoatel. NĂSTĂVIRE s. f. (ȚR) îndrumare, povățuire. Prin năstăvirea sa au adunat prin noroi pre ucenicii săi ca să le îngroape pe tine. M 1780 aug., 122v," col. II. Etimologie: năstăvi. Vezi și năstav, nastavnic. CE n ă s t a v. NĂSTRAPĂ s. f. (Mold., ȚR, Ban., Trans. SV) Vas (de băut). AaSc i(U intr-o năstrapă de aur și să împli de acea mană den ceriu. CRON. 1689. oD. S-au dus dar Bertold și au luat o năstrapă de lapte. B 1775, 76v. Luară o năstrapă de aur din biserica lui Apolon si o ascunsără în desagii lui Bsop. E 1779, 21r; cf. CRON. 1707, 48r; CRON. 1732, 40v; AR, 58', sU ; JM 1754. 75'; MOL. 1754—1762, 10r. B: Năstrăpile lui, ceia ce minca si bea cu dinsii ... stau toti acolea. MĂRG. 1691, 25v; cf. LEX. 267v: BIBLIA (1688): ANTIM./lM 1730, 106r; CRON. 1736, 48v; MĂRE. 1746, 27'; MINEIUL (1776). C: Nestrape. AC, 356; Bucură-te, năstrapă de aur. MCCR, 67; cf. CRON. ante 1730, 84v. Etimologie: ngr. mastrâpas, bg. măstrapa, năstrapa, ser. nastrap. Cf. s •' a f ă. NĂSLI vb. v. nășii. NĂVRAP s. m. (Mold.) Năvălitor. Iară turcii s-au pornit pe urma lui Basarabă-Vodă si ...au slobozita. năvrapii răi, de au prădata toată țara. URECHE. EI imologie: năvrăpi. <> Vezi și năvrăpi, năvrăpitor, năvrăpitură. Cf. n ă v r ă p i t o r. NĂVRĂPI vb. (Mold.) A năvăli, a se năpusti. Jigania rea nicicum tn herghelie să năvrăpească, au măcar să se lipească nu putea. CANTEMIR, IST. Cu toții ... asupra nevinovatului și bunului împărat năvrăpăsc și acolea. pe loc neomeneaște îl ucig. CANTEMIR, HR.; cf. CI, 96, 98. O Fig. Sau NĂVRĂPITOR 200 Corbului spurcată slujbă, sau Crocodilului cruntă plată cu a Inorogului curăție să facă tare năvrăpiia. CI, 173. Etimologie: sl. navrapiti. Vezi și năvrap, năvrăpitor, năvrăpitură. Cf. lovi (1), n ă d u 1 i. NĂVRĂPITOR s. m. (Mold.) Năvălitor. Aceștia a.ceiași romani sint care, după ce latinii cu amăgeală apucasă Țarigradul de la greci, împotriva năvrăpitoriului, Balduin, biruitoare arme au purtat. CANTEMIR. HR. Etimologie: năvrăpi 4- suf. -tor. Vezi și năvrap, năvrăpi, năvrăpitură. CL n a v r a p. w NĂVRĂPITURĂ s. f. (Mold.) Atac. Deci Hameleonul, după ce du- lăilor amulăturile și năvrăpiturile pre cit mai mult putu întărită, pre cro- codil pre cit mai rău și mai vrăjmaș știu îl ațiță. CANTEMIR, IST. Etimologie: năvrăpi + suf. -tură. ’ Vezi și năvrap, năvrăpi, năvrăpitor. Cf. o ș t o r o m. NEA s. f. (Ban., Criș., Trans. SV) Zăpadă. Cum are pogori ploaia sau neaua din ceriu și nu s-are înturna de aciia. MOL. 1688, 234v. Albu voiu fi ca neaua. MIȘC. SEC. XVII, 77r. Stătură înaintea lor doi bărbați cu vesminte albe ca neaua. C 1729, 75r. Astă-noapte au căzut brumă, nea, grindină. MȘE, 93; cf. N. TEST. (1648); AC, 355; LEX. MARȘ., 230; MCCR, 6. Etimologie: lat. nix. Cf. o m ă t. NEADEVĂSIT adj. (Mold., Criș) Nerisipit, necheltuit. A: Te știu vistiariu nefurat și neadevăsit. DOSOFTEI, ACATIST. C: Cela ce te-ai arătat proptea neclătită a besearecii, dînd tuturor bogăție neadevăsită. M 1704, 80v. Etimologie: pref. ne- + adevăsit. Vezi și adevăsi, adevăsit. NEAMZAT s. n. v. nemzet. NEASCULTOI adj. (Mold.) Neascultător. Defaimi neascultoii legii tale. DOSOFTEI, PS., s. v. ascultoi. Te feceși neascultoiu și sămăț. DO- SOFTEI, VS., s. v. ascultoi. Etimologie: pref. ne- + ascultoi. Vezi și ascultoi. NEATOCMIRE s. f. (Mold.) Nepotrivire, dezacord. Carile să fie fost peste tot a hotăririlor obirșii, la scriitori cîtăva neatocmire aflăm. CANTEMIR, HR., s. v. atocmire. Etimologie: pref. ne- + atocmire. Vezi si atocma, atocmat, atocmire. NEBETEGIT adj. v. nebetejit. NEBETEJIT adj. (Mold.) Nevătămat (Fig.) Aflarăm moștiile lor întregi și nebetegite. DOSOFTEI, VS., s. v. beteji. Sufletul nebetejit și neîntinat să-ș păzască. CD 1698, 44v; sf. CI, 98; CANTEMIR, HR., s. v. beteji. Variante: nebetegit (DOSOFTEI, VS., s. v. beteji}. Etimologie: pref. ne- + betejit. Vezi și beteag, betejeală, beteji, betejie, betejit, betejune, beteșig. NECHITIT adj. (Ban.) Neîmpodobit. Inomatus. Nekityit. Czifrâzatlan: LEX. MARȘ., 218. 201 NEÎNTRULOCAT Etimologie: pref. ne- 4- chitit. Vezi și chiteală, chiti, chitire, chitit1, chitit2, chititură, răschili. NECHIVERNISIT adj. (Mold.) Neasigurat cu cele necesare traiului. Va chivernisi și pe oamenii mortului, căci au rămas ne chivernisiți. PSEUDO- E. KOGĂLNICEANU, s. v. chivernisi. Etimologie: pref. ne- 4- chivernisit. Vezi și chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, schiverniseală, schivernisi. NECINSTEȘ adj. (Mold.) Lipsit de respect, ireverențios. Cei tineri să nu îndrăznească a fi împotriva celor bătrîni necinstesi si neascultători. PSEUDO-MUSTE. ' ’ Etimologie: pref. ne- 4- cinsteș. Vezi și cinste, cinsteșie. NEDEIE s. f. (Mold.) Serbare populară. Mai mare sudalmă să cheamă cînd va sudui neștine pre altul ... în mijlocul tîrgului sau la vreo nedeae. (vreun praznic MUNT). PRAV. Răsîpa sărbătorilor și nediaelor elinesti. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. nedălja. NEHARNIC adj. (Mold., Criș., Trans. SV) Nedemn, nevrednic. A: Ea se feace neharnică a mearge la împărăteasă. DOSOFTEI, PS., s. v. harnic. Leon țînea neharnică împărăția Țarigradului. DOSOFTEI, VS., s. v. harnic', cf. CRONOGRAF (1760). C: Lumineadză și mie, ne- harnicului șerbului tău. MOL. 1688, 243r. Și eu, neharnicul, sînt fiu lui. VSV 1705, 227.//B: împărăția romană ... s-au împărțit toată în C răi ii ... de tirania și de hlăpiia unor neharnici, necum împărați, ce nici numele împărătesc să-l aibă nu li să cuvenia. C. CANTACL'ZINO. + (Ban.) Ne- folositor. Neharnik. Ingratus. AC, 355. Etimologie: pref. ne- 4- harnic. Vezi și harnic, hărnicie, nehărnicie. NEHĂRNICIE s. f. (Ban.) Nevrednicie, nepricepere. Nehernicsie. Ingratitudo. AC, 355. Etimologie: pref. ne- 4- hărnicie. Vezi și harnic, hărnicie, neharnic. NEHEAZ subst. (Criș.) Greutate, dificultate. Omul mort să îngroapă cu neheaz mare. MOL. 1695, 92v. Etimologie: magh. neh^z „greu, anevoios". NEIMAT adj. (Mold.) Nemurdărit. Mărturiia lui asupra Vidrii, de păcura zavistiii neimatăși neîntinată să se socotească nu poate. CANTEMIR, IST., s. v. ima. Etimologie: pref. ne- 4- imat Vezi și ima, imală, imare, imăciune, imălos, imător, imătură, imos. NEISȚELIT adj. (Mold.) Nevindecat. Rana și boala poftei meale ... de tot neisțelită va să rămîie. CANTEMIR, IST., s. v. isțeli. Etimologie: pref. ne- 4- isțelit. Vezi și isțdenie, isțeli, isțclitor. NEÎNTRULOCAT adj. (Mold.) Despărțit. Doi frați... carii cu starea locului și cu depărtarea deosabirii trupești, macac că ... depărtați și cu pe- treacerea MÎntrulocați ar fi..., însă după a sufletelor ... pururea ne- depărtați. CANTEMIR, DIVANUL, s. v. întroloca. NELĂUT 202 Etimologie: pref. ne- 4- întrulocat. Vezi și întroloca. NELĂUT adj. (Ban.) Nespălat. Neleut. Immundus. Non lotus. 355. Etimologie: pref. ne- 4- lăut. Vezi și la. NEMEȘTIT adj. (ȚR) Neprefăcut. înmintescu nemeșii ta bunătatea cea dumnezeiască. BUCOAVNĂ 1779, 28v. Etimologie: prep, ne- 4- meștit. Vezi și mescătoare, mescător, mește. NEMETEȚ s. n. (Mold.) Văl. Datu-i-au de-au înghițit un nemeteț unsu și, trăginda-l afară, i-au adus mațele la gură. PSEUDO-COSTIN, 31r. Etimologie: cf. rus. nametka. NEMIȘAG s. n. (Criș.) Starea, calitatea, rangul de nemeș. Cu mare slobodzie si cu mare nemisagu pre noi ne dărui. MIȘC. SEC. XVII. 32 ; cf. MIȘC. SEC. XVII, 28v. Etimologie: magh. neinesseg. Cf. s 1 e h t i c i e. NEMOȘTEN adj. (Trans. SV) Slab, neputincios. Elu-i bate cu piscul în coaste și să face nemoșteni. FL. D 1682, 81r. Etimologie: sl. nemostinu. Vezi și nemoști. Cf. m î r ș a v, v i t i o a n. NEMOȘTI vb. (ȚR) A slăbi, a deveni neputincios. Era știind împă- ratul aceasta cum topirea trupurilor de truda postului și de sudorile oste- nealelor se-au asa nemostit. VI 167 1. 54r: cf. MARDARIE. 154: VI 1700, 32v: VI 1779, 147r. Etimologie: U. sl. nemosUvati. Vezi și nemoșten. Cf. adevăsi (2), b ă t o g i, mîrșăvi, v i t i o n i, z ă m o r î. NEMZAT s. n. v. nemzet. NEMZEAT s. n. v. nemzet. NEMZET s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Neam, popor, seminție. Căzu Dacid craiu in prăznușag și în curvie și nemzealul jidovesc in credință. MOL. 1695, 56r. Și vor pieri nemzaturile cari de Domnul se zăuită. VCC. 25. Băr- bați dumnezeiești din toate nemzelurile. MIȘC. SEC. XVII, 62r. O. voi nemzaturile meale, cum vă las în mare jeale! CSOM. 6r-v: cf. MIȘC. SEC. XVII, 72L 99v; LEX. MARȘ., 2ii.' Variante: neamzat (LEX. MARȘ. 2 11). nemzat (VCC, 25; CSOM. 6r-V), nemzeat (MOL. 1695. 56r). Etimologie: magh. nemzet. NENĂDĂIT adj. (Mold.. Trans. SA’) Neașteptat, neobișnuit, extra- ordinar. A: Pentru nenăduita cutezare ... fu bătut. DOSOFTEI, VS. C: Această minie a lui Dumnezău bate pre oamenii păcătoși cu răutăți ne- spuse și nenădăite. SA, 2P. Variante: nenăduit (DOSOFTEI, VS.). Etimologie: pref. ne- -J- nădăit. Vezi și nădăi. NENĂDUIT adj. v. nenădăit. 203 NESOSINȚĂ NENE s.m. (Mold.) Tată. M-au părăsit neanea ș-am rămas de mamă. DOSOFTEI. PS. Eu-s, neaneo, hiică-ta, Eufrosina. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. bg. nenja, ser. nena. NEPREȚĂLUIT adj. (Mold.) Neprețuit. Cu de aceaste neprețăluite cununi i-am încununat și cu înfrumsețate coroane i-am încoronat. CD 1698, 21r. Toate ale tale nepretăluite cuvinte pre amăruntul Șoimului voi povesti. CI, 175; cf. CD 1698, 16v; CD 1770, 19r, 25r. Etimologie: pref. ne- + prețăiuit. Vezi și prețălui. NEPUTINCIOS adj. 1. (Mold., ȚR) Sărac, nevoiaș; p. ext. lipsit de trecere, de influență. A: Deci, cărei am avut putință și prieteni, mai cu- rind au dat, si i-au slobodzit, iar cărei au fost mai neputincioși au șădzut mult închiși. NECULCE. B: Noi sintem o țară mică și făP de oameni, ne- putincioasă și făr" de ajutor. ANON. CANTAC. O (Substantival) A: A sa direaptă agonisită să o dea și să o împartă neputincioșilor. VARLAAM. B: Ștefan-Vodă n-au dat nici un ban nimului, ci au rămas toți cu lacrămile pre obraz și alt n-avea ce face făr de numai aceea ce au obiceiu neputincioșii, de blestemă. IST. ȚR. 2. (ȚR) Imposibil, irealizabil. Știu că toate poți și ție nu e neputin- cios nemica. BIBLIA (1688). O (Substantival) Cele neputincioase toate se pot. R. GRECEANU. Etimologie: pref. ne- -J- putincios. Vezi și neputință. Cf. ce plac, n ist o tos, p e h n i t, suruman (1). NEPUTINȚĂ s.f. (Mold., ȚR) Sărăcie, lipsă; situație umilă. A: Domnul au învățat ceia ce simt mai slobodzi de nesosințe, de neputințe, să le hie milă de cei mai neavuți, de cei mai neputincioși. VARLLAM. B: Au trimis ... la Odriiu ... cu pocloane la vizirul și la alții ai Porții, după obicei, și ca să facă jalbă de slăbiciunea și de neputința țării. R. GRECEANU. Etimologie: pref. ne- + putință. Vezi și neputincios. Cf. niștotă (1), p e h n e a 1 ă, surumănie. NEROD adj. (Ban.) Prost, nebun. Nerod. Stidtus. AC, 256. Slultus. Narod. Bolond. LEX. MARȘ., 247. Etimologie: bg. neroda. Cf. aluzit, bolund, buiac (4), șod (1), zălud. NESĂMĂLUIT adj. (Mold.) Incalculabil. Au făcut Dumnedzău ce- riul . . . cu nemăsurată și nesămăluită înțelepciune a sa. CRON. SEC. XVIII, 10r. Sufletul iaste un lucru nevăzut și nesămăluit. CRON. SEC. XVIII, 13r. Etimologie: pref. ne- + sămăluit. Vezi și nesămăluitor, sămălui, sămăluință, sămăluire, sămăluitor. NESĂMĂLUITOR adj. (Mold.) Care nu judecă. Iată că nu om, ce dobitoc, sau ca altă ceva nesămăluitoriu și nesimțitoriu iaste, precum leam- nele, pietrile. CD 1698, 40r; cf. CD 1770, 49v. Etimologie: pref. ne- 4- sămăluitor. Vezi și nesămăluit, sămălui, sămăluință, sămăluire, sămăluitor. NESOSINȚĂ s.f. (Mold., Ban.) Întîmplare neprevăzută; p. ext. necaz, neajuns. A: Domnul au învățat ceia ce simt mai slobodzi de nesosințe, de neputințe, să le hie milă de cei neavuți. VARLAAM, s. v. neputință. Nu numai despre partea boalelor și nesosințelor, ce și de altă parte, că nice de NETEZI 201 duhurile ceale necurate nu iaste slobod trupul omului. VARLAAM. C: Nes- zoszince. Improvisus casus. AC, 356. Etimologie: pref. ne- + sosi 4 suf. -ință. NETEZI vb. (Mold.) A mîngîia. a consola. Netedzîsi-mă luminînd. DOSOFTEI, MOL. Etimologie: neted 4 suf. -i. NEVASTĂ s.f. (Mold., ȚR) Mi: reasă. A: Să împreună un mire cu nevasta-ș. VARLAAM. B: Și iarăși călugărița să cheamă mireasa (ne- vasta MUNT.) lui Dumnedzău. PRAV. Etimologie: sl. nevesta. NEVIGĂZUIT adj. (Criș.) Nesfîrșit, neterminat, neisprăvit. Vărgură, tu mi-ajută vindecărilor. Nescăzută te știu, vistiiariu nefurat și nevigăzuit, MOL. 16761, 217r. Vistiiariu nefuratu si nevigăzuitu. MIȘC. SEC. XVII, 182r. Etimologie: pref. ne- 4 vigăzuit Vezi și vig, vigăzui. NIȘTOTĂ s. f. (Criș., Trans. SV) 1. Lipsă, sărăcie. Niștota lui cea mare sosit-au acmu pre fericăciune. MOL. 16761, 39r. De niștotă și de foamete mare . . . începură a mînca cînii. C 1692, 514v. Bucuriia voastră să va întoarce întru plîngere . . . și trufiia și lăcomiia voastră întru nesațiu si niștotă. MOL. 1695, 83v. în vreme de niștotă. VCC, 23. Să meargem la tine în niștota noastră. MIȘC. SEC. XVII, 93v. 2. Nevoie, trebuință, necesitate. Tipografia rumânească să orînduim . .. după niștota preutilor românești. SA, 2V. Că bună comoară-ți faci atunci în ceriu și mare plată dobîndești în zi de niștotă. MOL. 1695, 49v. O, Doam- ne, caută-m niștota. VCC. 36. Vezi nevoile si nistotele noastre. MIȘC. SEC. XVII, llv; cf. MIȘC. SEC. XVII, 24v, 67r, 85r, 95r. Etimologie: sl. nisteta. Vezi și niștoti, niștotos. Cf. neputință, pehneală, surumănie; 1 i p s ă, s u c- Ș i g- NIȘTOTI vb. (Trans. SV) A avea nevoie. Niștotesc di agiutor. VCC, 24. Etimologie: niștotă 4 suf. -i. Vezi și niștotă, niștotos. NIȘTOTOS adj. (Trans. SV) Nevoiaș. (Substantival) Pre tot nișto- toșițiy asculta-i-va. VCC, 24. Etimologie: niștotă 4 suf. -os. NqtA și niștotă, niștoti. Cf. cep lac, neputincios (1), pehnit, su rumân (1). NOAJĂ s.f. (Mold.) Haită. Așe le-u dat turcii năvală, ca o noajă de lupi într-o turmă de oi. NECULCE. Etimologie necunoscută. NORIE s.f. (ȚR, Trans. SE) Parohie. B: Enoria, parafea: norie. MARDARIE, 139;’ cf. ÎL, 78. 0: Cf. TI (glosar). Etimologie: sl. norija., gr. noria. NOTARĂȘ s. m. (Trans. SV) Notar. C: Notarășul soborului mare. SA, apud TEW. Carii fac încă giudecate strîmbe ? Procatorii si notariusii. PP, 86r. // B: Pomenirea sfinților mucenici Marchian si Martirie, nolaresii. MINEIUL (1776). 2Q5 NUMĂRĂTOR Variante: notareș (MINEIUL 1776), notariuș (PP, 86r). Etimologie: magh. notariuș, notârus. Cf. u r i c a r. NOTAREȘ s. m. v. notarăș. NOTARIUȘ s. m. v. notarăș. NUMĂRA vb. (Ban.) A citi. Numer. Numero. Lego. AC, 356. Etimologie: lat. nomînare. Vezi și numărător. NUMĂRĂTOR s. m. (Criș., Trans. SE) în sintagma numărător de stele = astrolog, cititor în stele. Meșterii astronomiei ce să cheamă nu- mărători si socotitori de steale. GA, 58r. Fiind acela numărătoriu de stele. MIȘC. 1778, 47r. Etimologie: număra 4- suf. -tor. Vezi și număra. o OALĂ s. f. (Mold.) 1. Scoc, jgheab, burlan. Apele ceale calde . . . ies din oale. DOSOFTEI, VS. Și au făcut și o cișme, adecă fintină, in zidiul beserecii despre poarta cea mare a curții cei domnești, aducind apă pe oluri de departe. PSEUDO-COSTIN, 26v. 2. Țiglă, olan. S-au apucat de-au acoperit mănăstirea Balica cu oale și au tencuit-o pe dinafară. NECULCE. Variante: ol s.n. (PSEUDO-COSTIN, 26v). Etimologie: lat. ollae. Vezi și ol. Cf. s u 1 i n a r, v ă 1 ă u. OBAGI s.m. v. iobagi. OBEȘTUI vb. v. obști. OBERST s.m. (Trans. SE) Colonel. După steag mergea patru obirsti. ÎMP, 70r-v. Etimologie: germ. Oberst. Cf. magh. obester. Cf. polcovnic (1), r e i m e n t a r. OBIAL s.n. v. odeal. OBLU adj. (Trans. N) Drept. Nu-i prea naltă, nici prea mică, Oablă-n trup și subțirică. CÎNTECE, 3V. Etimologie: sl. obilu. OBOROC s.n. (Mold., ȚR) 1. Vas care servește ca unitate de măsură pentru cereale. A: Norocul nu împarte cu oborocul, ce unora varsă, iar altora nici pică. CANTEMIR, IST. B: Ceia ce vor avea mierță (o b o r o a- c e .MUNT.) sau veadre sau alte măsuri hicleani . . . pre aceștia foarte să-i cearte cu bătaie. ÎNDREPTAREA LEGII. Să trimită la Țuțora 30.000 obroace de făină și 50.000 obroace orzu. R. GRECEANU. Doao obroace de sămință. ANT. 1766, 296v. O Expr. A ascunde sub obroc = a tăinui. Faptele lui cele bune strălucesc tuturor. . . . nu sint ascunse subt obroc. AN- TIM. 2. Rație, porție (de alimente) dată cuiva. A: Ieși un călugăr și-l află dind plinea și bucatele mișeilor ce luasă obroc de la masă. VARLAAM. Sulger mare, ispravnic pre toate oboroacele ce să dau la cuhnele domnești. URECHE. Făcutu-le-s-au oboroace tuturor de la domnie, de le da de toate ce le trebuie. NECULCE; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; AXINTE URICARIUL. B: Și i-au făcut obroc bun, ca să-i prisosească de toate. ANON. CANTAC. Și în toate zilele i-au fost ducind acel obrocu de la îm- părăție. LET. 1758, 115r. 207 OCA1 Variante: obroc (VARLAAM: M. COSTIN; ANON. CANTAC.; R. GRECEANU; CANTEMIR, IST.; ANTIM; LET. 1758, 115r: ANT. 1766, 296v). Etimologie: nor. uborok. OBROC s. n. v. oboroc. OBȘTI vb. (Mold.) 1. A se uni, a se întovărăși. Cetind preotul mo- litvele ceale de facerea frăției și obeștuindu-să cu chizeșie ca aceaea denaintea svintei cruci și a svintei Evanghelii, să făcea desăvirșit frați buni. ȘT, 260. Face scirbe fraților ce nu vrură să să. obștească cu dinsul. DOSOFTEI, VS. înfricosături să se zică . . . aceluia carile la acel sobor a se obști ar tăgădui. CANTEMIR, LST.; cf. DM, 152r. 2. A vesti, a înștiința, a anunța. Propoziției socotelii au fost, ca in- ir-atita adunare, de nevoie adevărul a nu arăta, iară de bună voie numai singur eu a-l ști sau cătră, altul iarăși adevărului iubitoriu a-l obști. CANTEMIR, IST. Și pre celalalt tomos a istorii(iy a săvirși să ne învrednicim și mai curind . . . tuturor să să obștească. CANTEMIR, HR. Variante: obeștui (ȘT, 260; DM, 152r). Etimologie: sl. oblstiti. OCA s.f. (Mold., ȚR, Ban.) Veche unitate de măsură a capacității și greutății. A: Să nu mai ie părcălabii tidve și oce de vin și de horilcă. NECULCE. Povestea de un călugării ce au mincat 10oca de carne. PATERIC 1725. B: Acum vinul să vinde ocaoa 5 bani sau zece. ÎNVĂȚĂTURJ 1642; cf. LEX. 1683, 35r. C: Oka. Libra. AC, 357. Forme gramaticale: pl. ocă (PATERIC 1725), oce (NECULCE). Variante: ocă (NECULCE). Etimologie: tc. okka. OCAIANIC adj. (ȚR, Criș.) Vrednic de plîns, nefericit. B: Nu-și pot aduce aminte, ocaianicii de ei, că cite sint ale lumii toate sînt putrede si tre- cătoare ca o nimică. ÎNV. 1642, lir. O, vai de tine, ocaianice, dară căzutu- ți-s-au să faci hiclenie ca aceasta'? N 1682, 25v. Iar podul, cu voia lui Dum- nezeu. să rumse si să înecă ocaianicul Maxentie. NB, 174; cf. CAZANIE 1642; ÎNDREPTAREA LEGII; NEAGOE; N 1727, 164r; GI, 15r. C: Nu cunoașteți, ocaianicilor, că iară duminecă voi să giudec viii si mortii ? LD, 5v-6r. ' Variante: ocainic (GI, 15r). Etimologie: sl. okajanikUj okajanlniku. Cf. o c ă i t . OCAINIC adj. v. ocaianic. OCARNIC adj. și s.m. 1. Adj. (Mold.) Vrednic de ocară, rușinos. Ocarnică faptă, pentru pricină mică au ocărit pe boier mare. N. COSTIN. 2. S.m. (Mold., Trans. SV) Defăimător, bîrfitor. A: Și să va sfărîma pentru necurățiie de suflet ochiul ocarnicului, limba strîmbului. DP, 20v; cf. DP. 1 lv. C: Să să ferească de amăgitura ocarnicilor ce să cheamă epi- curei. N. TEST. (1648). Etimologie: ocară + suf. -nic. Cf. b a 1 a m u t, blojeritor, ciocotniță (2), m o z a- v i r. OCĂ1 s.f. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) Cauză, motiv, pricină. Pentru ce ocă-1 scrisă această carte? NT 1648, 250r. Afla-vei și cuvinte, pentru că românii nu grăim toți intr-un chip, cum iaste oca — pricina au adeverință. SA, 4V. Cu oce (pricine) și cu pilde să să întărească. CS, 88v. Dirept a- ceaea ocă să luom aminte cum au bintătuit Dumnăzău jidovii. C 1692, OCĂ2 208 518v. Oke. Causa. AC, 357. Arată-mi oca aceștiia. PP, 64v. Spune oca prea ce să nu facă. CAT. B, 24; cf. SA. llr, 13v: CS. 68v: PP, 40r, 124v 142r, 142v, 144r; AGYAGFALVI, apud TEW; FOGARASI, apud TEW: CAT. CALV., apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; SA apud TEW; CAT. B, 33, 37. 2. (Mold.) Vină. Nevinovată. Fără de prihană, fără oca, fără maculă, nemăculată. DM, 155r. Etimologie: magh. oka. OCĂ2 s. f. v. oca. OCĂIT adj. (Mold.) Vrednic de plîns, nefericit. A: De nu ne vom în- direpta din leage, . . . mai ocăiți de noi altul nu poate hi. VARLAAM. // C: De nu ne vom îndirepta din leage....mai ocăiti de noi altii nu pot fn C 1737, 38r. Etimologie: *ocăî. Cf. o c ai an i c. OCEAIANIE s. f. (Mold., ȚR) Descurajare, deznădejde, desperare. A: Văzîndu-l dosădit cu foamea în temniță, cădea la oceaianie. DOSOFTEI, VS. Ci dupe greșeală (dupe pecatu, adecă) se nu la oceanie cădemu. CAN- TEMIR, DIVANUL. Oceanie de cătră Dumnezeu. PRAV., 109v. B: ln- tăreaște pre cei ce stau și pre cei căzuți nu-i lasă în oceaianie. ÎNDREPTA- REA LEGII. Mi-am spus cugetele mele și m-am dus la oceanie. MĂRGĂ- RITARE 1691. Deși greși, nu căzu în oceaianie. NEAGOE: cf. PATERIC 1725; ANTIM. Variante: oceanie (PRAV., 109v; MĂRGĂRITARE 1691; CANTE- MIR, DIVANUL). Etimologie: sl. otucajanije, otucaanije. Vezi și ocei, oceință, oceit. Cf. oceință. OCEANIE s.f. v. oceaianie. OCEI vb. (Mold., ȚR) A se descuraja, a deznădăjdui. A: Nime să nu oceiască, fraților, de păcate, ce să răbdăm. DOSOFTEI, VS. B: Asu- pra priiatenului bun, de vei zmulge și armă, tot nu te ocei. ALB., 51r. Ca să nu să oceiască de înviere si să să nădăjduiască de judecată. MĂRGĂ- RITARE 1746. Etimologie: sl. otucajati. Vezi și oceaianie, oceință, oceit. OCEINȚĂ s.f. (Mold., ȚR) Deznădejde, desperare. A: Să ne pocăim de păcatele noastre, să nu cădem în oceință. VARLAAM. Cuvînt mare cu- vîntară, Dindu-și inemii credință, Cum să hiu cu oceință. DOSOFTEI, PS. Duhul oceinței să bucură cînd veade înmulțindu-se răutățile. L SEC. XVII, 130v; cf. L SEC. XVII, 78\ 82v, 133r. B: Inema ... să întoarce în răutate, cînd iaste oceință în inemă. FL.D 1700, 18v. La noianul milosîr- diii prea induratului fiMui tău îmi aruncu oceinta sufletului mieu. MMD 1775, 67r; cf. ST. LEX.; LEX. 1683, 77v; L ante 1693, 126r, 131r, 206r, 209v. II C: Să ne pocăim de păcatele noastre, să nu cădem în oceință. C 1737, 39r; cf. C 1737, 6V. Etimologie: ocei 4- suf. -ință. Vezi și oceaianie, ocei, oceit. Cf. oceaianie. OCEIT adj. (Mold., ȚR) Descurajat, deznădăjduit, desperat. A: Simt oceiți și părăsiți de toată nedeajdea. VARLAAM. De toate era oceiți și nu le mai rămasă altă nemică. DOSOFTEI, VS. B: Cela ce sluj aste celui 209 ODAIE oced si lepădat, pentru singură porunca lui Dumnezeu face aceaea. ALB.7 60r; cf. LEX. 1683, 77v. Etimologie: ocei. Vezi și oceaianie, ocei, oceință. OCINA vb. (Mold.) A moșteni, a dobîndi, a stăpîni. Toți ceia ce vor face strimbătate împărățiia lui Dumnedzău nu vor ocina. PRAV. Egume- nul ... nu să cade a-l înfrunta înainte a mult ... ca să nu oci^n^eze blăs- tămul ca Ham, tătîne-său. PRAV., 84v. Slavă înțelepții vor ocina. DP, 14r; cf. VARLAAM; DOSOFTEI, PS.; N. COSTIN.’ Etimologie: ocină -f- suf. -a. Vezi și ocinaș, ocinire. Cf. moșneni, urici. OCINAȘ s.m. (Mold., Olt.) Moștenitor, stăpîn, posesor. A: Ne-au făcut . . . ocinași binelui de veaci. VARLAAM. B: Blestema pr-insii ca: pre nește ocinași focului celui netrecut. PRAV. GOV. Etimologie: ocină + suf. -aș. Vezi și ocina, ocinire. Cf. moș an (1), moșnean (1), uricaș (1). OCINIRE s.f. (Mold.) Moștenire, moșie, ocină. Și nu-i deade lui oci- nire intr-insă nici cîtu-i o urmă de picior. AP 1646, 18\ Etimologie: *ocini. Vezi și ocina, ocinaș. Cf. moșnenie, rămășiță (1), uric (1). OCOP s.n. (Mold.) Șanț de apărare, tranșee. Se cunosc ocupările le- șilor făcute de atunce. URECHE. Pre hotarul satului sint ocupuri făcute de Ieși. URECHE. Au intrat în ocop ș-au scos pe turci. PSEUDO-COSTIN* 15r. Numai ce s-audzie tunurile dînd din ocup. NECULCE. Variante: ocup (URECHE; NECULCE). Etimologie: pol. okop. Cf. h i n d i c h i u. OCOȘ adj. (Ban.) Deștept, cuminte. Okosh. Prudens. AC, 357. Etimologie: magh. okos. Cf. chitit1 (2), hitru (1), r ă s ă j d u i t o r, sămăluitor, OCUP s.n. v. ocop. ' ODA GA CI subst. (Mold., ȚR) Numele a două plante; lemnul acestor plante. A: Au poroncit de au adus un tambur, căruia coada ii era de oda- gaci. H 1771, 82v. [Fata] ține în mină o tambură cu coada de udugaci, H 17792, 76\; cf. H 17792, 84r. B: Ia rădăcină de anghelină . . . uda- gaci . . . coji de lămîie... si le pune intr-un săculeț de pinză. CARTE DE. BUCATE. Variante: udagaci (CARTE DE BUCATE), udugaci (H 17792. 76\ 84r). Etimologie: tc. odagaci. ODAIE s.f. 1. (Mold.) Cameră. L-au dus intr-altă odaie, a patra, cu mult mai frumoasă decît cele trei ce șăzusă ei. H 1771, 83v. Odaie! H 1778,, 8r. Dună acie am intrat intr-alte odăi. H 17791, 83v; cf. H 1771. 81\ 83r, 86T, 88r, 90v, 93v, 99v; H 1778, 8V; H 17792, 74v, 75r, 75v. 2. (Mold., ȚR) Locuință. A.: Au luat și pe lordachie Rusei vornicul de l-au dus la odae lui; așijdere și pre nepotu-său . . . la odae lui vel că- măraș. NCL II, 301. Logofătul de taină . . . au avut și odaie osebită în curte, GHEORGACHI. B: Odăi a,u zidit . . . in Ierusalim,. BIBLIA (1688). 3. Alold.) Cazarmă, folosită uneori și ca închisoare. S-au așăzalu ODEAL 210 Oprea la odăile dorobanților. URECHE. I-au dus la odae de siimeni de i-au închis. NCL II, 294. Mai tocmit-au și cîteva casă in curțile domnești si odăile simenilor. NECULCE; cf. AI. COSTIN; N. COSTIN. ♦ Re- giment de ieniceri. Au poron.cit hanul și pașa de i s-au . . . rădicai și odăile cele ienicerești ce-L păzeau. AXINTE URICARIUL. 4. (Mold.; ȚR) Tîrlă cu grajduri pentru vite; stînă. A: Lupul stol- nicul . . . avind poroncă de la domnul ca să calce odăile turcești și pe văcarii turcilor să-i puie pe toți la bir. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU' B: Odăi de oi vom face. BIBLIA (1688). Etimologie: tc. oda, bg. odaja. , ODEAL s.n. (Mold.) înveliloare de pat, cuvertură, plapumă. As- temulul . . . era luminat cu . . . odealuri scumpe. DOSOFTEI, VS. El â- coperit cu târnă, eu invălit cu obial. CD 1698, 38v; cf. CD 1770. 47v. Variante: obial (CD 1698, 38v; CD 1770, 47v). Etimologie: sl. odejalo, rus. odejalo. Cf. macat (2), strai (1), v e 1 i n ț ă. ODOS s.n. (Trans. N) Ovăz. Te-ai inlumat, văd, cu dosid, Ca și griul cu odosui CÎNTECE, 4r. Etimologie: magh. vadosz. Cf. zob. ODOVĂI vb. 1. (Mold.) A se termina, a se încheia, a se sfîrși. As- cultă, oame, den ce materie ești și ce ești, și ce vei să fii, nu le mări, ce să fii plecat, vădzindu-te că ești pămint si iar in pămint vei să te odovăiesti. CRON. SEC. XVIII, 13r. 2. (ȚR) A sărbători. î ntr-această zi să odovăiaște praznicul a cinsti- tei cruci. M 1698 sept., 92r, col. II. Să odovăiaște praznicul nașterii lui Hristos. M 1779 dec., 216v, col. II; cf. AI 1779 mart., 47r, col. I; AI 1780 sept., 161r, col. II. .. Etimologie: sl. otudavati. Cf. v i g a z u i. OGLINDI vb. (Mold.) A observa, a cerceta. Și oglindind l-au cunos- cut pre. domnu său. DOSOFTEI, VS. Nu prăvești podoaba mea? Nu oglin- dești bunurile meale ? CD 1698, P. Avea Lupul un loc înalt, in virvul unui deal însămnat, de unde in toate dzilele oglindiia încotro hergheliia îmbla. CI, 99; cf. CD 1770, P\ Etimologie: sl. ogkdati s?. OGOI vb. (Alold., Ban., Criș., Trans. SV) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli. A: Măguli firea-mpăratului . . . de-l bucură și-i ogoi gindul. DOSOFTEI, VS. Calul de sărituri și de azvirlituri nu s-au ogoit pînă nu l-au aruncat de pre sine gios. CANTEAIIR, HR. C: Răul ce nu-l poți ogoi plinu-i de veninul morției. N. TEST. (1648). Pre elu ierosalimleanii lu bătea și lu izbiia totdeauna cum să să ogoiască să tacă. C 1692, 513r. Ogo- iesku-me. Conquiesco. AC, 357. Etimologie: cf. sl. goj „pace, înțelegere44. A’ezi si ogoială, ogoitură. Cf. alinta. OGOIALĂ s.f. (Ban.) Liniștire, domolire. Ogoiale. Quies. Quietatio, AC, 357. Etimologie: ogoi -h suf. -eală. Vezi și ogoi, ogoitură. Cf. alintare, ogoitură, p o t o 1 i t u r ă. 211 OLĂCĂRIE OGOITURĂ s.f. (Ban.) Ogoială. Ogoiture. Quietatio. AC, 357. Etimologie: ogoi + suf. -tură. Vezi și ogoi, ogoială. Cf. alintare, ogoială, p o t o 1 i t u r ă. OGRADA s.f. 1. (Mold., Ban.) îngrăditură, gard. A: In curțile lor vei vedea . . . ferestrile sparte, ogrădzile stricate. N. COSTIN. C: Cgrade. Septum. AC, 357. 2. (ȚR) Staul, țarc. Și vă veți zidi voao . . . ogrăzi dobitoacelor voastre BIBLIA (1688). Etimologie: sl. ograda. Cf. s t o b o r; perdea. OJOGEL s.n. (Criș.) Diminutiv al lui o j og; cociorvă mică. Să facă 1 ojogele de bumbacu și le puie in blidul cel de griu. MOL. 16761, 228r. Etimologie: ojog -J- suf. -el. OL s.n.v. oală. OLAC s.m. și n. 1. (Mold.. ȚR, Ban.) S.m. Curier, sol, mesager. A: Brincovanul cădzusă la mare grijă pentru acel olac al lui. NECULCE. Sfezii făcură multe strimbătăți ispravnicului care purta grija olacilor Moscului. VP, 53v. Iată și olacul sosesti de la Bagdat de la Ar un împăratul cu carte la craiul. H 1771, 96v; cf. M. COSTIN; VP, 74v, 78r; FI 1771, 95L B: A -au trecut vreme multă, ci veniră de la împăratul olaci la viziriul. R. POPESCU. C: Olak. AC, 357. 2. (Mold., ȚR) S.n. în loc. adv. De olac = repede. A: S-au făcut omul a merge de olac pe dinaintea împăratului. M. COSTIN. Viind de clac, au intrat in Iași seara. N. COSTIN. Pristavilor porunciia să alearge de olac să strige prin toate orașăle. VI 1764, 13; cf. URECHE; VP, 76r; NECLLCE. B: Au purces de olac de s-au dus de au trecut Oltul. IST. ȚR. O Expr. In cai de olac = cu poștalionul. A: Atunce au trecut pen Ieși . . . în cai de olac. NECULCE. B: Trimise in cai de olac la Mahamut pașa din Dirstor ca să meargă cu oștile să prade Țara Bumânească. LET. ȚR, 48L Etimologie: tc. ulak. Vezi si olăcar, olăcări, olăcărie. Cf. menzil (3), olăcar, veastnic. OLĂCAR s. m. (Mold., ȚR, Ban.) Curier. A: Odihnind Ștefan-Vodă la Vasluiu, i-au venit olăcari. URECHE, Sosesc de la hanul olocari ia Șirăm-Bei. M. COSTIN; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.; H 1779“, 84v, 861, 102v. B: încă cărțile să cetiia. și iată alți olăcari au venit de la Oaldea. BIBLIA (1688). C: Olehar. Cursor. AC, 357. Variante: olocar (M. COSTIN). Etimologie: olac + suf. -ar. Vezi și olac, olăcări, olăcărie. Cf. wm e n z i 1 (3), olac (1), veastnic. OLĂCĂRI vb. (Mold., Ban.) A îndeplini slujba de olăcar. A: (Fig.) Vrăjile lui spre moarte olăcăriia. CANTEMIR, IST. C: Olekeresk. Cursorem ago. AC, 357. Etimologie: olăcar -p suf. -i. Vt-zj șj olac, olăcar, olăcărie. OLĂCĂRIE s. f. (Mold.) Serviciu poștal îndeplinit de olăcari. Țara era îngreuiată cu dările ce scotea Nicolai-Vodă și era și mare greu de olă- căriile craiului șvezesc. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: olăcărie + suf. -ie. Vezi și olac, olăcar, olăcări. Cf. menzil (1). OLCUȚĂ 212 OLCUȚĂ s. f. (Ban.) Ulcică, oliță. Gllula. Olkucsa. Fazakocsa. LEX. MARȘ., 232. Etimologie: ol + suf. -ucuță. OLECĂI vb. (Mold., ȚR, Trans. S) A se văita, a se văicări, a se tîngui. A: Iară voi veț văieta de durearea inemii voastre și de z^d^robi- iura sufletului veț olecăi-vă. DP, 23v. S-au mărsu amindoi pre la toti domnii.., olecăindu-să. IT 1689, 120r: cf. DOSOFTEI, VS; NECULCE. B: Au mersu amtnd.oi pre la toți domnii și crai(i} elinești, plîngînd cu amar și olecăindu-se. IT 1758, 127v. C: Iar intr-o zi, supărîndu-l foarte tare, au început bătrînul a să olecăi și a zice dracului: „Pină cînd nu mă lași în pace?" LIM., 19r. Au mers amindoi pre la toți craii și domnii elinești, plîngînd cu amar și olecăindu-să. IT 1767, 6V. Etimologie: oleo. Vezi și olecăios, olecăire, olecăit, olecăitură. Cf. b o c i, cîn t a, g 1 ă s i, rugu c i1. OLECĂIOS adj. (Mold.) Tînguitor, jalnic. Păseruica ... cu olecăioase viersuri ... cînta. CANTEMIR, IST. Etimologie: olecăi 4- suf. -os. Vezi și olecăi, olecăire, olecăit, olecăitură. Cf. j ă 1 a s. milos. OLECĂIRE s. f. (ȚR) Tînguire, văicăreală. Cite lacrămi și suspini și olecăiri ne vor împresura. NEAGOE. Etimologie: olecăi. Vezi și olecăi, olecăios, olecăit, olecăitură. Cf. goid, olecăit, olecăitură. OLECĂIT s. n. (Mold.) Olecăire. Mai pre urmă ... aminduror împă- raților de plîns și de olecăit sfărîmare și risipă ... să nu vie. CANTEMIR, HR. Etimologie: olecăi. Vezi și olecăi, olecăios, olecăire, olecăitură. Cf. goid, ojecăire, olecăitură. OLECĂITURĂ s. f. (Mold.) Văicăreală, tînguire. Nice de olecăiturile ■și bocetele femeii sale nu s-au înfrînt. DOSOFTEI, VS. Văietături și ole- căituri in toate părțile ... se auzea. CANTEMIR, IST. Etimologie: olecăi 4- suf. -tură. Vezi și olecăi, olecăios, olecăire, olecăit. Cf. g o i d, olecăire, olecăit. OLOCAR s. m. v. olăcar. OL OINĂ s. f. v. olovină. OL OVINĂ s. f. (ȚR, Ban.) Băutură fermentată. B: Făcu trapezărie si magherniță, magupie și povarnă de olovină. ANON. CANTAC.; cf. MAR- DARIE, 191. C: Olojjine. Cervisia. AC, 357. Etimologie: sl. olovină. OLTALM s. n. v. otalm. OLUI vb. v. ului. OLUIT s. n. (Ban.) Cercetare, interogare. Inquisilio. Oluitul. Inqui- rălâs. LEX. MARȘ., 218. Etimologie: olui. Vezi și oluitor, ului, uluită, uluitură. OLUITOR s. m. (Ban.) Anchetator. Inquisitor. Oluitor. Inquirâlo. LEX. MARȘ., 218. Etimologie: olui + suf. -tor. Vezi și oluit, ului, uluită, uluitură. 213 OPĂCB OMĂT s. m. și n. (Mold., Criș., Trans. N, Trans. SV) Zăpadă. A: Pogorl ploaie sau omăt din ceriu. DM, 3V. A lui iaste soarele și luna, stealele ceriului si stihiile ... grindina, ometii, ploile. ALF., 6r; cf. DOSOFTEI^ PS.; PAT. 1685, 14r, 14v; CANTEMIR. HR.; N. COSTIN; NCCD, 264; PSEUDO-AMIRAS (gl.); PAT. 1742, 234r, 234v; VP, 56r; B 1774, 22v, 30r; B 1775, 83r; CRON. SEC. XVIII, 13r. C: A doua dzi le plouă Dum- nedzău mană din ceri, albă ca omătul. CRON. ante 1730, 84v. De vor fi păcatele voastre ca văpsite, ca omătul le voi albi. M 1704, 83v. E frumoasă și lată-n șele, Ca omătu’ albă-n ptiele. CÎNTECE, 5r. // B: Au căzut preste mine ca niște omăt sau gheață înghețată. BIBLIA (1688). Forme gramaticale: nom. pl. omeți (N. COSTIN; CRON. SEC. XVIII, I3r), omeții (ALF., 6r); gen. pl. omeților (CANTEMIR, HR.). Etimologie: ucr. obmet „măturare; pospai“. Cf. nea. OMENIME s. f. (Mold.) Omenire. Aștep tam cineva să mă plîngă...și n-avea nime Să să găsască din omenime. DOSOFTEI, PS. Etimologie: omen 4- suf. -ime. Cf. o m e t. OMENIT adj. (Mold.) Blînd, omenos. Era... omenit, blind, cucerit. DOSOFTEI; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: omeni. Cf. Iască v. OMESTI vb. (Ban.) A mistui, a digera. Omestesk. Digero. AC, 357. Etimologie: magh. emesztni. Vezi și omestitor, omestilură. OMESTITOR adj. (Trans. SV) Mistuitor. Foc omestitor iase den gura lui. VCC, 38. Etimologie: omesti 4- suf. -tor. Vezi și omesti, omestitură. OMESTITURĂ s. f. (Ban.) Mistuire, digerare. Omestiture. Digestie. AC, 357. Etimologie: omesti 4- suf. -tură. Vezi și omesti, omestitor. OMET s. m. sg. (Ban.) Mulțime de oameni, lume. Omet. Hominum multitudo. AC, 357. Etimologie: om 4- suf. -et. Cf. omenime. OPACINĂ s. f. (Mold., ȚR) Vîslă scurtă. A: Spusă că la lemn știe a face ral ițe, giuguri și opacine. DOSOFTEI, VS. B: Greblo’. vîslă, opacină. MARDARIE, 129. Trag cu vîslă, cu onacina. LEX., 53r; cf. VI 1671. 418r; VI 1673, 255r; VI 1700, 244r; VI 1745, 521v; VI 1779, 245r; MINEIUL (1776). Etimologie: ucr. opacina. Vezi și opăcinaș. OPACI vb. (ȚR, Trans. SV) A induce în eroare, a deruta. B: Pentru ce smintiți și opăciți oamenii de la lucruri? CRON. 1687, 29r. C: Căutat să nu vă opăcească cineva pre voi. N. TEST. (1648). (Criș., Trans’. SV) A ispiti. Să te va opăci ochiul tău au mina ta, au piciorul tău, sau acarcarea din mădularele laie, tu să le lapezi de la tine. C. 1692, 505r; cf. N. TEST (1648). OP.ĂCINAȘ» 214 Etimologie: bg. opa^a. ser. opăriți. vezi și opacii, opacilor, opaci Iară. Cf. wc e 1 u i, î n celui, potir ă 1 i. OPACINAȘ s. m. (ȚR) Vîslaș. Grebla: opaci nași. MARDARIE* 129. Cind va sminti și va greși ceva opăcinașul care trage la oparine. puțina vătămare aduce celor ce înoată cu dinsul in corabie. VI 1673, 255f; cf. VI 1779, 24 5r. Etimologie: opacină + suf. -aș. Vezi și opacină. OPĂCIT adj. (ȚR, Criș.) Derulat, uluit. B: Judica și Rimul mult opacii, ca și pre Antina, doisprăzeace filosofi. A 1717, 35v. C: Iară niște oamini ... fățarnici și îndărăbnici si opăriți și întunecați ... știu așea, că în zi de sărbătoare place lui Duninezău numai ședearea. C 1692, 542v. Etimologie: opări. Vezi si opăci, opăcitor, opăcitură. OPĂCITOR s. m. (Ban.) înșelător. Den ce voi pute cunoaște au alejui creștinul bun de-ndărătnic și opăcitor'? CAT. B, 13. Etimologie: opăci + suf. -tor. Vezi și opăci, opăcit, opăcitură. Cf. a 1 n i c-, amăgelnic, a m ă g e u, bal amu t, celarnic, c e 1 u i t o r, h a m i ș, h î t r u (2), î n c e 1 u i t o r, m a r g h i o 1, m ă i e s t r e ț, șugubăț (2), ș u v e a 1 n i c, telpiz. OPĂCITURĂ s. f. (Ban., Trans. SV) Confuzie, derută. Noi lăsăm aceaste opărituri ș\ credem și cu adevărat zicem cu beseareca lui Dumnezău. NT 1648, J99v. întăresc opăcitură sa în aleanul invătăturiei derepte. CAT. B, 13. Etimologie: opăci -{- suf. -tură. Vezi și opăci, opăcit, opăcitor. OPINTI vb. (Mold.) A sili, a forța, a obliga. A: Să nu asculți diiavolul cela ce va să te vindză cind te openteaște să-ți arăți lucrurile ceale bune pentru folosul altora. L SEC. XVII, 133v. Unul mă împungea în coaste cu deagetul a deșartei măriri și mă opentiia să spuiu vro videanie sau vrun lucru ce făcusă in pustie. L SEC. XVII, 134r. // B: Să nu asculți diiavolul cela ce va să te vinză cind le opinleaște să-ț arăți lucrurile ceale bune pentru folosul altora. L ante 1693, 211r; cf. L ante 1693, 211'. Etimologie: cf. sl. opști .,îndărăt, înapoi“. Cf. nășii (1). ORBALȚ s.n. (Mold., Ban., Trans. SV) Erizipel. A: Bolind cum- plita dureare ... cu grea îmflătură de orbalț. DOSOFTEI, \ S. C: Orbancz. AC, 358. De orbalț. PL, 148r. Variante: orbanț (AC, 358). Etimologie: magh. orbânc. Vezi și orbălcit. ORBANȚ s. n. v. orbalț. ORBĂLCIT adj. (Mold.) Bolnav de orbalț. Numai de pre grai să cunoștea, atita era de schimosil și orbălcit preste tot trupul. DOSOFTEI, VS. Etimologie: orbălți. Vezi și orbalț. ORBECA vb. (Alold.) A orbecăi. Prin adunările apelor orbecînd, ... [vidra] viată tulburată si neasezată a-si petreace și-au ales. CANTEMIR, IST. 2^ O ȘT OR OM Etimologie: orb. ORBE s. f. v. ordie. ORBIE s. f. (Mold., ȚR) Oaste (de turci sau de tătari). A: Ord ea ^itrcib încă nu-i strinsă să fie așădzată la un loc. NECULCE. S-au pus- ordia din sus de mort, lingă cetățuia Elenei. IM 1754, 14 lv; cf. IM 1754, 75'. 