Despre autor Cristian Florin Popescu (n. 1953) este doctor în filologie și profesor universitar. A publicat, printre altele, lucrări din domeniul teoriei presei - O introducere în receptarea mesajului mediatizat, Editura Academiei Naționale de Informații, 2001; Manual de jurnalism (voi I, II), București, Ed. Tritonic, 2003 - și din acela al istoriei literaturii - Basil Munteanu, contemporanul nostru, Editura Muzeului Literaturii Române, București, 2003. A definitivat volumul Ficțiunea în jurnalism, jurnalismul ficțiunii. Sau despre relațiile dintre „lumea reală” și „lumile posibile” (în curs de apariție la Editura Muzeului Literaturii Române). A publicat, totodată, peste 50 de studii în reviste de specialitate privind deontologia și legislația media, relațiile dintre textul ficțional și textul jurnalistic, istoria propagandei, a publicității, a relațiilor publice etc. Volumele sale figurează în bibliografiile examenelor de licență ale diferitelor facultăți din București și din țară. Cristian Florin Popescu DICȚIONAR DE JURNALISM, RELAȚII PUBLICE ȘI PUBLICITATE NICULESCU Cartea a apărut cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național. Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României POPESCU, CRISTIAN FLORIN Dicționar de jurnalism, relații publice și publicitate / Cristian Florin Popescu. - București: Editura NICULESCU, 2007 Bibliogr. Index ISBN 978-973-748-155-9 81'374.2:070+659.4+659.1-135.1 © Editura NICULESCU, 2007 Adresa: Bd. Regiei 6D 060204 - București, România Tel: (+40)21-312.97.82 (+40)21-312.97.84 Tel/Fax: (+40)21-312.97.83 Caii Center: (+40)21-314.88.55 E-mail: club@niculescu.ro Internet: www.niculescu.ro Redactare: Ștefania Iordan, Anca Florea Procesare computerizată: S.C. DIGIMATIC SERV S.R.L. Ilustrația copertei: Carmen Lucaci Tipărit în România ISBN 978-973-748-155-9 Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cărți nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă și prin niciun mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prin orice sistem de stocare și accesare a datelor, fără permisiunea Editurii NICULESCU. Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la răspunderea penală față de legile naționale și internaționale privind proprietatea intelectuală. CUVÂNT ÎNAINTE (Prefață la ediția întâi) 1. „Dacăpresa nu ar exista, ea nu ar trebui inventată" - exclama în anul 1840 Honore de Balzac. înaintea lui, James Madison sau revoluționarii francezi - ca să îi numim numai pe aceștia - exprimaseră o viziune mult mai constructivă și optimistă asupra menirii presei într-un stat democratic. Odată cu trecerea timpului, presa a devenit (mass-)media, iar profesiunea de jurnalist și-a constituit, treptat, o adevărată cultură instituțională, astfel încât, în acest moment - „o eră a comunicării4* - interrelațiile instituționale și comunica- ționale stat-media-public, relații publice-media-public, publicitate-media-public sunt o realitate cotidiană, un fenomen atotcuprinzător. Mai mult, comunicarea media a devenit planetară; cu alte cuvinte, „satul plane- tar44 imaginat de Marshall McLuhan este aproape o realitate (dacă este benefică sau nu, aceasta ar fi o altă discuție). Câmpul jurnalistic intersectează câmpul cultural, cu consecințe dintre cele mai importante: cultura de masă sau industriile culturale. Câmpul jurnalistic (în principal televiziunea) intersectează politicul, cu consecințe frapante (trăsături ale societății postmodeme): estetizarea politicii „statul spectacol44. Media sunt în același timp canale de comunicare socială și întreprinderi eco- nomice. Toate acestea sunt doar câteva dintre motivele care ne îndreptățesc să consi- derăm că acest dicționar este util atât comunicatorilor (jurnaliști, relaționiști, publi- citari), cât și publicului larg. 2. Zonele semantice pe care această lucrare încearcă să le acopere sunt diverse: redactarea textului jurnalistic; tehnoredactarea (machetare, design-ul paginii tipă- rite); tipuri de texte (genuri redacționale în agenția de presă, în presa tipărită, în radio, în televiziune); etica și deontologia jurnalistului; declarații de principii; legislația presei, a publicității; comunicarea politică; cultura de masă; instituții de presă; elementele pe care le-am considerat ca fiind cele mai semnificative în istoria presei (inclusiv în istoria presei române); elemente aparținând marketingului comer- cial -> politic, precum și noțiuni și realități din domeniul publicității; noțiuni operaționale (pentru orice comunicator) aparținând retoricii, argumentării, narato- logiei, științelor limbajului, creării imaginii; media studies, sociologia receptării, sociologia presei, estetica receptării. CUVÂNT ÎNAINTE 6 Toate acestea sunt domenii în absența cărora nu am putea vorbi în epoca actuală despre cultura (fie ea și ,,mozaic“) generală jurnalistică. De asemenea, am considerat util să inserăm în Anexe mai întâi o serie de texte grupate sub titulatura Principii Fondatoare, apoi cele mai semnificative (inclusiv prin lacunele lor sau prin improprietățile conceptuale și, pe alocuri, chiar de ex- primare) coduri deontologice asupra cărora au convenit jurnaliștii români începând cu anul 1990, precum și principalele prevederi legislative române reglementând media, comunicarea guvernamentală, comunicarea publică în general (publicitatea, dreptul de autor etc.) și, în unele cazuri, elemente favorizând această comunicare (sponsorizarea). 3. Dicționarul poate fi un instrument de lucru rapid, consultând Lista de termeni și - în plus - poate deveni un punct de pornire pentru aprofundare, urmărind sistemul de trimiteri între termenii ce compun câmpul semantic respectiv. Termenii notați cu (*) sunt termeni tratați în prezentul dicționar. 4. Autorul este recunoscător echipei redacționale a Editurii Niculescu pentru conștiinciozitatea și atenția cu care membrii ei au contribuit la îmbunătățirea ma- nuscrisului. AUTORUL Notă asupra ediției TERMENI RESCRIȘI: • acuratețe, AFP, agenție de publicitate, alegorie, analiză, analiză de conținut, Associated Press, argumentare tendențioasă; • Jean Baudrillard, broadcasting act, British Broadcasting Corporation (BBC); • calitățile știrii, calomnie, capitalul mărcii, citat, clasă socială, Clubul Român de Presă, cod, Jean-Marie Colombani, comunicare, comunicare de masă, comunicare politică, concentrare, conflict de interese; • discriminare, discriminare pozitivă, drept la replică; • etică; • Federația Internațională a Jurnaliștilor, feminism, fotografie, funcții, funcțio- nalism; • gen (gender), globalizare; • ideologi, imagine, influență, informație, Institutul pentru Analizarea Propa- gandei, insultă, Internet, interviu, ironie; • întrevedere; 7 CUVÂNT ÎNAINTE • jurnalist; • legea presei, Liberation, libertatea presei, lobby; • marca de comerț, marketing, marketing integrat, marketing mix, Armând Mattelart, Mediafax, minciună, Le Monde, Muckraking Era; • National Conference of Editorial Writers; • obscenitate, ombudsman, onestitate; • 5 P's, postmodemism, poziționarea mărcii, Poynter Institute for Media Studies, Propagandă, protejarea minorilor, protejarea sursei, publicitate, publicitate comer- cială, publicitate corporativă (instituțională), Public Relations Society of America; • radio, Rador, Ignacio Ramonet, Reporters sans Frontieres, rețea, Julius Reuter, Reuter(s); • societate postindustrială, spirala tăcerii, sponsorizare, stereotip/stereotipie; • Școala Critică de la Frankfurt; • TASS, testarea pieței, two-step-flow; • ultraj, US Information Agency; • viața privată, (4 teorii ale) violenței, Voice of America; • zvon. TERMENI NOU INTRODUȘI: • agenție guvernamentală, Agenția de Monitorizare a Presei „Academia Cațavencu“, Agitprop, Al-Jazeera, Al-Arabiya, analiza actelor de limbaj, analiza cohortelor, analiza discursului, APADOR-CH, ARTE, Asociația Română de Relații Publice (ARP), The Associated Press Digital, The Associated Press Financial; • Silvio Berlusconi, Edward L. Bemays, Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAȚ); • Cahiers de Mediologie, capitalul mărcii, CELSA Paris-IV-Sorbonne, Centre de Formation et de Perfectionnement des Joumalistes, Centre de Recherche sur Ies Metiers du Joumalisme, Centre Universitaire d’Enseignement du Joumalisme - Strasbourg, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație, comentariu onest, Commission Naționale Paritaire de l'Emploi des Joumalistes, comunicare de informații false, comunicare integrată în marketing, Convenția Organizațiilor de Media din România, copii, George Creel; • Regis Debray, defetism, dereglementare, digitalizare, divulgarea secretului care periclitează siguranța națională, drept la informare (limite), dreptul la informație, dreptul publicului de a ști; • Ecole de Joumalisme Toulouse, Ecole de Joumalisme et de Communication - Marsilia, Ecole Superieure de Joumalisme - Lille, Jacques Ellul, erotic, etica afacerilor, etica aplicată, etica biomedicală, etica mediului, etnocentrism, Euronews, Eurosport, Eurovision; CUVÂNT ÎNAINTE 8 • feminism liberal, feminism marxist, feminism radical, fetișismul mărfii, ficțiune, fluxul liber al informațiilor (free flow of Information), Michel Foucault, francofonie, Freedom Forum, funcționar public; • generație, glocalizare, Joseph Goebbels; • Loi'c Hervouet; • imagologie, imperialism cultural, infoetică, informații de interes public, info- tainment, ingineria consimțământului, instigarea publică și apologia infracțiunilor, Institut de la Communication et des Mediaș - Grenoble 3, Institut Universitaire de Technologie - Bordeaux, Institut Universitaire de Technologie - Tours, interes public; • (campanie de) înspăimantare, • Serge July, jurnalism de calitate; • Harold D. Lasswell, Lies of Our Times; • marketingul nișei, Joseph McCarthy, MEDIA (MEDIA 2), media digitale, media electronice, Mediaset, Mediologie, Mein Kampf, mijloace electronice de comunicare, modelul ABX, modelul circular al lui Osgood și Schramm, modelul elicoidal al lui Dance, modelul lui Gerbner, modelul lui Maletzke, modelul ritual al comunicării, modelele stimul-răspuns, multiculturalism; • newsreels; • Observatoire Europeen de l’Audiovisuel, Observatorul Francez Media (OFM), ofensă adusă autorității, oraș global, George Orwell; • (paleo)televiziune, paranoia, patriarhat, PC, persoane aflate în tranziție, perso- nalitate autoritară, pluriformitate mediatică, pornografie, postfeminism, prelucrarea datelor, pretendenți, profilul pieței, promovarea vânzărilor, propagandă economică, propagandă în favoarea statului totalitar, propaganda naționalist șovină, propagandă paranoia, propaganda pentru război, propagandă strategică, publicitate orientată spre companii și profesii, publicitate profesională; • Radio France Internationale, Radio Free Europe, Radio Liberty, răspândirea de materiale obscene, reclamă; • secret de serviciu, secret profesional, sexism, Sigma Delta Chi, Sigma Delta Chi Foundation, siguranța națională, site, societate civilă, societate informațională, spațialiști, spațiu public, spirala publicității, supraveghere electronică; • Școala de la Palo Alto, șovinism, știința comunicării; • tehnica marii minciuni, (neo)televiziune, Television sans Frontieres, teoria dependenței față de media, teoria informației, terorism, Times, tradiționaliști, TV5; • Union Europeenne de Radiodiffusion (UER), uses and gratifications, utopie; • VALS 2. Pentru a oferi repere comparative (profesionale, etice și legislative) atât jurnaliștilor români și organizațiilor lor profesionale, cât și legislativului, anexele au fost completate, după cum urmează: 9 CUVÂNT ÎNAINTE Anexe - § B. Coduri deontologice europene sau americane: Cod Etic - Sindicatul Național al Jurnaliștilor Francezi, Codul Sindicatului Presei Cotidiene Regionale din Franța, Declarație de Principii (American Society of Newspapers Editors), Cod Etic (Society of Professional Joumalists - SUA), Radio France Internationale, Le Monde, New York Times, Washington Post: Regulile Atribuirii. Anexe - § C. Codul deontologic al jurnalistului, elaborat de Convenția Organi- zațiilor de Media din România. Anexe - § D. A fost inserată Legea din 29 iulie 1881 care reglementează liber- tatea presei [Franța] [Lege revizuită/completată, publicată de Ministerul Justiției în 2001], Codul Știrilor și al Problemelor Curente (Radio Authority - Marea Britanie), Code of Practice (Comisia Britanică pentru Plângeri îndreptate împotriva Presei), Directiva 89/552/1989 a Consiliului Europei „Television sans Frontieres“ (Revizuită în 1997). Anexe - § E. Legea nr. 19 din 9 ianuarie 2003 privind organizarea și funcțio- narea Agenției Naționale de Presă Rompres. Statutul Jurnalistului (Proiect elaborat de Convenția Organizațiilor de Media din România). Sistemul de trimiteri interne de la un termen la alt (alți) termen(i) a fost integral revizuit. Bibliografia a fost completată și adusă la zi. LISTA DE ABREVIERI AFP - Agence France Presse AGP - Agenție de presă al. - alineat an. - analiză AP - Associated Press arg - argumentare ARHIT - arhitectură art. - articol(e) cea. - circa cf. - confer, compară CIA - Central Intelligence Agency CM - cultură de masă COM - comunicare coord. - coordonator CP - Cod Penal DEONT- deontologie dir. - director econ - economie ed. - editor engl. - (limba) engleză engl. am. - (limba) engleză americană EST - estetică EST REC - estetica receptării et al. - et alia etc. - et caetera f.a.- fără an FBI - Federal Bureau of Investigations fed. - fără editură fig. - (sens) figurat FIL - filozofie/filozof fr. - (limba) franceză germ. - (limba) germană gr. - (limba) greacă i.e. - id est IP - instituție de presă IR - interpretative reporting (jurnalism de interpretare) IST - istorie/istoric IST PR - istoria presei it. - (limba) italiană î.Hr. - înainte de Hristos, înaintea erei noastre înv. - învechit ÎNV JURN - învățământ jurnalistic JURN - junialism/jumalist JURN INF - jurnalism de informare JURN OP - jurnalism de opinie lat. - (limba) latină LEG - legislație LINGV - lingvistică LIT - literatură LOG - logică MEDIA - mass-media MK - marketing MK POL - marketing politic MNG - management n. - născut NB - nota bene ONG - organizație non-guvemamentală OPM - organizații profesionale media PERS - persuasiune POLIT - politologic PROP - propagandă PSIHOL - psihologie PSIHOSOC - psihosociologie PT - presă tipărită PUBL - publicitate RED - redactare RET - retorică RP - relații publice 11 SF - Science fiction SOC - sociologie/sociolog SOC REC - sociologia receptării sp. - (limba) spaniolă STRUCT MIL - structuri militare subl. aut. — sublinierea autorului subl. n. - sublinierea noastră subl. trad. - sublinierea traducătorului LISTĂ DE ABREVIERI ș.a. - și altele ș.a.m.d - și așa mai departe ș.u. - și următoarele ȘT - științe TEHNO - tehnoredactare TP - teoria presei TV - televiziune UPI - United Press International vs. - versus, față de, prin raport cu ABC (siglă de la American Broadcasting Company) RADIO, TV (engl. ani.) în anul 1934, AT&T* devine ABC. —> ra- dio (1), Entertainment and Sports Pro- grammmg NetWork (ESPN) abordare descriptivă red Modalitate de organizare a textului, care se reali- zează prin punerea în evidență a deta- liilor specifice. Eficientă în portret*, mic reportaj*, reportaj de atmosferă*. —* pianul textului, unghi de abordare, reportaj de atmosferă abordare etnosodoiogkă tp —> na- ratologie (VH!) abordare impresionistă red Moda litate de organizare a textului care se referă la modul de asamblare a ele- mentelor prin analogie cu pictura im- presionistă. Ansamblul astfel construit (de exemplu paragraf*) induce publi- cului impresia dominantă. Este efici- entă în special în reportaj*. —> unghi de abordare, planul textului abordare istorică red Modalitate de organizare a textului sau text de sine stătător (știre*, analiză* etc.), care are drept scop realizarea antecedentelor (istoricului) unei situații prezente. Este menită să explice starea de lucruri din prezent și este eficientă în analiză* sau în editorial*. —> context, unghi de abordare, planul textului, jurnalism de opinie, interpretative reporting, in- vestigative reporting absurd fil —> ironie (V) Academia Cațavencu ip, pt —> Cen- trul pentru Jurnalism Independent ac de seringă hipodermică (glonț magic) com —> modelele stimui-răs- puns accelerare com, media Unul dintre con- ceptele cheie în jurul cărora Marshall McLuhan [1970; 112-125] își dezvoltă argumentarea principală conform căre- ia, pe măsură ce apar nou venitele me- dia*, începând cu alfabetul și conti- nuând - placă turnantă - cu inventarea tiparului*, nu numai că le dislocă pe acelea deja existente, obligându-le să se (Kjadaptezc.. dar transformă în profun- zime însăși condiția ontică individuală și socială ia nivelul întregii planete. Punctul inițial al argumentării îl consti - tuie constatarea - pe care o dezvoltă și Armând Mattelart [1994] - conform căreia, între secolele al XVI dea și ai XVIII-lea, „cuvântul comunicare*, înainte de a se aplica erei electricității, «mișcării informației*». fusese larg fo - losit cu aplicare la drumuri terestre și maritime, poduri, fluvii și canale" \cf Marshall McLuhan, 1970; i ‘01 0‘iai-i cu apariția electricității, își antumă autorul formularea premiselor, după ce ideea de comunicare* se aplicase mai întâi transportului, se aplică acum in- formației* (emiterea - „transportarea" - decodificarea), modificând „mode- lele de interdependență ale oamenilor". Mai exact, schimbarea (transformarea) grupurilor sociale se petrece „când ACCENT ANTICIRCUMFLEX 14 transportul rutier și mesajele scrise accelerează mișcarea informației*. Această A. permite o întărire a auto- rității într-un teritoriu mult mai mare“ [c/ Marshall McLuhan, 1970; 111]. Economiștii consideră că A. creează structuri central-periferice (—► post- modernism, globalizare). în aceeași ordine de idei, „viteza electricității creează centre peste tot; nu mai există regiuni periferice pe planetă*1 [cf. Marshall McLuhan, 1970; 112]. De unde schimbarea structurilor de putere. Pe scurt, „A. pe care o cunoaștem azi nu este o lentă explozie de la centru spre periferie, ci o imploziune instan- tanee și o fuziune a spațiului și a func- țiilor. Civilizația noastră specializată și fragmentară, cu structură central-peri- ferică, suportă o reorganizare instan- tanee a tuturor fragmentelor sale spe- cializate într-un tot organic. Este lumea nouă a satului global*. [...] Astăzi, când omul și-a prelungit sistemul nervos central prin tehnologia elec- trică, câmpul de bătaie - în război și în afaceri - s-a mutat în planul formării și al disoluției imaginilor* mentale [subl. n.]. [...] Ceea ce apare (sub im- pulsul A.) este un câmp global de con- știință globală. Vechile modele de adaptare psihică și socială devin inu- tile“ [cf. Marshall McLuhan, 1970; 124-125]. —> postmodernism, globali- zare, mediologie accent anticircumflex lingv —» stilis- tică (II) accent ascuțit lingv —> stilistică (II) accent circumflex lingv —> stilistică (II) accent grav lingv —► stilistică (II) accent plan lingv stilistică (II) accentuare soc -> zvon (i) accentuare afectivă în frază lingv —► stilistică (II) acceptabilitate PUBL (engl. am. accept- ability) Gradul de absorbție a mesaju- lui publicitar de către un suport (canal, medium*), de exemplu, de un ziar* [cf. Richard Weiner, 1996]. —* publi- citate accesibilitate leg, jurn inf I. Una din- tre calitățile informării*. II. Posibilita- tea jurnalistului sau a media* de a intra în posesia informațiilor de interes pu- blic (—► documentare, dreptul la libe- ră exprimare, dreptul la informare, Freedom of Information Act (III)). Din sensul II decurge posibilitatea ca pu- blicul* să intre în posesia informației* prin intermediul media*. cenzură, dreptul de a publica, libertatea presei, gate keepers, Anexe acces la informație leg, jurn inf —> accesibilitate, dreptul la liberă ex- primare, libertate de informare, liber- tatea presei, Freedom of Information Act, Anexe accroche tehno (fr. captare) I. Șapou* tipărit pe pagina întâi*, trimițând la textul inserat în interiorul ziarului*/ magazinului*. II. Pentru Roland Barthes [1964; 1982], alături de func- ția de legătură* (relais), este una dintre funcțiile textului care însoțește imagi- nea*. —> design, (cover) storyf șapou, analiză de conținut, imagine Accuracy in Media Inc. Organiza- tion SOC REC, TP, DEONT (engl. am. Organizația pentru Acuratețe în Mass- Media) A fost creată în anii ’60 în SUA, pentru a cerceta și pentru a face public ceea ce se consideră a fi erori grave în reportajul* de actualitate. 15 ACOPERIRE (JURNALISTICĂ) —► Llnstitut de L’Etude de ia Desin formation achievers PUBL (engl. am. cei care reu- șesc) —publicitate (VII) acoperire (jurnalistică) jurn inf I. Co- lectarea, editarea și difuzarea informa- ției* conform rigorilor legilor proximi- tății*, respectându-se calitățile infor- mării*. O AJ. corectă din punctul de vedere al rigorilor profesionale și al deontologiei* presupune investigarea evenimentului* și transmiterea (difuza- rea) informațiilor* atâta timp cât eve- nimentul se derulează. în același timp, o A J. corectă presupune o tratare pu- blicistică în concordanță cu importanța faptelor. Neconcordanța atrage, de la caz la caz, subinformarea*, pseudoin- formarea*, parainformarea* sau supra- informarea*, până la diversiune*, into- xicare* sau dezinformare*. II. ARIILE ACOPERIRII IURNALISTICE Pentru Cur- tis D. MacDougall [1982; 7], Jurna- lismul prezintă un tablou al lumii într-o continuă și nesfârșită mișcare; un ta- blou al oamenilor și al conduitelor lor: [o lume] comică, tragică, vicioasă, ero- ică, virtuoasă, altruistă; inițiativă, des- coperire, calamitate, beneficiu, tristețe, bucurie - viața omenească în toate schimbările ei caleidoscopice [aparent] inexplicabile". III. INSTITUȚIILE Mai întâi, instituțiile grupate de jurnaliștii și teoreticienii presei americane în sfera Public Affairs* (probleme publice)', pri- mărie, poliție, justiție, învățământ, să- nătate, religie-biserică, parlament, gu- vern, președinție. Fiecare instituție este un domeniu reglementat de Constitu- ție, de legislație, de regulamente în vir- tutea cărora se petrec faptele/acțiunile, un domeniu „populat" cu persoane în- vestite (desemnate, alese) care acțio- nează asupra altor persoane (comuni- tăți, națiuni, grupuri socio-profesionale etc.). Tot atâtea „hărți" în mișcare, cu „forme de relief4 diverse, care interac- ționează. Acțiunile care devin fapte di- verse* sau evenimente* se petrec în limitele unui context* (background). în concordanță cu legislația existentă, aceste instituții intră în relații unele cu celelalte. 1. PRIMĂRIA Jurnalistul* care o „monitorizează" are de urmărit o serie de chestiuni importante precum: Persoanele sunt alese. Cum - cât își respectă angajamentele asumate în tim- pul campaniei electorale? Ce rezolvă - ce nu rezolvă și de de, în urbanism, ordine publică, de unde rezultă fapte care devin știri*. Cum este folosit bugetul: lucrări edilitare, tranzacții, in- vestiții, impozite, taxe locale? Lega- litate - ilegalitate. Rezultă evenimen- te* care devin știri. Programe, dezba- teri între persoanele unei instituții, între instituție și alte instituții, „interpelă- rile" cetățenilor, ale grupărilor locale etc. - iată fapte care devin știri. Faptele impun, de la caz la caz, din perspectiva punerii în formă, texte numite știri, relatări* (inițiativa aparține acelora care „fac" știrea —► relații publice, publicity, pseudoeveniment) sau in- terviuri*, reportaje*, anchete*: iniția- tiva aparține jurnaliștilor*. în genere, aceste știri nu sunt senzaționale, dar sunt cât se poate de importante, pentru că faptele care se petrec în această sfe- ră privesc direct viața zilnică a unei în- tregi comunități. 2. POLIȚIA Apar aici cel puțin trei unghiuri de abordare*: legile, polițiștii, infractorii. Fiecare in- fracțiune este o posibilă știre. La fel, ACOPERIRE (JURNALISTICĂ) 16 fiecare accident. Persoanele și acțiunile lor pot fi obiectele știrilor, interviuri- lor, portretelor*, reportajelor. De subli- niat că în fiecare domeniu, dar cu o se- rie de particularități importante pentru primărie, poliție și justiție, intră în ac- țiune o serie de norme profesionale care funcționează în relațiile jurnalistu- lui* cu sursele* de informare, dar și cu suspecții - inculpații -, infractorii, dintr-o perspectivă dublă: deontologi- că* și juridică. Respectarea prezumției de nevinovăție*, evitarea detaliilor șo- cante, dacă acestea din urmă nu contri- buie la înțelegerea de către public* a faptelor, evitarea apologiei sau încura- jării, fie ele și discrete a infracționali- tății, evitarea clișeelor literare de genul „hoțul însetat de dreptate“, „societatea care este vinovată44, „prostituata plină de sensibilitate44 etc., păstrarea secretu- lui anchetei (penale), neinfluențarea ei etc. Jurnalistul* care se ocupă de infor- mațiile legate de poliție este și nu este un detectiv. Este detectiv, pentru că trebuie să afle toate faptele și detaliile care îi vor fi folositoare în text: cauzele faptelor, victimele, modul cum s-a operat, obiectele sau armele folosite etc. Nu este detectiv, pentru că nu el trebuie să rezolve infracțiunea. De multe ori însă această distincție este discutabilă din următoarele motive: pe de o parte, poliția are nevoie de discre- ție pentru a-și putea finaliza acțiunile, iar pe de altă parte, jurnalistul este in- discret, pentru că altfel nu-și poate în- deplini funcțiile de informare* și de watch-dog*. Ce știri* apar în virtutea celei de-a doua funcții? Știri cu și des- pre polițiști corupți, știri despre încăl- carea drepturilor omului și a legilor de către polițiști, știri despre garantarea și respectarea dreptului la apărare etc. Avantaje și (potențiale) pericole profe- sionale. Curtis D. MacDougall [1982], unul dintre clasicii teoriei presei de in- formare în SUA, consideră că „poliția este un loc excelent de antrenament pentru jurnalistul* începător44. în ace- lași timp însă, acesta „trebuie să lupte de-a lungul timpului împotriva cinis- mului* și a descurajării44. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care, în instituțiile de presă bine organizate, jurnaliștii nu investighează, de la înce- putul carierei și până la pensie, o sin- gură instituție. Alte motivații profesio- nale și manageriale care impun dina- mica sarcinilor profesionale: a. în timp, relațiile interpersonale care se stabilesc fatalmente între jurnalist* și sursele* sale de informare pot pune în pericol acuratețea* informării. Mai exact, există condiții ce pot favoriza conflic- tul de interese*, b. Se evită rutinarea jurnalistului, „tocirea simțurilor sale profesionale44, c. De-a lungul carierei, jurnalistul trebuie să intre în relații profesionale cu cât mai multe domenii de activitate. Numai așa experiența sa (culturală, existențială) poate spori. Cu cât experiența sa este mai bogată, cu atât discernământul sau profesiona- lismul său este mai mare, iar publicul* este mai câștigat. 3. JUSTIȚIA. în acest domeniu - ca în toate celelalte de altfel - cunoașterea de către jurnalist* a Co- dului Penal, a jurisdicției civile, a legi- lor de organizare judecătorească, a pro- cedurilor etc. este indispensabilă. Cum indispensabilă este și respectarea altui set de legi și de principii: respectarea prezumției de nevinovăție*, neinflu- 17 ACOPERIRE (JURNALISTICĂ) ențarea anchetei (judiciare) și a proce- sului, cunoașterea în detaliu a tuturor „regulilor jocului44. Toate aceste din urmă reguli se bazează pe respectarea unor norme (aparent) simple: de exem- plu, în timpul unui proces, cazierul in- culpatului, admițând că el există, poate induce presiuni nedorite din partea pu- blicului* asupra completului de jude- cată. Sau inculpatul este prezumat ne- vinovat până la pronunțarea sentinței definitive prin care este declarat vino- vat. In această ordine de idei, o serie de termeni incriminatori sau deprecia- tivi vor fi evitați de către jurnalist* (de exemplu fraudă, fraudulos, escroc, îm- pătimit al jocurilor de noroc, contra- bandist etc.). Regula fundamentală este aceeași ca în cazul jurnalistului* care se ocupă de poliție. Nu jurnalistul* stabilește vinovăția, ci justiția. Mai mult decât în prima situație, cel puțin în planul principiilor, ar fi încălcat (și) principiul separării puterilor în stat, chiar dacă presa este cea de-a patra putere* (fourth estate*) - mai mult din perspectiva simbolicului colectiv. Țin- tele jurnalistului* care abordează justi- ția: infracțiunea, rechizitoriul, probele, legile invocate și la ce se referă ele, martorii, apărarea, pedeapsa posibilă (minimă/maximă). Strunirea propriei afectivități, a pasiunilor, a propriilor repere morale sunt esențiale pentru ob- ținerea neutralității* prin care se evită influențarea justiției. Din perspectiva abordării lor în presă, în legislațiile oc- cidentale anumite infracțiuni și anumi- te tipuri de infractori au un regim aparte. în Franța, de pildă, funcționea- ză un întreg set de astfel de legi. Indi- carea cazierului este o calomnie*. Vic- tima unui viol nu este identificată în presă decât la cererea scrisă a acesteia și înregistrată la Ministerul de Interne. Minorii care fug de acasă sau din insti- tuțiile care îi îngrijesc nu sunt identifi- cați în presă decât la cererea scrisă a părinților, a instituțiilor care îi îngrijesc sau a Ministerului de Interne. Minorul inculpat și judecat în fața unui tribunal nu este un eveniment* pentru presă (altfel spus, acest tip de eveniment* este supus cenzurii*) [cf. Lucien Solal et al., 1980]. 4. ÎNVĂȚĂMÂNTUL Ținte de investigat: instituții, legea învăță- mântului, statutul cadrelor didactice vs. Codul Muncii. Programe de învăță- mânt. învățământ de stat vs. învăță- mânt privat. Legile referitoare la ates- tarea și acreditarea instituțiilor de învă- țământ. Evoluția sistemului în raport cu „comanda socială44: în primul rând, piața muncii. Corpul profesoral. Ierar- hii profesional-administrative. Elevii, studenții. Viața campusurilor. Conflic- te, greve, revendicări. Părinții. învăță- mântul minorităților (naționale, rasi- ale). Relațiile dintre acest sistem și gu- vem/pariament; relațiile cu Biserica; relațiile cu instituțiile culturale etc. Di- namica profesională/științifică: congre- se, simpozioane, sesiuni de comuni- cări, dezbateri. Autonomia universi- tară. Dinamica administrativă: clădiri, dotare. Sponsorizări*. Relațiile cu Pri- măria. Relațiile cu Poliția etc. Ca și în situația primăriei, de cele mai multe ori, știrile* nu sunt senzaționale, dar importanța lor nu trebuie demonstrată, ci doar (re)amintită. Această valoare profesională este un bun câștigat al jurnalismului civic*. 5. SĂNĂTATEA Țintele de investigat: Spitalele de ACOPERIRE (JURNALISTICĂ) 18 urgență. Tipuri de accidente, cauze, persoane implicate. Sistemul asigurări- lor sociale. Industria farmaceutică. Tra- tamente. Intervenții chirurgicale spec- taculoase (de exemplu, într-un trecut nu foarte îndepărtat la scară istorică, dar „preistoric44 din perspectiva legilor proximității*, în anii ’60, primul trans- plant de cord). Sistem de stat vs. sistem privat. Buget. Folosirea lui legală/ile- gală. Cercetarea medicală. Simpozioa- ne, mese rotunde etc. Scandaluri profe- sionale, administrative, juridice în lu- mea medicală. Sunt de subliniat trei chestiuni în acest domeniu. Din enu- merarea de mai sus, rezultă că apar situații, zone, domenii în care, de fapt, intră în acțiune jurnalistul specializat care cunoaște foarte bine limbajele de specialitate și, deci, este capabil să le traducă (corect) într-un limbaj accesi- bil. în zona cercetării medicale, farma- ceutice se impune drept regulă jurna- listică, încă o dată, controlarea proprii- lor emoții, pentru a nu induce publi- cului speranțe (deocamdată) deșarte în situații disperate (de exemplu cancer, SIDA etc.). Evitarea publicității mas- cate* pentru o personalitate medicală (de exemplu un chirurg celebru, un spital celebru etc.), o instituție sau o firmă producătoare de medicamente. Din perspectiva jurnalismului de inter- pretare (—* interpretative reporting*): tendințele sistemului, tendințe în in- dustria producătoare de aparatură me- dicală, tendințe în cercetarea industrii- lor de medicamente (revalorizarea tra- tamentelor naturiste, descoperirea unor noi elemente chimice cu valoare tera- peutică, recuperarea unor școli de me- dicină precum acupunctura etc.). Un domeniu special din perspectiva A J. îl reprezintă psihiatria în contact cu PATOLOGIA. întâi de toate, jurnalistul* trebuie să fie un bun psiholog. Dia- logul direct cu sursa* de informare este de o importanță vitală pentru jurnalistul* care culege informația*, printre altele, pentru că își poate ob- serva direct interlocutorul (—> obser- vație): limbajul nonverbal (de exemplu ținuta, mișcările, mimica, expresia pri- virii) (—> conversație, discurs, kine- zică, pragmatică, proxemică), toate fiind semne ale stării de spirit, ale tem- peramentului interlocutorului. în plus, acestea îl ajută pe jurnalist* să-și alea- gă tactica cea mai adecvată în timpul dialogului (—> interviu), folosind ob- servația* și empatia*. Jurnalistul* va trebui să distingă între treptele afecțiu- nilor psihice. De exemplu, un sindrom depresiv nu este nebunie:, la fel, afec- țiunile psihosomatice. 6. MOARTEA. SI- NUCIDEREA. Așa cum jurnalistul* nu este nici polițist, nici judecător, el trebuie să fie precaut înainte de a lansa fie și ipoteza că medicul este vinovat de moartea unui pacient. Domeniul medical are, în mod cert, propria orga- nizare internă. Pe scurt, într-o atare si- tuație, jurnalistul* trebuie să aștepte concluziile Colegiului Medicilor și, eventual, ale justiției. Toate acestea însă nu-1 vor împiedica să-și exercite funcția de pază* (și de supraveghere*), în funcție de situație, textul cerut de acest tip de eveniment poate fi necro- logul. Trebuie avute în vedere trei chestiuni: dacă necrologul este text de informare (și nu editorial*-necrolog, text aparținând jurnalismului de opinie*), strângerea datelor biografice 19 ACOPERIRE (JURNALISTICĂ) este o primă etapă. Adunarea măr- turiilor despre persoana decedată este o altă etapă. Insă cel mai dificil lucru este alegerea și păstrarea tonului adec- vat: nici elogios, nici defăimător. Tonul va fi adecvat, printre altele, dacă faptele bune ale decedatului și cele discutabile sau chiar rele sunt puse în echilibru. în ceea ce privește sinu- ciderea, orice jurnalist minimum pro- fesionalizat știe că un deces este sinu- cidere (sau crimă) numai după ce apare certificatul medico-legal și că supra- viețuitorii trebuie protejați. O serie întreagă de libertăți apar însă în cazul sinuciderii unei personalități publice, mai ales dacă se poate crede că actul are legătură cu activitatea sa politi- că (financiară, administrativă etc.). 7. religia. BISERICA Avem aici în ve- dere știrile* din acest domeniu, care sunt în relație cu alte sfere ale socie- tății: politica, școala, dezbateri publice (de exemplu, în unele țări, dezbaterea legată de legalizarea âvortului, în altele - de exemplu Irlanda - despre legali- zarea divorțului). O altă direcție de abordare se referă la relațiile dintre religii (catolici vs. protestanți în unele țări sau - în România — dintre orto- docși și greco-catolici) sau la relațiile dintre religii și secte. Și, în mod nor- mal, la acțiunile unor persoane (eno- riași/slujitori ai bisericii) care, într-un fel sau altul, devin știri*. Eroarea care trebuie evitată și aici, ca și în orice alt domeniu, este generalizarea eronată: acțiunea blamabilă a unei singure per- soane nu indică participarea întregii in- stituții. 8. parlamentul Fiecare par- lamentar trebuie bine cunoscut: biogra- fie, carieră politică, convingeri perso- nale, particularități (geografice, socia- le, economice etc.) ale circumscripției pe care o reprezintă. Ținte de inves- tigat: grupul parlamentar din care face parte. Relațiile grup parlamentar-partid (inclusiv alianțele partidului). Reguli, regulamente ale Camerelor. Comisiile parlamentare. Componența lor (persoa- ne, partidele din care fac parte, pro- porția acestora). Legile care se dezbat; domeniile pe care ele le reglementează. Noile legi: relațiile lor de complemen- taritate cu acelea deja existente. Decla- rațiile politice. Interpelările. Urmărirea răspunsurilor la interpelări. Comisiile parlamentare de anchetă. Relațiile Par- lamentului cu celelalte puteri. Lobby* extem/intem. Grupuri de presiune*. Grupuri de interese* care acționează asupra partidelor/grupurilor parlamen- tare. Participarea în instituțiile interna- ționale (Parlamentul Europei etc.). Contacte internaționale. Agenda săptă- mânală. Declarații de presă*, confe- rințe de presă*, comentarii, intervenții etc. Retorică parlamentară. Polemici*. Atacuri. Dispute. Intervenții memora- bile. Fișier pentru fiecare parlamentar în legătură cu activitatea sa (intervenții, propuneri legislative), foarte utile, mai ales în acele țări unde votul este uni- nominal. Activitatea parlamentarilor în circumscripția pe care o reprezintă. în măsura în care această rețea de informare jurnalistică funcționează, se poate ajunge dincolo de știrile* zilei, la jurnalismul de interpretare*, la dezbaterea publică constructivă prin intermediul presei a unor chestiuni/as- pecte/reglementări de interes general. 9. guvernul Fiecare membru al cabi- netului este o personalitate marcantă. ACOPERIRE (JURNALISTICĂ) 20 Deci biografia și cariera profesională și politică vor fi domenii de neocolit în culegerea informației*. Ținte de in- vestigat: Activitatea fiecărui minister. Agendă internațională. Contacte, nego- cieri, contracte. Urmărirea aplicării în practică a hotărârilor ministerelor sau guvernului. Declarații de presă. Inter- viuri*, conferințe de presă*. Inițiative legislative. Un loc privilegiat îl ocupă activitatea diplomatică, a cărei abordare impune și următoarele direcții de inves- tigare: a. Agenda diplomatică b. Func- ționarea instituțiilor sau organizațiilor internaționale (NATO, ONU, UE etc.) c. Negocieri, contracte, tratate d. Re- prezentarea țării în manifestările inter- naționale. 10. președinția Este, neîn- doielnic, instituția cea mai importantă a unui stat. Ținte de investigat: Prero- gativele constituționale. Activitatea di- plomatică. Intervenții în scopul armo- nizării funcționării puterilor statului. Promulgarea legilor. „Știre* înseamnă ce a făcut președintele, ce face sau ce plănuiește să facă. Reporterii* fac știri* din propria observație*, dar ea este foarte îngrădită44 [cf Richard Davis, 1992; 152]. IV. ALTE CATEGO- RII DE INSTITUȚII. PARTIDE. ALIANȚE POLITICE 1. Dintotdeauna, evenimentul politic - dar în primul rând acțiunile puterii politice - se află în prim planul sumarelor media*. De aceea, țintele in- vestigării jurnalistice sunt multiple: Persoane, biografii, activitate politică. Statutul partidului. Doctrina. Progra- mul politic. Structura internă, funcțio- narea partidului. Alianțe. Congrese. Grupul de interese* pe care îl repre- zintă partidul. Declarații de presă*, conferințe de presă*, interviuri*. Cam- pania electorală reprezintă momentul cel mai important în viața oricărui par- tid. Ținte de investigat: Legea electo- rală. Persoanele care candidează. Eva- luarea sau comentarea sondajelor de opinie*. Evaluarea conținutului propa- gandistic în raport cu doctrina parti- dului și cu posibilitatea de a realiza practic promisiunile electorale. Investi- garea/reperarea surselor de finanțare. Legalitate - ilegalitate. Din perspec- tiva jurnalismului de informare* corect, în relatarea și în interpretarea evenimentelor politice din timpul cam- paniei electorale și din perioada dintre campanii, „este interzisă interpretarea faptelor politice în conformitate cu teo- riile politice preferate44 [cf Curtis D. MacDougall, 1982; 390]. în sfera jur- nalismului de opinie* însă este evident că editorialistul* și comentatorul po- litic au libertatea să judece fenomenele în funcție de o scară de valori asumată. 2. SINDICALELE Reprezintă, cei puțin teoretic, contraponderea în activitatea socială/economică, partenerul de dia- log/negociere sau adversarul guver- nului și patronatului. Țintele inves- tigării publicistice: Liderii. Biografii, carieră profesională, carieră sindicală. Organizarea - forța sindicatului/confe- derației. Negocieri cu guvernul, respectiv, cu patronatul. Inițiative/pro- puneri legislative. Manifestații, mi- tinguri, greve. Declarații de presă*, conferințe de presă*, interviuri*. 3. ORGANIZAȚIILE NEGUVERNAMEN- TALE* (ONG) într-o societate demo- cratică, rețeaua ONG*-urilor repre- zintă societatea civilă*. Din nefericire însă, activitatea lor este subreprezen- tată în media* din România de azi. 21 ACOPERIRE (JURNALISTICA) Țintele predilecte ale investigării jur- nalistice a activității ONG*-urilor sunt: identificarea completă a ONG*-ului după titulatură, locul în care acțio- nează, obiectul/domeniul activității (organizație feministă*, pentru apă- rarea drepturilor copiilor handicapați etc.). Scopul acțiunilor. In ce măsură un ONG* exercită o presiune asupra altor instituții: de la caz la caz, mi- nister(e), poliție, biserică, parlament etc. Rezultatele acțiunilor lor (partici- parea la rezolvarea problemelor comu- nității, de pildă). Mese rotunde, simpo- zioane, declarații de presă*, conferințe de presă* etc. Legalitatea acțiunilor. Legalitatea sponsorizărilor*. Legalita- tea folosirii fondurilor. 4. INSTITUȚIILE CULTURALE Există tot atâtea tipuri de instituții câte sunt domeniile din care pot proveni știrile*. Teatre, case de film, studiouri de înregistrări, institute de cercetare, edituri, fundații culturale etc. Ținte specifice de investigat. Eve- nimentele*: lansări de carte, de disc, premiere teatrale, cinematografice, de operă etc.; festivaluri, saloane, târguri (adeseori se înregistrează apropieri pe- riculoase de publicitatea mascată*). Vedetele, starurile*, noi realizări, pre- mii, decese etc. Latura financiar-admi- nistrativă a funcționării acestui tip de instituții. Sponsorizări*. Legalitatea lor. Declarații de presă*, interviuri*, con- ferințe de presă*. Textele prin care publicul* se poate informa în aceste domenii sunt diverse: știri*, analize*, note de lectură*, reportaje*, inter- viuri*, toate acestea aparținând sferei jurnalismului de informare*. V. ALTE DOMENII DE ACTIVITATE începând cu anii ’60, jurnaliștii* s-au confruntat cu o serie întreagă de probleme noi și complexe. 1. AFACERI. FINANȚE Acti- vitatea acestui tip de reporter* diferă mult de aceea a reporterului* care, de pildă, monitorizează justiția. Repor- terul* - de fapt, jurnalistul specializat în afaceri - are de urmărit nu atât fapte punctuale, cât o informație* sau un set de informații* care intră în combinație cu alte informații* provenind de la alte surse*. în plus, este vorba despre un domeniu abstract. Ținte de investigat: Tipul afacerilor. Rezultatul negocieri- lor. Contracte. Condițiile stipulate. Ma- nagementul bancar. Evoluția monetară. Investiții. Piețe. Producție, publicitate, vânzare. Dependențe economice. Insti- tuții financiare internaționale. Cotații bursiere. Dinamica inflației. PIB. Pro- ducție vv Consum. Balanța export-im- port. Dinamica personalului. Tranzacții spectaculoase. Crize fmanciare/mone- tare. Mișcările revendicative ample și urmările lor în planul financiar și al afacerilor. Tendințe. Experții. Atitu- dinile, reacțiile, considerațiunile lor. Scandaluri. Corupție, contrabandă, eva- ziune fiscală. 2. știința „Jurnaliștii* contemporani nu sunt ușor de scuzat pentru contribuția lor la perpetuarea ignoranței și a superstiției prin horo- scop, astrologie, vizionarism, ghicitul norocului, al viitorului, percepția extra- senzorială, vrăjitorii, spiritism, case bântuite de stafii, miracole, premoniții, reîncarnări, profeții, OZN-uri, Loch Ness și alți monștri marini, animale fabuloase, farmece și alte asemenea texte senzaționale și isterice44 [c/ Curtis D. MacDougall, 1982; 511]. Două sunt obstacolele cele mai impor- tante în calea abordării științei de către ACOPERIRE (JURNALISTICĂ) 22 jurnalist*: pe de o parte, încrederea omului de știință în capacitatea jurna- listului* de a înțelege corect și de a redacta textul fără a coborî conținutul științific în senzaționalism; pe de altă parte, dificultățile conceptuale ale do- meniului. Ieșirea din impas depinde în bună măsură de oamenii de știință care, mai întâi, ei înșiși ar trebui să-și traducă jargonul* într-un limbaj acce- sibil. Totodată, conlucrarea omului de știință cu jurnalistul* specializat răs- punde unei curiozități/așteptări sporite din partea publicului. 3. PROBLEMELE MEDIULUI Există, pe de o parte, eveni- mentele* sau știrile* care anunță pro- gresul tehnologic/dezvoltarea econo- mică etc. De cealaltă parte, mai ales începând cu anii ’60 ai secolului al XX-lea, organizațiile ecologiste și, în unele țări occidentale, partidele ecolo- giste, dar și cercetarea științifică au ge- nerat o serie întreagă de dezbateri care, la rândul lor, au devenit evenimente* de presă în legătură cu pericolele de- gradării mediului (a aerului, a apei, a pământului), cu pericolele accidentelor nucleare, ale folosirii excesive a îngră- șămintelor chimice etc. Pe scurt, teh- nologizării rapide - uneori înspăimân- tătoare - i se opun un curent și o stare de spirit favorabile „întoarcerii la na- tură“. 4. SPORTUL Jurnaliștii* sportivi sunt privilegiați față de colegii lor. Mai întâi, sportul este un spectacol social. Marile evenimente sportive sunt ur- mărite datorită televiziunii*, practic, în cea mai mare parte a planetei. Pe de altă parte, numeroase sporturi au deve- nit o afacere fabuloasă. Prin media*, sportul a devenit un spectacol accesibil (aproape) oricui și o afacere ca oricare alta. Prin rubricile ce îi sunt consacrate în presa tipărită, prin spațiile care i se acordă în grilele programelor* de tele- viziune*, prin publicațiile și canalele specializate, jurnalismul sportiv a de- venit, în realitate, un domeniu jurna- listic de sine stătător, ilustrat prin toate modalitățile de exprimare jurnalistică: Știri*. Relatări*. Reportaje*. Intervi- uri*. Portrete*. Anchete*. Fotografie*. Managementul sportiv (profesional și economic) aduce și jurnalismul econo- mic în această zonă. Sportivi, antrenori, arbitri, iată personalitățile care „fac“ știrea* sportivă. Sponsorizarea* și pu- blicitatea* sunt mult mai libere în pre- sa sportivă sau în transmisiile sportive. Medicina sportivă, industria de echipa- ment sportiv - iată direcțiile științifice din interiorul jurnalismului sportiv. 5. PETRECEREA TIMPULUI LIBER (LOI- SIRS*) Este domeniul care a generat presa de timp liber: Colecții-colecțio- nari (filatelie, numismatică, păsări, pești etc.). Bricolaj. Grădinărit. Ani- male de casă. Antichități. Turism. Dru- meții. Vânătoare. Pescuit. Decorațiuni interioare etc. VL ÎNTÂMPLĂRI. DEZAS- TRE. CATASTROFE 1. Amploarea aces- tui tip de eveniment*, în general, nean- ticipat, impune mobilizarea unei în- tregi echipe de jurnaliști. Ținte de in- vestigat: Descriere. Cauze. Pierderi omenești. Pierderi materiale. Organi- zații/instituții implicate: Politie, Pom- pieri, Crucea Roșie, medici. Supravie- țuitori. Anchete*: cauze previzibile, lu- crări neefectuate (diguri, poduri etc.); defecțiuni în organizarea și acțiunile instituțiilor chemate să intervină. Feno- mene sociale care apar: jafuri, spaimă colectivă, panică. Deschideri spre vii- 23 ACOPERIRE (JURNALISTICĂ) tor: reluarea vieții normale, reconstruc- ție etc. Genurile jurnalistice vor fi di- verse, iar armonizarea lor este, în prin- cipiu, sarcina conducătorului echipei de jurnaliști: știri*, follow-up*, repor- taj*, portret*, interviuri*, anchete*, fo- tografii*, grafice, statistici. 2. GREVE. MITINGURI AMPLE Ținte de investigat: Cauze. Revendicări. Pierderi care re- zultă din încetarea activității. Efectele revendicărilor asupra altor categorii socio-profesionale. Bilanțul mișcărilor revendicative. Perspective: patronat, greviști; legislația poate fi completată/ îmbunătățită? Nu numai evenimentele* clar spectaculoase fac obiectul știrii*, ci și curentele de idei sociale, politice, etnice, minoritare. De exemplu, mișca- rea feministă* vs. avort vs. Biserică vs. Legislație; mișcarea feministă* și lupta împotriva discriminării*; minorități*: etnice, religioase, rasiale, sexuale. Toa- te aceste stări conflictuale pot degenera în alte tipuri de evenimente*: violențe; război civil; terorism. 3. RĂZBOAIE Problemele A J. a acestui tip de eveni- ment* sunt mult mai dificile: Riscu- rile/sacrificiile jurnaliștilor* pot fi ma- xime. „Condițiile de lucru44 sunt, evi- dent, extrem de dificile. Relația juma- list*-sursă* de informare (i.e., cen- zura* militară) este una de dependență. Cu toate acestea, corespondentul* de război reprezintă, pe drept cuvânt, fa- țetele de eroism, abnegație și entu- ziasm ale jurnalismului de informare*. VII. AVANTAJELE PROFESIONALE ALE A.J. SISTEMATICE Familiarizarea cu surseleTprobiemele dintr-o instituție/ dintr-un domeniu face ca evenimentele neanticipate* care îi pot părea neofi- tului rodul hazardului să fie, de fapt, în bună măsură (evenimente) anticipate* de către jurnalist*. De aici, posibilitatea ca el să reacționeze prompt, cu discer- nământ. Astfel, una dintre calitățile informării* - promptitudinea* - poate fi atinsă (aproape) fără greș. în fond, notează Douglas A. Anderson și Bruce D. Ithule, „scopul tuturor editorilor* și jurnaliștilor* este să ofere cititorilor cel mai bun produs posibil intr-un timp și într-un spațiu limitate44 [1987; 3]. Dezi- derat ce pare simplu de îndeplinit, dar nu este (totdeauna). Judecata personală (a reporterului*, a editorilor*) este chemată să aleagă în fiecare moment între „ce este important și ce este nou“. Această opțiune, al cărei rezultat este de fapt sumarul ziarului*, este una dintre dificultățile notabile ale profe- siunii [cf. Andreas Freund, 1991; 67]. —> documentare, sursă de informare, newsmaker, newsworthiness (crite- riile), știre, orizont de așteptări, cali- tățile informării, (on) background, context, context de profunzime (on deep background), interviu, eveni- ment, decuparea evenimentului, le- gile proximității, informații de inte- res public, Public Affairs, societa- te civilă, interpretative reporting, agenda setting, grup de interese, grup de presiune, lobby, pseudoeve- niment, relații publice, corespon- dent, pigiste, dezinteresare, conflict de interese (I), community relations, coverage, deadline, gate keepers, funcții, diversiune, dezinformare, pa- rainformare, pseudoinformare, ma- nipulare, manipularea informației, manipularea deadline-ului, subinfor- mare, suprainformare, sondaj de opinie, loisirs (sociologia lor) ACOPERIRE LIVE 24 acoperire live jurn inf —► breaking news, Cable News NetWork (CNN) acronim lingv Cuvânt format din prima sau primele litere ale cuvintelor care compun o sintagmă sau o expresie. De exemplu, laser - light amplification by stimulated emission of radiation (am- plificarea luminii prin stimularea emi- terii de radiații). Spre deosebire de A., abrevierea Dr., de exemplu, nu se pro- nunță ca un cuvânt. Acta Diurna ist, prop —> propagandă (II) actio (hypocrisis) ret, com, lingv —► discurs (II), retorică (I), (II), (IV) action news tv (engl. am.) „Stil în te- leviziune*“ care accentuează fidelitatea față de realitate, fiind numit și „știri pe baza martorilor oculari“. A nu se con- funda cu eyewitness news* [cf. Ri- chard Weiner, 1996]. (v. și rubricile de televiziune tip No comment) —» break- ing news activism feminist soc, polit femi- nism (l) actual malice deont, leg (engl. am. rea-voință) —> calomnie (V) actualitate jurn inf Una dintre calită- țile informării*. Difuzarea promptă a evenimentelor*. Publicarea cu întârzi- ere, în măsura în care nu răspunde la întrebarea „De ce acum?“, este unul dintre semnele manipulării* sau dezin- formării*. —> acoperire (jurnalistică), legile proximității actuality radio, tv (engl.) I. „Prezenta- rea unei persoane reale pentru a ilustra o temă sau o practică curentă. începu- turile A. datează din anii ’30 în radio* și în film“ [cf. James Watson et al., 1993]. —> jurnalism de serviciu, reality show (II) II. Termen folosit în radioul* american pentru relatare scurtă (brief report), de aproximativ zece secunde. —► știre actualizers publ (engl. am. cei în pas cu timpurile) —► publicitate (VII) acțiune pozitivă soc, polit, media (engl. am. affirmative action) —* dis- criminare pozitivă acumulare de public soc rec, publ I. Numărul total al persoanelor din aria de acoperire a unui post de radio*, de televiziune* sau unui ziar*/magazin* într-o perioadă dată. II. Situație care rezultă din faptul că cititorii a două nu- mere ale aceluiași ziar* sau magazin* sunt în parte aceiași, iar parțial sunt noi. Rezultă de aici că numărul cititorilor a două apariții va fi mai mare decât acela al unei singure apariții. —> tiraj, rata vânzării, rata lecturii, rata duplicării acuratețe deont, red I. Exactitatea in- formației* (—» documentare) II. Co- rectitudinea informațiilor* în text, atât în privința conținutului, cât și a formei. Corectitudinea gramaticală, numele, in- stituțiile, cifrele corecte, relațiile corect stabilite între persoane, fenomenele, selecționarea corectă a datelor de con- text*, raționamentul condus corect, ie- rarhizarea corectă a informației*, ne- amestecarea în același text a informă- rii* cu opinia*, unitatea titrare*-text, citatul* corect. III. Piatră unghiulară în codurile etice ale jurnaliștilor*, atât din presa tipărită, cât și din audiovizual. în Code of Practice elaborat de Comisia Britanică pentru Plângeri îndreptate împotriva Presei (British Press Com- plaints Commission), la capitolul Acu- ratele sunt formulate aceste reguli, „a. Ziarele* și periodicele vor avea grijă să nu publice materiale incorecte 25 ACURATEȚE sau distorsionate care induc în eroare, inclusiv asemenea imagini*, b. Ori de câte ori se observă că a fost publicată o incorectitudine semnificativă, o decla- rație care induce în eroare sau o rela- tare distorsionată, acestea trebuie co- rectate prompt, c. Trebuie publicate scuze, de câte ori este cazul, d. Zia- rele*, libere de-a lungul timpului să fie partizane, trebuie să distingă clar între comentariu*, conjectură și fapt. e. Un ziar* sau un periodic trebuie să publice cu onestitate și corect deznodământul unui proces de defăimare* în care a fost parte“. Codul despre Onestitate și Viață Privată elaborat de Broadcasting Standards Commission (Marea Brita- nic) conține următoarele aserțiuni: „Cei din audiovizual trebuie să acorde o atenție specială atunci când programe- le lor pot afecta negativ reputația indi- vizilor, a companiilor sau a altor insti- tuții. Ei ar trebui să acorde toată atenția pentru a se asigura că toate faptele au fost examinate înaintea transmiterii lor și că, atât cât este posibil, sunt prezen- tate onest. Cei din audiovizual trebuie, de asemenea, să fie vigilenți față de pericolul alegațiilor fără susținere pro- nunțate de participanții în direct prin telefon și în programele de dezbateri44. Declarația de Principii a American Society of Newspapers Editors (docu- ment adoptat în anul 1922 sub titlul Canoanele Jurnalismului, revizuit în anul 1975 și reintitulat Declarație de Principii) conține următoarele formu- lări: „Buna credință față de cititor este piatra de temelie a jurnalismului de ca- litate*. Orice efort trebuie depus pen- tru a ne asigura că tot ce conțin știrile* este corect, nedeviat, așezat în context și că toate părțile sunt prezentate onest. Editorialele*, analizele* și comentarii- le* trebuie să se ghideze după aceleași standarde ale A., respectând faptele. Erorile semnificative în fapte, precum și erorile prin omisiune trebuie corec- tate prompt și vizibil44. IV. In esență, problemele pe care le ridică A. se re- duc la distincția - crucială în acest con- text - dintre fapt (nonficțiune) și ficțiune. Roy Peter Clark, profesor la Poynter Institute*, formulează o serie de distincții importante [cf site-ului Poynter Institute]. Autorul enumeră di- ficultățile care conduc la o graniță me- reu pusă sub semnul întrebării între re- latarea non-ficțională și aceea ficțio- nală. întâi de toate, constată Roy Peter Clark, autorii de ficțiuni „folosesc fap- te pentru a face ca lucrarea lor să fie credibilă44 (v. evocarea realistă în ro- man, de exemplu sau „romanul istoric44 care, într-un fel sau altul, înglobează documente istorice). De cealaltă parte, „timp de secole, autorii textelor non- ficționale au împrumutat uneltele ro- mancierilor44 (modalități narative, dia- logul, descrierea în știre*/relatare*/re- portaj*, în special în textele care aparțin New Joumalism*). In al treilea rând, uneori, jurnalistul* adaugă, pur și simplu, elemente care nu s-au petrecut în realitate; cu alte cuvinte, inventează. Nu în ultimul rând, fenomenul info- tainment* este parcă atotprezent. Pe de altă parte - subliniază Roy Peter Clark - „savanții au demonstrat natura esen- țialmente ficțională a oricărei memorii. Felul în care ne amintim lucrurile nu corespunde cu exactitate felului real în care ele s-au petrecut44. Iar aceia care se revendică de la postmodemism* pot ADAMS, SAMUEL HOPKINS argumenta că „nu există fapte, ci numai puncte de vedere influențate de istoriile noastre personale, de culturile, rasele, gender*-\A și clasele* noastre sociale. [...] Să relatăm adevărul? - s-ar întreba aceștia. Dar al cui adevăr?“ In ciuda tuturor acestor dificultăți ce par insur- montabile, există un set de principii de bază care ne-ar putea ajuta să rămânem în non-ficțiune. Aceste principii s-ar reduce la două comandamente: „Nu adăuga. Nu înșela". —► știre, știre de sinteză (writethru), cod deontologic, documentare, acoperire (jurnalistică), încrucișarea surselor, echilibrarea in- formării, neutralitate, integralitatea infor- mării, rectificare, informatii de interes public, context, analiză (III), drept la imagine, adevăr, autocenzură, calitățile informării, (calitățile) știrii, ones- titate, fair-play, editorial (I), comentariu onest, titlu, titrare, pagina întâi, declarații de principii în relații publice Adams, Samuel Hopkins (1722-1803) IST Jurnalist* american. —> Muckraking Era adds JURN INF, AP (engL am. abreviere pentru additional) —> știre (VI) Aderca, Felix (1891-1963) LIT —► re- portaj (II), reportaj ideologic adevăr DEONT Valoare centrală a tuturor codurilor deontologice* și, totodată, valoare profesională esențială (—> acu- ratețe, calitățile informării). Iată spre exemplu, Aceste Principii (These Prin- ciples) ale ziarului Washington Post, din anul 1933 [cf. Bruce M. Swain, 1978; 133-134]: ,,Prima misiune a unui ziar* este să spună adevărul, cât de repede poate fi demonstrat. Ziarul* va spune tot adevărul, câtă vreme îl poate afla, privitor la problemele importante 26 ale Americii și ale lumii. Răspândind informația*, ziarul* trebuie să fie atent la decență, care este obligatorie pentru orice gentleman. Ceea ce tipărește tre- buie să-l intereseze și pe tânăr, și pe vârstnic. Datoria ziarului* este față de cititorii lui și față de public* în general, nu față de interesele particulare sau față de interesele patronului ziarului*, în căutarea adevărului, ziarul* va fi pregătit să facă sacrificii materiale, da- că este necesar pentru binele public*. Ziarul* nu va fi aliatul nici unui interes special, dar va fi onest* și liber, urmă- rind binele public* în investigarea pro- blemelor publice și a persoanelor pu- blice*“. —> obiectivitate, neutralitate, echilibrarea informării, onestitate, ca- litățile informării, informații de interes public, cod deontologic, Declarația îndatoririlor și drepturilor jurnaliștilor (Munchen), conflict de interese (I), bi- nele public, interes public, Declarații de principii în relații publice, Anexe (A), (B), (C), new journalism (II) Adevărul IP, PT —► Clubul Român de Presă (I) aditiv AGP Termen folosit de Agenția France Presse (AFP)*. Desemnează, în succesiunea flash*-buletin* (1, 2, 3) - lead* sau în succesiunea buletin* (1,2, 3) - lead*, adăugarea unei informații* semnificative (o cifră, o nouă evoluție în desfășurarea evenimentului*). Nu este un text de sine stătător, ci o adăugare la textul precedent (flash* sau buletin*). —► flash (I), știre (IV) Admirai Group IP —► Clubul Român de Presă (I) Adorno, Theodor (1903-1969) fiu cm Filozof german. —► Școala Critică de la Frankfurt, industrii culturale 27 AFIȘ aducere la zi AGP, jurn inf Termen la care AFP* a renunțat în favoarea acelo- ra de bilanț*, notă*, follow-up*. —► ști- re (IV) ad-pub PUBL {engl. am.) acronim* de la advertising (publicitate*) și publicity*. [cf. Richard Weiner, 1996]. —* relații publice, publicitate advanced text agp, ap {engl. am. text scris ,,dinainte“) Texte de agenție* pre- gătite dinainte. Redactarea lor înaintea derulării evenimentului* se justifică în cazul evenimentelor anticipate*, anun- țate, desfășurarea tuturor elementelor fiind cunoscută. Această situație nu îl scutește pe jurnalist* de realizarea do- cumentării*. —> știre (VI) advances (spot news) jurn inf, ap {engl. am.) —> știre (VI) advance slugs jurn op, ap {engl. am. slug - cheie) —► advanced text adverprop publ, rp, prop {engl. am.) Acronim* de la advertising (publici- tate*) și propagandă*. „Publicitate* pentru o ideologie*, o cauză sau un concept“ [cf. Richard Weiner, 1996]. —► publicity, relații publice, propagan- dă, campanie de publicitate, campa- nie în relații publice advertising publ {engl. am.) Publicita- te* (comercială). (advocacy) advertising publ, rp {engl. am. publicitate avocat) „Prezen- tare persuasivă* (—► persuasiune) a unui concept sau punct de vedere, mai puțin pentru vânzarea unui produs sau a unui serviciu anume“. —* relații pu- blice, propagandă, publicitate non- comercială, public service announce- ment Advertising Age publ, pt {engl. am. Era publicității) —> (business) magazine (noncommercial) advertising publ {engl. ani) Publicitate non-comercială*. (the) Advertising Evaluation Sec- tion LEG {engl. am. secțiunea pentru evaluarea publicității*) —> protejarea consumatorului (I) advertisment ist, publ {engl.) —> pu- blicitate (I) Oadvertissement ist, publ {fr.) —> pu- blicitate (I) advocacy poli soc {engl. am.) Sondaj de susținere. —* sondaj (de opinie) (V) afghanistanism jurn op în jargonul* editorialiștilor* americani, termen care desemnează un editorial* tratând o te- mă atât de îndepărtată de zonele de in- teres ale publicului*, încât responsabi- litatea și riscurile autorului practic nu există. Prin extensie, evitarea discutării problemei, evitarea formulării clare a opiniei*. Text vag, evaziv, inconsis- tent, fără legătură cu realitatea imedia- tă, la limită, incoerent. —* ambiguitate, echivoc, tunnel Vision, editorial, co- mentariu onest, jurnalism de calitate afinitate lit, cm -> influență (IV) afiș MEDIA Primul A. păstrat, prin care publicul* era informat despre tratamen- tele termale de la Salisbury, datează din anul 1477 [cf. Jean Cazeneuve, 1976; 9]. Până în secolul al XlX-lea, A. este alcătuit numai din text, urmă- rind să informeze în legătură cu un fapt, nu să persuadeze. Odată cu inven- tarea litografiei, în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, A. devine (și) iconic*. Un rol cu totul special în apro- pierea A. de artă sau în tratarea aces- tuia drept fapt artistic l-a jucat Tou- louse-Lautrec*. Și pe acest traseu A. își propunea să devină seducător, ur- mând să fie în chip firesc „confiscat4 ‘ AFP 28 de către publicitate*. „Funcția publici- tară impune A. o estetică aparte“, no- tează Jean Cazeneuve [1976; 10], „ima- ginea* este simplă, textul lapidar este integrat în A. ca element grafic. [...] Apare o influență reciprocă între A. și pictură, ceea ce face din A. una din componentele artei contemporane. Chiar în A. fără imagine* sunt de notat grafica, compoziția tipografică ce func- ționează ca un element iconic*“. Im- pactul emoțional al A. se realizează în principal (sau exclusiv) prin retorica imaginii (efecte de culoare, de lumină, de forme), de unde eficiența sa în ac- țiunea la nivelul subliminalului*. în forma panoului sau a foii volante (flu- turaș), A. a devenit parte integrantă a ambientului urban contemporan. —> pu- blicitate (II), imagine (V), (VI), icon, fotomontaj AFP (siglă de la Agence France Presse) AGP I. DEPARTAMENTELE. După Elibe- rarea Franței din anul 1944, în locul fostului Oficiu Francez de Informații (din cadrul Agenției Havas, care se afla sub controlul statului și al ocupantului german), a fost creată Agence France Presse (AFP), înglobând birourile de presă de la Londra și Alger ce colabo- raseră cu Rezistența Franceză. înce- pând cu anii ’60, AFP devine o agenție internațională*. în acest moment, agen- ția difrizează între 400 000 și 600 000 de cuvinte zilnic, 700 de fotografii* și 50 de infografii. AFP este prezentă în 165 de capitale ale lumii, distribuite în cinci mari regiuni: Europa-Africa, Asia- Pacific, America de Nord, America La- tină, Orientul Mijlociu. în Franța func- ționează șapte birouri regionale: la Bor- deaux, Lille, Lyon, Marsilia, Rennes, Toulouse, Strasbourg. în acest moment, AFP numără peste 2 000 de salariați de 81 de naționalități, dintre care 900 lucrează în străinătate. în același timp, organizarea sa juridică, precum și fap- tul că bugetul său anual este suportat pe jumătate de statul francez (în medie, trei miliarde de franci pe an) fac ca AFP să fie o instituție de presă pu- blică*. Fiind singura agenție mondi- ală* occidentală susținută de stat (apar- ținând deci modelului liberal* de orga- nizare și funcționare a presei), a fost necesară adoptarea unui statut care să asigure agenției cadrul legislativ-deon- tologic* care să-i permită funcționarea la înălțimea standardelor presei-servi- ciu public*. Principalele servicii AFP: Desk France, pentru abonații din Fran- ța; Desk străin în limba franceză, pen- tru abonații europeni și canadieni. Pen- tru abonații din Orientul Apropiat, tra- ducerea în limba arabă este realizată de Agenția egipteană MENA; Desk în Africa de Nord', Desk Africa, pentru țările africane francofone; Desk englez, pentru Europa de nord, Marea Brita- nic, SUA și Canada, pentru Asia și pentru țările africane anglofone; Desk America Latină, în limba spaniolă, cu un birou de traducere în limba portu- gheză (cu destinația Brazilia), la Sao Paolo; Desk german, pentru țările eu- ropene de limbă germană; Desk spor- tiv, care culege informațiile sportive din celelalte Je^-uri și le difuzează abonaților; Desk economic. Din anul 1984, AFP lansează un serviciu radio, iar din anul 1988 există un serviciu AFP-Pro, cu acces prin Minitel, fără abonament, în limbile franceză, spa- niolă și engleză [c/ Jean Huteau et al., 29 AGENDA SETTING 1992; 502]. II. evoluții recente. în data de 18 decembrie 2003, Comisia pentru probleme culturale a Senatului Franței a remis un comunicat din care reținem următoarele aspecte: AFP, a treia agenție mondială*, este singura agenție francofonă*, calitate în care menirea sa este să contribuie la promo- varea diversității culturale și a limbii franceze; în același timp, Comisia își exprimă îngrijorarea cu privire la defi- citul financiar al agenției, estimat în jurul sumei de 70 de milioane de euro, dar mai ales își pune întrebarea în ce măsură statutul Agenției, creat în anul 1957, nu ar trebui completat în concor- danță cu noile provocări ale pieței mondiale, astfel încât AFP să rămână „vocea Franței44 pe scena internaționa- lă. —► agenție de presă, francofonie AFP (statut) AGP —> agenție de presă (IV) AFP Desk France agp —> AFP (Agence France Presse) (I) AFP-Pro AGP —► AFP (I) Agârbiceanu, Ion (1882-1963) ist —> Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale Age PT Cotidian australian, considerat la înființarea sa unul din modelele ziaru- lui Le Monde*. Agence Telegraphique de Rouma- nie AGP Agenție de presă* română înființată la Cluj în anul 1921. ATR „își propune să dezmintă informațiile* ten- dențioase care se răspândesc la Buda- pesta pe seama României și Ardealu- lui44 [cf Florica Vrânceanu, 2000; 150]. —> agenție de presă agenda setter jurn inf (engl. am. cel care stabilește agenda) Stabilirea de către șeful departamentului - editor* - a modului cum vor fi tratate știrile* care se difuzează. —> gate keepers agenda setting jurn inf, soc (engl. am. agendă) L AGENDA COMUNICATO- RULUI. A. este sinonimă cu strategia comunicării* din perspectiva emiten- tului. Strategia presupune planificare, iar planificarea ca element al manage- mentului (economic, politic) impune, pe de o parte, colectarea informației* (marketing* comercial/politic, anchetă sociologică, sondaje de opinie* etc.), iar pe de altă parte, procesarea și anali- zarea ei și planning*-u\ comunicării (—> relații publice, campanie de relații publice) II. AGENDA PRESEI. Mesajul* este exact informația* de interes pu- blic*: în măsura în care media au la rândul lor propria A. - informația* din realitatea socială. Ținând cont de faptul că în mecanismul liberal media* se supun legii cerere-ofertă, principala influență ar proveni nu din direcția fac- torului politic, ci din direcția consuma- torului*. Concurența dintre media* ar favoriza în final libertatea și pluralis- mul exprimării*. Astfel, apare o con- trapondere a scepticismului criticist is- cat de potențialul manipulator din par- tea acelora care, controlând informa- ția* întrucât o dețin, au privilegiul de a „completa44 agenda; contraponderea o reprezintă ideea/realitatea presei ca serviciu public*. Această idee-forță (numită și jurnalism civic*) devine po- sibilă pe alocuri printr-un echilibru fra- gil, într-un joc complex de forțe-puteri divergente: presiunea comercială exer- citată de tandemul proprietari-publici- tari* (aceștia din urmă în calitate de principali „finanțatori44 media*) vs. pre- siunea statului vs. organizarea profesio- AGENDĂ ASCUNSĂ 30 nală a jurnaliștilor* [c/ Adam Briggs et al., 1998; 89-90]. -^acoperire (jurnalistică), eveniment, decuparea evenimentului, știre (I), politică edito- rială, grup de interese, grup de pre- siune, lobby, newsmaker, deadline, editing, gate keepers, libertatea pre- sei, legea presei, dereglementare, cod deontologic, agenda ascunsă, derapaj mediatic, comunicare poli- tică, spațiu public, relații publice agendă ascunsă soc (engl. am. hidden agenda) O altă agendă, diferită de aceea mediatizată. A.A. reprezintă de fapt diversiunea*, manipularea* și o întoarcere bizară la cenzură* prin ocui- tarea, deformarea, amputarea informa- ției* complete. De cele mai multe ori, o agendă rămâne ascunsă prin exploa- tarea vulnerabilităților congenitale ale televiziunii*. —* agenda setting, pu- blicity, diversiune, manipulare, ma- nipularea deadline-ului, manipularea informației, cenzură Agenția Havas agp, ist —> agenție de presă (I) Agenția de Monitorizare a Presei „Academia Cațavencu" ip A.M.P. este o organizație non-guvemamenta- lă* al cărei obiect de activitate este protejarea drepturilor omului. S-a în- ființat în anul 1994 ca un nou departa- ment al Așezământului Cultural Aca- demia Cațavencu. A.M.P. își propune să promoveze libertatea și calitatea în comunicare, pentru apărarea drepturi- lor omului, printr-o serie întreagă de programe menite să promoveze me- dia* de calitate, atât prin protejarea dreptului la libertatea de exprimare*, cât și prin realizarea accesului la infor- mațiile* de interes public. Un alt obiec- tiv pe care îl considerăm foarte impor- tant este consolidarea și conștientiza- rea, în rândul comunității de jurnaliști*, a nevoii de profesionalizare a media* românești. In plus, organizația dezvol- tă programe destinate promovării drep- turilor minorităților*. Două dintre acti- vitățile principale ale A.M.P. este mo- nitorizarea și analizarea presei. A.M.P. editează ghiduri legislative, rapoarte anuale privind libertatea de exprimare* în România, rapoarte de monitorizare care au ca subiect naționalismul în me- dia*, imaginea* rromilor în presa ro- mânească, actori politici în media* din România. Pe de altă parte, A.M.P. își propune să contribuie la îmbunătățirea climatului legislativ privind drepturile și libertățile cetățenești, la promovarea dialogului dintre reprezentanții Guver- nului și societatea civilă*, organizând campanii de lobby*, conferințe, semi- nalii, mese rotunde, conferințe de pre- să*. începând din vara anului 2004, A.M.P. a devenit membru al organi- zației Reporters sans Frontieres*. Directorul A.M.P. este Mircea Toma. —* Centrul pentru Jurnalism Indepen- dent, Convenția Organizațiilor de Me- dia din România Agenția Orient Radio agp, ist RADOR (I) Agenția de publicitate D. Adania agenție de publicitate (II) Agenția Rosiskjoie Agenturo agp, IST —> agenție de presă (I) Agenția S. Wagner Company publ —> agenție de presă (II) Agenția Țărilor Producătoare de Petrol AGP —* agenție de presă (V) Agenția Wolff agp, ist agenție de presă (I) 31 AGENȚIE DE PRESĂ agenție fotografică agp —> agenție de presă (III) agenție guvernamentală prop Sin- gura A.G. autorizată să se angajeze în propaganda* îndreptată spre exterior, în SUA, este United States Information Agency (USIA)*. —> United States In- formation Agency (USIA), Radio Free Europe, Radio Liberty agenție de influență struct mil, PROP —> (tehnica) coloana a cincea, zvon, dezinformare agenție oficioasă de știri agp —> RA- DOR (I) agenție de presă media I. istoric. Creatorul A.P. este francezul Charles Havas, care în anul 1832 a înființat un Birou de știri. începuturile au fost timi- de, serviciile biroului de presă nefiind căutate de ziare*, ci de abonații parti- culari: diplomați, oameni de afaceri, negustori. Pentru început, informarea* se situează deci în cadrele (mai) strâmte ale utilitarismului. In ciuda în- ceputurilor sale timide, Biroul de știri va avea o carieră strălucitoare, câști- gându-și treptat o poziție privilegiată printre celelalte media*. Havas își pla- sează corespondenții* în câteva capi- tale europene; aceștia își expediau de- peșele* prin curieri speciali sau prin poștă. La început, informațiile* circu- lau cu poștalionul, apoi prin porumbei călători, prin telegraf (1837) și prin ca- blul submarin Londra-Paris. Istoria Eu- ropei era tot mai tulbure și mai com- plicată (revoluțiile burgheze de la 1830 și 1848, procesul cristalizării națiuni- lor), ceea ce conduce la o creștere spectaculoasă a interesului unui pu- blic* tot mai larg pentru actualitate. Drumul informării* era larg deschis, iar Charles Havas - care a pus acti- vitatea sa și a colaboratorilor săi sub deviza „A ști repede, a ști bine" - a in- tuit cu sagacitate toate fațetele acestei evoluții. în anul 1835, modestul Birou de știri devine Agenția Havas, cu o ac- tivitate mult mai extinsă, iar rețeaua corespondenților* se mărește. Datorită lor, informațiile* între Paris, Londra, Bruxelles, Roma, Viena și orașele ger- mane, se înmulțesc. Aria de strângere a informațiilor* și de distribuire a știri- lor* se mărește, iar ziarele*, până atunci reticente, devin interesate de ști- rile* „calde44, numeroase și diverse, furnizate de agenție. Totodată, Havas organizează un serviciu de traducere rapidă a ziarelor* străine. Astfel, ală- turi de textele de opinie* și de foile- toane* încep să-și facă loc în coloanele ziarelor* știri* locale și internaționale, domeniile privilegiate fiind politica și activitatea financiar-bancară. De notat că, din punct de vedere financiar, zia- rele* pierd competiția cu agenția încă din acei ani. Problema cea mai dificilă nu era atât împânzirea centrelor de in- teres cu corespondenți*, cât posibilita- tea de a suporta cheltuielile cerute de montarea și exploatarea liniilor telegra- fice. în această perioadă, totodată, gu- vernele intuiesc serviciile enorme pe care media* le pot aduce în ambele sensuri: informarea lor promptă cu ceea ce se întâmplă în lume prin inter- mediul agenției (canalele diplomatice de comunicare nu erau încă atât de rapi- de) și influențarea* publicurilor* prin intermediul presei. în acest fel, Agenția Havas a putut depăși eventuala con- curență a ziarelor* de mare tiraj* în monopolizarea liniilor telegrafice, cu AGENȚIE DE PRESĂ 32 ajutorul subsidiilor consistente primite din partea guvernului francez. Și tot din această perioadă a începuturilor până azi, A.P. (media* în general), sprijinite financiar de oficialități, nu au ieșit din conul suspiciunilor cu privire la independența lor politică. în anul 1848, germanul Bemard Wolff, care lucrase la Agenția Havas, pune bazele Agenției Wolff. In calitate de director al ziarului berlinez National Zeitung, el propune altor ziare*, precum și unor întreprinderi comerciale să le furnizeze știri* contra cost. Mai întâi, știri* refe- ritoare la cursul bursei, iar din 1855, știri* din toate domeniile. Inițiativa lui Bemard Wolff s-a bucurat de succes și astfel, aproape concomitent, apare a doua A.P. europeană. în prima parte a secolului, ziarele britanice își culegeau informațiile din țară prin intermediul corespondenților din orașele principale: știrile* de pe continent erau aduse de marinari. Telegraful, cablul submarin pe sub Canalul Mânecii, apoi cablul subatlantic montat în anul 1866, iar mai târziu telescripîorul au accelerat enorm circulația știrilor*. în aceeași perioadă, Julius Reuter* (pe numele lui adevărat Isaac Beer Josaphat), care lucrase și el la Havas, deschide la Royal Exchange din Londra un birou de informații* comerciale, cointere- sând și ziarele* din capitală. In anul 1858, majoritatea ziarelor* londoneze erau abonate la Serviciul Reuter. în acest punct, istoria ne obligă să stabi- lim o serie de conexiuni. Dacă, în ceea ce privește conținutul, începuturile pre- sei se caracterizează printr-o îmbinare a literaturii cu jurnalismul, de notat că începuturile A.P. sunt îngemănate cu începuturile anunțului publicitar* (al publicității*). „începând cu anul 1830, activitatea presei se structurează ca în- treprindere comercială, aproape conco- mitent în Franța, Anglia și SUA. [...] Din acest moment, mecanismul publi- cității* este un element esențial în funcționarea și supraviețuirea presei“ [cf. Armând Mattelart, 1994; 231]. Această stare de lucruri explică, în mo- dul cel mai direct, de ce la începuturi atât Havas, cât și Wolff și Reuter au drept abonați oameni de afaceri. în pe- rioada 1830-1850, ziarul Times*, care se tipărea deja în 16 foi, conținea su- plimente de publicitate*. în Franța se impune un nou tip de anunț, „omni- bus“, cu preț redus, după model en- glez. Este începutul a ceea ce vom cu- noaște sub numele de mică publici- tate*. Modelul englez va traversa Oceanul. De pildă, Pennsylvania Ga- zette va avea zece coloane cu publici- tate* din șaisprezece. Esențial este însă următorul fenomen: așa cum pe de o parte, treptat, literatura se des- parte de jurnalism, de opinia* de informare*, concomitent, A.P. se va despărți de agenția de publicitate*. Comune le vor fi - să le numim așa - țintele primare: suportul de difuzare, adică ziarele* și, cu timpul, posturile de radio* și de televiziune*. Deceniul 1850-1860 este marcat, așadar, de apa- riția primelor A.P. europene. Două dintre ele vor deveni agenții mondiale. Dar importantă pentru această perioadă de pionierat este definirea unui alt principiu fundamental: împărțindu-și de comun acord zonele de colectare a informației*, „alianța'" celor trei agen- ții conduce practic la acoperirea juma- 33 AGENȚIE DE PRESĂ listică completă a Europei Occidentale și Centrale. Agenția Reuter(s) * avea să facă o carieră mondială și datorită adoptării celeilalte modalități posibile de organizare profesională și financia- ră: asocierea ziarelor* în toate momen- tele activității, de la colectarea infor- mațiilor* de care beneficiază apoi cu prioritate, până la suportarea în comun a cheltuielilor; așadar, o organizare a presei care nu depinde în nici un fel de guvern, cu care însă, prin intermediul legislației și a codurilor deontologice*, își va stabili treptat modalitatea de co- municare și de conviețuire. Pariul in- dependenței presei față de autoritatea de stat este câștigat aproape concomi- tent în Marea Britanie și în SUA. Aici ziarele* sunt acelea care, prin asociere, au creat A.P. în anul 1848, șapte ziare din New York au format New York Associated Press, încercând să-și vândă informațiile* în țară. Modelul a fost urmat și în alte regiuni ale SUA, luând astfel naștere o serie de agenții locale precum: Western Associated Press, Southern Associated Press, New England Associated Press. Peste nu- mai doi ani, în 1850, 750 de ziare* americane se grupează în astfel de agenții, care, la rândul lor, se asociază între ele. Acordurile sunt însă slabe și, în 1855, Western Associated Press de- vine independentă, încheind acorduri cu Agenția Woljf în anul 1892, Western AP organizează o societate nouă, care va deveni faimoasă: Associated Press*. AP deține monopolul știrilor europene datorită acordului cu Reuter(s)* (care la rândul ei avea contracte cu Havas și Wolff), numărul abonaților ei ridi- cându-se la 700. Associated Press* devine astfel prima agenție națională nord-americană, cu foarte puține bi- rouri în străinătate la începutul acestui secol. Principiile profesionale funda- mentale aveau să fie exprimate clar în epocă de Lawrence Gobright, jurnalis- tul care a urmărit pe teren desfășurarea Războiului Civil și asasinarea preșe- dintelui Lincoln*. „Sarcina mea este să comunic faptele“, nota el. „Consem- nele mele nu-mi permit să formulez vreun comentariu asupra faptelor. De- peșele* mele sunt expediate ziarelor*, indiferent de orientarea lor politică. Iată de ce mă limitez la ceea ce consi- der știre* verificată și încerc să spun adevărul* și să rămân imparțial41 [cf. David W. Talbot, 1986; 1-1]. în anul 1907, avea să apară o altă agenție im- portantă care va deveni și ea celebră: United Press Association, fondată de E. W. Scripps. Prin fuziunea în 1958 cu International News Service, care fusese creată în anul 1909, ia naștere United Press International* (UPI). De la bun început și până astăzi, Associated Press* și United Press International* se vor afla într-o concurență acerbă din care a doua, în ciuda a numeroase ino- vații și diversificări ale serviciilor, va rămâne pe locul al doilea. United Press Association va opta din primii ani de existență pentru statutul de agenție de presă internațională, semnând un con- tract cu Exchange Telegraph din Lon- dra, vânzându-și știrile* agenției japo- neze DEMPO în anul 1909, pentru ca din anul 1915 să-și extindă activitatea în America Latină. A doua jumătate a secolului al XlX-lea (începând cu anul 1866) mai este marcată de un fenomen extrem de important: apariția agenții- AGENȚIE DE PRESĂ 34 lor naționale de presă care își limitea- ză activitățile de colectare și distribuire a știrilor* la nivel național. In acești ani apar agenții naționale în țările scandi- nave, care vor avea legături foarte strânse cu Reuter(s)*. în Marea Brita- nic apar, pe lângă Reuter(s)*, Press Association, iar în anul 1872, Exchange Telegraph, specializată în colectarea știrilor* bursiere. între anii 1881-1893 apar agenții naționale în România. în 1889 este înființată Agence Telegra- phique de Roumanie - Roumagence*, iar primele decenii ale secolului al XX-lea marchează apariția mai multor agenții în România: Margulies* - 1902-1905; Damian* - 1918; Agence Telegraphique Roumaine* - 1921; Ex- pres-Radio* - 1923; ROM PREȘ* - 1928; Interbalcan Press* - 1937; Ser- viciul Gazetelor* - 1937; Oriente* - 1935; ATE* - 1937; ARIP* - 1945; AS* - 1947. Tot în perioada 1881- 1893, apar agenții în Ungaria, Finlan- da, Elveția, precum și în Oceania, Noua Zeelandă, Japonia și India. Pe scurt, până la Primul Război Mondial, aproape în fiecare țară apar agenții naționale. Aceste sumare repere isto- rice ne conduc către constatarea că me- dia* au devenit deja un fenomen mon- dial; rețelele agențiilor asigură de acum circulația transnațională a infor- mației*, aceasta fiind considerată una din primele forme ale globalizării*. Limitându-ne la relațiile dintre A.P., mai trebui să constatăm că acestea sunt de două feluri: de colaborare între pri- mele agenții europene, iar apoi, pe mă- sură ce apar în scenă și agențiile ameri- cane, de concurență atât pentru câști- garea piețelor naționale, cât și pentru prioritatea pe piețele din afara grani- țelor țărilor lor. Agenția Reuter(s)* și-a câștigat de la bun început un loc privi- legiat în contractele cu agențiile ame- ricane. în SUA, evoluția relațiilor către concurența acerbă a fost mai rapidă și mai directă. Apariția agențiilor națio- nale a ridicat o serie de probleme noi, persistente în bună măsură și în peri- oada contemporană. Acestea și-au asi- gurat monopolul știrilor* interne, limi- tând accesul agențiilor străine. Au apă- rut astfel, foarte net, probleme legate de obstacolele politice și economice în culegerea și distribuirea informațiilor*. Obstacole care, din cealaltă perspec- tivă, s-au concretizat într-o slabă difu- zare a știrilor interne în străinătate, (și) din cauza incertitudinii de principiu în legătură cu obiectivitatea* - neutralita- tea* informării*, integralitatea*, promp- titudinea*, universalitatea*, acurate- țea* -, adică în legătură cu calitățile profesionale ale informării*. în fine, ca un corolar al existenței imperiilor colo- niale francez și britanic, cele două agenții, Havas și Reuter(s)*, vor fi pri- mele agenții mondiale, printre altele și datorită necesității stabilirii canalelor de comunicare între colonii și metro- pole. Menținerea imperiilor era în strânsă legătură cu posibilitatea unei comunicări eficiente. în acest context, H. G. Wells nota: „Cauza declinului și a destrămării Imperiului Roman constă în faptul că nu existau ziare*. Pentru că nu existau, nu era nici o cale prin care să se știe ce se petrece la centru“ [cf. William A. Hatchen, 1983; 78]. Altfel spus, ideea că este puternic acela care este informat se conturează în această perioadă. Pe măsură ce SUA 35 AGENȚIE DE PRESĂ vor avea un rol tot mai marcant în poli- tica mondială, cele două agenții de peste Ocean, Associated Press* și United Press International*, vor de- veni, la rândul lor, agenții mondiale, începând cu perioada dintre Cele Două Războaie Mondiale. Același traseu ja- lonat de evoluția politică îl va par- curge, după anul 1945, agenția sovie- tică TASS* (Telegrafnoice Agentstvo Sovietkovo Soiuza). „Intr-un mod ge- neral, marile puteri sunt marile puteri ale informării. Totuși, astăzi, influența Franței și a Angliei în acest sistem este datorată mai degrabă trecutului lor im- perial decât prezentului lor geopolitic“ [cf. William A. Hatchen, 1983; 15]. Primul Război Mondial avea să pro- ducă mutații semnificative în activi- tatea A.D.P. Agenția Wolff se desparte de celelalte agenții europene, ceea ce conduce la căutarea altor modalități de culegere și distribuire a informa- țiilor* din și în spațiul german. Impe- dimentul granițelor închise este ate- nuat de apariția, în anul 1915, a tele- grafiei fără fir. O a doua consecință, care avea să fie repede adoptată de Agenția TASS*, o reprezintă crearea unui nou tip de agenție: agenția oficia- lă de știri. O a treia direcție de evoluție a agențiilor în această perioadă o re- prezintă și apariția altor agenții națio- nale în țări precum Belgia, Australia, China, Iran, Olanda. în fine, alături de cele două agenții europene (excluzând Agenția Wolff care fusese eliminată) are loc ascensiunea Agenției TASS*, care, sub acest nume, va continua acti- vitatea Agenției Rosiskjoie Agenturo, creată în anul 1918. II. provocările TEHNOLOGICE. Dezvoltarea A.P. nu poate fi despărțită de apariția și dezvol- tarea celorlalte medium*-uri. Mai întâi, posibilitatea creșterii tirajelor* zia- relor* (evoluția tehnologiei tipăririi - rotativa, linotipul, apoi ofsetul, până la ziarul electronic* în zilele noastre, dez- voltarea cantitativă și calitativă a trans- porturilor) a permis sporirea volumului de lucru al agenției. Apariția și dezvol- tarea radioului* și a televiziunii* au impus agențiilor, pe de o parte, revizuirea modalităților de redactare, și pe de altă parte, diversificarea moda- lităților de exprimare. Astfel, agențiile și-au creat servicii foto, impunând un nou tip de jurnalist: fotoreporterul*. Associated Press*, United Press Inter- national* și Reuter(s)* dispun acum de cele mai performante servicii foto. în fine, dezvoltarea televiziunii prin cablu, a COMSAT*-ului, a televiziunii de înaltă definiție a condus la scăderea costurilor transportării informației* pe distanțe mari, la o creștere a numărului cuvintelor transmise și la apariția unor agenții de televiziune. Cele mai impor- tante prin volumul de lucru sunt: Vis- news (din 1985 Reuters Television) la care contribuie Reuter(s)* și BBC* cu 75%, și cu 25% televiziunile* din Aus- tralia, Canada și Noua Zeelandă (170 de companii de televiziune abonate) și Associated Press Television News (ATPN), Worldwide TV News (WTN), fost UPIN, formată din unirea dintre UPI* cu Britain’s Independent News Organization. Trebuie notat că agenția tradițională este în tot mai mare măsură completată (sau concurată, depinde din ce perspectivă privim) de rețelele de televiziune. Avem în vedere sateliții internaționali Cable News NetWork AGENȚIE DE PRESĂ 36 (CNN)* și NBC Europe (fost Super Channel). Au apărut, de asemenea, televiziuni zonale: European Broad- casting Union, Intervision etc., cărora li se adaugă televiziunile* specializate tip Musical Television (MTV), Euro- sport*, Euronews* etc. Suntem încli- nați să considerăm însă că asistăm la un nou proces de adaptare la progre- sele tehnologice. Altfel spus, asistăm la o nouă adaptare a jurnalismului. III. TIPURI DE AGENȚII. 1. AGENȚII MON- DIALE, ZONALE, NAȚIONALE. AGENȚII SPECIALIZATE. Cele patru agenții mon- diale sunt Associated Press*, United Press International* (începând cu anii ’60 ai secolului trecut, aceasta încetea- ză să fie o agenție mondială), AFP* și Reuter(s)*. Pentru a avea statut de agenție mondială, acestea trebuie să dispună de o rețea de colectare a infor- mației* în întreaga lume, și de o rețea de abonați în lumea întreagă. Pe de o parte, cel puțin din două perspective, cele patru agenții mondiale sunt în primul rând agenții naționale', colec- tează informația din țară și o distribuie tot în țară și colectează informațiile din lume pentru media naționale. In plus, culeg informații pentru abonații lor din lume. De altfel, cu excepția Agenției Reuter(s)*, care este în cea mai mare parte descentralizată, birourile ei din lume acționând ca agenții de sine stătă- toare (și din efectivele cărora 70% își desfășoară activitatea în afara țării), celelalte trei agenții mondiale își desfă- șoară activitatea cu precădere în Franța și în SUA. 62% din personalul de la AFP* acționează în Franța, 62% de la Associated Press* și două treimi de la United Press International* își desfă- șoară activitatea în SUA. 2. agenții zonale. In bună măsură, acționează în aceleași direcții ca și agențiile mon- diale. își desfășoară activitatea pe un teritoriu mult mai vast decât cel națio- nal. Se pot lipsi de serviciile agențiilor mondiale, însă nu pot accede la poziția de agenție mondială, în bună măsură datorită faptului că piețele sunt ocupa- te. Deutsche Presse Agentur* (DPA), Agenția Naționale Stampa Associata* (ANSA), EFE*, Kyodo* sunt cele mai performante agenții zonale. 3. ALTE TIPURI DE AGENȚII. Agențiile speciali- țate sunt acelea care colectează și dis- tribuie informații numai din anumite domenii de activitate. Ele completează fericit activitatea agențiilor de infor- mare generală (deși, se pare, în fața di- versificării serviciilor coloșilor, tind să dispară), pentru că aprofundează anu- mite domenii. Au apărut astfel agenții ale comunităților filozofice, politice, rasiale (Agenția Internaționale Fides la Roma, Associated Negro Press la Chicago, Jewish Telegraphic Agency la New York etc.). De asemenea, au apărut agenții specializate în anumite domenii: economie, finanțe, sport etc. Un caz aparte al agențiilor specializate îl constituie agenția fotografică. Ea transmite fotografii de actualitate și de arhivă. în fine, un alt caz special l-a constituit Agenția Novosti din URSS, înființată în anul 1961, având rolul de a transmite informații*, comentarii* și reportaje* despre URSS. Aici este vor- ba, de fapt, despre propagandă*, care îmbracă hainele relațiilor publice*. în aceeași sferă se înscriu serviciile ofici- ale de presă, care își propun colectarea și distribuirea știrilor* despre funcțio- 37 AGENȚIE DE PRESĂ narea Statului. Țelurile lor sunt multi- ple: un anumit tip de informare, mar- keting politic*, păstrarea și sporirea capitalului de imagine*, propaganda*, contrapropaganda. S-ar putea crede că, în principiu, publicurile* cu antrena- ment civic-politic mai îndelungat pri- mesc cu oarecare neîncredere informa- țiile* ce parvin prin aceste canale de comunicare. IV. DOUĂ EXTREME. STA- TUTUL AGENȚIEI FRANCE PRESSE* ȘI CEL AL AGENȚIEI ASSOCIATED PRESS*. In continuare, vom urmări succint două modalități diferite de organizare: una „geometrică44, prin care se stabi- lesc relațiile instituțional-funcționale dintre o agenție mondială și Stat, de aici decurgând poziționarea profesio- nală față de realitate și față de public prin intermediul abonaților agenției (cazul AFP*), și a doua, ilustrând fle- xibilitatea conceptuală specifică mode- lului liberal al presei* (cazul Asso- ciated Press*). Actualul statut al AFP* este reglementat prin legile promulgate în anii 1957, 1965 și 1975. Prin lege, obiectul activității AFP* este „să caute, atât în Franța, cât și în străinătate, ele- mentele unei informații complete și obiective44. Obligația fundamentală a AFP* este următoarea: „AFP* nu poa- te, în nici o circumstanță, să țină cont de influențe care compromit exactita- tea și obiectivitatea* informației*. Ea nu trebuie, în nici o circumstanță, să fie controlată de jure sau de facto de vreo grupare ideologică, politică sau economică44 (art. 1 și 2 din legea de la 10 ianuarie 1957) [cf Henri Pigeat, 1984; 223]. Pentru a pune în practică aceste principii, AFP* este condusă de un Consiliul Superior și de un Consiliu de Administrație. Consiliul Superior se compune dintr-un membru al Consiliu- lui de Stat, un magistrat de la Curtea Supremă de Justiție, doi reprezentanți ai media* desemnați de organizațiile profesionale reprezentative, o persona- litate din audiovizual, plus două perso- nalități pe care membrii de mai sus o cooptează. Așadar, doar o persoană este desemnată direct de putere. Consi- liul de Administrație are în compo- nența sa cincisprezece membri, opt re- prezentanți ai media* desemnați de organizațiile profesionale, doi repre- zentanți din audiovizual, doi profesio- niști aleși de personalul AFP* și trei membri desemnați de primul ministru. Așadar, din cincisprezece membri, pu- terea este reprezentată doar de o cin- cime [cf Roland Cayrol, 1973; 200]. Din toate acestea, rezultă că AFP* este o instituție publică*, dar, pe de altă parte, independența sa profesională este garantată nu numai de drept, ci și de fapt. De cealaltă parte, Associated Press*, o cooperativă non-profit, are în centrul organizării sale juridic-profe- sionale noțiunea de membru {„AP, A Membership Cooperative"). Membrii nu cumpără serviciile Agenției. Mem- brii sunt proprietarii Agenției. Ei sunt activi în colectarea informației* și în difuzarea ei. în același timp, dorințele membrilor modelează activitatea agen- ției. Pe scurt, Associated Press* deser- vește 76% din cotidienele americane, membrii Associated Press* reprezen- tând 91% dintre jurnaliștii* care profe- sează în presa scrisă. Așadar, peste cincisprezece mii de ziare* și posturi de radio* și de televiziune* sunt membri Associated Press*. Altfel spus, con- AGENȚIE DE PRESĂ MONDIALĂ 38 form statisticilor Associated Press*, în fiecare zi, aproximativ un miliard de oameni de pe tot globul intră în contact cu o știre* Associated Press*. Context în care Associated Press* citează cu mândrie ori de câte ori are ocazia, aces- te vorbe ale lui Mark Twain: „Există doar două puteri care pot lumina toate colțurile planetei: soarele în ceruri și Associated Press aici, pe pământ“. Membrii care formează Associated Press* s-au organizat în trei departa- mente naționale: The Associated Press Broadcasters (APB), The Associated Press Managing Editors Association (APMEA) și The Associated Press Sports Editors (APSE). Aceste instanțe aleg echipa managerială operativă [c/ David W. Talbot, 1986; 1-5; 1-6]. Dacă avem în vedere și faptul, deloc de neglijat, că APMEA a convenit asupra unui cod deontologic* cuprinzător, în- sușit practic pe tot cuprinsul SUA, vom înțelege două lucruri: 1. Unitatea standardelor profesionale și deontolo- gice* în SUA, în condițiile în care în această țară nici o instituție de presă nu este proprietate de stat (orice manifes- tare a comunicării în masă în forme publicistice aparținând statului intră în sfera relațiilor publice*). 2. Associated Press*, fiind cea mai mare agenție mondială, standardele ei au fost adop- tate, de fapt, de tot ceea ce înseamnă în acest moment jurnalism de informare în lume, de la terminologia profesio- nală la modalitățile de colectare și eva- luare a informației*, la tipurile de texte și la modalitățile de redactare. V. ALTE AGENȚII ZONALE DE PRESĂ. Inter Ame- rican Press Association a fost înfiin- țată la Bogota, în anul 1969, dar nu s-a dovedit o inițiativă viabilă. în schimb, Carribean News Agency (CANA), în- ființată în anul 1976 cu sprijinul UNESCO, este agenția zonală din Lumea a treia cu cel mai mare succes datorită adoptării standardelor profe- sionale consacrate ale jurnalismului de informare. Inter Press Service (IPS) este o prelungire a unei doctrine po- litice. A fost înființată la Roma, în anul 1964, de partidele creștin-democrate din Germania și Italia. Reculul doc- trinei (mai ales în Italia) a făcut ca IPS să-și reorienteze activitatea, încercând transmiterea știrilor* între țările în curs de dezvoltare. Cu toate că are abonați în 18 țări, Agenția nu reușește să acopere întreaga arie a țărilor Lumii a treia. Scanplex, care funcționează din anul 1960, este o agenție creată prin cooperarea celor patru țări scandinave și a cărei activitate este bine cotată. în schimb, Pan African News Agency (PANA), al cărei proiect datează din anii ’50, nu a devenit niciodată reali- tate din cauza costurilor uriașe cerute de punerea în mișcare a sistemului de comunicații continental, precum și din cauza faptului că Africa este în conti- nuare împărțită în zone francofone, anglofone etc. O problemă asemănă- toare a fost pusă în anul 1960, în Ex- tremul Orient. Cu un buget mai mare decât AFP* și United Press Internatio- nal* și cu patruzeci și patru de cores- pondenți în treizeci de țări, agenția japoneză Kyodo ar fi putut deveni una mondială. Se miza în special pe trans- miterea informațiilor din perspectiva Asiei, dar, din cauza faptului că zona este minuțios acoperită de cele patru mari agenții, această speranță nu s-a 39 AGENȚIE DE RELAȚII PUBLICE îndeplinit. Agenția țărilor producă- toare de petrol din Orientul Mijlociu nu avea cum să se impună pe plan mondial din cauza restrângerii de la bun început a sferei activității. în anul 1973, douăsprezece țări nealiniate - Iugoslavia, Algeria, Irak, Egipt, Sri Lanka, Indonezia, Cuba, Mexic, Gha- na, Zambia și Mali - au hotărât forma- rea unui fond comun informațional, din perspectiva țărilor în curs de dezvolta- re. Fiecare agenție din fiecare țară transmitea cinci mii de cuvinte pe zi către agenția iugoslavă Taniug, fie în limba franceză, fie în limbile engleză sau spaniolă. Aici știrile* erau traduse în celelalte limbi și difuzate. în ultimii ani, evoluțiile geopolitice cunoscute au eliminat practic această agenție. —> acoperire (jurnalistică) agenție de presă mondială agp —* agenție de presă (I), (II) agenție de presă națională agp —► agenție de presă (I), (III) agenție de presă specializată agp —> agenție de presă (III) agenție de presă zonală media —► agenție de presă (III) agenție de publicitate publ L Institu- ție a cărei principală menire este „să creeze și să planifice campaniile de pu- blicitate*“ [cf. Adam Briggs et al., 1998; 40]. „Se pare că prima A.P. apare în anul 1841, la Philadelphia44 [cf. Stan Le Roy Wilson, 1992; 305]. Aproximativ în anii ’20 ai secolului trecut, A.P. se poziționează clar drept intermediar între producător și media*, fiind deci orientată spre public. Varie- tatea organizării interne a A.P. în țările dezvoltate este enormă. Cu toate aces- tea însă, o serie de elemente structurale sunt inevitabile: biroul relațiilor cu cli- entul (i.e., producătorul de bunuri, ser- vicii etc., care are nevoie de publici- tate*); servicii marketing* vs. media planning*\ servicii de creație a „tex- tului44 publicitar; un birou de manage- ment. în prezent, în SUA sunt înregis- trate peste patru mii de A.P. [cf. Maurice I. Mandell, 1984; 117], statis- ticile mai noi indicând cifra de zece mii [cf. J. Thomas Russel et al., 2002; 154]. II. în România interbelică func- ționau sucursale ale unor A.P. puter- nice europene și americane: firma Rudolf Moses SA (cu sediul la Berlin), J. Walter Thompson Company (cu se- diul la New York), agenția S. Wagner și, încă de la începutul secolului al XX-lea, agenția de publicitate D. Ada- nia „care se confundă cu istoria înce- puturilor publicității* românești44 [cf. Emil Samoilă,/(2.; 151]. -^campanie de publicitate, publicitate (II), marke- ting agenție de relații publice rp Primul Război Mondial, președintele SUA, Woodrow Wilson și Edward L. Ber- nays* - iată „condițiile44 care au con- dus la apariția celei dintâi A.R.P. „Gu- vernul american începe să facă relații publice* în perioada în care SUA se pregăteau să intre în Primul Război Mondial44. George Creel* a fost însăr- cinat să organizeze echipa (din care facea parte și Edward L. Bemays*) ce a desfășurat mai multe activități: a pro- movat vânzările Liberty Bonds pentru a finanța războiul; a cenzurat* știrile* despre război; echipa avea și sarcina „să convingă poporul american de ne- cesitatea participării națiunii la război44, în anul 1921, Edward L. Bemays* își AGENȚIILE ALIATE 40 creează o firmă proprie de relații publice*. El este cel dintâi care s-a intitulat PR Counsel (consilier în relații publice) și tot el susține primul curs de relații publice* la New York Univer- sity [cf Stan Le Roy Wilson, 1992; 336]. Acestea sunt începuturile. In pre- zent, mai ales în SUA, alături de co- municarea instituțională*, odată ce ac- tivitatea de lobby* - deci și profesiu- nea lobbyst funcționează conform le- gilor americane sau canadiene - apar și A.R.P. independente, a căror menire este să creeze imaginea*, să realizeze comunicarea media* pentru o cauză, o idee, o țară etc., planificând și realizând concret campania de relații publice*. „Profesiunile44 care compun o A.R.P. sunt variate: specialiști în marketing* (comercial, respectiv politic), specialiști în comunicare, politologi, economiști etc. —> Edward Lee Bernays, George Creel, relații publice, campanie de re- lații publice, ingineria consimțămân- tului, lobby, grup de interese, grup de presiune Agențiile Aliate agp, ist -> RADOR (l) Agenzia Internazionale Fides agp (it.) —> agenție de presă (II) Agenzia Nazionale Stampa Associ- ata (ANSA) AGP (it.) Cea mai impor- tantă agenție de presă din Italia. Agen- ție zonală* de presă (—> agenție de pre- să (III)), înființată în anul 1945, având drept model de organizare Agenția Reuter(s)*. ANSA are contracte cu cincizeci și trei de agenții*. Agerpres AGP Agenție națională* de presă oficială, care a funcționat în Ro- mânia în perioada 1949-1989. Organi- zarea și conținutul activității agenției A. s-a realizat conform modelului sovie- tic. Astfel, în anul 1950, printr-o HCM (Hotărâre a Consiliului de Miniștri), organizarea A. era următoarea: Servi- ciul Secretariat - care primește cores- pondența, coordonează serviciile, ur- mărește executarea planului etc.; Servi- ciul Intern - culege și redactează știri* din țară pentru presa din țară; Serviciul Extern - culege și redactează știri* din străinătate pe baza informațiilor trans- mise de alte agenții* și de la corespon- denți* și redactează buletine în limbi străine pentru străinătate; Serviciul Fotoreportaje Serviciul Documen- tare - pregătește material documentar pentru A., pentru organe de stat și pentru ziariștii străini [cf. Florica Vrân- ceanu, 2000; 121]. în ultimul deceniu al epocii comuniste, A. era principalul instrument prin care se realiza cen- zura* și, totodată, era principala voce a Secției de Presă a CC al PCR, ce dădea tonul întregii prese, accentele și trans- mitea comunicatele oficiale. Pe scurt, nici o publicație nu-și putea stabili su- marul până când A. nu-și transmitea textele și ilustrațiile cvasi-oficiale. —> agenție de presă agitator soc -> zvon (I) agitprop prop (engl. am.) Termen creat prin contaminarea cuvintelor agitație și propagandă. A. aparține propagan- dei* bolșevice de tip leninist. „Lenin definea propaganda* drept transmiterea unui număr mare de idei către un nu- măr mic de oameni, iar agitația, drept transmiterea unui număr mic de idei către un număr mare de oameni. Trep- tat, în Occident, A. se aplică unor for- me de artă și literatură create pentru a promova o linie de partid44 [cf. Robert Cole ed., 1998; 16]. —► propagandă (V) 41 AL-JAZEERA A-hed JURN INF, TEHNO (engl. am.} Stil de titrare* la The Wall Street Journal. Trei rânduri sunt ocupate de titluri* importante, trei titluri de texte tratează subiecte minore. A.-h. este folosit în pagina întâi*, pentru feature* [cf. Ri- chard Weiner, 1996]. —► titlu, pagina întâi AIDA (Model) PUBL Acronim* pentru cele patru scopuri ale comunicării pu- blicitare: să obțină Atenția, Interesul, Dorința, Acțiunea (de a cumpăra). —* publicitate AIDCAS PUBL Acronim AIDA* plus încă doi pași. Așadar, Atenție, Interes, Dorință, Convingere, Acțiune, Satis- facție. —► publicitate Al-Arabiya tv —► Al-Jazeera Albina Românească ist, pt —> ziar (II), publicitate (II) albitură TEHNO (engl. blank; fr. blanc} Spațiu alb între cuvintele, paragrafe- le*, coloanele dintr-o pagină de ziar*. —> design aleatoriu SOC (despre eșantion} Eșanti- on* format prin tragere la sorți. —► son- daj de opinie alegație ret Declarație sau afirmație care nu conține dovezi. Aserțiunea poate fi adevărată, dar trebuie demon- strată sau dovedită. —* amalgam, pole- mică, retorică, argumentare, argumen- tare tendențioasă (II), jurnalism de opinie alegorie ret I. „A. este o figură de stil prezentând o comunicare deplină a unui înțeles ascuns dincolo de cel ini- țial, prin intermediul unui ansamblu de echivalențe complet descifrabile pe cale rațională41 [cf Val. Panaitescu, coord. 