1411; M. COSTIN; NECULCE. B: Cară și salahori cu bani... ia ordie le-au trimis. R. GRECEANU: cf. IM 1730, 14v, 106v, 199\ 200r- \ariante: orde (NECULCE), urdie (M. COSTIN, NECULCE). Etimologie: bg. ordija. Cf. ș i r a g (2). URTA s. f. (Mold., ȚR) Unitate militară corespunzătoare unui re- giineuL A: Au rinduit pentru paza cetății Corinthos citeva ortale de ghe- niceari. IM 1754, 791. S-au închinat la ortaoa ienicerilor și așa și-au scăpat viața. CANTA. B: După ce s-au isprăvit toate, au rînduit pentru paza ce- tații Corinthos citeva. ortale de ieniceri. IM 1730, lllr. Etimologie: tc. orta. Cf. polc (1). ORTAC s.m. (Trans. Nj Tovarăș, asociat, părtaș. Unul dintru acei tîlhari intră in cetate ca să cumpere bucate să ducă la ceilalț ortaci ai săi. pF, Etimologie: ser. ortak. Cf. s î m b ras. OSEBITURĂ s. f. (Trans. SV) Diferență, deosebire. N-ați făcut usebituri- N. TEST. (1648). Au nu face cu această osibitură micșorare mare de pre purtălura de grije a lui Dumnezău? SA, 76r; cf. SA, 76v, 77r. Variante: usebitură (N. TEST. 1648). Etimologie: oseM suf. -tură. *0SPECIAR s. m. (ȚR) Oaspete. Xant zise să-i dea să bea un pahar de vin aspeciarului. E 1777, 87r; cf. E 1777, 87v, 88r. Variante: ospețar (E 1777, 87v, 88r). Etimologie: oaspete 4- suf. -ar. Cf. m u s a f i r. o s p e c i o i. OSPECIOI s. m. (Ban.) Oaspete. Hospes. Ospecsony. Vendegh. LEX MARȘ., 213. Etimologie: oaspete -4 suf. -oi. Cf. m u s a f i r, *o s p e c i a r. *OSPEȚAR s. m. v. *ospeciar. OSTIE s. f. (Mold., Ban.) Furcă cu trei dinți. A: li spintecară pîn- tecele cu ostie și cu aceasta-l premeniră din viață. DOSOFTEI, VS. < Fig. Le sint dinții lănci, cu ostii de minie Slobodzîte și li-i limba spată iute.. DOSOFTEI, PS. C: Ostie. Tridens. AC, 358. Etimologie: sl. oști. Cf. bg. oști, ser. oști, rus. oști. OSTÎMPI vb. (Mold.) A se depărta. Ostimpim de tine și prea gre- șim intru toate. CANTEMIR, apud TDRG. ♦■A respinge. Uneori singur^ alteori prin hatmanii săi năpădirile tătarilor si a vlahilor ostimpuia CANTEMIR, HR. Variante: ost impui (CANTEMIR, HR.). E t imologie: sl. otustQpiti. OSTÎMPUI vb. v. ostîmpi. OȘTOROM s. n. (Criș.) Atac, asediu. Să împace pină nu vine eden- șigul si nu să pune cu oștorom supt cetate. MOL. 1695, 52v. Fig. OTAC 216 îngrămădeală, mulțime. îngerii iau acea milostenie ... și tot să rad pă- catele acelui suflet din hoștoromul păcatelor. MOL. 1695, 81r. Duc hoșlo- romul păcatelor înaintea lui Dumnăzău. MOL. 1695, 8ir. Variante: hoștorom (MOL. 1695, 81r). Etimologie: magh. ost(o)rom. Cf. năvrăpitură; h o 1 o t ă, șirag (1). OTAC s. n. (Mold., ȚR) Cort. A: Au umblat pe la otace cu făclii de ciut. CLM, 31v. S-au dus la otacul lor. NECULCE. Iar veziriul au rămas laotac. IM 1754, 141V Și sosi Alexandru la otacul lui Darie. A 1777, 20r; cf. CLM, 31r; M. COSTIN; IM 1754, 145r. B: Mers-au la sultanul, unde era la otacul lui de au dat mulțemit[ă]. R. GRECEANU. Etimologie: tc. otak. Cf. ș a i v a n , ș a t o r. OTALM s. n. (Ban., Criș., Trans. SV) Apărare, ocrotire. Să fie lor de otalm și de curăție a tot lucru. MOL. 1688, 239v. Le făgăduisă așea utalm ■că le va fi să, vor ținea porîncile lui. C 1692, 516r. Otalm. Defensio. AC, 358; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; VISKI, apud TEW: MIȘC. SEC. XVII, 73v, 84v; CAT. B, 45. Variante: oltalm (VISKI, apud TEW), utalm (C 1692, 516r: MIȘC. SEC. XVII, 73v, 84v). Etimologie: magh. o(I)talom. Vezi și otălmăzui, utalmaz, utălmăzuitor. OTAȘTINĂ s. f. (ȚR) Dijmă pentru viile luate în arendă. Să dea otaștină, de la doaozeci de vedre o vadră. PRAV. COND. (1780?. Etimologie necunoscută. Cf. v i n ă r i c i. OTĂLMĂZUI vb. (Ban., Criș.) A apăra, a ocroti. Utălmăzuiaște nre noi cu milostea ta. MIȘC. SEC. XVII, 154r. Otelmezuiesk. Defendo, ĂC, 358; cf. MIȘC. SEC. XVII, 9V, Ur. Variante: utălmăzui (MIȘC. SEC. XVII, 9V, llr, 154ri. Etimologie: magh. oltalmazni, otalmazni. Vezi și otalm, utalmaz, utălmăzuitor. OTROC s. m. (Mold., ȚR) Mucenic, martir. A: Cei trei otroci cu credința stinsără cuptoriul cel de foc. VARLAAM. Ai ferit cei trei otroci în cuptoriul cel înfocat. DM, 37r; cf. DOSOFTEI, PS. B: Și-i îndrăgi JSavihodo^noysor pre acei trei otroci cu sufletul lui. LET. 1758. 99r; cf. LET. 1758, 98r. Etimologie: sl. otroku. OTURAC s.n. (Mold., ȚR) Popas, oprire. A: Merge încet și face ■oturace cîte 5—6 dzile și mai mult, la un loc. NECULCE. Au conăcit supt cetatea Corinthos unde și oturac o zi. IM 1754, 143v. Fiindu trudit și ostenit de cale ... au făcutu pașa oturac trei zile. GHEORGACHI. B: Au poposit... fiind o zi oturac. R. GRECEANU. Oturac au șăzut o zi. IM 1730, 202v. Etimologie: tc. oturak. Cf. conac (1). OZOR s. n. (Mold.) Model, desen, motiv de cusătură sau de țesă- tură. Cu săcuri unsorii să-i oboară, Să-i dezbrace aur cu ozoară. DOSOFTEI, PS. Etimologie: ucr. uzoru (gen. al lui uzir). PAHARNIC s. m. (Mold., ȚR) Rang boieresc în Țările Române. A: Tăie Ștefan-Vodă pre Isaiia vornicul și pre Negrilă paharnicul. URE- CHE. Stoica paharnicul și cu alții... au făcut cum au putut s-au fugit s-acee in Moldova. NECULCE; cf. NCL II, 292, 293; IM 1754, 77v, 145v; CRON. SEC. XVIII, 281. B: Zise păharnicului să aducă aminte de dinsid împăra- tului. ÎNV. 1642, 18r. Să înveate stolnicii si păharnicii. IT 1758 126r: cf. LEX., 22r; R. POPESCU; R. GRECEANU; IM 1730, 109r, 205v; LET. ȚR, 33v. // C: Să înveațe stolnicii și păharnicii. IT 1767, 4r. Per- soană care toarnă băutura în pahare. B: Greși cel mai mare peste paharnicii împăratului. BIBLIA (1688). Vinoce (r )patel. Păharnic. LEX. 1683 8r; d. MARDARIE, 290; LEX. 1683, 82r. Etimologie: pahar + suf. -nic. Cf. cupar, mescător. PAIC s. m. (Mold., ȚR) Soldat din garda personală a sultanului sau a domnitorilor Țărilor Române. A: Sîntpaici pănăla 700. URECHE. L-au priceput îndată un peic. M. COSTIN. Au purces ... cu alai domnesc siimeni, paici. pănăla curte. NCL II, 296; cf. CANTEMIR, HR.; GHEOR- GACHI. B: Pe doi paici împărătești, cu caftărie îmbrăcând,u-i^ s-au dus la gazdă. R. GRECEANU. Variante: peic (M. COSTIN). Etimologie: tc. peyk. PAING s. m. (Mold.) Păianjen. A: Văzu den dereapta svtntului prestai ca un caier de fuior pălăind de vînt sau ca neștepainjine depaing. DOSOFTEI, VS. în mreaja paingului alte lighioi nu să pot prinde fără numai mus- culițe. CANTEMIR, HR.; cf. NCCD, 317.//B: Peste toată lumea, vrăj- mașii cei sufletești spre oameni întind ca si paingul carele întinde mreiile sale. CHEIA ÎN. Etimologie: sl. *pa(j)Qku. PALETĂ s. f. v. paliță, PAIAȚĂ s.f. (Mold., Ban., Criș.) Par; nuia, vargă, băț. A: Veni ... cu gloate multe, cu arme si cu pălite. VARLAAM. Este bîrnă lungă sau paletă lungă. URECHE: cf. DOSOFTEI, VS; NCL I, 31. C: Palicze. Baculus. AC, 358; cf. C 1737, 50v. Variante: paleță (URECHE). Etimologie: sl. palica. Cf. p o c i u m b, ș ar a mp oi; botă, m a t r a c, șt ap. PANȚIR s. m. (Ban.) Cuirasă, platoșă. Pantzir. Lorica. AC, 358. Etimologie: ser. pancir. Cf. magh. păncer. PA OS s. n. 1. (Trans. N) Liniște, calm. Banii i-o fost adaosu care nmi-a mincat paosu. CÎNTECE, 6V. PA R A 8571C •215' 2. (Mold., Criș., Trans. SV) Pomană. A: Cine știe, cindva-i va-n- toarce și-i va căi, și va lăsa bl[ago]s[lo]venie după sine, jărtvă și paos D[o]nm[u]lui D[umne]dzăului vostru. DOSOFTEI. VS. C: Așea și hainele și pansele date dirept Dumnăzău ei le dau dracului. C 1692, 503v. Să-ți aduci aminte și de mine și să mă pomenești, unde cu cuvintul, unde cu molitva* unde ca pausul. IERT., 12v. Variante^ paus (IERT., 12v). Etimologie: lat. *pausum. CL a 1 ă m o j n ă, c o m î n d, comindare (2). PARASNIC s. m. (Ban.) Țăran, plugar. Colonus. Parasznic. Paraszt Ember. LEX. MARȘ., 193. Ruricola. Parasnik. Paraszt Ember. LEX. MARȘ., 242. Etimologie: ser. parasnik. PARCAN s.n. (Mold., Ban.) Fortificație, zid de apărare. A: Sinan- Pașa ... au înconjurat Bucureștii ... cu șanț și cu părcane. N. COSTIN. Făcînd pălănci și părcane de apărare. PSEUDO-MUSTE. Măcar că să afla cu parcane cei mai aleși ostasi ai lor. VP. 56v : cf. NECULCE; PSE- UDO-AMIRAS (gl.); VP,’57r, 68v, 74r. C: Perkan. 359. Etimologie: pol. parkan, ucr. parkan, magh. pârkâny. Cf. z a m c ă. PARIE s. f. (Trans. SE) Copie. Dintr-această parie a diplomei. R. TEM BEA. apud. TEW. Etimologie: lat. paria, magh. paria. PARIP s. m. (Ban.) Bidiviu, telegar. Perip. Equus. AC, 359. EI imologie: magh. paripa. Ci. al, f a r i j. PARXIC s. m. v. partnic. PARTĂ s. f. v. bartă. PARTNIC s. m. 1. (Mold., Ban.) Părtaș. A: Sd să facă partnic pati- milor desmdtoriului nostru. DOSOFTEI, VS. C: Partnik. Particeps, AC, 358? 2. |Mold.) Adept, partizan. Iară nu numai cu treacerea ... Dachii să fie apucat o parte din limba românească (precum Zamoschie leahul și alalți acești: păreri parnici vînturează). CANTEMIR, HR. Variante: parnic (CANTEMIR, HR.). Etimologie^ parte + suf. -nic. PASTRAMA s. f. (ȚR) Bujeniță. Susanica. Pastrama. LEX., 254r. Etimologie: ngr. patrâmas, tc. pastirma. PA SUS s. n. (Trans. SE) Pașaport. Cu pasus de la Măriia sa ghine- rariul. R.TEMPEA, apud. TEW. Etimologie: magh. passzus. PATAȘCĂ s. f. (Mold.) Targă; brancardă. Boierii...au făcut pă- tăști si au 'fugit pe potică, în Țara Ungurească. NECLLCE. Craiul șve- zesc ... în pătască, că era rănit de mai înainte ... înlr-un picior. PSEL’DO- MUSTE. Etimologie: cf. rus., ucr. tacka. PAUS s. n. v. paos. PĂCURĂ s. f. (Ban., Criș., Trans. SV) Infern. Pre ei să-i păgubească în păcură. MIȘC. SEC- XVII, 78r. Pekure. Infernus. AC, 359. Născu den Maria vărgură, păți supt Pontius Pilatus, răstigni-se și muri ingrupă-se* pogorî rre păcure. CATEHISM 1648; cf. MIȘC. SEC. XVII, 25v. Etimologie: lat. picula. 219 PĂRĂSITURĂ PĂCURĂRESC adj. (Ban.) Ciobănesc, păstoresc. Pekureresk. Pas- loralis. AC, 359. Etimologie: păcurar + suf. -esc. PĂGUBI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A condamna, a osîndh Să nu ne păgubeaște pre noi inima noastră. N. TEST. (1648). Pre ei să-i păgubască în păcură. MIȘC. SEC. XVII, 78r. Păgubesk. Damnifico. AC, 359. Pegubesku-me. Damnor. AC, 359. Etimologie: pagubă + suf. -i. Vezi si păgubie, păgubitură. PĂGUBIE s.f. 1. (Ban.) Condamnare, osîndă. Pegubie. Damnatio. AC 359. ’ 2. (Criș.) Hulă. Păgubie grăi. MIȘC. SEC. XVII, 18v. Etimologie: păgubi + suf. -ie. Vezi și păgubi, păgubitură. Cf. p’ă g u b iwt ură (1). PĂGUBITURĂ s. f. 1. (Ban., Trans. SV) Osîndă. Mulți vor mearge după păgubitură lor. N. TEST. (1648). Ne-ai răscumpărat din păgubitură ' de vecie. SICRIUL DE AUR. Pegubiture. Damnatio. AC, 359. 2. (Criș.) Pieire, moarte. La, păgubitură nu va mearge. MOL. 17061, 103v. Etimologie: păgubi + suf. -tură. Vezi și păgubi, păgubie. CL p ă g u b i e (1) ; halal. PĂHARSEC s. n. (Ban.) Dulap, bufet. Peharsek. Abacus. AC. 359. Etimologie: magh. pohâmăk. PĂINICHIU s. m. v. păring. PĂLIVAN s. m. v. pehlivan. PĂLMI vb. (Mold.) A pălmui. Aceia era cei goniți pentru drentate den oamenii cei credincioși, fiind batgiocoriti si pălmiți fără vină VSV 1691, 153v; cf. VSV 1742, 207r. Etimologie: palmă 4- suf. -i. Vezi și pălmire. PĂLMIRE s. f. (Mold.) Pălmuire. Ne tîmpină altă vamă, cure era tilhărească, întru carea era toată facerea de mînie și toată bătaia și ^uimirea, lovitura și uciderea. VSV 1691, 136v; cf. VSV 1742, 188r. Etimologie: palmi. Vezi și pălmi. PĂNINC s. n. v. păring. PĂPIROS s. n. (Ban.) Hîrtie. Pepiros. Papyrus. AC, 354. Etimologie: magh. papiros. PĂPRIȘTE s. f/1. (Mold., ȚR) Unitate de măsură pentru lungimi. A: Păpristea iaste de 100 de stînjini. VARLAAM. Au ajuns pînă meu sus de Liov 25 de păpristi. URECHE; cf. M. COSTIN. B: Și o ponr-^e are 78 de coți. PAN., 362; cf. PAN., 363; NB, 421. ' ’ ' 2. (Mold.) Perioadă (de timp), durată. Păpriștea nopții să o petrecem fără prihană. DOSOFTEI, PS. Variante: popriște (PAN., 362, 363). Etimologie: sl. pupriste, popriște. Cf. stadiu; pistreală (1). PĂRĂSITURĂ s.f. (Ban.) Părăsire; pustietate. Peresiturc. Desertio. Desertum. AC, 359. Etimologie: părăsi + suf. -tură. PĂKiNe 220 PĂRINC s. m. v. păring. PĂRING s. m. (Mold., Ban.) Mei. A: Au scos de pogonul de pă- pușoi u și de părincu ce-l face oameni cu sapeli pen curaturi să nu moară de foame. NECULCE. <> Fig. [Istoricul] cind culeage istoria ... trebuie să pomenească și să dovedească de unde au cules acealea* ce el samănă*... că aceasta nefăcînd* nu grîu. nu săcară. nu o altă sămînță adevărată* ce zizanie și păring din sine născut și plodit va sămăna. CANTEMIR, HR. O: Penink. Panicum. AC, 359.//B: Păinichiu. ST. LEX., 296. Variante: păinichiu (ST. LEX., 296). păninc (AC, 359). părinc (CANTEMIR, HR.). Etimologie: lat. panicum. Cf. mălai (1). PĂBAUȘ s. m. (Mold.) Numele unei specii de șoareci. Cine a mînca arici* părnuș* 1 an post. PRAV., 102r. Etimologie necunoscută. CL h ewr ț, spurc, ș o m î c (1). PĂRTĂLUI vb. (Ban., Trans. SV) A părtini. Perteluind lui. PSAL- TIRE SEC. XVII, apud TEW. Perteluiesk. AC, 359. Etimologie: magh. pârtolni. Vezi și părtăluitor. PĂRTĂLUITOR adj. (Ban., Trans. SV) Părtinitor. A tot rendul de om perteluitor. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Perteluitor. AC, 359; cf. VISKI, apud TEW. Etimologie: părtălui 4- suf. -tor. Vezi si părtălui. PĂSMAG s. m. v. posmag. PÂȘ1TUBĂ s.f. (Mold., ȚR, Ban.) Pas. A: (Fig.). Luînd. pre Cel- de-sus intr-agiutor. vom fi întru a sa grijă toate pățiturile neprietenești a le întrece. N. COSTIN. B: Cel mare* rizindu-și de piticii ce-i stau împotrivă* urmează cu mari pășituri socotealelor lui. FN. 0: Peshiture. AC, 360. Gres- sus. Pass. Passitura. Lipis, LEX. MARȘ., 212. Etimologie: păși 4- suf. -tură. PĂȚITURĂ s. f. (Ban.) Pățanie. Pecziture. Passio. AC, 358. Etimologie: păți 4- suf. -tură. PĂZI vb. 1. (Mold., ȚR) A frecventa. A: După cum avea obicină a păzi beseareca* mearsă într-una de dzile la o besearecă. VARLAAM. Acest Ntcolai Alea andru-V odă. ... era cinsteș om...și cm dumnezeiesc, păzea tare biserica. N. COSTIN. B: Iară carii păzescu curvele nu ^numai în ceaea lume să muncesc de veaci, ce si aici cu rea răutate au perit. MĂRGĂRITARE 1691. 2. (Mold.) A se grăbi; a se strădui. Păzi de se pogorî și-l primi cu bucurie. VARLAAM. Le-au găsit* le-au arătat domnului acelui loc si s-au păzit (s e - a u grăbit — MUNT.) de-au ocrămit. PRAV.: cf. DOSOFTEI VS: N. COSTIN; AXINTE URICARIUL. 3. (Ban.) A găti. Pezesk. Ciboș coquo. AC, 360. Etimologie: sl. păziți. Ă ezi și păzitor* păzitură. CL sprinteni, steji; nășii, poară (a p u n e ). PĂZITOR s. m. (Ban.) Bucătar. Pezitor. Cocus. AC, 360. Cocu^ Sokacs* pasitor. Szakăcs. LEX. MARȘ.. 195. Ccquus. Pașilor* sokacs- Szokais. LEX. MARȘ., 197. 221 PEHNIT Etimologie: păzi 4- suf. -lor. Xezi și păzi, păzitură. CE m a g h er, s o c a c i. SĂ^' (Ban.) Mîncare gătită. Pezilure. Ciborum apparatus. 003 °^05 ClbUS' ^k. LEX. MARȘ., 192; cf. LEX. MARȘ., Etimologie: păzi 4. Suf. -tură. ȘÎ păzi, păzitor. PECIE s.f. (Mold.) Carne slabă, bună pentru friptură. Nu-ti cei pecie de vaca^ Aice de vițăl să-mi placă. DOSOFTEI, PS. < (Ban.) Frip- tura. Pecsme. Assatura. AC, 358. Variante: perină (AC, 358). Etimologie: magh. peesenve. PE CINĂ s. f. v. pecie. PEDEPSI vb. C| R) A instrui, a învăța. Si-ș pedepsi copilul la carte» MINEIUL (1776). Etimologie: ngr. cpedepsa (aor. al lui peddvo). Vezi si pedepsit. PEDEPSIT adj. (Mold., ȚR) Instruit, învățat. A: în capul pedepsit și cu multe nevoi domirit, crierii cei mulți sălășluiesc. CANTEMIR, IST. Bj Oameni ... pedepsiți întru a noastră limbă. BIBLIA (1688). Cei în- coțați si pedepsiți în bunătăți stau de se miră de mărirea ei. ANTIM. Etimologie: pedepsi. Vezi și pedepsi. PEDEPSITURĂ s. f. (Ban.) Pedeapsă. Pedepsiture. Afflictio. AC, 358. Etimologie: pedepsi -j- suf. -tură. Cf. b i n t ă, b i n t ă t u i a 1 ă. PEHLIVAN s. m. (Mold., ȚR) Personaj comic în reprezentațiile de circ. A : S-ău veselit 2 săptămîni cu feluri de feluri de muzici și de giocuri și pelivani. NECULCE. Au ieșit pașa la cortul său ... unde și oarecare luptă- turi de pehliveni au fost. GHEORGACHI. Adus-au pehlivani cei ce joacă pă funii. R. POPESCU. 1/ C: Cel ce iubeaște înălțarea easte rob pălivanului. FL. D. 1764, 42r. Forme gramaticale: nom. pl. pehliveni (GHEORGACHI». Variante: palivan (FL. D 1764, 42r), pelivan (NECULCE;. Etimologie: tc. pehlivan. Vezi și pelivănie. Cf. m inia c. PEHNEALĂ s. f. (Ban.) Lipsă, pierdere. Pehnele. Deliquium. AC, 359. Etimologie: pehni + suf. -eală. Vezi și pehni, pehnit. Cf. n e p u t i n ț ă, niștotă (1), sur umăni e. PEHNI vb. (Ban.) A duce lipsă de ceva. Pehnesk. Deliquium patior. AC, 359. Etimologie ne cu n os cu t ă. Vezi și pehneală, pehnit. PEHNIT adj. (Ban.) Care duce lipsă de ceva. Pehnit. Deliquiuir^ passus. AC, 359. Etimologie: pehni. Vezi și pehneală, pehni. Cf. ceplac, neputincios (1), niștotos, s u r u m a n (1). PEIC 222 PEJC s. m. v. paie. PEIRE s. f. v. perire. PELIVAN s. m. v. pehlivan. PELIVĂNIE s.f. (Mold.) Reprezentație dată de pehlivani; glumă, bufonerie. Nuntiră 3 săptămini ... cu feluri de feluri de muzice si de peli- vănii. NECULCE. Etimologie: pelivan 4- suf. -ie. Vezi și pehlivan. Cf. mascara (1), mînieci t ură, șagă, ș e g a n i e, ș o z i e, t ă m ă s a g, t ă m ă ș e a 1 ă. PERDEA s. f. (ȚR) Țarc, staul, ocol. De la perdelile de oi ce sint de fă tăciune pe moșie, are să ia stăpînul moșiii de toată perdeaua cite un miel. PRAV. COND. (1780). Etimologie: tc. perde. Cf. o g r a d ă (2). PERIRE s. f. (Mold., Ban., Trans. SV) Pericol, primejdie. A: Cu mare petre spre îngăduință a-l pleca putuiu. CI, 96. Și așa s-au apucat de lucru., care cu mare peire pin'in iarnă abia s-au găsit. PSEUDO-E. KO- GALN1CEANU. C: Iară multă vreame trecind și fiind vinslare cu perire pentru că și postul trecuse, indemna-i Pavel grăind lor ... N. TEST. (1648), 170\ Perire. Periculum. AC, 359. Variante: peire (CI, 96; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: peri. PESCĂRIE s.f. (Mold.) Pescuit. Trăia . . . ori cu vinăloria, ori cu păscâria. M. COSTIN. Făcindu-și prilej cu păscărie, da in dar cine-i cerea peaște. DOSOFTEI, VS. Ficiorii lui, la mare lipsă, se hrănie cu păscă- ria la Țari grad. NECULCE. Etimologie: pescar + suf. -ie. PESCUȚ s.m. (Ban.) Peștișar. Peshucz. Pisciculus. AC, 360. Pis- ciculus. Pescucz. Halaczka. LEX. MARȘ., 237. Etimologie: pește 4- suf. -uț. PESTRILA vb. v. pistrila. PEȘCHEȘ s.n. (Mold., ȚR) Plocon, dar, cadou. A: Dintr-acele bu- cate Constantin-Vodă au trimis și peșcheș cumătrului său. AL COSTIN. Peșcheșul cel orinduit al măriei sale lui Ștefan-Vodă s-au dat la toată Poarta veziriului dupe obiceaiu, iar peșcheșul Porții împăratului, s-au dat la Odriiu. IM 1754, I43r. B: Peșcheșul cel orinduit al lui Ștefan-Vodă s-au dat la toată, poarta veziriului după obiceaiu. IM 1730, 2021’. Și să găti și luînd peșcheșurile care ii didese Albu-Hasim si purcease si să duse la Bagdat. H 1779“, 84r. Etimologie: tc. peșkeș. 'Cf. plocon. PEȘCHIR s.m. (Mold., ȚR) Ștergar, prosop. A: Răpia cine ce putea . .. cine peșchire, cine mease, cine șerveate, cine furci ... IM 1754, 75r. Iaste făcută lumea aceasta ca o masă mare cu un peșchir mieu. FL. D SEC. XVIII2, 5V. B: Minășterguțră}, peșchir. LEX., 193r. Rukomik. Peșchir de miini. LEX. 1683, 57r. Iaste făcut ca o masă mare cu un peșchir mic. FL. D 1700, 4V: cf. MARDARIE, 169, 201; IM 1730, 105v; FL. D 1780, 9\ Etimologie: tc. peșkir. Cf. p r o s o p. PEȘTERĂ s.f. (Trans. SV) Vizuină, bîrlog. [Puii leului] să adună și în peșterile sale zac. PS 1651, 215r. Lăcuiesc in peștere. VCC, 36. O Fig. 223 PISC Casa mea carea de rugăciune se cheamă . . . făcut-ati pre ea nester ă tilha rilor. N TEST. (1648). 1 f Etimologie: sl. peștera. Cf. comoară, c o v r u, m i ș i n ă. PEVEȚ s.m. (Mold., ȚR) Cîntăreț (la biserică). A: Peveț deplin în- vățat fiind. DOSOFTEI. VS. Iară peveții cintă niște stihuri ’ ce nu le-m mai scris. N. COSTIN. Protopsaltul cu al doilea cintărețu si cu alti peveți. GHEORGACHI. B: Și leviții și peoeții toți . . . BIBLIA (1688). Etimologie: sl. pevici. Vezi și peveți, peveție. PEVEȚI vb. (ȚR) A cînta la biserică (în calitate de dascăli. Să făcu un glas irimbilind și pevețind. BIBLIA (1688). Eu D[o Imnului voi pevețui și voi cînta. BIBLIA (1688). Variante: pevețui (BIBLIA (1688)). Etimologie: peveț + suf. -i. Vezi și peveț, peveție. PEVEȚIE s.f. (Mold.) Cîntare bisericească. Cinii nd cu acel glas de peveție meșteșugită. DOSOFTEI, VS. Etimologie: peveți + suf. -ie. Vezi și peveț, peveți. PEVEȚUI vb. v. peveți. * PIATRĂ s.f. (Mold., ȚR, Ban.) Grindină. A: Pre multe locuri au căzut smidă (peatră). URECHE. Și piatră pre multe locuri au căzut. N. COSTIN. B: Și trimise Dumnezeu ploaie cu piatră și cu fulgere. CRON. 1687, 32r. C: Grando. Ploaia cu piatra. Kd essd. LEX. MARȘ., 211. Etimologie: lat. petra. Cf. smidă. PICURA vb. 1. (Mold.) A moțăi. Svinții picurind de somn . . . ră- păosară. DOSOFTEI, VS. 2. (Ban.) A mușca. Picur. Morsico. AC, 360. Etimologie: picur + suf. -a. Vezi și picurat. PICURAT s.n. (Ban.) Mușcătură. Picurat. Morsicatio. AC, 360. Etimologie: picura. Vezi și picura. PIELCUȚĂ s.f. (Ban.) Pielicică. Pielkucze. Pellicula. AC, 360. Etimologie: piele 4- suf. -icuță. Vezi și pielușină. PIELUȘINĂ s.f. (Ban.) Pieliță. Pielushine. AC, 360. Etimologie: piele 4- suf. -ușină. Vezi și pielcuță. PIFTUI vb. (Ban.) A se face, a se închega ca piftia. Piftuy. Cibus frigidus coagulatus. AC, 360. Piftuiesk. AC, 360. Etimologie: piftie 4- suf. -ui. PINT s.n. (Ban.) Măsură de capacitate. Pint. Pinta. Urna. AC, 360. Etimologie: magh. pint. PIPARCĂ s.f. (Ban.) Ardei. Piparke. AC, 360. Etimologie: cf. piper. PISC s.n. (Mold., Trans. S) Plisc, cioc, clonț. A: Iară eaîi bate cu piscul in coaste să nu se îngrașe. FL. D 1754-1762, 61v. C: El orbeaste și i să PISICĂ 224 zgîrceaste piscul supt barbă, F 1693, 47r: cf. FL. D 168° 81r- FL D 1693, 17v. ’ Etimologie necunoscută. PISICĂ s.f. (ȚR) Miță. Ko(t)ka. Pisică. LEX., 115v. Kotenci. Pui de pisică. LEX. 1683, 29r. Anatema acea pisică carea denainte mă linge și denapoi mă zgîriie. FL. D 1700, 24'. Isop zise copiilor să prinză o pi- sică. E 1777, 105r; cf. PRAV. GOV.; LEX. 1683, 28r; BIBLIA (1688b E 1748, 4r. M Etimologie: pis + suf. -ică. Cf. mîță (1). PISTREALĂ s.f. 1. (Mold., ȚR) Distanță pe care o poate străbate un proiectil, o săgeată. A: Șearpele . . . purcesă trăgindu-să după sv[i]nt[u]l loc de o pistreală. DOSOFTEI, VS. S-au depărtat ca trii pistrele de la ca- zaci. N. COSTIN. Marsără așa cu toții la un locu, cit o pistreală de săgeată. NECULCE. B: Și au făcut cetatea în largu în toate părțile de 40 de pistreale. LET. 1758, 107r. ♦ (Mold.) Interval de timp. A nopții pistreală să tre- cem. DOSOFTEI, MOL. 2. (Mold.) Loc pentru alergări, întreceri etc. Alergă, la locul cel de nevoință la pistreală si întrînd în mijlocul zborului strigă cu mare glas. DO- SOFTEI, VS. Etimologie: sl. prăstrelu. Vezi și împistreală. Cf. împistreală, proașcă(2); păpriște (2). PISTRELA vb. (Mold.) A împroșca, a mînji. Fața ta . . . cu foc pis- trelează. DOSOFTEI, PS. De la cruce sărea pistrelînd scîntei. DOSOFTEI, VS. Ei au giunghiat un ied si cu sîngele au pistrelat haina lui losif. CRON. SEC. XVIII, 27v; cf. CRON. 1707, 34v; CRON. 1732, 28v. Variante: pestrila (CRON. 1732, 28v). Etimologie: pistreală + suf. -a. Vezi și împistrela, pistrelătură. Cf. î mp ist re 1 a. PISTRELĂTURĂ s.f. (Mold.) împroșcare. Și-l bătu cu ștranguri atita de cumplit, cît s-au roșit pămîntul jos de pistrelăturile singelui. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pistrela A suf. -ătură. Vezi și împistrela, pistrela. PITAR s.m. (Mold., ȚR) Titlu dat boierului care se ocupa de apro- vizionarea cu pîine a curții domnești (și a oștirii) și cu supravegherea brutarilor domnești; boier care avea acest titlu; uneori cu determinan- tele mare, vel. A: Vel pitar. GHEORGACHI. B: Venit-au și boiarii' pribegi . . . V a sile aga, Mitrea pitarul. ANON. CANTAC. Preda Brălă- șanul, vel pitar. R. GRECEANU. S-au sculat un boiari., anume Barbul Merișan, pitari mare ș-au fugit la nemți. R. POPESCU. Etimologie: pită 4- suf. -ar. PÎRCĂLAB s.m. (Mold., ȚR) Titlu dat, în evul mediu, în Țările Ro- mâne, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, avînd atribuții militare; în Țara Românească, titlu dat administratorilor satelor boierești și mănăstirești. A: El era ca pîrcă- labul Sârghie. AP. 1646, 45r. Au trimis înainte carele cu plrcălabul de Hotin. URECHE; cf. NCL II, 296; NECULCE; GHEORGACHI. B: Să dea Țjircălabilcr ce i să cade. PRAV. GOV. Au trimis pre o samă de 225 PLEȘUV boiari . . . Brațul păharnicul i Ion pircălabul. ANON CANTAC • cf R POPESCU; R. GRECEANU. ’’ Etimologie: magh. porkolab. Cf. v ă t ă m a n. PÎRCI s.m. (Mold., ȚR, Ban.) Țap (de prăsilă). A: Rădică de caută cu ochii tăi de vedz pîrcii și arețîi cum să suie pre oi și pre capre. DP, 124 ; cf. NCCD (gl.). B: Rozei! Țap. Pirciu. LEX. 1683, 29r. C: Haedus. 'Percs. Kecske Bak. LEX. MARȘ., 212. Etimologie: scr. pre, bg. părC. PLAHIE s.f. v. plavie. PLAVIE s.f. (Mold., ȚR) Plaur. A: Fiece lucru . . . carile va fi aruncat apa ca o plavie, acesta de nu-l va mărturisi nu va avea nici o certare. PRAV. Prutul pusese Niculai-Vodă . . . de-l curăție, cu multe sute de oameni, de copaci și de plahii. NECULCE. Eu socotescu să vă asamăn lemnului ce-l poartă mare sau plavii care aduce apa. E 1779, 21r. B: Niște călători tre- cea. pre marginea mării și văzură o plavie viind pre mare spre margine. E 1717, 181v. Variante: plahie (NECULCE). Etimologie: cf. rus., ucr. plavnja „stufăriș“. PLĂIAȘ s.m. (ȚR) Locuitor de la graniță (din Țara Românească) însărcinat cu paza frontierei. Plăiașii l-au prins și l-au întors îndărăt. IST. ȚR. Pă urmă prind plăiașîi și pă Ilie armaș. R. POPESCU. Au mers cu tîrgoviștenii și cu toți plăiașii lalomiții. ANON. CANTAC. Etimologie: plai + suf. -aș. Cf. s t r a j ă. PLEAȘĂ s.f. 1. (Mold., ȚR, Ban.) Chelie. A: Scuipîndu-i-să pleașa. B 1775, 74v. Fiind cu pleșul scuipat. B 1779, 44v. B: Plesi. Pleașă. LEX. 1683, 44r. Se va face în pleașa lui sau în tircăvirea lui pipăire albă. BIBLIA (1688); cf. MARDARIE, 196. C: Plesshe. Calvities. AC, 361. 2. (Mold.) Loc lipsit de vegetație. La suișul muntelui una era potica . .. car ea în pleșea muntelui prea cu lesne închizîndu-să, pre aiurea de suit alt drum și altă cale nici era, nici să afla. CI, 169. Variante: pleș s.n. (B 1779, 44v). Etimologie: sl. plă§I. Cf. t î r c ă v i r e. PLEH s.n. (Ban.) Tablă, tinichea. Pleh. AC, 361. Etimologie: scr. pleh, magh. plăh. PLEHUPĂ s.f. (ȚR) Capac. Făcu sicriu de argint curat și-l polei cu aur ... si deasupra pe plehupă scrisă trupul sfîntului întreg. GI, 18v; cf. ANON. CANTAC. ; NB, 421. Etimologie: cf. bg. pohlupka. PLEȘ s.n. v. pleașă. PLEȘIV adj. v. pleșuv. PLEȘUG adj. v. pleșuv. PLEȘUV adj. (Mold., ȚR, Ban., Trans. SV) Chel. A: [Era] cam pleșiv. DOSOFTEI, VS. Era foarte pleșuv. B 1775, 74r. B: Lysi. Pleșuv. LEX. 1683, 31v. Pleșiv iaste. BIBLI (1688); cf. MARDARIE, 120; LEX. 1683, 58r. C: Pleshiv. Calvus. AC, 361. Glaber. Plesugh. Kappăsz (sic!). LEX. MARȘ., 211. Plesiug. MȘE, 80. Variante: pleșiv (DOSOFTEI, VS.; BIBLIA (1688); AC, 361), pleșug (LEX. MARȘ., 211; MȘE, 80). PLÎNSĂTURĂ 226 Etimologie: bg. plesiv. Vezi și pleașă, pleș. Cf. c o p o s, t î r c a v. PLÎNSĂTURĂ s.f. (Ban.) Plîngere. Plenfse )ture. AC, 361. Etimologie: plîns 4- suf. -ătură. PLOCON s.n. (Mold., ȚR) Dar, cadou. A: Pocloane de vin de la orașă, URECHE. Au trimis la Poartă poclon de au mulțămit împăratului. NE- CULCE; cf. A 1756, llv; A 1777, 12r. B: I-au trimis la Țarigrad cu bani ca să dea pocloanile domniei. IST. ȚR. Mehmet . . . vrea să mărească ploconul rumânilor si al moldovenilor. R. POPESCU ; cf. ANON. CANTAC.; ANTIM: ESOPIA’ 1705; A 1717, 24v, 42r. Variante: poclon (URECHE; IST. ȚR; ANON. CANTAC.: AN- TIM; ESOPIA 1705; R. POPESCU; A 1717, 27v, 42r;A 1756 . Uv; A 1777, 12r). Etimologie: sl. poklonu. Cf. peșcheș. PLODI vb. (Mold., ȚR) A (se) naște, a (se) prăsi, a (se) înmulți (prin naștere). A: [Tătarii] mai plodindu-se . . . s-au tins de au trecut peste munți la Ardeal. URECHE. Și au luat Noe in corabie . . . parte bărbătiască și fămeiască, pentru să să plodiască pre pămint după potop. NCL I, 15; cf. NCL I, 23, 26; CANTEMIR, HR. B: Partea femeiască le adună acele icre și le mănîncă; apoi să plodesc. FIZIOLOGUL. Etimologie: sl. ploditi. Vezi și plodicios, ploditor, plodnic, plodnicie. PLODICIOS adj. (Mold.) Fecund, prolific. Oile lor le sint plodicioase. DOSOFTEI, PS. Etimologie: plodi 4- suf. -(i)cios. Vezi și plodi, ploditor, plodnic, plodnicie. Cf. ploditor, plodnic. PLODITOR adj. (Mold.) Fig. Plodicios. Biserica . . . cea ploditoare slăbi și sterpi. VARLAAM. Etimologie: plodi 4- suf. -tor. Vezi și plodi, plodicios, plodnic, plodnicie. Cf. plodicios, plodnic. PLODNIC adj. (Mold.) Plodicios. Alte stearpe femei, cu ruga, plod- nice le feace. DOSOFTEI, VS.; cf. DOSOFTEI, MOL. Etimologie: sl. plodlnu. Vezi și plodi, plodicios, ploditor, plodnicie. Cf. p lo d i c i o s, ploditor. PLODNICIE s.f. (Mold.) Prolificitate, fecunditate. [Feciorii] după moartea părinților lor, cu aceiaș plodnicie în locul lor urma. NCL 1, 17. Etimologie: plodnic 4- suf. -ie. Vezi și plodi, plodicios, ploditor, plodnic. POAMĂ s.f. (Mold., ȚR) Strugure; și în sintagma Poamă de vie = strugure. A: Poamă de vie. PSEUDO-AMIRAS. B: Culeagere struguri sau poamă. ST. LEX. O Fig. Strugurul lor, strugur de hiare, poamă de amărăciune. BIBLIA (1688). Etimologie: lat. poma. Cf. auă. POARĂ s.f. (Mold.) în expr. A pune poară = a se strădui, a se sfor- ța. Eu păcătosul mult m-am silit ș-am pus poară să o fac această. DOSOF- TEI, VS. 227 POGHIAZ Etimologie: sl. pora. Cf. nășii, p ă z i (2). POCERNIT adj. (Olt.) înnegrit. Uneori să aseamănă trupul cu buruienile care să sfoiegesc și îngălbinește, iar alte ori negrește ca plumbul precum și să face mai neagră și mai pocernită fața acestui fel de bolnav. MD2, 16v. Etimologie: pocerni. Cf. ponegrit. POCERPI vb. (Mold.) A scoate lichid dintr-un vas; a-1 turna dintr-un vas în altul. (Fig.) Iară de te vei rău dleage, singur iț vei pocerpi realele. DP, 28v. Etimologie: sl. po^erpati. Cf. toci2. POCIUMB s.m. (Ban.) Stîlp, par, țăruș. Pocsumb. AC, 361. Etimologie: cf. ciomp« Cf. pălită, ș ar a mp oi. POCLON s.n. v. plocon. PcOCLUȘ s.m. (Criș.) Curelar. Era domnul Isus in Viftaniia in casa lui polușu Simon. MIȘC. SEC. XVII, 13r. Etimologie: poclă + suf. -uș. PODAN s.m. (Mold., ȚR) Supus, locuitor al unui stat, al unui oraș etc. A: Au intratu de i-au arsu tirgurile si i-au robit podanii. URECHE; cf. N. COSTIN ; CANTEMIR, HR.; NECULCE; PSEUDO-MUSTE. B: Totdeauna i-au biruit pe ei ungurii si alții, ca pe neste podani ai lor. R. POPESCU. Etimologie: pol. poddany, rus. poddannyj. PODGHIAZ s.n. v. poghiaz. PODITURĂ s.f. (ȚR, Ban.) Pardoseală. A: Au acoperit casa cu poditură și rinduiale de chedri. BIBLIA (1688). C: Poditure. AC, 361. Etimologie: podi suf. -tură. PODVOD s.m. (Mold.) Obligație la care erau supuși țăranii depen- dent i în Țările Române. leu podvozi nu după orinduială. BUCOAVNĂ 1775, 52v. Etimologie: sl. poduvodu. PODVODNIC s.m. v. povodnic. POEDINOC subst. (Mold.) Duel. Să să numere cei ce ies la poedinoc. BUCOAVNĂ 1775, 48v; cf. CANTEMIR, IST.; N. COSTIN; NCCD (gl.). Etimologie: rus. poedinok. POGACE s.f. (Ban.) Azimă. Pogacse. Azyma. AC, 361. Etimologie: magh. pogâcsa, germ. dial. Pogatsche, ser. pogana. Vezi și pogăci. POGĂCI vb. (Ban.) A mînca (des) pogace. Pogecsesk. Azymis frequen- tor utor. AC, 361. Etimologie: pogace -f- suf. -i. Vezi și pogace. POGHIAZ s.n. (Mold.) Incursiune, expediție de pradă; (concretizat) unitate militară care face astfel de incursiuni. Zicu să fii căzutu un fecior a lui Ramadan la turci dintr-un poghiiazu cîndu aumersu spre Crîmu. CRB, 169r. Veniia podghiazuri dela lesi la drumul Caminitii de loviia pre turci. CRB. 170r; cf. NECULCE; PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE. Variante: podghiaz (NECULCE; CRB, 170r). Etimologie: pol. podjazd. Cf. ceambur. POGHIBALĂ 228 POGHIBALĂ s.f. (Mold.) Om de nimic, secătură, pușlama. Acea poghibală spurcată, Spandoni, sfetnicul lui Nicolai-Vodă. PSEUDO- MUSTE. Etimologie: cf. ucr. pohybell. „prăpăd, nenorocire4'. Cf. b 1 o t o r. POGÎRNI vb. v. povîrni. POGONĂRIT s.n. (Mold.) Impozit care se percepea pe pogonul de vie în favoarea domniei. Nicolai-Vodă . . . rădicase și pogonăritul viilor, care era cite 20 bani de pogon. AXINTE UPvICARIUL; cf. NECULCE* CANTA; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: pogon + suf. -ărit. POGONI vb. (Mold.) A goni, a alunga. Fu pogonit pînă la Nicopoli. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. pogoniti. Cf. dudui, î n t i r i (1), țipa, zogoni. POHÎRNI vb. v. povîrni. POHLIBUI vb. (Mold.) A defăima, a cleveti, a bîrfi, a ponegri. După 2 ani, pohlibuindu-l mulți din neprietenii lui cu multe cuvinte rele către împăratul, au căzut la închisoare. URECHE. Etimologie: ucr. pohlibuvati. Vezi și pohlibuitor, pohlibuitură. Cf. amesteca, balamuți, bl o j ori, mozaviri. POHLIBUITOR s.m. (Mold.) Lingău, lingușitor. Pururea tinerii se pleacă si cred cuvintele cele rele a pohlibuitor ilor. URECHE; cf. M. COS- TIN. Etimologie: pohlibui 4- suf. -tor. Vezi și pohlibui, pohlibuitură. Cf. a m ă g u 1 iwt o r, ș u t i 1 i t o r. POHLIBUITURĂ s.f. (ȚR) Lingușeală. Otomanul, îmblînzit cu niște pohlibuituri a unor marghioli. FN. Etimologie: pohlibui + suf. -tură. Vezi și pohlibui, pohlibuitor. Cf. ș u t e a 1 ă, ș u t i 1 i r e. POHOD s.n. v. povod. POHODNIC s.m. v. povodnic. POHREB s.n. (Mold.) Subsol (al unei case); pivniță. I-ai dat gazdă în poghreb. DOSOFTEI, VS. Mearsă în gazdă în poghrebul unii azoteance. DOSOFTEI, VS. Etimologie: rus. pogreb. Cf. beci, sclip. POIATĂ s.f. 1. (Ban.) Grajd (pentru vite mari). Poiată. Stabulum. AC, 361. 2. (Mold.) Coteț (pentru păsări). Fumăritul . . . cîte 2 orți de casă sau de grajdiu cine avea sau poiată. N, COSTIN. Etimologie: sl. pojata^ scr. pojat. Cf. ș u r ă. POJAR s.n. (Mold., Ban., Trans. SV) Incendiu. A: Va slobozi pojar în pădure. PRAV. Slobozea pojar în cîmpi de ardea iarba. N. COSTIN. Văd că să bat si nu vor să-i despartă sau văd pojarul și nu-l stîng. BU- COAVNĂ 1775, 49r; cf. M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.: BUCOAVNĂ 1775, 54r, 55v. O Fig. Pîrjolul mîniii și pojarul iz- bîndii. CANTEMIR, IST. C: Pojarul ce aprinde monții. PSALTIRE 229 POMINOC (1651) . Poshar. Incendium. AC, 362. + (Mold.) Calamitate, nenorocire. Să dea război și să apere pre craiul și pre cei scăpați dintru acel pojar. URE- CHE; cf. N. COSTIN. Mare și lai au fost pojarul acestui varvar. CANTE- MIR •, HR. Au sărit scînteia si la noi ..de s-au aprinsu acestu pojar. NE- CULCE. ’ Etimologie: sl. po£aru. Vezi și pojări. POJĂRI vb. (Ban.) A incendia. Posheresk. Incendo. AC, 362. Etimologie: pojar + suf. A. Vezi și pojar. Cf. a s c r u m a. POJIVĂI vb. (Mold.) A (se) risipi, a (se) prăpădi. Avuțiia stăpînu- nostru noi o vom pojivăi. URECHE. Den pămînt sint sufletele dobitoacelor și iar în pămînt să pojivăiesc. CRON. SEC. XVIII, 12r. Etimologie: rus. poiivatl. Cf. adevăsi (1). POLC s.n. (Mold.) 1. Veche unitate militară, corespunzătoare regi- mentului de mai tîrziu. A: S-au schimbat polcurile, de au întrat oastea proaspătă în cetate. PSEUDO-COSTIN, 29v. Aflară că vine un polc al rușilor de la Plescovie. VP, 55r; cf. URECHE; NECULCE; PSEUDO- MUSTE. // B: Polcurile taberii lui Ruvim. BIBLIA (1688). 2. Legiune romană. Antonie Frian acelui întîi deregătoriului a dar- comanilor, a ulpiianilor, a lui Traian, a sarmaților oroșan, sabinul, pur- tătoriu a treisprădzece polcuri, au viețuit ani 30. NCL I, 49. Din polcu- rile și coloniile (adecă sloboziile), pre carile Traian . . . li-au adus în Dachia, valahii aceștia să trag. CANTEMIR, HR.; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: ucr., rus. polk. Vezi și polcovnic. Cf. ort a. POLCOVNIC s.m. (Mold.) 1. Comandant al unui polc. Și un polcov- nic . . . vestit . . . s-au înecat. URECHE; cf. M. COSTIN, NECULCE. 2. Persoană care în trecut comanda un grup de oameni însărcinați cu ordinea publică, cu paza podurilor etc.//B: Acolo au pus polcovnici, judecători, logofeți, după obiceiurile lor. R. POPESCU. Etimologie: ucr., rus. polkovnik. Vezi și polc. Cf. oberst, reimentar. POLEGNIȚĂ s.f. (ȚR) Gheată, polei. Goloti. Polegnită. LEX. 1683, 14r; cf. ST. LEX., 297. Etimologie: bg., ser. poledica. POLOBOC s.n. (Mold.) Butoi. Să le care apă ... cu poloboace. NE- CULCE. Etimologie: ucr. polubok. POLOG s.n. (Mold.) Țesătură sau împletitură fină folosită mai ales ca perdea, ca draperie. Au pus zaveasă polog pre denainteș. DOSOFTEI, VS. O Fig. Pologul stidirii să se ridice și supt singurătate acoperămîntul necunoștinții să arunce. CANTEMIR, IST. Etimologie: rus. polog. POMINOC s. n. (Mold.) Dar, ofrandă (oferită divinității). A: Dusără doauă turtureale ... pominoc preutului. VARLAAM. Ducînd cu sine mare dominoace de agonisitele sale. DVS, 15r. Așea trebuie să facem și noi, creș- tinii, cînd ducem prescurea și pominocul nostru la svînta besearecă. CRON. POMINOCI 230 1689, 49v: cf. DOSOFTEI, PS.; CANTEMIR, IST.; CRON. 1707, 45v, CANTEMIR, HR.; CRON. 1732, 38r. // C: Așa trebuie să facem și noi creștinii, cind ducem prescurea și pominocul la sfînta besearecă. CRON. ante 1730, 75v. Etimologie: sl. pominnoku. Vezi și pominoci. Cf. comindare (1). POMINOCI vb. (Mold.) A (se) dărui, a (se) jertfi. A: S-au pomi- nocit ... lui Dumn[e]dzău. DOSOFTEI, VS.//B: Avraame, ia-ți coconul tău cel iubit, pre Isaac, și te du in pămîntul cela înaltul și să-l pomino- cești acolo, să-l faci jirtvă. CRON. 1687, 19r. Etimologie: pominoc + suf. -i. Vezi și pominoc. Cf. comind a. POMOST s. n. (Ban.) Strat de pămint bătătorit. Pomost. Pons. Stratus. AC, 362. Etimologie: ser. pomost. PONEGRIT adj. (Mold.) înnegrit. Te vădz mort... și frămsețea feaței tale ponegrită si schimonosită. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS: CAN- TEMIR, IST.’ Etimologie: ponegri. Vezi și ponegrit. Cf. p ocern i t. PONEGRU adj. (Mold.) Foarte negru. (Fig.) Și precum pe dinafară neagra din herghelie, încă mai poneagră pe dinluntru era de pizmă si de minie. CANTEMIR, IST. Etimologie: po- 4- negru. Vezi și ponegrit. PONOS s.n. (ȚR) Defăimare, ocară, batjocură. Luatu-mi-au Dfujm- nfejzeu ponosiți mieu (ocara mea B 1938). BIBLIA (1688). Aleg mai virtos a muri pentru Hristos decit să slujască cu ponos și cu necinste. M 1698, apr. 42r, col. I; cf. M 1780. apr. 68v, col. 1. Etimologie: sl. ponosu. Cf. b a 1 a m u ț i e, blojeritură, b 1 o j i t u r ă, c 1 e v e t ă, mozavirie. PONOSLU s.n. (Mold., Trans. SV) Plîngere, reclamație. A: Au mersu ponoslude la Pătru-Vodă la craiul leșescu. URECHE ; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. C: î nmultindu-si ucenicii, fu ponoslui grecilor spre jidovi. N. TEST. (1648). Etimologie: ponoslui. Vezi și ponoslui. Cf. dava. PONOSLUI vb. (Mold., Ban.) A pîrî, a reclama. A: N-au vrut să ponosluiască lui Bellean. M. COSTIN. C: Conqueror. Ponossluesk. Panszol- kodom. LEX. MARȘ., 196. Etimologie: magh. panaszolni. Vezi și ponoslu. POPOSEALĂ s. f. (Criș.) Odihnă. Fă-i loc de poposeală și în poala lui Avraam odihneaște el. MOL. 16762, 91v. Pristăvitului de la noi la Hristos poposeală să-i cearem. MOL. 16762, 1031. Toți în casă au poposală. MOL. 1695, 90v. 231 POSLUȘANIE Etimologie: poposi 4- suf. -eală. Vezi și poposi. POPOSI vb. (Criș.) A odihni. Schimbatul de la noi poposeaște-l unde toți să veselesc în sălașele tale. MOL. 16762, 106r. Moartea scutură custul nevoilor si poposeaste trupul de grijile ceștii lumi. MOL. 1695, 94r; cf. MOL. 16762, 116r; MOL. 1695, 87r. Etimologie: popas 4- suf. -i. Vezi și poposeală. POPRIȘTE s. 1. v. păpriște. PORAV adj. (Ban.) Iute, aprig; nărăvaș. Porav. AC, 362. Etimologie: poară 4- suf. -av. Cf. b u i a c (3), si re ap (1). POROBOACĂ s. f. (Ban., Trans. SV) Fetiță. Poroboaca n-au murit, ce doarme. N. TEST. (1648). Porobaka. Filia parva. AC, 362. Etimologie: poroboc 4- suf. -ă. Vezi si poroboc, porobocesc, porobocie. POROBOC s. m. (Criș., Trans. SV) Prunc, copil mic. Deaca naște porobocul, de-acii nu-ș mai aduce aminte de durori pentru bucurie că născu om in lume. NT 1648, 127v. Giucă porobocul în trupul ei. MOL. 16761, 222r. Astăzi porobocul cel născut cu slavă îl măresc îngerii. M 1740, 41v; cf. NT 1648, 2V, 54r: PS. 1651, 24r, 42r, 273v; SA, 24v; MOL. 1695, 52r, 55v: VCC, 21; MIȘC. SEC. XVII, 10v, 12r, 22v, 29v, 31v, 39v, 41r, 100r; PP, 3V; M 1704, 82v. Etimologie: sl. paroboku. Cf. ucr. parobok. Vezi și poroboacă, porobocesc, porobocie. POROBOCESC adj. (Trans. SV) Copilăresc. Nu în vîrstă porobo- cească, ce în vîrstă întreagă. PP, 32v. Etimologie: poroboc 4- suf. -esc. Vezi și poroboacă, poroboc, porobocie. POROBOCIE s.f. (Trans. SV) Copilărie. Tu din porobocie ai știut sc^r^ipt urile sfinte carele te pot face pre tine înțelept. SA, 3V. Etimologie: poroboc 4- suf. -ie. Vezi și poroboacă, poroboc, porobocesc. POS s.n. (Trans. SE) Altoi; răsad, plantă. C: Primăvara cu rîn- duială bună, uscată, pentru vită si pentru posuri a sădi. CAL. 1733, 21. II A: Cf. CAL. 1762, 122v. Etimologie necunoscută. POSADNICĂ s. f. (TR, Trans. SV) Concubină. B: Posadnice să nu ție nimenea în casa lui. ÎL, 197. Zaloznica. Posadnică. LEX. 1683, 22r. Posadnica lui Halev Moxa au născut pre Siver. BIBLIA (1688). Pasă dă te culcă tu cu posadnicile tătîne-tău. NEAGOE. C: Împăratul ... curviia cu ea ca cu o posadnică. ÎVM, 211r. Etimologie: sl. posadlnica, cu schimbare de sufix. POSLUJNIC s. m. v. poslușnic. POSLUSANIE s. f. 1. (Mold.) Ascultare, supunere. Era drag tuturor fraților in mănăstire pentru smerenia si poslusania ce avea cătră toti. VAR- LAAM ; cf. DOSOFTEI, VS. 2. (Mold., ȚR) Muncă prestată pe moșiile boierești sau mănăstirești; muncă, slujbă, serviciu. A: Și făcîndu-i poslușanie un ucenic ... DOSOF- TEI, VS; cf. URECHE. B: Să nevoia spre toate poslusaniile. ANON. CANTAC.; cf. BIBLIA (1688); NEAGOE. ♦ Slujbă’religioasă. A: POSLUȘENIE 232 Săfac(ă) sftnta posflujșanie. MÎNTUIREA PĂCĂTOȘILOR 1691. B: Și fraților ... dați ... la toată slujba poslușeniei ... BIBLIA (1688). (ȚR) Obiect de cult religios. Și toate vasele lor și toate poslușaniile lor pre nume să socotiți pre dânșii. BIBLIA (1688). 3. (Mold.) Dezlegare, îngăduință, aprobare. Parimiile preste an ti- părite ... cu poslusaniia smeritului Dosoftei mitropolitul. DOSOFTEI, PARIMIAR; cf. PRAV. Variante: poslușenie (BIBLIA 1688). Etimologie: sl. posluSanije. Vezi și posluși, poslușire, poslușitor, poslușnic. Cf. dvorbă (2), p o z v o 1, p o z v o 1 e n ie, pozvolire; ' POSLUȘENIE s. f. v. poslușanie. POSLUȘI vb. (Mold., ȚR) A sluji. A: Fratele ce-i poslușea la treava svi[n]tei liturghii. DOSOFTEI, VS; cf. PRAV. B: Poslușanie ce poslu- șăști la mine. BIBLIA (1688); cf. MINEIUL (1776). Etimologie: sl. poslusati. Vezi și poslușanie, poslușire, poslușitor, poslușnic. Cf. d v o r i. POSLUȘIRE s. f. (ȚR) Slujire. Și poslușire multă foarte și lucrare mari era lui pre pămînt. BIBLIA (1688). Etimologie: posluși. Vezi și poslușanie, posluși, poslușitor, poslușnic. POSLUȘITOR adj. și s. m. (ȚR) (Persoană) care slujea cuiva. Dum- nezău în ceriu are duhuri poslușitoare. BIBLIA (1688). De mare lucruri să învrednicise a fi poslușitoriu. BIBLIA (1688). Etimologie: posluși 4-’suf. -tor. Vezi si poslușanie, poslusi, poslușire, poslusnic. POSLUȘNIC s. m. (Mold., ȚR) Slujitor mănăstiresc sau boieresc, slugă, servitor. A: Patriarhul de va scrie la vreun poslușnic al său ... acest poslușnic nu iaste datoriu să-l asculte pre patriarhul. PRAV.; cf. DOSOFTEI, VS. B: Luă cu sine poslujnicul care-i rămăsese. ANON. CANTAC.; cf. NEAGOE; BIBLIA (1688); LET. 1758, 115r; MINEIUL (1776). Variante: poslujnic (ANON. CANTAC.). Etimologie: sl. poslusiniku. Vezi și poslușanie, posluși, poslușire, poslușitor. Cf. b i r i ș, c e 1 e d n i c. POSMAG s. m. (Mold., ȚR) Pesmet. A: Uscăciunea posmagului spre potolirea foamei, iară nu spre dezmierdarea mesii să gătește. CI, 171; cf. DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; NECULCE. B: Bosmani, Păsmagi. LEX., 347v. Să vor întîmpla corăbii la care dau milosteniia posmagi. MMD 1775, 59v; cf. MINEIUL (1776). Variante: păsmag (LEX., 347v). Etimologie: sl. posmagu. POSOACĂ s. f. (Mold.) Sînge sau lichid amestecat cu sînge care curge din gură, din nas sau dintr-o rană (în urma unei lovituri). Multă posoacă cruntă ... cursă. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pol. posoka. POSTELNEC s. m. v. postelnic. POSTELNIC s. m. 1. (Mold., ȚR) Titlu dat, în orînduirea feudală din Țările Române, boierului de curte cu anumite însărcinări pe lîngă domnitor; boier care avea acest titlu; uneori și cu determinări de tipul 233 POSTRIGI vel, (cel) mare, al doilea. A: Postelnic mare, dvorbitor înaintea domnului și pârcălab de Iași. URECHE. Alexandru Costin postealnicul. PSEUDO- COSTIN, lr. Au prinsu pre Mihălachie Ralachie ce fusesă postelnic al doile la Mihai-Vodă. NCL II, 288. Pusă boieri după obiceiu ...pe Panaite Morona vel postelnic, pe Cuze vel spătar. NECULCE; cf. PSEUDO-COSTIN, 28v; GHEORGACHI. B: El încă trimise postelnicul cel mare. ANON. CANTAC. La trecătoarea Dunării carîtă cu un postelnec al doile și cu un buluc-bașa ... Măriia sa vodă trimițindu. R. GRECEANU. Și au zis să fie postelnec în casă. LET. ȚR, 26v; cf. R. POPESCU. 2. (Mold.) Sfetnic împărătesc. Și mîzdiră pre Vlast, postelnicul îm- păratului, de să ruga de pace. AP. 1646, 44r. Au fost mai ales dentr-alți postealnici. DOSOFTEI, VS. // C: Mearse postealnicul la călugăriță și zise: „Maică, cheamă-te împăratu (1)“. FL. D (1693). Variante: postelnec (R. GRECEANU; LET. ȚR, 26v). Etimologie: sl. postMIniku. Vezi și postelnicel, postelnicie. POSTELNICEL s. m. (Mold., ȚR) Titlu dat unui boiernaș, unui slujbaș de la curte sau unui ostaș aflat sub comanda postelnicului; per- soană care purta acest titlu. A: Au trimes un postelnicel de i-au căutat în toată țara. NECULCE; cf. M. COSTIN. B: Au mersu și el cu oștile lui... strîngîndu-si den toate breaslile'. călărași ..., visternicei, spătărei, postelnicei. R. POPESCU. Etimologie: postelnic -ț- suf. -el. Vezi și postelnic, postelnicie. POSTELNICIE s.f. (Mold.) 1. Funcția sau rangul de postelnic; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. M. COSTIN. 2. Instituția aflată sub conducerea postelnicului; clădire în care se află această instituție. După băutul cafealii, să scoală întîi mitropolitul și face plecare către Domn, apoi arhiereii și boierii și ies din spătărie, ori în divan, ori în postelnicie. GHEORGACHI. Etimologie: postelnic 4- suf. -ie. Vezi și postelnic, postelnicel. POSTRIG subst. 1. (Mold.) Ceremonia călugăririi. S-au călugărit si la postrig i-au fost nănaș împăratul. DOSOFTEI, VS. ♦ Mănăstire. Vrură părinții de la postrig să-i aducă oasele. DOSOFTEI, VS. 2. (Mold., Olt.) Tagmă călugărească. A: Călugărul nu i să cade să-s lasă postrigul lui și să umble încoace și încolo. PRAV., 96v. B: Călu- gărul să nu iasă de la postrigul lui fără de o nevoie mare. PRAV. GOV. 3. (Mold.) Stare socială, rang. Și-i sărăciră de rămasără cum le-u iostu postrigul, mojici. NECULCE. I-au blagoslovit Dumnădzău să să înmulțască careș pe postrigul lui. CRON. SEC. XVIII, 18r. Etimologie: sl. postrigu. Vezi și postrigaș, postrigi. POSTRIGAȘ s. m. (Olt.) Persoană (mai ales călugăr) care ține de un postrig (2). Nu-ș va învăța cu de-adins postrigașii lui. PRAV. GOV. Etimologie: postrig + suf. -aș. Vezi și postrig, postrigi. POSTRIGI vb. (Olt.) A se călugări. Se vor postrigi călugări fără de învățătura părinților lor. PRAV. GOV. Etimologie: postrig 4- suf. -i. Vezi și postrig, postrigaș. Cf. b r ă ț i. POTCAPOC 234 POTCAPOC s. n. (Mold.) Potcap. A: De să va fi îmbrăcat intr-alte * haine mirenesti si-s va fi ascuns potcapocul ... să cheamă hiclean. PRAV // B: Cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: sl. podukapoku. Cf. cu culi u. POTCĂ s. f. (Mold., Ban.) Ceartă, scandal; supărare, necaz. A: Bine mi-ai adus aminte și de potcă și de păgîna aceaea. I, 20r. C: Potke. Malum. Miseria. AC, 362. Etimologie: sl. potuka. Cf. c a 1 a b a 1 î c, dihonie, hăbrușag, î n v ă 1 u ș a g, pri- goană, vălășag, zarvă, zavistie, zăhăială; bănat (2), băsău (3), poticală (1), s i c 1 e t, supăr. POTICALĂ s.f. (Mold.) 1. Supărare, necaz; piedică, obstacol. A: In port poticală-i vor pune. DP, 3r. Cu amăgeală scăptnd, fără poticală hălăduiaște. CD 1698, 20r. Acela cu adevărat nu poate să cadză în vro po- ticală. L SEC. XVII, 78r. II B: Cf. BIBLIA (1688); L ante 1693, 12 5\ 2. Înfrîngere (în lupte armate). Pătru-Vodă, știind poticala dentii ce-au pățit cu c'azacii, nu s-au apucat de război. N. COSTIN; cf. URECHE. Etimologie: cf. poticni. Vezi și poticăli, poticălit. Cf. bănat (2), băsău (3), potcă, s i c 1 e t, supăr. POTICĂLI vb. (Mold.) A corupe; a înșela, a păcăli. Cu direplul i s-au pus numele la.cov, că m-au poticălit de d(o)a ori cu asta. DP, 17v. Înșelat și poticălit de pizmașul omenescului rod. DOSOFTEI, VS. Etimologie: poticală -F suf. -i. Vezi și poticală, poticălit. Cf. cejui. î n c e 1 u i, opaci. POTICĂLIT adj. (Mold.) Corupt; înșelat, păcălit. (Substantival) De tncredzămînt poți cădi iilor, să nu să îndoiască a veni spre pocăință. DO- SOFTEI, VS. Etimologie: poticăli. Vezi și poticală, poticăli. POTOC subst. (Ban.) Pîrîu. Potok. Torrens. [vel Porrou. i.e. Torrens} AC, 362. Etimologie: ser. potok. Cf. magh. patak. POTOLITURĂ s. f. (Ban.) Potolire. Potoliture. Sopor. AC. 362. Etimologie: potoli + suf. -tură. Cf. a 1 i n t a r e, ogoială, ogoitură. POTOR s. m. (Mold.) Nume dat în trecut unei monede care a circulat mai ales în Transilvania. La moartea lui s-au găsit 160 000 de galbini de aur ... fără potori și copeice. N. COSTIN. Etimologie: pol. poltora. POTRICALĂ s. f. (Mold.) Preducea. I-au pătruns și picioarele cu o potricală de her. DOSOFTEI, VS. Etimologie: rus. protykalo. Vezi și potricăli, potricălit. POTRICĂLI vb. (Mold.) A găuri (cu potricala), a perfora, a stră- punge. Și cu hiare înfocate îl potricăliră. DVS, 73r. Cu multe rane potri- călit, au perit. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, PS; CANTEMIR. IST. Etimologie: potricală + suf. -i. Vezi și potricală, potricălit. 235 POVODNIC POTRICĂLIT adj. (Mold.) Găurit (cu polricala), perforat, străpuns. Toată coasta munților ...ca buretele potricălită si găunoasă iaste. CAN- TEMIR, IST.; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: potrieăli. Vezi și potricală, potrieăli. POVAȚĂ s. f. (Mold., Olt). Conducător, îndrumător, povățuitor. A: Cazacii carii era in Litva, avindu povață pre un Berila, au intrat de au prădat in Țara Moscului. N. COSTIN; cf. DOSOFTEI, PS.; PSEUDO- AMIRAS. B: Și nu faci pacoste numai ție unuia, ce și fratelui tău ești povață cătră păcat. CAZANIE 1644; cf. MARDARIE, 229. + (Mold., Trans. SV) Ghid, călăuză. A: Iliaș-Vodă ... avînd povoață pre un turc au mers la Braflav. URECHE; cf. M. COSTIN. <> Fig. Și dzua le-au pus nuor povață. Prin pustie de-au mărs fără greață. DOSOFTEI, PS.; cf. CANTEMIR, HR. C: (Fig.) Legea povață ne-au fost spre 7f[risto]s. N. TEST. (1648). + (Mold.) Persoană care conduce un vehicul. Deaca să îneacă cirmaciul, și să stinge lumina și piare povoața, ce nedeajde va mai hi ... celora ce sâmt în corabie? VARLAAM. Variante: povoață (VARLAAM, URECHE). Etimologie: pol. powodea. Cf. chivernisitor, chivernitor, h o t n o g (2), i s- p r a v n i c (1), nacealnic. POVEDI vb. (Mold.) A-și pierde echilibrul; a merge clătinîndu-se, gata să cadă. Pornit, mă povediiu să căzu și Domnul m-au sprijenit. DPRS, 152r. Mă tem că m-oi povedi să cad. B 1774, 48v. Etimologie: ucr. povedu (pers. 1 sg. prez. ind. a verbului povesti). POVESTAR s. m. (Ban.) Povestitor. Povesztar. Concionator. AC, 362. Etimologie: poveste -J- suf. -ar. POVESTUI vb. (Criș., Trans. SV) A propovădui, a predica. încun- giură I[su]s toată Galileea ... povestuind evanghelia. N. TEST. (1648). Povăstuiaste-ne sfinte cuvinte. MI SC. SEC. XVII, 97v; cf. MIȘC. SEC. XVII, 13\ 22r. Etimologie: poveste -}- suf. -ui. POVIJIE s. f. (Mold.) Bunuri, avere. S-a sculat cu tot neamul ..., cu muieri, cu copii și cu toată povijie caselor. CANTEMIR, HR. Etimologie: cf. ucr. poîiva „hrană, ciștigă. Cf. agonisită (2), bl agă, b o g ă t a t e, bucate, i o s a g, marhă, prilej, s i r m e a. POVOAȚĂ s. f. v. povață. POVOD s.n. (Mold.) în loc. adj. In povod = (despre cai) dus de căpăstru, lăturaș. Era călare pe un cal și cu alt cal în pohod. DOSOFTEI, VS. în imbe părțile mergea șiraguri de cămile si caii în povod. N. COSTIN ; cf. NECULCE. ’ Variante: pohod (DOSOFTEI, VS). Etimologie: rus., ser. povod. Vezi și povodnic. POVODNIC s. m. (Mold., ȚR, Ban., Trans. SV) Cal dus de căpăstru; lăturaș. A: Și era mindru și bogat si umbla cu povodnici înainte domnești. NECULCE. Și povodnicii mergea înainte. A 1777, 14r. Povodnicii i-au legat pe lingă telegari. H 17792, 102r; cf. URECHE ; N. COSTIN ; GHEOR- GACHI; A 1756, 13v; H 1779r, 101v. B: Alexandru încălecă pre Ducipal și-ș puse stema în cap și-și puse povodnicii înaintea lui. A 1717, 36v; cf. POVOIALĂ 236 R. POPESCU; A 1734, 2f; A 1750, 68r. 0:. Povodnik. AC, 362. ££ într-alți povoanici scosease și un povodnic dăruit de arapi de mult preț. ÎVM, 203r. Și-ș puse povodnicii înainte. A SEC. XVIII2, 32r Variante: podvodnic (N. COSTIN), pohodnîc (URECHE). Etimologie: povod -H suf. -nic. Cf. scr. povodnik. Vezi si povod. POVOIALĂ s. f (Mold.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul. I s-au spart pintecele si povoiala de i să. vedea mațele. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. POZNĂ s. f. (Mold.) 1. Faptă, întîmplare, situație care provoacă cuiva un rău, un neajuns, un necaz, o nenorocire. Ciude și pozne făcea în domnia lui. URECHE. Trecind la Hotin ... mare stricăciune si pozne face oamenilor pre unde lovie. NECULCE; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. 2. Păcăleala, farsă; lestă, lenghi. Făcusă acea poznă cu luarea hainei. B 1774, 52r. Etimologie necunoscută. Cf. î n a 1 j o s (2); marghiolie, t ă 1 p i j i c. POZVOL subst. (Mold.) Permisiune. Turcul i-au dat pozvol să-s cerce strlmbătatea. NECULCE. Etimologie: pozvoli. Vezi și pozvolenie, pozvoli, pozvolire. Cf. poslușanie (3), pozvolenie, pozvolire. POZVOLENIE s. f. (Mold.) Permisiune. Pozvolenie mi s-au dat pentru aceaea cu lucrurile tale: precum im va plăcea, așea mă voi sluji. CD 1698, 28r. Și domnii și-au luat pozvolenie să se întoarcă în tarile lor. PSE- UDO-AMIRAS; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; ’CD 1770, 33\ Etimologie: pol. pozwolenie, rus. pozvolenie. Vezi și pozvol, pozvoli, pozvolire. Cf. poslușanie (3), pozvol, pozvolire. POZVOLI vb. (Mold.) A permite. I-au pozvolit si i-au întărit să facă și vase de Marea Neagră. M. COSTIN; cf. N. COSTIN. Etimologie: pol. pozwolic, ucr. pozvoliti, rus. pozvoliti. Vezi și pozvol, pozvolenie, pozvolire. Cf. p r i s t ă n i (4). POZVOLIRE s.f. (Mold.) Permisiune. Măria sa craiul... pozvolire așijderea așa au făgăduit. M. COSTIN. Etimologie: pozvoli. Vezi și pozvol, pozvolenie, pozvoli. Cf. poslușanie (3), pozvol, pozvolenie. PRAVĂȚ s. m. și n. (Mold.) 1. S. n. Țintă, obiectiv (final), țel, scop. Au dat ... termin sau pravăț de hotar scris. DOSOFTEI, VS. 2. S^. n. Loc de observație. Sfătuiescu-te ca un priiatin că de vei ședea ca în pravăț, să iai sama carii să cunosc că-s creștini si să-i muncești. DOSOFTEI, VS. 3. S. n. învățătură, normă, lucrare care servește drept îndrumător. Acestea toate vei afla într-aceaste pravețe și să știi că în pravățul lui papa, ceia. ^Qg^p^^^Vs PapijH> iară cei sup dinșii sînt nameastnicii 4. S. m. Dirijor (de cor). Iară pravetii cîntă niște stihuri ce nu le-am mai scris. M. COSTIN. 237 PRECUPIE Variante: praveț (M. COSTIN). Etimologie: sl. pravuci. Cf. p r o a ș c ă (3), țean ch i (2), v i g. PRAVEDNIC adj. și s. m. (Mold.) Om drept, cinstit, bun. Atunce învinsăr(ă) toț pravednicii carii au fost de la Adam. RAFAIL DE LA DRAGOMIRNA. O, fiiule, a pravednic om ficior ești. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. pravedniku. Cf. cinsteș (1). PRAVEȚ s. m. v. pravăț. PRĂPĂȘTENIE s.f. (Olt., Trans. SE) Prăpastie. B: Pururea mă ascunzu în pustii și măguri, întru vrătoape și întru propășteniile pămîn- tului. CAZANIE 1642. C: Are el întru sine pre alocurea munți înalți și văi adinei și dealure și prăpăștenie. COSM. 1693—1703, 68'. Variante: propăștenie (CAZANIE 1642). Etimologie: prăpastie 4- suf. -enie. PRĂVĂLIE s. f. (Mold., ȚR, Trans. S) Local în care se expun și se vînd diferite mărfuri. A: Fietecarea trunchi de meserniță și prăvălie de carne deschisease. CANTEMIR, IST. Au dat jac pen bisearici, pen case, pen magazii, pen prăvălii, de răpia cine ce putea și fugiia. IM 1754, 74v. O Fig. M-am făcut prăvălie fărădelegilor. AR, 68v. B: De va împrumuta neștine pre altul ... vreo prăvălie sau altă ce va fi dup-aceaia singur cu voia lui fără știrea judecătoriului va scoate-l... acela nu se va certa. ÎN- DREPTAREA LEGII. Iaste și tîrg cu prăvălii. COSM. 1766, 86r; cf. IM 1730, 105r. C: Prăvălii, adecă case de vînzare și de cumpărat și de lu- cruri de trebuințe. VSV 1705, 241v; cf. S, 89'. Etimologie: sl. privîlie „privilegiu'4. Cf. b o 11 ă, b u d ă , dugheană. PRĂVITURĂ s.f. (Mold., Ban.) înfățișare. A: întru car ea [carte] am scris ...și alte multe de treabă pentru ceale ce sînt, de a cugetăcioase și sîmțecioase prăvitură, adecă socoteală lumii ceii nevădzute și ceii vădzute. DOSOFTEI, VS. C: Previture. Aspectus. AC, 363. Variante: previtură (AC, 363). Etimologie: prăvi -H suf. -tură. Cf. f a i. PREASTÎPNIC adj. (Mold.) Care încalcă legea în mod sistematic. Să-i pedepsească foarte cu un canon mare, ca pe niște preastipnici. ȘT, 252. Această svintă stariță, fiind de față preastîpnicul Iulian, începu a cînta in glasul mare cu svintele feațe. DOSOFTEI, VS. <> (Ca nume pro- priu) Stătu împărat Iulian Preastîpnicul. VARLAAM. Etimologie: sl. prestQpIniku. Cf. b e z a c o n i c. PRECUPI vb. (Mold., ȚR) A precupeți; a cumpăra și a revinde. A: Vameșii să chema ceia ce cumpăra veniturile domnilor si le precupea. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS; PSEUDO-COSTIN. B: Vînd țara fără milă și o precupesc pre carnete asuprite. R. POPESCU. Etimologie: sl. prekupiti. Vezi și precupie. Cf. t î r g u i. PRECUPIE s.f. (Mold., ȚR) Precupeție; comerț necinstit, speculă. A: Casa cea de lăcomii și de camatnicii și de precupii, stătu de fu casă lui Dumnedzău. VARLAÂM; cf. NCCD (gL). O Fig. Au certat Dumnedzău cu stricăciune pre Ghiezi, sluga acestuiaș, pentru lăcomie și pentru precupiia PREDANIE 238 duhului svînt. VARLAAM. B: Mulți în bisearică de neguțătorii, de pre cupii vorbesc. C 1688, 419r. O Fig. De și facem cindva vreun bine, și acela îl facem ...cu multă neguțătorie și precupie, pentru, că cercetăm cu deadinsul ce plată și ce dobîndă vom să avem. MĂRGĂRITARE 1746. apud TDRG. Etimologie: precupi 4- suf. -ie. Vezi si precupi. PREDANIE s. f. 1. (Mold.) Tradare. Va sosi și săptămina chinurilor ... lui Isus Hristos, predania. legăturile sventiii sale, răstignirea. îngro- parea. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS. 2. (Trans. SV) Tradiție. Pin cuvîntul lui Dumnezău nescris (care traditio au predania din gură in gură dată se cheamă) aceale datorii și în- vățături a credinții care svinții apostoli au din însă gura lui Isus Hristos au auzit. CAT.. 3. Etimologie: sl. predanije. Cf. h a i n i e, hainii c. PBEOBRĂZI vb. (Mold.) A mustra (aspru). îi nevoia șt e deșarta mărire să să răzdrăjască și să preobrăzască fără de nice o milă pre cei mai proști. L SEC. XVII, 132v ; cf. L SEC. XVII, 130\ //B: Iscodeaște tot să ocărască si să preobrăzască pre altul. L ante 1693, 205v: cf. L ante 1693, 209\ 209v. Etimologie: sl. prSobraziti. Vezi și preobrăzitură. Cf. p r o b o z i, toi, v r e v i. PREOBRĂZITURĂ s. f. (Mold.) Mustrare (aspră). Iară ea mus- trarea. și preobrăzitură aceea nemica nu socotia. VARLAAM. Etimologie: preobrăzi 4- suf. -tură. Vezi preobrăzi. Cf. bănat (4), probozeai ă. răpste (1). PREȚĂLUI vb. (Mold.) A se tîrgui, a se tocmi. Pre acea oaste tur- cească era cap un agă prea bogat și să prețăluia cu mulți bani și odoară să să răscumpere de la căzaci. N. COSTIN. Etimologie: preț 4- suf. -ălui. Vezi si neprețăluit. PREVITURĂ s. f. v. prăvitură. PRIETEN s. m. (Ban.) Rudă de sînge. Consaguineus. Pretien. At- tyafi. LEX. MARȘ., 196. Etimologie: bg. prijaten. Vezi și prieteșug. PRIETEȘUG s. n. (Mold.) (Legătură de) rudenie. Thevanii nu numai că nu suferita împreunare cu mueri streini, ce și rudă pre rudă lua. ca intre sine să fie mai tari cununii si legătură de prieteșug mai strinsu. NCCD 313. Etimologie: prieten 4- suf. -șug. Vezi și prieten. PRIETNIC s. m.l. (ȚR, Ban.) Prieten. B: O,priiatnice, știi cite făcuiu celora ce se chema călugări și tuturor creștinilor, iară acuma veniiu întru mare căință. VI 1671, 36v; cf. NEAGOE. C: Prietnik. Amicus. AC, 363. 2. (Trans. SV, Criș.) Semen. lubeaște priiatnicul tău ca și pre tine. N. TEST. (1648). Și iarăși cheltuiaște argintul tău păntru priiatnicu tău. FL. D 1682, 72v. Mare dragostă să fie în noi și în priia(tynicii noștri. MIȘC. SEC. XVII, 65v. Muierea priiatnicului tău cu păcat nu pohti. PP, 239 PRIPEC 90v; cf. PP, 63r, 63v, 64r, 64v, 65v, 75r, 85v, 86v, 87r, 90v, 124v, 125v; CAT. B, 21, 22, 23, 27. 28, 29, 30, 48, 49. Etimologie: sl. prijștlnlku. Vezi și prietnicesc, prietnicie. PRIETNICESC adj. (ȚR) Prietenesc. Daruri prietnicesti. VI 1671, 39r, cf. VI 1673, 23r; VI 1700, 24r. Etimologie: prietnic + suf. -esc. Vezi și prielnic, prietnicie. PRIETNICIE s.f. (ȚR, Ban., Trans. S) Prietenie. B: Făcu Dum- nezeu den ceale amară dulci și den cele pizmașă cu prielnicii. N 1682, 15v. Făcu prietnicie cu păunii.’ NB, 172; cf. ÂNON. CANTAC.; N 1727, 1501. C: O parte de Midiia avea pace și prietnicie cu rimleanii. GA, 55v. Prietnicsie. Amiciția. AC, 363. Sparge prietnicia si unirea bună. PP, 88r; cf. PP, 31r. ’ ' Etimologie: prîetnic -Ț suf. -ie. Vezi și prielnic, prietnicesc. Cf. b r o t e al ă. PRIGOANĂ s. f. (ȚR, Trans. SV) Neînțelegere, ceartă, dispută, conflict. B: Pentru care papă, luteranii și calvinii ... au mari prigoane și întrebări. C. CANTACUZINO. C: Și aceastea zicind el, ieșiră jidovii multă prigoană avind intre ei. N. TEST. (1648). Etimologie: prigoni. Vezi și prigoni. Cf. c a 1 a b a 1 î c, dihonie, h ă b r u ș a g, î n v ă 1 u ș a g, p o t- c ă , v ă 1 ă ș a g, zarvă, zavistie, z ă h ă i a 1 ă. PRIGONI vb. (ȚR, Ban., Trans. SV) A se certa. B: Iară ei tăcură că se prigonise pre cale unul cu alt cine are fi mai mare intru ei. BIBLIA (1688). C: Ce vă prigoniți că piini nu aveți? N. TEST. (1648). Prigo- nesku-me. Contendo. AC, 363. Etimologie: sl. progoniti. Vezi și prigoană. Cf. 1 i h ă i. PRIGORI vb. (ȚR, Ban.) A (se) încălzi. B: Este un lucru anevoie a șădea cineva lingă foc si să nu se prigorească. NEAGOE. C: Prigoresku- me. AC, 363. Etimologie: bg. pregori. Cf. î ncăr eș t e. PRILEJ s.n. (Mold.) Avere, bogăție. Atunce lordachi visternicul Rusăt, într-aceli vremi de vrăjbi, au slăbit tare din prilej pe mănăstiri și pe bres- lași. NECULCE. O samă cari au poftit să-și cisluiască ei banii și să se puie rupta lor cineși pe prilej, le-au dat voie. M. COSTIN. Etimologie: bg. prilei. Cf. agonisită (2), b 1 a g ă, b o g ă t a t e, bucate, io s a g, m a r h ă, p o v i j i e, si r m e a. PRIMURĂ s.f. (Ban.) Panglică, Primure. Fimbria. AC, 363. Etimologie: magh. prim. PRIPEC s.n. (Mold., ȚR, Trans. SE) Arșiță, dogoare. A: Nu vor jlămindzi, nice vor insăta, nice ii va lovi pre înș pripăcul. DP, 19r. Vara fierbințeala si pripăcul fierbindu-l și cocindu-l. CD 1698, 16v; cf. VARL AAM ; DOSOFTEI, VS; CD 1698, 17r; CAL. 1762, 128v; CD 1770, 19v, 20r. B: Cum ghiiața de pripecul soarelui se topeaște, așa dracii de rugăciunea cea caldă se sting. C 1688, 43lr. Arapii sint pirliți și negri de pripecu l PRIPELNIC 240 soarelui. ÎR, 47r; cf. MARDARIE, 115; LEX., 19r: MĂRGĂRITARE 1746; ÎR, 23r. C: Avgust — plecat spre vihor și pripec. CAL. 1733, 39. Etimologie: bg. pripek. Cf. ser. pripeka. Cf. nădușeală, năduv. PRIPELNIC adj. (ȚR) Pripit, grăbit. Cel ostaș nu fie așa pripealnic, pentru că nu-i va lipsi prilej bun de a nu să slăvi. FN. Pripealnică călă- torie [a] solilor straortinarii. FN. | Etimologie: pripă 4- suf. -elnic. Vezi și pripi, pripitoare. PRIPI vb. (Mold.) A surprinde. Acolo pripi pre un balaur întrind in peșteră. DOSOFTEI, VS. Purcesesă și Vasilie Costache vornicul, ce, pripindu-l moartea acolo, s-au săvîrșit. N. COSTIN. Etimologie: sl. prispeti. Vezi și pripelnic, pripitoare. PRIPITOARE s.f. (Mold.) Prevestitoare. Iacă dară pripitoarele unde cintă. ursitoarele. CANTEMIR, IST. Etimologie: pripi 4- suf. -toare. Vezi și pripelnic, pripi. Cf. p r o v i d e ț. PRISACĂ s.f. (Mold.) Stupină. Vor nămi case . . . și alte locuri de odihnă ce vor fi. . . pe la priseci (s t u p i n i MUNT.) PRAV. Acolea ... au găsit o prisacă cu stupi. URECHE: cf. M. COSTIN: CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS; NECULCE. Etimologie: sl. *preseka. Vezi și prisăcar, prisăcări, prisăcărit. PRISĂCAR s.m. (Mold.) Apicultor. Iară Ețco prisăcariul . . . îndată l-au dus la Țara Leșească. URECHE. Fi s-ar căzut . . . vulpea prisăca- rului bătrîn ciumiliturile să-și areate. CANTEMIR, IST. Au agiunsu într-o vale la un prisăcar si acolo au dat telegarii cu carîta prisăcarului. H 17792, 102v. Etimologie: prisacă 4- suf. -ar. Vezi și prisacă, prisăcări, prisăcărit. PRISĂCĂRI vb. (Mold.) A se îndeletnici cu apicultura. Au găsit o priseacă cu stupi și un moșneag bătrîn de prisăcăriia stupii. URECHE, L. 64. Etimologie: prisăcar 4- suf. -i. Vezi și prisacă, prisăcar, prisăcărit. PRISĂCĂRIT s.n. (Mold.) Impozit care se plătea pe prisăci în Mol- dova. Cu prisăcăritu și cu desătina au stins stupii oamenilor. PSEUDO- AMIRAS. Au rădicat . . . morăritul și prisăcăritu! și circiumăritul care le scornisă Mihai-Vodă. NECULCE. Etimologie: prisăcări. Vezi prisacă, prisăcar, prisăcări. PRISECI vb. (ȚR) A bara, a tăia, a închide (o cale de acces). S-au sfătuit pentru trecirea oștilor în Ardeal pre unde ar fi, căci căile era prise, cite și astupate. R. GRECEANU. Etimologie: sl. prăsekati. Cf. zăticni. PRISNE adj., adv. și s.f. 1. Adv. (Mold., Trans. SV). în întregime- cu totul, complet. A: Macac di-are face neștine bani cît de buni, galbeni prisne (lămuriți MUNT.) de aur curat, sau taleri, sau alt feal de bani. 241 PRIVISTLLU8 să fie prisne (lămuriți MUNT.) de argint curat . . . sau prisne de a- rarne (d e aramă lămurită MUNT.) PRAV. Dzic călugării să fiejost făcut și sfeșnicele ... și policandru și hora tot prisne de argint. NE- CULCE. C: Luo sulița lui cea minunată ce au fost prisne de mischiu. IT 1767, llr. 4 (Mold.)' Exact. întocmai, chiar. Și-ntrebînd ceasul cind au răpăosat, aflară prisne atunce la al noăle ceas. DOSOFTEI, VS. Viețuia prisne ca un înger. DOSOFTEI, VS. 2. Adj. (Mold.) Curat, pur, neamestecat, veritabil. A: într-acealea părți de lume dereg vinul cu apă că nu-l pot bea prisne de mare tărie. DOSOFTEI, VS: cf. NCCD (gl.). + Autentic, adevărat, veritabil. Ne-au îndrăgit ca nește cuconi ai săi prisne. DOSOFTEI, VS. S-au vădit și sv[i]nția sa ca unprisne a lui D[u]mn[e]dzăupriietin. DOSOFTEI, VS. 3. S.f. (Mold.) Candelă. Prisne cu trei ipostaze. DOSOFTEI, MOL. Etimologie: sl. prisinu. Cf. rus. prisnyj. Cf. adevăr (2), fireș (2). PRISTANIȘTE s.f. (Mold., ȚR) Port; loc de refugiu (la țărmul unei apei. A: Să alină marea . . . Atunce curibiarii să voroviră și stitură in pris- taniștea Mirlichiei. VARLAAM. O Fig. Iaste . . . înecare și răsîpire cura- biet ceii sufletești ce stă în pristaniște. L SEC. XVII, 130v. B: Ies cu co- rabia afară din pristaniște. ÎNDREPTAREA LEGII. Așijdirea făcu o pristaniște în Ascalon. la mare, să fie curăbiiari. GL 19v; cf. ANON. CANTAC. : COMOARA LUI DAMASCHIN STUDITUL. <> Fig. Tu ești nădeajdea creștinilor celor cu nevoie, învihoratilor pristaniște. bolnavilor dohtorie. C 1688, 423v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; L ante 1693, 206E Etimologie: sl. pristaniăte. Cf. liman, schelă (1). PRISTĂNI vb. 1. (Trans. SE) A se împotrivi. Cu nebunul să nu pris- tănești, că mai rău iaste. FL. D 1693, 38v. 2. (Mold., ȚR) A face pe voia cuiva, a susține pe cineva. A: Mihul hatmanul și Trotușanul logofătul, dimpreună cu alții carii era, de le pris- tăniia lor . . . au rădicata domnu pre Alexandru-Vodă. URECHE. [Dom- nul] nu putea de tot slobod să hie in gindul său de boieri, carii, socotind cea de apoi, să nu vie vreo perire țării, nu-i pristăniia boierii. M. COSTIN. B: Să nu pristănești cu cel strimbu, ca să fii mărturie strîmbă. BIBLIA (1688).. Știind că nu-i vor pristăni boiarii, i-au tăiat. ANON. CANTAC. 3. (Mold.) A se învoi, a accepta; a adera. Împăratul Paleolog, de nevoia turcilor ce-i venise la grumazi . . ., pristănise la toate capetele legii pre voia papei. URECHE. Prinseră de viu pe căpitanul de lipcani, de lege turc, și pristănisă a ținea cu creștinii. N. COSTIN. 4. (ȚR) A îngădui, a tolera, a permite. Să nupristănești lor și d[u]m- n[e]zăilor făgăduință. BIBLIA (1688). 5. (ȚR) A rămîne, a se statornici. Să nu pristănească în pămlntul tău pentru ca să nu te facă să păcătuiești. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. pristaniti. Cf. p o z v o 1 i; slăvi. PRIVISTULUI vb. (Trans. SE) A saluta. Iară monarhul era întru tăcere și spre toți cei ce veniia cătră el priviia, ca cind îi privistuluia. ÎMP, 6V. Etimologie: rus. privjatstvovati. Cf. priviti, selam (a face sau a da ~). PRIVITA 242 PRIVITA vb. v. priviti. PRIVITĂ s.f. (ȚR) Nuia flexibilă (în care se leagă o sarcină de lemne, de fîn). L-au pus intr-un car cu 2 boi. numai cu anliriul și cu nădragii, și au pus niște privit la car. R. POPESCU. Etimologie: cf. bg. previja, ser. previti. PRIVITI vb. (Mold.) A saluta. Sv[i]ntul ... le ieși in timpinare deș- chizlndu-le ușea și privitindu-i ca nește cunoscut. DOSOFTEI, VS. Vor- nicul Lupul . . . i-au ieșit înainte si l-au privitat cu căzută închinăciune. N. COSTIN. Variante: privita (N. COSTIN). Etimologie: pol. przyvvitad. Cf. p r i v i s t u 1 u i, s e 1 a m (a face sau a da ~). PROAȘCĂ s.f. 1. (Mold., ȚR) Țintă (în care se ochește), punct de ochit (cu o armă). A: Turcii ca într-o proșcă săgita intr-inșii, de-i umplea de săgeți. URECHE, îl pusese in proașcă să-l omoare. M. COSTIN; cf. DOSOFTEI, VS. B: Voiu întrei săgețile . . . slobozindu-le la proașcă. BIBLIA (1688). Să puie o proșcă în oîrful unei prăjini înalte și să zică să săgete oștile intr-acea proșcă. NEAGOE. 2. (Mold., ȚR) Distanță (variabilă) pînă la care poate ajunge o să- geată, un proiectil; aruncătură. A: Ieși din cetate ca la trei proașce. DVS, 6r. Să depărtă de la dinsul ca o proșcă de arc. CRON. SEC. XVIII, 22v. B: Au șezut în preajma lui departe ca o proșcă de arc. BIBLIA (1688). 3. (Mold.) Țel, scop. Că un scopos (sau o proșcă) la care domnul ti- ran îș pune socotiala (de cite) ori de li să cade, ori de nu li să cade, numai ce să să imbogățască. NCCD, 405. Etimologie: [îm] proșcă. Cf. împistreală, pistreală (1); pravăț (1), ț e a n c h i (2), v i g. PROBOZEALĂ s.f. (Mold.) Mustrare, dojană, reproș. Neputînd răbda păginul îndrăznirea și probrăzala svînt\ii]lui Theofil. DOSOFTEI, VS. Cu mare minie și probozală a o tistui începu. CANTEMIR, IST. Caută si mai pe larg în capetele ce urmează, si a lesilor acestora cuvinte si probo- zale. CANTEMIR, HR. Variante: probrăzala (DOSOFTEI, VS). Etimologie: probozi + suf. -eală. Vezi și probozi. Cf. bănat (4), pr e o b r ă zi t ură, răpște. PROBOZI vb. (Mold., Trans. SE) A mustra (aspru). A: Și după ce îl probozi cu certarea, îl închisă într-o temniță. VP, 68v. Nu înceta a mă probozi cu fel de fel de sudălmi, săracul de mine. H 1778, 10r. Au începută mă probozi. H 17791, 154r; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, HR.; NCCD (gl.); NECULCE; H 17791, 157r. 0: cf. TI (gl.). Variante: probrăzi (DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. preobraziti. Vezi și probozeală. Cf. preobrăzi, toi, v r e v i. PROBRĂZALA s.f. v. probozeală. PROBRĂZI vb. v. probozi. PROCATOR s.m. (Ban., Trans. S) Avocat. C: Prokator. Causidicus. AC, 363. Carii fac încă giudecate strîmbe ? Procatorii și notariușii. PP, 243 PROSTAK 86r. Procator, adecă așezători de vorbă. CAL. 1733, 20.//A: Protacăn,. adecă așezător de vorbă. CAL. 1762, 12 2r. Variante: protacăn (CAL. 1762, 122r). Etimologie: magh. prokâtor. Vezi și procatorie. Cf. arca, urător. PROCATORIE s.f. (Ban.) Avocatură. Prokatorie. AC, 363. Etimologie: procator suf. -ie. Vezi și procator. PROMITĂ s.f. (Mold.) Batjocură. Sînt a mulți de prohită. DOSOFTEI',.. PS 230. O Loc. vb. A lua în prohită = a batjocori. Pizmașii mă iau în prohită. DOSOFTEI, PS 141. Etimologie necunoscută. Cf. pol. pochyba. Vezi și prohiti. Cf. băsău (3), mascara (2), mîniecie; mădări (l)r prohiti. PROHITI vb. (Mold.) A batjocori. Să nu las nebunul să mă ia-n ocară,. Să-l prohitească tutinderea-n țară. DOSOFTEI, PS. Etimologie: prohită. Vezi și prohită. Cf. mădări (1), prohită (a lua în~). PROIDI vb. (Ban., Trans. SV) A străbate, a ieși. Proidit. AC, 363. Intru ea proidesc toate fierile lunciei. PS. SEC. XVIII, 55r. Etimologie: sl. proiti(-id^). Cf. lovi (2). PROPĂȘTENIE s.f. v. prăpăștenie. PROPTĂ s.f. (Ban., Criș.) Proptea. Propte. Fulcrum. AC, 363. <0 Fig. Fii proptă de aleanul pagubeei. MIȘC. SEC. XVII, 60v. Etimologie: propti. PROSOP s.n. (Mold.) Ștergar. Este obiceiu a se da la visterie mitro- politului . . . un prosop de cele bune cu care șterge picioarele ucenicilor. GHEORGACHI. Etimologie: ngr. prosopon „pentru față“, prosopis „ștergar". Cf. p e ș c h i r. PRO ST AC adj. (Mold.) 1. Simplu. (Substantival) Din cei prostaci de multe ori mari au deprins a face minuni. DVS, 12'. Acesta, născut din țărani și prostaci și prostac fiind, să pusă a sluji la mănăstire. DVS, 15'.. 2. De calitate inferioară. Purta haine mijlocii și p ros tace. DOSOF- 3. Neinstruit, neștiutor. (Substantival) Iaste în locul prostacului ce nu-nțeleage limba cărții. DPSPv, IIV. Dară ce sînt eu un prostac sau de unde aș hi eu învățat. DOSOFTEI, VS. Sau singur din capul său au scornit-o, sau de ea vreun prostac însă zavistuitoriu ... au aflat-o. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol., scr. prostak. Cf. suruman (1). PROSTAN adj. (Mold.) Prostănac. Fiind la hire foarte prostan, l-au fost scos din împărăție. M. COSTIN. Etimologie: prost + suf. -an. Vezi și prostatic. Cf. motroc, prostatic (2). PROSTATEC 244 PROSTATEC adj. v. prostatic. PRO STATIC adj. 1. (Mold., ȚR) Simplu, sincer, curat, firesc. A: 1 ngenunchiară amindoi și să sărutară cu prostatecă sărutare. DOSOFTEI, VS. Sufletele sint blagoslovite toate cele prostatece. DP, 34v; cf. DOSOFTEI, PS. B: Intru cinstea lui am a zice înaintea dragostei voastre puține cuvin- te .. . nu cu vorbe ritoricesti si alcătuite, ci cuvinte smerite si prostatice. ANTIM. 2. (Mold.) Prost, nepriceput. Prostatec ținea Vasilie-Vodă pre Matei- Vodă. M. COSTIN. Un blanariu, în meșterșug isteț, pre altul . . . pros- tate c au amăgit. CANTEMIR, IST. 3. (Mold.) (Adverbial) Prostește. Era domn cu-nțelepciune, și la mî- nia lui grăie tot cu cinste si cu îngăduială, nu cu răstituri, prostatic. NE- CULCE. Variante: prostatec (M. COSTIN; DOSOFTEI. VS; DP. 34v: CAN- TEMIR, IST.). Etimologie: prost -}- suf. -atic. Vezi și prostan. Cf. m o troc, prostan. PROSTIRE s.f. (Mold.) Cearșaf. Căpeteniile înfășară în prostirile aceale ce priimiră, de sprejiniră sîngele svințiii sale. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. postili. Cf. lepedeu. PROTACĂN s.m. v. procator. PROVIDEȚ s.m. (Mold., ȚR) Prezicător. A: Oarecarele de provideți^ carele putea să vadză, socoti si pricepu s-acesta mestersiug a diiavolului. L SEC. XVII, 134r; cf. DOSOFTEI, VS;’ L SEC. XVII, 83v, 132r; CAN- TEMIR, IST. B: Au nemerit la un părinte călugăr pre carele îl eh ierna Joasaf, dascăl si provideț. N 1682, 6r. Și-l lăuda de-acii ca pre un provideț. L ante 1693, ’208r; cf. N 1682, 6V; L ante 1693, 133r, 21 lv; N 1727, 136v, 137r. Etimologie: sl. providecl. Cf. p r i p i t o a r e. PRUGLĂ s.f. (Ban.) Un fel de lanț, cursă. Prugle. Laquei genus. AC, 363. Etimologie: ser. pruglo. Cf. capcană, eluesă, măiestrie, s î 1 t a, zăbroană. PUHACE s.f. (Mold.) Bufniță. Palaturile lui, . . . sălașe boaghelor și puhacelor, le-au premenit. CD 1698, llr. Ochii . . . de cit a puhacii mai mari. CANTEMIR, IST.; cf. CD 1770, 12v. Etimologie: ucr. pugac. Cf. boaghe1, b o g z ă, bufniță, b u h ă, buimace. PUHĂ s.f. (Mold.) Bici lung, gîrbaci, harapnic. Și pune . . . . de-i bate cu puha. NECULCE. L-au golit pînă la brîu și cu pei de bou ce era făcute ca puhile au început a-l bate cîteva ceasuri. H 1771, 97v. Etimologie: pol. puha5 ucr. puga. Cf. z b i c i1. PUSTII vb. 1. (Mold., ȚR) A prăpădi, a distruge. A: Pre noi nedos- toinicii ne va piarde și in muncă și întunerec ... ne va pustii. VARLAAM. B: Den dachi nici unul n-au mai rămas, cit pustiindu-se de tot si nemai- rămiind nimeni ... au așezat romani. C. CANTACUZINO. 245 PUȘCĂRIE 2. (Mold.) A părăsi. Pustiau casele și fugeau în lume. N. COSTIN. pugn-au mulți boieri și mazili de groaza lui pentr-alte țări, de s-au pustiit casăle. NECULCE. Etimologie: pustiu + suf. -i. PUSTUȘAG s.n. (Criș.) Nimicire. învățătură de pre pustușagul le- rosalimului în ce chip au bătut Dumnăzău pre Ierosalim. C 1692, 509v. Etimologie: pustiu + suf. -șag. Cf. magh. pusztasâg. Cf. stropșitură (2). PUȘCĂRIE s.i. (Mold.) Artilerie.. Tot ce au fost ale oștii ... cu alte ce au fost de a pușcăriei . . . s-au trimes la gheneral. N. COSTIN. Arti- lerie. adecă pușcărie. N. COSTIN. Etimologie: pușcar -p suf. -ie. R RAFT s.n. (Mold., ȚR) Harnașament de lux. A: Nu era ei acolo grij* de pluguri, de boi, nice de cai cu rafturi scumpe. VARLAAM. Era împo- dobiți cu hasele si cu rahluri de argint. ILIODOR; cf. M. COSTIN: DO- SOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.; N. COSTIN. B: Vezi cite un om, fiind călare pre cal bun, împodobit cu rafturi. MĂRG. 1691, 19r. Caii și catirile poartă rafturi poleite. MĂRG. 1746, 24v; cf. VARLAAM-IOASAF; MĂRG. 1691, 23v; PAN., 40v; NEAGOE; MĂRG. 1746, 19r. Variante: raht (ILIODOR). Etimologie: tc. raht. Cf. tacîm (1). RAHT s.n. v. raît. RARĂU s.m. (Mold.) Numele unei păsări răpitoare. Iuți aripile vul- turilor, brehnicilor, rarăilor, șoimilor ... cu mare vijîituri aerul despica,. CANTEMIR, IST. Etimologie: magh. râro. RATOT s.n. (Ban.) Omletă. Ratot. Frixum. AC, 364. Etimologie: magh. râ(n)totta. RĂCODEALĂ s.f. v. răcodelie. RĂCODELIE s.f. (Mold., ȚR) Muncă manuală; lucru de mină. A: Să-și vindză răcodealia lui. PAT. 1685, 24v. Prin vreamea a șease dzile lucrind și isprăvind toate răcodealiile tale, iară a șeaptea dzi te odihneaște, CD 1698, 36r. Si celelalte rucodealii femeiești iarăși ea le-a aflat. LET. 1766- 1767, 25T’; cf. DOSOFTEI, VS; PĂT. 1742, 227r. B: De multe ori îndireptează sufletul spre bine nu numai pomenirea priiatenilor, ce și vedearea vesmintelor . . . sau altă rucodealie ce au lucrat el. ALB., 51r: cf. NB, 421. Variante: răcodeală (DOSOFTEI, VS), rocodealie (PAT. 1685. 24v), rucodealie (ALB., 51r; LET. 1766— 1767, 25r). Etimologie: sl. TQkodăliîe. RĂCOȘI vb. v. rocoși. RĂFET s.n. v. rufet. RAHNI vb. v. rîvni. RĂIMENTAR s.m. v. reimentar. RĂMAS s.n. (ȚR, Ban., Trans. SE) Rămășag, pariu. B: Dă-mi ajutor ca să biruiesc și să stric rămasul. E 1777, 90v; cf. E 177 7, 91r, 91v. C: Remas. AC, 364. Multi aleargă la maidan, iară cel ce întrece cistigă răma- sul. EG, 112. Etimologie: rămîne. Vezi și rămăși, rămășire. Cf. rămășire, vers un. 247 RĂRUNCHI RAMAȘI vb. (ȚR, Ban., Trans. S) A pune rămășag, a paria. B: Te-d rămășit cum că vei bea marea toată. E ante 1704, 12r. Te-ai rămășit cu filosofii precum să bei marea toată. E 1777, 90v; cf. E ante 1704, 12v. C: Eu m-am rămășit să beau marea. E 1703, 136r. Remeshesku-me. Sti- pulor. AC, 364. Etimologie: rămășag. Vezi și rămas, rămășire. RĂMĂȘIRE s.f. (Trans. SV) Rămășag. Și rămășire fiind, mearsă omul către dascălul Lina slujind si plecindu-să ei pînă ce o înșelă. ERES. 199v. Etimologie: rămăși. Vezi și rămas, rămăși. Cf. rămas, v e r ș u n. RĂMĂȘIȚĂ s.f. 1. (Mold.) Moștenire. A: Nice la ocine să nu încapăr nice la rămășițele părinților săi. ȘT, 253; cf. PRAV.; URECHE.//B: ÎNDREPTAREA LEGII. •2. (Mold., Trans. SV) Urmaș, descendent. A: Iară rămășițele pentru răutățile lor va să le dea Domnul Dumnedzău. ȘT, 282; cf. DOSOFTEI, PS: N. COSTIN. C: Fiiul al doilea, Vîlcul, s-au petrecut fără de rămășiță pentru că nu s-au însurat. GH. BRANCOVICI. Etimologie: rămas V suf. -iță. Cf. moșnenie, o c i n i r e, uric (1); m ă r ă d i c. RĂMENTAR s.m. v. reimentar. RĂNICHI(U) s.m. v. rinichi. RĂNTUNA vb. (Mold., Criș., Trans. SV) A răsturna. A: Cine va răntuna noaă piatra de pre ușea gropiei ? VARLAAM. Omul . . . răntuna pietrile de la peșteră. DOSOFTEI, VS. Să-i răntune și să ia de pre inima lui piatra orbirei. L SEC. XVII, 7r. C: Mă răntuniu să pier. MOL. 1695, 52'. Piatra era mare și cu greu a o răntuna. C 1729, 57r. // B: Vine Hris- tos ca să-i răntune și să ia dup re inima lui piatra orbirii. L ante 1693, 25v. (Mold.) A se rostogoli. O piatră din deal la vale ... să răntuna și nu să poate opri. VARLAAM ; cf. NECULCE. Variante: răntune (MOL. 1695, 52v). Etimologie: cf. înturna. CL izvreti. RĂNUNCHI s.m. v. rărunchi. RĂPȘTĂ s.f. v. răpște. RĂPȘTE s.f. (Mold., Trans. N) Mustrare, dojană. A: Pentru răpștă și pentru cleveta ce grăi improtiva frățîne-său . . . audzi Dumnedzău și să mânie. VARLAAM. înmulțiindu-să creștinii, fu răpște de alte limbi cătră jidovi. AP. 1646, 16v; cf. DOSOFTEI, VS. C: Să nu grăim cuvinte de răpște spre Dumnedzău. POGREB., 100v. Variante: răpștă (VARLAAM). Etimologie: răpști. Cf. bănat (4), preobrăzitură, probozeală. RĂRUNCHI s.m. 1. (Mold., Ban., Trans. SV). Rinichi. A: Doftorii au mai aflat și la rărunchii lui de cătră stingă alte doă pietre. N. COSTIN. Boale la rărunchi. CAL. 1762, 131r. C: Cu rărunchiul său acoperiră-ș fața.. PS. 1651, 23v. Renunkyu. Ren. AC, 365; cf. PL, 146r. ♦ Fig. Persoană din același neam cu cineva. A: Mă certară din dzî pănă-n noapte Rărun- chii miei. DOSOFTEI, PS. HĂ SĂ JD UI 248 2. (Mold., ȚR, Trans. SV) Adîncul trupului omenesc. A: Tu m-ai iacul. Doamne, tu ai zidit rărunchii miei și toată putearea trupului mieu, AR, 44v; cf. AR, llv. B: Pre cruce văzîndu-te pre tine... spînzurind, sfărîmindu-se ca o maică la rărunchi, au zis. MINEIUL (1776). C: Eu sint cela ce ispitescu rărunchii și inimile. N. TEST. (1648); PSALT. (1651)*. Rănunchi^iy miei încă mă învață. VCC, 34. Variante: rănunchi (VCC, 34; AC, 365). Etimologie: lat. renunculus. Cf. rinichi. RĂSĂJDUI vb. (Mold.) A chibzui, a cumpăni, a aprecia. Canonul acestora păcate ... în voia duhovnicului să fie, după cum va răsăjdui el. ȘT, 293,. Etimologie: sl. rasQÎdati, rasuXdati. Vezi și răsăjduitor. Cf. chiti (2), răschiti, sămălui (2). RĂSĂJDUITOR adj. (Olt.) Care chibzuiește, care cumpănește (înainte •de a decide). Se cade duhovnicului foarte să fie înțelegător si răsăjduitor. PRAV. GOV. Etimologie: răsăjdui 4- suf. -tor. Vezi și răsăjdui. Cf. chitit1 (2), hitru (1), ocoș, sămăluitor. RĂSCHITI vb. (Mold.) A socoti, a gîndi, a judeca. Socotind și răz- chitind . . . gindul într-alt chip începu a i să pleca. CI, 176. Etimologie: pref. răs- 4- chiti. Vezi și chiteală, chiti, chitire, chitit1, chitit2, chititură, nechitit. Cf. chiti (2), răsăjdui, sămălui (2). RĂSURĂ1 s.f. (Olt.) Răsătură, pilitură. Răsuri de dinți dă fildeș. MD2, 3V. Etimologie: rade + suf. -ură. RĂSURĂ 2 s. f. (Mold.) Impozit. Și le-au ales răsura să ie giumă- Uite mai mult decît soțiile lor. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.). Etimologie necunoscută. Cf. răsură1. Cf. adău, ajutorința, ruptă, ruptoare, satara. RĂTĂCITURĂ s. f. (Ban., Trans. SV) Rătăcire. Curăți orașul de multe necurății și rătăcituri. N. TEST. (1648). Și turma oilor tale ceale sufletești nu o ai lăsat în rătăcitură. SA, 38v. Retecsiture. Aberratio. Error. AC, 365. Etimologie: rătăci 4- suf. -tură. Cf. dibuire. RĂTEZ s. n. 1. (Mold., Trans. SV) închizătoare, încuietoare. A: încuiați porțile ... cu răteaze și cu lăcăți. VARLAAM. Laudă pre Dum- nădzăid tău, Sionule, c-au întărit răteadzele porților tale. DPSR, 186r. Vom strica rătezile și-l vom ucide acolo în odaie. N. COSTIN; cf. DVS, 7r. C: Toate încuiturile și răteadzăle s-au sfărîmat. C 1729, 47r. <> Fig. Pogoriiu la rădăcinele munților si mă încuie pămîntul cu răteazele lui in veac. PSALT. (1651). 2. (Mold.) Lanț. Puseră răteadzele greale pregiur grumadzii svfijntiii sale. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. retjazl, magh. retesz. RĂULA vb. v. rula. REFET s. n. v. ruîet. 249 RÎVNI REGEA s. f. (Mold.) Rugăminte, cerere. Am venit la împărăție ta câ am o răge, de mi s-a trece. împăratul zisă: „Spune-m ce răge ai''. H 17792, 101v. Este frinc, ori frîncoaică, de merge la o sultană și face regea pentru un patriarh. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. reca, rica, REGHIMENTARIU s. m. v. reimentar. REDIENTAR s. m. (Mold.) Comandant de regiment. A: Iară aice pre Ieși fiindu lăsat reimentar Grujinschii ... NCL II, 298; cf. NECULCE. // B: Cap oștilor era Dimidenschi, reghimentariul de la Snetin. R. PO- pESCU Variante: răimentar (NECULCE), rămentar (NECULCE), reghi- mentariu (R. POPESCU), rementariu (NECULCE). Etimologie: pol. regimentarz. Cf. oberst, polcovnic (1). REMENTARIU s. n. v. reimentar. RINICHI s.m. (ȚR, Trans. SE) Rărunchi. B: Jatro, Rănichi. LEX. 1683, 84r. Și vei lua de la berbeace ... rănichii amindoi. BIBLIA (1688); cf. MARDÂRIE, 112, 190, 297. C: Boale primăvara: paralij, adecă ametie, umflătură, gălbenare, oftică, boale la rinichi, la coaste. CAL. 1733, 49/ Variante: rănichi(u) (MARDARIE, 112, 190, 297; BIBLIA 1688). Etimologie: lat. reniculus. Cf. rărunchi. RÎBNIC s. n. (ȚR) Iaz, helesteu. Kupluselu. Ribnic au helesteu. LEX. 1683, 27v. Etimologie: bg. ribnik. Cf. tău. RÎMNI vb. v. rîvni. RÎNDĂLUI vb. (Criș.) A rîndui. Atit au fost tocmit și rtndăluit custul și viața acestuia. MOL. 1695, 48v. Etimologie: magh. rendelni. Cf. c h i v e r n i s i (2). RÎPCĂ s. f. (Mold.) Ramură (uscată) a viței de vie. [Cără] mare grămadă de cărbuni...și snopi de ripce. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. RÎT s. n. (Trans. SV) Șes cu iarbă. Ară pămîntul altuia și cosesc ritul altuia. PP, 85 r_v. Etimologie: magh. ret, rit, scr. rit. RÎVNI vb. (Mold., ȚR) 1. A invidia. A: Toți munții aceștia vor răhni Sionul. DOSOFTEI, PS. Aflînd acolo o peșteră, lăcui călugăreaște, căruia mulți răhnind năzuiră la acea peșteră. DOSOFTEI, VS. B: Patri- arșii rîvnind pre losif îl vîndură la Eghipet. NT 1703, 99v; cf. NEAGOE; MINEIUL (1776). + A dușmăni. A: Unul altuia rîvneaște, unul altuia prepune. VARLAAM. B: Ei m-au râvnit pre mine nu ca pre D[u]mn[e]zău ... și eu voiu râvni pre ei. BIBLIA (1688). 2. A se supăra, a se mîhni, a se amărî. A: Iuda..., deaca vădzu pre Maria că varsă mirul ..., rîvni întru sine și dzise: „Pentru ce nu vindut acesta mir?“ VARLAAM. Să răvni la s[u]fî[e]t de jealea lor. DOSOFTEI, VS. B: Vădzu Dfolmnul si răvni si să scirbi pentru urgiia fiilor lor. R. GRECEANU. Variante: răhni (DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. rivlnovati. RÎVNIRE 250 Vezi și rivnire. Cf. aîenui, bănui2 (2), zavistii i. RÎVNIRE s. f. (ȚR) Dușmănie, ură. Și văzind jidovii gloatele să împlură de rivnire. NT 1703, 107r. Etimologie: rîvni. Vezi și rîvni. Cf. alean (2), alenie, alenșig (2), băsău (2), măraz, zavistie. ROBCĂ s. f. (Ban.) Sclavă, roabă, captivă. Robke. Captiva. AC, 365. Etimologie: bg. robka. Cf. ș e r b, ș e a r b ă. ROCMISTRU s. m. v. rotmistru. ROCOS s. n. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. Potolindu-să rocosuL DOSOFTEI, apud. TDRG. Etimologie: pol. rokosz. Cf. rocoși. Vezi și rocoșan, rocoșeală, rocoșelnic, rocoși, rocoșire, rocoșil, rocoșitor, rocoșitură. Cf. h ă b r u ș a g, rocoșeală, rocoșire, r o c o ș i t, ro- coșitură, zurba (2), z u r b a 1 î c. ROCOȘAN s.m. (Mold.) Rebel, răzvrătit, răsculat. Ostenind craiul după așezarea și potolitul acelor rocoșeni, să bolnăvește in oraș. N. COSTIN. Să făcusă rocoșeni asupra impărătiii. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol. rokoszanin. Vezi și rocoș, rocoșeală, rocoșelnic, rocoși, rocoșire, rocoșit, rocoșitor, rocoșitură. Cf. rocoșelnic, rocoșitor, zurba (1), zurbagiu. ROCOȘEALĂ s. f. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. După aședzarea și potolitul rocoșelii in Ardeal. M. COSTIN. Etimologie: rocoși -H suf. -eală. Vezi și rocoș, rocoșan, rocoșelnic, rocoși, rocoșire, rocoșil, rocoșitor, rocoșitură. Cf. h ă b r u ș a g, rocoș, rocoșire, r o c o ș i t, rocoși- tură, zurba (2), zurbalîc. ROCOȘELNIC s. m. (Mold.) Rebel, răzvrătit, răsculat. Că așea s-au tocmit, de domnul rău face rocoșialnic pe slugă, iară sluga rea face pre stăpin tiran. NCCD, 292; cf. N. COSTIN. Etimologie: rocoși + suf. -elnic. Vezi și rocoș, rocoșan, rocoșeală, rocoși, rocoșire, rocoșit, rocoșitor, rocoșitură. Cf. rocoșan, rocoșitor, zurba (1), zurbagiu. ROCOȘI vb. (Mold.) A se răzvrăti, a se răscula. De multe ori i-au și biruit ...de multe ori i-au asudat, rocoșindu-să și nu fără moarte. URE- CHE. Aceale capete ce s-au fost rocoșit asupra lui, nevrind să i să închine, Duca-Vodă le-au dat război la Chișinău. PSEUDO-COSTIN, 12v. Iară cu cit s-au lepădat omul de Dumnedzău, cu atita si zidirile s-au rocoșit asupra omului. NCCD, 307: cf. M. COSTIN; N. COSTIN: NCL I 33, 45: CAN- TEMIR, HR.; PSEUDO-AMIRAS; PSEUDO-MUSTE. Variante: răcoși (CANTEMIR, HR.). Etimologie: pol. rokoszyc sie. Vezi și rocoș, rocoșan, rocoșeală, rocoșelnic, rocoșire, rocoșit, rocoșitor, rocoșitură. 251 BUFET ROCOȘIRE s. f. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. După multă mustrare pentru rocosirea lui asupra împărăției Ramului, l-au omorit. NCL 1. 45; cf. NCL L 33. Etimologie: rocoși. Vezi și rocoș, rocoșan, rocoșeală, rocoșelnic, rocoși, rocoșit, rocoșitor, rocoșitură. Cf. h ă b r u ș a"g, r o coș, r o c o ș e a 1 ă, rocoșit, rocoși- tură, zurba (2), z u rb al î c. ROCOȘIT s. n. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. Sosind solul acela în Țari grad, au aflat împărățiia lui Sultan Osman la mare turburare și închis Țari gradul de rocoșitul ienicearilor asupra împărăției. M. COSTIN. Etimologie: rocoși. Vezi și rocoș, rocoșan, rocoșeală, rocoșelnic, rocoși, rocoșire, rocoșilor, rocoșitură. Cf. h ă b r u ș a g, r o c o ș, rocoșeală, rocoșire, roco- șitură, zurba (2), z u r b a 1 î c. ROCOȘITOR s. m. (Mold.) Răzvrătit, răsculat. Au perit și Ilie Toroman, cel întîi rocoșitoriu asupra domnu-său. M. COSTIN. Etimologie: rocoși + suf. -tor. Vezi și rocoș, rocoșan, rocoșeală, rocoșelnic, rocoși, rocoșire, rocoșit, rocoșitură. Cf. rocoșan, rocoșelnic, zurba, (1), zurbagiu. ROCOȘITURĂ s.f. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. Rădicîndu-se asu- pra nemților pentru rocositurile lor ...,si-au agonisit ură despre toti si l-au ^ucis. N. COSTIN; cf.’PSEUDO-MUSTE. Etimologie: rocoși + suf. -tură. Vezi și rocoș, rocoșeală, rocoșan, rocoșelnic, rocoși, rocoșire, rocoșit, rocoșitor. Cf. h ă b r u ș a g, rocoș, rocoșeală, rocoșire, rocoșit, zurba (2), z u r b a 1 î c. ROHMISTRU s. m. v. rotmistru. ROTMISTRU s. m. (Mold.) Căpitan de cavalerie (în armata polonă). Leșii ... fiind ... fără orînduială, nice hatmani, nici rohmistri, nici stegari. N. COSTIN. Era să între pre poartă un rotmistru. CRB, 173' ; cf. M. COSTIN; NECULCE. Variante: rocmistru (NECULCE), rohmistru (N. COSTIN). Etimologie: pol. rotmistrz. RUFET s.n. 1. (Mold.. ȚR) Breaslă, isnaf. A: Au ieșit iesnafurile, adecă toate răfeturile, cîte să află în Țarigrad, de au făcut alaiul ordiei. IM 1754, 9r; cf. GHEORGACHI. B: Au ieșit iesnafurile, adecă toate refeturile, IM 1730, 14v; cf. PRAV. COND. (1780). 2. (Mold.) Corp de ostași. Numai s-au și sculat zorba mari din Țari- grad toate mulaleli și rusfeturili cu oaste și cu pușci. NECULCE. Era trei mii de oameni pedestrime, așijdere și călărime, boiernași, copii din casă ..., armășei, aprozi și alte rufeturi, cineși cu steagul său. PSEUDO-AMIRAS. Domnul, după ce să schimbă în straie ..., îl întîmpină și alaiul cel gătit din partea hatmanului, a agăi și a altor rufeturi. GHEORGACHI. Variante: răfet (IM 1754, 9r), refet (IM 1730, 14v), rusîet (NECULCE). Etimologie: tc. rufet. Cf. iesnaf. RUOTCI* 252 RUGUCI1 vb. (Mold.) A se văita, a se văicări. Ei au audzit rugu- cindu-să (v ăi e t în d u - se MUNT.) ș-au alergat de l-au scos. PRAV, Etimologie necunoscută. Cf. boci, cînta, glăsi, olecăi. RUGUCI2 vb. (Criș.) A lovi cu piciorul. Leagă-mi dară, părintele- mieu, ... mînule si picioarele} să nu te rugucescu. MIȘC. SEC. XVII». 5V. Etimologie: magh. rugni. RUJĂ s. f. (Mold., Ban., Trans. SV) Floare de trandafir. A: Cununi de ruji, de trandafiri și de crini. DOSOFTEI, VS. Antus ca rujea cea-nflo- rită-n grădină ș-au mutat viața în lumea cea senină. DOSOFTEI, VS. C; Rushe. Roșa. AC, 366. Cu șofran și cu apă de ruji să se ungă. PL, 146r; cf. AGYAGFALVI, apud TEW ; PL, 149r; MȘE, 83. I] B: Ruje sau tran- dafir. MARDARIE, 227. Etimologie: bg. ruza5 scr. ru2a. Cf. magh. rossa. RULA vb. (Mold.) A flecări. S-au născut nu precum ruleadză oare- cari de âzîc de șeapte luni sau fără tată, ce s-au născut la noaă luni deplin, DOSOFTEI, VS. Mult mă mier de ce ruledzi și de ce blojorăști, grăind în deșert. CD 1698, 16v. Mult mă mier de ce răulezi. CD 1770, 19r. Variante: răula (CD 1770, 19r). Etimologie: scr. ruljati „a striga“. RUMÂN s. m. (ȚR) Iobag, clăcaș. Pentru vecinul, sau rumânul, ce va fugi de in sat și-i vor rămînea ocinele. ÎNDREPTAREA LEGII. Matei, fii-său, au gătit oameni și rumâni de ai lor, și pen meșteșug au luat pă Stroie vornic si l-au trecut in Tara Ungurească. R. POPESCU; cf. ST. LEX., 299. Etimologie: lat. romanus. Cf. i o b a g i, j e 1 e a r, vecin. RUPTĂ s. f. (Mold.) (în evul mediu, în Țările Române) Sumă de bani depusă anual de contribuabili în visteria statului. Scos-au Nicolae- Vodă rupta pe toată țara și pe mazili. NCL II, 299. Și scoasă și ruptă pe țară, de-i asedza pre oameni pre putință. NECULCE; cf. N. COSTIN. Etimologie: rupe. Cf. adău, ajutorință, răsură2, ruptoare, satara. RUPTOARE s. f. (Mold. ȚR) Ruptă. A: Le-au făcut ruptoare [preo- ților]. N. COSTIN. B: Socotit-au măriia-sa de au făcut ruptori în toată țara, pin sate, de bir, ca să dea de patru ori pe an. R. POPESCU. Etimologie: rupt + suf. -oare. Cf. adău, ajutorință, răsură2, ruptă, satara. RUSFET s. n. v. rufet. RUTĂ s. f. (Ban., Trans. SV) Numele mai multor plante erbacee. Zeciuij mintă și ruta și toate legumile. N. TEST. (1648). Rute. Ruta. AC, 366. Să măninci rută. PL, 150r. Etimologie: lat. ruta. SABOU s. m. v. săbău. SA CALUS s. n. (Mold.) Tun mic primitiv sau pușcă mică folosite în evul mediu câ arme de luptă. Au slobozit tîrgoveții... un sacaluș. M. COSTIN Acolo au agiuns ... cu oastea turcească și cu două pusei și cu niște sacalușe PSEUDO-COSTIN. Ș-au lăsat pușcile și caii și 2 sacalușiși 2 căruță iarbă* ș-au fugit care încotro au putut. NECULCE ; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.). Etimologie: magh. szakallâs. SAGRIU s. m. (Mold.) Specie de măgar alb, cu pielea granulată. Peste tot trupul păr sau alt feli de piiale nu are, ce în chipul sagriului soldzi mănunței și în vira ascuțitei are. CI, 171. Grăunțele cele mănunțele carile în chipul sagriului peste piiale îi sint. CI, 172. Etimologie: tc. sagri. SAHAN s. n. (Mold.) Vas metalic în care se servește sau se gătește mîncarea. Iară Esop turnă apa în care fiersăsă grăunțul cel de linte intr-un sahan. E 1779, 4V. Mînca bucatele toate de prin săhane. E 1779, 9r. Etimologie: tc. sahan. Cf. tingire. SAICĂ s. f. (Ban.) Gaiță. Sajke. Gractdus. AC, 366. Etimologie: magh. szajko. SALE VÂNT s. n. v. saivan. SAIVAN s. n. (Mold.) Cort deschis, mobil, destinat domnitorului sau înalților demnitari (turci sau români). Dacă au descălecat împăratul sub saivan, i-au închinat daruri Duca-Vodă. PSEUDO-MUSTE. Și marsără așa, cu toții la un loc, ...pană la un săivan a pașii, ce era întinsu. NE- CULCE. Si saivantul este întins pre malul Dunării. GHEORGACHI; cf. PSEUDO-COSTIN; CRB, 163r. Variante: saievant (PSEUDO-MUSTE), saivant (GHEORGACHI), seivan (PSEUDO-COSTIN). Etimologie: tc. sayvan; saivant < tc. dial. sayvant. Cf. o t a c, ș a t o r. SAIVANT s. n. v. saivan. SALAMLIC s. n. (Mold.) 1. (La turci) Parte a casei rezervată băr- baților și musafirilor. S-au și apucat de lucrul caselor despre salamlic, lă- sînd haremul mai în urmă. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. 2. (în Țările Române) Totalitatea încăperilor destinate domnitorului și slujitorilor lui. După venirea vestei de domnie nouă s-au mutat în curtea domnească, căci se isprăvisă tot salămlăcul si-l asternusă frumos. PSELrDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: salămlăc (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. selâmlik. SALAMLĂC 254 SALĂMLĂC s. n. v. salamlic. SALT adv. (Mold., ȚR) Singur. A: De acolo au mers salt numai cu curtea sa Antioh-Vodă. N. COSTIN. Au venit în mezil la Ieși saltu, numai cu dzece, doaădzeci de oameni. NECULCE. B: Nu trebuie să vii cu oaste multă ..., ci vino salt. R. POPESCU. Etimologie: te. salt. SANDAL 1 s. n. (Mold., ȚR) Luntre lungă pentru transportat măr- furi (la turci). A: Au alergat cu sandalurile si i-au luat în galioane. IM 1754. 127v. B. cf. IM 1730, 180v-181r. Etimologie: tc. sandal „luntre“. SANDAL2 s. n. (Mold.) Țesătură de mătase pentru obiecte de îm- brăcăminte. Au învălit toate cărțile într-un sandal verde. PSEUDO-E. KO^aLNICEANU. Etimologie: tc. sandal „țesătură de mătase“. SANDUC s. n. (Mold.) Cufăr, ladă. Și nu știu că în sănduce N-au șoarecii ce s-apuce. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. sanduk. Vezi și sanducel. Cf. c h i a b u t, s c a t u 1 c ă. SANDUCEL s.n. (Mold., ȚR) Diminutiv al lui sanduc. A: San- ducel de aur bătut cu rubinuri. EROTOCRIT; cf. IM 1754, 103r. B: Cu oglinjoarele, cu sănducealele, cu sticlisoarele, cu florlcealele. cine cu ce apu- case. IM 1730, 144v. Variante: senducel (IM 1754, 103r). Etimologie: sanduc 4- suf. -el. Vezi și sanduc. SANGEAC s. n. și m. (Mold., ȚR) 1. S. n. Steag turcesc. A: După aceaea, scoțind sangeacul din hazne, îl ia ceauș-bașa. IM 1754, 8V; cf. IM 1754, 144v. B: Au venit Mehmet-bei cu toate oștile și sangealele gata de oaste. ANON. CANTAC. Au luat sangeacul de l-au sărutat. IM 1730 204v; cf. IM 1730, 13v. 2. S. n. Steag cu semilună în vîrful lăncii, trimis de Poarta Otomană cu prilejul alegerii unui nou domn în Țările Române, ca semn de învestire. A: Dumitrașco-V odă ...au purces din Țarigrad spre Moldova ... fără tuluri, fără sangeac. N. COSTIN. Tulurile și singeacul pre urmă i l-au trimis. NECULCE. Au scoborit si tulurile si singeacul. PSEUDO-E. KOGĂLNI- CEANU; cf. AXINTE URICARIUL; GHEORGACHI. B: După aceșta urmează sangeacul cel mare, adecă steagul cel mare, care are în vîrf semiluna, împreună cu alte două, steaguri ce să dau domnului, cind intră in stăpinlre, de la Curtea împărătească. R. POPESCU. 3. S. m. Guvernator al unei subdiviziuni teritorial-administrative a pașalîcului. A: Mulți pași și săngeați au perit. LTRECHE. Dete poruncă puternicului sangeacului de Temișvar. M. COSTIN. B: Deci Mlhai-Vo- ievod foarte să întristă si începu a face pace cu turcii si cu sangeacul de la Necopos. LET. ȚR,’47r; cf. ANON. CANTAC. Variante: sangeag s. m. (URECHE), sangeals. n. (ANON. CANTAC.), «ăngeat s. m. (URECHE), singeac s. n. (NECULCE), sîngeae s. n. (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), sîngeaș s. m. (M. COSTIN). Etimologie: tc. sancak. Vezi și sangeagaș, sangeangiu. SANGEAG s. m. v. sangeac. 255 SATÎR SANGEAGAȘ s. m. (Mold.) Portdrapel la turci. După povodnici viniia sangeagașii. NCL I, 224. Acei singegași și spahii petrec pe saras- cheriul până la cortul lui. NCL I, 225. Variante: singegaș (NCL I, 225). Etimologie: sangeac + suf. -aș. Vezi și sangeac, sangeangiu. Cf. s a n g e a n g i u. SÂNGEAL s. n. v. sangeac. SANGEANGIU s m. (Mold.) Portdrapel la turci. Cu cinci sangeangii au rămas la Azac. N. COSTIN. Etimologie: sangeac + suf. -giu. Vezi și sangeac, sangeagaș. Cf. sw a n g e a g a ș. SAPĂ s.f. (Mold., Ban.) Partea de jos a spatelui. A: Coada Păunului cea rotată, nu despre sapă, după obiceiul a tuturor dobitoacele (sic!), ce n loc de cercel, alăturea cu capul, în sus o rădicase. CI, 153. Să fie lepădat tot, si numai pe sora lui Laslău, ...pe sapa calului, după sine aruncind-o, să fie plecat fuga. CANTEMIR, HR. C: Sapa. Posterior pars dorsi. AC, 366. Etimologie: cf. scr. sapi. SARAGEA s. f. (Mold., ȚR) Ostaș din corpurile de cavalerie. A: Ducindu-l prin lunca Buzăului, mergind saragelele înaintea lui. N. COSTIN. Trimis-au și el pe Mănăilă căpitanul cu saragele să prindză pe giupîneasa lui lordachi Rusăt. NECULCE. B: Și au strtns turci mulți, unii saragele, alții delii, alții beșlii, alții seimeni. ANON. CANTAC. Avea Măria sa cu cazaci pedestrime, cu saragele, cu seimeni și cu alți lefecii ca la 2000 de oameni buni. R. GRECEANU. Etimologie: tc. sarica. SARAI(U) s. n. v. serai. SARASCHER(IU) s. m. v. serascher. SARASCHERLÎC s. n. v. serascherlîc. SARASCHIERIU s. m. v. serascher. SARHAT s. n. (Mold.) Fortăreață turcească situată la marginea Imperiului Otoman. înștiințindu-se împărăția turcească și pașii de pre la cetățile Moldovei și de pre la alte sarhaturi de primpregiur. CANT A. Fost-au rînduit pasă la sarhatul Hotinului Hamza-Pasa, om mare, vestit. GHEORGACHI. Etimologie: tc. serbat. SARIC s. n. (Mold.) Văl făcut dintr-o țesătură fină, care se înfă- șură în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc. După ce am socotit cum și ranele nu sînt de moarte, am început cu saricul a le lega, si strîcînd tot saricul, încă mi-am tăiet si antereul mieu dispre o po(ayiă. H 1771, 87r. Etimologie: tc. sank. SATARA s. f. (Mold.) Impozit, bir, dare. Scoasă orînduiele multe și satarale și hîrtii și fumăret cite un zlot de toată casa. NECULCE. Etimologie: cf. tc. (mu)sadtue „confiscare^. Cf. a d ă u, ajutorință, răsură2, ruptă, ruptoare. SATÎR s. m. (Mold.) Slujitor care făcea parte din garda domnească. Dinapoia acestora stau satirii si ciohodarii cu zapciii lor pe rînduială. GHEORGACHI, s. v. satir. Etimologie: tc. satir. Vezi și satir-baș. SATÎR-BAȘ 2^ SATÎR-BAȘ s. m. (Mold.) Șeful satirilor. Satăr-baș și baș-ciohodar. GHEORGACHI, s. v. șatîrbaș. Etimologie: tc. satir bași. Vezi și satir. SĂBĂIESC adj. (Ban.) Specific croitorilor. Sebeiesk. Sartorius. Sebeias- ke. Sar tor ia. AC, 367. Etimologie: săbău 4- suf. -esc. Vezi si săbău. SĂBĂU s. m. (Ban.) Croitor. Sebeu. Sartor. AC. 367. Sartor. Szaboul. Szabo. LEX. MARȘ., 244. Variante: sabou (LEX. MARȘ., 244). Etimologie: magh. szabo. Vezi si săbăiesc. SĂLIHTAR s. m. v. sllihtar. SĂLIHUTAR s. m. v. silihtar. SĂMĂLUI vb. 1. (Mold.) A calcula, a socoti. Tri vestiți și a vre- milor iscusiți sămăluitori ... cursul anilor nu numai istoricește, ci încă și astrologii icește foarte curat sămăluind, din toate învălătuci tur ile ii descurcă. CANTEMIR, HR. O Fig. Socotindu cu firea sa că aceale greșeale a lui nu le sămăluiaște Dumnădzău întru nemică. CRON. 1689, 42v. 2. (Mold., Trans. SE) A gîndi, a chibzui, a judeca. A: Iară omUl acela, fiind înțălept, au sămăluit ș-au giudecat că acesta lucru iaste o soco- teală dumnăd-zăiască. DVS, 12r. Să nu părăsim de-a cercetarea și de-a nesămăluirea. pre sine, socotind în mentea noastră pururea viața părin- ților. L SEC. XVII, 137v. C: Au sămăluit cu firea lor și au priceput că mare urgie au biruit pre împăratul. S, 82r— 82v. //B: In toate zilele alt lucru nu mai făcea, ci tot vrăji, și sămăluia cum va mai munci pre oameni să crează in bozii lui. LET. 1758, 94v; cf. L ante 1693, 217v—218r. 3. (Mold.) A aprecia; a presupune, a conchide. Sămăluiaște-să acesta să fie fost crai dachilor pre vrămile lui Iulie Chesar. CANTEMIR, HR. Această vîrstă a lui Milutin o sămăluiește Posonie. CANTEMIR, HR. Etimologie: magh. szâmolni. Vezi și nesămăluit, nesămăluitor, sămăluință, sămăluire, sămăluitor. Cf. chiti (2), răsăjdui, răs chiti; b i c i 1 u i. SĂMĂLUINȚĂ s. f. (Mold.) Discernămînt, judecată. I s-au adaos lui încă și a sămăluinței dar și ceale fiitoare gicea. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sămăhii + suf. -ință. Vezi și nesămăluit, nesămăluitor, sămălui, sămăluire, sămăluitor. Cf. chit eală, c h i t i r e, chitit2, c h i t i t u r ă, chiver- niseală (1), chivernisire (1), sămăluire (2), s chiver- ni s e a 1 ă. SĂMĂLUIRE s. f. (Mold.) 1. Calculare, socoteală. Patavie, în cartea sămâluirii vreamilor ..., o pune cu 39 de ani mai pre urmă. CANTEMIR, HR. Gresala ce fac istoriile noastre în sămăluirea anilor ... înainte pre larg avem de arătat. CANTEMIR, HR. 2. Discernămînt, judecată. Au nu toate laudele Cucunozului și să- măluirile Corbului mi se cuvin? CANTEMIR, IST. Etimologie: sămălui. Vezi și nesămăluit, nesămăluitor, sămălui, sămăluință, sămăluitor. Cf, chiteală, chitire, chitit2, chititură, chiverniseală (1), chivernisire (1), sămăluință, schiverniseală. SĂMĂLUITOR adj. și s. m. (Mold.) (Persoană) care judecă, gîn- dește, chibzuiește. Că aceasta nu numai dobitoacele sămăluitoare (adecă 257 SCĂPA oamenii), ce nici dobitoacele simțitoare vedem că nu fac. CD 1698, 28v. Apoi giudecătoriu asuprelelor mele și drept sămăluitoriu să le poftesc. CAN- TEMIR, IST. Petavie, iscusit a, vremilor sămăluitoriu. CANTEMIR, HR-: cf. CD 1770, 34v. Capabil, destoinic. Și mai vîrtos pentru ca toii ai cărora ochi sămăluitori sint să vadă si să mărturisească. CANTEMIR. DIVANUL. Etimologie: sămălui -h suf. -tor. Vezi și nesămăluit, nesămăluitor, sămălui, sămăluință, sămăluire. Cf. chitit1 (2), hîtru (1), o c o ș, r ă s ă j d u i t o r; har- n i c (2), stavăr (de SAMEN ș. m. v. seimen. SĂNEAȚĂ s. f. v. sineață. SĂNGEĂT s. m. v. sangeac. SĂRAI s. n. v. serai. SĂRĂIMAN s. m. v. suruman. SĂRĂZUI vb. v. surzui. SĂRZUI vb. v. surzui. SCAFĂ s. f. (Mold., Trans. SV) Cupă, ceașcă. A: (Fig.) Au poroncit de qk adus un tambur, căruia coada îi era de odagaci, scafa de lemnu de cirdiian. H 1771, 82v. C: Să plecară înaintea Mielului, avînd tot insul alăute și scafe de aur, pline de mirodenie. NT 1648, 307r. ♦ (Ban.) Vas mare pentru păstrarea vinului sfințit. Skafe. Crater. AC, 368. Etimologie: ngr. skâîi. Cf. năstrapă. SCARANDIVI vb. (Mold., ȚR) A-i fi scîrbă, a se îngrețoșa. A: Cum nu ti-i rușine a chema de. carele înainte te-ai scarîndivit? VARLAAM. Și pentru aceastea nemică nicicum să scărăndăviia. CD 1698, 16r. B: De nește frîmseți ca acestea se scarandivește. CAZANIE (1642). Voiu pune sfatul mieu întru voi si nu să va sc^ă^răndăvi sufletul mieu de voi. P, 8V; 2. Lovitură, izbitură dată cu o sîneață. Dintr-o 1000 de sinețe abie să tîmplă de lovește un om. NECULCE. Variante: săneață (M. COSTIN), sinet s.m. (M. COSTIN), sinet s.m. (PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: sl. sviniel. Vezi și sinețar, sinețaș. SINEȚ s.m. v. sîneață. SINEȚAR s.m. (Mold.) Persoană care fabrică sau repară sînețe. Au fost odată un sinețar iu bun, carele pentru uciderea ce făcuse nu l-au onorii, ce l-au izgonit den locul lui. PRAV. Etimologie: sîneață + suf. -ar. Vezi și sineață, sinețaș. SINEȚAȘ s.m. v. sinețaș. SINGEAC s.n. v. sangeac. SINGEGAȘ s. m. v. sangeagas. ȘINGLIT s.n. (Mold., ȚR) Sfatul țării, senat. A: l-au ieșit in [in]- timpinare împăratul cu tot singlitul. DOSOFTEI, VS. B: Aduna iar tot singlitul . . . și pe Constantin l-au pus împărat. PAN., 5V; cf. PAN., 7r. Etimologie: ngr. sinelitos. Vezi și singlitic. SINGLITIC s.m. (Mold., ȚR) Senator. A: Și era Hrisant fiu al boiarii, singlitic de Rîm. DOSOFTEI, VS. B: Am fost fecior unui singlitic. MI- NEIUL (1776). Variante: singlitit (DOSOFTEI, VS). Etimologie: ngr. sinclîtîcos. Vezi și singlit. SINGLITIT s. m. v. singlitic. SIR s. n. (Ban., Trans. SV) Sculă, unealtă, instrument. Sir. Instru- mentam. AC, 368. Instrument muzical. En szirur de tote fele, En szi- rurj szunetore. VISKI, apud TEW. En szirur frumoszej reszunacz. PSAL^ TIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. szer. Cf. c i n i e1 (1). SIREAP adj. (Mold.) 1. (Despre animale) Neîmblînzit, fioros; (despre cai) aprig, iute. Ne leapedzi pre noi, oile tale ceale slabe, pre mijloc de lupi sireapi și cumpliți. VARLAAM. Iară ighemonul . . . slobodzi 2 lei sireapi asupra ei. DVS, 6r. Pizma îndelungată calului siriap si nedomolit să, asa- mănă. CI, 169; cf. DOSOFTEI, VS; CD 1698, 15v; CANTEMIR, HR.; CD 1770, 18r. O Fig. Așa să cade a îmblîndzi tinerețele cele svirepe. II 1764, 8r. O (Adverbial) I să spărie calul și-l zmîci și purceasă sireap fugind grozav. DOSOFTEI, VS. 2. (Despre oameni și însușiri ale lor) Crud, barbar, rău, violent. Pănî ... să, va mai domoli firea bărbatului cea sireapi și vrăjmașe. PRAV. Știind neînduplecată si sireapă tirănia lui lustinian, au socotit că . . . să va întoarce înapoi. CANTEMIR, HR.: cf. DOSOFTEI, VS. O (Adver- bial) Căutind sireap cu căutătură sălbatecă. DOSOFTEI, VS. Variante: sirep (CD 1770, 18r), svirep (II 1764, 8r). Etimologie: sl. sverepu. 265 SÎMCEA Vezi și sirepie. Cf. buiac (3), p or a v. SIREP adj. v. sireap. SIREPIE s.f.. (Mold.) Cruzime, răutate. Scoală-te, Doamne, de-i in- grozeaște Și sirepia le- potoleaște, DOSOFTEI. PS. Atita le-au îmblinzit și le-au domolit . . ., cit din cea veache și de fire a lor sirepie macar o pică- tură nu le-au rămas. CANTEMIR.. HR.; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sireap -H suf. -ie. Vezi și sireap. Cf. c u m p 1 i c i u n e. SIRIMAN s. m. v. sur uman. SIRMĂNIE s. f. v. surumănie. SIRMAN adj. v. suruman. SIRMEA s. f. (Mold.) Proprietate, avere. Și bucate . . ., odoară, toate le dedese lui Dumitrașco-Vodă, sirmeua. acelui ghenărar, cădzind el într-o greșală. NECULCE. Etimologie: tc. sermaye. Cf. agonisită (2), b 1 a g ă, bogătate. bucate, i o s a g, m a r h ă, p o v i j i e, prilej. SIROMAN s.m. v. suruman. SIROMĂNI vb. v. surumăni. SIROMĂNIE s. f. v. surumănie. SIRUMAN adj. și s. m. v. suruman. SIUSIG s.n. v. sucsig. SÎLȚĂ s.f. (Mold.) Cursă, laț. îmi întinseră silte picioarelor. DOSOF- TEI, apud CADE. Iară dinainte apa îl ocolește, din dreapta și din stingă malurile cu mreji și cu silte avea împănate. CI, 170. O Fig. El organul fărălegii, vasul otrăvii, lingura vrăjbii, tocul minciunilor, silța amăgelii, cursa vicleșugului ... să să facă priimi. CI, 173. Variante: silță (CI, 170, 173). Etimologie: ucr. sylice. Cf. capcană, c 1 u c s ă, măiestrie, p r u g 1 ă. z ă b r o a n ă. SÎMBRAȘ s.m. (Ban.) Asociat, tovarăș. Sembrash. Convențional îs. AC, 367. Etimologie: sîmbră -f- suf. -aș. Vezi și sîmbră. Cf. ortac. SÎMBRĂ s.f. (Mold., Ban.) Asociație, tovărășie. A: Aștepta cu ade- vărat pe H[risto]s, care n-avea nice o sîmbră cu ceilalți. DOSOFTEI, VS. C: Sembre. Convenția. AC, 367. Etimologie: cf. ngr. simvoli. Vezi și sîmbraș. SÎMCEA s. f. (Mold., Ban., Trans. SV) Vîrf ascuțit sau tăios al unor obiecte; pisc, creștet. A: Greu îți iaste ție a călca in simceao țepiei? AP. 1646, 29r. Carii lăcuiesc pre piatră din simceaua munților striga-vor. DP, 10v. De multe ori ce sinceaoa suletii n-au pătruns cuvîntul umilit au domolit. CI, 171; cf. VARLAAM; DOSOFTEI, VS; DP, 8r; CD 1698, 22r; CI, 169, 174; CD 1770, 26r. O Fig. La cel mai virtos impotrivnic sim- ceaoa condeiului să întoarcem. CANTEMIR, HR. Robesc pre muierușcile ceale îngreuiate cu păcat, precum împrotiva sîmcealii firești a călca nu pot. ÎP, 31r— 32r. C: Semcse. Acumen. Cuspis. AC, 367. O Fig. Să le răbdăm cu răbdare mare de pace, gîndind că-i cu greu în simceaua strămurării a SIMEN 266 zvlrli. SA, i P.