1994; 5]. Asociată cu personifi- carea și comparația, A. a fost adesea considerată o varietate a metaforei. în anul 1730, Du Marsais definește A. cât se poate de limpede: „A. este un dis- curs* prezentat mai întâi sub un sens propriu, care poate fi cu totul altceva decât ceea ce vrem să lăsăm să se înțe- leagă44 [cf. Du Marsais, 1981; 116]. Iar în anul 1827, Pierre Fontanier afirma că „A. constă într-o propoziție cu du- blu sens, literal și, în același timp, spi- ritual44 [cf. Pierre Fontanier, 1977; 93]. II. Acesta fiind „tiparul44 A., Erwin Pa- nofsky va defini „motivele recunoscute drept purtătoare ale unui înțeles derivat sau convențional44 ca imagini*, iar combinațiile de imagini, ca povestiri sau alegorii. „Imaginea ce transmite nu ideea unei persoane sau a unor obiecte individuale și concrete (ca de pildă, Sf. Bartolomeu, Venus, Castelul Windsor), ci pe aceea a unor noțiuni generale și abstracte, ca de pildă Credința, Luxu- ria, înțelepciunea etc. sunt denumite fie personificări, fie simboluri*; A. văzute prin opoziție cu povestirile pot fi definite drept combinații de perso- nificări și/sau simboluri*44 [cf Dan Grigorescu, 1982; 213]. —> antifrază, ironie (II), (V), simbol, imagine Alianța Agențiilor Europene de Pre- să IP -» ROMPRES (II) Al-lbrahim, Walid AGP -* Al-Jazeera aliterație red —* simbolism fonetic, stilistică (II) Al-Jazeera tv I. Postul de televiziune panarab cu cea mai mare audiență în lumea arabă (aproximativ 35 de mili- oane de telespectatori), înființat în anul 1996, având sediul în Qatar. în anii din urmă, postul este concurat de Al- Arabiya, deținut de Walid Al-lbrahim, cumnatul suveranului saudit Fahd. L’ALLIANCE FRAN^AISE 42 II. Opinia dominantă este că acest post a fost un fel de purtător de cuvânt al lui Osama Ben Laden și al organizațiilor teroriste islamiste. —> terorism, televi- ziune L'Alliance Frangaise prop (fr. Alianța Franceză) —> propagandă (IV), franco- fonie Alport, Gordon W. (1897-1967) soc —* zvon (I) altermondializare pol, media Con- cept cheie al francofoniei*, menit să se opună conceptului/procesului de glo- balizare*, inițiat în principal de SUA. —* francofonie, globalizare, industrii culturale, imperialism cultural alternanță red —> naratologie (II) alternative press media (amer. presa alternativă) Numită, mai întâi, presă underground*. —► presa marginală Althusser, Louis (1918-1990) prop, COM —> ideologie (I) aluzie ret Referire indirectă, dar desci- frabilă, la o persoană, o lucrare, un fapt cunoscut. —> amalgam, insinuare, doublespeak, echivoc, manipulare, in- jurie, insultă, calomnie, prezumție de nevinovăție, titlu incitativ, paragraf ini- țial amalgam ret, arg I. Procedeu care apare în argumentarea tendențioasă*. Constă într-un amestec bizar de ele- mente diverse, din care rezultă o egaliza- re falsă a elementelor, altfel spus o ie- rarhizare greșită a lor. Andreas Freund [1991] îl numește A. Ilicit. II. Din perspectiva manipulatorului (—► ma- nipulare), Arthur Schopenhauer oferă „rețeta“ logică a ceea ce el numește stratagemă. In L’Art d’avoir toujours raison [Arta de a avea mereu dreptate, in Michel Meyer, 1993; 44], filozoful german se exprimă astfel: „Dacă vrei să ajungi la o concluzie, să nu o lași să fie anticipată, ci să obții asentimentul fără să ai aerul că urmărești acest lucru, risipind premisele de-a lungul conversației*. Altminteri, adversarul se va lansa în numeroase arguții. Sau, dacă te îndoiești că adversarul le va ad- mite, să pui premisele acestor premise, să construiești presilogisme. Să faci astfel încât să aprobe premisele mai multor presilogisme de acest fel, dar fără ordine, confuz, deci să-ți ascunzi jocul până când celălalt a aprobat tot ce ai dorit". Suntem foarte aproape aici de echivoc*. Sensul devine flotant, deci și valorile. Valori neclare înseam- nă semnificație care s-a pierdut, a de- venit confuză, încețoșată. —► alegație, ambiguitate, echivoc, tabulare, min- ciună, dezinformare, insinuare, alu- zie, implicit, doublespeak, persuasi- une (V), manipulare, manipularea in- formației, argumentare tendențioasă (») amalgam ilicit ret, arg —> amalgam, argumentare tendențioasă (II), manipu- lare ambiguitate lingv LCel puțin două semnificații posibile ale unui cuvânt; sintagme în condițiile în care con- textul* nu permite alegerea uneia din- tre ele. Dezambiguizarea se poate re- aliza numai cu ajutorul redundanței*. II. Ca efect nedorit, A. poate să apară într-un text de informare fie din cauza unui context (background*) incomplet, fie din cauza unor deficiențe în docu- mentare* (interviu* - tehnică de colec- tare a informației* în timpul căruia nu au fost formulate întrebările de urmări- re* necesare). III. In editorial*, comen- 43 ANALIZA COHORTELOR tariu*: argumentare* confuză. Opinie* neclar formulată. (—► afghanistanism, limbă de lemn) IV. A. imaginii* (pe suport tipărit sau în televiziune*) este înlăturată cu ajutorul legendei*, respec- tiv al comentariului off*. —* amalgam, aluzie, echivoc, insinuare, redundan- ță, argumentare tendențioasă (II), lim- bă de lemn, cuvânt cheie American Business Press Inc publ (amer. Presa Americană de Afaceri) —*(business) magazine, (farm) maga- zine American Magazine or a Monthly view of the politica! state of the British Colon ies ist (amer. Magazi- nul American sau O imagine lunară a stării Coloniilor Britanice) —> magazin (I) American Newspaper Directory ist, PUBL —> publicitate (II) American Press Institute Columbia University pt —> National Confer- ence of Editorial Writers American Psychological Association PSIHOSOC (amer. Asociația Americană de Psihologie) —► patru teorii ale vio- lenței American Public Radio media ra- dio (III) American Society of Newspaper Editors (ASNE) MEDIA (amer. Socie- tatea Americană a Editorilor* de Zi- are*). Fondată în anul 1922, cuprinde peste 900 de editori* din SUA și Cana- da [cf Richard Weiner, 1996]. —> Ane- xe (B) amorce red, tehno (fr. momeală, mod de a începe) I. Text care începe în pa- gina întâi* a ziarului*, cu continuarea în interiorul ziarului*. II. Primul text dintr-o serie. —► follow-up, pagina întâi amplitudine jurn inf —► calitățile știrii AM Press ip, agp —> Clubul Român de Presă (I) ANA AGP (siglă de la Athens News Agency) Agenție de presă* din Grecia. -► ROMPRES (II) Anadolu agp Agenție de presă* din Turcia. -> ROMPRES (II) anaforă ret —► dialog analist SOC —► analiză de conținut, zvon (I) analiza actelor de limbaj lingv, com De la analiza centrată pe locutor, so- ciolingvistica* are în vedere abordarea unor interacțiuni comunicaționale; mai târziu, semiotica* va avea în vedere nu numai limbajul propriu-zis, ci și limba- jul gestual sau iconic*. După toate apa- rențele, un rol important în ideea acestui tip de abordare l-au jucat nu numai introducerea și demonstrarea existenței registrului performativ de către John L. Austin, ci și noțiunea jo- curi de limbaj impusă de Ludwig Witt- genstein în lucrarea Investigații filo- zofice (1953). „Limbajul nu mai este descris în structurile sale formale, ci în utilizarea sa practică în viața cotidiană. Utilizatorul-subiect este un determi- nant cheie al limbajului. Jocul de lim- baj este acel limbaj-în-întrebuințare al interacțiunii sociale“ [cf. Armând Mat- telart et al., 2001; 108]. —> competen- ță de comunicare, analiza discursului (II), semiotică, sociolingvistică analiza cohortelor soc, publ Pentru Nathalie Perkins (Zeroing in on Con- sumer Values, 1993), „cohortele sunt formate din persoane care au același an de naștere și aceleași valori de bază. Valorile de bază sunt formate din eve- nimentele petrecute între vârstele de 13 și 20 de ani și durează întreaga viață“ ANALIZA CRITICĂ A ȘTIRILOR 44 [apuci J. Thomas Russel et al., 2002; 559]. Din exemplele de astfel de eve- nimente pe care autoarea le enumeră (marea criză economică a anilor ’30, războiul din Coreea, McCarthysmuî din anii ’50, războiul din Vietnam, revo- luția sexuală din anii ’60, Războiul din Golf sau influența lui Martin Luther King tot în anii ’60), rezultă că este vorba despre așa-numitele evenimente istorice. Pentru Nathalie Perkins, A.C. combină datele demografice*, psiho- demografice* și ale comportamentelor, completând profilul consumatorilor*, întrucât sunt examinate atât trecutul, cât și prezentul. Ar rezulta patru tipuri de „cohorte44: tradiționaliștii*, persoa- nele aflate în tranziție*, pretendenții* și spațialiștii*. —> consumator, profi- lul consumatorilor, psihodemogra- fie, vals, vals (II), publicitate (VII) analiza critică a știrilor soc rec, tp începând din anul 1982, Stuart Hali și echipa de cercetători de la Glasgow University Media Group, apoi de Ia Center Cultural Studies, Universitatea din Birmingham, „ajung la ideea că ști- rea* este socialmente construită și, în același timp, un construct ideologic. Cu alte cuvinte, știrile* nu sunt neu- tre*44 [cf. James Watson, et al., 1993; 48]. Același Stuart Hali își continuă „rechizitoriul44 în Media Power: The Double Bind in Journal of Communi- cation, Autumn, 1984: „Ca și imparția- litatea, obiectivitatea* este o ficțiune operațională. Analizând media*, pu- tem vorbi de trei valori: echilibru (—> echilibrarea informării), imparția- litate (neutralitate*) și obiectivitate*. Echilibru între ce și ce? Al cui con- sens? Imparțialitate în ce sens? Obiec- tivitate* în ochii cui? Având în vedere complexul proces de mediere dintre un eveniment* și apariția lui în media*, este posibil să avem informație* genu- ină? Orice realitate simbolică sau ma- nipulată este impregnată cu valori, puncte de vedere, teoretizări impli- cite*, presupoziții* ale simțului co- mun44. lar consensul, în viziunea lui Stuart Hali, nu este decât o dominație structurată, adică definiția care preva- lează aparține elitei Puterii, comple- xului ideologiei puterii [cf. James Watson et al., 1993; 133]. Tot Stuart Hali (The Determination of News Photographs în Cohen S. et al., 1973; 181) „desființează44 profesiunea jurna- list*. „Valorile știrii (calitățile știrii) se numără printre valorile cele mai opace ca structură în societatea modernă. Se presupune că toți jurnaliștii* adevărați posedă aceste valori, dar puțini pot sau doresc să le identifice și să le defineas- că. Jurnaliștii* vorbesc despre știri* ca și cum evenimentele* se selecționează singure. Mai departe, ei vorbesc despre știri* ca și cum cea mai semnificativă știre* și ca și cum cel mai frapant unghi* al știrii* sunt de inspirație di- vină. Cu toate acestea, dintre milioane de evenimente* care apar în fiecare zi pe planeta, doar un număr mic devine vizibil pentru ^o/y-uri potențiale și, dintre acestea, un număr și mai mic este difuzat pe post de știri* ale zilei. Ajungem astfel să operăm cu o struc- tură de profunzime ale cărei elemente sunt netransparente chiar și pentru ace- ia care, profesional vorbind, ar trebui să știe să opereze cu ea“. —► știre, ana- liză de conținut, naratologie, estetica receptării, stilistică (VIII), impactul ști- 45 ANALIZA DISCURSULUI rilor, two-step-flow, (calitățile) știrii, acoperire (jurnalistică), neutralitate, obiectivitate, agenda settîng gate keeper analiza discursului lingv, com, soc REC I. Din perspectiva științelor limba- jului, să le numim tradiționale, „A.D. își propune să definească unele proce- dee mecanice sau mecanizabile ce per- mit descoperirea organizării semantice a unor texte relativ mari, ceea ce impu ne lingvisticii să recunoască diversele ocurențe ale aceleiași idei sub forme diferite. Adică, îi permite să depășeas- că aparența literală a texmbif4 [cf. Os- wald Ducrot et aL, 1996; 315]. IL Ma- deleine Grawitz [1993] constată că A.D,. a devenit un câmp de studiu care s-a dezvoltat începând cu sfârșitul anilor ’60 ai secolului al XX-lea și care beneficiază de contribuția socioling- visticii*, însă specificul preocupărilor îi conferă o anumită autonomie. Astfel, de exemplu, sociolingvistica* evidenți- ază poziția (socială a vorbitorului față de interlocutor, de unde folosirea unui anumit registru al limbajului, impus de această interrelație). Din perspectiva teoriei actelor de limbaj, poziția poate fi de inferioritate sau de superioritate, de cunoaștere, de putere, de evaluare, poziție cognitivă - termeni care sem- nalează modul în care actorul social își gestionează subiectivitatea [cf. Came- lia Beciu, in loan Drăgan et al., 1998; 42]. Astfel înțeleasă, A.D. pornește „de la principiul că enunțurile nu se prezintă ca fraze sau ca o succesiune de fraze, ci ca texte“. Iar textul este un mod de organizare specific ce trebuie studiat ca atare, raportându-l la con- dițiile în care a fost produs. Această abordare face ca textul să fie înfățișat ca discurs*. Un număr de cercetări se îndreaptă spre tipologia discursurilor. caracterizarea și explicarea regulilor narațiunii, ale dialogului, ale descrierii etc. (—> naratologie), ale articolului științific, ale conferinței de presă, ale telejurnalului. Sunt vizate, de aseme- nea, ansambluri vaste cum sunt dis- cursul jurnalistic, discursul juridic, dis- cursul politic, discursul publicității etc. Din anii ’80 ai secolului al XX-lea, teoriile enunțării și ale pragmaticii fur- nizează A.D. cea mai mare parte a ar- măturii sale conceptuale [cf Madeleine Grawitz, 1993]. Din perspectiva prag- maticii, discurs* înseamnă „folosirea limbajului în situație practică drept act efectiv în relație cu ansamblul actelor (de limbaj sau nu) din care ci race par- te44 [cf Jacqueline Freyssinet Domin- ion, 1997; 1]. Această definiție, evi- dent, nu elimină celelalte accepțiuni ale termenului discurs*. O categorie de discurs* alături de celelalte este con- versația*. O contribuție de neignorat în cristalizarea A.D. îi aparține lui Emile Benveniste. In viziunea sa, pronumele, în principal pronumele personal, este categoria universală a discursului*. Pronumele eu (ca șl substantiva mo priu) desemnează o singură entitate, i de altă parte, eu denumește orice per- soană care vorbește și, astfel, se apro- pie și de substantivul comun. Persoana a treia (el, ea, ei, ele) depinde de con- textul* lingvistic. Pentru Benveniste, discursul* nu poate exista în afara cu- plului eu - tu. O altă categorie căreia Emile Benveniste îi acordă o atenție specială este timpul verbal. Timpul lingvistic - în timpul enunțării* - „se ANALIZA IMPLICAȚIEI 46 impregnează cu o puternică coloratură personală41 [a vorbitorilor]. Prezentul este timpul celui care vorbește, în mă- sura în care tocmai vorbește. Așadar, din perspectiva pragmaticii, pentru Alain Trognon și Janine Larrue (Intro- duction ă la pragmatique du discours politique, Armând Colin, 1994), obiec- tul A.D. este enunțarea* propriu-zisă, adică condițiile producerii sale. A.D. ca enunțare* (ca ansamblu de enun- țuri) are ca premisă și, totodată, ca re- zultat, identificarea modalității și a motivației pentru care un actor social (i.e. un vorbitor) spline ceea ce spune la un moment dat. Pentru Robert Vion (La communication verbale. Analyse des interactions, Hachette, 1992), ori- entările principale în A.D. pragmatico- enunțiativă* sunt următoarele: 1. ana- liza conversațională* 2. analiza actelor de limbaj* (discursul ca regim perfor- mativ) 3. analiza presupoziției, implica- ției, implicitului* (discursul ca regim de disimulare) 4. analiza argumentativă* (discursul* ca distribuție logică a acte- lor de limbaj și/sau ca distribuție stra- tegică a argumentelor) [apud Camelia Beciu, in loan Drăgan et al., 1998; 38; 40-41]. Cu alte cuvinte, discursul* este un dispozitiv interactiv. Ca acțiune interactivă, discursul* este o activitate reglementată. De pildă, actorul social trebuie să satisfacă principiile („de co- operare^) care reglează interacțiunile verbale (Grice) și/sau să țină seama de resursele discursive, atât de cele pro- prii, cât și de cele ale adversarului. „Rezultă că prin discurs* controlăm numai parțial distribuirea subiectivi- tății într-o situație de comunicare, ac- torul social neputând fi nici singurul «autor», nici «autorul definitiv» al unui discurs* condiționat mereu de in- corporarea «interdiscursului»^. Inter- discursurile, precum și toate procedu- rile și convențiile de etalare a subiec- tivității (prin care actorul social se ra- portează la ceea ce comunică, definin- du-se astfel pe sine și pe interlocutor într-o situație) nu sunt convocate în- tâmplător, ci pentru a declanșa un pro- ces de persuasiune*. In fine, din punc- tul de vedere al lui Michel Foucault* (L’Archeologie du savoir, Gallimard, 1969), chestiunea de bază pentru A.D. constă în identificarea regulilor care permit unui actor social să aibă o pozi- ție și să o exploateze prin diverse enun- țări*. Printre regulile de generare a poziției, el menționează statutul, adică ceea ce conferă unui actor social drep- tul de a se exprima, dispozitivul institu- țional în care acest statut se manifestă, tipul de situații în care este plasat actorul social prin statut și instituții [apud Camelia Beciu, in loan Drăgan et al., 1998; 45]. —* discurs, conver- sație, analiza actelor de limbaj, semio- tică, obiectivare, competența de co- municare, implicit, analiză de conținut, naratologie, retorică, persuasiune, po- lemică, sociolingvistică, marketing po- litic, comunicare politică, mediologie analiza implicației lingv, com -> ana- liza discursului analiza (cercetarea) mobilurilor psi- HOSOC, PUBL —> publicitate (V) analiza politicilor clientului rp —> re- lații publice (II) analiza presupoziției lingv, com —* analiza discursului analiză leg, agp, ir I. Antonimul în lo- gică este sinteză, descompunerea unui 47 ANALIZĂ întreg în elementele sale, reducerea unui complex în componentele sale simple. Se distinge de divizare. Anali- tic, în logică, înseamnă care se sprijină pe analiză. Propoziție analitică este aceea în care atributul este conținut cu necesitate în subiect. A. este, de exem- plu, „corpurile sunt întinse44, procesul de separare mentală a unui obiect de cercetat în părțile sale constitutive, pentru a-i studia natura și pentru a de- termina legătura reciprocă dintre părți și dintre acestea față de întreg. A. poa- te include măsurători, explicații și anti- cipări. Uneori, este pusă în contrast cu sinteza, procesul de a combina părți separate într-un întreg coerent. Adesea, A. este folosită drept sinonim pentru interpretarea sistematică a datelor, ne- ținând seama de distincția dintre A. și sinteză. A. logică presupune următorii pași: 1. A. clarității și preciziei limba- jului (modul în care sunt definiți ter- menii și formate propozițiile). 2. A. modului în care sunt efectuate clasifi- cările. 3. A. argumentărilor și, în gene- re, a coerenței logice a gândirii. 4. A. consistenței (a noncontradicției) gândi- rii [cf Gheorghe Enescu, 1985]. Prin contrast, în epistemologie, sinteza este o operațiune care constă în recompu- nerea unui întreg cu ajutorul elemente- lor sale. „Să unești între ele [corpurile simple] și să formezi din nou, prin combinarea lor, chiar aceste principii naturale care formează toate ființele materiale: acesta este obiectul sintezei chimice" (cf M. Berthelot). De unde, în general, demersul de la simplu la complex. Cinteza demonstrează clar ceea ce este conținut în concluziile sale și se folosește de o succesiune lungă de definiții*, cereri, axiome, teoreme și probleme, încât, dacă îi negăm unele consecințe, ea ne face să vedem cum sunt ele conținute în antecedente44 (cf Rene Descartes). „Ajungem uneori la frumoase adevăruri, prin sinteză, mer- gând de la simplu la complex44 (cf G. W. Leibniz). Sens special: „sinteză is- torică", parte a muncii istoricului care constă în combinarea rezultatelor anali- zei documentelor, pentru a reconstitui trecutul. METAFIZICĂ. în dialectica he- geliană și hameliniană (cf Octave Ha- melin): depășirea tezei și antitezei într- un termen care le combină dintr-un punct de vedere superior. „Sinteza care conciliază contrariile nu le neagă44 (cf Octave Hamelin). Din altă perspectivă, sinteza este ansamblul complex în care este dificil să-i distingi elementele; acestea se întrepătrund și se topesc unele în celelalte. PSIHOLOGIE. Sinteza mentală'. „Psihologii se află în prezența sintezelor ale căror elemente nu există în afara acestor sinteze44 (cf. Georges Dwelshauvers). Pentru Pierre Janet, activitatea de sinteză este aceea care „adună fenomene date, mai mult sau mai puțin numeroase, într-un fenomen nou, diferit de elementele care îl com- pun44 și care este sursa adaptării noastre la real, dar și a capacităților noastre creatoare. II. Text de agenție* sau de ziar* prin care se explică semnificațiile unui eveniment*, dincolo de fluxul cu- rent al știrilor*. Se distinge de eclai- rage* prin aceea că este un text de sine stătător. Totodată, granița dintre A. și știrea de sinteză* este destul de vagă. III. Se poate spune că frontiera dintre A. și comentariu* este incertă. A. poate fi considerată ca element atât al Inter- ANALIZĂ ARGUMENTATIVĂ 48 prelative Reporting*, cât și al jurnalis- mului de opinie*, întrucât în prima si- tuație aprofundează, explică semnifica- ția evenimentului*, iar în a doua situa- ție, unghiul de abordare* poate fi o ale- gere personală a jurnalistului*. —> aco- perire (jurnalistică), acuratețe, inter- pretative reporting, eclairage, știre, știre de sinteză (writethru) analiză argumentativă lingv, com —> analiza discursului (II) analiză calitativă soc rec —> analiză de conținut analiză cantitativă soc rec —> analiză de conținut analiză conceptuală combinatorie SOC, TP —» analiză de conținut (I) analiză conversațională lingv, com —> conversație, analiza discursului (II), sociolingvistică analiză de conținut soc rec, tp I. REPERE istorice. „De la începutul secolului al XX-lea, timp de aproxima- tiv 40 de ani, A.C. ia avânt (mai întâi) în SUA, demersul aplicându-se asupra presei (aceasta este o primă noutate cât se poate de semnificativă și fertilă), fiind invocată obiectivitatea științificaL [cf. Laurence Bardin, 1992; 17]. Obiec- tivitatea decurge din aceea că, mai întâi, A.C. a fost o metodă cantitativă, rezumându-se adică la inventarierea și măsurarea suprafețelor alocate unor teme sau evenimente*. Distanțarea co- mentatorului (interpretului, analistului) de textul/subiectivitatea autorului in- vestigat într-o epocă în care psihologia și lingvistica americane sunt dominate de behaviorism, iată un alt element de noutate extrem de important. Anii Pri- mului Război Mondial aveau să con- sacre A.C. drept o metodă de investi- gare aplicată sistematic mesajului pre- sei. Ținta o constituia decelarea mesa- jelor propagandei*. Cel dintâi studiu asupra propagandei*, datând din jurul anilor 1920, îi aparține sociologului american H.D. Lasswell*: Propaganda Technique in the World War (1927). Rezultatele A.C. vor fi însă sistema- tizate în decursul deceniului 1940- 1950. Dincolo de propagandă*, centrul de interes îl constituie simbolistica po- litică. La rândul lui, al Doilea Război Mondial avea să impulsioneze aplica- rea A.C. și să o consacre drept o meto- dă cât se poate de utilă. Iar rezultatele nu întârzie să apară. în SUA, ținta era reperarea temelor favorabile Germa- niei naziste și ponderea lor (procentul) prin comparație cu ansamblul temelor; compararea conținutului ziarului* bă- nuit de „găzduirea4* acestui tip de me- saje favorabile inamicului (The Gali- lean) cu emisiunile de radio* destinate SUA transmise din Germania; compa- rarea a două publicații bănuite că aduc servicii Germaniei (Today’s Challenge și Forum Observer) cu două publicații al căror patriotism era indiscutabil (Reader’s Di gest și Saturday Evening) [cf Laurence Bardin, 1992; 19]. în Marea Britanie, în timpul războiului, Foreign Broadcast Intelligence Ser- vice (centrul de ascultare a posturilor de radio* care emiteau din străinătate și analizarea textelor difuzate, centru aparținând serviciilor secrete britanice) „a analizat sistematic masa mesajelor difuzate de propaganda* nazistă, pen- tru a sesiza intențiile politice și militare ale Germaniei. A rezultat un număr dublu de previziuni corecte față de cele greșite (care nu s-au adeverit). Cea mai 49 ANALIZĂ DE CONȚINUT spectaculoasă: certitudinea că arma se- cretă a Germaniei există, stabilirea ti- pului de armă și momentul în care urma să fie gata. Premisele analiștilor britanici au fost următoarele: propa- ganda* germană nu a indus niciodată în eroare poporul german cu privire la creșterea puterii ei militare44. Și „Goe- bbels* nu promite represalii cu mult timp înaintea declanșării lor pentru a evita efectul bumerang*: dezamăgirea populară44 [cf. Albert Kientz, 1971; 44]. Revenind în SUA, trebuie să eviden- țiem faptul că modalitatea de început în A.C. - în general valabilă și acum - o reprezintă analiza lexicală prin care sunt reținute așa-numitele cuvinte-che- ie* ale mesajului (în epocă, aceste cu- vinte-cheie* care se doreau a fi depis- tate pentru a putea fi contracarate apar- țineau politicii și propagandei* na- ziste). Tot H.D. Lasswell*, profesor pe atunci la Universitatea din Chicago și, totodată, cooptat de guvernul american la Experimental Division of Study of Wartime Communications (Diviziunea experimentală pentru studierea comu- nicării în timp de război), în lucrarea Political Symbols Analysis, este acela care analizează simbolurile* drept cu- vinte-cheie*. Simbolurile* pe care le reține autorul ca fiind simboluri cheie în SUA în anii ’40 sunt drepturi, liber- tate, democrație, egalitate. Anii 1949, 1952, 1959 și 1967 reprezintă tot atâ- tea date semnificative pentru cristaliza- rea metodei. în anul 1949, I. De Sola Pool și Boris Yakobson publică volu- mul The Language of Politics: Studies in Quantitative Semantics, semnifica- tiv prin aceea că devine evidentă nece- sitatea realizării A.C. și pe baza știin- țelor limbajului (este vizată lingvistica statistică). Același I. De Sola Pool co- ordonează în anul 1959 publicarea in- tervențiilor la primul Congres al analiș- tilor, în volumul Quantitative and Qualitative Approaches to Content Analysis (Abordări cantitative și cali- tative în A.C.). Congresul este impor- tant și datorită faptului că încep să fie discutate problemele referitoare la po- sibilitatea folosirii computerului în A.C. Anul 1952 marchează formularea unei definiții a A.C., care avea să facă o carieră răsunătoare (definiție aplica- bilă și acum, cu deosebirea față de acea perioadă că analiza cantitativă re- prezintă acum numai prima etapă; dacă analiza se oprește la aceasta, atunci este incompletă). în lucrarea Content Analysis in Communication Research (A.C. în cercetarea comunicării), Ber- nard Berelson [1952; 18] definește ast- fel A.C.: ,AC este o tehnică de cer- cetare în vederea descrierii obiective, sistematice și cantitative a conținutului manifest al comunicărilor, cu scopul de a le interpreta^. în anul 1967, Charles Osgood (psiholog) pune la punct așa-numita contingency analysis (analiza contingenței) sau a co-ocu- renței sau contextuală. Prin Charles Osgood, A.C. este aplicată și în psi- hiatrie, iar, pe de altă parte, el este unul dintre întemeietorii psiholingvisticii*. De altfel, în anul 1959, aplicând A.C. în psihiatrie, Charles Osgood „i-a putut distinge, analizând scrisorile prin care era anunțată decizia de a se sinucide, pe autorii ce intenționau cu adevărat să comită acest act de aceia care simulau44 [cf Jean Cazeneuve, 1976; 22]. în vizi- unea lui P. Stone (A Computer Ap- ANALIZĂ DE CONȚINUT 50 proach to Content Analysis, MIT Press Cambridge, 1968; 651), „A.C. este orice tehnică ce permite realizarea in- ferențelor*, identificând obiectiv și sis- tematic caracteristicile specifice ale mesajului. A.C. se orientează spre for- malizarea relațiilor dintre teme, per- mițând să se traducă structura texte- lor' [apud Madeleine Grawitz, 1993]. Pe scurt, pe măsură ce domeniile de aplicare a A.C. se diversifică, se insi- nuează ideea (prea) optimistă și în bună măsură eronată că această me- todă, ea singură, rezolvă totul. Iată-1 în acest sens pe Laurence Bardin [1992; 30]: „Sunt cercetător în sociologie și caut să determin influența culturală a comunicării de masă* asupra societății noastre. Sunt psihoterapeut și aș vrea să înțeleg ce pot dezvălui cuvintele pa- cienților mei, bâlbâielile lor, tăcerile lor, repetițiile sau lapsusurile lor. Sunt istoric și aș vrea să stabilesc, pe baza scrisorilor expediate rudelor, motivul pentru care cutare batalion s-a lăsat masacrat în Primul Război Mondial. Sunt psiholog și aș vrea să analizez în- trevederile* pe care le-am avut cu co- piii dintr-o clasă, pentru a le evalua adaptarea. Studiez literatura și, cufun- dat în Baudelaire, încerc să configurez, prin Lesfleurs du mal, prin Poemele în proză și pe baza Jurnalului, structura tematică a imaginarului lui de bază. Sunt om politic și aș vrea să demontez mecanica propagandei* adversarului meu. Sunt publicitar și aș vrea să îm- bunătățesc adecvarea unei campanii* la publicul țintă* (temele asociate pro- dusului prin anchete). în toate aceste situații, folosesc A.C/4. Perioada 1960- 1980 este marcată de preocuparea de a folosi computerul în A.C. Computerul „poate manevra texte, poate efectua calcule statistice, poate calcula frec- vențele, poate stoca un tezaur [dicțio- nar]44 [cf. Laurence Bardin, 1992; 183- 185]. în ultimii ani, consideră Made- leine Grawitz [1993], poate fi obser- vată o nouă etapă, caracterizată prin di- versificarea tipurilor de A.C. 1. Ana- liza de explorare sau de verificare 2. Analiză dirijată și nedirijată 3. Se realizează o distincție tot mai clară între analizarea documentelor pentru verificarea unei ipoteze și analiza în scopul explorării. Iar concluzia princi- pală are menirea să sugereze limitele metodei: cercetarea ipotezei nu poate fi niciodată standardizată. 4. Pentru A.L. George (Quantitative and Quali- tative Analysis. Trends in Content Analysis, ed. Ithiel de Sola Pool, Uni- versity of Illinois Press, Urbana, 1959; 244), singura diferență esențială între A.C. cantitativă și calitativă este aceas- ta: analiza calitativă se bazează pe prezența sau absența unei caracteristici date, pe când analiza cantitativă cerce- tează frecvența temelor, a cuvintelor, a simbolurilor reținute. în analiza calita- tivă, noțiunea importanță implică nou- tatea, interesul, valoarea unei teme, criteriul fiind, evident, subiectiv. 5. în fine, noutatea cea mai importantă, în viziunea noastră, se referă la un nou tip de A.C.: analiza conceptuală combi- natorie’. combinarea conceptelor pen- tru a descoperi organizarea tematică. II. ELEMENTELE METODEI. 1. Schema lui Lasswell* (1941) este de neocolit în orice A.C.: Cine spune? (autorul/ instituția). Ce spune? Cum spune? (mesajul). Prin ce canal spune (specifi- 51 ANALIZĂ DE CONȚINUT citările medium*-ului)? Cui spune? Cu ce efect spune (sociologia receptării)? 2. Pentru Bemard Berelson, etapele A.C. cantitative sunt alegerea proble- mei, alegerea categoriilor, alegerea indicilor, alegerea unităților, inferen- ța*. în viziunea lui B. Berelson, alege- rea categoriilor trebuie să respecte o serie întreagă de exigențe: a. catego- riile trebuie să fie congruente cu pro- blema analizată în toate aspectele (va- riabilele) ei b. categoriile trebuie să fie exhaustive, altfel spus fiecare item tre- buie să aparțină unei categorii c. cate- goriile trebuie să se excludă reciproc, altfel spus un item nu poate să aparțină decât unei singure categorii d. izolarea categoriilor trebuie să decurgă dintr-un singur criteriu de clasificare. Dintre cele două tipuri de categorii pe care le distinge Berelson (categorii privitoare la substanța subiectului și categorii privitoare la fonna subiectului), cele mai folosite au fost categoriile privi- toare la substanța subiectului (un alt termen pentru domeniile realității soci- ale: politică internă, politică externă, mișcare sindicală, cultură etc.). H. D. Lasswell* vorbea de așa-numitele ca- tegorii de orientare (sau de direcție), prin acestea avându-se în vedere trata- rea favorabilă sau nefavorabilă a „su- biectului“, prin cuantificarea itemelor valorizante - devalorizante, autorul izolând câteva cupluri antinomice pe care le consideră (atot)cuprinzătoare: putere - slăbiciune, moralitate - imo- ralitate. Tot H. D. Lasswell* are în ve- dere și „categoriile intensității expri- mării, prin care sunt izolați (și, evi- dent, cuantificați) indicii de sentimen- talizare, adeziune etc. ALEGEREA INDI- CILOR. Indicii denumesc (definesc) componentele (elementele de conținut) unei categorii. ALEGEREA UNITĂȚILOR DE analiză. într-o manieră complexă (ceea ce, în viziunea noastră, scade drastic posibilitatea realizării rapide a analizei), întemeietorii metodei disting trei tipuri de unități de analiză: unitate de înregistrare, unitate de context și unitate de numărare. Unitatea de în- registrare ar fi segmentul de conținut care trebuie examinat: cuvântul ar fi cea mai mică unitate de înregistrare folosită în A.C. Un alt tip de unitate de înregistrare este tema (o afirmație des- pre subiect). în planul textului, tema poate fi fraza, paragraful sau chiar textul în întregime. Evident, o temă poate fi descompusă în componente. O singură problemă s-ar ivi în acest punct, și anume faptul că este dificil, dacă nu imposibil, să distingem între temă și categorie. Unitatea de context este unitatea imediat superioară unității de înregistrare. Unitatea de numărare, în interiorul atât al unității de înregis- trare, cât și al unității de context. Tre- buie numărate sau măsurate cuvintele cheie*, suprafața alocată problemei (într-o săptămână, într-o lună etc.). IN- FERENȚA. Este etapa finală a formulării concluziilor care se desprind din ana- liza cantitativă. „Acum, A.C. devine o știință și o artă^ [cf Jean Cazeneuve, 1976; 27]. Bemard Berelson consideră că pot fi construite patru tipuri de infe- rențe (generalizări, concluzii) din care reținem: compararea tendințelor pe baza modificărilor pe care le suportă frecvența categoriilor de-a lungul tim- pului; compararea unor corpusuri (eșantioane) a tratării acelorași cate- ANALIZĂ DE CONȚINUT 52 gorii. Contribuția lui Charles Osgood. „A.C. datorează psihologului american câteva din principalele ei dezvoltări ulterioare, acesta orientând analiza nu pe elemente izolate, ci pe relațiile pe care diferitele elemente le întrețin în interiorul aceluiași mesaf' [cf Abra- ham Moles, 1973; 197]. Altfel spus, Charles Osgood nu mai măsoară frec- vența aparițiilor unităților de conținut ca Bemard Berelson, ci măsoară frec- vența unor structuri de asociere. Re- zultă astfel punerea în evidență a struc- turii/țesăturii/rețelei semantice* a me- sajului. „A.C. îi mai datorează lui Charles Osgood [...] posibilitatea mă- surării atitudinilor favorabile sau nefa- vorabile ale unui mesaj față de obiecte, persoane, acțiuni, idei“ [cf Abraham Moles, 1973; 197]. O descriere amă- nunțită a metodei este realizată de Sep- timiu Chelcea [1998; 397 Charles Osgood face distincție în lucrarea The Measurement of Meaning (Măsurarea semnificației, 1957), între obiectul ati- tudinii (O) și evaluarea obiectului (E). Se identifică toate afirmațiile referitoa- re la O și se identifică expresiile care conțin determinări directe și indirecte. Acestea sunt transformate în structuri sintactice standard: subiect-predicat- complement [cf Septimiu Chelcea, 1998; 397]. Pe scurt, etapele analizei contingenței ar fi următoarele: identifi- carea unităților de înregistrare; stabi- lirea schemei categoriilor; se reali- zează un tabel în care unitățile de înre- gistrare care apar în text sunt notate cu plus (+), iar absența termenilor, a căror asociere se testează, se notează cu mi- nus (-). Tot ce este notat cu plus este frecvența relativă. Aceasta se compară cu probabilitatea teoretică de asociere (ceea ce ar constitui valoarea de aștep- tare), adică ceea ce este notat cu mi- nus: frecvența relativă (procentul) de apariție a fiecărui termen, valoarea probabilă de asociere doi câte doi a termenilor se construiește un tabel de contingență’, valorile probabilistice de asociere a termenilor înscrise în par- tea superioară a diagonalei se com- pară cu frecvențele relative de aso- ciere, așa cum rezultă ele din analiza textului. Dacă frecvențele relative (ob- servate) sunt semnificativ mai mari sau mai mici decât valorile probabilistice, rezultă că între elementele (termenii, categoriile) luate în considerare există o structură de asociere [cf Septimiu Chelcea, 1998; 389-399]. HI. infe- rența. Dacă Bernard Berelson și Charles Osgood foloseau termenul cu semnificații oarecum simple și neso- fisticate - generalizare/concluzie care decurge din cifrele la care se ajunge prin măsurare - pentru Laurence Bar- din [1972; 43-46], lucrurile sunt mai complexe, iar argumentarea sa ni se pare convingătoare. Pentru Laurence Bardin, „scopul A.C. este inferarea cu- noștințelor despre condițiile producerii (sau/și receptării) textului cu ajutorul indicatorilor (cantitativi sau nu)“. Au- torul propune pentru semnificația pe care Berelson și Osgood o atribuiau inferenței termenul interpretare. „Dacă descrierea [...] este prima etapă și dacă interpretarea (semnificația atribuită caracteristicilor descrise) este faza ulti- mă, atunci inferența este procedura in- termediară care permite trecerea ex- plicită și controlată de la una la cea- laltă“. în aceste condiții, inferența ar 53 ANCHETĂ avea menirea să răspundă la două tipuri de întrebări: ce a condus la acest enunț (care sunt „cauzele44 mesajului) și ce urmări ar avea mesajul. în con- cluzie: „Ceea ce se caută să se stabi- lească prin A.C. este corespondența dintre structurile semantice sau ling- vistice [textul analizat] și structurile psihologice sau sociologice". Mai ex- plicit'. de la semnificația textuală se trece la semnificația de natură psiho- logică sau/și sociologică, politică, is- torică, culturală etc. —> implicit, icon, iconic, iconologie, simbol, culturana- liză, naratologie, analiza discursului, mediologie, imagologie, persuasiune, retorică, stilistică, estetica receptării, impactul știrilor, semiotică, semiotica imaginii, comunicare politică, propa- gandă analiză dirijată și nedirijată soc rec, TP—> analiză de conținut (I) analiză de explorare (sau de verifi- care) SOC, TP —* analiză de conținut (I) analiză lexicală soc rec —> analiză de conținut (I) anchetă jurn inf Există diferențe nota- bile - uneori chiar fundamentale - în- tre A. jurnalistică (practica europeană) și Investigative Reporting (practica nord-americană). De aceea, le vom aborda separat. I. PRACTICA EUROPEA- NĂ. „A. este o demonstrație - consi- deră Michel Voirol [1992; 58] în con- sens cu o bună parte din teoreticienii presei din Franța. Reportajul* „arată“, A. demonstrează. Subiectul reportaju- lui* este spectacolul unui eveniment*, iar cel al A. este o problemă44. în acest context, o problemă înseamnă o dis- funcție sau o chestiune complicată care trebuie lămurită, explicitată pentru pu- blic*. în prima situație, A. este o dez- văluire („o demascare44). în a doua ipostază, ea capătă atributele dezba- terii. Indiferent că este vorba despre prima sau a doua situație, legile decu- pării evenimentului* trebuie să func- ționeze cu strictețe: subiectul sau tema de actualitate trebuie să se înscrie în sfera evenimentului*; este obligatoriu să intereseze un număr mare de oa- meni. Altminteri, o dezvăluire care in- teresează prea puțin colectivitatea se apropie (mult) de vendetta sau, tot atât de grav, de propagandă* - publici- tate*. în ambele situații este o tentativă de manipulare*. Subiectele de A. apar foarte des în realitatea cotidiană. Iar etapele realizării A. sunt în număr de cinci, consideră același Michel Voirol [1992; 59]. 1. Formularea întrebării pornind de la o problemă adevărată (de exemplu, furtul unor tablouri de mare valoare dintr-un muzeu: „Cum au putut fi furate?44) 2. Bilanțul informațiilor existente (predocumentarea*) 3. For- mularea ipotezei de lucru 4. Verifica- rea ipotezelor pe teren (contactarea sur- selor*, adică documentarea*) 5. Con- cluzia la care se ajunge. Evident, A. corect condusă poate ajunge la con- cluzii care nu au fost niciodată antici- pate. Și, ca orice demers logic (prin analogie, științific), ipoteza trebuie pas cu pas verificată. în cazul A., verifica- rea ipotezei se realizează prin informa- țiile* colectate, controlate prin încruci- șarea surselor*, până când se ajunge la nucleul dur al informării*. în faza re- dactării și a punerii în pagină, A. care conduce spre o dezbatere devine - ca și grand reportage* - o sumă a genu- rilor. Textul principal care conține me- ANCHETĂ 54 sajul esențial* (formularea problemei, ipoteza, verificarea - dovedirea ei, so- luția - concluzia) este înconjurat de di- ferite texte (interviuri* cu martori, cu persoane implicate, cu experți etc., texte de context*: istoricul problemei, extrase din legi etc. și ilustrații, mai ales grafice, tabele, documente în fac- simil), încât fiecare text corespunde unei verigi (unui pas) a(l) demonstra- ției. în același timp, fiind un gen de in- formare aprofundată (ținta ei esențială este răspunsul fundamentat, complet la întrebarea De ce?), A. trebuie să se în- cadreze riguros în regulile profesionale ale informării*: promptitudine*, infor- mație* corectă, completă, onestă*, echilibrată*. Acesta este un aspect. Un al doilea aspect are în vedere publicul* țintă. Cui se adresează A.? Aparent pa- radoxal, de foarte multe ori A. nu are publicul* țintă format din aceia direct implicați în problemă, deși tocmai ei sunt „personajele44 textului. O A. pe tema copiilor străzii, de exemplu, ar fi în zadar țintită către aceștia și către fa- miliile lor. în mod normal, pe ei presa nu îi atinge. în schimb, apar multe alte ținte ce pot fi grupate într-un singur termen: diferiți factori responsabili. Școala. Biserica. Ministerele implicate. ONG-uri. Legislativul - în măsura în care A. demonstrează că problema se cronicizează și tinde să se agraveze și din cauza lacunelor sau a imperfecțiu- nilor legislației existente. Situația înfie- rilor. într-un fel sau altul, acești factori reprezintă interesele comunității - opi- niei publice*. Prima datorie a acestor instituții și organizații este să verifice prompt informațiile* transmise prin presă în zonele lor de competență. A doua datorie este să comunice: în ce măsură informațiile* se confirmă și în ce constă reacția, care sunt acțiunile concrete menite să atenueze sau să re- zolve problema. Dacă reacția întârzie sau este ambiguă*, vagă, abstractă, presa are o altă temă de A.: cum func- ționează aceste instituții? Mai exact, de ce nu funcționează corect, eficient, onest? Această a doua temă ar avea un impact și mai mare asupra publicului. Philippe Gaillard [1986; 75-76] are o viziune foarte apropiată de aceea a lui Michel Voirol. „A. - afirmă autorul - se aplică subiectelor la ordinea zilei, dar în marginea știrilor* actualității calde [aprofundându-le]. Tratează mai mult sau mai puțin profund o problemă destul de vastă sau un aspect al ei. A. are drept scop aprofundarea unei pro- bleme, cel mai adesea economice, so- ciale sau culturale. Este foarte riguros organizată44. Două ar fi etapele A. „A- generală, care nu se redactează pentru că ar fi plicticoasă pentru cititor, și A. jurnalistică, o reflectare vie a celei dintâi. Aceasta din urmă constă într-o suită de interviuri* sau de mese rotun- de și de reportaje*. Din acest ansamblu - aceasta este arta - trebuie să se des- prindă o idee generală conformă cu rea- litatea descoperită44. II. PRACTICA AME- RICANĂ. Investigative Reporting. Prin comparație cu jurnalismul francez, teo- ria presei americane a realizat în timp o adevărată filozofie a jurnalismului de investigare întruchipată într-o zonă jur- nalistică distinctă atât în configurarea sumarului publicațiilor, cât și în insti- tuționalizarea fenomenului (de la func- ții redacționale, până la organizații profesionale ale reporterilor de investi- 55 ANCHETĂ gare*). Este, de fapt, o deosebire cultu- rală. Culturii europene (în special în sfera țărilor latine) îi corespunde în America anilor ’20 ai secolului al XX- lea, așa numita Muckraking Era* (epo- ca dezvăluirilor scandaloase. Muckrak- ing este un cuvânt compus din muck - gunoi și rake - greblă), o direcție care nu a fost nicicând abandonată. Aici s- ar înscrie Fructele mâniei aparținând lui John Steinbeck*, dar și cărțile con- sacrate epocilor Vietnam și Watergate. Se consideră că punctul de pornire a ceea ce azi se numește Investigative Reporting a fost textul celor de la New York Times despre masacrul de la My Lai (din Vietnam). Din anii ’60 -’70 (ai secolului al XX-lea), „investigarea ac- tivităților Pentagonului, ale CIA, FBI, ale sindicatelor crimei organizate [Ma- fia] și ale politicienilor corupți avea să se numească Investigative Reporting. Acest tip de jurnalism însemna dezvol- tarea unor surse suficiente, precum și a documentelor într-o perioadă de timp îndelungată, pentru a oferi publicului* o interpretare solidă a semnificației evenimentului*44 [cf. Michael Emery et al., 1996; 425]. Așadar, ținta princi- pală a jurnalismului de investigare este corupția, care, lăsată în voie, poate pune în pericol funcționarea corectă a mecanismului, ceea ce unele instituții încearcă să ascundă, investigarea unor zone prin definiție obscure și pericu- loase (CIA, FBI, Mafia). Este o încer- care de jurnalism agresiv, care luptă în numele binelui public* și totodată în numele dreptului la informare*. Un de- mers profesional care pornește de la premisa că nimic nu poate fi ascuns la infinit. 3. REPORTAJUL DE INVESTIGA- RE. Clark R. Mollenhoff este aproape pesimist [cf Curtis D. MacDougall, 1982; 226]: ,Jnvestigating Reporting este o profesiune precară. în cea mai mare parte înseamnă ore, zile și, une- ori, săptămâni de muncă plicticoasă de scotocire prin documente. înseamnă interviuri* nesfârșite cu oameni care, într-adevăr, nu vor să vorbească, piste [lead] care nu duc nicăieri, frustrarea de a avea prea multe începuturi [lead] cu un sfârșit edulcorat sau și mai rău, cu rezultate neconcludente și impene- trabilul zid de beton al oficialilor. Și totuși noi, reporterii de investigare*, suntem linia de comunicare care este vitală pentru bilanțul guvernului, în fața publicului44. în fine, vom cita tot din Curtis D. MacDougall [1982; 246] motto-ul paginii editorial* a ziarului Chicago Tribune: „Ziarul* este o insti- tuție dezvoltată de civilizația modernă pentru a prezenta știrile* zilei, pentru a sprijini comerțul și industria, pentru a informa și orienta opinia publică* și pentru a exercita acel control asupra guvernului, pe care nici o Constituție nu a fost capabilă să-l exercite11 [subl. n.]. m. ETAPELE INVESTIGĂRII. Simpli- ficând, am putea spune că două sunt planurile în care poate fi ierarhizată activitatea reporterului de investigare*. 1. Un plan general, valabil pentru orice jurnalist*: realitatea așa cum este ea. 2. Al doilea plan este specific. Mai în- tâi, reporterul de investigare* manifes- tă de la bun început o atitudine scep- tică, apoi de adversitate față de vari- anta oficială asupra realității. „Pentru a construi o definiție operațională a re- portajului de investigare de mâine, tre- buie să începem cu această observație. ANCHETĂ 56 Te afli aici ca să spui cum se petrec lucrurile, nu cum afirmă declarațiile oficiale că se petrec“ [cf Paul N. Wil- liams, 1978; 6]. Această adversitate nu este personală, nu ține nici de interese- le de grup, ci este o modalitate de apă- rare a binelui public*. Este vorba deci despre o viziune asupra menirii de ser- viciu public* a actului jurnalistic și, totodată, de o atitudine riguros etică. Pe scurt, într-o formă sau alta, ținta jurnalismului de investigare este co- rupția. Ce este corupția în viziunea jur- naliștilor americani? O spune David Bumham de la New York Times, după ce a investigat timp de un an și jumă- tate fenomenul în poliția new-yorkeză. „Corupția - afirmă David Bumham - este mult mai mult decât o temă mora- lă. Este, în realitate, o fisură a birocra- ției. Corupție înseamnă că birocrația nu poate recruta oamenii potriviți. îi alege pe cei nepotriviți și îi respinge pe cei potriviți. înseamnă că disciplina este trimisă la naiba. înseamnă - cu siguranță - că legile sunt subminate“ [cf Paul N. Williams, 1978; 7]. Care ar fi principalele puncte în traseul jur- nalistului către adevăr? De cele mai multe ori, aventura investigării por- nește de la o șoaptă, de la un zvon*. Un singur element care se confirmă on the record* poate fi suficient pentru decizia de a aprofunda cercetarea. în- trebările obsedante ale jurnalistului* sunt două: Cine deține această infor- mație*? și Cine este dispus să o trans- mită on the record*? Pistele numeroa- se care conduc în direcții diferite vor fi treptat reduse la o temă specifică care va face obiectul textului principal. în același timp, regula de fier a jurnalis- mului actual - „scrie cu cititorul tău în minte'' - fi tot timpul respectată, atât în etapa colectării informației*, cât și în momentul redactării. Altfel spus, trebuie aflat punctul de întâlnire al celor două aspecte: Cui îi folosește? și Cine citește? Aprofundarea informă- rii* (investigarea) înseamnă, de fapt, cercetarea în profunzime a contex- tului*. De unde rezultă că o energie apreciabilă va fi cheltuită de către jur- nalist* în cercetarea documentelor și în interviurile* de context*. De subliniat că, din perspectiva acurateței* infor- mării, fiecare element de context* (ci- fre, acțiuni tangente etc.) va fi verificat prin încrucișarea surselor*, până când se obține în fiecare punct al eșafoda- jului nucleul dur al informării*. Ase- mănările acestui demers cu acela al cercetătorului arhivelor, cu al detecti- vului și, în ultimă instanță, cu ancheta judiciară prin care se caută probe, do- vezi nu poate scăpa nimănui. Rigoare, inițiativă, perseverență, iată calitățile principale puse la lucru. Toate firele, toate pistele, toate informațiile* trebuie într-un sfârșit să conducă la o singură problemă principală și la o singură persoană. Este persoana cheie care, de cele mai multe ori, va fi interlocutorul jurnalistului* în interviul țintă*. Luci- ditatea reporterului de investigare* este sinonimă - aparent paradoxal - cu șansa și curajul. Pentru că, în orice moment, investigarea se poate bloca, adică ceea ce părea a fi subiectul A. nu se confirmă. Invocăm șansa, în condi- țiile în care acest blocaj apare în mo- mentele inițiale ale investigării. Și in- vocăm curajul, pentru că blocajul poa- te interveni după luni întregi de cerce- 57 ANCHETĂ țări. Și atunci, textul - în condițiile jurnalismului profesional - nu se justi- fică. Este un risc pe care atât reporterul de investigare*, cât și editorii* și-l asu- mă. Regula și istoria investigărilor care s-au bucurat de succes impun ideea că textul numit A. va fi publicat în mo- mentul în care cercetarea a fost înche- iată (adică în momentul în care au fost adunate toate informațiile pertinente/ verificate/adevărate). A proceda altfel înseamnă fie a bloca accesul la alte informații, fie a pune instituția de presă în situația jenantă pentru prestigiul ei de a-și cere scuze. Etica* jurnalistică în reportajul de investigare este mult mai incertă sau dilematică decât în multe alte situații jurnalistice, până când impactul publicării A. nu con- firmă utilitatea investigării. „Dilema etică este clasică - afirmă David An- derson și Peter Benjaminson [1976; 6]. Este condamnabil dacă jurnalistul* face investigarea și condamnabil dacă nu o face. Apariția textului va șoca sensibilitatea etică a multor persoane. Neapariția lui îi va permite celui corupt să-și continue activitatea ilegală44. In- formația* fiind de regulă ascunsă (in- clusiv prin regulamente și legi care cir- cumscriu noțiunea și gradele secre- tului*), investigația se desfășoară de multe ori la limita eticii* și a legisla- ției. Singura modalitate de apărare a jurnalistului de investigare vizează evi- tarea conflictului de interese* în toate planurile lui, inclusiv în sfera „dreptu- lui morar de a denunța păcate precum adulterul, băutura, drogurile etc. Cel mai important mod de a denunța cu îndreptățire este corecta evaluare a răs- punsului la întrebarea: Cui folosește? Unui grup? Sau binelui public*? Re- zultă din toate acestea relativitatea axiologică a acestui tip de demers. Ceea ce este departe de a sugera că jur- nalismul de investigare nu este extrem de important, fie și prin presiunea pe care o exercită asupra instituțiilor, prin îndeplinirea funcției de supraveghe- re*. Odată publicată A., întrebarea fun- damentală, atât a jurnalistului*, cât și a publicului* este „Și acum ce urmea- ză?44 „Guvernul se va clătina și justiția se va pune în mișcare? Se vor destrăma unele căsătorii? Sumele ilegal însușite vor fi înapoiate fondurilor publice?44 [cf. Paul N. Williams, 1978; 5]. în mod normal, justiția va verifica la rândul ei toate aceste informații* publicate. Altfel spus, se va autosesiza. Numai că, de fiecare dată când chestiunea este complicată (și o A. este cu atât mai răsunătoare, cu cât miza este mai mare), reacția se conturează după multă vreme. De unde frustrarea jurna- listului* și a publicului* care au senti- mentul neplăcut că nimic nu se schim- bă, nimic nu se întâmplă. Răsunătorul scandal (de presă și nu numai) Water- gate este o excepție aproape nevero- similă. IV. SURSELE REPORTERULUI DE INVESTIGARE*. Primul pas important constă în aceea ca jurnalistul* să știe ce fel de informații* conțin diferitele tipuri de documente. Iată de ce - spun David Anderson și Peter Benjaminson [1976; 6] - „oamenii care știu aceste lucruri sunt importanți: avocații vs. drepturi civile; notari/funcționari ai primăriilor vs. problemele legate de spațiul locativ; procurori/polițiști vs. fraude, corupție, delicte, licitații etc. Toți aceștia oferă piste. Lor li se adau- ANCHOR 58 gă arhivari, bibliotecari, alti jurnaliști* experimentați, adversarii persoanelor vizate, organizațiile non-guvemamen- tale, sindicatele, experții în domeniu. Registrele de stare civilă, Camerele de comerț, actele de moștenire, de donații, de sponsorizare, buletinele de vot, bu- letinele medicale, actele poliției, ale tribunalelor și, nu în ultimul rând, mar- torii. Iată nenumărate tipuri de docu- mente și de surse* care pot oferi infor- mații*, piste, explicații, clarificării In- vestigarea este aridă și laborioasă, iată de ce trebuie începută cu confirmarea detaliilor secundare, colaterale. Dacă se dovedește că măcar o parte dintre aces- tea sunt corecte, atunci decizia de a continua are șanse mai mari să fie adec- vată. Un loc aparte îl ocupă sursele din interior și informatorii (the infor- mants). Ar fi greu de imaginat realiza- rea unei A. Iară sprijinul unei surse* din interiorul instituției căreia îi apar- ține activitatea sau fenomenul investi- gat. O sursă* credibilă ar trebui să fie situată spre vârful ierarhiei instituției, altminteri nu ar fi în posesia informa- țiilor*. De regulă, dezavantajul folosirii acestei surse* ține de imposibilitatea transmiterii informației* on the re- cord*. In schimb, pistele pe care le oferă au valoarea unor informații*, iar confirmarea unei informații* deja achi- ziționate este tot atât de valoroasă. In- formatorii sunt benevoli. Mai întâi, jur- nalistul* are de evaluat motivația lor (reductibilă, de fapt, la două variante opuse: răzbunare vs. onestitate), tocmai pentru a elimina orice pericol de a fi manipulat*. Oricare ar fi însă motivația informatorului, mai importantă este ca- litatea - adevărul - acuratețea* infor- mației* pe care o furnizează. Ca și în cazul surselor din interior, dezavanta- jul informatorilor utili și eficienți se re- feră tot la imposibilitatea citării lor. Pentru că, cel mai adesea, ei fac parte din categoria surselor neconvențio- nale*. Sursa ostilă este, de regulă, per- soana țintă a investigării. în timpul in- terviului țintă*, poziția corectă a jurna- listului constă nu în a adopta tonul sau poziția procurorului și nici indignarea („opiniei publice“), ci în adoptarea ace- lei atitudini care să favorizeze informa- rea. Chiar și în acest moment al inves- tigației jurnalistul* colectează infor- mația*. V. REDACTAREA TEXTULUI DE INVESTIGARE. Coerența, consistența și claritatea, iată calitățile principale pe care trebuie să le atingă acest tip de text. Coerență și consistență înseamnă aranjarea mărturiilor, informațiilor*, do- cumentelor, dovezilor în concordanță cu unghiul de abordare* ales (dat de tema investigării) și cu planul textu- lui*. Cu cât chestiunea este mai com- plexă, cu atât sursele* și informațiile furnizate de acestea sunt mai nume- roase. Iată de ce lead-u\ rezumat* sau anecdota* de context* pot oferi un- ghiul de abordare* cel mai potrivit. După care, textul se va dezvolta pira- midal, urmărind firul povestirii, întoc- mai ca o demonstrație (nu a autorului, ci a informațiilor*). Textul nu este o ple- doarie (atunci ar fi un text de opinie*: un comentariu* sau un editorial*), nu este expresia indignării omenești - de ce nu? - întemeiate, pentru că ar fi un alt text de opinie* (pamflet*). Textul numit anchetă sau Investigative Repor- ting este un text de informare. Așadar, tonul va fi neutru, iar informația echi- 59 APADOR-CH librată*. Nu jurnalistul se exprimă, ci faptele comunică. Așadar, adevăratul jurnalism de investigare este un de- mers intelectual lucid, responsabil și sceptic. —> acoperire (jurnalistică), re- latare, binele public, interes public, funcții, Muckraking Era, naratologie (IV) anchor radio, tv (engl. am. ancoră) I. Funcție redacțională în radio* și în televiziune*: prezentatorul radiojurna- lului sau al telejurnalului. II. Cores- pondențe cu presa tipărită, 1. Pagina întâi*: începutul - lansarea jurnalului prin anunțarea „celor mai importante titluri44 2. Titrare*, eventual, și șapou*: introducerea știrii* - reportajului* care urmează 3. Chute*, paragraf final*: completarea știrii* - reportajului* toc- mai încheiat. III. In jargonul* jurnaliș- tilor americani, „subiect de editorial* care rămâne același în fiecare text44 [cf. Richard Weiner, 1996]. anecdotă ret I. Povestire scurtă, haz- lie. II. Subiectul, intriga, trama nara- tivă a unei povestiri. —> paragraf inițial Annales de Propagande de la Foi PROP (fr. Analele propagandei credin- ței) —> De Propaganda Fide annonceur publ (fr. publicitar*) Agen- ție de publicitate* care creează spotul* publicitar și cumpără spațiul (în presa tipărită), respectiv timpul (în radio* sau în televiziune*) de difuzare. —► pu- blicitate (public service) announcement rp (engl. am. anunț de interes public) Anunț transmis la radio* sau la televi- ziune*, care promovează o organizație sau o cauză caritabilă sau non-profit. —> știre annulation jurn inf, agp (fr. anulare) —♦ știre (VI) ANP (siglă de la Algemeen Nederlands Persbureau) AGP Agenție de presă din Olanda. -► ROMPRES (II) ANSA —► Agenzia Nazionale Stampa Assocîata ANTARA AGP Agenție de presă din In- donezia. ROMPRES (II) antefilă AGP Text de agenție*. Se difu- zează cu 36-48 de ore înaintea declan- șării evenimentului*. —► știre (IV) Antena 1 ip, tv —► Clubul Român de Presă (I), Centrul pentru Jurnalism In- dependent Antena 3 tv Post de televiziune de știri care aparține Trustului de presă Intact. Antenne 1 tv Post național de televi- ziune francez. —> TV5 anticlimax ret Opus climaxului*. „Spulberarea44 efectului climaxului* prin calambur*, litotă*, antifrază* sau ironie*. —> calambur, ironie antifrază ret Trop* care constă în ex- primarea opusului celor gândite. A. nu este o minciună*. Henri Morier [1961], Du Marsais [1981], Pierre Fontanier [1977] și Vladimir Jankelevitch [1936] consideră că A. estQ principala modali- tate prin care se realizează eufemis- mul* și, mai ales, ironia*. —> disimu- lare, anticlimax, eufemism, ironie (II) antilimbaj lingv —* argou anunț omnibus publ —► agenție de presă (I) APA AGP Agenție de presă din Olanda. -► ROMPRES (II) APADOR-CH (siglă de la Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omu- lui în România - Comitetul Hel- sinki) ONG înființată în anul 1990, APADOR-CH este o organizație non- guvemamentală, nonprofit, care mili- tează pentru schimbarea legislației și a APEL LA AUTORITATE 60 mentalităților în domeniul drepturilor ci- vile: libertatea individului, dreptul la via- ță privată*, dreptul la un proces cinstit, accesul la informație* etc., precum și drepturile minorităților*. APADOR-CH monitorizează activitatea autorităților, căutând să poarte un dialog permanent cu acestea, considerându-se o sursă credibilă pentru ONG*-urile interna- ționale și guvernele altor țări. Printre obiectivele declarate ale organizației se numără: să militeze pentru modificarea legilor care au un impact direct asupra drepturilor civile, precum Codul Penal, Codul de procedură penală, Legea siguranței naționale, Legea care reglementează activitatea Serviciului Român de Informații, Legea Arhivelor Naționale etc. De asemenea, să promo- veze o nouă legislație referitoare la liberul acces la informații*, la protejarea datelor personale, a secto- rului non-profit, a drepturilor minori- tăților* - etnice, religioase, sexuale -, drepturile persoanelor arestate și ale persoanelor aflate în arest preventiv; să acorde sprijin victimelor abuzurilor poliției și ale sistemului penitenciar; să stimuleze vigilența publică în legătură cu aceste probleme. APADOR-CH publică anual rapoarte, precum și un magazin* specializat în problematica drepturilor omului, în principal pentru uzul juriștilor, activiștilor în slujba apărării drepturilor omului, a studen- ților la drept. APADOR-CH este afili- ată la Federația Internațională cu sediul la Viena [cf site-ului APADOR-CH]. —► Centrul pentru Jurnalism Indepen- dent apel la autoritate ret, prop —> argu- mentare tendențioasă (II), transfer apel la mulțime ret, prop —> argu- mentare tendențioasă (II) apologie leg —> provocare (instigare) (II), instigarea publică și apologia in- fracțiunilor Apostol, Dan (n. 1957) jurn -* Cen- trul pentru Jurnalism Independent APPLE —> Asociația pentru Protejarea și Promovarea Libertăților de Exprimare Aragon, Louis (1897-1982) lit Poet, romancier suprarealist*, cel care a lansat și teoretizat noțiunea miraculos cotidian. —> reportaj, New Journalism (III), postmodernism ARD (siglă de la Arbeitsgemeinschaft der offentlich-rechtlichen Rundfunkan- stalten der Bundesrepublik Deutsch- land) TV Post public* de televiziune german. —► ARTE (III) Areopagitica ist, leg Pamflet* aparți- nându-i poetului englez John Milton. —> libertate de opinie (the) Arena pt—> magazin (I) Arghezi, Tudor (1880-1967) lit —> ra- dio (II), reportaj (în România interbe- lică) (III) argou lingv Limbaj folosit de anumite grupuri sociale. Se sprijină pe structura „limbii literare“, inovațiile sau abate- rile intervenind mai ales în lexic, în special prin metaforizare sau/și prin crearea unor cuvinte noi. Uli Windisch [1989; 25] echivalează A. cu antilim- bajui. Autorul înțelege prin antilimbaj „limbajele folosite de antisocietăți, precum grupurile marginale, grupurile de delincvenți, prin diferite tipuri de antisocietăți, cum sunt acelea care se formează în închisori sau în alte forme de ghetou“. Folosirea A. se justifică, precum în cazul arhaismului* și a re- gionalismului*, doar în reportaj*, 61 ARGUMENTARE TENDENȚIOASĂ portret*, interviu*, pentru a realiza cu- loarea locală, dar în limitele clarității, decenței și bunului simț. —> cuvânt capcană argumentare ret „Demers pe care o persoană sau un grup îl întreprinde pentru a face un auditoriu să-i adopte poziția, recurgând la prezentări sau aserțiuni-argument care urmăresc să-i arate validitatea sau temeinicia44 [cf. Pierre Oleron, 1983; 4]. A. este deci un act de comunicare ce se construiește în special prin raționament. Când în A. își face loc retorica*, textul se apropie de persuasiune*. Alături de persuasiune, A. este modalitatea prin care se con- struiesc discursurile propagandei*, pu- blicității*, marketingului politic*, dar și textele jurnalismului de opinie*, -^retorică, persuasiune, critică, jur- nalism de opinie, editorial (I), ironie, argumentare tendențioasă (I), pole- mică argumentare circulară prop —> argu- mentare tendențioasă (II) argumentare tendențioasă prop I. Care este rezultatul intoxicării* - dezinformării*! Guy Durandin [1987; 41] consideră că nu există o diferență esențială între intoxicare* și dezinfor- mare*. Altfel spus, autorul consideră că cele două noțiuni sunt sinonime. Argumentarea* - opinia* sunt deviate pentru că operează cu informații* ast- fel „aranjate44, încât opinia* nu are cum să fie corectă (adevărată sau concor- dantă cu realitatea). II. Emițătorul în- suși argumentează tendențios. Emoțio- nal-partizan, prin renunțarea la o serie de date și argumente semnificative, dar neconvenabile; prin simplificarea ex- cesivă a problemei (reducerea ei la contrarii); satanizare respectiv, angeli- zare; personalizare*. „Nu opinia* sau temele propagandei* sunt atacabile, ci minciunile* flagrante și documentele false care pretind că dezvăluie faptele44 [cf Guy Durandin, 1987; 50]. Opinia* este discutabilă (supusă discuției). Iar opinia* pe care nu o împărtășim nu este dezinformare*. Ea devine însă dezinformare* în momentul când ajun- ge să fie exprimată constant, difuzată prin toate media* (inclusiv prin angre- narea unor emițători* diverși care abordează câte o temă sau idee ce compune un întreg tablou). Se contu- rează astfel un curent de opinie* care devine agresiv, intolerant față de un altul. Pe scurt, devine o propagandă*. Anul 1939 marchează apariția unui vo- lum interesant sub egida Institutului de Analiză a Propagandei {Propaganda Analysis Institute), intitulat The Fine Art of Propaganda. Autorii, Alfred McClung Lee și Elizabeth Briant Lee, disting șapte reguli în virtutea cărora se articulează mesajul propagandistic (și publicitar), pe baza A.T. 1. Etiche- tarea* (name calling) răuvoitoare sau negativă a unei idei, „pentru a-i face pe oameni să respingă o idee sau un grup, fără să examineze dovezile. Până în anii ’80, nu a apărut și în pu- blicitate*“ [cf. RobertCole (ed.), 1989; 5]. Exemplu (construit): X lansează un proiect de restructurare. Eticheta: subminarea economiei naționale 2. „Asocierea unui program cu ter- meni care indică virtuți, precum «li- bertate, onoare», din care rezultă ac- ceptarea unui argument fără ca dove- zile și argumentele să fie examinate (glittering generality)“ {apud Robert ARGUMENTUM AD HOMINEM 62 Cole (ed.), 1998; 5). Exemplu: X este un om foarte harnic și foarte cinstit. Nu poate fi decât un foarte competent prim-ministru 3. Transfer: „Asociază un program cu autoritatea și prestigiul cuiva sau unui lucru sau cu sancțiu- neo" [cf Robert Cole (ed.), 1998; 5] 3a. Prin transfer acționează vedeta în spotul* publicitar și expertul în propa- gandă* 3b. Este o variantă a apelului la autoritate* 3c. Citatul de autoritate scos din context, interpretat; sensul lui este deformat. Mai simplu: în alte ca- zuri, transferul „implică asemănarea fizică a cuiva sau a ceva apreciat de public* cu produsul sau persoana44 [cf Robert Cole (ed.), 1998; 611] 4. Mar- torul (engl. testimonial). „O persoană admirată, respectată sau detestată care atestă că un program sau un produs este bun sau rău“ [cf Robert Cole (ed.), 1998; 5] 5. Asocierea ideii cu obiceiuri obișnuite sau cu omul obiș- nuit (Plain Folks Technique). Pe de o parte, este o formulă de exemplificare excesivă, iar pe de alta, procedeul „este mai comun în politică decât în publicitate*“. In plus, „influența* se realizează prin identificare44 [cf. Robert Cole (ed.), 1998; 5; 611] 6. Aranjarea argumentelor și a dovezilor în așa fel încât să servească scopului 7. Tehnica ce urmărește obținerea efectului band- wagon*. Această tehnică „se bazează pe nevoia de conformitate a oamenilor, sugerând că toți sunt în vagon, și deci individul ar trebui să fie și el acolo44 [cf Robert Cole (ed.), 1998; 610]. Acest inventar nu este singurul. în anul 1956, Stuart Chase identifică treispre- zece astfel de alunecări mai greu per- ceptibile, în lucrarea intitulată Straight Thinking. a. Generalizarea pripită (over-generalizing). Formularea unei concluzii pe baza unui număr (prea) mic de cazuri b. Pronosticul (thin en- tering edge), avansat tot pe baza unei generalizări pripite c. Personalizare* d. „Ești la feT\ „Ideea mea nu este bună, dar nici a ta nu este bună, deci suntem la fel44 e. Cauză-efect'. Dacă B. se petrece după A. înseamnă că A. este cauză și B. este efect f. False analogi. g. Apelul la autoritate: „înțeleptul nu poate greși44 h. Demonstrarea clasei printr-o subclasă i. Apel la mulțime (lat. argumentum ad populum) j. Ar- gumentare circulară. Premisă dată drept concluzie sau concluzie care se demonstrează pe sine. Definiție circu- lară* din care lipsește diferența specifi- că k. Invocarea opiniei curente. Toată lumea știe. Deci trebuie să fie adevărat. Prejudecata*. Idei de-a gata, „idei pri- mite44 (fr. idees regues) 1. Negru sau alb’, a reduce o chestiune complexă, cu fațete multiple, la două categorii anta- gonice (gândire de lemn) m. Vinovat prin asociere: „X este hoț. Vecinul lui de palier nu poate fi decât hoț44. La rândul lui, Andreas Freund [1991] nu- mește aceste derapaje „logici per- verse44. în deschiderea listei, el așază: factoidul*; amalgamul ilicit*; „metoda două greutăți egale, două măsuri; con- stă în a trata inegal două subiecte com- parabile44; “alunecarea subterană de la un subiect la altul44; „trucul alternative- lor false44, care constă în „falsa alegere între două lucruri despre care se spune că sunt singurele posibile44 [cf Andreas Freund, 1991; 303-320]. —> petitio principii, programare spațio-tempora- lă, discurs, retorică, critică, editorial 63 ARTE (I), alegație, personalizare, polemică, amalgam, insinuare, ambiguitate, ta- bulare, doublespeak, factoid (II), ex- trapolare, diversiune, minciună, ma- nipulare, dezinformare, intoxicare, de- rapaj mediatic, influență, propagan- dă, propagandă mascată argumentum ad hominem arg, ret (lat. argument care vizează omul) I. Atac la persoană*. In planul argu- mentării, „premisele nu fac decât să atace un anumit om (cu referire, de pildă, la lipsa lui de integritate morală), în timp ce concluzia urmărește să do- vedească falsitatea unei teze susținute de el, [...] ceea ce nu dovedește nimic în ceea ce privește adevărul sau falsi- tatea tezei respective44 [cf. Anthony Flew, 1996; 34]. II. Denunțarea unui conflict de interese*. critică, argu- mentare tendențioasă (II), atac la per- soană, personalizare, injurie, insultă, calomnie, polemică, pamflet argumentum ad populum ret, prop —* argumentare tendențioasă (II) arhaism lingv Cuvânt vechi, învechit, eventual ieșit din uz, fie pentru că referentul* a dispărut (de exemplu pa- harnic), fie pentru că a fost înlocuit de un neologism. In măsura în care A. nu cere cititorului eforturi speciale de de- codare, poate fi folosit în reportaj*, portret*, pentru a sugera sau a realiza culoarea locală și atmosfera epocii. Aries, Philippe (1914-1948) ist -> via- ța privată (II) Arion, George (n. 1946) jurn —> Clu- bul Român de Presă (I) ARIP (siglă de la Agenția Română pen- tru Informații de Presă) AGP A func- ționat la București în anii 1945-1946. „Transmite cursuri bancare, știri* fi- nanciare [...], știri* interne difuzate mi- siunilor străine la București44 [cf. Flo- rica Vrânceanu, 2000; 151]. —> agen- ție de presă Aristotel (384-322 î.Hr.) fil —» persua- siune (I), retorică (I), (II), (IV) ARTE TVI. (siglă de la Association Rela- tive ă la Television Europeenne - Aso- ciație a televiziunii europene). II. Con- form statutului său, acest post este o Grupare Europeană de Interes Econo- mic (Groupement Europeen d’Interet Economique - GEIE) și a fost înființat la 30 aprilie 1991, având doi „poli44: ARTE France și ARTE Deutschland TV GmbH. Sediul central unde se de- cide strategia de ansamblu a conceperii programelor se află la Strasbourg. Mi- siunea postului ARTE este definită în articolul 2 al „Contractului de înfiin- țare44: „Grupul are drept obiectiv să conceapă, să realizeze și să difuzeze prin satelit sau prin orice alt mijloc emisiuni de televiziune cu caracter cul- tural și internațional în sens larg, menit să favorizeze comprehensiunea și în- țelegerea dintre popoare în Europa44. III. „Preistoria44 postului conține o se- rie de date semnificative. In anul 1988, este creat „un canal cultural franco- german44; în același an, guvernul fran- cez și guvernele landurilor, singurele competente în materie de radiodifuzare în Germania, examinează posibilitatea creării unui post cultural franco-ger- man, viitoarea Televiziune Culturală Europeană. în anul 1991, este creat „polul german de coordonare44, ARTE Deutschland TV GmbH, la Baden- Baden, în care cele două posturi pu- blice* germane, ARD și ZDF, dețin fiecare 50% din capital. în anul 1991, ARTE DEUTSCHLAND TV GMBH 64 când este creat Canalul Cultural Euro- pean ARTE, membrii sunt la paritate La Sept și ARTE Deutschland TV GmbH, primele emisiuni fiind difuzate simultan în Franța și Germania, la 30 mai 1992. Pe de o parte, de-a lungul anilor, postului ARTE i se alătură și alte posturi publice europene (RTBF - Belgia, SRG SSR Idee Suisse - Elve- ția, TVE - Spania, TVP - Polonia, ORF - Austria, Yle - Finlanda, NPS - Țările de Jos, British Broadcasting Cor- poration* - Marea Britanie și SVT - Suedia) (—> serviciu public), iar pe de altă parte, asistăm, firesc, la un proces accelerat de tehnologizare în ceea ce privește emisia-recepția programelor postului. IV. Crearea acestui tip de post, având această strategie de progra- mare, ne indică două aspecte: 1. com- plexitatea strategiei „unificării44 euro- pene (nu numai politică, nu numai eco- nomică, ci și culturală) 2. eforturile în cadrul acestui proces de unificare, în- dreptate către prezervarea diversității culturale europene (în care s-ar putea intui tezaurul cultural francez, pe de o parte și acela german pe de alta, dețin poziția dominantă) în calea „invaziei44 a ceea ce a fost numit „imperialism cultural44*, în principal de origine nord-americană. TV5, francofonie, imperialism cultural ARTE Deutschland TV GmbH tv -> Arte (II), (III) ARTE France tv —► ARTE (II) Artide XIX IP —> Centrul pentru Jurna- lism Independent articol jurn inf, jurn op Termen gene- ric pentru orice text în presa tipărită. Relatarea*, reportajul*, ancheta*, edito- rialul*, cronica*, recenzia* etc. sunt A. articol de serviciu jurn inf în presa tipărită nord-americană, este un text ca- re conține o informație utilitară, —►jur- nalism de serviciu AS AGP Agenție de presă înființată în anul 1947 la București, care „se bucura de mult sprijin din partea autorităților sovietice44. Activitatea acestei mici agenții era redusă [cf Florica Vrâncea- nu, 2000; 151]. —► agenție de presă Asachi, Gh. (1788-1869) lit, ist—>ziar (H) ascultare psihol, jurn inf „A comu- nica bine înseamnă mai întâi a asculta bine44 [cf Lionel Bellenger, 1989; 8]. A. nu este un act reflex, ci o atitudine de receptare - observare - înțelegere a ceea ce spune interlocutorul, atitudine care se educă. Lionel Bellenger [1989; 87] distinge cinci planuri ale A.: A. contextuală - distingerea cadrului de referință al interlocutorului; A. distan- țată - stăpânirea tendinței de a selecți- ona subiectiv informația; A. analitică - identificarea motivațiilor interlocutoru- lui; A. regulatoare - punerea în coerență a ceea ce s-a spus; A. sensibilă - obser- varea non-verbalului, a gesturilor, a jo- cului privirii în legătură cu discursul*. Devine limpede că A., împreună cu observarea și empatia*, reprezintă o abilitate indispensabilă a reporterului*. —► kinezică, proxemică, empatie, ob- servație, documentare, interviu (I), (II) ascultare analitică psihol, jurn inf —> ascultare ascultare contextuală psihol, jurn INF—> ascultare ascultare distanțată psihol, jurn inf —> ascultare ascultare regulatoare psihol, jurn INF —> ascultare 65 ASOCIAȚIA PRESEI DIN CHIȘINÂU ascultare sensibilă psihol, jurn inf —> ascultare asimilare soc —> minoritate (II), zvon (I) Asmodeu IST —► Congresele Jurnaliști- lor Români dintre Cele Două Războa- ie Mondiale Asociația Agenților Englezi de Pu- blicitate IST, PUBL—> publicitate (II) Asociația Agențiilor Naționale de Presă din Balcani ip ROMPRES (II) Asociația Americană de Psihologie (American Psychological Association) PSIHOL —► patru teorii ale violenței Asociația Civic Media euro.21 opm —► Convenția Organizațiilor de Media din România Asociația Editorilor din Presa Locală - Brașov OPM —» Convenția Orga- nizațiilor de Media din România Asociația Editorilor de Presă Online OPM —> Convenția Organizațiilor de Media din România Asociația Fotografilor de Presă din România OPM —* Convenția Organi- zațiilor de Media din România Asociația Generală a Presei Româ- ne IST Organizație profesională a jur- naliștilor români în anii ’30 ai secolu- lui al XX-lea, membră a Federației In- ternaționale a Jurnaliștilor*. A.G.P.R. funcționa după următorul statut: „în A.G.P.R. pot fi membri: orice ziarist* cu o vechime neîntreruptă de trei ani în presă și care face parte din personalul redacțional retribuit al unui ziar* coti- dian sau săptămânal; directorii ziare- lor* cotidiane, cu o vechime de trei ani în presă, și directorii publicațiunilor periodice cari apar neîntrerupt de cinci ani. Statutul Asociației își precizează astfel scopul: a. apărarea intereselor morale și materiale ale membrilor săi; b. apărarea și înălțarea prestigiului pre- sei în genere prin toate mijloacele ce-i vor sta la îndemână și, mai cu osebire, ori de câte ori presa va fi atinsă în drep- turile și libertățile ei consfințite prin legi și Constituție sau un membru al ei ar suferi o jignire nemeritată; c. crearea unei Case de pensiuni și a unei Case de ajutor cari vor funcționa în condițiunile prevăzute de regulamentul lor special; d. strângerea relațiilor de solidaritate ale ziariștilor* între ei; aplanarea pe cale amicală a diferendelor dintre ei; instituirea de tribunale arbitrale și jurii de onoare pentru a rezolva incidentele dintre ziariști* și directori ori editori* de ziare* sau chiar dintre ziariști* și persoane particulare; e. organizarea de biblioteci, cursuri, conferințe și crearea de așezăminte menite să sporească cul- tura profesională și generală a mem- brilor; f. participarea directă și activă la mișcarea culturală a țării, prin aderarea la inițiativele altora și prin luarea de inițiative proprii în scopul de a popula- riza și răspândi cultura44 [cf Emil Sa- moilă, fa.; 158-160]. —> Federala Presei Române, Sindicatele Jurna- liștilor Români (I) Asociația Internațională a Agențiilor de Monitorizare agp -» Rador (II) Asociația Jurnalistelor din România - Ariadna OPM —> Convenția Organi- zațiilor de Media din România Asociația Jurnaliștilor Profesioniști din lași OPM —> Convenția Organiza- țiilor de Media din România Asociația Mondială a Ziarelor opm —> Clubul Român de Presă (I) Asociația Presei din Chișinău ist —* Federala Presei Române ASOCIAȚIA PRESEI LOCALE MARAMUREȘ 66 Asociația Presei Locale Maramureș - Press Mar OPM —► Convenția Or- ganizațiilor de Media din România Asociația Presei Minorităților Națio- nale din România opm —► Convenția Organizațiilor de Media din România Asociația pentru Protejarea și Pro- movarea Libertăților de Exprima- re (APPLE) ONG —> Convenția Or- ganizațiilor de Media din România Asociația Publiciștilor Români ist A funcționat la București în anii ’30 ai secolului al XX-lea. Scopul A.P.R. era: „a. să activeze în cadrul manifes- tărilor culturale și educative ale țării și să colaboreze, în această direcție, cu instituțiunile similare din țară și străi- nătate; b. să creeze un patrimoniu care să constituie sursa de asistență, ajutor și împrumut pentru membrii ei și pen- tru văduvele și copiii lor orfani; c. să creeze instituțiuni de sănătate și să or- ganizeze excursiuni avantajoase în țară și în străinătate pentru persoanele ară- tate în al. b.; d. să apere drepturile și interesele morale și materiale ale mem- brilor“. Membrii pot fi „cetățeni români fără deosebire de religie, dacă au o ac- tivitate publicistică și o reputație de publicist recunoscută. Verificarea unor asemenea calități se face de către adu- narea generală, prin primirea sau ne- primirea solicitantului în asociație44 [cf Emil Samoilă, fa.; 163-164]. —* Sin- dicatele Jurnaliștilor Români Asociația din Regatul Unit a Ace- lora care Afișează ist, publ —> pu- blicitate (II) Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA) OPM —► Con- venția Organizațiilor de Media din România Asociația Română a Jurnaliștilor și a Presei de Limbă Franceză opm —► Convenția Organizațiilor de Media din România Asociația Română de Reiatii Publice (ARRP) RP ARRP este o organizație nonprofit, care funcționează din 1995 și își propune să promoveze activitatea profesionistă de relații publice în Ro- mânia, prin elaborarea unor standarde profesionale, prin încurajarea și per- fecționarea comunicării sociale, prin consolidarea încrederii publicului în activitatea de relații publice* și prin crearea condițiilor pentru perfecționa- rea specialiștilor în relații publice*. Unul dintre obiectivele principale ale ARRP este asigurarea autorității pro- fesionale corespunzătoare a specialiș- tilor în relații publice* din România - atât în țară, cât și în străinătate. Du- mitru Borțun este președintele ARRP din anul 2005. Asociația Tineriîor Ziariști din Ro- mânia OPM —> Convenția Organiza- țiilor de Media din România Asociația Ziariștilor din Basarabia IST —> Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale Asociația Ziariștilor Maghiari din România OPM —> Convenția Organi- zațiilor de Media din România Asociația Ziariștilor Profesioniști din Suceava OPM —► Convenția Or- ganizațiilor de Media din România Asociația Ziariștilor Români ist, ip Sindicatele Jurnaliștilor Români (II), Centrul pentru Jurnalism Independent aspectele narațiunii ret —>■ naratolo- gie (V) aspirers publ {engl. aspiranți; veleitari) —* publicitate (VII) 67 ATAC LA PERSOANĂ Associated Negro Press agp —> agen- ție de presă (II) (the) Associated Press Broadcasters (APB) AGP —> agenție de presă (IV) Associated Press (AP) (Departa- mente) AGP, MEDIA Agenția a fost în- ființată în anul 1848. în acest moment, din punct de vedere juridic, AP este o asociație formată din peste 1 700 de ziare* americane și din peste 2 000 de posturi de radio* și televiziune*, pre- cum și intemauți. Rolul agenției este astfel formulat: „Misiunea AP este să fie cea mai importantă agenție mondi- ală*, dispunând de servicii de știri* distincte de cea mai înaltă calitate, cre- dibilitate și obiectivitate*44 [cf site* AP]. Personalul AP numără 3 700 de persoane care își desfășoară activitatea în peste 240 de birouri în lumea întrea- gă. AP a primit 47 de Premii Pulitzer*. Fiind cea mai importantă agenție mondială*, AP transmite între trei și patru milioane de cuvinte pe zi, pentru mai mult de 15 000 de abonați (ziare, posturi de radio* și de televiziune*) din peste 115 țări. Zilnic, un miliard de oameni din întreaga lume primesc o știre* produsă de AP. DEPARTAMENTE: 1. Serviciul internațional. 2. Serviciul de informații economice în colaborare cu Dow Jones, care editează Wall Street Journal. 3. Serviciu magazin*. Editează reportaje* (features*). 4. Ser- viciu foto. 5. Serviciul pentru radio*, înființat în anul 1942. 6. Serviciul sport. 7. AP Digital*. 8. AP Financial News*. —> agenție de presă (IV) (the) Associated Press Digital agp Este un departament al Agenției Asso- ciated Press*, care transmite știri* și informații* pe site*-uri, către desk- top*-urile corporațiilor și ale guvernu- lui, precum și în vederea altor uzanțe media*. Transmițând informațiile* într-o varietate de modalități tehnolo- gice, A.P.D. facilitează accesul imediat la breaking news* internaționale, na- ționale și locale și creează produse in- teractive, fotografii*, informații* audio și video, satisfăcând în acest fel ce- rerile diferitelor publicuri* țintă*. De menționat, totodată, că aceste servicii sunt oferite în limbile engleză, spani- olă, franceză, olandeză și germană [cf site* AP]. —> agenție de presă (IV) (the) Associated Press Financial News AGP Diviziune specializată a Agenției Associated Press*, acoperind toate aspectele importante ale aface- rilor într-o mare varietate de domenii, pe tot cuprinsul lumii. agenție de presă (IV) (the) Associated Press Managing Editors Association (APMES) agp agenție de presă (IV) (the) Associated Press Sports Edi- tors AGP —> agenție de presă (IV) Associated Press (AP) - Statut media —> agenție de presă (the) Association for Protecting and Promoting the Freedom of Ex- pression (APPFE) IP (engl. am. Aso- ciația pentru Protejarea și Promovarea Libertății de Exprimare) —* Centrul pentru Jurnalism Independent ATA (siglă de la Albanian Telegraphic Agency) AGP Agenție de presă din Albania. ROMPRES (II) atac la persoană ret, deont Una din modalitățile prin care se realizează per- sonalizarea*. De asemenea, aceasta este una dintre modalitățile prin care se ATAȘAT DE PRESĂ 68 realizează injuria* sau calomnia* (in- sulta*). Critică* neonestă, partizană. „Atacarea onestității, a caracterului, a inteligenței unei persoane sau grup“ [cf Stuart W. Hyde, 1991; 273]. cri- tică, pamflet, polemică, editorial (I), personalizare, injurie, insultă, calom- nie, argumentum ad hominem atașat de presă rp Funcție în relațiile publice* diplomatice în perioada inter- belică. A.P. - funcționar al ambasade- lor - avea menirea să contribuie la rea- lizarea unei imagini bune a țării. „Ro- mânia a creat primele posturi de A.P. în 1925-1926, întâi în țările Micii An- tante și în Polonia, apoi în capitalele marilor puteri și, în urmă, și în centrele europene mai mici“ [cf Emil Samoilă, f a.; 140]. Printre cei mai cunoscuți A.P. în epocă s-au numărat Radu Dragnea, Lucian Blaga, Ștefan Neni- țescu, Dragoș Protopopescu, Oscar Walter Cizek etc. relații publice ATE AGP Agenție de presă* românească privată care a funcționat în anii 1937- 1938 [cf Florica Vrânceanu, 2000; 151]. (modelul) atenției în comunicarea de masă soc rec în esență, o piață aduce în atenție bunuri și servicii [cf Dennis McQuail, 1989]. Pentru me- dia*, comunicarea* are succes atunci când atenția publicului* a fost captată, indiferent prin ce mijloace. Această ar- gumentare sau paradigmă se opune aceleia a transmiterii în principal, cu referire mai ales la posturile de radio* și de televiziune*, a informațiilor*. —> serviciu public Atlantic Monthly IST-+ magazin (I) atom cultural tp —> culturanaliză atractivitate rp Unul dintre nivelele la care operează câmpul comunicării in- stituționale*. —* relații publice atribuire jurn inf Element indispensa- bil în textele jurnalismului de informa- re. A. constă în indicarea sursei* infor- mației*. Jurnalistul* răspunde astfel întrebării receptorului: JDe unde știi?“ Dacă informații* diferite provin de la surse* diferite, acestea vor fi indicate, în codurile etice* ale jurnalismului profesional, absența A. indică două lu- cruri: fie jurnalistul* însuși deține in- formația* (rezultă din text că a fost de față), fie inserează, on background* sau on deep background*, o informa- ție* pe care sursa* dorește să o facă să circule, fără a fi identificată. în această situație, modalitățile de realizare a A. sunt multiple. Michel Voirol [1992; 48] explicitează codul* care funcțio- nează în presa franceză. 1. „Din sursă* oficială; din sursă autorizată; oficios - informație furnizată oficial de către o instituție44 2. „Din surse apropiate de; în anturajul lui; în medii apropiate - sursa oficială* nu vrea să fie identifi- cată formal, dar dorește ca informația* să circule, chiar dacă o va dezminți* în situația în care efectul nu este cel scontat44. Este balonul de încercare* (trial baloon) 3. „Din sursă* foarte bine informată; din sursă* sigură - de la persoane apropiate de sursă*, dacă nu chiar de la sursă*44 4. „Din sursă* bine informată; din sursă* informată - informatori bine plasați. Se indică gradul de încredere pe care jurnalistul* îl acordă sursei*44 5. „Observatorii, ex- perții, analiștii etc. - opinie curentă în mediile citate44 6. „în conformitate cu mărturii concordante44 7. Se spune, se 69 AUTOCENZURĂ aude, marea majoritate consideră etc. - zvon*, informație* neverificată, Ia li- mită, ficțiune, manipulare*, intoxi- care* etc. —+ sursă de informare, on the record, (on) background, context de profunzime (on deep background), parafrază, protejarea sursei, proteja- rea minorilor, manipulare atribute esențiale ale informării tp —► calitățile informării atribute profesionale ale informării TP—> calitățile informării atribute sociale ale informării tp —* calitățile informării AT&T (sigla de la American Telephone and Telegraph Company) MEDIA, IST —► radio (I) (downscale) audience publ, media (engl. am. publicuri* situate la un nivel inferior) Membrii acestui grup social sunt (mai) bătrâni, (mai) săraci, mai puțin educați; locuiesc în mediul rural. —► VALS, VALS (II), psihodemografie, clasă socială, publicuri, public țintă (upscale) audience publ, media (engl. am. publicuri* situate la un nivel supe- rior). Membrii acestui grup se caracte- rizează prin educație peste medie, au venituri disponibile, sunt de vârstă mij- locie (40-50 de ani). —* VALS, VALS 2, psihodemografie, clasă socială, pu- blicuri, public țintă audience composition soc rec (engl. am. compoziția audienței) —> profil (II) audiență soc rec Termen generic care desemnează publicurile* televiziunii*. Sociologii receptării disting între A. captivă, A. nișă*, profilul A.* Se ajunge la aceste distincții pe baza crite- riilor demografice (vârstă, statut socio- profesional, sex, religie etc.). —> radio, televiziune, drive-time, prime-time, consumator (I), penetrare, publicuri, public țintă audiență nișă soc rec Fragmentarea publicului* televiziunilor* ca urmare a posibilității recepționării a numeroase posturi. In măsura în care se recurge la procedeul numit contraprogramare*, adică al difuzării la aceeași oră a acelu- iași tip de program (de exemplu, un film polițist), atunci publicul potențial al unui singur film polițist se împarte. —> audiență, programare (III), public țintă auditor soc —► zvon (I) Augustus (Caius lulius Caesar Oc- tavianus) (63-14 î.Hr.) ist—► propa- gandă (II) Australian Associated Press agp —> Reuter(s) autism psihol —> tautism autoactualizarea nevoilor psihol, SOC —> orizont de așteptări (I) autocenzură deont I. Element al res- ponsabilității și al discernământului profesional și etic* al fiecărui jurna- list*. Constă în autocontrolul vizând păstrarea, în limitele bunului simț, a decenței, în neamestecul în viața pri- vată*, în evitarea difuzării secretelor* de orice fel care ar pune în pericol bi- nele public*. A. mai înseamnă păstra- rea în afara textului a convingerilor, credințelor, preferințelor, antipatiilor, a propriei scări de valori a jurnalistului*. II. Sens negativ: presiunile economice, politice, ideologice ce se exercită asu- pra instituțiilor de presă îl inhibă pe jurnalist*, acesta neabordând complet realitatea (—^ cenzură). —► obiectivi- tate, neutralitate, acuratețe, integra- litatea informării, obscen (obsceni- tate) (IV) AUTOETNOIMAGINE 70 autoetnoimagine soc rec —> ima- gologie (I) autoritate soc, COM „Putere legitimă a unui individ sau grup asupra altui indi- vid sau grup. Legitimitatea se opune coerciției, dar și presiunii psihologice, persuasiunii*, influenței*. Este o for- mă de comunicare* ce implică roluri ierarhizate. Ierarhia provine fie din tra- diție, fie din prestigiu, fie din persuasi- unea* mascată, fie din argumentarea* rațională44 [cf Josepf Sumpf et al., 1973; 30]. Aplicată în teritoriul comu- nicării media*, A. este în relație directă cu penetrarea* (unei rețele de televi- ziune*, unei publicații etc.). —> audi- ență, tiraj, rata lecturii, acumulare de public, capital imagine, presă de prestigiu, jurnalism de calitate Autoshow IP, pt —> Clubul Român de Presă (I) avangardă istorică est —► New Jour- nalism (III) Avădani, Ioana jurn Director executiv al Centrului pentru Jurnalism Indepen- dent* Avramescu, Lucian (n. 1948) jurn —► Clubul Român de Presă (I) Azi IP, PT —* Clubul Român de Presă (I) axă generală de comunicare mk pol —> marketing politic (I) axă semnificativă lingv —> sondaj (de opinie) (IV) axele comunicării în relații publice RP—> relații publice (III) Ayer —► N.W. Ayer & Son Bacalbașa, Constantin (1865-1899) IST —* Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale, Federala Presei Române, Rador (I) (on) background jurn inf, deont {engl. am. context) I. DEFINIȚIE Aspect al relației jurnalistului* cu sursa*. In conformitate cu practica Associated Press*, O.B. apare în situația în care sursa* dorește ca informația* să cir- cule, dar nu și să fie identificată. Con- form codului încetățenit al relației jur- nalist*-sursă*, jurnalistul* poate cita declarația folosind una din atribuirile* următoare: „din surse* apropiate de...“, „din sursă* bine informată44, „din sursă* sigură44, „din surse* infor- mate44. II. CODUL ASSOCIATED PRESS* (AP) stabilește în detaliu aceste aspec- te fundamentale care țin de confiden- țialitatea sursei* [cf David W. Talbot, 1986; 1-1,1-12]. „Să le spunem cititori- lor de unde vine informația* este o parte importantă a menținerii credibi- lității textelor noastre. Scopul nostru este să menținem anonimatul în textele noastre cât mai aproape de zero. Așa- dar, regula de bază este: Indicați sursa. Indicați-i numele. Anonimatul este ad- mis în acele situații în care informația* este importantă, factuală și imposibil de obținut de la o sursă* pe care să o putem identifica. Folosim surse ano- nime numai pentru fapte, nu și pentru opinii* sau judecăți. Oamenii care au opinii* demne de a fi publicate (news- worthy) sunt liberi să vorbească pe față (on the record*). Aceste reguli sunt în mod special importante pentru evenimentele* politice. Feriți-vă de omul politic care cere să vorbească sub masca anonimatului [O.B.]. [...] Mai bine să nu avem acest text decât să ac- ceptăm aceste reguli. Dacă o sursă* insistă să nu fie identificată, suntem de acord. Iar dacă acceptăm condiția anonimatului, ne ținem de cuvânt. Dar în cadrul acestei înțelegeri, facem tot posibilul să le spunem cititorilor cone- xiunile sursei*, motivațiile sursei* și punctul ei de vedere. Credibilitate și onestitate*, iată despre ce este vorba aici. Le apărăm cel mai bine, identifi- cându-ne sursele și, când nu putem face acest lucru, explicând de ce nu putem. Tentația confidențialității a ajuns până acolo încât unii care sunt plătiți în calitatea lor de purtători de cuvânt* cer să nu fie identificați atunci când își fac meseria. Nu acceptați acest lucru. Un purtător de cuvânt* care cere să nu fie identificat nu este purtător de cuvânt*44 [subl. n.]. III. COMENTARII Ce rezultă de fapt din aceste reguli? 1. Dacă Associated Press* ar accepta să publice opinii* O.B., ar rezulta că dreptul la libera exprimare* nu ar fi garantat, iar dacă totuși este garantat, sursa* se teme de posibile consecințe, de exemplu un proces de calomnie*. Aceasta nu este problema agenției*, și deci nici a publicului*. 2. Cu atât mai BACKGROUNDER 72 mult omul politic trebuie să-și asume responsabilitatea declarațiilor sale. Alt- fel spus, orice declară în fața unui jur- nalist*, poate fi publicat. Pe de altă parte, rezultă că așa numitele declarații în nume personal nu există. 3. Anoni- matul este transparent. Cititorii (publi- cul) pot situa sursa*. 4. A explica pu- blicului* de ce se acceptă anonimatul este o formă a atribuirii*. Mai este și un semnal că nu este vorba nici de zvon*, nici de dezinformare*. 5. Nu există relații profesionale aparte, dacă putem spune astfel, între jurnalist* și purtătorul de cuvânt* (adică cel care comunică în numele unei instituții). Ca și în cazul omului politic, nici acesta nu poate face declarații în nume perso- nal. Concluzia generală care s-ar pu- tea desprinde pornind de la aceste re- guli este aceea că nu numai jurna- listul* trebuie să respecte regulile, ci și interlocutorul său. IV. CODUL AFP* „Folosirea surselor* neidentificate pu- ne în discuție credibilitatea agenției* și, de aceea, trebuie să respecte reguli foarte stricte. Influența media* este atât de mare, încât guverne, grupuri de interese*, partide caută să «intoxice» presa, transmițându-și anonim punctele de vedere. [...] Distincția fundamentală când sunt folosite surse neidentificate este specificarea clară a caracterului lor oficial (guvernamental, autorizat) sau neoficial. [...] Jurnalistul* este obligat să indice fără echivoc* din ce direcție îi vin informațiile*. Folosirea unei sur- se* neidentificate semnifică grija de a proteja această sursă*“ [cf Henri Pi- geat, 1984; 19-20]. —► acoperire (jur- nalistică), sursă de informare, infor- mație confidențială, atribuire, context (I), context de profunzime (deep back- ground), confidențialitatea sursei, pro- tejarea sursei, onestitate, on the re- cord, off the record, Anexe (B) backgrounder jurn inf (engl. am. text de context*) —> situationer Bacon, Francis (1561-1626) fil —> uto- pie badinage ret (fr. glumă) —> ironie (V) Bahtin, Mihail (1895-1973) ret -> na- ratologie (I) Baker, Ray Stannard (n. 1925) ist Jurnalist american. —> magazin (I), Muckraking Era Bally, Charles (1865-1947) lingv —► stilistică (II) balon de încercare rp, mk pol, jurn INF (engl. am. trial baloon) B.I. se dis- tinge prin următoarele trăsături: 1. Sur- sa* este de obicei cunoscută, spre deo- sebire de zvon* sau dezinformare*, si- tuații în care aceasta este fie incertă, fie necunoscută. Declararea sursei* este deci on the record*. 2. Conținutul ex- primă un proiect, o intenție sau o ipo- teză. Timpul verbelor este viitorul. Ceea ce se urmărește este evaluarea re- acției. In funcție de aceasta, se va alege continuarea. Fie se urmărește evalua- rea reacției colective, fie riposta celui vizat: confirmarea sau infirmarea aser- țiunilor. De regulă, provocarea constă în faptul că i se atribuie celui vizat o intenție. Zvonul* însuși poate fi lansat (și, de multe ori, așa se și întâmplă) tocmai pentru a provoca ieșirea la ram- pă a celui vizat, adică pentru a-1 obliga să comunice. —> comunicat de presă, atribuire, relații publice, diversiune, manipulare, dezinformare, intoxicare, minciună, propagandă, propagandă mascată, zvon 73 BANDĂ DESENATĂ bancă de date com I. Arhivă. II. Aco- lo unde informatizarea a devenit parte a infrastructurii, accesul Ja informațiile stocate în B.D. este aproape nelimitat. III. Bibliografie. —► dosar de presă, predocumentare bandă desenată media, cm I. Poves- tire în imagini diferită de povestirea ilustrată, în care textul formează po- vestirea, imaginea* completând-o; de aici rezultă că imaginea* singură, în ab- sența textului, nu este comprehensibilă, în cazul B.D., dimpotrivă, textul în ab- sența imaginii* nu poate fi înțeles (la fel ca în cazul benzii sonore a filmu- lui*). Jean Cazeneuve [1976; 54-56] consideră că în Europa B.D. se impune în secolul al XlX-lea, având drept pu- blic* țintă copiii; începuturile sale sunt puse în relație cu caricatura* engleză din secolul al XVIII-lea. Concomitent, în SUA, în secolul al XlX-lea, se im- pun c foileton) și, pe de altă parte, datorită faptului că narațiu- nea se articulează prin imagine*, este predecesoarea filmului* (de animație). HI. în fine, în SUA, prin faptul că de multe ori comics*-\m\e preiau ultimele vorbe politice sau/și ale publicității*, se apropie de cartoon* (caricatură* politi- că), parte a editorial page*. „Acest mij- loc de exprimare care integrează lim- bajul iconic* și limbajul literar vine în întâmpinarea - ca și primele filme - nevoilor unei populații recent emigra- te, care nu vorbește engleza sau care este analfabetă. Geneza comzcs*-urilor, prim-produs al culturii de masă* ame- ricane și primul care se va internațio- naliza (pe la 1920), este semnificativă în privința importanței imaginii* în in- dustria culturală* americană44 [cf. Ar- mând Mattelart, 1994; 315]. IV. în mai multe capitole ample, Michele Martin [1991] realizează o documentată și as- pră culturanaliză*, pe care o aplică în principal (dacă nu exclusiv) B.D. ame- ricane. Ideea fundamentală care se des- prinde în urma acestei culturanalize* este aceea că, începând cu anii ’40 ai secolului al XX-lea, comics*-m\e sunt o modalitate de realizare a propagandei sociologice* atât în interiorul SUA, cât și - începând cu anii ’60 - spre exterior (export cultural, în principal în forma Comic Strips* și Comic Books*). „Su- pereroii, oricare le-ar fi puterile, origi- nea (sunt extratereștri, rodul unei expe- riențe științifice nereușite sau provin din colțuri ascunse ale Pământului) au două puncte în comun: mai întâi, în via- ța obișnuită, sunt aproape mereu ame- ricanii medii, care se transformă în su- pereroi doar în caz de pericol; apoi vin mereu în ajutor atunci când are loc o catastrofa: cutremure, baraje care se dărâmă, atacuri ale „super-răilor44, răz- boaie, bombe atomice etc., rezolvă toa- te flagelurile care se abat asupra Ame- ricii sau asupra planetei întregi. Astfel, am putea spune că în fiecare american se ascunde un Superman gata să facă binele să triumfe asupra răului, viața asupra morții și America asupra lumii BANDEAU 74 întregi44 [cf. Michele Martin, 1991; 285]. In aceeași ordine de idei (politi- ce), dar și din perspectiva fenomenolo- giei culturii de masă*, este citat A. D. Dorfman cu studiul Cultura care in- fantilizează (The Infantilizing Culture, 1987): „Observăm că, dintotdeauna, industria culturală*, modelată pentru a răspunde nevoilor unui imens grup de oameni la un moment dat, creează texte pe care toată lumea le poate înțe- lege fără efort. Numitorul comun al acestei culturi de masă* este america- nul mediu, considerat drept măsură universală pentru omenire^ [subl. n.} [cf Michele Martin, 1991; 306]. V. în ceea ce-1 privește, Marshall McLuhan [1970; 185] consideră că „stampa și B.D. sunt o pregătire utilă pentru înțe- legerea imaginii* de televiziune*: toa- te trei sunt foarte sărace în informație vizuală și în detalii concrete44. Și - ur- mărindu-și ideea centrală - media* schimbă modul de viață; autorul ne in- vită să reflectăm la această chestiune. „Ce trebuie să înțelegem este că natura formală a stampei, fie că este desen umoristic sau B.D., pune în discuție și transformă cultura de consum care este aceea a filmului*, a fotografiei* și a presei44 [cf Marshall McLuhan, 1970; 191]. —> fotomontaj, fotoroman, cultur- analiză, cultură de masă, industrii cul- turale, imagine (V), (VI), propagandă (II) bandeau tehno (fr.) Termen care de- semnează textul sau titlul* aflat deasu- pra manșetei* ziarului* sau magazi- nului*. B. este, așadar, un element care intră în structura paginii întâi* a ziaru- lui* sau magazinului* (engl. am. strea- mer). —> pagina întâi Banii IP, pt —* Centrul pentru Jurnalism Independent barbarism lingv —> stilistică (II) Barbu, Sorin jurn —> Clubul Român de Presă (I) Barthes, Roland (1915-1980) ret —> semiotică Bateson, Gregory (1904-1980) com —► Școala de la Palo Alto Baudelaire, Charles (1821-1887) lit —* postmodernism Baudrillard, Jean (1929-2007) cm, POLIT, SOC Sociolog francez, critic al culturii și unul dintre teoreticienii marcanți ai postmodemismului*. Influențat de-a lungul vremii de Marshall McLuhan, de marxism și structuralism, de Nietzsche etc., este unul dintre primii gânditori care abordează postmodemismul* în lucrarea La Societe de consommation. Ses myhes, ses structures [1970] („Societatea de consum. Mituri și structuri44). „Tonul44 meditației sale este mai degrabă pesimist, autorul simțind că traversăm o perioadă istorică ce se distinge printr-un Weltschmertz cvasi- planetar, de care principalii vinovați ar fi industriile media reifîcate și, subsec- vent, mecanismul economiei de piață de sorginte liberală. Iată-1 într-un interviu, descriind succint această criză de identitate [cf site-ului Jean Baudril- lard]: „Este o situație paradoxală care ar însemna că, în fond, toate utopiile* au fost oarecum realizate: utopia elibe- rării, utopia progresului, utopia pro- ducției masive și, în fine, utopia infor- mației. Toate acestea există și nu mai întrezărim finalitatea pentru că poate pur și simplu am mers prea departe sau în partea cealaltă. Ne aflăm într-un spațiu instabil, în care nu mai există cu exactitate regula jocului. Adică pers- 75 BELL, DANIEL pectiva lineară a timpului, perspectiva istoriei nu mai funcționează și, para- doxal, există o inversare a lucrurilor, care face, poate, [...] ca totul să se în- toarcă pe drumul pe care l-am parcurs pentru a-1 șterge. [...] Dacă am putea face dovada trecutului, am avea încă dreptul la viitor. Iar memoria devine din ce în ce mai impalpabilă, ne aflăm într-o societate «fără memorie»; avem tot mai multe memorii artificiale, cal- culatoare etc. și, din ce în ce mai puțin, memoria vie a ceea ce a avut loc. Și de aici decurge că avem, totodată, din ce în ce mai puține perspective posibile. Problema origine-sfarșit, adică o linea- ritate, o continuitate a lucrurilor, care ne-ar permite să găsim direcția, iată ceea ce, într-un fel, ne scapă“. —* post- modernism, societate de consum, fe- minism (II) Bauer, Wilhelm (1822-1875) cm —► ti- par (I) Băcanii, Petre Mihai (n. 1941) jurn —* Clubul Român de Presă (I) BBC (siglă de la British Broadcasting Company) tv, radio, media, ist (engl.) Postul public (—> serviciu pu- blic*) de radio* și televiziune* britanic care se bucură de un enorm prestigiu atât în Marea Britanie, cât și în întrea- ga lume. în prezent, „scopul“ BBC este, conform site-ului acestei instituții, următorul: „BBC există pentru a îmbo- găți viețile oamenilor, prin programe excelente, care informează, educă și captivează. Dorința sa este să fie insti- tuția cea mai creativă, cea mai demnă de încredere în lume. Transmite o mare varietate de programe și servicii pentru oricine, libere față de interesele econo- mice și de devierile politice. Acestea includ programe de televiziune* și ra- dio* naționale și locale, programe pen- tru copii, programe educative, progra- me pentru învățarea limbii engleze, precum și alte servicii pentru grupuri de interese* cheie. Serviciile BBC sunt folosite de peste 90% din populația Marii Britanii. Totodată, BBC are mai multe orchestre, încurajează activ noile talente și sprijină formarea jurnaliști- lor* din audiovizualul britanic, a spe- cialiștilor din industria filmului, teatru- lui și a muzicii. BBC este finanțat prin abonamentele radio, de unde rezultă că nu are obligația să servească interesele publicitarilor*. Acest lucru înseamnă că BBC se poate concentra pe realiza- rea unor programe și servicii de înaltă calitate“. Totodată, BBC și-a asumat aceste valori. „încrederea este piatra de temelie a BBC: suntem independenți, imparțiali și onești. Publicurile* sunt prioritatea noastră în tot ce facem. Sun- tem mândri să oferim calitate și va- • loare. Creativitatea este seva instituției noastre“. —> radio (I), televiziune, ser- viciu public (III), ARTE (III) Beauvoir, Simone de (1908-1986) SOC, POLIT —> feminism (I) behaviorism psihosoc —> New Jour- nalism (III) BELGA AGP Agenție de presă din Belgia. -> ROMPRES (II) believers publ (engl. am. „cei care cred în ceva“) —► publicitate (VII) Bell, Daniel (n. 1919) soc A fost profe- sor la Columbia University și la Har- vard University. Sociolog influent, în principal datorită lucrărilor The End of Ideology și The Cultural Contradic- tions of Capitalism. —> societate post- industrială, postmodernism BELLE 76 Belle it magazin (II) belîe page tehno (fr. pagină frumoasă) —* mauvaise page beiongers publ (engl. am. „cei care se simt adaptați44) publicitate (VII) Bentham, Jeremy (1748-1832) fil Fi- lozof englez utilitari st*. Conceptul pa- nopticum imaginat și descris de el va fi interpretat din perspectivă postmoder- nistă* de către filozoful francez Michel Foucault*. —> principiul fericirii maxi- me, postmodernism (II) Benveniste, Emile (1902-1978) lingv —► analiza discursului, naratologie (II), implicit, presupoziție Berger, Arthur Asa soc -* uses and gratifications Beriusconi, Silvio (n. 1936) polit Om politic italian, prim-ministru al Italiei în anul 1994 (pentru șapte luni) și în perioada 2001-2006. Este principalul acționar al Societății Mediaset*. Bernays, Edward L. (1891-1995) PROP, RP Nepot al lui Sigmund Freud (mama sa, Anna Freud Bernays, este sora întemeietorului psihanalizei), B. este unul dintre întemeietorii relațiilor publice*, formulându-i și aplicându-i principalele reguli/principii. B. este acela care pune bazele a ceea ce avea să se numească publicity*, pledând și introducând sponsorizarea* în scopul impunerii unei idei. In lucrarea Crys- tallizing Public Opinion pe care o pu- blică în anul 1923 [ediție românească; 2003] introduce termenul consilier în relații publice* (PR counsel) și „pro- movează conceptul comunicare în du- blu sens (imaginea* instituției spre pu- blic* și percepția publicului* spre li- deri). B. consideră că este important să cunoști atitudinile și valorile publicu- lui*, pentru ca apoi să promovezi o idee, o cauză sau un produs care să se conformeze valorilor și atitudinilor existente. De aici rezultă că primul pas este să definești problema și obiectivul clientului; apoi, studierea și înțelegerea publicului* pe care clientul dorește să-1 atingă. Urmează un plan de acțiune, sta- bilirea și punerea în operă a metodelor de comunicare. Din toate acestea, se conturează formula lui B. în construi- rea tehnicilor persuasiunii*44 [cf Ro- bert Cole (ed.f 1998; 67]. A doua lu- crare influentă a lui B. este Propagan- da (1928), în care explicitează locul și rolul propagandei* într-o societate de- mocratică. în anul 1935 a publicat un studiu care avea să devină celebru: The Engineering of Consent („Ingineria consimțământului*44). —> agenție de re- lații publice, George Creel, propagan- dă, (new) propaganda, relații publice Berthelot, Marcelîin (1827-1907) log —> analiză (I) Better Homes and Gardens ist (engl. am. Case și grădini mai bune) —» ma- gazin (I) bilanț AGP (engl. round-up) Text de agenție*. în parte, sinonim cufollow- up*, în parte, cu sinteza*. I. Conține urmarea evenimentului*. II. Text de context* sau text tematic în care se face trecerea în revistă a evoluțiilor unui domeniu. De exemplu, B. echipei olimpice a României sau B. terorismu- lui în anul care s-a încheiat etc. III. Ști- re* care conține evoluția cea mai re- centă a unui eveniment*. —> filă de des- chidere, follow-up (pick-up/urmare), știre (IV), (VI) bilet jurn OP Gen redacțional impus de Tudor Arghezi, începând cu anul 1929, 77 BIOPORTRET când apare prima serie a revistei Bilete de Papagal, B. (sau tableta) este defi- nit de scriitor drept „o sinteză^ care poate împrumuta „accente de la vers, clarități de ia satiră, arome și culori de la poeziei Bilete de Papagal pt, istpr —> bilet billet JURN OP (fr. bilet, însemnare, notă) Specie a jurnalismului de opinie* fran- cez. Apare pe prima pagină* a ziaru- lui* sau pe ultima. Completează edito- rialul*, dar nu îl înlocuiește. Are o for- mă logică fixă asemănătoare (nu iden- tică) cu a silogismului. Titrarea* textu- lui este esențială. Trebuie să acopere textul, dar să nu lase să se anticipeze concluzia (chute*). Aceasta din urmă exprimă un paradox, o notă umoristică,, legând în chip surprinzător, dar coe - rent, primele două paragrafe*, amu- zându-1 pe cititor, surprinzându-1 și, totodată, îndemnându-1 la reflecție. De exemplu, Război și pace. 1. „încape în marea reconciliere dintre israelieni și palestinieni (apărută exact când o sta- tistică arată că, în Fâșia Gaza, se înre- gistrează recordul mondial al fecundi- tății) tot atâta neliniște câtă speranță, tot atâta fatalism cât entuziasm, tot atâ- ta impudoare cât curaj. 2. Asistăm la eveniment muți de admirație pentru ar- tizanii păcii, plini de tristețe pentru ne- numărații martiri căzuți de o jumătate de secol în cele două tabere. 3. Este le- gea crudă și eternă a genului. Când un război se termină, cei uciși în luptă par mereu că n-au avut răbdare“ [cf. France-Soir, 14, 9, 1993, apud Henri Montant, 1994; 11]. —* editorial (I), pa- ragraf final binele public deont (sinonim - interes public*) Noțiune atotcuprinzătoare, de aceea dificil de redat într-o formulă. B.P. sc referă în special la relația media* - public*, prin prisma funcției de serviciu public* a media* (responsa- bilitatea socială*; jurnalismul civic*). Rațiunea de a exista a mass-media* este publicul* ei, deci binele lui. B.P. este salvgardat atunci când presa/me- dia* își exercită funcțiile* în spiritul respectării Constituției și a legilor țării, dar și ale legilor morale și ale codurilor deontologice* ale profesiei. B.P. se referă la siguranța fizică/ psihică/men- tală/morală a fiecărui individ și a tutu- ror, la păstrarea și la sporirea căreia media* contribuie în mod semnificativ. -critică, adevăr, interes public, func- {R efecte, cod deontologic, MARȘ, funcțiUe informării, funcțiile presei (mass-media*), serviciu public, res- ponsabiiitatea socială a presei, an- chetă, campanie de presă bioexpres jurn inf, agp —știre (IV), (V) biografie AGP Text de agenție*. In vari- anta ei concisă (bioexpresul*), esie des- tinată personalităților secundare sau este realizată imediat Jupa eveniment*, în acest din urmă caz, se va ou minți în lead* evenimentul*. întrucât este vor- ba despre punctarea etapele- ^iogo* ce, ale carierei personali lății. banca de date* a agenției* esie uulu —> profil (I), știre (IV) biographie jurn inf, agp (fr. biografie) Tip de știre* realizat de AFP*. —> știre (IV), (VI) bioportret jurn inf, agp Text de agen- ție* realizat de AFP* în care sunt com- binate datele exterioare biografice cu o schiță a caracterului, a personalității, fiind incluse și elemente de interes BIRDWHISTELL, RAY 78 uman*, elemente anecdotice și mărtu- rii. Este posibil ca aceste texte să fie difuzate dinainte abonaților cu embar- goul* de rigoare. Rezultatele previzi- bile ale alegerilor și decesul iminent sunt doar două exemple de situații care permit elaborarea acestor texte. —► ști- re (IV), (VI), portret Birdwhistell, Ray (1918-1994) com —* kinezică, Școala de la Palo Alto birou local ip Cu cât o instituție de pre- să este mai importantă, cu atât ea are mai mulți corespondenți* într-o zonă de interes. Acești corespondenți* for- mează împreună un B.L. corespon- dent, birou de presă birou de presă RP (engl. am. press agentry) I. Formă de organizare în re- lațiile publice*. în funcție de mărimea instituției, B.P. este mai mare sau mai mic. Activitatea B.P. constă în realiza- rea revistei presei*, în organizarea con- ferințelor de presă*, în redactarea co- municatelor de presă*, a dezmințirilor*, a reportajelor* (features articles*), a casetelor pentru radio* sau/și pentru televiziune* preînregistrate, a materia- lelor de documentare în legătură cu in- stituția, destinate jurnaliștilor*. II. Sub- redacția unei instituții de presă. —> re- lații publice, publicity, comunicat de presă, declarație de presă, dezmințire, pseudoeveniment, birou local, direcție de presă, sursă de informare, revista presei Biroul pentru Protecția Consumato- rului LEG (engl. am. Bureau of Con- sumer* Protection) —> protejarea con- sumatorului (I) Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAȚ) LEG, PT, PUBL „începând cu anul 1999, în România a început să funcționeze B.R.A.T., care eliberează certificate de două ori pe an, cu defalcări pentru fiecare lună. Pu- blicațiile auditate de această instituție vor purta sigla B.R.A.T., câștigând astfel credibilitate pe piața publi- cității*, deoarece analizele sunt făcute de către experți contabili independenți, după un set de reguli definite și acceptate de către toți reprezentanții majori ai industriei de publicitate*. [...] Principalele informații* pe care le oferă auditul sunt valorile termenilor de difuzare, și anume: tirajul*, vân- zările, copiile gratuite și retururile" [cf. Carmen Monica Cercelescu, 2002; 157]. Biserica Română ist —> Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale bit COM (engl. binary digit) digitalî- zare Blair, Eric Arthur (1907-1950) lit Nu- mele adevărat al romancierului britanic George Orwell*. blanc tehno (fr.) —* albitură blind lead agp —> lead (II) bloc-notes pt, jurn inf în ziar*, rubri- că de informații utilitare. —* jurnalism de serviciu Bloomberg România ip —> Centrul pentru Jurnalism Independent blow-up FILM (engl.) Porțiune mărită dintr-o fotografie* pentru a evidenția partea cea mai interesantă din ima- gine*. blown-up jurn INF (engl. mărit) Faptul din realitate a cărui importanță este exagerată față de valoarea sau impor- tanța lui reală. Termenul este sinonim cu „ierarhizarea greșită a informației", prin care detaliului (nesemnificativ) i 19 BRITISH PRESS COMPLAINTS COMMISSION se acordă statutul elementului esențial. —> suprainformare, parainformare, fapt divers, (hard) news Bocai, Mihai jurn —> Clubul Român de Presă (I) body language com (engl. am. „lim- bajul trupului44) —* comunicare non- verbală Bogdan, Radu jurn —> Clubul Român de Presă (I) Bogza, Geo (1908-1993) lit —> New Journalism (III), reportaj (în România interbelică) Bolliac, Cezar (1813-1881) ist —► Con- gresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale Boston Newsietter pt, publ —> publi- citate (II) Bougnoux, Daniel fil Redactor-șef al revistei Cahiers de Mediologie*. —> mediologie Bradford, Andrew (1683-1725) ist Jurnalist american. —* magazin (I) brand publ, mk (engl. am.) Marcă*. —► labei, trademark Branly, Edouard (1844-1940) radio —► radio (1) Braque, Georges (1882-1963) est —► postmodernism Brătescu, Florin (n. 1933) jurn Clu- bul Român de Presă (I) Brâncuși, Constantin (1876-1957) est postmodernism breaking news tv, jurn inf (engl. am.) Știri* de ultimă oră care întrerup o emisiune în desfășurare. Eveniment* transmis în direct (live). In viziunea lui Kathleen Hali Jamieson [et al., 1997; 18], Cable News NetWork (CNN)* este rețeaua de televiziune americană care „a alterat [a schimbat] normele știrilor*44 printre altele, și prin acoperi- rea* de cele mai multe ori live. „Aco- perirea* live - consideră autoarea - ne oferă posibilitatea să măsurăm extin- derea rigorilor convențiilor editing* asupra package*-u\ui știrilor* în cele- lalte rețele*. Prin transmiterea în direct a evenimentului*, tensiunea reporteri- lor* este transmisă publicului44. —* aco- perire (jurnalistică), știre, action news, (hard) news (dated story), eveniment, gate keepers breve pt, jurn inf (fr. „scurt44) Termen folosit în presa franceză pentru a de- semna o știre* scurtă fără titlu*. Func- ția Iui este preluată de primele cuvinte ale textului care, astfel, devin foarte importante. De cele mai multe ori, B. răspunde doar la întrebările Cine?, Ce?, Când?, Unde? în genere, textul se referă la un fapt minor sau conține o informație de ultimă oră. B. se distinge de depeche* (fr. depeșă), care este o știre* transmisă de agenția de presă*. —> depeche, filet (II), știre (VII) Bride PT (engl. am.) —> magazin (II) briefing session rp (engl. am.) Tip de conferință de presă* în care se oferă informație generală (de obicei, fără să se răspundă la întrebări), și nu hard news*. —> comunicare (în RP), relații publice brief report radio (engl. am. anunț succint de actualitate) —> actuality (II) Britain's Independent News Orga- nization AGP —> agenție de presă (II) British Board of Film Censors leg (engl. Echipa cenzorilor de film brita- nici) —* cenzură (VI) British Press Complaints Commis- sion LEG, DEONT (engl. Comisia Brita- nică pentru Plângeri îndreptate împo- triva Presei). —> copii (I), Anexe (D) BROADCASTING ACT 80 broadcasting act leg, radio, tv {engl.) Legea audiovizualului din Ma- rea Britanie, stipulată în anul 1990 și revizuită în anul 1996. —* sponsori- zare, Anexe (D) Broadcasting Standards Commis- sion deont, leg {engl. Comisia pen- tru Standarde în Audiovizual - Marea Britanie) —> ficțiune (li), copii (II), Anexe (D) Brunea-Fox, Felix (1898-1977) jurn, JURN INF New Journalism (III), re- portaj (în România interbelică) (III), (IV), (V) BTA {siglă de la Balgarska Telegrafna Agencija) AGP Agenție de presă din Bulgaria. ROMPRES (II) Budinschi, Anca jurn —> Clubul Ro- mân de Presă (I) bufonerie ret -* ironie (V) Bujor Sion, Mihai media —> radio (II) buletin agp Text foarte scurt de agen- ție* {cf AFP*, o frază, maximum două), care urmează la scurt timp după flash*, reluându-1 și adăugând infor- mații și precizări asupra sursei* de in- formare. Flash*-u\ poate fi urmat de unul sau mai multe B., în funcție de rapiditatea evoluției evenimentului* și de posibilitatea jurnalistului* de a intra în posesia noilor informații*. Dacă momentul flash*-u\m a fost ratat, B. poate fi prima avizare a faptului. Norm Goldstein, editor* la Associated Press*, notează [1990; 326]: „Un B. ar trebui să conțină cel puțin un paragraf* publicabil, dar nu mai mult de două“. -> flash (I), știre (IV) Bureau de Verification de la Publi- cite leg, publ (fr. Biroul pentru Veri- ficarea Publicității) Instituție creată în anul 1954 în Franța, a cărei menire este să urmărească reprimarea publici- tății mincinoase. —» (protejarea) con- sumatorului, publicitate burlesc ret ironie (V) business advertising publ {engl. am. publicitate de afaceri) —> publicitate industrială business-to-business advertising (B-to-B) PUBL {engl. am. publicitate dinspre afaceri către afaceri) —> publi- citate, publicitate industrială Buțureanu, Maria G (1879-1919) SOC, POLIT feminism (III) Byoir, Cari & Associates rp —> relații publice (II) 6CSMK Factorii implicați în strategia de marketing* sunt Commodity (produsul), Compania, Concurenții, Channel mem- bers (distribuitorii) și Comunitatea [cf. Richard Weiner, 1996]. marketing Cable News NetWork (CNN) tv (engl. am. rețeaua de știri* prin cablu) în iunie 1980, Ted Tumer lansează postul de televiziune CNN cu sediul la Atlanta. FORMATUL* POSTULUI - timp de 24 de ore din 24 de ore sunt trans- mise informații*. în anul 1995, CNN avea 15 000 de clienți prin cablu, echi- valând cu aproximativ 62 de milioane de telespectatori în SUA. CNN Inter- national, având redacții centrale la At- lanta, Londra și Hong Kong, este re- cepționat astăzi în peste 200 de țări din întreaga lume, prin intermediul a mai mult de 12 sateliți, audiența* estimată a postului ridicându-se la aproximativ 80 de milioane de telespectatori. Ame- ricii Latine (19 țări) îi este consacrat Noticiero Telemundo CNN. Stajf-u\ CNN este alcătuit din circa 1 800 de persoane [cf Michael Emery et al.; 1996; 503]. Emisiuni precum Larry King Live, World Report sau Q&A sunt cunoscute în întreaga lume. Pentru Kathleen Hali Jamieson [1997; 18-19], CNN a schimbat „normele știrilor*“, în primul rând, în televiziunea* din SUA, ceea ce a condus la apariția mai multor anchori*-vedete, de unde o scădere a accentului pus pe personalitatea an- chor^-w^x; numărul femeilor și a per- soanelor aparținând minorităților* în rol de anehor* a sporit mai mult decât în celelalte rețele*; și nu în ultimul rând: „Posibilitatea acoperirii live* ne ajută să măsurăm extinderea rigorilor conven- țiilor editing* asupra /7tzcÂzzge*-ului știrilor* difuzate în celelalte rețele*“. Cable News NetWork International (CNNI) TV (engl. am.) —> Cable News NetWork cadru agp, lingv Text de agenție*. Text de context*. Surprinde amănunte neesențiale ale unui eveniment*, care nu au fost consemnate în știre*. Abor- darea evenimentului* doar din această perspectivă ar conduce ia parainforma- re*. —> știre (IV), parainformare, socio- lingvistică Cahiers de Mediologie media (fr. Ca- iete de mediologie) Publicație semestri- ală, care apare începând din anul 1996, la Editura Fayard (fostă Gallimard). Di- rectorul revistei este Regis Debray*, iar redactori-șefi sunt Daniel Bougnoux și Louise Merzeau. Pentru Regis De- bray*, „C.M. este o publicație cu apa- riție regulată, ca o revistă, cu ocurență semestrială, dar consistentă ca o carte care este păstrată și poate fi consultată multă vreme după apariție44 [Le Monde Diplomatique, august 1999; 32]. Iată câteva sumare ale revistei: Disputa spectacolelor; Ce este un drum?; Vechi națiuni, noi rețele; Puterile hârtiei; Confuzia monumentelor; Scena tero- ristă. —► Regis Debray, mediologie CALAMBUR 82 calambur ret Joc de cuvinte. „Figură a ambiguității *“ [cf. Val Panaitescu coord., 1994; 29], deoarece se constru- iește și se exprimă pe baza dublului sens, care derivă fie din polisemantism (capacitatea unui cuvânt de a avea mai multe semnificații), fie din omonimie (două învelișuri sonore identice, dar cu- vintele sunt diferite, deci semnificațiile sunt diferite). De exemplu: „Sufletul își are rațiunile sale, pe care rațiunea nu le cunoaște“ (Blaise Pascal). an- ticlimax, ironie Caldwell, John (1903-1987) ut — New Journalism (III) Calendarul Dintâi ist, pt ziar (II) calibrare tehno Prin C. se stabilește ce loc și cât spațiu ocupă textul, titrarea*, ilustrația* în pagina ziarului*. C. nu se poate realiza în absența cotării*. C. și cotarea* sunt operațiunile esențiale ale realizării machetei. —> cotare, design, lizibilitate calitățile informării tp, jurn inf Roger Clausse [1963] identifică următoarele atribute ale informării: 1. ATRIBUTE ESENȚIALE: adevărul*, obiectivitatea* și dezinteresarea*. 2. ATRIBUTE PROFE- SIONALE: universalitatea*, rapiditatea*, concizia, originalitatea și varietatea. 3. ATRIBUTE SOCIALE: semnificația so- cială a faptului relatat, precizia subiec- tului abordat, integralitatea*, actualita- tea* și accesibilitatea*. —> știre, cod deontologic, dezinteresare, neutrali- tate, obiectivitate, acuratețe, eveni- ment, legile proximității, rapiditatea in- formării, orizont de așteptări, interpre- tative reporting, personalizare, info- tainment, subinformare, suprainfor- mare, parainformare, pseudoinforma- re, naratologie (IV) calomnie deont, leg I. defăimare. Legea Presei din Franța, din 29 iulie 1881, art. 29, definește C. ca fiind „ori- ce afirmare sau declarare a unui fapt care atacă onoarea sau respectabilitatea persoanei sau a corpului [grup social constituit] căruia îi este imputat faptul. Pentru ca să apară C., nu este necesar ca persoana sau instituția să fie expli- cit numite, ci este suficient să poată fi identificate cu claritate. C. apare chiar dacă formulările sunt în formă dubita- tivă, interogativă sau chiar negativă sau dacă se reia afirmația calomni- oasă publicată în altă parte [subl. n.}. Deosebirea esențială față de injurie* este că în C. referirea se face la un fapt“ [subl. n.]. De aici rezultă că apă- rarea jurnalistului* împotriva acuzației de C. constă, pur și simplu, în demon- strarea faptului, n. CAZUISTICA DELIC- TULUI DE C. în legislația franceză și a celorlalte țări occidentale - mai ales din perspectiva drepturilor cetățeanului și a dreptului la imagine*-, cazuistica delictului de C. este bogată: C. împo- triva memoriei morților, calomnierea funcționarilor publici, a justiției, a ar- matei, a administrației publice, a per- soanelor fizice, C. rasială sau/și confe- sională. De notat că, în legislația fran- ceză și - în general - occidentală, răs- punderea este în cascadă. în primul rând, se face vinovat de C. patronul/di- rectorul/redactorul-șef al publicației; patronul răspunde „în solidar“, iar jur- nalistul* care semnează textul este (doar) complice, m. ELEMENTELE CON- STITUTIVE ALE C. MODELUL NORD-AME- RICAN. Norm Goldstein [1990; 289] amintește jurnaliștilor* această defini- ție: „Cuvintele, imaginile* sau caricatu- 83 CALOMNIE rile* care expun o persoană oprobriului public, rușinii, neplăcerii sau ridicolului sau induc o opinie* nefavorabilă asupra unor persoane sunt calomnioase. Pro- cesele de C. provin în principal din tex- tele care fac cunoscute delicte, fraude, acțiuni necinstite, o conduită imorală sau dezonorabilă sau texte în care per- soana este defăimată ca profesionist, provocându-i pierderi financiare44. La rândul ei, Jane T. Harrigan [1993; 145] afirmă: „C. este legea majoră care limi- tează libertatea exprimării*. în esență, C. poate fi definită în două cuvinte: prejudicierea reputației. (Aceste două cuvinte sunt definiția* legală a C.) Tot Jane T. Harrigan [1993; 147-150] enu- meră astfel elementele C.: declarație falsă; este declararea unui fapt („Fap- tele pot fi dovedite a fi adevărate sau false, în vreme ce opinia* nu poate fi dovedită a fi adevărată sau falsă44); de- clarația a fost publicată; persoana poa- te fi identificată în declarație; persoana a suferit daune („Persoana trebuie să probeze că a suferit daune ca urmare a publicării. Daunele pot fi financiare; reputația poate fi afectată; umilire; fră- mântări psihice; stânjeneală sau o com- binație a acestor elemente44); ziarul* a comis o eroare. De cealaltă parte, apă- rarea jurnalistului* împotriva acuzației de C. ar fi formată din următoarele ele- mente: declarația nu poate fi dovedită ca fiind falsă; privilegiu calificat*; de- clarația este o opinie*; nu asertează fapte care pot fi probate; persoana care se consideră calomniată este funcționar public/persoană publică; delictul este prescris (în cele mai multe state care formează federația americană, terme- nul de prescriere este de un an; în unele state, de trei ani); pentru ca opinia* să nu poată fi considerată C., faptele pe care se bazează aceasta tre- buie să fie clare și adevărate; în plus, persoanele publice/funcționarii publici trebuie să probeze faptul că s-a publi- cat cu rea-voință, jurnaliștii* știind că ceea ce publică este fals. La rândul său, Wayne Overbeck [2000; 106-107] enumeră cele cinci elemente constitu- tive ale C.: „1. Declarația trebuie să fie defăimătoare', trebuie să tindă să afec- teze reputația cuiva. 2. Declarația tre- buie să identifice victima, fie prin nume, fie prin alte desemnări care sunt înțelese de către alte persoane decât victima. 3. Declarația trebuie să fie co- municată', trebuie să fie publicată [în presa tipărită] sau difuzată la televi- ziune*, astfel încât cel puțin o per- soană în afara victimei și a aceluia care se exprimă să o audă sau să o vadă. 4. Declarația trebuie să fie greșită. 5. în cele mai multe cazuri, victima trebuie să probeze că au rezultat pier- deri (materiale). Dacă unul din aceste elemente apare, se poate vorbi de C. [în plus,] Nu contează dacă declarația defăimătoare este un citat, o scrisoare către editor*, un spot*, un interviu* la radio* sau la televiziune*. Oricine o face publică se face vinovat, chiar dacă primul emițător este altul44. Cine poate declanșa acțiunea în justiție împotriva unei C.? a. în primul rând, o persoană (de altfel, acest drept este numit drept personal - personal right), de unde rezultă că dreptul se stinge odată cu persoana, b. „Dreptul nu se aplică in- stituțiilor/corporațiilor. Este nevoie ca instituția să fi fost calomniată, și nu o persoană din interiorul ei44 [cf. Wayne CALOMNIE COMERCIALĂ 84 Overbeck, 2000; 108]. c. Când este vorba despre un produs, apare trade libel (C. comercială), d. „O lege veche prevede că un individ poate da în judecată când grupul căruia îi aparține a fost defăimat, cu una din următoarele condiții: grupul trebuie să fie suficient de mic, pentru ca defăimarea să afec- teze reputația indivizilor care îl for- mează sau exprimarea calomnioasă trebuie să se refere la persoana care dă în judecată. Dacă grupul este mare (de exemplu, armata), nici un individ care îi aparține nu poate acționa în jude- cată" [cf. Wayne Overbeck, 2000; 109]. IV. Există DOUĂ CATEGORII DE C. 1. Libel per se {lat. prin sine). „Este tipul clasic de C. în care cuvin- tele înseși atacă reputația unei persoa- ne (criminal, răpitor, rasist etc.). Se adaugă afinnații care acuză pe cineva de un delict, de imoralitate privată sau publică, de o boală rușinoasă, de in- competență profesională44 [c/ Wayne Overbeck, 2000; 110]. De notat că în cazul libel per se, pierderile sunt pre- zumate, deci nu trebuie neapărat dove- dite de către victimă. 2. Libel per quod. „Nu cuvintele, ci faptele adițio- nale sunt defăimătoare. De exemplu, X are o relație de dragoste cu Y. X este căsătorit. în text nu se spune, dar lumea știe asta.44 [cf Wayne Overbeck, 2000; 110]. Un ultim cuvânt: ce rol joacă în declanșarea (sau în imposi- bilitatea declanșării) unui proces de C. retractarea (prezentarea publică de scuze)! Răspunsul ni-1 oferă tot Wayne Overbeck [2000; 143]: „în 33 de state [nord-americane], retractarea stinge posibilitatea procesului44. Cu alte cu- vinte, victima trebuie să admită că nu mai există C., odată ce a fost publicată retractarea. V. REGLEMENTAREA C. ÎN ROMÂNIA. în epoca interbelică, re- gimul presei se baza pe art. 25, 26 și 105 din Constituția de la 28 martie 1923: „[...] difamațiuniie (—> defăima- re), injuriile* și calomniile îndreptate contra particularilor sau funcționarilor publici cu privire la viața lor particula- ră sau onoarea lor personală. Toate aceste infracțiuni sunt sustrase compe- tenței Curții cu Juri și lăsate în seama jurisdicțiunii ordinare44 [cf. Emil Sa- moilă,/n.; 169]. Altfel spus, infracțiu- nea nu este penală, ci este civilă, întocmai ca în legislațiile țărilor avansate ale epocii și de acum. în prezent, contrar legislației europene, C. este încă o infracțiune penală {i.e. există posibilitatea pedepsei cu închisoarea). Conform art. 206 din Codul Penal în vigoare în acest mo- ment, „C. este fapta persoanei care în public afirmă cu privire la o altă per- soană sau impută acesteia o faptă determinată care, dacă ar fi [?] ade- vărată, ar expune persoana la o ac- țiune penală, administrativă sau disci- plinară, ori disprețului public" [subl. n.} —> cod deontologic, Declarația în- datoririlor și drepturilor jurnaliștilor (Munchen), documentare, încrucișa- rea surselor, acuratețe, adevăr, infor- mație falsă (I), opinie, critică, aluzie, personalizare, atac la persoană, argu- mentum ad hominem, defăimare, in- sultă, injurie, ofensă și ultraj, drept la imagine, pamflet, privilegiu absolut, privilegiu calificat, retractare, delict de presă (I). legea presei calomnie comercială leg {engl. trade labei) —> calomnie (III) 85 CAMPANIE DE RELAȚII PUBLICE calomnie confesională deont, leg —> calomnie (li) calomnie împotriva memoriei mor- ților deont, LEG —> calomnie (II) calomnie (libel) per quod deont, leg —> calomnie (IV) calomnie (libel) per se deont, leg —> calomnie (IV) calomnie rasială deont, leg —> ca- lomnie (II) Campanella, Tommaso (1568-1639) FIL —> utopie campanie instituțională rp (fr.) Ter- men folosit în relațiile publice* din Franța pentru campaniile de relații pu- blice*. —> relații publice (II!) campanie de presă media Acțiune constantă și suficient de îndelungată a unei instituții de presă/a media*, care constă în accentuarea pentru o vreme a unei atitudini sau a unei opinii* în legă- tură cu un fapt sau cu o serie de fapte, cu bunul mers al unei instituții etc. Se vi- zează obținerea unui curent de opinie*. De multe ori, impactul și rezultatele unei C.P. sunt greu de anticipat. în măsura în care C.P. se realizează în serviciul binelui public*, rezultatul ei este într- un timp oarecare benefic pentru bunul mers al societății. în măsura însă în care C.P. se transformă într-un continuu atac la persoană*, în parainformare* sau în suprainformare*, publicul* este supus unei diversiuni*/dezinformări* cvasisistematice, al cărei rezultat este de fapt, subinformarea* (și, pornind de aici, reprezentarea eronată a vieții reale sociale). —> curent de opinie, propa- gandă, dezinformare, gate keepers campanie de publicitate publ L Serie de spoturi* - variațiuni pe aceeași te- mă -, fiecare text publicitar însemnând tot atâtea etape pentru atingerea țelului propus: poziționarea produsului*/pozi- ționarea mărcii*; imaginea de marcă*; relansarea ciclului de cumpărare*. II. Termenul campanie (fie că este vorba despre publicitate*, fie că este vorba despre relații publice*) presupu- ne o planificare riguroasă și complexă a planului de marketing (marketing plan*), a conținutului mesajelor, a țin- telor pe care aceste mesaje urmează să le atingă (distribuitori), a vânzărilor promoționale*, a planificării tipurilor de media* (media planning*), prin care mesajele urmează să circule și să atingă segmentele de public*. Urmează o etapă de centralizare a feedback- ului*, prin care se evaluează eficiența C.P. Aceasta din urmă, dacă este vorba despre un produs, se reflectă în măsu- rarea vânzării produsului, iar dacă este vorba despre o marcă (brand, trade- mark*), în principal prin sondaje*, prin care se măsoară poziționarea*, în ima- ginea mărcii* și notorietatea ei. —► agenție de publicitate (VI), curent de opinie, (hard) selling, (soft) selling, planning, marketing integrat (inte- grated marketing Communications), marketing mix, poziționarea produ- sului, ciclu de cumpărare campanie de relații publice rp I. Da- torită faptului că cele două domenii (publicitate* și relații publice*) s-au dezvoltat în paralel, în esență o C.R.P. nu se distinge, în ceea ce privește mo- dalitățile de organizare a comunicării*, de o campanie de publicitate*. Astfel, importanța marketingului* rămâne in- tactă, cu deosebirea că nu este vorba despre marketingul comercial*: produ- sul (un obiect) este înlocuit de o idee/ CANAL cauză/ideologie* sau de un candidat/o instituție. în situația unei întreprinderi producătoare de bunuri, C.R.P. com- pletează campania de publicitate*. Un rol cu totul special în interiorul dome- niului media planning* îl ocupă publi- city*. II. O definiție posibilă a C.R.P. (cu deosebirea că termenul campanie este înlocuit cu acela de strategie) este următoarea: „Strategia de comunicare* este globală: ea se referă atât la toate modalitățile de comunicare* ale între- prinderii, cât și la diferitele direcții în care se va exercita. [...] Câmpul de aplicare a strategiei de comunicare este format din totalitatea publicurilor* in- terne (—► comunicarea internă*) și ex- teme“ [cf. Christian Schneider, 1993; 76]. —* agenție de relații publice, re- lații publice (III), planning, campanie instituțională, marketing integrat (in- tegrated marketing communication), (nonprofit) marketing, marketing po- litic, channeling, lobby, ingineria con- simțământului, inginerie socială, pro- lepsis, dezinformare, curent de opinie canal COM —> informație, medium, mass-media Capital IP, TP —► Clubul Român de Pre- să (I) capital imagine RP —> imaginea de marcă, comunicare de criză, imagine (II) capital simbolic SOC, PSIHOL —► post- modernism (IV) capitalul mărcii mk, publ „Valoarea modului în care consumatorii, distri- buitorii și vânzătorii cred și simt despre marcă*, prin raport cu concurența, într- o anumită perioadă de timp“ [cf. J. Thomas Russel et al., 2002; 105]. —> marcă, comunicare integrată în mar- keting, poziționarea mărcii 86 Capote, Truman (1924-1984) lit Ro- mancier american. Este considerat inițiatorul valului New Journalism*. —► New Journalism (II) captatio benevolentiae ret, COM, LINGV (lat. captarea bunăvoinței) —> discurs (IV) caracter public al Informației soc —> spirala tăcerii Carey, James (n. 1925) COM —► mode- lul ritual al comunicării caricatură media Este corespondentul grafic al parodiei* (text ironic*). Dato- rită acestui fapt, intră în sfera jurnalis- mului de opinie*. Ironia „grafică“ se obține prin îngroșarea trăsăturilor incri- minate. —> bandă desenată, (editorial) cartoon, ironie (III), parodie, editorial, editorial page Carribean News Agency (CANA) —► agenție de presă (II) Carta de bună practică a Radio France Internationale deont Cod deontologic* al postului Radio France Internationale*. —► Radio France Inter- nationale (II), Anexe (B) Carter, Hodding (1907-1972) jurn inf (engl. am.) —» reporter ca intermediar (editorial) cartoon media, jurn op (engl. am. caricatură* politică) —► edi- torial page, parodie, bandă desenată Cartoonists Rights NetWork opm —* Convenția Organizațiilor de Media din România catharsis SOC REC (gr. purificare, purga- ție) I. La Aristotel, C. definește efectul de purificare pe care îl provoacă repre- zentația dramatică (tragedia). EL Jean Stoetzel [in Francis Băile, 1990; 564- 565] consideră că funcția principală a presei este informarea*, alături de care apar încă „trei funcții colaterale: func- 87 CELSA (PARIS-IV-SORBONNE) ția de stabilire a legăturii sociale (/«- liance), funcția de relaxare din care de- curge funcția cathartică^. Aceasta ilus- trează „viața prin procură a cititorului [receptorului] (—► experiență vicarială), ceea ce presupune identificarea recep- torului44. —* efectele mass-media, func- țiile presei (mass-media) cauză-efect PROP, SOC —► argumentare tendențioasă (ll)5 two-step-flow câmp SOC REC Pierre Bourdieu [1998; 46] definește mai întâi C.: „Un C. este un spațiu social structurat, un câmp de forțe; există dominanți și dominați, există raporturi constante, permanente de inegalitate care este, totodată, și un câmp de lupte ce urmăresc transforma- rea sau menținerea acestui câmp de for- țe/4 Un astfel de spațiu social cu totul aparte îl reprezintă câmpul jurnalistic*. câmp artistic SOC REC —► câmp jurna- listic câmp de așteptări afective soc, PSIHOL, MEDIA —► orizont de așteptări (IV) câmp de așteptări declanșate de in- stinct SOC, PSIHOL —> orizont de aș- teptări (IV) câmp de așteptări declanșate de in- telect SOC, PSIHOL —> orizont de aș- teptări (IV) câmp de așteptări funcționale soc, PSIHOL —► orizont de așteptări (II) câmp jurnalistic SOC REC în interpreta- rea lui Pierre Bourdieu [1998; 83-84], „C.J. s-a constituit ca atare în secolul al XlX-lea, în jurul opoziției dintre jur- nalele* care ofereau mai presus de ori- ce «știri*», de preferință «senzaționale» - sau, mai exact, de senzație \i.e. presa populară*, joumal â un sou*, yellow joumalism*, tabloid*] și jurnalele* care propuneau analize* și comentarii* \i.e. presa de prestigiu*], care se arătau preocupate de a marca diferența față de cele dintâi prin afirmarea valorilor «obiectivitătii*». [...] Ca și câmpul li- terar ori câmpul artistic, C.J. consti- tuie, prin urmare, terenul de manifes- tare al unei logici specifice, propriu-zis culturale, ce le este impusă jurnaliști- lor* prin intermediul constrângerilor și controalelor încrucișate pe care acestea le exercită unii asupra altora și a căror respectare (desemnată uneori ca deon- tologie*) se află la baza reputațiilor de onorabilitate profesională/4 Fapt deloc de neglijat: „Consider prin urmare - afirmă Pierre Bourdieu [1999; 64] - că, în momentul de față, toate câmpu- rile de producție culturală sunt supuse constrângerii structurate de C.J., și nu unuia sau altuia dintre jurnaliști* ori dintre directorii de canale, ei înșiși de- pășiți de forțele câmpului/4 Iar C.J., la rândul lui, este dominat de „logica pie- ței44. —► analiza critică a știrilor, jurna- list, cod deontologic, cultură de ma- să, cultură mozaic, industrii culturale câmp literar SOC REC —> câmp jurnalis- tic CBS —► Columbia Broadcasting System Ceaușescu, Nicolae (1918-1989) me- dia —► radio (II) CELSA (Paris-IV-Sorbonne) înv jurn Una dintre facultățile de jurnalism din Franța, agreate de Commission Națio- nale Paritaire de l’Emploi des Jouma- listes*. înființată în anul 1965, aceasta are statutul unei Școli pentru Studii Superioare în Științele Informării și ale Comunicării (Ecole des Hautes Etudes en Sciences de 1’Information et de la Communicationy CENTER CULTURAL STUDIES Center Cultural Studies soc rec {engl.) —► analiza critică a știrilor Central Office of Information rp {engl.) —► tabloid (II) Centre de Formation et de Perfec- tionnement des Journalistes (CFPJ) ÎNV JURN (fr. Centrul de for- mare și perfecționare a jurnaliștilor) înființat în anul 1946, este una dintre facultățile de jurnalism din Franța „agreate de profesiune“ (mai exact de către Commission Paritaire de VEm- ploi des Joumalistes*), alături de Insti- tut Universitaire de Technologie din Bordeaux*, de Institut Universitaire de Technologie din Tours*, de Centre Universitaire d’Enseignement du Jour- nalisme din Strasbourg*, de Ecole de Joumalisme et Communication din Marsilia*, de Ecole Superieure de Joumalisme din Lille*, de Ecole de Joumalisme din Toulouse*, de CELSA*, aparținând Universității Paris-IV-Sorbonne, de Institut Fran- gais de Presse et des Sciences de PIn- formation*, de Institut de la Communi- cation et des Mediaș* - Universitatea Stendhal - Grenoble. Din anul 1957, CFPJ organizează cursuri și pentru jurnaliștii străini. Centre de Recherche sur Ies Metiers du Joumalisme înv jurn (fr.) Cen- trul de cercetare a meseriilor jurnalis- mului a fost organizat de către Ecole Superieure de Joumalisme din Lille*. Centre Universitaire d'Enseigne- ment du Joumalisme - Stras- bourg ÎNV JURN Una dintre facultățile de jurnalism din Franța, agreate de Commission Naționale Paritaire de VEmploi des Jomalistes*, începând cu anul 1968. A fost înființată în anul ______________________________________88 1958, fiind cea dintâi facultate france- ză de formare a jurnaliștilor, în cadrul Centrului Universitar din Strasbourg. Are anual peste 1 200 de absolvenți. Centrul de comunicare avansată a Grupului Eurocom publ —► publici- tate (VII) Centrul de Informare și Sinteză agp -> Rador (II) Centrul pentru Jurnalism Indepen- dent (CJI) IP înființat în anul 1994 și având-o director pe Ioana Avădani, CJI este o organizație non-guvema- mentală, care oferă instruire și asisten- ță profesională ziariștilor* și organiza- țiilor de presă din România. CJI orga- nizează cursuri, seminarii, mese rotun- de, vizite și programe de asistență pen- tru probleme specifice mass-media. împreună cu centrele similare de la Bratislava și Budapesta, CJI face parte dintr-o rețea regională creată de Inde- pendent Journalism Foundation cu se- diul la New York. Numeroși jurnaliști din SUA și din România au susținut o serie întreagă de activități și cursuri la CJI. Dintre aceștia amintim: Tudor Octavian {Academia Cațavencu), Bog- dan Preda {Bloomberg Romania), laro- mira Popovici (Dilema), Robert Tur- cescu {Europa FM), Dragoș Marin {PRO TV), Eugen Istodor (Academia Cațavencu), Dan Apostol (Fapte), Francisc Vasas (Antena I), Emanuel Tânjală (Formula As), Claudiu Săftoiu (Plai cu Boi), Dan Suciu (Banii), Cor- neliu Ivanciuc (Academia Cațavencu). CJI dispune de o bibliotecă, Freedom Forum News Library, parte a unei rețele internaționale de biblioteci spe- cializate în media*, fondată în SUA. Printre partenerii CJI se numără: înde- 89 CENZURĂ pendent Journalism Foundation din New York, Freedom Forum din Ar- lington (Virginia, SUA), International Research and Exchanges Board (IREX) din Washington, International Federation of Joumalists din Bru- xelles, Article XIX din Londra, World Press Freedom Committee din Reston (Virginia, SUA), World Association of Newspapers din Paris, International Women’s Media Foundation din Washington, South East NetWork for Professionalization of Media, Agenția de Monitorizare a Presei „Academia Cațavencuf The Association for Pro- tecting and Promoting the Freedom of Expression (APPLE), APADOR-CH, Asociația Ziariștilor Români (AZR), The Euro-Regional Center for Demo- cracy din Timișoara [cf site-ului CJI]. —> Convenția Organizațiilor de Media din România, APADOR-CH Centrul Român de Jurnalism de In- vestigație OPM înființat în anul 2001 [cf site-ului C.R.J.I., www.crji.org], C.R.J.I. este, totodată, fondator al or- ganizației Global Investigative Jouma- lism NetWork* (Rețeaua Globală de Jurnalism de Investigare). Argumentul principal al înființării C.R.J.I. este acesta: „Din cauza corupției puternice, a vidului legislativ și a poziției geogra- fice, România este, în prezent, ținta grupurilor internaționale de crimă orga- nizată, cât și a organizațiilor teroriste44, în plus: „jurnalismul de investigare are în România mai puțin de zece ani de existență. Din c^uza lipsei de experien- ță în acest domeniu, jurnalismul de in- vestigare se rezumă, de multe ori, nu- mai la articole de senzație, fără conținut și fără impact. La ora actuală, jurnalis- mul de investigare are o credibilitate scăzută în țară44. Convenția Organi- zațiilor de Media din România, anchetă cenzură leg, media (antonim - accesi- bilitate*) L în Roma Antică, cenzorul era magistratul care avea datoria să su- pravegheze/controleze moravurile ce- tățenilor. Evul Mediu Occidental este străbătut de un adevărat sistem al C. pus la punct și exercitat de Biserica Catolică. Cărțile necorespunzătoare din perspectiva dogmei și a moralității erau „puse la index“ (catalog al cărților in- terzise). Pe parcurs, monarhiile instau- rează „C. laică de stat44 (de exemplu, în Franța, Ludovic al XlII-lea) [cf Jean Cazeneuve, 1976; 75]. Marea Revo- luție Franceză invocă dreptul (sacru) la libera exprimare. Declarația Dreptu- rilor Omului și ale Cetățeanului, Arti- colul 11(26 august, 1789): „Comunica- rea* liberă a gândurilor și a opiniilor* este unul dintre drepturile cele mai prețioase ale omului; orice cetățean poate deci să vorbească, să scrie, să publice liber, cu excepția abuzului în cazurile stabilite de lege44. Legea fran- ceză a „libertăților presei din 29 iulie 1881 (în vigoare și azi) stipulează în art. I că „tipografia și librăria [Le. multiplicarea și difuzarea] sunt libere44 (—> Anexe, D). Concomitent, o serie întreagă de filozofi au contribuit la im- punerea principiului libertății opiniei*, deci la înlăturarea C. Printre ei, John Milton (1608-1674), John Locke (1632-1704), Isaac Newton (1642- 1727), Adam Smith (1723-1790), Ben- jamin Franklin (1706-1790), Thomas Jefferson (1743-1826), James Madison (1751-1836), John Stuart Mill (1806- 1873). Este celebră scrisoarea lui CENZURĂ IDEOLOGICĂ 90 Thomas Jefferson din anul 1787: „Sunt convins că bunul simț [good sense] al poporului va fi mereu cea mai bună armă. S-ar putea rătăci pentru un moment, dar se va corecta repede. Po- porul este singurul cenzor al guvernu- lui; și chiar și erorile lui vor tinde să mențină în funcțiune adevăratele prin- cipii ale instituțiilor. Să pedepsești prea aspru aceste erori ar însemna suprima- rea singurei apărări a libertății publice. Modul de a preveni aceste interferențe nedorite ale poporului este să i se ofere toată informația* cu privire la proble- mele lui, prin canalul public al ziarelor* și, totodată, să ai grijă ca aceste ziare* să pătrundă în întreaga masă a poporu- lui. Baza guvernului nostru fiind opi- nia* poporului, prima grijă este să fa- cem ca ea să fie corectă. Și dacă ar trebui să hotărăsc dacă să alegem între un guvern fără ziare* și ziare* fără guvern, nu aș ezita nici o clipă să prefer a doua variantă [subl. n.]“. In aceeași ordine de idei se exprima și James Madison, unul din autorii Primu- lui Amendament al Constituției SUA: „Nimic nu ar fi mai lipsit de rațiune decât să-i dai poporului puterea și să-i oprești informația*. Un popor care vrea să fie propriul său conducător trebuie să se înarmeze cu puterea pe care o dă cunoașterea. Un guvern popular fără o informare populară este prologul unei farse sau tragedii sau poate al ambe- lor44. II. în regimurile totalitare, C. IDEOLOGICĂ subsumând ariile politicu- lui/moralei este una din armele îndoc- trinării, deci ale manipulării* prin pro- pagandă*. Războiul rece s-a purtat în principal pe frontul propagandei*, bine cunoscută fiind în epoca mccarthistă în SUA House Un-American Activities Committee (HUAC) (Comitetul pentru activitățile antiamericane), care a func- ționat până în anul 1969 - un fel de Inchiziție contemporană grotescă, în multe privințe comparabilă cu stalinis- mul. „Epoca44 este cunoscută în SUA sub numele vânătoare de vrăjitoare, printre victimele faimoase ale „vână- torii44 numărându-se Charlie Chaplin, Arthur Miller, Elia Kazan, Edward G. Robinson. Mecanismul logic în virtutea căruia funcționa HUAC este descris de Roberta Fanerlicht în lucrarea publi- cată în anul 1972, Joseph McCarthy* and McCarthysm: The Hate that Haunts America (Ura care bântuie America): „Din momentul în care gu- vernul trebuia să găsească subversivi înainte ca aceștia să acționeze, oamenii erau pedepsiți nu pentru ceea ce făcu- seră, ci pentru ceea ce ar fi putut face. Oamenii și-au văzut loialitatea pusă sub semnul întrebării, pentru că le plăcea muzica rusească, pentru că aveau cărți despre comunism sau pentru că ei cre- deau în egalitatea dintre negri și albi și în libertățile civile pentru comuniști44 [apud James Watson et al., 1993; 86]. m. C. MILITARĂ (exercitată asupra me- dia*) se instituie în timpul conflictului armat. IV. O formă instituționalizată de exercitare, atât a libertății de infor- mare*, cât și a libertății presei* o re- prezintă în acest moment în SUA FOI Act*. C. - acolo unde a existat și în formele în care mai există - acționează înaintea publicării (pe care, de altfel, o blochează - ceea ce în terminologia sa- xonă este numit prior restraint), în vre- me ce legile, conform cărora sunt sta- bilite în justiție delictele de presă* (in- 91 CHARISMĂ june*, calomnie*, intruziune în viața privată*, dar și dezmințire* și drept la replică*), acționează după publicare. „Țintele C. tind să fie acțiunile sau ex- primările ce pot fi subversive sau devin periculoase prin ridiculizarea sau lipsa de respect față de valori și sistemul de valori../4 [cf James Watson et al., 1993; 27], care astfel devin ele însele sisteme de control, funcționând ca o C. indirectă. V. Din perspectiva normelor deontologiei* profesionale, a constrân- gerilor economice, în planul exprimării jurnalistice intervine autocenzura* (—> responsabilitatea socială a pre- sei). VI. Anii ’70 ai secolului XX mar- chează, în SUA mai întâi, apoi în celelalte țări dezvoltate, apariția unor reglementări privind televiziunea*, în principal, în relație cu violența (—> (pa- tru teorii ale) violenței) și sexualitatea vs. copii și tineret. De exemplu, în Ma- rea Britanie, începând cu anul 1982, British Board of Films Censors (Orga- nizația Britanică a Cenzorilor de Film) aplică următoarele certificate/categori- zări filmelor (difuzate în sălile de cine- ma). X - sex și violență și alte subiecte care îi tulbură pe cei sub 18 ani; AA - interzis copiilor sub 14 ani; A - copiii sunt admiși însoțiți; U - toți sunt ad- miși [cf James Watson et al., 1993; 26]. —► integralitatea informării, legile proximității, orizont de așteptări (III), libertatea comunicării, libertatea de informare, opinie, libertate de opinie, libertatea presei, agendă ascunsă, manipularea informației, manipulare, subinformare, propagandă, obscen (obscenitate), pornografie cenzură ideologică prop, ist —> cen- zură (II) cenzură indirectă prop —> cenzură (IV) cenzură laică de stat prop, ist —► cen- zură (l) cenzura militară prop, leg —> cenzură (IH) cerc intelectual (al cuvântului) LINGV -» stilistică (III) Cercul Ziariștilor din București ist Asociație profesională a jurnaliștilor* din București care a funcționat în anii ’30 ai secolului XX, urmărind „în spe- cial, strângerea legăturilor dintre mem- brii lui44 [cf. Emil Samoilă,/^.; 162]. —> Sindicatele Jurnaliștilor Români (I) cetățean mediu soc —> statistică (tru- curi, capcane) (II) Chamberlain, Neville (1869-1940) ist, LEG, RADIO -* radio (I) channelling rp (engl. am. canalizare; direcționare) Metodă de influențare a atitudinii publicului* prin mesaje țintite (este vizat un segment de public* „com- plet44 caracterizat/descris din punct de vedere sociologic, prin folosirea mesaju- lui adecvat transmis prin medium*-ul care atinge acest segment). —* campa- nie de relații publice, media planning chapeau accroche tehno (fr. șapou care atrage atenția) Titlul* textului este inserat în pagina întâi*. Textul propriu- zis se află în interiorul ziarului. —> șapou, rappel charismă soc, polit I. Vechi termen re- ligios având semnificația de grație di- vină. A fost impus în sociologie de Max Weber, inclusiv în formulele lider (șef) charismatic și putere charisma- tică. Șeful charismatic este acela care exprimă spontan aspirațiile latente ale indivizilor. II. Pentru Abraham Moles [1973; 103], „termenul charismatic se impune în procesul comunicării sociale CHECKING THE ABUSES OF PUBLIC ADVERTISING 92 ca opus al tuturor proceselor raționali- zate, reci, individualizate44. Checking the Abuses of Public Ad- vertising ist, publ (engl. Controlarea abuzurilor publicității publice) —> pu- blicitate (11) chei vocale lingv —» stilistică (II) chemin de fer tehno (fr. cale ferată) In jargonul* secretarilor de redacție*, operațiune care constă în a pune unul lângă altul șpalturile tuturor paginilor ziarului*, pentru a avea o privire de ansamblu asupra design*-ului ansam- blului (întregului ziar*), asupra armo- nizării titrării* în pagini (evitarea repe- tițiilor cuvintelor semnal* în titrare*), asupra cotării*, calibrării* armonioase. machetă chestionar media, soc I. C. orientativ este pregătit de către jurnalist* după predocumentare*. C. cuprinde întrebă- rile pe care jurnalistul* intenționează să le adreseze interlocutorului, fiind aran- jate în ordinea cea mai convenabilă. Pe de o parte, C. oferă jurnalistului* un plan al dialogului, pe de altă parte, nu este convenabil ca jurnalistul* să ră- mână prizonierul propriului său ches- tionar, lăsând neexploatate pistele ne- așteptate care pot apărea în timpul dia- logului. II. Corpusul întrebărilor ce vor fi adresate acelora care compun eșantionul*. —> interviu (I), courtesy bias, sondaj de opinie (I), (IV) chestionar de exactitate și echitate DEONT —* MARȘ China Nouă agp —► agenție de presă, ROMPRES (II) Chomsky, Noam (n. 1928) lingv performanță chose vue pt, jurn inf (fr. lucru văzut) —> reportaj (the) Christian History ist (engl. am. Istoria Creștină) —> magazin (I) chute RED (fr. cădere) Termen folosit în presa franceză pentru a desemna un anumit tip de paragraf final* care apa- re atunci când textul este organizat în piramidă circulară*. Este folosit și în „textele44 de radio* și televiziune*. —* climax, paragraf final, planul textu- lui, unghi de abordare, piramidă cir- culară Ciaușoiu, Mirela jurn Clubul Ro- mân de Presă (I) Cicero (Marcus Tullius) (106-43 î.Hr.') LIT —► persuasiune (I), retorică (I), (II), (IV) ciclu de cumpărare publ (engl. am. buying cycle) Frecvența cumpărării unui produs. —> campanie de publici- tate cinema novo media Tip de film care se concentrează pe problematica socială și care s-a impus în anii ’60 în Brazilia (și în America Latină). cinema verite media (fr. verite - ade- văr) Tip de film documentar în care observarea* realității se realizează tară a interveni și în care se folosește ade- sea camera ascunsă. —► direct cinema, free cinema cineverite media (fr. verite - adevăr) Tip de film situat la granița (vagă) din- tre documentar și ficțiune, în care sunt folosiți, în locul actorilor, oameni obiș- nuiți. cinism fil, deont —> onestitate (I) cirde-in tv (engl. am.) Termen pentru fonda* (fr. ad litteram topit) Efect op- tic. O imagine* se micșorează și dispa- re treptat, și, concomitent, o altă imagi- ne* crește treptat din centrul ecranului până când îl ocupă în întregime. 93 CLARIFICARE citat RED, JURN INF I. Poate să apară in- tegral, parțial sau parafrazat (stil liber indirect). C. este inserat în funcție de importanța personalității și/sau în func- ție de valențele expresive și de conți- nutul informațional. Scoaterea din con- text a C., trunchierea sau rezumarea lui astfel încât semnificația să-i fie alterată constituie grave erori deontologice*. Didier Husson și Olivier Robert [1991; 72] atrag atenția asupra verbelor care introduc C. X afirmă că - neutru; X pretinde că - autorul gândește contra- riul (comentariu* amestecat cu infor- marea*); X amintește că - adeziune la ceea ce urmează (comentariu* ameste- cat cu informarea*). II. Codurile etice* ale instituțiilor de presă al căror scop declarat este realizarea jurnalismului de calitate* acordă o atenție deosebită C. Iată pentru început Codul ziarului Le Monde (din Franța) (—> Anexe (B)): „Le Monde va publica numai în mod excepțional citate neatribuite. în coloa- nele noastre, citatele aparținând VIP-urilor sau persoanelor anonime fac obiectul câtorva reguli simple. Sti- lul persoanei este respectat și transcris cât mai fidel posibil, având grijă ca persoana citată să nu fie ridiculizată. Membrii redacției se abțin să reformu- leze și, eventual, să distorsioneze ceea ce interlocutorul a spus. Le Monde ac- ceptă doar eliminarea interjecțiilor, a onomatopeelor, precum și corectarea unor greșeli evidente, dar care pot crea neînțelegeri. Ne abținem să alegem dintre cuvintele spuse numai pe acelea care pot ofensa, prejudicia terți. O de- clarație veche nu va fi publicată drept C., fără să fie clar datată. Citarea dintr-o discuție la radio* sau la televi- ziune*, dintr-o carte sau dintr-un arti- col* nu va fi corectată. Sursa acestui C. trebuie clar numită". într-o altă cul- tură, aceea nord-americană, membrii redacției cotidianului cu cel mai mare tiraj în SUA, New York Times, în ghidul de scriitură, intitulat Ghidul in- tegrității noastre (—> Anexe (B)), au ajuns la aceste reguli: „Cititorii trebuie să aibă motive să considere că fiecare cuvânt aflat între ghilimele a fost rostit de către vorbitor. New York Times «nu perie» citatele. Dacă apar probleme ne- dorite de gramatică sau de bun gust, se recurge la parafrazarea fragmentului respectiv. în plus, datorită faptului că jurnalistul* are notițe detaliate și înre- gistrări, de obicei, este preferabil ca in- tervențiile lungi să fie parafrazate, mai ales că ele apar și la televiziune*, și în alte publicații. C. «aproximative» pot slăbi încrederea cititorilor în New York Times. [...] New York Times corectează [tacit] în C. exprimarea, punctuația, folosirea majusculelor și abrevierile, pentru obținerea unui stil* consistent44. —> acuratețe, neutralitate, sursă, ones- titate, interviu (IX), parafrază citat de autoritate ret, prop —» argu- mentare tendențioasă (II) cititor mediu soc, jurn inf —> statis- tica (trucuri, capcane) (II) cititor model RED -* naratologie (VI) Ciubuncan, Eugenia jurn —> Clubul Român de Presă (I) clarificare agp {engl. clarification) Tip de text pe care îl practică Associated Press* pentru a dezvolta un text deja publicat, care, deși corect, ar putea da naștere unor interpretări eronate [c/ Norm Goldstein, 1990; 327]. —> acura- tețe, onestitate, știre (IV), (VI) CLASĂ SOCIALĂ 94 clasă socială soc, publ I. în descen- dență marxistă, C.S. este definită ca fiind grupul omogen ce se caracteri- zează prin relațiile/poziția față de mij- loacele de producție și, totodată, prin relațiile în care este angrenat (clasă muncitoare vs. patroni, clasa țăranilor etc.) II. Din perspectiva liberală, C.S. este grupul omogen din interiorul unei societăți care se definește prin stil de viață*, valori, interese și comporta- mente. III. Sociologul american W. Lloyd Warner împarte societatea ame- ricană în șase C.S. Clasele sociale în America, iată „o lucrare care a devenit ghidul publicității *“ în SUA [cf. Vance Packard, 1979; 110]. Clasificarea pro- pusă de W. Lloyd Warner este urmă- toarea: 1. THE UPPER-UPPER CLASS (cla- sa superioară - superioară). Formată din familii de vază, ajunse cel puțin la a doua sau a treia generație. Reprezintă circa 1% din populație. Valorile de bază sunt apărarea reputației familiei și responsabilitatea socială. 2. THE LOWER-UPPER CLASS (clasa superioară - inferioară). Nou îmbogățiți care nu sunt în totalitate acceptați în co- munitate (din perspectiva prestigiului), și nici în clasa superioară - superioară. „Elita executivă^: mari oameni de afaceri, medici, avocați celebri. Repre- zintă cel mult 2% din populația ame- ricană. Tind spre primul nivel, mai ales în ceea ce privește prestigiul (social) și rafinamentul (stilului de viață). 3. THE UPPER-MIDDLE CLASS (clasa mijlocie - superioară). Succes profesional moderat. Nivel managerial. Tineret (20-30 de ani) de perspectivă. White- Collar (profesiuni liberale), absolvenți eminenți ai celor mai bune facultăți. Aproximativ 10% din populație. Puternic motivați pentru desăvârșirea carierei. Viață socială intensă, inclusiv civică sau/și culturală. Din perspectiva marketingului*/publicității*, această clasă și următoarele două sunt consi- derate ca având „un statut înalt“, singura diferență dintre această C.S. și următoarele două fiind dată de gradul succesului (profesional/social) pe care l-a atins. 4. THE LOWER-MIDDLE CLASS (clasa mijlocie - inferioară). Reprezin- tă 30-35% din populație. Non-mana- geri. Mici patroni, muncitori calificați și cu înaltă calificare; viață socială/cul- turală/religioasă de „mic-burghez“. Respectabilitate. 5. THE UPPER-LOWER CLASS (clasa inferioară - superioară). „Clasă muncitoare obișnuită^. Aproa- pe 40% din populație. 6. THE lower- LOWER CLASS (clasa inferioară - inferi- oară). Muncitori necalificați, emi- granți, șomeri, angajați temporar. Circa 15% din populație. O țintă mai puțin avută în vedere de publicitate*. Aceas- tă clasificare este operațională pentru publicitate*, deoarece conține obișnu- ințele/comportamentele de consum [apud Maurice I. Mandell, 1984; 249- 252]. IV. UK - Register General’s So- cial Scale arată cum definește guver- nul britanic populația, prin prisma ocu- pației. 1. GRUPUL A: lucrători profesio- nalizați (professional workers), juriști, medici, oameni de știință, manageri importanți 2. GRUPUL B: proprietari de magazine, fermieri, profesori, funcțio- nari, muncitori (shopkeepers, farmers, teachers, white-collar workers) 3. GRUPUL c,: Muncitori calificați (skilled manual workers — high grade). De exemplu, maiștri în construcții, 95 CLIȘEU tâmplari, asistente medicale 4. GRUPUL C2: Muncitori cu calificare scăzută (skilled manual - low grade): electri- cieni, instalatori. 5. GRUPUL D: munci- tori semicalificați (semi-skilled ma- nual): șoferi de autobuze. 6. GRUPUL E: Muncitori necalificați (unskilled ma- nual): muncitori, barmani, portari. Cla- sele de mijloc sunt numite ABCb iar clasele muncitoare, C2DE. Ziarele generaliste (broad sheet) au cititori în special din ABCb iar tabloidele* „red-top“ (Sun - conservator; Mirror - laburist; Daily Star - conservator), C2DE. Structura clasei de mijloc se ba- zează pe conceptele de proprietate și capital privat, pe diferențe individuale de status, sănătate etc. Structura me- diului clasei muncitoare se bazează pe conceptul de comunitate sau identitate colectivă, pe absența capitalului privat [cf Phil Cohen, Subcultural conflict and working-class community, 1992]. In anii ’80, comunitățile tradiționale ale clasei muncitoare se află în declin, odată cu industria grea. Tabloide* mo- derate (Middle markets tabloids) sunt Daily Mail - conservator; Express - conservator. Tabloide* generaliste sunt Daily Telegraph - conservator; Guar- dian - laburist; Independent - laburist [cf Nick Lacey, 2002; 182-183]. —> (downscale) audience, (upscale) audience, loisirs (sociologia lor), psi- hodemografie, publicitate, vals, vals (II), publicuri, public țintă dass magazine pt (engl. am. magazin* de prestigiu) —> mass magazine clauză de conștiință deont, leg L Singurul stat unde C.C. este legife- rată (este inclusă în Statutul Jurnalis- tului*, capitol aparte în Codul Muncii) este Franța. C.C. poate fi invocată de către jurnalist* atunci când publicația își încetează apariția, când își schimbă în mod semnificativ orientarea politică sau atunci când se iau măsuri care pri- vesc redacția, fără ca membrii ei să fi fost consultați. Invocând C.C., jurna- listul* poate părăsi instituția, bucurân- du-se de toate drepturile salari ale (con- cedii, vechime) de care beneficia în vir- tutea contractului de muncă. II. în plan european, statutul C.C. este departe de a fi elucidat. La art. 14 al Rezoluției 1215 (1993) cu privire la etica jurna- listică (—► Anexe, A), se menționează: „[...] Trebuie întărite garanțiile libertă- ții de exprimare* a jurnaliștilor*, care sunt, în ultimă instanță, cei care trans- mit informația*. Pentru aceasta, trebu- ie găsite nuanțele juridice și elucidată natura C.C. și a secretului profesional cu referire la sursele confidențiale*, armonizând dispozițiile naționale, în vederea aplicării acestora în cadrul mai larg al spațiului democratic euro- pean [subl. n.f. —> jurnalist (I) climax ret (antonim - anticlimax*) Pen- tru Henri Morier [1961], este o gra- dație ascendentă - în frază/paragraf* sau de-a lungul întregului text. Poate fi echivalat cu punctul culminant sau cu chute*. —> discurs (IV), paragraf final, piramidă circulară clip TV (engl. am.) Fragment de film (știre*, publicitate* etc.) de circa un minut. clișeu ret I. Formulă uzată. Folosirea C. conduce invariabil la un text anost. C. este semnul nereceptării/neînțelege- rii realității, deci contribuie la subinfor- mare* și pseudoinformare*. C. este unul dintre semnele „gândirii de lemn“ CLUBUL PRESEI ECONOMICE DIN ROMÂNIA 96 [cf. Frangoise Thom, 1993]. II. Formu- lă fixă. Proverb. Slogan*. Etichetare* (labeling*). III. Imagine* film sau foto*. —> stereotip/stereotipie (II), la- beling (I), slogan, cuvânt cheie, cu- vânt capcană, George Orwell Clubul Presei Economice din Româ- nia OPM —* Convenția Organizațiilor de Media din România Clubul Român de Presă ip I. în con- formitate cu site*-ul acestei instituții a jurnaliștilor* români, C.R.P., o organi- zație non-guvemamentală, apolitică, are personalitate juridică din toamna anului 1998 (inițial, din luna februarie a anului 1997, funcționase ca departa- ment al Fundației E.L.I.T.A., înființate de Mihai Tatulici). Conducerea C.R.P. este asigurată de Consiliul de Onoare, organism colegial de dezbatere și deci- zie, alcătuit din membrii fondatori, re- prezentând Departamentul Proprietari- lor, Editorilor și Redactorilor și ai pre- sei locale. Conducerea executivă este asigurată de Comitetul Executiv, alcă- tuit din nouă membri ai Consiliului de Onoare. Până în noiembrie 2006, pre- ședintele C.R.P. a fost Cristian Tudor Popescu, redactor-șef al ziarului Ade- vărul, în prezent director al cotidianului Gândul, succedându-1 în această func- ție pe Dumitru Ținu*, fost director al Adevărului. Prin activitatea sa, C.R.P. își propune să participe activ la îmbu- nătățirea calitativă a presei românești și la crearea unui mediu de afaceri favo- rabil companiilor mass-media. C.R.P. este singura organizație de presă din România care a creat un cod deontolo- gic al ziaristului (afirmația trebuie însă nuanțată: Societatea Română de Radio- difuziune, Uniunea Ziariștilor din Ro- mânia, iată cel puțin două instituții de presă care au adoptat un cod deonto- logic) (—> Anexe (B)). Organigrama C.R.P. ar fi aceasta: Departamentul Editorilor are ca scop promovarea jur- nalismului de calitate*, prin acțiuni și proiecte specifice, destinate în principal (dar nu numai) redactorilor șefi. De- partamentul Proprietarilor își propune îmbunătățirea mediului de afaceri pen- tru presă, în special prin negocieri cu autoritățile și prin întâlniri specifice. Jurnaliștii se pot înscrie în Departa- mentul Redactorilor. Departamentul Editorilor avea următoarea componen- ță inițială: George Arion, director ge- neral - publicațiile Flacăra’, Lucian Avramescu, director general - AM Press', Sorin Barbu, director general adjunct - Curierul de Vâlcea’, Petre Mihai Băcanu, director executiv - Ro- mânia liberă’, Mihai Bocai, director - Cuget liber, Radu Bogdan, director ge- neral - Nine OClock Publications', Florin Brătescu, președinte - Antena 1; Anca Budinschi, director - Pro FM; Mirela Ciaușoiu, administrator - Dra- miral Group’, Eugenia Ciubancan, di- rector - Monitorul Oficial; Beatrice Comănescu, director - Societatea Ro- mână (SR) TV-TVR Cultural; Iulian Crețulescu, director executiv - Gardia- nul; Constantin Dumitru, director - Top Business; Dan Dumitru, redactor-șef - Prima TV; Bogdan Ficeac, redactor-șef - România Liberă; Jeana Gheorghiu, director - Societatea Română (SR) TV-TVR 2; Isabella Barbara Hurezan, director executiv - Invest Romania; Lucia Ivănescu, redactor-șef- Indepen- dent; Alexandru Marinescu, director - Mesagerul economic; Lucian Mân- 97 COCEA, N. D. druță, director - Publimedia; Mihail Mihailide, director - Viața medicală-, Roxana Niculescu Costei, redactor-șef -Radio Contact România', Cornel Nis- torescu, director General - Evenimen- tul Zilei', Sorin Oancea, director gene- ral -Antena 7; Marian Oprea, director - Lumea’, Adrian Pătrușcă, redactor-șef - Ziua', Valentin Păunescu, director general - Curierul Național', Sânziana Pop, director - Formula AS; Cristinel Popa, președinte - Radio Star; Cristian Tudor Popescu, redactor-șef- Gândul; Bogdan Popovici, redactor-șef - Invest Romania; Sorin Roșea Stănescu, pre- ședinte - Ziua; Andreea Roșea, redac- tor-șef - Capital; loan Mihai Roșea, director general - ROMPRES; Adrian Sârbu, director - Pro TV; Laurențiu Solomon, director general executiv - Telegraful de Prahova; Dragoș Șeu- leanu, director general - Radiodifuziu- nea Română; Octavian Știreanu, direc- tor general -Azi; Mihai Tatulici, direc- tor general - Privirea; Marius Tucă, director - Jurnalul Național; Dan Var- die, editor general - Autoshow; Mih- nea Vasiliu, director - Mediafax; nede- semnat - Cronica Română; nedesem- nat - Cuvântul. II. C.R.P. se declară a fi „o asociație profesională non-profit, neguvernamentală, apolitică, care pro- movează profesionalismul, valorile mo- rale ale jurnalismului și răspunderea socială a acestei profesiuni44, numărând circa 20 000 de ziariști. [Preambulul Codului Deontologic al Ziariștilor, mai, 1998]. „Obiectivele principale ale C.R.P. sunt îmbunătățirea calitativă și consolidarea morală a presei româ- nești. Proiectat inițial ca o organizație de elită, Clubul își propune, în prezent, să dobândească statutul de organism care să reprezinte interesele întregii co- munități jurnalistice din țara noastră44, în anul 1999, C.R.P. a fost primit ca membru al Asociației Mondiale a Zia- relor. Capitolul 2 al Statutului Asocia- ției C.R.P. formulează scopurile orga- nizației. „în vederea creșterii presti- giului public și consolidării autorității morale a presei românești, C.R.P. își propune următoarele: 2.1. Să defineas- că normele deontologice* ale profesiei de ziarist* și să adopte documente re- feritoare la respectarea acestora de către toți membrii săi. 2.2. Să devină principala instituție de reprezentare le- gitimă și autorizată a presei românești pe plan intern și internațional, pe baza prestigiului, audienței*, sferei de cu- prindere teritorială și profesională, au- torității și structurilor sale organizato- rice. 2.3. Să apere, prin modalități spe- cifice, interesele ziariștilor*, editorilor* și proprietarilor de presă în raport cu instituțiile statului de drept, cu mediul economic și de afaceri din țară și din străinătate [...]. 2.4. Să-și asume solu- ționarea, în interior, prin reglementări specifice, a tuturor cazurilor ce-i sunt semnalate sau prin autosesizare de în- călcare a normelor deontologice* ale profesiei de ziarist*. 2.5. Să ia atitu- dine publică promptă și fermă față de orice situație în care diferite instituții ale statului lezează, sub o formă sau alta, accesul neîngrădit la informație*, libertatea presei*, exercitarea profesiei de ziarist*44. Anexe (B), sindicatele jurnaliștilor români (II) CNN Cable News NetWork Cocea, N. D. (1880-1949) IST —> repor- taj (în România interbelică) (I), (V) COD 98 cod lingv, COM I. Pentru Oswald Du- crot [1972; 2], C. este „un ansamblu de semnale perceptibile, care permit avertizarea celuilalt în legătură cu fap- te pe care nu le poate percepe direct“. Codul rutier, limba sunt exemple de C. II. în viziunea lui Charles Morris (Signs, Language and Behavior, 1946), „un limbaj sau un C. înseamnă o plu- ralitate de semne care au o semnifica- ție* comună pentru un număr de inter- preți și care pot fi produse de aceștia. Semnificația semnelor limbajului tre- buie să rămână relativ constantă în di- ferite situații, iar semnele «trebuie să se constituie într-un sistem în care să se interconecteze și să se poată com- bina în anumite moduri, și nu în altele, pentru a genera o varietate de procese- semn». Un C. este, deci, alcătuit din unități (semnele) și structuri (regulile de combinare) și, în esență, constă în a asocia structuri de date sensibile cu structuri de semnificație*“ [cf. Denis McQuail, 1999; 31]. —» informație, te- oria informației, comunicare, comuni- care nonverbală, redundanță, explicit, frame, codare, decodare codare COM —> informație, redundanță cod deontologic deont (gr. deon - datorie) Norme ale eticii profesionale, liber asumate. Autoreglementare. C.D. clarifică/statuează din punct de vedere moral relația jurnalistului* cu sine, cu sursele* de informare, cu instituția sa, cu publicul*. Exceptând câteva norme etice a căror încălcare reprezintă toto- dată un delict de presă*, cum sunt inju- ria* și calomnia*, sancțiunile neres- pectării normelor etice sunt de ordin moral. Și relațiile publice*, și publicita- tea* au C.D. —* deontologie, etică, eti- că aplicată, informație, informație de interes public, informație confidențială, infoetică, adevăr, acuratețe, dezintere- sare, neutralitate, onestitate, fair-play, prezumție de nevinovăție, șantaj, sursă de informare, protejarea sursei, injurie, calomnie, defăimare, insultă, libertatea de informare, libertate de opinie, liber- tatea de comunicare, conflict de intere- se, drept la imagine, dreptul publicului de a ști, dreptul la informare, viața pri- vată, MARȘ, calitățile informării, binele public, interes public, provocare (insti- gare), instigare publică și apologia in- fracțiunii, informație falsă, ofensă și ul- traj, comentariu onest, drept la replică, dezmințire, rectificare, Anexe (B), (C) cod etic deont —> cod deontologic codul etic al publicitarilor publ, DEONT —> publicitate (III) Cod Etic Radio Authority (Marea Britanie) deont ficțiune (l) Code of Program Sponsorship publ, TV (engl. Codul programelor sponsori- zate) —* sponsorizare Codul deontologic al Asociației Te- leviziunilor Comerciale din Euro- pa DEONT —» publicitate virtuală Codul despre onestitate și viață pri- vată DEONT (engl. Broadcasting Stan- dards Commission) —> ficțiune (II) Codul internațional al practicilor lo- iale în publicitate leg concuren- ță loială coerență ret —> persuasiune (VI) colaborator permanent ip Persoană din afara redacției (expert, comentator etc.) care susține o rubrică permanentă. —> jurnalist, freelancer, syndicated co- lumnist Colegiul invizibil com —> Școala de la Palo Alto 99 COMENTARIU Colegiul presei clujene opm —> Con- venția Organizațiilor de Media din Ro- mânia Collier's pt, ist Magazin* american. —> Muckraking Era (tehnica) coloana a cincea prop, STRUCT MIL, PROP „Se referă la activi- tatea unor agenți străini [în primul rând, agenți de influență], care urmăresc sub- versiunea [prin campanii de zvonuri*]. Obiectivul ar putea fi scăderea mo- ralului populației [sădirea neîncrederii în clasa politică autohtonă și în media* autohtone, mai ales în ceea ce privește moralitatea/bunele lor intenții/compe- tența acestora], întreruperea activităților politice, economice, sociale normale. Acești agenți urmăresc să promoveze dezordinea socială, toate aceste acțiuni fiind realizate în interesul statului pe care ei îl reprezintă44 [cf. Robert Cole {ed.), 1998; 218]. —* propagandă stra- tegică, zvon, dezinformare Colombani, Jean-Marie {n. 1948) Jur- nalist. începând din anul 1994 până în prezent, este director executiv al ziaru- lui Le Monde*. Este licențiat în drept și absolvent al Institut d'Etudes Poli- tiques din Paris și diplomat în drept pu- blic. —> Le Monde colonizare soc Elemente culturale (este vorba în acest context despre cultura de masă*), care sunt transplantate în alte contexte culturale. Din perspectiva axiologiei, C. se referă la imitație, adaptare, influență* în relații variabile cu evoluțiile modei*. Publicitatea*, ca formă de comunicare* socială și drept una dintre modalitățile de exprimare ale culturii de masă*, oferă exemple clare de C.: clișeul tinereții, al vedetei, al femeii - obiect erotic etc. - folosite cu un singur scop: stimularea vânzării. —> cultură de masă, industrii culturale, imperialism cultural, influență, modă Columbia Broadcasting System (CBS) MEDIA {engl. am.) înființată în anul 1927, a fost, mai întâi, rețea* de radio* (cu acoperire națională în SUA), apoi și rețea de televiziune*. —> radio (I), concentrare column jurn op {engl. am. coloană) editorial, editorial page, syndicated columnist column editorial jurn op {engl. am. coloana editorial) —> editorial (I) columnist jurn op, ip {engl. am. autorul unui column) —> syndicated columnist Comănescu, Beatrice Jurnalist. Clu- bul Român de Presă (I) (mișcare) combinată film, tv {engl. am. combined move) Se mișcă și came- ra, și persoana filmată. comentariu jurn inf, jurn op I. în jur- nalismul de informare, eclairage*. II. în interpretative reporting*, un- ghiul de abordare* conduce la un C. nu atât al autorului, cât impus de infor- mația* prezentată. Nu este text de sine- stătător. C. devine sinonim cu explica- ția (de exemplu, „Care este semnifica- ția devalorizării monedei naționale?^) III. C. este diferența specifică a jurna- lismului de opinie*. C. este aici sino- nim cu interpretarea autorului. în ab- sența ei, editorialul*, cronica*, recen- zia* și celelalte specii ale jurnalismului de opinie* nu ar exista. IV. Text de sine stătător aparținând jurnalismului de opinie*, semnat de un specialist în domeniu sau de un jurnalist* speciali- zat. Se distinge de cronică* prin aceea că problema abordată depășește rea- litatea imediată, pentru că atinge un COMENTARIU ONEST 100 nivel de generalizare mai înalt și deoa- rece contribuția personală a autorului este mai accentuată. —► editorial, cro- nică, recenzie (I), analiză (III), eclai- rage, acuratețe, interpretative report- ing, jurnalism de opinie comentariu onest leg, deont (engl. fair comment) Prin definiție, comenta- riul* este același lucru cu exprimarea opiniei*. Prin prisma legislației (ameri- cane) însă, comentariul (critic) neonest poate deveni calomnie*. De notat însă că în contextul legislativ nord-ameri- can forța Amendamentului 1 (—> Ane- xe (A)) inhibă în genere atacarea unei opinii critice în justiție, invocându-se calomnia*. Comentariul lui Wayne Overbeck [2000; 122-123] este acesta: „C.O. [engl. fair comment defense] apără exprimarea opiniei* în legătură cu prestația publică a unor persoane, cum sunt acelea din show-business și politi- cienii, acestea plasându-se de bună voie în atenția publicului*. Tribunalele au re- cunoscut de mult timp că a comenta prestația figurilor publice este o funcție legitimă a presei care ar trebui apărată, chiar dacă, uneori, acest lucru înseam- nă scuzarea defăimării*. Este apărată chiar și exprimarea ostilă, cu două con- diții: exprimarea să se bazeze pe fapte corecte și care se caracterizează prin acuratețe*, și trebuie să fie criticată prestația publică, nu viața privată* a persoanei. Tendința este însă să se re- nunțe la cea de-a doua condiție. [în plus, autorul citează această rezoluție a Curții Supreme de Justiție - US Supreme Courtf. Conform Primului Amendament, nu există idee falsă. Oricât de perni- cioasă ar putea să pară o opinie*, co- rectarea ei nu depinde de jurați, ci de competiția cu alte ideF. Cu toate aces- tea, deformarea intenționată a faptelor, pentru ca apoi acestea să fie comentate negativ, precum și citarea incorectă (ur- mărindu-se același scop) sunt conside- rate rea-voință (engl. actual malice), și deci acuzația de calomnie* poate deve- ni întemeiată. —> libertate de opinie, li- bertatea presei, critică, acuratețe, drept la imagine, jurnalism de opinie, edito- rial (I), cod deontologic, jurnalism de calitate, jurnalism civic, argumentum ad hominem, defăimare, calomnie comic ret —* ironie (V) comic books CM (engl. am.) Reviste de format mic, înregistrând un mare suc- ces la începutul secolului XX în SUA, care pun în scenă o serie întreagă de supereroi (de exemplu Superman, Bat- man) [cf. Michele Martin, 1991; 284]. —> bandă desenată, cultură de masă comics MEDIA —> bandă desenată, foi- leton (II) comic strips CM (engl. am.) Bandă de- senată* care apare la începutul seco- lului XX în cotidienele americane. —> bandă desenată, cultură de masă Comisia Europeană polit, leg —* ME- DIA (MEDIA 2) Comisia Libertății Presei tp (engl. am.) —* responsabilitatea socială a presei (I) Comisia Meese cm, soc (engl. am.) —> (patru teorii ale) violenței (II) Comisia Sykes radio, ist (engl.) ra- dio (I) Comitetul Interministerial pentru Audiovizual în afara Franței polit (fr. Le Comite Interministeriel potir LAction Audiovisuelle exterieure ă la France - CAEF) Radio France In- ternationale (I) 101 COMPTE RENDU Comitetul de Radiodifuziune și Te- leviziune MEDIA radio (II) Comitetul de Stat al Radioteleviziu- nii Române media —* radio (II) commentary (editorial roundup) JURN INF, AP (engl. am. comentariu/bi- lanț editorial*) Tip de știre* pe care îl realizează Associated Press*. —► știre (VI) commercial rp, publ (engl. am.) „L Mesaj a cărui difuzare la radio* sau la televiziune* este plătită. II. Parte în publicity* care conține numele măr- cii *“ [cf. Richard Weiner, 1996]. —* in- tegrated commercial, publicitate (integrated) commercial rp, publ (engl. am.) Mesaj despre mai multe produse ale aceleiași firme. —> com- mercial Commission Naționale Paritaire de l'Emploi des Journalistes leg (fr. Convenția Națională Paritară a Anga- jării Jurnaliștilor) Comisie înființată în conformitate cu Convenția Colectivă Națională a Organismelor de Formare din 10 iunie 1988, art. 18. Comisia este formată din doi reprezentanți ai fiecărei organizații sindicale semnatare și dintr-un număr egal de angajatori. —► Institut Universitaire de Technolo- gie - Bordeaux, Institut Universitaire de Technologie - Tours, Centre Uni- versitaire d'Enseignement du Journa- lisme - Strasbourg, Ecole de Journa- lisme et de Communication - Marsilia, Ecole Superieure de Joumalisme - Lille, Ecole de Joumalisme - Toulouse, CELSA-Paris-IV-Sorbonne, Institut de la Communication et des Mediaș - Gre- noble 3 Committee of American Marketing Association publ —> publicitate (I) Committee on Public Information PROP —> George Creel community relations rp (engl. am.) Una dintre cele 14 activități ale relații- lor publice* definite de Public Rela- tions Society of America *. Comunica- rea relațiilor publice* în chestiunile care privesc comunitatea (de exemplu, Comunicarea Primăriei). Foarte apro- piată de Public Affairs*. De partea cea- laltă, acoperirea jurnalistică* reprezin- tă o zonă tematică ce poate fi încadrată atât în sfera jurnalismului de serviciu*, cât și în aceea a jurnalismului civic*. —► relații publice, Public Affairs, co- municat de presă, jurnalism civic, jur- nalism de serviciu competență de comunicare lingv, COM Concept creat și pus în circulație de sociolingvistică*, în ocurență, de sociolingvistul american Dell Hymes. C.C. reprezintă „capacitatea indivizilor de a acționa concret prin intermediul limbii într-o comunitate lingvistică. Prin C.C. se exprimă sistemele de ce- rințe și reglementări sociale care gu- vernează comportamentul social-co- municativ“ [cf. Liliana lonescu-Ruxăn- doiu et al., 1975, 280]. —> analiza ac- telor de limbaj, analiza discursului, sociolingvistică competență enciclopedică red —> trame, naratologie (VI) complement d'information jurn inf, AFP (fr. completare cu informație) Tip de știre* pe care îl realizează AFP*. —* știre (VI) compoziția imaginii cm —> semiotica imaginii compoziție jurn inf —> calitățile știrii compte rendu red, pt (fr. ad litteram dare de seamă) Corespondentul în pre- COMPUTER NETWORKS sa tipărită franceză pentru relatare*. —> relatare computer networks com, media —> Internet COMSAT MEDIA Abreviere pentru Com- munications Satellite Corporation. comunicare com I. Este unul dintre conceptele care beneficiază de o infini- tate de definiții, mai întâi pentru că o activitate, în oricare domeniu al vieții/ activității sociale se realizează comuni- când. De exemplu, în psihosociologie sau în sociologie, C. I. Hovland, I. I. Janis și H. H. Kelley definesc C. ast- fel: „un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli (de obicei verbali), cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi (audito- riul)". în teoria informației*, pentru Ch. Shannon și W. Weaver, C. constă în „toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit", de unde re- zultă că sunt incluse aici, alături de co- municarea verbală (prin cuvinte care denumesc/definesc concepte/noțiuni), și muzica, artele plastice, comunicarea vizuală (fotografie*, film, televiziune* etc.), teatrul, baletul etc. Pentru D. Dance, C. este „1. Procesul de trans- mitere sau de receptare 2. O problemă de intenționalitate în transmiterea și re- ceptarea mesajului 3. Efectul sau cauza unei mulțimi de relații sociale și struc- turi intenționale 4. Un proces linear, circular sau interactiv 5. O sursă de or- dine și coeziune sau cauză a schimbă- rii, fragmentării și conflictului 6, O ale- gere între două variante: a. perspectiva activă - încercăm să-i influențăm pe alții sau situația în care ne aflăm sau b. viziunea reactivă - acceptăm influ- ența*, ne adaptăm la împrejurări" ___________________________________102 [apud Valentina Marinescu, 2003; 8- 9]. II. în locul oricărei definiții, inevi- tabil parțială, iată descrierea societății contemporane cucerită de C. realizată de Lucien Sfez [1991; 3-6]: „Niciodată în istoria lumii nu s-a vorbit atâta despre C. Aceasta pare că rezolvă toate problemele: fericirea, egalitatea, dezvoltarea indivizilor și a grupurilor. C. invadează toate câmpurile. în între- prindere, în sectoarele relațiilor umane ea devine permanentă. Dacă întreprin- derea sau marketingul* se ocupau oda- tă de produs, astăzi ele lucrează pentru imaginea firmei. în mediile politice care nu mizează decât pe marketingul politic* și pe imaginea de marcă* și care gândesc că o linie politică fără ecou în sondaje* nu este înțeleasă. în presă, unde rubricile comunicare înflo- resc. în audiovizual. în publicitate*, care se intitulează «întreprindere de comunicare». în industria cărții. în sfera religioasă. în psihoterapie, care se vrea «comunicațională». în știința organizațiilor și a deciziei. în științele exacte. în inteligența artificială a infor- maticii sau a științelor cognitive. [...] Toate tehnologiile de avangardă, de la biotehnologii la inteligență artificială, de la audiovizual la marketing* și la publicitate*, se ancorează într-un prin- cipiu unic: C. între om și natură (bio- tehnologia), între oameni în societate (audiovizualul și publicitatea*), între om și dublul său (inteligența artificială). C. care prezidează convivialitatea, pro- ximitatea sau chiar prietenia cu com- puterul". III. Denis McQuail (și Sven Windahl) [2001; 11-12] enumeră o serie de accepțiuni ale termenului C., fără a avea intenția să le epuizeze. 103 COMUNICARE INTEGRATĂ ÎN MARKETING 1. „Transmiterea informațiilor*, a idei- lor și atitudinilor sau emoțiilor de la o persoană la alta sau de la un grup la altul, în mod esențial, prin intermediul simbolurilor.44 2. „In sensul cel mai general, C. are loc ori de câte ori un sistem (sursa) influențează alt sistem (destinatarul) prin utilizarea diverselor simboluri* transmise prin canalul care leagă cele două sisteme.44 3. „C. poate fi definită ca interacțiune socială prin intermediul mesajelor*44. —(funcțiile) comunicării, știința comunicării, comu- nicare interpersonală, empatie, conver- sație, comunicare nonverbală, influ- ență (III), marketing, Modelul ABX, Modelul circular al lui Osgood și Schramm, Modelul elicoidal al lui Dance, Modelul lui Gerbner, Modelul lui Maletzke, teoria informației, semi- otică comunicare de criză rp Piatra de în- cercare a relațiilor publice*. Teoretici- enii comunicării consideră că gestiona- rea (și depășirea) unei crize* înseamnă gestionarea comunicării (interne* și externe*), criza* fiind un eveniment de ruptură care, pe de o parte, impune in- tensificarea comunicării interne*, iar pe de altă parte, comunicarea cu presa, întrucât pentru jurnalist* criza* este un eveniment* în care calitățile știrii* - în principal conflictul - sunt din plin re- prezentate, este foarte important pentru instituția aflată în criză* ca informa- țiile* pe care el le primește să fie com- plete, cât mai clare, mai exacte. Lipsa transparenței nu poate decât să favori- zeze nașterea și mediatizarea zvonuri- lor*, a informațiilor* false, derapajul mediatic* fiind în aceste condiții de neevitat, de unde, diminuarea credibili- tății sau prestigiului întreprinderii, deci diminuarea capitalului imagine*. C.C. presupune, deci, două planuri de ac- țiune: a. comunicarea prin care aspec- tele operaționale ale rezolvării crizei* sunt coordonate b. menținerea capita- lului imagine*. —> criză, relații publice (III), (reactive) public relations comunicare evenimențială rp, publ I. Exploatarea evenimentelor* deja existente în viața întreprinderii (aniver- sări, inaugurări etc.) II. Crearea eveni- mentelor (—* pseudoeveniment): târ- guri, expoziții, mecenat*, sponsoriza- re*, emisiuni de radio*, de televizi- une*, concerte, evenimente sportive etc. —> relații publice (III), publicity comunicare externă rp —► relații pu- blice (III) comunicare fatică lingv, com —> funcție fatică comunicare de informații false leg Una dintre infracțiunile contra siguran- ței statului*, conform art. 168, indice 1, din CP românesc. „Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de știri*, date sau informații false*, ori de documente falsificate, dacă fapta este de natură să aducă atingere siguranței statului* sau relațiilor internaționale ale României, se pedepsește cu închi- soare de la 1 la 5 ani44 [apud Carmen Monica Cercelescu, 2002; 203]. —> in- formație falsă, ofensă adusă autorității, infracțiuni contra siguranței statului comunicare instituțională rp (sino- nim - relații publice*) —► agenție de relații publice, comunicare (în RP), relații publice (IV), declarație de presă comunicare integrată în marketing MK, PUBL „Este un concept de planifi- care a comunicării în marketing*, care COMUNICARE INTERNĂ 104 recunoaște valoarea adăugată a unui plan cuprinzător, evaluează rolurile strategice ale unei varietăți de ramuri ale comunicării* și combină aceste ra- muri pentru a asigura claritate, consis- tență, și impact maxim în comerciali- zare44 [cf J. Thomas Russel et al., 2002; 104]. —► marketing, marcă, ca- pitalul mărcii, poziționarea mărcii comunicare internă rp —> relații pu- blice (III), comunicare de criză, presă de întreprindere, newsletter comunicare interpersonală lingv Cari W. Downs [et al., 1980; 8] por- nește de la premisa că într-un interviu* „[...] comunicarea este reciprocă. Nici unul dintre interlocutori nu are contro- lul exclusiv asupra comportamentului de comunicare al celuilalt, și unul din ei poate alege să blocheze comunica- rea *“. De aceea, comunicarea* în am- bele sensuri este mai eficientă decât comunicarea* într-un singur sens. „Una din condițiile pentru a fi un bun intervievator este capacitatea de a con- trola interacțiunea, astfel ca scopul in- terviului* să fie atins44 [cf. Cari W. Downs et al., 1980; 11]. —> conversa- ție, interviu (I), întrevedere, (funcțiile) comunicării, funcție fatică, conversa- ție, sociolingvistică, proxemică, kine- zică comunicare intrapersonală com Co- municarea individului cu sine. comunicare de masă media, soc Pen- tru Janowitz (1968), „C.M. cuprinde instituțiile și tehnicile prin care grupuri specializate folosesc mijloace tehnice (presă, radio*, filme etc.) pentru a transmite un conținut simbolic către audiențe* numeroase, eterogene și puternic dispersate/4 [apud Denis McQuail et al., 2001; 13]. De subliniat că fenomenul sau realitatea C.M. face obiectul cercetărilor diverse, fiind avansată o serie întreagă de modele, dintre care le enumerăm pe următoa- rele: formula lui Lasswell* (—> analiză de conținut), teoria informației*, mo- delul circular al lui Osgood și Schramm*, modelul elicoidal al lui Dance*, modelul lui Gerbner*, mode- lul ABX*, modelul lui Maletzke*, mo- delul ritual al comunicării*, modelele stimul-răspuns*, modelul two-step- flow*. —> mass-media, cultură de masă, cultură mozaic, industrii cultu- rale, influență, two-step-flow, funcții, imperialism cultural, Școala Critică de la Frankfurt comunicare în dublu sens rp —► Ed- ward L. Bernays comunicare nonverbală com Numită și limbaj al trupului (body language). Dincolo de lingvistică (sau în afara ei), cercetările vizând C.N. disting urmă- toarele coduri* în care ea se manifestă: proximitate (proxemică*); orientare (cum ne așezăm față de ceilalți); mișcări ale capului, expresie facială, gestică (kinezică*), mișcarea ochilor. Prin C.N. (importantă în televiziune*) se exprimă atracția/respingerea, agresi- unea, supunerea, teama, bucuria etc. paralingvistică, cod, comunicare, kinezică, proxemică, conversație, te- leviziune comunicare politică com, soc „Mult timp, C.P. a fost redusă la comunica- rea electorală și la marketingul poli- tic*, fiind echivalentă cu un ansamblu de tehnici și de strategii de comunica- re* și persuasiune*, evaluată în special din perspectiva comunicării televizate. 105 CONCENTRARE în ultimul deceniu însă, s-a dezvoltat o întreagă literatură care a extins consi- derabil aria de investigare a C.P. Nu- meroase lucrări al căror titlu conține conceptul C.P. tratează, în fapt, o te- matică generală, precum: relația dintre mediatizare, politică și globalizare*; media* și sistemul democratic; relația dintre politică, spațiul public* și Inter- net*; «americanizarea media*»; reto- rica* jurnalismului politic; etică* și publicitate*politică; relația dintre ac- țiunea politică, comunicare* și repre- zentare politică; politică și marke- ting*; influența mediatizării asupra op- țiunii de vot“ [cf Camelia Beciu, 2002; 9]. Așadar, pentru autoare, din pers- pectiva analizei discursului* aplicată asupra C.P., aceasta „reprezintă «un teritoriu» simbolic* în care actorii po- litici negociază construcția agendei* publice, conferind vizibilitate unor proiecte care vizează comunitățile, gru- purile sociale și societatea în ansam- blu“ [cf Camelia Beciu, 2002; 16]. —► spațiu public, marketing politic, ana- liză de conținut, analiza discursului (II), polemică, ecologie politică, propagan- dă, televiziune comunicare de recrutare rp -* relații publice (III) comunicare în RP rp (engl. am. Com- munication) Una din cele 14 activități ale relațiilor publice* definite de Pub- lic Relations Society of America*. C. în R.P. înglobează toate modalitățile prin care o instituție își transmite me- sajele spre media* - și prin interme- diul lor, spre public [cf. Doug Newson, Judy Vanslyke Turk in Shirley Biaggi, 1993]. —* relații publice, comunicare instituțională, newsletter, comunicat de presă, conferință de presă, briefing session comunicat de presă rp C.P. poate să conțină o reacție*, o dezmințire*, un balon de încercare*. Poate fi parte în publicity*, în community relations*. Singura deosebire (destul de vagă) față de declarația de presă* constă în aceea că, invariabil, C.P. apare din inițiativa sursei* - a instituției. —> birou de pre- să, declarație de presă, sursă de in- formare, comunicare (în RP), dezmin- țire comunitate virtuală globală soc, MEDIA —> Internet concentrare media I. Proces economic și financiar ce caracterizează o piață, tinzând la reducerea numărului de uni- tăți. C. se realizează prin dispariție, fu- ziune sau absorbție. Conduce la domi- narea de către câteva unități (oligo- poles) sau a uneia singure (monopol) și la constituirea grupurilor (trusturilor) - în ocurență, media*. Din perspectiva principiului constituțional al unui stat de drept, fenomenul C. ridică proble- me delicate în ceea ce privește plura- lismul exprimării. 1. C. orizontală este aceea care se situează la același nivel de activitate sau care se referă la produsele de același tip ori similare. 2. C verticală (integrare) din amonte (materie primă) în aval (distribuire). 3. Diversificarea/combinarea celor două. 4. Conglomeratul unește activități fără legătură între ele. 5. C. în mass-me- dia*. Lanț de ziare* și grupuri de pre- să, respectiv, rețele de televiziune și ra- dio, inclusiv de televiziune prin cablu; agenție*/lan{ de ziare și magazine*/ editură/papetărie/mesagerie/radio*/tele- viziune* (de exemplu, Havas în Fran- CONCENTRARE EDITORIALĂ 106 ța), j. J. Van Cuilenburg [1998; 267- 268] distinge analitic trei planuri în care se realizează C.: C. redacțională, C. public ului și C editorială (—* edi- tor). „C. redacțională semnifică proce- sul de reducere a numărului de publi- cații care, dispunând de o redacție pro- prie, au un profil distinct. C. publicu- lui* se referă la cu totul altceva: prefe- rința marelui public* pentru unele pu- blicații (care își măresc mereu tirajul*), în dauna celorlalte publicații (al căror tiraj* scade). In fine, numărul editori- lor* de ziare* este el însuși în scădere, editorii* devenind din ce în ce mai de- pendenți de alte interese economice (C. editorială^. —+ rețea, publicitate (II), industrii culturale, difuziune, im- perialism cultural, Entertainment and Sports Programming Network (ESPN), postmodernism (I), globalizare, gloca- lizare concentrare editorială media con- centrare (V) concentrare orizontală media con- centrare (I) concentrare a publicului media —> concentrare (V) concentrare redacțională media —> concentrare (V) concentrare verticală media con- centrare (II) concurență loială leg în publicitatea comparativă* se realizează, în special, prin evitarea calomniei*. Codul Inter- național al Practicilor Loiale în Publi- citate, adoptat de Camera de Comerț Internațional în anul 1973, precizează că publicitatea* trebuie să respecte principiile C.L., să nu-i inducă în eroa- re pe consumatori* [cf Guy Durandin, 1982; 118]. —* publicitate (IV), publici- tate comparativă, publicitate interzisă, consumator, (protejarea) consumato- rului (I) condiționare soc, prop influență (III) (la) Conference des Chefs d’Etat et de Gouvernements ayant ie Fran- gais en partage poLrr (fi-. Conferința Șefilor de Stat și de Guvern care au m comun limba franceză) —> francofonie (la) Conference Ministerielie de ia Francophonie polit —> francofonie (le Haut) Conseil de la Francopho- nie POLIT —► francofonie Conferința Agențiilor Aliate ist —* Rador (1) conferință de presă rp Modalitate de comunicare cu media* și prin interme- diul lor către public(uri)* a unei insti- tuții, a unui funcționar public sau a unei personalități (relații publice*). CJP. sunt de două feluri. 1. C.P. dirijate. Jurnaliștii* încep cu o declarație, după care, de regulă, formulează întrebări legate de tema declarației. 2. C-P. li- bere, în care întrebările sunt pe diferite teme. „Candidații, oficialii și alți oa- meni și instituțiile de orice fel organi- zează C.P. pentru unul sau pentru toate motivele care urmează: sunt obligați să facă informația* publică; vor să trans- mită un mesaj cât mai multor oameni posibil; le-ar plăcea să fie văzuți pe pagina întâi* (a ziarelor) sau la televi- ziune*. [...] Cei care organizează C.P. știu dinainte ceea ce au de spus și nu spun mai mult. în genere, ei controlea- ză conferința44 [cf Douglas A. Ander- son eî al., 1986; 72]. 3. Din partea jur- nalistului* se cer îndeplinite următoa- rele sarcini: a. Predocumentarea* b. Pe baza ei se poate anticipa conținutul mesajului celor care organizează C.P., 107 CONFLICT DE INTERESE deci pot fi pregătite diferite întrebări c. Pentru jurnalist*, C.P. este chiar do- cumentarea*. Așadar, acesta va ascul- ta, va observa etc. 4. Regulile decu- pării evenimentului* rămân perfect va- labile. Dacă mesajul organizatorului C.P. este sărac, nesemnificativ, nimeni nu obligă instituția de presă să consi- dere acea C.P. o știre*. 5. Ierarhizarea corectă a informației*, acuratețea* tex- tului sunt calități valabile, indiferent de erorile, zvonurile*, baloanele de încer- care* etc. lansate de organizatorii C.P. 6. Cel mai la îndemână tip de text jur- nalistic pornind de la C.P. îl reprezintă punctele principale*. —► acoperire (jur- nalistică), birou de presă, comunicare (în RP), declarație de presă, (on) back- ground, relații publice, briefing session conferință de presă dirijată rp —> conferință de presă (!) conferință de presă liberă rp —► con- ferință de presă (II) confidențialitatea sursei deont, jurn INF Uneori, se procedează ca în justiție. Jack Anderson, columnist*, afirmă: „Vom acorda imunitate unei surse* foarte bune, câtă vreme informația* pe care ne-o oferă este mai bună decât ce știm noi“ [apud Bruce M. Swain, 1978; 48]. în Associated Press Managing Editors* Code of Ethics, se specifică: „Sursele* ar trebui să fie dezvăluite, dacă nu există un motiv clar să nu fie. Când este nevoie să fie apărată C. unei surse*, motivul ar trebui explicat“. —> cod deontologic, acoperire (jurna- listică), sursă de informare, (on) back- ground, context de profunzime (on deep background), off the record, pro- tejarea sursei (III), (IV), delict de presă (III), Anexe (B) confirmatio ret discurs (IV) conflict SOC —> (calitățile) știrii conflict de interese deont Piatră un- ghiulară a eticii profesionale nu numai în jurnalism, ci în toate domeniile vieții socio-profesionale (—> etică aplicată). I. Neevitarea C.I. periclitează onesti- tatea* (fair-play*), neutralitatea*, pune sub semnul întrebării calitățile infor- mării*. „C.I. ale reporterilor* pot fi cele mai insidioase obstacole în calea adevărului* textelor. In timp ce lucrea- ză la un text, un reporter* poate fi in- fluențat în moduri pe care nici cititorii, nici editorii* nu le bănuiesc: filozofii personale, joburi suplimentare (în spe- cial relații publice*, publicitate*, insti- tuții concurente, orice instituție care ar putea periclita acuratețea* ziarului* sau faima de expert, intimitatea cu sursele* de informare, loialități datorate colabo- rării la textele trecute“ [cf Bruce M. Swain, 1978; 3]. II. MANAGERUL Rela- țiile lui personale, opțiunile, idiosin- craziile sale. Viața lui socială în comu- nitate. James Straig spune: „Ca să fii reporter*, ar fi mai bine să știi cine sunt prietenii boss-ului tău“ [cf Bruce M. Swain, 1978; 40]. III. PRESIUNEA PUBLICITĂȚII* poate de asemenea in- fluența selecționarea și tratarea știri- lor*. IV. SOLUȚII Este simplu să enun- țăm relația profesională ideală. Jurna- listul* și sursa* lui de informare slu- jesc în egală măsură, simultan, dreptul publicului* de a se informa imediat în legătură cu ceea ce-1 interesează. în realitate însă, raporturile dintre cei doi protagoniști sunt, în același timp, inter- personale și instituționale. Pe de o par- te, de multe ori, interesele celor două instituții (instituția de presă și aceea pe CONFLICT DE INTERESE care o reprezintă sursa* de informare) sunt defazate sau contrare. Pe de altă parte, relațiile interpersonale care se stabilesc de-a lungul timpului pot de- via informația*. Posibilitățile de rezol- vare a acestor disfuncții potențiale sunt următoarele: 1. în interesul ziarului*, dar și în interesul jurnalistului* care, după o vreme, riscă să se rutineze, să nu mai sesizeze cu aceeași acuitate calitățile știrii*, sarcinile de lucru se schimbă (după ce a petrecut o vreme la poliție, trece la justiție, apoi la învăță- mânt, apoi la problematica socială etc.). Astfel, în primul rând, experiența sa profesională se îmbogățește. Se famili- arizează cu mai multe domenii, cu- noaște oameni diferiți; treptat, va avea posibilitatea să perceapă realitatea în complexitatea și diversitatea ei. 2. Jur- nalistul* își înnoiește mereu sursele*. 3. Respectarea cu strictețe a regulii în- crucișării surselor* are două consecin- țe: a. Jurnalistul* „va evita fatalitatea informației* artificiale instituționale prin anchete* aprofundate, prin repor- taje* care regăsesc pe teren realitatea și de asemenea, prin verificare44 [cf. Di- dier Husson et al., 1991; 26] b» Insti- tuția-sursa* este sub o presiune con- stantă. Ceea ce ar putea atrage îmbună- tățirea informației* pe care o transmite. Tot Didier Husson [et al., 1991; 22] consideră că „relația subînțeleasă din- tre jurnalist* și purtătorul de cuvânt* este aceea dintre pisică și șoarece. Un jurnalist* se poate compromite prin absența spiritului critic. El poate trece drept un purtător de cuvânt* oficios, care știe toate secretele, dar care nu le spune44. Această situație este doar o fațetă a C.I., în care jurnalistul* s-ar 108 putea lăsa prins. Trebuie subliniat în acest punct că, dincolo de relația speci- fică jumalist*-sursă* comandată de evoluția realității, principiul conducător este evitarea C.I., comandament pre- zent în toate codurile deontologice*, c. La bază stă independența financiară a instituției de presă: față de surse* (față de instituțiile din care provin ele), de unde rezultă că, de regulă, acoperi- rea jurnalistică* a evenimentelor* se realizează pe cheltuiala instituției de presă, și față de publicitate*, de unde rezultă clar distincția dintre spațiul re- dacțional* și spațiul publicitar*. Până la principiul integrator, față de posibili- tatea realizării căruia toți teoreticienii sunt sceptici, și anume: imposibilitatea influențării politicii redacționale* sub presiunea intereselor firmelor care cumpără spațiu publicitar*. Pe scurt, acestui comandament i se supune în- treaga echipă, în frunte cu managerul și cu patronul, d. In același plan se si- tuează individul, adică jurnalistul* care nu primește nici un fel de cadouri, atenții, favoruri din partea surselor*. Experiența atrage însă după sine ri- goarea. e. Jurnalistul* nu poate primi alte servicii, dacă acest fapt riscă să-i perturbe independența. In acest con- text, relațiile publice* ies din orice dis- cuție. f. Activitatea social-obștească a jurnalistului* până la patron de aseme- nea nu trebuie să-i pună la îndoială libertatea-independența-neutralitatea. g. Investițiile personale trebuie în așa fel făcute, încât libertatea de mișcare să nu fie afectată în nici un fel. „In anul 1975, Stephen Castner, reporter de investigare* la Milwaukee Journal, a cumpărat acțiuni la o companie des- 109 CONFLICT DE INTERESE pre care a scris în ziar. Asta l-a costat slujba. Editorul* Richard Leonard a argumentat: «Nu a făcut nimic ilegal, nici nu am simțit că a folosit vreo in- formație* părtinitoare. Totuși, stan- dardele de obiectivitate* ale ziarului* cer ca reporterii* să evite orice situație care ar putea face publicul să creadă că se află într-un conflict de interese»" [cf. Bruce M. Swain, 1978; 10-11]. h. Această presiune se exercită și de jos în sus. „49 de jurnaliști de la Star and Tribune din Minneapolis au sem- nat un anunț plătit [în ziarul la care lu- crau], pentru că proprietarul ziarului* devenise președintele Camerei de Co- merț. «Ca jurnaliști*, responsabilita- tea noastră este să fim nepasionați și corecți în acoperirea* afacerilor pu- blice*. Rolul nostru este să spunem despre ele, nu să participăm la ele. Pentru a preveni fie și aparența unui asemenea conflict de interese, consi- derăm că managementul ziarului* ar trebui să evite să prezideze fapte din domeniul public și economic»" [apud Curtis D. MacDougall, 1982; 78]. i. Alte „detalii“: pentru a evita orice C.L, instituția de presă suportă chel- tuielile (costul biletelor) pentru titularii rubricilor de sport, pentru cronicarii dramatici etc.; titularii rubricilor de modă predau eșantioanele promoțio- nale ziarului*; recenzenții donează vo- lumele primite cu dedicație bibliotecii ziarului*. In concluzie: respectarea principiului evitării C.L ca sistem etic din partea media* este o modalitate de a pune în practică principiul fun- damental al separării puterilor în stat. în acest context, se inserează bine cu- noscutele reguli: jurnalistul* nu se substituie puterilor statului; nu se sub- stituie poliției (nu este informatorul po- liției; respectă eventualul embargo* pe care îl solicită poliția); nu se substituie justiției; optează în momentul în care justiția îi cere informații* (-^ prote- jarea sursei); nu se substituie executi- vului, dar îl controlează (~+ funcție de supraveghere); nu se substituie legis- lativului, dar poate fi un partener de dialog/dezbatere în zona atât de im- portantă a jurnalismului de opinie*. V. CODURILE ETICE reglementează în detaliu modalitățile de evitare a CI. Iată câteva extrase din Codul Editorial al ziarului britanic The Guardian. .„The Guardian ține la reputația sa de inde- pendență și integritate. Evident, jurna- liștii* au viețile lor, hobby-urile, con- vingerile și credințele lor în afara mun- cii la ziar. Nici una din îndrumările care urmează nu are intenția să le restrângă. Dacă se intenționează să se realizeze interese personale, acest luciu nu tre- buie să intre în conflict cu viața ziaru- lui, într-un mod care ar compromite in- tegritatea lui editorială sau care ar ate- nua transparența Ia care cititorii noștri se așteaptă. Codul arc intenția să sc aplice la toate interesele din afara zia- rului care, dacă ar fi nedeclarate și ar deveni cunoscute, ar putea mc? ca un cititor atent să pună sub semnul mtre- bării valoarea contribuției unui jurna- list* implicat. Acestea sunt îndrumări/ sugestii, nu reguli rigide. [...] Jurnaliș- tii* trebuie să fie atenți la posibilitatea ca activitățile lor extraprofesionale (fiind aici incluse servicii publice sau activități în instituții, companii sau par- tide) să poată fi percepute ca având o influență - sau că intră în conflict - cu CONGLOMERAT 110 integritatea jurnalismului pe care îl practicăm. Membrii echipei trebuie să fie transparenți în legătură cu orice in- terese personale, filozofice sau finan- ciare extraprofesionale, care ar putea intra în conflict cu prestația lor profe- sională sau cu îndatoririle la The Guar- dian sau care pot fi percepute astfel. Declararea intereselor, a. Este totdea- una necesar să fie declarat un interes atunci când jurnalistul* scrie despre ceva cu care are o conexiune semnifi- cativă. Această regulă se aplică și pen- tru freelancerii* care scriu pentru The Guardian. Declarația trebuie înaintată șefului departamentului sau editoru- lui*. Transparența deplină poate în- semna publicarea declarației în ziar sau pe site [subl. n.]. b. O conexiune nu trebuie să fie una strict formală pen- tru a fi declarată. De exemplu, partici- parea în calitate de consultant în pregă- tirea unui raport al unei instituții are nevoie de o declarație, ori de câte ori jurnalistul* a scris un text care se referă la acea instituție, c. Unele conexiuni sunt evidente și reprezintă motivul pen- tru care scriitorului i s-a cerut să cola- boreze la ziar. Acestea trebuie decla- rate la sfârșitul textului, chiar dacă este vorba despre un colaborator perma- nent, câtă vreme autorul scrie despre aria sa de interese, d. în general, jurna- listul* nu trebuie să scrie despre sau să citeze o rudă sau un colocatar, chiar dacă aceștia sunt experți în câmpul respectiv. Dacă din orice motiv se face excepție de la această regulă, conexiu- nea trebuie să fie exprimată explicit, e. Editorii* trebuie să se asigure că freelancerii* solicitați să scrie pentru The Guardian cunosc aceste reguli și le respectă44. Regulile ziarului Le Monde sunt formulate succint, dar cât se poate de clar. „Jurnaliștii* vor aco- peri un domeniu, numai dacă nu apare vreun conflict personal de interese. De exemplu, un jurnalist* nu trebuie să acopere un domeniu în care un mem- bru al familiei sau cineva din cercul său de prieteni ocupă o poziție de deci- zie; un jurnalist* nu va cumpăra ac- țiuni la o companie pe care o monito- rizează pentru ziar. Dacă deja are acțiuni, le va vinde sau le va încredința spre gestionare unei firme de brokeraj. [...] Jurnaliștii* nu vor accepta «călă- torii de presă» gratuite decât cu acor- dul editorului*. Regula absolută este aceasta: se pregătesc intens pentru că- lătorie, astfel încât să poată evalua in- formația* colectată cu această ocazie. [...] Cadouri. Orice cadou estimat la peste 70 de € va fi returnat [subl. n.}. Dincolo de această limită, Le Monde consideră că nu mai este vorba despre un cadou, ci despre o manevră de afa- ceri. Când retumează cadoul, jurna- listul* atașează o scrisoare protocolară, disponibilă la secretariatul redacției44. —> dezinteresare, neutralitate, onesti- tate, Anexe (B), (C), cod deontologic, acoperire (jurnalistică), publicitate mascată, propagandă mascată conglomerat com —► concentrare (IV) Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mon- diale IST Unele surse indică cel dintâi congres al presei române ca fiind aceia care s-a desfășurat la București, în luna noiembrie 1871. La congres au partici- pat reprezentanți a 13 ziare și reviste: Românul, Trompeta Carpaților, Infor- mațiunile, Ghimpele, Opinia Publică, 111 Asmodeu. Daracul. Uniunea liberală (Iași), Gaze tta de Bacău. Semănătorul (Bârlad), Informațiunile (Galați), Ga- zeta Medico-Chirurgicală, Biserica Română. Printre participant! s-au nu- mărat Cezar Bolliac, V. Alexandrescu- Urecbia, N. T. Orășeanu, G. Dem. Theodorescu, Emil Costinescu. Pro- gramul viza și atitudinea presei: „Na- ționalitatea, libertatea și interesele ei trebuie să fie regula noastră de credință a tuturora, în toate ramurile activității publice și private. Națiunea română este complexul întregului popor ro- mân, adevărata politică națională nu poate admite asuprirea unei părți din națiune prin cealaltă. Presa va lupta dar pentru realizarea unui guvernământ ro- mânesc prin națiune și pentru națiune, întemeiat pe adevărata libertate națio- nală66 [cf. punctului I al Rezoluției vo- tate]. Menirea presei era aceea de ser- viciu public'. „Apărarea țării este ilu- zorie fără înarmarea generală a popo- rului. Presa va stărui pentru realiza- rea eG [cf. Constantin Antip, 1979; 191-192]. După alte surse [Emil Sa- moilă, fa.], întâiul Congres al Presei din România s-a desfășurat la 3-4-5 decembrie 1922. A fost convocat la București, din inițiativa Sindicatului Ziariștilor din București*, a Asociației Generale a Presei Române* și a Uni- unii Ziariștilor Profesioniști*. Scopul: „presa din România să-și spună cuvân- tul asupra legii presei*, ce va regle- menta regimul sub care se vor afla în viitor ziarele*, din punctul de vedere al libertății de exprimare*, a gândirii, cât și asupra tuturor celorlalte chestiuni profesionale46. Instituțiilor enumerate li s-au alăturat Sindicatul Ziariștilor din CONOTAȚ1E Moldova (Iași), Sindicatul Presei Ro- mâne din Ardeal (Cluj), Sindicatul Zia- riștilor din Ardeal și Banat (cu sediul la Cluj, format din jurnaliști aparținând minorităților etnice), Sindicatul Presei din Oltenia și Banat (Craiova), Sindi- catul Ziariștilor Români din Chișinău, Asociația Ziariștilor din Basarabia (Chișinău). După ce, în data de 3 de- cembrie, a fost inaugurată Casa Sindi- catelor Ziariștilor din București, C. Ba- calbașa a prezentat raportul cu tema Si- tuația morală a presei. I. Agârbiceanu, președintele Sindicatului Presei Româ- ne din Ardeal, a vorbit despre Liberta- tea Presei*. Alte teme discutate: Drep- turile și limitele reportagiului* în pre- să. Contractul profesional al ziaristu- lui*. Delimitarea profesiunii de zia- rist*. Asigurările de viată ale ziariști- lor*. Necesitatea Federalei. Presei Ro- mâne*. Fie și simpla enumerare a aces- tor teme ne indică sincronizarea spec- taculoasă cu țările dezvoltate, în ceea ce privește problematica profesiunii în toată complexitatea ei. Al doilea (al treilea) Congres al Presei din România despre care avem cunoștință s-a desfă- șurat între 16 și 19 decembrie 1923, la Cluj. Constantin Bacalbașa a prezentat raportul pentru crearea unei Federale*, supunând atenției participanților Pro- iectul de Statut* al acesteia. —> legea presei congruență ret —> persuasiune (VI) conotație lengv, ret „încărcătură emo- țională și evocatoare a unui termen sau a unui element al discursului*, fără ca mesajul denotațiv* care corespunde unui sens exact să poată fi schimbat66 [cf. Val Panaitescu (coord), 1994; 37- 39]. —> denotație, emfază, discurs, re- CONSERVĂ CULTURALĂ 112 torică, persuasiune, publicitate cono- tativă, publicitate denotativă conservă culturală cm, media Termen folosit de Abraham Moles [1973; 210]. „Cultura este produsul rezidual al unei comunicări* între oameni, urmată de o cristalizare a tuturor acestor acte sau a unei părți din ele, în suporturi materi- ale, pe care le numim C.C.“. Pe scurt, cartea-biblioteca, discul-discoteca, mu- zeele, fonoteca, filmoteca sunt C.C. —► depozit legal consilier în relații publice rp Ed- ward L. Bernays, relații publice (I) Consiliul Europei polit, leg Ob- servatoire Europeen de l’Audiovisuel Consiliul Guvernatorilor leg BBC, serviciu public (III) Consiliul Național al Audiovizualu- lui (CNA) LEG Instituție creată în anul 1992, în conformitate cu Legea Audio- vizualului*, după model francez (Le Conseil National de lAudiovisuel). —> Anexe (C) Consiliul Național al Radictelevi- ziunii Române media radio (li) consistență mk pol efectele (politice ale) mass-media consistență ret —> persuasiune (VI) consonanță soc spirala tăcerii Constituția României (1923) leg legea presei (II), feminism (II), (III) Constituția României (Carol ai ll-lea) leg —* feminism (I) Constituția României (1946) leg feminism (8) Constituția României (1991/2004) LEG —> Anexe (A) constructivism est new journalism (III), postmodernism (IV) consultant politic rp Cea mai impor- tantă funcție în echipa de campanie a unui candidat. Pentru Sidney Blumen- thal, „C.P. sunt noua putere în siste- mul politic american. C.P. i-au înlocuit pe bătrânii șefi de partid din poziția de legătură cu votanții“ [cf. Stan Le Roy Wilson, 1992; 351]. —> (crearea) ima- ginii, marketing politic (II) consumator soc, publ Cumpărător. I. Cercetarea, dar mai ales practica pu- blicității* disting în aria semantică a termenului consumer (C.): consumer goods (consumator de bunuri), diferit de industrial goods (bunuri industriale). (^ publicitate industrială); consumer markets (piețe de consumatori) pe care le formează publicitatea* prin interme- diul consumer media (consumatori media), adică publicurile* posturilor de radio*, de televiziune* (—► audien- ță), al magazinelor* (consumer maga- zine). Grupurilor de C. li se întocmește un profil (al C.) (consumer profile) - „portret al obișnuințelor de cumpărare și al trăsăturilor demografice [vârstă, sex, statut socio-profesional, printre al- tele, putere de cumpărare] ale C.“ [cf. Richard Weiner, 1996]. în fine, apar riscurile C. (engl. consumer perceived risks) și consumerism(ul)*. BL Din pers- pectiva legislatorului nord-american, apare și termenul C. obișnuit. —> profi- lul consumatorilor, psihodemografie, (protejarea) consumatorului, marke- ting, publicitate consumator mediu soc —> statistică (trucuri, capcane) (II) consumator obișnuit soc, publ consumator (?) (consumer) advertising publ (engl. am. publicitate pentru consum) —> pu- blicitate industrială 113 CONTEXT MANIPULAT consumer goods soc, publ (engl. am. consumator de bunuri) consumator (I) consumer magazine soc, publ (engl. am. magazin pentru publicul larg) —► consumator (I) consumer markets soc, publ (engl. am. piețe de consumatori) —► consu- mator (I) consumer media soc, publ (engl. am. consumatori de media*) —> consuma- tor (I) consumer perceived risks soc, publ (engl. am. riscuri ale consumatorului) „Orice factor negativ avut în vedere de un consumator*. Risc funcțional [func- țional risk] (e bun?); Risc fizic [physi- cal risk] (face bine?); Risc financiar și social [financial/social risk] (mă pune în încurcătură?)44 [cf. Richard Weiner, 1996]. —> consumator (I) consumer profite soc, publ (engl. am. profilul consumatorului) —* profilul consumatorilor, consumator (I) consumerism soc, publ I. Stimularea consumului (-+ publicitate). II. Prote- jarea consumatorului* prin punerea în circulație a produselor mărcilor* origi- nale, garantate. —> marcă, principiul fericirii maxime context jurn inf, lingv I. —> back- ground IL Pentru Tatiana Slama-Ca- zacu [1999; 122-124], rolurile C. sunt multiple. 1. „C. determină alegerea unui anumit cuvânt. C. precizează sen- sul [decide] asupra direcției în care tre- buie căutată semnificația unui anumit cuvânt; individualizează sensul; com- pletează sensul; Deseori, C. poate să. creeze o semnificație unui cuvânt^ (când o locuțiune, fiind rar folosită, nu este cunoscută). în plus, subliniază au- toarea, lungimea C. joacă un rol impor- tant. III. Termen fundamental în prag- matică, domeniu al lingvisticii în care C. este definit drept „ansamblul facto- rilor care, dincolo de sensurile determi- nate de structura lingvistică, afectează semnificația enunțurilor44. Pragmatica include în C. datele situației de comu- nicare (identitatea, statutul social al participanților, locul, momentul comu- nicării). G. Leech definește C. drept „orice informație* de bază (back- ground knowledge) care se presupune că este împărtășită de Emițător și de Receptor și care contribuie la interpre- tarea de către Receptor a ceea ce înțe- lege Emițătorul printr-un anumit enunț44 [cf. Liliana lonescu-Ruxăndoiu, 1995; 22-23]. IV. în sociolingvistică*, sino- nimul C. este termenul cadru (engl. setting; scene), care este considerat ca fiind „o componentă a actelor verbale, desemnând împrejurările în care are loc comunicarea*: timp, loc, context psiho- logic sau cultural44, [cf Liliana lonescu- Ruxăndoiu et al., 1975; 280]. —> aco- perire (jurnalistică), acuratețe, influ- ență (II), (III), interviu, întrevedere, con- versație, sociolingvistică, backgroun- der, context spațial, context fizic și sen- zorial, context temporal, context al po- zițiilor actorilor, context relațional soci- al imediat, context cultural de referință, context expresiv, context manipulat context cultural de referință cm, PSIHOL —> context, influență (îl) context expresiv cm, psihol —> con- text, influență (II) context fizic și senzorial cm, psihol —> context, influență (II) context manipulat cm, psihol context, influență (III) CONTEXT AL POZIȚIILOR ACTORILOR 114 context al pozițiilor actorilor cm, PSIHOL —* context, influență (II) context de profunzime jurn inf (engL deep background) Aspect al re- lației jurnalistului* cu sursa* în sfera păstrării confidențialității sursei*, în practica Associated Press*. Sursa* nu dorește să fie citată sau identificată, nu dorește nici ca informația* să fie citată, în schimb, dorește ca ea să circule. în această situație, jurnalistul* poate ajun- ge la următoarele soluții: a. în cea mai fericită dintre ele, găsește o altă sursă* care nu are reticențe în a fi identificată b. Dacă jurnalistul* consideră că infor- mația* este importantă pentru public*, își asumă responsabilitatea de a se ex- prima în nume propriu. Este ceea ce Associated Press* numește on deep background (C.P.)