//B: Cu greu-ți iaste a călca în simcea? AP. 1683, 1P; cț‘ piBLIA (1688); AP; 1704, 101. (Mold.) Fig. Limita, punct extrem pîna la care se poate ajunge. Sosind la sîmceaua virstei. . . răpaosă cătră Domnul. DOSOFTEI, VS. Țoală simceaoa mintii iaste la nevoie lesnirea a nimeri și la lesnire de nevoia fără veste tare a să păzi. CI. 100. Variante: simcea (VARLAAM; AP. 1646. 29r: AP. 1683. Hr: DP, 10'; CD 1698, 22r;AP. 1704, 10r;Cl, 100. 169. 174 : CANTEMIR. HR.), sincea (CI. 171). Etimologie: lat. senticella. Cf. smicea. Cf. țeanchi (1), vig. SIMEN s.m. v. seimen. SÎNEȚ s.m. v. sîneață. SlNEȚAȘ s. m. (Mold.) Ostaș purlător de sîneață. Ori pedestrașul, ori călărețul vei socoti, și nu vei afla să hie de protiva sinețașului căzăcesc. M. COSTIN. Iară pre sinețași unguri și nemți ... au poroncit să nu dea den sineță peste poronca. lui. N. COSTIN. C (Adjectival) Să hie fără de grije, s-a căzut să puie oameni sinețași. M. COSTIN. Variante: sinețaș (M. COSTIN; N. COSTIN). Etimologie: sîneață + suf. -as. Vezi și sineață, sinețar. j SlNGEAC s. n. v. sangeac. SÎNGEAȘ s. m. v. sangeac. SlNIE s. f. (Mold.) Tavă mare și rotundă de metal. Acolo era masa gătită cu mare orinduială, pe sini ia ce mare de farfurie scumpă, și, în scurt, toate vasali mesei de farfurii scumpă. H 1771, 81\ Și iarăși au venit 12 roabe îmbrăcate frumos și avea fieștecare in mină cile o slnie de farfurie minunată cu fel de fel de poame. H 1771, 81\ Etimologie: te. sini, bg. sini j a. Cf. tabla. SLUGER s. m. (Mold., ȚR) Dregător însărcinat cu aprovizionarea curții domnești și a armatei cu carne (uneori cu determinantul mare}. A: Sulger mare ispravnic pre toate obroacele ce să dau la, cuhnele domnești si la slujitorii curții. URECHE. Pavel Rugină ce fusese sulger mare la Antioh-Vodă. NCL II, 295; cf. NCL II, 293, 300; PSEUDO-COSTIN, 19v, 26r; GHEORGACHL B: Trimise aicea în țară pre Standul șlugerul de dete veste boierilor si roșiilor. LET. TR. 65r: cf. LET. ȚR, 74\ Variante: sulger’ (URECHE: NCL II. 293, 295, 300: PSEUDO- COSTIN, 19v, 26r; GHEORGACHI). Etimologie: ser. sluzar. Vezi și slugerie. Cf. clucer. SLUGERIE s. f. (Mold.) 1. Demnitatea de sluger. Nici avea cămară, nici visterie și slugeriile încă luasă în sama sa. PSEUDO-AMIRAS. 2. Serviciul aprovizionării la curtea domnească. Era și cîțva boieri carii cheltuisă în dzilile lui Mihai-Vodă. unii la visterie, alții la sulgerie, alții la jicniță. NCL, II, 293. Variante: sulgerie (NCL II, 293). Etimologie: sluger + suf. -ie. Vezi și sluger. SLUT adj. (Mold., Ban.) Urît. A: Alții zic că fața lui Cain s-au făcut foarte slută și groaznică și strașnică. LET. 1766— 1767, 201. O căutătură -UI SOCACI slută. H 1778, H3r; cf. H 1778, 15r; H 17791, 82v. C: (Substantival) Slut. [Monslrum. Deformis], AC, 370. Etimologie: ucr. slutyj. Vezi Și slutăciune, sluti. SLUTĂCIUNE s. f. (Ban.) Urîțenie. Slutecsune. AC, 370. Etimologie: slut 4- suf. -ăciune. Vezi și slut, sluti. SLUTI vb. (Ban.) A urîți. Slutesk. AC, 370. Etimologie: slut 4- suf. -i. Vezi și slut, slutăciune. SMIDĂ s. f. (Mold.) Grindină. A: Pre multe locuri au căzut smidă. M. COSTIN. Le trimisă Dumnedzău ploaie cu smidă și cu foc. CRON. 1689, 47\ Din ceriu fulgere, din nutri smidă și piatră, în aer focul cu apa să amesteca. CANTEMIR, IST.: cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1707, 44r; CRON. 1732, 36v. // B: Și iarăși le-au mai trimis Dumnezeu ...ploaie cu spidă (sic!) și cu foc. CRON. 1736, 431'. C: Și le trimise Dumnedzău ploaie cu smidă. CRON. ante 1730, 69v. Etimologie necunoscută. Cf. piatră. SMOMEALĂ s. f. (Mold.) Momeală. Dar el nu înceta a zăbovi pe acea oștire cu alte smomeli și-ncurcături de cuvinte. VP, 78r. Etimologie: smomi 4- suf. -eală. Vezi și smomi. Cf. aromeală. SMOMI vb. (Mold.) A ademeni, a momi. Fa smomi pre bărbat să-ș lase muiarea pentru ca să o ia. ȘT, 262. Dară, cu aceastea ale tale minciunoase înșelături inima nu-m vei smomi, nici cu gîndul mă voiu îndoi. CD 1698, 24v. Pentru că de multe ori nu era pine de mîncat, el, ca să ne smomească si să ne culcăm sătui în pat, să obicinuisă de ni spunea cile o basnă. B 1775, 85v; cf. URECHE: PRAV.; DOSOFTEI. VS: N. COS- TIN; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-AMIRAS; CD 1770, 29r. Etimologie: pref. 5- 4- momi. Vezi și smomeală. SOAGE vb. (Mold.) A rupe o parte din aluatul dospit și a da formă pîinii, înainte de a o băga în cuptor. Soagem noi pita din aloat și deacii o și coacem. DOSOFTEI, PARIMIAR. <> Fig. Lesne Svinția sa ne-au frământat din lut și ne-au sopt și ne-au însufletal. DOSOFTEI, PARIMIAR. Etimologie: lat. subigere. SOBOL s. m. 1. (Mold.) Samur. Fu priimit de împărăție cu mare cinste, îmbrăcîndu-l împăratul cu blană de sobol’, care această iaste cinstea cea mai mare la turci, cindu îmbracă pre cineva împăratul cu blană de soboli. NCL II, 292. Au triimis la Poartă poclon ... blane de spinări de soboli. NECULCE. Blană de samur. Om sprinten ...cu cojoc de soboli. M. COSTIN. O purta ...cu șlic de sobol. NECULCE. 2. (ȚR) Cîrtiță. Krotoryș. Sobolul. (...) Cîrlita. MARDARIE, 163. Sobolul iaste dihanie oarbă. E 1717, 172V. Etimologie: (1) rus., ucr. sobol, (2) cf. bg. soboiec. Cf. chiț or an (2), guziu, șomîc (3). SOCACI s. m. (Ban.) Bucătar. C: Sokacs. Cocus. AC, 370. Cocus. Sokacs, pasitor. Szakâcs. LEX. MARȘ., 195. Coquus. Pasitor, Sokacs. Szokacs. LEX. MARȘ., 197. // B: Un socaciu la o bucătărie făcea bucate. E ante 1704, 27v. Socaciul cu cîinele. Un dine întră într-o cuhnie și avin- SOCAȘ 268 du- socacitd lucru, iară clinele găsi o inimă și o mîncă. E 1717, 169v. *Arhi- magirix mai mare socacilor sau mai mare osiilor, hatman. MARDARIE, 104; cf. E ante 1704, 30r. Etimologie: magh. szakăcs. Cf. m a g h e r, p ă z i t o r. SOCAS s. n. (Ban.) Obicei. Sokash. Consuetudo. AC, 370. Pren noitura ' si schimbălura socasidui de afară au sucuitu-se a se sparge. CAT. B, 35; cf. BUITUL, CAT., apuci TEW. Etimologie: magh. szokăs. Cf. sucă, suduit ura, v ă 1 a ș, zacon (2). SOCLUI vb. v. sucuL SODĂȘ s. m. (Mold., Ban.) Chezaș, garant. A: Cela ce (...) nu-s va putea pune sodășul să-i dea giurămănt, de va giura cum nu știe c-au fost acei bani răi, să fie în pace. PRAV. C: Soldush. Primus author. AC, 370. Variante: solduș (AC, 370). Etimologie: magh. szovados. SOLAC s m. (Mold.) Arcaș pedestru din grupul de ieniceri ai cor- pului de gardă al sultanului. După aceștia ... merg selații, carii poartă arcele pre umăr. URECHE. După ianiceri venea solacii cu arce, ce poartă silice sau cauce in cap. M. COSTIN. Numai ce am văzut un solac împă- rătesc și im zice cum că mă cheamă Mucii fel împăratul. H 1771, 92v; cf. N. COSTIN. Variante: selat (URECHE). Etimologie: tc. solak. SOLDUȘ s. m. v. sodăș. SOLGĂBIRĂU s. m. ( irans. S\ ) Pretor. De te vei duce pe lingă vreun solgăbirău, iți voi da o liră de comendație pă hirtie. OG, 369. Etimologie: magh. szolgabiro. SOROMAN s. m. v. suruman. SPAGĂ s. f. v. șpagă. SPĂTAR s. m. (Mold., ȚR) înalt demnitar la curtea domnească din evul mediu care purta la festivități sabia și buzduganul domnului (uneori cu determinări de tipul (cel) mare (le), 'al doilea, al treilea); în Țara Românească marele spătar era și comandant suprem al armatei, mai ales al cavaleriei, în lipsa domnitorului de pe cîmpul de luptă (funcție îndeplinită de marele hatman în Moldova). A: Spătariu al doilea și al treilea; al doilea zvorește cînd nu zvorește cel mare, ... iar spătar iul al treilea zvorește peste toată vremea, URECHE. La munteni cap al oaste i pină acum este marele spătar. M. COSTIN. Ilie Catargiui, spatariul cel mare. NCL II, 294; cf. NCL II, 293; PSEUDO-COSTIN, 4r, 22r; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. B: I-au boierit, pre Lupul l-au pus spătar mare, pre Buzdugan, sărdar. R. POPESCLL M tăiat pre boieri, anume Coadă vor- necul sipre Stroie spătarul si pre Vintilă comisul. LET. TR 29r- cf ST LEX.’; LET. ȚR, 55v, 74r, 74v. 75r. 75v; MINEIUL (1776). H C: Spetar. Armiger. AC, 371. Muri spătariul sau secretariușul și tocma acuma-i lucru mai mare. OG, 369. Etimologie: ngr. spathârios. Vezi și spătărel, spătăresc, spălări, spătărie. Cf. hat m a n. SPĂTĂREL s. m. (Mold.) Boier de rang mic care supraveghea or- dinea la sate și avea unele atribuții militare în timp de război. Strinsin- 269 ȘPÎRCUIT du-se din toate breslile, călărași, dârăbanți, roșii. visternicei, spătărei, pos- idilicei, ... au făcut oaste frumoasă. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie1: spătar 4- suf. -el. Vezi și spătar, spătăresc, spălări, spătărie. SPĂTĂRESC adj. (Mold.) Care este în serviciul unui spătar sau al spătăriei. S-au dus ... în Tara, Muntenească si au fost acolo ceauș spătărescu. NECULCE. Etimologie: spătar 4- suf. -esc. Vezi și spătar, spătărel, spătari, spătărie. SPĂTĂRI vb. (Mold.) A exercita funcția de (mare) spătar. L-au pus spătar mare, și n-au spătării creme multă s-au murit. NECULCE. Etimologie: spătar 4- suf. -i. Vezi și spătar, spătărel, spătăresc, spătărie. SPĂTĂRIE s. f. (Mold., ȚR) 1. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii. A: Vasilie-Vodă ... îndată au ieșit în spătărie si l-au chemat la sine la adunare. M. COSTIN. Din spătărie încolo, mai înluntru, nime nu pute întră, nici boieri, nici mazili. NECULCE : cL NCL ți, 299; GHEORGACHL B: Gheorghe logofătul, în mare grijă, șăzînd în spătăriea lor, ținea toiagul la gură. R. POPESCU. O S. comp. Spă- tăria (cea) mică = cabinet personal al domnitorului. I-au ieșit înainte Domnul pînă în pridvor și ... s-au suit în spătăriia cea mică. R. POPESCU. 2. Clădire în care își avea sediul instituția condusă de (marele) spătar. A: Și la purces petrecuți pănă la spătărie, iarăș cu alai l-au petrecut boerii orînduiți pană la gazda lui. NCL IL 297. B: Marțea înaintea spătăriifi] să aibă vreme a se arăta citi din boiari mazili au să arate cevas mai deosebit. PRAV. COND. (1780). Etimologie: spătar 4- suf. -ie. Vezi și spătar, spătărel, spătăresc, spătări. SPICHINARD subst. (Ban.) Levănțică. Spikinard. Spicinardus. XC, 37 L Etimologie: magh. spikinard. germ. Spiekenard. SPÎRCUI vb. (Mold.) 1. A rupe, a tăia în bucăți, a știricea. Citi au rămas au început a-i tăia si a-i spărcuisi pe unii ău prins de vii. AXINTE URICARIUL. 2. A distruge, a nimici; a risipi, a împrăștia. Oastea așa greu s-au tulburat ... unii de alții fugind, s-au spărcuit toată tabăra. M. COSTIN. Singur, Mihai-Vodă, văzind că sta războiul neales, au dat năvală în ardeleni de i-au șpîrcuit. N. COSTIN; cf. CANTEMIR, IST. ;i NCL II, 296. O Fig. Cîrpiturile mincinoșilor încă a mai destrăma si a spîrcui. CANTEMIR, HR. ’ ’ Variante: spîrcui (CANTEMIR, IST.: N. COSTIN; NCL II, 296; CANTEMIR, HR.). Etimologie: pol. spierzeha?. Vezi și șpîrcuit. Cf. h ă c u i; stropși (2). ȘPÎRCUIT adj. (Mold.) 1. Sfîrtecat, rupt în bucăți. Alții de con- deie a cai sireapi, și nemoliț, cu iute alergătură, tirîiț și pre a utililor pietre șpîrcuit. CD 1698, 15v. 2. Distrus, nimicit; risipit, împrăștiat. Spîrcuită oastea, și fără nici o tocmeală. M. COSTIN. Decheval văzîndu-și oamenii răsipiti’ și în toate variile spîrcuiti .... singur sie s-au făcut moarte. CANTEMIR HR. ■ cf. PSEUDO-MUSTE. ’ ’ ’ Variante: șpîrcuit (CD .1698, 15v; CANTEMIR, 1IR.). SPO GREȘI 270 Etimologie: spîrcui. Vezi și spîrcui. Cf. stropșit. SPOGREȘI vb. (Moldj 1. A greși. Aruncară cu pustiirile să dea, în cerb d-imbe părți și spogreșiră de să loviră pre sine frate ’pre frate. DO- SOFTEI, VS. O Fig. Patimile trupului ... multe ori să ascund si să spogreșesc. DOSOFTEI. VS. - A se dezbăra. De pohta no^a^stră cu direptul ne-am scăpat [marg.: spogreșit}. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. sl. pogresiti sș. Cf. s c ă p ă t a. SPOI vb. (ȚR) A lipi cu lut. Și lutul vor lua si vor spoi casa. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. supoiti. SPRENȚAR adj. v. sprințar. SPRINTENI vb. (Mold., Ban.) A se grăbi, a se iuți. A: Lupul., după greimea ce avea, cu cit mai mult putu se sprintini și de năprasnă pre ... armăsar de nări apucă. CANTEMIR, IST. C: Sprinteneskume, Allevior. Celer fio. AC, 371. Etimologie: sprinten 4- suf. -i. Cf. păzi (2), s t e j i. SPRÎNȚAR adj. 1. (Mold., Trans. N) Amenințător, defăimător (des- pre cuvinte). A: Să va despărți ...și pentru cuvinte ce va grăi bărbatul sprin- țare si o va îngrozi. PRAV., 82\ C: Să te ferești de cuvinte sprențare, să nu le grăiesti fără ispravă si minciunoase. AA SEC. XVIII2, 62v. // B: cf. ÎL? 150. 2. (Mold.) Nestatornic, aventurier. A: Cind va fi bărbatul om rău7 sprințar, și va îmbla den loc în loc și den sat în sat. PRAV., 90\ Ru- gină S nigerul. fiind om mai sprințar, nu s-au mai întors în tară. N. COST INC // B: cf. ÎL, 158. Variante: sprențar (AA SEC. XVIII2, 62v). Etimologie necunoscută. SPURC s. m. (Ban.) Șoarece. Spurk. Mus. AC, 371. Etimologie: lat. spurcus. Cf. h e r ț, p ă r n u ș, șomîc (1). STAD s. n. v. stadiu. STADIU s. n. (Mold., Criș.) Unitate de măsură pentru distanță la greci, echivalînd cu 147 — 192 m. A: Mergind înainte ca cinci stadii, săruta unul pre altul cu sărutările ceale de pre urmă. I, 9r. C: Doi dintr-înșii era ductndu-să într-aceaea zi întru oraș de departe ca șasăzăci de stadii din Ierusalim. MOL. 16761, 200r. Pentru ce au încălecat intr-atîta loc numai lo stadii? Stadul io.ste o sulă de stînjini, carii fac o mie și cinci sute de stînjini. C 1737, 46r. Variante: stad (C 1737, 46r). Etimologie: lat. stadium. Cf. p ă p r i ș t e (1). STAVĂ s. f. 1. (Mold., Ban.) Herghelie. A: Lupul ... pre cit mai aproape putu lingă slavă să apropie. CI, 100. C: Slave. Grex.- AC, 37L 2. (Trans. SV) îngrăditură în care se țin caii la pășunat. Veni ispravnicul de la stava cailor. A 1776, 99v. Etimologie: cf. bg. stava. alb. stave. 271 STÎRNI Vezi și stăvar. Cf. h e r g h e 1 i e. STA VAR s. n. (Mold.) Statornicie, tărie, asiduitate. Și deaca vădzu împăratul stavărul și tăria ghidului ei. i se feace rușine și o slobodzî. DO- SOFTEI, VS. Minunind pre eparhul cu stavărul și nemutatul ghidului său. DOSOFTEI, VS. O Loc. adj. De stavăr = capabil, destoinic. Cînd ... nice la un lucru nu va fi om de stavăr, ...să-l gonească și să-l scoală dentr-acel loc. PRAV. O Loc. adv. De stavăr — temeinic, cu sîrguință. Foarte de stavăr învățind. DOSOFTEI, VS. Etimologie: lat. stahilis. Cf. harnic (2), sămăluitor. STĂVAR s. m. (Mold., Ban.) Herghelegiu. // B: într-o zi mearsă stăvariul la Filip împărat și zisă. A 1750, 58v. Etimologie: stavă -H suf. -ar. Vezi și stavă. Cf. d u v a 1 m (1), herghelegiu. STĂVI vb. (Mold.) A se stabili intr-un anumit loc; a se statornici. Fumai în cetate puțini tîrgoveți și slujitori să putea stăvi. CANTEMIR, HR. De mirat lucru iaste cum ungurii ...s-au putut stăvi si a să ținea, pre aceale locuri. CANTEMIR, HR. Etimologie: sl. staviti. Cf. p r i s t ă n i (5). STEJI vb. (Mold., Trans. SV) A se grăbi. A: Se stejiră să nuînnop- ieadze. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, PS. C: Deci pentru că a doua zi sîmbătă era...să stăjiră să nu înnopteadză. C 1729, 56v. Etimologie: sl. suteZati. Cf. păzi (2), sprinteni. STEREVIE s. f. (Mold.) Funingine, zgură; lavă. Va ploua domnul cu iarbă pucioasă ..., foc și sterevie. DOSOFTEI, PS.67 pkKaȘia era stervie , pulbere neagră și foarte herbinte, foarte sămănindu-și cu funinginea cea de cuptor iu. DOSOFTEI, VS. O Fig. Să spălăm înfocarea răutăților și sterevia fărălegilor. DOSOFTEI, VS. Variante: stervie (DOSOFTEI, VS). Etimologie necunoscută. STERVIE s. f. v. sterevie. STIRMINĂ s. f. v. stîrmină. ȘTIR OS adj. v. știros. STÎRMINĂ s. f. 1. (Trans. SV) Scobitură, crăpătură in stincă. Să ascunsără în peșteri și în stîrminele pietrilor. NT 1648, 3081. 2. (Mold.) Groapă adîncă cu apă, rîpă, mocirlă. Și sosim la, stirmină. DOSOFTEI, VS. Variante: stirmină (DOSOFTEI, VS). Etimologie: ser. strmen. Cf. b a h n ă. STÎRNI vb. (Mold.) A se scula, a se trezi, a se deștepta. Atunce îngerul întoarse sufletul la trup și se stirni mortul. DOSOL IEI, VS. încă și un feliu de scînciitură ca acela da, cil dulăul deșteptat să să stirnească. CL 97. Nemții stîrnindu-se ca din somn s-au gătit degrabă ...si i-au bătut. PSEUDO-COSTIN. Etimologie necunoscută. STOBOR 272 STOBOR subst. (Ban., Trans. SE) Gard de scindări, împrejmuire de uluci. Stobor. AC, 372; cf. TI (gl.). Etimologie: bg., ser. stobor. Cf. ogradă (1). STOL s. f. (Trans. SV) Un fel de orar pe care preoții catolici îl poartă în timpul slujbelor religioase. Intîi dreapta căsătoriților să leagă cu stola, a doua pun inelul unul altuia în al patrulea deaget, a trei a-ș spun voia unul altuia. PP, 1051. Etimologie: lat. stola. STOLNEC s. m. v. stolnic. STOLNIC s. m. (Mold., ȚR) Dregător care se ocupa de masa dom- nească, fiind șeful bucătarilor, al pescarilor și al grădinarilor (uneori cu determinări de tipul mare, vel). A: Stolnic mare, cu obiceiul la dzile mari și la veselii domnești, îmbrăcat în haină domnească, și vine înaintea buca- telor domnești, le tocmește pre masă înaintea domnului cu tipsiile. URECHE. După vel ban, vel păharnic, vel vistemic, vel stolnic ... fieștecare boierie să păzea si să cinstea la rînduiala sa. GHEORGACHI • cf. NCL II, 290; PSEUDO-COSTIN, llv; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. B: Radul stolnicul, feciorul lui Tudor șătrarul din Greci. ANON. BRÎNCOV., s.v. sătrar. Radul stolnecul ot Boldești. LET. TR, 32v; cf. LET. TR, 37r, 38v, 50r, 67r. // C: Stolnik. AC, 372. Variante: stolnec (LET. ȚR, 32v). Etimologie: sl. stolîniku. STOPI vb. v. stupi. STOROHĂNI vb. (Mold.) A bate tare pe cineva, a zdrobi în bătaie. Fu spîndzurat și storohănit fără milă. DOSOFTEI, VS. Etimologie: *storohan 4- suf. -i. Cf. ș u p i (2), z m i c u r a. STRAI s. n. 1. (Ban.) Cergă. Strany. Stragulum. AC, 372. 2. (Mold.) Haină, veșmînt. Hainele cu care era deprinși nu lăsa să le poarte, ci își făcea loruși alt fealiu de straie neobicinuite. CA, 99r. Mi-au zis de mi-am făcut și mie straie bune. H 1771, 87v. M-am dus ca să mă împodobăscu cu straile cele mai bune. H 17791, 1551 ; cf. GHEOR- GACHI; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU: H 1778, 5r, 5V, 14r: H 17791. 156r. 159r; H 17792, 76v, 80v, 93v, IOC)1', 101v. Etimologie: lat. stragulum. Cf. macat (2), o d e a 1, velință; b o r f e. STRAIȚĂ s. f. (Ban.,, Trans. SV) Traistă, săculeț. Strajcze. Canis- terium (l. canistrum). AC, 372. Iț trimit o straiță de piper. A 1776, j07r. Cumpără un cap de berbece și-l băgă într-o straiță. PF, 90r. Etimologie: cf. alb. strajee. Cf. t i s u g, t u 1 b ă. STRAJĂ s. f. (Mold., ȚR) Persoană însărcinată cu paza frontierei țării; grănicer. A: Dărăbanii ce era străji la port. DOSOFTEI, VS; cf. H 17792, 921’. B: Radul-Vodă încă să întorcea la scaun și nu avea grijă să se păzească cu străji despre turci. R. POPESCU. (Mold.) Cetate de apărare la frontiera țării, situată la oarecare înălțime, în care se adă- posteau străjerii; post de veghe. Denafară de cetatea cea mare a Chiliei, iasie alta mai mică, carea să o fie zidit Ștefan-Vodă cel Bun, ca o strajă cetății cei mari. N. COSTIN. (Mold.) Barieră la intrarea într-o loca- litate. (Fig.) [Lupul] de nu va la strajea bîrlogului său mearge, cu pe- deapsa groznice și și înfricoșări de moarte i să lăudară. CANTEMIR, IST. 273 STROPȘIT Etimologie: sl. straza. Gf. p 1 ă i a ș. STRĂLUCOĂRE s. f. (Mold.) Strălucire. Au făcut zugrăvite de dau strălucoare, Să-i trăiască pomana-n bun nume supt soare. DM, IIIr. Stră- lucorile pietrilor celor scumpe. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pref. stră- -}- lucoare. Vezi și lucoare. Gf. lucoare. STRĂMURARE s. f. (Mold., Ban., Trans. SV) Băț ascuțit, nuia sau prăjină cu vîrf de fier cu care se îndeamnă vitele la mers. A: îm- pungând cu strămurări slugile pre mișcoi. DOSOFTEI, VS. Cind au fost arind... cu leșii, i-au fost împungînd cu strămurările, ca pre boi. NECULCE. C: Ce mă gonești? Cu greu-ț iaste a zvîrli împrotiva strămurării. N TEST. (1648). Pentru aceara să le răbdăm cu răbdare mare de pace, gîndind că-i cu greu în simceaua strămurării a zvîrli. SA, llv; cf. SA.19V. ♦ îndemn» impuls: pornire, instinct. A: Plinsul iaste o îndemnare și strămurare de aur sufletului. L SEC. XVII, 72v—73r. Scrisorile, precum a celui bun? așe a celui rău sfat, iască și strămurare sint. CANTEMIR, IST.: cf. DO- SOFTEI, MOL. 0: Stremurare. Stimulus. AC, 372.//B: cf. L ante 1693, 118v. Variante: stremurare (AC, 372). Etimologie: lat. *stimularia. Cf. n ă s 1 i t u r ă, n ă s t a v. STRELEȚ s. m. (Mold.) Soldat dintr-un corp de vînători. Mai lesne strelețului a nemeri o vrabie decit pe un om călare. M. COSTIN. Slrelețul, arcul fringînd, ținta nu lovască. CANTEMIR, IST. Atunce au ieșit si Mihai-Vodă cu seimenii si cu slreletii, adecă vînătorii ce ave. NE- CULCE. Etimologie: rus. strelec. STREMURARE s. f. v. strămurare. STBÎJNIC.-Ă ș. m. și f. (Ban., Trans. SE) Mînz(ă) între 1 și 3 ani; noaten(ă). Aceaea fiară iaste de mare ca un strîjnic. FL. D (1693). Equula. Strisnika. Kancza csitko. LEX. MARȘ., 203; cf. COSM. 1693— 1703, 72v. Etimologie: sl. striziniku. STROPȘI vb. (Mold.) 1. A strivi, a zdrobi; a călca în picioare. A: Mă stropșiră pizmașii miei, Miluiaște-mă, Dumnădzău, că m-au stropși.t omul. DP, 29v. Armăsar iul ...pre Lup ... de multe ori mai pă.nă la moarte cu picioarele îl stropșiia. CI, 99; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS; CL 97. // B: (Fig.) Ușurează de la mine toiagul si frica lui nu mă strop - șasea. BIBLIA (1688). 2. A invada, a cotropi; a înfrînge, a nimici în luptă. Au stropșit toată Asia si cu foc o au pîrjolit, orașele au prădat. UPvECHE. Venea cu atîta fală să- stropșească și să calce țara. M. COSTIN. Traian ... după ce au stropșit pe dachi, au dus in Dachia slobozii de „romani". CANTEMIR, HR. Fig. A încălca, a nesocoti o poruncă sau o hotărîre. Poronca și învă- țătura Domnului... călcind și stropșind. CANTEMIR, HR.; cf. VAR LA AM. Etimologie: bg. strosvam. Vezi și stropșit, stropșitură. Ci. năbuși; spîrcui (2). STROPȘIT adj. (Mold.) Distrus, nimicit în luptă. Cind au stătut Iracnie la împărăție, puterile impărățiii ... atit de stropșite și de oștean ii cei vechi și de ispravă atita de sărăcite era. CANTEMIR, HR. STR0P8ITURA 274 Etimologie: stropși. Vezi si stropși, slropșilură. Cf. spîrcuit (2). STROPȘITURĂ s. f. (Mold.) 1. Strivire, zdrobire; călcare în pi- «oare. înfiat preste toi de ștropșiturile ce-l stropșise oștenii. DOSOFTEI, VS. Sicicuni a. leilor sau a altor jigănii călcaturi si slropsituri în samă bă- gînd. CANTEMIR, IST. ' ’ 2. Năvălire, cotropire; nimicire. Ungurii, văzindu atita slropșilură și nevoie țării, ...s-au închinat turcilor. URECHE. Călcaturi și stropsituri în hot arate impărățiii să nu mai facă. CANTEMIR, HR. Etimologie : stropși 4- sul', -tură. Vezi și stropși, stropșit. Cf. n ă b uj e al ă; p u s t u ș a g. STRUJNIȚA s. f. (Mold.) Dalia, răzuș. îl spînzurară de mini și-l frecară cu strujnițe. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ser. struznica. Cf. v i ș e u. STUPI vb. (Mold.) A scuipa. L-ași stupi și nu-l pociu. CANTEMIR, IST. Friul, ca pre un stăpin avîndu-l [calul], îl lepăda ștupindu-l și adeasă spumegind. ILIODOR. „Unde voiu ștopi?^ Zisu-i-au împăratul: „Du-te de stopește în cerdac^. B 1774, 20v; cf. B 1774, 30r; B 1775, 74r, 83r. Variante: stopi (B 1774, 20v), știupi (B 1774, 20v, 30r), ștopi (B 1774. 20v), ștupi (ILIODOR; B 1775, 74r). Etimologie: probabil lat. *stupire (< *scuppire 4- sputare]. Vezi si stiupit, stiupitură. SUBAȘĂ s. m. (Mold., ȚR) Agent de poliție numit de turci în Țările Române. A: S-au aședzat în olatul Cameniții ... de-u pus subași pen sate după obiceiul lor. NECULCE. B: Pusease subași pen toate orașăle și pen toate satele. R. POPESCU. Deci Meemet-beiu au cuprins toată țara ți au pus din oamenii lui subași pre la toate orașăle. LET. ȚR, 25r; cf. IST. ȚR. Etiinologie: tc. subași. SUCĂ s. f. (Ban., Trans. SV) Obicei. Suke. Consvetudo. AC. 373. En atare szuke. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VLSKL apud TEW. Etimologie: sucui. Vezi și sucluitură, sucui, sucuil. Cf. s o c a s, sucluitură, văl aș, za con (2). SUCI s. m. (Ban.) Cojocar. Sucs. Pellio. AC, 372. Etimologie: magh. szucs. SUCLUI vb. v. sucui. SUCLUITURĂ s. f. (Ban.) Obicei. Sukluiftujre. Consvetudo. AC. 373. Etimologie: suclui 4- suf. -tură. Vezi și sucă, sucui, sucuit. Cf. s o c a ș, sucă, v ă 1 a ș, za con (2). SUCȘIG s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Nevoie, trebuință. Trupul doreaște și are siușig mare de suflet. MOL. 1695, 93r. Și-n acel orașu nu-i suușigu de soare, nice de lună. MIȘC. SEC. XVII, 121\ Aszkulleme en szuksigul mjeu. PSALTIRE SEC- XVII, apud TEW. Pre lukru ne en- vdcze kârey szuksig sze kredem. BUITUL, CÂT., apud TEW : cf. C 1692, 529r: VISKI, apud TEW; MIȘC. SEC. XVII, 64v, 87v, 108r. Variante: siusig (C 1692. 529r; MOL. 1695. 93r), suușig (MIȘC. SEC. XVII, 64v, 87v, I08r, 121v). SUMĂ. etimologie: magii, szukseg. Cf. lipsă, niștotă (2). SUCUI vb. (Ban.’, Gris., Trans. SV) A avea obiceiul, a obișnui. N-au sucuit Dumnăzău cu binta sa a păzi pre om, ce vreame cu alcam ingădu- - iaste păcătoșilor pre pocanie. C 1692, 51 lv. N-au socluit a-ș lepăda frundza. VCC, 5. Sukluiesk. Consvesco. AC, 373. Aceia cari iau svinteniile să mă- rească cinste dentru inimă pre care au sucuit Dumnedzeu a căuta. CAT. B- 34: cf. VISKI, apud TEW: PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; PP, 89r; CAT. B, 45, 48. Variante: soclui (VCC, 5), suclui (VISKI. apud TEW: AC. 373; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW: PP, 89r). Etimologie: magh. szokni. Vezi și sucă, sucluilură, sucuit. SUCUIT adj. (Ban., Criș.) Obișnuit. Omul în ce iaste învățat și sucuit.. tot asea iaste în viața lui. C 1692, 505v. A serba sărbătorile sucuite a bese- reciei svente. CAT. B, 31. Etimologie: sucui. Vezi și sucă, sucluilură, sucui. SUFERI vb. (Mold.) A-i prii cuiva ceva, a-i face bine. Și luînd boala în prtlej, să făcea că nu-i sufără la bucate. DOSOFTEI. VS. Etimologie: lat. suîferire. >UGUȘA vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A sugruma. Suggush. Suffoco. AC. 373. O Fig. Priimeaște sluga ta în bine, ca să nu mă sugușe pre mine fâloșii. MOL. 1695, 9r; cL PSÂLT. (1651). Etimologie: su(b) -p gușă + suf. -a. Vezi și sugușal. Cf. foitul, înăduși, năduși. SUGUȘAT adj. (Ban.) Sugrumat. Suggushat. Suffocaius. AC. 373. Etimologie: sugușa. Vezi și sugușa. SULEAGEC adj. v. suleged. SULEGED adj. (Mold.) Subțire, zvelt; delicat, fin. Și era pre chipul trupului . . . suleaged, albinei, galben. DOSOFTEI. VS. Grumadzii ti sint suleg-dzi și gingași. CANTEMIR, IST. Variante: suleagec (CANTEMIR,' IST.). Etimologie: lat. *sublicidus. SULGER s.m. v. sluger. SULGERIE s.f. v. slugerie. SULINAR s.n. (Mold.) Tub de canal pentru scurgerea apei. A: Sa- pînd^ aflară f întina aceasta ducîndu-se apa pre sulinare in cetate. VARLAAM I’ C: cf. C 1729, 69v. Etimologie: cf. ngr. solinarion. Ci. oală (1). SUMĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Sumar. în acest Testament intiiu am pus pima la toate capetele. N TEST. (1648). întliu arătăm . . .despre sure- ma psaltirii. A treia oară, despre părțile și despre rindul psaltirii. PSALT. (1651 ; cf. FOGARASI, apud TEW, s.v. sumă: VISKI, apud TEW s.v. sumă: PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW, s.v. sumă. ♦ Conținut’ în sumă sînt stihuri. N TEST. (1648). Șuma mai pre scurt iaste aceasta: 2 lucruri sini scrise într-acest psalom. SA, 18v. WPÂR 276 Variante: sumă (N TEST. 1648; FOGARASI, apuci TEW, s.v. suma;. SA, 18v; VISKI, apud TEW, s.v. sumă; PSALTIRE SEC- XVII* apud TEW. s.v. sumă). Etimologie: lat. summa; știmă < magh. summa. SUPĂR s.n. (Mold.) Supărare, necaz. Pentru ca proimiul voroavei mele cu lungimea ceva mai mult supăr să nu aducă. CANTEMIR. IST., apud TDRG. Să facă și unul și altul supăr cu închisoarea. NCL IL 294. Mare jale si supărare au căzut preste toti, făcîndu-li-se supăr de au clătit stupii îndoiți. PSEUDO-MUSTE, apud CADE; cf. PSEUDO-CO^TIN, apud CADE si TDRG; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. apud CADE și TDRG. Etimologie: supăra. Cf. bănat (2), băsău (3), p o t c ă, poți cală (1), s i c I e t. SUROMAN adj. și s.m. v. suruman. SURUMAN adj. și s.m. 1. Adj. și s.m. (Mold., Ban., Trans.) iOm) lipsit de bunuri materiale; sărac. A: Fericitu-i cela ce înțăleage spre mișel și sărăiman. DOSOFTEI, PSALTIPtE (1680). S ir imanului tu fii ajutoriu. AR, 4\ o Fig. Surumani cu sufletul. DOSOFTEI, MOL. C: Adevăr zic \oauo că aceasta văduo suromană mai multe aruncă de toți de alalți cei ce aruncară in lada suromanilor. NT 1648, 58r. Nu înfrunta pre sirimani, riad sună la ușea. ta pentru milosteniia, ci frînge plinea ta flăminzilor. CS, 36r. O muiare surumană din Șuniam să bucura pentr^u^ custul porobocului ce avea. MOL. 1695, 55v. Siroman, -e. Pauper. AC, 368. Și-ș aduc aminte de cei surumani. MOL. 17061, 801*; cf. N TEST. (1648); NT 164 8, 54v, 56\ 59v; PSALT. (1651); PS. 1651, 41r, 181r; SA, 14r, 15r, 33v 34v„ 35r; CS. 26v. 82r: MOL. 1689, 64r; VCC, 23, 25; MIȘC. SEC. XVII. 33v, 20v, 31v; CAT. B, 44; M 1704, 80v; TI (gl.); MOL. 1725, 178v < Fig. Fericiti sur umanii sufletești, că a celora iaste impărățiia ceriu- lilor. STR., 37v; cf. N TEST. (1648); CAT. B, 51. De condiție joasă. A: Te-i îmbrăcat întru a no^a^stră mestecare slabă și surumană. ANT., 83\ 2. S.m. (Mold., ȚR) Orfan. A: Să cercetăm pre cei sirimani și. pre văduve intru știrbele lor. II 1764, 17r. B: Și pre văduve le-ai trimis de- șarte și pre surumani ai chinuit. BIBLIA (1688). Am mintuit pre sărac den mina silnicului si surumanului căruia nu era ajutoriu am ajutat. BIBLIA (1688). Variante: sărăiman (DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680), siriman (CS, 36r: TL gl.: AR, 4V; II 1764, 17r), sirman (MIȘC. SEC. XVII. 20v), siroman (VCC, 25; AC, 368), siruman (N TEST. 1648; NT 164>. 56v; MIȘC. SEC. XVII, 13v), soroman (VCC, 23), suroman (NT 1648, 58r). Etimologie: sl. siromahu9 bg., ser. siromah. Vezi și surumani, surumănie. Cf. c e p 1 a c, neputincios (1), n i ș t o t o s, p e h n i t; p rost a c. SURUMANI vb. (Ban., Trans. SV) A sărăci. Deacă veți surumani să vă priimească pre voi în corturele ceale de veaci. N TEST. (1648’. Si- romenesk. Pauper fio. AC, 368. Variante: siromăni (AC, 368). Etimologie: suruman 4- suf. -i. Vezi și suruman, surumănie. Cf. mese r i. SURUMĂNIE s.f. (Ban., Criș., Trans. SV7) Sărăcie. Că toți den rămă- șițele lor aruncară, iară aceasta den surumăniia ei tot cît avu aruncă, toată 211 SVIREP civuț-Ca ei. NT 1648, 58r. Și el încă să întoarsă. . . . din bogătatea cea, fal- nică pre mare surumănie. MOL. 1695, 51v. Siromenie. Paupertas. AC, 368; cf. N TEST. (1648); SA, 2V; MIȘC. SEC. XVII, 40r. Variante: sirimănie (MIȘC. SEC. XVII, 40r), siromănie (AC, 368). Etimologie: suruman suf. -ie. Vezi și suruman, sur umani. Ci. neputință, niștotă (1), pehneală. SURUZUI vb. v. surzui. SURZUI vb. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) A agonisi, a cîștiga. a pro- cura. Imtpelro. Szeresuesk. Szerszek. LEX. MARȘ., 215. Cu voia, unul alăl- tui suruzuiră 30 de bani. MIȘC. SEC. XVII, 14r. Alduit uricu suruzui noauo. MIȘC. SEC. XVII. 31r. Noe lok ă nye szerzui. PSALTIRE SEC. XVH, apud TEW. 2, Fig. Pre Ptolomei ... în cele mai multe să f& greșit îl arată și mai ales în șiruirea ostrovului Thule. CANTEMIR, HR., s.v. siruire1. Variante: șiruire (CANTEMIR, HR., s.v. șiruire1). Etimologie: șerui. Vezi și șar, șerui, șeruitură. ^ȘERUITURĂ s.f. (Mold.) Pictură, tablou. Dumnăzăiasca icoană . .. nestrămutată din șăruitură o feriră. DOSOFTEI, VS. Fig. Chip, as- pect, înfățișare. Acestaș au sămănat cu svfijnlul loan Bogoslov la șerui- tura trupului. DOSOFTEI, VS. Etimologie: șerui 4- suf. -tură. Vezi și șar, șerui, șeruire. SERVĂNEA s.f. v. șarvana. ȘESTAC s.m. v. șășta<*. ȘETRAR s.m. v. șătrar. ȘICUI vb. (Mold.) A (se) așeza în ordine de bătaie. Cu dobe și cu surle alaiurile șicuind, pentru biruință în mare numărul oștilor sale cineva să. 2E3 ȘIE64G încrede. CI, 97. împărțind oastea pe la hatmani și șicuindu-să, au luat drept pe acea cale în carea spunea omul că, vin nepriiatinii. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol. szykowac. Vezi și șicuire. ȘICUIRE s.f. (Mold.) Așezare a oștilor în ordine de bătaie. Șicuirea oștii Impărățiii. CANTEMIR, IST. Etimologie: șicui. Vezi și șicui. ȘIGACIwadj. v. sagaci. ȘIGUBĂȚw adj. v. șugubăț. ȘIGUBINĂ s. f. v. șugubină. ȘILIC s. n. v. ișlic. ’ ȘINLĂC s. n. v. șenlic. ȘINLEC s. n. v. șeniic. ȘIPINĂ s. f. (Mold.) Viitoare, bulboană. [Hristos] to[ț] păcatul a[a]menilor astrucind în șipinile Iordanului, îndată, să sui de la apă și pre vechilul om de păcate înnoind. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. ucr. sipinnja. ȘIPURI vb. (Mold.) A se furișa, a se strecura. Lupul dară de departe prin iarbă, șipurindu-să și pre pîntece tirîindu-să, ca doară armăsar iul nu l-ar simți, spre herghelie să trăgea. CI, 99. Zlotașii, ca vai de capeteli lor. îmbla sipurindu-să si rugîndu-să mojicilor. NECULCE; cf. CAN- TEMIR, IST. Etimologie necunoscută. Cf. șipi. ȘIRAG s. n. 1. (Criș., Trans. SV) Mulțime, gloată, ceată. C: B.ă,u- lătile și greutățile s-au apropiiat ca o turmă sau ca un șireag. SA, 6r. Și- reagul jidovilor cu alenșigu viniră înaintea lui. MIȘC. SEC. XVII.. 44r. Ce să ințeleage prin beseareca sfîntă? Șireagul credincioșilor, carii după Hristos pre acest pămint supt un păstoria mare să îndireptează. PP, 27r—27v; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; SA, 5r: VISKI, apud TEW ; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; PP, 9V, Uv. //B: (Fig.) Pentru marea și minunata strălucire de toate șireagurile stelelor celor din taină se cinstește ca o împărăteasă. ANTIM. 2. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) Armată, trupă; linie de bătaie, coloană de ostași. A: Toată oastea într-un șirag tocmită ca 9000 de oameni. M. COSTIN. Fiind căpitan pre șireagul mavrilor. DOSOFTEI. VS. Enias încă oastea carea cu sine avea în șirag tocmind-o, de război și de bătaie să să apuce era gata. CANTEMIR, HR. Să lărgisă șireagurile cele de moscali, în lăture, cit alergai cu calul. NECULCE; cf. M. COSTIN, apud TEW; DOSOFTEI, LITURGHIER, apud TEW; DOSOFTEI, MOL.; N. COSTIN; GHEORGACHI. C: Și era numărul șireagului că- lărașilor doauo mii de sute de mii. NT 1648, 310r. A caldiianilor trei șireaguri viniră pre cămile și le minară acealea toate și pre slugile tale cu arma-i omorîră. C 1692, 521v. Shirag. Exercitus. AC, 368 : cf. FOGARASL apud TEW; NT 1648, 129r, 129v, 248v; N TEST. (1648); SICRIUL DE AUR; CS, 16r; C 1692, 509v. //B: Ieși om tare den șireagul celor streini de fealiu. BIBLIA (1688). Variante: sarag (N. COSTIN), sărag (GHEORGACHI), sireas (NT 1648, 129r, 129v, 248v, 310r; N TEST. 1648; M. COSTIN, apud TEW; DOSOFTEI, LITURGHIER, apud TEW; DOSOFTEI, VS: SA, ȘIREAG 284 5r. N: SICRIUL DE AUR; CS, 16r; BIBLIA 1688 ; C 1692, 509v. 521v- MIȘC. SEC. XVII, 44r; PP, 9V, llv, 27r-27v; NECULCE: ANT1M)' Etimologie: magh. sereg. CI. pol. szereg. CL li o 1 o t ă, o ș t o r o m ; o r d i e. ȘIREAG s. n. v. șirag. ȘIMNCĂs. I. (Mold.) Basma, năframă. înfățișindu-le în năfrămi șir in ce cu mirosuri, cu unsori scumpe. DOSOFTEI’, VS. Etimologie: ucr. syrynka. rus. sirinka. ȘIRLĂU s. n. (Mold.) Șiroi. Sudorile ...de pre armăsariu ca șir- laiele curea. CI, 99. Șirlaile sudorilor, izvoarăle lacremilor ... țoale cu totul in Got și în deșert se duseră. CANTEMIR, IST. Au lăcrămatu icoana Pre- cis! ii utila cit curea șirlauri și pica într-o tipsie. CRB, 162v. Etimologie: probabil formație onomatopeică. Cf. șirloi. șurloî. Cf. năboi. ȘIRUIRE s. 1. v. șeruire. ȘIȘAC subst. (Ban.) Coif, cască. Shishak. Galea. AC, 368. Etimologie: magh. sisak. ȘLAH sc n. v. șleah. ȘLAHTĂ s. 1. v. șleahtă. ȘLEAH s. n. (Mold.) Drum de mare circulație; itinerar, traseu. împărații turcești și vezirii lor, pe unde merg cu oști, fac movile în șleavul oștilor\ M. COSTIN. Era șleahul oștilor lui. CANTEMIR, HR. Au vădzut oro 4(t de turci pe șlah viind de la Camenilă. NECULCE: cf. PSEUDO- MUSTE. O Expr. A ține șleahul (cuiva) = a pîndi venirea cuiva. Au dat p^ste niște cazaci, ce ținea șleahul turcilor, din niște stînci de piatră. PSEUDO-MUSTE. Variante: șlah (NECULCE). sleav (M. COSTIN; PSEUDO-MUSTE), șlev îNECULCE). Etimologie: pol. szlak. szlach, ucr. sljah. Cf. tract (2). ȘLEAHTĂ s. f. (Mold., ȚR) Nobilime poloneză mică și mijlocie; corp de armată alcătuit din nobili polonezi. A: Nemeșii cărei le zic șleahtă nu așa de crai ascultă, cum de lege. URECHE. Așijderea și mazilimea, șlahta. și ei au rădicat cap pre un boier. NECULCE; cf. M. COSTIN. B: Multă neunire s-au făcut intre boierii leșăști și între oaste și între toată șleahta. ANON. BRÎNCOV. + (Mold.) Nobilime. Au scos craiul șleahta rusească ... de la Premișlea. URECHE. Mulți se nevoiesc, unii și cu plată, să-si facă nume de șleahtă pentru cinstea si slava acestii lumi. DO- SOFTEI, PS; cf. M. COSTIN. Variante: șlahtă (NECULCE). Etimologie: pol. szlachta. Vezi și șleahtic, șlehticie. Cf. șlehticie. ȘLEAHTIC s. m. (Mold.) Nobil polon. Pre un șleahtici l-au dătunat supt cort. URECHE. Au scris cătră capetele obuzului și cătră toți șleah- ticii. adecă mazilii. NECL-LCE; cf. M. COSTIN; NCL I, 47 ; N. COSTIN. Nobil. Să fie ... în volniciia Italiei spâni, adecă șleahtici. M. COSTIN; cf. DOSOFTEI. VS. Variante: șleahtici (URECHE). Etimologie: pol. szlachcic. Vezi și șleahtă, șlehticie. Cf. ș p a n. 285 Ș®TOR ȘLEAHTICI s. m. v. șleahtic. ȘLEAV s. n. v. șJeah. SLEHTECIE s. f.’ v. slehtieie. ȘLEHTICIE s. f. (Mold.) Nobilime. Stălut-au acesta Alexandra. ce să numiia din șlehtecia Mavrocordat, tergiman mare. NCL II, 291. ♦ Cali- tate, rang de nobil. Șlehticia și blagorodnicia cînd nu este cu fapte bune nu cinstește, ci mod virtos ocărăște pre om. AXINTE URICARIUL. Variante: șlehtecie (NCL II, 291). Etimologie: șleahtic -ț- suf. -ie. Vezi și șleahtă, șleahtic. Cf. șleahtă; n e m i ș a g. SLEV s. n. v. sleah. șLIC s. n. v. ișlic. ȘLOG s. n. (Ban.) Apoplexie. Shlog. AC, 370. Etimologie: germ. dial. Schlog. ȘOD adj. (Ban.) 1. Nebun. Shod. Stulius. Facetus. AC, 370. 