- —> sursă de infor- mare, informație confidențială, atri- buire, parafrază, acoperire (jurnalis- tică), (on) background, on the record, off the record, confidențialitatea sursei, protejarea sursei, onestitate, Anexe (B) context relațional social imediat cm, PSIHOL —» context, influență (II) context spațial cm, psihol —> context, influență (II) context temporal cm, psihol con- text, influență (II) contingency analysis soc rec (engl. am. analiza contingenței) —> analiză de conținut conținu (running) jurn inf, agp (fr. continuare) —► știre (IV), (VI) continuare „ă l'americaine" tehno (fr. continuare în stil american) —► lizi- bilitate (II) continuitate jurn inf —* calitățile știrii contract de lectură soc rec —► costul lecturii, naratologie (VI) contrafacere prop minciună (III) contraprogramare tv —► programare, audiență nișă, televiziune contrast tehno —► design conținut informațional zero jurn inf Informațiile* obținute de la două sur- se* independente se contrazic în totali- tate. —> încrucișarea surselor Convention Naționale Paritaire de PEmpIoi des Joumalistes leg —► Ecole de Joumalisme - Toulouse, Ecole de Joumalisme et de Commu- nication - Marsilia, Ecole Superieure de Joumalisme - Lille, Centre de For- mation et de Perfectionnement des Joumalistes - Paris, Centre Universi- taire d'Enseignement du Joumalisme - Strasbourg, Institut Franșais de Presse et des Sciences de I'Informa- tion Convenția Europeană a Drepturilor Omului LEG —> Anexe (A), protejarea sursei Convenția Organizațiilor de Media din România opm A fost înființată la 20-21 decembrie 2002, la Sinaia, în cadrul celui de-al treilea Forum al Aso- ciațiilor și Sindicatelor Media din Ro- mânia. Forumul a fost organizat de Fundația Konrad Adenauer, de Centrul pentru Jurnalism Independent*, de Agenția de Monitorizare a Presei - Academia Cațavencu* și de Asociația pentru Protejarea și Promovarea Liber- tății de Exprimare (APPLE). în cadrul lucrărilor, organizațiile au decis: „Pen- tru garantarea dreptului cetățeanului la informație, pentru promovarea intere- sului public* în mass-media, pentru promovarea și protejarea libertății de exprimare, pentru dezvoltarea unui cli- mat etic si responsabil în mass-media, 115 COPII se constituite C.O.M.R. (COM)“. Convenția ar urma să acționeze în pa- tru direcții: va interveni în chestiuni le- gate de normarea (sic!) și respectarea libertății de exprimare*; va adopta și va implementa un Statut al jurnalis- tului (—> Anexe (E)), elaborat și însușit de profesioniștii media ca demers de autoreglementare*; va monitoriza me- diul economic în care funcționează media; va monitoriza evoluțiile la nivel internațional în domeniul media (legis- lație, asociativitate [sic!], etică*, stan- darde profesionale, tehnologii) și va elabora prognoze. Pentru constituirea Convenției au semnat: Asociația pen- tru Protejarea și Promovarea Libertății de Exprimare (APPLE), Asociația Jur- naliștilor Profesioniști din Iași, Asocia- ția Editorilor din Presa Locală din Bra- șov, Asociația Ziariștilor Profesioniști din Suceava, Asociația Română de Co- municații Audiovizuale - ARCA, Aso- ciația Presei Minorităților Naționale din România, Asociația Ziariștilor Ma- ghiari din România, Asociația Tineri- lor Ziariști din România, Asociația Fo- tografilor de Presă din România, Aso- ciația Editorilor de Presă Online din România, Asociația Jurnalistelor din România - Ariadna, Asociația Civic Media euro. 21, Asociația Română a Jurnaliștilor și a Presei de Limbă Fran- ceză, Asociația Presei Locale Mara- mureș - Press Mar, Cartoonists Rights NetWork, Centrul Român de Jurnalism de Investigație*, Clubul Presei Econo- mice din România, Colegiul Presei Clujene, Federația Sindicatelor Unite din TVR, Federația Sindicatelor Jurna- liștilor și Tipografilor din România, Fundația FRP - Forumul Presei Ro- mâne de Pretutindeni, Liga Română de Presă, Sindicatul Ziariștilor și Lucră- torilor din Presa [din] Arad, Societatea Ziariștilor din România, Societatea Jurnaliștilor din Galați, Uniunea Zia- riștilor Profesioniști din România [cf site-ului COM]. —> Clubul Român de Presă conversație lingv, ret, tv, jurn inf Din perspectiva pragmaticii, C. este o „formă tipică de acțiune și interacțiune comunicativă41. „C. reprezintă prototi- pul utilizării limbii. Este tipul curent de comunicare* orală, dialogică, în care doi sau mai mulți participanți își asumă în mod liber rolul de emițător44. Spre deosebire de interviu* sau întreve- dere*, „C. nu implică limitări de ordin tematic44 [cf Liliana lonescu-Ruxăn- doiu, 1995; 29]. —> performanță, co- municare interpersonală, comunicare nonverbală, paralingvistică, parapro- xemică, proxemică, context, dialog, sociolingvistică, psiholingvistică, in- terviu (I), întrevedere, polemică, dis- curs, analiza discursului (II) cooperare textuală soc rec —> nara- tologie (VI) copii DEONT I. în conformitate cu Codul activităților (Code of Practice) elabo- rat de British Press Complaints Com- mission (Comisia Britanică pentru Plângeri îndreptate împotriva Presei) și ratificat la 1 decembrie 1999, C. ar tre- bui să beneficieze de un tratament spe- cial din partea jurnaliștilor*. „C. trebu- ie să fie liberi să-și petreacă timpul la școală rară intruziuni care nu sunt ne- cesare. Jurnaliștii* nu trebuie să inter- vieveze sau să fotografieze un copil mai mic de șaisprezece ani, în ches- tiuni care privesc bunăstarea copilului COPYSTRATEGY 116 sau a oricărui alt copil, în absența sau fără consimțământul unui părinte sau a altui adult care este responsabil pentru copil. Elevii nu trebuie să fie abordați sau fotografiați în timp ce se află la școală, fără permisiunea conducerii acesteia. Nu trebuie să se facă plăți către minori pentru materiale care im- plică bunăstarea C., nici către părinți sau gardieni pentru materiale despre C. lor sau despre C. internați, cu excepția situației în care se poate demonstra că este în interesul copilului. Atunci când materialul despre viața privată* a unui C. este publicat, trebuie să existe altă justificare decât faima, notorietatea sau poziția părinților. C. în situații spe- ciale. Presa nu trebuie, nici măcar acolo unde legea nu interzice acest lucru, să identifice un C. sub șaispre- zece ani, care este implicat în cazuri privitoare la delicte sexuale, fie că este victimă sau martor. în orice text care conține un delict sexual împotriva unui copil, C. nu trebuie identificat; adultul, în schimb, poate fi identificat; cuvântul incest nu trebuie folosit atunci când C. victimă ar putea fi identificat; trebuie avut grijă ca nimic în text să nu im- plice relații între acuzat și C.“ Iî. Tot în Marea Britanie, Broadcasting Stan- dards Commission (Comisia pentru Standarde în Audiovizual), în Codul despre Onestitate și Viața Privată (Code of Faimess and Privacy) adop- tat la 1 ianuarie 1998, în capitolul inti- tulat Copiii, sunt formulate aceste re- guli. „Vulnerabilitatea C. trebuie să fie prima grijă a jurnaliștilor*. C. nu-și pierd dreptul la intimitate din cauza faimei sau notorietății părinților lor sau a evenimentelor din școala lor. Trebuie avut grijă să nu se abuzeze de naivita- tea și credulitatea lor. Ei nu trebuie în- trebați despre chestiuni de familie sau în chestiuni care pot fi dincolo de ca- pacitatea lor de a răspunde corect, înaintea intervievării C. sub șaispre- zece ani, trebuie obținut acceptul pă- rinților sau al acelora care îi înlocuiesc. Dacă acest accept nu a fost obținut, decizia de a continua intervievarea poate fi justificată numai dacă subiec- tul este de un interes public* superior și apariția copilului este absolut nece- sară. Similar, C. sub șaisprezece ani implicați în anchetele poliției sau în procese cu referire la abuzuri sexuale nu trebuie identificați și nu trebuie să poată fi identificați în știri* sau în alte programe44. —* presă pentru tineret, protejarea minorilor, onestitate, viață privată, interes public, obscen (ob- scenitate) copy strategy psihol. publ (engl. am. strategia învățării) —> publicitate (VI) copywriter publ (engl. am. cel care scrie spotul*) —> publicitate (II) Corbin, Alain (n. 1936) ist —* viață privată (II) corector leg jurnalist corespondent ip Funcție redacțională. I. în organizarea și funcționarea presei române, C» este angajatul ziarului* cu difuzare națională, al agenției de pre- să*, al posturilor de radio* și televi- ziune*. C. locuiește în județul în care își desfășoară activitatea, acoperind, dacă nu toate domeniile de activitate, cel puțin pe cele mai importante (poli- tic, social, cultură, fapt divers* etc.). Din punct de vedere profesional, un bun C. ar trebui să fie un jurnalist* complet, pentru că. spre deosebire de 117 COL’RTESY BIAS colegii săi de redacție, acoperă arii te- matice diverse în același timp (de unde necesitatea unei palete și mai vaste de surse* de informare, precum și capaci- tatea de „a traduce“ limbaje speciali- zate diferite). II. Agențiile mondiale*, rețelele de televiziune* etc. își plasează C. în diferite zone ale globului, ceea ce ar impune ca aceștia să se familiarizeze cu istoria, cultura și limba țării în care își desfășoară activitatea. III. în presa tipărită franceză, C. nu este angajatul ziarului* (mai exact, nu este jurnalist* profesionist), ci localnicul care trans- mite știri*, fotografii* legate de eveni- mentele locale destinate paginilor lo- cale din cuprinsul ziarului* regional. IV. C. de război este un gen cu totul aparte de C. De multe ori freelancer sau pigiste*, C. de război reprezintă, de fapt, jurnalismul pus în slujba drep- tului publicului de a ști*, uneori cu prețul vieții. —> jurnalist (V), birou local, trimis special, stringer, acoperi- re (jurnalistică), times corespondent radio(fonic) radio —► radio (II) corespondență red Informație*, set de informații*, fotografii* transmis(e) re- dacției instituției de presă de către un corespondent*. corespondență jurn inf —> calitățile știrii corp al textului RED Paragrafe de spri- jin*. Dispuse între paragraful inițial* și paragraful final*. Tensiunea (gradul de interes) celor două tipuri de paragrafe* trebuie păstrată. C.T. cuprinde ierarhi- zarea informațiilor și a datelor de con- text*, dispunerea argumentelor etc. De aici, coerența textului realizată la nive- lul scriiturii prin cuvintele de legătură* și prin paragrafele de legătură.* —> le- gătură corporate advertising publ (engl. am. publicitate corporată) —> publicitate in- stituțională correction (corrective story) jurn INF, AP (engl. am. corectare) —> știre (VI) Cosmopolitan ist —► magazin (I) Costinescu, Emil (1844-1921) ist —> Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale costul lecturii soc rec Expresie folo- sită de Jacques Douel [1987; 39-43]. Pus în legătură cu profitul lecturii*, C.L. se referă în special la respectarea, atât în redactare, cât și în tehnoredac- tare*, a legii economiei efortului re- ceptorului*. Pentru ca lectura să încea- pă, să continue și, în final, să-1 satis- facă pe cititor, este necesară instituirea unui raport avantajos între C.L. (timp cât mai scurt, efort de decodare cât mai redus) și profitul lecturii*, acesta din urmă devenind astfel mai mare. —> pro- fitul lecturii, naratologie (VI) cotare tehno Activitate indisolubil le- gată de calibrare*. „A cota un text în- seamnă a da indicațiile tehnice secre- tarului de redacție“ [cf Louis Guery, 1991; 33]. C. și calibrarea* sunt opera- țiunile esențiale în realizarea mache- tei*. —> calibrare, design, lizibilitate Country Living pt (engl. am. Viața la țară) Magazin* american. —> magazin (II) Courrier International pt Unul din su- plimentele ziarului Le Monde*. courtesy bias soc (engl. am. deviere datorată politeții) „Tendința acelora care răspund la un sondaj* de a oferi un răspuns pe care îl consideră corect COVER STORY 118 sau dezirabir [cf. Richard Weiner, 1996]. —> chestionar cover story pt (engl. am. cover - cq- pertă) Text principal anunțat pe coper- ta unui magazin*. —> accroche coverage jurn inf (engl. am. acoperire) în ordine: stabilirea agendei*; predocu- mentarea*; redactarea; editarea (—> edi- ting). Amploarea textului, valorizarea lui (—» pagina întâi, design) indică im- portanța evenimentului* din perspec- tiva instituției de presă. —> politică edi- torială, acoperire (jurnalistică), editing, publicity, pseudoeveniment (pool) coverage jurn inf (engl. am. acoperire în colectiv) —> pool Crainic, Nichifor (1889-1972) lit —> reportaj intelectual crearea diferenței mk pol —> marke- ting politic (I) crearea notorietății publ, mk —► ci- clul publicității credibilitate ret —► persuasiune (VI) Creel, George (1876-1953) prop, rp Unul dintre pionierii relațiilor publi- ce*, alături de Edward L. Bemays*. A fost mai întâi jurnalist, afiliat curentu- lui Muckraking Era*, militând pentru legi care să reglementeze munca copii- lor, drepturile femeilor, reforma elec- torală și pedepsirea corupților [cf Ro- bert Cole (ed.), 1998; 155]. în timpul Primului Război Mondial, a fost de- semnat de președintele Woodrow Wil- son să conducă Committee on Public Information, a cărui misiune a fost aceea de a coagula eforturile națiunii, odată ce SUA au intrat în război. în anul 1920, a publicat lucrarea al cărei titlu este interminabil: How We Adver- tised America. The First Telling of the Amazing Story of the Committee on Public Information that Carried the Gospel of Americanism to Every Cor- ner of the Globe (Cum am făcut publi- citate Americii. Prima istorisire a ne- maiauzitei povești a Comitetului pentru Informare Publică ce a purtat vestea cea bună a americanismului în fiecare colț al globului). —> agenție de relații publice, relații publice, propagandă Crețulescu, Iulian Jurnalist. Clubul Român de Presă (I) criteriul deschiderii mediatice soc REC, TP —> pluriformitate mediatică criteriul reflectării mediatice soc REC, TP —> pluriformitate mediatică critică jurn op I. La prima vedere, re- glementările privind injuria*, calom- nia*, ofensa și ultrajul* inhibă orice accent critic în orice domeniu de acti- vitate. Pe de altă parte însă, libertatea de opinie* încurajează și apără libera exprimare. Aceste tensiuni se rezolvă prin aplicarea următoarelor principii: 1. indivizii nu vor fi criticați în viața lor personală; 2. jurnalistul* are drep- tul să-și exprime opinia* (critică) asu- pra activității publice; 3. atunci când viața privată* (consumul de droguri, de exemplu) poate influența negativ acti- vitatea publică a individului, jurnalis- tul* are dreptul să invoce binele pu- blic*, eliminând astfel acuzația de in- truziune în viața privată*; 4. critica sis- tematică echivalează cu critica partiza- nă (subiectivă, necinstită), ceea ce în- seamnă rea-voință; deci prevederile re- feritoare la injurie*, calomnie*, drept la imagine* pot intra în acțiune. —> li- bertate de opinie, comentariul onest, argumentare, interes public, argumen- tare tendențioasă, atac la persoană, argumentum ad hominem, personaliza- 119 CRONICĂ re. injurie, insulta, ofensă adusă autori- tății, ofensă și ultraj, polemică, pamflet critică media deont MARȘ criză soc, polit, rp „O situație de C. poate fi caracterizată după cum urmea- ză: o problemă importantă care riscă să pună în discuție întreaga funcționare a întreprinderii, interesând atât publicu- rile* interne, cât și externe; o problemă complexă cu aspecte multiforme, care cer reacții imediate, coordonate, pentru care circuitele «normale» de decizie existente devin inoperante; urgența de- ciziilor și a aplicării lor; absența terme- nilor de comparație: situația este nouă, necunoscută, deci punctele de reper nu există; apariția brutală a fenomenului [...]; cerința presei care hărțuiește în- treprinderea. [...] Concluzia este clară: mecanismele întreprinderii nepregătite pentru această situație nu mai funcțio- nează, și totuși, trebuie să se acționeze în plan tehnic și, în același timp, să se realizeze comunicarea*, toate acestea într-un climat de tensiune44 [cf Chris- tian Schneider, 1993; 110]. Orice în- treprindere poate intra într-o criză. Exemple tipice: greva, prăbușirea unui avion. In a doua situație, automat, mai multe întreprinderi sau instituții sunt în criză: fabricantul, liniile aeriene cărora le aparține aparatul (vs. starea echipa- jului în egală măsură), aeroportul de pe care a decolat sau pe care urmează să aterizeze, nu în ultimul rând, societă- țile de asigurări. C. politică este și ea - schimbând ce este de schimbat - o problemă „tehnică44 și una de comuni- care. —* comunicare de criză, relațF publice, maketing politic crochiu (reportaj expres) pt, jurn inf I. In presa tipărită franceză. Reportaj* scurt care conține o secvență ce se de- rulează rapid în viața curentă. II. Desen esențializat care surprinde, doar în câte- va linii, trăsăturile esențiale ale unei fi- guri, ale unui obiect sau peisaj. —> re- portaj cromotipie tehno Procedee de tipar* în culori. Cronica Română ip, tp —> Clubul Ro- mân de Presă (I) cronică jurn op I. Specie a jurnalismu- lui de opinie*. Text ancorat în actuali- tate. în C. literară, de film, în C. de te- leviziune*, în C. spectacolelor, în C. sportivă este obligatorie exprimarea ju- decății de valoare, care, cu cât se ba- zează mai mult pe descrierea eveni- mentului* comentat, cu atât devine mai puțin subiectivă, deci mai argumentată. Cititorul așteaptă răspunsul la întrebările Ce este?, Cum este?. Cât de bun este?, Pe ce te bazezi? Lynn Z. Bloom [1985; 186] indică următoarele întrebări de control pentru semnatarul C.: „Cunosc bine subiectul despre care scriu? îmi place subiectul? Dacă nu îl cunosc bine și dacă nu îmi place, de ce scriu? Știu destul despre subiect ca să explic și altora? (Altora care știu? Al- tora care nu știu?) Cine este publicul* meu? Ce așteaptă cititorii mei? Cât de lung trebuie să fie textul? Ce informa- ție* și ce evaluare sunt esențiale? Ce este mai puțin esențial? Pe ce bază decid ce accentuez, ce subordonez, ce omit? Cum organizez textul? Cât de tehnic, cât de specializat sau cât de ac- cesibil va fi limbajul meu? Cât de colo- rat? Ce ton va avea textul? Voi vorbi în nume propriu? Am scris cu plăcere C.? M-ar bucura dacă aș citi-o fără să-i fiu autor? Dacă nu, ce pot face ca să o fac CRONOLOGIE 120 mai atrăgătoare?4* II. Rubrică. —* co- mentariu (III), (IV), recenzie (1) cronologie agp Text de agenție*. Se deosebește de filmul evenimentului*, pentru că obiectul C. este o perioadă mare de timp (ani, decenii). în C. apar elemente importante care au marcat o epocă [cf Henri Pigeat, 1984; 98]. filmul evenimentului, știre (IV), (VI) CTK AGP (siglă de la Ceskâ tiskovă kan- celâr) Agenție de presă din Cehia. -► ROMPRES (II) Cuget liber ip, pt —> Clubul Român de Presă (I) cultul personalității prop —> propa- gandă (IV) culturanaliză TP Cel dintâi cercetător al curentelor de idei aplicând analiza de conținut* este H. D. Lasswell*. Ana- lizând temele propagandei* engleze și germane din timpul Primului Război Mondial, sociologul american ajunge la concluzia că englezii au accentuat, mai mult decât germanii, valorile umane. Pe urmele lui Lasswell*, R.K. White a analizat comparativ, în anul 1949, sis- temele de valori evocate de Hitler și Roosevelt în discursurile pronunțate înaintea declanșării celui de-al Doilea Război Mondial. Rezultatele la care a ajuns au fost acestea: la Hitler, 35% dintre „unitățile discursului44 evocă idealul forței, în vreme ce la Roose- velt, numai 15%. Tot în anul 1949, N. Leites a analizat evoluția imaginii lui Stalin, pentru ca Yakobson și Lass- well* să analizeze sloganurile dedicate zilei de 1 Mai în URSS, în perioada 1918-1943, și să constate că mesajele acestora au evoluat de la conotația* intemaționalistă, la aceea națională [cf Albert Kientz, 1971; 43-45]. Pen- tru Charles Osgood, orice element cul- tural este sesizat de către un receptor ca „o amplasare44 în raport cu dimensi- unile semnificației unei știri*, iar nu- mărul acestor dimensiuni este limitat la cuplurile Bun-Rău, Puternic-Slab, Ac- tiv-Pasiv. în viziunea lui R.G. Smith, colaborator al lui Charles Osgood, „varianța elementelor discursului* este explicitată de cinci factori: optimism- pesimism, serios-frivol, cinstit-necin- stit, înzestrat-lipsit de valoare, standar- dizat-informal44 [cf Abraham Moles, 1974; 81-84]. Abraham Moles - pregă- tind introducerea conceptului de cultu- ră mozaic*', un conglomerat aleatoriu de elemente disparate - realizează, pe baza criteriului frecvenței a ceea ce el numește atomi culturali (cultureme), o abordare statistică a culturii. „Este per- fect posibil - consideră autorul - să de- finim și să studiem statistic, prin ana- liză de conținut*, cultura anglo-saxonă, de exemplu, ca pe o sumă de Shakes- peare, de Times, de Newton și de un anumit număr de cești de ceai. Carac- terizăm astfel o atmosferă, o anumită densitate, un cadru universal de refe- rință, poate o sensibilitate44 [cf Abra- ham Moles, 1974; 96]. De ce este aleatoriu pentru Abraham Moles acest conglomerat care formează ceea ce el numește cultură mozaic*! Pentru că - afirmă autorul - „media* guvernează cultura noastră. Media* scot în relief elemente particulare ale existentului cultural, spre a le da importanță, valo- rizează o idee și devalorizează o alta, polarizează complet câmpul cultural44, în plus, din perspectiva media*, „im- portanța în sens cultural joacă un rol mic prin raport cu inteligibilitatea, in- 121 CULTURĂ DE ÎNTREPRINDERE teresul și cu o anume valoare prospec- tivă^ cu alte cuvinte, „selecția în me- dia* [a faptelor culturale] are un carac- ter semialeatoriu“ [cf Abraham Moles, 1974; 132]. Edgar Morin [1975; 14] - într-o splendidă și cuprinzătoare con- cluzie a unei analize de conținut* dia- gonale (adică pluridisciplinare) dez- voltată într-o întreagă lucrare în două volume, constată că a apărut „Une Tierce Culture [O a treia cultură] care se ivește în presă, în cinema, în radio*, la televiziune*; ea apare, se dezvoltă, se lansează alături de culturile clasice- religioase sau umaniste și naționale46. Această ,^t Treia Cultură"' & fost nu- mită de sociologii americani curând după al Doilea Război Mondial, mass culture, „produsă adică în conformita- te cu normele fabricării masive indus- triale; răspândită prin tehnici de difu- zare masivă [mass-media*], adresân- du-se unei mase sociale, adică o aglo- merare gigantică de indivizi surprinși DINCOACE ȘI DINCOLO de structu- rile interne ale societății (clase so- ciale*, familie etc.)" [cf Edgar Morin, 1975; 15]. Aceasta este și ea o cultură, deoarece constituie „un corpus de sim- boluri*, de mituri*, de imagini* ale vieții concrete și imaginare, un sistem de proiecții și identificări specifice64, intrând în concurență cu „culturile cla- sice46 [cf Edgar Morin, 1975; 17]. De unde provine vitalitatea culturii de ma- să*? Explicația este cvasi-organicistă. „Contradicția invenție-standardizare [«logica industrială-birocratică-mono- polistă-centralizatoare-standardizată»] este contradicția dinamică a culturii de masă*. Este mecanismul de adaptare a ei la publicuri* și de adaptare a publi- curilor* la ea46 [cf Edgar Morin, 1975; 36]. Omogenizare - iată termenul cheie al definirii culturii de masă*. Iar omo- genizarea se realizează prin sincretism', acesta „tinde să unifice într-o măsură cele două sectoare ale culturii indus- triale: sectorul informației* și sectorul romanescului66 [imaginarului, ficțiunii], în informare*, sincretismul se realizea- ză prin „faptul divers*, această fâșie a realului în care neașteptatul, bizarul, crima, accidentul, aventura erup în via- ța cotidiană. Invers, în sectorul imagi- narului domină realismul (aparența realității). Cultura de masă* este ani- mată de această mișcare dublă a ima- ginarului mimând realul și a realului ce ia culorile imaginarului" [cf Edgar Morin, 1975; 47]. în centrul acestei A treia culturi, ca un element fundamen- tal al ei, se află tematica tinereții omu- lui mediu. Acesta devine un anthropos universal, consideră autorul, pentru că, observă el, „remarcabil este că, dezin- tegrând folclorurile, cultura industrială nu dezagregă arhaismul" [cf. Edgar Morin, 1975; 85]. Singura „noutate66 a acestei „mitologii modeme66 este tira- nia happy-end-\A\i\ care „înlocuiește izbăvirea religioasă" [cf Edgar Morin, 1975; 127]. —» cultură de masă, olim- pieni, star system, analiză de conținut, retorică, stilistică (VIII), bandă desenată (IV), imagine, televiziune, mediologie, estetica receptării, naratologie, femi- nism (II), marketing politic cultură de flux cm, media —> industrii culturale cultură înaltă cm, media —► cultură de masă cultură de întreprindere rp (fr. culture d’entreprise) —* culture d’entreprise CULTURĂ DE MASĂ cultură de masă cm, media Compa- rând „cultura înaltă44 (engl. high cul- ture), „cultura populară44 (engl. folk culm re) și C.M., Denis McQuail [1989; 37] enunță următoarele caracte- ristici ale C.M.: „aparține media* și pieței; este produsă în masă pentru pia- ța de masă; folosind tehnologii planifi- cate și organizate; [în ceea ce privește conținutul și semnificația, C.M. este] superficială, neambiguă, plăcută, uni- versală, dar perisabilă; publicul* este eterogen, orientat spre consum, iar scopul, folosirea și efectul C.M. se re- duc la satisfacția imediată și la amuza- ment [diversion]“. —> cultură mozaic, star system, olimpieni, culturanaliză, Școala critică de la Frankfurt, indus- trii culturale, foileton (II), fotoroman, sitcom, soap opera, uses and gratifi- cations, difuziune, programare, me- diologie, feminism (II), bandă desena- tă (III), penny press, fotomontaj, colo- nizare, postmodernism, imperialism cultural, influență (V) cultură mozaic cm, media Termen cre- at de Abraham Moles pentru a descrie „o formă atomizată a bagajului de cu- noștințe prezente la om și care repre- zintă aspectul extrem al unei culturi a epocii comunicării de masă*. Expresia evocă ideea unui mozaic de cunoștințe disparate, gravate pe creierul uman, fără raporturi raționale între ele, [care provin] dintr-o contribuție permanentă a mediului exterior, sub multiple aspec- te: afișe* publicitare, presă, radio*, te- leviziune*, discuri, mass-media*; toate acestea conduc cultura filtrând-o, valo- rizând o idee, devalorizând alta, și po- larizează complet câmpul cultural44 [cf Abraham Moles, 1973; 212]. —» cul- _______________________________________122 tură de masă, culturanaliză, industrii culturale, Școala critică de la Frank- furt, mediologie cultură populară cm, media cultu- ră de masă (la) culture d'entreprise rp (fr. cultură de întreprindere) Concept cupolă în re- lațiile publice* și managementul fran- ceze. „Pentru că (întreprinderea) este în egală măsură o organizație socială, [...] întreprinderea integrează o cultură care îi este proprie. Aceasta se bazează mai întâi pe o etică a muncii, conți- nând un număr de valori împărtășite, cu scopul de a (de)săvârși vocația pri- mară a întreprinderii, ceea ce-i va per- mite să-și edifice credibilitatea atât în interior, cât și în exterior. Este un dat care se observă concret odată cu iden- titatea vizuală (logo*) cu reglementări- le interne, cu meseriile... și continuă cu noțiuni precum expertiză [fr. sa- voir-faire], tradiție. Alte date, precum istoria, evenimentele* care marchează memoria colectivă intră în egală măsu- ră în câmpul acestei noțiuni44 [cf Tho- mas Heller, 1990; 80-81], —> relații pu- blice, globalizare, glocalizare culturem tp —► culturanaliză cumulare soc —> spirala tăcerii curent de opinie soc Rezultat al cam- paniei de presă*, al campaniei de relații publice*, al campaniei de publicitate* care constă într-o atitudine comună - reacție comună - comportament co- mun - idee(i) împărtășită(e) de un mare număr de oameni. C.O. se referă și la valorile colective ale unei comunități (ale unui popor), la tradiții, la istorie, la habitudini, stil de viață etc. —> opinie publică, campanie de presă, campa- nie de relații publice 123 CYBERSPACE, CYBERSPAȚIU Curierul Național ip, pt Clubul Ro- mân de Presă (I) Curierul Românesc ist, pt —► ziar (II), publicitate (II) Curierul de Vâlcea ip, pt -> Clubul Ro- mân de Presă (I) cuvânt aseptizant red —► eufemism cuvânt capcană lingv Pentru Andreas Freund [1991], din categoria C.C. fac parte eufemismul*, clișeul*, jargonul*, argoul*. cuvânt-cheie RED Pentru Abraham Moles [1973; 529-530] „puterea de evocare a C.C. le facilitează folosirea în presă; este vorba mai ales despre C.C. ale discursului politic, precum «participare», «integrare»". Pe de altă parte însă, „puterea lor de a avea un mare număr de asocieri puternice [...] conduce la ambiguitate* și la semnifi- cație falsă41. în plus, „constatăm că frec- vența folosirii lor este anormal de ridi- cată față de locul pe care îl ocupă în preocupările obișnuite [cotidiene]44. clișeu, stereotip/stereotipie, labeling cuvânt compus lingv —► stilistică (II) cuvânt instrumental (unealtă) red „Cuvânt care, aparent, nu conține infor- mație*: articol, pronume, prepoziție, conjuncție, adverb de afirmare [da, desi- gur etc.], de negare [nu, nicidecum etc.] de întrebare [când?, unde?, de când? etc.]44 [cf Abraham Moles, 1973; 530]. cuvânt de legătură lingv, red -> le- gătură, corpul textului cuvânt nominal lingv —► stilistică (III) cuvânt relațional lingv —> stilistică (III) cuvânt de spirit ret —> ironie (V) cuvânt valiză red, lingv (fr. mot-va- lise; engl, am. portmanteau word) Cu- vânt creat din segmente a două (sau mai multe) cuvinte diferite. De exem- plu: sitcom*, infotainment*, infocom- mercial*. Cuvântul ip, pt Clubul Român de Presă (I) cuvinte de actualitate rp, mk pol, JURN INF —* pseudoeveniment (VII) cybersecuritate com, polit —► info- etică cyberspace, cyberspațiu com, deont, LEG Spațiu suprapopulat în principal în SUA, unde bătălia pentru controlarea lui este „feroce, confuză și nesigură44. Trei categorii de participanți sunt an- grenați: instituțiile de telecomunicații interesate de cea mai mare piață a vii- torului; organismele guvernamentale: de exemplu FBI, care are de contraca- rat spionajul științific și industrial, por- nografia și chiar crima; și, în fine, gru- purile informale, al căror purtător de cuvânt este Electronic Frontier Foun- dation (EFF)- Problemele legislative vs. C. sunt multiple: armonizarea legis- lativă transnațională; modelarea legis- lației existente (vs. drept de autor, pen- tru a da doar un exemplu); „inventa- rea44 altor căi de probațiune decât ace- lea tradiționale, în bună măsură inope- rante în această (nouă și impetuoasă) situație [cf Mărie Christine Marrie, 1998; 153]. —> Internet, hacker, in- foetică I dadaism est —» New Journalism (Iii), postmodernism (IV), reportaj (în România interbelică) (I) DAGMAR PUBL (engl. ani.) (siglă de la Defining Advertising Goals Measuring Advertising Results - Definirea țelu- rilor publicității*, măsurarea rezulta- telor publicității*). dagherotip foto Tip de fotografie* creată de francezul Louis Daguerre (1789-1851). Imaginea* se forma pe o placă de oțel sensibilă la lumină. Daily Mail pt Tabloid* britanic. —> cla- să socială (IV) daily report struct mil (engl. am. bu- letinul zilei) Traducerea informațiilor* mediatizate prin posturile de radio*, de televiziune* și presa tipărită străină realizată de Foreign Broadcast Infor- mation Service* aparținând Central In- telligence Agency (CIA). Daily Star pt Tabloid* britanic. —► cla- să socială (IV) Daily Telegraph pt Tabloid* britanic. —> clasă socială (IV) (the) Daily Universal Register pt, ist Titlul sub care apare pentru prima dată, în anul 1785, ziarul britanic The Times*. Damian agp Agenție de presă* care a avut sediul la București. „Funcționa în 1918. Furnizează pentru presă știri* in- terne pe bază de file. Dispune de filiale în șapte mari orașe ale României44 [cf. Florica Vrânceanu, 2000; 150]. —* agenție de presă Dance, Frank E. X. (n. 1936) com —* modeiul elicoidal al lui Dance Daracul IST —* Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale data protection act deont, leg (engl. legea protejării datelor) —> suprave- ghere electronică date file media (engl. am. calendar) Aniversări, evenimente istorice trecute sau pe cale de a avea loc, demne de a fi publicate. dated story (hard news*) jurn inf, AGP Tip de știre* realizat de Associa- ted Press*. —> știre (VI) dateline agp (engl. am. rândul care con- ține data) Element obligatoriu în textul de agenție* transmis abonaților, care se află înaintea textului propriu-zis. De exemplu: (București, 20 iulie, Rom- pres). Răspunde la întrebările Când? și Unde? Este vorba de locul în care se petrece evenimentul* sau, cel mai ade- sea, de locul de unde este trimis textul. Davidescu, Nicolae (1888-1954) lit reportaj (în România interbelică) (II) Day, Benjamin Henry (1819-1900) ist —* Penny Press DBI PT (engl. am.) în jargonul jurnaliști- lor de la Wall Street Journal, siglă de la dull but important (engl. anost, dar important). deadline media (engl. am. ad litteram linia morții; fig. închiderea ediției) L Etimonul termenului este [cf. John 125 DECLARAȚIA ÎNDATORIRILOR ȘI DREPTURILOR JURNALIȘTILOR Weiner, 1996]: „linie, în jurul închi- sorii, interzisă prizonierilor, altminteri ar fi fost împușcați. Cea dintâi închi- soare cu D. a fost la Andersonville (SUA) pentru soldații nordici, în tim- pul războiului civir\ II. Termen limită de predare a textului, de predare a zia- rului* tipografiei etc. Definiția circulă în jurnalismul american sub forma unei butade: „Nu ne trebuie un text bun. Ne trebuie joi“. III. In realitate, activitatea jurnaliștilor* se desfășoară între două D.: acela al evenimentului* din realitate și acela al instituției sale. IV. Agenția de presă* trebuie să țină seama de tot atâtea D. câți abonați are. V. D. poate lî manipulat* de către newsmaker* (Le. relațiile publice*). —> agenda setfmg, acoperire (jurna- listică), manipularea deadline-ului Debray, Regis (n. 1940) fil Directorul revistei Cahiers de Mediologie*, cel mai important reprezentant al acestei „noi grile de lectură44 - mediologia*. A avut o tinerețe militant-comunistă: s-a stabilit pentru o vreme în Cuba, l-a urmat pe Che Guevara în Bolivia, unde a și fost arestat. După ce și-a ispășit pedeapsa, s-a întors. în Franța, unde, în perioada 1981-1984, a fost consilier al președintelui Fran^ois Mitterrand. In prezent, este președintele Institutului European pentru Științele Religiilor. Declarația Drepturilor (1760) —> liber- tatea presei (I), Anexe (A) Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului ist —► cenzură (I), li- bertate de exprimare, libertate de opi- nie, libertatea informării, legea presei, Anexe (A) Declarația îndatoririlor și drepturi- lor jurnaliștilor (Miinchen) deont Declarația a fost redactată și adoptată în data de 24-25 noiembrie 1971. A fost apoi adoptată de Federația Interna- țională a Jurnaliștilor*, de Organizația Internațională a Jurnaliștilor și de cea mai mare parte a sindicatelor și organi- zațiilor profesionale ale jurnaliștilor* din Europa. Reproducem integral acest text [apud Les Droits... 1992; 92-94]. „Preambul. Dreptul la informare*, la libera exprimare și la critică* este una dintre libertățile fundamentale ale ori- cărui om. Din acest drept al publicului de a cunoaște faptele și opiniile* de- curge ansamblul îndatoririlor și dreptu- rilor jurnaliștilor*. Responsabilitatea jurnaliștilor* față de public* are priori- tate față de oricare altă responsabilita- te, în special față de patroni și față de puterile publice. Misiunea de informa- re comportă cu necesitate limite pe ca- re jurnaliștii* înșiși și le impun spon- tan. Acesta este obiectul Declarației îndatoririlor formulate aici. Dar aceste îndatoriri nu pot fi efectiv respectate în exercitarea profesiunii de jurnalist* de- cât dacă sunt întrunite condițiile con- crete de independență și demnitate pro- fesională. Acesta este obiectul Decla- rației Drepturilor care urmează Decla- rația îndatoririlor. îndatoririle esențiale ale jurnalistului* în căutarea, redac- tarea și comentarea evenimentului* sunt: a. Să respecte adevărul*, indi- ferent de consecințele pe care le su- portă, în virtutea dreptului publicului de a cunoaște adevărul*, b. Să apere li- bertatea de informare*, de comentare și de critică*, c. Să publice doar infor- mații* a căror origine este cunoscută sau, în orice caz contrar, să le însoțeas- că de rezervele necesare. Să nu elimine DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI 126 informațiile* esențiale și să nu altereze textele și documentele, d. Să nu folo- sească metode neloiale pentru a obține informații*, fotografii* și documente, e. Să se oblige să respecte viața priva- tă* a persoanelor, f. Să rectifice* orice informație* publicată care se dovedeș- te inexactă, g. Să păstreze secretul pro- fesional* și să nu divulge sursa* con- fidențială* a informațiilor, h. Să inter- zică plagiatul, calomnia* și acuzațiile nefondate și să refuze orice avantaj pentru publicarea sau suprimarea unei informații*, i. Să nu confunde nicio- dată profesiunea de jurnalist* cu aceea de publicitar* sau de propagandist. Să nu accepte nici un consemn direct sau indirect de la cei care finanțează publi- citatea*. j. Să refuze orice presiune și să accepte directive redacționale doar de la responsabilii redacției. Orice jur- nalist* demn de acest nume își face o datorie din a respecta strict principiile enunțate mai sus. Recunoscând dreptul în vigoare în fiecare țară, jurnalistul* nu acceptă în materie de onoare profe- sională decât jurisdicția egalilor lui, excluzând orice ingerință guvernamen- tală sau de altă natură. Declarația drep- turilor. a. Jurnalistul* revendică acce- sul liber la toate sursele* de informare și dreptul de a ancheta liber toate fap- tele care condiționează viața publică. Secretul* afacerilor publice sau private nu poate fi opus jurnalistului* decât prin excepție și în conformitate cu mo- tive clar exprimate, b. Jurnalistul* are dreptul de a refuza orice subordonare care ar fi contrară liniei generale a or- ganului de informare la care colabo- rează, așa cum este ea stipulată în scris în contractul de angajare, precum și orice subordonare care nu ar fi im- plicată clar de această linie generală, c. Jurnalistul* nu poate fi constrâns să îndeplinească un act profesional sau să exprime o opinie* contrară convin- gerii și conștiinței sale. d. Echipa re- dacțională trebuie să fie obligatoriu informată în legătură cu orice hotă- râre importantă de natură să afecteze viața instituției. Ea trebuie să fie cel puțin consultată înaintea oricărei ho- tărâri definitive asupra oricărei mă- suri care interesează întreaga redacție: angajare, concediere, mutare și pro- movare a jurnaliștilor*, e. Luând în considerare funcția și responsabilită- țile sale, jurnalistul* are dreptul nu numai să beneficieze de convențiile colective, dar și de un contract perso- nal care să-i asigure securitatea mate- rială și morală a muncii sale, precum și o remunerație corespunzătoare cu rolul social pe care îl are, suficientă pentru a-i garanta independența eco- nomică“ —libertate de opinie, con- flict de interese, cod deontologic, MARȘ, clauză de conștiință, jurnalist, Federația Internațională a Jurnaliști- lor, Anexe (A), (B), (C) Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) ist, leg —> libertate de opinie (I), Anexe (A) declarație de presă rp Formă concretă a relațiilor publice* și a comunicării instituționale*. Se realizează de multe ori din inițiativa emițătorului (ceea ce o deosebește de reacție/reacții* sau ecouri*), de obicei, în cadrul unei con- ferințe de presă* sau printr-un comuni- cat de presă*. —> dezmințire, drept la replică, comunicat de presă, birou de presă, relații publice 127 DEFINIȚIE declarații de principii în relații pu- blice rp, DEONT Inițiativa formulării lor se înscrie în teritoriul autoreglemen- tării. Declarația de principii a Public Relations Society of America* (Socie- tatea de Relații Publice din America) stipulează, în Preambul, următoarele: „Membrii Societății de Relații Publice din America își fundamentează princi- piile profesionale pe valoarea funda- mentală și pe demnitatea individului, considerând că exercitarea liberă a drepturilor omului, în principal a liber- tății de exprimare, a libertății de a se aduna și a libertății presei* este esen- țial în practicarea relațiilor publice*. Servind interesele clienților și benefi- ciarilor, ne dedicăm țelului unei mai bune comunicări*, înțelegeri și coope- rări între indivizi, grupuri și instituțiile societății. Ne angajăm', să avem o con- duită profesională în spiritul adevăru- lui*, acurateței*, onestității* și respon- sabilității față de public*. Să ne sporim competența, cunoașterea, priceperea și profesionalismul prin cercetare și edu- care permanentă. Și să adăugăm la arti- colele Codului Professional Standards for the Practice of. Public Relations, așa cum a fost adoptat de Adunarea Generală a Societății44. —» relații publi- ce (I), Public Relations Society of Ame- rica (II) declinul produsului publ, mk —> (ci- clul) publicității decodare COM —> informație, redun- danță decuparea evenimentului jurn inf Alegerea unui fapt din realitate pentru a fi publicat. Criteriile fundamentale ale D.E. sunt legile proximității*, ori- zontul de așteptări* al publicului*, in- teresul uman*, calitățile știrii*. în ul- timă instanță, D.E. „este controlată44 (și) prin întrebările Ce este nou?, Ce este util?, Ce este interesant pentru public?^ eveniment, legile proximi- tății, orizont de așteptări, (calitățile) știrii, integralitatea informării, univer- salitate, publicity, pseudoeveniment, acoperire (jurnalistică), agenda setting, interes uman, gate keepers deep background jurn inf (engl. am.) —> context de profunzime (deep back- ground) Deep Throat jurn inf, ist (engl. am.) Sursă rămasă până în anul 2006 necu- noscută, care i-a informat pe Robert Woodward și pe Cari Bemstein de la Washington Post, celebri prin ancheta* în chestiunea Watergate. off the re- cord, Anexe (B) defăimare leg, deont —> delict de pre- să (I), cod deontologic, calomnie (V), comentariul onest defetism leg Conform articolului 349 din CP, „răspândirea sau publicarea, în timp de război, de zvonuri* sau infor- mații false*, exagerate sau tendenți- oase relative la situația economică și politică a țării, la starea morală a popu- lației în legătură cu declararea și mer- sul războiului, precum și săvârșirea altor asemenea fapte de natură să slă- bească rezistența morală a populației se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și cu interzicerea unor drepturi44 [apud Carmen Monica Cercelescu, 2002; 208]. deficționalizare lit —> naratologie (VI) definiție log, arg I. Formularea sem- nificației unui cuvânt, unei expresii, unui fenomen etc. D. este formată din două părți: ceea ce este de definit DEFINIȚIE CIRCULARĂ 128 (definiendum) și ceea ce definește {definiens). Ceea ce definește este for- mat din două părți necesare și sufici- ente: genul proxim și diferența speci- fică. După modelul aristotelic. Omul (ceea ce este de definit) este un animal (gen proxim) care gândește (diferența specifică). O eroare des întâlnită este D. circulară (din care lipsește diferența specifică). De exemplu, „automobilul este un vehicul care merge ca un auto- mobil44. II. D. parentetică. Este cea prin care se explică definiția unui cuvânt. III. D. extinsă, cu ajutorul exemplifi- cării, analizei, comparației și contras- tului, negării (respingerii), etimologiei. IV.,JD. poate fi ori a unei semnificații deja statornicite, ori a uneia propuse pentru viitor. în primul caz se vorbește despre o D. descriptivă, în cel de-al doilea, despre o D. prescriptivă sau stipulativă [cf Anthony Flew 1996; 89]. V. Pentru A. J. Greimas [et al., 1979; 85-86], D. se identifică cu para- fraza*. Autorul distinge D. taxono- mică, „formată prin ansamblul califică- rilor; D. funcțională și D. prin gene- rare, care explică obiectele prin modul lor de producere44. în fine, „D. este fie științifică, fie neștiințifică44, cea din urmă caracterizând „funcționarea coti- diană a discursului*44. VI. „în sens larg, D. se identifică cu descrierea sau po- vestirea ce urmează analizei44 [cf A. J. Greimas et al., 1979; 86]. VIL An- thony Flew [1996; 90], citându-1 pe L. Stevenson (Ethics and Language, 1964), aduce în discuție și D. persua- sivă. „Limba noastră abundă în cuvinte precum «cultură», care au o semnifi- cație descriptivă vagă și, totodată, o semnificație emotivă bogată. Semnifi- cația descriptivă a fiecăruia dintre ele este supusă unei neîncetate redefmiri. [...] D. persuasive se recunosc adesea după cuvintele «real» sau «adevărat». Cum oamenii de obicei acceptă ceea ce consideră a fi adevărat, cuvântul «ade- vărat» ajunge să capete forța persuasi- vă a lui «a fi acceptat». —* persua- siune, parafrază definiție circulară log, arg —> defini- ție (I), argumentare tendențioasă (II) definiție descriptivă log, arg —> de- finiție (IV) definiție funcțională log, arg de- finiție (V) definiție prin generare log, arg definiție (V) definiție persuasivă log, arg defi- niție (VII) definiție prescriptivă (stipulativă) LOG, ARG definiție (IV) definiție științifică log, arg —> defini- ție (V) Defoe, Daniel (1661-1731) ist Scriitor englez. magazin (I) Delavrancea, Barbu Ștefănescu (1858-1918) LIT —> Sindicatele Jurna- liștilor Români (I) delict de drept comun leg —► delict de presă delict de presă leg I. în România in- terbelică, regimul presei era bazat, din punct de vedere constituțional, pe art. 25, 26 și 105 din Constituția din 28 martie 1923. Placa turnantă a legisla- ției presei din România Mare și chiar din vremea lui Al. I. Cuza (Legea asu- pra presei din 1862) este principiul răs- punderii în cascadă*, valabil și astăzi în legislațiile occidentale, conform că- ruia responsabilitatea revine, solidar cu jurnalistul* incriminat, patronului și 129 DEONTOLOGIE directorului publicației. D.P. decurgeau din art. 25 al Constituției din 1923. Procedura oprea închisoarea preven- tivă, fiind lăsate în competența tribu- nalului corecțional următoarele delicte: „delictele comise contra familiei rega- le, contra șefilor statelor străine și a re- prezentanților lor acreditați; provoca- țiunile directe la asasinat și la revo- luție, dacă nu sunt urmate de efecte; difamațiunile [defăimarea*], injuriile* și calomniile* îndreptate împotriva par- ticularilor sau funcționarilor publici* cu privire la viața lor particulară [viața privată*] sau la onoarea lor personală. Toate aceste infracțiuni sunt sustrase competinței Curții cu Juri și lăsate în seama jurisdicțiunii ordinarei Cu alte cuvinte, eventualele pedepse suportate de jurnaliști* nu erau privative de libertate [cf. Emil Samoilă, fa.; 168- 169]. în anul 1930 a fost promulgată legea apărării țării, numită Legea Alar- mismului. „Prin această lege se creează un delict nou, acela de a răspândi în public - prin scris sau prin viu grai - fapte neadevărate, de natură a produce panică sau de a turbura ordinea publică și liniștea cetățenilor, precum și fapte de natură a atinge încrederea în institu- țiile creditului public sau privat. De asemenea, se pedepsește divulgarea faptelor sociale privitoare la interesele superioare de stat“ [cf. Emil Samoilă, f.a.; 170]. II. Pentru a ilustra princi- piile juridice care stau la baza definirii și reprimării D.P. în momentul de față, luăm drept exemplu situația Franței. Lucien Solal [et al., 1980; 72-73] no- tează: „Infracțiunile prin intermediul presei sunt uneori D.P., alteori delicte de drept comun. [...] Distincția dintre cele două tipuri de delicte este foarte importantă pentru că, în general, D.P. este considerat un delict politic și su- pus unui regim mai blând decât delic- tul de drept comun“. III. De notat că, în conformitate cu legislație existentă în România în acest moment, nu func- ționează principiul răspunderii în cas- cadă*, jurnaliștii* sunt încă anchetați și încarcerați, fie pentru delicte de ca- lomnie* și pot fi judecați pentru „com- plicitate la...“, fie pentru „favorizarea infracțiunii de...“, atunci când invocă secretul profesional, altfel spus confi- dențialitatea sursei*. —> funcționar pu- blic, calomnie, injurie, insultă, ultraj (ofensă și ultraj), drept la imagine, viață privată, legea presei, Anexe (D) delir de interpretare psihol—» para- noia, propagandă paranoia Delta RFI ret Radio France Interna- tionale (II) demografie soc —» profilul cumpără- torilor, analiza cohortelor Dempo AGP, IST Agenție de presă* ja- poneză. —» agenție de presă (I) denegare log, arg Negarea unui enunț afirmativ sau negativ exprimat anterior. denotație lingv Sens exact al unui cu- vânt denumind un obiect, o persoană sau un fenomen real. De exemplu: Masa este scrijelită. Se distinge de conota- ție*. De exemplu: Masa a fost îmbelșu- gată. —> discurs, emfază, publicitate denotativă, publicitate conotativă, retorică deontologie deont (gr. deon - datorie) Teorie etică. Sistem de reguli (etice) (cod deontologic*, declarație de princi- pii) care acționează într-un domeniu profesional. Sinonim - etică aplicată*. —» etică, etică aplicată, cod deontolo- DEPARTAMENTUL COMERȚULUI AL SUA gic, MARȘ, Anexe (B), (C), acoperire (jurnalistică) Departamentul Comerțului al SUA ECON, POLIT —> infoetică Departamentul de Comunicare al Universității Catolice din Louvain TP —* naratologie (VIII) depeche JURN inf, pt (fr. telegramă de presă) Știre* care provine de la o agen- ție de presă*. —> breve, știre (VII) depeche ordinaire jurn inf, agp (fr. știre obișnuită*) —> știre (VI) depozit legal leg O lege a D.L. se referă nu numai la ziare*, ci și la vo- lume, stampe, afișe*, opere muzicale, înregistrări audio și video deja difuzate care trebuie oferite gratuit celor mai importante biblioteci și arhivelor. —* conservă culturală, Anexe (C) derapaj mediatic jurn inf, media O informare greșită, sistematică și masi- vă, care apare în toate media* la un moment dat, cu impact negativ imediat și greu asupra afectivității și discernă- mântului publicului*, dacă nu impo- sibil de evaluat în toată amploarea lui. Eșuarea în parainformare*, suprainfor- mare*, pseudoinformare*, eroarea ne- rectificată (și care astfel devine volun- tară) în evaluarea informațiilor* atât în timpul documentării*, cât și în redac- tare, nesesizarea diferenței fundamen- tale dintre factoid* și factual sunt in- gredientele pierderii reperelor și deci a standardelor calităților informării*. Se ajunge la D.M. în măsura în care eve- nimentul* este important. Importanța lui justifică fluxul masiv al mediati- zării. D.M. reprezintă, în ultimă instan- ță, inventarea evenimentului*. Factorii care pot provoca sau favoriza D.M.: a. Evenimentul* trebuie să fie suficient _________________________________i3o| de important (în sine sau în ceea ce h privește impactul emoțional asupra pu- :h blicului*); b. Evenimentul* se petrece ' pe neașteptate, încât jurnaliștii*, copie- - șiți de complexitatea realității și de ob- sesia priorității (scoop*f au mari șanse să fie surprinși sau depășiți; c. Eveni- mentul* are o oarecare durată, ceea ce justifică persistența reflectării media* prin care, pe de altă parte, se respecta regula acoperirii jurnalistice* com- ; plete (atâta vreme cât durează eveni- mentul real); d. Aglomerarea jurnaliș- tilor* la locul evenimentului* face ca ei să aibă aceleași surse*, situație care în relațiile publice* se numește voce unică. Publicurile* primesc aceleași informații*, pe același ton și cu aceeași intensitate (pagina întâi*, interviuri*, reacții*, ecouri*, comentarii*, timp de emisie privilegiat), încât rătăcirea me- dia* devine acum și dezinformarea* sau rătăcirea întregului public*. —► di- versiune, dezinformare, minciună, fac- toid (II), petitio principii, manipularea informației, parainformare, pseudo- informare, propagandă, argumentare tendențioasă, agenda setting dereglementare leg Proces care înce- pe în SUA prin dezmembrarea, în anul 1984, a societății AT&T*, aceasta fiind „un cvasimonopol al telecomuni- cațiilor; de atunci, a dobândit dimensi- uni planetare, atingând sectoarele de activitate economică cele mai diverse. D. înseamnă deplasarea centrului de gravitație al societății către piață. Piața devine principalul factor de reglare“ [cf. Armând Mattelart et al.; 2001; 128]. —> dereglementarea audiovizua- lului, flux liber al informațiilor, noua ordine a informării, industrii culturale, 131 imperialism cultural, globalizare, post- modernism (I), societate postindustri- ală, societate informațională dereglementarea audiovizualului LEG Fenomen legislativ petrecut în anii ’80 în SUA prin care mai întâi au fost supuse D.A. posturile de radio*, apoi cele de televiziune*. în virtutea D.A., acestea nu mai erau obligate să difu- zeze un anumit procent de știri*, nici anunțuri din sfera Public Affairs*, și nici nu mai erau obligate să difuzeze maximum optsprezece minute de pu- blicitate* pe oră [cf. Stan Le Roy Wil- son, 1992; 80]. —> dereglementare, equal time rule, fairness doctrine, ra- dio act derived demand mk, publ (engl. am. cerere derivată) Cererea unui produs derivând de la altul. —> publicitate deriziune ret ironie (V) design tehno Estetica paginii de ziar*- magazin*. D. paginii de ziar* este în sarcina machetatorului. El operează cu trei elemente: contrastul, echilibrul și proporția. „Contrastul are în vedere mai mult decât contrastul alb-negru din fotografii*. Contrastul include și for- mele, mărimile și chiar culorile ele- mentelor. Un bun designer incorporea- ză fotografii* de mărimi diferite, ti- tluri* în care literele au mărimi dife- rite. [...] Pe lângă faptul că doar con- trastul face ca pagina să fie atrăgătoa- re, acesta creează și tensiunea care îm- pinge ochiul cititorului de la un ele- ment la altul. Dacă două sau mai multe elemente într-o pagină sunt similare ca formă și mărime - dacă nimic nu do- mină -, atunci cititorul nu va ști unde să se uite mai întâi. S-ar putea să nu intre deloc în pagină. [...] ECHILIBRUL. DEUTSCHE PRESSE AGENTUR Pentru ochi, diferite elemente au «gre- utăți» diferite. De exemplu, de obicei fotografiile* par mai «grele» decât ti- tlurile*; acestea, mai grele decât textul, iar encadre~un\e^, filet-uri\e* mai gre- le decât textele plane. Chiar și blancul (—> albitură) are greutate când poate fi folosit pentru echilibru. Dezechilibra- rea paginii prin îngrămădirea unor ele- mente «grele» ar putea întuneca piese- le luminoase ale paginii, astfel că citi- torul ar putea chiar să nu le remarce. [...] O modalitate de a obține echili- brul paginii constă în împărțirea aces- teia în patru pătrate. Dacă ai un ele- ment puternic în fiecare pătrat, pagina este în echilibru. [...] Evident, cititorii nu vor exclama: «Această pagină este echilibrată» sau «Unde este contras- tul?». Dar ei știu când o pagină arată bine. O pagină care arată bine păstrea- ză proporția, relațiile dintre elemente. Machetatorul va compara formele tex- telor între ele, lungimile și mărimile ti- tlurilor*. [...] Dreptunghiurile sunt mai plăcute privirii și au o mai mare va- rietate. Iată de ce machetatorii moderni folosesc mai mult dreptunghiurile orizontale și verticale44 [cf. Jane T. Harrigan, 1993; 269-270]. —* calibra- re, cotare, machetă, tehnoredactare, lizibilitate, pagina întâi, titlu, știre (I), naratologie (V), fotoreporter desk AGP, IP (engl. am. fig. redacție) De- partament. Redacție centrală. —> gate keepers, știre Destutt de Tracy, Antoine (1754- 1836) PROP, COM —> ideologie (I) Deutsche Presse Agentur (DPA) agp Agenție zonală* de presă (—> agenție de presă (III)) înființată în anul 1949, cu sediul central la Hamburg. Are DEUTSCHE WELLE peste 50 de corespondenți* în străină- tate. Colectarea informațiilor* se reali- zează în 79 de țări (din întreaga Euro- pă, la care se adaugă opt țări din Afri- ca, șaptesprezece din Asia); în plus, agenția își desfășoară activitatea în America Latină, Australia, Canada și SUA. în anul 1985, DPA avea 1 500 de abonați în 85 de țări, printre care 60 de agenții*. Deutsche Welle media, polit {germ. Vocea Germaniei) —> Radio France Internationale (I) developing story jurn inf, pt, red {engl. am. text care dezvoltă știrea de ieri) —* relatare dezbatere radio, tv interviu (XI) dezinformare prop Pentru Guy Duran- din [1987; 3; 6], termenul folosit de sovietici la începutul anilor ’20 „de- semna atunci acțiunile de intoxicare* ale țărilor capitaliste îndreptate împo- triva URSS“. în anul 1949, în Dicțio- narul limbii ruse, D. era definită drept „acțiunea de a induce în eroare prin informații* mincinoase*“. în Marea Enciclopedie Sovietică, voi. XIII, D. este definită ca fiind „difuzarea prin presă, radio*, televiziune* etc. a infor- mațiilor* mincinoase*, pentru a rătăci opinia publică*. Presa și radioul* folo- sesc pe scară largă D. pentru a înșela popoarele și pentru a le copleși cu minciuni*, prezentând noul război pre- gătit de blocul imperialist anglo-ameri- can drept un război defensiv și fa- cându-le să creadă că politica pacifistă a URSS, a țărilor democrate și a altor țări pacifiste este o politică agresivă44, în Dicționarul Academiei Franceze din anul 1984, D. este definită ca fiind „inducerea în eroare a unui public*, ______________________________________132 7 pentru a slăbi un adversar44. Prin exten- sie, poate însemna inducerea unei opi- nii* false cu premeditare. Pot fi dezin- formați telespectatorii, ascultătorii, ci- titorii, fără ca ei să își dea seama. A si- mula sau a disimula, iată cele două procedee folosite curent în D. Guy Durandin [1987; 20] propune pentru D. această definiție: „Un lanț întreg de minciuni* organizate într-o epocă în care mijloacele de difuzare a informa- ției* sunt foarte dezvoltate44. în aceeași ordine de idei, Henri-Pierre Cathala [1991; 24] consideră că D. „presupune disimularea surselor* și scopurilor re- ale, precum și intenția de a face rău printr-o reprezentare deformată sau printr-o interpretare tendențioasă a rea- lității. Este o formă de agresiune care caută să treacă neobservată. Se înscrie în rândul acțiunilor psihologice sub- versive44. în fine, pentru Vladimir Vol- koff \f.a.\ 17], D. este o „tehnică per- mițând furnizarea de informații* gene- rale eronate unor terți, determinându-i să comită acte colective sau să difu- zeze judecăți dorite de dezinformatori [agenți de influență]44. într-un fel sau altul, noțiunea cheie a D. este minciu- na*. —» disimulare, doublespeak, tabu- lare, factoid (II), minciună, manipulare, manipularea informației, subinforma- re, suprainformare, argumentare ten- dențioasă (I), parajurnalism, propa- gandă, diversiune, intoxicare, acope- rire (jurnalistică), balon de încercare, legile proximității, campanie de pre- să, campanie de relații publice, (teh- nica) coloana a cincea, lies of our times, derapaj mediatic dezinteresare deont Valoare etică ce constă în practicarea profesiunii în toa- 133 DIALOG te aspectele/fazele ei (decuparea eveni- mentului*, documentare*, redactare*) independent de interesele sau opțiunile personale ale jurnalistului*. —> cod de- ontologic, conflict de interese, para- jurnalism, onestitate, fair-play, neu- tralitate, acoperire (jurnalistică), cali- tățile informării, opinie publică (III) dezmințire deont, leg Drept la repli- că*. Text prin care sursa* neagă acura- tețea* unui text publicat. D., ca și re- tractarea*, se disting de rectificare* prin aceea că inițiativa aparține sursei* de informare. Conform legislațiilor oc- cidentale, D., ca și dreptul la replică* din partea funcționarului public*, sunt obligatoriu publicate dacă D. vizează un text în care erau relatate fapte din activitatea sa profesională. în legislația românească antebelică, „dreptul la răs- puns face parte din totalitatea acelor dispozițiuni legale ce alcătuiesc regi- mul administrativ al presei. Este drep- tul cuiva învinuit sau desemnat într-un ziar* sau scriere periodică de a face să i se publice în numărul cel mai apro- piat răspunsul său, sub pedeapsă de amendă și despăgubiri; A fost inventat de legea franceză, de unde a trecut în legislațiile celelalte. La noi, în Legea asupra Presei din 1862 și apoi în Codul Penal unde avem art. 193 care regle- mentează chestiunea (—» legea presei), legiuitorul a vrut să înfrâneze abuzul ce s-ar comite prin exercitarea libertății scrisului, impunând ziarului* obligația inserării răspunsului. Acest drept nu e absolut, căci doctrina și jurisprudența au stabilit oarecari îngrădiri la exerci- țiul dreptului de răspuns: să nu fie re- dactat în termeni injurioși* pentru ziar*, să nu atingă interesele terților, să nu fie contrar ordinii publice sau bune- lor moravuri" [cf Emil Samoilă, f a.; 171-172]. Din perspectiva jurnalistu- lui* sau a publicației, D. este o a doua știre*. în perioada 1990-2000, în Ro- mânia, chestiunile legate de D. nu au fost reglementate din punct de vedere juridic. Problema figurează însă în cele câteva coduri deontologice* apărute în România în această perioadă (—* Ane- xe (B), (C)). —> rectificare, retractare, dreptul de a publica, comunicat de presă, declarație de presă, drept la replică, birou de presă, libertate de opinie, libertate de informare, echili- brarea informării, sursă de informare, obiectivitate, dreptul la imagine, fair- play, onestitate, MARȘ dezvoltare agp, media I. Termen la care AFP* a renunțat în favoarea ace- luia de lead* în succesiunea flash*-b\i- letin*. II. D. unei știri* în reportaj* sau anchetă*, de exemplu. —► știre (IV), follow-up, rescriere diagnostic mk pol —> marketing politic (I) dialect lingv —* sociolingvistică, regi- onalism dialog com, media I. Conversație*. II. Interviu*. III. întrevedere*. IV. cf A. J. Greimas [et al., 1979; 98]: „D. re- latat [parafrazat sau rezumat] comportă adesea o încadrare (spune ei, reia el etc.), comportă adesea informații la topica D. (cu o voce emoționată etc.). Elementul încadrat este format din seg- mente sau replici întretăiate, care între- țin în planul discursiv [al discursului*] relații anaforice [anaforă - repetarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvin- te] (în conformitate cu parametrii ling- vistici de tip întrebare-răspuns, aser- DIALOGIZARE INTERIOARĂ țiune-negare)“ —> conversație, socio- lingvistică dialogizare interioară soc rec —> na- ratologie (VI) diateză pasivă lingv George Orwell diatribă lit, jurn op —> pamflet (I) didascalii CM Instrucțiuni date actorilor de către autorul unei piese dramatice. Indicație care se punea înaintea unei piese de teatru la latini. —> publicity diegesis ret —> naratologie (I) difuziune CM, SOC Circulația informa- țiilor*, a opiniilor*, a invențiilor, a teh- nologiilor, a produselor (inclusiv cul- turale). în fenomenul complex al D. - din perspectiva media*, a culturii de masă*, dincolo de aspectul strict eco- nomic -, apar probleme profunde care aparțin contagiunii, influențelor*, evo- luției în continuare a culturii receptoa- re. —> penetrare, programare, modă, influență, concentrare, cultură de ma- să, industrii culturale digitalizare com „Teoria informației* numește unitate de informație sau bit (de la binary digit, adică semnalul bi- nar) unitatea de disjuncție binară care servește la identificarea unei alterna- tive. [...] Cu metoda disjuncției binare este posibilă identificarea unui eveni- ment dintr-un număr infinit de elemen- te posibile. Este de ajuns să procedăm în mod constant printr-o serie de bifur- cări succesive, eliminând rând pe rând alternativele care se prezintă. Creierii electronici numiți «numerici» sau «di- gitali», lucrând cu viteze foarte mari, reușesc să procedeze prin disjuncții binare în sisteme de echiprobabilitate, care antrenează un număr astronomic de elemente44 [cf Umberto Eco, 2002; 107]. Pentru J. J. Van Cuilenburg [et __________134 al., 1998; 61-62], „D. este un termen care, deși tot mai des folosit în limba- jul de specialitate, nu dispune de o des- criere acceptabilă. S-ar putea spune, exagerând oarecum, că informația di- gitală se deosebește de informația obișnuită, așa cum un disc compact se deosebește de o placă de gramofon. în sine corectă, comparația nu spune prea mult. Tehnica digitală a permis ampli- ficarea transferului de informații, am- plificare ce se referă la cantitatea, la ra- piditatea, dar și la acuratețea transferu- lui informațional. în esență, unitățile întrebuințate în tehnica digitală primesc exclusiv o valoare «discretă (0 sau 1); orice semnal este transcris printr-o combinație unică de zero și unu». D. a deschis căile unei dezvoltări spectacu- loase a telecomunicațiilor - folosirea cablurilor, a sateliților, introducerea re- țelei numite ISDN (Jntegraied Services Digital NetWork). Această rețea va per- mite în viitor conectarea serviciilor te- lefonice, a sistemelor de procesare a textelor sau a băncilor de date* într-un singur sistem.44 —» informație, teoria informației, Internet, televiziune, so- cietate informațională digresiune RED Paranteză, ocol narativ, divagație. D. amplificată semnifică pierderea, de către autorul textului, a unghiului de abordare*. Din partea sursei*, D. poate însemna tentativa de a nu furniza informația*. Contextul* evenimentului* nu este o D., ci o com- pletare necesară a informației* brute; în absența contextului*, aceasta ar fi dificil de înțeles sau chiar incompre- hensibilă. —► unghi de abordare Dilema ip, pt —► Centrul pentru Jurna- lism Independent 135 DISCURS Dimineața ist —> reportaj (în România interbelică) (III) DINAU AGP Agenție de presă din Ucrai- na. -► ROMPRES (II) DINFOS STRUCT MIL, RP (engl. am.) Acronim* de la Defense Information School al armatei americane, pentru a-i antrena pe jurnaliștii militari și pe componenții birourilor de relații publi- ce* ai armatei americane. direct cinema media (engl. am.) Sino- nim cu cinema verite*, cu deosebirea că autorul este mai puțin obiectiv. direcție de presă rp, prop Termen fo- losit în perioada interbelică. Desem- nează ceea ce este cunoscut azi sub nu- mele de birou de presă* (al guvernu- lui). —> Rador (I), birou de presă disciplină-bloc polit —► Michel Fou- cault, postmodernism (II) disciplină-mecanism polit —► Michel Foucault, panopticum, postmodernism (II) discriminare soc, polit, media I. Ine- galitate socială, culturală, etnică, rasi- ală, religioasă care, de cele mai multe ori, rezultă din relațiile de putere dintre majoritate și minoritate. Un tip special de D. a dat naștere mișcării feministe (—> feminism) care introduce astfel în discuție și D. sexuală. II. Agenda* (setting)* media* poate contribui hotă- râtor la accentuarea D. —* echilibrarea informării, stereotip/stereotipie, etno- centrism, minoritate, feminism discriminare pozitivă soc, polit, MEDIA „Denumire generică pentru po- litici variate care țintesc rasa, etnia, ge- nul (gender*), pentru a le avantaja; re- crutare agresivă, prin care aceștia sunt preferați pentru a reduce discrimina- rea* într-un grup sau pentru a atenua efectele negative ale discriminării*44 [cf Ruth Chadwick (ed.f 2001; 83]. în SUA, adepții D.P. „arată că nu este su- ficient să se adopte legislația referitoa- re la eliminarea discriminării în educa- ție, în distribuirea forței de muncă și în alte domenii44 [cf. lain McLean, coord., 2001; 13]. în acest moment însă, atât din perspectiva argumentării juridice, cât și din aceea aparținând manage- mentului politic, în SUA „D.P. este controversată. [Cei care i se opun argu- mentează astfel:] D.P. subminează una dintre cele mai îndrăgite valori ale culturii politice americane: respectarea egalității șanselor. D.P. ar sta deci în calea meritocrației - o societate în care succesul în viață este bazat pe merit, mai puțin pe naștere, clasă, rasă sau orice alt criteriu nelegitim. Ei spun că, până la urmă, D.P. este distructivă, tocmai din perspectiva eliminării dis- criminării*, creând ea însăși o discri- minare* inversă44 [cf lain McLean, coord., 2001, 14]. —► minoritate, etno- centrism, stereotip/stereotipie, post- modernism (IV), multiculturalism, fe- minism, echilibrarea informării discurs ret, com, lingv I. Aristotel concepe D. ca pe un mesaj. El pune bazele problematicii emițătorului me- sajului și tratează conceperea argumen- . telor, problematica receptorului me- sajului: emoțiile și argumentele, așa cum sunt ele primite, în fine, proble- matica D., adică figurile și ordinea păr- ților D. II. Cele cinci operații princi- pale ale D.: Inventio (Euresis) - să gă- sești ce să spui (strategia emițătorului); Dispositio (Taxis) - să pui ordine în ce ai găsit (organizarea mesajului); Elo- cutio (Lexis) - să adaugi ornamente, DISCURS JURIDIC 136 figuri (expresivitatea, „oratoria44 - „re- torica*44 emițătorului); Actio (Hypocri- sis) - să joci D. ca un actor: gesturi și dicție (—> marketing politic vs. televi- ziune*, analiza discursului); Memoria (Mneme) - să recurgi la memorie. III. GENURILE ORATORICE. 1. Genul deliberativ', publicul este format din membrii unei adunări; finalitatea D.: consiliere-deconsiliere vs. util-dăunător (—* editorial) 2. Genul judiciar, a acu- za-a apăra vs. drept-nedrept (—> pole- mică) 3. Gen epidictic'. a lăuda-a bla- ma. IV. Părțile D. reprezintă tiparul D. argumentativ*, dar și persuasiv* al na- rațiunii* (povestire, nuvelă, roman), al narațiunii jurnalistice (știrea*, relata- rea*, reportajul*, analiza*, ancheta* sunt narațiunii). Quintilian a fixat te- meinic structura D.: Exordium- capta- rea bunăvoinței (atenției) (captatio be- nevolentiae) și Partitio (împărțirea) - anunțarea planului care va fi urmat. Quintilian vede cât se poate de limpe- de lucrurile: nu ni se pare niciodată lung ceva căruia îi anunțăm sfârșitul. Narratio (diegesis) - relatarea faptelor. Este vorba despre fapte (evenimente) și descrieri dispuse fie în ordinea cro- nologică firească în care s-au întâm- plat în realitate, fie într-o ordine „arti- ficială44 (de exemplu: flashback*), ceea ce obligă la decuparea secven- țelor (narative) spațio-temporale. Confirmatio - expunerea argumen- telor prin raport cu dovezile sau probele produse în Inventio', Elocutio - redactarea și exprimarea propriu- zise; Epilog (Perorația, Conclusio) - climax*. —» persuasiune, retorică, conotație, denotație, definiție (V), pro- batio, conversație, polemică, analiza discursului (II), naratologie (II), ironie (V), marketing politic, televiziune, ar- gumentare tendențioasă discurs juridic lingv, com —> analiza discursului discurs jurnalistic lingv, com —> ana- liza discursului discurs politic lingv, com -> analiza discursului, comunicare politică, marketing politic discursul publicității lingv, com —* analiza discursului discurs ca regim performativ lingv, COM —> analiza discursului disimulare ret Ironie*. Antifrază*. Doublespeak*. Minciună*. Poziția ace- luia care manipulează*, dezinformea- ză*. Jurnalismul de informare*, inclu- siv în formele lui aprofundate (inter- pretative reporting*, investigating re- porting*) care tinde către funcția de serviciu public* - responsabilitate so- cială*, reprezintă principala modalitate de contracarare a D. ironie (I), ma- nipulare, minciună (II) Disney Company media Cea mai mare companie media și de entertainment. A fost creată de Walter Disney (1901- 1966). disonanță cognitivă psihol Concept propus de L. Festinger, prin care este desemnat disconfortul psihic (contra- rifetate, perplexitate, nedumerire etc.) provocat de o informație*, idee, com- portament contrare așteptărilor. Evita- rea D.C. în publicitate*, marketing*, marketing politic*, relații publice*, po- litică editorială* reprezintă un coman- dament de cea mai mare importanță. dispositio (taxis) ret, com, lingv (lat. dispunere) —> discurs (II), retori- că (I), (II), (IV) 137 DOCUMENTAR EXPRES dispozitiv polit, com —> Michel Fou- cault, panopticum, postmodernism (II) dispozitiv instituțional lingv, com —> analiza discursului dispozitiv televizual polit, media —> postmodernism (II) dispozitive ale comunicării-putere POLIT, COM —► postmodernism (II) distopie fil Opusul utopiei*. Loc ipote- tic caracterizat prin condiții înspăimân- tătoare. —► utopie distorsionare jurn inf —> (calitățile) știrii diversiune prop Asamblarea în doze variabile, în tonalități și în retorici* di- verse, a balonului de încercare*, a zvo- nului*, a informației manipulate* - toate lansate și prin intermediul moda- lităților specifice publicity*, a argu- mentării tendențioase*, compun până la urmă D. Ocuparea minților oameni- lor cu alte probleme, nu cu adevăratele probleme, ocuparea timpului și consu- marea energiilor în direcții inutile, până la crearea piesă cu piesă a unor false probleme, a unor false ținte, a unor false pericole etc. —» manipularea in- formației, dezinformare, fabulare, ma- nipulare, agenda ascunsă, fapt divers (III), acoperire (jurnalistică), derapaj mediatic, argumentare tendențioasă (II) divulgarea secretului care pericli- tează siguranța națională leg Una dintre infracțiunile contra siguranței statului*. „Alineatul 4 din articolul 169 [CP] pedepsește cu închisoare de la unu la șapte ani orice persoană care să- vârșește vreuna din următoarele fapte: divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat* ori a altor documente sau date, dacă fapta este de natură să pună în pericol sigu- ranța națională*; deținerea în afara în- datoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat*, dacă fapta este de natură să pună în pericol sigu- ranța națională* a statului; deținerea în afara îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgării, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranța națională*44 [apud Carmen Monica Cercelescu, 2002; 204]. —* se- cret de stat, infracțiuni contra sigu- ranței statului docudramă film, tv Neologism creat prin contopirea termenilor documentar și dramă. „Istorie44 (filmică) parțial ade- vărată, parțial fictivă. —* infotainment, (neo)televiziune documentare jurn inf Colectarea efectivă a informației* pe teren de către jurnalist*, contactând sursele*. Tehni- cile de lucru ale jurnalistului* în timpul D. sunt: observarea (—► observație), interviul*, ascultarea*, obligativitatea încrucișării surselor*, toate acestea ba- zate pe o solidă predocumentare*, pe relații corecte cu sursele*. Calitățile profesionale „de bază44 cerute: curiozi- tatea, capacitatea de a asculta*, gândi- rea logică și rapidă, empatia*, îndrăz- neala, politețea, abilitatea de a ajunge repede la sursele* cele mai utile. O bu- nă D. nu se poate realiza în absența unei predocumentări* corecte. Pe de altă parte, o bună D. care nu este urma- tă de un text corect, este inutilă. —► pre- documentare, acoperire (jurnalistică), sursă de informare, încrucișarea surse- lor, confidențialitatea sursei, protejarea sursei, acuratețe, empatie, interviu, con- versație, proxemică, limbaj nonverbal documentar expres jurn inf, agp Tip de știre* realizată de AFP*. —> știre (IV) DOCUMENTARY 138 documentary film, tv (engl. am. do- cumentar) Film nonficționaL Tratarea este însă creativă, de unde apropierea de reportaj*, New Journalism*, dar și de analiză*, interpretative reporting*, precum și de investigative reporting*. —> înfotainment, uses and gratifica- tions domeniu LINGV —> sociolingvistică door-to-door selling mk, publ (engl. am. vânzare din ușă în ușă) —+ direct marketer dorința nemuririi soc, psihosoc —> orizont de așteptări (II) dosar de presă rp I. în biroul de presă*, adunarea tuturor menționărilor instituției în media* și a tot ceea ce interesează activitatea acestei instituții. II. Instrument de lucru indispensabil jurnalistului* în etapa predocumen- tării*. D.P. poate fi organizat pe dome- nii, probleme, declarații ale personali- tăților. —* bancă de date, predocumen- tare Dos Passos, John (1886-1970) lit —> New Journalism (II) doublespeak red (engl. limbaj dublu) Termen creat de George Orwell* (1903-1950) în romanul 1984, cu sen- sul de exprimare obscură, ambiguă* pentru a induce în eroare. —> disimu- lare, aluzie, insinuare, amalgam, dez- informare, minciună, propagandă, lim- bă de lemn, argumentare tendențioasă doxa FIL (gr.) —> opinie publică (I) DPA —> Deutsche Presse Agentur Dramiral Group ip Clubul Român de Presă (I) drept de autor leg I. „începând cu decretele din 13 ianuarie 1791 și 19 iu- lie 1793, orice creator al unei opere spi- rituale (roman, nuvelă, desen și apoi, chiar fotografii*) se bucură, pe lângă dreptul de proprietate asupra docu- mentului original, de dreptul exclusiv de a-și comunica opera publicului*. Acest drept, care se naște din avanta- jele de ordin moral și pecuniar, se nu- mește în mod tradițional D.A. sau pro- prietate literară și artistică41 [cf. Lucien Solal et al., 1980; 96]. Cu referire la produsul mediatic, D.A. se exercită nu- mai asupra părților artistice cuprinse în ziar*, respectiv generic, formatul* emisiunii etc. în audiovizual. II. Apli- carea D.A. asupra știrilor* este aproa- pe imposibilă, întrucât principiul liber- tății de informare* le-a transformat în bun al tuturor. Totuși, o minimă de- cență, dar și standardele profesionale impun citarea sursei atunci când o știre* este preluată de la altă instituție de presă. III. în Legea Asupra Presei din vremea lui Alexandru loan Cuza, din anul 1862, Capitolul I este intitulat „Despre proprietatea literară. Autorii de tot felul de scrieri, compozitorii de muzică, pictorii sau desenatorii [...] în tot cursul vieții lor, se vor bucura ca de o proprietate a lor de dreptul exclusiv de a reproduce și de a vinde operele lor în tot Principatul sau de a trece către alții această proprietate a lor, fiindu-le acest drept recunoscut după legile în ființă“. Extrem de important este para- graful 3: „Jurnalele* și alte foi perio- dice sunt proprietatea persoanelor sau a societăților care le publică, dreptul proprietății le este închezășuit întocmai după paragraful de mai sus, articolele ce autorii sau proprietarii lor nu vor voi ca să le reproducă în alte jurnale vor trebui a purta la început nota că reproducerea este oprită, se înțelege, 139 DREPT LA INFORMARE numai articole literare și științifice. Compunerile dramatice asemenea în termenii de mai sus nu vor putea fi reprezentate pe nici un teatru, nici nu pot fi publicate fără învoirea autorului44 [apud Marian Petcu, 1999; 204]. IV. în anul 1996 a fost promulgată legea D.A. în România. —* Anexe (E) drept la imagine leg, deont L Con- form legislației franceze, jurnalistului* îi este interzisă publicarea fotografiei* unei persoane fără acordul acesteia, dacă fotografia* nu reflectă o activitate socială. EL. Dreptul persoanei sau insti- tuției ca activitatea acesteia să fie co- rect reflectată în media*. Nerespecta- rea D.I. prin intruziunea în viața priva- tă*, prin injurie*, calomnie*, comenta- riu necinstit (—> comentariu onest) sau critică* necinstită reprezintă în legis- lațiile occidentale motive întemeiate (probe) pentru declanșarea unor acțiuni în justiție. —> cod deontologic, calom- nie (II), injurie, insultă, viață privată, paparazzi/paparazzo, tabloid (II), acura- tețe, neutralitate, dezinteresare, calită- țile informării, onestitate, fair-play, dez- mințire, supraveghere electronică drept la informare (limite) leg în România, articolele 30 și 31 din Con- stituție garantează dreptul de acces la informația de interes public*. „Exerci- țiul acestui drept este supus unor limi- tări menite să protejeze siguranța na- țională, ordinea și morala publică, dreptul la viața intimă, familială și pri- vată (—► viața privată). Art. 31, punctul 3 din Constituția României, prevede explicit că dreptul la informație* nu tre- buie să prejudicieze măsurile de pro- tecție a tinerilor (—► protejarea tinerilor și a minorilor, presa pentru tineret) sau siguranța națională44 [cf. Carmen Monica Cercelescu, 2002; 98]. în con- tinuarea acestor prevederi constituțio- nale, Legea 554/2001 privind Liberul Acces la Informațiile de Interes Public, la art. 12, „prevede limitări al dreptului la informare*. Conform textului citat, se exceptează de la accesul liber al ce- tățenilor [...] următoarele informații*: a. informațiile* din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoria informații- lor clasificate, potrivit legii b. informa- țiile* privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele politice și economice ale României, dacă fac parte din categoria informații- lor clasificate, conform legii c. infor- mațiile* privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea [pu- blicarea] acestora aduce atingere prin- cipiului concurenței loiale*, potrivit legii d. informațiile* cu privire la da- tele personale (—» supraveghere elec- tronică), potrivit legii e. informațiile* privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se pericli- tează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale* ori se pun în pe- ricol viața, integritatea corporală, sănă- tatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare f. informațiile* privind procedurile ju- diciare, dacă publicarea acestora aduce atingere asigurării unui proces echita- bil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces g. in- formațiile* a căror publicare prejudi- ciază măsurile de protecție a tinerilor (—* protejarea minorilor)44 [apud Car- men Monica Cercelescu, 2002; 98-99]. —* drept la informație, libertatea infor- DREPT LA INFORMAȚIE: 140 mării, Declarația îndatoririlor și drep- turilor jurnaliștilor (Miinchen), critică, pamflet, Freedom of Information Act, supraveghere electronică, secret, se- cret profesional, secret de stat, strict secret de o importanță deosebită drept la informație leg „Pentru indi- vid, D.L reprezintă nu numai posibili- tatea, dreptul de a recepta informația*, dar și aptitudinea [justificarea] juridică de a pretinde o informație* de calitate, conformă cu criteriile adevărului* și onestității *“ [cf Carmen Monica Cercelescu, 2002; 96]. Din perspectiva logicii juridice, D.I. „are o structură complexă, cuprinzând: dreptul de a fi informat în mod propriu și corect; dreptul de a informa; dreptul la acces la sursele de informare*; dreptul la recurs în cazul refuzului accesului la informație; dreptul la selectivitate sau la non-informare; dreptul la confidenți- alitate; dreptul la protecția surselor confidențiale (—> protejarea sursei)“ [cf Carmen Monica Cercelescu, 2002; 97]. în România, concordant cu art. 30 și 31 din Constituție, D.L este consfin- țit prin Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes pu- blic*. —> libertatea de informare, drep- tul publicului de a ști, informații de interes public, Declarația îndatoririlor și drepturilor jurnaliștilor (Miinchen), cod deontologic drept de a publica leg —► accesibili- tate, libertate de opinie, libertate de informare, drept la replică, dezmin- țire, legea presei, Anexe (A) drept la replică leg, deont „în sens larg, D.R. este prerogativa legală con- ferită persoanei ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate prin afirmații făcute în presă, de a da un răspuns prin care să-și exprime expli- cațiile și rezervele cu privire la aceste afirmații" [cf Carmen Monica Cerce- lescu, 2002; 129]. Astfel, prin acorda- rea D.R. se asigură echilibrarea infor- mării*. în prezent, în România, D.R. este reglementat în presa tipărită con- form Legii Presei nr. 3/1974 legea presei (III)), art. 72-75. deși acestea sunt în bună măsură depășite și prea vagi, precum și în codurile etice ale jurnaliștilor români (—* Anexe (C)). Vom cita în continuare aceste articole de lege (menținute în vigoare, conform Ordonanței de Urgență nr. 53/2000). .Articolul 72. Persoana fizică sau juri- dică, lezată prin afirmațiile făcute în presă și pe care le consideră neadevă- rate, poate cere, în termen de 30 de zile, ca organul de presă în cauză să publice sau să difuzeze un răspuns sub formă de replică, rectificare* ori decla- rație. Răspunsul trebuie să fie obiectiv și să urmărească restabilirea adevăru- lui. Nu se consideră a aduce lezare cri- tica obiectivă [sic!], principială și con- structivă, exercitată prin presă, în reali- zarea funcțiilor sale social-politice. Ar- ticolul 73. Organul de presă este obli- gat să publice, fără plată, răspunsul, în condițiile articolului precedent [în ace- eași pagină, având aceeași suprafață], în termen de 15 zile de la primirea lui, dacă organul de presă este cotidian, sau cel mai târziu în al doilea număr de la primirea răspunsului, dacă organul de presă are altă periodicitate. Articolul 74. Refuzul de a publica sau difuza un răspuns, în condițiile Articolului 73. se comunică persoanei lezate în termen de 15 zile de la primirea sesizării scrise 141 DREPTUL PUBLICULUI DE A ȘTI de aceasta. Nepublicarea sau nedifuza- rea răspunsului în termenele prevăzute în articolul precedent se consideră re- fuz, chiar dacă acesta nu a fost comu- nicat potrivit al. 1. Articolul 75. în ca- zurile prevăzute în articolul precedent, persoana lezată poate cere judecătoriei obligarea organului de presă în cauză să publice sau să difuzeze răspunsul. Dacă instanța judecătorească constată că refuzul este neîntemeiat, obligă or- ganul de presă să publice sau să difu- zeze răspunsul în termen de 15 zile, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. în cazul prevăzut în alineatul precedent, publicarea sau difuzarea răspunsului se face cu mențiunea că aceasta s-a dis- pus prin hotărâre judecătorească, indi- cându-se numărul și data acesteia, pre- cum și instanța care a dat hotărârea4* [apud Carmen Monica Cercelescu, 2002; 129-130]. în audiovizual, în schimb (—> legea audiovizualului, Ane- xe (E)) apar reglementări mai apropiate de realitatea prezentă. „D.R. poate fi exercitat în toate situațiile în care o persoană fizică sau juridică a fost vătă- mată într-un drept sau interes legitim. [...] Prin Rezoluția Consiliului Euro- pei nr. (74)26, adoptată la 2 iulie 1974, se recomandă guvernelor să pună la dispoziția individului mijloacele adec- vate de protecție împotriva informații- lor* conținând fapte inexacte și să le doteze cu un recurs contra publicării unor astfel de informații*, inclusiv cele privind fapte și opinii* ce constituie ingerințe în viața privată* (în afară de cazul în care un interes public* legitim și primordial justifică aducerea lor la cunoștință publică sau dacă persoana a consimțit expres sau tacit la publicare) sau atingeri aduse onoarei sau reputați- ei44 [apud Carmen Monica Cercelescu, 2002; 132]. în plus, în anexa acestei Rezoluții, apar „regulile minimale refe- ritoare la D.R., recomandând statelor să introducă în legislațiile naționale dispoziții potrivit cărora exercitarea acestui drept să poată fi refuzată, în următoarele cazuri: a. dacă cererea de publicare a D.R. nu este adresată unui mijloc de comunicare în masă într-un timp rezonabil b. dacă lungimea D.R» excede ceea ce este necesar pentru a corecta informațiile* privitoare la fap- tele pretins inexacte c. dacă răspunsul nu se limitează la corectarea faptelor incriminate d» dacă răspunsul consti- tuie prin el însuși obiectul unei infrac- țiuni (cum ar fi insulta*, injuria* sau calomnia*) e. dacă răspunsul aduce prejudicii intereselor protejate juridic ale terților f. dacă persoana care pretin- de D.R. nu justifică un interes legitim44 [apud Carmen Monica Cercelescu, 2002; 134]. în sfârșit, conform prac- ticii nord-americane, de cele mai multe ori acordarea D.R. stinge posibilitatea declanșării proceselor de injurie*, ca- lomnie*, intruziune în v^ața privată*. —* cod deontologic, rectificare, dez- mințire, declarație de presă, reacție/ reacții, ecouri, calitățile informării, echi- librarea informării, ficțiune (I), Anexe (B),(C) drept personal deont, leg (engl. am. personal right) —» calomnie (V) dreptul publicului de a ști deont, LEG Se situează la granița - mereu dis- cutabilă - dintre public și privat. „Ade- sea, această graniță socială este ne- clară, [din cauza faptului că] valorile DREPTURILE CONSUMATORILOR sferei private sunt în evoluție și diver- se: chestiuni legate de violența domes- tică [aparținând deci sferei private] sunt supuse atenției publice44. în viziu- nea aceluiași autor, D.P.Ș. conține: „dreptul de a ști cum se comportă gu- vernul; dreptul de a ști cum se com- portă candidații și membrii guvernului; dreptul de a avea acces la informația* din actele și dosarele guvernului (—»Freedom of Information Act); dreptul de a avea acces la informații*, evenimente*, probleme curente și din trecut, atunci când acestea din urmă sunt cauze ale evenimentelor* prezen- te; dreptul de a cunoaște opiniile* ce- lorlalți; dreptul de a ști cum se com- portă figurile publice; dreptul de a ști cum se comportă entități neguverna- mentale și cercuri de afaceri care pri- mesc fonduri publice sau care afectea- ză bunăstarea publică44 [cf. Ruth Chad- wick (ed.f 2001; 252; 253]. —* cores- pondent (IV), dreptul la informație, li- bertatea de informare, libertate de _________________________________142 opinie, viața privată, cod deontologic, (protejarea) consumatorului drepturile consumatorilor publ, DEONT —> publicitate (III) drive-time ret, publ {engl. am.) Inter- val orar în care audiența* este cea mai mare: 6-10 A.M., respectiv 3-7 P.M. în televiziune* se folosește termenul prime-time*, interval orar cuprins între orele 18-24. —> prime-time, audiență dublet prop —> minciună (III) Duby, Georges (1919-1996) ist -> via- ța privată (II) Duchamp, Marcel (1887-1968) est —> postmodernism Dumitrescu Bușulenga, Zoe (1920- 2006) MEDIA radio (II) Dumitru, Constantin Jurnalist. —> Clu- bul Român de Presă (I) Dumitru, Dan Jurnalist. —> Clubul Ro- mân de Presă (I) Dumont, Louis (1911-1988) ist —> via- ța privată (II) Dwelshauvers, Georges (1866-1937) LEG —* analiză (I) (the) Eastboume Gazette and Fa- shionable Entelligence ist, publ —> publicitate (II) Ebony ist, pt —> magazin (I) echilibrarea informării jurn inf Stan- dard fundamental și regulă profesio- nal-etică a jurnalistului*, care constă în investigarea tuturor surselor* implica- te. Numai pe această bază - care în ul- timă instanță semnifică abordarea eve- nimentului* pe toate fațetele iui -, in- formația* este completă. Totodată, a acorda cuvântul tuturor celor implicați înseamnă a respecta fair-play^-\i\ din care decurge direct neutralitatea* (im- parțialitatea). De aici și corecta ierarhi- zare a informației*, întrucât un aspect nu este privilegiat în defavoarea altuia comparabil. Pornind de aici, interpre- tative reporting* și investigative re- porting* pot aprofunda informarea* și, pe toate aceste fundamente, opinia* de- vine autorizată (bazată pe toate datele pertinente), deci corectă, la rândul ei, echilibrată. Chei de control: Care este cealaltă fațetă a evenimentului*?, Cât de proeminentă este cealaltă parte?, Cât spațiu are fiecare parte?, I s-a dat celeilalte părți o șansă cinstită să răs- pundă? [cf. Jane T. Harrigan. 1993; 140-1 ]. —► sursă de informare, (cali- tățile) știrii, știre (IV), acuratețe, încru- cișarea surselor, equal time rule, dez- mințire, drept la replică, fair-play, onestitate, neutralitate, obiectivitate, discriminare, discriminare pozitivă, integralitatea informării, analiză cri- tică a știrilor echilibru tehno —> design echivoc lingv L Exprimare ambiguă. Conduce la subinformare*. II. Atitu- dine ambiguă. Conduce la afghanista- nism*. ambiguitate, amalgam, alu- zie, insinuare, limbă de lemn, doubie- speak echos JURN INF, AGP (fr. ecouri) I. Text de agenție*. Material suplimentar fa- cultativ care cuprinde mai ales elemen- te de interes uman*. Abordarea eveni- mentului* cu precădere din această perspectivă conduce la parainforma- re*. II. în presa tipărită franceză, este un text scurt, anecdotic. Interesul lui constă în indiscreție. —* declarație de presă, știre (IV), (VI), parainformare edairage red, agp, jurn inf (fr. clarifi- care) Termen folosit de AFP*. I. Con- text*. II. „Text care exprimă importan- ța unui eveniment*, situându-1 în con- textul* lui și într-o perspectivă44. Răs- punde mai în amănunt la întrebările De ce? și Cum? III. Didier Husson și Oii - vier Robert [1991; 65-66] îl definesc astfel: „Dacă informațiile* sunt exacte, dacă evenimentul* este pus în legătură cu altele pentru a-1 înțelege mai bine, dacă actorii sunt judecați echitabil, dacă sunt formulate concluzii incontes- tabile, avem ceva care nu este fapt brut, dar nici comentariu*. [...] Nu in- clude judecata personală44. —> știre de sinteză (writethrou), știre (IV), analiză ECLATEMENT 144 (II), interpretative reporting, comenta- riu (I), extrapolare edatement jurn inf, pt (fr. risipire) Tip de știre* în presa tipărită franceză. Se realizează printr-o modalitate inver- să față de mouture* (fr. montaj). —* ști- re (VII), mouture Eco, Umberto (n. 1932) est —> semio- tică Ecole de Joumalisme et de Com- munications - Marsilia înv jurn Una dintre facultățile de jurnalism din Franța, agreate de Convention Națio- nale Paritaire de l Emploi des Jouma- listes*. A fost înființată în anul 1982 și este parte componentă a Universite de la Mediterranee. Ecole de Joumalisme de Toulouse ÎNV JURN Una dintre facultățile de jur- nalism din Franța, agreate de Conven- tion Naționale Paritaire de VEmploi des Joumalistes*, începând cu anul 2001. Ecole Superieure de Joumalisme - Lille înv jurn Una dintre facultățile de jurnalism din Franța, agreate de Con- vention Naționale Paritaire de l Emploi des Joumalistes*. înființată în anul 1924, E.SJ. este una dintre primele facultăți de jurnalism în Europa. în anul 1960, E.SJ. se desprinde de Uni- versitatea Catolică. Cursurile se desfă- șoară pe o durată de doi ani. E.SJ. este, totodată, „o școală internațională și francofonă“ [cf. site-ului E.SJ.], în- treținând relații profesionale sistema- tice în 30 de țări, printre care și Româ- nia (în principal, cu Facultatea de Jur- nalism și Științele Comunicării - Uni- versitatea București). începând cu anul 1994, E.SJ. a organizat un Centru de Cercetare asupra Meseriilor Jurnalis- tice (Centre de Recherche sur Ies Me- tiers du Joumalisme), care publică Ca- hiers du Joumalisme. Actualul director general al E.SJ. este Loî'c Hervouet (absolvent al celei de-a 40-a promoții a E.S.J.). Facultatea se poate mândri cu peste 2 500 de absolvenți. ecologie politică polit „Studierea le- găturilor dintre un sistem politic și am- bientul său“ fizic, cultural și social [cf Jack C. Plano et al., 1993; 58]. Granița dintre E.P. și context* în accepțiunea pragmaticii este vagă. —► comunicare politică (efect) ecou PUBL (engl. am. echo- effect) „Rezultatul a două sau mai mul- te forme de publicitate*, fiecare spriji- nind-o pe cealaltă“ [cf Richard Wiener, 1996]. editing media (engl. am. editare) Pune- rea în formă, asamblarea paginii de ziar* și a întregului ziar*. Valorizarea textelor reprezintă rezultatul unei deci- zii profesionale, în interiorul căreia po- litica editorială* joacă un rol dintre cele mai importante. politică edito- rială, gate keepers, coverage, agenda setting, design editor IP L Persoana (grupul) care supor- tă financiar apariția publicației, func- ționarea postului de radio*, de televizi- une* etc. E. poate să fie jurnalist* sau nu. II. în Codul intitulat Regulile atri- buirii aparținând ziarului Washington Post (—> Anexe (B)), E. este folosit cu sensul șef de departament*. —> con- centrare (V), trust de presă (cover) editor TEHNO (engl. am. editor al paginii întâi*) Termen folosit la USA Today, prin care este numită persoana care realizează pagina întâi* a fiecărei secțiuni (fascicol). —* pagina întâi 145 EDITORIAL editorial jurn op I. Cel mai important gen al jurnalismului de opinie*. Expri- mă atitudinea ziarului* fața de realita- tea politică, socială, economică etc. Co- loana E. sau pagina E. (editorial page*) sunt considerate sufletul, co- loana vertebrală a ziarului*, pentru că E. argumentează opinia*, urmărind să-i convingă pe cititori. John L. Hulteng [1973; 12] consideră că „E. poate fi și conștiința ziarului* și, într-o măsură importantă, conștiința comunității44. în viziunea lui Reuben Maury și Karl S. Pfeiffer [1960; 95], „poate cea mai importantă menire a E. este realizarea legăturii dintre fapte și un context* mai larg. Fără această legătură, jurna- listul* poate fi un bun reporter*, dar nu un editorialist*. Spre deosebire de re- porter*, editorialistul* este în primul rând interesat de semnificația faptelor, mai puțin de calitatea lor de noutate. Faptele intră într-un E. doar când con- duc spre o concluzie logică44. Câmpu- rile privilegiate ale E. sunt politica, so- cialul, economicul, educația, criminali- tatea sau infracționalitatea. Ceea ce nu înseamnă că există vreun subiect inter- zis pentru E. Spre deosebire de cele- lalte genuri redacționale, editorialistul* are o mult mai mare libertate de miș- care în alegerea tonului, a atitudinii. El poate selecta între diferite tipuri de ra- ționament, poate nara, poate alege între umor*, ironie*, sarcasm, satiră, para- bolă, parodie* sau poate redacta un E. polemic*. Chei de control. 1. Dacă de- monstrația dezvoltată în E. se poate reduce la un silogism, textul este co- rect construit din punct de vedere lo- gic. 2. E. de tipul „Iată o problemă44 este considerat un text evaziv. De exemplu: „Șomajul, iată o problemă44. Textul devine clar când - pornind de la acest exemplu - poate fi redus la afir- mația: „Șomajul, iată ce credem noi despre această problemă44. 3. Posibili- tatea reducerii textului la o singură afirmație specifică, după exemplul de mai sus, demonstrează corectitudinea construcției textului, conform regulii o singură idee/problemă este tratată dintr-un singur unghi de abordare* într-un singur text. Erori de evitat. John L. Hulteng [1973; 80-84] enu- meră următoarele erori: „Dacă puțin e bine, mult poate fi prea mult44 - cu re- ferire la excesul retoric, la verbiaj; „Detașarea excesivă44; „Atacul la per- soană*44, ceea ce implică deplasarea accentului de la discutarea sau critica- rea problemei la atacarea persoanei. Este totuna cu decăderea din demon- strație în pamflet*. Este o marcă a par- tizanatului (i.e. a criticii* neoneste). „Alterarea problemei: asumarea adevă- rului* pornind de la o premisă încă în dezbatere44. Reuben Maury și Karl G. Pfeiffer [1960; 25-26] adaugă alte erori. „Pontificarea. A pontifica în- seamnă a vorbi ca o persoană infaili- bilă. Când pontifică, editorialistul* nu- și respectă publicul*44; „E. șablon44; „E. cerem!44; „Prețiozitatea, argoul*44. E. partizan-partinic într-un ziar* care se declară independent este propagandă* mascată. Iar E. care laudă sau critică din rațiuni care țin de „capitalul de imagine*44 al unei firme este publici- tate* mascată. II. Termenul american E. este polisemantic: 1. spațiu redac- țional* 2. E. classifications - rubrici (de social, economic, sport, știri* etc.) 3. E. environment - „conținut, ton, EDITORIAL CLASSIFICATIONS filozofie a publicației. Sinonim cu politica redacțională* [cf. Richard Weiner, 1996]. —* libertate de opinie, jurnalism de opinie, opinie, editorialist, presă de prestigiu, jurnalism de cali- tate, editorial-page, op-ed page, Na- tional Conference of Editorial Writers, billet, comentariu (III), (IV), discurs, ironie, parodie, persuasiune, retorică, acuratețe, argumentare tendențioasă, pamflet, afghanistanism editorial dassifications tehno (engl. am. clasificare din perspectiva editoru- lui) —> editorial (II) editorial environment tehno (engl. am. ceea ce înconjoară un text în pagi- nă, din perspectiva editorului) —* edi- torial (II) editorial page jurn op, ip (engl. am. pagină editorial) Se consideră, în gene- ral, că Horace Greely, unul dintre cei mai influenți editorialiști* din secolul al XlX-lea, un timpuriu susținător al abolirii sclaviei, este acela care intro- duce în anul 1841, la New York Tri- bune. „ideea de a separa știrile* de opinie*, realizând E.P. cum o știm azi“ [cf. Stan Le Roy Wilson 1992; 157]. în presa tipărită americană, E.P. are în general următoarea structură: unul sau mai multe editoriale* nesemnate abor- dând tot atâtea subiecte; editorial car- toons* (caricaturi politice), scrisori că- tre editor*. Așa-numita op-ed page (abreviere pentru pagina opusă E.P.) se pare că a apărut mai întâi în anii ’20, la New York World, ideea aparținându-i lui Herbert Bayard Swope [cf. Kenneth Rystrom, 1994; 290]. Op-ed page este pagina cu număr impar, conține alte texte de opinie* semnate de syndicated columnists* pe teme politice de interes _______________________________________146 național, pe teme culturale etc., și scri- sori către editor*, acestea din urmă abordând și alte subiecte politice, așa cum le văd cititorii. Prin E.P. și op-ed page se realizează concret separarea informării* de opinie* în interiorul zia- rului*. De notat, de asemenea, că E.P. și op-ed page nu sunt primele pagini ale ziarului. E.P. se distinge de column editorial (coloana editorial*). Aceasta din urmă este similară cu modalitățile europene de publicare și editare* a edi- torialului*. —> jurnalism de opinie, opinie, editorial, editorialist, National Conference of Editorial Writers, syn- dicated columnist editorial roundup (commentary) JURN INF, AP (engl. am. comentariu editorial*) Tip de știre* realizată de Associated Press*. —> știre (VI) editorialist jurn op, ip Autorul edito- rialului*. De la începuturile genului și până în prezent, E. este, de cele mai multe ori, directorul ziarului*. Datorită complexității genului și responsabili- tății etice care decurge din accederea la poziția îndrumătorului sau a liderului de opinie, se consideră unanim că un bun E. devine jurnalistul* cu vasta experiență profesională (dobândită de- a lungul timpului, în departamentul de informare al ziarului*, acoperind dife- rite domenii). Experienței profesionale i se adaugă experiența culturală gene- rală și aprofundată în cel puțin un do- meniu. Pentru Reuben Maury și Karl G. Pfeiffer [1960; 14-15], portretul robot al E. ar cuprinde următoarele tră- sături: flexibilitate-receptivitate; spirit de echipă; absența vanității; capacitatea de a generaliza corect pornind de la fapte; răbdare, tenacitate, luciditate, 147 EFECTE simțul umorului* și al ironiei*, capaci- tatea de a scrie repede și expresiv în fiecare zi. Toate aceste calități profe- sionale și intelectuale nu au însă nici o valoare (pentru public*) în afara unei etici* clare. Fapt subliniat în nenumă- rate Declarații de Principii și în Co- duri Deontologice*. Curtis D. Mac- Dougall [1964] citează principiile formulate de National Conference of Editorial Writers*: „1. Este necinstit din partea E. să-și fundamenteze edito- rialele* pe jumătate de adevăr*. E. ar trebui ca niciodată, în mod conștient, să nu-și înșele cititorul, să nu distorsio- neze o situație și să nu așeze nici o per- soană într-o lumină falsă. 2. E. ar tre- bui să exprime concluzii obiective ba- zate pe fapte, pe greutatea probelor și pe ceea ce este considerat ca fiind bi- nele public*. 3. E. nu ar trebui nicio- dată să fie motivat de interesul per- sonal [...]. 4. E. ar trebui să știe că nu este infailibil. Ar trebui să le dea cu- vântul și celor care nu sunt de acord cu el. 5. E. ar trebui să-și revizuiască cu regularitate concluziile, în lumina noi- lor informații*. Nu trebuie să ezite să le corecteze când este nevoie. 6. E. ar trebui să aibă curajul convingerii bine fundamentate și o filozofie democra- tică asupra vieții. Ar trebui să nu scrie și să nu publice niciodată ceva care ar contraveni conștiinței sale. 7. E. ar tre- bui să-și sprijine colegii în tentativa lor de a accede la nivele profesionale înalte. Reputația sa este și a lor, și in- vers44. —> jurnalist (V), editorial, Na- tional Conference of Editorial Writers, opinie, opinie publică, polemică EFE AGP Agenție zonală* de presă spa- niolă (—> agenție de presă (III)) înfiin- țată în anul 1938. Are contracte cu 22 de agenții*. De subliniat faptul că EFE nu reprezintă o abreviere, ca în cazul ANSA* ori AFP* etc. efect bandwagon polit, mk pol, soc REC Termen apărut din experiența cam- paniilor electorale. Constă în a crea im- presia că toată lumea este de acord cu candidatul. —* argumentare tenden- țioasă (II) efect bumerang soc rec Efect contrar în urma unei campanii de publicitate* sau atunci când sunt dezvăluite diferite obiective ale propagandei*. E.B. se manifestă fie prin „escaladarea44 spira- lei tăcerii*, fie prin contra-publicitate sau contra-propagandă. „E.B. demon- strează că circuitul informației* trans- mise de media* trece prin rezistențe, selecții și feedback*“ [cf Jean Caze- neuve, 1976; 60]. —agenda setting, agendă ascunsă efecte SOC REC Termen generic care de- semnează influențele pe care media* - în principal radio* și televiziunea* - le exercită asupra publicurilor*. Situân- du-se în perspectiva gate keepers*, Jean Cazeneuve [1976; 179-186] con- sideră că „o adevărată politică de pro- grame* în radio* sau în televiziune* trebuie să înceapă prin a-și fixa o serie de obiective: informare*, cultivare, amuzament, educarea gustului publi- cului*, îndepărtarea lui de la proble- mele actuale, să-1 facă să-și accepte soarta, să-l invite la conservatorism sau conformism, să-l conștientizeze față de problemele sociale etc.44 Autorul - de comun acord cu toți cercetătorii acestei probleme - distinge între E. pe termen scurt și E. pe termen lung, efecte poli- tice, morale, sociale, culturale și este- EFECTELE (POLITICE ALE) MASS-MEDIA 148 tice. —> funcții, funcțiile informării, funcțiile presei (mass-media*), funcție de supraveghere, funcție watchdog, funcționalism, evaziune, (patru teorii ale) violenței, binele public, interes public efectele (politice ale) mass-media SOC REC S-a încercat să fie validate următoarele ipoteze: media* modifică parțial și întăresc atitudini, dar le schimbă mai puțin. Impactul este mai mare asupra indecișilor, mai ales dacă se spune în același timp același lucru (consistență) sau dacă se abordează un număr mic de probleme (intensitate). In funcție de modul și corectitudinea cu care media* abordează fenomenele politice, influența* poate fi pozitivă sau negativă. In ciuda dificultăților metodologice în rezolvarea acestei chestiuni, un lucru este cert pentru so- ciologi: „Nici o sinteză a efectelor*, oricât de concisă, nu ar putea neglija rolul media* în sprijinirea, întărirea și orientarea tiparelor controlului social sau în menținerea și uneori în mode- larea simbolurilor legitimității guver- nului44 [cf. James Watson et al., 1993; 64]. agenda setting, gate keepers, marketing politic, propagandă efectul carului triumfai polit, mk POL, SOC REC Termen în bună măsură sinonim cu efect bandwagon*. „O ten- dință politică a unor indivizi de a se asocia unei cauze, unui partid sau unui candidat pe care îl consideră învingă- tor. E.C.T. se identifică mai degrabă cu un comportament emoțional sau ne- rațional“ [cf Jack C. Plano et al., 1993; 59]. Einstein, Albert (1879-1955) șt —> postmodernism Electronic Frontier Foundation com, DEONT, LEG —* cyberspace electronic journalism tv (engl. am. jurnalism electronic) Termenul se referă la transmisiunile în direct. —> breaking news electronic newsgathering tv (engl. am. colectare electronică a informației) Folosirea camerei de luat vederi în afa- ra studioului. electronic publishing tv (engl. am. prelucrare și publicare electronică) I. Sinonimul termenului editing*, apli- cat la televiziune*. II. Folosirea com- puterului în editing* (culegere, grafică, machetă, paginare). Eliade, Mircea (1907-1986) lit —> ra- dio (II) elimination jurn inf, ap (engl. am. eliminare) —> știre (Vi) elipsă ret Figură retorică ce se realizea- ză prin aceea că un element este ab- sent, dar recognoscibil datorită contex- tului*. „Intr-o povestire [știrea*, rela- tarea*, reportajul* etc. sunt povestiri!], acumularea de E. creează un efect de accelerare44 [a desfășurării și evoluției narațiunii] [cf E. Rostier, citat de A. J. Greimas et al., 1979; 115]. Reversul acestei „accelerări a narațiunii44 în jur- nalismul de informare poate fi subin- formarea*. explicit, subînțeles Ellul, Jacques (1912-1994) polit, soc Filozof francez. Intr-una din lucrările sale cele mai influente, La Technique ou l'Enjeu du Siecle (1954), J. E. con- sideră că tehnologia a permis apariția unei propagande* omniprezente. „El denunță faptul că radioul* și televi- ziunea*, ca tehnologii, prezintă o ase- menea informare*, încât publicul* este manipulat să consume alimente fără 149 ENGELS, FRIEDRICH gust, să cumpere produse de care nu are nevoie și să suporte guverne care nu-și fac bine datoria. [...] în viziunea lui, societatea, departe de a controla tehnica, este controlată de aceasta44 [cf. Robert Cole (ed.), 1998; 192]. —> pro- pagandă elocutio (lexis) ret (lat.) —> retorică (1), (II), (IV), discurs (II) e-mail com (engl. am. poștă electronică) —> poștă electronică, Internet embargo jurn inf, deont I. Interdicție temporară de a publica, din motive în- temeiate (de exemplu, necesitatea păs- trării secretului în faza urmăririi pena- le, în timpul unei operațiuni poliție- nești etc.). II. E. este un aspect al re- lației jumalist*-sursă*. III. încălcarea E. de către o instituție de presă în- seamnă, mai întâi, nerespectarea codu- lui relațiilor cu sursa* și, totodată, în- călcarea regulilor concurenței loiale*. emboîtement red (fr. îmbinare, îmbu- care; ad litteram punere a unei cutii în alta) Pentru A. J. Greimas [et al., 1979; 119], prin E. spațial se includ linearită- țile, suprafețele în alte suprafețe, volu- mul în alte volume; în cazul E. tempo- ral, o perioadă temporală este inclusă în altă perioadă. —► focalizare, flash- back, intercalare, știre cu sertare, New Journalism emboîtement spațial red (fr.) —► em- boîtement emboîtement temporal red (fr.) —* emboîtement emfază ret Accentuare (emoțională) a unei unități. Primul semn al apariției E. este înlocuirea exprimării denotative (—► denotație) cu aceea conotativă (—> conotație). în textele jurnalismu- lui de informare*, apariția E. echiva- lează cu părăsirea neutralității*, cu tot ceea ce decurge de aici, în primul rând din perspectiva deontologiei*: de la caz la caz, subinformare*, suprainfor- mare*, parainformare*, conflict de in- terese*. —* neutralitate Eminescu, Mihai (1850-1889) lit —> Sindicatele Jurnaliștilor Români (I) emițător com —* informație empatie psihol, jurn inf (gr. em- pathein - a simți din interior) Noțiune definită mai întâi de psihologul german Th. Lipps (1851-1914). Prin E. se rea- lizează ascultarea* activă, calitate pro- fesională importantă a jurnalistului*. E. se realizează prin „pătrunderea în subiectivitatea interlocutorului, în logi- ca lui, în sistemul lui de așteptări, ră- mânând însă independent în plan afec- tiv-logic, în urmărirea sensului a ceea ce așteaptă și vrea interlocutorul să spună. E. este una dintre cele mai im- portante «arme» ale jurnalistului* în interviu*44 [cf. Lionel Bellenger, 1989; 98]. Așadar, E. este o aptitudine so- cială, adică o aptitudine care se edu- că, se îmbogățește, se antrenează, se experimentează. E. este un indiciu al maturității în comunicare*. docu- mentare, ascultare, interviu (II), repor- taj (O emulators publ (engl. am. agenți ai emulației; ambițioși) —> publicitate (VII) encadre tehno, agp (fr. chenar) I. Text înconjurat de un filet*. II. Tip de știre* realizată de AFP*. —* entrefilet, știre (VI) Engels, Friedrich (1820-1895) soc, POLIT Alături de Karl Marx, principa- lul filozof pe opera căruia s-a crista- lizat ideologia* statelor socialiste (co- muniste). —> feminism marxist ENGINEERING AND MINING JOURNAL Engineering and Mining Journal PUBL, PT (engl. am. Jurnalul Ingineri- lor Mineri) —* (business) magazin entertainment cm (engl. amuzament) —> utopie Entertainment and Sports Program- ming NetWork (ESPN) tv (engl. am. network - rețea) Cea mai mare re- țea* de televiziune* americană specia- lizată, cu sediul la Bristol, Connecticut, formată în anul 1979. ESPN 1 și 2 co- deținută de ABC* și Hearst Corpora- tion* ilustrează fenomenul de concen- trare* media*. —> concentrare enthymem ret —> persuasiune (III), maximă, prosilogism, sorit enthymem aparent ret Raționament bazat pe un joc de cuvinte. —> persua- siune (III) entrefilet tehno (fr. notă între două linii) Unitate redacțională scurtă (text, fotografie*, caricatură*, grafic) sepa- rată de text pusă în valoare de două linii orizontale. —> encadre entropie com, polit Termen folosit mai întâi în termodinamică, apoi în te- oria informației*, și de aici, în politolo- gic. In termodinamică, E. măsoară cantitatea de energie dintr-un sistem, nedisponibilă pentru un lucru util. De aici, preluată în politologic, E. măsoa- ră dezordinea, nesiguranța sau risipirea energiei utile. In teoria informației*, teoria matematică definind informația în valori cantitative, apar următoarele raporturi: a. Cu cât probabilitatea apa- riției unui eveniment* crește, cu atât mai slabă este informația* care rezultă din concretizarea și desfășurarea eve- nimentului* b. Când probabilitatea se apropie de zero (eveniment neprevă- zut*), cantitatea de informație* este ______________________________________150 maximă c. Când evenimentul* este si- gur (probabilitatea = 1), informația* tinde spre zero. De remarcat că a treia posibilitate transpusă în realitatea „ma- tematică“ a vieții sociale nu se aplică întocmai. —> teoria informației, pseudo- eveniment, publicity, acoperire (jurna- listică), marketing politic, propagan- dă, relații publice enunț lingv Propoziție sau frază scrisă, enunțare lingv Procesul/actul de a ros- ti un enunț*. —> sociolingvistică, ana- liza discursului epilog RET (lat. perorația, conclusio) —► discurs (IV) equal time rule deont, leg (engl. am. regula timpului egal) I. Termen ameri- can prin care se stabilește timpul egal de apariție la radio* și la televiziune* a tuturor participanților la un eveni- ment*. II. Modalitate prin care se rea- lizează echilibrarea informării* în vir- tutea căreia tuturor celor implicați într- un eveniment*, într-o problemă, trebu- ie să li se asigure în egală măsură drep- tul de a se exprima. E.T.R. este stipu- lată în The Radio Act (Legea Ra- dioului) din anul 1927, fiind o parte din faimess doctrine*. III. Din nefe- ricire, odată cu dereglementarea audio- vizualului* (în timpul mandatului pre- ședintelui american Ronald Reagan), E.T.R. a fost abolită. —* echilibrarea informării eroi-comic ret —> ironie (V) erotic LEG —* răspândire de materiale obscene erou RET —> retorică (III) ESPN —► Entertainment and Sports Pro- gramming Network estetica receptării soc rec în paralel cu Umberto Eco, esteticianul german 151 ETICĂ Hans Robert Jauss elaborează o E.A. (Pour une Esthetique de la Reception, 1978). Pornind de aici, Laurence Allard [1994] încearcă să îmbogățească no- țiunea de receptare, „adesea reificată în studiile receptării media“ Laurence Allard pornește de la constatarea atri- buirii în acest tip de cercetări a unui rol fundamental cititorului sau spectatoru- lui „în construirea socială a semnifica- țiilor textelor și a semnificaților ideolo- gici44. Se deschide astfel, în studiile culturale, era „democrației semiotice44 (John Fiske) după decenii de critică ideologică a unei culturi de masă* care își aliena publicul*44 [cf. Laurence Allard, 1994; 68]. Consecința acestei viziuni: textele media* sunt deschise unor interpretări multiple. Acestea se situează între studiile culturale (Școala de la Birmingham*) concretizate prin analize structurale (în descendența structuralismului), în care publicul* nu este luat în considerare, și între studiile media care măsoară (cantitativ) au- diențele*. Pentru acestea din urmă, re- ceptarea se reduce la numărarea per- soanelor care citesc sau privesc un pro- dus media*. In esență, din abordarea textului ca mesaj deschis decurge „o construcție dialogică a raportului text- cititor; presupunem că cititorul are un univers personal de semnificație. Atunci, receptarea se realizează în funcție de așteptările prealabile sedi- mentate. Din acestea se articulează un orizont de așteptări* dublu: acela al experienței literare [culturale în sens larg], ce știm despre un gen, despre un stil, și acela al vieții cotidiene («lumea cititorului»), pe care aproprierea operei o poate înnoi, îmbogăți sau răsturna. în acest punct, apare funcția creației soci- ale a operelor de artă^. Mai exact, susține Hans Robert Jauss pornind de la Kant, comunicarea estetică este un factor de socializare și creează noi norme. —► frame, orizont de așteptări, analiza critică a știrilor, analiză de conținut, culturanaliza, stilistică (VII), (VIII) estetica simulării cm —► gadget estetizarea politicii polit, cm -> post- modernism (IV) eșantion soc Numărul persoanelor ale- se dintr-un grup mult mai numeros. E. devine reprezentativ pentru grupul din care a fost extras, în măsura în care „reflectă cât mai fidel caracteristicile principale ale întregii populații stu- diate44 [cf. Andrei Novak, 1996; 25]. —> sondaj de opinie (I), (III), statistica (trucuri, capcane) (II) etapa concurențială (a produsului) PUBL —> spirala publicității etapa de pionierat (a produsului) PUBL —> spirala publicității etapa (nouă de) pionierat (a produ- sului) PUBL —> spirala publicității etapa de reținere (a produsului) PUBL —► spirala publicității etapa de saturație (a produsului) PUBL —> spirala publicității ethic’s coach deont (engl. am. antre- nor de etică) —> MARȘ (III) etica afacerilor deont etică apli- cată etica mediului deont —> etică aplicată etică deont I. Sens comun: set de reguli de comportament (în societate). II. Ra- mură a filozofiei „care se ocupă de componenta morală a vieții. Reflectă reperele societății în legătură cu ceea ce este drept/bine și nedrept/rău. Face ETICĂ APLICATĂ distincția între virtute și viciu. E. este un proces rațional fondat pe unele principii, pe baza cărora indivizii și so- cietățile rezolvă conflictele dintre va- lori“ [cf. Robert Cole (ed.), 1998; 199]. III. Etică profesională. —> deontolo- gie, etică aplicată, cod deontologic, Anexe (B), (C) etică aplicată deont „Câmp general de studiu [cristalizat aproximativ în ulti- mul sfert al secolului al XX-lea] ce in- clude toate eforturile sistematice pen- tru a înțelege și a rezolva problemele morale care apar în domeniile vieții practice [i.e. profesionale], precum medicina [de exemplu: eutanasia, ca drept al individului de a-și hotărî viața și moartea], jurnalismul (—> cod deon- tologic, MARȘ, declarații de principii în relații publice, protejarea consuma- torului), afacerile sau în conexiune cu o problemă socială de interes, precum echitatea în muncă sau pedeapsa cu moartea. Există astăzi trei subdiviziuni majore ale E.A.: etica biomedicală, etica afacerilor și etica mediului [cu referire la grija pentru urmași, pentru animale și specii, pentru ecosisteme și biosferă]. în aceeași ordine de idei, apar și conexiuni mai ample: discrimi- narea*, discriminarea pozitivă*, femi- nismul*, subnutriția și sărăcia plane- tare, războiul și violența (—> (patru te- orii ale) violenței), drepturile minorită- ților* sexuale etc. [cf. Ruth Chadwick (ed.), 2001; 2]. —► etică, deontologie, cod deontologic, conflict de interese (I), Anexe (B), (C) etică biomedicală deont —> etică apli- cată etichetare publ, media, soc —> la- beling, clișeu (II) ______________________________________152; etichetare răuvoitoare ret, prop —> argumentare tendențioasă (II) etimologie populară lingv —* stilis- tică (II), simbolism fonetic etnocentrism soc „Viziune asupra lu- mii conform căreia grupurile sunt ju- decate în funcție de valorile culturale și idealurile unui anumit grup etnic“ [cf. Ruth Chadwick (ed.), 2001; 193]. —> minoritate (II), stereotip/stereotipie, multiculturalism, discriminare, discri- minare pozitivă eufemism lingv Cuvânt care atenuează realitatea. Andreas Freund [1991] folo- sește termenul cuvânt aseptizant. Folo- sit în textele jurnalismului de informa- re, E. reprezintă o modalitate de tran- scriere infidelă, edulcorată a faptului din realitate. Consecințe: a. introduce- rea subversivă a opiniei* autorului/in- stituției de presă în textul de informa- re* b. informare* greșită c. dezinfor- mare*. Același Andreas Freund [1991] așază E., alături de clișeu*, jargon*, ar- gou*, în categoria cuvintelor capcană. —> antifrază, ironie, George Orwell euristică fil Investigare pentru aflarea unei soluții prin încercări și erori, în absența unui set de reguli verificate. —> interviu Euronews tv Canal european de televi- ziune, înființat în anul 1993 din iniția- tiva Union Europeenne de Radiodiffu- sion*, alături de canalul Eurosport*. E. este primul canal de știri* paneuro- pean, transmisia fiind realizată simultan în șase limbi: engleză, franceză, ger- mană, italiană, portugheză și spaniolă. E. este recepționat în peste 95 de mili- oane de case, în peste 43 de țări. E. se declară liber de orice influență politică, religioasă, și teritorială [cf. site-ului 153 EVENIMENT Euronews]. Union Europeenne de Radiodiffusion Europa FM ip, ret —> Centrul pentru Jurnalism Independent European Broadcasting Union agp, MEDIA —> agenție de presă (II) (the) Euro-Regional Center for De- mocracy ip —* Centrul pentru Jurna- lism Independent Eurosport agp, tv Canal european de televiziune, înființat în anul 1993 din inițiativa Union Europeenne de Radio- diffusion*, alături de postul Euro- news*. E. este recepționat în peste 98 de milioane de case; audiența* este es- timată la 250 de milioane de telespec- tatori, din 54 de țări. E. emite simultan în limbile engleză, germană, olandeză, franceză, spaniolă, suedeză, finlandeză, daneză, cehă, rusă, maghiară, poloneză, italiană, portugheză, română, norvegi- ană, turcă și greacă. —> agenție de pre- să (II), Union Europeenne de Radio- diffusion Eurovision tv Canal european trans- frontalier, lansat în anul 1954, sub egi- da Union Europeenne de Radiodiffu- sion*. —» Union Europeenne de Ra- diodiffusion evaziune soc rec Disfuncție media* pe care cei dintâi ce o analizează sunt so- ciologii americani Merton și Lazars- feld. In viziunea lor, media* ar da pu- blicului iluzia că participă la realitate. E,. ar proveni din zona de amuzament a media*, din ficțiunea în televiziune* (filme). Astfel înțeleasă, E. se apropie (fără să se confunde) de ceea ce Abra- ham Moles [1973] numește experiență vicarială*. Lucien Sfez [1993] va folo- si termenul tautism*. —> utopie, efecte, funcții eveniment media, jurn inf I. Cultura jurnalismului de informare s-a străduit de-a lungul vremii să impună jurnalis- mului, înțeles ca fiind serviciu public* de comunicare, criterii clare de recu- noaștere și selecționare a E. Iată, pen- tru început, definirea cea mai generală: E. este faptul socialmente semnificativ, acela care influențează existența unui număr mare de oameni. Două sunt no- țiunile cheie în această definiție: faptul și semnificația lui socială. „Deoarece concepția occidentală a informației* se bazează pe ipoteza că există o reali- tate-exterioară-susceptibilă-de-a fi de- scrisă, producțiile oricărui sistem care neagă aceste premise sunt calificate drept propagandă*. In mintea occiden- talului, distincția dintre informare* și propagandă* rezidă deci în premisele ce prezidează munca celor care asam- blează. Aceia care au obiective prede- terminate produc propagandă*. Aceia al căror scop unic este să reflecte reali- tatea, produc informație*44 [cf Harvey Molotch et al., 1996; 30-31]. Această distincție care pune, de fapt, în valoare poziția neutră* sau, dimpotrivă, „pre- determinată44 a jurnalistului* deschide câmpul larg al abordărilor de tot felul: sociologică, antropologică, semiotică, până la aceea comercială (atât a siste- mului media* propriu-zis, cât și a ce- lorlalți „actori44: relații publice*, mar- keting*, publicitate*). Jurnalismul nu mai este de multă vreme un teritoriu privilegiat al profesioniștilor lui. Sem- nificațiile termenului/conceptului E. au devenit vagi tocmai din cauza numă- rului lor mare. Din perspectiva prac- ticii jurnalistice însă chestiunile ar pu- tea fi cât de cât ordonate. Unghiurile eveniment de abordare sunt următoarele: perspec- tiva acelora care „fac44 știrea* și pers- pectiva acelora care „asamblează44 ști- rea*. II. Perspectiva acelora care „fac“ știrea* (newsmakers*): personalități, in- stituții, organizații etc. Geneza informa- ției* este controlată. Este acest lucru totuna cu cenzura*? Este o formă sub- tilă de cenzură*? în multe situații, cu siguranță că da. Echilibrul dintre trans- parență și obscuritate este totdeauna fragil. Iată de ce teoria jurnalismului privilegiază drept regulă fundamentală controlarea informației* prin contacta- rea a două sau mai multe surse* inde- pendente, refuzând să se mulțumească numai cu declarația oficială. Ceea ce nu înseamnă însă „completarea44 infor- mației oficiale cu zvonul*, presupune- rea, ipoteza etc. „Multe documente, de- cretate ca fiind secrete, sunt de fapt cen- zurate. Newsmakers* nu sunt surse* credibile, pentru că ei sunt politicieni, iar politicienii au un rol de jucat. Soluția ar fi următoarea: jurnalistul* să știe ce se întâmplă și, pe această bază, să ceară declarații de la politicieni. Nu trebuie să rămâi doar cu declarațiile oficiale, chiar dacă sunt oneste, pentru că totdeauna la un E. există și o altă fațetă a lucrurilor44 [cf. Douglas A. An- derson et al., 1986; 181-183]. în cate- goria acestui tip de E. se înscrie ceea ce se numește E. anticipat din punct de vedere al jurnalistului* și, respectiv, E. construit din perspectiva acelora care „organizează realitatea44 și, totodată, din aceea a analiștilor și teoreticienilor. Conferința de presă* este cel mai obiș- nuit E. de acest fel. Formele elaborate/ planificate: campania de relații publi- ce*, campania de publicitate* care îm- _______________________________________154 bracă formele E. construit, până la campania de presă*. în această ultimă ipostază, media* înseși devin „un con- structor44 al E. Este un alt mod de a su- blinia că E. există în măsura în care este făcut public (publicat, mediatizat). Din interacțiunea ritmului colectării, asamblării și editării* informației cu rit- mul celor care „fac44 știrea* apare ceea ce se numește funcția agenda setting* a presei. Care orar îl determină pe ce- lălalt? în funcție de modelul de presă existent, răspunsul este diferit [cf Fred S. Sielbert et al., 1956]. în modelul social-centralizat în care presa este o armă a propagandei* și a intereselor politice ale partidului unic de guvernă- mânt, este limpede că „orarul44 celor care „fac44 știrea* determină sau condi- ționează agenda* presei. De altfel, în acest sistem, presa este non-factuală, non-evenimențială, atemporală. „Rea- litatea44 presei este formată de ideile/ principiile/tezele călăuzitoare ale parti- dului conducător. Modelul autoritarist este specific, în viziunea autorilor, ță- rilor Lumii a Treia, întrucât presa are o libertate limitată (Statul nu poate fi criticat). în bună măsură, situația este asemănătoare cu cea din primul model menționat. Despre o interdependență, despre o modelare reciprocă a celor două orare se poate vorbi numai în modelul liberal, în care presa se află în afara controlului guvernului, și în acela social-liberal, în care se accen- tuează responsabilitatea presei față de societate. III. Perspectiva acelora care „fac" știrea*. Geneza informa- ției* este necontrolată. Este ceea ce se numește E. neprevăzut (neanticipat), inclusiv din punctul de vedere al juma- 155______________________________________ listului*. Accidentele, incidentele, cri- zele* intră în această categorie. în funcție de importanța lor dată de crite- riul numărului, acestea sunt fapte di- verse* (mici accidente rutiere, incendii fără urmări grave, violență stradală etc.) și se adresează interesului uman* sau acced la altitudinea E. (catastrofe, crize*). IV. Andreas Freund [1991; 21] distinge, din perspectiva importan- ței lor, trei tipuri de E.: „majore, lipsite de interes și de importanță medie“. Pe cele dintâi, toată lumea le percepe și le interpretează ca atare. E. de importan- ță medie ar fi acelea care ocupă inte- riorul ziarului. V. Din perspectiva ac- tualizării lor, tot Andreas Freund [1991; 23] deosebește E. reale de E. proiectate (declarații, promisiuni, an- gajamente) ce se vor materializa sau nu (Le. factoizii*). „Acestea“ - consi- deră autorul - „ar trebui să ridice pro- bleme diferite în ceea ce privește veri- ficarea și comentariul *“. De foarte multe ori însă, nu se întâmplă așa. Pro- iecția este luată drept realitate (este tra- tată ea însăși ca un E. care se petrece în realitate), ipoteza, drept certitudine, visul, drept adevăr. în măsura în care sunt organizate și sistematice, toate aceste pervertiri de ordin logic și afec- tiv înseamnă demagogie, minciună*, dezinformare*. Deși nu o spune expli- cit, este limpede că Andreas Freund ajunge la această tipologie a E. por- nind de la legile proximității*, în prin- cipal acelea spațio-temporale și psiho- sociale. VI. Perspectiva acelora care „asamblează" știrea (procesarea - editing* - gate keepers*) a stimulat în bună măsură abordări diverse ale cer- cetării media*. Procesarea (asambla- EVENIMENT rea) știrii*, proces cunoscut și sub nu- mele package journalism*, are mai multe consecințe: diversitatea ziare- lor*, a posturilor de radio* și mai ales de televiziune*, ceea ce conduce la conturarea tipurilor de jurnalism (de prestigiu, de scandal/popular; de infor- mare/de divertisment, incluzând sau exprimând poziționarea față de reali- tate). Rezultatele acestei poziționări, ce se realizează în virtutea unei scări de valori culturale, filozofice asumate, sunt ceea ce în mod curent numim politici editoriale*, care nu fac altceva decât să contureze stilul publicației. Și, din alte perspective, responsabilitatea și puterea publicației, respectiv a pre- sei. VIL Media* generează E. Sunt mai multe situații așezate de diferite grade de complexitate, prin care me- dia* generează E. 1. Știrea* care conți- ne o eroare. Aceasta impune rectifica- rea*. în măsura în care rectificarea* este a doua știre* legată de același fapt, această succesiune tinde să creeze E. 2. O știre* care provoacă o dezmințire*, un drept la replică*. Dezmințirea* (dreptul la replică*) este a doua știre*. 3. Știrea* care conține informații* ne- verificate. Evoluția ulterioară a realită- ții va contrazice prima știre*. Apare astfel „al doilea“ E. 4. Știre* minci- noasă*. Zvonul*, intoxicarea*, dezin- formarea*. 5. Prin fenomenul numit suivism*, știri* preluate din alte me- dia*. Dacă acestea se transformă într-o campanie de presă*, la care participă toate media*, se ajunge la vocea unică* (punctul culminant al unei cam- panii de relații publice* reușite). Dacă această campanie* este deviată în ra- port cu realitatea, se ajunge la derapaj EVENIMENT ANTICIPAT 156 mediatic*. VIII. Forme identice, emi- țători diferiți. Grupăm aici E. mediati- zate, create prin intermediul publici- tății*: târgurile, saloanele comerciale, evenimentele* sportive, evenimentele* artistice. Cu cât interesul financiar este mai mare, cu atât mediatizarea va atin- ge un public* mai numeros care, mai mult sau mai puțin conștient, este atins și de mesajul publicitar. Mecanismul este identic pentru evenimentele* cre- ate de relațiile publice* (engl. publi- city)*. —> acoperire (jurnalistică), ști- re, calitățile informării, echilibrarea informării, Declarația îndatoririlor și drepturilor jurnaliștilor (Miinchen), le- gile proximității, orizont de așteptări, agenda setting, entropie, gate keepers, politică editorială, breaking news, relații publice, publicitate eveniment anticipat jurn inf eve- niment (II), advanced text eveniment construit rp, publ, mkpol —> pseudoeveniment, minciună (III) eveniment de importanță medie JURN INF —> eveniment (IV) eveniment lipsit de interes jurn inf —* eveniment (IV) eveniment major jurn inf —► eveni- ment (IV) eveniment neprevăzut (neantici- pat) JURN INF -> eveniment (III) eveniment proiectat jurn inf —> eve- niment (V) eveniment real jurn inf —> eveniment (V) Evenimentul Zilei ip, pt —► Clubul Ro- mân de Presă (I) evergreen story jurn inf, agp (engl. am. text mereu actual) —> știre (VI) Everybody's ist (engl. am. al tuturor) Magazin* american. —» Muckraking Era Exchange Telegraph agp —► agenție de presă (I) exclusivitate jurn inf —> știre (ill) exordium ret, com, lingv (lat. intro- ducere) —> discurs (IV) experiență vicarială soc rec Termen folosit de Abraham Moles [1973; 745]. E.V. reprezintă „un proces de bază al transferului informațiilor* de la un operator uman la altul. Dacă un subiect [un mesaj] este situat într-un loc și o epocă date, el primește un anumit nu- măr de mesaje sau de elemente care îi vor determina deciziile. [...] Un tele- spectator participă la experiența repor- terului*, fiind situat în altă parte. In E.V., telespectatorul, pe care îl putem numi receptor, primește, într-un frag- ment din Umwelt*-di lui, stimuli trans- miși de altă persoană situată în alt loc și într-un alt moment temporal. Recep- torul participă astfel la două experiențe concomitent/4 —> evaziune Experimental Division of Study of Wartime Communications struct MIL, SOC REC (engl. am. Diviziunea ex- perimentală pentru studierea comuni- cării în timp de război) —► analiză de conținut (I) expert neutru jurn inf -> surse (de informare) (I) explicit lingv Opus implicitului* (și presupoziției*). Se distinge de subînțe- lesul discursului*, apropiindu-se de elipsă*. Pentru Oswald Ducrot [1972; 5]: „Prin definiție, o informație* coda- tă* este pentru acela care știe să desci- freze codul* o informație* manifestă, o informație* care se oferă ca atare, care se mărturisește, care se arată. Ceea ce este spus în cod* este în totalitate spus sau nu este spus deloc44. —> implicit 157 expresivitate fonetică lingv sti- listică (II) Expres Radio agp „Agenție* română de informații telegrafice, înființată în 1923 de losif Petreanu. Recepționa și difuza cu prioritate cotațiile bursiere44 [cf. Florica Vrânceanu, 2000; 150]. —> agenție de presă Express PT Tabloid* britanic. clasă socială (IV) (L')Express pt (fr.) —» (consumer) ma- gazine (II) ____________________EYEWITNESS NEWS extrapolare arg Proiectare în viitor. Se deosebește de eclairage*. în schimb, poate fi o modalitate de construire a factoidului*. —> factoid (II), argumen- tare tendențioasă, manipulare, statis- tică (trucuri, capcane) (li) eyewitness news tv (engl. am. știre* bazată pe martori oculari*) Traducerea este înșelătoare. în realitate, E.N. este un format* de știre* de televiziune*, în care reporterii* se află pe platou. F tabulare ret, prop Prin F. se amestecă fantasma în interesul emițătorului. Prin textul fabulator i se oferă destinatarului numai ceea ce el așteaptă. In esență, prin F. se ascund idei, motivații, toate acestea servind intereselor emițătoru- lui. —* pseudoeveniment, propagan- dă, persuasiune, publicitate, dezinfor- mare, diversiune, amalgam, argumen- tare tendențioasă, minciună (II), per- suasiune factoid jurn INF I. Termen folosit mai întâi de Norman Mailer în cartea sa despre Marilyn Monroe [cf Richard Weiner, 1996]. II. F. este aparența fap- tului real. Este faptul care nu există (încă) sau care nu va exista niciodată. Cu toate acestea, nenumărate știri* sunt F. O promisiune, o declarație prin care se anunță o acțiune viitoare (fie ea și într-un viitor apropiat), pe scurt un eveniment anticipat* - toate acestea sunt F. O ipoteză sau o probabilitate sunt și ele tot F. In jurnalism, expre- siile tip ale F. sunt: timpul viitor al verbelor, modurile condițional-optativ și conjunctiv, dar și formule precum dacă, poate, probabil, s-ar putea, este posibil etc. F. este una dintre materiile prime a ceea ce în relațiile publice* se numește construirea evenimentului (publicity*\ și din această perspectivă am putea spune că F. este însăși publi- citatea*, mai exact, așa-numita publici- tate conotativă*, aceea care mizează pe sugestie, pe visare, pe metaforă, pe in- stinct, pe subliminal*, urmărind con- struirea dorinței de a consuma. Filo- zofii devenite celebre ale publicității* se referă, de fapt, tot la F. lată-le: „Noi nu vindem săpun, noi vindem frumu- sețe“. Sau: „Strategia mea a fost să trec de la «Vă rog să cumpărați un pian» la «Vă rog să-mi vindeți un pian». Trans- formarea unei ipoteze în certitudine, în text jurnalistic este totuna cu trans- formarea, de fapt, a ficțiunii în reali- tate, indiferent de numele care poate fi dat acestui proces: informare greșită (involuntar) sau manipulare* (propa- gandă mascată*, dezinformare*, publi- citate mascată*). „Alături de mistifi- care și zvon* [urban legends], F. este a treia formă insidioasă a informării incorecte44 [cf Jane T. Harrigan, 1993; 124]. III. Termen pe care Cable News NetWork (CNN)* și mai multe ziare americane îl folosesc atunci „când se referă la mici fragmente dintr-o infor- mație* statistică adevărată, prezentată de obicei sub forma unui tabel44 [cf Jane T. Harrigan, 1993; 124]. —> peti- tio principii, prolepsis, minciună, ar- gumentare tendențioasă (II), eveni- ment (V), naratologie (III), extrapolare, manipulare, manipularea deadline- ului, publicitate conotativă, propa- gandă mascată, derapaj mediatic Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării - Universitatea Bu- curești ÎNV JURN —> Ecole Supe- rieure de Journalisme - Lille 159____________________________________ fairness doctrine deont, leg (engl. am. doctrina onestității) Prin F.D., Fe- deral Communications Commission* cere să se aloce timp de emisie proble- melor de ordin public. în aceeași or- dine de idei, Federal Communications Commission* decide, în anul 1940, că nu este în interesul publicului* să apară editoriale* în radio*. în anul 1987, F.D. este abolită în urma exer- citării dreptului la veto de către preșe- dintele Ronald Reagan. —► equal time rule, deregiementarea audiovizualului fair-play deont (sinonim - onestitate*) I. în raport cu sursele de informare*. II. în raport cu publicul*. III. în raport cu instituția al cărei angajat este jur- nalistul*. IV. în raport cu sine. Nu există cod deontologic* care să omită F.P. Alegem aici Washington Post Standard of Ethics, adoptat în noiem- brie 1977 [cf. Bruce M. Swain, 1978; 132-133]: „Onestitatea* rezultă din câteva practici simple: 1. Nici un text nu este onest dacă omite fapte impor- tante sau cu semnificație majoră. Deci onestitatea* implică să fii complet. 2. Nici un text nu este onest dacă in- clude în special informație* nerele- vantă în dauna faptelor semnificative. Astfel, onestitatea* implică să fii rele- vant. 3. Nici un text nu este onest, dacă, în mod conștient sau nu, îi rătă- cește sau îi dezamăgește pe cititori. Astfel, onestitatea* implică o tratare cinstită a cititorului44. —> onestitate, cod deontologic, on the record, off the record, (on) background, context de profunzime (deep background), acu- ratețe, echilibrarea informării, neutra- litate, obiectivitate, drept la imagine, calitățile informării, dezinteresare, FAPT DIVERS dezmințire, conflict de interese (I), clauză de conștiință, publicitate mas- cată, propagandă mascată, Anexe (B) fake RP (engl. am. ipocrit) Sens peiora- tiv - relaționist*. —> relații publice (II), spin doctors falii ale statisticii jurn inf statis- tică (trucuri, capcane) (II) fals PROP —> minciună (III) false advertising leg (engl. am. publi- citate mincinoasă*) protejarea con- sumatorului (I) familie evenimențială tp —> narato- logie (VIII) fantasia prop —* propagandă (III) fapt divers jurn inf I. „Exploatarea44 sistematică a F.D. se leagă de apariția presei populare* (joumal ă un sou*, penny press*, yellow journalism*). Crimă, violență, incendii, procese, exe- cuții, umor, iată câmpurile exploatate în penny press*. Spre sfârșitul secolu- lui al XlX-lea, pentru Joseph Pulitzer* știrea* are două fațete: una serioasă și o alta care este consacrată interesului uman*. în yellow journalism* sunt folosite în exces titluri înșelătoare, cri- ma, sexul, violența, fotojumalismul* senzațional [cf. Stan Le Roy Wilson, 1992; 156; 162]. în prezent, pitorescul, nimicurile strălucitoare, Tzobby-urile, excentricitățile, starurile (vedetele*), suspansul, crima, violul, sexualitatea, exotismul, accidentele, incidentele - sunt materia primă a jurnalismului ex- cepției*, dar și elementul fundamental în infotainment*. Dictonul sub cupola căruia se așază F.D. este bine cu- noscut. „Un câine care mușcă un preot nu este știre*. Dar un preot care mușcă un câine, iată o știre*44. II. în cul- turanaliza* extrem de importantă pe FAPTE 160 care o realizează, Edgar Morin [1975; 136] se ocupă îndeaproape de fenome- nologia F.D. Autorul observă, mai întâi, un adevărat fenomen: „privile- gierea F.D. care, din perspectiva isto- riei, sunt acte gratuite în care intră pasiunea, moartea, destinul. Precauțiile vieții normale sunt distruse de acci- dent, catastrofa, crimă, pasiune, gelo- zie, sadism. Universul F.D. are în co- mun cu imaginarul faptul că tulbură ordinea lucrurilor, violează tabuurile*, împinge la limită logica pasiunilor. Are în comun cu tragedia, fatalitatea. Acest univers al visului trăit, al trage- diei trăite și al fatalității este pus în valoare de cotidienele modeme occi- dentale. în plus, F.D. este spectaculos. Catastrofele sunt cvasicinematografice, crima este cvasiromanescă, procesul la tribunal este cvasiteatral. Presa alege faptele cu mare încărcătură afectivă (copiii martiri fac apel la afectivitatea maternă, crimele pasionale fac apel la dragoste, accidentele fac apel la pato- sul elementar). în F.D., situația este pri- vilegiată“. III. Pierre Bourdieu [1998; 17] dezvăluie resorturile ascunse ale insistenței cu care F.D. este cultivat în prezent în televiziune* și subliniază o serie de efecte sociale nedorite. „F.D. sunt însă acele fapte care provoacă diversiune*. Unul dintre principiile de bază ale scamatorilor constă în a atrage atenția asupra a altceva decât ceea ce fac. Bună parte din acțiunea simbolică exercitată de televiziune* la nivelul informațiilor*, de pildă, constă în a atrage atenția asupra unor fapte de na- tură a interesa pe toată lumea, despre care se poate afirma că sunt omnibus, făcute, altfel spus, pentru toți. Faptele omnibus sunt faptele care, așa cum se spune, nu trebuie să șocheze pe nimeni, fapte lipsite de miză care nu divizează, în privința cărora exista consens, care interesează pe toată lu- mea, dar în așa fel încât să nu aibă vreo legătură cu nimic cu adevărat im- portant. [...] Și, dacă se consumă mi- nute atât de prețioase pentru comuni- carea unor lucruri atât de futile, este pentru că acestea sunt, în realitate, deosebit de importante, tocmai în mă- sura în care ascund lucruri prețioase/4 —> acoperire (jurnalistică), știre (I), (hard) news (dated story), (soft) news, interes uman, penny press, orizont de așteptări, tabloid (II), foile- ton (II), infotainment, analiză de con- ținut, culturanaliză Fapte ip, pt —> Centrul pentru Jurna- lism Independent fazele procesului de emitere lingv —> psiholingvistică Faulkner, William (1897-1962) lit —* New Journalism (III) feature jurn inf, media (engl. am. reportaj) Termen polisemantic în lim- bajul american de specialitate. I. în presa tipărită și în radio* este fapt di- vers*. II. Reportaj* consacrat unui fapt divers*. Pentru Jane T. Harrigan [1993; 412], reprezintă „un story al cărui scop principal este mai degrabă amuzamen- tul decât informarea*.44 III. F. photo - fotografie de interes uman*. IV. To feature (verb) - a promova. V. F.-film - film de ficțiune de lung metraj. —> re- portaj, A-hed feature artides rp —> birou de presă, publicity, spin doctors feature (target story/standing story) JURN INF, AGP Tip de text 161 FEDERALA PRESEI ROMÂNE realizat de Associated Press* destinat magazinelor*. -> știre (VI) feature de culise jurn inf (engl. am.) —> reportaj (II) feature strălucitor jurn inf (engl. am.) —> reportaj (II) Federal Communication Commis- sion (FCC) MEDIA Instituție americană înființată în anul 1934. FCC acordă licențele și reglementează funcționarea posturilor de radio* și de televiziune* (nu și rețelele*). FCC a legiferat fair- ness doctrine*. —* radio (I), televi- ziune Federal Food Drug and Cosmetic Act PUBL, LEG (engl. am.) Legea fede- rală a alimentelor, medicamentelor și cosmeticelor. —* publicitate (II), (pro- tejarea) consumatorului Federal Radio Commission leg, ist PR (engl. am.) —> radio (I) Federal Trade Commission (FTC) LEG, PUBL (engl. am. Comisia Federală a Comerțului) Instituție federală ameri- cană înființată în anul 1915, care mo- nitorizează acuratețea* (sinceritatea sau adevărul*) publicității*. —* (prote- jarea) consumatorului (II) Federala Presei Române ip, ist pr La al Doilea Congres al Presei Române care s-a desfășurat la Cluj între 16 și 19 decembrie 1923, Constantin Bacal- bașa a supus atenției Proiectul Sta- tutelor «Federalei». Punctul 2 al Statu- tului definea noua instituție (care până la urmă nu s-a înființat niciodată): „F.P.R. este o asociație de instituții de presă, iar nu de ziariști* individuali44. Proiectul mai stipula următoarele as- pecte. „3. Din F.P.R. fac parte numai Societățile, Sindicatele* și Asociațiile a căror personalitate juridică este recu- noscută de către legile țării. 4. Acum, F.P.R. ar fi formată din Sindicatul Zia- riștilor din București*, Asociația Ge- nerală a Presei* cu sediul la București, Uniunea Ziariștilor Profesioniști* din București, Sindicatul Presei din Iași*, Sindicatul Presei Române din Cluj*, Sindicatul Presei Minoritare din Ar- deal și Banat*, cu sediul la Craiova, Asociația Presei din Chișinău* și Sin- dicatul Presei Române din Chișinău*. 5. Scopul și misiunea F.P.R. a. Să re- prezinte presa în toate legăturile cu lumea din afară, b. Să apere drepturile presei în general și ale ziariștilor* pro- fesioniști, în special (membrii organi- zațiilor ce fac parte din F.P.R.). c. Să apere și să susțină toate drepturile și cererile dovedite legitime ale institu- țiilor ce compun F.P.R. d. Să apere și să susțină revendicările ziarizmului [sic!] din România, să apere libertatea presei*, e. Să judece prin organul Con- siliului General toate infracțiunile la legile și regulile profesionale, [...] să judece toate abaterile de la prescripțiile principiului onoarei și al demnității. Pedepse: admonestarea, suspendarea pe un an și excluderea din F.P.R. f. Să examineze și să judece reclamațiile prezentate de ziariști* și ale altora îm- potriva ziariștilor*, g. Să apere dreptu- rile întemeiate ale ziariștilor* profe- sioniști față de proprietari, directori sau editori* de ziare*, h. Să alcătuiască un contract-tip de muncă, prin care să re- glementeze și să precizeze raporturile dintre ziariștii* profesioniști și direc- torii, proprietarii și editorii* de ziare*, pe baza legalității și echității. 6. Institu- țiile membre rămân autonome, cu sta- tute proprii. 7. Poate fi admonestată, FEDERAȚIA INTERNAȚIONALĂ A JURNALIȘTILOR (FIJ)162 suspendată sau exclusă din F.P.R. cu 2/3 din numărul membrilor orice insti- tuție membră care nu ține seama de ho- tărârile Consiliului General. 8. Sediul F.P.R. ar urma să fie la București. 9. F.P.R. ar urma să fie condusă de un Consiliu General format din delegațiile tuturor instituțiilor membre. Proporția: un delegat la fiecare 100 de membri. 10. Consiliul General este ales pentru trei ani. 11. Consiliul se întrunește obli- gatoriu o dată pe an. 12. Consiliul Ge- neral deleagă un Comitet executiv for- mat din cinci membri, care își desfă- șoară activitatea la București. 13. Con- siliul General alege președintele F.P.R. El face parte ca al cincilea membru din Comitet“. Este ușor de remarcat o serie întreagă de elemente care premerg și ■ statutul profesiunii de jurnalist*, pre- cum și o serie de elemente care în acest moment sunt discutate în perimetrul chestiunilor aparținând MARȘ*. Federația Internațională a Jurnaliș- tilor (FU) media I. FIJ este cea mai mare organizație a jurnaliștilor în lu- me. A fost creată în anul 1926, având sediul la Paris, cu scopul de a „salv- garda prin toate mijloacele libertatea presei* și a jurnalismului44. în statutul FU mai figurează următorul principiu: „FU își propune să se constituie într-o persoană morală, capabilă să intervină cu autoritate ori de câte ori un guvern, o organizație sau un particular ar atin- ge drepturile, libertatea sau persoana unui ziarist*44. FIJ și-a reluat activita- tea în anul 1946, iar în forma de acum, începând din anul 1952. în acest mo- ment, din FIJ fac parte circa 500 000 de membri din peste 100 de țări, prin- tre care și România. FU promovează activități internaționale pentru a apăra libertatea presei* și dreptatea socială, prin intermediul sindicatelor puternice și independente ale jurnaliștilor. FIJ nu se situează în nici o perspectivă po- litică anumită, dar militează pentru drepturile omului, pentru democrație și pluralism. în acest context, FU se opune oricărei discriminări*, condam- nând folosirea media* ca pe un instru- ment al propagandei* sau pentru a în- curaja intoleranța și conflictele. FIJ crede în libertatea de exprimare poli- tică și culturală. FIJ este organizația care este purtătoarea de cuvânt a jur- naliștilor* în cadrul ONU și în cadrul activității sindicale internaționale. Ac- tivitățile FIJ sunt decise de Congres, care se întrunește o dată la trei ani, iar activitatea curentă este coordonată de Secretariat, al cărui sediu se află la Bruxelles, acesta fiind condus de un Comitet Executiv ales. Cel mai recent Congres a avut loc la Atena, între 25- 30 mai 2004. II. Pentru a ne da seama mai bine în ce fel acționează și gân- dește această organizație a jurnaliștilor, vom cita câteva chestiuni exprimate în Raportul privind relația dintre media, terorism și război, publicat la 23 oc- tombrie 2001. în raport sunt denunțate și condamnate tentativele de a ma- nipula media* după atacul terorist din 11 septembrie, fiind totodată pusă sub semnul întrebării „graba guvernelor de a legifera44 împotriva terorismului*, prevederi care ar putea submina liber- tățile civile și libertatea presei*. Acest raport a fost întocmit după monitoriza- rea media în peste 20 de țări. Una dintre concluzii este aceea că eveni- mentele care au urmat atacului de la 163 FEMINISM 11 septembrie și campaniei militare din Afganistan au creat probleme noi jurnaliștilor*. „S-au înregistrat nume- roase încercări ale guvernelor de a ma- nipula* mesajul media*, exercitând în acest fel o presiune asupra jurnaliști- lor*, fapt ce ar putea să scadă calitatea acoperirii* conflictului. Jurnaliștii* tre- buie să fie liberi să lucreze, fără să fie obligați să se înroleze în slujirea defi- nițiilor guvernamentale ale „patriotis- mului“ sau ale „interesului naționaT. FU condamnă guvernele că se grăbesc în a pune în aplicare noi legi împotriva terorismului*. în Canada, SUA, Marea Britanie, Australia, Franța, Rusia și Uniunea Europeană se manifestă o grabă îngrijorătoare de a legifera noi reguli în legătură cu ascultarea convor- birilor telefonice, cu supravegherea efectuată de către poliție, cu încarce- rarea emigranților, controlarea Inteme- tului* și a libertății de mișcare.“ Aces- te noi legi - se subliniază - au fost create prea repede, astfel încât nici pu- blicul larg, nici legiuitorii nu le-au putut examina în profunzime. „Jurna- liștii* ar trebui să fie printre cei dintâi care să-i chestioneze pe politicienii care produc atât de rapid promisiuni în numele securității, mai ales în condi- țiile în care capacitatea noastră de a co- lecta informația*, de a ne proteja sur- sele* și de a fi independenți atât față de politicieni, cât și față de serviciile de securitate, este în pericol“. în aceeași ordine de idei, FIJ își propune să sublinieze sistematic importanța to- leranței și a jurnalismului de calitate*, împotriva discriminării* și a neînțe- legerilor culturale, revigorând, printre altele, activitatea International Media Working Group Against Racism and Xenophobia (IMRAX). în plus, FIJ dorește să promoveze solidaritatea in- ternațională dintre jurnaliștii aparți- nând oricărei culturi și tradiții în con- dițiile conflictului actual, fiind avuți în vedere, în principal, jurnaliștii din lumea arabă, cărora le sprijină profe- sionalismul împotriva amenințărilor pe care le reprezintă fundamentalismul și intruziunile guvernelor. —> libertatea presei, Declarația îndatoririlor și drepturilor jurnaliștilor (Miinchen), Anexe (A), Reporters Sans Fronti- eres, Noua Ordine a Informării, Ob- servatorul Francez Media, Inter Ame- rican Press Association, Asociația Generală a Presei Române Federația Națională a Presei din Provincie ist pr —> jurnalist (III) Federația Sindicatelor Jurnaliștilor și Tipografilor din România opm —> Convenția Organizațiilor de Media din România Federația Sindicatelor Unite din TVR OPM —> Convenția Organizațiilor de Media din România feedback COM (engl. ad litteram mesaj care se întoarce; răspuns) I. Termen impus de modelul teoriei informației* a lui Shannon și Weaver (1949), în interdependență cu zgomotul și cu redundanța*. IL în relații publice*, marketing comercial* și marketing po- litic*, forme de F. pot fi considerate sondajele de opinie*. —► redundanță feminism soc, polit I. Curent politic/ mișcare socială având o istorie înde- lungată și desfășurându-se și în prezent (—> feminism postmodern), care are drept scop obținerea drepturilor egale ale femeii cu bărbatul în societate, miș- FEMINISM 164 care ale cărei începuturi pot fi plasate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea „ca parte a discursului euro- pean iluminist44 [cf. Otilia Dragomir et al., 2002; 121]. Numit și F. valului I, această primă etapă durează până în anii ’30 ai secolului XX. „F. Valului / a fost caracterizat drept «F. al ega- lității» și a vizat obținerea unui statut juridic egal pentru femei în raport cu bărbații. Misiunea sa se consideră încheiată în cazurile în care egalitatea în drepturi între femei și bărbați devine un fapt consacrat în constituție, legis- lație și educație. [...] F. Valului l a răs- puns problemelor predilecte ale unor categorii de femei: cele albe, de cultură europeană, aparținând clasei de mijloc. El s-a adresat mai puțin problemelor rasiale și celor specifice femeilor mun- citoare. Achizițiile majore ale acestei etape au fost: accesul femeilor la edu- cația superioară, reforma învățămân- tului gimnazial și liceal, deschiderea accesului femeilor la unele profesii de la care erau excluse (mai ales aceea de medic), recunoașterea dreptului la pro- prietate pentru femeile măritate, îmbu- nătățiri ale legislației asupra divorțului și custodiei copiilor și, treptat, obți- nerea dreptului de vot44. [în România, Constituția din anul 1923 nu prevedea dreptul de vot al femeilor; Constituția lui Carol al II-lca consfințea dreptul de vot al femeilor în vârstă de 30 de ani, dar de-abia Constituția din anul 1946 acorda dreptul de vot fără nici o dis- criminare*] [cf. Otilia Dragomir et al., 2002; 136-137]. Anii ’50-’70 ai seco- lului al XX-lea au marcat o amplificare semnificativă a mișcării F. (așa-nu- mitul F. al Valului II), în principal în SUA. Accentele se schimbă: de la egalitatea în drepturi - marca Valului 7 - la oprimare și eliberare, la care se adaugă necesitatea activismului (F.) [cf. lain McLean coord., 2001; 286]. în genere, activismul, cunoscut sub numele generic de Mișcarea Femeilor (Women’s Liberation Movement, res- pectiv, în Franța, Mouvement de Libe- ration des femmes), s-a asociat cu stânga radicală, respectiv, în SUA cu Noua Stângă (New Left). Sunt vizate orice formă de discriminare* sexuală în accesul la orice profesiune, în cari- era profesională, în ocuparea oricărei funcții publice; stereotipurile* și ideile preconcepute, mentalitățile conform cărora bărbatul este mai puternic, mai competent decât femeia. „F. american debutează cu un proces important de trezire a conștiinței, se desfășoară sub lozinca ceea ce este personal este politic și găsește un concept explicativ important: patriarhat*" [cf. Otilia Dra- gomir et al., 2002; 139]. în funcție de accentele ideologice*, apare o diver- sificare a curentelor F.: F. radical*, care cere schimbarea societății pornind de la ideea.că oprimarea femeii este forma cea mai complexă de oprimare, dincolo de clase sociale*, rase, culturi; F. cultural, care susține crearea unei culturi a femeilor; F. liberal*, care pornește de la ideea contractului so- cial, orientare apropiată de F. moderat, F. marxist*, F. postmodern* (postfe- minismul sau F, Valului III). în afara câștigării a numeroase poziții ce pri- vesc statutul social și „independența44 femeilor (drepturi familiale, posibilita- tea de control a sexualității și a repro- ducerii. drepturi salariale egale, impli- 165 FEMINISM care pe picior de egalitate cu bărbatul în administrație și în politică, precum și în multe alte profesii - ocupații care erau până atunci „interzise“ femeilor etc.), F. Valului II reprezintă un impor- tant moment de eforturi îndreptate spre conceptualizare. Acest efort de teoreti- zare (Simone de Beauvoir, Julia Kris- teva, dar și cercetătoare/cercetători din SUA, Marea Britanie, Italia etc.) urmă- rește în esență demontarea/deconstrui- rea edificiului patriarhal* simbolic și (re)construirea identității femeii, por- nindu-se de la premisa că „întreaga cultură este ideologic infuzată de pa- triarhat*“. Pe scurt, F. diferențelor, cum mai este numit F. Valului II, „este acela al diferențelor în sens programa- tic, prin care femeile trebuie să se vadă prin propriii ochi, prin experiențele și particularitățile lor, din perspectivă femeiască (să părăsească statutul de obiect în favoarea celui de subiect al cunoașterii/1 [cf Otilia Dragomir et al., 2002; 140-141]. II. Un loc impor- tant îl ocupă abordările aparținând culturanalizei* (Michele Martin, Edgar Morin, Jean Baudrillard* etc.), care demonstrează că arii întregi ale culturii de masă* (serialele de televiziune*, pu- blicitatea*, presa feminină —* presse du coeur) vehiculează stereotipul* fe- meii-obiect (sexual/erotic), al femeii inferioare bărbatului în ceea ce priveș- te inteligența, competența etc. Această discriminare* subtilă și sistematică, re- flectare a culturii patriarhale*, ar în- cepe chiar cu sistemul de educare prin care rolurile sexuale/sociale/culturale sunt stabilite de la bun început. III. Ștefania Mihăilescu [2002] oferă un tablou amplu al dezvoltării F. în România, până spre anii ’30 ai seco- lului al XX-lea. Pentru a putea măsura gradul de sincronizare a F. românesc cu mișcarea similară înregistrată în țările dezvoltate, cităm aici din studiul publicat în anul 1913, semnat de Maria C. Buțureanu, Femeia. Studiu Social [in Ștefania Mihăilescu, 2002; 159], printre altele și pentru că sunt atinse aici câteva din ideile-forță ale mișcării F. referitoare, de pildă, la libertatea de decizie în sfera vieții de cuplu, la egali- tatea șanselor și a drepturilor în socie- tate: „Ultimul strigăt al F. este acum libertatea maternității [subl. aut.} pe motiv că femeia trebuie să fie o ființă conștientă și liberă, și nu un animal reproducător. Femeia să fie stăpână pe corpul ei, după cum trebuie să fie stă- până și pe sufletul ei. Sclavia sexuală trebuie să cadă, ca orice sclavie [subl. n.]. Căci numai când femeia va lua de- plină cunoștință despre valoarea ei ca ființă umană, demnă și nobilă, numai atunci ea va putea face o alegere libe- ră; iar maternitatea ei va fi o consecin- ță naturală și conștientă, voită și aștep- tată de ea - rămânând în orice împre- jurare stăpână pe corpul și inima ei. Nimeni să nu mai dispuie de sexualita- tea ei, așa după cum se dispune astăzi. Pentru aceasta însă trebuie dată femeii putința și înlesnirea de a-și câștiga sin- gură pâinea și de a-și întrebuința for- țele ei numai în direcția care-i convine. Atunci și numai atunci va accepta ea fecunditatea liber și conștient. Și acest fel de libertate va prii omenirii. Căsă- toriile nu se vor mai contracta în felul cunoscut, și nici nu vor mai constitui un drept sexual în favoarea bărbatu- lui“. —> patriarhat, minoritate (I), dis- FEMINISM CULTURAL criminare, discriminare pozitivă, gen (gender), ideologie, obscen (obsce- nitate), pornografie feminism cultural soc, polit —> fe- minism (I) feminism liberal soc, polit S-ar putea afirma, fără riscul erorii, că liberalis- mul, doctrină care pune drept piatră unghiulară a construcției sale individul (limitele puterii statului în privința op- țiunilor existențiale ale fiecărui indi- vid), este însuși feminismul. Feminis- mul Valului I și al II-lea conțin nume- roase revendicări și victorii care, în fapt, sunt liberale. De pildă, în acești ani, „discuțiile asupra dreptului la viață privată* vizează în mod deosebit drep- tul femeilor la privatitate în interiorul familiei, accentul punându-se pe asigu- rarea dreptului persoanei de a-și con- trola o parte a vieții proprii. Liberalis- mul are în interior virtuți care pot sluji multor scopuri feministe. Cu argumen- te liberale s-a pledat și obținut dreptul la avort (dreptul de proprietate asupra facultăților reproductive, dreptul la li- beră alegere), asistență pentru creșterea și îngrijirea copiilor (condiții egale în competiție), restrângerea sexismului* în instituții și în media* (egalitate de tratament, dreptul la o imagine* dem- nă), legi antipomografie*, și antipros- tituție. Liberalismul însuși poate fi tra- tat ca un instrument de eliberare a fe- meilor de «capitalismul patriarhal*»^ [cf Otilia Dragomir et al., 2002; 127]. —► feminism (I) feminism marxist soc, polit Marx și Engels au subsumat condiția femeii (în chip reducționist, vor afirma chiar și feminiștii marxiști), exploatării de cla- să. „Scopurile F.M. sunt, în principal, ____________________________________166 ; următoarele: să descrie bazele aservirii materiale a femeilor și inegalitatea eco- nomică, drept sursă a conștiinței infe- riorității lor; relația dintre statutul fe- meilor din diferite etape istorice și mo- durile de producție44. în aceeași ordine de idei, Sheila Rowbotham (Womaris Consciousness, Man’s World, 1973) „relevă faptul că separația sferelor de muncă și recreere este valabilă doar pentru bărbați. Pentru ei, casa este un refugiu față de lume și o expresie a timpului liber. Pentru femei, casa este loc de producție. Munca femeilor con- tribuie deopotrivă la reproducerea ca- pitalismului și patriarhatului*^ [subl. ni] [cf. Otilia Dragomir et al., 2002; 139] . —► feminism (I) feminism moderat soc, polit —> fe- minism (I) feminism postmodern (postfemi- nism, feminismul valului III) soc, POLIT Se vorbește despre F.P. („un feminism al autonomiei44) începând cu anii ’80-’90 ai secolului al XX-lea, odată cu preocupările/abordările legate de postmodernism*. F.P. reprezintă o accentuare și o apropiere de feminis- mul radical*. F.P. „acceptă pluralis- mul, hibridul de orientări, faptul că oprimările diferă în funcție de context. [...] F.P. este o pledoarie, o acțiune pentru femei care trebuie să se orien- teze preponderent pe capacitate, nu pe victimism. El trebuie să rămână prin excelență un angajament politic, nu doar un simplu stil de viață44 [cf. Otilia Dragomir et al., 2002; 143]. —► femi- nism (I), postmodernism feminism radical soc, polit S-a cris- talizat în SUA, începând cu anii ’60 ai secolului al XX-lea și aparține F. 167 FICȚIUNE Valului al II-lea. Ideile-cheie ale F.R. sunt: „1. Femeile sunt aservite ca femei (pentru că sunt femei), iar opresorii lor sunt bărbații. Puterea bărbătească tre- buie înțeleasă și analizată ca ireducti- bilă în raport cu celelalte forme (de clasă*, de rasă) 2. întreaga ordine de gen* în care oamenii gândesc, utili- zează limbajul, trăiesc, construiesc in- stituții, se clasifică în termenii distinc- ției feminin-masculin, este social con- struită și nu are nici o bază naturală (din faptul că femeile sunt menite să poarte viață nu putem deduce câtuși de puțin inferioritatea lor intelectuală și lipsa lor de autonomie). Această ordine se regăsește în religie, politică, eco- nomie, cultură [subl. n.] 3. Oprimarea de tip patriarhal* este primă în raport cu celelalte [forme de oprimare], iar acestea se vor perpetua atâta vreme cât cea patriarhală* nu este abolită 4. Această putere se exercită și în relațiile private, prin urmare și acest tip de relații are conotații politice [subl. n.] [cf. Otilia Dragomir et al., 2002; 132]. —* feminism (I), feminism postmodern (postfeminism, feminis- mul valului III) feminismul diferențelor soc, polit —> feminism (I) feminismul egalității soc, polit —> feminism (I) feminismul valului I soc, polit —► fe- minism (I) feminismul valului II soc, polit —► fe- minism (I) feminismul valului III soc, polit —* feminism postmodern (postfemi- nism, feminismul valului III) fenomene morfologice lingv —► sti- listică (II) Festinger, Leon (1919-1989) psihosoc —* disonanță cognitivă fetișismul mărfii econ, soc Concept pe care Karl Marx îl folosește în Ca- pitalul, ediția a doua. Avuția capitalistă apare sub formă de mărfuri. F.M. nu constă în valoarea de întrebuințare a mărfurilor, ci în aceea că mărfurile sunt produsele muncii, astfel încât relațiile dintre oameni iau forma alie- nată a relațiilor dintre lucruri. —* so- cietate de consum, Școala Critică de la Frankfurt Ficeac, Bogdan (n. 1958) jurn —► Clu- bul Român de Presă (I) ficționalizare red -> naratologie (VII) ficțiune deont, leg I. în Codul Etic Radio Authority* (Marea Britanie), sunt formulate aceste reguli. „Radio Authority nu consideră că transmiterea F. sau a dramei cu un mesaj contem- poran politic sau social este, în sine, un semn al derogării de la imparțialitate*. Imparțialitatea adecvată cerută în F. sau dramă unui scriitor nu este identică cu aceea cerută în programarea* pro- blemelor curente [i.e. știrea*]. Cu toate acestea, o piesă în care este vorba des- pre o anumită problemă curentă care, la momentul transmiterii, a devenit obiec- tul unei decizii iminente la nivel națio- nal sau local suscită dificultăți. Este posibil să fie necesar ca imparțialitatea să fie întărită prin înlesnirea punctelor de vedere opuse. Acestea ar putea lua forma unei discuții în studio, imediat după transmiterea dramei sau într-un program separat care să ofere dreptul la replică*, într-un interval de timp rezonabil". II. în Codul despre onesti- tate și viață privată elaborat de Broad- casting Standards Commission (1998) FIGURĂ RETORICĂ tot în Marea Britanie întâlnim și alte nuanțări. „In dramele sau F. contem- porane, bazate pe viețile și experien- țele oamenilor reali sau ale instituțiilor, trebuie să se caute ca aceste experiențe și instituții să fie transpuse onest*. Ar trebui să i se spună publicului* clar di- nainte dacă drama sau F. se bazează în mică măsură pe evenimentele evocate sau, dimpotrivă, își propune să fie o abordare fidelă a ceea ce s-a întâmplat, în nici o situație, drama sau F. nu tre- buie să distorsioneze faptele verificabi- le într-un mod neonest față de cei im- plicați. La fel, trebuie acordată atenție pentru a nu transpune prin caracteri- zare sau filmare sau promoțiune o im- presie neonestă despre personajele pe care se bazează drama“. —* Anexe (D) figură retorică ret persuasiune (IV) filă de ansamblu jurn inf, agp Tip de știre* realizat de AFP*. —> știre (IV) filă de deschidere agp Text de agen- ție*. Marchează debutul evenimentu- lui*. Un eveniment* nu trebuie să fie abandonat odată cu F.D. Derularea lui va fi acoperită prin follow-up* sau/și prin bilanț*. —» acoperire (jurnalistică), follow-up (pick-up/urmare), știre (IV) filet TEHNO, AGP (fr.) I. Linie tipografică ce separă vertical sau orizontal ele- mentele unei pagini. II. Informație* scurtă titrată, dar mai dezvoltată decât breve*, conținând numai mesajul esen- țial* [cf. Michel Voirol, 1992; 96]. —► encadre, știre (VII) filmul evenimentului agp (fr. film de Vevenement) Tip de știre* de agenție*. Spre deosebire de cronologie*, F.E. urmărește un interval scurt de timp, de la câteva ore la câteva zile. —> crono- logie, știre (IV), (VI) ______________________________________168 final deschis red —> paragraf final final paradox red —* paragraf final Financial Public Relations rp (engl. am. relații publice* financiare) Una dintre cele 14 activități ale relațiilor publice* definite de Public Relations Society of America* (PRSA). Activi- tate de relații publice* care se desfă- șoară în domeniul financiar. First World Assembly of Public Relations Association rp (engl. am. Prima Adunare Mondială a Asocia- țiilor de Relații Publice). —> relații publice (II) fișă de familie agp Text de context* în care se oferă datele genealogice ale personalității care face obiectul textu- lui principal. —> știre (IV) fișă tehnică AGP Text de agenție*. Este un text succint în care se realizează re- zumatul unui document, al unei de- cizii, al aspectului unui proiect sau al unui echipament tehnic sau militar. Stilul este aproape telegrafic, textul făcând parte dintr-o mică bancă de date a evenimentului*. Este un text de context*. —» știre (IV) Flacăra ip, pt —> Clubul Român de Presă (I) flash AGP I. Pentru agenția de presă*, este anunțarea în câteva cuvinte a unui fapt de o importanță excepțională. El nu depășește niciodată un rând, inclu- zând obligatoriu locul și sursa*. Este vorba despre acel tip de eveniment* care întrerupe emisiunea de radio* sau de televiziune*. Fiind o avizare extrem de promptă, menționarea datei nu este necesară. F. poate fi redactat telegrafic, numai dacă nu există nici un risc de eroare în decodare. Pe de altă parte, niciodată nu va fi pregătit un F. în 169 FOILETON așteptarea evenimentului*. S-ar putea ca evenimentul* să nu aibă loc, s-ar putea ca acesta să nu fie atât de im- portant, încât să fie necesar un F. Acesta va fi urmat de un buletin* sau de mai multe. Aceste două tipuri de texte pot fi urmate sau nu de un adi- tiv*, după care se poate redacta o pri- mă știre*, în care apar și primele date de context*. II. în audiovizual - titluri- le știrilor* care formează un buletin de știri. în televiziune* - sumarul telejur- nalului. în acest din urmă caz, F. are rolul titlului* pentru fiecare text anun- țat, și toate la un loc au rolul paginii întâi* a ziarului*. —► buletin, știre (IV) flash back red Organizare a textului prin care se începe cu momentul im- portant, dar nu primul în ordine crono- logică, după care se revine la desfășu- rarea cronologică. Este folosit mult acum în presa scrisă și pentru că ra- dioul* și televiziunea* sunt celș dintâi care pot oferi primele informații* des- pre un eveniment*. —► unghi de abor- dare, planul textului, piramidă circu- lară, emboîtement flux liber al informațiilor cm, media (engl. am. free flow of Information) „Doctrină [neoliberală, cristalizată în timpul administrației Ronald Reagan] a Departamentului de Stat [al SUA] calchiată pe principiul intangibil al li- bertății de circulație a mărfurilor, asi- milând libertatea de expresie comer- cială a actorilor particulari de pe piață cu libertatea de expresie*, pur și sim- plu“. Un moment important în impune- rea/„oficializarea‘7concretizarea doctri- nei pare a fi dezbaterea din anul 1995, care s-a desfășurat în cadrul Orga- nizației Mondiale a Comerțului, când „dezbaterea asupra produselor cultu- rale a fost înglobată în aceea despre li- berul schimb de servicii44 [cf Armând Mattelart et al., 2001; 89; 131 ]. —> de- reglementare, imperialism cultural, noua ordine a informării, globalizare, postmodernism, societate postindus- trială, societate informațională focalizare red „Procedura care constă în a înscrie prin aproprieri succesive un actor sau o secvență narativă în coordonate spațio-temporale tot mai precise, mai ales prin emboîtement*44 [cf A. J. Greimas 1979; 150]. FOI Act —> Freedom of Information Act foileton pt I. „Mijloc de captare, ca și știrea* de senzație, F. a desemnat, la început, o literatură de aventuri istorice sau contemporane. Povestitori de rasă ca Dumas sau fabricanți modești ca Soulie, Ponson de Terrail au dobândit o vogă asemănătoare. [...] Faptele de istoria presei și de istorie literară sunt cunoscute: moda F. în presa europeană și americană de pe la 1840, teoreti- zarea încercată de Kogălniceanu în in- troducerea romanului neterminat Tai- nele inimii în care, invocând exemplul lui Sue, scriitorul concepea aventura ca o coajă agreabilă pentru miezul repre- zentat de rosturile sociale și educative ale romanelor44 [cf. Silvian losifescu, 1971; 310]. Al. Dumas, Thomas Car- lyle, Ralph Waldo Emerson, Charles Dickens, Emile Zola, iată doar câțiva mari scriitori care au publicat F. în zi- are*. Senzaționalismul* F. avea să de- vină teritoriul a ceea ce s-a numit presă populară (penny press*, joumal ă un sou*, yellow joumalism*, în prezent, tabloid*). Tot din F. se trag și contem- poranele soap-opera* și telenovela. FOLLOW-UP Tot așa cum, ceea ce azi se numește infotainment*, impus în special de televiziune*, se naște din convergența presei populare - apoi a tabloidelor* de mare tiraj, a marketingului politic*, a publicității*, sub imperiul logicii comerciale. Pentru Michael Palmer [1983; 26; 29], romanul foileton, em- blemă a unei prime literaturi seriale, a participat Ia democratizarea vieții coti- diene. .Jurnalismul imaginației joacă un rol tot atât de important ca și jur- nalismul de informare. Le Petit Jour- nal. fondat în 1863, unul dintre pri- mele care au depășit milionul de exem- plare, caută categoriile de informații* susceptibile să placă unui public* de masă. El folosește tehnicile scriiturii romanului foileton și faptului divers*. [...] Componentele lui sunt în același timp universale și atemporale. în fapt, romanul foileton este el însuși o ru- brică de actualitate. El traduce ima- ginarul unei epoci. în constituirea unui public* popular pentru presa cotidiană, F. joacă în Franța rolul pe care îl vor avea în SUA comics*-urile. banda desenată* în versiune americană, începând cu 1880.“ II. Serial, foliow- up*. —► cultură de masă, bandă dese- nată, fapt divers, penny press, info- tainment, tabloid (II) follow-up (pick-up/urmare) agp, pt, tv (engl., engl. am. urmare; serial) I. Știre* de agenție* care urmează după o alta, pentru că între timp eveni- mentul* a continuat să se desfășoare, aducând elemente noi. Continuare. Running*. II. în presa tipărită, a doua relatare*, al doilea reportaj* etc., nece- sare din aceleași motive. Indiferent că este știre* sau orice alt tip de text în ____________________________________170 presa tipărită, F.U. trebuie să reia succint ceea ce s-a spus în textul precedent și să continue cu elemente noi. Accentul trebuie să cadă nu pe „Iată ce s-a întâmplat“, ci pe „Iată ce-a apărut nou între timp“. Folosirea F.U. este un semn al acoperirii jurnalistice* complete, dar dacă accentul nu cade pe elementele de noutate (importante/ semnificative) care au apărut imediat după publicarea textului precedent, atunci ziarul* (media*) creează eveni- mentul*. —» știre (IV), (VI), filă de deschidere, bilanț (round-up), acope- rire (jurnalistică) fondu FILM (fr. topit) —> circle-in (the) Food and Drug Administra- tion LEG (engl. am. Administrația pen- tru Alimente și Medicamente) —»pro- tejarea consumatorului (I) Foreign Broadcast Information Ser- vice STRUCT MIL (engl. am. Serviciul de Informare prin monitorizarea Pos- turilor de Radio și Televiziune Străine) Unitate a Central Intelligence Agency (CIA) care monitorizează și analizează presa scrisă, mesajele jurnalistice trans- mise la posturile de radio* și de te- leviziune* străine [cf. Richard Weiner, 1996]. —► daily report, analiză de con- ținut (I) formaliști ruși lingv -> stilistică (V) format pt, radio, tv I. în presa scrisă: dimensiunea ziarului*. F. mare vs. tabloid*. II. F. postului de radio* sau de televiziune*, în strânsă legătură cu segmentul de public* țintit. Exemple: „numai știri“, „Contemporary Hit Ra- dio“, „Oldies“ (engl. muzică din anii ’50-’70), „Talk-Radio“, „Hispano“, „Album-Oriented Rock“, „ClassicaT, „Country“, „Jazz“, „Religious“ etc. Re- 171 FOTOGRAFIE DE FAPT DIVERS zultă din această enumerare parțială că tipurile de F. se referă, în principal, la conținut și - mai ales - la stilul de muzică transmis. III. Tip de script* în televiziune*. IV. Tip de program*. V. F. emisiunii (structura ei). —► pack- aging, (știri la) radio, televiziune Formula As ip, pt —► Clubul Român de Presă (I), Centrul pentru Jurnalism Independent formula lui Laswell com —► analiză de conținut fortuna prop —► propagandă (III) fotografie I. Primele forme ale F. îi aparțin francezului Daguerre - (de aici, dagherotipul). Primul dagherotip (1834) reprezintă o natură moartă, pen- tru ca în a doua jumătate a secolului al XlX-lea să se acorde atenție actualității (Războiul din Crimeea - 1855; Războ- iul de Secesiune - 1862). Este prima epocă a F. de actualitate. începutul secolului al XX-lea marchează - prin penny press* și yellow journalism* - și apariția F. senzaționale, indiscrete, impudice, tendință care s-a accentuat până la manifestările îndrăznețe - de cele mai multe ori scandaloase - ale paparazzilor*. II. Abordând problema- tica genurilor în F. de presă, Gabriela Sandu [2004; 62-69] enumeră urmă- toarele tipuri de F.: portretul* (pictu- ral, funcțional), F. în sport, F. de fapt divers*, F. despre spectacol, F. de ilus- trare (aceea care „nu informează, nu dă informații* privind actualitatea cotidi- ană, ci tratează subiecte atemporale, iar conținutul ei este mai general44), F. electorală. Totodată, autoarea [Ga- briela Sandu, 2004; 69-74] abordează F. în publicitate* (și F. în modă*), m. O interpretare semiotică* (deci pluridisciplinară) a rolului specific al F. construiește Guy Lochard [et al., 1998; 55-56; 62-63]. Astfel, în ziar*, „ordinul simbolului44 care aparține cu- vântului se opune „ordinului iconic*, ce prezidează toate reprezentările ana- logice (întreținând o relație de ase- mănare cu obiectele denotate). Toate imaginile figurative aparțin acestui ordin44. în același timp însă, „ordinul simbolic se distinge și de ordinul indi- cial. [...] De exemplu, trecerea unui animal este de natură indicială. Dar acesta este și cazul unor imagini*, cum ar fi imaginile fotografice. Prin înaltul lor nivel de asemănare, ele țin de or- dinul iconic. [...] Statutul său de «am- prentă» a realului îi conferă o putere de autentificare de care sunt private ilus- trațiile [de exemplu, un desen] ce pre- supun [încă o] mediere umană44. Pentru Guy Lochard, „resursele imaginii44 cu aplicare la F. apar în următoarele va- riante: 1. „Imagini* luate pe viu44. „F. de presă capătă întreaga dimensiune atunci când, sub veșmintele informa- ției* importante sau senzaționale în ex- clusivitate, dă socoteală de un eveni- ment* surprins și fixat «pe veșnicie»44. 2. „Imagini codificate. Esențialul din F. prezentate în presă nu reliefează deci categoria instantaneelor. Este vorba despre imagini* fundamental sărace în informație*, a căror forță nu rezidă în excepționalitate, ci în dimen- siunea lor codificată. Strângeri de mână la finalul unei întâlniri diploma- tice44. —► imagine, agenție de presă, tabloid (II), viața privată fotografie electorală fotografie (II) fotografie de fapt divers —> foto- grafie (II) FOTOGRAFIE DE ILUSTRARE fotografie de ilustrare —► fotografie (II) fotografie în modă -> fotografie (II) fotografie în publicitate —* fotogra- fie (II) fotografie despre spectacol foto- grafie (II) fotografie în sport fotografie (II) fotojurnalism jurn inf —> fotorepor- ter, New Journalism (III) fotomontaj jurn inf începând cu anul 1919, este folosit în mod obișnuit în publicitate*. „Sunt două tendințe în aceste vremuri în dezvoltarea F.: una vine din publicitatea* americană și este exploatată de dadaiști și expresioniști. Este așa numitul F. al formei. A doua tendință, aceea a F. politic militant, a fost creată pe solul Uniunii Sovietice. F. a apărut sub oblăduirea LEF*-ului, 'când arta non-obiectivă era deja ter- minată. F. ca nouă metodă a artei datează din 1919-1920“ [cf. Richard Hertz et al., 1990; 92]. —> afiș, bandă desenată, cultură de masă, imagine, New Journalism (III) fotonovela roja cm (sp.) —> fotono- velă fotonovela roșa cm (sp.) —> fotono- velă fotonovela suave cm (sp.) —► fotono- velă fotonovela CM Fotoroman* în Ame- rica Latină. F. roșa (eroină virtuoasă); F. suave (clasa de mijloc); F. roja (cu muncitori) [cf. Richard Weiner, 1996]. fotoreportaj jurn inf fotoreporter, imagine (V) fotoreporter pt Funcție jurnalistică ce apare în strânsă legătură cu dezvolta- rea jurnalismului de informare (agenția de presă*), a presei populare* (penny _____________________________________172 press*, yellow journalism*, joumal ă un sou*) și cu dezvoltarea tehnologică (tipar*, of set*). F. surprinde eveni- mentul* și îl imortalizează. Regulile decupării evenimentului* și corecta ie- rarhizare a informației* sunt reperele fundamentale obligatorii de care F. trebuie să țină cont. Prim-planul* tre- buie să fie corect decupat în raport cu realitatea (=adevăr*), altminteri deta- liul este transmis drept fapt semnifi- cativ. Legenda* este mai întâi redac- tată de către F. F. contemporan sur- prinde în primul rând evenimentul* în desfășurare, de unde rezultă că, în ma- joritatea situațiilor, în presa dezvoltată s-a renunțat la fotografia* statică, înțe- penită, tip album de familie. Datorită faptului că fotografia* îl face pe cititor să înțeleagă știrea instantaneu, ea este cea mai puternică intrare în pagina zia- rului*. —> design, legendă, New Jour- nalism (III) fotoroman cm Corespondent al benzii desenate*, având o dezvoltare asemă- nătoare. „F. s-a născut din cinema- tograful popular, mai mult din seriale, pentru a le prelungi efectele. Apare ideea «cine-romanului», adică adapta- rea filmelor de succes în forma roma- nului. Primul F. apare în Chicago Tri- bune: Misterele New-York-ului, cu fo- tografii* din film“ [cf. Jean Caze- neuve, 1976; 332]. Cu timpul, F. este găzduit în principal de presse du coeur* care, de pildă, în Franța, în anul 1966, număra aproximativ șase mili- oane de cititori pe an. Pentru Evelyne Sullerot, „F. ar fi produsul presei femi- nine, populare, catolice și latine. [...] Anglo-saxonii preferă comics*-w\e desenate - mai abstracte și mai fantas- 173 FRANCOFONIE tice“ [cf Jean Cazeneuve, 1976; 333]. —> imagine (V), bandă desenată, cul- tură de masă, magazin Foucault, Mîchel (1926-1984) cm, POLIT, SOC Filozof francez. Lucrările sale cele mai importante - Les mots et Ies choses (1966) și Surveiller et punir (1975) - oferă raționamente, descrieri și asocieri care au marcat literatura con- sacrată postmodemismului*. —► Jere- my Bentham, postmodernism Foundation for Public Relations Re- search and Education (RP) (engl. am. Fundația pentru Cercetare și Edu- care în Relații Publice) —» relații pu- blice (II) fourth estate polit (engl. a patra stare socială) Nume dat presei de către Ed- mund Burke (1729-1797). Primele trei estate(s) erau The Clergy-Church (cle- rul-biserica), nobilimea și oamenii de rând. In Anglia: Lords Spiritual (cle- rul), Lords Personal (nobilimea) și Commons (oamenii de rând). —> liber- tate de opinie, libertatea presei, pute- rea presei FR3 tv -> TV5 fractură numerică com, econ Termen care denumește, în condițiile societății informaționale*, decalajul economic Nord-Sud. —* infoetică frame COM (engl. am. ramă; scenariu) Termen preluat din domeniul Inteli- genței Artificiale. „Când întâlnim o si- tuație nouă, selecționăm în memorie o structură actanțială [de acte, acțiuni] numită F. [...] Un F. este o structură de date care folosește la reprezentarea unei situații stereotipe*, ca de exemplu cum să petreci un anume fel de va- canță" [cf. Marvin Minsky in Umberto Eco, 1991; 116]. în construcția lui Umberto Eco, F. intră ca un element constitutiv în ceea ce el numește Com- petentă Enciclopedică. „Pentru a ac- tualiza structurile discursive, cititorul confruntă manifestarea liniară cu siste- mul de coduri* și subcoduri oferite de limba în care este scris textul și la competența enciclopedică la care tri- mite acea limbă prin tradiție culturală. Acest complex sistem de coduri* și subcoduri îl vom defini competență enciclopedică^ [cf Umberto Eco, 1991; 112]. Pe scurt, pentru semioti- cianul italian [1991; 117], „un scenariu [F.] este totdeauna un text virtual sau o povestire condensată'1. —> estetica re- ceptării, naratologie (VI) France Culture Europe radio TV5 France Info radio TV5 France Inter radio TV5 Franklin, Benjamin (1706-1790) fil, ISTPR —> cenzură (I), magazin (I) francofonie polit, media L Ansamblul populațiilor care vorbesc limba france- ză. II. Termenul este folosit pentru pri- ma oară de eseistul francez Onesime Redus (1837-3916). Inițial, conceptul acoperă realitatea socio-cultural-ling- vistică a populațiilor do limbă franceză din afara granițelor Franței (Canada, Elveția, Belgia etc., dar și fostele co- lonii franceze din continentul african;. Anii ’60 ai secolului al XX-lea mar- chează o schimbare semnificativă de accente, importante și în acest mo- ment. F. devine „o noțiune globali- zantă“, care susține „viziunea umanistă a unei culturi F., mai degrabă media- toare decât dominantă, favorizând dia- logul culturilor prin intermediul limbii franceze, considerate drept un mijloc de schimb și de comunicare în servi- FRECVENȚĂ ciul cooperării și dezvoltării^ [cf Mi- chel Guillou et al., dir., 1997; 535]. Instituționalizarea complexă a F. nu a întârziat să prindă contur, un moment de referință reprezentându-1 anul 1984, când a fost înființat Le Haut Conseil de la Francophonie (înaltul Consiliu al F.), precum și canalul de televiziune TV5*. Pe scurt, treptat, se cristalizează un proiect francofon, susținut de o re- țea instituțională mai mult decât com- plexă, din care enumerăm doar urmă- toarele instituții: La Conference des chefs d'Etat et de gouvemement des pays ayant le frangais en partage (Conferința șefilor de stat și de guvem ai țărilor care au drept punct comun limba franceză), La Conference Minis- terielle de la Francophonie, L'Univer- site des reseaux d'expression frâng aise (Universitatea rețelelor de expresie franceză) etc. In acest moment, „Le Sommet Francophone“ reunește 52 de state, printre care se află și România. Strategia F. pentru secolul al XXI-lea își propune să ofere răspunsuri în plan politic, economic, tehnologic și cultu- ral, ultimul domeniu fiind considerat principalul element de coeziune în ob- ținerea păcii, a dezvoltării, a democra- ției, a apărării drepturilor omului [cf Michel Guillou et al., {dir.), 1997; 536]. Pe de altă parte însă, F. repre- zintă una dintre cele mai notabile re- acții la procesul globalizării*, consi- derat din această perspectivă în princi- pal de origine/orientare nord-ameri- cană. în acest context „polemic“, con- ceptul cheie este diversitatea culturală (care ar avea menirea să contracareze efectele imperialismului cultural* și ale impunerii limbii engleze/americane 174 drept limbă universală), precum și efectele globalizării*, termen în locul căruia este propus acela de altermon- dializare. —» AFP (Departamentele), L'Alliance Franpaise, propagandă, ARTE, TV5, Radio France Interna- tionale, globalizare, imperialism cul- tural frecvență jurn inf —► (calitățile) știrii, statistică informală free cinema media {engl. free - liber) Termen englez pentru cinema verite* Freedom Forum ip {engl. am. Forumul libertății) F.F. a fost înființat în anul 1991, sub conducerea fondatorului său, Allen H. Neuharth. F.F. este un suc- cesor al fundației create în anul 1935 de către Frank E. Gannett. Cu toate acestea, F.F. nu este afiliat la Gannett Co. Având sediul în Arlington (Vir- ginia - SUA), F.F. este o fundație care se consacră libertății presei*, libertății de exprimare și libertății de gândire pentru toți oamenii. Fundația are trei priorități: the Newseum (cuvânt format din contaminarea termenilor News și Museum) - un muzeu interactiv al ști- rilor*, în curs de dezvoltare, situat la Washington; Centrul „Primul Amen- damentși Diversitatea Redacției de Știri {newsroom diversity), ultimele două fiind găzduite de Universitatea din Nashville. —> libertatea presei, Centrul pentru Jurnalism Indepen- dent Freedom Forum News Library ip {engl. am. Biblioteca Freedom Forum) —> Centrul pentru Jurnalism Indepen- dent Freedom of Information Act (FOI Act) LEG, COM {engl. am. Legea Li- bertății de Informare) Lege adoptată în 175 FTC SUA, în anul 1966, care permite cetă- țenilor (și jurnaliștilor*) liberul acces la dosarele agențiilor federale (cu ex- cepția secretelor militare, financiare, celor care aparțin vieții private*, a bi- lanțurilor bancare, a hărților geologice): ,Accesul la una dintre cele mai mari arii informaționale - dosarele federale - a fost limitat până când Congresul a elaborat în anul 1966 FOI Act. Această lege - și importantele amenda- mente aduse până în anul 1975 - au deschis accesul la milioane de pagini din dosarele federale. FOI Act regle- mentează dreptul publicului* de a avea acces la dosarele Executivului, cu nouă excepții. Aceste excepții îi împiedică pe reporteri* sau pe oricine altcineva să examineze impozitul pe venit, docu- mentele secrete vitale siguranței și apă- rării naționale sau politicii externe, scrisori din interiorul instituției sau alte materiale considerate sensibile. în anul 1975, noi amendamente dau Curții Fe- derale dreptul de a reanaliza dosarele clasate, pentru a se asigura că analiza lor a fost corect făcută, și stabilesc un termen în care Agenția trebuie să apro- be sau să respingă, după caz, o solici- tare de a citi un dosar. Mercury News din San Jose - California a solicitat FBI, pe baza FOI Act, materiale care să demonstreze că președintele Ronald Reagan a fost, spre sfârșitul anilor ’40, informator FBI. Documentele pe care le-a obținut ziarul* l-au identificat pe Reagan ca fiind agentul T. 10 și de- monstrau faptul că el și soția sa «au furnizat FBI nume de actori despre care ei au crezut că făceau parte dintr-un grup procomunist». [...] Pentru a fo- losi dreptul la informare oferit de FOI Act, solicitantul trebuie să identifice agenția care deține informațiile. Dosa- rele sunt împărțite pe domenii, acestea aflându-se ia agențiile care se ocupă de acel domeniu. Ghidul este US Govern- ment Manual care poate fi obținut de la Biroul de publicații al Guvernului. Cererea clar formulată trebuie trimisă biroului FOI Act al Agenției. Nu este nevoie ca solicitantul să menționeze în cererea sa de ce are nevoie de acele informații*, dar în unele cazuri această mențiune simplifică lucrurile. [...] FOI Act cere ca Agenția să răspundă unei cereri în termen de zece zile lu- crătoare, iar în cazul unui apel ad- ministrativ, în 20 de zile lucrătoare. Agenția are dreptul să prelungească această perioadă de așteptare cu zece zile lucrătoare, «în circumstanțe neo- bișnuite» (dacă este nevoie să coope- reze cu alte Agenții, pentru a obține acele informații). Dacă Agenția nu reu- șește să furnizeze informațiile* cerate în timpul stabilit, cel care a apelat la serviciile Agenției poate să o cheme în instanță. Dacă Agenția demonstrează că au existat într-adevăr «circumstanțe excepționale» și că face tot ce poate pentru a obține informațiile* solicitate, Curtea poate să aloce Agenției încă no interval de timp pentru a căuta iutei mațiile*“ [cf Melvin Mentcher 1991: 245]. —» secret de stat, viața privată, libertate de informare, libertatea co- municării, relații publice (I) freelancer ip —> pigiste, corespondent (IV), syndicated columnist, paparazzi/ paparazzo Freud, Sigmund (1856-1939) psiho- SOC —* Școala Critică de la Frankfurt FTC —> Federal Trade Commission FUKUYAMA, FRANCIS Fukuyama, Francis (n. 1952) prop, COM —► ideologie (II) funcție de ancorare media —* ima- gine (V) funcție cathartică soc rec, tp — > funcții funcție critică soc rec, tp —> funcții funcție expresivă soc rec, tp — ► funcții funcție fatică lingv, com Pentru an- tropologul Bronislaw Malinowski, co- municarea fatică constă, înainte de toate, „în dorința de a stabili și menține solidaritatea intersubiectivă și, de aici, coeziunea socială“. Pornind de la ideea lui Malinowski, lingvistul Roman Jakobson introduce în schema comuni- cării pe care o realizează, F.F. a lim- bajului. Pe traseul Malinowski-Jakob- son se ajunge la proxemică*. —* co- municare interpersonaiă, proxemică funcție informativă soc rec, tp funcții, acoperire (jurnalistică), pluri- formitate mediatică funcție interpretativă soc rec, tp —»funcții funcție de legătură (releu) media — > accroche, imagine (V) funcție de legătură (reliance) soc REC, TP —> funcții funcție oglindă a presei soc rec —► naratologie (VI), pluriformitate me- diatică funcție poetică ret retorică (V) funcție de relaxare soo rec, tp — ► funcții funcție de supraveghere soc rec, JURN INF, TP acoperire (jurnalisti- că), funcții, efecte, funcțiile informării, agenda setting, serviciu public, res- ponsabilitatea socială a presei, binele public, interes public, relații publice _______________________________________176 ■ funcție de watchdog jurn inf (engl. am. câine de pază) —► acoperire (jur- nalistică), agenda setting, efecte, bi- nele public, interesul public, serviciu public, responsabilitatea socială a pre- sei, ancheta jurnalistică, investigative reporting funcții soc rec, tp Concept difuz, interpretat diferit, în strânsă legătură cu cel de efecte*. Păstrând o serie de re- miniscențe de la faimoasa teorie a mul- țimilor (Gustave Le Bon) și aplicând behaviorismul de tip pavlovian (re- flexul condiționat), Serge Tchakhotine [1939] explica hipnoza exercitată de propaganda* hitleristă asupra poporu- lui german, acordând, printre altele, o atenție importantă unui medium* (rela- tiv) nou în epocă: radioul*. Viziunii de tip behaviorist, conform căreia publi- cul* este o masă inertă modelabilă „spontan“ de mesaj (schema stimul- reacție) (—> modelele stimul-răspuns), funcționalismul* - curând după Cel de-al Doilea Război Mondial (1948) - îi opune ideea că societatea este un sis- tem în care toate elementele sunt inter- dependente și, prin acest fapt, concură la stabilitatea lui. Harold D. Lasswell* gândește relațiile funcționale dintre me- dia* și sistemul social dispuse pe trei planuri: a. media* supraveghează me- diul - adică evidențiază ceea ce poate amenința o societate sau ceea ce poate conduce la un profit b. media* core- lează diferite componente ale societății c. media* transmite moștenirea socio- culturală de la o generație la alta. Dintre acestea, al doilea plan a făcut obiectul cercetării empirice. Așadar, școala empirică (P. Lazarsfeld, B. Be- relson, E. Katz, C. Hovland, J. Klaper, 177____________________________________________ H. D. Lasswell, W. Schramm), revalo- rizând rolul contextului* social în care sunt prinși indivizii receptori ai mesa- jelor media*, a impus două modele paradigmatice: teoria efectelor limitate (mesajele sunt receptate prin trei filtre: percepere, expunere și memorare, toa- te selective) și two-step-flow*. E. Katz [1987] consideră că paradigma efecte- lor limitate este dominantă. în interio- rul ei se manifestă paradigma politică (sau instituțională), paradigma critică și paradigma tehnologică. Teoria efec- telor limitate pornea de la ideea că media* ne spun la ce trebuie să ne gândim sau ce trebuie să facem', para- digma politică consideră că media* ne spun la ce trebuie să ne gândim', iar paradigma tehnologică - cum să gân- dim. Recurența lui „trebuie" indică (aluziv) ideea puterii presei* și a sta- tutului jurnalistului* de lider de opinie. Ideea fusese exprimată și de David Riesmann [et al., 1953; passim]. Pa- radigma politică este ilustrată și de funcția agenda setting* descrisă de McCombs și Shaw [1976]: media*, acordând o atenție sporită unei/unor probleme, structurează ierarhia preocu- părilor cetățeanului. Pe scurt, privile- gierea unei agende dominante repre- zintă punctul principal prin care Școala Critică de la Frankfurt*, cu o accen- tuată descendență marxistă (T. Adomo, W. Benjamin. J. Habermas, H. Mar- cuse*), subliniază ideea că sistemul economic și politic comandă sistemul media* și, prin intermediul acestuia din urmă, controlează societatea. ,,Spa- țiul public al comunicării de masă nu permite nici o apropriere - comentează A-M. Laulan [in Lucien Sfez FUNCȚII 994] argumentarea Școlii Critice [de la Frankfurt*]; alinierea, masificarea, pierderea identității culturale, invazia transnațională a fluxurilor de infor- mație* - iată tabloul abundent descris. Dacă emițătorul este atotputernic, dacă câțiva magnați stăpânesc piața mondia- lă a informației*, dacă ne aflăm într-un sistem închis și totalitar, atunci demo- crația este doar un cuvânt...“ Herbert Marcuse* [1977; 285-430] este chiar catastrofic: funcția limbii și a media* ar fi aceea de a crea omul unidimensional, lipsit de simț critic față de societate. Rolul limbii ar consta în a'conferi indi- vizilor „o falsă conștiință4*. Limba ar fi un instrument de putere în mâna „ cla- sei dominante". Frapant este radicalis- mul acestor raționamente. în realitatea curentă, limba este „un bun comun“, instrumentul minimei comunicări in- terpersonale* și unul dintre instrumen- tele fundamentale prin care gândirea omului se articulează (de la cea mai simplă la cea mai conceptualizată, de la aceea neutră, la exprimarea celei mai mărunte emoții, mirări, bucurii, du- reri). Un termen precum democrație - invocat de H. Marcuse* - poate fi ma- nipulat*, adică folosit fără acoperire; fenomenul este inevitabil și - în defi- nitiv - pluralismul exprimării (media*) este acela care face ca orice manipu- lare* să poată fi oricând pusă în dis- cuție, respinsă, contracarată. D. Breg- man și J-L. Missika [in Lucien Sfez, 1993; 10011 consideră că „agenda se apropie de uses and gratifications* care tind să edifice o teorie a receptării, accentul fiind pus pe fragmentarea pu- blicurilor*“. Remy Rieffel [in Claude- iean Bertrand. 1995; 187] distinge FUNCȚIILE COMUNICĂRII elementele esențiale ale teoriei folosirii și gratificatiei. în primul rând, trebuie să remarcăm că accentele se schimbă: problema esențială de rezolvat nu mai este ce fac media* cu oamenii (vizi- une mecanicistă conform căreia me- dia* sunt atotputernice - vezi filiația Tchakothine-Herbert Marcuse ’ - iar oamenii, neputincioși din punct de vedere mental), ci ce fac oamenii cu media*. Genul proxim al folosirii este câmpul de așteptări (—+ orizont de așteptări). în măsura în care acestea sunt satisfăcute, apar satisfacțiile. Pe scurt, receptorul media* este activ și, în condițiile pluralismului ofertei me- dia* - având aici în vedere inclusiv di- vertismentul -, apar segmentele de pu- blic, care se coagulează, pur și simplu, în urma opțiunii receptorului. Pentru reprezentanții funcționalismului* (Ber- nard Berelson, Charles Wright, Jay Blumler) receptorul este mai impor- tant decât mesajul. Receptorul ocupând locul central (care de fapt i se cuvine) va deveni, totodată, obiectul de studiu al sociologiei receptării - în primul rând sub impulsul intereselor publici- tății*, deci măsurând mai mult ce se receptează și mult mai puțin calitatea receptării - dar, mai ales, a esteticii re- ceptării* (Umberto Eco, Hans Robert Jauss). Jean Stoetzel [apud Francis Băile, 1990; 564-565] se exprimă mai simplu: „Funcția principală a presei este informarea*. Alături de ea apar încă trei funcții colaterale, a. Funcția de [reliance] legătură socială"'. Prin această funcție, adică prin informație*, integrarea individului în grupul său este favorizată. Autorul indică aici „in- formația* utilitară44, care este „un ghid _________________________________________ 178 j pentru viața socială [cotidiană], și in-; formația* din presă, care devine su- biect de conversație*, aceasta fiind o : formă superficială a sociabilității favo- rizate de societatea de masă44, b. Func- ția de relaxare', rubricile de timp liber, jocuri, ca să nu mai vorbim de varie- tatea show-urilor, jocurilor, concursu- rilor, spectacolelor de tot felul, filme- lor (și ele de tot felul) în televiziune*, c. Din cea de-a doua funcție ar decurge funcția cathartică, ilustrând „viața prin procură a cititorului (—> experiență vi- carială), ceea ce presupune identifica- rea receptorului44 (cu eroii/acțiunile/ ideile pe care îi/le receptează prin film, reportaj*, presse du cceur*, reality- show*). în sfârșit, J. J. Van Cuilenburg [1998; 248-249] sintetizează proble- matica stufoasă a F. în felul următor: „Studiul multiplelor variante de defi- nire și clasificare a F. ne-a condus spre un ansamblu de patru F. mediatice: F. informativă, F. interpretativă, F. ex- presivă și F. critică. 1. F. informativă. în general, această F. mediatică pri- vește alimentarea publicului* cu știri* sau informații* de acest tip despre eve- nimentele* sociale și problemele pu- blice (—> Public Affairs). Deși este de- finită în diferite feluri, «informația*» rămâne să aibă în toate aceste perspec- tive un caracter faptic, mai mult sau mai puțin obiectiv*. 2. F. interpreta- tivă. Importante în acest cadru sunt interpretarea și judecata de valoare (—> interpretative reporting, jurnalism de opinie) la care sunt supuse eveni- mentele* sau faptele publice. Ce-i drept, granița dintre informație* și co- mentariu* poate fi câteodată foarte precis trasată, dar rămâne de cele mai 179 FUNCȚIONAR PUBLIC multe ori incertă, comentariul* conto- pindu-se în informație*. 3. F. expre- sivă. Media* sunt, din punct de vedere funcțional, un forum în care indivizii sau diversele grupuri sociale își pot face cunoscute opiniile* și câștigă o identitate politică, culturală sau socia- lă. Realizarea acestei F. mediatice de- pinde de măsura în care diversele cu- rente de opinie își găsesc cu adevă- rat expresia mediatică. 4. F. critică. Această F. se referă la o categorie eterogenă de activități mediatice. Este vorba, în primul rând, despre rolul tra- dițional de «câine de pază» pe care media* îl joacă în numele publicului*, față de aparatul de stat. în al doilea rând, este vorba despre așa-numitul in- vestigative reporting (—> ancheta, In- vestigating Reporting), investigarea sau punerea în lumină a situațiilor sau aspectelor anormale din viața socială, în al treilea rând, F. critică privește confruntarea curentelor divergente de gândire care se manifestă în sfera poli- ticului, socialului sau economicului44. —> acoperire (jurnalistică), funcțiile informării, funcțiile presei (mass-me- dia), comunicare de masă, Școala cri- tică de ia Frankfurt, teoria dependen- ței față de media, two-step-flow, eva- ziune, uses and gratifications, efecte, binele public, interes public, narato- logie (IV) funcțiile comunicării com F.C. sunt următoarele: „[Comunicarea are o funcție] instrumentală (a face sau a ob- ține ceva; [funcție] de control (a face ca cineva să se comporte într-un anu- mit fel); [funcție] de informare (a afla sau a explica ceva); [funcție] de expri- mare (a sentimentelor); [funcție] de control social; [funcție] de înlăturare a anxietății (a identifica o problemă); [funcție] de stimulare (răspuns la ceva de interes); [funcție prin care] este în- deplinit un rol (pentru că situația o cere) [cf. James Watson et al., 1993; 40]. —> comunicare, comunicare inter- personală, mass-media, relații publice, publicitate funcțiile informării jurn inf, soc rec Roger Clausse [1963] stabilește urmă- toarele funcții: L Comunicare intelec- tuală: informare de actualitate, infor- mare generală, formare a gândirii, a opiniilor, formare profesională, expri- marea valorilor civilizației și ale cul- turii, exprimarea ideologiilor*, a argu- mentelor. Informarea se află sub pre- siunea propagandei* și a publicității*. II. Funcții psihosociale’, legături soci- ale, divertisment, psihoterapie socială. —► binele public, interes public, funcții, funcțiile presei (mass-media), efecte funcțiile presei (mass-media*) soc REC, TP —> funcții, efecte, funcțiile informării, binele public, interes public. funcționalism soc rec, tp loan Drăgan [1966; 166] formulează această con- cepție. „Mass-media* [...] constituie o componentă vitală în sistemul depen- dențelor structurale existente în socie- tate, afectând, pe de o parte, funcționa- rea societății, iar pe de altă parte, influ- ențând modul în care indivizii utilizea- ză mesajele transmise prin diferite ca- nale44. —► funcții, efecte funcționar public leg în România, conform Articolului 147 CP, „prin F.P. se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost inves- FUNDAȚIA E.L.l.T.A. tită [aleasă sau numită/desemnatăj, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități din cele prevăzute la articolul 145 CP [tot ce privește autoritățile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau ex- ploatarea bunurilor proprietate pu- blică, serviciile de interes public]44 [cf Carmen Monica Cercelescu, 2002; 202]. infracțiuni contra au- torității, ultraj (ofensă și ultraj), ofensă adusă autorității, delict de presă (I), legea presei Fundația E.LI.T.A. IP Clubul Ro- mân de Presă (I) 180 Fundația FRP - Forumul Presei Ro- : mâne de Pretutindeni opm —► Con- : venția Organizațiilor de Media din Ro- mânia t Fundația Konrad Adenauer ong ; —> Convenția Organizațiilor de Media din România funnel sequence red interviu (VII) (inverted) funnel sequence red interviu (VII) fun system cm, polit, soc (engl. am. sistemul amuzamentului) Termen folo- sit de Jean Baudrillard* [1970]. —► so- cietate de consum (II) futurism est -> New Journalism (III); reportaj (în România Interbelică) (I) G G8 ECON Grupul Celor Opt Țări Indus- trializate. —> globahzare, infoetică gadget CM Pentru Jean Baudrillard* [1970], G. este „o categorie majoră a obiectului modem, alături de kitsch“. G. este „o parodie tehnologică, excres- cență de funcții inutile“, aparținând es- teticii simulării. Dacă „mașina a fost emblema societății industriale, G. este emblema societății postindustriale*. [...] Ceea ce ar defini G. este inutili- tatea sa potențială și valoarea lui com- binatorie ludică, fără să fie o jucărie, căci aceasta are o valoare simbolică pentru copil“ [cf. Jean Baudrillard, 1970; 169]. —* cultură de masă, post- modernism Gale Directory of Publications and Broadcast Media publ (engl. am.) Publicație prin care se realizează ratin- gul* publicațiilor și media* audiovi- zuale. —> magazin (1) Gallup, George Horace (1901-1984) sex: Sociolog american. A organizat propriul institut de sondare a opiniei publice* în anul 1935. A introdus me- toda chestionarelor* individuale, prin care a anticipat, în anul 1936, victoria în alegeri a lui F. D. Roosevelt, cu aproximativ 6%. în anul 1948 a fondat la Princeton (SUA), împreună cu Claude Robinson, Gallup & Robinson Inc, institut profilat pe publicitate* și relații publice*. Gallup & Robinson Inc. soc Gallup, George Horace Gannet, Frank Ernest (1876-1957) JURN —> Freedom Forum Gannet Co. ip —> Freedom Forum Gardianul ip, pt -* Clubul Român de Presă (I) gate keepers ip, soc rec, tp (engl. am. păzitorii porților) Termenul este folosit pentru prima oară în anul 1947 de către sociologul american Kurt Lewin. G.K. sunt aceia care selecționează informa- țiile* care vor fi difuzate: șefi de depar- tament, redactori-șefi. Datorită faptului că decid ce devine știre*, aceștia tind să fie priviți dintr-o perspectivă pesimistă ca îndrumători i/manipulatorii* din um- bră ai publicului*. Din perspectivă pro- fesională, ei sunt jurnaliști* experimen- tați, care selecționează știrile* în con- formitate cu criteriile profesionale care ghidează decuparea evenimentului*, în raport cu normele deontologice* și cu politica editorială* a publicației. —* po- litică editorială, acoperire (jurnalistică), eveniment, decuparea evenimentului, newsworthiness (criteriile), știre (I), desk, manipularea informației, break- ing news, editing, accesibilitate, agen- da setting, funcții, naratologie (V) Gazeta de Bacău ist pr —> Congre- sele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale Gazeta Medico-Chirurgicală ist pr —* Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale Gazette PT (it. gazetîa) Ziar*. în An- glia, publicație oficială. GÂNDIRE DE LEMN gândire de lemn prop —> argumen- tare tendențioasă (II) gen (gender) soc, polit Accepțiunea G. - sex a fost introdusă de Feminis- mul Valului II (—> feminism (I)). Pen- tru Richard D. Gross (Psychology: The Science of Mind and Behaviour - Psi- hologia: Știința minții și a comporta- mentului), G. este un termen cultural care „se referă la comportamentele, atitudinile, valorile, credințele pe care o societate le așteaptă sau le consideră adecvate pentru bărbați și femei, pe baza sexului lor biologic“ [cf. James Wattson et al., 1993; 78]. —> femi- nism, patriarhat, sexism, discriminare pozitivă gen deliberativ ret, com, lingv —> discurs (III) gen epidictic ret, com, lingv —► dis- curs (III) generalizare log I. Inducție. II. Pro- cedeu prin care atribuim unei întregi clase proprietățile recunoscute la un număr limitat de elemente (mărimi), ni. g. „ia forma construcției unui mo- del ierarhic superior. [...] Modelul ast- fel construit va putea fi infirmat, con- firmat și remaniat44 [cf A. J. Greimas et al., 1979; 157]. IV. Rezultatele sondajului de opinie* reprezintă o G. —> interpretative reporting generalizare pripită ret, prop —► ar- gumentare tendențioasă (II), statistică (trucuri, capcane) (II) generația anilor '50 publ —► gene- rație generația X publ -> generație generație psihosoc, publ I. Din punct de vedere biologic (nu neapărat și cul- tural, din această a doua perspectivă fiind posibil să apară așa-numitele „afi- ____________________________________182 nități elective44 sau G. culturale), G. se succed la 25-30 de ani (deși psihoso- 4 ciologii contemporani ar putea argu- menta că acest interval s-a comprimat). II. în publicitate*, folosindu-se tot mai mult elemente ale sociologiei și psiho- logiei drept puncte de plecare pentru stabilirea planning^-vXm și a retoricii* adecvate, „multe firme au luat decizii. pe baza premisei că o G. va crește și va face aceleași alegeri ca cea prece- dentă.44 O altă premisă: „piața nu mai este omogenă ca în anii ’50 și ’60 când era dominată de maturi. în anii 1991, media* au folosit termenul G. X pen- tru a desemna persoanele între 18 și 29 de ani44. Pe scurt, examinarea G. din punctul de vedere al potențialului de consumatori/piețe, a condus la stabi- lirea unor grupuri distincte, după cum urmează: „Maturii - valorile lor sunt apropiate de acelea care sunt consi- derate valorile clasice americane: etică puritană a muncii, sacrificiu de sine, muncă în echipă, respectarea bunului public. G. anilor ’50 - siguri pe ei, egocentrici, mult mai bine educați, iar ei sunt conștienți de acest lucru. Cred că sunt mai sofisticați. Sunt conștienți de schimbarea lumii. G. X preferă fir- mele mici. Riscă. Nu au cunoscut succesul44 [cf. J. Thomas Russel et al., 2002; 122-123]. —> publicitate, marke- ting, VALS, VALS (II) gen judiciar ret, com, lingv —* dis- curs (III) Gentlemen's Magazine ist pr —► ma- gazin (l) Gerbner, George (1919-2005) com —> modelul lui Gerbner gestalt psihosoc „Un întreg organizat, coerent, ale cărui părți nu sunt asociate 183 GLOBALIZARE aleatoriu, ci determinate de legi ineren- te întregului4 c [cf Anthony Flew, 1996; 153]. Geza, Domokos (n. 1928) media —> ra- dio (II) Gheorghiu, Jana {n. 1948) jurn —> Clubul Român de Presă (I) Ghimpele ist pr —► Congresele Jurna- liștilor Români dintre Cele Două Răz- boaie Mondiale Gide, Andre (1869-1951) lit —> repor- taj (în România interbelică) (I) Gide, Charles (1847-1932) ist pr —> propagandă (IV) (II) Giornale pt Cotidianul italian cu cel mai mare tiraj*. —► Mediaset Giurescu, Constantin C. (1875-1918) ISTPR—> radio (II) Glamour istpr —► magazin (I) Glasgow University Media Group SOC REC —► analiza critică a știrilor Global Investigative Journalism NetWork opm {engl. Rețeaua Globală de Jurnalism de Investigare) Organiza- ție înființată în anul 2003, în Dane- marca, numărând peste 40 de orga- nizații naționale și regionale. G.IJ.N. este un grup de organizații indepen- dente de jurnalism, care sprijină antre- narea și schimbul de informații* între jurnaliștii de investigare [cf site-ului www.globalinvestigativejoumalism.org.]. —> Convenția Organizațiilor de Media din România, anchetă, reporter de investigare globalizare cm, polit, soc Una dintre trăsăturile esențiale ale postmodemis- mului*, poate chiar genul său proxim. „Fenomenele G. și regionalizării au atras o uriașă atenție în literatura re- centă a Relațiilor Internaționale și a Economiei Politice Internaționale - su- bliniază Ben Rosamond [2000; 179- 180]. Atât G., cât și regionalizarea, sunt văzute ca fiind provocări la adresa statului-centru. S-a spus că G. reduce capacitatea statului de a guverna efec- tiv în arii politice-cheie, în vreme ce apariția ordinelor regionale ar putea sugera că apar noi centre de autoritate. [...] Teoreticienii G. descriu o lume în care convențiile spațiului teritorial [gra- nițele] au devenit fără sens prin pro- liferarea activității economice trans- frontaliere. Pentru unii, G. este un fe- nomen recent apărut, datorită unui amestec de inovație tehnologică și li- beralizare progresivă a pieței, de la începuturile anilor ’70. Dar dacă G. este văzută ca o răspândire în lumea întreagă a ideilor neoliberale și a prac- ticilor economice de acest tip, atunci ea poate fi asociată cu posesia puterii/ Fenomenul G. este privit felurit. Astfel, s-ar putea admite că intrarea în circulație a acestui termen provine „dintr-o concepție managerială a orga- nizării economiei mondiale care coin- cide cu procesul de dereglementare* din Statele Unite, în anii ’70“. „G. tra- duce un mod de a concepe ordinea lumii după principiile singurului sis- tem care a supraviețuit «războiului rece», regimul capitalist de producere a bunurilor. [...] «Sistemul mondial» se organizează la modul hanseatic, adi- că în jurul câtorva puncte la care ajung marile fluxuri ale economiei mondia- lizate, mega-orașe sau mega-regiuni, în cea mai mare parte în Nord, câteodată și în Sud, poli ai «puterii triadice» (Uniunea Europeană, America de Nord și Asia Orientală). [...] Lumea «glo- bală» este global marketplace', se defi- GLOCALIZARE 184 nește pornind de la polii de unde ira- diază această putere“ [cf. Armând Mattelart et al., 2001; 128-129]. Pentru Zygmunt Bauman [fa.; 5-6], fenome- nul/conceptul/experiența cheie (indivi- duală și socială - adică politică, econo- mică, culturală etc.) este „noțiunea de «comprimare spațio-temporală» care desemnează succint transformarea complexă, aflată în plină desfășurare, a parametrilor condiției umane.44 însă au- torul ajunge la o concluzie menită să spulbere deja instalatele prejudecăți, pentru că, analizând în profunzime cauzele sociale și rezultatele acestei comprimări, „va fi din ce în ce mai limpede că procesele de G. sunt lipsite de presupusa unitate a efectelor. între- buințările timpului și spațiului sunt strict diferențiate. Globalizarea divide și unește în egală măsură [subl. nf\ Dilema - sau, dacă dorim, tensiunea fundamentală a procesului în plină des- fășurare (expansiune?) - este aceea dintre planetar și local. „Unii dintre noi devin cu adevărat și complet «glo- bali»; alții sunt țintuiți în «localitatea lor» - situație deloc plăcută ori su- portabilă într-o lume în care «globalii» dau tonul și alcătuiesc regulile jocului vieții. A fi local într-o lume globalizată este un semn de inadecvare socială și de degradare [subl. n.]“ [Zygmunt Bauman,fa.; 6]. Mai mult: principiile fundamentale ale logicii/coerenței filo- zofiei democratice (a statului de drept) moderniste (sorginte: John Locke, Jean-Jacques Rousseau și toți ceilalți, până la Jiirgen Habermas) par a fi puse în discuție: „La neajunsurile existenței locale se adaugă faptul că spațiile publice se îndepărtează de zona de ac- ces a vieții localizate, ceea ce face ca localitățile să-și piardă capacitatea de producere și transmitere a semnificației și să depindă din ce în ce mai mult de acțiuni de interpretare și descifrare a sensului pe care nu le pot controla/4 Consecințe ineluctabile: segregarea spațială progresivă, separarea și exclu- derea, pe scurt, polarizarea, împărțirea în două tabere ele însele „postmoder- niste“, cu contururi/„teritorii“ în conti- nuă mișcare. „Centrele de producție a semnificației și valorii sunt astăzi ex- trateritoriale și eliberate de constrân- geri locale - ceea ce însă nu se aplică la condiția umană, pe care aceste va- lori și semnificații ar trebui [subl. n.] să o inspire și să o explice. Având în centru mobilitatea, polarizarea actuală are numeroase dimensiuni: noul centru oferă o altă interpretare a distincțiilor tradiționale dintre bogați și săraci; no- mazi și sedentari, «normali» și anor- mali sau certați cu legea. întrepătrun- derea acestor dimensiuni ale polarizării și modul în care ele se influențează re- ciproc reprezintă o altă problemă com- plexă44 [cf. Zygmunt Bauman, fa.; 7]. Pentru Anthony Giddens [apud James Curran, 2002; 171-173], situația la care se referă G. este mult mai com- plexă. Prima afirmație-cheie a auto- rului este aceasta: „G. este azi numai în parte occidentalizare. G. devine tot mai descentralizată - nu sub controlul vreunui grup de state și cu atât mai puțin al marilor corporații. Efectele ei sunt resimțite tot atât de mult în țările occidentale ca oriunde/4 Pe de altă parte însă, G. conduce către o lume mai interconectată și mai cosmopolită, un rol fundamental în realizarea acestei 185 GOBRIGHT, LAWRENCE noi stări de lucruri jucându-1 tehno- logia comunicațiilor. „Intemet*-ul [teh- nologie postmodernistă* prin exce- lență] întărește integrarea globală, ceea ce conduce către o hiperdeteritoriali- zare, adică spre o comunitate virtuală globală. Din toate acestea rezultă că ierarhia politică existentă este zdrunci- nată.“ „Cosmopolitismul se accentu- ează prin traficul intercultural cres- când. Toate aceste schimbări conduc la dezrădăcinare (scoaterea relațiilor soci- ale din contextele locale) și la deterito- rializare (slăbirea legăturii dintre iden- titate și loc).“ în fine, a treia idee-cheie a autorului: G. conduce către o nouă energie culturală și politică, prin crea- rea unor noi spații de solidaritate prin care grupurile marginale se pot face auzite, fapt din care pluralismul/diver- sitatea exprimării iese întărite. în conti- nuare, „avantajele11 se îmbină cu „dez- avantajele44. G. promovează diversita- tea etnică, culturală, religioasă și ling- vistică în interiorul statelor națiune, dar, în același timp, încurajează și na- ționalismele (irlandez, scoțian, basc, Liga Lombardă etc.), slăbind cultura națională. „G. promovează localul, erodând naționalul.