2. Amuzant, nostim; ciudat, curios, bizar. Shod. Stultus. Fccetus. AC, 370. Etimologie: magh. sod. Vezi și șozi, șozie. Cf. a i u z i t,’ bolund, b u i a c (4), nerod, zălud: să- g. a c i, ș u g u i t o r, z e f 1 i u. ȘOFARIU s.m. v. salar. ȘOFĂRIE s.f. (Trans. SV) Funcția de administrator, intendent. Zise intru sine sofariul: „Ce voi face, că domnul va lua sofăriia de la mine”. N TEST. (1648). Etimologie: șofar -f- suf. -ie. Vezi și șafar. Cf. i s p r ă v n i c i e. ȘOHAN adv. (Criș., Trans. N) Niciodată. O piatră pre alta încă nu va răminea și șohan mai mult nu să va zidi. C 1692, 516V. Eu soharu de călră tine nu voiu fi indoiatu. MIȘC. SEC. XVII, 15v. Am un bărbat pră- widitu De lenea lui prea vestita Sohan nu l-am îndrăgita. CÎNTECF 6r- cf. MOL. 1695, 93r; MLSC- SEC. XVII, 81v. Etimologie: magh. soba n[em]. Cf. d ă n ă o a r ă (ni ce ~). - ȘOLTUZ s.m. (Mold.) Cîrmuitorul unui oraș. Au plătit soltuzul butea ce de vin. NECULCE. Etimologie: pol. szoltys. ȘOMÎC s.m. 1. (Ban.) Șoarece. Shornek (î.l.d. Shomek}. Mus. AC. 370. 2. (ȚR) CățeluLpămîntului, orbeț. Bleastemu-vă, pre voi, fierile ce ale de multe fea.liuri, viermii, omid,ele, gindacii, lăcustele, șoarecii si ițele și șomîlcii, și multe feliuri de muște. MOL. 1741, 378 • cf MOL 378; MOL. 1747, 186v. ’ ’ * '*’ 3. (ȚR) Cîrtiță. Tirîtoarele ce să tirăsc pre pămînt . . . nevolnica și șopirla și șomicul. BIBLIA (1688). Variante: șomîlc (MOL. 1741, 378; MOL. 1743, 378). Etimologie: cf. bg. homjak. homek „hîrciog“. Cf. h e r ț, p ăr n uș, spurc; c h i ț o r a n (2), u z i u s o- b o 1 (2).~ ’ ' ° ȘOMÎLC s.m. v. șomîc. SOTOR subst. v. șator. ȘOZJ 286 ȘOZI vb. (Ban.) A glumi, a face comicării: a se prosti. Shodzesk. Face'ias misceo. Stultizo. AC, 370. Etimologie: șod -j- suf. -i. Vezi și șod, șozie. Cf. ș u g u i: a 1 u z i, b o 1 u n z i. ȘOZIE s.f. (Ban., Trans. SV) Vorbă ori faptă caraghioasă. Shodzie, Facetiae. Stultitia. AC, 370. Ce iaste păcatul din șozie? PP, 87v. Cind din gluma minte au din șozie, au care-i spre vrun folos. PP, 87v. Etimologie: șod -f- suf. -ie. Vezi și șod, șozi. Cf. mascara (1), m î n i e c i t u r ă, pe li van ie, șagă, ș e g n i e,w t ă m ă ș a g, t ă m ă ș e a 1 ă. ȘPAGĂ s.f. (Mold., ȚPv) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu șpaga a mină in gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat spăgile, NECULCE. Au intrat în Iași cu mare alai și cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA ; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos șpaga și l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzind straordinariul și ceialalți, au scos șpăgile să se apere. IM 1730, 102r. Variante: spagă (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. spaga. ȘPAN s.m. (Ban., Trans. SV) Nobil care stăpînea sair administra un țin ut. Cine va tine vrăji, aceia să să de șpanilor, să nu să vor lăsa. SAVA, AȘEZĂMÎNTURILE. Din mila . . . șpanului săcuilor. SA, 2r. Ishpan. C asiei? anus. Comes. AC, 344; cf. PP, 3. ◄► (Mold.) Nobil. Izvoriia den toată lumea la Italiia, pentru să fie in volniciia Italiei șpan, adecă nemiș, cum dzic teșii șlehtici. NCL I, 47; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. Variante: ișpan (AC, 344; PP, 3). Etimologie: magh. spân, ispân. Cf. ș 1 e a h t i c. ȘPEC s.n. (Ban.) Slănină. Shpek. AC, 370. Etimologie: germ. Speck, magh. spek. Cf. lard. ȘPILĂ s.f. (Ban.) Cărămidă. Shpile. Later. AC, 371. E 1 i mol ogi e n e c u n os cu t ă. Cf. t e g 1 ă. ȘPÎRCUI vb. v. spîrcui. ȘPÎRCUIT adj. v. spîrcuit. ȘTAP s.m. (Ban.) Băț. Baccidus. Slâp. Pâlcza. LEX. MARȘ., 180. Etimologie: ser. stap. germ. Stal). Ci. botă, m a t r a c, pălită. șTIR adj. (Ban.) Acru. Shtir. Acerbus. AC, 372. Etimologie: cf. știr „plantă erbacee" (< bg., ser. știr], știros „acru". Vezi și știros. CS. știros. ȘTIROS adj. (Olt.) Acru, astringent Să- bea apă de scorțișoară ori zeamă de rodii acre, ori de alte poame răcoroase și sliroase [marg. știroase}. AIDE 132r. Iar alifie să facă acest fel: miez de curmale, flori de melilot, vlrfuri de mlin și dă mușățel, șofran, zmirnă muiată in vin vechiuși știros. MD2,6V. Variante: stiros (MD1, 132r). Etimologie: știr „plantă erbacee" (< bg., ser. știr) 4- suf. -os. Vezi și știr. Cf. știr. 287 ȘUGUBĂȚ ȘTIUBEI s.n. (Mold.) Stup primitiv. Ursul . . . toate ștubeiele cu miere fără nici o sfială fărîma. CANTEMIR, IST. In știubeiu toate albinile unui d^o^mnu a sluji videm. Deci că- albinile nu sintu fără cap în știubeiu. nu iaste cu cale oamenilor a fi fără domnu în republică. NCCD, 292 : ci. NE- CULCE: FL. D 1754-1762, 66v. Variante: ștubei (CANTEMIR, IST.; NECULCE). Etimologie: stiob (< ucr. Slovb, stub) 4- suf. -ei. Cf. u 1 e i2. ȘTIUC s.n. (Olt., Trans. S) Bucată, parte dintr-un întreg. B: Să mănince cu bună rinduială la vremea lui, nu cu pornire și cu pripă, nici deodată știucul mare și neamestecat. MD1, 131r. C: Odinăoară. era un corb într-un copaci si ținea, in gură un știuc de caș. FL. D 1693, 26r. Ceale cinci știucuri de tămîie intr-insa pusă însămnează ceale cinci rane a lui Hristos. PP, 136r. Etimologie: germ. Stiick. Vezi și știuculeț. Cf. d ă r a b. ȘTIUCULEȚ s.m. si n. (Olt.) Diminutiv al lui știu c. Pune pe foc vreo citeva ștuculețe de lemnu de frasin verzi. MD1, 73v. Taie pelin dă cel albii știuculeți mici și le pune într-o oală. MD1, 140v. Să ude un știuculeț de pline în apă fHartă și să mănince. MD1, 142v. Variante: ștuculeț (MD1, 73v). Etimologie: stiuc -j- suf. -ulei. Vezi și știuc. Cf. ț î r ă. ȘTIUPI vb. v. stupi. ȘTIUPIT s.n. (Mold.) Scuipat. Ochii orbului din naștere spălind. prin șliupit și tină le deschide luminile. CANTEMIR, HR., s.v. stupit. Etimologie: știupi. Vezi și stupi, știupitură. ȘTIUPirURĂ s.f. (Mold.) Scuipătură. Știupitură iarăși îți înghiți. CANTEMIR, IST., s v. stupitură. Etimologie: știupi suf. -tură. Vezi și stupi, știupi.t. ȘTOIT vb. v. stupi. ȘTUBEI s.n. v. știubei. ȘTUCULEȚ s.n. v. știuculeț. ȘTUPI vb. v. stupi. ȘUGUBĂȚ adj. (Mold.) 1. Ucigaș, criminal. Acesta au gonit din be- searică pre-mpăratul Numerian că era șigubăț, că ucisease pre fihd îm- păratului perșilor. DOSOFTEI, VS; cf. DOSOFTEI, MOL. <> (SuLsîan- tival) Un negutătoriu cu aur mult trecind pre acolea, l-au ucis un șugubăț. DOSOFTEI, VS. 2. Periculos, primejdios; viclean, perfid. Mult mă mir, atita cd ești de amăgitoare, mincinoasă și șugubață, cum te Dumnedzău rabdă. CD 16UL V. Variante: șigubăț (DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. dusegubici. Vezi și șugub ină. Cf. a iii i c, a m ă g e 1 n i c, a m ă g e u, b a 1 a m u t, c e 1 a. r- n. i c, celui tor, h a m i ș, h î t r u (2), în celui to r, m a r g L i o 1, măiestret opacilor, ș u v e a 1 n i c, telpiz. ȘU^EBINĂ 288 ȘUGUBINĂ s.f. 1. (Mold.) Faptă gravă, nelegiuire, în special omu- cidere, tîlhărie sau adulter. Vornicul cel mare de Țara de Sus, giudecă- tor iu tuturor den tară, cine au strimbătăți și globnic de morti de om și de șu~ gubini ce să fac la partea lui. URECHE; cf. URECHE, 70. 2. (ȚR) Amendă percepută pentru omucidere, tîlhărie sau adulter. Ține pre acest voinic la tine, iar de va scăpa și va fugi, tu in locul lui vei fi, sau vei plăti șugubina. NEAGOE, ÎNV. Variante’: șigubină (URECHE, 70). Etimologie: deșugubină (< dușegubină < sl. dusegubina}. Vezi și șugubăț. Cf. b e z a c o n i e; h a t a 1 m. ȘUGUI vb. (Mold., Ban.) A glumi. A: Norocul așe de aspru cu mu- ritorii șuguiaște, cit, de multe ori, celea ce și cu ochii li-ar înghiți, nici cu nasul nu-i lasă a le mirosi. CI, 96. Mai multu îi videm pre dînșii pierdzind vremia suguind. NCCD. 328. Să nu suguiască cu domnii sau cu boierii cei mari. B’ 1774, 59v; cf. AP. 1646, 43r’; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; B 1775, Hlr. O Expr. A nu îi de a șuguire cu cineva = a trebui luat în serios. Nu era de a șuguire cu el. M. COSTIN. 0: S(h)eguesk. [Jocor]. AC, 367. Shuguiesk. locor. AC, 372. Variante: șegui (AC, 367). Etimologie: șagă -F suf. -ui. Cf. bg. Seguvam se. Vezi și șagă, șăgaci, șeganie, șuguitor. Cf. ș o z i. ȘUGUITOR adj. (Ban.) Glumeț. Shuguitor. locosus. AC, 372. Etimologie: șugui -F suf. -tor. Vezi și șagă, șăgaci, șeganie, șugui. Cf. șăgaci, șod (2), z e f 1 j u. ȘUMĂ s.f. v. sumă. ȘUMEN adj. (Mold.) Beat, amețit de băutură. Ca din somn sări, Domnul rumăn Ca de vin ce-i aburit și șumăn. DOSOFTEI, PS. Etimologie: sl. suminu. Cf. b e ț i ț. ȘUPI vb. (ȚR) 1. A se repezi, a se năpusti. Cum le aduc banii și pun- gile, N șupesc dă le numără ei sihguri. ÎNV. 1642, 10r. 2. A bate, a lovi; a schingiui. Trupul acesta ce iaste împotrivă lui Dumnezeu și a multe răutăți și vinovat, cătră omorlrea caznelor a-l șupi și cu Isus Hristos a se răstigni. C 1688, 425r. 3. A răpi, a fura; a lua. Razhihaju, șupesc, jăhuiesc. — Uhapleetu, șupeaște, apucă, răpeaște. ST. LEX., 304. Iară ea, sărind. îndată șupeaște cile una dintr-însele și cu aceaea să. hrăneașle. F 1700, 258r; cf. LEX., 68r; LEX. 1683, 13r; E 1717, 158\ O Fig. Neaducîndu-și ei aminte de toate, jude- cară spre moarte, supindu-si ei spre vinzarea lui pre unul den ucenicii lui. VI 3671, 70v; cf. VI 1673, 42r; VI 1700, 42v; VI 1779, 151v. Etimologie necunoscută. Cf. germ. dial. schuppen „a înghionti, a îmbrincU. Vezi și șupire, șupitor. Cf. s t o r o h ă n i, z m i c u r a. ȘUPIRE s.f. (ȚR) Răpire. Histenie. Șupire, jefuire. MARDARIE, 273. Să nu bag nici intr-un chip mîntuitoarea sămință să o puiu să fie de răpire și de șupire pasărilor și godinelor. VI 1671, 52r. Eu sînt Dumnezeu cela ce iubesc dreptate si cela ce. nu iubesc supirea cu nedreptate. P. 7V; cf. VI 1700, 31v; VI 1745, 424v. 289 ȘUTAI Etimologie: șupi. Vezi și șupi, șupitor. ȘUPITOR adj. (Olt.) Răpitor. (Substantival) Histniki. Șupitoriu, jefuitoriu, tîlhariu. MARDARIE, 273. Etimologie: șupi 4- suf. -tor. Vezi wși șupi, șupire. ȘURĂ s.f. (Mold., Ban., Trans. SV) Șopron. A: Pe Struțocamilă într-o șură inchidzind, mîncarea și băutura la măsură îi orinduiră. CAN- TEMIR, IST. C: Griul strîngeți in șura mea. N TEST. (1648). Li-i plină de griu șura. VCC, 19. Shure. Horreum. AC, 373. Horreum. Sura. Csur. LEX. MARȘ., 213. Etimologie: germ. dial. Schâr5 sas. Schyren. Cf. poiată (1). ȘUTEALĂ s.f. (ȚR) Lingușeală, măguleală; ademenire. El cu multe amăgele și șuteale și cu greale jurăminturi să lega cu boiarii carii era de acel neam că nu-i va omori, nici nu le va face nice o nevoie. N 1682, 19v. Și voi, bărbaților, nu vă plecareti sutealelor muierilor voastre. C 1688, 42 lf; cf. ANON. CANTAC.; N 1727,’ 156r. Etimologie necunoscută. Vezi și șutili, șutilire, șutilitor. Cf. p o h 1 i b u i t u r ă, șutili r e. ȘUTELI vb. v. șutili. ȘUTELITOR s.m. v. șutilitor. SUTEU s.m. (Ban.) Brutar. Furnarius. Suteii. Pitar. Suto. LEX. MARȘ., 210. Etimologie: magh. 8iit6. Cf. m a g u p e ț. ȘUTILI vb. (ȚR) A măguli, a linguși; a amăgi. Să o șutilească pină va pleca singură cu sine, de să va da spre dezmierdări unea bărbaților. ÎN- DREPTAREA LEGII. Laskaju. Șutilesc. LEX. 1683, 30r. Nu să află ca aceia ce îmbunează și șutelesc pre ceia ce au puteare pentru ca să-i dăru- iască și să-i ospeteaze. ALB., 67r; cf. MARDARIE, 165. Variante: șuteli (ALB., 67r). Etimologie necunoscută. Cf. șuteală. Vezi și șuteală, șutilire, șutilitor. Cf. a măguli, ciocotniți; lăscui. ȘUTILIRE s.f; (ȚR.) Măgulire, amăgire, înșelăciune. Laskanie. Su- tilire. MARDARIE, 164; cf. LEX., 124r; LEX. 1683, 30r. Etimologie: șutili. Vezi și șuteală, șutili, șutilitor. Cf. p o’ h 1 i b u i t u r ă, șutea lă. ȘUTILITOR s.m. (ȚR) Persoană lingușitoare, nesinceră. Laskateli. Șu- telitoriu. MARDARIE, 165. La(s)katel. Șutilitoriu. LEX. 1683, 30r. Variante: șutelitor (MARDARIE, 165). Etimologie: șutili-j-suf. -tor. Vezi și șuteală, șutili, șutilire. Cf. a m ă g u 1 i t o r, p o h 1 i b u i t o r. ȘUVAI s.n. (Mold.) Eschivare, pretext, subterfugiu. Să n-aveți în- tr-aceasta nice un șuvai. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. șuvai. Vezi și șuvăi, șuvăială, șuvealnic. Cf. ș u v ă i a 1 ă. ȘUVĂI 296 ȘUVĂI vb. (Mold.) A se eschiva, a căuta pretexte; a încerca să ter- giverseze, ocolind adevărul. A: Acela ce va lua ceva vreun lucru cu voia acestuia giudeț, nu va putea să șuvăiască, să nu plătească ș-alt preț. PRAV. Zise [împăratul] ca să șuvăiască: „Nu să cuvine împăratul să vorbască cu femei'. DOSOFTEI, VS. Cela ce suvăiaste de-a-nvătarea cădea-va în reale. DP, 13r.//B: cf. MARDAR1E, 117 ; ÎNDREPTAREA LEGII. >A (se) disculpa. A: Nunta ce să va face intre obrazul cel răpitoriu și aceii răpite, suvăiaste răpitoriu! și scapă să nu să omoară. PRAV. Muiarea poate șuvăi că n-au știut sminteala nuntei sale. PRAV.//B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: sl. *ăavati, bg. savam. Vezi și șuvăi, șuvăială, șuvealnic. Cf. cura (2). ȘUVĂIALĂ s.f. (Mold.) Eschivare, pretext, subterfugiu. A: Cînd nu vrea muiarea să îmbie după bărbat, ce va îmbla cu șuveale . . ., nu i să vor prinde aceastea șuveale. PRAV. Din asupreală gînduri de șuvăială și cu- vinte de răsuflare se scornesc. CANTEMIR, IST. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. ^Tergiversare. A: Fără nici de un fial de șuveale toți citi vor fi să vor cearta de la giudeț. PRAV. II B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Variante: șuveală (PRAV.). Etimologie: șuvăi + suf. -eală. Vezi și șuvai, șuvăi, șuvealnic. Cf. ș u vwa i. ȘUVEALĂ s.f. v. șuvăială. ȘUVEALNIC adj. ’(Mold.) Ipocrit, perfid. Zeves . . . iaste mincinos, amăgeu și măiestreț și șuvealnic. DOSOFTEI, VS. <> (Substantival) A- ceasta o feace spurcatul cu vicleșug pentru sine ca un șuvealnic. DOSOFTEI, VS. Etimologie: șuvăi + suf. -elnic. Vezi și șuvai, șuvăi, șuvăială. Cf. a 1 n i c, a m ă g e 1 n i c, amăgeu, b a 1 a m u t, celarnic, c e 1 u i t o r, h a m i ș, hîtru (2), î n c e 1 u i t o r, mar ghiol, măiestreț, o p ă c i t o r, ș u g u b ă ț (2), telpiz. TABLA s.f. (Mold.) Tavă. Și el îndată să sculă și-mi luă tablaoa din cap și. o aruncă cu totul gios. H 17792, 82 . Etimologie: tc. tabla. Cf.' s îwii ie. TABLĂ s.f. (Mold.) Ogor, tarla. Atita cîmpul cu otavă înverzea, cît ochilor, preste tot, tot o tablă de zmaragd meree a fi se părea. CANTEMIR, IST. Etimologie: lat. tab(u)la5 magh. tabla. Cf. a g r u. TACÎM s.n. (Mold.) 1. Harnașament. S-au adus și cal împărătesc cu tacîmul lui. GHEORGACHI. Au îmbrăcat pașa pe Paladicu blană de samur . . . trăgîndu-i si un misir a pașăi cu frumos tacîm la scară. PSEUDO- E. KOGĂLNICEANU. 2. Cortegiu, alai, suită. Domnul în toate zilele mergea cu tot tacîmul.. său și cu boiarii cei mari și numai cu alaiul levenților la Frumoasa. GHEOR- GACHI. Mergînd și în Iași cu tacîm domnesc, îmblînd pe la toate, mănăs- tirile, de s-au închinat. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: -tc. takim. Cf. raft; t a i f a. *TAGĂ s.f. (Mold., ȚR) In loc. vb. A prinde tagă, a-i fi tagă (de . > ) = a nega, a contesta. A: De cuvînt dirept tu prinzi tagă. DOSOFTEI/ PS. De giudețul tău nu ... mi-i tagă. DOSOFTEI, PS. B: Fiecine ce va prinde^ tagă de zapis sau de iscălitura lui să fie lipsit și gol de cinstea ce va avea. ÎL, 19. O (Mold.) Loc. adv. Fără tagă = fără șovăire. Multă- mescu-ți cu inemă întreagă, slăvindu-ți sfînt nume fără tagă. DOSOFTEIj. PS. Fără tagă propoveduind cuvîntul și făcînd multe minuni, au întors pre mulți la credință. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. tăgădui. Cf. t ă g a d ă, t ă g ă d a ș. TAHMEN s.n. v. tahmin. TAHMIN s.n. (Mold., ȚR) Socoteală, deviz aproximativ; aproxi- mație. A: Tahmin s-au făcui de cei ce s-au omorît. IM 1754, 73v. Să nu fie^ nimine scutit de această slujbă, făcînd și tahmen. PSEUDO-E. KO- GĂLNICEANU. B: Tahmin s-au făcut de cei ce s-au omorît. IM 1730, 103v. Z^eciuiala zapciului să se socotească cu tahmin de oameni cu stiintă. PRAV. COND. (1780). Variante: tahmen (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. tahmin. TAIFA s.f. (Mold., ȚR) Grup, ceată, alai. A: Au întrat ceauș-bașa și hazichiul cu taifaua lor. ĂXINTE UR1CARIUL. Alaric .. . . au trecut TAINĂ 292 cu taifaua lui după ceilalți la Italia. GANTEMIR, HR.; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: S-au gătit cu casa lui si cu toată taifaua domneaste. R. POPESCU. Etimologie: tc. tayîa. Cf. tacîm (2.). TAINĂ s.f. (Mold., Trans. N) Ascunzătoare. A: Au zis Laskii lui Despot... să iasă de la taina unde era închis. URECHE. Stau tainele și pînă astăzi deșarte, unde au fost ace avere. NECULGE. C: Iară pre Ar- chirie îl băgă la o taină mare și adîncă. AA SEC. XVIII2, 66r. Etimologie: sl. tajna. TAMBUR s.n. v. tambură. TAMBURĂ s.f. (Mold.) Instrument muzical. începind din gură a cînta versul cit și zicătura tamburii. H 1771, 82v. I-au dat în mină o tam- bură și au început a cînta. H 17791, 150r. Fata cu tamburul de udugaci. H 17792, 76v. Tine în mină o tambură. H 17792, 76v; cf. N. COSTIN; NECULGE; H*17792, 84r. Variante: tambur s.n. (N. COSTIN; H 1771, 82v; H 17792, 76v, 84r). Etimologie: ngr., tc. tambura. TANĂU s.m. (Ban., Criș.) Martor (la judecată). Pîreaște fratele său și-și vinde vecinul său cu hămișagul și cu tănăi minciunoși. C 1692, 507r. Viniră cu doi tanăi strîmbi. MIȘC. SEC. XVII, 18r. Teneu. AC, 374; cf. MIȘC. SEC. XVII, 50r. Etimologie: magh. tanu. TANIER s.n. (Ban.) Obiect de formă circulară; disc. Tenyer. Discus. Orbis. AC, 374. Tinyer. Discus. Orbis. AC, 374. Orbis. Lume. Tânyer. Vi- lagh. Tânyer. LEX. MARȘ., 252. Variante: tănier (AC, 374), tinier (AC, 374). Etimologie: magh. tânyer. TAR s.n. (Mold., Olt., Gris., Trans. SV) Povară. A: Nice hiece cal încalecă husarii, ce tot cai mare, groși să poată birui tarul. M. COSTIN; cf. MOLITVENIG (c. 1650—1675). <> Fig. Să-ș lepede deasupra sa tarul păcatelor. VARLAAM. B: (Fig.) O mie de talere se grăiaște tarul păcatelor. PRAV. GOV. C: Tarul și muncile toate geameți de mine. MOL. 16761, 20v. Voi știți că cine tarul său va purta și cine al său răspuns va da înaintea lui Dumnăzău. G 1692, 545r. Să nu lăsați tar și ponoslu după mine și după sufletul mieu. MOL. 1695, 100r. Totu tarul tău elu-l va purta. MIȘC. SEC. XVII, 92v; cf. MIȘC. SEC. XVII, 66v; AGYAGFALVI, apud TEW.// B: cf. ST. LEX., 305. Etimologie: magh. tar. Vezi și întărât, tăroasă. Cf. t ă r h a t. TARCONI s.n. (Ban.) Piatră semiprețioasă cunoscută și sub numele de granat (Pyrethrum parthenium). Tarkony. Pirethrum. AC, 373. Etimologie: magh. tarkony. TĂBLIȚĂ s.f. (Mold.) Șa. îl pusără călare pre un asin legat pre samar [marg.: tarlM] cu funia. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. tarnica. TAXIM s.n. (Mold.) Cîntec popular executat la cobză sau la scripcă. Iar fata începu a face un taxim foarte minunat. H 17792, 76v. Etimologie: tc. taksim. TĂBLUȚĂ s.f. (Ban.) Tăbliță. Teblucze. Tabella. AC, 373. Etimologie: tablă + suf. -uță. 293 TĂMĂȘEALĂ TĂCĂTOR adj. (Mold., Trans. N) Tăcut, morocănos.^ A: (Fig.) Vre- mea . . . care, precum poroapii poropitoare, așa tăcerii tăcătoare, cumpeni- toare și giudecătoare pa fi. CANTEMIR, IST. C: Da singură-s tăcătoare și cu inimă plingătoare. CÎNTECE, 10v. Etimologie: tăcea + suf. -ător. TĂFĂRAGĂ s.f. (Ban.) Brînză de vacă. Teferage. Caseus paccinus. AC, 373. Etimologie: bg. tvarog. ♦TĂGADĂ s.f. (Mold.) Negare, contestare. Și greșealele-mi știi de 'grămadă. Că de tine nu-mi iaste tăgadă. DOSOFTEI, PS. Din care lucru din tăgadă mărturisire adepărului, de cind zicem. CANTEMIR, IST. Etimologie: tăgădui. Cf. t a g ă, t ă g ă d a ș. TĂGĂDAȘ s.n. (Trans. SV) Negare, tăgadă. Pre omu-l duce pre tă- gădașul lui Dumnezău. PP, 4r. Etimologie: magh. tagadăs. Cf. t a g ă, tăgadă. TĂLMĂSAG s.n. v. tămășag. TĂLPĂLUI vb. (Ban.) A tălpui. Telpeluiesk. AC, 374. Etimologie: magh. talpalni. TĂLPIJIC s.n. (Mold.) înșelăciune, viclenie, fățărnicie; șiretlic. Men- ciuneli, tălpizicurili nu le iubie, la aperi nu era lacom. NECULCE. N-au stătut cucoș fără creastă, niciAogoș fără tălpijic. B 1774, 20r. Tălpijicul lui Bertoldo ca să nu se plece împăratului. B 1774, 32v. Variante: tălpizic (NECULCE), tălpizlîc (NECULCE). Etimologie: tc. telbislik. Vezi și tălpizie, telpiz. Cf. a Iniei e, aslam, celărnicie, celșag, celuitură, geambașie, hămișag, hîtrie (2), marghiolie, me- teahnă, poznă (2), * t ă 1 p i z i e. TĂLPIZ adj. v. telpiz. TĂLPIZIC s.n. v. tălpijic. TĂLPIZIE s.f. (ȚR) înșelăciune, vicleșug. Turcii. . . înloarsără sfatul lor cel trufaș a începe să să poarte în meșteșuguri si în tălpizii. R. GRECEANU. ' ' Etimologie: tălpiz + suf. -ie. Vezi și tălpijic, telpiz. Cf. alnicie, aslam, celărnicie, celșag, celuitură, geambașie, hămișag, hîtrie (2), marghiolie, meteah- nă, ț ă 1 p i j i c. TĂLPIZLÎC s.n. v. tălpijic. TĂMĂȘAG s.n. (Mold.) Glumă; vorbă hazlie. Fiindu cam bolnapă, pohtește să se zăbopască cu tămășagurile lui. B 1774, 38v. S-au pesălit de tămășagurile lui. B 1775, 58r; cf. B 1774, lv. Variante: tălmășag (B 1774, lv). Etimologie necunoscută. Vezi și tămășeală. Cf. mascara (1), mîniecitură, pelivănie, șagă, șe- ganie, șozie, tămășeală. TĂMĂ ȘEALĂ s.f. (ȚR) Bufonerie; glumă. H: Șăd oamenii de cernut frămîntă, tind pe lopată, bagă în cuptoriu, scot, aruncă pre la oameni de TĂMÎIA 294 fac tamașale. IM 1730, 15v. Carii avea și veaverițe vii, și vulpi avea, și lupi umpluți cu fin, de făcea tamașale. IM 1730, 15v.//Ă: Fac tamașale, IM 1754, 10r. Făcea tamașale. IM 1754, 10r. Etimologie: cf. tămășag. Vezi și tămășag. Cf. mascara (1), m î n i e c i t u r ă, p e 1 i v ă n i e, șagă, ș e g awn ie, șozie, tămășag. TĂMÎIA vb. (Mold.) A se’închina (unei divinități), a adora; a aduce jertfă. Nu te închini dumnedzăilor noștri și să-i tămîiedzi ca și noi? VAR- LAAM. Să nu lase să să-nchine oamenii lui viu D[u]mn[e]zău, ce idolilor și dracilor să tămiieze. DOSOFTEI, VS. Etimologie: tămîie + suf. -a. TĂNIER s.n. v. tanier. TĂRHAT s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Greutate, sarcină, povară. Șă- zînd spre asin și desupra mînzului și asinei învățată supt tîrhat. N. TEST. (1648). Tras-am de supt tărhat umărul lui. PSALT. (1651). Onus. Terhat. Terh. LEX. MARȘ., 232. 0 Fig. Tărhatul răotăților loru noi-l purtăm. MIȘC. SEC. XVII, llv. Să nu fim noi țara dracului, . . ., păcatul necre- dintei^ tărhat a grozniciei. MIȘC. SEC. XVII, 60v; cf. MIȘC. SEC. XVII, 100v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. terhet (ac. al lui terh). Cfw. tar.w TĂROASĂ adj. f. (Trans. SV) însărcinată. Au pornit lacov cu mu- ierea lui cea tăroasă. SICRIUL DE AUR. Etimologie: tar + suf. -oasă. Vezi și întărât, tar. Cf. gr e ci o as ă, greoaie. TĂRTAZ s. m. și-n. (Mold., Trans. SV) Cărticică, caiet, condică. A: Am mai adaos la această istorie și niște trătaje moschicești, tiparnice1. N. COSTIN. Și la oamenii cei înțelepți în loc de rîs să socoteaște aceaste mici tărtaze, după cum iaste această cărticică, a le arăta cu lungă înainte cuvîntare. ÎP, 8r. C: Și ș-au lăsat călimările și tratajii și scaunul. ÎVM, 216r. Variante: trataj s.m. (ÎVM, 216r), trătaj s. n. (N. COSTIN). Etimologie: ngr. tetrădion, sl. tatrati, tetradi. totradî. TĂRZĂMĂNIE s. f. v. tergimănfe. TĂRZIMAN s. m. v. tergiman. TĂTĂIȘĂ s. f. (Ban.) Cumnată. Tatajshe. Uxor fratris. AC, 373. Teteishe. AC, 374. Etimologie necunoscută. Gf. t e t ă. TĂTĂRĂZA vb. (Ban.) A drege, a repara. Teteredz. AC, 374. Etimologie: magh. tatarozni. TĂU s.n. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) Lac, iezer. A: Rumpse în pustie apă și tău în pămînt însătat. DM, 2r; cf. DPRS, 132r. C:_ Vor vedea oamenii cei răi tăul celu de focu. MIȘC. SEC. XVII, 124r. Teu. Stagnum. AC, 374. Să mă ducă în rai cu diboli si în tău cu îngeri. OG, 388; cf. N. TEST. (1648), apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; VISKI, apud TEW; LEX. MARȘ., 222, 237. ♦Prăpastie, abis, genune. A: Iară aceia ce-mi cearcă răul, Fără de veaste să-i soarbă tăul. DOSOFTEI, PS. Sări șearpele gios în căscătura tăului și cădzură dea- lurile îmbe preste searpe, de vindecară tăul si-l asămănară de să feace șes. DOSOFTEI, VS/ 295 TENCHI Etimologie: magh. to. Vezi și tăușor. Cf. r î b n i c . TĂUSOR s. n. (Ban.) Diminutiv de la' tău. Teushror (l. -shor). AC, 374/ cf. LEX. MARȘ., 222. Etimologie: tău + suf. -ușor. Vezi și tău. TĂVĂLIC s. m. sau n. (Mold.) Tăvălug. Un . . . rătund tăvălic de piatră poate să stea? CD 1698, 36r; cf. CD 1770, 441. Etimologie: cf. tăvăli. TEARFĂ s. f. (Mold.) Zdreanță. Tot bețivul și curvărețul va meseri și să va îmbrăcă în tearfe rupte și-n drantii reale. DP, 24v. Căra lutul cu poalile lor sau cu alte terfe sau rogojini rupte. VP, 65r. Haricliia și Calasir întîi își schimbă portul ca săracii, făcîndu-să oameni proști prin tearfile ce era gătite mai înainte. I, 9r. El era îmbrăcat cu tearfele ceale proaste. I, 17r; cf. DOSOFTEI, VS.; AETHIOPICA. Etimologie necunoscută. TEFERICIE s.f. (Mold., ȚR) Petrecere, distracție, desfătare. A: Cu ceale cinsti și tefericii multe să hămeisă de nu pute să să mai grijască ne- mic. NECULGE. B: Dacă o văzu Priiam împărat atîta avuție, foarte i-au părut bine și făcură veselie și tefericie multă. IT 1758, 127r. Etimologie: cf. tc. tefemiș „plimbare, excursie“. Cf. vigășag, zăbavă, zăiafet, zefchi. TEGLĂ s. f. (Ban.) Cărămidă. Tegle. Later. AC, 373. Etimologie: magh. tegla. Cf. ș p i 1 ă. TELPIZ adj. (Mold.) Viclean, prefăcut, șiret. Samănă să fie niște tălpizi, de vreme ce au aprins rogojina în cap. AXINTE URICARIUL. Dumitrașco-Vodă, fiind grec tălpiz și fricos, . . . pune pricini asupra boie- rilor. NECULCE. Iar țăranul tălpiz . . . îndată au aflat un vicleșug nou. B 1774, 16r. Ele foarte s-au defăimat prin lucrare telpizului Bertoldu. B 1774, 29v; cf. B 1774, 5r, 23v. O (Substantival) Atunce împăratul au cunoscut că este tălpizul lălpijilor. B 1774, 32v. Forme gramaticale: nom. pl. tălpiji (B 1774, 32v). Variante: tălpiz (AXINTE URICARIUL; NECULCE; B 1774, 5r, 16r, 23v, 32v). Etimologie: tc. telbis. Vezi și tălpijic, tălpizie. Cf. a 1 n i c, a m ă g e 1 n i c, a m ă g e u, b a 1 a m u t, c e 1 a r- nic, c e 1 u i t o r, h a m i ș, hîtru(2), înceluitor, mar- ghiol, măiestre ț, opăcitor, șugubăț (2), șuvealnic. TEMĂTURĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Teamă, spaimă, frică. Nu cin- stesc muiarea pre înțelepciune, pre smerenie, pre buneațe, nice pre temătura dumnezăiască. SA, 75v. Temeture. Timor. AC, 374. Etimologie: teme + suf. -ătură. Cf. t i m o a r e. TENCHI s. n. (ȚR) Măsură de greutate. Fierbe-l într-o ulcea smăn- țuită ... cu un tenchiu de cuișoare întregi. CARTE DE BUCATE. Etimologie: tc. tenk. TENGHELIȚĂ 296 TENGHELIȚĂ s. f. (Ban.) Sticlete. Tengelicze. AC, 374. Etimologie: magh. tengelice. TENGIRE s.f. v. tingire. TEPTIL adv. (Mold., ȚR) Deghizat, travestit, costumat (pentru a* nu fi recunoscut). A: Mergînd însuși... în uliță, teptil, bat, au nimerit pe niște beți, s-au întărtat sfadă între dînșii și într-acea sfadă, au rănit pre craiul. N. COSTIN. Iară Dumitrașco hatman au fugit teptil preste Du- năre. NECULCE. Să margă împreună cu ficiorul tău tiptili pe la alte țeri, H 17792, 91v; cf. PSEUDO-AMIRAS. S-audus teptil în cai de poște pînă în țara lui. R. POPESCU. O (Adjectival) A: Craiul Stanisiao au început ... să nu mai fie neștiut și teptil precum îl apucase vremea. AXINTE URICARIUL. Să ne dai voi să mergim . . . cu chip teptil pintr-alte țeri. H 17792, 91r; cf. H 17792, 74v, 75r. Variante: teptiliu (H 17792, 74v), tiptili (H 17792, 91v), tiptiliu (H 17792, 75r). Etimologie: tc. tebdil. TEPTILIU adv. v. teptil. TERDZIMĂNIE s. f. v. tergimănie. TERGIMAN s. m. (Mold., ȚR) Tălmaci. A: Au fost om vestitu pe acele vremi și tergiman mare la împărăție. NCL II, 291. Dupe aceaea au trimis de au prinsu pe toti tergimanii solului si i-au adus la veziriul. IM 1754, 6V; cf. M. COSTIN; NCL I, 51; NECULCE; PȘEUDO-E. KO- GĂLNICEANU. B: Era atuncea mare terziman al împărățiii. R. POPESCU. Au prinsu pe toți tergimanii solului. IM 1730, 10v. Variante: tărziman (NECULCE), terziman (M. COSTIN; NECULCE; R. POPESCU). Etimologie: tc. tercuman. Vezi și tergimănie. Cf. d r a g o m a n. TERGIMĂNIE s. f. (Mold.) Funcție de tergiman. Slujind Porții 12 ani în slujba tergimăniei, au sosit și la domnia țării Moldovei. N. COS- TIN. S-au întorsu la slujba sa, în Țarigrad, la terdzimănie. NECULCE. Au șăzut amîndoi la voroavă, fiind cunoscuți și vechi prieteni încă din tăr- zămănie. GHEORGACHL ț Variante: tărzămănie (GHEORGACHI), terdzimănie (NECULCE). Etimologie: tergiman + suf. -ie. Vezi și tergiman. TERSANA s. f. (Mold., ȚR) Șantier naval. A: Au înghețat bogazul mării spre tersana. IM 1754, 7V. B: Au înghețat bogazul mării spre tersana* IM, 1730, 12r. Etimologie: tc. tersane. TERZIMAN s. m. v. tergiman. TESLAR s. m. (Mold., ȚR) Dulgher. A: losif teslarul. DVS, llv; cf. DOSOFTEI, VS; NCCD (gl.). 0 Fig. Nu știu mila și credința tes- larii răutăților. DP, 4r. B: Nu este acesta fiul Măriei si al teslariului lo- sif? MĂRG. 1746, 205v; cf. MARDARIE, 257. Etimologie: teslă + suf. -ar. Vezi și teslărie. Cf. aci, a s t a 1 o ș. TESLĂRIE s. f. (ȚR) Dulgherie. Lucrurile teslăriei leamnelor. BI- BLIA (1688). 297 TIPIRE Etimologie: teslar 4- suf. -ie. Vezi și teslar. TESLIM s. n. (Mold., ȚR) în expr. A face teslim = a preda, a în- credința. A: Să facă banii teslim. IM 1754, 3V. I-au făcut tuiurile teslim. jHEORGACHI. Coroana să o facă teslim in capul lui Abulcasîm. H 1771, )7r; cf. H 17792, 84v. B: Să facă banii teslim. IM 1730, 6\ Etimologie: tc. teslim. TEȘTELUI vb. (Trans. SV) A lăsa (ceva) prin testament. Eu nici icum nu teșteluiesc cana la nime. OG, 391. Etimologie: magh. testâlni. TETĂ s. f. (Ban.) Cumnată. Tete. Cognata. AC, 374. Etimologie: ser. teta. Cf. t ă t ă i ș ă. TICALĂ s.f.. (Mold.,4Criș.) Suferință, chin, durere. A: Și Lot încă tâ veade, pentr-a lui ticală, C-au pus supt nevoință multă osteneală. DO- SOFTEI, VS. C: Dumnătâu l-au impregiurat cu ticală și cu răotate. C 1692, )24v. Fie-ți milă... de mișăi, săracii, în ticalele lor. MIȘC. SEC. XVII, 163v. Etimologie: cf. ticăi. Vezi si ticăi, ticăit. TICĂCI vb. v. ticăi. TICĂI vb. 1. (Ban.) A lucra încet, fără spor. Tikeiesk. Frustra laboro. ăC, 374. 2. (Mold.) A suferi. Cf. DOSOFTEI, VS. Variante: ticăci (DOSOFTEI, VS). Etimologie necunoscută. Cf. ticală. Vezi și ticală, ticăit. TICĂIT adj. (Ban.) Mocăit, mocoșit. Tikeit. AC, 374. Etimologie: ticăi. Vezi și ticală, ticăi. TIMOARE s.f. (Ban., Trans. SV) Frică. Vă-nchinați cu timoare și cu viața diraptă. VCC, 7. Timore. Timor. AC, 374; cf. VCC, 43. Etimologie: lat. timor. Cf. t e m ă t u r ă. TINCĂ s. f. (Ban.) Curcă. Tinke. Gallus Indianus. AC, 374. Etimologie: cf. tiurcă, tiucă. TINGIRE s.f. (Mold., ȚR) Cratiță, tigaie. A: Racul de multe ori sare din tingire și cade pe cărbuni. B 1775, 70r; cf. CANTEMIR, IST.; B 1779, 41v. B: O sloboziia pre ea în căldarea cea mare sau în tengire sau tn oală. BIBLIA (1688). Dupre ce vei griji peaștile^ să-l faci în patru părți . . . și-l pune în tingire. CM, 2r; cf. MARDARÎE, 192; LEX., 182 . Variante: tengire (BIBLIA 1688). Etimologie: tc. tencere. Cf. saban. TINIER s. n. v. tanier. TINTĂ s.f. (Ban.) Cerneală. Ținte. Atramentum. AC, 374. Etimologie: magh. tinta, germ. Ținte. TIPIRE s.f. (Trans. SV) Imagine, înfățișare; model. Scaunele... slnt înălțate de toată tipirea smerită si cătră acel înalt. . . neclătite si întă- rite stau. IOAN ZOBA, RÎNDUIALA DIACONSTVELOR. Slobodă suire a lor dau toată tipirea smerită. IOAN ZOBA, RÎNDUIALA DIA- CONSTVELOR. Etimologie: cf. tip. TIP OS 298 Vezi și tipos, tiposi, tiposire. Cf. t i p o s. TIPOS s.n. (Mold., ȚR) Formă, model. A: Pruncia tipos și pilda ale altor vîrste este. CANTEMIR, DIVANUL. B: Ca o zidire a mîinilor sale și căci iaste tiposul tocmirii întrupării sale. ÎNDREPTAREA LEGII. Un trup, cîndu-l arde trăsnetul, chipul trupului stă, tiposul obrazului fața focului, iară puterea ba. MĂRGĂRITARE 1746. Etimologie: ngr. tipos. Vezi și tipire, tiposi, tiposire. Cf. t i p i r e. TIPOSI vb. (Mold., ȚR) A forma, a modela, a alcătui, a crea. A: Vădzu în părdosala casii o tablă de marmure, în care era tiposită crucea Domnului. NCCD, 407. B: Aceasta s-au tiposit, s-au ijderit despre nea- reaoa împăratului depunerea pomenitul Leu înțeleptul. ÎNDREPTAREA LEGII. (ȚR) A întipări, a imprima. Și le-au pus într-o p Hâtră . în loc de peceate. . . , iar ca și cînd ar fi fost aceale slove de fier, 'așa s-au tiposit de tare într-acea piiatră. LET 1758, 106r. O Fig. Să tiposească în sufletul celui hirotonit stăpînire și putere dumnezeiască. ANTIM. Etimologie: ngr. tiposa. (aor. al lui tipono). Vezi și tipire, tipos, tiposire. TIPOSIRE s. f. (ȚR) Formare, creare. Sufletul îmblă sîngur mai nainte de tiposirea trupului. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: tiposi. Vezi si tipire, tipos, tiposi. TIPTILI adv. v. teptil. TIPTILIU adv. v. teptil. TIRIAC s.n. (Mold., ȚR) Preparat medicinal. A: Trebuie să fie de potriva celui ce face tiriacul, care de nu să va vătăma de otravă, cu lesne va afla cumpărători de tiriac; niceodată nu va avea credință tiriacul, de nu să va ispiti întîi de bun. NCCD, 266. B: Năpîrca mușcă de moarte, iar din trupul ei se face tiriacul ce este împotriva veninului. ANTIM. Etimologie: tc. tiryak. TIST s. n. (Trans. SV) Funcționar, slujbaș (cu funcții înalte) în ca- drul unei instituții. Popilor toți și mireani, tisturilor și țereani . .. să vă veseliți cu fărșangu. OG, 391. Etimologie: magh. tiszt. TI SUG subst. (Ban.) Săculeț. Tisug. Sacculus. AC, 374. Etimologie: cf. tisău (din magh. tuszo). Cf. s t r a i ț ă, t u 1 b ă. TIZEDIȘ s. m. (Ban.) Caporal. Tizedish. Decurio. AC, 374. Etimologie: magh. tizedes. TÎLHĂRET s.n. (Mold.) Tîlhărime. A: N-a rămas loc necălcat de tălhăret. PSEUDO-MUSTE. Tîlhăret mult era. De la Cotnar în sus era țara pustie. NECULCE. // B: Trimise Demnul preste dinșii . . . tîlhă- returile sirilor și tîlhăretul moavitenilor. BIBLIA (1688). Etimologie: tîlhar + suf. -et. N&z și tîlhărit. Cf. 1 o t r a m e . TlLHĂRIT s. n. (Mold.) Tîlhărie. De atunce nu mai avea Cante- mir-Vodă odihnă în domnie ....., că se împluse țara de tâlhărit. N. COSTIN. Nu ave cum merge întf-altă parte de răul tîlhăritului. NECULCE. Etimologie: tîlhări. 299 TÎNGĂ Vezi și tilhăret. Cf. jac, j ă c u i r e, 1 o t r i e, t î 1 h u s a g. TÎLHUI vb. (Mold.) A tîlhări. Cela ce va fi tâlhar de drum și. . . de-l vor fi prins lălhuind (t î 1 h ă r i n d MUNT.) de față, pre acesta să-l spîndzure intr-acel loc. PRAV. De ar prinde pe cineva tălhuind, să nu-l omoară, ce cu sămnu in frunte să să însămnedze. NCCD, 377; cf. N. COSTIN. Etimologie: magh. tolvajolni. Vezi și tilhușag. Cf. j ă c u i, 1 o t r i. T1LHUȘAG s. n. (Mold.) Tîlhărie. Să cade a, tot omul creștin să-ș ferească ochiul menței sale ... de asuprele și de tîlhușaguri. VARLAAM. Mearge să facă vreo răotate, ce se dzice furtușag, tălhușag (tîlhărie MONT.) PRAV. Cel mîndru să leapede mindriia . . , tîlhariul tîlhușagul. CA 1753, 90r. Iaste sătul un neam prea războinic, pururea viețuind în tilhu- șaguri. I, 10r; cf. AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR*.; NCCD (gl.). Etimologie: magh. tolvajsâg. Vezi și tîlhui. Cf. jac, j ă c u i r e, 1 o t r i e, t î 1 h ă r i t. TÎLNI vb. (Mold.) A (se) întîlni. Răul va să te tălnească. DOSOF- TEI, PS. Etimologie: magh. talâlni. Vezi și tilniș, tilnitură. TÎLNIȘ s. n. (Mold.) Întîlnire. Iară sfintui, spăriindu-să de fără veaste tălniș și impiedecindu-să de dînsul, deade în gios cu capul. DVS, 43r. Etimologie: tîlni-|-suf. -iș. Vezi și tîlni, tilnitură. Cf. t î 1 n iJL u r ă. TÎLNITURĂ s. f. (Ban.) Întîlnire. Telniture. AC, 373. Etimologie: tîlni + suf. -tură. Vezi și tîlni, tilniș. Cf. tîlniș. TÎMBAR s. n. (Mold., ȚR, Ban., Trans. SV) Haină, veșmînt. A: Luați timbariul și o bateți. DVS, 8r. Țiindu-i giupineasa lui poala tîmba- riului despre partea ce era paznici. N. COSTIN. B: Utvorenie. Timbariul. LEX., 292: cf. ST. LEX., 305. C: Si in timbariu de ursinic îmbrăcară pre el. NT 1648, 130v. Tembar. AC, 374. Etimologie: ngr. tampârion. TÎMPINUȘ s. n. (Mold.) Întîmpinare. Cuget de . . . tîmpinușurile a vamășilor duhurilor văzduhului. DOSOFTEI, VS. Etimologie: tîmpina + suf. -uș. TÎND adv. (Mold.) Cînd (numai corelativ, cu valoare de conjuncție). Pune mina tind intr-un umăr, tind intr-alt, tind pe frunte, tind pe piept. VARLAAM. leșiia șerpii . . . tind cu dinții, tind cu coadele bătindu-i» DOSOFTEI, VS. Cela ce tind plinge, tind rîde amăgeaște săturarea pîn- tecelui. L SEC. XVII, 74v. Cu sufletele numai tind biruia, tind se biruia. CANTEMIR, IST. Etimologie: lat. *tando. TÎNGĂ s. f. (Mold.) Mîhnire adîncă, jale, amărăciune. Așteptam cineva să mă plingă La nevoie ce sint și la. tingă. DOSOFTEI, PS. Iară, tu si trupul aduci la tingă si sufletul duci în muncă. CD 1698, 24v; cf. DPRS, 84v. TÎRCAV 300 Etimologie; sl. t$ga. Cf. bănat(l), bănuială(l), bușluială, tristeală. TÎRCAV adj. (ȚR) Pleșuv, chel. Iară de se va zmulge cuiva capul den față, iaste lîrcav. BIBLIA (1688). Etimologie: ucr. tirkavij. Vezi și tîrcăvire. Cf. c o p o s, p 1 e ș u v. TÎRCĂVIRE s. f. (ȚR) Chelie. Se va face în pleașa lui au în tîrcăvirea lui pipăire albă au roșiatică. BIBLIA (1688). Etimologie: tîrcăvi. Vezi și tîrcav. Ci’, p 1 e a ș ă (1). TÎRGUI vb. (Irans. SV) A face negoț. I om petreace acolo un an și vom tîrgui și vom dobindi. N. TEST. (1648). Etimologie: sl. trugovati. Vezi și tîrguitură. Cf. p r e c u p i. TÎRGUITURĂ s. I‘. (Trans. SV) Marfa (destinată vînzării). Mear- sără unul la agrul său, iară altul la tîrguitură sa. N. TEST. (1648). Etimologie: tîrgui -h suf. -tură. Vezi și tîrgui. TÎRNĂȚ s.n. (Ban., (hâș., Trans. SV) Pridvor, foișor; prispă. Po-. rund în tîrnațul lui Irod să-l pădzească pre el. N. TEST. (1648). în tîrna- țele casei Dumnezăului. PS 1651, 269v. Au vrutu ieși în tirnațu. MIȘC. SEC. XVII, 79r. Ternacz. Porticus. AC, 374; cf. VCC, 39, 88. Etimologie: magh. tornâc. TÎRNOMEATĂ s. f. (Ban.) Pleavă; resturi de paie. Ternomete. AC, 374. Etimologie: bg. tăruoinet. Cf. ser. trnomet. TÎRSINĂ s. I. (Mold., ȚR) 1. împletitură din păr de cal sau de capră din (tare se fac frînghii, odgoane. A: Află la puț o tărsină de păr, ce era legată vadra. VARLAAM. Cealealalte 2 [racle] ... le legă cu niște tîrsine. VI 1764, 26-27. B: Celelalte 2 .. . le înfășură cîte cu o tirsină. NB, 81v. 2. Țesătură aspră din păr de capră, purtată de asceti, direct pe piele. A: Cu tărsîne-i frecară |ranele]. DOSOFTEI, VS. B: Acești sfinți mucenici . . .fură . . . arși pe spinare . . . și frecați eu lirsîni. MINE1UL (1776). Etimologie: sl. trusina. Cf. bg. tărsina. TÎRȘITURA s. f. (Ban.) Loc în Ir o pădure unde s-au tăiat copacii. Tersiture. AC. 374. Etimologie: tîrși -| suf. -tură. Cf. laz (1).’ T1RTĂI yb. (Ban.) A rîde de cineva. Terteiesk. Irrideo. AC, 374. Etimologie: tîrt -p suf. -ăi. TOBLĂ s. f. (Ban.) Scindară (groasă). Toble. Asser. AC, 374. Etimologie necunoscută. TOCI 1 vb. (Mold., Ban.) A ascuți. A: Toată jigania complită colții iși tocea și toată pasirea rumpătoare pintenii își ascuțea. CANT EMIR, z^ IST. C: Tocsesk. Acuo. AC, 375. Etimologie: sl. tociti. TOCI2 vb. (Ban.) A scoate, a trage (vin) dintr-un butoi (mai mare) în alt vas (mai mic). Tocsesk. Haurio. Educdlo. AC, 375. 301 TRAMĂ Etimologie: ser. tociti. Vezi și tocitoare. Cf. p o c e r p i. TOCITOARE s.f. (ȚR, Ban., Trans. SV) Cada, zăcatoare. B: Delva: Bute, tocitoare, albie, putină. LEX., 55r. C: Culcase viia pămîntului și o aruncă în tocitoarea cea mare. N. TEST. (1648). Tocsitore. AC, 375. Etimologie: toci2 + suf. -toare. Vezi și toci 2. Cf. cadă. TOCMĂ s. f. (Ban.) învoială, tocmeală. Tokme. AC, 375. Etimologie: tocmi. TOI vb. (Mold., Criș.) A mustra; a ocări. A: Fericitul. . . să feace ca focul asupra lor . . . și-i toiia zîcînd: a ce le scrieți voi aceastea? DOSOF- TEI, VS. C: Voi nu gîndiți să ascultați cuoîntul lui Dumnăzău . . ., ce încă toiți și vă aflați alte besezi. MOL. 1695, 83v. Etimologie: toi s.n. (< tc. toy). Cf. preobrăzi, probozi, vrevi; înjura, lihăi. TOLCER s. n. (Ban., Trans. SV) Pîlnie. Tolcser. Infundibulum. AC, 375. Infundibulum. Tolcser. Tolcser. LEX. MARȘ., 218. Nasu fie la buți tolceriu. OG, 390. Etimologie: magh. tolcser. Cf. 1 e i c ă. TOLDĂU s. n. (Ban.) Cui gros de fier care unește două dintre păr- țile componente ale carului. Toldeu. AC, 375. Etimologie: magh. toldo. Vezi și tuldui. Cf. g ă v o z d. TOPARH s. m. (Mold.) Principe, voievod, guvernator. Toparh a unii țărișoare. DOSOFTEI, VS. leșitu-i-au înainte . . . Bogdan, a celor mai din luntru țări toparha și crăișor. CANTEMIR, HR. Variante: toparha (CANTEMIR, HR.). Etimologie: ngr. topârhis. Cf. h e r ț e g. TOPARHA s. m. v. toparh. TOTULUȘ s. n. (Trans. SV) în loc. adv. Cu totuluș = cu totul. Ceartă . . . pre aceia carii preste rînd și fără samă plîng după morții lor, ca și cînd i-ară fi pierdut cu totuluș. SA, 70v; cf. SA, 92v. Etimologie: totulu 4- ș(i). Cf. wp r i s n e (1). TOVÂRÎ vb. (Ban.) A încărca, a împovăra. Toveresk. Onero. AC, 375. Etimologie: ser. tovariti. TRACT s.n. (Mold.) 1. Ținut, regiune, district. Funtament urile s-au aruncat pre unde acum iaste . . . Hesia, Mesnia și tot tractul carele cu nu- mele Franconiii să cunoaște. CANTEMIR, HR.’ 2. Cale de comunicație importantă. Purcegînd cu oastea spre răsărit și luînd tractul de pe ceea parte de Dunăre . . . pre toti i-au biruit. C \N- TEMIR, HR. Etimologie: lat. tractus, germ. Trakt, pol. trakt. Cf. varmeghie; șleah. TRAMĂ s. f. (Ban.) Bătătură. Trame. AC, 375. Etimologie: lat. trama. TRAPEZARE 302 TRAPEZARE s.f. (Mold., ȚR) Trapeză. A: Ieșind din biserică s-au suit la trapezarea egumănului. N. COSTIN. Să făcea o masă și egume- nilor de la toate mănăstirile ... la o trape zare unde să găsea loc mai lung. GHEORGACHL B: L-au dus in trepezare și, de stilpul cel mare legindu-l, l-au sugrumat. R. POPESCU. Variante: trepezare (R. POPESCU). Etimologie: ngr. trapezărion. Vezi și trapezărie, trăpezar. Cf. trapezărie. TRAPEZĂRIE s. f. (ȚR) Trapeză. Și au făcut bisearică sfintului Nicolae ... cu turle, chilii și trapezărie. ANON. CANTAC. Etimologie: trapeză + suf. -arie. Vezi și trapezare, trăpezar. Cf. trapezare. TRATAJ s. m. y. tărtaz. TRĂGĂNĂTURĂ s. f. (Ban.) Tărăgănare. Tregeneture. Prolongalio. AC, 375. Etimologie: trăgăna + suf. -(ă)tură. TRĂPEZAR s. m. (Mold., Olt.) Persoană care se ocupă cu aranjarea mesei într-o trapeză. A: Chelariu sau trepezariu de cor lăsa niscare bucate să să strice. . . PRAV., 86v. B: Chelariul sau trăpezariul . . . vor lăsa nis- care bucate cu nesocotință. PRAV. GOV. Variante: trepezariu (PRAV., 86v). Etimologie: trapeză -j- suf. -ar. Vezi și trapezare, trapezărie. TRATAJ s. n. v. tărtaz. TRECĂTOARE s.f. (Mold.) Faptul de a trece; trecere. Au trimis o samă de oaste ... ca să apere trecătoarea turcilor, să nu treacă Dunărea. URECHE. Legasă priitenșug încă din mirzeciia lui ... la o trecătoare a lui in Tara Leșască. M. COSTIN. Cite soții luăm de ne petrec să nu cădem In tilhari si-m primeide si la trecători preste ape. DOSOFTEI, VS; cf. N. COSTIN.’ Etimologie: trece + suf. -ătoare. TREMUR s.n. (Mold.) Zguduitură, cutremur. Din toate părțile și marginile pămintului . . . tremuri, cutremuri, tunete, trăsnete . . . scorniră. CANTEMIR, IST. Etimologie: tremura. Vezi și tremura. TREMURA vb. (Trans. SV) A zgudui, a cutremura. Caută spre pă- mint și fece-l a tremura-se. PS. SEC. XVIII, 561. Etimologie: lat. tremulare. Vezi și tremur. Cf. legăna. TREPEZARE s.f. v. trapezare. TREPEZARIU s.m. v. trăpezar. TREZVIRE s.f. (Mold.) Judecată limpede. Cu trezvire și cu bună credință în fapte bune să petreacă. IACOV, SYN. Etimologie: trezvi. TRISTEALĂ s.f. (Ban.) Tristețe. Tristale. AC, 375. Etimologie: trist -j- suf. -eală. Cf. bănat (1), bănuială (1), buși ui ala, tingă. 303 TVOBEBNI0 TRÎMBACI s.m. (Mold.) Trîmbițaș. Au trimis trțmbacii de au zis întorșii oștii. N. COSTIN. Etimologie: pol. trțbacz. TROAHNĂ s.f. (Mold., Ban., Criș.) Guturai, răceală. A: Și alte locuri megiașe cu acestea ca cum ar fi fost o troahnă lipicioasă intrat într-însele. CANTEMIR, HR. C: Trohne. Catharrhus. AC, 375. Pentru troană dof- toriia: miere, vin ... să le măninci că-ți va trece. MIȘC. 1778, 16v. Variante: troană (MIȘC. 1778, 16v). Etimologie necunoscută. TROANĂ s.f. v. troahnă» TROIAN s.n. (Ban.) Stradă, uliță. Troian. Via strata. AC, 375. Etimologie: de la numele topic Troian. TULBĂ s.f. (Mold.) Traistă, desagi. A: Calasir, tulba Haricliei tnfă- șurindu-o cu niște piei roase, ca cum ar fi fost vreo altă sarcină, o purta pie- ziș preste umere. I, 9V. Aicea Calasir s-au culcat puind capul preste tulbă, iar Haricliia au șezut făcînd traista scaon. I, llr. // B: cf. ST. LEX., 305. Etimologie: ucr. torba. Vezi și tulbiță. Cf. s t rwa i ț ă, t i s u g. TULBIȚĂ s.f. (Mold.) Diminutiv al lui tulbă. Are săgeți amină scoase din tulbiță. DOSOFTEI, PS. Și in tulbiță sa mă ascunsă. DP, 16r. Etimologie: tulbă + suf. -iță. Vezi și tulbă. TULDUI vb. (Trans. SV) A prelungi, a adăuga. Au tulduit. PP, apud TEW. Etimologie: magh. toldni. Vezi și toldău. TULI vb. (Mold.) A se ascunde, a se adăposti. Mearsără zifeanii la Saul de-i spusără că să luliaște David la dinșii. DOSOFTEI, PS. Am pățit rău . . . din loc în loc tulindu-mă de-am încungiurat Mesopotamia. DOSOF- TEI, VS. Etimologie: sl. tuliti. TUREAC s.n. v. tureatcă. TUREATCĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Carîmb. A: Cu tureatce de aramă înfocate încălțat îl munciră. DOSOFTEI, VS. C’: Ci păzeaște ... că tot poartă cuțit în tureac. ÎVM,A207r. Variante: tureac s.n. (ÎVM, 207r). Etimologie: cf. tur. TVOREBNIC s.m. (Mold.) Curtean. Și la împărăție vro curte mare ca acee cu Worebnici mulți nu-i. NECULCE. Etimologie: cf. sl. dvoriba. Vezi și dvorbă, dvorbitor, dvoreală, dvorean, dvorelnic. clvori, zvoritor. Cf. dvorean, d v o r e 1 n i c, z v o r i t o r. ȚĂNCHI s. n. v. țeanchi. ȚEANCHI s.n. (Mold.) 1. Semn care marchează hotarul unui terito- riu; graniță, hotar. Acesta Mahomet Țara Muntenească și Machidonia au supus și țenchiul sau hotarul turcesc . . . l-au mutat. URECHE; cf. CAN- TEMIR, HR. O Fig. Precum prieteșugul, așe neprieteșugul hotarăle și țenchiurile sale are. CI, 176. ^Limită de timp. Strimtoarea vremii și mai virtos lipsa unor istorici foarte de treabă țenchiul sfîrșitului mi-au abătut. CANTEMIR, HR. O Loc. vb. A pune țenchi(ul) = a face să înceteze. De vom avea zile și nu va hi pus preavecinicul sfat puternicului Dumne- dzău țării aceștiia țenchi și soroc de sfîrșire. M. COSTIN; cf. AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR. ♦ Sfîrșitul vieții, soroc. I-au tăiat capul . . . Asa au petrecut lancul-Vodă țenchiul său. URECHE; cf. M. COSTIN. 2. Țintă, scop. Țeanchiul cel ce din a lor cuconie a agiunge siliia să agiungă. CD 1698, 16r. Că omul. . . în puține lucruri de la tenchiu poate rătăci. NCCD, 287; cf. CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR.; CD 1770, 18V. O Fig. Mai aproape de țenchiul voroavei meale să mă lipesc. CANTE- MIR, IST. Variante: tănchi (CD 1770, 18v), țenchi (URECHE; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR.; AXINTE URICARIUL). Etimologie necunoscută. Cf. sîmcea; pravăț (1), proașcă (8); vig. ȚENCHI s. n. v. țeanchi. ȚINC s.m. v. țînc. ȚINCĂ s.f. v. țîncă. TINCSOR s.m. (Mold.) Cățeluș. Tincsorul acesta născut, crescut. . . la oi era. CANTEMIR, IST., apud* TDRG; cf. CANTEMIR, HR., apud TDRG. Etimologie: țînc + suf. -(u)șor. Vezi și țînc, țincă. ȚINTERIM s.n. v. țintirim. ȚINTIRIM s.n. (Mold.) Cimitir. Să-l ducă în țintirimul sfîntului apostol Luca să-l îngroape. DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Astădzi uci- gașii de oameni în țintirimurile besearecii scăpînd, hălăduiescu de răscum- părarea giudecății. NCCD, 474; cf. DOSOFTEI, VS, apud TEW. Variante: ținterim (DOSOFTEI, VS, apud TEW). Etimologie: magh. cintcrem. 305 ȚUNDRĂ ȚIPA vb. (Criș., Trans. SV) A arunca, a lepăda. Și-lu țipă afară din sine, MIȘC. SEC. XVII, 2r. Țipă hainele jos și te du la porci, OG, 369. + A alunga. Dară de cînd m-au țipat Că i-au vestit moartea-n sat. Tot oile am păzit. OG, 383. Etimologie necunoscută. Cf. dudui, întiri (1), pogon i, zogoni. ȚIPOU s.n. (Ban., Trans. SV) Pîine albă mică; chiflă. Cine te va ku semlie și cu czipou. AGYAGFALVI, apud TEW. Czipou. Libo. AC, 333. Etimologie: magh. cip6. ȚIPROȘ s.m. v. țipruș. ȚIPRUȘ s.m. (Ban., Trans. SV) Chiparos. Cziprosh. Cyparissus. AC, 333. Țipruș alb. PL, 147r. Variante: țiproș (AC, 333). Etimologie: magh. ciprus. ȚlNC s.m. (Mold.) Pui de animal. Tincilor de leu. DOSOFTEI, PSAL- TIRE (1680), apud TEW. Tincii leului rănind. CANTEMIR, DIVANUL, apud TDRG; cf. DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Variante: ține (CANTEMIR, DIVANUL, apud TDRG). Etimologie: magh. cenk. Vezi și tincsor, tîncă. Cf. că ț e 1. ȚÎNCĂ s.f. (Mold.) Cățelușă. Ș~au pus acei ape numele Moldova, pre numele unii tinci ce s-au înecatu intr-acea apă, ce o au chemat pe tincă Molda. URECHE; cf. N. COSTIN, apud TDRG. Variante: țincă (N. COSTIN, apud TDRG). Etimologie: ține + suf. -ă. Vezi și tincsor, tine. ȚÎRĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Bucățică, fragment. Czere.. Mica. Frag- mentam. AC, 333. O Loc. adj. O țîră = puțin. Să beai. . . o țiră de stre- goie. PL, 149v. Iți voi da o țîră de comendație pă hirtie. OG, 369. Etimologie necunoscută. ’ Cf. ș t i u c u 1 e ț. TUNDRĂ s.f. (Ban.) Suman, zeghe. Czondre Bracca. Vile indumen- tum rusticanum. AC, 333. Etimologie: magh. condra. u UCAZ s.n. (Mold.) Ordin. Aștepta să le vie ucaz de la Petreburhu de la împăratul moschicesc. NECULCE. Etimologie: rus. ukaz. Cf. u s t a v a. *UCIDE vb. (Mold., Ban., Criș., Trans. S) A lovi. A: Cu pietri-l uci- dea pri-nsu. AP. 1646, 24r. Prespre ceafă cu pietri ucigindu-o. DVS, 18v; cf. VARLAAM; PRAV.; DOSOFTEI, VS.; COSMA. C: Alții dindărăt mă împingea, iar alții foarte mă ucidea. PAT. SEC. XVII, 10r. Ucsig. Percutio. Macto. AC, 378. Părulu-si zmulgea si in piept să ucidea. STR., 51v; cf. N. TEST. (1648); COSM. 1693-1703, 70v.//B: ll ucidea cu pietri. AP. 1704, 8r; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; AP. 1683, 9V; MI- NEIUL (1776). ♦ (Mold., Trans. SE) A se izbi. A: De pietri să ucidea și hiarăle, obezile strica. VARLAAM. C: El să îmbată și sare la pădure și să ucide de toți copacii. F 1693, 46r. ♦ (Mold.) A se tîngui, a se frămînta, a suferi. Bocindu-se și ucigîndu-se ca, o maică. DOSOFTEI, VS. Etimologie: lat. oeeidere. UDAGACI subst. v. odagaci. UDUGACI subst. v. odagaci. UJURA s.f. v. ujurie. UJURIE s. f. (Criș.) Camătă. Dați bani pre ujurie ca. si paginii. MIȘC. SEC. XVII, 194r; cf. MIȘC. SEC. XVII, 76r, 88v. Variante: ujurâ (MIȘC. SEC. XVII, 88v). Etimologie: magh. uzsura. Cf. a d e m a n ă, a s 1 a m, m î z d ă. ULEI1 s.n. (Ban., Trans. SV) Untdelemn. Cu uleiu capul mieu n-ai uns. N. TEST. (1648). Olei. Oleum. Oloj. Oleum. AC, 357 ; cf. SICRIUL DE AUR, apud TDRG. Variante: oloi (SICRIUL DE AL'R, apud TDRG; AC, 357). Etimologie: sl. olej. ULEI2 s.n. (ȚR) Stup (sălbatic). Poți să. asameni minia rea cu ursul, carde foarte mănincă la. miare și vrind ca să o scoată din uleiu, albinele îl mușcă pe nas. FL. D 1700, 19r. Etimologie: bg. ulej. Cf. ș t i u b e i. ULUI vb. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) A mărturisi. Ssete ulluim. AGYAGFALVI, apud TEW. Noi cunoaștem și uluim pe Hristos a fi Mesia. C 1692, 519T. Limba mea să uluiască direptatea ta. MIȘC. SEC- XVII, T; cf. FOGARASI, apud TEW ; VISKI, apud TEW; MIȘC. SEC. XVII, 307 URIC 23v. 70\ 84v, 87r: PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW: CAT. B, 3. 11, 12. 14. 2. (Ban.) A cerceta. Inquiro. Olu. Inquirălob. LEX. MARȘ., 218. Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. olu (LEX. MARȘ., 218), ului (PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW), uluiesc (FOGARASI, apud TEW : MIȘC. SEC. XVII, 84v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW), 2 sg. uluiești (FOGARASI, apud TEW), 3 sg. uluiește (MIȘC. SEC. XVII, 70v; BUITUL, apud TEW), cj. prez. 3 sg. să uluiască (MIȘC. SEC. XVII, 77v). Etimologie: magh. vallani. Vezi și oluit, oluitor, uluită, uluitură. ULUITĂ s.f. (Ban., Criș., Trans. SV) Mărturisire. Dereptu păcate-s uluită-ș făcea. MIȘC. SEC. XVII, 83r. Uluita apostolească carea nu iaste in scriptura sfintă. PP, 3V; cf. AGYAGFALVI, apud TEV : FOGARASI, apud TEW; MIȘC. SEC. XVII, 65v, 97v; PP, 2V, 26r. Etimologie: ului. Vezi și oluit, oluitor, ului, uluitură. Cf. uluitură. ULUITURĂ s.f. (Ban.) Mărturisire. Spovedania, adecălă uluitură pă- catelor. CAT. B, 38; cf. CAT. B, 34. Etimologie: ului 4- suf. -tură. Vezi și oluit, oluitor, ului, uluită. Cf. u 1 u i t ă. UNĂCIUNE s.f. v. uniciune. UNCROP s.n. (Mold.) Apă fierbinte. în trei zile udindu-l cu uncrop și cu unt, deabia-l dezbrăcară. VARLAAM. Dinți in gură n-avea. Dimi- neața ii încliea . . . iar sara ii deschia cu uncrop. NECULCE; cf. DOSOF- TEÎ, VS. Etimologie: sl. ucropu. UNICIUNE s.f. (Mold., Criș., Trans. SV) Unitate. A: A tuturora uni- ciune. DM, 5V; cf. DM, 40v, 41r. C: lntr-o uniciune deplină. SA, 15v. Și Troița in uniciune. CES 1702 — 1758, 170v; cf. MIȘC. SEC. XVII, 63r. Variante: unaciune (MIȘC. SEC. XVII, 631’)- Etimologie: uni 4-suf. -(i)ciune. UNIȘOR adj. (Mold., Trans. SV) Unic. A: Cuconașul ei de șapte ai unișor, adecă numai acela avind unul născut. DOSOFTEI, VS. O (Substan- tival) Fig. Să deratici unișoara mea de la sălbatici. DOSOFTEI, PS. C: Unișoara fetiță a lui ca la 12 ani. SA, 61v. O (Substantival) Moartea ani- șorului său. SA, 66v; cf. PSALT. (1651). Etimologie: un(u) 4- suf. -ișor. URA vb. (Ban.) A prevesti. Ur. Praesagio. Omi-nor. Uredz. Idem. Auguros. AC, 379. Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. ur, urădz (AC, 379). Etimologie: lat. orare. URĂTOR s.m. (Trans. SV) Avocat. Cobori popa cel mare cu un uru- toriu, anume Tertulie, carii stătură inaintea deregătoriului împotriva lui Pavel. N. TEST. (1648). Etimologie: ura 4- suf. -tor, după lat. orator. Cf. arca, p r o c a t o r. URDIE s.f. v. ordie. URIC s.n. 1. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) Loc, posesiune de veci, ce se poate transmite prin moștenire. A: Cetățile toate s-or face . . . Să URICAR 308 lăcuiască și să petreacă Și urice pre dinsa să-și facă. DOSOFTEI, PS.C: Nime nu iaste carele ș-au lăsat casa, sau frații. . . au uricul pentru mine. NT 1648, 54v. Urik. Haereditas. Patrimonium. AC, 379. Uricurile noastre streinii le biruiescu. MIȘC. SEC. XVII, llv; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; N. TEST. (1648); SICRIUL DE AUR. apud TEW; VISKI, apud TEW; MIȘC. SEC. XVII, 28r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. O Fig. Domnul Dumnezeu uricul mieu este. VCC, 34. O (Criș., Trans. SV) Loc. adv. De uric = pentru totdeauna. Că noao încă nu ni o au dat Dumnă- zău de uric această lume. MOL. 1695, 36v. Toți păglnitjy eu de uric îti voi da ție. VCC, 7; cf. MIȘC. SEC. XVII, 71r. 2. (Mold.) Act de proprietate veșnică sau donație; document, hrisov. Leage scrisă să cheamă uricele și ispisoacele. PRAV. Au făcut legătură și uric cu mare blăstăm pentru împreunarea nuntei. ȘT, 248. Acele urice dom- nești pe slovenie n-au nici o îndoială a nu se crede. GHEORGACHI; cf. M.' COSTIN; DOSOFTEI, PS.; N. COSTIN; CANTEMIR, IST. Etimologie: magh. crok. Vezi și uricar, uricaș, urici. Cf. m o ș n e n i e, ’ocinire, rămășiță (1); m o ș t i n ă. URICAR s.m. (Mold.) Funcționar de cancelarie care se ocupă cu scrierea uricelor. Boul vel logofet . . . Coțofana uricar. CANTEMIR, IST. Intre diecii divanului era cîte o și 6 uricari . . . tălmăcitori și făcători uri- cilor celor slovenești. GHEORGACHI. Etimologie: uric 4- suf. -ar. Vezi și uric, uricaș, urici. Cf. n o t ar ăș. URICAȘ adj., s.m. 1. S.m. (Ban., Criș., Trans. SV) Moștenitor. Acesta iaste uricașul, veniți să omorim pre el și să ținem uricul lui. N TEST. (1648). Cinie uricaș va fi in d^e^alul lăcuintei tale? VCC, 33. Urikash. Haeres. AC, 379; cf. FOGARASI, apud TEW; CAT. CALV., apud TEW; SI- CRIUL DE AUR, apud TEW ; MIȘC. SEC. XVII, 78v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. 2. Adj. (Trans. SV) Veșnic. Szae fim faecz urikas lu Dom Dumnedzeu. AGYAGFALVI, apud TEW. Etimologie: uric + suf. -aș, după magh. orokos. Vezi și uric, uricar, urici. Cf. moș an (1), moșnean (1), o ci naș. URICI vb. (Ban.) A moșteni. Uricsesc. Haeredito. AC, 379. Etimologie: uric + suf. -i. Vezi și uric, uricar, uricaș. Cf. moșneni, ocina. URȘENIC s.n. v. urșinic. URȘINIC s.n. 1. (Mold., Trans. SV) Catifea. A: Era bogat și să îm- brăca in olofire și urșinice. VARLAAM. Cu urșinice mulți și cu cabaniță de jder și cu hulpi îmbrăcați. M. COSTIN. Trei pungi de urșinic cu trii chei a curților. NECULCE; cf. DOSOFTEI, VS. C: Creștea îmbrăcați în urșinic roșu. SA, 69r. 2. (Ban., Trans. SV) Purpură. Ieși deaci Isus afară purtînd cununa cea de spini si tîmbariul de urșinic. NT 1648, 130v. Urshenik. Purpura. AC, 379; cf. CÎNTEC DE CRĂCIUN. Variante: urșenic (CÎNTEC DE CRĂCIUN; AC, 379). Etimologie necunoscută. 309 UZBĂIAL USTA s.f. (Mold.) Supraveghetor. Viind ... la un saraiu vechiu îm- părătesc, au chemat pe usta, care păzea acolo. PSEUDO-E. KOGĂLNI- CEANU. Etimologie: tc. usta. USTAV s.n. (Mold.) 1. Sfîrșit de rugăciune. De aciea ținea ustavul ce avea de rămășiță. DOSOFTEI, VS. 2. Regulă, rînduială (bisericească sau monahală). Tocmirea ustaoului preuțăsc. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. ustavu. Cf. s u r z u i t ă. USTAVĂ s.f. (Mold.) Poruncă, ordin. De mîncat și de băut lua de la pămînteni. . . aruncase si ustavă, precum zic ei, si lua bani de la oameni. AXINTE URICARIUL. Etimologie: pol. ustawa. Cf. u c a z. UTALM s.n. v. otalm. UTALMAZ s.n. (Criș.) Ajutor, sprijin. Dindu-ne noo utălmăzui tău. MIȘC. SEC. XVII, 23v. Etimologie: magh. otalmaz. Vezi și otalm, otălmăzui, utălmăzuitor. UTĂLMĂZUI vb. v. otălmăzui. UTĂLMĂZUITOR s.m. (Criș.) Apărător, ocrotitor. Utălmăzuitorii noș- tri indireaptă-i. MIȘC. SEC. XVII, 10r. Etimologie: utălmăzui 4- suf. -tor. Vezi^și otalm, otălmăzui, utalmaz. UZBĂI vb. (Ban., Trans. SV) A se încrede, a nădăjdui. Noi ne uz- băim în Domnul. VCC, 44. Uzbeiescu-me. Confido. AC, 379. Slobodu-i a ne uzbăi în faptele noastre? PP, 36r; cf. VCC, 24, 31. Etimologie necunoscută. Vezi și uzbăială. UZBĂLALĂ s.f. (Ban., Trans. SV) încredere. în tine am numai nă- dejde, Oh, Domnul mieu, și uzbăială. VCC, 16. Uzbeiale. Confidentia. AC, 379. Că în care iaste uzbăială oarbă slobod mearge spre toate realele. PP, 37v. Etimologie: uzbăi 4- suf. -eală. Vezi și uzbăi. VADE s.f. (Mold.) Termen de plată, scadență. Aice bani n-avem, dar să ni se puie o ~ vade, și mergînd în țară, pină la vade ii vom triimete. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Venise și vadeoa banilor și nime nu vrea să-l îndatorească. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. vade. VARMEGHIE s.f. (Trans. SV) Comitat, județ, ținut. A treia varme- ghie, ce se spune ținutul Turdei, carele-i numele pre orașul Turdei. GEO- GRĂFIA ARDEALULUI. Vreadnicului Măriei sale craiului preoțesc . . » si marelui ișpan aceeași varmeghii. PP, 3. Etimologie: magh. vârmegye. Cf. tract (1). VAROȘ adj. (Ban.) Roșu. Vărosh. Rubens. AC, 376. Etimologie: magh. voios. Vezi și văroșatec. VART subst. v. vartă. VARTĂ s.f. 1. (Mold.) Strajă, gardă. Au poroncit de au schimbat toate vărțile pre la toate porțile. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE, apud TEW. ♦Escortă. A: Au trimis de i-au luat cu vartă, de i-au dus la Har- cov. NECULCE. // B: Pre Ion hatmanul . . . supt vartă l-au pus și cu mare ocară l-au dus. R. GRECEANU. 2. (Mold., Trans. SE) Sediul unui corp de gardă, care servea și ca loc de detenție. A: în vartă prespre toată noaptea ris și batjocorit de slu- jitori [fu]. VARLAAM. Spre închisoarea și legarea trupului un lanțuh și o vartă destule sînt. CANTEMIR, IST.; cf. NECULCE; NECULCE, apud TEW. C: Au vrut să-l puie în vartă. TEMPEA, apud TEW. Au pus la vart pe preotul Toma. TEMPEA, apud TEW. Variante: vart subst. (TEMPEA, apud TEW). Etimologie: pol. warta, ucr. varta; vart < germ. Wart. v VARZĂ, s.f. (ȚR) Curechi. Kramvi, kapu(s)ta. Varză. LEX. 1683, 28 . Iar ei nu vrea să mănince, ci zicea să le dea alte legume, cum ar fi bob muiat și cu varză murată. LET. 1758, 96v. Foi de varză si tămiie pisează bine. MD2, 13/; cf. MARDARIE, 164; MD1, 139r, 144V;'MD2, 19v. Etimologie: lat. vir(î)dia. Cf. cu r e c h i (1). VĂ CARET s.n. v. văcărit. VĂCĂRIT s.n. (Mold., ȚR) Impozit care se plătea în trecut pe vite mari și pe cai. A: Pină și văcărit l-au făcut de au scos in țară. PSEUDO- MUSTE. Au scos văcăret intăieș dată un tult de vită și doi orți de cal. NE- 311 TĂROȘATEC CULCE; cf. CANTEMIR, ISR; PSEUDO-AMIRAS (gl.). B: Auscos vâcăritul de vită cîte doi orti. IST. ȚR. Au scos un bir pă dobitoace și l-au numit văcăritul, să dea de tot dobitocu un ort. R. POPESCU. Variante: văcăret (NECULCE). Etimologie: vacă 4- suf. -ărit. Cf. c u n i ț ă. VĂDRĂBIT s.n. (Mold.) 1. Impozit care se percepea pentru fiecare vadră de vin. Intr-acea toamnă fiind vădrăritul cîte patru bani de vadră, au rădicat Nicolai-Vodă doi bani, și au rămas să dea numai cîte doi bani. AXINTE URICARIUL. Scos-au desătina, si gostina, si vădrăritul. RSEU- DO-E. KOGĂLNICEANU; cf. NECULCE. ’ 2. încasare a acestui impozit. Au trimis pe Enache -Aga ... cu mulți slujitori, făcind veste că merge în gios la vădrărit. NECULCE. Etimologie: vadră 4- suf. -ărit. Vezi și vedrit. Cf. v e d r i t. VĂLAȘ s.n. (Criș.) Obicei. Aștaptă să li să dea riadul și v ăla sul și gin- desc astăzi sau miine cu{my să vor înturna înapoi. MOL. 1695, 58v. Etimologie: magh. val las „credință, religie”. Cf. s o c a ș, s u c ă, s u c 1 u i t u r ă, z a c o n (2). VĂLĂȘAG s.n. (Mold., Criș., Trans. SV) Tulburare. îngrijorare; scandal. A: Să vădzu pre sine slobodi de toate vălășagurile lumiei. VAR- LAAM. Iară deacă să feace dzuă, era vălușag mult intru curteani. AP. 1646, 43v. Are tocmală de piare si fuge foarte pre lesne de vălășaguri și de griji irupești. L SEC. XVII, 73v; cf. VSV 1742, 186r. C: lastă lume . . . plină .... de vălușaguri. MIȘC. SEC. XVII, 4\ Am văzut mulțime nenumărată de harapi. . . făcind gîlcevi, vălușaguri si zbierind. VSV 1705, 227v; cf. MIȘC. SEC. XVII, lr. Variante: vălușag (AP. 1646, 43v; MIȘC. SEC. XVII, lr, 4V; VSV 1705, 227¥; VSV 1742, 186r). Etimologie: val 4- suf. -ășag. Vezi și învălușag. Cf. buși ui al ă, gitrulam, giutruiala, zăhăială; calabalîc, dihonie, hăbrușag, învălușag, potcă, pri- goană, zarvă, zavistie, zăhăială; holcă, vreavă, VĂLĂU s.n. (Ban.) Jgheab de apă, adăpătoare. Veleu. AC, 376. Etimologie: magh. dial. valid. Cf. oală (1). VĂLUȘAG s.n. v. vălășag. VĂPSEA s.f. (Mold.) Nuanță, culoare. Nuări... de aur, in toate fe- liurile de vopsele podobiți și frumoși. VARLAAM. Spicul părului și asă- mănarea văpselii, pre Vidră vreodată Breb să fie fost o dovedește ? CANTEMIR, IST. Curcubău pre ceriu în citeva vopsele. N. COSTIN; cf. AETHIO- PICA. EHmologiej sg. refăcut după pl. văpsele (< văpsi 4- suf. -eală}. VĂRDA1CĂ s.f. (Ban.) Ciocănitoare. Verdajke. AC, 377. Etimologie: lat. *vlr(i)daria (< viridis}. Cf. g h i o n o a i e. VĂKOȘATEC adj. (Ban.) Roșictic. Veroshatek. AC, 377. Etimologie: varoș 4- suf,. -atee. Vezi și varoș. VĂTAF 312 VĂTAF s.m. 1. (Mold.) Comandant militar care avea în subordine o unitate cuprinzînd 100 sau 500 de oameni. Un vătah de carii sta acolea . . . cuvîntă si dzise cătră Svîntul. VARLAAM. Și făcură steaguri multe și că- pitani și voievozi și izbași și vătaji. A 1756’, 9r. 2. (Mold., ȚR) Conducător al unui grup de curteni sau de slujitori domnești. A: Era vătav de aprodzi. M. COSTIN. Atunce eram și eu, Ion Neculce vel vornic, pe acie vreme vătav de aprodzi. NECULCE ; cf. PSEUDO- AMIRAS (gl.); PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Neagoe, vătahul de vînători. ANON. CANTAC. Au trimis Costandin-Vodă pă Văcărescu, vătaf de copii, la Craiova, de au prins pă Ștefan Cioran. R. POPESCU. // C: Văzînd mintea lui, l-au pus vătaf de feciori. ÎVM, 202r. 3. (Olt., Ban.) Intendent, administrator. B: Domostroite (l). (. . .) Tocmitoriu de case. Vătah. MARDARIE, 133. Pristavniki. Vătah. MAR- DARIE, 215. C: Vetah. Praefectus. AC, 377. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. vătafi (A 1756, 9r). Variante: vătah (VARLAAM; MARDARIE, 133, 215; ANON. CANTAC.; AC, 377; PSEUDO-AMIRAS, gl.), vătav (M. COSTIN; NE- CULCE). Etimologie: cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. Cf. buluc-b aș, hotnog(l), iuzbașă; ispravnic (2), logofăt (2), ș a f a r (2). VATAH s.m. v. vătaf. VĂTAV s.m. v. vătaf. VĂTĂMAN s.m. (Mold.) Reprezentant al stăpînului feudal în satele aservite. A: Au scris cărți pe la stăpînii satelor și pe la vornicei și pe la vătămani, să-i scoată pe toți la rumte. NECULCE. // C: Veteman. ĂC, 377. Etimologie: pol. wataman, ucr. vataman. Cf. p î r c ă 1 a b. VEASTNEC s.m. v. veastnic. VEASTNIC s.m. (ȚR, Trans. SV) Vestitor, mesager. B: Și într-aceaea zi veniră veastnici și spuseră lui Alixandru împărat. A 1734, 29r. C: Deci el deaca veni către dînșii și află cum că nu au venit la dinșii veastnecul lui, clinele Urți, să scîrbi foarte. ERES., 198v; cf. A SEC. XVIII2, 52v. Variante: veastnec (ERES., 198T). Etimologie: sl. vestiniku. Cf. menzil (3), ol ac (1), ol ă car. VECIN s.m. (Mold.) Iobag. Le-au înzăstrat cu multe sate cu vecinii, URECHE. Cine au șezut In sat boieresc doisprezece ani să rămîie vecin. PSEUDO-COSTIN. Au poroncit Vodă cu mare hotărîre se nu mai fie vecini de aici înainte. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. PRAV.; PSEUDO- MUȘTE; NECULCE. Etimologie: lat. vicinus. Vezi și vecinătate, vecini, vecinie. Cf. iobagi, jele ar, rumân. VECINĂTATE s.f. (Mold.) Iobăgie, li da volnicie să fie slobod în veci, de vecinătate. PSEUDO-COSTIN. Așe foarte bine să îndrepta oamenii, ieșind din vecinătate. NECULCE; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. ^Totalitatea vecinilor, iobăgime. Strîngîndu-se vecinătatea de pretutinde- ne la divan. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: vecin + suf. -ătate. Vezi și vecin, vecini, vecinie. Cf. șerb ie (2), vecinie. 313 VIG VECINI vb. (Mold.) A menține pe cineva la condiția de vecin. Pagi- nii tei cumpără robi pe bani, și în al septele an îi iartă . . . și tu vei in veci să-l vecinești. PSEUDO-COSTIN. Etimologie: vecin + suf. -i. Vezi și vecin, vecinătate, vecinie. VECINIE s. f. (Mold.) Iobăgie. Prieteșugul și frățiia, iară nu vrăj- mășiia și veciniia, să poftim. CANTEMIR’ IST.’ Etimologie: vecin H- suf. -ie. Vezi și vecin, vecinătate, vecini. Cf. șerb ie (2), vecinătate. VEDRIT s. n. (Mold.) Impozit care se percepea pentru fiecare vadră ■de vin. S-au izvodit și vedritul pe vin în toată țara unde sînt vii, de au dat toți cite 2 bani de vadră. PSEUDO-COSTIN. Etimologie: vadră -f- suf. -it. Vezi și vădrărit. Cf. vădrărit (1). VELINȚĂ s. f. (Mold., ȚR) Țesătură țărănească groasă de lină, folo- sită și drept cuvertură. A: Răpia cine ce putea . . ., cine velințe, cine straie, cine cămăși, cine ii, cine șube. IM 1754, 75r. B: Deaca află vreo ve- lință, ceva, te înfășură capul într-aceaea si, adormind, zace ca un mort. F 1700, 256r; cf.’ IM 1730, 105v. Etimologie: cf. ngr. velentza, ser. velenac. Cf. macat (2), o deal, strai (1). VERDUNC adj. (Ban.) Verzui. Verdunk. AC, 377. ' Etimologie: verde + suf. -unc. VERSTĂ s.f. (Mold.) Unitate de măsură pentru lungime. A: întor- cind acasă pănă aproape de cetate 100 de verste s-au rădicat voalbură mare In mare. DOSOFTEI, VS. // C: Și au zidit și o cetate mare și frumoasă, 15 vîrste departe de Kiev, numindu-o pre ea Bilgorod. IR 1757, 20v. Variante: vîrstă (IR 1757, 20v). Etimologie: rus. versta. VERȘUN s. n. (Mold.) Pariu, rămășag, prinsoare. Calicii făcînd de dînsul voroavă că nime n-au scos milostenie de la dînsul, iară unul s-au apucat cu vierșun. DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Să iei păharul în mină și să zici acelui cu verșunul să te auză tot norodul în ce chip avem noi toc- mală. E 1779, llr. Și-ți va răspunde acela cu verșunul zicînd că te-ai apucat că vei bea marea. E 1779, llv. Au început a să ruga lui Ibraim să-l ierți di ace gresală, apucindu-se cu mare verșun că nu va mai dormi. H 17792, 98v. Etimologie: cf. magh. verseny „concurs, întrecere". Cf. rămas, r ă m ă ș i r e. VESTIER s. m. v. vistier. VESTIERIE s. f. v. visterie. VICODOL s. n. (Ban., Trans. SV) Furtună, vijelie. Vikodol. Tem- pestas. AC, 377. O Fig. Și ei adapă cu mare vicodol. VCC, 29. Etimologie necunoscută. Cf. boare, fouaș. VIG s. n. (Ban., Criș., Trans. SV) Sfîrșit, capăt. Omul, deacă să îngrașe de băutură și de beție, pină la vig zvirleaște în Dumnăzău cu păcatele sale. MOL. 1695, 56v. Vigh. Exitus. AC, 377. Despre iertarea păcatelor, care totdeuna va avea omul, numai de va duce în vig temătura lui. PP, ȚIGAN 311 Sl*; cf. FOGARASI, apud TEW; VISKI. apud TEW; VCC, 16, 28, 44; MIȘC. SEC. XVII, 18r, 123r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; PÎNEA PRUNCILOR, apud TEW. + Scop. Pre ce vig s-o vedea[crucea]? „Direpților pre veselie, iară răilor spre rușine." PP, 24r. Etimologie: magh. v^g. Vezi și nevigăzuit, vigăzui. Cf. sîmcea, țeanchi(l); pravăț(l), p r o a ș c ă (3)z țeanchi (2). VIGAN adj. (Cris.) Viguros, puternic. (Fig.) Fă-ne vigani în sfinție. MIȘC. SEC. XVII, Î59v. Etimologie: magh. vigan. Vezi și vigădui, vigășag. Cf. v i o s. VIGĂDUI vb. (Mold.) A se desfăta, a se veseli. Sai iul, bisugul în carile vigăduia. VARLAAM, apud TEW. Etimologie: magh. vigadni. Vezi și vigan, vigășag. Cf. i n g 1 i n d i s i, z ă b o v i. VIGĂȘAG s. n. (Criș.) Petrecere, distracție. Cureai și săreai și giucai în glasuri de cimpoi și în fluiere și in toate vigășagurile. MOL. 1695, 63\ Etimologie: magh. vigassăg. Vezi și vigan, vigădui. Cf. teferi ci e, zăbavă, zaiafet, zefchi. VIGĂZUI vb. (Criș.) A (se) sfirsi, a (se) termina. Aice să vigăzuiesc cîntările din litanie. MIȘC. SEC. XVII, 113'. Etimologie: magh. vegezni. Vezi și nevigăzuit, vig. Cf. o d o v ă i (1). VIJGĂLUI vb. (Trans. SE) 1. A examina, a consulta. Așa l-au vijgăluit. TEMPEA, apud TEW. 2. A chestiona, a ancheta. Cf. TI (gl.). Etimologie: magh. vizsgălni. VINĂRICER s. m. (ȚR) Persoană care percepea vinăriciul. Să nu să năpăstuiască săracii din încărcăturile ce va îndrăzni să facă vreunul din vinăriceri la scrisul vinăriciului. PRAV. COND. 1780. Etimologie: viuăriei -j- suf. -ar. Vezi și vinărici. VINĂRICI s. n. (ȚR) Dijmă care reprezenta a zecea parte din recolta de vin. Avea și vii bune și avea de lua și vinăriciu. R. POPESCU, Să nu să păgubească . . . cămara gospod de vinărici. PRAV. COND. 1780. Etimologie: vin 4- suf. -ărici. Vezi și vinaricer. Cf. o t a ș t i n ă. VINDECA vb. (Mold.) 1. A (se) închide, a (se) astupa. Crepă piatra de o ascunsă vindecîndu-să preste dinsă. DVS, 22r. Ei ieșiră, iară Svinția sa au vindecat la loc închisoarea și pecețile. DOSOFTEI, VS. Pămîntul s-au desfăcut ... și l-au sorbit de viu . . . și s-au vindecat pămîntul preste dinsul. DOSOFTEI, VS. + (Despre sprîncene) A se coborî. A: Iară daca veni vreamea de Unbătrîni Isaac, foarte i să vindecasă sprinceanele preste ochi și nu mai vedea. CRON. 1689, 34r. // C: cf. CRON. ante 1730, 351'. 315 VISTERNICIE 2. A seca. A: Căzură dealurile . . . preste șearpe de vindecară tăul și-l asămănară de să feace șes. DOSOFTEI, VS. //B: Zice D[o\mnul: „Vin- dec apele aceastea, nu va mai fi de acolo moarte și sterpi. BIBLIA (1688). Etimologie: lat. vindicare. VIOLĂ s. f. (Ban.) Violetă, viorea, toporas. Viole. Viola. AC, 378 (cf. Viore. Viola. AC, 378). Etimologie: magh. viola (< lat. viola}. VIOS adj. (Mold.) Plin de viață, vioi, puternic. Acesta nou, vios, vlăgos, ghizdav și frumos . . . este. CANTEMIR, IST. Care exprimă vioiciune, voioșie. într-aceasta muncă-ș deade la Dumn{e)zău sufletțuyi biruitoriu si vios, luind cununa vieții ca un nevoitoria destoinic. DOSOFTEI, VS. Etimologie: viu Ț- suf. -os. Cf. v i g a n^ VISON s. n. (ȚR, Trans. SV) Pînză fină de in. B: Și era un om oare- carele bogat și se îmbrăca în porfiră și in vison. BIBLIA (1688), apud TDRG. C: Ca c-o porfiră si cu vison beserica ta infrumsețată fiind. Etimologie: gr. vissos (ac. visson). VISTER s. m. v. vistier. VISTERIE s. f. (Mold., ȚR, Ban.) Instituție care administra în trecut banii publici; local sau încăpere în care se păstra tezaurul public. A: A treia parte din bucatele lui să să dea la visteria domnului. PRAV. Și cîți bani veniia din țară, nu-i da la visterie, să,-i stringă după obiceiul târli, ce-i număra el singur si-i stringea in casă la dinsul. PSEUDO-COS- TIN, 24r; cf. M. COSTIN; NCL II, 293, 299; PSEUDO-COSTIN, llv; NECULCE. O Fig. Bătîndu-l și muncindu-l îl vor duce în visteriia cea întunecată a iadului. VSV 1691, 134v ; cf. VSV 1742, 185v. B: Au închis și. pă Hrizea vistier, puindu-i pricină să-i ia seama de visterie. R. POPESCU. S-au orinduit velitilor dvornici lefi de la visterie. PRAV. COND. 1780; cf. ANON. CANTAC.; BIBLIA (1688); ANON. BRÎNCOV. C: Vesti- erie. AC, 377. Variante: vestierie (AC, 377). Etimologie: vister-{-suf. -ie. Vezi și visterniceasă, visternicel, visternicie, vistier, vistiernic. Cf. hazna (1). VISTERNIC s. m. v. vistiernic. VISTERNICEASĂ s. f. (Mold.) Soție de vistiernic. Le cumpărasă lată-său, Cantemir-Vodă, de la Ghenculeasa visterniceasă. NECULCE. Etimologie: visternic 4-suf. -easă. Vezi și visterie, visternicel, visternicie, vistier, vistiernic. VISTERNICEL s. m. (Mold., ȚR) Slujbaș aflat în subordinea visti- ernicului. A: Stringîndu-se din toate breslile: călărași, dărăbanți, roșii, vis- ternicei, spătărei, postelnicei, . . . le-au făcut steaguri. PSEUDO-MUSTE, apud TDRG. B: cf. R. POPESCU. Etimologie: visternic 4- suf. -el. Vezi și visterie, visterniceasă, visternicie, vistier, vistiernic. VISTERNICIE s. f. (Mold.) Funcția, demnitatea de vistiernic. Toader Paladi . . . ce-l mazilise întii "din visternicie. PSEUDO-AMIRAS. Au rămas dator, din visternicie ce au fost vistiernic mare la Duca-Vodă. NE- CULCE. Etimologie: visternic 4- suf. -ie. Vezi și visterie, visterniceasă, visternicel, vistier, vistiernic. VISTIAR 316 VISTIAR s. m. v. vistier. VISTIARNEC s. m. v. vistiernic. VISTIER s. m. (Mold., ȚR, Ban.) Mare demnitar care se ocupa cu administrația financiară a țării și a vistieriei statului (uneori cu deter- minări de tipul mare, ceZ, vtori). A: De nu să întimplă vel visterul la bi- searică, pomazaniia o dă ori viori visterul, ori logofătul de visterie. GHEOR- GACHI, 276; cf. GHEORGACHI, 274, 303. B: Fă-mă vistier mare și vei cunoaște mult folos. ANON. CANTAC. Lăsind la scaun ispravnic pre Cîrstea Popescul vel vistiar și pre alți boiari, ca să fie purtători de grijă a zaharelilor. R. GRECEANU. Atuncea au perit Udriște vistierul si Teo- dosie banul. LET. ȚR, 29v; cf. R. POPESCU; PRAV. COND.’ 1780. C: Vestier. Thesaurarius. AC, 377. Variante: vestier (AC, 377), vister (R. POPESCU; GHEORGACHI, 274, 276, 303), vistiar (R. GRECEANU). Etimologie: lat. med. vestiarius. Vezi și visterie, visterniceasă, visternicel, visternicie, vistiernic. Cf. vistiernic. VISTIERNIC s. m. (Mold., ȚR) Vistier (uneori cu determinări de tipul mare, vel). A: Anumea Ilie Cantacuzino biv vel visternic și Ilie Ca- targiul, tij, fusese visternic mare. NCL II, 288. Numai Toma vornicul și cu frate-său, vistiernicul lordachi, . . . s-au agiunsu cu nepotu-său. NE- CULCE; cf. URECHE; M. COSTIN; NCL II, 289, 290, 292, 293; PSE- UDO-COSTIN, 6r, 19r. B: Au trimis pă . . . lordache Ruset visliarnecul sol la Măriia sa Vodă. R. GRECEANU. Variante: visternic (URECHE; M. COSTIN: NCL II, 288, 289, 290, 292, 293; PSEUDO-COSTIN, 6r, 19r: NECULCE), vistiarnec (R. GRECEANU). Etimologie: vistier 4- suf. -nic. Vezi și visterie, visterniceasă, visternicel, visternicie, vistier. Cf. vistier. VIȘEU s. n. (Ban.) Daltă. Visheu. 