“ Nu în ultimul rând interconectarea produsă prin G. aduce un nou tip de politică în forurile internaționale, în căutarea soluțiilor globale: Greenpeace, sărăcia mondială, protestele împotriva G8, World Trade Organization (Organizația Mondială a Comerțului) etc. Dacă vechile mișcări sociale au transformat politica în sta- tul națiune, noile mișcări sociale trans- formă politica planetei. —> accelerare, postmodernism (I), concentrare, in- dustrii culturale, dereglementare, flux liber al informațiilor, Cable News Net- Work (CNN), Internet, infoetică, socie- tate postindustrială, societate infor- mațională, ideologie (II), glocalizare, imperialism cultural, altermondializa- re, Observatorul Francez Media, fran- cofonie glocalizare econ, mk, soc, cm Neo- logism* creat de teoreticienii japonezi prin contaminarea termenilor global și local. Datele și logica funcționării so- cietății industriale*, a megaîntreprin- derilor (concerne, trusturi) care ope- rează ca întreprinderi (firme) globale, țintind o piață globală, impun nu nea- părat termenul G., cât gândirea și ac- țiunea concordante cu semnificația sa. „Orice strategie de piață mondializată trebuie să fie în același timp globală și locală. O lozincă domină logica firmei numită globală: integrarea scărilor geo- grafice, paralelă cu cea a proiectării, producției și comercializării (de unde și noul rol de «coproducător» atribuit consumatorului* sau utilizatorului)44 [cf Armând Mattelart et al., 2001; 134-135]. Această schimbare de optică atrage în mod necesar modificări sub- stanțiale în mentalitatea numită cultură de întreprindere (—* (la) Culture d’En- treprise), în direcția realizării coexis- tenței localului și globalului, aceasta devenind singura modalitate de a asi- gura performanța. globalizare, post- modernism, societate informațională, societate postindustrială, concentrare glonț magic (ac de seringă hipo- dermică) COM —► modelele sti- mul-răspuns glumă RET —* ironie (V) Gobright, Lawrence (1814-1881) ist PR, AGP —► agenție de presă (I) GOEBBELS, JOSEPH Goebbels, Joseph (1897-1945) prop Principalul artizan al propagandei* naziste. Doctor în literatură germană la Heidelberg, cucerit de psihologia mul- țimilor formulată de Gustave Le Bon, cunoscător al tehnicilor publicității* și relațiilor publice* americane pe care le-a aplicat. —> (tehnica marii) min- ciuni, propagandă Goffman, Erwing (1922-1982) com —* Școala de la Palo Alto gonzo journalism media (engl. am.) Termen lansat de Hunter Thompson în anii ’70, prin care desemnează textele jurnalistice care conțin idei, comentarii bizare foarte subiective. —► parainfor- mare, pseudoinformare gotcha journalism media (engl. am. gotcha < 1 got you - te-am prins) Jur- nalism indiscret care își propune să-i surprindă pe oficiali în situații com- promițătoare. —> viața privată, tabloid (II), papaprazzo/paparrazzi, ancheta (jurnalistică) Government Relations rp (engl. am. Relații Publice ale Guvernului) Una dintre cele 14 activități de rela- ții publice* definite de Public Rela- tions Society of America* (PRSA). Este activitatea de relații publice* realizată de către guvern. Când co- municarea* este îndreptată spre in- teriorul țării, G.R. aparțin sferei Public Affairs*. Când comunicarea* este îndreptată spre exteriorul țării, G.R. aparțin comunicării diploma- tice, dar și propagandei* (îndreptate spre exterior). —► Public Affairs, re- lații publice Greely, Horace (1811-1872) ist pr Jurnalist american. —► penny press, editorial page ______________________________________186 Greenpeace ong Cea mai puternică organizație ecologistă, care acționează peste tot în lume. —» globalizare Greimas, Algirdas-Julien (1917-1992) RET —* semiotică grotesc ret —► ironie (V) Groupe Le Monde ip Grupul media* din care face parte ziarul Le Monde*. grup de interese soc, polit „An- samblu al indivizilor, format pe baza interesului comun, grup care formu- lează revendicări, emite pretenții sau se situează pe poziții care îi afectează direct sau indirect pe alți actori ai vieții sociale44 [cf Jacques A. Basso, 1993; 10]. Granița dintre G.L și grup de pre- siune* este extrem de vagă. —> lobby, grup de presiune, jurnalism avocat, (litigation) journalism, agenție de relații publice, campanie de relații pu- blice, relații publice, publicity, agenda setting, politică editorială (III), acope- rire (jurnalistică), societate civilă grup de presiune soc, polit „Formula G.P. a intrat în vocabularul politic cotidian. Este folosit pentru a exprima sau pentru a sistematiza multiplele in- tervenții asupra puterilor publice, pen- tru a obține avantaje materiale sau sus- ținerea unei poziții politice, ideolo- gice44 [cf. Jacques A. Basso, 1993; 3]. Apariția G.P. este favorizată de liber- tățile cetățenești, de dreptul la asociere, de regimul politic reprezentativ-parla- mentar. Odată cu evoluția sistemelor democratice, percepția G.P. a evoluat de la statutul de element periculos pen- tru stabilitatea și unitatea statului, la acela de element reglator al mecanis- mului, ca reprezentant al intereselor sectoriale (inclusiv aparținând diferite- lor tipuri de minorități*). Cunoașterea 187 dimensiunii și a câmpurilor de acțiune ale G.P. este importantă pentru jurna- list, pentru că în acest fel poate evalua mai bine contextul* și subtextul unor decizii politice, economice etc. —► grup de interese, lobby, (litigation) journa- lism, agenție de relații publice, relații publice, campanie de relații publice, publicity, agenda setting, acoperire (jurnalistică) Grupul Binoclu agp —> Rador (II) Grupul Telecinco tv Post spaniol de televiziune. —> Mediaset GUVERNAMENTALITATE (The) Guardian pt Tabloid* britanic. —► clasă socială (IV) Guevara, Ernesto (numit Che) (1928- 1967) POLIT —> Regis Debray Guști, Dimitrie (1818-1887) ist pr —► radio (II) Gutenberg, Johann (cca 1398-cca 1468) CM —> tipar (I) gutter tehno Spațiul alb (albitură*) dintre coloane în pagina de ziar*. guvernamentalitate polit Termen introdus de filozoful francez Michel Foucault*. —* postmodernism (II) H Habermas, Jiirgen (n. 1929) fil, polit —> Școala Critică de la Frankfurt, spațiu public hacker MEDIA, leg (engl. am.) Pirat informatic; spărgător de bănci de da- te*. —> cyberspace, Internet Hamelin, Octave (1856-1907) leg —> analiză (I) happening jurn inf, cm (engl. am. care se întâmplă) I. Fapt-eveniment* spontan sau planificat care, întrunind calitățile știrii*, este publicabil/publi- cat. II. Formă de spectacol teatral în care publicul este chemat să participe. —► publicity, relații publice, hard news, soft news, breaking news, acoperire (jurnalistică) Harper and Queen pt (engl. am.) —* magazin (II) Harper's Weekly istpr —> magazin (II) Hasdeu, Bogdan Petriceicu (1838- 1907) LIT Sindicatele Jurnaliștilor Români (I) Havas, Charles (Louis) (1783-1858) IST PR, AGP —► agenție de presă (I) (blind) headline pt (engl. am. titlu orb) Titlu* nesemnificativ. Este ceea ce jur- naliștii francezi numesc titlu* mut. —► titrare Hearst Corporation media întemeiată de William Randolph Hearst*, are se- diul la New York. Este formată din rețele* de radio*, de televiziune* prin cablu, la care se adaugă magazine* de mare tiraj (și de tradiție): Cosmopo- litan, Esquire, Good House Keeping. —> concentrare, Entertainment and Sports Programming Network (ESPN) Hearst, William Randolph (1863- 1951) IST PR, pt Unul dintre jurnaliștii americani marcanți, alături de Joseph Pulitzer*, Edward Wyllis Scripps. Este fiul unui senator. Diplomat la Harvard, „ca și Pulitzer*, luptă să apere pu- blicul* de abuzurile celor bogați și pu- ternici, precum și de abuzurile compe- tiției politice“ [cf. Stan Le Roy Wilson, 1992; 161]. în anul 1895, H. cumpără New York Journal și intră în concu- rență directă cu World al lui Pulitzer*. Cei doi sunt „întemeietorii“ a ceea ce este cunoscut sub numele de yellow journalism* - stil de jurnalism agre- siv, exploatând crima, sexul, violența, fotojumalismul* senzațional. Pune ba- zele, la începutul secolului al XX-lea, unui puternic lanț de ziare* și maga- zine* devenite emblematice în spațiul american, precum Cosmopolitan, Good House Keeping, precum și agenția International News Service* (1909), refuzând să devină membru* al Asso- ciated Press*. O altă „inovație“ a lui H.: introduce femeile-reporter* și „in- ventează“ funcția de manager econo- mic (promotion manager). —> Yellow Journalism Hemingway, Ernest (1899-1961) lit —> New Journalism (III) Hertz, Heinrich (Rudolf) (1859-1894) RADIO —► radio (I) 189 HYPERMEDIA Herald PT Cotidian australian, conside- rat unul dintre modelele ziarului Le Monde* la înființarea sa. Hervouet, LoTc înv jurn Director ge- neral al Ecole Superieure de Jouma- lisme - Lille*. heterarhie cm, polit, soc —► Michel Foucault, postmodernism (II) heteroetnoimagine soc rec —> ima- gologie (I) heterotopie cm, polit, soc -> Michel Foucault, postmodernism (II) highlight {engl. am. punct culminant) I. MEDIA Problemă, subiect impor- tantă) care va fi accentuat(ă). IL FOTO Cea mai luminată porțiune a unei foto- grafii*. HINA {siglă de la Hrvatska izvjestajna novinska agencija) AGP Agenție de presă din Croația. —► ROMPRES (II) hiperbolă ret Figură care, întrucât con- stă în exagerarea prin augmentare, se opune litotei*. —> ironie (II) hiperdeteritorializare soc —> In- ternet hipermedia —»hypermedia hiperrealitate cm, polit, soc —> Jean Baudrillard, postmodernism (III) histoire RED (fr. poveste) —> naratolo- gie (II) Historical Chronicle for al! the Bri- tish Plantations in America ist pr {engl. am. Cronica Istorică pentru toa- te Plantațiile Britanice din America) —> magazin (I) Hjelmslev, Louis (1898-1965) ret —+ semiotică Hoe, Richard March (1812-1886) cm —> tipar (1) horizontal publication publ {engl. am. publicație pe orizontală) Publicație de afaceri care țintește mai multe in- dustrii care depind una de alta. —> pu- blicitate, publicitate orizontală Horkheimer, Max (1895-1973) fil, cm Filozof german. —* Școala Critică de la Frankfurt, industrii culturale hourglass RED {engl. am. clepsidră) —> piramidă circulară House Unamerican Activities Com- mittee (HUAC) prop, ist pr —> cen- zură (II) Hurezean, Isabella Barbara jurn Clubul Român de Presă (I) Hutchins, Robert Maynard (1869- 1977) TP {engl. am.) —> responsabili- tatea socială a presei hypermedia media Text însoțit de imagine* și sunet pe CD-ROM*. —> In- ternet, mass-media, industrii culturale, societate informațională I am Me's publ {engl. am. eu îmi apar- țin) —> publicitate (VII) icon COM {gr. eiko asemănător) „Ter- menul I. este folosit și de semioticieni pentru a se referi la un semn verbal care într-un fel sau altul are aceleași calități sau se aseamănă cu obiectele pe care le denotă. Același termen în înțe- lesul său cel mai obișnuit se referă la imaginea* vizuală și, în special, la una care este un simbol* religios. [...] Ima- ginea verbală, care își realizează pe deplin capacitatea verbală, este aceea care nu e numai strălucită figurare (în accepția modernă a termenului ima- gine*) ci, totodată, o interpretare a rea- lității în dimensiunile ei metaforice și simbolice44 [cf. Dan Grigorescu, 1982; 12-13]. Același Dan Grigorescu [1982; 52] formulează o sugestie care poate fi utilă cu privire la analiza imaginii* vizuale: „O analiză a imaginii* vizuale ar putea să preia sugestiile logicii lui Peirce, luând în considerare I., simbo- lul* și indicele* într-o unică semnifi- cație. I. ca o «fotografie* compozită» a tuturor cazurilor cunoscute de subiectul care interpretează imaginea*, a cazu- rilor din care se compune o serie logi- că, poate fi pus în relație (care izolea- ză, particularizează cazul) și cu simbo- lul* (care îi conferă calitatea)44. —> in- dice, simbol, analiză de conținut, ima- gine, semiotica imaginii iconic COM Pentru Charles Peirce, I. (re- lație de asemănare) se opune simbo- lului* (convenție socială) și indicelui*. —»indice, simbol, analiză de conținut, imagine, semiotica imaginii iconologie com Ceea ce Erwin Pa- nofski denumește I. - pe care o distin- ge de iconografie: „acea ramură a isto- riei artei, care se distinge de tematica sau sensul operelor artistice, prin opo- ziție cu forma44, este, de fapt, semiotica imaginii* sau a unui obiect iconic*, de exemplu, un film. Autorul explică I. ca pe un sistem [sistemul fiind un ansam- blu de elemente interdependente și ast- fel organizate, încât elementele și în- tregul pe care ele îl formează nu pot fi înțelese și nu pot funcționa decât unele prin raport cu celelalte] [cf. Erwin Panofsky, 1980; 57-90]. Iată demon- strația (celebră, de altfel, a lui Erwin Panofsky: „Să luăm drept ipoteză că mă aflu în fața unei configurații de linii, culori și volume. Când identific această configurație (acțiune pe care o fac spontan) ca pe un obiect (un băr- bat) și modificarea detaliului ca pe un eveniment (își ridică pălăria), am depă- șit deja pragul percepției pur formale [a formelor], pentru a pătrunde într-o primă sferă de semnificații [sau su- biect]. Dar se adaugă alt tip de semni- ficație, atunci când devin conștient că a-ți ridica pălăria echivalează cu a sa- luta și atunci acced la un domeniu de interpretare cu totul diferit [social/cul- tural]44. Pe scurt, pentru Erwin Pa- nofski [1980; 65] „I. este o metodă de 191 IDEOLOGIE interpretare, care decurge din sinteză mai degrabă decât din analiză. Și așa cum identificarea corectă a motivelor este condiția majoră a analizei lor ico- nografice corecte, tot așa analiza corec- tă a imaginilor*, povestirilor și alego- riilor* este condiția majoră a interpre- tării lor iconologice corecte44. —> sim- bol, analiză de conținut, imagine, se- miotica imaginii idee primită soc —> stereotip/stereo- tipie (I), tunnel Vision, opinie publică identificare de tip „voyeurist" soc REC —> orizont de așteptări (II) identitate rp Imaginea este percepută ca urmare a funcționării comunicării instituționale. —* relații publice ideologi prop, ist pr Termen folosit de Napoleon I, care - în mod cu totul în- tâmplător - a impus termenului cono- tația lui actuală: „El îi denumea I. pe aceia care substituiau considerațiuni abstracte politicii reale44 [cf. Raymond Boudon, 1986; 40]. —► ideologie, pro- pagandă (IV) ideologie prop, com (fr. ideologie) I. Termen creat imediat după Revolu- ția Franceză. în anul 1798, Antoine Destutt de Tracy, însărcinat de către Convenția Revoluționară, alături de alți filozofi, să conducă nou înființatul Institut de France, creează termenul L în lucrarea sa, Elements d’ideologie, elaborată între 1801-1815, autorul pro- pune o nouă știință a ideilor, o L care ar fi menită să stea la baza tuturor celorlalte științe. Influențat de empiris- mul englez, Destutt de Tracy respinge conceptul idei înnăscute, pornind de la premisa că ideile noastre sunt bazate pe senzații fizice. Mai mult: investiga- rea rațională a originii ideilor, eliberată de prejudecățile religioase sau meta- fizice, ar constitui fundamentul pentru o societate dreaptă și fericită. începând însă cu Napoleon I, I. primește cono- tația peiorativă, care va persista până în zilele noastre, indiferent de orien- tările „ideologice44 ale comentatorilor: „L, această metafizică nebuloasă, este aceea care, prin cercetarea subtilă a primelor cauze, dorește să stabilească pe această bază o legislație a popoare- lor, în loc să-și obțină legile din știința inimii omenești și din aceea a lecțiilor istoriei...44 [cf. David McLellan, 1998; 29]. De-a lungul vremii, I. a fost defi- nită diferit în conformitate cu criterii variate, ceea ce face ca teritoriul pe care îl acoperă termenul I. să se apro- pie când de sistem filozofic, când de doctrină (politică), relațiile sale cu adevărul (așa cum este el înțeles în științele exacte) fiind și ele flexibile. Pentru Marx (Ideologia germană), „producerea ideilor, a reprezentărilor, a conștiinței este mai întâi direct și intim imbricată în activitatea materială și în comerțul intelectual al oamenilor, ea [L] este limbajul vieții reale. Repre- zentările, gândirea, comerțul intelec- tual al oamenilor apar aici ca emanare directă a comportamentelor lor mate- riale44. „Pentru Lenin, I. sunt sisteme de idei, teorii pe care protagoniștii luptei de clasă le folosesc în lupta lor. Ele pot fi mai mult sau mai puțin ade- vărate, dar sunt mai ales mai mult sau mai puțin utile. Iar utilitatea lor nu de- pinde cu necesitate de adevărul lor. în plus, toate clasele* [sociale] pot avea I. lor44 [cf. Raymond Boudon, 1986; 30]. La rândul lui, filozoful francez Louis Althusser (Pour Marx, 1965) definește IDIOLECT suficient de clar conceptul: „Este sufi- cient să știm foarte schematic că o L este un sistem (având logica și rigoarea proprii) de reprezentări (imagini*, mi- turi*, idei sau concepte, de la caz la caz), dotat cu o existență și cu un rol istoric într-o societate dată. L ca sistem de reprezentare se distinge de știință prin aceea că funcția practico-socială o domină pe aceea teoretică (sau de cu- noaștere). în orice societate, constatăm existența unei activități economice de bază, a unei organizări politice și a formelor ideologice (religie, morală, filozofie etc.). I. face deci parte orga- nic din totalitatea socială. Societățile omenești construiesc ideologii ca pe un element indispensabil vieții lor isto- rice44 [apud Raymond Boudon, 1986; 30-31]. Dintr-o cu totul altă perspec- tivă, Umberto Eco [2003; 314] consi- deră că „I. este un mesaj care începe cu o descriere factuală și care încearcă apoi să o justifice teoretic, fiind ac- ceptată în mod gradual de societate printr-un proces de hipercodificare. Pentru o semiotică a codurilor nu este nevoie să stabilim cum se naște me- sajul, nici din ce rațiuni politice sau economice; în schimb, o semiotică a codurilor urmărește să stabilească în ce sens această nouă codificare poate fi numită «ideologică»". în fine, pentru Olivier Reboul (Langage et ideologie, 1980), L are trei sensuri: a. acela in- trodus de Napoleon b. accepțiunea ar- gumentată de Marx c. „sensul sociolo- gic care consideră că L este constituită din orice reprezentare pe care o putem studia din afară și care, evident, se concretizează într-un complex de idei și credințe [apud Constantin Sălăvăs- _____________________________________ tru, 1999; 66]. Pentru Olivier Reboul,fu orice I. are câteva trăsături distinctive:^ a. ,,[L] exprimă o gândire partizană,;;* adică o gândire dominată de interese! k de grup și care se luptă pentru satisfa-.:; cerea intereselor de grup; din acest 2 motiv, I. este într-un permanent con- f flict cu alte L“ b. ,,[L] este expresia f unei gândiri colective; chiar dacă, la 2 originea lor, I. s-au structurat prin con- 2 tribuția unor autori bine determinați, j ele își intră în rolul discursiv ca niște opere anonime44 c. ,,[L] este expresia unei gândiri disimulate: I. nu este o știință, motiv pentru care ea nu poate promova adevărul pur, ci interesele grupului de putere pe care îl repre- zintă; or, de multe ori interesele intră în contradicție cu adevărul și, de aici, rolul I. de a disimula44 d. „[L] este ex- presia unei gândiri raționale44 e. ,,[L] este expresia unei gândiri puse în ser- viciul puterii; L se constituie ca rațiune de a lua puterea; altfel, ea nu are cum să servească interesele pe care le repre- zintă; numai prin aspirația la putere se deschid căile pentru punerea în prac- tică a ideilor, strategiilor și pentru în- deplinirea obiectivelor vizate44 [cf Constantin Sălăvăstru, 1999; 66-67]. II. în literatura filozofică postmoder- nistă apare recurent ideea „sfârșitului istoriei" înțeles (și) drept sfârșit al I. Pentru Francis Fukuyama, într-un text care a stârnit nenumărate ecouri (The End of History?, 1989), „victoria ne- stingherită a liberalismului politic și economic a însemnat nu numai sfârși- tul războiului rece sau încheierea unei anumite perioade istorice, ci și sfârșitul istoriei în sine; Le., capătul de drum al evoluției ideologice a omenirii și uni- 193 IMAGINE versalizarea democrației liberale occi- dentale ca formă finală a guvernării umane “ [apud David McLellan, 1998; 103]. —» ideologi, propagandă (IV), (IX), globalizare, postmodernism, fe- minism idiolect lingv —* sociolingvistică idiostil RET —> sociolingvistică image maker rp, mk pol (engl. am. cel care face imaginea) —+ creator de ima- gine, consultant politic imaginație com, psihosoc ima- gine (I) imagine com, media, soc rec (lat. imago) I. Gheorghe Achiței [1988; 66- 67] constată că termenul are mai multe accepțiuni. „Una ar fi cea obișnuită, prin I. înțelegându-se reprezentarea concretă a unei idei abstracte. Figurile de stil sunt considerate, sub acest as- pect, drept L A doua accepțiune ar fi cea «savantă», [I. caracterizându-se] printr-un anumit grad, variabil, de fi- gurativ, printr-un anumit mod de iconicitate - capacitate de a reproduce comprimat și selectiv aspectele univer- sului perceptiv la care face trimitere - și un anumit coeficient de complexi- tate'. Pe scurt, „I. se identifică întot- deauna cu tipul de formă, reproducând selectiv și comprimat un aspect al uni- versului perceptibil vizual“. II. Pe de altă parte, „L constituie unul din polii majori ai analizei pentru specialiștii media*. L atrage atenția tuturor: psiho- logi, semioticieni, sociologi. I. contu- rează astfel un peisaj esențial al civili- zației noastre. Ea a devenit un dis- curs*, o industrie, un produs de con- sum, un mit* contestat. Ea este miza unor bătălii, locul unei cruciade, își are campionii și dușmanii ei, trădătorii și profeții ei, traficanții și geniile ei, idolii și mercenarii ei“ [cf. Jean Cazeneuve, 1976; 226]. Psihologii descriu, com- pun realitatea numită L mentală'. „Re- prezentare interiorizată a unui obiect sau eveniment anterior perceput de către subiect“. Pornind de aici, deși nu o spune, Roland Barthes [1964; 1982; 25-42] insistă asupra polisemiei fun- ciare a I. din perspectiva înțelegerii, descifrării, interpretării ei. Astfel, an- chetele sociologice o demonstrează, într-un interval oarecare de timp, se conturează o L de marcă* (marke- ting*/relații publice*/publicitate*), un așa-numit capital L* (relații publice*), L produsului, L unui partid, L unui om politic (marketing politic*). Cum se ajunge ca un om politic să aibă o I. sau alta? Ne-o spune D. Lindon (Mar- keting politic și social, 1976) [in Jacqueline Freyssinet-Dominjon, 1997; 49]: „I. [omului politic] este ansamblul trăsăturilor, aptitudinilor, pozițiilor politice, calităților și defectelor pe care [alegătorul] i le atribuie pe drept sau pe nedrept“. „Suma acestor I. culese prin anchetă [sociologică] construiește un fel de portret social al persoanei pu- blice, pe care aceasta poate încerca să o exploateze, să o corecteze sau să o întărească“ [cf. Jacqueline Freyssinet- Dominjon, 1997; 49]. Distincția L mentală-imaginar-imaginație probabil că nu există. Relația acestei axe se- mantice cu ceea ce îndeobște numim realitate nu este neapărat relația ade- văr*-falsitate. De altfel, la acest vag se- mantic, o contribuție esențială a avut-o o întreagă meditație filozofică, de la Platon la Descartes până la filozofia secolului al XVIII-lea, care considera IMAGINE unanim imaginația drept stăpâna fal- sității și a erorii. De-abia fenomeno- logia (Edmund Husserl) a demonstrat specificitatea rațională a imaginației ca una din dimensiunile realității totale. III. Un alt tip de demonstrație rezul- tând dintr-o direcție diferită (filozofie- estetică), dar ajungând la aceleași con- cluzii demne de reținut îi aparține lui Erwin Panofsky. înaintea lui Roland Barthes, care încerca în anii ’60 articu- larea unei retorici a L, celebru și în- deobște citat/invocat prin interpretarea unui afiș* publicitar la un sweater și care ajunge treptat de la mesajul deno- tativ*-utilitar: obiect călduros + în- demnul de a fi în pas cu moda* la mesajul conotativ*: plimbare roman- tică în pădure etc. în anul 1955, Erwin Panofsky demonstrează relația imagi- ne-receptare/interpretare a sa - ambele fiind (pre)determinate/(pre)formate de cutume, adică de un fond comun socio- cultural (—* iconologie, iconografie), în paralel, Charles Morris: indice*, iconic*, semn*, simbol*. IV. începu- tul anilor ’70 ai secolului al XX-lea, înainte ca cineva să-și poată imagina cât de spectaculoasă avea să fie dislo- carea filmului* de către noul medium* - televiziunea* - este marcat de o serie de interpretări aparținând filmologilor, cel puțin interesante, încercând să ex- pliciteze logica prin care se împlinește vraja I. Perspectiva lor este strict cul- tural-estetică, deși interdisciplinară (sunt aduse în discuție fie interpretarea visului realizată de psihanaliști, înce- pând cu Sigmund Freud, fie psihologia genetică a lui Jean Piaget, fie teoria cibernetică a informației' â lui Bate- son). Iată-1 de pildă pe J. L. Baudry ___________________________________194?f (Les Dispositifs, 1975 și CinemaA Effets ideologiques produits par pareil de base, 1970) care pune în re-; lație de analogie visul (somn - absența ; motricității - imagini) și L cinemato- , grafice. întunecimea sălii, imobilismul privitorului ar avea aceleași consecințe ! de abstragere din realitate (ca și visul) și de plonjare într-o altă realitate, către „un-mai-mult-decât-realur, deosebit de realul din starea de veghe. „Inte- resul acestei concepții“ - consideră Jean-Pierre Meunier și Daniel Peraya [1993; 127] - „constă în aceea că face loc sentimentului participării la perceput - sau de învăluire în perceput - pe care îl resimte orice spectator de cinema44. I. din film (obiecte/persoa- ne în mișcare) îi apar spectatorului la fel cum apar obiectele și persoanele în vis: situate „dincolo de distincțiile in- terior-exterior sau obiectiv-subiectiv sau percepție-reprezentare. Visul pro- duce un subiect [cel care visează] învelit în imaginile lui. La fel va fi la cinema44 [cf Jean-Pierre Meunier et al., 1993; 128]. Atât lucrurile din vis, cât și acelea din film nu pot fi atinse de „acela care le vede44, și această impo- sibilitate de a le atinge reprezintă o primă caracteristică a irealului (perfect asemănător cu realul). Această „copie44 este numită simulacru*. J. L. Baudry subliniază încă un aspect extrem de important. „I. cinematografică [și a televiziunii*] plasează ochiul specta- torului în poziție centrală. I. îl face pe spectator să piardă orice sentiment al timpului și spațiului. Spectatorul se simte de-localizat. Față de lucrurile din I. el nu este nicăieri [un câine mușcă un om în L; spectatorul este de-loca- 195 ______________________________________ lizat și fața de câine, și fată de omul mușcat de câine]; de aici rezultă un punct de vedere totalizant [al privito- rului], adică libertatea lui“. în același timp - sau în principal - libertatea pri- vitorului se manifestă prin libertatea opțiunii de a participa la spectacol. Și, odată ce participă, se produce identi- ficarea cu personajul filmului. Și to- tuși, în teritoriul identificării apare o fisură prin care spectatorul sau privi- torul percepe și o anumită realitate exterioară I. Claude-Edmonde Magny [1948] formulează o observație simplă la prima vedere, dar importantă. Are loc, de fapt, o dublă identificare sau o identificare pe două planuri', cu perso- najul (Anna Karenina, de exemplu) și cu actorul (Marilyn Monroe, de exem- plu). Persoanei reale (actorul) îi este atribuit rolul (din film). în acest in- terval a crescut punerea-în-scenă-a- unei-cvasirealități: o nouă mitologie: star-sistemul*. V. Jacqueline Freyssi- net-Dominjon [1997; 56] realizează o enumerare/clasificare simplă, a. L uni- că, manuală fixă', desen, pictură, foto- grafie*; L multiple: înșiruire de L: banda desenată*, fotoreportajul*, foto- romanul*; în mișcare: I. televizate, film, spot* de televiziune*. De notat că desenul (caricatura*, graficul, tabelul) pot să apară atât în suportul tipărit (ziar*, magazin*, pliant, afiș*, ilus- trată), cât și în film/televiziune*; banda desenată* și fotoromanul* aparțin su- portului tipărit (în special magazine*), iar fotografia*, fotoreportajul*, foto- montajul* pot să apară în suportul tipă- rit, inclusiv în afiș*, dar și în anumite genuri ale televiziunii* (filmul docu- mentar, de exemplu). VL L-cuvânt. IMAGINE Un sistem de vase comunicante. Banda desenată* este o combinație de I. și text. Descendenta ei, filmul de desene animate, este o bandă desenată* în mișcare, la care se adaugă ilustrație muzicală și sound*. Fotografia* (pu- blicată în ziar* sau magazin*) este în- soțită de un text numit legendă*. Afișul* reprezintă și el o îmbinare a L cu textul (în plus, cuvintele care îl formează sunt vizualizate prin diferite desene-grosimi-mărimi ale literelor, printr-o dispunere „în spațiu“ a cu- vintelor unele față de celelalte și ale acestora față de „desen“. Filmul este însoțit de ilustrație muzicală și sound*. înaintea apariției sonorului (a filmului vorbit), ne amintim că secvențele (fîl- mice-epice) erau puse în legătură unele cu altele (în succesiune) de un text scris pe ecran. în fine, orice imagine televizată este însoțită de cuvinte ros- tite sau scrise pe ecran (subtitrare), for- mând ceea ce în televiziune* se nu- mește comentariu off*. Spotul* publi- citar ia forma afișului* micșorat și ti- părit într-o pagină de ziar* (magazin*), iar spotul/clipul* publicitar (în tele- viziune*) este, de fapt, un scurt film (de câteva secunde). Roland Barthes [1964; 1982] stabilește două funcții ale textului în raport cu L: ceea ce autorul numește funcția de ancorare (ancrage) și funcția de legătură (fr. relais, releu). 1. Prin funcția de ancorare, textul care însoțește I. fixează unul dintre sen- surile posibile ale I. Generic vorbind, cuvântul spune mai întâi ce nu poate spune L L nu poate răspunde exact la întrebarea Când? Cuvântul însă poate: „ieri, la orele 19 etc.“. I. nu poate spune cu ce viteză bate vântul; cu- REATOR DE) IMAGINE vântul, da (fie spus, fie scris): „viteza vântului a atins 120 de km pe oră“. în multe situații, L nu poate răspunde la întrebarea Unde? Cuvântul poate: „orașul Mediaș“. Alteori, desigur, L poate înlocui cuvântul: de exemplu, „orașul București44 poate fi înlocuit cu I. Ateneului. Dar, atenție, cel care per- cepe imaginea Ateneului, întâi „o traduce44 în cuvântul Ateneu. Apoi, (de fapt, concomitent) „(adică) București44. Ca să nu mai spunem că, la fel de bine, o poate „traduce44 prin „stagiune de concerte44. în aceeași ordine de idei, cuvântul permite interpretarea I. De subliniat aici că, în situația în care cuvântul nu este cinstit, I. unei mâini ridicate nu mai semnifică salutul, ci o lovitură. Toate aceste trăsături enume- rate până acum identifică elementele L Aceasta are însă și un mesaj simbolic (vezi, de exemplu, fotografia* artis- tică), altfel spus, reluând ideea lui Roland Barthes, un al doilea nivel de semnificație. „Atunci, textul [care în- soțește L] nu mai urmărește identi- ficarea, ci interpretarea, el împiedică proliferarea sensurilor conotate, diri- jează cititorul printre semnificațiile po- sibile ale L, îl determină să renunțe la anumite semnificații și să rețină altele44 [cf. Roland Barthes, 1964; 1982; 32]. De exemplu: a. Poziția frontală a per- soanei din I. (privește spre noi, respec- tiv, privește „în44 camera de luat ve- deri): comunicare directă, adresare, in- terpelare a privitorului, mai degrabă monolog decât dialog, b. Semiprofil- profil: de la caz la caz, contempla- re, evitarea dialogului, „îndepărtare44. 2. Funcția de legătură se concretizează prin punerea în legătură a două sau mai multe L Textul care însoțește de-|: senele în banda desenată*, rolul H <2nc/z(7r*-ului (prezentatorului) în tele- jurnal, comentariul din ojf* realizează Fi această funcție. —* plan, unghi de fikh mare, fotografie, fotomontaj, legendă, fi icon, iconic, iconologie, (crearea) j imaginii, semiotică, semiotica imagi- H nii, televiziune, marketing politic (II), : postmodernism (I), analiză de conți- ' nut, culturanaliză » (creator de) imagine rp, mk pol ; —> imagine, (crearea) imaginii, relații ' publice, marketing politic, propagan- : dă, consultant politic, agenție de reia- ; ții publice imagine accelerată film Se filmează la o viteză mai mică. Redarea se face la viteză normală. —> imagine imagine fizică rp —> relații publice (III) imagine de marcă rp, mk pol —> ima- gine (II), (crearea) imaginii, comuni- care (II), relații publice, publicitate, campanie de publicitate imagine mentală com, media, soc REC —> imagine (I), (II), (crearea) ima- ginii, semiotica imaginii imagine unică com, media -> imagi- ne (IV) (crearea) imaginii rp, mk pol, publ De regulă, se consideră că „inventa- torul44 conceptelor imagine* (a produ- sului) și personalitate a produsului este Emest Dichter, care, în anul 1931, a studiat problemele pe care le întâm- pinau fabricanții de săpun în a obține profit. Emest Dichter constată că „să- punul nu este judecat atât în funcție de preț, aspect sau culoare, cât prin an- samblul tuturor acestor calități, cărora li se adaugă încă una imponderabilă și aproape evanescentă, pe care o voi IMPACTUL ȘTIRILOR £97 numi personalitatea săpunului" [apud Gabriel Thoveron, 1990; 95]. Un alt critic al „noului mod de a realiza" co- municarea politică este Roland Barthes, în eseul Photographie electorale'. „In măsura în care fotografia* [afișul* electoral] este elipsa* limbajului și condensarea unui întreg «inefabil» so- cial, ea este o armă antiintelectuală, tinde să escamoteze «politica» [adică un corpus de probleme și soluții] în fa- voarea «unui fel de a fi», a unui statut social-moral" [cf Gabriel Thoveron, 1990; 59]. Din zona marketing* (co- mercial) - publicitate*, termeni (ținte) precum imagine*, poziționare*, noto- rietate* au fost adaptați pentru uzul tehnicienilor în construirea imaginii - specialiști în comunicare*/staff elec- toral, aceștia devenind cu timpul tot atât de importanți (dacă nu chiar mai importanți, în viziunea unora) decât candidatul însuși. Iată semnificația acestor noțiuni în comunicarea poli- tică. „Imaginea este reprezentarea sau reproducerea mentală a unui produs: un partid, un om politic. Mai adesea a unui om decât a unei organizații. A unui om cu care ne putem identifica, asupra căruia putem să ne proiectăm; desigur, epoca imaginilor* nu este singura responsabilă de personaliza- rea* politicii, dar această epocă se hră- nește din ea și, totodată, o întreține". La rândul său, „poziționarea este o parte a imaginii*, conținând numai ele- mentele ei principale, acelea care vin spontan în minte, aspectele cele mai evidente, cele mai remarcabile, acelea care permit cel mai ușor ca un candidat să fie distins de rivalii săi, cutare partid de concurenții săi. Fiecare, odată ce se face cunoscut, «este poziționat» în mintea publicului [...], iar această poziționare este o reducție. Nu repre- zintă un portret în detaliu, ci câteva trăsături marcante care permit oame- nilor să evoce personajul. Un contur - aproape o caricatură. Imaginii i s-a aplicat regula simplificării [cf. Ga- briel Thoveron, 1990; 96-97]. —> relații publice, marketing politic, propagan- dă, consultant politic, imagine (I), imagine mentală, poziționarea produ- sului, semiotica imaginii imagini multiple com, media -> ima- gine (IV) imagism est —► New Journalism (III) imagologie soc rec L „Demers cu sta- tut interdisciplinar - la granița filolo- giei comparate, istoriei, psihologiei, antropologiei - L, în sensul restrâns, tradițional, al definirii ei se ocupă cu studiul imaginilor pe care popoarele și le fac despre sine (autoetnoimagini) sau despre alte popoare (heteroetnoima- gini). Și unele, și altele pot exista - sunt și studiate, de altfel - și sub forma ste- reotipurilor [Gheorghe lacob et al., 1995; voi. II; 34]. II. „în sens larg, I. are ca obiect studiul reprezentării reali- tății - sub diversele ei aspecte - prin in- termediul imaginilor mentale* [Gheor- ghe lacob et al., 1995; voi II, 80]. —► minoritate, stereotip/stereotipie, la- beling, personalitate autoritară, analiză de conținut, propagandă impactul știrilor soc rec I. Obiect de studiu al sociologiei receptării. II. An- chetele efectuate de agențiile care ur- măresc să stabilească penetrarea*, ra- tingul*, pentru a stabili planning*-\A media*. III. în măsura în care infor- marea este corectă (calitățile infor- IMPERIALISM CULTURAL 198 mării* sunt atinse), impactul este bene- fic (socializare, integrare, spirit civic etc.). In cazul derapajului mediatic* sau al persistenței în subinformare*, suprainformare*, parainformare* sau pseudoinformare*, în cazul perpetuării propagandei mascate* sau a publici- tății mascate*, în cazul dezinformării*, evident, impactul nu poate fi decât ne- gativ, manifestându-se printr-un dis- cernământ precar al publicului*. IV. „Nu totdeauna numărul oamenilor afectați de știre* este elementul care indică LȘ. (...) Acum, un mare număr de jurnaliști* încearcă să acorde atenție în egală măsură circumstanțelor, nu numai evenimentului* propriu-zis. în- tocmai ca factorii care determină ce este o știre*, LȘ. afectează modul cum este scris story-\A.“ [Jane T. Harrigan, 1993; 12-13]. —* analiză de conținut, analiza critică a știrilor imperialism cultural cm, soc, polit Termen lansat către sfârșitul anilor ’60 de Herbert Schiller (Communication and American Empire), prin care auto- rul, „analizând legăturile dintre com- plexul militaro-industrial și industria comunicării, denunță privatizarea cres- cândă a spațiului public* în Statele Unite“ [Armând Mattelart et al., 2001; 90]. Cu timpul, termenul a devenit am- biguu și controversat. „Politicile flu- xului liber al informațiilor* (free flow of Information) promovate de ameri- cani - argumentează autorul [apud James Curran, 2002; 169] - au condus la dominarea pe plan internațional de către media* americane. [Astfel], «mo- dernizarea» țărilor Lumii a Treia le sporește acestora dependența într-un sistem de exploatare al economiei glo- bale. în plus, expansiunea media* oc- cidentale și a corporațiilor de afaceri promovează valorile capitaliste de con- sum, erodând culturile locale și slă- bește rezistența față de imperialismul contemporan bazat pe cucerire econo- mică și culturală, care a devenit și mai accentuată după încheierea războiului rece. Azi, SUA stăpânesc cultura și co- municațiile globale“. Această argumen- tare a trezit o serie întreagă de reacții, în jurul următoarelor aspecte: ,Ame- nințarea I.C. Occidental [în principal nord-american] la adresa «valorilor asiatice», a esențialismului chinez, a tradiției islamice, a fost un pretext pen- tru regimurile conservatoare, comu- niste și teocratice pentru a justifica cenzura* represivă la adresa media*; noțiunea fluxului comunicării într-un singur sens a fost respinsă, argumen- tându-se că fluxurile globale sunt «multidirecționale» [vd. exportul tele- viziunii* braziliene în Spania, hispani- zarea Californiei de Sud], la care se adaugă hibridizarea culturilor occiden- tale. [în plus], media* au fost obligate să se adapteze culturilor locale și să colaboreze“ [cf James Curran, 2002; 169]. în fine, în viziunea unor autori precum Sinclair, Jacka și Cunningham (New Pattems in Global Television: Peripheral Vision, 1996), „este sim- plist să ne imaginăm că există o sin- gură piață de televiziune* globală do- minată de SUA. Mai degrabă, există mai multe piețe regionale organizate pe baza diferitelor limbi ale publicu- rilor*. Astfel, apar mari producții de televiziune* în Mexic, Brazilia, India, Egipt, Taiwan și Hong-Kong [apud James Curran, 2002; 170]. în plus, ar 199 IMPLICIT putea fi invocat răspunsul critic la adresa fluxului produselor industriilor culturale* nord-americane, cu alte cu- vinte, rezistența culturală, care echiva- lează cu o receptare selectivă a acestor produse. —► industrii culturale, cultură de masă, deregiementare, flux liber al informațiilor, globalizare, concentra- re, societate postindustrială, socie- tate informațională, teoria dependen- ței față de media, influență, ARTE (IV), francofonie, altermondializare implementarea programelor rp —> relații publice (III) implicit lingv Oswald Ducrot [1972] se ocupă în aproape 300 de pagini de chestiunile referitoare la I. și asupra unei variante privilegiate de I., și anu- me presupoziția*. Autorul își situează demersul într-un loc geometric în care se întâlnesc mai multe domenii: ling- vistica (mai exact pragmatica) - se- mantica* - logica - psiholingvistica*. „Teza noastră44 - își începe O. Ducrot demonstrația [1972; 5] - „este că feno- menul presupoziției* face să apară în interiorul limbii un întreg dispozitiv de convenții și de legi care trebuie înțe- lese ca un cadru instituțional care re- glează dezbaterile dintre indivizi44. O. Ducrot bănuiește două origini posi- bile ale L: tabuurile* lingvistice și so- ciale care „impun un fel de lege a tăce- rii44. L devine în acest caz o modalitate de a spune, „de a lăsa să se înțeleagă, fără a se asuma responsabilitatea de a fi spus44. A doua origine posibilă: orice afirmație explicită poate deveni o temă de discuție [de contestare, respingere, amendare etc.]; în acest context, L ar reduce posibilitatea contestării [Os- wald Ducrot, 1972; 6]. In continuare, autorul distinge din perspectiva prag- maticii, între I. care apare în enunț* și I. care apare în enunțare*. L în enunț: „prezentarea în locul faptelor pe care nu vrem să le semnalăm explicit, a al- tor fapte care pot să apară drept cauze sau consecințe ale lor44. Exemple: Afa- ră e frumos. -1.: Ies să mă plimb.; Am văzut lume multă în fața parcului. - L: M-am plimbat în parc. „O variantă ce- va mai subtilă a acestui procedeu44 - observă Oswald Ducrot [1972; 7] - „mult exploatată de propagandă* și publicitate* constă în a prezenta un ra- ționament care comportă drept premisă necesară, dar neformulată, teza obiec- tului afirmației implicite44. Exemplul pe care îl oferă autorul va clarifica ob- servația de mai sus care, poate, de la un moment dat, devine (mai) abstractă. Serie enunțiativă explicită: X a venit să mă vadă. Deci are necazuri. O a treia afirmație este implicită: X vine să mă vadă numai din interes. Altfel spus, avem aici un silogism construit în felul următor: sunt formulate explicit premi- sa minoră și concluzia. Premisa majo- ră este implicită. Este important de subliniat următorul aspect: conținutul I. (fiind în același timp spus și nespus - ca să parafrazăm titlul lucrării lui O. Ducrot - dar existent) poate fi oricând dezmințit de către vorbitor („Nu am spus asta44; „Nu m-am gândit la acest lucru44). L bazat pe enunțare este nu- mit de O. Ducrot subînțelesul dis- cursului. Actul de a ordona - exempli- fică O. Ducrot - implică existența unui raport ierarhic, „de unde posibilitatea de a da ordine cu intenția principală de a afirma implicit că se află în situația de a ordona44. In sfera „motivațiilor IMPLICIT NON-DISCURSIV psihologice44, a-i spune cuiva cât este ora, poate avea (în funcție de contextul situațional) una din următoarele semni- ficații L: a. M-am plictisit, b. Ar fi tim- pul să pleci, c. Ora s-a sfârșit, d. Este devreme (-avem timp), e. Este târziu (^trebuie să ne grăbim), f. Este gata cafeaua? Ce concluzii desprinde auto- rul din aceste exemple? „Semnificația implicită nu poate fi înțeleasă decât împreună cu semnificația literală [ma- nifestă, explicită, adică exprimată]. în schimb, nimic nu ne împiedică să înțelegem semnificația literală, fără să înțelegem semnificația implicită44. Pe scurt, raționamentele pe care le are de construit receptorul sunt următoarele: Pentru enunț*: X mi-a spus (lucrul) A; A implică B; Deci X mi-a spus (lucrul) B. Pentru subînțeles (=enunțare*): X mi-a spus (lucrul) A; Nu se spune A decât dacă B; Deci a vrut să spună B. „Așadar44 - conchide autorul [1972; 9- 12] - „I. apare mereu la capătul unui demers discursiv pe care îl efectuează destinatarul. I. (...) este reconstituit^. Acestui tip de I. discursiv, i se opune I. non-discursiv: presupoziția (sau pre- supoziția lingvistică). Mai mult decât L discursiv, „datorită fenomenului pre- supunerii44 - afirmă O. Ducrot [1972; 22-23] - „este posibil să spunem ceva ca și cum nu trebuie spus, posibilitate care ne permite să așezăm presupo- zițiile printre formele de I.44. Exemplul mai simplu, cu ajutorul căruia autorul explică trăsăturile presupoziției, este următorul: Enunțul spus (pose): Ion continuă să facă prostii - exprimă două lucruri: a. Ion a făcut prostii. b. Ion face prostii și în prezent, a. și b. nu au însă același statut. în va- __________________________________200 riantele negativă și interogativă („Ion nu mai face prostii44 sau: „Continuă Ion să facă prostii?44) - a. se păstrează, nu și b. [Oswald Ducrot, 1972; 252]. Pe scurt, spre deosebire de I. discursiv, „atât presupoziția cât și ceea ce este spus (pose) fac parte din semnificația literală a enunțului44 [Oswald Ducrot, 1972; 24]. —> explicit, analiză de con- ținut, analiza discursului (II), socio- lingvistică implicit non-discursiv lingv —► im- plicit impresie dominantă red —> reportaj (III), portret IN A (siglă de la Iraq News Agency) AGP Agenție de presă din Irak. —> ROM- PRES (II) (The) Independent pt Tabloid* bri- tanic. —> clasă socială (IV). Independent Cotidian românesc post- revoluționar, membru în Clubul Ro- mân de Presă*, a cărui apariție a în- cetat în 2005. Independent Broadcasting Author- ity LEG (engl.) —► radio (III) Independent Journalism Founda- tion IP (< engl. am. Fundația pentru Jurnalism Independent) —> Centrul pentru Jurnalism Independent Independent Television Commis- sion (ITC) MEDIA, LEG, DEONT (engl.) LT.C. a elaborat un Cod care să con- ducă la „imparțialitate, la autocenzură* în legătură cu violența, cu exprimarea indecentă, cu «nuditatea», cu umorul grobian (pe seama defectelor persoa- nei, pe seama rasei), scene de «extre- mă suferință și extremă tristețe», în raport cu terorismul, cu crima și cu orice conduită antisocială44 [cf. James Watson et al., 1993; 98]. Totodată, 201 INFLUENȚĂ LT.C. este cel dintâi organism care a emis un set de norme specifice cu re- ferire la publicitatea virtuală*. —> cod deontologic, MARȘ, (4 teorii ale) vio- lenței, sponsorizare, Anexe (B), (D) index prop, istpr —► cenzură (l) indice COM în argumentarea lui Charles S. Peirce, se opune iconicului* și sim- bolului*. Pentru L. Prieto, L este un „fapt imediat perceptibil care ne face să cunoaștem ceva în legătură cu altceva“. Pentru Prieto, semnalul* este o formă a L [cf A. J. Greimas et al., 1979; 186]. —► icon, iconic, simbol industrial advertising publ (engl. am.) Publicitate industrială*. industrii culturale soc, cm Transpu- nerea culturii de masă* în mecanismul producției industriale (management - producție - distribuție). „Mai întâi, editarea de cărți, apoi producția de filme (cuprinsă încă de la început în cadrul marii industrii capitaliste) și, în cele din urmă, înregistrarea de discuri au închegat încetul cu încetul moda- lități comune de funcționare, «modelul editorial». Istoria acestui model (...) are mai mult de un secol“ [Bemard Miege, 2000; 102]. Apariția radioului* și a televiziunii* îi determină pe spe- cialiști să introducă termenul cultură de flux, pentru a o distinge de mărfuri- le culturale propriu-zise. Pentru Patrice Flichy în Les Industries de l’Imagi- naire (1980), „Produsele din acest do- meniu [cultura de flux] pot fi caracte- rizate prin continuitatea și. amplitu- dinea difuzării: ceea ce înseâmnă că, în fiecare zi, noi produse iau locul celor de ieri, perimate. Al doilea element specific acestui domeniu este că se gă- sește la intersecția câmpului culturii și al informației* [subl/n.]. Finanțarea culturii de flux poate fi asigurată prin publicitate* (presă și radio*-televizi- une*), de către stat (radio-televiziune publică*) sau eventual de mecenatul* privat“ [apud Bemard Miege, 2000; 106]. în acest context, să-l numim in- dustrial-cultural, rețelele de televizi- une* (prin cablu), concentrarea* care a condus la apariția unor trusturi* multi- media a căror țintă este cucerirea unei cât mai mari părți din piața mondială reprezintă un nou debușeu al activității industriale în care publicitatea*, mar- ketingul* și star system-u\* sunt adap- tate și mereu revitalizate. —* concen- trare (V), infotainment, magazin, difu- ziune, propagandă sociologică, (new) propaganda, influență (V), cultură de masă, masă culturală, postmoder- nism (I), dereglementare, globalizare, altermondializare, imperialism cultu- ral, Școala Critică de la Frankfurt, mediologie, olimpieni, star system Industry Relations rp (engl. am. rela- ții cu industria) Una dintre cele 14 acti- vități ale Relațiilor Publice* stabilite de Public Relations Society of Ame- rica* (PRSA). —> relații publice inferență arg, soc rec O concluzie la care se ajunge pornind de la o conclu- zie anterioară.—> analiză de conținut Ol), (IU) influență cm, psihosoc I. Postulat: ori- ce acțiune de influențare/manipulare* se realizează prin intermediul unor acte de comunicare. „Orice cuvânt, mane- vrând elementele contextuale ale situa- ției de comunicare din care face parte în mod necesar, restructurează situația pentru a da naștere unor semnificații care slujesc interesele actorului care îl IMPERIALISM CULTURAL 198 mării* sunt atinse), impactul este bene- fic (socializare, integrare, spirit civic etc.). In cazul derapajului mediatic* sau al persistenței în subinformare*, suprainformare*, parainformare* sau pseudoinformare*, în cazul perpetuării propagandei mascate* sau a publici- tății mascate*, în cazul dezinformării*, evident, impactul nu poate fi decât ne- gativ, manifestându-se printr-un dis- cernământ precar al publicului*. IV. „Nu totdeauna numărul oamenilor afectați de știre* este elementul care indică LȘ. (...) Acum, un mare număr de jurnaliști* încearcă să acorde atenție în egală măsură circumstanțelor, nu numai evenimentului* propriu-zis. în- tocmai ca factorii care determină ce este o știre*, LȘ. afectează modul cum este scris story-ul.“ [Jane T. Harrigan, 1993; 12-13]. —> analiză de conținut, analiza critică a știrilor imperialism cultural cm, soc, polit Termen lansat către sfârșitul anilor ’60 de Herbert Schiller (Communication and American Empire), prin care auto- rul, „analizând legăturile dintre com- plexul militaro-industrial și industria comunicării, denunță privatizarea cres- cândă a spațiului public* în Statele Unite“ [Armând Mattelart et al., 2001; 90]. Cu timpul, termenul a devenit am- biguu și controversat. „Politicile flu- xului liber al informațiilor* (free flow of Information) promovate de ameri- cani - argumentează autorul [apud James Curran, 2002; 169] - au condus la dominarea pe plan internațional de către media* americane. [Astfel], «mo- dernizarea» țărilor Lumii a Treia le sporește acestora dependența într-un sistem de exploatare al economiei glo- bale. în plus, expansiunea media* oc- cidentale și a corporațiilor de afaceri promovează valorile capitaliste de con- sum, erodând culturile locale și slă- bește rezistența față de imperialismul contemporan bazat pe cucerire econo- mică și culturală, care a devenit și mai accentuată după încheierea războiului rece. Azi, SUA stăpânesc cultura și co- municațiile globale44. Această argumen- tare a trezit o serie întreagă de reacții, în jurul următoarelor aspecte: „Ame- nințarea LC. Occidental [în principal nord-american] la adresa «valorilor asiatice», a esențialismului chinez, a tradiției islamice, a fost un pretext pen- tru regimurile conservatoare, comu- niste și teocratice pentru a justifica cenzura* represivă la adresa media*; noțiunea fluxului comunicării într-un singur sens a fost respinsă, argumen- tându-se că fluxurile globale sunt «multidirecționale» [vd. exportul tele- viziunii* braziliene în Spania, hispani- zarea Californiei de Sud], la care se adaugă hibridizarea culturilor occiden- tale. [în plus], media* au fost obligate să se adapteze culturilor locale și să colaboreze44 [cf James Curran, 2002; 169]. în fine, în viziunea unor autori precum Sinclair, Jacka și Cunningham (New Pattems in Global Television: Peripheral Vision, 1996), „este sim- plist să ne imaginăm că există o sin- gură piață de televiziune* globală do- minată de SUA. Mai degrabă, există mai multe piețe regionale organizate pe baza diferitelor limbi ale publicu- rilor*. Astfel, apar mari producții de televiziune* în Mexic, Brazilia, India, Egipt, Taiwan și Hong-Kong [apud James Curran, 2002; 170]. în plus, ar 199 IMPLICIT putea fi invocat răspunsul critic la adresa fluxului produselor industriilor culturale* nord-americane, cu alte cu- vinte, rezistența culturală, care echiva- lează cu o receptare selectivă a acestor produse. —► industrii culturale, cultură de masă, deregiementare, flux liber al informațiilor, globalizare, concentra- re, societate postindustrială, socie- tate informațională, teoria dependen- ței față de media, influență, ARTE (IV), francofonie, altermondializare implementarea programelor rp —► relații publice (III) implicit LINGV Oswald Ducrot [1972] se ocupă în aproape 300 de pagini de chestiunile referitoare la I. și asupra unei variante privilegiate de I., și anu- me presupoziția*. Autorul își situează demersul într-un loc geometric în care se întâlnesc mai multe domenii: ling- vistica (mai exact pragmatica) - se- mantica* - logica - psiholingvistica*. „Teza noastră44 - își începe O. Ducrot demonstrația [1972; 5] - „este că feno- menul presupoziției* face să apară în interiorul limbii un întreg dispozitiv de convenții și de legi care trebuie înțe- lese ca un cadru instituțional care re- glează dezbaterile dintre indivizi44. O. Ducrot bănuiește două origini posi- bile ale I.: tabuurile* lingvistice și so- ciale care „impun un fel de lege a tăce- rii44. I. devine în acest caz o modalitate de a spune, „de a lăsa să se înțeleagă, fără a se asuma responsabilitatea de a fi spus44. A doua origine posibilă: orice afirmație explicită poate deveni o temă de discuție [de contestare, respingere, amendare etc.]; în acest context, L ar reduce posibilitatea contestării [Os- wald Ducrot, 1972; 6]. în continuare, autorul distinge din perspectiva prag- maticii, între I. care apare în enunț* și L care apare în enunțare*. I. în enunț: „prezentarea în locul faptelor pe care nu vrem să le semnalăm explicit, a al- tor fapte care pot să apară drept cauze sau consecințe ale lor44. Exemple: Afa- ră e frumos. -1.: Ies să mă plimb.; Am văzut lume multă în fața parcului. - L: M-am plimbat în parc. „O variantă ce- va mai subtilă a acestui procedeu44 - observă Oswald Ducrot [1972; 7] - „mult exploatată de propagandă* și publicitate* constă în a prezenta un ra- ționament care comportă drept premisă necesară, dar neformulată, teza obiec- tului afirmației implicite44. Exemplul pe care îl oferă autorul va clarifica ob- servația de mai sus care, poate, de la un moment dat, devine (mai) abstractă. Serie enunțiativă explicită: X a venit să mă vadă. Deci are necazuri. O a treia afirmație este implicită: X vine să mă vadă numai din interes. Altfel spus, avem aici un silogism construit în felul următor: sunt formulate explicit premi- sa minoră și concluzia. Premisa majo- ră este implicită. Este important de subliniat următorul aspect: conținutul I. (fiind în același timp spus și nespus - ca să parafrazăm titlul lucrării lui O. Ducrot - dar existent) poate fi oricând dezmințit de către vorbitor („Nu am spus asta44; „Nu m-am gândit la acest lucru44). L bazat pe enunțare este nu- mit de O. Ducrot subînțelesul dis- cursului. Actul de a ordona - exempli- fică O. Ducrot - implică existența unui raport ierarhic, „de unde posibilitatea de a da ordine cu intenția principală de a afirma implicit că se află în situația de a ordona44. în sfera „motivațiilor IMPLICIT NON-DISCURSIV psihologice44, a-i spune cuiva cât este ora, poate avea (în funcție de contextul situațional) una din următoarele semni- ficații L: a. M-am plictisit, b. Ar fi tim- pul să pleci, c. Ora s-a sfârșit, d. Este devreme (=avem timp), e. Este târziu (=trebuie să ne grăbim), f. Este gata cafeaua? Ce concluzii desprinde auto- rul din aceste exemple? „Semnificația implicită nu poate fi înțeleasă decât împreună cu semnificația literală [ma- nifestă, explicită, adică exprimată]. în schimb, nimic nu ne împiedică să înțelegem semnificația literală, fără să înțelegem semnificația implicită44. Pe scurt, raționamentele pe care le are de construit receptorul sunt următoarele: Pentru enunț*: X mi-a spus (lucrul) A; A implică B; Deci X mi-a spus (lucrul) B. Pentru subînțeles (=enunțare*): X mi-a spus (lucrul) A; Nu se spune A decât dacă B; Deci a vrut să spună B. „Așadar44 - conchide autorul [1972; 9- 12] - „I. apare mereu la capătul unui demers discursiv pe care îl efectuează destinatarul. I. (...) este reconstituit^. Acestui tip de I. discursiv, i se opune I. non-discursiv: presupoziția (sau pre- supoziția lingvistică). Mai mult decât I. discursiv, „datorită fenomenului pre- supunerii44 - afirmă O. Ducrot [1972; 22-23] - „este posibil să spunem ceva ca și cum nu trebuie spus, posibilitate care ne permite să așezăm presupo- zițiile printre formele de I.44. Exemplul mai simplu, cu ajutorul căruia autorul explică trăsăturile presupoziției, este următorul: Enunțul spus (pose): Ion continuă să facă prostii - exprimă două lucruri: a. Ion a făcut prostii. b. Ion face prostii și în prezent, a. și b. nu au însă același statut. în va- 200 riantele negativă și interogativă („Ion nu mai face prostii44 sau: „Continuă Ion să facă prostii?44) - a. se păstrează, nu și b. [Oswald Ducrot, 1972; 252]. Pe scurt, spre deosebire de I. discursiv, „atât presupoziția cât și ceea ce este spus (pose) fac parte din semnificația literală a enunțului44 [Oswald Ducrot, 1972; 24]. —* explicit, analiză de con- ținut, analiza discursului (II), socio- lingvistică implicit non-discursiv lingv im- plicit impresie dominantă red —► reportaj (III), portret IN A {siglă de la Iraq News Agency) AGP Agenție de presă din Irak. —> ROM- PRES (II) (The) Independent pt Tabloid* bri- tanic. —* clasă socială (IV). Independent Cotidian românesc post- revoluționar, membru în Clubul Ro- mân de Presă*, a cărui apariție a în- cetat în 2005. Independent Broadcasting Author- ity LEG (engl.) —* radio (III) Independent Journalism Founda- tion IP (< engl. am. Fundația pentru Jurnalism Independent) —* Centrul pentru Jurnalism Independent Independent Television Commis- sion (ITC) MEDIA, LEG, DEONT (engl.) LT.C. a elaborat un Cod care să con- ducă la „imparțialitate, la autocenzură* în legătură cu violența, cu exprimarea indecentă, cu «nuditatea», cu umorul grobian (pe seama defectelor persoa- nei, pe seama rasei), scene de «extre- mă suferință și extremă tristețe», în raport cu terorismul, cu crima și cu orice conduită antisocială44 [cf James Watson et al., 1993; 98]. Totodată, 201 INFLUENȚĂ LT.C. este cel dintâi organism care a emis un set de norme specifice cu re- ferire la publicitatea virtuală*. —> cod deontologic, MARȘ, (4 teorii ale) vio- lenței, sponsorizare, Anexe (B), (D) index prop, ist pr —► cenzură (I) indice COM în argumentarea lui Charles S. Peirce, se opune iconicului* și sim- bolului*. Pentru L. Prieto, I. este un „fapt imediat perceptibil care ne face să cunoaștem ceva în legătură cu altceva44. Pentru Prieto, semnalul* este o formă a I. [cf. A. J. Greimas et al., 1979; 186]. —» icon, iconic, simbol industrial advertising publ {engl. am.) Publicitate industrială*. industrii culturale soc, cm Transpu- nerea culturii de masă* în mecanismul producției industriale (management - producție - distribuție). „Mai întâi, editarea de cărți, apoi producția de filme (cuprinsă încă de la început în cadrul marii industrii capitaliste) și, în cele din urmă, înregistrarea de discuri au închegat încetul cu încetul moda- lități comune de funcționare, «modelul editorial». Istoria acestui model (...) are mai mult de un secol44 [Bemard Miege, 2000; 102]. Apariția radioului* și a televiziunii* îi determină pe spe- cialiști să introducă termenul cultură de flux, pentru a o distinge de mărfuri- le culturale propriu-zise. Pentru Patrice Flichy în Les Industries de l’Imagi- naire (1980), „Produsele din acest do- meniu [cultura de flux] pot fi caracte- rizate prin continuitatea și - amplitu- dinea difuzării: ceea ce înseâmnă că, în fiecare zi, noi produse iau locul celor de ieri, perimate. Al doilea element specific acestui domeniu este că se gă- sește la intersecția câmpului culturii și al informației* [sublf'n.]. Finanțarea culturii de flux poate fi asigurată prin publicitate* (presă și radio*-televizi- une*), de către stat (radio-televiziune publică*) sau eventual de mecenatul* privat44 [apud Bemard Miege, 2000; 106]. în acest context, să-1 numim in- dustrial-cultural, rețelele de televizi- une* (prin cablu), concentrarea* care a condus la apariția unor trusturi* multi- media a căror țintă este cucerirea unei cât mai mari părți din piața mondială reprezintă un nou debușeu al activității industriale în care publicitatea*, mar- ketingul* și star system-\i\* sunt adap- tate și mereu revitalizate. —> concen- trare (V), infotainment, magazin, difu- ziune, propagandă sociologică, (new) propaganda, influență (V), cultură de masă, masă culturală, postmoder- nism (I), dereglementare, globalizare, altermondializare, imperialism cultu- ral, Școala Critică de la Frankfurt, mediologie, olimpieni, star system Industry Relations rp {engl. am. rela- ții cu industria) Una dintre cele 14 acti- vități ale Relațiilor Publice* stabilite de Public Relations Society of Ame- rica* (PRSA). —> relații publice inferență arg, soc rec O concluzie la care se ajunge pornind de la o conclu- zie anterioară.—» analiză de conținut (II), (III) influență cm, psihosoc L Postulat: ori- ce acțiune de influențare/manipulare* se realizează prin intermediul unor acte de comunicare. „Orice cuvânt, mane- vrând elementele contextuale ale situa- ției de comunicare din care face parte în mod necesar, restructurează situația pentru a da naștere unor semnificații care slujesc interesele actorului care îl INFLUENȚĂ pronunță". De aici, rezultă că tiparul „clasic" emițător-receptor, din care de- curge relația stimul-răspuns, este depă- șită [Alex Muchielli, 2002; 13]. înainte de a urmări logica autorului citat, cre- dem că este util să distingem între ac- cepțiunile pozitive (neutre)/negative ale noțiunilor prezente în titlul acestui pa- ragraf. 1. Cel mai simplu/vizibil semn al unei influențări reușite îl reprezintă imitația. (Moda* este un exemplu re- curent de imitație). Cineva acționează, gândește, își cumpără anumite'obiecte, pentru că dorește să procedeze întoc- mai cum o face altcineva. Psihosocio- logii vor spune cu îndreptățire că cel imitat este un model și că „imitatorul" realizează un proces de (auto)proiec- tare. în artă/cultură, imitația este nu- mită epigonism, termen care indică un deficit de creativitate din partea imita- torului. 2. Procesul de socializare (i.e. învățământul) intră în categoriile imi- tație -manipulare? Chiar dacă I. nu este cu totul absentă din acest proces, răs- punsul este negativ. Prin învățământ se transmit cunoștințe, tipare de compor- tament datorită cărora individul se in- tegrează în societate. 3. Sensul terme- nului manipulare* este confuz, dato- rită folosirii lui de către numeroși au- tori în contexte diferite. In esență, con- fuzia provine din următoarele situații: adesea, manipulare* este folosit ca fiind un proces identic cu aceia de L în plus, cel mai adesea, termenul ma- nipulare* are o accepțiune negativă, fiind mai mult sau mai puțin explicit asimilat cu înșelătoria, cu minciuna*. in aceste circumstanțe, ne vedem siliți să revenim la accepțiunea inițială a noțiunii. Provenind din limba latină, .202 manipulare înseamnă „a muta cu mâna un obiect", a-i schimba poziția, a inter- veni în modul cum sunt dispuse în spa- țiu diferite elemente. Pe scurt, demon- strația lui Alex Muchielli, cum vom vedea imediat, ne va ajuta să stabilim că relația dintre I. și manipulare este aceea dintre scop (realizarea influen- ței) și mijloace (manipularea). Autorul enumeră mai întâi, explicațiile consa- crate referitoare la modalitățile de a in- fluența: manipularea* emoțiilor (prin persuasiunea* implicată în propa- ganda* clasică) și manipularea inte- reselor. Aceste tipuri de I. (și, de fapt, orice modalitate de influențare) de- monstrează că „a influența este sino- nim cu a crea semnificații. Mai expli- cit: „în influențare și în persuasiune*, comunicările urmăresc să creeze sem- nificații care vor declanșa sau nu con- duite în acord cu aceste semnificații" [Alex Muchielli, 2002; 25]. II. Așadar, ce este sensul? Explicațiile tradiționale insistă asupra ideii că influențarea re- zultă din stimularea cu ajutorul cuvin- telor corect alese a motivațiilor inte- rioare, a emoțiilor sau a intereselor; explicația se află în cadrul logicii cauză-efect, fără să se ia în considerare situația în care se desfășoară comuni- carea. Astfel încât, mai târziu, știința comunicării consideră că „sensul unei expresii umane este elaborat de 'către diferiți actori prezenți, în funcție de elementele care constituie pentru ei de- finiția situației în care se află. în ge- neral vorbind, se consideră că sensul se naște totdeauna dintr-o punere în re- lație în cadrul căreia primele elemente sunt contextele situației în care are loc schimbul" [Alex Muchielli, 2002; 28- 203 INFLUENȚĂ 29]. Din perspectiva filozofiei, sensul „nu este altceva decât realitatea, așa cum se înfățișează ea, așa cum prinde ea formă. (...) Elementul care conferă sens acționează într-un sistem unde se integrează. Acesta este numit de filo- zofi formă sau sistem. Așadar, sensul nu poate fi dat de un element izolat. A face să apară un sens nu este posibil decât într-un context44 [Alex Muchielli, 2002; 29]. Din perspectiva lingvisticii, mai ales în urma contribuțiilor funda- mentale ale pragmaticii, „sensul este cel mai adesea rezultatul interacțiunii unui ansamblu de contexte care apar totdeauna împreună, dar pe care re- flexele noastre culturale și intelectuale ne împiedică să le vedem44. Așadar, despre ce tipuri de contexte care acțio- nează împreună este vorba? Mai întâi, contextul spațial: „ceea ce se spune capătă un sens în funcție de dispunerea locului și de constrângerile acestuia, resimțite de toți“; contextul fizic și senzorial: „ceea ce se spune capătă un sens în funcție de ansamblul elemen- telor senzoriale captate de diferite sim- țuri (văz, auz, pipăit, miros, gust)“; contextul temporal: „ceea ce se spune într-un anumit moment capătă un sens în funcție de ceea ce s-a spus anterior44; contextul pozițiilor relative ale acto- rilor: „ceea ce se spune capătă sens în funcție de calitatea relațiilor dintre ac- tori și de ansamblul relațional creat44; contextul relațional social imediat: „ceea ce se spune capătă sens în func- ție de calitatea relațiilor dintre actori și de ansamblul interacțional creat44; con- textul cultural de referință la normele și regulile acceptate colectiv: „ceea ce se spune capătă sens în funcție de nor- mele invocate sau construite în timpul schimbului44; contextul expresiv al iden- tității actorilor: „ceea ce se spune ca- pătă sens în funcție de ceea ce este afi- șat sau de ceea ce se știe despre in- tențiile și mizele actorilor prezenți44. III. Din toate aceste date, „decurge că putem studia în detaliu modul în care se realizează procesele de influențare. Ele nu sunt altceva decât rezultatul ac- țiunii comunicărilor asupra a diferite contexte, care sunt mereu, într-o mă- sură mai mică sau mai mare, contexte manipulate" [Alex Muchielli, 2002; 27-36]. Altfel spus, sunt manipulate contextele situației, contextele poziții- lor, normelor și relației, contextele fi- zice, spațiale și temporale. Concluziile generale ale autorului sunt acestea: „1. Influențarea este fenomenul funda- mental al comunicării*: comunicarea* înseamnă influență. 2. între fenome- nele de propagandă*, vânzare, persua- siune*, publicitate*, seducție etc., exis- tă o perfectă omogenitate. 3. Influen- țarea este un ansamblu de procedee de manipulare a obiectelor cognitive care definesc situația. 4. Influențarea este un fenomen de mediere. 5. Obiectele cog- nitive manipulate în influențare sunt poziții, relații, referințe normative, identități sau elemente ale contextelor temporale, spațiale și senzoriale. 6. Na- tura profundă a influențării se bazează pe procese inconștiente44, de unde, obținerea consimțământului/conformă- rii [Alex Muchielli, 2002; 191-193]. IV. Termen-concept-fenomen esențial în literatura comparată a primelor decenii ale secolului al XX-lea (în principal, Bedier, Paul Hazard, Paul Van Tieghem, Philippe Van Tieghem, INFOCOMMERCIALS 204 Femand Baldensperger etc.) grupați în jurul celebrei Revue de litterature comparee. L presupune un centru ira- diant (superior din punct de vedere cultural), canale de transmisie (inter- mediarii: reviste, volume, traduceri, călători) și un receptor. Rezultatele preluării se înscriu pe „o axă44 care pornește de la imitare (servilă, epigo- nică) la transformarea I. într-o nouă creație (originală, mai complexă), de fapt, „o sinteză44. De notat, totodată, că din perspectiva comparativismului, o problematică subtilă a conturării con- ceptului/funcționării I. îl reprezintă distincțiile dintre I. și afinitate, dintre I. și paralelism. [—► Dan Grigorescu, 1982; passim]. V. Emergența binomu- lui cultură de masă*-industrii cultu- rale* aduce I. în proximitatea modei*, a difuziunii*, a stilului de viață*, în interdependență cu timpul liber (loi- sirs*), clasa socială*, deci cu consu- mul*. VI. Din perspectiva sociologiei, Jean Cazeneuve [1976; 242] consideră că „un caz extrem al I. este condițio- narea care desemnează mai degrabă o manieră ce anihilează mai mult sau mai puțin voința receptorului și care acționează asupra inconștientului lui44, sub forma reflexului condiționat. —► colonizare, industrii culturale, cul- tură de masă, imperialism cultural, di- fuziune, persuasiune, propagandă, two-step.-flow, context, modă, argu- mentare tendențioasă (II), minciună, manipulare, opinie publică (IV) infocommerdals publ (engl. am.) Acronim* de la Information și Com- mercial (vânzare; publicitate*). Clip* publicitar lansat în această formă în anii ’60 în SUA. —> publicitate infoetică com, deont Termen lansat de UNESCO prin care, într-un fel, se reia mai vechea discuție legată de Noua Ordine Mondială a Informării*. în pe- rioada 10-12 decembrie 2003, s-a des- fășurat la Geneva cel dintâi summit având ca temă problema societății informaționale*, din ințiativa ONU, organizat de Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT), la 10 ani de la lansarea publică a Intemet*-ului. Luându-se în considerare datele statis- tice existente (19% din locuitorii pla- netei reprezintă 91 % din intemauți; ra- port numeric coroborat cu acesta: 20% din populația țărilor bogate dispun de 85% din venitul mondial; în Africa, 1% din populație utilizează Intemet*-ul), s-a ajuns la concluzia că noua formă (poate și mai accentuată) a decalajului Nord-Sud trebuie să fie numită frac- tură numerică. Participanții la acest summit mondial (șefi de state, ma- nageri ai întreprinderilor, ONG*-uri) au luat în discuție trei chestiuni. 1. Cre- area unui „fond de solidaritate nume- rică44 - propunere respinsă de statele membre G8. 2. Problemele pe care le ridică, pe de o parte, acțiunile unor state autoritare (China) de a controla Intemet*-ul, iar pe de alta, ale unor state democratice (SUA) de a controla navigarea pe Internet* a cetățenilor, sub pretextul luptei împotriva teroris- mului*. Statele vizate nu au făcut nici o concesie, invocând cyber-securita- tea. 3. Problematica referitoare la re- glementarea și gestionarea Intemet*- ului. în acest moment, Intemet-ul* este administrat de către Internet Corpora- tion for Assigned Names and Numbers (ICANN). ICANN gestionează adresele 205 INFORMAȚIE și numele domeniilor site*-urilor. ICANN depinde direct de Departa- mentul Comerțului al SUA, altfel spus, de guvernul SUA. Drept răspuns la această dezbatere, SUA au afirmat că vor lua în considerare această proble- matică numai în cadrul reuniunilor ță- rilor membre G8 [cf. Ignacio Ramo- net* - Le Nouvel Ordre Internet in Le Monde, ianuarie 2004, p. 1]. —* socie- tate informațională, globalizare, noua ordine a informării, fractură nume- rică, Internet, cod deontologic informare jurn inf —> acoperire (jur- nalistică), agenda setting, calitățile informării, decuparea evenimentului, gate keepers, funcții, efecte informator jurn inf —> ancheta jurna- listică (VI) informație lingv, com I. în teoria informației*, pusă la punct de Shannon și Weaver în anul 1949, I. reprezintă orice element care poate fi exprimat cu ajutorul unui cod*. Diminuarea infor- mației se datorează redundanței* care a devenit necesară pentru a reduce efec- tele zgomotelor. Schema circulației I. (și a comunicării*) este una liniară: ea presupune un Emițător (E) și un Re- ceptor (R), un canal*, un mesaj. Apare astfel o primă axă: E-codare-mesaj (=transmitere). Decodarea aparține re- ceptorului. Anii ’5O-’6O ai secolului al XX-lea au înregistrat o puternică in- fluență a teoriei informației*, în primul rând în lingvistică (emițător, receptor, redundanță, ca să ne oprim doar asu- pra acestora, au devenit concepte in- tens teoretizate în pragmatică, în socio- lingvistică* și în psiholingvistică*, dar și în stilistică* și în așa-numita nouă re- torică*), dar și în cercetarea comporta- mentului [—> și Denis McQuail, 2001; 21]. Teoria informației* impune, toto- dată, termenul entropie*. Un alt ter- men acoperind o realitate tot mai pre- zentă în lumea contemporană, în așa- numita societate informațională*, este cel de digitalizare*. II. Ștefan Vlădu- țescu [2002; 21], la rândul lui, formu- lează, din perspectiva epistemologiei, această definiție a I. „I. este un ansam- blu coerent, coeziv și unitar de semni- ficații gnozice, caracterizate prin nou- tate, relevanță și utilitate, referitoare la stări, situații, obiecte, fenomene, fapte, probleme, evenimente sau persoane44. III. In sfârșit, pentru J. J. Van Cuilen- burg [et al., 1998; 26-31; 33], apar trei aspecte/valori ale conceptului L „în primul rând, este vorba despre aspectul sintactic al 1, despre succesiunea im- pusă semnalelor grafice, auditive ori electrice. Succesiunea o impune emiță- torul. în al doilea rând, este vorba de aspectul semantic al L, de semnifi- cația* care le este acordată semnalelor pe baza convențiilor sociale. Semnifi- cație* care nu are cum să fie perfect identică pentru toți cei ce participă la actul comunicării. Este important, de aceea, să facem distincția. între L se- mantică intențională (I, pe care emi- țătorul vrea să o transmită) și L se- mantică realizată (L pe care recep- torul o desprinde din mesajul receptat) [subl. n.}. (...) Un al treilea aspect al L este aspectul pragmatic, ceea ce se întâmplă cu I. primită sau efectul aces- teia asupra receptorului.44 în fine, auto- rul ajunge la această formulă „mate- matică44: Valoare informativă = (im- probabilitate) x (relevanța socială). IV. „Orice dată care se poate demon- INFORMAȚIE (ASPECT SEMANTIC) stra că este adevărată. (...) Tehnic vor- bind, I. nu persuadează. Dar, ne-ade- vărată, devine propagandă* [Robert Cole (ed.), 1998; 360]. —> cod deon- tologic, comunicare, acoperire (jur- nalistică), sursă de informare, (on) background, context de profunzime (on deep background), agenție de presă, știre, acuratețe, adevăr, digita- lizare, teoria informației, societate in- formațională, Declarația îndatoririlor și drepturilor jurnaliștilor (Miinchen) informație (aspect semantic) lingv, COM —* informație (III) informație (aspect sintactic) lingv, COM —* informație (III) informație (aspect pragmatic) LINGV, COM —> informație (III) informație confidențială deont, JURN INF —► cod deontologic, on background, context de profunzime (on deep background), off the record, protejarea sursei, secret profesional (crearea) informațiilor com —► Teoria Dependenței față de Media informație falsă jurn inf, deont I. Legislația franceză prevede pedepse în cazul transmiterii LF. în următoarele situații: calomnie* la adresa persoane- lor fizice, prejudicii aduse persoanelor fizice prin publicarea faptului divers* și prin inforinații de natură juridică (con- damnări anterioare ispășite sau grați- ate), viața privată*, calomnia* la adre- sa funcționarilor publici; LF, de natură să scadă moralul armatelor; LF. care are drept scop creșterea sau scăderea artificială a cursului monedei națio- nale; I.F. cu privire la constituirea so- cietăților comerciale; LF. în campania electorală, II. în Moțiunea celei de-a 35-a Conferințe Naționale a Uniunii 206 Ziariștilor Profesioniști* din România (19-20 noiembrie 1994) cu privire la informarea falsă a presei cu rea-voință se spun următoarele lucruri: „Repre- zentanții ziariștilor* profesioniști din România, reuniți în cea de-a treia Con- ferință națională, discutând situația pre- cară în care se poate găsi jurnalistul* în îndeplinirea obligațiilor sale din mo- tive ce nu țin de corectitudinea și obiec- tivitatea* sa, atrage atenția forurilor le- gislative asupra următoarelor: informa- ția* provenită de la o sursă* (persoană fizică sau juridică) poate să nu fie în concordanță cu adevărul; informația* primară poate să nu fie obiectivă, chiar dacă sursa* (autorizată) o semnează; interesele particulare ale sursei* pot deforma sau masca adevărul*, parțial sau total; în final, ziaristul*, care astfel nu are posibilitatea de a verifica infor- mația*, devine responsabil pentru ne- adevărurile promovate de presă. Față de toate acestea, ziariștii* profesioniști propun: responsabilitatea asupra unei informații* neadevărate (totale sau par- țiale) puse în circulație cu bună știință de sursa* primară să revină acestei surse*. Ținând cont de gravitatea aces- tui gen de infracțiune, penalizată par- țial de normele actuale de drept ale Ro- mâniei (—> comunicarea de informații false), Conferința Națională a UZP cere cu insistență Forului legislativ să promoveze un amendament la Codul Penal (în continuarea articolelor 205, 206, 207) care să incrimineze situația în care sursele* primare promovează prin presă informarea falsă cu bună știință și rea intenție. De asemenea, să promoveze Statutul-lege* al ziaristului, care, prin drepturile și obligațiile con- 207 INFRACȚIUNI CONTRA AUTORITĂȚII ținute, poate asigura liberul acces la informație și protecția profesiei de zia- rist*, precum și legea privind liberul acces la informație* în conformitate cu documentele internaționale la care România a devenit parte semnatară prin intrarea în Uniunea Europeană ' [subl. n.]. Din nefericire, (aproape) ni- mic din toate acestea nu a fost legiferat până în acest moment, ceea ce contri- buie semnificativ la starea de inferio- ritate a jumalistului*/publicului* prin raport cu aceia care dețin (au deținut) informația* și deci la îndeplinirea (?) precară, nesistematică a principalelor iuncții ale preșei*. —* legea presei, cod deontologic, provocare (Instigare) informații de interes public leg în România, în Legea 544/201 privind Li- berul Acces la Informațiile de Interes Public, conform art. 2 litera b), este formulată „o definiție legală, în sens re- strâns, a LD.LP. (...) Prin LD.LP. se înțelege orice informație* care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții pu- blice, indiferent de suportul ori de for- ma sau de modul de exprimare a infor- mației*“ [apud Carmen Monica Cerce- lescu, 2002; 98]. Autoarea adaugă însă, cu îndreptățire: „Sfera LD.LP. este mult mai largă, aceasta cuprinzând nu numai activitatea autorităților sau insti- tuțiilor publice, ci orice altă informație* legată de interesele generale ale socie- tății“ [Carmen Monica Cercelescu, 2002; 98]. —> legea presei, cod deon- tologic, acoperire (jurnalistică), acura- tețe, adevăr, dreptul la informație, liber- tate de informare (prelucrarea) informațiilor com —> teoria dependenței față de media (răspândirea) informațiilor com -y teoria dependenței față de media Informațiunile ist pr —> Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale infotainment jurn inf, cm (< engl. am. informație* amuzantă) Termen creat prin contaminarea cuvintelor In- formation și entertainement. I. Moda- litate de abordare a evenimentului - specifică presei populare*/tabloidu- lui* - din perspectiva amuzamentului. II. Tip de informație* care alimentează star system*-ul. III. Richard Dyer (Only Entertainment, London/Nevv York, Routledge, 1992) sugerează cum știrile* pot deveni entertainment. Energie-, viteza, iteme scurte, „ulti- mele/4 știri*, camera portabilă. Abun- dență'. tehnologie în colectarea in- formației* (nev^s-gathering), sateliți. Fapte ale celor bogați; spectacole ale paraginii și distrugerii. Intensitate'. accent pe violență*, incidente drama- tice, momente de climax*. Transpa- rență: „colocvial“; celebrități, politi- cieni, simplificarea evenimentelor* pentru a deveni comprehensibile. Co- munitate: lumea sat global*, ipo- teza consensului [apud Nick Lccey; 2002; 167]. —> știre, fapt divers, fcr leton (II), interes uman, ca^ta^ ■ formării, uses and gratifications., o dustrii culturale, star system, docu drama, documentary infotechnology Inc. agp United Press International infracțiuni contra autorității leg „Prin incriminările prevăzute de Codul Penal la articolul 238 - Ofensa Adusă Autorității* - și articolul 239 - Ultraj* - nu s-a urmărit acordarea unui privile- INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII 208 giu persoanelor ce reprezintă autori- tatea statului. Protecția acordată aces- tor persoane, în condițiile stabilite de lege, este motivată de preocuparea de a asigura atât prestigiul autorității în an- samblu, cât și cadrul necesar îndepli- nirii în bune condiții a atribuțiilor deo- sebit de importante ce revin persoa- nelor care sunt investite să exercite autoritatea statului44 [Carmen Monica Cercelescu, 2002; 187]. —* ofensă adusă autorității, ultraj (ofensă și ul- traj), ofensă și ultraj, libertate de in- formare, libertate de opinie, funcțio- nar public infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială LEG —> propaganda naționalist șovi- nă, instigarea publică și apologia in- fracțiunilor, provocare (instigare), răs- pândirea de materiale obscene infracțiuni contra păcii și omenirii (L) —> propaganda (pentru) război [civil] infracțiuni contra siguranței statu- lui LEG —> siguranța națională, propa- ganda (în) favoarea statului totalitar, comunicarea de informații false, di- vulgarea secretului care periclitează siguranța națională Ingineria Consimțământului (The Engineering of Consent) rp Titlul unui studiu publicat de Edward L. Ber- nays* în anul 1935. Autorul indică opt pași care trebuie parcurși pentru a con- strui consimțământul. „1. Definește-ți obiectivele. 2. Cercetează publicurile*. 3. Modifică-ți obiectivele pentru a atin- ge scopurile pe care cercetarea le de- finește ca fiind posibil de atins. 4. Sta- bilește-ți strategia. 5. Alege temele, simbolurile* și sloganurile* [appeals]. 6. Propune o organizare efectivă me- nită să pună în operă. 7. Planifică timing-u\ și tacticile. 8. Pune în acțiune aceste tactici44 [apud Robert Cole {ed.\ 1998; 67]. —> Edward L. Bernays, relații publice, propagandă, pseudo- eveniment inginerie socială soc, polit „Aplica- rea teoriilor științelor sociale în proble- mele de organizare și de comporta- ment sociale, având obiectivele de a îmbunătăți societatea44 [Jack C. Plano et al., 1993; 85]. In acest proces, rela- țiile publice* joacă un rol fundamental. —> relații publice, campanie de relații publice injurie leg, deont I. Conform Legii Libertății Presei din Franța, din 29 iulie 1881, „I. este orice expresie insul- tătoare, orice termen care exprimă dis- prețul sau orice invectivă care nu con- ține imputarea nici unui fapt44. Lucien Solal et al. [1980; 146] exprimă aceas- tă distincție importantă: „Libertatea presei* nu scuză alterarea limbajului pentru a exprima ceea ce gândim; cu- vintele care rănesc sau care murdăresc nu sunt niciodată necesare44. Conform aceleiași legi din 1881, modificată prin Ordonanța din 17 noiembrie 1958, „numai L pronunțată în ședința publică a Adunării Naționale și a Senatului, ca și cele pronunțate în ședințele comple- tului de judecată pot fi reproduse fără pericol în ziare*44 (—> privilegiu califi- cat). Apar circumstanțe atenuante, dacă L survine ca răspuns la o altă L IL în România anilor ’30, perioadă în care regimul legislativ al presei era re- glementat de Constituția din anul 1923, „(...) difamațiunile [calomniile*], inju- riile și calomniile* îndreptate contra L’INSTITUT DE L’ETUDE DE LA DESINFORMATION 209 particularilor sau funcționarilor pu- blici* cu privire la viața lor particulară sau onoarea lor personală44 erau lăsate în competența tribunalului corecțional. III. In acest moment, I. este cunoscută în Codul Penal existent sub numele de insultă*. De notat că trimiterile din legislația franceză la ceea ce este cu- noscut sub numele de privilegiu cali- ficat*, noțiune de drept operațională în toate țările dezvoltate, nu au cores- pondent (încă) în legislația româneas- că. —► delict de presă (I), legea presei, cod deontologic, retractare, critică, calomnie (I), (IV), aluzie, insinuare, atac la persoană, argumentum ad ho- minem, drept la imagine, insultă, ofensă și ultraj, privilegiu absolut, privilegiu calificat, pamflet insert postsincron tv înregistrare ulte- rioară a unei secvențe (întrebare în cazul interviului*, scurtă completare în cazul reportajului*). inserție red —► naratologie (II) insinuare ret „I. este opusul exprimării directe. Este a spune destul, ca să te faci crezut. Este, desigur, un delict de autenticitate. Totul se petrece ca și cum sinceritatea ar fi refuzată44 [Lionel Bellenger, 1989; 27]. Prin I. îi sunt atribuite celuilalt intenții, evident bla- mabile; prezumția de nevinovăție* este transformată în prezumție de vinovăție. Prin I., drumul spre calomnie* este deschis. —> aluzie, doublespeak, echi- voc, insultă, injurie, argumentare ten- dențioasă (II), manipulare insolitare ret Termen lansat și descris de formalistul rus Victor Șklovski în anul 1917 (Ana ca procedeu). Acesta înțelege prin I. posibilitatea de a vedea lucrurile dincolo de contextul* lor fi- resc, „într-o altă lumină44, „din altă perspectivă44. „V. Șklovski consideră că transferul unui obiect din sfera de per- cepție obișnuită în sfera unei noi per- cepții produce o modificare semantică specifică, ce intră și ea în definiția I.44 [Val Panaitescu, coord., 1994; 85]. —> stilistică (VI), reportaj, infotainment, in- terpretative reporting, New Journalism instigarea publică și apologia in- fracțiunilor leg, DEONT Conform articolului 324, al. 1,3 și ultimul, „fap- ta de a îndemna publicul* prin grai, prin scris sau prin orice alte mijloace de a nu respecta legile, ori de a săvârși fapte ce constituie infracțiuni, se pe- depsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvâr- șirea căreia s-a instigat. Dacă I.P. a avut ca urmare săvârșirea infracțiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infrac- țiune. Lăudarea în public a celor care au săvârșit infracțiuni sau a infrac- țiunilor săvârșite de aceștia se pedep- sește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani44 [cf Carmen Monica Cercelescu, 2002; 207]. —> infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețui- rea socială, provocare (instigare), le- gea presei, cod deontologic Institut de la Communication et des Mediaș - Grenoble 3 înv jurn Una dintre facultățile de jurnalism din Fran- ța, agreate de Convention Naționale Paritaire de FEmploi des Joumalistes*, începând cu anul 2005. în acest fel, ICMG3 este a zecea facultate de jur- nalism agreată în Franța. L'lnstitut de l’Etude de la Desinfor- mation media, tp (fr. Institutul de INSTITUT DE FRANCE Studiere a Dezinformării) Instituție creată în Franța în anul 1986 de către un grup de jurnaliști*. IED. publică, începând cu anul 1987, un buletin heb- domadar [cf. Guy Durandin, 1987; 1]. —> Accuracy in Media Inc., funcții Institut de France prop, com —► ideo- logie (I) Institut Franțais de Presse et des Sciences de Hnformation opm (fr. Institutul Francez al Presei și al Știin- țelor Informării) înființat de către un grup de profesori universitari, directori de ziare*, jurnaliști* și specialiști în dreptul de presă, în anul 1951, în forma unei asociații. începând din anul 1970, 1FPSL devine o componentă a Univer- sității de Drept, Economie și Științe So- ciale, Paris II. Obiectivele Institutului: „o colaborare cât mai strânsă între jur- naliști* și universitari, prin studierea științifică a problemelor presei [me- dia*]44 [cf. Lucien Solal et al., 1980; 147-148]. IFPSI. este agreai de către Commission Paritaire de TEmploi des Joumalistes*. Institut Universitaire de Technolo- gie - Bordeaux Înv Jurn Una dintre facultățile de jurnalism din Franța, agreate de Convention Naționale Pari - taire de fEmploi des Joumalistes*, stagiul de formare fiind conceput pen- tru 3 ani de studii. Institut Universitaire de Technolo- gie - Tours Înv Jurn Una din facultă- țile de jurnalism din Franța, agreate de Convention Naționale Paritaire de F Em- ploi des Joumalistes*, stagiile fiind orga- nizate pentru 2 ani după bacalaureat sau 1 an pentru absolvenții altei facultăți. Institute for Medjâ Analysis (SUA) MEDIA —> Lies of Our Times 210 Institutul European pentru Științele Religiilor fil —► Regis Debray Institutul de Studiere a Propagan- dei MEDIA, POLIT, TP (engly am. Pro- paganda Analysis Institute) înființat în anul 1939. A funcționat până imediat după încheierea războiului. Sub egida acestui institut au apărut două volume: The Fine Art of Propaganda (1939), editat de Alfred McClurg Lee și Eli- zabeth Briant Lee și War Propaganda .and the United States [Propaganda de Război și SUA] (1940) de Harold Lavine și James Wechsler. ISP. și-a încetat activitatea în anul 1941. —► ar- gumentare tendențioasă insultă leg, deont Corespondentul injuriei* în Codul Penal din România (Titlul II: „Infracțiuni contra persoa- nei44; Capitolul V: „Infracțiuni contra demnității44). Articolul 205 din Codul Penal: „Atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloa- ce, ori prin expunerea la batjocură se pedepsește cu închisoarea de la o lună la 2 ani sau cu amendă. Aceeași pe- deapsă se aplică și în cazul când se atribuie unei persoane un defect, o boală sau o infirmitate care, chiar dacă ar fi reale, nu ar trebui relevate. Ac- țiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătă- mate. împăcarea părților înlătură răs- punderea penală64. In ziua de 14 mai 1998, a fost înaintată Parlamentului din partea Guvernului o propunere de amendare a acestui articol, inițiativă reluată în anul 1999, prin care se pro- punea renunțarea la pedeapsa cu închi- soarea, rămânând numai amenda, „o amendă penală, generatoare de cazier44 211 INTERES PUBLIC [Dr. Dumitru Titus Popa, 1999; 191]. Pentru Vintilă Dongoroz (Explicații teoretice ale Codului Penal, 1971), „ceea ce particularizează obiectul juri- dic al I. față de cel al calomniei* este ocrotirea demnității sub aspectul su- biectiv, adică sentimentul de demnitate al persoanei, sentimentul propriu de prețuire morală. Numai indirect, și cu caracter complementar, este protejată demnitatea sub aspect obiectiv, adică prețuirea pe care alții o dau persoanei“ [apud Carmen Monica Cercelescu, 2002; 180]. —>cod deontologic, cri- tică, aluzie, atac la persoană, argu- mentum ad hominem, drept la ima- gine, insinuare, injurie (III), calomnie, pamflet, delict de presă, ofensă și ultraj, legea presei integralitatea informării jurn inf Calitate a informării*. Informare com- pletă. Textul de informare este complet când acesta conține toate faptele im- portante, toate datele de context*, pre- cum și indicarea sursei*, toate acestea fiind necesare pentru ca publicul* să poată înțelege exact. —* decuparea evenimentului, cenzură, autocenzură, acuratețe, echilibrarea informării integrated publ (engl. am. integrați) —> publicitate (VII) integritate deont fair-play, neutra- litate, acuratețe intelligence struct mil (engl. am.) Concept fundamental în activitatea ser- viciilor secrete, care face - într-un fel - obiectul activității lor. ,Jnformație* care a fost colectată, colaționată și analizată, la care se adaugă un corpus de dovezi; pe baza tuturor acestor elemente este formulată concluzia care se desprinde'4 [Norman Polmar et al., 1997; XVIII]. inteligență artificială com frame intensitate mk pol —> efectele (politice ale) mass-media intentio auctoris lingv (lat.) —* stilis- tică (VII) intentio lectoris lingv (lat.) —► stilis- tică (VII) intentio operis lingv (lat.) —> stilis- tică (VII) Inter American Press Association ip Instituție profesională națională în SUA, cu sediul la Miami-Florida, în- ființată pentru „protejarea libertății pre- sei în America44 [cf. Richard Weiner, 1996]. —> Federația Internațională a Jurnaliștilor, agenție de presă (V) intercalare red Inserarea într-o poves- tire a unei micro-po vestiri. Inserarea contextului* evenimentului* poate fi o I. în reportaj*, notațiile de decor* (mici descrieri) reprezintă L —►em- boîtement interdiscurs lingv, com —► analiza discursului, naratologie (VI), (VIII) interes public deont (sinonim - binele public*) In Codul Etic (Code of Prac- tice), elaborat de Comisia Britanică pentru Plângeri Îndreptate împotriva Presei (British Press Complaints Com- mission) în 1999,1.P. este definit astfel. „LP. include: depistarea sau expunerea unei crime sau a unei infracțiuni se- rioase; protejarea sănătății și a sigu- ranței publice; prevenirea individului, pentru a nu fi înșelat de o declarație sau acțiune a unui individ sau instituții, în toate cazurile în care este invocat LP., Comisia va cere o explicație com- pletă din partea editorului*, care să de- monstreze cum a fost servit LP. Există un LP. în libertatea de exprimare în- săși. Comisia are totuși în atenție până INTERES UMAN 212 unde un material poate fi făcut public, în cazurile în care sunt implicați copii*, editorii* trebuie să demonstre- ze un I.P. excepțional, care să depă- șească interesul suprem al copilului44. —> binele public, cod deontologic, critică, efecte, funcții, funcțiile infor- mării, funcțiile presei (mass-media*), funcțiile informării, responsabilitatea socială a presei, copii (II), Anexe (D), Convenția Organizațiilor de Media din România interes uman jurn inf Curiozitățile, simpatia, progresul, combativitatea, suspansul, vârsta, sexul, animalele, elementele nostime, bucuria, plăcerea, ritualul, simbolismul, fleacurile intere- sante, celebritățile, raritatea, exotismul, iată o parte dintre elementele care compun I.U. „Dacă un eveniment* (...) conține unul sau mai multe ele- mente ale I.U., acesta are un interes potențial44 [Ken Metzler, 1986; 96]. I.U. este materia primă a faptului di- vers*. —> decuparea evenimentului, echos (ecouri) (I), fapt divers, știre (îl), (hard) news (dated story) (I), penny press, Yellow Journalism, tabloid, infotainment interlinie tehno (fr. interligne) Spațiu între rândurile tipărite ale unui text. —> design, gutter intermedia media Numită și mixed media sau multimedia. Combinare de suporturi (medium-uri): bandă audio + text + film. mass-media, noile me- dia, societate informațională internai publication rp (engl. am.) —► relații publice, comunicare internă, ziar de întreprindere International Association of Busi- ness Communicators rp (engl. am. Asociația Internațională a Comuni- catorilor din Domeniul Afacerilor) —* Public Relations Society of Ame- rica International Federation of Journa- lists IP —> Centrul pentru Jurnalism Independent International Media Working Group against Racism and Xenofobia (IMRAX) MEDIA —> Federația Interna- țională a Jurnaliștilor International News Service agp, ist PR —> agenție de presă (I) International Program for the De- velopment of Communication (IPDC) MEDIA —* Noua Ordine a Infor- mării International Public Relations Asso- ciation rp (engl. am.) Asociația Inter- națională de Relații Publice. înființată în anul 1955, numără 700 de membri din 50 de țări. —* Public Relations So- ciety of America International Research and Ex- changes Board (IREX) ip ( re- țea) L „este literalmente în afara con- trolului politic44. „în fapt, I. este o anarhie în funcțiune44 [Ruth Chadwick, (Ed.,) 2001; 186]. în domeniul I. funcționează trei canale: 1. E-mail* 213 INTERPRETATIVE REPORTING 2. Newsgroup [“grupări^ virtuale pe domenii; cenzurarea* lor este imposi- bilă din punct de vedere tehnic; textul circulă din site în site (p. 187)] 3. World Wide Web. Newsgroup-unle nu au o locație reală. Un website trebuie să fie o adresă reală [Ruth Chadwick, (Ed„) 2001; p. 187]. EL în viziunea lui Anthony Giddens (Com- ment: the 1999 Reith lecture — New World without End, în ziarul londonez Observef), „Globalizarea* este azi nu- mai în parte occidentalizare. Globali- zarea* devine tot mai descentralizată - nu sub controlul vreunui grup de state și, cu atât mai puțin, al marilor corpo- rații. Efectele ei sunt resimțite la fel de mult în țările occidentale. [în acest context], tehnologia comunicațiilor [conducând la] proximitatea tehnolo- gică, a dat un sens nou identității glo- bale. I. întărește integrarea globală. Rezultă însă o hiperdeteritorializare, o comunitate virtuală globală, și mai re- zultă faptul că ierarhia politică exis- tentă este zdruncinată. I. este «o tehno- logie postmodemă*»“ [apud James Curran, 2002; 171-172]. —* digitali- zare, cyberspace, rețea, infoetică, so- cietate postindustrială, societate in- formațională, postmodernism (I), glo- balizare Internet Corporation for Assigned Names and Numbers (ICANN) com, ECON —► infoetică Inter Press Service agp —► agenție de presă (V) interpretant soc rec -» naratolo- gie (VI) interpretative reporting jurn inf (engl. am. jurnalism de interpretare) I.R. apare în SUA în anii ’30, ca răs- puns la nevoia de a pune în serii coe- rente faptele, evenimentele* disparate, astfel încât să poată fi posibilă sesi- zarea tendințelor. Nu este sinonim cu jurnalismul de opinie*. Dimpotrivă, se înscrie în prelungirea jurnalismului de informare*, încercând să răspundă amplu, bazat pe informație*, la între- barea De ce? întrucât documentarea* reporterului de interpretare* merge mult mai în profunzime, granița dintre I.R. și jurnalismul specializat* devine vagă, dacă nu inexistentă. Curtis D. MacDougall [1982; 16] definește ast- fel demersul interpretativ: „Pentru a interpreta știrile*, este necesară înțele- gerea lor. Iar înțelegerea înseamnă mai mult decât traducerea limbajelor [de specialitate]. Ea înseamnă recunoaș- terea evenimentului* particular ca unul dintr-o serie, ambele având o cauză și un efect“. Lester Markel [in Curtis D. MacDougall, 1982; 208] construiește această pledoarie în favoarea demersu- lui interpretativ. „Interpretarea, așa cum o văd eu, este cel mai profund sens al informării*. Interpretarea plasează un eveniment* particular într-un flux mai larg de evenimente*. Ea este culoarea, atmosfera, elementul uman care dă sens unui fapt. Este, pe scurt, decor, secvență și, mai presus de toate, sem- nificație. (...) Interpretarea este o jude- cată obiectivă bazată pe cunoașterea contextului* unei situații, pe evaluarea evenimentului*. Judecata editorialis- tului*, de cealaltă parte, este o judecată subiectivă, ar putea include o evaluare a faptelor, dar mai apare un element în plus, distinctiv: impactul emoțional. Nu văd nici o diferență între inter- pretare și background*. Interpretarea INTERPRETATIVE SPIN 214 este mai mult decât un material de completare. Este o adăugare în pre- zentarea faptelor pertinente, prezente și trecute, un efort de a distinge sensul acelor fapte“. —»acoperire (jurnalis- tică), eclairage, analiză (III), text ex- plicativ, știre de sinteză (writethru), comentariu (II), calitățile informării, an- cheta (jurnalistică), investigative repor- ting, relatare, penny press, precision journalism interpretative spin agp, jurn inf (engl. punct de vedere interpretativ) —> știre de sinteză (writethru*) intertextualitate red Un text care tri- mite la alt text, care conține fragmente din alt text. De exemplu, citatul*. —> pa- rodie, pastișă, naratologie (VI), (VIII) intertitlu red, tehno Element al titră- rii*. Folosirea lui se impune numai în cazul textelor mai lungi de 15-20 de rânduri. I. oferă un răgaz cititorului, îi ritmează lectura, oferă un plan al tex- tului*, relansează curiozitatea. L poate fi mai adesea incitativ, deoarece citi- torul, fiind deja introdus în text, are șanse mult mai mari să-l descifreze fără deosebit efort. Trebuie să se evite repetarea titlului* în L Acesta trebuie să ofere ceva nou, o formulă, o ima- gine*, un citat* scurt. Nu este abstract. Nu este o generalitate. Se poate referi la finalul fragmentului pe care îl intro- duce. —► titrare, titlu (depth) interview jurn inf (engl. am. interviu în profunzime) I. complet în care sunt aprofundate subiectele. (informațional) interview rp, mng (engl. am. interviu de informare) I. pen- tru obținerea unui loc de muncă. Intervision tv, agp —► agenție de presă (II) interviu jurn inf Etimologie: „în Oxford English Dictionary, interview este înregistrat ca intrat în uz în anul 1514, provenind din franțuzescul en- trevoir. «întâlnirea persoanelor față în față, special aranjată în scopul unui dialog formal [i.e., oficial]». La sfâr- șitul secolului al XlX-lea, prin apariția jurnalismului modem, interview are un sens diferit. Webster’s 1913: «conver- sație* sau chestionare* cu scopul de a primi informații* spre a fi publicate. (...) Termenul este recent, folosit în ziarele* americane» [Steven Clayman et al., 2002; 26]. I. Trei sunt perspec- tivele din care poate fi abordat L 1. Abordare generică aparținând comu- nicării* (relație interpersonală*-relație instituțională) în care I. reprezintă un instrument de lucru al managerului 2. Abordare sociologică - în ocurență, ancheta sociologică și sondajul de opi- nie* 3. în jurnalism: a. Tehnică de colectare a informației* b. Gen redac- țional în următoarele variante: în presa tipărită; în radio* și televiziune*. Pen- tru acestea din urmă apar încă două variante: interviul în direct sau inter- viul înregistrat. în mod ideal, I. este un dialog între două persoane: una adre- sează întrebări, iar cealaltă răspunde prompt, complet și coerent. în realitate însă, lucrurile sunt mai complicate. Pentru că, de fapt, „I. este o comuni- care* în care nici unul dintre interlo- cutori nu deține controlul exclusiv asu- pra comportamentului de comunicare al celuilalt, iar unul dintre ei poate alege să blocheze comunicarea*" [Cari W. Downs et al., 1980; 8]. Autorii consideră că I. devine o formă efici- entă de comunicare* dacă ea se desfa- 215 INTERVIU șoară în ambele sensuri. Acest lucru presupune că, rând pe rând, cei doi devin emițători și receptori, teea ce (numai în acest punct) apropie I. de conversație*. Pe de altă parte însă, I. se deosebește de „simpla“ conversație* prin aceea că se desfășoară cu un scop (obținerea unor informații*), după- un plan. în măsura în care în relația jur- nalist*-interlocutor, în principiu, cel de-al doilea nu este obligat să răspundă întrebărilor, I. poate fi considerat ca o formă aparte de negociere. în același timp, în măsura în care I. este o comu- nicare* în dublu sens, relația interper- sonală care se stabilește în această si- tuație poate fi descrisă ca rol*. Evi- dent, avem două roluri*: intervieva- torul (cel care adresează întrebările) și intervievatul (cel căruia i se adresează întrebările) [Cari W. Downs et al., 1980; 6]. O primă concluzie certă poa- te fi formulată însă cu ușurință: oricare ar fi tipul de I. și în orice domeniu s-ar înscrie, un I. este reușit în măsura în care intervievatorul controlează discu- ția. Din aceste date preliminare se des- prind mai multe concluzii cu aplicabi- litate practică: 1. Capacitatea de a as- culta se dobândește prin antrenament. 2. Un L nu are cum să reușească în absența concentrării, care nu este ace- lași lucru cu ceea ce este crisparea. 3. Trebuie stabilite direcțiile în care se va efectua ascultarea*. 4. în orice I., indiferent că este o tehnică de obținere de informații* care vor face obiectul oricărui tip de text (știre*, relatare*/,, reportaj* etc.) sau că este vorba despre L ca gen redacțional, se impune, în finalul dialogului, trecerea în revistă a celor discutate, tocmai pentru ca ambii locutori să fie convinși că au înțeles același lucru (feedback*). II. DIREC- ȚIILE - PLANURILE ASCULTĂRII*, a. Ca- pacitatea de a asculta reprezintă un efort de adaptare la modul de a fi al. vorbitorului, dorința de a comunica. Modul în care vorbește spune inter- vievatul (intonație + limbaj nonverbal) reprezintă un prim plan al ascultării, în care aceasta coexistă cu observarea*; b. Nivelul verbal este esențial. Ale- gerea cuvintelor, înlănțuirea lor, flu- ența exprimării, contextele*. Din toate acestea rezultă relația dintre nivelele explicit*-implicit*, relațiile dintre fac- tual și interpretare*, posibilitatea de a anticipa ceea ce urmează să spună interlocutorul, în fine, relația dintre ceea ce s-a spus și ceea ce nu s-a spus. Este momentul în care sunt analizate corectitudinea, pertinența raționamen- telor, a comparațiilor, a asocierilor de idei. Ascultarea* devine eficientă în măsura în care tentația inferențelor* din partea intervievatorului este repri- mată. Reprimarea inferenței* este to- tuna cu realizarea stării de empatie*. Pe de altă parte, devine evidentă capa- citatea intervievatorului de a formula întrebări adecvate, deci se conturează situația prin care acesta conduce dis- cuția și, astfel, șansele ca I. să-și atingă scopul sporesc. Evident, nu toate ele- mentele pe care le-am enumerat pot fi urmărite în același timp. Direcțiile ascultării* vor fi alese în funcție de planul/scopul I. îndeplinirea acestor cerințe ajută în bună măsură la canali- zarea discuției pe subiectele ei im- portante, deci la evitarea divagațiilor. In același timp, introducerea comenta- riilor*, mai ales critice (o formă de INTERVIU manifestare a inferenței*), îl poate inhiba pe interlocutor. în plus, practica și teoria presei subliniază necontenit cerința ca sursele de informare*, indi- ferent de calitatea mărturiilor lor, să fie păstrate. Factori perturbatori ai ascul- tării*. a. Erori ale jurnalistului*: ținută inadecvată, prin raport cu interlocu- torul, cu locul unde se poartă discuția; agresivitate nepoliticoasă; docilitate; întreruperi inoportune; semne de nea- tenție, concentrarea asupra notițelor, asupra întrebării care urmează, și nu asupra întrebării cerute de desfășurarea discuției; jurnalistul* nu este familia- rizat cu tema discuției (întrebări la care interlocutorul a mai răspuns cu alte ocazii, improprietăți în exprimare etc.); b. Trucuri ale intervievatului: limba de lemn*, jargonul* (prea specializat), ex- primarea ambiguă*, incoerență, răs- punsuri inadecvate (inexistente, lacu- nare, digresiuni, conținând informații* incorecte, mincinoase sau mesaje in- sultătoare, insinuante* la adresa altor persoane), atitudinea ostilă, retorica* avântată cu intenții persuasive*, dar săracă în informații*. III. ETAPELE realizării I. Pregătirea I.: predocu- mentarea*: stabilirea subiectului și te- mei discuției; familiarizarea cu tema - domeniul. Alegerea interlocutorului este esențială. Subiectul este acela care impune alegerea acestuia. Interlocu- torul trebuie să fie competent, adică să dețină informațiile* de care are nevoie publicul*. Cunoașterea dinainte a in- terlocutorului: declarații anterioare, de- talii biografice, trăsături de caracter (temperament, puncte sensibile care trebuie evitate sau, dimpotrivă, exploa- tate). Stabilirea scopului I. Planul* 216 orientativ al I.: succesiunea întrebă- rilor, locul întrebării-cheie neplăcute pentru interlocutor sau cea mai impor- tantă pentru jurnalist* pentru public*, numită de Ken Metzler [1986; 116] „sâmburele ascuns al L“. Anticiparea reacțiilor posibile. Anticiparea direcții- lor în care ar putea evolua discuția. Tot- deauna se impune existența unui număr de întrebări de rezervă. IV. I. PRO- PRIU-ZIS. Tipuri de I. 1. Curtis D. MacDougall [1982; 26] distinge „I. factual [de informare], de opinie* și I. portret* (de personalitate)44. în esen- ță, acestea sunt tipurile fundamentale de I. 2. în funcție de scopul investi- gării: L de context*. Este sau un I. fac- tual pentru obținerea unor informații* suplimentare, fie de opinie*, fie por- tret*. Este un text adiacent care com- pletează textul principal. L magazin - destinat magazinelor*, text în care se combină cele trei tipuri fundamentale de I., ceea ce îi conferă aparența unei discuții mai libere. L cheie (țintă). Ar fi dificil de susținut că fiecărui tip de I. îi sunt specifice anumite tipuri de întrebări deoarece, în realitate, tactica jurnalistului* trebuie adaptată în func- ție de interlocutor, de particularitățile lui sau/și de circumstanțe (criza de timp, de exemplu). Cel mult, am putea încerca o clasificare (destul de artifi- cială) a tipurilor de întrebări, în funcție de: 1. Funcționalitatea lor: care țintesc stabilirea comunicării* (detensionarea interlocutorului, dezinhibarea lui etc.) 2. Conținut 3. Forma întrebărilor. In fapt, formula des întâlnită „întrebarea cea mai potrivită la momentul potrivit, adresată celui mai potrivit interlocutor44 este un fel de a spune că nu există 217 INTERVIU rețete. 1. STABILIREA COMUNICĂRII*, întrebările prin care se stabilește dia- logul sunt așa numitele întrebări de încălzire, formulate relaxat, zâmbitor, amabil. Acesta este totodată momentul lansării-enunțării temei I. și momentul potrivit pentru stabilirea (de comun acord) duratei discuției. Este extrem de important ca interlocutorul să se simtă la rândul lui relaxat, neamenințat. Acest preludiu este util în orice si- tuație, singura nuanță care poate apă- rea fiind aceea că în cazul interlocu- torilor care au în mod obișnuit dialo- guri cu jurnaliștii* aceste momente preliminare pot fi (mult) scurtate. Eventualele reticențe ale interlocuto- rului de a acorda L sau de a-1 acorda pe tema propusă de jurnalist* vor fi pe cât posibil înlăturate tot acum, invo- cându-se, printre altele, dreptul publi- cului* de a fi informat, interesul per- soanei de a comunica, de a-și susține versiunea. în ultimă instanță, refuzul de a comunica (no comment repetat) ar putea fi adevărata știre*. 2. CONȚINU- TUL ÎNTREBĂRILOR, a. întrebări care vizează mesajul esențial*’. Cine?, Ce?, Unde?, Prin ce mijloace?, De ce?, Cum?, Când? „Abordarea jurnalistică modernă se inspiră din tehnicile de in- terogare ale retorilor, pentru a fonda structura unui L pe schema: Cine se exprimă?, Ce spune intervievatul?, Când a observat faptele pe care le rela- tează?, De ce intervievatul se exprimă acum?, Cum comunică el?“ [Lionel Bellenger, 1989; 95]. b. întrebări de control. întrebări despre chestiuni pe care jurnalistul* le cunoaște, pentru a testa sinceritatea intervievatului; în si- tuația martorilor oculari*. De regulă, pentru ei dialogul cu un jurnalist* este o noutate/un eveniment. Nefiind obser- vatori antrenați (așa cum este jurna- listul* profesionist), pot furniza infor- mații* eronate, deși sunt de bună-cre- dință. Pot spune că au văzut ceea ce nu puteau vedea, pot spune că au auzit ceea ce nu puteau auzi sau ceea ce au auzit de la alții etc. Iată de ce între- bările de control prin care se stabilește poziția în spațiu a interlocutorului și prin care se estimează dacă interlocu- torul a înțeles corect sunt indispen- sabile. Rezultă, din perspectiva colec- tării informației, cât de vulnerabilă poate fi acuratețea*, dacă se renunță la încrucișarea surselor*, c. întrebări care cer conjîrmarea/injirmarea. Prin aces- te întrebări, interlocutorul este invitat să precizeze semnificația pe care o are în vedere în cazul unui cuvânt poli- semantic, în situația unei exprimări confuze sau incomplete, aluzive*, insi- nuante* sau în situația în care un fragment implicit* (sau subînțeles) tre- buie explicitat. Acest tip de întrebare este numit de regulă întrebare de ur- mărire, pentru că apariția ei este im- pusă de răspunsul tocmai formulat. Folosirea ei (ori de câte ori este ne- voie) face ca dialogul să fie coerent, mesajul clar (prin înlăturarea ambigui- tăților*, obscurităților, tendințelor spre ermetism), accesibil, complet. Nu în ultimul rând, aceste întrebări dovedesc participarea jurnalistului* la dialog (empatie*, ascultare*, dorință de a în- țelege, curiozitate), ceea ce îl încura- jează/stimulează pe intervievat să co- munice. d. O variantă a întrebărilor de urmărire este „întrebarea oglin- dă“ [Lionel Bellenger, 1989; 118]. INTERVIU 218 Și aceste întrebări cer o completare sau o clarificare/explicitare. întrebările oglindă se disting prin formulare. Ele reiau ultimele cuvinte ale interlocuto- rului. Exemplu: „Am întâlnit multi cu- noscuți. - Mulți cunoscuți?“. e. între- barea (întrebările) filtru. Este preluată din chestionarele sondajelor de opi- nie*. Exemplu: „Ați mai folosit aceas- tă marcă de pix“? Se obține astfel cer- titudinea că interlocutorul vorbește exact despre ceea ce urmărește între- barea. In plus, în I. jurnalistic, acest tip de întrebare restrânge aria de mișcare a interlocutorului. întrebarea filtru poate pregăti întrebarea delicată (neplăcută) la care este de așteptat ca intervievatul să ezite să răspundă, să o evite etc. Este limpede că apariția acestui tip de întrebare presupune pregătirea minu- țioasă a I. f. întrebarea indirectă. Andre Guittet [1983; 31] consideră că, în cazul acestui tip de întrebare gene- rală, „cel întrebat își poate organiza răspunsul. Scopul întrebării nu este perceput direct44. Autorul propune acest exemplu: „Ce faceți în timpul liber?44 Cari W. Downs [1980; 49-50] consideră că întrebarea indirectă are această formulare. în loc de: „Ce cre- deți despre...?44 - „Ce cred cei mai mulți despre...?“ în plus, autorul intro- duce în această categorie și întrebarea ipotetică (proiectivă): „Să presupunem că... Ce ați face?44 g. întrebarea di- rectă. Cere un răspuns exact (de exem- plu: „Când ați terminat studiile?). „Schematic, întrebările directe se adre- sează raționalului, conștientului, între- bările indirecte acționează asupra pre- conștientului, iar întrebările proiective pot atinge nivelul dorințelor sau al motivațiilor profunde44 [Andre Guittet, 1983; 31-32]. h. întrebări de relan- sare. „Adică? De ce? De exemplu? în ce sens? în ce măsură?44 etc. 3. FORMA ÎNTREBĂRILOR a. întrebări închise, care cer un răspuns exact: cine?, ce?, când?, unde?, cât? etc. sau un răspuns afirmativ sau negativ: da, nu, nu știu, nu m-am gândit, b. întrebări cu dublă alegere (alternative)'. „Veți continua activitatea politică sau vă veți întoarce la profesia dumneavoastră44? c. între- bări deschise'. Cum?, Ce credeți des- pre?, Povestiți-ne cum s-au petrecut lu- crurile?, Ce aveți de declarat?, Cum comentați? etc. V. ALTE CLASIFICĂRI ALE (INTERVIURILOR) ÎNTREBĂRILOR. Din tipologia întrebărilor propusă de John Colbum, reținem următoarele segmente. , J. explicativ are drept scop să lărgească discuția, să dezvolte infor- mația*44. Exemple de întrebări: „Cum ar rezolva acest lucru problema?, Ce alte aspecte ar mai trebui avute în ve- dere? Cum s-ar putea face acest lucru? I. de justificare este menit să pună în încurcătură idei vechi, să dezvolte idei noi, să-1 facă pe interlocutor să raționeze.? Exemple de întrebări: „De ce credeți acest lucru?, De unde știți?, Ce dovezi aveți?, Cum argumentați?44 [apud Curtis D. MacDougall, 1982; 31]. VLERORI, CAPCANE. Pentru a nu transforma I. în interogatoriu, este de dorit că jurnalistul* să alterneze aceste tipuri de întrebări. Ar trebui evitată aglomerară întrebărilor închise și, de asemenea, formularea interogativă ar trebui alternată cu interogația indirectă („Dacă ați vrea să ne spuneți cine a participat la întrunire44). Pe de altă parte, aglomerarea întrebărilor des- 219 INTERVIU chise lasă impresia unei pălăvrăgeli dezlânate. O întrebare prolixă nu are cum să primească un răspuns clar, complet, la obiect. La fel, o întrebare lungă, interminabilă, înecată în date de context*. O întrebare ambiguă* (care conține cel puțin un cuvânt polise- mantic) va primi un răspuns ambiguu. Regulă generală: de evitat întrebarea care conține două probleme, două întrebări într-una singură. întrebările cu conținut agresiv, delicat, neconve- nabil pentru interlocutor vor fi for- mulate pe un ton politicos, calm, într- un limbaj decent. O atitudine justițiară, agresivă, indignată a jurnalistului* poate bloca dialogul. Interlocutorul poate deveni la rândul lui agresiv, inhi- bat (în defensivă) sau divagant. în fine, întrebările care sugerează sau induc răspunsul fie prin formulare, fie dato- rită contextului* în care apar ar trebui de asemenea evitate. VIL PLANUL I. Cu toate că unii sociologi consideră că spre deosebire de L sociologic, L jurnalistic conține „întrebări neierar- hizate44; iar în ceea ce privește neutra- litatea, I. jurnalistic ar fi „personalizat [prin intermediul] stilului jurnalistic44 și „nu [ar] presupune prezența unor teh- nici suplimentare44 și s-ar aplica „unor populații vagi (sic!) [Gheorghe Teodo- rescu, 1995; 205-207], lucrurile stau cu totul altfel. în primul rând, „stilul jurnalistic44 în timpul dialogului pro- priu-zis se referă doar la modul în care jurnalistul a gândit I. și la felul în care conduce discuția. în etapa redactării I. apar chestiuni cu totul diferite. Apoi, nu se poate vorbi despre „interlocutori vagi44 câtă vreme, de cele mai multe ori, intervievați! sunt personalități (din diferite domenii: politic, managerial, artistic etc.). Iar când este vorba despre martorii oculari* intervievați în si- tuația unui fapt divers*, identificarea lor completă pentru public* este o regulă jurnalistică elementară. Practica jurnalistică a impus două planuri fun- damentale ale I. Un plan sau altul va fi ales, pe de o parte, în funcție de in- terlocutor, iar pe de alta, în funcție de tipul de publicație în care apare textul (cotidian vs. magazin*). Planul deduc- tiv (numit în teoria americană funnel sequence; funnel - pâlnie). începe cu întrebările generale. 1. în L de infor- mare'. „Ce doriți să declarați în legă- tură cu...44 2. în L portret^ întrebările generale, eventual de context*, au me- nirea de a-1 pune pe interlocutor într-o dispoziție comunicativă 3. Dacă inter- locutorul nu este obișnuit cu jurna- liștii*, întrebările generale sunt o mo- dalitate de a-1 dezinhiba. Treptat, între- bările devin tot mai specifice. Se cer răspunsuri tot mai exacte, tot mai cir- cumscrise. Planul inductiv (inverted funnel sequence; inverted - inversat), în cazul interlocutorilor care au obiș- nuința dialogurilor cu jurnaliștii* și care sunt și în criză de timp, se începe cu întrebări specifice, iar dintre aces- tea, întâi de toate, cu întrebările vizând mesajul esențial*. Apoi, treptat, se continuă cu întrebări tot mai generale, încheierea cea mai utilă fiind o între- bare de maximă generalitate: „In afară de cele discutate, credeți că ar fi ceva (foarte) important de adăugat?44. Re- zultă din toate acestea că, în plan logic, principala exigență pentru ca I. să reușească este coerența. Calitate dificil de atins, pentru că jurnalistul* „este INTERVIU sub presiune, având următoarele obiec- tive: 1. să înțeleagă ceea ce spune in- terlocutorul 2. să plaseze [pe loc] cele spuse în contextul* a ceea ce interlocu- torul a spus mai înainte sau în legătură cu ceea ce reporterul* știe că s-a în- tâmplat de fapt 3. să se gândească la întrebarea care trebuie să urmeze 4. să evalueze interesul publicului (news- worthinness*) pentru cele spuse de in- terlocutor 5. să caute elemente supli- mentare consistente [prin întrebări su- plimentare - eventual neanticipate în timpul pregătirii I.], care să completeze chestiunile interesante pentru public*, declarate de interlocutor 6. să facă toate acestea în așa fel, încât inter- locutorul să furnizeze toate elementele interesante pentru public*" [Herbert Strentz, 1989; 52-53]. VIII. I. cheie (ȚINTĂ). Dificultăților de mai sus li se adaugă, în cazul L cheie (țintă), ostili- tatea sursei*. L cheie este punctul final (de regulă obligatoriu) în proce- sul de colectare a informației* în jurna- lismul de investigare american (—► in- vestigative reporting). De ce este acest I. cvasiobligatoriu? 1. Jurnalistul* cau- tă un plus de informații* - explicații 2. Jurnalismul de investigare* este un jurnalism de informare în profunzime, astfel fiind atins unul din standardele informării corecte*: echilibrarea infor- mării* 3. Este respectat un principiu juridic sacru - dreptul la apărare 4. Este respectat unul dintre principiile fundamentale într-un mecanism demo- cratic: dreptul la libera exprimare*. Sursa* este ostilă, deoarece - în prin- cipiu - a aflat deja că activitatea sa este cercetată. Astfel, pusă în gardă, își pregătește răspunsurile-strategia-tactica. 220 Din toate aceste motive, I. cheie tre- buie pregătit minuțios. De regulă, se lucrează în echipă, în toate etapele investigării. Planul I. va fi stabilit în funcție de dovezile pe care le-au obți- nut jurnaliștii*, în funcție de gravitatea faptelor, și, nu în ultimul rând, în func- ție de personalitatea interlocutorului (temperament, experiență etc.). Regula de fier însă se referă la atmosfera pe care jurnaliștii* trebuie să o imprime discuției: calmă, destinsă, politicoasă. Menirea lor nu este să fie purtătorii de cuvânt ai indignării publice, nici pro- curori. Rolul lor esențial este să cu- leagă informații*. IX. REDACTAREA I. LIBERTĂȚI, LIMITE. ASPECTE DEON- TOLOGICE. Redactarea textului - I. se supune regulilor redactării oricărui text jurnalistic. Textul trebuie să aibă un unghi de abordare* și un plan*. Aceste exigențe înseamnă că informația* este tratată (nu alterată!). Deci materialul obținut poate fi aranjat „cronologic, logic, pe teme“ [Lynn Z. Bloom, 1985; 118]. Ceea ce înseamnă că ordinea textuală nu coincide obligatoriu cu or- dinea cronologiei reale din timpul discuției propriu-zise. în același timp, jurnalistul* are dreptul să trateze expri- marea interlocutorului. Frazele inter- minabile trebuie transformate în enun- țuri clare, concise. Repetițiile, redun- danțele* (inutile) pot fi eliminate. Ero- rile gramaticale vor fi corectate tacit (doar dacă acest element nu este sem- nificativ pentru „personalitatea" inter- locutorului). Răspunsurile (prea) am- ple pot fi „tăiate" cu o întrebare adec- vată (care nu deviază descifrarea sem- nificației de către public*), care nici nu a fost formulată în timpul discuției 221 INTERVIU reale, din considerente care țineau de strategia comunicării interpersonale* (interlocutorul era „lansat“, dornic să comunice, urmărea riguros un fir logic, era concentrat etc.). Se obține astfel un text mai lizibil (—> citat). în L portret, notațiile de decor*, de atmosferă, miș- cările, expresiile interlocutorului sunt indispensabile pentru ca cititorul să poată intra în atmosfera discuției, să o poată apropia de personalitatea inter- vievatului. Șapoul* - „introducerea44 textului - L, care conține de la caz la caz mesajul esențial* sau imaginea*- trăsătura dominantă (cazul L portret), poate fi informativ sau incitativ. El tre- buie să completeze firesc și corect ce- lelalte elemente ale titrării*. Pericolul cel mai grav care poate compromite textul, atât din punctul de vedere al lizibilității*, cât și din cel al deon- tologiei* este devierea semnificației. „Dacă, citind I., interlocutorul spune: nu am spus chiar așa, dar exact asta voiam să spun44 [Michel Voirol, 1990; 57], atunci textul este corect din toate punctele de vedere. Un ultim cuvânt: publicul* trebuie să primească infor- mația* completă. De aceea, mai ales în L de informare, jurnalistul va com- pleta informația ori de câte ori este nevoie. Va completa (sau va adăuga) contextul*. Va explica un mecanism, o lege etc. X. I. ÎN radio* și în tele- viziune*. Pierre Ganz și Jean-Pierre Chaupirat [1990; 39-40] propun aceas- tă clasificare a I. în audiovizual: L mărturie (care are drept scop obți- nerea mesajului esențial*), L declara- ție, I. explicație (interlocutorul este un expert în domeniul discutat), L docu- ment (fie L portret, fie interlocutorul face cunoscute lucruri cu valoare de document). Enunțam la început două situații (concrete) de realizare a L în radio* și în televiziune*: înregistrat și în direct. L înregistrat se apropie foarte mult de I. pentru presa tipărită (excepție fac, desigur, elementele specifice acestor canale: voce, sound, imagine*). Punctele comune cu presa tipărită sunt următoarele: 1. Pregătirea în prealabil a L este o etapă indispen- sabilă. De notat că în cazul televi- ziunii* apare de multe ori un element nou: prospectarea - inspectarea în prealabil a locului unde se va face înre- gistrarea, pentru a evita o serie întreagă de surprize legate de luminozitate, de zgomot etc. 2. „Textul44 care se difu- zează poate să fie identic cu (tot) ce s-a înregistrat 3. Tratarea textului se rea- lizează prin montaj. Pot fi eliminate replici redundante* sau răspunsul (prea) amplu poate fi decupat în două părți prin insert postsincron*. Ordinea întrebărilor în „textul44 difuzat poate să difere de ordinea din realitate. Noua ordine este rezultatul alegerii unui plan* și a unghiului de abordare*. Rolul șapoului* (al titrării*) din presa tipărită este preluat în radio* și în tele- viziune* de lansare. Defecțiunile de dicție, pronunție, exprimare ale interlo- cutorului nu pot fi corectate decât, eventual, prin eliminarea la montaj a porțiunilor respective. Regula funda- mentală pentru păstrarea acurateței* și a celorlalte calități profesionale* este aceeași: în urma montajului nu trebuie să rezulte semnificații, accente, aso- cieri (de nume, de situații), sugestii pe care interlocutorul nici nu le-a ex- primat, nici nu le-a avut în vedere. INTERVIU CHEIE 222 Imaginea* nu este inocentă. Unghiul de filmare*, fundalul pot induce asoci- eri care să devieze receptarea. L în di- rect ridică o serie de dificultăți în plus, mai ales în televiziune*. Controlul jur- nalistului* asupra desfășurării discuției este limitat. Reacțiile imprevizibile ale interlocutorului pot devia discuția spre alte subiecte sau spre propagandă* (respectiv publicitate*), inclusiv spre injurie* (insultă*), calomnie*. Presiu- nea timpului alocat poate face ca „tex- tul“ să nu se termine. Din aceste moti- ve, se impun următoarele reguli: pregă- tirea I.; pregătirea interlocutorului, că- ruia, înainte de intrarea în emisie,, tre- buie să i se spună cât timp are la dispo- ziție, câte întrebări vor fi, care sunt în- trebările - în special, pentru a preveni momentele de blocaj, lapsus, inhibare. Dacă se vor cere multe date exacte, pro- babil că această pregătire a interlocuto- rului trebuie să aibă loc și mai din timp. Ținem să subliniem următoarele ches- tiuni: a. In condițiile jurnalismului pro- fesionalizat, pregătirea interlocutorului nu este sinonimă cu negocierea con- ținutului discuției. Decizia îi aparține în exclusivitate jurnalistului*, b. Pre- gătirea nu garantează evitarea disfunc- țiilor: lapsus, bâlbâieli, incoerențe, di- vagații și eventuale declarații neplanifi- cate, care nu sunt neapărat în temă, dar care coincid în mod cert cu interesele sau intențiile interlocutorului. XI. DIN- COLO DE I. MASA ROTUNDĂ (DEZBA- TEREA). Acest format* de emisiune pre- supune prezența a cel puțin doi invitați și a cel puțin unui moderator care să conducă discuția pe o temă dată. în esență, este vorba despre un I. mult mai complex, în special din perspec- tiva jurnalistului* care trebuie să poată evolua pe mai multe registre ale co- municării* verbale și gestuale (—> con- versația). Dacă numărul participanților se mărește (de pildă, doi moderatori și trei invitați), partitura devine și mai complexă. Pregătirea discuției trebuie să aibă în vedere inclusiv distribuirea rolurilor* - și, orientativ, - ordinea și ntmicitatea în care fiecare moderator preia rând pe rând conducerea, orien- tarea dialogului. Talk-show*-ul are un alt format*: public prezent în platou, care participă la discuție. Este o emi- siune oarecum interactivă. în varianta reality-show* ne apropiem de dome- niul jurnalismului de serviciu*. Oame- nii obișnuiți (nu vedete, savanți, ex- perți, sau politici etc.) își împărtășesc unii altora experiența, într-o chestiune dată. XII. I. PRIN TELEFON. Gen redac- țional care nu poate să apară decât în radio*. Este înregistrat sau în direct. Intervenția telefonică în televiziune* apare la posturile performante doar în mod excepțional. într-un regim de concurență acerbă și profesionalizare profundă (SUA, de pildă), televiziu- nea* care difuzează intervenția telefo- nică (fără imagine*) este numită, peio- rativ, televiziune radiofonică. L prin telefon - tehnică de colectare a infor- mației - este însă mult folosit. „Con- form statisticilor, 25% din timpul con- sacrat colectării este ocupat de L direct și 30% de I. prin telefon" [Maurice Dunlevy, 1988; 69]. Este evident că există multe avantaje ale L prin tele- fon: economisește timpul ambelor părți, discuția impune mult mai puține restricții decât dialogul face to face: telefonul ajută ca dialogul să fie mai 223 INTOXICARE coerent. Există însă și dezavantaje. Cel mai important decurge din imposibili- tatea observării*. Iar interlocutorul poate întrerupe convorbirea mult mai simplu, atunci când dorește. Este evi- dent că L portret și L cheie nu pot fi realizate prin telefon. In plus, pentru informații* importante, mai ales dacă interlocutorul nu a mai fost contactat niciodată, L prin telefon este de evitat. XIII. ÎN LOC DE CONCLUZII. în final, credem că este util să subliniem urmă- toarele aspecte. Indiferent de tipul de I., indiferent de faptul că el este desti- nat unui ziar* sau unui magazin* (deci unui segment de public* cu anumite trăsături) sau audiovizualului (deci, di- ferențe legate de locul în grila de pro- gramare* și de tipul postului: local vs. național; public* vs. comercial; gene- ralist vs. specializat), există o serie de constante, în absența cărora nu putem vorbi despre jurnalism (profesional): 1. Colectarea informației 2. Pregătirea 1.3. Exersarea unor abilități: empatie*, observare*. Gândire rapidă, logică, spontaneitate, curiozitate, cultură gene- rală, abilități în exprimare, valori etice clare. Pe aceste temelii apar variațiu- nile cu ajutorul sau sub imperiul diver- sității actualității și a diversității inter- locutorilor. Progresul profesional - mai ales în acest domeniu al I. - se dobân- dește prin două căi: exersarea și învăța- rea din propriile greșeli și din ale altora. -> documentare, sursă de informare, comunicare interpersonală, empatie, dialog, psiholingvistică, sociolingvisti- că, paralingvistică, proxemică, parapro- xemică, context, conversație, întreve- dere, ascultare, acoperire (jurnalistică), Chestionar, portret, relatare, reportaj (I) interviu cheie (țintă) jurn inf Parte din investigative reporting*. I. cu per- soana care face obiectul anchetei jur- nalistice*. —> interviu (Vili) interviu de context jurn inf —> in- terviu (IV), portret interviu declarație jurn inf —» inter- viu (X) interviu în direct jurn inf, jurn op —► interviu (I), (X) interviu document jurn inf —» inter- viu (X) interviu explicativ jurn inf —> inter- viu (V) interviu înregistrat jurn inf, jurn op —► interviu (1), (X) interviu de justificare jurn inf —* in- terviu (V) interviu magazin jurn inf —► inter- viu (IV) interviu mărturie jurn inf inter- viu (X) interviu de opinie jurn op —► inter- viu (IV) interviu de personalitate jurn inf —> interviu portret, portret interviu portret jurn inf —> interviu (IV), portret interviu țintă jurn inf —> interviu che- ie, interviu (VIII), anchetă (jurnalisti- că), investigative reporting intoxicare polit, prop Granița dintre L și dezinformare* este incertă. „I. urmă- rește formarea sintezelor false, la limi- tă, a unei întregi ideologii *“ [Guy Du- randin, 1987; 41]. II. Sens restrâns: operațiuni care îi au drept țintă pe agen- ții serviciilor secrete dușmane. atri- buire, acoperire (jurnalistică), balon de încercare, minciună, manipularea infor- mației, dezinformare, argumentare ten- dențioasă (II), opinie publică (III) INVENTIO inventio ret Pentru Aristotel, L (eu- resis) reprezintă una dintre cele 5 ope- rații principale ale discursului*. I. se referă la strategia emițătorului: să gă- sești ce să spui. —► discurs (II), retori- că (II), persuasiune (II) Invest România ip —> Clubul Român de Presă (I) investigative reporting jurn inf (engl. am. Reportaj de Investigare). —> anchetă (jurnalistică), Muckraking Era, tabloid (II) Iordan, lorgu (1888-1986) lingv stilistică (II) lorga, Nicolae (1871-1940) ist pr radio (II), reportaj (I) ipoteză a consonanței jurn inf —► (calitățile) știrii IRNA AGP Agenție de presă din Iran. -> ROMPRES (II) ironie ret L 1. La Aristofan, L (< gr. Eironeia, disimulare) este totuna cu simularea. 2. La Demostene, L desem- nează simularea aceluia care vrea să se sustragă serviciului militar. 3. în viziu- nea lui Quintillian [1974, voi. 3; 34- 35] însă, lucrurile sunt mai complexe. „Am găsit autori care traduc eironeia (ironie) prin disimulatio (disimulare), întrucât mi se pare că termenul latinesc nu exprimă toate aspectele acestei fi- guri, mă voi opri, cum am făcut în ma- joritatea cazurilor, la termenul grecesc. Așadar, ironia-figură nu se deose- bește, în ce privește genul, de ironia- trop, căci în amândouă trebuie să înțe- legem contrastul a ceea ce se spune. [...] Ironia-trop este mai deschisă și, deși exprimarea nu corespunde ideii, totuși, sensul veritabil nu este disi- mulat. Căci contextul* este limpede. [...] Dar în ironia-figură gândirea în- 224 treagă este deghizată, mai mult înțe- leasă decât mărturisită. în ironia-trop opoziția există între cuvinte; în ironia- figură gândirea și câteodată întreg felul de a prezenta cauza este opus formei și tonului. [...] într-un cuvânt, după cum un șir de metafore formează alegoria*, la fel, înlănțuirea de ironii-tropi alcă- tuiește o ironie-figură^. 4. „I. socra- tică este un moment al metodei socra- tice caracterizat prin supraevaluarea tendențioasă și provizorie a ripostei interlocutorului și, totodată, prin scă- derea ostentativă a propriei valori. Pe măsură ce Socrate își convinge interlo- cutorul să renunțe la opiniile sale, I. la- să locul maieuticiU [Rizzoli-Larousse, Enciclopedia Universale}. 5, „I. este folosirea unui cuvânt cu sensul antoni- mului său“ [Oswald Ducrot, Tzvetan Todorov, 1972; 354]. II. Figurile cele mai importante prin care se constru- iește I. sunt antifraza* - exprimarea unei idei opuse celei gândite - și li- tota*. Litota* este opusul hiperbolei* (litota este o exagerare prin diminuare; hiperbola este o exagerare prin aug- mentare). Exemplu: „în definitiv, nu riscăm decât să murim“ (Jean Paulhan, Le Guerrier Applique, trad. rom. Răz- boinicul conștiincios), [cf. Henri Mo- rier, 1961; 561]. Marian Popa [1975; 211-212] afirmă: „Un procedeu comun cinicului și ironicului este litota care afirmă puțin pentru mult, suspendând proporțiile reale ale lucrurilor; același rol îl poate juca însă și hiperbola, exa- gerarea în același mod, dar în sens di- ferit. Litota presupune implicit hiper- bolizarea negativului și invers. Dez- voltări ale I. în funcție de deformările posibile sunt: ironistul se diminuează 225 IRONIE pe sine, pentru a-1 evidenția pe con- locutor; se păstrează exact pe sine, dar își dilată obiectul; se diminuează pe sine și în același timp îl dilată pe con- locutor; se diminuează pe sine și pe conlocutor sau se dilată pe sine și pe conlocutor, dar în proporție inegală el alegându-și inferioritatea aparentă. Efectele sunt diferite, subtilitatea I. va- riază. Din aceste procedee apar trans- poziții stilistice variate: veselul emis cu tristețe sau invers“. Am putea spune atunci că L este totuna cu minciuna*? Nicidecum. (Totuși, Fr. Paulhan - în La morale de l’ironie, 1901 - consi- deră L o formă a minciunii*) [apud Marian Popa, 1975; 218]. Mimarea ig- noranței de către Socrate, întâiul iro- nist genial, așa cum îl conturează Platon în Dialoguri (atenție la mimarea ei în interviu*; jurnaliștii buni o apli- că), nu urmărește inducerea deliberată în eroare, ci, dimpotrivă, demonstrarea adevărului*. Starea de spirit a ironis- tului este aceea a justițiarului care denunță eroarea pentru că este indignat și pentru că ea trebuie corectată. Ast- fel, ironistul este în același timp un pedagog. Iată de ce, de multe ori, textul ironic îmbracă haina sarcas- mului [Sarcasticii rudimentari scriu pamflete*, ușor identificabile datorită violenței de limbaj (jignitor la adresa celuilalt, vulgar; atacul la persoană*, transformarea prezumției de nevino- văție* în prezumție de vinovăție prin atribuirea unor false intenții, totdeauna blamabile, iată doar câteva modalități prin care limbajul devine violent)]. Prin contrast, ironiștii subtili sunt sar- castici tocmai prin folosirea unui lim- baj nonviolent: I. este însă accentuată exact prin aceea că sarcasmul rezultă dintr-un limbaj „normal44. Ironistul denunță, deci, prin ridiculizarea defec- telor. Iar ridicolul este pentru persua- siunea* ironică ceea ce absurdul este pentru argumentarea* logică. Ridicolul nu se bazează pe o contradicție logică, ci pe o discordanță între o conduită sau o afirmație și ceea ce este cunoscut în general în legătură cu ele. I. se adre- sează „opiniei publice*, mobilizând-o împotriva atitudinii deviante. Dacă această atitudine este puternică și peri- culoasă, I. se exprimă prin indignare, care nu denunță ridicolul, ci odiosul44 [Olivier Reboul, 1984; 87]. în ciuda faptului că I. (ca și alegoria*, umorul*, metafora) necesită din partea cititorului efortul suplimentar al descifrării, al „traducerii44 pentru a accede la sensul figurat, adevăratul ei înțeles, „ea este extrem de eficientă. Poate că nici o altă formă a comunicării* umane nu reu- șește atât de multe lucruri cu o aseme- nea rapiditate și cu o asemenea econo- mie de mijloace44 [Wayne C. Booth, 1975; 13]. III. Ca stare de spirit, ca figură a gândirii, deci ca o construcție complexă, ca text redactat în întregime în această grilă, I. își subsumează, de la caz la caz, o serie întreagă de figuri retorice*. Tipul de text prin care ade- sea se exprimă I. în mod evident, deci ușor descifrabil, este parodia*. (Cores- pondentul ei în grafică este carica- tura*.) Parodia* nu este altceva decât o descriere, însă una deformată prin exagerarea impresiei (defecțiunii) do- minante. De subliniat în acest context că pastișa*, și ea o imitație ca și parodia*, nu implică obligatoriu tonul (intenția) ironic(ă) și nici umorul. IRONIE-FIGURĂ 226 IV. Există numeroase puncte de contact (interferență) între L și umor. Uneori, și L stârnește râsul. Atât L, cât și umorul evidențiază defecțiuni, ambele având o finalitate pedagogică, de corectare. Tot Aristotel, cel dintâi, sugera poziția umoristului. Spre deosebire de aceea a ironistului, genus irritabile prin exce- lență, poziția umoristului, deși este tot una de superioritate, se diferențiază prin aceea că tonul este bonom, chiar binevoitor. Ne aflăm însă într-un peri- metru în care nuanțele sunt atât de sub- tile, încât în absența unei analize scru- tătoare, riscăm să rămânem cantonați într-un echivoc* păgubos. Un lucru este însă cert: atât L, cât și umorul se construiesc (se descifrează) pornind de la contrastul dintre formă și fond, din- tre scop și mijloace. „Când sesizăm acest contrast, apare o satisfacție inte- lectuală care se traduce concret prin râs“ [Constantinescu Clitus, 1938; 52]. V. Philippe Hamon [1994; 151-152] enunță într-un studiu riguros și aplicat o serie de dificultăți „care îl pândesc pe stilisticianul care caută să realizeze o descriere riguroasă a fenomenelor ironice44. Un prim obstacol este numit de autor „capcana nominalistă44. „Ast- fel, pentru că limba distinge între râs, umor, comic, spirit, cuvânt de spirit, grotesc, umor negru, absurd, pastișă*, parodie*, bufonerie, deriziune, persi- flaj, badinage, satiră, glumă, sarcasm, batjocură, burlesc, eroi-comic etc., sti- listicianul va căuta cu orice preț să gă- sească diferențe (formele retorice, se- mantice etc.) între tipurile sau genurile pe care le va face să coincidă cu aceste cuvinte44. A doua dificultate pe care o analizează autorul pare a fi și mai im- portantă. Ea „provine din aceea că nu ne putem sprijini pe o tradiție retorică bine conturată în domeniu. (...) Trata- tele consacră I. un loc limitat, chiar inexistent, ezitând asupra statutului său (trop sau figură de gândire, trop sau non-trop, figură a contradicției sau nu, figură fundamentală autonomă sau sub- categorie a alegoriei* etc.). Ezitare - mai ales - în legătură cu locul I. într-o tipologie a discursurilor*. Cui să-i opu- nem, de fapt, L? Textului serios? Dis- cursului «realist»? Melancoliei? Dis- cursului autoritar? Minciunii*? Discur- sului poetic cu care pare că face casă proastă (dar, pe de altă parte, ambi- guitatea și travaliul asupra semnifi- cantului nu sunt comune enunțului poetic și enunțului ironic)?44 —> disi- mulare, antifrază, litotă, anticlimax, calambur, eufemism, argumentare, retorică, polemică, editorial (I), paro- die, pamflet ironie-figură ret ironie (I) ironie socratică ret, fil —> ironie (I) îronie-trop ret —> ironie (I) ISBN {siglă de la International Standard Book Number) Sistem de clasificare zecimală pentru cărți. Centrul ISBN este la Berlin. ISDN {siglă de la Integrated Services Digital NetWork) COM —> digitalizare ISSN {siglă de la International Standard Serial Number) Cod de identificare a publicațiilor. Centrul ISSN este la Paris. Issues Management rp {engl. am. Probleme ale Managementului) Una dintre cele paisprezece activități ale relațiilor publice* stabilite de Public Relations Society of America* (PRSA), 221 care decurge direct din definirea re- lațiilor publice*, realizată de Lucien Matrat, autorul Codului Etic Interna- țional al Relațiilor Publice*. „Relațiile Publice*, în accepțiunea în care folo- sim termenul, sunt o parte a strategiei managementului44. Istodor, Eugen jurn -> Centrul pen- tru Jurnalism Independent istorisire ret —> naratologie (II) IVÂNESCU, LUCIA Italia Uno tv Post public* de televi- ziune italian. —► Mediaset ITAR-TASS AGP —> TASS ITC —> Independent Television Com- mission Ivanciuc, Corneliu (n. 1956) jurn —* Centrul pentru Jurnalism Indepen- dent Ivănescu, Lucia jurn —> Clubul Ro- mân de Presă (I) încheiere circulară red —> paragraf final încrucișarea surselor jurn inf Regulă esențială în colectarea informației*, prin care declarațiile unei surse* sunt confruntate cu declarațiile altei surse* independente de prima. LS. poate con- duce la trei rezultate: 1. declarațiile sunt identice. Este nucleul dur al infor- mării*. 2. declarațiile sunt parțial iden- tice: informațiile neconfirmate se cer atunci verificate prin investigarea celei de-a treia, a patra surse* etc. 3. decla- rațiile se contrazic. Este conținutul in- formațional zero*. documentare, acuratețe, echilibrarea informării, con- ținut informațional zero înlănțuire red —► naratologie (II) (campanie de) înspăimântare prop „Tehnică a propagandei* prin care sunt manipulate* emoțiile publicului țintă* într-o anumită direcție, [mesajul adresându-se] anxietății sau nesigu- ranței“ [Robert Cole (ed\ 1998; 214]. —> propagandă paranoia întrebare jurn inf —> chestionar, in- terviu, sondaj de opinie întrebare de control jurn inf —> in- terviu (IV) întrebare deschisă jurn inf -* inter- viu (IV) întrebare directă jurn inf inter- viu (IV) întrebare cu dublă alegere jurn inf —► interviu (IV) întrebare filtru jurn inf —> interviu (IV) întrebare indirectă jurn inf —> inter- viu (IV) întrebare ipotetică (proiectivă) jurn INF —> interviu (IV) întrebare de încălzire jurn inf -> in- terviu (IV) întrebare închisă jurn inf —» inter- viu (IV) întrebare de notorietate mk —► pu- blicitate (VI) întrebare oglindă jurn inf —► inter- viu (IV) întrebare de relansare jurn inf —> in- terviu (IV) întrebare de urmărire jurn inf —► in- terviu (IV) întrevedere com, jurn inf Termen folosit în literatura de specialitate fran- ceză (entretieri). în presa tipărită, I. de- semnează relatarea dialogului jurnalis- tului* cu interlocutorul său, de regulă o personalitate. Se deosebește (oare- cum vag) de interviu* prin aceea că textul nu are forma întrebare*-răspuns, ci a unui dialog, mai exact, a unei dis- cuții în care replicile jurnalistului* sunt mai ample. —> conversație, dialog, context, interviu Jakobson, Roman (1896-1982) lingv — * funcție fatică, stilistică (V) Jameson, Frederic (n. 1934) cm, polit, SOC —> postmodernism Janowitz, Morris (1919-1988) com —> comunicare de masă jargon lingv Limbaj de specialitate. Jurnalistul* intră frecvent în contact cu diferite J., ceea ce presupune o fami- liarizare a sa cu limbajul, precum și abilitatea de a-1 traduce fidel într-un limbaj accesibil publicului*. —> cuvânt capcană Jefferson, Thomas (1743-1826) fil, ISTPR —* cenzură (I) Jencks, Charles (n. 1939) CM Istoric al arhitecturii. —* postmodernism (II) Jewish Telegraphic Agency agp — ► agenție de presă (II) jingle publ radio, publ tv Clip* pu- blicitar transpus pe muzică. —► publici- tate, logo joc de cuvinte lingv -> stilistică (II), calambur jocuri de limbaj lingv, com -* analiza actelor de limbaj, analiza discursului, semiotică, sociolingvistică Josaphat, Isaac Beer agp -> Julius Reuter journal â un sou PT (fr. ziar de un bă- nuț) —► fapt divers, foileton (II), hard news (dated story) (I), penny press, Yellow Journalism, tabloid (II) (Le Petit) Journal istpr —► foileton (access) journalism jurn inf (engl: am. - ad litteram - jurnalism „la fața locu- lui“) Sinonim cu jurnalismul de infor- mare în care documentarea* - Le. con- tactul direct cu sursa* - este o etapă obligatorie. —> acoperire (jurnalistică) (keyhole) journalism jurn inf (engl. am. jurnalism prin gaura cheii) Tip de investigative reporting*-ancheta* în care informația* este culeasă prin mo- dalități neortodoxe (spionare în toate formele ei: camere ascunse, intercep- tări ilegale ale convorbirilor telefonice, microfoane ascunse, cumpărarea infor- mațiilor*), prin care se pătrunde în via- ța privată* a persoanei vizate. —> aco- perire (jurnalistică), Yellow Journa- lism, tabloid (II), tabloid style TV, program (litigation) journalism rp (engl. am. litigation - încrezător în lege) Pub- licity* pentru a promova o cauză sau o lege potențială. —* acoperire (jurnalis- tică), relații publice, grup de interese, grup de presiune, lobby (pack) journalism jurn inf (engl. am. pack - ambalat). Reportaje* similare ale unui grup de jurnaliști* pe aceeași temă [cf. Richard Weiner, 1996], —> acoperire (jurnalistică), cenzură, suivism, pool (personality) journalism jurn inf (engl. am.) Tip de jurnalism care se ocupă de viața privată* a persoanelor publice. Foarte apropiat de publicitatea mascată*. —> acoperire (jurnalistică), star system, olimpieni, (silk-pijama) journalism (PUBLIC) JOURNALISM 230 (public) journalism jurn inf (engl. am.) Sinonim - jurnalism civic*. (silk-pyjama) journalism jurn inf (engl. am.) Intervievarea personalități- lor la ele acasă [Richard Weiner, 1996]. ț —> acoperire (jurnalistică), persona- lity journalism Joyce, James (1882-1941) lit —> New Journalism (II), (III), reportaj (în Ro- mânia Interbelică) (I) judecată soc, psihosoc -> opinie pu- blică (I) judecățile realității (judecățile de cunoaștere) soc, psihosoc -► opi- nie publică (I) July, Serge (n. 1942) jurn Fondator și director al cotidianului francez Libe- ration*. jurnal pt —► ziar jurnalism avocat jurn op (engl. am. Advocacy Journalism) Nu se referă la presa de partid, ci este un tip de jurna- lism „participant, militant“, în viziunea lui Richard Davis [1992; 101]. Știrea* este pretextul pentru a sprijini poziția jurnalistului*. întrucât selectarea știri- lor* este strict personală, mai exact de- viată de ideea în slujba căreia militează jurnalistul*, J.A. nu este nici jurnalism de informare [neutru], nici jurnalism de opinie* [nepartizan]. Premisa J.A. este că obiectivitatea* este imposibilă, iar jurnalistul* trebuie să se situeze de partea celui mai slab, pentru a echilibra raportul de forțe în societate. Este evi- dent că independența acestor jurna- liști* nu este reală, ei fiind purtătorii de cuvânt ai unor grupuri de interese*. —► lobby jurnalism de calitate deont Sinonim parțial cu presa de prestigiu*. Distinc- ția se conturează prin credința că res- pectarea normelor etice, rod al autore- glementării*, și armonizarea acesteia cu normele/legile care au incidență asupra conținutului media*, conduc la realizarea J.C. „Calea legală spre J.C. este necesară, dar nu suficientă, fiind nevoie de suplimentările căii etice, în- țeleasă drept competența de a trans- pune repere etice în practica profesio- nală44 [Ruth Chadwick (ed.), 2001; 125]. Această armonizare principială/ axiologică și practică se traduce în ca- litatea informării*, în realizarea co- mentariului onest*, în atingerea stan- dardelor decenței, bunului gust, în res- pect (față de public*, față de persoa- nele implicate în evenimente*, față de propria instituție). —* acoperire (jurna- listică), lobby, jurnalism civic, presă de prestigiu, editorial (I), editorialist, responsabilitatea socială a presei, Fe- derația Internațională a Jurnaliștilor, Anexe (B) jurnalism civic jurn inf (engl. - public journalism) Tip de jurnalism aflat la intersecția dintre public affairs*, com- munity affairs* și jurnalismul de ser- viciu*, urmărind să ajute ca implicarea „cetățenească44 să se realizeze, pentru reglarea vieții comunității. Atitudinea etică (din perspectiva dreptății sociale) pare a fi principalul element al iden- tității J.C. —► acoperire (jurnalistică), Community Relations, Public Affairs, responsabilitatea socială a presei, binele public, jurnalism de calitate, presă de prestigiu jurnalism literar jurn inf, lit —> New Journalism (II) jurnalism de opinie jurn op Funcție* fundamentală a jurnalismului, alături de aceea de informare*. Reprezentat de 231 JURNALISM DE SERVICIU speciile editorial*, billet*, cronică*, re- cenzie*, comentariu*. în momentul de față, în principal în jurnalismul englez- american, granița dintre informare* și opinie* este clară. Pagini separate pe de o parte, iar pe de alta interdicția amestecării în același text a factualului cu opinia* (autorului/a instituției de presă). J.O. s-a manifestat până nu de mult în SUA numai pe teritoriul presei tipărite, datorită faimess doctrine*. Presa independentă (prin raport cu in- teresele politice și/sau financiare ale unor grupuri) consideră că, în virtutea dreptului la libertatea de opinie*, orice opinie* este valabilă, cu următoarele condiții: opinia* să nu pericliteze inte- resul/binele public*, dreptul la ima- gine*, la viața privată*. Opinia* să pornească de la informații* clare, veri- ficate, corecte, altfel spus respectând calitățile informării*, cu condiția ca autorul textului de opinie să fie de bună credință (eliberat de interesul per- sonal, deci în afara conflictului de inte- rese*, neinfluențat de propagandă* sau de publicitate*, evitând, deci, alega- ția*). Astfel, J.O. evită subiectivismul exacerbat, arbitrarul, partizanatul, ținta sa fiind îndeplinirea funcției de servi- ciu public*, prin încurajarea dezbaterii publice, și nu propulsarea autorului textului în poziția vedetei* omnisci- ente. Acesta este traseul prin care edi- torialistul* devine lider de opinie în accepțiunea pozitivă a termenului. J.O. este văzut azi, alături de interpre- tative reporting*, ca o modalitate prin care presa își ajuta publicul să se orienteze în viața cotidiană politică, socială, economică, culturală, formân- du-și propriile criterii de evaluare, propria scară de valori, toate acestea permițându-i să-și exprime drepturile cetățenești cu responsabilitate sporită. Textele J.O. - folosind într-o formă sau alta argumentarea* și/sau persua- siunea* - reprezintă atitudinea pfiblică, strategia instituției de presă. —> liber- tate de opinie, editorial page, scrisori către editorialist, editorial (I), edito- rialist, billet, comentariu (III), (IV), ar- gumentare, persuasiune, retorică, analiză (III), pamflet jurnalism de opoziție jurn op (engl. am. Adversial Journalism) Este tipul de jurnalism apărut în anii ’60 ai seco- lului al XX-lea, care a adoptat inva- riabil o poziție critică față de puterea politică și administrativă. Nu este pre- sa partidelor de opoziție, pentru că rolul J.O. nu este ca, în calitate de purtător de cuvânt* al acestora, să pro- pună alternative politice, ci să pună întrebări puterii. —► acoperire (jurna- listică) jurnalism de serviciu jurn inf I. Su- mă a funcțiilor* presei prin care pro- dusul mediatic în toate formele lui (in- formare*, opinie*, interpretare*) și in- diferent de' medium*, este serviciu public*. II. Sens restrâns. Rubrici/texte care oferă informații utilitare* de la cele mai simple (programul farma- ciilor, probleme de trafic etc.), la ace- lea mai complexe care răspund la în- trebarea „Cum/Ce să fac?“ în această din urmă situație, știrea*, reportajul*, portretul*, interviul* aduc în prim-plan persoane-personalități care într-un fel sau altul devin exemplare prin reuși- tele ori calitățile lor sau, dimpotrivă, prin eșecurile lor. —* legile proximi- tății, articol de serviciu, Community JURNALISM SPECIALIZAT 232 Relations, Public Affairs, jurnalism ci- vic, reality-show jurnalism specializat jurn inf, jurn op I. Demers jurnalistic (de informare*, de opinie*) aprofundat într-un dome- niu sau altul (medicină, economie, cultură, arte, științe etc.). II. Parte a presei de proximitate* care se referă la: 1. presa specializată (realizată de către specialiști pentru specialiști) 2. Ziar* (magazin*, post de radio*/de televi- ziune*) consacrat(ă) unui anumit seg- ment de public* sau/și unui singur do- meniu: presa feminină, presa sportivă, presa pentru copii, pentru tineret etc. 3. Ziar* (magazin*, post de radio*/de televiziune*) de timp liber exploatând fie amuzamentul, fie hobby-urile: ma- gazinul* pescarilor, al filateliștilor etc. —interpretative reporting, publicuri, public țintă, legile proximității, presă de proximitate, funcțiile presei, aco- perire jurnalistică) jurnalismul excepției media, polit Termen prin care reprezentanții la ONU ai Țărilor Lumii a Treia au de- semnat abordarea jurnalistică a realită- ților din țările acestora de către agen- țiile mondiale de presă*, de către jur- naliștii* occidentali în general, exclu- siv sub semnul faptului divers*, al excepției. —> acoperire (jurnalistică), Noua Ordine a Informării, hard news (dated story), fapt divers jurnalismul imaginației ist pr —> foi- leton (II) jurnalismul trăitului jurn inf —► re- portaj (I) jurnalist leg I. Definirea J. profesionist din punct de vedere juridic în legislația franceză este următoarea (cf. Legea din 29 martie 1936, încorporată în actualul Cod al Muncii, Articolele L. 761 și R.761): ,J. profesionist este acela care are drept ocupație constantă și retri- buită exercitarea profesiunii sale într- una sau mai multe publicații cotidiene sau periodice sau într-una sau mai multe agenții de presă* și ale cărui ve- nituri provin în principal din această activitate44. Prin extensie, aceste preve- deri se aplică și jurnaliștilor din radio* și televiziune* [Julien Solal et al., 1980; 158]. De asemenea, sunt asimi- lați J. profesioniști colaboratorii direcți ai redacției: redactorii traducători, ste- nografi, corectori, reporteri-desenatori, fotoreporteri*, fiind excluși agenții de publicitate*. In virtutea acestui cadru legislativ, J. are dreptul de a încheia un contract de muncă individual cu patro- natul. J. are libertatea de a face parte sau nu dintr-un sindicat al profesiunii. Are libertatea invocării clauzei de con- știință*. Are obligația de a-și asuma responsabilitățile morale care decurg din exercitarea acestei profesiuni. II. In prezent, în plan european, Rezoluția 1003 (1993) cu privire la Etica Zia- ristică adoptată în România în urma Hotărârii Nr. 25/12 Septembrie 1994 a Parlamentului României, (—* Anexe (A)) cuprinde la § 32, intitulat Statutul redacției ziaristice, următoarele pre- vederi: „în întreprinderile cu specific informațional, editorii*, proprietarii și jurnaliștii trebuie să coabiteze. în acest scop, trebuie stabilite statute ale redac- ției ziaristice pentru a reglementa ra- porturile profesionale ale ziariștilor cu patronii și cu editorii* în cadrul mij- loacelor de informare, independent de obligațiile normale între partenerii so- ciali. în cuprinsul acestor statute se 233 JURNALIST poate prevedea existența unor comitete de redacție44. III. în România nu a exis- tat (și nu există) un statut al jurnalis- tului. în anul 1942, Virgil Molin, Se- cretar al Federației Naționale a Presei din Provincie*, sublinia: „Ziaristul pro- fesionist există. Fenomenul de presă l-a creat și nu se mai poate dispensa de el. La noi însă, conform legilor, el nu există. Alături de plugărie, în țara noastră, ziaristica este singura profe- siune nereglementată44 [Virgil Molin, et aL, 1942; 13-14]. în Moțiunea celei de-a 3-a Conferințe Naționale a Uniu- nii Ziariștilor Profesioniști din Româ- nia (19-20 noiembrie, 1994) cu privire la Statutul-Lege al ziaristului, se subli- niază: „Conferința Națională a UZP, reunită la Brașov în 19-20 noiembrie 1994, aprobând proiectul Statutului- Lege, care include toate prevederile legislației internaționale în domeniu, inclusiv Rezoluția 1003 a Consiliului Europei, cere Parlamentului României prin comisiile sale de specialitate, să-1 examineze și să-1 promoveze de ur- gență spre a primi votul deputaților și * senatorilor. Noi, delegații la cea de-a treia Conferință Națională a Ziariștilor Profesioniști din România, considerăm că acest proiect de act normativ este cel mai modem la ora actuală pe plan eu- ropean, dând consistență profesiunii de ziarist, astăzi total descoperită în ceea ce privește existența sa într-un cadru democratic. Proiectul mai are virtutea racordării legislației noastre la preve- derile dreptului internațional44. IV. Re- cent, în iulie 2004, organizațiile media care s-au grupat în Convenția Organi- zațiilor de Media din România*, au convenit asupra unui cod deontologic (—> Anexe (C)) și asupra unui Statut al Jurnalistului (—> Anexe (E)). Surprin- zătoare este în continuare lapidaritatea asertivă a celor (numai) 11 articole ale textului, de unde o consecință clară: textul este departe de a fi complet, deci este superficial. în primul rând, defini- ția J. este incompletă: cine este și cine nu este un J.? Un alt „detaliu44 semnifi- cativ care le scapă în continuare sem- natarilor textului este acela că, atâta vreme cât legislativul nu îl validează, acest proiect nu are statut de lege ci, cel mult de protocol. în continuare, tot legislativul ar avea competența să in- cludă acest statut în Codul Muncii. în plus, dar nu în ultimul rând, dacă arun- căm o privire asupra legislației france- ze, de pildă (nu ca să o imităm neapă- rat, ci ca să examinăm o experiență de mai bine de două secole), observăm că un loc foarte important îl ocupă dreptu- rile profesionale (clauza de conștiință*) și sociale (salarii, concedii, concedii medicale, pensii etc.). V. Tentativele de a realiza portretul ziaristului ideal sunt numeroase (—► reporter, reporter de investigare, (grand) reporter, reporter special, editorialist, corespondent). Curtis D. MacDougall [1982; 9-12] schițează acest portret al J. ,J. cu succes nu se naște, se face. Cele mai multe calități sunt valabile în orice do- meniu. Inteligență, prietenie, seriozita- te, imaginație, ingenuitate, nerv, rapi- ditate, acuratețe, curaj, rezistență, auto- disciplină, perseverență, vioiciune inte- lectuală, onestitate*, punctualitate, op- timism, putere de observare*, agerime, inițiativă, umor, adaptabilitate. J. nu se poate reduce la abilitatea de a scrie. Ideile mari, mai mult decât cuvintele JURNALUL NAȚIONAL frumoase, fac textul să fie superior. Interesul pentru problemele contempo- rane este esențial. De aceea, repor- terul* trebuie să fie iscoditor, receptiv și sceptic. El trebuie să gândească și iar să gândească, să întrebe și iar să întrebe“. —> acoperire (jurnalistică), 234 clauza de conștiință (I), Declarația îndatoririlor și drepturilor jurnaliștilor (Miinchen), Anexe (A), (B), (C), (D), (E) Jurnalul Național ip, pt —> Clubul Ro- mân de Presă (I) Juvenal (cca. 60-cca. 130) lit —> pam- flet (I) KCNA {siglă de la Korean Central News Agency) AGP Agenție de presă din Coreea de Nord. -► ROMPRES (II) Kennedy, John F. (1917-1963) ist pr — ► publicitate (III) kill JURN INF, AP Operațiune de corectare a unui text deja expediat beneficiarilor, pe care o realizează Associated Press*. —> știre (VI) kinezică COM Termen folosit pentru prima dată de antropologul american Ray L. Birdwhitsell în anul 1932. K. studiază comunicarea prin mișcările corpului (expresia feței, gesturile etc). —> proxemică, comunicare nonver- bală, comunicare interpersonală, as- cultare, Școala de la Palo Alto, psiho- lingvistică Klee, Paul (1879-1940) EST —> postmo- dernism Koenig, Friedrich (1778-1833) cm ^ti- par (I) Kogălniceanu, Mihail (1817-1894) ist PR —► foileton Kristeva, Julia (n. 1941) soc, polit — > feminism (I) Kromer, Michael media —> radio (II) KUNA (siglă de la Kuwait News Agency) AGP Agenție de presă din Kuweit. - ► ROMPRES (II) Kyodo (abr. de la Kyodo Tsushinsha) AGP Agenție de presă din Japonia. — > agenție de presă (III) labei PUBL, MK, LINGV (engl. am. eti- chetă) Prin extensie are înțelesul de marcă* (sinonim - brand). —► publi- citate label-head red (engl. am. ad litteram'. titlu-etichetă) Titlu anost. Titlu rubrică. Titlu mut. —»titrare iabeling publ, media, soc (engl. am. etichetare) L Pentru Richard Weiner [1996], L. înseamnă folosirea frazelor cheie într-un discurs* sau interviu* (—> slogan, clișeu, stereotip/stereoti- pie). II. Pentru sociologul american Howard Becker, L. materializează ro- lul grupurilor și indivizilor puternici în definirea a ceea ce este acceptabil și inacceptabil în comportare. Unele gru- puri (Moral Entrepreneurs) modelează prin intermediul media* noi imagini* a ceea ce este deviant în raport cu nor- mele existente [cf. James Watson, et al., 1993; 101]. HI. Procedeu prin care persoanele publice primesc o etichetă (un adjectiv calificativ), mai ales pen- tru concizia exprimării. în ciuda avan- tajului simplificării situațiilor realității, dezavantajele etichetării sunt mai mari, pentru că tind să creeze stereotipuri atât în gândirea publicului*, cât și în aceea a jurnalistului*. —► cuvânt che- ie, imagologie, stereotip/stereotipie La Bruyere, Jean de (1645-1696) lit —* portret La Cinquieme tv —> TV5 Ladie's Home Journal ist pr (engl. am.) —> magazin (I), Muckraking Era Lamartîne, Alphonse de (1790-1869) IST PR, LEG —> libertatea presei (II) lansare tv —► interviu (X), anchor lanț de ziare ip —> concentrare (V) La Sept TV Post public* de televiziune francez. —► ARTE (III) Lasswell, Harold Dwight (1902-1978) SOC, COM Sociolog și politolog ameri- can, unul dintre cei mai importanți teo- reticieni ai propagandei*, pe care o consideră drept una dintre cele mai efi- ciente și sofisticate arme în lupta poli- tică. Conform construcției teoretice a lui L., „propaganda* este controlarea atitudinilor prin manipularea simbolu- rilor*. Propagandistul conduce un răz- boi al simbolurilor pentru a modela mințile în scopul puterii elitelor/4 La rândul său, „fiecare elită face uz de simboluri* pentru a se auto-identifica, pentru a-și descrie misiunea istorică. [Iar] contra-elita invocă propaganda* revoluționară pentru a distruge credința în simbolurile* acceptate44 [Robert Cole (ed.), 1998; 435]. —> analiză de conți- nut (I), culturanaliză, funcții, two-step- flow, modelele stimul-râspuns, propa- gandă Laurian, Dimitrie August (1846-1906) IST PR —* Sindicatele Jurnaliștilor Ro- mâni (I) Lautreamont (Isidore Lucien Ducasse, zis) (1846-1870) lit —> New Journalism (III) 237 LEAD DESCRIPTIV Lazarsfeld, Paul (1901-1976) soc —> two-step-flow, evaziune, Școala Cri- tică de la Frankfurt lead jurn INF, agp, red (engl, am,) I. în agenția de presă*, sinonim cu știrea*. II. în agenție* și în textele jurnalis- mului de informare desemnează para- graful inițial* ai știrii* sau al oricărui alt tip de text. L. conține obligatoriu mesajul esențial* sau partea cea mai semnificativă a acestuia, tipuri de L« 1. L. rezumat (summary lead) în care se răspunde la cele patru întrebări ale mesajului esențial*, incluzând deci o primă avizare a ceea ce s-a întâmplat, identificarea persoanelor implicate, un element temporal, localizarea, informa- ții despre circumstanțele evenimentu- lui*. 2. O primă variantă a rezumat este L. orb (blind lead), iar o a doua, L, amânat (delayed lead). a. L. este „orb“ când începe cu un nume necu- noscut. [cf. Hiley H. Ward, 1985; 27- 30]. b. Pentru George A. Hough [1988; 65; 67], acest tip de introducere permite o intrare rapidă în relatare*, prin focalizarea atenției asupra a ceea ce s-a întâmplat. „L. orb are o ordine definită. în deschidere sunt plasate o descriere și un nume, la începutul celui de-al doilea paragraf*. (...) Este o for- mă de construcție paralelă care facili- tează cititorului înțelegerea, iar jurna- listului*, organizarea faptelor în L.“. c. L. postdatat. (ex: „Au trecut doi ani de la semnarea tratatului și rezultatele se fac simțite...“) d. Paralelismul și comparația e. L. narativ f. L. imperso- nal g. Punctul de vedere h. L. morali- zator i. Umorul în L. Curtis D. Mac- Dougall [1982; 113-131] mai enume- ră: j. L. citat k. L. interogativ 1. L. staccato (ex: „Un magnat al petro- lului... frumoasa lui soție... iubitul ei ucis...un avocat numit X...“ etc.) m. P exploziv asemănător cu P stac- cato, având însă frazele complete n. P dialog o. P „cartuș" (ex: „Trupele americane s-au retras din Kosovo“) p. P energic: „Nu este tot atât de scurt ca P cartuș, (...) A mai fost numit orb, pentru că pune accentul pe situații, nu pe oameni“ [Curtis D. MacDougall, 1982: 129]. q. P uluitor. Conține un superlativ sau o formulare cu sens de superlativ, r. L. descriptiv s. P figu- rativ (aluzie*, parodie*). Când L. nu conține toate răspunsurile mesajului esențial*, din rațiuni care țin de flu- ența-concizia textului, el este obligato- riu urmat de sublead*, III. Pentru Jane T. Harrigan [1993; 352], L. ar avea ur- mătoarele funcții: atrage atenția citito- rului; este începutul unui flux de ener- gie care îl împinge pe cititor să avan- seze; spune ceva despre subiectul și semnificația story-ului; arată ce fel de story este: hard news*, feature*, pro- fil*, analiză* sau alt tip; stabilește rit- mul și tonul stozy-ului; luminează un unghi* bine definit; stabilește vocea și autoritatea scriitorului. mesaj esen- țial, paragraf inițial, titlu, știre (IV), (Vh lead amânat agp, red, jurn in- -► lead (II) lead avec reprise jurn inf, afp (fr. lead* cu reluare) Tip de știre* realizată de AFP*. —> știre (VI) lead „cartuș" agp, red, jurn inf -> lead (II) lead citat agp, red, jurn inf -> lead (II) lead descriptiv agp, red, jurn inf —* lead (11) LEAD DIALOG 238 lead dialog agp, red, jurn inf -> lead (II) lead energic agp, red, jurn inf lead (II) lead exploziv agp, red, jurn inf lead (II) lead figurativ agp, red, jurn inf -> lead (II) lead impersonal agp, red, jurn inf lead (II) lead interogativ agp, red, jurn inf lead (II) lead moralizator agp, red, jurn inf —> lead (II) lead narativ agp, red, jurn inf -► lead (II) lead orb agp, red, jurn inf -> lead (II) lead postdatat agp, red, jurn inf -> lead (II) lead rezumat agp, red, jurn inf lead (II) lead de sinteză jurn inf, afp Tip de știre* realizată de AFP*. —> știre (IV) lead staccato agp, red, jurn inf -► lead (II) lead uluitor agp, red, jurn inf lead (II) Lebensphilosophie fil {germ, filozo- fia vieții) Unii specialiști români folo- sesc termenul trăirism. —> reportaj (în România Interbelică) (I) Le Bon, Gustave (1841-1931) psiho- soc, SOC —► propagandă Le Corbusier (pseudonimul lui Charles Edouard Jeanneret-Gris) (1887- 1965) ARHIT postmodernism Lee, Elizabeth Briant (1908-1999) PROP —► argumentare tendențioasă Lee, Ivy Ledbetter (1877-1934) rp —* pseudoeveniment LEF {siglă de la Levyi Front Iskusstv) IST PR Revistă sovietică de avangardă co- fondată în 1923 de Vladimir Maia- kovski. —> fotomontaj legătură RED Se realizează prin cuvinte de legătură*, prin propoziții și para- grafe de legătură*. Jane T. Harrigan [1993; 376] subliniază în acest fel im- portanța L.: „Textul are nevoie să adune la un loc, are nevoie să ofere cititorilor un drum pe care să ajungă din punctul A în punctul B, ca să nu mai spunem că trebuie să le ofere o rațiune pentru a face această excursie“. —> corpul textului legea alarmismului leg —> delict de presă (I), legea presei (II) legea audiovizualului leg Lege adop- tată de Parlamentul României în apri- lie-mai 1992, și promulgată la 20 mai 1992, care reglementează funcționarea posturilor de radio* și de televiziune*. —> Anexe (C) Legea de Organizare și Functidnare a Radiodifuziunii ist pr, radio, leg —> radio (II) legea presei leg I. Cea dintâi L.P. în România este Legea asupra Presei din 1862, de fapt, o reglementare a unei arii mai cuprinzătoare decât domeniul presei propriu-zise. Partea I a legii re- glementează Proprietatea literară'. Despre librărie', Despre tipografie și litografie', Despre cărți religioase. Partea a Ii-a însă este consacrată presei propriu-zise {Despre publicațiile pe- riodice). Articolul 30 consfințește: „Tot românul ce va avea vârsta legiuită și nu va fi supus interdicției sau vreun act criminal, va putea funda un jurnal* po- litic44. O publicație putea să apară nu- mai în urma „unei prealabile încuviin- țări44. „împărțirea și expedierea jurna- lelor* nu vor fi împiedicate44 {Art. 35). 239 LEGEA PRESEI Dezmințirea* și dreptul la replică* sunt reglementate de Articolul 37: „Orice foaie periodică e datoare a primi în coloanele sale înștiințările oficiale ce i se vor trimite de către Guvern vrând a le publica în cel dintâi număr cu plata inserțiunii iară împărtășirile oficiale destinate a rectifica* o eroare sau a re- fuza o alegațiune* neadevărată, va fi datoare a le tipări fără schimbare și fără plată. Fiecare persoană care va fi citată printr-un jurnal* sau prin nume sau indirect, va avea drept ca să ceară reproducerea răspunsului ce va socoti de cuviință a face, cu aceasta însă ca să nu prindă mai mult loc decât îndoit celui ocupat prin articolul* care a pro- vocat acest răspuns. Răspunsul acela va fi în al doilea număr, care va ieși de la depunerea Biroului jurnalului, căci pentru fiecare zi de întârziere, redac- torul va plăti câte 120 lei amendă în folosul persoanei care prin jurnalul* său și la împotrivire, redactorul va fi executat de administrație la reprodu- cerea răspunsului14. Responsabilitatea jurnalistului* (Articolul 38): „Pentru cuprinsul jurnalului* este răspunzător redactorul său, girantul declarat supu- nându-se penalizărilor însemnate mai sus“. Partea a IlI-a a Legii lui Cuza cuprinde delictele de presă*: ofensa și ultrajul*, instigarea*, ceea ce numim acum informația falsă*, calomnia*. Articolul 45: „Orice atac în contra per- soanei Domnitorului, în contra dreptu- rilor și autorității sale, în contra drep- turilor și autorității corpurilor legiui- toare, în contra legilor constituite ale Țării, se vor pedepsi cu închisoare de la 2 ani și cu amendă de la 300 lei până la 5000 lei44. Articolul 46: „Orice inju- riu* în contra corpurilor legiuitoare se va pedepsi cu închisoare de la o lună până la un an și cu amendă de 100 lei până la 3000 lei44. Articolul 47: „Once atac în contra religiei domnitoare și a celorlalte rituri recunoscute, precum și orice atac în contra clerului, în contra principiului proprietății și a drepturilor familiei va fi pedepsit cu închisoare de la o lună până la doi ani și cu amendă de la 100 până la 3000 lei44. Artico- lul 48: „Oricare va ațâța la ură sau la dispreț în contra Guvernului, ia ură sau la dispreț a locuitorilor unora în contra altora, va fi pedepsit cu închisoare de la o lună până la 2 ani, și cu o amendă de la 100 până la 4000 lei44. Articolul 49: „Orice atac în contra respectului ce se datorează legilor și a inviolabilității prin ele consfințite, orice apologie* a faptelor calificate de crime sau delicte prin legea penală, vor fi pedepsite cu închisoare de la o lună până la un an și cu amendă de la 50 până la 1000 lei.44 Articolul 50: „Publicarea sau reprodu- cerea făcută cu rea credință a unor vești mincinoase, a unor documente în- chipuite, falsificate sau pe nedrept atri- buite altora, când riști asemenea vești ar fi de natură a tulbura liniștea publică sau a vătăma morala publică sau ar fi de natură a aduce dispreț asupra agen- ților autorității publice, va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună până la un an, și cu amendă de la 50 până la 100 lei44. Articolul 51: „Orice defăi- mare* în contra depozitarilor sau agen- ților autorității publice pentru fapte relative la funcțiile lor, vor fi pedepsiți cu închisoare de la 10 zile până la un an și cu amendă de la 100 până la 3000 lei. Legiuirea de față însă nu oprește LEGEA PRESEI 240 dreptul discutării actelor Guvernului și a Miniștrilor41. Articolul 52: „Orice atac în contra onoarei și demnității Suveranilor străini și a reprezentanților lor, se va pedepsi cu închisoare de la 15 zile până la 6 luni și cu amendă de la 200 până la 2000 lei44. în fine, Ar- ticolul 53: „Orice defăimare* sau ima- gine* în contra fețelor particulare va fi pedepsită cu închisoare de la o lună până la un an și cu amendă de la 50 până la 2000 lei sau de una numai din aceste două pedepse, după împreju- rări44. Primele trei articole ale Capito- lului al II-lea sunt cât se poate de im- portante, deoarece ele reglementau oa- recum așa-numitele acum (în lumea dezvoltată) privilegiu absolut* și privi- legiu calificat*. Articolul 54: „Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru cuvintele rostite în sânul corpurilor le- giuitoare sau pentru documentele re- produse sau alte documente ce s-ar ti- pări din ordinul lor44. Articolul 55: „Nu se va putea urmări reproducerea exactă a ședințelor publice, a corpurilor le- giuitoare făcute cu bună credință prin jurnale*. Vor fi însă datori acei jurna- liști* care vor reproduce dezbaterile cazurilor înaintea publicării lor oficiale prin procesele-verbale ale Adunării, a rectifica ei înșiși orice neexactitate din partea lor, care ar fi injurioasă* sau nepotrivită cu cuvintele rostite în ca- meră sau vor atribui vreunui orator vreo rostire de natură a-i atrage ura și disprețul publicului*. Asemenea vor fi datori a publica în cel dintâi număr orice certificare se cere de către vreun orator în conformitatea procesului- verbal oficial, la din contra urmare din partea lor, pentru întâia oară vor fi pedepsiți cu amendă de la 500 la 2000 lei; iar pentru a doua oară cu închi- soare de la 10 zile până la un an44. „Pri- vilegiul calificat44* (Articolul 56): „ Nu va putea avea loc urmărire pentru de- făimare* sau injurie* reproducerea cu- vintelor rostite sau înscrisurile prezen- tate înaintea Tribunalului44 [apud Ma- rian Petcu, 1999; 205-213]. IL în peri- oada dintre Cele Două Războaie Mon- diale, în ciuda a numeroase încercări de a realiza o L.P. în anii 1927, 1929, 1930, 1931, 1932 și 1936 [Constantin Antip, 1979; 273], în România Mare erau în vigoare două L.P.: în vechiul Regat, legea din 13 aprilie 1862, iar în Ardeal, în continuare, legea intrată în vigoare în Imperiul Austro-Ungar, în anul 1914. „Ambele legiuiri au defecte fundamentale, considera loan I. Popo- vici, Prim-Procuror, Consilier, adno- tând legea din 1914, ele nemaicores- punzând spiritului democratic care do- mină omenirea după război44. Legea din 1914 cuprinde o definire a presei, trăsăturile ei distinctive fiind multipli- carea și periodicitatea de maximum o lună. într-o formă mascată, cenzura* funcționa, am putea spune, din plin. Articolele 10 și 11 stipulau: „Minis- terul [de Interne] poate interzice din interes public, răspândirea produselor de presă editate sau tipărite în afara țării. Ministerul poate interzice publi- cațiile ce contravin ordinii publice, mai ales acelea care instigă la ură împotriva unei naționalități, clase sau confesiuni, care tratează despre chestiunile interne ale vieții familiale [dreptul la viață privată* de acum], fără ca să fie re- clamată aceasta de un interes public*44. Articolul 20 reglementa condițiile în 241 LEGEA PRESEI care apărea rectificarea*: „Rectifica- rea* este obligatorie dacă vine în cel mult o lună, dacă este în limba zia- rului*, și dacă conține numai referiri la fapte“. Cât privește delictul de presă*, el este definit astfel în Articolele 32 și 33: „Crimă, delict sau contravenție de presă e acea vină a cărei stare de fapt o cuprinde în sine conținutul produsului de presă. (...) în privința celor cuprin- se în rectificare*, redactorul sau edi- torul* respectiv nu poartă nici o răs- pundere. Pentru crima, delictul sau contravenția de presă este răspunzător în primul rând autorul. El nu este pedepsit dacă a îndeplinit o însărcinare a superiorilor săi sau dacă articolul* se publică fără învoirea lui“. în fine, capi- tolul al V-lea al Legii din 1914, Dispo- zițiuni relative la raporturile de drept dintre editor* și membrii redacției sti- pulează un fel de clauză de conștiință* (Articolele 58, 59): „Membrul redac- ției poate rupe contractul dacă: edito- rul* nu-și respectă contractul; dacă editorul* îl dezonorează; dacă edito- rul* îi pretinde să scrie o publicațiune al cărei cuprins formează delict sau a cărei direcție se opune contractului în- cheiat între părți; dacă editorul* își pierde drepturile. [în toate aceste cir- cumstanțe, jurnalistul* are dreptul la salariul întreg.] Membrul redacției nu poate fi concediat dacă nu-și îndepli- nește obligațiunea, pentru că ziarul* periodic [sic] începe să sprijinească o direcție politică în serviciul căreia nu s-a angajat nici cu ocazia contractului, nici mai târziu“. Pe scurt, în toată această perioadă, oamenii de presă din România așteptau o nouă L.P. Care să pornească de la Articolele 25 și 26 ale Constituției din 1923, în mod cert, mult mai libertare decât reglementările existente în acel moment. Articolul 25 al Constituției din 1923 este acesta: „Constituțiunea garantează tuturor li- bertatea de a comunica* și publica* ideile și opiniunile* lor prin grai, prin scris și prin presă, fiecare fiind răspun- zător de abuzul acestor libertăți în ca- zurile determinate, prin codicele penal, care nici într-un caz nu va putea re- strânge dreptul în sine. Nici o lege excepțională nu se va putea înființa în această materie. Nici cenzura*, nici o altă măsură preventivă pentru aparițiu- nea, vinderea sau distribuțiunea ori- cărei publicațiuni nu se va putea în- ființa. Nu este nevoie de autorizațiune prealabilă a nici unei autorități pentru aparițiunea oricărei publicațiuni. Nici o cauțiune nu se va cere de la ziariști*, scriitori, editori*, tipografi și litografî. Presa nu va fi pusă niciodată sub re- gimul avertismentelor. Nici un ziar* sau publicațiune nu va putea fi suspen- dat sau suprimat. Orice publicațiune periodică de orice natură va trebui să aibă un director răspunzător, iar în ab- sența acestuia, un redactor răspunzător. Directorul sau redactorul vor trebui să se bucure de drepturile civile și poli- tice. Numele directorului și numele re- dactorului vor figura vizibil și perma- nent în fruntea publicațiunii.“ Articolul 26: „în ce privește publicațiunile ne- periodice, răspunzător de scrierile sale este autorul, în lipsa acestuia, edito- rul*; patronul tipografiei răspunde când autorul și editorul* nu au fost descoperiți. La publicațiunile perio- dice, responsabilitatea o au: autorul, directorul sau redactorul, în ordinea LEGEA PRESEI enumerării. Proprietarul în toate cazu- rile este solidar răspunzător de plata despăgubirilor civile. Delictele de pre- să* se judecă de jurați, afară de cazu- rile aci statornicite cari se vor judeca de tribunalele ordinare, potrivit drep- tului comun, a. Delictele ce s-ar co- mite împotriva Suveranilor țării, Prin- cipelui Moștenitor, membrilor Familiei Regale și Dinastiei, șefilor statelor străine și reprezentanților lor [=ofensă și ultraj*], b. îndemnurile directe la omor și rebeliune, în cazul când nu au fost urmate de execuțiune. c. Calom- niile*, injuriile*, difamațiile* aduse particularilor sau funcționarilor pu- blici*, oricare ar fi, atinși în viața lor particulară* sau în cinstea lor perso- nală. Arestul preventiv în materie de presă este interzis". Anul 1930 avea să marcheze apariția așa-numitei Legi a Alarmismului unanim criticată, iar peste puțină vreme, dictatura regală avea să pună capăt speranțelor unei legislații cu adevărat modeme, progre- siste, coerente și aliniate la standardele țărilor dezvoltate. III. Legea Presei din Republica Socialistă România nr. 3/1974 este un exemplu concludent al „menirii" presei în comunism, cu totul alta decât în orice regim parlamentar începând cu Marea Revoluție Franceză și este, în același timp, un model de limbaj dublu (double speak*). Capi- tolul I, Dispoziții Generale, definește clar presa în regimul partidului unic: „în RSR, presa îndeplinește o înaltă misiune social-politică, slujind prin în- treaga sa activitate, cauza poporului, interesele supreme ale națiunii socia- liste. Presa are menirea să militeze permanent pentru traducerea în viață a 242 politicii PCR, a înaltelor principii ale eticii și echității socialiste, să promo- veze neabătut progresul, ideile înain- tate în toate domeniile -vieții și activi- tății sociale" (Articolul 1). Articolul 2 stipulează explicit că presa își desfă- șoară activitatea sub conducerea PCR, pentru ca Articolul nr. 3 să stipuleze „libertatea presei". Funcțiile social-po- litice ale presei (Capitolul II) sunt să facă cunoscută politica partidului, să afirme concepția materialist-dialectică, presa are un rol educativ în dezvoltarea conștiinței socialiste a cetățenilor și cultivă dragostea pentru PCR și „patria socialistă". în acest perimetru, presa are și menirea de a informa (Articolul 11), contribuind în acest fel la „dezvoltarea și adâncirea democrației socialiste". Capitolul III este consacrat „Organi- zării activității de presă". Dreptul de editare îl au (numai) organizațiile poli- tice de stat, în urma obținerii unei „au- torizații de editare ce se înregistrează la Consiliul Culturii și Educației Socia- liste". Conducerea „organului de presă [este asigurată] de un consiliu de con- ducere, organ deliberativ (...) din care fac parte (...) reprezentanți ai organe- lor centrale și locale de partid, ai Uniu- nii Generale a Sindicatelor din Româ- nia, Uniunii Tineretului Comunist, ai altor organizații de masă și obștești, ai Consiliului Culturii și Educației Socia- liste, oameni ai muncii care lucrează în unități de producție din industrie și agricultură, din alte sectoare ale vieții economico-sociale și al căror număr să reprezinte circa o treime din totalul membrilor consiliului, precum și zia- riști*" [51c!]. Capitolul IV este consa- crat „profesiunii de ziarist*". Articolul 243 LEGEA PRESEI 39: „Poate fi încadrat ca ziarist* per- soana care militează pentru aplicarea în viață a politicii PCR, (...) este ab- solvent cu diplomă al unei instituții de învățământ superior sau al unei in- stituții de învățământ de specialitate44, datoria fundamentală a ziaristului fiind „să contribuie cu toată capacitatea sa la îndeplinirea funcțiilor social-politice ale presei, așa cum sunt stabilite de prezenta lege și de documentele PCR44, etc. După ce Capitolul V statuează re- lațiile presei cu organele și organiza- țiile de stat, la Secțiunea 3, se indică modalitățile de reprimare a folosirii abuzive a dreptului de exprimare prin presă“. Articolul 69: „Libertatea pre- sei* nu poate fi folosită în scopuri po- trivnice orânduirii socialiste, ordinii de drept statornicite prin Constituție și ce- lelalte legi, drepturilor și intereselor le- gitime ale persoanelor fizice și juridi- ce, moralei socialiste44. Astfel, se inter- zice publicarea textelor potrivnice Constituției RSR, orânduirii socialiste, a textelor care defăimează conducerea partidului și statului, care conțin date secrete, care îndeamnă la nerespectarea legilor statului etc, altfel spus, avem aici un soi cu totul aparte de cenzură*. Răspunzători de eventualele încălcări ale acestor prevederi sunt în primul rând ziaristul*, dar și redactorul-șef. în fine, jurnaliștii* străini sunt supuși aceluiași control, accesul lor la infor- mație* practic fiind îngrădit, iar sanc- țiunile (Capitolul VII) erau după caz, disciplinare, materiale, civile, contra- venționale sau penale. Intenționat am oferit extrase in extenso din această lege, pentru a putea măsura mai bine dificultățile aproprierii începând cu anul 1990, a principiilor presei într-un stat de drept. Această L.P. a fost abro- gată prin Ordonanța de Urgență nr. 53/2000, cu excepția articolelor 72-75, referitoare la acordarea dreptului la re- plică* [cf Carmen Monica Cercelescu, 2002; 129]. IV. în prezent, există țări (SUA) unde nu funcționează o L.P., ci o rețea de reglementări care îi supli- nesc absența (pornind de la Constituție și de la Primul Amendament), regle- mentări referitoare la apărarea vieții private*, la calomnie*, injurie*, toate acestea limitând libertatea presei*. La cealaltă extremă se situează Franța, unde sunt în vigoare legile din 29 iulie 1881, din 11 martie 1967 referitoare la proprietatea literară și artistică (dreptul de autor*), legea din 29 martie 1936 care reglementează profesiunea de jur- nalist*. în acest set de legi sunt statuate principiul libertății presei* și limitele acesteia (-* delict de presă, informație falsă, calomnie, injurie, insultă, ultraj (ofensă și ultraj), protejarea minorilor, libertate de opinie). V. Rezoluția 1003 (1993) Cu Privire la Etica Ziaristică a Parlamentului Europei (—> Anexe (C)) formulează principiile fundamentale pornind de la care, s-ar putea realiza o L.P. (poate chiar europeană). VI. Până atunci însă, România actuală (în ciuda Articolelor 30 și 31 din Constituția țării (1992) (^ Anexe (A)), și în ciuda faptului că prin Hotărârea Parlamen- tului României Rezoluția 1003 func- ționează (și pentru jurnaliștii* români) este, din punctul de vedere al legis- lației presei, în continuare o zonă gri în care există prevederi anacronice (—► in- sulta, calomnia), prevederi inexistente (Statutul jurnalistului*, Dreptul la LEGEA PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA SRR ȘI SRTV 244 Imagine*, Dezmințirea*, Dreptul la replică*). Pe scurt, singurele prevederi legale referitoare la media* în Româ- nia actuală se referă la Legile de Func- ționare ale Agenției ROMPRES*, a Televiziunii Publice și Societății Ro- mâne de Radio, precum și la Legea Audiovizualului*. —Anexe (A), (D), (E), cod deontologic, informații de in- teres public, libertatea comunicării, li- bertate de informare, libertate de opi- nie, protejarea sursei, protejarea mi- norilor, Congresele Jurnaliștilor Ro- mâni dintre Cele Două Războaie Mon- diale, funcționar public, ofensă și ul- traj Legea Privind Organizarea și Func- ționarea Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Ro- mâne de Televiziune leg —► servi- ciu public (V), Anexe (C) Legea Protejării Copiilor (Protec- tion of Children Act) deont, leg (engl.) —* obscenitate Legea Protejării Datelor (Data Pro- tection Act) deont, leg (engl.) —> supraveghere electronică Legea Publicațiilor Obscene (Ob- scene Publications Act) deont, LEG (engl.) —> obscenitate Legea și Statutele Societății Rador IST PR, AGP, LEG Agenție de Informații Telegrafice —> Rador (I) legile proximității jurn inf Criteriu esențial al decupării evenimentului*. Proximitatea spațială. Persoanele din apropierea evenimentului au un impact mult mai mare din două motive: urmă- rile asupra publicului* pot fi imediate, directe, concret resimțite și faptele relatate pot fi controlate de către cititor (ascultător, telespectator). De unde re- iese încă o dată importanța acurateței* (-> mort kilometrique). Strâns legată de prima lege este proximitatea tem- porală. Interesează în primul rând ceea ce se întâmplă acum. Evenimentele* mai îndepărtate în timp pot interesa în măsura în care au o legătură clară cu un element, o situație, o problemă de actualitate. Dacă promptitudinea infor- mării (—> calitățile informării) nu se realizează, răspunsul la întrebarea „De ce acum?“ devine greu de formulat (-^ cenzură, manipulare, propagandă). Proximitatea socială este cea căreia i se supune în mod special presa de pro- ximitate*. Interesează în primul rând ceea ce se referă la naționalitate, la legăturile regionale, la un domeniu care îl preocupă pe individ (—► jur- nalism specializat, magazin, publi- curi). Proximitatea psiho-afectivă. Tot ce se referă la viața cotidiană a fiecărui consumator media*: familia, copiii, să- nătatea, mediul, impozitele, prețurile, piața muncii etc. (—* jurnalismul de serviciu). —> eveniment, decuparea evenimentului, orizont de așteptări, publicuri, public țintă, presă de pro- ximitate, proxemică, manipularea informației, localizare (I), acoperire (jurnalistică), propagandă, dezinfor- mare legendă red, tehno Text scurt care însoțește o imagine* (caricatură*, foto- grafie*, grafic, tabel, hartă etc.). Are rolul comentariului din off* care înso- țește imaginea* televizată. Completea- ză imaginea*, nu repetă ceea ce se poa- te vedea (și înțelege). In măsura în care imaginea* completează un text, L. este un element al titrării*. imagine (V), titrare, fotoreporter 245 LIBERTATEA COMUNICĂRII Lenin, Vladimir Ilicî (1870-1924) prop —> propagandă (V) (le) lever de rideau (papier balai) (fr. ad litteranv. ridicarea cortinei) JURN INF, AFP Tip de știre* realizată de AFP*. —> știre (VI) Le Poște Colonial (fr. „Postul colo- nial44) MEDIA, POLIT Post de radio fran- cez înființat la 6 mai 1931, țintind co- loniile Franței. La 1 aprilie 1938, acest post va deveni Le Poște Colonial*, „strămoșul44 actualului Radio France Internationale*. —* francofonie Lewin, Kurt (1890-1947) soc —> gate keepers lexem RED Unitate lexicală de bază (radical, cuvânt autonom sau expresie fixă). Noțiune apropiată de chestiunile legate de implicit*. naratologie libel LEG, DEONT (engl. am.) —> calom- nie (V) libelle JURN OP (fr.~ pamflet) Text scurt cu caracter satiric. Pamflet*. Se înru- dește cu manifestul (le tract). —> pam- flet Liberation pt Cotidian francez național considerat o replică a ziarului Le Monde*, fapt care se remarcă nu atât prin orientare (L. este considerat și el ca ilustrând orientarea de stânga), cât prin descrierea publicului* stabil: L. este cotidianul tinerilor din marile orașe, parizieni de stânga, absol- venți ai învățământului universitar [cf site www.liberation.fr]. Primul număr al ziarului a apărut pe 22 mai 1973, fiind condus în primul an de Jean-Paul Sartre și Serge July* (acesta din urmă a fost directorul L. până în 2006). In rememorarea lui Serge July*, în epoca anilor ’70, „limbajul jurna- listic era foarte academic, abstract, un fel de limbă de lemn*. Ziarele erau ex- clusiv politice. Mișcările sociale, cul- tura erau foarte puțin abordate44 [cf interviului realizat de Anne Rapin; site cit.]. Ziar de „informații* și imagini, de emoții și analize44, L. a apărut în contextul mișcărilor protestatare din mai 1968. în prezent, în viziunea aceluiași Serge July*, „L. este un organ al modernizării democratice44. L. este, totodată cel dintâi cotidian fran- cez pe web, cu peste 14.000 de vizi- tatori în fiecare zi, respectiv trei mili- oane de pagini accesate pe lună. Anul 2007 marchează o criză financiară pro- fundă a acestui ziar, aparținând presei de prestigiu*. —► presă de prestigiu libertatea comunicării leg în Enci- clica Papală Pacem in Terris emisă la 11 aprilie 1963 de către Papa loan XXIII, articolul 12 stipulează „dreptul fiecărui om la o informație* obiec- tivă*44. în anul 1964, Papa Paul VI afirma: „Dreptul la informare* este un drept universal, inviolabil și inalterabil al omului modem, pentru că se ba- zează pe însăși natura umană. Este un drept în același timp activ și pasiv: pe de o parte, căutarea informației*, iar pe de alta, posibilitatea pentru toți de a o primi44 [o/W Francis Băile, 1990; 227- 228]. Din acest punct ar trebui să în- ceapă efortul publicului* de a dobândi deprinderile folosirii în libertate, dar și corect, a informației*. Aceasta va avea valoare doar pentru acela care știe să o folosească. Acest curent de idei avea să se concretizeze în anul 1966 în SUA în Freedom of Information Act*, lege care permite jurnaliștilor* și cetățenilor accesul la dosarele și arhivele agen- țiilor federale (cu excepția secretelor LIBERTATE DE INFORMARE militare, financiare, ale acelora care țin de viata privată, a bilanțurilor băncilor, a hărților geologice). Revenind în Eu- ropa, trebuie amintit Jean d’Axcy, fon- datorul Eurovision* care reformulează (mai) vechea libertate a exprimării sub denumirea de libertate a comunicării, concept mai vast care include liber- tatea presei*. „Libertatea comunicării44 - consideră Jean d’Arcy - „este dreptul fiecăruia de a folosi liber media* pen- tru a-și exprima gândirea comunicând- o altcuiva sau pentru a accede la expri- marea gândirii altcuiva, oricare ar fi, în ambele cazuri, forma sau finalitatea acestei exprimări44 [apud Francis Băile, 1990; 234]. —► cod deontologic, legea presei, libertate de opinie, libertate de informare, libertatea presei, spațiu public, cenzură, Anexe (A) libertate de informare leg Procla- marea drepturilor cetățenești a început prin asigurarea libertății opiniei*. L.L a apărut pe parcurs, în paralel cu con- stituirea și impunerea jurnalismului de informare. L.L presupune liberul acces al jurnalistului* la informație* și libertatea de a publica. Astfel, publi- cul* (-► segmentele de public* po- porul) beneficiază de L.I. Articolul 31 din Constituția României (1992) sti- pulează, pe de o parte, accesul liber la informații* al jurnalistului*, iar pe de alta, obligativitatea surselor* de a furniza informațiile* de interes public. Singurele limite clar definite în legis- lațiile occidentale se referă la violarea secretelor*, la informația falsă*, la in- jurie*, la calomnie*, la dreptul la ima- gine* și la restricțiile ce decurg din respectarea vieții private*. —> orizont de așteptări (III), secret de stat, Free- 246 dom of Information Act, legea presei, cod deontologic, cenzură, Anexe (A), dreptul la informație, dreptul publi- cului de a ști, libertatea comunicării, libertatea presei, informații de interes public, spațiu public, infracțiuni con- tra autorității, libertate de opinie, dez- mințire, Declarația îndatoririlor și drep- turilor jurnaliștilor (Miinchen) libertate de opinie leg I. în anul 1644, poetul englez John Milton (1604-1674) publică, după întărirea cenzurii* prin ordonanța parlamentară din anul 1644, pamfletul Areopagitica. Poetul apără libertatea cuvântului scris și tipărit, astfel: „Cine ucide un om, ucide o ființă gânditoare, imaginea lui Dumnezeu; dar cel care distruge o carte bună ucide chiar gândirea, ucide imaginea lui Dumnezeu44. II. în anul 1790, în urma Revoluției Franceze, au fost votate Articolele 17 și 18 din Ca- pitolul V, Titlul III din Constituție: „Comunicarea liberă a gândurilor și a opiniilor* este unul din drepturile cele mai prețioase ale omului. Orice cetă- țean poate vorbi, scrie, tipări liber, cu condiția să răspundă de abuzul acestei libertăți în cazurile prevăzute de lege44, m. Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului din 1793 proclamă: „Dreptul de a-și manifesta gândirea și opiniile* fie prin presă, fie în orice altă modalitate, dreptul la întrunire pașnică, exercitarea liberă a cultelor nu pot fi interzise44. IV. în Declarația Univer- sală a Drepturilor Omului din 1948 se specifică: „Orice individ are dreptul la libertatea opiniei și a exprimării, ceea ce implică dreptul de a nu fi neliniștit pentru opiniile* lui, și acela de a căuta, de a primi și de a răspândi indiferent 247 LIBERTATEA PRESEI de granițe, informațiile* și ideile prin orice mijloc de exprimare44. V. Fără să fi epuizat enumerarea tuturor declara- țiilor de principii, trebuie remarcat că L.O. - alături de libertatea de informa- re*, nici una din ele nefiind posibilă în absența libertății presei* - alături de respectarea prezumției de nevinovă- ție*, de dreptul la viața privată*, de dreptul la libera circulație - reprezintă unul din drepturile fundamentale ale omului, garantat de orice Constituție a unui stat de drept, inclusiv de Consti- tuția României. VI. Pe de altă parte, legislația franceză pedepsește „opiniile care dăunează cuiva44, ele fiind consi- derate „opinii interzise44. Aceste preve- deri legale au în vedere injuria*, ofen- sa și ultrajul*, lezarea bunelor mo- ravuri, provocarea militarilor la nesu- punere, apologia crimei, delictele de opinie autonomiste sau/și separatiste, demoralizarea armatei sau a națiunii, atingerea securității statului, coruperea copiilor și a tinerilor, diferite propa- gande* (propaganda străină, propa- ganda în favoarea avortului), atingerea la autoritatea justiției, presiunile asupra martorilor și judecătorilor, instigarea la producerea și consumul drogurilor. „în fine, în timp de război sau în stările de asediu decretate de autoritățile alese ale poporului, în timpul tensiunilor di- plomatice, al stării de urgență, liber- tatea de opinie și de informare* nu mai există44 [Lucien Solal et aL, 1980; 178-179]. —> opinie, opinie publică, fourth estate, spațiu public, legea presei, infracțiuni contra autorității, ofensă adusă autorității, dezmințire, critică, personalizare, polemică, cod deontologic, dreptul publicului de a ști, libertatea comunicării, libertate de informare, libertatea presei, Declara- ția îndatoririlor și drepturilor jurnaliș- tilor (Miinchen), jurnalism de opinie, editorial, Anexe (A), cenzură libertatea presei leg I. Declarația Drepturilor (Virginia, iunie, 1760): „L.P. Este unul din cele mai puternice drumuri ale libertății Statului și nu poate fi restrânsă decât în guvernările despotice44. L.P. se definește, în esență, prin raport cu puterea statului; tradiția gândirii politologice - care începe cu John Locke, se regăsește la Montes- quieu, dar și la Tocqueville și Madison, unul dintre părinții Constituției Ameri- cane - stabilește locul presei nu ca pe o putere care se opune puterii politice în exercițiu, ci ca pe o contraputere: „Este de mare importanță nu numai să aperi societatea împotriva opresiunii acelora care o guvernează, ci și de a garanta o parte a societății împotriva nedreptății altei părți44 (Madison). Eficiența presei (puterea presei*) decurge tocmai din aceea că nu se consideră o putere poli- tică. II. O splendidă pledoarie pentru L.P. formula Lamartine în Camera De- putaților, în data de 21 august 1835: „[în ciuda indignării pe care prestația presei mi-o provoacă adesea] mi-am amintit că a pune căluș presei înseam- nă, în același timp, a pune căluș și min- ciunii*, dar și adevărului*, într-un cu- vânt spiritului uman! Da, Domnilor, presa este un instrument, este o unealtă a civilizației dificil de înțeles, dificil de mânuit; presa vă rănește adesea. Gu- vernele libere care au dificultăți da- torită ei, sunt imposibile fără ea! Tre- buie să o suportăm sau să renunțăm la libertate. S-o negi, s-o zdrobești, să o LIDER 248 înnăbuși este o acțiune irațională care se întoarce împotriva acelora care o în- treprincT [apud Lucien Sfez, 1993; 131]. III. In Declarația de Principii aparținând Societății Editorilor de Ziare din SUA (American Society of News - papers Editors) (—* Anexe (B)), putem citi această aserțiune: „L.P. aparține poporului. El trebuie să fie apărat îm- potriva uzurpărilor sau atentatelor din partea oricărei puteri publice sau pri- vate. Jurnaliștii* trebuie să fie mereu atenți pentru ca afacerile publice să fie conduse public. Ei trebuie să fie vigi- lenți împotriva tuturor acelora care urmăresc să folosească presa în sco- puri personale44. —* fourth estate, ac- cesibilitate, libertatea comunicării, li- bertate de opinie, libertate de infor- mare, spațiul public, declarații de prin- cipii în relații publice, Declarația înda- toririlor și drepturilor jurnaliștilor (Miinchen), Federația Internațională a Jurnaliștilor, Freedom Forum, Repor- ters sans Frontieres, Anexe (A), cen- zură lider soc —> zvon (I) lider (șef) charismatic soc, polit —> charismă (I) Lies of Our Times prop, media (engl. am. minciunile vremurilor noastre) Pu- blicație americană de critică media* care a apărut în perioada 1990-1994, sub egida Institute for Media Analysis. Publicația și-a propus să „analizeze informația* greșită, dezinformarea* și propaganda* în cele mai importante media din SUA44. Din perspectiva acestei publicații, minciuna* are aceste forme: „subiecte care au fost ignorate, ipocrizii, accente care induc în eroare, toate devierile obișnuite care mode- lează reporting* [Robert Cole (ed.), 1998; 445; 446]. —► MARȘ, min- ciună, dezinformare, propagandă Life IST PR (amer.) —> magazin (I) Liga Română de Presă opm —► Con- venția Organizațiilor de Media din Ro- mânia limbă de lemn prop (fr. langue de bois) Termen lansat de Fran^oise Thom prin care desemnează stereoti- pul/stereotipia* exprimării clasei poli- tice comuniste. L.L. traduce „o gân- dire de lemn44, instrument al subinfor- mării* și al îndoctrinării, —►ambigui- tate, echivoc, subinformare, double- speak, George Orwell, propagandă limbă standard lingv —► socioling- vistică Lincoln, Abraham (1809-1865) polit Al șaisprezecelea președinte al SUA (republican), luptător pentru abolirea sclaviei. A fost ales președinte în anul 1859. A fost asasinat în anul 1865 de către un sudist. —► Reuter(s) (I) (easy) listening formula radio, red (engl. am. formula audiției ușoare) Co- respondentul pentru radio* al lizibili- tății*. Metodă de a controla claritatea: se numără în fiecare enunț* cuvintele care au mai mult de o silabă. Se adună pentru întregul text și se face media. Media optimă este de 12 cuvinte pe enunț [Stuart W. Hyde, 1991; 294]. De notat că E.L.F. a fost calculată pentru limba americană (vorbită). literaritate red -► stilistică (V), (VI), naratologie (VI) literatura experienței lit —► reportaj (în România Interbelică) (I) litotă RET —► anticlimax, ironie (II) live TV (engl. am. în direct). —> breaking news 249 LOGICI PERVERSE lizibilitate red, tehno I. Claritatea, ex- presivitatea textului. II. Calitate a fie- cărei pagini a ziarului* (magazinului*) care rezultă din armonizarea conținu- tului cu forma. Conținutul paginii se referă la: 1. „Ordonarea informațiilor*, a comentariilor*, a titlurilor*, a en- cadre*-VLn\ox, a ilustrațiilor care com- pun un număr. Elementele vor fi clasa- te pe pagini, apoi pe rubrici, în interio- rul cărora vor fi așezate într-o anumită ordine. 2. Punerea în valoare sau ierar- hizarea informației*. Pagina, locul în pagină, suprafața44 [Louis Guery, 1991; 75]. Forma se referă la „prezentarea grafică, la design*. Mereu însă trebuie să primeze informația*44 [Louis Guery, 1991; 86]. Condițiile L. paginii: „Mon- tezi mereu textul de la o coloană la alta, de la stânga la dreapta. Niciodată textul nu continuă mai jos decât coloana pre- cedentă. Să nu așezi începutul textului prea departe de titlu*. Sunt interzise continuările â l'americaine în alte pa- gini, adică fără reluarea titlurilor*, sub un alt text. Rezultă text sub text. Să eviți ilustrația în text pe mai multe co- loane. Se schimbă sensul lecturii. Ilu- strația, preferabil în josul textului. Mare atenție la intertitlurile* care sunt plasa- te deasupra a două coloane. Să nu con- cepi o pagină independent de cea ală- turată. Să acorzi mai mare grijă pagini- lor pare (—► mauvaise page). Să eviți o fotografie* în extremitatea paginii sau în proximitatea unui text cu care nu are legătură44. —> calibrare, cotare, de- sign, tehnoredactare, machetă, pagina întâi, titlu, titrare, mauvaise page, easy listening formula, naratologie (V) lobby rp, soc, polit (engl. am. ad litteram: hol, antecameră) Inițial, L. se referea la holurile Camerei Reprezen- tanților, unde parlamentarii erau aștep- tați de către diferite persoane, în încer- carea de a le influența deciziile. în pre- zent, termenul este sinonim cu grup de presiune* în SUA, unde L. a devenit o profesiune legală, reglementată înce- pând cu anul 1946. Se manifestă mai ales în Camera Reprezentanților a Congresului SUA, fiind astfel parte integrantă a sistemului legislativ. Im- portanța L. crește în SUA, fie în strânsă legătură cu scăderea impor- tanței partidelor, fie „ca parte a proce- sului mai general de profesionalizare a politicii44. în Canada, în anul 1989, a fost introdus un registru unic în care trebuie notată fiecare acțiune de L. [lain McLean (coord.), 2001; 259]. —> grup de presiune, grup de inte- rese, jurnalism avocat, (litigation) journalism, agenție de relații publice, campanie de relații publice, spin doctors, agenda setting, societate ci- vilă, tabloid (II), acoperire (jurnalis- tică) localizare RED I. Accent pus pe urmă- rile în plan local ale unui eveniment*. L. este în strânsă legătură, dacă nu chiar se confundă cu legea proximității spațiale (—> legile proximității). II. în cazul agențiilor mondiale* sau zonale* este un text în care unghiul de abor- dare* sau chiar acoperirea* unui eve- niment* sunt dictate de cererile unor anumiți abonați. —* unghi de aborda- re, planul textului, relatare, (a) rescrie Locke, John (1632-1704) fil, ist pr —> cenzură (I), libertatea presei (I) logici perverse prop Termen prin care Andreas Freund [1991] desemnează modalitățile de realizare a argumentării LOGO 250 tendențioase*. —► argumentare ten- dențioasă (li) logo PUBL RADIO, publtv Simbol audio sau video care identifică un program (generic), un produs (slogan*), o com- panie (marcă*). —> publicitate, jingle, slogan, marcă, relații publice, (la) culture d’entreprise loisirs SOC (fr. timp liber) Timp liber nu înseamnă nici lene, nici șomaj. Este o ruptură față de situația de a munci, de unde, o aparentă libertate de alegere; este dezinteresat (nu se urmărește nici un fel de câștig, mai ales material). Studierea comportamentului în timpul liber este de cel mai mare interes pentru publicitate*. —► orizont de așteptări (IV), clasă socială, VALS, VALS (II), acoperire (jurnalistică) London, Jack (1876-1916) lit, pt Pro- zator realist american cu simpatii pro- nunțate de stânga, totodată, unul dintre aceia care ilustrează jurnalismul dez- dezvăluirilor scandaloase, cunoscut în istoria presei nord-americane sub nu- mele de Muckraking Era*. Lovinescu, Eugen (1881-1943) lit — ► radio (II) Ldwenthal, Leo (1900-1993) fil — > Școala Critică de la Frankfurt lower-lower class soc, publ (engl. am. clasa inferioară - inferioară) —> cla- să socială (III) lower-middle class soc, publ (engl. am. clasa mijlocie - inferioară) —> cla- să socială (III) lower-upper class soc, publ (engl. am. clasa inferioară - superioară) — ► clasă socială (III) Ludovic al XlV-lea (a domnit între 1644-1715) ISTPR —> propagandă (IV) Lumea ip, pt —> Clubul Român de Pre- să (I) Lyotard, Jean-Franțois (1925-1998) CM, POLIT, SOC —* postmodernism M M 4 COM M. la puterea 4: primirea unui mesaj prin medium*-uri multiple ma- ximalizează memorarea și credibilita- tea mesajului. MacBride Commission jurn inf, POLIT —* Noua Ordine a Informării machetă tehno —> cotare, calibrare, design, lizibilitate, premachetă Machiavelli, Niccold (1469-1527) —> propagandă (III) Madison, James (1751-1836) fil, ist PR —> cenzură (I), libertatea presei (II) magazin pt (fr. magazine; it. rivista, rotocalco; engl. am. magazine) Termen care denumește publicațiile săptămâ- nale. I. ISTORIC. SPECIALIZARE. SUA. Devenirea acestui medium* specializat este cât se poate de spectaculoasă. Cel dintâi M. în limba engleză, The Re- view, apare la Londra în anul 1704, grație celebrului Daniel Defoe* (auto- rul romanului Robinson Crusoe). Pri- ma publicație care are în titlu cuvântul M. este Gentlemen’s Magazine. In SUA, cel dintâi M. apare în 1741 în Philadelphia, datorită lui Andrew Brad- lord și lui Benjamin Franklin: Ameri- can Magazine or a Monthly View of the Political State of the British Colo- nies (3 apariții), apoi General Ma- gazine (6 apariții) și, în fine, Historical Chronicle for all the British Planta- tions in America, toate cu un conținut aproape în întregime preluat din M. britanice. Stan Le Roy Wilson [1992; 125] notează că cel dintâi M. care ar putea fi considerat ca fiind speciali- zat, apare în 1743 - The Christian History. Dezvoltarea M. este deocam- dată lentă în SUA, datorită analfabe- tismului. Prima parte a secolului al XlX-lea marchează deja apariția unor titluri ce vor deveni celebre, precum Saturday Evening Post (1821) cu apa- riție săptămânală până în anul 1969. Dacă în anul 1825 apăreau mai puțin de 100 de M., în 1850 numărul aces- tora crește la 600. Evoluția conținu- tului M. este destul de asemănătoare cu aceea din Europa. în anul 1815, Harriet Beecher Stowe publică în North American Review în foileton* celebrul roman Coliba Unchiului Tom (Uncie Tom’s Cabin). Alte două M. celebre apar în prima jumătate a seco- lului al XlX-lea: Harper’s (1850) și Atlantic Monthly (1857) - pentru ca, după Războiul de Secesiune (1865), specializarea M. să se impună. Apar Ladie’s Home Journal, McCalls, Woman’s Home Companion, iar în deceniul 1880-1890, M. de interes ge- neral care, totodată, (și) prin preț, apar- țin presei populare*: Cosmopolitan, Saturday Evening Post, McClure ’s. Muckraking Era* - sfârșitul secolului al XlX-lea - înseamnă în același timp conturarea precursorilor atât ai investi- gative reporting*, cât și ai noului jur- nalism (New Journalism*). Harper’s Weekly - 1870 - atacă corupția poli- ticienilor din New York; The Arena MAGAZIN PE ORIZONTALĂ 252 abordează problemele ghetourilor și ale prostituției. Lincoln Steffens, Ida Tarbell, Ray Stannard Baker, David Graham Philips, Upton Sinclair, iată semnăturile cele mai prestigioase care conturează curentul muckraking*, până în preajma Primului Război Mondial. Un nou salt în evoluția M. americane se petrece începând cu anii ’20 ai se- colului trecut. Conținutul M. suferă schimbări care corespund acelora pe- trecute în societate: apar dreptul la vot al femeilor, prohibiția, urbanizarea se accelerează, crește totodată și crimi- nalitatea, morala devine mai permisivă. Este epoca jazz-ului, a automobilului, a freneziei care va fi întreruptă doar de marea criză mondială economică a anilor ’30 și, de-abia mai târziu, de al Doilea Război Mondial. Domină tex- tele despre entertainment (amuzament) și stilurile de viață (life styles) în de- favoarea acelora consacrate afacerilor și oamenilor politici. Apar în 1922 Reader’s Digest, în 1925 New Yorker, în 1933 Newsweek, în 1936 Life (axat pe fotojurnalism*), în 1937 Ebony. Anii ’50 marchează declinul (cvaside- fmitiv) al M. de interes general în fa- voarea unei specializări din ce în ce mai riguroase sub presiunea publici- tății*. Clasificarea M. se regăsește de altfel în orice manual consacrat publi- cității*. Conform Gale Directory of Publications and Broadcast Media - 1990 - în SUA apar 12.205 de M. față de 6.950 în 1950, dintre care numai 800 sunt M. de interes general. Iar US Industrial Outlook împarte M. în con- sumer magazines*, bussiness publica- tions* și farm magazines*. Tirajele* și circulația unei întregi serii de M. sunt impresionante. în anul 1994, Modem Maturity avea 21.716.000 de exemplare, Reader’s Digest - 15.126.664; TV Guide 14.037.062; National Geogra- phic - 9.203.709; Better Homes and Gardens - 7.613.661; Time - 3.424.858; People - 3.252.641; Sports Illustrated - 3.252.641; Newsweek - 3.158.617 etc., M. absorbind 5,4% din rețetele publicitare [cf Kathleen Hali Jamieson et al., 1997; 372; 192]. De altfel, relația spațiu redacțional* - spa- țiu publicitar* în M. destinate publi- cului feminin este uluitoare. Glamour (aprilie 1990): 339 de pagini, dintre care 63 de pagini fără publicitate. Vogue (mai 1990): 319 de pagini, din- tre care 38 de pagini fără publicitare. Redbock (aprilie 1990): 173 de pagini, dintre care 44 de pagini fără publici- tate. II. SPECIALIZARE. EUROPA. „în general, M. sunt definite ca fiind con- sumer (Ml.*), oferind informații* de timp liber și amuzament, sau bussiness and professional (M.) oferind infor- mații* relevante pentru domeniul de activitate al publicului*. Apar și spe- cialist titles [Brian Braithwaite, 1998; 97]. în Marea Britanie apar peste 2400 de consumer M.*, 3000 de Ml. specia- lizate și ziare* profesionale și de afa- ceri. în restul Europei apar peste 9300 de consumer M.* și 22.000 de profes- sional trade titles [titluri profesionale (specializate) și de comerț], „M. repre- zintă o industrie care își află nișe de public*: femei, automobiliști, părinți, grădinari, tineret, pensionari, M. con- sacrate computerelor, fermierilor, jucă- torilor de golf, agențiilor de turism, fotografilor etc. Remarcabil este feno- menul subspecializării M. consacrate 253 (CONSUMER) MAGAZINE femeilor“ [Brian Braithwaite, 1998; 97-98]. Un alt fenomen remarcabil în Europa este circulația transnațională a unor titluri. Astfel, Marea Britanie (și nu numai) „este invadată44 de o serie de titluri nord-americane și germane, precum Vogue, Good Housekeeping, Home and Garden, Cosmopolitan, Country Living, Bride, Harper and Queen, respectiv germane: Prisma, Bella, Take a Break (1,5 milioane de exemplare tiraj), That’s Life. Pentru celelalte țări europene dezvoltate, situa- ția statistică este următoarea: Franța - 2.000 consumer M.* și 1200 profes- sional/business; Danemarca - 600, respectiv 50; Germania - 1800, res- pectiv 3700; Italia - 1218, respectiv 9119; Elveția - 867, respectiv 990; Olanda - 1200, respectiv 4.000; Spa- nia - 155, respectiv 150. Rețetele pu- blicitare în procente ale M. europene în raport cu celelalte media* sunt impresionante. Austria, 16%; Belgia, 27%; Danemarca, 15%; Franța 27%; Germania, 21%; Grecia, 17%; Italia, 19%; Olanda, 22%; Norvegia, 18%; Marea Britanie, 17%. —> Muckraking Era, legile proximității, presă de pro- ximitate, fotoroman, ziar, acumulare de public, industrii culturale magazin pe orizontală pt publ —* business magazine magazin pe verticală pt publ —> business magazine (business) magazine pt <-> publ (engl. am. magazin consacrat afacerilor) Ame- rican Bussiness Press Inc, societatea editorilor* acestui tip de M. în SUA reprezintă veriga de legătură cu publi- citatea*. De partea cealaltă, Standard Rate & Data Service a inventariat mai multe sute de B.M. Care, împreună ating circa 70 de milioane de exem- plare. O primă clasificare a B.M., utilă publicității*, le împarte pe acestea în publicații industriale (diferiți produ- cători și industriile aflate în legătură cu aceștia: transporturi, construcții etc.), publicații comerciale (care se adre- sează distribuitorilor și altor lanțuri de intermediari) și publicații profesionale (profesiuni și servicii). Din perspectivă editorială*, B.M. sunt „M. pe verti- cală44 al căror conținut se adresează tuturor acelora care își desfășoară acti- vitatea în domeniul respectiv, de la director la muncitor (ex: Engineering and Mining Journal) și „M. pe orizon- tală44, care se adresează numai unui anumit nivel al afacerii în mai multe industrii aflate în relații reciproce (ex: Advertising Age = Era Publicității). Avantajul publicității* în B.M. ar fi acela al prestigiului profesional pe care publicul* specializat îl conferă publici- tății* [cf. Maurice I. Mandell, 1984: 346-350]. magazin (consumer) magazine pt publ (engl. am. magazin destinat consuma- torului) I. Există peste 1200 de C.M. în SUA care din perspectiva conținu- tului editorial* merg de la maximă generalitate la maximă specializare. Publicitarii* acționează țintind C.M. prin The Magazine Publishers Associa- tion Marketing Division. Această asociație a inventariat avantajele C.M. în calitate de medium* pentru publici- tate*. Astfel, C.M. se bucură de auto- ritate (a cuvântului scris); culoarea stimulează interesul, creează dovada; credibilitatea - ceea ce face ca ideile, opiniile, dorințele publicului* să fie (FARM) MAGAZINE 254 influențate; permanența - cititorii sunt păstrați (spre deosebire de ziare*); C.M. sunt recitite din când în când; selectivitate: C.M. sunt țintite spre locuri (piețe) și oameni (piețe); flexi- bilitate - C.M. țintesc prin conținutul lor mai multe zone de interes. în plus, C.M. sunt strâns legate de densitatea populației (piața absorbantă într-o arie geografică restrânsă). De aceea, C.M. cu circulație regională (tiraj* mic) sunt la fel de importante ca C.M. cu tiraje* de mai multe milioane de exemplare care circulă într-o arie geografică vastă. De exemplu: Better Homes and Gar- dens oferă publicității* 56 de piețe de vârf (metropolitane). Rezultă din aces- te relații că, din perspectiva celor care cumpără spațiu publicitar*, costurile sunt mici prin raport cu mărimea pie- țelor atinse [cf. Maurice I. Mandell, 1984; 340-346]. II. Din perspectiva conținutului editorial*, ceea ce publici- tatea* numește C.M. acoperă, de fapt, clasificarea tradițională: Newsmaga- zine (magazin de informare; ex: News- week, L’Expressf magazine feminine, sportive, pentru tineret etc. —> magazin (farm) magazine pt publ (engl. am. magazin pentru fermieri) Standard Rate & Data Service a inventariat 250 de astfel de publicații. Deși F.M. se apropie și de bussiness magazine* și de consumer magazine*, ele reprezintă o categorie distinctă prin aceea că exis- tă o piață a fermierilor (americani) [cf. Maurice I. Mandell, 1984; 346]. —> ma- gazin (general) magazine ist pr —► maga- zin (I) (mass) magazine pt (engl. am. maga- zin de masă) Magazin* generalist. Se distinge prin conținut și punere în for- mă atât de class magazine, care se adresează elitelor, acest tip de publi- cație aparținând presei de prestigiu*, cât și de special-interest magazine (ma- gazin specializat) [cf. Richard Weiner, 1996]. —> magazin (The) Magazine Publishers Associa- tion Marketing Division publ (engl. am.) —> consumer magazine (I) magnetofon radio —> radio (III) maieutică fil —► ironie (I, 4) Mailer, Norman (n. 1923) lit Scriitor american care a ilustrat printre altele, valul Noul Jurnalism. —New Journal- ism (II), reportaj (I) mainstream media media (engl. am. curentul principal media) (antonim - presă marginală*) —> presă marginală, presă de prestigiu, jurnalism de cali- tate, two-step-flow mainstreamers publ (engl. persoane aparținând curentului principal) —► pu- blicitate (VII) makers publ (engl. am. cei care reali- zează ceva) —> publicitate (VII) Maletzke, Gerhard (n. 1922) com —► modelul lui Maletzke Malinovski, Bronislav (1884-1942) COM —> funcția fatică Mallarme, Stephane (1842-1898) lit Poet și critic francez. —> postmoder- nism Malraux, Andre (1901-1976) lit —► re- portaj (în România Interbelică) (I) managementul informației soc, MEDIA —> societate informațională Manchester Guardian pt (engl.) —* Rador (I) Manet, Edouard (1832-1883) est —> postmodernism Maniere de voir pt Supliment al zia- rului Le Monde*. 255 MANȘETĂ manifestare liniară a textului lit —* naratologie (VI) manipulare prop Formă de comuni- care* alterată prin folosirea în doze variabile a argumentării tendențioase*, minciunii*, informațiilor* trunchiate, „aranjate44, puse în scenă, inclusiv prin balon de încercare*, zvon*, diversi- une* - aflată în proximitatea (sau în slujba) propagandei* (deci în proximi- tatea sau folosind persuasiunea*), îm- brăcând formele relațiilor publice* - în principal publicity* - prin care se ur- mărește crearea la un individ, grup, clasă*, a unor opinii* eronate, bazate pe informații* incorecte, sau a unor atitudini, acțiuni contrare intereselor acestora. M. este o formă de înșelăto- rie. —> disimulare, atribuire, acoperire (jurnalistică), legile proximității, agen- da ascunsă, propagandă, dezinfor- mare, cenzură (II), amalgam, aluzie, insinuare, petitio principii, argumen- tare tendențioasă (II), retorică, pro- gramare spațio-temporală, minciună, parajurnalism, persuasiune (V), opi- nie, opinie publică (III), (IV), influență (I), two-step-flow, factoid, (hard) news (dated story), manipularea emoțiilor, manipularea intereselor, manipularea deadline-ului, manipularea informa- ției, relații publice manipularea deadline-ului prop Una dintre modalitățile manipulării infor- mației*. Transmiterea informației* în funcție de deadline* face imposibilă controlarea acesteia de către jurnalist* înaintea difuzării. —* manipulare, dead- line, agenda ascunsă, factoid (II), aco- perire (jurnalistică), legile proximității manipularea emoțiilor cm, psihosoc —+ influență (I), manipulare manipularea informației prop „M.L reușește dacă propaganda* se prezintă drept informație* și informația* drept obiectivă*. Informația* tendențioasă poate fabrica opinia* printr-o serie de procedee: selectarea informațiilor*, am- putarea informației*, transformarea con- textului* (prin izolarea informației*) în raport cu contextul* ei real. Alte proce- dee sunt: amalgamarea (—* amalgam) informației* cu altele care nu au nici o legătură dar care o descalifică, crearea unui fals context* fabricat (—* minciu- nă), subliniind ceea ce este secundar, în defavoarea esențialului, difuzarea știrilor* false [Jean Cazeneuve, 1976; 270]. Celebrul semiotician italian Um- berto Eco (II Televisionario, 1972) distinge mai multe procedee ale M.L prin televiziune*. „Se comentează ceea ce se poate și trebuie să fie comentat. Informația* cu adevărat orientată nu are nevoie de comentariu*, ea se spriji- nă pe alegerea adjectivelor. Informa- țiile* jenante sunt eliminate. Așezarea știrii* incomode acolo unde nimeni nu o mai așteaptă. Folosirea jargonului* economic sau sociologic. Filmezi nu- mai ce nu are sens. Arăți evenimente* importante numai dacă se petrec în străinătate44 [cf Jean Cazeneuve, 1976; 270-271]. —> manipulare, acoperire (jurnalistică), legile proximității, agen- da ascunsă, gate keepers, cenzură, minciună, diversiune, dezinformare, intoxicare, zvon, derapaj mediatic, propagandă manipularea intereselor cm, psihosoc —* influență (I), manipulare manșetă tehno Element constitutiv al paginii întâi* a ziarului* sau magazi- nului*. L Titlul ziarului* sau maga- MAP 256 zinului* și caseta care îl însoțește (Exemplu: XII, 15354, luni, 31 decem- brie). II. Spațiu publicitar* care ocupă o suprafață mică, plasat lângă titlul zia- rului* sau magazinului*. III. Semnifi- cație nouă [cf. Michel Voirol, 1992; 99]: titlul*/titlurile groase din pagina întâi* a ziarului* sau magazinului*. MAP (siglă de la Maghreb Arab Press) AGP Agenție de presă din Maroc. ROMPRES (II) marcă MK, PUBL (< engl, am, trade- marii) „O M. identifică produsul com- paniei. O M. este un simbol*, uneori verbal, uneori vizual, uneori și una și alta - care îi spune consumatorului* cine face produsul. (...) Prin lege, M. și calitățile ei sunt protejate44 [Kathleen Hali Jamieson et al., 1997; 215-216]. Printre primele M. pe care le întâlnim și în prezent se numără: Levi’s (1873), Maxwell House Coffee (1873), Bud- weiser (1876), Coca-Cola (1886) etc. [cf. J. Thomas Russel et al., 2002; 101- 102]. brand, labei, logo, consume- rism, comunicare integrată de mar- keting, capitalul mărcii, publicitate Marconi, Guglielmo (1874-1937) RADIO —* radio (I) Marcuse, Herbert (1898-1979) fil, SOC —> Școala Critică de la Frankfurt, omul unidimensional, funcții Margulies agp Agenția* a funcționat în perioada 1902-1905 la Brăila. „Obiec- tul ei era comunicarea cotelor la bursa de cereale din Brăila. Are relații cu Wolff* Bureau din Viena, care îi trans- mite cu prioritate informațiile* de bur- să44 [Florica Vrânceanu, 2000; 150]. —* agenție de presă Marin, Dragoș jurn —> Centrul pentru Jurnalism Independent Marinescu, Alexandru jurn —> Clu- bul Român de Presă (I) (captive) market publ (engl. am. piață captivă) Situație de monopol. Posibili- tatea consumatorului* de a cumpăra dintr-un singur loc. (direct) marketer mk, publ (engl. am.) —► marketing direct marketing publ, rp în acest moment există un adevărat teren comun în care tehnicile celui dintâi M., M. comer- cial, sunt adaptate domeniului vieții sociale (M. social* sau M. cu profil colectiv* sau nonprofit M.