378. Etimologie: magh. veso. Cf. s t r u j n i ț ă. VITEȘUG s. n. (Trans. SV) Eroism, vitejie. Poți, dară arată-ți vite- șugul. OG, 374. Etimologie: magh. vitezseg. Cf. hărăție, hrăborie. VITIOAN adj. (Mold.) Slab, costeliv, plăpînd (mai ales despre vite). A: Iară dentr-apă mai ieșiră încă 7 boi vilioani și să apropiiară de cei grași și mîncară cei vitioani pre cei grași. CRON. 1689, 38v. Și de n-ași fi fost de vitioan ase de iusor, atita de sus nu m-ar fi rădicat. CI, 100; cf. CRON. 1707, 35v; CRON. 1732, 29v; CRON. SEC. XVIII, 28r, 28v. O (Substantival) Nici de grasa în samă băgînd, nici de vitioana cevași milă avînd. CANTEMIR, IST., s. v. hition. // B: Hudyhu. De nimic, prosti, hitioni. ST. LEX., 285. Vezi-mă că sînt mîrsav si vition. E ante 1704, 28r. Variante: hitien (ST. LEX., 285). Etimologie: magh. hitvâny. Vezi și vitioni, vitionime. Cf. m î r ș a v, n e m o ș t e n. 317 VORNIC VITIONI vb. (Mold.) A slăbi. De post trupul vitionindu-se. CANTEMIR, IST., s. v. hition. Etimologie: vitioan + suf. -i. Vezi și vitioan, vitionime. Cf. adevăsi(2), b ă t o g i, mîrșăvi, nemoști, z ă- m o r î. VITIONIME s. f. (Mold.) Slăbiciune. Și mare iușurime trupului de vitionime să-m fie vinit. CI, 100. De multă vitionime și boală uscăcioasă, toate vinile i s-au întins. CANTEMIR, IST., s. v. hition. Etimologie: vitioan + suf. -ime. Vezi și vitioan, vitioni. VÎRCĂ s.f. (Mold., Olt., Ban.) Umflătură a pielii. A: Țințarii. . . au scos vîrci preste lot trupul. DOSOFTEI, VS. B: Această cumplită boală. . . curat să zicem nu iaste altceva fără numai o vircă la mate si o rănire. MD1, 146v. C: Verke. Vibex. AC, 377. ’ ' Etimologie: bg. varga. * VÎRSTA vb. (Mold., Ban.) A face dungi; a (se) diferenția. A: (Fig.) Nestătătoare și niceodată încredințate lucrurile a lumii, cum vîrsteadză toate și turbură și face lucruri împrotivă / M. COSTIN. [Hameleonul] precum piialea, așe și gîndurile și mintea își vîrsta și-și schimba. CI, 175. C: Verstedz. AC, 377. // B: (Fig.) Iată istoricii ce zic de dînșii și gheografii voi arăta, măcar că ei între dînsii în zise se vrîstează. C. CANTACUZINO. Variante: vrîsta (C. CANTACUZINO). Etimologie: vîrsta „vargă“ + suf. -a. Vezi și vîrstătură. VÎRSTA s. f. v. verstă. VÎRSTĂTURxl s. f. (Ban.) Dungă, vargă (în special pe o țesătură). Versteture. AC, 377. Etimologie: vîrstă „vargă“ + suf. -tură. Vezi și vîrsta. VÎRSTNIC adj. și s.m. (Mold., Ban.) (Persoană) de aceeași vîrstă; contemporan. A: Era . . . mai frumos decît toți vîrstnicii lui. VARLAAM. Celui bun toți străinii rude, tot bătrînul părinte, tot vîrstnicul frate ... îi este. CANTEMIR, IST. C: Verstnik, -e. Coaetaneus, -a. AC, 377. Etimologie: vîrstă „etate“ + suf. -nic. Cf. bg. vrăstnik. VORNEC s. m. v. vornic. VORNIC s. m. (Mold., ȚR, Ban.) înalt dregător la curtea domnească, avînd mai ales atribuții judecătorești (uneori cu determinări de tipul mare, vel, velit). A: Au fugit și lordachie Ruset ce fusese maint-e vornic mare. NCL II, 287. Toma Cantacuzino vornicul. PSEUDO-COSTIN, lv. Au tocmit lucru de domnie pentru Dabija vornic. CRB, 160v; cf. URECHE, 70; NCL II, 289, 290, 294, 300; PSEUDO-COSTIN, lr, 4r, 15v, 18v, 30v; PSEUDO-AMIRAS (gl.). B: Neagoe vornecul și Drăgan postelnecul ei au ridicat oaste în taină asupra Radului-Voievod. LET. ȚR, 271’. Pitac domnesc prin care se dă venitul vorniciilor pe seama vel vornicului. PRAV. COND. 1775, s. v. vornicie. Vorniciile au fost din vechime obicinuite și era venit al veliților dvornici. PRAV. COND. 1780, s. v. voinicel; cf. LET. ȚR, 29r. C: Vomik. ludex. AC, 378. O (Mold.) Vornic mare de Țara de Jos și Vornic mare de Țara de Sus = cei dintîi vornici ai Moldovei’ (ierar- hic), avîndu-și reședința la Bîrlad, respectiv la Dorohoi. Vornic mare în Țara de Gios, giudecătoriu tuturor den țară, cine au strîmbătăți, și glob- VORNICEL 318 nic de morii de om si de șigubini ce să fac la partea lui și vornic Birladului. Vornicul cel mare de Tara de Sus, giudecătoriu tuturor den țară ... și comic Dorohoiului. URECHE, 70; cf. NCL II, 288, 293. Variante: dvornic (PRAV. COND. 1780, s. v. vornicel), vornec {LET. ȚR, 271’, 29r). Etimologie: sl. dvoriniku. Vezi și comicei, vomicie. VORNICEL s. m. (Mold., ȚR) Slujbaș subaltern al vornicului, înlo- cuindu-1 pe acesta în orașe și sate. A: Iară vomiceii din tirg apucă de pe la dughenele jidovilor din Iași lavițile și scindările și le lua să trebălu- lască trebile acei biserici. PSEUDO-AMIRAS. Au scris cărți pe la stăpinii satelor și pe la comicei și pe la vătămani, să-i scoată pe toți la rumte. NE- CULCE. B: Iar mai vlrtos pripasurile dă vitile ce să găsesc făr de stăpin avea dă le lua acei dvomicei supt purtarea lor de grijă. PRAV. COND. 1775. La această judecătorie să stea . . . logofeței, zapcii ce sînt orinduiți cu aceleași pricine ce să. caută, și vomiceii. PRAV. COND. 1780. Variante: dvornîcel (PRAV. COND. 1775). Etimologie: vornic -R suf. -el. Vezi și vornic, vomicie. VORNICIE s. f. (Mold., ȚR, Ban.) Demnitate, funcție de (mare) vornic. A: Deodată la boierii mai mărunte, apoi la vorniciia cea mare de Țara de Gios au ajuns. M. COSTIN. Pre lordache Ruset . . . l-au slobozit și l-au boierit cu vomicia cea mare de Țara de Jos. PSEUDO-MUSTE. B: Slujba ce se numește vomicie era intr-adins orinduiți vomicei dăspre partea dum- nealui vel vornic atit aici in oraș București cit și afară prin județe. PRAV. COND. 1775. Am hotărit Domniia mea ca vorniciile să-ș urmeze orinduidlă si lucrarea. PRAV. COND. 1780, s. v. vornicel. C: Vornicsie. ludiciarium off icium. A.C, 378. Etimologie: vornic -A suf. -ie. Vezi și vornic, vomicei. VORO VACI adj. și s. m. (Mold.) (Om) vorbăreț, elocvent. Cindai să nu ne cumva smentească pre unii din noi, cu acea limbă a lui vorovace. DOSOFTEI, VS. De celea ce singură firea scirindăvindu-să fuge, acelea corovaciul îndrăzneț preste fire le urcă. CANTEMIR, IST.; cf. NCCD (gl.). Etimologie: voroavă S- suf. -aci. Cf. v r e v i t o r. VOTRI vb. (Mold., ȚR) A practica ocupația de proxenet. A: O samă de pravile scriu să să taie capul hâtrului, ales cind va îmbla hotrind (v o- trind MUNT.) de față. PRAV. Cela ce va fi cucon micșor sau fețișoară și de vor hotri (n o tr i MUNT.) cuiva, nu vor putea răminea fără certare nice aceștia. PRAV. B^ Să se taie capul supuitoriului, mai ales cind va îmbla votrind de față. ÎNDREPTAREA LEGII. < (Mold.) A prostitua. Cela ce va priimi in casa lui pre vreun hotru . . ., să hotrească (să s u- p u i e MUNT.) muieri in casa lui, acesta-și va piiarde casa. PRAV. Cela ce-ș va hotri (va s u p u n e MUNT.) muiarea pentru să ia bani, să va certa cumplit foarte. PRAV. Variante: hotri (PRAV.). Etimologie: votru -h suf. -i. Vezi și votrie, votru. VOTRIE s. f. (Mold., ȚR) îndeletnicire, faptă de votru. A: cf. PRAV, (indice). B: Să gonească pre votru și să-l scoață dentr-acel oraș sau sat unde 319 VRÎSTA 9a fi făcind votria. Îndreptarea legii, apud tdrg. Variante: hotrie (PRAV., indice). Etimologie: votru 4- suf. -ie. Vezi și votri, votru. VOTRU, VOATRĂ s. m. și f. (Mold., ȚR) Proxenet, codoș. A: Hotru (s u p u i t o r i u MUNT.) să cheamă și cela ce îndeamnă și amăgește pre vrun cucon, de-l spurcă cineva și face sodomie. PRAV. Doamna lui, Ioana* ca să fie slobodă in desfrinate și spurcate faptele ei ce avea* prin hotrii săi italieni l-au omorit. M. COSTIN. Chemă pre o ghotră (lemma: necu- rat ă) . . . fără rușine . .. carea avea nouă fiice și toate le-nvățase curve. DOSOFTEI. VS. B: Votrul sau supuitoriu se cheamă cela ce are muieri la casa lui* dă le ține pentru dobinda lui, carele-si dau trupurile dă le spurcă bărbații. ÎNDREPTAREA LEGII. Variante: hotru, hotră (PRAV.; M. COSTIN: DOSOFTEI, VS). Etimologie necunoscută. Cf. sl. vutrî, votri. Vezi și votri. votrie. VRACNIȚĂ s. f. (Ban.) Poartă de seînduri sau de nuiele împletite. Vraknicze. Porta. AC, 378. Etimologie: ser. vratnica. VRĂBECIOR s.m. (Ban.) Diminutiv al lui vrăbeț. Passefcula^ Vrebecsor. Verebecske. LEX. MARȘ., 233. Etimologie: vrăbeț 4-suf. -ior. Vezi și vrăbeț. VRĂBEȚ s.m. (Olt., Ban.) Vrabie. B: Să-mi dati bir tot omul de casa lui cile trei porumbi și cîte trei brabeți, IR 1755. 18r. C: Vrebecz. Passer- culus. AC, 378. Variante: brabeț (IR 1755, 18r). Etimologie: bg. vrabec, ser. vrabac. Vezi și yrăbecior. VREA VĂ s.f. (Ban.) Strigăt, zgomot, gălă tentio. AC, 378. lăgie. Vrave. Clamor. Con- Etimologie: ser. vreva. Vezi și vrevi. vrevitor. Cf. c a 1 a b a 1 î c, h o 1 c ă, VREVI vb. (Ban.) A striga, v ă lăsa g; , . ? ©r v cucto ag, ev i ' o., o-o zm ort v i • - “ a rev^k- Increpo. Arguo. AC, 3'8- * (Trans. ) A dojeni, a certa. Că M pre omul u Doamne, Prentru slabta Im mare, Curând u plere obrazul f Ca’sCeesmintul de molii ros. \ CC, 92. 1 ’ Etimologie: ser. vreviti. Vezi și vreavă. vrevitor. Cf. p r e o b r ă z i. prob o z i, toi VREVITOR adj. (Ban.) Vorbăreț, gălăgios. viitor, -e. Inegator, -tnx. AC, 3/8. Etimologie: vrevi 4-suf. -tor. Vezi și vreavă* vrevi. Cf. voro vaci. VRÎSTA vb. v. vîrsta. ZACON s. n. 1. (Mold., Olt.) Lege. A: Au aședzat și au scos zaconului sau leagei nemțești întărire. M. COSTIN. Să inmulțiia bolnițale și acel .zacon sau lege a crijecilor. N. COSTIN. B: Pregra&(d)enie, sredostenie. Îngrădire pre mijloc. Zacon. MARDARIE, 207. ♦ Capitol de lege. A: Cum dzice cartea cea veache la vtori zacon, 17 capete: „Cela ce nu să va pleca ... cu moarte voiu să moarău. PRAV. 2. (Mold., Ban.) Datină, obicei. A: Fost-au așezat și altă orînduială zaconului acest mistru al bolnitii. N. COSTIN. C: Zakon. Mos. Consve- tudo. AC, 379. 3. (Mold.) Ordin militar de călugări, organizație de cavaleri (sau similară cavalerilor). La acest zacon pre urmă foarte mulți den cneji, den domni și nemeși ... se adăogea. N. COSTIN. Etimologie: sl. zakonu. Vezi și zaconic. Cf. socaș, sucă, sucluitură, vălaș. ZACONIC s. m. (Mold.) Legiuitor. Iară Zinon aiesta-i legiuitoriul, laconicul, ce-l pomeneaște sofântul Pavel. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. zakoninikiî. Vezi și zacon. ZADIE s. f. (Trans. N) Catrință. A re de bumbac rochie Albă de jolj si zodie. CÎNTECE, 5V. Poale albe și spălate, Zaghii pestriț și tărcate, Ghin doauă laturi legate, La trupu ei așezate. CÎNTECE, 9r. Etimologie: cf. ucr. zady „înapoi, în spate“. Z AH ARA s. f. v. zaherea. ZAHAREA s. f. v. zaherea. ZAHEREA s.f. (Mold., ȚR) Hrană, provizii pentru armată. A: Au fost trimis . . . citeva mii de chile zahere, faină și orz. N. COSTIN. Deci turcii, întărindu Caminița cu pușci și cu zahareli și cu oaste, au pus pașă. CRB, 164r. Si i-au luat robi si împreună cu banii si zahareaua ce aflară. VP, 55r; cf. URECHE; M.’COSTIN; CANTEMIR, IST.; PSEUDO- AMIRAS (gl.); NECULCE; IM 1754, lv; VP, 61v. B: Să gătesc corăbii să meargă spre Arhipeleag cu oarece zaharea. FN. Pentru treaba zaherealei si a tunurilor. IM 1730, 3V; cf. R. GRECEANU, s.v. vistier1. Variante: zahara (NECULCE), zaharea (URECHE; M. COSTIN; FN; R. GRECEANU, s.v. vistier1; CRB, 164r; IM 1754, lv; VP. 55r, •61v), zahire (PSEUDO-AMIRAS, gl.). Etimologie: tc. zahire. ZAHIRE s. f. v. zaherea. ZAIF adj. (Mold.) Bolnav, suferind. Sint foarti zaifă și voiu să mergu acasă că am să ieu niște doftorii. H 17792, 94r. El au zis că ești foarte zaif 321 ZAVISTIE: și nu poati mai mult ca să șază. H 17792, 94v; cf. H 17792, 95r. O Fig’ Atita rămăsăsem de zaif de cheltuială, că nu avem mai mult decit un galbăn H 17792, 82v. Etimologie: tc. zayif. Cf. beteag (1), b o 1 e a c. ZAMBAC s. m. (Olt.) Crin alb. Să o ungi cu unt de crin albu, adecă de zambacu. MD1, 139v. Etimologie: tc. zambak. ZAMCĂ s. f. (Mold.) Fortificație, construcție întărită, fortăreață,, cetate. Fieștecare casă ca o cetate fiind încungiurată cu zamcă de lut în- grădită. PSEUDO-MUSTE. Și la întorsu, slăbindu-le caii..., ieșie joi- mirii de pen zămci de-i lovie. NECULCE. Numai ce se auzeau tunurile dind din ocupuri și de pin zămci dind. NECULCE, apud CADE. Etimologie: rus. zamka. Cf. sl. zamuku. Cf. parca n. ZAP-FERMAN s.n. v. zapt-ferman. ZAPHANA s. f. v. gebhanea. ZAPT s. n. (Mold., ȚR) în expr. A îace (ceva) zapt = a-și însuși (ceva) cu forța, a acapara; a sechestra, a confisca. A: Pre turcii balgii din țară foarte îi înfrînase și se temea de dînsul, de nu putea, face zapt întru nimică. NECULCE. Răpezind si pe spătarul ... ca să facă zapt toate. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. IM 1754, 72r, 72v. B: Iar Gebegi- basa ... să facă zapt gebhaneaua, tunurile, puscile. IM 1730, 101r; cf. IM 1730, 102r. Etimologie: tc. zapt [etmek]. ZAPT-FERMAN s. n. (Mold.) Decret de numire. Vin la Moldova cu zapt-ferman și cu cărțile domnului. GHEORGACHI. I-au pornit la Basra cu călăci-caftan, cu zap-ferman lui AU si purtători de grije să fie lui Aii. H 1771, 102r; cf. CANTA. Variante: zap-ferman (H 1771, 102r). Etimologie: tc. zabt fermani. ZARBĂ s. f. v. zarvă. ZARVĂ s.f. (Mold., Ban.) Ceartă, gîlceavă, discordie. A: După multă zarvă și gîlceavă nemică bun n-au isprăvit. URECHE. Den care prepusuri au întrat între dînșii mari zarve. N. COSTIN. Toată lumea iaste plină de primejdii si de zarve. ALF., 3V; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST.;. PSEUDO-MUSTE. C: Zarve. Rixa. AC, 379. Variante: zarbă (M. COSTIN). Etimologie: cf. ucr. zarva. Vezi și zărvi. Cf. calabalîc, dihonie, hăbrușag, învălușag, p o L că, prigoană, vălășag, zavistie, zăhăială; h o 1 c ă, v r e a v ă. ZAVISLIV adj. v. zavistliv. ZAVISTIE s.f. (Mold., ȚR, Trans. S) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie. A: Din lăcomie zavistiia să naște. CD 1698, 6V (marg.). Cain, feciorul lui Adam, pentru zavistie și răutatea sa den fire, au ucis pre Avelr frate-său. NCL I, 11. Zavistiia să va usca și să va stinge de flăcăraia dra- gostii vecinului. ÎP, 60r. De zavistie s-au aprinsu cu mare mînie. H 17791 147r; cf. DOSOFTEI, VS; CD 1698, 7r (marg.); L SEC. XVII, 12v, 139r; CI, 95, 101; NCL I, 40; MOL. 1754-1762, 21v—22r; BUC VAR, 3CAVISTIO8 322 1755, 25r; II 1771, 86r; BUCOAVNĂ 1775, 50r; H 1778, 117V; H 17791, 86r, 156v. O Fig. Zavistiia este jiganie cu multe capete si cu toatele înghit pizmă. CANTEMIR, IST. B: Pentru zavistia stăplnitorilor celor tirani să ■chemași ei feciori de domn cu alt nume. BIBLIA (1688); cf. L ante 1693, 34T, 220r. <> Fig. Ținem balaurul cel cu 7 capete, zavistiia, încuibat in ini- mile noastre. ANTIM. Văzindu-te zavistiia că petreci viața bine, s-au aprins și au rădicat asupra ta. mulțime de supărări. M 1779 febr., 46r, col. I. C: Priimit cu cuget neatins de arăpile zavistiei. EG, 8. Pentru zavistie scrie. FL. D SEC. XVIII1, 79r; cf. EG, 102; FL. D SEC. XVIII1, 83v. ♦In- trigă, uneltire, pîră. A: Atila zavistie lucrul au ațițat. URECHE. ♦ Ceartă, discordie; gîlceavă. A: Era. în zavistia celor de casă. URECHE. B: O logodnă să trăctăluiaște, dacă zavistia o turbură. FN. C: Toate faceți fără zavistii și fără îndoituri. N TEST. (1648). Etimologie: sl. zavietije. Vezi și zavistios, zavistliv, zavistnic, zavistui, zavistuitor. Cf. alean (2), ale n ie, alenșig (2), băsău (2), măraz,. r 1 v n i r e; c a 1 a b a 1 î c, dihonie, hăbrușag, învălușag, p o t c ă, prigoană, vălășag, zarvă, zăhăială. ZAVISTIOS adj. (Trans. SE) Invidios, pizmaș; intrigant, răutăcios. Cei ce sînt cu cuget zavistios, .... după pohtă să-și izvodească meșteșug, .și osteneala altora, să nu o răpească. EG, 7. Etimologie: zavistie 4- suf. -os. Vezi și zavistie, zavistliv, zavistnic, zavistui, zavistuitor. Cf. b ă s ă o s, zavistliv, zavistnic, zavistuitor. ZAVISTLIV adj. (Mold.) Zavistios. Un călugăr . . . om zavistliv pu- rurea făcîndu-i scirbă [sfintei] si ocărind-o. DOSOFTEI, VS. Cine n-are gînd ca acesta dătătoriu și iubitoriu de cuconi, acela nu-i om bun, ce-i za- visliv. DOSOFTEI, VS. Variante: zavîsliv (DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. zavistllivâ. Vezi și zavistie, zavistios, zavistnic, zavistui, zavistuitor. Cf. b ă s a o s, zavistios, zavistnic, zavistuitor. ZAVISTNIC adj. și s.m. (Mold., ȚR, Trans. SE) (Om) zavistios. A: JDeșarta mărire] pre cei mai nesocotiți mintoși și zavistnici-i face. L SEC. XVII, 132v. Zavistnicii lui... au slobodzit asupra lui dulăi flămlndzi. NCCD, 365; cf. VARLAAM; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; NECUL- CE. B: Diiavolul cel pizmuitoriu și zavistnicul binelui. PAN., 45v. Să în- ceteaze uciderea cea zavistnică a necredinciosului. MINEIUL (1776); cf. L ante 1693, 209v; LUMINA; ANTIM. C: Oamenii carii să nasc în- ir-această planită sînt muncitori, lacomi, zavistnici, vicleani la vorbă. CAL. 1733, 5. Etimologie: sl. zavistlniku. Vezi și zavistie, zavistios, zavistliv, zavistui, zavistuitor. Cf. băsăos, zavistios, zavistliv, zavistuitor. ZAVISTUI vb. (Mold., ȚR) A invidia, a pizmui. A: Mulți zavistuiescu porecla lui Alexandru, căci-i dzic Marele. NCCD, 237. Cei mai mari boieri au zavistuit tătine-meu. H 1771, 85v; cf. VARLAAM; CANTEMIR, IST.; NCL I, 11; NCCD, 327; MOL. 1754-1762, 23r; H 17791, 86r, 155v. B: Zavistuiră pre dînsul filistinii. BIBLIA (1688). Nu să cuvine să cerci altă răsplătire împrotiva celuia ce te zavistuiaște. ANTIM. ♦A face intrigi. B: Pentru care zavistuind, jidovii îl omoriră. MINEIUL (1776); cf. FN. 323 ZĂGNEATĂ ♦ A urî. a detesta. A: Iară eu, așea să mă iubască cela ce iaste să mă giu- dece, că cu cit vă zavistuiaște viața cea desfrinată, cu atita mi-i milă de su- fletul vostru cel supus păcatului. NCCD. 309. Etimologie: sl. zavistvovati. Vezi și zavistie, zavistios, zavistliv, zavistnic, zavistuitor. Cf. alenui. bănui2 (2), rîvni (1). ZAVISTUITOR s.m. (Mold., ȚR) Persoana care manifestă invidie* pizmă, răutate, gelozie. A: Sau singur [Simion] din capul său au scornit-o, sau de la. . . zavistuitoriu . . . au aflat-o. CANTEMIR, HR. B: Căpi- tan zavistuit, de zavistuitoriu mai mult slăvit vine. FN. Etimologie: zavistui -r suf. -tor. Vezi și zavistie, zavistios, zavistliv, zavistnic, zavistui. Cf. b ă s ă o s, zavistios, zavistliv, z a v i s t n i c. ZĂBAVĂ s.f. (Mold.) (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracție, petrecere. Să albi vreame si cu ce ti tul cărților a face iscusită zăbavă. M. COSTIN. Etimologie: sl. zabava. Vezi și zăbovi. CC twe f e r i c i e, v i g ă ș a g, z ăi afet, z e f c h i. ZĂBĂVI vb. v. zăbovi. ZĂBOVI vb. (Mold.) A se distra, a se veseli. Fortuna șegi necrezut și glume nesuferite ca aceastea arătindu-mi, cu întristările și mihnirile meale giucindu-se, se zăbăveaște. CANTEMIR, IST., s.v. șagă. La primblări la cîmp ieșea adesea cu boierii săi, zăbovindu-se cu naiuri și cu nagarale. PSEU- DO-AMIRAS, apud TDRG. Fiindu cam bolnavă, pohtește să se zăbovască cu tămășagurile lui. B 1774, 381. Variante: zăbăvî (CANTEMIR, IST., s.v. șagă). Etimologie: sl. zabaviti. Vezi și zăbavă. Cf. i n g 1 i n d i s i, v i g ă d u i. ZĂBROANĂ s.f. (Ban.) Plasă de pescuit / Cursă, lat. Zebronje. Bete. AC, 379. Etimologie necunoscută. Cf. m a j ă / c a p c a n ă, c I u c s ă, măiestrie, p r u g 1 ă, s î 1 ț ă. ZĂDĂRl vb. (Mold., ȚR) A provoca, a sicii, a necăji. A: Mai apoi socotiră să nu cumva zădărască pre Ștefan-Vodă, să le fie a strica pacea. URECHE. Și iar s-au mirat mult, dar tot au zis lui Abulcasîm (poate vrind să-l zădărască): „Frate, multă avere este, dar, cum zic, poate cu delungare de vremi să să sfirșască“. H 1771, 94r: cf. M. COSTIN. B: Noi ne temem că . . . numai vom zădări șarpele. ANON. CANTAC. Și zise Dfojmnul' cătră Moisi: „Pină cind mă zădăraște norodul acesta ?“ BIBLIA (1688). Etimologie: bg. zadarjam, ser. zadirati. Cf. băni (2), z ă li ă i. ZĂF s.n. v. zefehi. ZĂFET s.n. v. zăiafet. ZĂGNEATĂ s.f. 1. (Mold., Criș.) Surcea, vreasc pentru foc. A: (Fig.) Să gătiia pre eiși zăgneată focului veacinic. DOSOFTEI, VS. C: Ca o spur- cată z(ă)gnată, ca o zmoală împuțită, in matca focului cumplită. MIȘC. SEC. XVII, 165v. ZĂGONI 324 2. (Mold.) Foc de nuiele sau de surcele uscate care se face la gura cuptorului și arde cu flacără vie. Împăratul dzisă să dea zăgneată căldării să i să topească oasele. DOSOFTEI, VS. Etimologie: rus. zagneta, ucr. zahnit. ZĂGONI vb. v. zogoni. ZĂHĂI vb. (Mold.) A nu lăsa în pace, a hărțui cu atacuri repetate. Hanul tătărăsc ... tot zăhăia cile o aripă moschicească de nu să pute lăți. NECULCE. Etimologie: ucr. zaliaity. Vezi și zăhăială. CL băniJ2), z ă d ă r î. ZĂHĂIALĂ s.f. (Mold.) Hărtuială. Dobitoacele mai multă zăhăială făciia turcilor decit cazacilor, că de trăsnite fugiia înapoi. URECHE. Nu trece ceie la cestie, nice cestie la ceielalti, nice făce zăhăială, nemică. NECUL- CE; cf. M. COSTIN. > Tulburare, neliniște. Fiind intr-atita zăhăială la suflet, i s-au arătat . . . chipul sointei cruci. DOSOFTEI, VS. Etimologie: zăhăi -F suf. -eală. Vezi și zăhăi. Cf. calabalîc, dihonie, hăbrușag, învălușag, p o t- că, prigoană, vălășag, zarvă, zavistie; bușluială, g i t r u 1 a m, giutruială, vălășag. ZĂIAFET s.n. (Mold.) Chef mare, petrecere (cu lăutari); banchet, ospăț. Făcind un zăfet foarte frumos cu fel de fel de musici. PSEUDO-AMI- RAS. M-au poftit Namahrim să-m facă a doi zi zăiafet. H 1771, 88L Orice nuntă sau zăiefet se făcea, trebuia să margă. PSEUDO-E. KOGALNI- CEANU; cf. NECULCE; H 1771, 98r; H 17792, 77r, 81r. Variante: zăfet (PSEUDO-AMIRAS), zăifet (H 17792, 77r), zeiefet (NECULCE), ziefet (H 1771, 98r). Etimologie: tc. ziyafet. Cf. tefericie, vigășag, zăbavă, zefchi. ZĂIFET s.n. v. zăiafet. ZĂLOD adj. v. zălud. ZĂLUD adj. (Mold.) Lipsit de minte, de judecată, prost; nebun. Mihai-Vodă îți părea că este un om zălud. NECULCE. Dar ce folos, că în loc ce trebuie să o uitu, dragoste ei mai mult m-au făcut zălud. H 1771, 84v; cf. DOSOFTEI, PS. O (Substantival) Hameleonul. . . cătră toți chip de zălod și față de lovit arată. CANTEMIR, IST.; cf. DOSOFTEI, VS. O (ȚR) Loc. adv. în zălud = degeaba, în deșert, zadarnic. Bezuma. Fără mente. în zălud. MARDARIE, 107. Tune. In har sau în zălud. MARDARIE, 260; cf. MARDARIE, 124; ST. LEX., 285. Variante: zălod (CANTEMIR, IST.). Etimologie: bg. zaluden; în zălud < ser. lîzalud. Vezi și zăluzie. Cf. aluzit, bolund, buiac (4), nerod, șod (1); afe- tele (d e-~), cinste (în ~), har (în ^), hieba (în ~). ZĂLUZIE s.f. (Mold.) Prostie, nebunie. Probrădzînd huleniia lor și zăludzîia și nepriceaperea. DOSOFTEI, VS. Etimologie: zălud 4- suf. -ie. Vezi și zălud. Cf. bolonșag, b o 1 u n z i e. ZĂMORÎ vb. (Mold.) A chinui prin nemîncare, a slei de puteri, a istovi. Tată-său l-au băgat in temniță și l-au zămorit cu foamea. DOSOFTEI, 325 ZĂTICNI VS. Și-mfășură fier pregiur trupul său ca să să zămorască. DOSOFTEI, VS. Cu posturi lungi și sece îsi zămora trupul si-si curătea sufletul. CUVÎNT DE ÎNGROPARE. ’ ’ ' Etimologie: sl. zamoriti, ucr. zamorytysja. Vezi și zămorîtură. Cf. ad e văsiw (2), bătogi, mîrșăvi, n e m o ș t i, vitioni. ZĂMORÎTURĂ s.f. (Mold.) Chin, istovire, sleire. Ceale 2 roabe o mira în ce chip cu atîta zămorîtură de post putea de-si împlea pravila. DO- SOFTEI, VS. Etimologie: zămorî + suf. -tură. Vezi și zămorî. ZĂPRI vb. (Ban.) A se constipa. Zepresk. Constipo. AC, 380. Zepres- ku-me. Constipor. AC, 380. Etimologie: sl. zapreti. Vezi și zăprit, zăpritură. ZĂPRIT s.n. (Olt., Ban.) Constipație. B: DasrHa[!]. Zepritul. MAR- DARIE, 134. C: Zeprit. Constipatio. AC, 380. Variante: zeprit (MARDARIE, 134). Etimologie: zăpri. Vezi și zăpri, zăpritură. Cf. zăpritură. ZĂPRITURĂ s.f. (Ban.) Constipație. Zepriture, idem [post Zeprit. Constipatio}. AC, 380. Etimologie: zăpri 4- suf. -tură. Vezi și zăpri, zăprit. Cf. zăprit. ZĂRVI vb. (Mold., Ban.) A stîrni ceartă, tulburare; a stingheri a deranja. A: De va fi venit ... și va fi ceva mestecat și va fi zărvit acolo la acea ucidere, nu să va certa ca un ucigătoriu. PRAV. C: Zevresk. AC, 380. Variante: zăvri (AC, 380), zervi (PRAV.). Etimologie: zarvă 4- suf. -i. Vezi și zarvă. ZĂTICNEALĂ s.f. (Mold., ȚR) Piedică, opreliște. A: Și așa nu le-ar fi pricinuit nici o zăticneală. B 1774, 26r. B: Neputînd turcii necum vreo zăticneală să le facă, ci măcar un om dintr-înșii să ia. R. GRECEANU. Să nu să facă zminteală rînduialei grecești și zăticneală limbii rumânesti PENTICOSTAR; cf. ANTIM. Etimologie: zăticni 4- suf. -eală. Vezi și zăticni, zăticnire, zăticnitor. Cf. zăticnire. ZĂTICNI vb. (Mold., ȚR, Trans. SE) A (se) împiedica, a (se) opri. A: Și s-au lovit în vo 2—3 rînduri ș-au tot can zăticnit pre nemți și nu ș-au putut alege. NECULCE. Și mai avînd turcii încă doauo engheluri de-i ză- ticniia a nu le da îndemină să oștească spre nici o parte. IM 1754, 2r; cf. CANTEMIR, HR. O Fig. Audzînd Anarhasis soliia și vădzind darurile și luînd cartea, neschimbtndu-și nice fața, nice cu inima înălțtndu-să, nice limba zăticni^n^d. NCCD, 344. B: Era numai ca să purcează, iar din pri- cina unor oameni răi s-au zăticnit și n-au putut să vie. R. POPESCU. Zise neguțitoriul lui Zina că l-au zăticnit din cale. E 1777, 72r; cf. IM 1730, 4T. C: cf. TI (gl.). (ȚR) A bara căi de acces. Zăpăzi și piatra ză- ticnesc trecătoarea celor ostași. FN. ZĂTICNIRE 326 Etimologie: sl. zatuknQti. Vezi și zăticneală, zăticnire, zăticnitor. CF br ăni; p r i s e c i. ZĂTICNIRE s.f. (ȚR) împiedicare, opreliște. Midie zăticniri și piedici acolo li s-au prins. R. GRECEANU. Tot lucrul și călră osebitul sfirșilul său aleargă fără zăticnire. BUCOAVNĂ 1779. 17v. Etimologie: zăticni. Vezi și zăticneală, zăticni, zăticnitor. Cf. zăticneală. •ZĂTICNITOR adj. (ȚR) Care zăticnește, provoacă zăticneală. B: Tu ai dat văpsitorilor a lucra ceale de trebuință, pre dracul cel zăticnitoriu iz- gonindu-l. M 1779 febr., 45v, col. II.//C: (Substantival) Ce dară zătig- nitoriul fălosilor lăudă roși, Dumnezău nu l-au lăsat să-si plinească lauda, GH. BRANCOVICI. Variante: zătignitor (GH. BRANCOVICI). Etimologie: zăticni 4- suf. -tor. Vezi și zăticneală, zăticni, zăticnire. ZĂTIGNITOR adj. v. zăticnitor. ZĂUITA vb. (Ban., Trans. SV) A uita./n ascunsul inimici închide-te* în secriul ei, jcum să nu te pociu zăuita. în veci să te pociu lăuda. CÎN- TEC DE CRĂCIUN. Dezmierdăciunile fac cum oamenii să să zauite de pre sfîrșitul sau de pre moartea lor. SA, 24r. Și vor pieri nemzaturile Cari de Domnul se zăuita. VCC, 25. Zeui-t. Obliviscor. ĂC, 380; cf. SA, 38Ă Etimologie: pref. ză- 4- uita (după ser. zabyti}. Vezi și zăuitat, zăuitător, zăuitătură. ZĂUITAT s.n. (Ban.) Uitare. Zeuitatul. idem [post Zeuiteture. Obli- vio.}. AC, 380. Etimologie: zăuita. Vezi și zăuita, zăuitător, zăuitătură. Cf. z ă u i t ă t u r ă. ZĂUITĂTOR adj. (Ban.) Care uită ușor. Zeuitetor. Obliviosus. AC, 380. Etimologie: zăuita 4- suf. -tor. Vezi și zăuita, zăuitat, zăuitătură. ZĂUITĂTURĂ s.f. (Ban.) Uitare. Zeuiteture. Oblivio. AC, 380. Etimologie: zăuita 4- suf. -tură. Vezi și zăuita, zăuitat, zăuitător. CF zăuita t. ZĂVRI vb. v. zărvi. ZBICI1 s.n. (Criș., Trans. SV) Bici. (Fig.) Batir că oaminii cei buni au fapte bune și credință bună, încă lasă Dumnăzău ceva zbiciu pre ei. C 1692, 520r. Și adusă Dumnedzu zbiciul său pre Ierusalimu. MIȘC. SEC. XVII, 128r. Toate zbiciurile a dihaniei. PP, 39v; cf. C 1692, 529r; PP, 40U Etimologie: pref. 5- 4- bici. Vezi și zbici2, zbiciuitură, zbiciula. Cf. p u h ă. ZBICI2 vb. (Ban., Trans. SV) A biciui. D intr-inșii unii zbici-veți în săboarele voastre și goni-i-veți den oraș în oraș. N TEST. (1648). Zbicsesk. Flagello. AC, 379. O Fig. Focul miniei tale Cu care nu mă zbici. VCC, 14 Etimologie: zbici1 -R suf. -i. Vezi și zbici1, zbiciuitură, zbiciula. Cf. zbiciul a. 327 ZERVI ZBICIUITURĂ s.f. (Ban.) Biciuire. Zbicsuiture. Flagellatio. AC, 379. Etimologie: zbiciui (< zbici1 -r suf. -ui) 4- suf. -tură. Vezi și zbici1, zbici2, zbiciula. ZBICTOLA vb. (Mold.) A bate, a biciui. L-au zbiciulatu-l cu vine crude de bou mult ceas. DOSOFTEI, VS. Fură bătuți cu vine de bou de li s-au zbiciulat carnea de pe trup. DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Etimologie: cf. zbici1, zbici2. Vezi și zbici1, zbici2, zbiciuitură. Cf. zbi c i2. ZBOR s.n. (ȚR) Bîlci, iarmaroc, tîrg. Zicea vioara și alăuta pe la tir- guri și pe^la zboruri. ÎNDREPTAREA LEGII. Nu mearge la zbor și la jocuri. MĂRGĂRITARE 1691. Veniti să neguțătorim plnă nu să sparge zborul. MĂRGĂRITARE 1746; cf. ĂNTIM, apud TDRG. Etimologie: sl. suboru, bg. sbor. Cf. schelă (2). ZEAMĂ s.f. 1. (Olt., Ban., Criș., Trans. SV) Supă, ciorbă. B: încă uneori mai mult foloseaște puțintică zamă de pui de găină. MD1, 139r. C: Dzame. Jusctdum. AC, 335. Zamă de cocoș bătrîn. PL, 147v. Să beai zama caldă. MIȘC. 1778, 19r. Zama aceasta e făcută toana pe gustul meu. MȘE, 92. 2. (Olt.) în sintagma Zeamă de varză = moare. Să le amestece cu zamă de tă.rîțe înăcrite ... au zamă de varză. MD1, 139r. încă și glistir a-i face den lapte, den caimac ori den zeamă de varză nu strică. MD1, 144v. Să amesteci dintr-insa doauă pahară, unul cu vin dulce curat și să bea sau doauă pahară de zeamă de varză sălbatică ori singură, ori cu vin. MD3, 19v. Etimologie: lat. zema. Cf. moare. ZEFC s.n. v. zefchi. ZEFCHI s.n. (Mold.) Petrecere, amuzament; ospăț. Noi n-am venit aicea să facem zefchiuri, ce să lucrăm. PSEUDO-COSTIN. El căuta mai mult zăfurile cu mese mari și cu mezilea de Țarigrad, și noaptea îmbla prin tîrg cu veselii. CANTA. Să cheltuiască această avere agonisind prietini și trăind eu zefcuri, precum să cade, căci de la moarte această bogăție nu-l va pute scoate. H 1771, 94v; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); H 1771, 84r; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: zăf (CANTA), zefc (H 1771, 84r, 94T). Etimologie: tc. zevk. Cf. t e f e r i c i e, v i g ă ș a g, zăbavă, z ă i a f e t. ZEFLIU adj. (Mold.) Glumeț, hazliu. Pe fata ce cu tamburul de udu- gaci o dede împărătesii, că era zăfIii. H 17792, 84r. Etimologie: tc. zevkli. Cf. șăgaci, șod (2), șuguitor. ZEIEFET s.n. v. zăiafet. ZEMNIC s.n. (ȚR) Bordei (săpat în pămînt). Și avea starețul zemnic și . . . să ragă [preotul] starețului să-l lase să lăcuiască într-însul. MĂR- GĂRI TARE 1691, apud TDRG. Iar și aici ajunge a lăcui într-un zemnic și îngrădit cu un gărdicel. NB, 197. Etimologie: bg. zemnik. Cf. argea (1), argelaș, hîj, z o m o n i ț ă. ZEPRIT s.n. v. zăprit. ZERVI vb. v. zărvL ZGAIBĂ 328 ZGAIBĂ s. f. (Ban.) Rîie/Lepră. Zgajbe. Scabies. Lepra. AC, 380» Etimologie: lat. scabia. Vezi si zgăibos. ZGANCĂ ș. f. (Mold.) Coajă care se formează pe o rană. De pre trupurile sfinților să despoiară de căzură zgăncile ca nește solzi, și să feceră sănătoși ca și-ntîiu. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. ZGĂIBOS adj. (Ban.) Rîios/Lepros. Zgeibos. Leprosus. Scabiosus^ AC, 380. Etimologie: zgaibă + suf. -os. Vezi și zgaibă. ZIEFET s. n. v. zaiafet. ZIMBER s. n. v. zimbil. ZIMBIL s. n. (Mold.) Coș de papură, coșniță. Și au cumpărat de cele mai minunate poame și cele mai mirositoare flori și rodii, care toate le ține (în) zîmbilul lui hamalul. H 17791, 47r. le-ți zimberul tău și vino după mine! H 17791, 47r. Hamalul le-au pus in zimber și au mersu după tinăra femeie. H 17791, 47r. Variante: zimber (H 17791, 47r). Etimologie: tc. zembil. Cf. corfă, coșciug (1). ZLOTAȘ s. m. (Mold.) Persoană însărcinată cu strîngerea impozi- telor în zloți. Veniia la divan cu piră asupra zlotașilor că le-au luat atite năpăști, ce îndată poroncă eșiia și cu mare scirbă asupra acelor zlotași carii n-ari întoarce banii oamenilor ce li-au luat pentru năpăști. NCL II, 293. Au băut la masă... cu niște slugi boierești, ce era zlotasi. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.)'. Etimologie: zlot + suf. -aș. Vezi și zlotărie. ZLOTĂRIE s. f. (Mold.) încasare a dărilor în zloți. Era logofăt mare și era cu zlotăria la Suceavă. NECULCE. Etimologie: zlot + suf. -ărie. Vezi și zlotaș. ZMICURA vb. (Mold., Criș.) A sfărîma^ a zdrobi (în bătaie). A: O zmicurară cu cureale verzi. DOSOFTEI, VS, s. v. smicura. Fu bătut foarte tare, tot trupul zmicurînd. DOSOFTEI, VS, s. v. smicura. C: Căutăți o căldare și zmicurați pietri și le băgați în căldare. C 1692, 532r. . Etimologie: lat. *exmiculare. Cf. s t o r o h ă n i, ș u p i (2). ZNAMAN s. n. (Mold., Trans. SV) Semn, piatră de mormînt. X'. Care piatră ș-au pusu-o pre mormînt în loc de znamăn. DOSOFTEI, VS. C: Că-i puseși pre ei ca un zneamăn. PS. 1651, 51v. (Mold.) Monument. Sosim la un znamăn, stilp de piatră cu cămară, și scriia în țărcălam'. „Acest stîlp au rădicat Alexandru, împăratul machedonilor, cînd au gonit pre Darie persul^. DOSOFTEI, VS. Variante: zneamăn (PS. 1651, 51v). Etimologie: ser. znamen. ZNEAMĂN s. n. v. znamăn. ZOB s. n. (Ban.) Ovăz. Zob. Avena. AC, 380. Avena. Sob, Oves. Szab Abrak. LEX. MARȘ., 189. Etimologie: ser. zob, magh. zab. Cf. o J o s. 329 ZURBAGIU ZOGOANA s. f. (Ban.) Alungare, respingere, împingere. Zogone. Pulsio. AC, 380. Etimologie: cf. zogoni. Vezi și zogoni, zogonitor. ZOGONI vb. (Ban.) A izgoni, a alunga, a împinge. Zegonesk. Pello. AC, 380. Pello. Zogonyesk. Kergetek. LEX. MARȘ., 234; cf. LEX. MARȘ., 209. Variante: zăgoni (AC, 380). Etimologie: ser. zagoniti. Vezi și zogoană, zogonitor. Cf. dudui, î n t i r i (1), p o g o n i, țipa. ZOGONITOR adj. (Ban.) Care alungă, respinge, împinge, izgonește. Zogonitor. Puișor. AC, 380. Etimologie: zogoni + suf. -tor. Vezi și zogoană, zogoni. ZOMONIȚĂ s. f. (Ban.) Bordei în pămînt. Zomonicze. Domus sub- terranea. AC, 380. Etimologie: ser. zemunica. Cf. argea(l), argelaș, hîj, zemnic. ZORBA s. f. v. zurba. ZORBALÎC s. n. v. zurbalîc. ZULUM s. n. (Mold., ȚR) Nedreptate, strîmbătate, persecuție. A: Și făcind el multe zulumuri pen sate pe unde trecea, au venit raialele de s-au plins. IM 1754, 78r. Nepoftind zulumul săracilor. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Un boiar mare ... se trufise, se mărise și făcea si zulumuri țărăi. R. POPESCU; cf. IM 1730, 110r. Etimologie: tc. zulum. ZURBA s.f. 1. (Mold., ȚR) Răzvrătit, răsculat. A: Atunci zorbalele au găsit pe un casap sîrbu ... și ducîndu-l la veziriul cel nou, l-au făcut, fără voia lui, de l-au îmbrăcat în caftan. NECULCE. Zorbalele au început a prăda în urdie. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: S-au sculat zurbale de la Țarigrad și au venit spre Odriiu. IST. ȚR. Duca-Vodă . . . și pre zorbale i-au prins de i-au omorit. R. POPESCU. 2. (Mold.) Răzvrătire, răzmeriță, răscoală. La mare primejdie fusese Alexandru bătrînul, tatăl lui N icolae-Vodă, pe vremea zorbalelor Țarigra- dului asupra lui soltan Mustafa la Odriiu, de l-au mazilitu. NCL II, 292. A u rădicat zurba asupra lui Mihai-Vodă, ca să-l ia din scaun. PSEUDO- MUSTE; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. Variante: zorba (NCL II, 292; R. POPESCU; PSEUDO-AMIRAS, gl.; NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. zorba. Vezi și zurbagiu, zurbalîc. Cf. rocoșau, rocoșelnic, rocoșitor, zurbagiu; hăbrușag, r o c o ș, rocoșeală, r o c o ș i r e, rocoșit, rocoșitura, zurbalîc. ZURBAGIU adj. (Mold.) Răzvrătit. Pre cei mai zurbagii, ca 80 de oameni, i-au băgat în butuci. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: zurba + suf. -giu. Nezi și zurba, zurbalîc. Cf. rocoșan, rocoșelnic, rocoșitor, zurba(l). ZVRBAL1C 3» ZURBALtC s.n. (Mold., ȚR) Răzvrătire. A: Pentru această pricina, tătarii au făcut zorballc, de au făcut război cu turciL N. COSTIN. So- cotea că, de nu va vindeca aceasta, poate să se facă și vrun zurbalic. AXIN- TE URICARIUL; cf. NECULCE. B: S-au înștiințat de la hanul pentru zurbalicul tătarilor bugeceni și pentru nebuneasca împotrivire a lor. R. PO- PESCU Variante: zorbalîe (N. COSTIN; NECULCE). Etimologie: tc. zorbalik. Vezi și zurba, zurbagiu. Cf. hăbrușag, r o c o ș , r o coș e al ă, r o c o s i r e, co- co ș i t, rocoșitură, zurba (2). ZUZIE s. f. (Trans. SV) Mîndrie, trufie. Ferește sluga ta de zuzie pre ea Să nu se domnească. Și eu voi fi curat Și de mare păcat mintui-m-oi? Doamne. VCC, 43. Etimologie: cf. zuz. Cf. b u i e c e a 1 ă, b u i e c i e, b u i e c i t u r ă (1), falie (2), f ă 1 o ș i es hicimășie, măroșie. ZVOREALĂ s. f. v. dvoreală. ZVORELNIC s. m. v. dvorelnic. ZVORI vb. v. dvori. ZVORITOR s. m. (Mold.) Curtean însărcinat cu organizarea și su- pravegherea unor întruniri cu caracter oficial. Purtător de grijă si zvoritor mesei era 3. logofăt cu uricarii și cu toți diecii. GHEORGACHI. s. v. dvo- ritor. Etimologie: zvori -j- suf. -tor. Vezi și dvorbă, dvorbitor, dvoreală, dvorean, dvorelnic. dvori, tvorebnic, Cf. dvorean, dvorelnic, t v o r e b n i c. CUPRINS Cuvint înainte ........................................................... 5 Introducere .............................................................. 7 Norme tehnice ........................................................... 19 .Abrevieri .............................................................. 27 Bibliografie ............................................................ 39 Dicționar ............................................................... 41