*, precum și domeniului M, politic*), în care Rela- țiile Publice* reprezintă teritoriul atot- cuprinzător. Așadar, „M. (comercial) reprezintă ansamblul tehnicilor care au drept obiectiv să adapteze un produs la piață, să-1 facă cunoscut consumato- rului*, să creeze diferența față de con- curență și, cu un minimum de mijloace, să optimizeze profitul care apare din vânzare44 [Michel Bongrand, 1993; 13]. Pentru alți autori, „M. se compune din patru elemente: produsul, prețul, dis- tribuția și comunicarea*" (aceasta din urmă regăsindu-se în „rolul primar al publicității*, acela de a spori gradul de cunoaștere a mărcii* și a preferinței pentru produs44) [J. Thomas Russel et al., 2002; 47]. Dintr-o perspectivă care privilegiază comunicarea*, M. (comer- cial) este definit astfel: „o orientare a managementului care consideră nevoi- le consumatorilor* fundamentale pen- tru succesul unei firme44 [J. Thomas Russel et al., 2002; 124]. Pentru Frederick E. Webster Jr. (Defining the New Marketing Concept), vechiul concept de M. - „filozofia managerială conturată în anii ’50 - este o amintire a 257 (NONPROFIT) MARKETING unei perioade anterioare din istoria economică. Majoritatea presupunerilor acestei «filozofii» nu mai corespund piețelor concurențiale globale din anii ’90. Astăzi, lumea se îndreaptă rapid spre un model de activitate economică bazat pe relații și parteneriate de durată între personaje economice, în cadrul coaliției libere a organizațiilor tip re- țea. Conceptul de valoare a cumpără- torului stă la baza noului concept de M. și trebuie să fie elementul central al strategiei tuturor firmelor. Dacă vechiul M. avea drept obiectiv de a face o vân- zare, noul M. urmărește să dezvolte o relație cu clientul, în care vânzarea este doar începutul44 [apud J. Thomas Russel et al., 2002; 124]. —* comuni- care (II), comunicare integrată în mar- keting, marketing direct, marketing integrat (integrated marketing com- munication), marketing mix, marke- tingul nișei, profilul pieței, penetrare (V) P's, agenție de publicitate, publici- tate, spirala publicității, generație, re- lații publice, sondaj de opinie (II), star system marketing comercial mk —> marke- ting marketing direct mk, publ (engl. am. direct marketing) Distribuire promo- țională care cere un răspuns direct [,,cumpăr/nu cumpăr44]. Un catalog poate fi un direct marketer [vânzător direct]. M.D. se realizează fie prin door-to-door-selling [vânzare din ușă în ușă], fie prin poștă (e-mail*) sau prin telemarketing (teleshopping). Re- zultă că M.D. este personalizat [cf. Ri- chard Weiner, 1996]. —> marketing marketing integrat rp, publ (engl. integrated marketing communication) (engl. am. comunicare integrată de marketing). Formă complexă de comu- nicare* compusă din publicitate* și strategii - teme - mesaje coordonate transmise prin media*. Altfel spus, M.L este „un program total de comu- nicare [care cuprinde] planificarea, executarea și coordonarea tuturor do- meniilor de marketing*44, încât firma sfârșește prin „a se adresa consumato- rilor cu o singură voce. (...) M.I. este stimulat de o schimbare filozofică, de la simpla «deplasare a produselor» la satisfacerea pe deplin a nevoilor con- sumatorilor și la consolidarea legătu- rilor cu publicul-cheie44 [cf. J. Thomas Russel et al., 2002; 49 —* marketing, campanie de publicitate marketing mix publ (engl. am. mix de marketing) Elemente combinate în marketingul* produselor sau al servi- ciilor: promovarea vânzărilor* (pro- motiori), publicitatea*, relațiile pu- blice*, distribuția, politicile de prețuri și produsul/serviciul însuși. M.M. este folosit pentru a spori efectul marke- tingului* [cf. Richard Wiener, 1996]. —> marketing, promotion, campanie de publicitate marketingul nișei mk, publ „O com- binare a strategiei pieței-țintă cu aceea a produsului. Este o strategie colaterală care se concentrează pe nișe sau breșe de oportunitate relativ înguste într-o piață sau ramură largă de produs. Prin- cipiul său de bază este de a concentra punctele tari împotriva punctelor slabe ale concurenților44 [J. Thomas Russel et al., 2002; 134]. —> marketing, publi- citate (nonprofit) marketing rp (Sinonime - marketing social; marketing cu profil MARKETING PLANNING 258 colectiv) „în cazul N.M. se caută o modificare a comportamentelor, a ati- tudinilor sau a obișnuințelor individu- ale în profitul colectivității. (...) Mar- ketingul politic*, marketingul de ima- gine* a liderului și N.M. sunt un veri- tabil marketing al opiniei publice* orientat spre binele comun44 [Michel Bongrand, 1993; 16]. —» Public Affairs, campanie de relații publice marketing planning publ (engl. am.) Planificare de marketing* a unei firme care de regulă se realizează pentru un an [Maurice I. Mandell, 1984; 156]. —> campanie de publicitate marketing politic rp, polit I. Trans- punerea în politică a marketingului comercial*, având drept obiectiv „să favorizeze adecvarea unui candidat la electoratul său posibil, să-1 facă cunos- cut de un număr cât mai mare de electori14 [Michel Bongrand, 1993; 13]. Ceea ce corespunde în M.P. produ- sului, se referă la ideile candidatului, la apartenența sa la o doctrină, la candi- datul însuși. Atât marketingul comer- cial* cât și M.P. „raționalizează comu- nicarea* folosind aceleași metode: diagnosticul se bazează pe analiza da- telor cantitative și pe elaborarea anche- telor calitative pentru a răspunde mai bine așteptărilor cetățenilor; strategia permite definirea unei axe generale de comunicare din care rezultă mai multe teme în funcție de multitudinea țintelor de atins; mijloacele: publicitatea*, re- lațiile publice*, relațiile dintre presă și informație*44 [Michel Bongrand, 1993; 17]. în demontarea acestui proces com- plex, strategia - stabilirea axei/axelor comunicării - reprezintă elementul esențial. Rolul axei campaniei este crearea diferenței, iar acest lucru se realizează prin stabilirea unui adevărat fascicul de axe: ideologică*, politică, personală și tematico-programatică. „în mod normal44 - consideră Michel Bongrand [1993; 53] - „campania tre- buie să poată fi redusă la o axă, iar aceasta, la rândul ei, să fie reductibilă la un slogan*44. II. ISTORIC. Evident, M.P. este o altă creație nord-americană și ubicuitatea pe care a atins-o rapid nu poate fi separată de televiziune*. „Pre- istoria44 M.P. ar începe însă în anul 1916, când ambele partide americane au angajat agenții de publicitate* în campania prezidențială. în anul 1917, Congresul SUA a reglementat publici- tatea politică. Anul 1920 este remarca- bil prin aceea că - se pare - se cumpă- ră pentru prima dată timp de antenă la radio* pentru comunicarea electorală. Președintele Roosevelt a fost cel dintâi care a comandat sondaje de opinie* și tot el este acela care - se spune - a inaugurat comunicarea politică demo- cratică prin intervenții periodice la radio* sub genericul „Taclale la gura sobei44. în anul 1948, Convențiile Na- ționale ale celor două partide au fost pentru prima dată televizate. Și, înce- pând cu anul 1952, televiziunea* de- vine principalul medium* în campania electorală prezidențială. Generalul Dwight D. Eisenhower a fost primul care a folosit spotul* de televiziune* de 40 și 20 de secunde în ultimele săp- tămâni ale campaniei. Vocile, accen- tele critice la adresa „noilor tehno- logii44 de comunicare politică nu au în- târziat să apară, chiar din partea prota- goniștilor. Contracandidatul lui Eisen- hower în anul 1956, Stevenson: „Ideea 259 MARȘ că poți comercializa candidații la func- ții înalte precum cerealele pentru micul dejun sau că poți câștiga voturi ca în box-topuri este, cred, cea mai mare lovitură la adresa procesului democra- tic44 [apud Stan Le Roy Wilson, 1992; 355]. Primul „star politic“, beneficiind și de charisma* soției sale este, fără îndoială, John F. Kennedy, iar cel din- tâi candidat care pune sistematic în scenă evenimentele*, ridicând totodată bariere în calea accesului la informa- ție* este Ronald Reagan. în viziunea lui Steven R. Weisman de la New York Times, „[Ronald Reagan] a accentuat aparențele și impresiile televiziunii* în defavoarea informațiilor*, (...) pe scurt, el a introdus arta controlului ac- cesului“ (jurnaliștilor* la informație*] [apud Stan Le Roy Wilson, 1992; 359- 360]. începând cu anii ’60, consultan- tul politic*, creatorul de imagine* și imaginea* însăși devin de neînlocuit, iar scena „statului-spectacol“ este per- fect aranjată, în pofida criticilor care au continuat să se facă auzite. George McKenna (Media Voices. Debating Criticai Issues in Mass-Media, 1982): „Cine nu a văzut acele spoturi* de 30 de secunde arătându-1 pe candidat cu cămașa descheiată, mergând pe străzi desfundate și având un aer preocupat? Sau candidatul angajându-se să-i eli- mine pe criminali fără să spună cum va face asta? Sau un candidat ascultându-1 cu simpatie pe americanul obișnuit spunându-și păsul, în timp ce o voce din off ne asigură că este preocupat?44 [apud Stan Le Roy Wilson, 1992; 362]. —> comunicare (II), criză, comu- nicare de criză, entropie, imagine, (crearea) imaginii, consultant politic, culturanaliză, campanie de relații pu- blice, propagandă (III), (VI), (new) pro- paganda, slogan, televiziune, sondaj de opinie (II), (V), argumentare, comu- nicare politică, discurs, analiza dis- cursului (II) marketing cu profil colectiv rp —> (nonprofit) marketing marketing public relations rp (engl. am. relații publice în marketing) Folosi- rea publicity* pentru a promova un pro- dus sau un serviciu. —► relații publice marketing social rp —* (nonprofit) marketing MARȘ DEONT (fr. siglă de la Moyens d'Assurer la Responsabilite Sociale des Mediaș - Modalități (non-statale) de a asigura responsabilitatea socială a me- dia*) I. Autoreglementare. II. Co- respondentul francez al responsabili- tății sociale* a jurnalistului* (media*). III. Un întreg număr al revistei Mediaș Pouvoirs [1998] sub coordonarea lui Jean-Claude Bertrand este consacrat acestei problematici. „Conceptul MARȘ este global, și deci puțin vag. (...) MARȘ are mai multe obiective di- recte44 [Claude-Jean Bertrand, 1998; 59-61]. Critica media* ce rezultă din observarea sistematică media* este cea mai la îndemână și eficientă. Se poate realiza în rubrici speciale în radio*, în televiziune*. Acces în dublu sens la media*'. 1. fiecare să poată folosi o gamă largă de media*; 2. „fie- care grup să-și poată difuza infor- mația*44. Formarea universitară (de specialitate) a jurnaliștilor. Formarea permanentă (stagii profesionale scurte pe care jurnaliștii* le efectuează perio- dic în facultățile de jurnalism). Publi- carea opiniilor* contradictorii în toate 260 MARTOR domeniile importante. „Curier al citi- torilor “ (—> editorial page). Chestio- nare de exactitate și echitate adresate persoanelor menționate în ziar*. Co- duri deontologice* - adoptate de pre- ferință cu participarea publicului*. Reviste specializate în teoria și practica jurnalismului. Critica internă a acura- teței*, exactității textelor care să se realizeze și din perspectiva deontolo- giei* de către un fel de „sfat al înțe- lepților" format din membrii redacției. (Modalitatea se practică în Japonia încă din anii ’20.) Jurnaliști* speciali- zați în media*. Funcția redacțională de mediator* (ombudsman*). Ethic’s Coach (engl. antrenor de etică) în re- dacție. Comitete de legătură între me- dia* și unii utilizatori (dar și furnizori de știri*) precum justiția, poliția. Cetă- țeni numiți în Consiliul de Adminis- trație al publicației (ca la Press Herald în Portland, SUA). Reuniuni periodice între jurnaliști și membri reprezentativi ai comunității. Consiliul de presă for- mat din patroni, jurnaliști*, public* cu scopul de a judeca plângerile utilizato- rilor și de a apăra media* de amenință- rile-ingerințele-reglementările guver- namentale. Asociații ale consumatori- lor. Organizații profesionale ale jur- naliștilor*. Programe interne de sensi- bilizare a jurnaliștilor* față de proble- mele cetățenilor. Studii de opinie pe- riodice. Cercetare media - deontolo- gie-sociologie condusă mai ales de universitari. Simplul fapt că această dezbatere profesională are loc sublini- ază gradul de profesionalizare-conști- entizare a menirii profunde a profe- siunii. —> deontologie, cod deontolo- gic, etica aplicată, binele public, in- teres public, dezmințire, funcții, Ane- xe (A), (B), ombudsman, Observatorul Francez Media, responsabilitatea so- cială a presei martor prop —* argumentare tenden- țioasă (II) martor ocular jurn inf -* inter- viu (II), (IV) Marx, Karl (1818-1883) soc, polit, PROP, COM Filozof și economist so- cialist german. —> ideologie (I), Școala Critică de la Frankfurt, feminism marxist masă culturală cm Termen pe care îl folosește Daniel Bell (The Cultural Contradiction of Capitalism, 1978): „M.C. nu înseamnă creatori de cultură, ci transmițători: cei care lucrează în în- vățământul superior, în edituri, reviste, televiziuni*, teatre, muzee, care proce- sează și influențează receptarea produ- selor culturale serioase. M.C. este des- tul de numeroasă pentru a constitui o piață pentru cultură (cărți, tipărituri, muzică serioasă). Și mai este grupul care, în calitate de scriitori, cineaști, muzicieni ș.a.m.d. produce materialele populare pentru cea mai largă audi- ență* a culturii de masă*“ [apud David Harvey, 1990; 290]. —> industrii cultu- rale, postmodernism (IV) masă rotundă tv —> interviu (XI) mască ret -* retorică (III) mass communication - 7 Caracte- ristici MEDIA, TP, SOC REC Denis McQuail (Towards a Sociology of Mass Communications, 1969) izolează șapte caracteristici ale M.C: 1. sunt in- stituții; 2. sunt îndreptate spre pu- blicul* larg; 3. sunt publice: conținutul este destinat tuturor; 4. publicul* este heterogen; 5. mass-media* pot stabili 261 MAUVAISE PAGE un contact simultan cu un foarte mare număr de oameni aflați la distanță de sursa mesajului mediatizat și, în mod clar, separați unii de alții; 6. relația din- tre comunicator [jurnalist*] și public* constă în aceea că jurnalistul* este cunoscut numai în rolul său public de comunicator; 7. „Publicul este un agre- gat de indivizi uniți de o direcție co- mună a interesului (...) chiar dacă in- divizii nu se cunosc între ei și au o in- teractivitate scăzută44 [in James Watson etal., 1993; 110]. —* mass-media mass-media cm I. Termen compus: mass {engl. masă) și media (lat. plu- ralul de la medium*). Desemnează mij- loacele de comunicare în [către o] ma- să de oameni prin care sunt transmise informația* (inclusiv mesajele relații- lor publice*), cultura de masă*, publi- citatea*. Abordările fenomenului sunt multiple, de aceea termenul M.M. este folosit în mod diferit. Elementul stabil al definirii termenului îl reprezintă multiplicarea mesajului la scară indus- trială. Aceasta înseamnă că tot ce re- zultă din folosirea tiparului* aparține M.M.: cartea în toate formele sale, începând cu broșura, afișul*, ziarul*, magazinul*, revista, dar și pliantul sau ilustrata. în audiovizual desemnează radioul*, televiziunea*, filmul (1$ care se adaugă diferite forme ale industrii- lor culturale*, precum discul sau case- tele). Toate acestea ar forma așa-numi- tele media clasice. Noile media (New Media) sunt în directă legătură cu in- troducerea la scară cvasiplanetară a sa- teliților de telecomunicații și a compu- terului. Intemetul* este o formulă hi- bridă de comunicare interpersonală* (aproximativ asemănător telefonului de pildă) și comunicare în masă. Tele- foane celulare, decodoare, PC-uri (per- sonal computers), fibră optică, televi- ziune*/radio* direct prin satelit, televi- ziune* de înaltă definiție, CD-ROM, teletext*, videotex, online, - iată o serie întreagă de termeni-realități teh- nologice care compun noile media. II. Canalul fizic (medium*) prin care este transmis mesajul, de la telegraf și telefon, la fax, telefax, dar și la radio*, televiziune* sau suport tipărit. —» mass communication - 7 caracteristici, (funcțiile) comunicării, accelerare, In- ternet, intermedia, hypermedia, socie- tate informațională material explicativ jurn inf, agp (engl. am. news analysis) —► știre (IV), (VI), interpretative reporting materiale speciale pentru maga- zine* (engl. tar get story) JURN INF, AGP Tip de text de, informare (mai) amplu realizat de Associated Press*. —> știre (IV) Mattelart, Armând (n. 1936) soc în prezent, profesor de științele informării și ale comunicării la Universitatea Paris-VIII. Și-a început cariera în ca- litate de profesor cercetător la Univer- sitatea Catolică din Santiago - Chile (1962-1973). Este autorul unor lucrări remarcabile: L’Invention de la commu- nication (1994), La Communication- monde (1992), Histoire de la societe de l’Information (2003), Histoire des theories de la communication (1997; traducere românească - 2001) și altele. maturii publ —> generație mauvaise page tehno (fr. pagină rea) (antonim - belle page, pagină frumoa- să/bună) în jargonul* jurnaliștilor* și machetatorilor francezi, termenul MAXIMA 262 desemnează paginile 2, 4, 6 etc. ale ziarului* (paginile cu soț) pentru că o modalitate curentă de răsfoire a ziaru- lui* face ca survolarea paginii de privi- rea cititorului să se realizeze începând cu pagina întâi* și continuând cu pagi- nile 3, 5, 7 etc. Astfel se explică stră- dania machetatorului* (designerului*) de a plasa rubrici atrăgătoare, texte importante etc. (și) în „paginile rele“. —> lizibilitate, pagina întâi maxima ret Un fragment de enthy- mem*. Exemplu: „muritorule, nu păs- tra o ură nemuritoare44 [apud Roland Barthes, 1985; 132]. —> persuasiu- ne (III) Maxwell, (James) Clark (1831-1897) RADIO -»radio (I) Mândruță, Lucian (n. 1967) jurn —> Clubul Român de Presă (I) McCarthy, Joseph (1908-1957) prop Senator american care a fost campio- nul propagandistic al luptei anticomu- niste în momentele cele mai fierbinți ale războiului rece. „Ideea sa este că administrația este infiltrată la vârf de comuniști. Nu folosește dovezi, ci ano- nime. Se bazează pe tehnica marii min- ciuni*. A excelat promovând concep- tul de vinovat prin asociere. De unde, listele negre. (...) Moștenirea sa: un termen [mccarthysmul] care sugerează cel mai pernicios tip de propagandă*, în care acuzațiile sunt senzaționalizate, dar niciodată probate, într-o campanie vicioasă de asasinare [simbolică] a per- soanei țintite44 [Robert Cole (ed.), 1998; 460; 462-463]. —» cenzură (II) McCIung Lee, Alfred (1907-1992) PROP —> argumentare tendențioasă McCIure's ist pr —> magazin (I), Muck- raking Era Mecena (Caius Cilnius Maecenas) (69-8 î.Hr.) IST PR —> mecenat mecenat publ, rp I. Mecena*, consilier al împăratului roman Octavian Augus- tus, care a încurajat artele, literatura, protejându-i printre alții pe Horațiu și pe Vergiliu. Prin extensie, M. îl de- semnează pe protectorul (moral, spiri- tual, material) al unui creator. II. For- mă de finanțare a evenimentelor* sau realizărilor culturale, sportive, științifi- ce, socio-profesionale. In publicitate*, M. se apropie de sponsorizare*. —> pu- blicitate (I), comunicare evenimenți- ală, sponsorizare MEDIA (MEDIA 2) leg (siglă de la Mesures pour l’Encouragement et le Developpement de ('Industrie Audio- visuelle) \fr. Măsuri pentru încurajarea și Dezvoltarea Industriei Audiovizuale] Plan lansat de Comisia Europeană în anul 1986 și aprobat în decembrie 1990. Scopul MEDIA este crearea unei piețe unice europene a audiovi- zualului, tendința fiind totodată încu- rajarea întreprinderilor mici și mijlocii, pentru a păstra intacte identitățile ling- vistice. MEDIA 2 s-a aplicat în peri- oada 1996-2000. (direct) media rp, publ (engl. am.) Te- lefonul, scrisoarea personalizată sunt D.M. folosite în relațiile publice*, res- pectiv, în publicitate*. Se deosebesc de așa-numitele media* indirecte, precum ziarul*, magazinul*, radioul* sau tele- viziunea*. —► relații publice (industrial) media rp (engl. am.) Pre- zentare mai ales în formă radiofonică sau de televiziune* de uz intern pe care o realizează întreprinderile, corpo- rațiile etc. —► comunicare internă, re- lații publice 263 MEDIAFAX (noile) media media, com mass-me- dia, media digitale media clasice media -* mass-media (I) media digitale com, media —> mass-me- dia, mijloace electronice de comuni- care, Internet media ecology soc rec (engl. am.) Studierea relațiilor dintre canalele de comunicare (tehnologii) și societate sau mediu [cf. Richard Weiner, 1996]. media electronice media —► radio, te- leviziune, mass-media, mijloace elec- tronice de comunicare media event rp (engl. am. eveniment media) Inițiativa comunicării* aparține relațiilor publice* care recurg în prin- cipal la publicity*, incluzând aici și po- sibilitățile de a fotografia (de a filma). —» relații publice, publicity media mix rp, publ Ansamblul cana- lelor (presă tipărită, radio*, televiziu- ne*) prin care circulă același spot* pu- blicitar sau mesaj aparținând relațiilor publice*. —> campanie de publicitate, campanie de relații publice media planning rp, publ (engl. am.) Ansamblul format din media* țintite pentru a transmite mesajele într-o cam- panie de publicitate*, respectiv într-o campanie de relații publice*. —> plan- ning, agenție de publicitate, campanie de publicitate, relații publice, campanie de relații publice, channeling Media Relations rp (engl. am. legătu- rile cu media) Una dintre cele 14 acti- vități ale relațiilor publice* stabilite de Public Relations Society of America* (PRSA). Este una din activitățile fun- damentale, placă turnantă a plan- ning* -ului unei campanii de relații pu- blice*. Prin relațiile cu media* se mo- delează și se păstrează imaginea* insti- tuției. —► relații publice, campanie de relații publice Mediafax AGP I. Agenție de presă* privată înființată în România în anul 1991. Face parte din Trustul Pro, ală- turi de posturile de televiziune ProTv, Acasă, de postul de radio Pro FM, de cotidianul Ziarul Financiar etc. și re- prezintă o alternativă la Agenția Națio- nală de Presă ROMPRES* (instituție publică). Conform propriilor statistici, „M. furnizează zilnic peste 450 de știri* din domenii de interes social, eveniment*, economic, cultural, poli- tic, sport și divertisment către 90% din presa centrală44. Conform acelorași sta- tistici, M. acoperă teritoriul național cu 150 de reporteri* care își desfășoară activitatea în 40 de orașe din țară, pre- cum și în SUA, Franța, Belgia, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Moldova. In anul 1994, M. a lansat oferta de servicii de informații* de afaceri, peste 500 de companii beneficiind de această ofertă, în anul 1997, agenția își deschide site*-ul pe Internet (www.mediafax.ro). II. Conform acestui site*, Mediafax Data Base, este o companie a Diviziei Mediafax din cadrul Media Pro Group. A fost înființată în august 1998 și a rezultat din transformarea și dezvol- tarea departamentului de documentare al agenției de presă Mediafax. în struc- tura noii companii a fost transferată și întreaga bază de date a agenției de presă Mediafax. Mediafax Data Base este specializată în realizarea de moni- torizări complete (jurnalistice și de pu- blicitate) ale mass-media din România, baze de date sectoriale (știri*, legislație românească), materiale documenta- re, biografii*, cronologii*, sinteze ale MEDIAFAX DATA BASE evenimentelor, analize politice, econo- mice și sociale și culegerea, stocarea și actualizarea informațiilor utilitare din diverse domenii. Anumite produse sunt disponibile și în limba engleză. Com- pania dispune în prezent de o echipă care realizează culegerea, prelucrarea și arhivarea datelor. Punctul forte al companiei este flexibilitatea produse- lor și serviciilor, forma și conținutul acestora modificându-se în funcție de necesitățile clienților. —► Clubul Român de Presă (I) Mediafax Data Base agp —► Mediafax (II) Media Pro Group ip —> Mediafax (II) Mediaset media, publ Societate multi- media și de publicitate, (dar nu numai) din care fostul prim ministru al Italiei, Silvio Berlusconi* deține 51,023%, după ce, la începutul mandatului, deți- nea 48,639%. în peisajul televiziunilor italiene, RAI și M. înregistrează 90% din audiență* și 96,8% din rețeta pu- blicitară. M. controlează canalele Ca- nale 5, Italia 7, Rete 4 în Italia; Grupul Telecinco în Spania; televiziuni prin satelit și televiziuni numerice terestre; agențiile de publicitate Publitalia ’80 și Publiespana-, societăți de producție și distribuire a produselor televizuale; o societate de telefonie fixă; un portal Internet*; o întreprindere de distribuție cinematografică; o companie de asigu- rări; o companie de construcții; o echi- pă de fotbal - AC Milan; Editura Ar- noldo Mondatori Editore [cf Rezoluția Parlamentului European cu privire la riscurile violării în UE și, în particular în Italia, a libertății de exprimare și de informare, adoptată la 22 aprilie 2004]. —> concentrare 264 mediator deont, ip Este un element din MARȘ*. Corespondentul francez al funcției (americane) denumite om- budsman. M. nu este vocea conducerii ziarului*, deci funcția sa nu este una de relații publice*. M. nu este acela care răspunde cititorilor în diferite pro- bleme personale. M. răspunde nemul- țumirilor, nedumeririlor cititorilor is- cate de textele publicate, explicându-le normele profesionale, deontologice, rigorile legislative și redacționale în virtutea cărora textul supus discuției a fost modelat. în același timp, M. trans- mite jurnaliștilor* direct vizați obser- vațiile formulate de cititori. în Franța, ziarul Le Monde* (cu orientare de cen- tru stânga; aparține presei de presti- giu*; publicul* este format preponde- rent din absolvenți de facultate) a ex- perimentat această funcție redacționa- lă. Pentru Thomas Ferenczi, jurnalis- tul* de la ziarul Le Monde care a fost o vreme M., rolul M. „nu este să regleze amiabil conflictele dintre cititori și jur- naliști* sau să favorizeze apropierea punctelor de vedere. (...) M. este un arbitru care se pronunță public în legă- tură cu eventualele abateri de la reguli [ale jurnaliștilor*], dând dreptate uneia din părți, motivându-și judecata44 [Tho- mas Ferenczi, 1998; 106]. —► ombuds- man, MARȘ medie jurn inf —> statistică (trucuri, capcane) (II) mediologie ( (tehnica marii) minciuni). „Mă- rimea unei minciuni* este un factor definitoriu pentru ca aceasta să fie cre- zută de marea masă a unei națiuni. Simplitatea minților acestor persoane le face să fie o pradă ușoară în fața unei mari minciuni, și nu în fața unei mici minciuni, pentru că, adesea, ei MEMBERSHIP spun mici minciuni, dar le-ar fi rușine să spună mari minciuni“ [apud Robert Cole (ed.), 1998; 480-481]. -► propa- gandă (V) membership AGP, leg (engl. am. ca- litate de membru) —► agenție, Statutul Associated Press memoria (mneme) ret, com, lingv —> discurs (II), retorica (I), (II), (IV) MENA (siglă de la Middle East News Agency) AGP —> agenție de presă (IV) mentalitatea progresului sau a aventurii publ (fr.) -» publicitate (VII) mentalitatea securității pasive publ (fr.) —> publicitate (VII) mentalitate de decalaj publ (fr.) —> publicitate (VII) mentalitate utilitaristă publ —> publi- citate (VII) meritocrație soc, polit discrimina- re pozitivă Merton, Robert King (1910-2003) soc —> evaziune Mery, Hubert Beuve (1902-1989) JURN Fondatorul ziarului Le Monde*. Merzeau, Louise (n. 1963) fil Redac- tor-șef al revistei Cahiers de Medio- logie*. —* mediologie mesager soc —► zvon (I) Mesagerul Economic ip, pt -* Clubul Român de Presă (I) mesaj COM —> informație, comunica- re (III) mesaj esențial red, jurn inf, jurn op In textele de informare desemnează răs- punsurile (complete) la cele șase între- bări fundamentale: Cine? Ce? Când? Unde? Cum? De ce? M.E. apare de regulă în lead* și, eventual, în sub- lead*. De asemenea este prezent în elementele titrării*. în textele de opi- nie*, M.E. este format din elementele 266 factuale de la care pornește formularea opiniei*, din ideile principale și din formularea judecății de valoare (a opi- niei). —> lead, paragraf inițial, șapou metaconsum cm, polit, soc —► socie- tate de consum (II) metafora Frankestein com —► tau- tism metalimbaj lingv Un limbaj despre un alt limbaj. mică publicitate publ Anunțuri plătite aparținând în general persoanelor fi- zice (vânzări, cumpărări, oferte, cereri, anunțuri, anunțuri matrimoniale, necro- log, aniversări etc.).—> publicitate (II) „Microfonul Călător" ist pr, radio —> radio (II) Miculescu, Simona rp —> Asociația Română de Relații Publice Middle East Broadcasting Center Ltd. COM (engl. am.) —> UPI Mihailide, Mihail jurn —> Clubul Ro- mân de Presă (I) mijloace electronice de comunicare MEDIA Termen generic prin care sunt desemnate așa-numitele media electro- nice: radio* și televiziune*. Ele se dis- ting de noile media* (media digitale): PC*, Internet *, hypermedia*, multi- media*. —> mass-media Mill, John Stuart (1806-1873) fil, ist PR —► cenzură (I) Milton, John (1806-1873) fil, ist pr —> cenzură (I), libertate de opinie, Areopagitica mimesis ret —* naratologie (I) minciună prop I. „Faptul de a da inten- ționat unui locutor sau mai multor lo- cutori o reprezentare a realității diferită de aceea considerată de cel care o dă ca fiind adevărată*11 [Guy Durandin, 1982; 9]. Caracterul deliberat diferen- 267 MINCIUNĂ țiază M. de eroare. II. Forme ale M. persuasive. Prin fabulare* se amestecă realitatea cu fantasma, în interesul emi- țătorului. Prin textul fabulator i se ofe- ră destinatarului numai ceea ce el aș- teaptă. în esență, prin fabulare* se as- cund idei, motivații, toate acestea ser- vind intereselor emițătorului. Simula- rea este o altă formă a M., reperabilă în principal prin aceea că faptele rela- tate sunt neverificabile (se invocă măr- turii orale, fapte îndepărtate în timp, promisiuni). Iar disimularea este pur și simplu M. prin omisiune. Adevărul, dar nu tot adevărul. Fapte verificabile, dar numai în detalii, nu și în punctele cele mai importante. III. Umberto Eco [1996; 186-221] constată că, în ciuda folosirii lor curente, termeni precum fals/contrafacere sunt dificil de definit, pentru că definiția crucială a Adevă- rului-Falsității de-a lungul întregii is- torii a filozofiei ridică ea însăși proble- me care sunt mereu supuse discuției. „O semiotică a M. este, neîndoios, de supremă importanță, dar când ne ocupăm de falsuri și contrafaceri nu avem de-a face direct cu M. Avem de- a face înainte de toate cu posibilitatea de a lua un obiect drept altul, cu care el are unele trăsături în comun44. Or, pseudoevenimentul* (sau evenimentul construit*) favorizează tocmai această posibilitate de a lua un obiect drept altul, adică de a considera că ceea ce ni se spune că s-a întâmplat, s-a întâmplat datorită întrunirii unor condiții obiec- tive când, de fapt, el este premeditat, calculat, anticipat. în categoria duble- telor, Umberto Eco indică pseudodu- bletele: prioritate legală, asociere evi- dentă, asociere presupusă, pseudo-aso- ciere; dintre acestea, ultima reprezintă cu adevărat o deformare „a origina- lului44. Autorul, de altfel, indică drept exemplu, industria pirat. Mai subtile sunt contrafacerile care, de altfel, sunt variante ale M. „Noțiunea curentă de contrafacere'" - amintește Umberto Eco - „implică în general, o intenție frauduloasă4*. Subtilitatea procesului rezultă însă din aceea că „un lucru nu este fals din cauza proprietăților sale interne, ci în virtutea unei pretenții de identitate44 [Umberto Eco, 1996; 194]. Pe scurt, concluzia autorului este mai degrabă pesimistă. „Reflecția privi- toare la aceste obiecte ce se contrafac cel mai adesea ar trebui totuși să ne spună cât sunt de hazardate criteriile noastre generale pentru identitate, și în ce măsură concepte ca Adevăr și Falsitate, Autentic și Fals, Identitate și Diferență se definesc circular, unele prin altele"" [Umberto Eco, 1996; 221]. IV. Guy Durandin [1982] analizează o rețea densă de modalități de construire a M. (în propagandă* și în publici- tqje*). Semnele M. sunt numeroase, conform analizei autorului: cuvinte, imagini*, false personaje, obiecte, fe- nomene, false acțiuni, documente fal- se. Operațiunile sunt și ele ramificate: omisiunea, negarea vs. adăugirea (unor lucruri, fapte (in)existente, proprietăți, pericole, mărturii, avantaje etc.); înfru- musețarea sau urâțirea [acestea fiind exagerări, sunt variante ale adăugirii]. Apar apoi M. în legătură cu identita- tea (sursa) mesajului, cu identitatea ac- tanților etc. Iar printre alte procedee de realizare a M., autorul enumerând distragerea (deturnarea) atenției [di- versiune], aluzia*, lansarea știrilor* MINCIUNĂ PERSUASIVĂ 268 contradictorii [procedeu tipic dezinfor- mării*], până la „coruperea44 limbajului și a raționamentului [inclusiv atribui- rea falselor intenții, în principal, în va- rianta înlocuirii prezumției de nevino- văție* cu prezumția de vinovăție], de fapt, se apropie pe de o parte de crea- rea evenimentului (pseudoeveniment*), iar pe de alta, de retorică*/stilistică*. V. Intr-o abordare recentă a problema- ticii M. [Vasile Tran et al., 2003], din perspectiva filozofiei (epistemologiei), a eticii*, psihologiei, logicii, autorii în- cearcă realizarea unei tipologii a M. în cele mai importante sfere ale activității socio-profesionale, inclusiv din punc- tul de vedere al psihopatologiei. Con- cluzia implicită ce pare a se desprinde din această abordare, este următoarea: M. - în cele mai felurite forme - este atotprezentă (de neevitat) în viața co- tidiană, practic în toate sferele activi- tății omenești. Așa stând lucrurile, ar exista o zonă etică în care M. «este scuzată/scuzabilă», și doar în momen- tul în care acest teritoriu vag desenat este depășit, M. devine reprobabilă, —►disimulare, tabulare, factoid (II), pseudoeveniment, antifraza, ironie (II), (V), amalgam, doublespeak, argumentare tendențioasă (II), manipulare, ma- nipularea informației, dezinformare, zvon, balon de încercare, intoxicare, influență (I), derapaj mediatic, propa- gandă, (tehnica marii) minciuni, Lies of Our Times minciună persuasivă prop —► minciu- nă (II) minciună prin omisiune prop —► min- ciună (II) (tehnica marii) minciuni prop (engl. am. big-lie technique) „Proces prin care se avansează un neadevăr sfruntat drept adevăr, de la care se dezvoltă un întreg sistem de adevăruri care - în fapt - sunt dezvoltări ale neadevărului inițial. Procesul funcționează prin re- petarea constantă a neadevărului și a dezvoltărilor lui prin film, poster, dis- cursuri, toate folosind o imagerie care etichetează [formulaic imagery], slo- ganuri* și fraze care captează [catch- phrases], până când acceptarea neade- vărului devine reflex (negândit). Con- ceptul a fost articulat pentru prima dată de Joseph Goebbels“ [Robert Cole (ed.), 1998; 68-69]. —* minciună, pro- pagandă, paranoia propaganda, cen- zură, Joseph McCarthy (operațiunile) minciunii prop —> min- ciună (IV) (semnele) minciunii prop —► minciu- nă (IV) Ministerul Afacerilor Externe al Franței polit —► Radio France Inter- nationale (II) minorii delincvenți jurn inf, deont —> protejarea sursei (II) minoritate soc, polit, media I. „Ter- menul M. (lingvistică, etnică, religi- oasă) desemnează grupuri de oameni care sunt marginalizați, în poziție de inferioritate numerică fără excepție, și totodată politică, socială sau econo- mică, chiar culturală. Faptul de a fi în minoritate implică în același timp fap- tul de a fi din punct de vedere juridic sau sociologic minor1 [Pierre George, 1984; 5]. Geneza M. este abordată sub trei aspecte: 1. constituirea M. istorice, două spații fiind fundamentale în acest punct: SUA și Canada pe de o parte și Europa, pe de alta; 2. exoduri ale M., fie din rațiuni politice, fie (și) din rați- 269 MIT uni economice; 3. impactul M. asupra spațiului (geografic) prin constituirea unor enclave etno-culturale, teritorii minoritare; regionalismele (exemple: Țara Bascilor, Corsica sau Quebec în Canada) sau ghetourile (cartierele chi- nezești sau ale negrilor, de exemplu, în metropolele americane). Postmoder- nismul* pune acut problema discrimi- nării pozitive* a M. In același timp, anii ’60 ai secolului al XX-lea au îm- bogățit paleta M.: feminismul* a pus problematica socio-culturală a condi- ției femeii în societate în termenii ecuației majoritate vs. M; mișcările pentru drepturile omului din aceeași perioada au pus în evidență problema- tica M. sexuale. IL Reflectarea media a M. Este o problemă ce ține de deon- tologia* jurnalistică, atât în condițiile în care această reflectare se realizează din perspectiva multiculturalismului*, cât și în situația în care se realizează din perspectiva etnocentrismului* (caz în care stereotipul/stereotipia* este mo- dalitatea curentă atât în selectarea ști- rilor*, cât și în punerea lor în formă). Aici, „etica profesionalismului și etica politicilor editoriale* sunt strâns legate de etica vieții publice“ [Ruth Chad- wick (ed.\ 2001; 193]. în actualul con- text social, atât național, cât și apar- ținând globalizării*, M. sunt, practic, ubicue; atunci, „din moment ce media* tind să fie produse și consumate de majoritari, reprezentarea M. constituie un indicator important al modului în care majoritatea percepe M.“ [Ruth Chadwick (ed.\ 2001; 195]. în acest punct, reperele cheie sunt acestea: in- cludere vs. excludere; acuratețe* vs. distorsionare; comprehensiune bine- voitoare vs. stereotip/stereotipie* ri- gidă; multiculturalism* vs. asimilare* [cf Ruth Chadwick (ed.f 2001; 195- 196]. —> grup de interese, grup de presiune, discriminare, stereotip/ste- reotipie, discriminare pozitivă, sub- cuitură, imagologie, etnocentrism, postmodernism (IV), multiculturalism, imperialism cultural minoritate istorică soc, polit, media —minoritate minoritate sexuală soc, polit, media minoritate Minority Relations rp Una dintre cele paisprezece activități de relații pu- blice* stabilite de American Society of Public Relations*. miraculos cotidian est —* New Jour- nalism (Iii) Minor pt Tabloid* britanic, csasă socială (IV) misionari prop —> De Propaganda Fide mișcare hippy soc, cm presă un- derground mit FIL, PROP (< gr. mythos - narațiune*) I. „Narațiune tradițională complexă, născută în unghiul de incidență dintre planul cosmic și pianul uman, al cărei conținut specific, emanând în forme sacralizate de la o societate primitivii (...) imaginează explicarea concretă a fenomenelor și evenimentelor enigma- tice“ [Victor Kembach, 1989; 3d6j. II. Explicând logica propagandei* con- temporane, Jacques Ellul [1962; 43] consideră că sub-propaganda* urmea- ză două mari căi: reflexul condiționat și M. în acest context, autorul defi- nește M. drept „o imagine* matrice globală, un fel de viziune a obiecti- velor dorite, dar care și-a pierdut ca- racterul material, pentru a deveni o MITTERRAND, FRANCOIS imagine* foarte colorată, globală, con- ținând tot ce este dorit și respingând restul. Iar această imagine* îl împinge pe om la acțiune, pentru că în ea se află tot binele, toată dreptatea, tot adevărul pentru acest om“. —> opinie, opinie publică, propagandă (II), (IV), (V), (VIII), olimpieni, vedete, star-system Mitterrand, Franțois (1916-1996) POLIT Om politic marcant, inclusiv în po- litica europeană, președinte al Franței în perioada 1981-1995. —> Regis Debray mitul Romei prop —► propagandă (II) mitul romanului prop —> propagan- dă (II) mixed media media —> intermedia modă SOC Din perspectiva sociologiei, M. reprezintă un comportament colec- tiv temporar, fiind de obicei opusă cutumei (tradiției). Interferențele dintre M. și stil de viață* sau curente de opi- nie* sunt evidente și, totodată, greu dacă nu imposibil de prins într-o for- mulă. Pe de altă parte, publicitatea*, mass-media* și cultura de masă* nu sunt străine de lansarea, extinderea și declinul M. pentru a fi înlocuite cu altele. Sociologii consideră că princi- palul motor al creării M. îl reprezintă segmentul publicului feminin. colo- nizare, influență (I), postmodernism (III), publicitate, obscen (obscenitate) (I) modalitățile narațiunii ret -> narato- logie (V) model autoritarist al presei tp, leg —> eveniment (II) model editorial cm —* industrii cultu- rale model liberal al presei tp, leg —> eveniment (II) model social-centralizat al presei tp, LEG —> eveniment (II) 270 modelele stimul-răspuns com Mai multe puncte de pornire pot fi reperate în constituirea acestui tip de model mecanicist: psihologia mulțimilor - aparținându-i lui Gustave Le Bon -, behaviorismul - curent în cercetarea psihologică și, în general, în științele naturale în jurul anului 1914 -, expe- riențele și teoria reflexului condiționat pusă la punct de Ivan P. Pavlov, lu- crarea cu un mare impact, inspirată de teoria pavloviană, Le viol des foules par la propagande politique - scrisă de Serge Thakhotine - și, nu în ultimul rând, cercetările inaugurate de Harold D. Lasswell* prin lucrarea sa de refe- rință, Propaganda Techniques in the World War, în care aplicația se con- struiește pornind de la învățămintele Primului Război Mondial. Pe scurt, ideea de stimul-răspuns este acceptată practic peste tot, în primele decenii ale secolului al XX-lea. „O asemenea con- cepție se sprijină, implicit, pe două idei principale: 1. Societatea modernă este privită ca un agregat de indivizi relativ «atomizați», acționând potrivit intere- selor personale, și foarte puțin con- strânși de legături și obligații sociale. 2. Mass-media* sunt considerate anga- jate în campanii de modificare a com- portamentului, conform intențiilor unor puternice instituții publice sau private (agenții de publicitate*, instituții gu- vernamentale, partide politice etc.)“ [Denis McQuail et al., 2001; 55]. „Pu- blicul* este considerat o țintă amorfa, care se supune orbește schemei stimul- răspuns. Se presupune că media* ac- ționează după modelul «acului de se- ringă hipodermică*», expresie creată de Lasswell* însuși, pentru a desemna 271 MODELUL LUI MALETZKE efectul sau impactul direct și nedife- rențiat asupra indivizilor atomizați44 [Armând Mattelart et al., 2001; 26]. —> comunicare, comunicare de masă, stimui-reacție, teoria dependenței față de media modelul ABX COM Model elaborat de Newcomb în anul 1953. „Modelul ia forma unui triunghi ale cărui vârfuri reprezintă două persoane, A și B, res- pectiv un obiect X din mediul lor co- mun de existență. Ambele persoane sunt orientate una către cealaltă și către X, iar comunicarea* este percepută drept un proces care susține structura relației44. în anul 1959, Newcomb va completa acest model, subliniind ideea că „procesul de comunicare* este acti- vat doar în anumite condiții: 1. când există o puternică atracție între per- soane; 2. când obiectul este important pentru cel puțin unul dintre partici- pând; 3. când obiectul X prezintă o im- portanță comună pentru ambele per- soane44 [Denis McQuail et al., 2001; 31-32]. —► comunicare, comunicare de masă modelul circular al lui Osgood și Schramm com Model construit de Wilbur Schramm, bazându-se însă pe contribuțiile lui Charles E. Osgood. Modelul prezintă similitudini cu mo- delul liniar al lui Shannon și Weaver (—► teoria informației), noutatea M.C. fiind aceea că „Schramm și Osgood focalizează analiza pe comportamentul principalilor actori în procesul comuni- cării44 [Denis McQuail et al., 2001; 23]. Vulnerabilitatea modelului constă, în viziunea acelorași autori în aceea că „modelul lasă impresia că relațiile de comunicare sunt simetrice. Dimpo- trivă, comunicarea* este, foarte adesea, vizibil asimetrică în ceea ce privește poziția pe care o dețin participanții, ac- cesul la resurse și la canalele de comu- nicare44 [Denis McQuail et al., 2001; 25]. —> comunicare, comunicare de masă modelul elicoidal al lui Dance com Model conceput în anul 1967, ca reac- ție la modelul circular (al lui Osgood și Schramm*) considerat de Dance ero- nat. „Reprezentarea elicoidală a co- municării ne ajută să înțelegem acele cazuri în care modelul circular* eșu- ează. Ea atrage atenția asupra faptului că procesul comunicării înaintează con- tinuu și ceea ce comunicăm acum va influența structura și conținutul comu- nicării* mai târziu44 [Denis McQuail et al., 2001; 25]. Modelul are meritul că subliniază natura dinamică a comuni- cării*. —* comunicare, comunicare de masă modelul lui Gerbner com Model pro- pus în anul 1956 a cărui structură este aceasta: 1. Cineva 2. percepe un eve- niment* 3. și reacționează 4. într-o si- tuație 5. cu anumite mijloace 6. pentru a pune la dispoziție 7. într-o anumită formă 8. și într-un anumit context* 9. un anumit conținut 10. a că- rui transmitere are anumite consecințe [cf. Denis McQuail et al., 2001; 27]. —> comunicare, comunicare de masă modelul învățării psihosoc, publ —► publicitate (VI) modelul lui Maietzke com în viziunea cercetătorului german Gerhard Ma- ietzke, „între mijlocul de comunicare și receptor* [își fac simțită prezența] doi factori suplimentari: «presiunea» sau «constrângerile» din partea MODELUL PRESEI mijlocului de comunicare și imaginea receptorului* despre acesta“ [Le., prestigiul și credibilitatea]. Pentru Maletzke, trăsăturile importante ale mijlocului de comunicare sunt urmă- toarele: „a. tipul de percepție pe care îl solicită de la receptor* (telespectator, cititor etc.); b. măsura în care recep- torul este legat de mijlocul de comu- nicare în timp și spațiu; c. contextele* sociale în care membrii audienței* re- ceptează mesajul media*; d. decalajul temporal dintre eveniment* și recep- tarea mesajului despre eveniment, cu alte cuvinte, gradul de simultaneitate44 [Denis McQuail et al., 2001; 45]. Mo- delul este cuprinzător, căci, pentru a oferi un singur exemplu, în teritoriul „constrângerilor44 pe care le suportă in- stituția de presă încap și abordarea din perspectiva economiei politice (for- mele de proprietate, presiunea publici- tății etc.), dar și normele profesionale ale emițătorilor* (jurnaliștilor*). —> comunicare, comunicare de masă modelul presei leg eveniment (II) modelul ritual al comunicării com James Carey consideră în anul 1975 că „principala caracteristică [a procesului comunicării de masă*] este transmi- terea simbolurilor* la distanță în sco- puri de control44. Caracterul ritual pro- vine din faptul că „procesul de comu- nicare* este legat de termeni precum participare, asociere, camaraderie, de împărtășirea și asumarea unei credințe comune. Abordarea rituală nu este preocupată de amplificarea mesajelor în spațiu, ci de conservarea societății în timp; nu de răspândirea informației*, ci de reprezentarea credințelor împăr- tășite44. Astfel văzută, „comunicarea 272 este mai curând festivă, simbolică și decorativă decât utilitaristă și, ade- seori, include o componentă de specta- col menită să stimuleze comunicarea. Mesajul comunicării rituale este, de obicei, latent și ambiguu* depinzând de asocieri de simboluri* care nu sunt alese de către participanți, ci puse la dispoziție de cultura respectivă44 [Denis McQuail et al., 2001; 51]. —> comu- nicare, comunicare de masă modelul socio-liberal al presei tp, LEG —> eveniment (II) moderator tv —► interviu (XI) modernism cm, soc, polit -> postmo- dernism (II), (IV) Modern Maturity pt magazin (I) modul dramatic (mimesis) ret —> na- ratologie (I) modul narativ (diegesis) ret —► na- ratologie (I) MOLDPRES AGP Agenție de presă din Republica Moldova. —* ROMPRES (II) moment lingv —> sociolingvistică (Arnoldo) Mondadori Editore media Una dintre cele mai mari edituri ita- liene, care deține, totodată, cotidianul italian cu cel mai mare tiraj*. —> Me- diaset Le Monde pt Ziar aparținând presei de prestigiu* franceze. înființat în anul 1944 - primul număr din 18 decem- brie (datat 19 decembrie; lansarea ziarului pe Internet * se realizează la 19 decembrie 1995) - de către Hubert Beuve-Mery (1902-1989) ca ziar na- țional de seară care să fie „conștiința națiunii44. M. a fost, totodată, gândit ca o replică la Times (Londra), New York Times, Sidney Moming, Herald sau Age (ultimele trei din Australia). Ziarul se impune printr-o ținută grafică aparte 273 MTI (absența fotografiilor* care însoțesc textele, caricatură* politică pe prima pagină, un statut aparte al publicității* etc.). în prezent, M. face parte din Groupe Le Monde, având circa 1 mi- lion de cititori în lume, grup care edi- tează Le Monde Diplomatique (news magazine*, mensual - 120.000 de exemplare), Courrier internațional (175.000 de exemplare) și, din 1988, bilunarul Maniere de voir. Criticii coti- dianului susțin că seriozitatea ziarului se bazează mai mult pe stil decât pe analiză riguroasă și pe investigare*, considerând că orientarea sa este una pronunțat de stânga, constanta princi- pală de-a lungul secolului al XX-lea fiind contestarea „hegemoniei ameri- cane44, altfel spus, contestarea neolibe- ralismului drept principală „ideolo- gie*44 a globalizării*. în prezent, direc- torul general al ziarului este Jean- Marie Colombani [cf. site Le Monde - www.lemonde.fr]. —► mediator, presă de prestigiu, Liberation Le Monde Diplomatique pt Apare în- cepând cu anul 1954, ca supliment lu- nar (news magazine*) al ziarului Le Monde*. Monitorul Oficial ip -* Clubul Român de Presă (I) monopol COM -> concentrare Montaigne, Michel de (1533-1592) LIT persuasiune (V), publicitate (I) montaj accelerat film O serie de secvențe, fiecare derulată mai încet sau mai repede decât precedenta. Prin această tehnică este sporită ten- siunea. M.A. se distinge de monta- jul în paralel prin care două secven- țe sunt întretăiate sau întrepătrunse, chiar dacă intenția este aceeași: spo- rirea tensiunii, [cf. Richard Weiner, 1996]. —> imagine montaj în paralel film —> montaj ac- celerat Montesquieu, Charles Louis de Se- condat (1689-1755) FIL —> libertatea presei (II) moral entrepreneurs publ, soc —> la- beling (II) Morin, Edgar (n. 1921) soc —> zvon (I) Morris, Charles (1901-1979) ret —> semiotică mort kilometrique jurn inf (fr. moar- te kilometrică) în jargonul* jurnaliș- tilor francezi desemnează legea proxi- mității spațiale, una dintre legile proxi- mității*. „Moartea unui european din Vest egalează moartea a trei sud-est europeni, a nouă latino-americani, a unsprezece oameni din Orientul Mijlo- ciu și a doisprezece asiatici44. legile proximității, gate keepers Morus, Thomas (1478-1535) fil —> utopie Rudolpf Moses SA publ —> agenție de publicitate (II) mostra (eșantionul) jurn inf sta- tistică (trucuri, capcane) (II) mouture (montaj) jurn inf, pt Ter- men folosit în presa tipărită franceză desemnând colajul a două sau mai multe știri* despre același eveniment* provenite de la mai multe surse*. —> știre (VII), eclatement Mouvement de Liberation des Femmes soc, polit (fr. Mișcarea de Eliberare a Femeilor) —> feminism (I) MPA (siglă de la Macedonian Press Agency) AGP Agenție de presă din Grecia. ROMPRES (II) MTI (siglă de la Magyar Tâvirati Iroda) AGP Agenție de presă din Ungaria. ROMPRES (II) MTV 274 MTV -> Musical Television Muckraking Era (The Muckrakers) PT, IST PR (engl. am. muck - gunoi; rake - greblă) Termenul (calificativul) îi aparține președintelui Theodore Roosevelt care critica acest tip de jur- nalism extrem de polemic în SUA. O serie de mutații/fenomene sociale ex- plică apariția M.E.: valurile masive de emigranți din a doua jumătate a seco- lului al XlX-lea, urbanizarea masivă, corolar al industrializării. Pe de altă parte, o serie de evoluții ale presei tipă- rite au favorizat impunerea valului M.E.: apariția și dezvoltarea presei populare*, inclusiv impunerea magazi- nelor*. „Campionii poporului44 militau în principal pentru dreptate socială. Pentru Edward Willis Scripps era vorba de o adevărată cruciadă. „Am un singur principiu, și anume efortul de a face ca celor bogați să le fie tot mai greu să se îmbogățească în continuare, iar săracilor să le fie mai ușor să reu- șească să nu devină și mai săraci44. Când în 1893, trei magazine* popu- lare, și anume McClure’s, Cosmopoli- tan și Munsay și-au scăzut prețul la 10 cenți, până la începutul secolului ur- mător, acestea au atins tiraje* de sute de mii de exemplare. La începutul secolului al XX-lea, aceste magazine, alături de altele, precum Ladie ’s Home Journal, Collier’s, Everybody’s și Sun- day Evening Post „s-au înscris cu mare entuziasm în cruciada împotriva ma- rilor afaceri, a corupției și pentru drep- tate socială44 [Michael Emery et al., 1996; 226]. Din aceste date rezultă convingerea unanimă a istoricilor pre- sei americane că M.E. este înaintașul atât al investigative reporting* (dacă cele două concepte nu sunt în bună măsură chiar sinonime), iar pe de altă parte, datorită faptului că aceste dez- văluiri au fost realizate de o serie de scriitori importanți. M.E. este totodată considerat înaintașul New Journalism*. M.E. s-a manifestat sistematic până în preajma Primului Război Mondial. O serie întreagă de texte sunt considerate de maximă importanță în istoria presei americane. Intre anii 1902-1904, în 18 texte publicate în McClure’s, Ida Tar- bell a dezvăluit afacerile necurate ale trustului Standard Oii. în anul 1906, Samuel Hopkins Adams a dezvăluit în Collier’s, „Marea fraudă americană44, în legătură cu publicitatea mincinoasă* în domeniul medicamentelor și al trata- mentelor medicale. Jack London in- vestighează condițiile de trai ale „po- porului umil44; John Steinbeck abor- dează în San Francisco Examiner lagărele de emigranți din California. Concomitent, au apărut atacuri viru- lente în legătură cu vânzarea alimen- telor alterate și contrafăcute (1906, Upton Sinclair, Jungla, text consacrat abatoarelor din Chicago). Urmarea acestor dezvăluiri a fost mai mult decât spectaculoasă: în anul 1906, Congresul SUA a votat Pure Food and Drugs Act (Legea Alimentelor și a Medicamen- telor), iar chestiunea adevărului* în publicitate* vs. protejarea consumato- rului* devine o problemă explicită. Corupția politicienilor, echitatea soci- ală, inclusiv cu accente socialiste, drepturile femeilor și ale populației de culoare, iată celelalte teme majore ale jurnaliștilor*, scriitorilor, magazine- lor* și ziarelor* care se înscriu în M.E. —> magazin (I), presă populară, pro- 275 tejarea consumatorului, anchetă, George Creel, New Journalism, sen- zaționalism, tabloid (II) multiculturalism soc, media „Viziune sau ipostază conform căreia culturile majorității și minorității* ar trebui să coexiste pe picior de egalitate44 [Ruth Chadwick (ed.), 2001; 193]. —► mino- ritate (II), etnocentrism, discriminare pozitivă multimedia media —> intermedia MUTUAL BROADCASTING SYSTEM multi-step-flow soc rec (engl. am. ~ influență realizată în mai mulți pași) —> two-step-flow mulțumire de sine soc, psihosoc —* orizont de așteptări (II) Munsay pt, ist pr (engl. am.) —► Muck- raking Era Musical Television (MTV) tv, agp —> agenție de presă (II) Mutual Broadcasting System ret, LEG —» radio (I) N Napoleon I (1769-1821; a fost împărat între 1804-1814 și în 1815) IST PR —> ideologi, ideologie (I), propagan- dă (IV) naratologie red I. „Termenul este propus în 1969 de T. Todorov pentru a desemna «o știința care nu există încă, și anume, știința povestirii»44. Tzvetan Todorov nu scoate totuși din discuție primele definiții ale modului narativ (diegesis) opus modului dramatic (mi- mesis) care apar la Platon și Aristotel. Distincția pe care - pe urmele for- maliștilor ruși (în principal Mihail Bahtin) - o introduc cei dintâi nara- tologi (în principal T. Todorov și Ro- land Barthes), este următoarea: „deși obiectul său este verbal, această N. studiază nu texte în sine, ci un anumit tip de relații care se manifestă în ele și care definesc modul narativ44 [Oswald Ducrot, et al., 1996; 149; 151]. H. „CA- TEGORIILE NARAȚIUNII LITERARE44. în anul 1966, Tzvetan Todorov publică studiul Les categories du recit litte- raire, această abordare fiind consi- derată unul din actele de naștere ale N. „La nivelul cel mai înalt de gene- ralitate, opera literară [știrea* în egală măsură] prezintă două aspecte: ea este în același timp o poveste (histoire) și un discurs (discours). Este o poveste în sensul că evocă o realitate anume, eve- nimente despre care se presupune că s-au petrecut, personaje care din acest punct de vedere se confundă cu cele din viața reală. Aceeași relatare ar fi putut fi transmisă și prin alte mijloace - de pildă printr-un film (—►televi- ziune*). Am fi putut lua cunoștință de ea prin expunerea orală a unui na- rator ‘ (—► radio*, televiziune*) [subl. n.]. Dar opera este în același timp și un discurs* (—► știrea* tipărită sau știrea* în telejurnal); există un narator care face relatarea [jurnalistul */ziarul*/ma- gazinul*/postul de radio* sau de tele- viziune*]; iar în fața lui, un cititor care ia cunoștință. „Noțiunile poveste și dis- curs au fost introduse definitiv în stu- diile despre limbaj după categorica lor formulare de către E. Benveniste44 [T. Todorov in Mihai Nasta, Sorin Ale- xandrescu (ed.) 1972; 372]. în aceeași perioadă, Gerard Genette avea să distingă între recit (povestire) - textul propriu-zis, histoire (istorisire) - con- ținutul povestit, lumea textului; și nar- ration (narațiune) - planul enunțării*, al înlănțuirii faptelor, al interacțiunii dintre „actorii44 faptelor etc. [Gerard Genette, 1972]. Narațiune-Poveste. „Nu trebuie să credem că povestea corespunde unei ordini cronologice ideale. Este destul să existe mai multe personaje pentru ca ordinea ideală să se depărteze foarte mult de povestea «materială». Fenomenul44 - continuă T. Todorov - „se explică prin împreju- rarea că, pentru a păstra această ordine, ar fi necesar să sărim la fiecare frază de la un personaj la altul, pentru a 277 NARATOLOGIE spune ce anume facea celălalt personaj în acest timp. Căci numai arareori povestea este simplă: cel mai adesea, ea înmănunchează mai multe «fire» care se întâlnesc numai într-un anumit punct“ [in Mihai Nasta et al., (edj 1972; 372-373]. Așadar, ordinea cro- nologică în știre* nu corespunde obli- gatoriu cu ordinea desfășurării faptelor în timpul real. Piramida inversată* este situația tipică ce ilustrează această stare de lucruri. Ceea ce are însă de evaluat analistul se referă la urmă- toarele aspecte: cronologia „textuală44 este semnificativă?, este coerentă?, acele „mai multe fire44 sunt vizibile? „se întâlnesc ele44 în punctul în care trebuie să se întâlnească? „Povestea este așadar o convenție44 - își încheie T. Todorov paragraful - „ea nu există decât la nivelul evenimentelor înselor“ - spre deosebire de procesul verbal în- cheiat de polițist sau de stenograma unei ședințe. Aceeași convenționalitate și din perspectiva epicii textualizate vs. ordinea din realitate o întâlnim și în știre*, indiferent de medium* și - im- portant - în textualizarea filmică, in- clusiv în zonele gri dintre „ficțiune44 și „realitate44 ocupate de o serie de texte de televiziune*: reportaj*, documen- tar* artistic etc. Tzvetan Todorov dis- tinge „două nivele ale povestirii: lo- gica acțiunilor și personajele și ra- porturile dintre ele.“ Asupra acestora din urmă vom zăbovi. Personajele și raporturile dintre ele. T. Todorov for- mulează o distincție foarte utilă. „Pro- blema prezentării timpului în narațiune apare ca urmare a unei disparități între temporalitatea poveștii și cea a dis- cursului*. Timpul discursului* este, într-un anume sens, un timp linear, pe când timpul poveștii este pluridimen- sional. în poveste, mai multe eveni- mente pot să se desfășoare în același timp, pe când discursul este constrâns să le pună unul după altul: o figură complexă este proiectată pe o linie dreaptă44 [in Mihai Nasta et al., (ed.), 1972; 387]. Rezultă posibilitatea apari- ției/folosirii de către autor a deformării temporale - chestiune valabilă atât în textul cu finalitate estetică (romanul sau filmul „de ficțiune44 de exemplu), cât și în textele presei. Exemplul oferit de Todorov este următorul: putem avea succesiunea amenințare-realizarea ei: crima. Una este impresia cititorului dacă este pus la curent numai cu ame- nințarea, nu și cu crima (=suspense), și alta este impresia dacă succesiunea este descoperirea cadavrului-crima- amenințarea. [De notat că aici poate să apară și varianta cu virtuți nuanțate de impresionare: descoperirea cadavru- lui-amenințare (± suspense virtual; ci- titorul are în memorie descoperirea cadavrului și își poate închipui „dacă în acest moment eroul ar fi acționat în alt fel, nu ar fi murit44) - și înapoi - descoperirea cadavrului-jlashback *]. 1. înlănțuire: Juxtapunerea unor po- vești: odată terminată prima, începe povestea a doua44 [—> serialul de tele- viziune*, știrile* succesive care apar într-un interval de timp, să spunem, în decursul a două săptămâni, dar având același protagonist intră în aceeași ordine de idei textuală]. 2. Inserția: „Includerea unei povești în interiorul unei alte povești44. Exemplele de „po- vestiri cu sertare44 sunt binecunoscute: O mie și una de nopți, Decameronul, NARATOLOGIE Hanul Ancuței (—> emboîtement). în același timp însă, inserarea contextu- lui* evenimentului* în corpul știrii* este o inserție. 3. Alternanța: „Constă în a da simultan două povești, întreru- pând-o când pe una, când pe cealaltă pentru a relua firul narațiunii la între- ruperea următoare14. Toate aceste vari- ante de organizare textuală pun în rela- ții actanți situați în spații și timpuri di- ferite. „Logica“ acțiunilor lor și a rela- țiilor dintre personaje înseamnă, în ul- timă instanță, organizarea textului. III. TIMPUL NARAȚIUNII. Pe scurt, în interacțiunea autor-personaj-cititor apar trei temporalități. „Temporalității pro- prii personajelor, care se situează toate în aceeași perspectivă, i se adaugă al- tele două, care aparțin unor planuri di- ferite: timpul enunțării* (al scriiturii) și timpul percepției (al lecturii)44 [in Mihai Nasta et al., (ed.), 1972; 388]. De notat că în interacțiunea juma- \\s\*-newsmaker* apare o altă tempo- ralitate: aceea a colectării informației* și, pe de altă parte, în interacțiunea jur- n3Y\st*-newsmaker* (devenit „perso- naj44 în text/în știre* )-receptor, cele trei temporalități tind să se suprapună (și ele chiar se contopesc „într-o singură clipă44, în cazul transmisiunii în direct: cazul breaking news*). încă din anul 1943, Tudor Vianu formulează o serie de observații extrem de importante, în studiul Structura timpului și flexiu- nea verbală [in Tudor Vianu, 1975; 429-438]. Constatând pentru început că filozofii (îi citează pe Descartes, Leibniz și Kant) reprezintă scurgerea timpului uniform pe o linie dreaptă mergând spre infinit, esteticianul ro- mân constată că „pentru a ne putea 278 închipui timpul ca o linie dreaptă între A și B, trebuie ca subiectul acestei re- prezentări, adică cel ce observă timpul, să nu se găsească nici în A, nici în B și nici într-un alt punct situat între A și B44. în realitate, flexiunea verbală (mod, timp, diateză, persoană, număr), așa cum este folosită de vorbitori, este mult mai complexă decât viziunea fi- lozofilor. Exemplu: îmi întrerup mun- ca. - enunțul conține: Până în acest moment, am muncit. Sau: încep o lucrare. Enunțul conține: Voi lucra. Altfel spus, constată Tudor Vianu, „s-ar părea că vorbitorul care se ex- primă în prezent privește când spre trecut (perfect compus = acțiune în- cheiată), când spre viitor (acțiuni voite, mai mult sau mai puțin probabile) (—> factoid). Conținutul viitorului este mai puțin temporal, mai mult modal (voință/intenție)44. Un rol aparte îl joa- că imperfectul, „unul din timpurile al cărui sens este cel mai greu de pre- cizat44. Exemplu: Eram la țară. „Când enunț propoziția44 - explică Tudor Vianu - „nu mă reprezint într-o stare trecută, ci într-una prezentă în raport cu evenimentele relatate44. în conclu- zie: „flexiunea temporală ne dovedește că conștiința noastră nu se situează niciodată în afara timpului, ci în inte- riorul său, că se mișcă cu prezentul său în trecut, că din viitor privește către trecut [= viitorul anterior; exemplu: Când vei sosi, eu voi fi plecat de o oră} sau din trecut către un trecut și mai îndepărtat [=mai mult ca perfect: acțiune trecută, încheiată înaintea altei acțiuni trecute; exemplu: Când ai ajuns, plecasem de o oră]. Timpul implicat ca reprezentare în folosirea 279 NARATOLOGIE unui verb oarecare, nu este o linie, ci o perspectivă. (...) Structura empirică a timpului este perspectivală“. IV. rela- țiile NARATOR-PERSONAJ. J. Pouillon decupează următoarele poziționări ale naratorului față de personaj, pe care Tzvetan Todorov și le însușește: 1. Na- rator > Personaj („viziunea dindă- răt“). „în acest caz, naratorul știe mai mult decât personajul său“. In esență, naratorul (în ficțiune) știe ce va urma să i se întâmple personajului; naratorul cunoaște dorințele secrete ale perso- najului (punându-le în discurs, le află și cititorul); cunoaște alte întâmplări simultane cu acelea în care este an- grenat personajul etc. în această ordine de idei, de subliniat că monologul interior al personajului (mimându-se starea de ignoranță a autorului este, din această perspectivă, doar un truc tex- tual). 2. Narator = Personaj („viziu- nea" «împreună cu»). „In acest caz, naratorul știe tot atât cât și personajele sale“ (—> Kafka, Hemingway, Faulk- ner, New Journalism*). 3. Narator < Personaj („viziunea" «din afară»). „In acest al treilea caz, naratorul știe mai puțin decât oricare dintre personaje. El poate să ne descrie numai ceea ce se vede, se aude etc., dar nu pătrunde în conștiința nimănui“. 4. „Viziunea ste- reoscopică". în condițiile egalității din- tre narator și personaj: percepții, măr- turii, viziuni diferite aparținând unor personaje diferite în legătură cu același act, idee, eveniment etc. [= puncte de vedere] [cf. Mihai Nasta et al., (ed), 1972; 389-391]. Observații: 1. în re- lația jumalist*-sursă* (newsmakef* - care urmează să devină „personajul44 știrii*), cel dintâi poate evolua (este de dorit să realizeze acest lucru din pers- pectiva îndeplinirii funcției de infor- mare (—► funcții, calitățile informării) de la un deficit față de interlocutor, la o cunoaștere (cel puțin) egală cu a acestuia. 2. în cazul jurnalismului de investigare (—» ancheta), este de dorit ca jurnalistul* să ajungă la o cunoaș- tere superioară față de aceea a inter- locutorului pe care ancheta* îl vizează. 3. „Viziunea stereoscopică44 poate fi echivalentă în jurnalism cu cerința relatării evenimentului* (faptului) în toate fațetele sale. 4. în relația juma- list*-receptor, cel dintâi este invariabil în poziția aceluia care știe mai mult, prin simplul (dar nu suficientul) fapt că „a fost de față". în interiorul acestei relații funcționează regula jurnalistică a cărei formulare este cvasiimperativă: „Nu-ți subestima niciodată publicul* în ceea ce privește capacitatea sa de a înțelege și inteligența sa, dar nu-1 supraestima niciodată în legătură cu informația* pe care o deține44. 5. în ipostaza relației narator < personaj se află camera de luat vederi care înre- gistrează ceea ce intră în obiectiv și în raza de captare a microfoanelor (exem- plu: rubricile de televiziune tip No COmment). V. „MODALITĂȚILE NARA- ȚIUNII44. Tzvetan Todorov ne invită să distingem între „aspectele narațiunii44 care se referă la „modul în care este percepută povestea de către narator44 și „modalitățile narațiunii [care] se referă la modul în care acest narator ne-o expune, ne-o prezintă. (...) Naratorul este subiectul enunțării pe care o repre- zintă cartea44, constată T. Todorov [in Mihai Nasta et al., (ed), 1972; 395]. Jurnalistul este subiectid enunțării pe NARATOLOGIE care o reprezintă știrea*, dar nu numai el (—» gate keepers). Această stare de fapt este reperabilă în titrare* și în „aranjarea textelor" în pagina de ziar* (—> desîgn, lizibilitate), dar și în „aranjarea" ordinii/timpului alocat(e) „textelor" în telejurnal. VI. O PRAG- MATICĂ A TEXTULUI NARATIV. Princi- piile inițiale ale pragmaticii textului (scris), fie ele aparținând literaturii (un roman, de exemplu), fie media* (un ziar* și, în interiorul acestuia, știrile*, comentariile*, fotografiile* care îl um- plu), pornesc de la Mihail Bahtin [1982; 134], El impune ideea prezenței atitudinii dialogale a autorului care are tot timpul în vedere publicul*, încer- când să-i evalueze cunoașterea și, por- nind de aici, să-i estimeze reacțiile. „Dialogizarea interioară a discursului44 - cum spune M. Bahtin - este una dintre premisele pragmaticii literaturii. Această dialogizare va fi numită „co- operare textuală44 [Umberto Eco, 1991; passim], Alții o denumesc fie cost al lecturii*, ca urmare a unui contract de lectură*, fie comunicare tranzacțio- nală. Un al doilea punct inițial al prag- maticii textului este considerat Charles Morris cu lucrarea Fundamentals of the Theory ofSigns (1938), care „iden- tifică, alături de sintaxă și semantică, pragmatica, studiul relațiilor dintre semne și cei care le interpretează și consideră retorica* o formă mai veche și mai restrânsă a unui astfel de studiu44 [in Liliana lonescu-Ruxăndoiu, 1991; 9]. în ceea ce-1 privește, Umberto Eco [1991; 51-76] alege drept poartă de pă- trundere în teritoriul pragmaticii tex- tului noțiunea de interpretant, așa cum o construiește Charles Morris. Liliana 280 lonescu-Ruxăndoiu [1991; 31] enunță clar și concis o serie de caracteristici ale evaluării textului (literar) din pers- pectiva pragmaticii pe care le preluăm, în principal datorită faptului că acestea sunt în totalitate aplicabile textului mediatizat, oricare ar fi tipul lui și ori- care ar fi medium*-ul prin care este difuzat. „1. Interpretarea pragmatică a textului literar [sau de presă] pornește de la ideea că literatura ca act de co- municare* se individualizează prin modul aparte în care se constituie și funcționează relația Emițător-Recep- tor. Desigur că unele dintre trăsăturile textului literar [și de presă] derivă din condiția sa de text scris [tipărit, mul- tiplicat, difuzat și citit], a. Univocitatea relației Emițător-Receptor legat de dis- tribuția fixă a celor două roluri [spre deosebire de conversație*, situație de comunicare* în care Emițătorul poate deveni și chiar devine Receptor, iar Receptorul, Emițător, altminteri nu pu- tem vorbi despre conversație*, ci des- pre monolog sau discurs*, în accep- țiunea antică], b. Natura definitivă a formulărilor asupra cărora Emițătorul nu poate reveni, c. Distanța variabilă care îi separă în spațiu și timp pe Emi- țător și pe Receptor. Literaritatea [în presă newsworthiness* - „publicabili- tatea44] se definește însă în raport cu o structură particulară a situației de co- municare*, caracterizată prin faptul că pe fundalul general al relației de bază Emițător-Receptor (aici scriitor-cititor) [jumalist*-public*] se grefează alte re- lații ce decurg din condiția de mimesis [în presă: reflectare fidelă/corectă a realității, așa-numita funcție oglindă a presei] a literaturii sau de cerințele 281 NARATOLOGIE anumitor genuri sau specii [de exem- plu: roman polițist vs. roman de dra- goste sau: știre* vs. editorial* etc; mai departe: știre* sau editorial* într-un ziar de prestigiu* - să spunem Daily Telegraph sau Le Monde vs. un ta- bloid*, să spunem The Sun]. [Așadar] Organizarea textului literar suportă rigorile a două tipuri de restricții: unele determinate de modul specific de ma- nifestare în literatură a funcției referen- țiale [mai simplu spus, relația cu reali- tatea], altele dependente de convențiile care definesc anumite forme literare“. Paradoxal, pe măsură ce proza (fic- țională) avansează de-a lungul vremii (de exemplu, de la romanul secolului al XVIII-lea la Virginia Woolf), apar procedee de organizare a textului/ a „logicii44 acțiunii care - având în fun- dal relația pragmatică Emițător-Recep- tor - caută să micșoreze artificialitatea (ficționalizarea), procesul primind nu- mele de deficționalizare. Se ajunge la un punct terminus reprezentat de ro- manul nonficțional - considerat mo- ment al nașterii New Journalism*. în același timp, prin apariția informației*- spectacol, adică a informației*-diver- tisment (infotainment*) (în politolo- gic se consideră chiar că în bună măsu- ră politica a devenit un spectacol) (—> imagine, crearea imaginii, marke- ting politic), se vorbește tocmai dato- rită acestor evoluții despre o modali- tate de ficționalizare a textului media- tic, care dacă nu este minciună*, fac- toid*, balon de încercare*, dezinfor- mare*, rămâne totuși într-o zonă gri din perspectiva îndeplinirii cu acura- tețe a funcțiilor* fundamentale ale pre- sei. Să-1 urmărim însă pe Umberto Eco în aspectele cele mai importante ale argumentării sale. „Un text este un ar- tificiu sintactico-semantico-pragmatic a cărui interpretare prevăzută face par- te din propriul proiect generativ. (...) Este necesar să prezentăm un text drept un sistem de moduri sau de «ar- ticulații» și să indicăm la care astfel de moduri este așteptată și stimulată coo- perarea Cititorului-Model44 [Umberto Eco, 1991; 101]. „Numim manifesta- rea liniară a textului suprafața sa lexe- matică* virtuală [noțiune apropiată oarecum de chestiunile legate de im- plicit*]. Cititorul aplică expresiilor un anumit cod* sau, mai bine zis, un sis- tem de coduri* și subcoduri pentru a transforma expresiile într-un prim nivel de conținut (structuri discursive)“ [subl. n.] [Umberto Eco, 1991; 106]. „Competența enciclopedică": „Pentru a actualiza structurile discursive, citi- torul confruntă manifestarea liniară cu sistemul de coduri* și subcoduri ofe- rite de limba în care este scris textul și cu competența enciclopedică la care trimite acea limbă prin tradiție cultu- rală. Acest complex sistem de coduri* și subcoduri îl vom defini competență enciclopedică'" [Umberto Eco, 1991; 112]. Printre altele, în cadrul compe- tenței enciclopedice, un loc important îl ocupă scenariul* (frame*). Un tip de inferență se realizează din scenarii* intertextuale*. Intertextualitatea* văzu- tă ca scenariu* este un concept um- brelă, pentru că în aria ei semantică intră și noțiunile de gen (roman, nu- velă etc. sau: știre*, relatare*, reportaj* etc. - acestea din urmă în legătură cu tipul de ziar* sau magazin*). Exemplu: interviul* acordat de primarul general NARATOLOGIE al orașului București în ziarul Adevă- rul sau în telejurnal este una, iar inter- viul* acordat de același primar general revistelor Playboy sau Hustler este cu totul altceva. Aceste „scenarii*44 - structuri mentale pre-formate - pe care le reprezintă genurile conferă cititoru- lui o parte din ceea ce Umberto Eco numește competență enciclopedică. In fine, sistemele ideologice* aparțin și ele competenței enciclopedice. „Citito- rul abordează textul dintr-o perspectivă ideologică* personală, parte integrantă a propriei sale competențe, chiar dacă nu este conștient de asta. Este vorba mai curând de a vedea (...) în ce mă- sură un text prevede un Cititor Model care participă la o anumită competență ideologică*. Dar este vorba și de a vedea în ce fel competența ideologică* a cititorului (prevăzută sau nu de text) intervine în procesele de actualizare a nivelurilor semantice mai profunde44 [Umberto Eco, 1991; 122]. VIL „po- vestirea MEDIATICĂ44. Aplicarea me- todelor aparținând naratologiei în in- terpretarea textelor mediatizate păs- trează cu sine - așa cum am remarcat - ca un fel de remanență, relația ficționa- lizare-deficționalizare. „Procedeele de «ficționalizare» (...) s-au răspândit de câteva decenii încoace44 - constată Gerard Genette [1994; 157] - „în anu- mite forme de povestiri factuale, pre- cum reportajul* ori ancheta jurnalis- tică* (ceea ce s-a numit în Statele Unite New Journalism*) [pentru o co- rectă distincție între anchetă*/juma- lism de investigare* și New Journa- lism* nzzâ acești termeni] și alte genuri derivate, precum Non Fiction NoveF [roman nonficțional; primul asemenea 282 roman este Cu sânge rece, apar- ținându-i scriitorului Truman Capote]. Pentru a-și ilustra această serie de informații, G. Genette citează înce- putul unui articol* - cum îl numește el - de fapt un reportaj*, publicat în ziarul New Yorker pe 4 aprilie 1988 - despre vânzarea unui tablou al lui Van Gogh, Stânjeneli'. „John Whiteny Payson, proprietarul Stânjeneilor lui Van Gogh, nu mai văzuse tabloul de câtăva vreme. Nu se aștepta la impre- sia pe care acesta urma să i-o producă atunci când s-a aflat din nou în fața lui, în birourile new-yorkeze ale agenției Sotheby’s în toamna trecută, cu câteva clipe înainte de conferința de presă* ce fusese convocată ca să anunțe punerea lui în vânzare. Payson, un bărbat cu înfățișare cordială și veselă, către 50 de ani, cu părul roșcat și cu o barbă în- grijită...44. Observații: este evident că acest fragment poate figura în orice roman; de fapt însă, ceea ce teoreti- cianul francez numește aici ficționa- lizare (adică crearea unui „univers44, a unei „lumi posibile44 cum ar spune Umberto Eco, asemănătoare cu lumea reală, dar inventată), ar trebui numit ,punere în scenă“, retorică* sau ex- presivitate (eventual jurnalistică), pen- tru că ziarul* New Yorker în care este publicat textul impune - exact urmând logica lui Gerard Genette - o anumită grilă de lectură: în manșeta* tipăriturii cu acest nume stă scris ziar*, nu ro- man, fapt din care decurg următoarele consecințe: ziarul* este o instituție care funcționează în conformitate cu un set întreg de norme profesionale; norma care ne interesează aici este aceasta: jurnalistul* a fost de față, l-a văzut/ob- 283 NARATOLOGIE servat pe John Whitney Payson, încât poate scrie că acesta este jovial, are în jur de 50 de ani. Mai mult, fapt extrem de important: succesiunea „John Whit- ney Payson nu mai văzuse tabloul de câtăva vreme. Nu se aștepta la impre- sia pe care acesta urma să i-1 produ- că... punerea lui în vânzare...“ repre- zintă tot atâtea răspunsuri la întrebări formulate de jurnalist (=interviu*, teh- nică de colectare a informației*). în fine, totul este adevărat, aparține adică realității: J. W. Payson există, nu este „plăsmuit44 de autorul textului; faptul numit licitație s-a petrecut; nu numai în text, obiectul numit tabloul intitulat Stânjeneii este un obiect real, atestat „istoric44, creat de un personaj numit pictor (care și el a existat): Van Gogh; birourile new-yorkeze există și ele, in- dependent de acest text. Așadar, dacă prin ficțiune/ficționalizare se înțelege demersul prin care „se povestește44 o lume asemănătoare cu lumea reală, dar inventată (și, de fapt, altceva nu se înțelege prin acești termeni), atunci în reportajul* citat aici nu vorbim despre o relație ficțională, ci despre relatarea (într-un anumit mod) unui fapt adevărat, care s-a petrecut la un moment dat, într-un loc cât se poate de real. VIII. CERCETĂRI MEDIA. Pe ur- mele lui Gerard Genette, dar și ale lui Tzvetan Todorov, Paul Ricoeur și ale celorlalți naratologi, Departamentul de Comunicare din cadrul Universității Catolice din Louvain (Belgia) își pro- pune de câțiva ani buni să aplice sis- tematic modelele naratologiei asupra media*, abordarea dorindu-se a fi in- terdisciplinară: „analiza socio-econo- mică, condițiile de organizare și de producție a grupurilor de presă și a produselor lor44, „naratologia“și „abor- darea etnosociologică: receptarea și consumul media* de către public*44. Modelul aplicat la media* pornește de la „real drept temă sistematică44 asupra căreia se apleacă sistemul eterogen (di- vers) mediatic „în care timpul scriiturii și timpul receptării se intersectează^ [subl. n.] [Recherches en Communica- tions 1997; 5;6]. Jean-Michel Adam (profesor de lingvistică franceză la Uni- versitatea din Lausanne, Centrul de Cercetări în Lingvistica Textuală și Analiza Discursului) ne oferă câteva concluzii utile: „Le Soir, Le Monde etc. - sunt instituții, iar producătorul individual sau colectiv al cutărui ar- ticol* face parte dintr-o formațiune discursivă. Altfel spus, autorul este prins în interdiscursul presei în general și al cutărui ziar* în particular. Dis- cursul* mai este reglat și condiționat și de genurile și subgenurile presei scrise [știre*, reportaj*, editorial*, mică publicitate* - ele însele având o ade- vărată istorie „în spatele lor44] în mod interdiscursiv și intertextual*44. Tot la nivelul acesta putem distinge , familiile evenimențiale'\ care „preorganizează informația*, distribuirea și recunoaș- terea ei44 [Recherches en Communica- tion, 1997; 15]. Din perspectiva ling- visticii, profesorul elvețian evidențiază aceste aspecte: „Presa scrisă prezintă o utilizare specifică a faptelor microling- vistice, precum nominalizarea, frazele pasive, fenomenele de reluare. Nu numai aceste fapte de folosire a limbii merită să fie analizate atent, ci ele tre- buie să fie puse în relații cu fapte ma- crostructurale: sisteme ale timpurilor NARAȚIUNE în reportajul* sportiv și în necrolog, fraze pasive (mai ales în relatările despre catastrofe, în titluri*, în șa- pouri*, breves*, filets*, relatarea dis- cursurilor* în genul pe care l-am putea numi «reluări ale cuvintelor», anafore* demonstrative, precum și în funcțio- narea lexicului în fragmente de discurs didactic atât de frecvente în articolele de presă"' [subl. ni] [Recherches en Communication, 1997; 19]. în fine, din perspectiva naratologiei, s-ar putea dis- tinge în textele de presă „un grad slab de narativitate, i.e., descrierea acțiu- nilor" și „un grad înalt de narativitate, Le., punerea în intrigă [construirea po- vestiri] și investigarea acțiunii umane44 [Recherches en Communication, 1997; 35]. Care ar fi modalitățile de studiere a narațiunii în media* ne indică Marc Lits (profesor la Departamentul de Comunicare al Universității Catolice din Louvain, Director al Observato- rului Povestirii Mediatice), citându-1 pe Jean Verrier [Recherches en Com- munication, 1997; 48]: „Putem studia povestirea în presă, cel puțin în trei modalități diferite: a. Considerând po- vestirea ca fiind formată dintr-o suc- cesiune de articole consacrate aceluiași eveniment*; (...) b. Comparând poves- tirile aceluiași eveniment* în aceeași zi, în ziare* diferite; c. Reținând un singur articol* pentru a încerca să descriem funcționarea lecturii «curente» a unei povestiri în presă“. —* analiză de con- ținut, analiza discursului (II), analiza critică a știrilor, culturanaliză, frame, intertextualitate, fapt divers (II) narațiune red naratologie (II) (marile) narațiuni polit, soc —> post- modernism (II) 284 narațiuni totalizatoare polit, soc —> postmodernism (II) narem red Cea mai mică secvență narativă. în formularea: Ministrul X a declarat că în ultimul trimestru rata șomajului a crescut cu 2% - „Mi- nistrul X a declarat" este un N., iar „Rata șomajului a crescut... “ este un alt N. —* naratologie narratio (diegesis) ret —> discurs (IV) nas pentru știri jurn inf reportaj (I) (The) National Advertising Division LEG {engl. am. Diviziunea Națională a Publicității) —► protejarea consumato- rului (I) National Broadcasting Company (NBC) radio, TV radio (I) National Conference of Editorial Writers pt, deont {engl. am. Con- ferința Națională a Editorialiștilor*) A fost creată în anul 1947 sub egida American Press Institute Columbia University, fiind concepută drept o or- ganizație care să-i cuprindă pe toți aceia ce „contribuie cu editoriale* la ziare, precum și la posturi de radio și televiziune; totodată, NCEW se con- sacră stimulării conștiinței și calității editorialelor*44. Pot fi membri NCEW editorialiștii* din presa tipărită, din posturile de radio și televiziune, pro- fesorii de jurnalism din facultăți și din instituțiile cu programe de perfecțio- nare (—> Poynter Institute for Media Studies), studenți în jurnalism. Nu sunt admiși însă reprezentanții publi- cațiilor consacrate comerțului, nici re- prezentanții partidelor sau ai relațiilor publice*. Sunt cinci categorii de mem- bri: membrii activi (editorialiști* în activitate, profesori în activitate, foști președinți ai NCEW); membrii aso- 285 NEW JOURNALISM ciați - aceia care nu mai lucrează în domeniile acoperite de prima categorie de membri; studenții în jurnalism re- prezintă a treia categorie; în fine, ulti- mele două categorii sunt membrii pe viață și membrii pensionari (editoria- liștii*, profesorii pensionari) [cf. site NCEW]. —> editorialist, editorial, edi- torial page, Sigma Delta Chi National Geographic ist pr (engl. am.) —> magazin (I) National Public Radio media (engl. am.) —> radio (III) NBC —> National Broadcasting Company neambiguitate jurn inf —> (calitățile) știrii necesitatea de a subzista soc, psi- HOSOC —> orizont de așteptări (IV) necesitatea de a supraviețui soc, PSIHOSOC —► orizont de așteptări (IV) neobișnuit SOC —> calitățile știrii, inte- res uman neologism lingv I. Cuvânt nou, împru- mutat dintr-o limbă străină. II. Cuvânt recent creat. Exemple: glocalizare*, tautologie*, infotainment* etc. neoretorica ret retorică (V) Neuharth, Allen H. (n. 1924) jurn —> Freedom Forum neutralitate deont, jurn inf (Sinoni- me - evitarea conflictului de interese*, dezinteresarea*, echilibrarea informă- rii*, obiectivitate*, protejarea sursei*, acuratețe*, fairplay*) N. este una din- tre calitățile fundamentale ale infor- mării și, totodată, piatra unghiulară a codului deontologic* al profesiunii. —> autocenzură (I), calitățile informării, dezinteresare, obiectivitate, echilibra- rea informării, conflict de interese (I), protejarea sursei, parajurnalism, em- fază, analiza critică a știrilor nevoia de autodepășire soc, PSI- HOSOC —> orizont de așteptări (IV) nevoia de a descoperi soc, psihosoc — » orizont de așteptări (IV) nevoia de dragoste și stimă soc, PSIHOSOC, CM —> orizont de aștep- tări (III) nevoia de a folosi psihosoc, soc —> orizont de așteptări (IV) nevoia de a înțelege soc, psihosoc — > orizont de așteptări (IV) nevoia de a lupta soc, psihosoc — > orizont de așteptări (IV) nevoia de a se proiecta soc, PSIHOSOC orizont de așteptări (IV) nevoia propagandei prop -* propa- gandă (IV) nevoia de a se repera soc, psihosoc — > orizont de așteptări (IV) nevoile apartenenței soc, psihosoc — > orizont de așteptări (III) nevoile de bază soc, psihosoc ori- zont de așteptări (III) nevoile de securitate soc, psihosoc, CM —* orizont de așteptări (III) (autoactualizarea) nevoilor soc, psi- hosoc —* orizont de așteptări (III) Newcomb, Theodore M. (1903-1984) COM —+ modelul ABX New England Associated Press agp, IST PR —* agenție de presă (I) New Journalism jurn inf, ist pr (engl. am. noul jurnalism) I. în viziunea lui Michael Emery [et al., 1996; 164], apariția N.J. este legată de succesul lui Joseph Pulitzer* cu New York World în perioada 1883-1887. Urmându-i exem- plul, alte ziare* nou apărute în epocă aveau un preț scăzut, erau agresive și ușor de citit. Noii jurnaliști „credeau că știrile* sunt obligația principală a presei și au evidențiat poziția independentă a NEW JOURNALISM editorialiștilor*, au militat pentru inte- resele comunității, îmbunătățind toto- dată ținuta grafică, titrarea*. Acestea erau caracteristicile generale ale NJ.“ [Michael Emery et al. 1996; 164], II. La începutul anilor ’60, termenul N.J. a reapărut din perspectiva nevoii în- noirii modalităților de colectare a in- formației*. Scriitori precum Tom Wolfe, Jimmy Breslin, Gay Talese, Truman Capote și Norman Mailer „au început să experimenteze ceea ce ei aveau să numească mai târziu noul reportaj nonficțional sau jurnalism literar. Acest tip de reportaj* a cu- noscut diferite aspecte, dar în general el presupunea folosirea tehnicilor de observare* și ale interviului* pentru a obține o viziune din interior a eveni- mentului*, prin opoziție cu relatarea standard a informației*. Mai însemna atenția acordată stilului și calității de- scrierilor folosind tehnicile ficțiunii“ [Michael Emery et al., 1996; 429]. Adevărului așa cum este el“ ca țintă principală a textelor de informare* i se opune Adevărul așa cum îl văd eu“. N.J. cere în același timp din partea autorilor calități de reporter*, inclusiv (sau mai ales) de reporter de inves- tigare*. Newsfield (The Reporter as Artist) [in Richard Davis, 1992; 101] notează: „Scopul tuturor jurnaliștilor* ar trebui să fie acela de a se apropia cât mai mult posibil de adevăr*. Dar ade- vărul* nu rezidă mereu exact la mijloc. Adevărul* nu este rădăcina pătrată a două citate* în echilibru. Nu cred că aș fi «obiectiv» în legătură cu rasismul. Unele fapte nu sunt neutre din punct de vedere moral“. III. în paralel, în Europa, ceea ce poate fi numit N.J. are 286 o evoluție de-a dreptul captivantă. Dintr-o perspectivă eliberată de preju- decăți, se poate constata o interacțiune complexă, spectaculoasă și fertilă între arte (inclusiv literatură) și jurnalism, foarte dinamică în aproximativ primele trei decenii ale secolului al XX-lea. Liderii curentelor „avangardei istorice“ literare și artistice, succedându-se din primii ani ai secolului al XX-lea până spre anii ’40, începând cu futurismul, continuând cu dadaismul, suprarealis- mul, imagismul, constructivismul și multe alte „isme“, clamează într-o for- mă sau alta „coborârea poetului, artis- tului în stradă“, aducerea „Realității Imediate“ în artă. Louis Aragon lan- sează conceptul miraculos cotidian (merveilleux quotidien). Suprarealiștii îl revendică printre alții pe Lautrea- mont, din care rețin această aserțiune: „Poezia trebuie să aibă drept scop adevărul practic“. Pe acest traseu se naște ceea ce numim astăzi grand re- portage* și - în SUA - N.J. Geo Bogza, de pildă, a fost un poet suprarealist. Cartea Oltului, aproape o capodoperă, cum ar fi spus George Călinescu - Țara de piatră și toate așa-numitele lui reportaje literare pu- blicate în deceniul al V-lea se înscriu în acest teritoriu al N.J. Felix-Brunea Fox, deși nu are o operă literară, ci doar cu una reportericească, se înscrie în aceeași arie. în paralel, evoluția ro- manului în primele decenii ale seco- lului al XX-lea este mai mult decât semnificativă. Nu numai filozofia (în special Bergson) și psihanaliza sunt responsabile de mutațiile genului, ci și cinematograful, publicitatea* și... pre- sa. Datorită impactului său, proza 287 NEW JOURNALISM comportamentistă care s-a impus în America, de la Hemingway, Caldwell până la Faulkner, ocupa un loc aparte. „Behaviorismul (în proză) se definește prin opțiunea de a considera real în viața psihologică a unui om sau a unui animal numai ceea ce ar putea percepe un observator cu totul exterior, la limită reprezentat de obiectivul unui aparat de fotografiat. Se definește prin eliminarea a tot ceea ce nu poate fi cunoscut de personajul însuși prin introspecție. Pe scurt, se definește prin reducerea reali- tății psihologice la o suită de comporta- mente în care cuvintele sau strigătele joacă același rol cu gesturile sau jocu- rile fizionomiilor" [Claude-Edmonde Magny, 1965; 50]. John Dos Passos împinge lucrurile (și) mai departe. în romanul Paralela 42 (întâiul volum al faimoasei trilogii SUA) realizează teh- nica simultaneității atât prin camera obscură (camera eye\ cât și prin inse- rarea știrilor* (news reels*), obținând astfel un fel de „colaj literar" [John Brown, 1971; 142-143]. Revenind la avangarda europeană, nu-1 putem omite pe Tristan Tzara, „inventatorul" dadais- mului (Pentru a face o poezie dada- istă). Acesta aduce presa în ajutorul creației (poetice). „Luați un ziar*" - îi sfătuiește el pe poeți - „Luați o pereche de foarfeci,/ Alegeți din ziar* un arti- col* care să aibă lungimea pe care vreți s-o dați poeziei voastre./ Decupați arti- colul*./ Tăiați cu grijă toate cuvintele care formează respectivul articol* și puneți toate cuvintele într-un săculeț./ Agitați-1 încetișor./ Scoateți cuvintele unul după altul, depunându-le în ordi- nea în care le veți extrage./ Copiați-le conștiincios./ Poezia vă va semăna./ Și iată-vă un scriitor infinit de original și înzestrat cu o sensibilitate încântătoare, deși, se înțelege, neînțeleasă de oa- menii vulgari" [in Mario de Micheli, 1968; 277]. Altfel spus, afirmă implicit Tristan Tzara, realitatea așa cum este ea relatată într-un articol* de ziar*, este Poezie. Sau realitatea depășește orice imaginație creatoare poetică. Din toate aceste sumare elemente rezultă o concluzie cu valoare de certitudine: dialogul dintre creator (ca fenomen natural și social) și presă (ca fenomen social și politic) funcționează din plin și este cât se poate de fertil. De pildă, călătoria imaginii* din pictură sau/și sculptură în presă prin fotografie*, și de aici înapoi în artă este o adevărată aventură. Man Ray preia din fotografia publicitară „solarizarea" pe care o des- coperă întâmplător. ,JRayographs“ au fost obținute printr-un procedeu prin care obiectele erau plasate pe o hârtie sensibilă sau lângă aceasta, ce era expusă apoi direct la lumină. Descope- rirea a fost făcută întâmplător, în camera obscură. Controlând expunerea și micșorând obiectele, acest proces „automat" făcea posibile imagini* simbolice, abstracte în chip straniu [William S. Rubin, 1968; 31]. în fine putem aminti fotomontajul*, care, în- cepând cu anul 1919, era folosit în mod obișnuit în publicitate*. De sub- liniat că aproximativ în aceeași epocă, în continuarea presei populare (penny press*), United Press International* impunea definitiv o nouă specie de jur- nalist: fotoreporterul*. Din acest punct, omenirea nu avea decât să aștepte progresele tehnologice numite tele- viziune*, releu, tranzistor, satelit, NEW YORK ASSOCIATED PRESS 288 computer, rețea de televiziune*, pentru ca imaginea* să devină atotstăpâni- toare. In concluzie, dintre cele două modalități fundamentale, respectiv jur- nalismul de informare și jurnalismul de opinie*, cel dintâi devine părintele tuturor tipurilor, școlilor, stilurilor de jurnalism care s-au succedat până în prezent: jurnalismul de interpretare* (interpretative reporting*), jurnalismul de investigare (investigative repor- ting*), jurnalismul preciziei* (preci- sion journalism*), N.J., jurnalismul de serviciu*. Interfața informare*-opinie* este asigurată, într-un fel sau altul, de jurnalismul de interpretare*, de presa underground*, de jurnalismul avocat* (advocacy journalism*) și de presa de partid, ultimele două fiind, în contextul actual, un hibrid de informare* dirijată, propagandă* și opinie partizană cu intenții mobilizatoare. Placa turnantă a tuturor acestor tipuri de jurnalism este agenția de presă*. —> reportaj (I), reportaj (în România Interbelică) (III), Muckraking Era, fotojurnalism, foto- montaj New York Associated Press agp, ist PR —* agenție de presă (I) New Yorker ist pr magazin (I) New York Herald Tribune ist pr —> penny press New York Sun istpr —► penny press New York Times ist pr Ziar* fondat în anul 1851. Inițial a fost una dintre publicațiile aparținând fenomenului penny press*. în prezent, aparține pre- sei de prestigiu*. New York Tribune ist pr —► penny press New York World ist pr New Jour- nalism (I) New Zealand Associated Press agp —* Reuter(s) (evergreen) news jurn inf, ap (engl. am. știre* mereu actuală) —> știre (III) (hard) news (dated story) jurn inf, TV, AGP (engl. am. știre* șocantă). I. Originea H.N. trebuie căutată în ex- ploatarea sistematică a elementelor care compun interesul uman* în presa po- pulară* (joumal ă un sou*, penny press*, Yellow Journalism*, tabloid*). Kathleen Hali Jamieson et al. [1997; 40] definesc H.N. astfel: „H.N. este relatarea unui eveniment* petrecut în ultimele 24 de ore și tratează o proble- mă de interes actual. Crime Story [ști- rea* despre o crimă] este modelul de H.N.“ Crima - ca violență extremă - este căutată insistent pentru a fi publi- cată, datorită acestor elemente care o compun: „apare între indivizi; este dra- matică (conflict); este o acțiune fizică extremă; posedă intensitate emoțio- nală; perturbă ordinea legitimă; ame- nință comunitatea; poate fi vizualizată; este actuală și concretă; concordă cu preocupările media*“. Personalizarea* ca element intrinsec al H.N. este mag- netul care creează identificarea publi- cului*. Apare însă și reversul medaliei: „Definirea H.N. drept «personală», despre persoane, înseamnă că nu este vorba despre procese sau despre ex- plorarea ideilor; este story-ul unui grup care poate fi personificat prin mărturia unui membru. (...) Tendința personali- zării* poate lăsa la o parte adevărata întrebare44 [Kathleen Hali Jamieson et al., 1997; 40-41]. Mai mult: dramatis- mul prezent în H.N. impune oarecum prezentarea dramatizată a știrii*. „Un news story [știrea* propriu-zisă; textul 289 NEWSLETTER propriu-zis] tipic este organizat dra- matic: identifică o problemă, o pune într-o narațiune*, localizează protago- niștii, îi opune pe unii celorlalți (de obicei prin scurte interviuri*) și cre- ează un fel de rezolvare“ [Kathleen Hali Jamieson et al., 1997; 44]. Pe scurt, H.N. spun ce se întâmplă azi, nu ce se întâmplă în fiecare zi. II. Știri*, relatări*, reportaje* al căror conținut este perisabil din perspectiva legii pro- ximității temporale*, deci trebuie pu- blicate cu prioritate. III. în termino- logia folosită la Associated Press* este sinonim cu dated story*. —* breaking news, știre (Iii), (VI), personalizare, jurnalismul excepției, fapt divers, penny press, tabloid (II), subinfor- mare, parainformare, manipulare (soft) news jurn INF (engl. am. ~ știre blândă) Știri*, relatări*, reportaje* al căror conținut permite publicarea lor după o vreme, nu cu prioritate. —> știre (III), fapt divers (spot) news (advances) jurn inf, AGP Termen/text folosiț/realizat de As- sociated Press*. —> știre (VI) (television) news (limitări ineren- te) SOC REC John P. Robinson și Dennis K. Davis (Television News and the Informed Public: An Information- Processing Approach in Journal of Communication, Summer 1990, voi. 40 No. 3) ajung la concluzia că telespecta- torii rămân mai puțin informați decât cititorii ziarelor*, pentru că rețin mai puțin. Autorii identifică „șapte limitări inerente“: „1. Există mai puține cu- vinte, idei decât în pagina întâi* a unui ziar* bun. 2. Atenția la televizor este mai difuză decât la lectură. 3. în tele- viziune*, redundanța* necesară înțele- gerii este mai mică. 4. Telespectatorii nu pot relua informația*. 5. în ziar*, coloanele, titrarea* delimitează mai bine informația*. 6, în televiziune* pot apărea desincronizări între imagine* și cuvânt. 7. Televiziunea* are mai pu- ține posibilități să dezvolte un story" [o problemă] [apud James Watson et al., 1993; 192]. în plus, telespectatorul este și mai captiv decât cititorul zia- rului*, pentru că nici măcar ordinea itemelor nu și-o poate alege. —► analiza critică a știrilor news analysis jurn inf —> analiză, text explicativ, știre (VI) news developmental jurn inf (engl. am. știri despre dezvoltare) —► Noua Ordine a Informării newsfeature pt, jurn inf (engl. am. reportaj* de actualitate) —> feature, reportaj (II) newsfeature explicativ pt, jurn inf (engl. am. reportaj* de actualitate ex- plicativ) —* feature, reportaj (II), ana- liză, interpretative reporting, jurna- lism de serviciu newsgathering jurn inf (engl. am. colectare de informație) —> documen- tare newsgroup com, media —> Internet (I) news item jurn inf, ap (engl. am. informație, știre) Termen folosit la Associated Press*. —+ știre (II) newsletter rp (engl. am. scrisoare care conține noutăți) Formă a comunicării interne*. Angajații (membrii întreprin- derii) primesc periodic N., ce conțin vești sau informații* în legătură cu evenimentele* care s-au petrecut în activitatea instituției, anunțuri despre activitățile ce urmează să se desfă- șoare în viitorul imediat etc. De notat NEWSMAKER 290 că interesul uman* este prezent în N. prin știri* din viața personală a anga- jaților (aniversări, căsătorii, pensionare etc.). N. poate fi un „text de sine stătător44 sau poate fi inclusă sub forma unei rubrici în ziarul de întreprindere. Suportul (medium*-ul) poate fi și audio, respectiv, video. —» comunicare (în RP), presă de întreprindere, relații publice newsmaker jurn inf, rp (engl. am. cel care „face44 știrea*) I. N. corespunde uneia dintre calitățile știrii*: proemi- nența personalității. II. Cei care dețin informația* în căutarea căreia se află jurnalistul*. (—* sursă de informare, (calitățile) știrii) III. N. poate fi o per- sonalitate: (înalt) funcționar public*, o vedetă*, o instituție. IV. Pentru a de- veni „personaj al știrii44, foarte adesea, N. recurge la publicity*. —► (acoperire) jurnalistică, sursă de informare, (cali- tățile) știrii, agenda setting, relații pu- blice, pseudoeveniment Newspaper Association of America IP (engl. am. Asociația Ziarelor din America). Organizație profesională ca- re cuprinde peste 6.000 de publicații, cele mai multe săptămânale. Newspapers Publishers Association AGP —> Agenția Reuter news pyramid jurn inf, red (engl. am. piramida știrii) Este încercarea de a redefini știrea* pentru secolul al XXI-lea a lui Gannett Co. La baza N.P.: „Centrează-te pe interesul comu- nității.44 Etajul următor al N.P. este ocupat de „Responsabilitățile care de- curg din Primul Amendament + Diver- sitatea + Prezentarea completă.44 Nive- lul următor al N.P.: „Transmite infor- mația* de care oamenii au nevoie + Evocă emoții + Fii consistent.44 Penultimul nivel: „Accentuează proxi- mitatea temporală* + Sporește inter- acțiunea cu cititorii.44 Vârful piramidei: „Să anticipezi schimbarea44 [apud Jane T. Harrigan, 1993; 392]. —> știre, (calitățile) știrii newsreels jurn inf, film Filme cu știri* recente, pentru sălile de cinema, în SUA, apar în anul 1911. Vor fi în- tâlnite apoi în Germania (în epoca Hitler), în URSS (în epoca Stalin). începând cu anii ’60, N. vor fi înlo- cuite cu spoturile* publicitare. —► New Journalism (III) Newsweek ist pr, pt Magazin* de informare generală care apare din anul 1933 la New York și care aparține trustului* Washington Post Co. N. este considerat ca aparținând presei de prestigiu*. —> magazin (I) newsworthiness (criteriile) tp (engl. am. elemente care fac ca un text să fie publicabil) I. Evenimentul* este N. II. Faptul divers* este N. III. Hard News* îndeplinesc criteriile N. IV. Respec- tarea legilor proximității* și întrunirea calităților știrii* conduc la îndepli- nirea N. V. Pentru Kathleen Hali Jamieson [et al., 1997; 51]: „Criteriile care definesc ceea ce consideră jur- naliștii* N. sunt următoarele: probleme în desfășurare sau teme; evenimente* discrete [obscure, secrete]; noutate sau deviere [de la normalitate]; dramă, conflict, violență și accentul pe indivizi [personalizare]44. VI. Pentru Jerry Pal- mer (News Production. News Values) [in Adam Briggs et al., 1998; 378], cri- teriile N. sunt următoarele: „frecvență - eveniment* complet; anumite dimen- siuni ale evenimentului*; claritate; pro- 291 NOUA ORDINE A INFORMĂRII ximitate culturală; consonanță cu ma- tricea de înțelegere specifică unei cul- turi; neașteptat; continuitate - aco- perire completă; compunerea-acope- rirea* este parțial dictată de structura internă a instituțiilor de presă; acțiunile elitei; personalizarea* opusă abstrac- tului; negativitatea-veștile proaste44. orizont de așteptări, (acoperire) jurnalistică, gate keepers, știre, (ca- litățile) știrii, naratologie (VI) Newton, Isaac (1642-1727) fil, istpr cenzură (I) Niculescu Costei, Roxana jurn Clubul Român de Presă (I) Nine O'Clock Publications ip, pt —► Clubul Român de Presă (I) Nistorescu, Cornel (n. 1948) jurn —> Clubul Român de Presă (I) nivelul abstract (pasiv) al opiniei publice soc, polit, jurn op —* opinie imediată nivel conștient (rațional) publ -* pu- blicitate (V) nivel experimental (activ) al opiniei publice soc, polit, jurn op —> opinie publică (IV) nivel preconștient publ publicita- te (V) no comment jurn inf, jurn op (engl. am. nici un comentariu) —> reacții, ști- re (IV) Noica, Constantin (1909-1987) fil -* radio (II) noile media media —> mass-media (I) non sequitur arg, ret (lat. nu de- curge) Face referire la concluzii care „nu decurg44 din nici un raționament. Formula nu se aplică însă unei con- cluzii eronate, dar care „este rezul- tatul44 unui raționament. —» polemică, no comment normă deont, leg —> cod deontologic • North American Review ist pr (engl. am. Revista Nord-Americană) —> ma- gazin (I) notă de lectură jurn inf -» acoperire (jurnalistică), recenzie (I) Noticiero Telemundo CNN tv Cable News NetWork (CNN) nou reportaj nonficțional jurn inf New Journalism (II) Noua Ordine a Informării media Po- lemică* celebră înregistrată în cadrul lucrărilor UNESCO, prin care țările Lumii a Treia protestau împotriva im- perialismului agențiilor mondiale de presă*. Acest „imperialism44 avea următoarele forme de manifestare: 1. Agențiile mondiale* practicau siste- matic un jurnalism al excepției*, privi- legiind invariabil știrile* ce relatau evenimente* negative, fără să transmi- tă și cauzele acestora. 2. De aici rezultă că știrile* care să transmită eforturile acestor țări pentru dezvoltare (news developmental) nu apar. 3. Fluxul in- formațional este unic: din Vest (în principal din SUA) spre aceste țări. UNESCO a format în anul 1978 o co- misie internațională (MacBride Com- mission', Sean MacBride - laureat al Premiului Nobel pentru Pace) com- pusă „din cincisprezece înțelepți și o femeie44, comisie din care au făcut parte și columbianul Gabriel Garcfa Mârquez (laureat al Premiului Nobel pentru Literatură) și canadianul Mar- shall McLuhan. Raportul de 44 de pagini a fost finalizat de comisie în anul 1980. In raport se cere o întărire a independenței Țărilor Lumii a Treia în culegerea și transmiterea informației* (newsgathering și reporting), precum NOUA STÂNGĂ 292 și măsuri care să apere culturile națio- nale. Această comisie a fost urmată de International Program for the Deve- lopment of Communication (IPDC), coordonat de un consiliu format din re- prezentanți ai 35 de state, ales de Adu- narea Generală a UNESCO [cf James Watson et al., 1993; 106]. Ca o reacție a jurnaliștilor* occidentali, Federația Internațională a Jurnaliștilor* (FU) con- sideră că „promovarea unei noi ordini a informării este problema jurnaliștilor* și a organizațiilor lor profesionale, nu a statelor, guvernelor sau a oricăror gru- puri de interese* de orice fel“ [James Watson et al., 1993; 95]. în concluzie: „întocmai ca Noua Ordine Economică, N.O.I. era presărată cu dificultăți care țineau de acelea de bază - economice - între Nord și Sud și, în același timp, de confruntările politice Est-Vest“ [Mi- chael Emery et al., 1996; 614]. —► jur- nalismul excepției, dereglementare, flux liber al informațiilor, infoetică Noua Stângă soc, polit (SUA: New Left). —> feminism (I) nouvelle musdee jurn inf, pt (fr. știre amplă, ad litteram: musculoasă) Termen folosit în presa tipărită fran- ceză. —> știre (VII), relatare nouvellistes ist pr (fr. cei care aduc noutăți) —> știre (II) novela tv (sp. roman) în televiziune*: serial melodramatic produs în Spania. [cf. Richard Weiner, 1996]. Novosti AGP Agenție de presă din Ru- sia. —> agenție (III) NPS (siglă de la Nederlandse Program- ma Stichting) TV Post public* de tele- viziune din Țările de Jos. —> ARTE (HI) nucleu dur al informării jurn inf Conținut de informație* identic obținut prin investigarea a cel puțin două surse* independente. Sinonim: contro- larea informației* printr-o altă sursă*. Controlarea informației* este una din- tre regulile fundamentale ale jurnalis- mului de informare*. —> încrucișarea surselor număr zero pt, mk, publ Numărul unui ziar* sau magazin* care urmează să fie lansat și precedă primul număr destinat publicului*. N.Z. se adresează în special publicitarilor*, pentru a testa poziționarea* (în principal financiară) noii instituții de presă. N. W. Ayer & Son ist, publ (engl. am.) —* publicitate (II) o Oancea, Sorin jurn —► Clubul Român de Presă (I) obiectivare lingv Pentru A. J. Greimas [1979; 258], „prin obiectivarea textului se înțelege descrierea doar a enunțului, eliminarea categoriilor gramaticale (persoană, timp, spațiu) care trimit la instanța enunțării*44. —> analiza dis- cursului obiectivitate jurn inf, deont Valoare profesional-etică a jurnalismului de in- formare, considerată ca fiind supremă. De-a lungul vremii, atacurile care au încercat să demonstreze imposibilitatea atingerii O. au venit în principal din perspectivă filozofică (de sorginte kan- tiană). Să urmărim această dezbatere în liniile ei esențiale. Jurnaliștii* ameri- cani grupați într-o uriașă instituție nu- mită Associated Press* au făcut din O. un țel posibil de atins în știri*, nucleul dur al profesiunii. O. (ar) permite dis- tincția clară dintre jurnalismul de in- formare și jurnalismul de opinie*, cel de-al doilea permițând subiectivitatea. Acest raționament a devenit un adevăr adânc înrădăcinat în cultura jurnalis- tică (și, implicit, în aceea a publicu- lui*). „Inextricabil legată de adevăr*, onestitate*, echilibru (—► echilibrarea informării*), neutralitate*, absența va- lorizării - pe scurt - de valorile jurna- listice fundamentale, O. este piatra de temelie a ideologiei* jurnaliștilor* în democrațiile liberale44, subliniază Ju- dith Lichtenberg (Defense of Objecti- vity) [in James Curran et al. (eds.), 1994; 216]. Trei sunt, în viziunea au- toarei, direcțiile în care se înscrie res- pingerea O.: 1. Jurnalismul nu este obiectiv. 2. Jurnalismul nu poate să fie obiectiv. 3. Jurnalismul nu ar trebui să fie obiectiv. (In teritoriul celui de-al treilea punct, s-au și inserat „filozo- fiile44 interpretative reporting*, New Journalism* și Advocacy Journalism* - și nu în ultimul rând presa de partid, acolo unde ea mai există). Raționa- mentul celor trei trasee critice se poate reduce la un singur argument: nimeni nu poate fi perfect obiectiv. Replierea profesiunii în fața acestui atac concer- tat și purtat pe un teren străin jurnalis- mului, speculația filozofică, s-a realizat pe teritoriul neutralității*, valoare în același timp profesională și etică. —► dezinteresare, neutralitate, fair-play, calitățile informării, analiza critică a știrilor obscen (obscenitate) deont, leg I. O. se definește prin abatere de la „bunele moravuri44 - convenție socială vagă și care, în orice caz, se schimbă în funcție de epocă. Jurisprudența fran- ceză, bazându-se pe Legea din 29 iulie 1881, precum și pe Decretul din 29 iulie 1939 referitor la familie și la „natalitatea franceză44, devenit lege la 15 martie 1957, este ea însăși relativ vagă. Ceea ce se dorește să se interzică este „reprezentarea lascivă a trupului omului, descrierea sau evocarea vieții OBSCENE PUBLICATIONS ACT 294 sexuale în afara artei, a științei și chiar în afara modei*, când, fiind neobișnu- ită, riscă să șocheze violent sentimen- tele publicului*44 [Lucien Solal et al., 1980; 181]. II. în Marea Britanie este în vigoare, din anul 1959, Obscene Publications Act [Legea Publicațiilor Obscene], în care O. este definită drept „tendința de a deprava și de a corupe. Deci se referă la impact, mai puțin la conținut. Unghiul este starea de spirit a consumatorului*, mai puțin răul făcut altora44 [Ruth Chadwick (ed.), 2001; 241-242]. Tot în Marea Britanie este în vigoare, începând cu anul 1978, Pro- tection of Children Act [Legea Protec- ției Copilului]. III. în SUA, se disting două accepțiuni ale O.: 1. exprimare depreciativă 2. materiale care provoacă o reacție erotică. Din această perspec- tivă, se respinge identificarea O. cu pornografia*, prin aceea că porno- grafia* se referă la sex, în vreme ce O. nu numai la aceasta. De notat, totodată, următoarea sentință a Curții Supreme de Justiție a SUA, prin care au fost ex- cluse materialele O. (ca și respectarea confidențialității sursei* în chestiuni legate de droguri) din primul Amenda- ment. [cf Ruth Chadwick (ed.), 2001; 242]. IV. O. este un element de auto- cenzură* a jurnaliștilor* care bănuiesc ce categorii de „fapte“ le-ar șoca pu- blicul*. De exemplu, în SUA, în anul 1987, celebrele rețele de televiziune ABC*, CBS, NBC* „au refuzat pu- blicitatea* la prezervative în conexiune cu SIDA, de teama de a nu-și contraria publicul*. De-abia peste șapte ani aceste rețele* aveau să transmită pu- blicitatea* pe această temă44. Celebrul Washington Post „respinge publicita- tea* pentru filmele explicit sexuale notate cu X44 [Kathleen Hali Jamieson et al., 1997; 253; 262]. —* (protejarea) consumatorului, protejarea minorilor, copii, feminism, presă pentru tineret, pornografie, răspândirea de materiale obscene Obscene Publications Act (Legea Publicațiilor Obscene) deont, leg (engl.) —»obscenitate Obsen/atoire Europeen de l'Audio- visuel OPM ( MARȘ, Federația Internațională a Jurnaliștilor, Reporters sans Fron- tieres Observatorul Internațional de Me- dia (Media Watch Global) IP —> Ob- servatorul Francez Media observație psihosoc, jurn inf Pentru jurnalist*, importantă este O. sistema- tică, dincolo de impresiile vagi care nu pot conduce decât la un text anost și superficial. Fie că se realizează prin integrare în grupul observat (cu con- diția ca prezența observatorului să nu influențeze faptele-atitudinile celor ob- servați), fie că este discretă, O. trebuie să se desfășoare în patru direcții: de- cor, tot ce ține de persoana observată (aparență exterioară, mișcare, mimică etc.), acțiune, semnificația acesteia. O., în absența căreia reporterul* nu există, devine eficientă în măsura în care se completează cu ascultarea*. —* docu- mentare, ascultare, interviu (II), repor- taj (I) Octavian, Tudor (n. 1939) jurn —> Cen- trul pentru Jurnalism Independent ofensă adusă autorității leg „Aceas- tă infracțiune poate fi săvârșită prin presă numai sub forma primului ali- neat al articolului 238 [CP], și anume prin atingerea adusă onoarei [De subli- niat că, de regulă, „autoritatea44 se ab- ține de la reprimarea prin justiție a eventualelor delicte de presă, precum insulta*, injuria^ calomnia*, intruziu- nea în viața privată*] sau amenințarea, săvârșită în public împotriva unei persoane care îndeplinește o activitate importantă în Stat sau o altă activitate publică deosebită, în legătură cu acti- vitatea acesteia și de natură a aduce atingere autorității44 [cf Carmen Mo- nica Cercelescu, 2002; 197]. —> infrac- țiuni contra autorității, funcționar pu- blic, comunicare de informații false, libertate de opinie, critică ofensă și ultraj leg I. în legislația franceză, conform Legii Presei din 29 iulie 1881 (—> Anexe (D)), O.U. cumu- lează delictele de injurie* și calomnie*, pedeapsa fiind mai gravă. Delictul se referă la O.U. împotriva Președintelui Republicii Franceze, împotriva altor șefi de state, precum și împotriva am- basadorilor. II. în România interbelică, în conformitate cu Articolul 25 din Codul Penal, „sunt lăsate în compe- tința tribunalului corecțional delictele comise împotriva familiei regale contra șefilor statelor streine și a reprezen- tanților lor acreditați44 [Emil Samoilă, fa.', 169]. —> infracțiuni contra auto- rității, critică, legea presei, cod deon- tologic, injurie, insultă, calomnie off the record jurn inf, deont (engl. am. în afara înregistrării, neoficial) I. Aspect esențial al codului în virtutea căruia funcționează relația jumalist*- sursă*. Expresia (consacrată de codul profesional și de practica Associated Press*) indică situația în care sursa* nu dorește să fie citată sau identificată și nu dorește nici ca informația* să fie publicată în nici un fel (nici on back- ground*, nici on deep background*). De obicei, în această situație, infor- mația* pe care o furnizează sursa* este o pistă, o trimitere către altă sursă*. OFF THE RECORD II. Observații. 1. Cu nuanțe prea puțin semnificative, jurnalismul de informa- re profesionist și-a însușit acest cod atât în practicile colectării informa- ției*, în practicile editării ei, cât și în principiile etice și în practicile relații- lor cu sursa*. 2. In genere, ambii parte- neri (jurnaliștii*, pe de o parte, sur- sele*, pe de alta) și-au asumat respon- sabilitățile - de fapt, față de public* - în respectarea acestor reguli. De aici nu rezultă că nu există abateri și de o parte, și de alta. 3. Se poate întâmpla să se declanșeze un proces. Este posi- bil ca jurnalistul* să fie citat ca martor. Ce va declara acesta sub prestare de jurământ? Va dezvălui sursa* informa- țiilor* sale și își va încălca astfel obli- gațiile pe care și le-a asumat? Nu o va dezvălui? S-ar putea face atunci vino- vat de obstrucționarea justiției, de tăi- nuirea probelor, a martorilor, a făpta- șilor, s-ar putea vedea acuzat de com- plicitate? Pe scurt, ținând seama de toate complicațiile ce pot apărea, odată ce jurnalistul* încheie pactul păstrării confidențialității sursei*, trebuie să fie convins că informația* merită toate aceste riscuri. „în aproape jumătate din statele americane, legea îi protejează pe jurnaliști*. Aceștia nu pot fi citați, nici forțați să dezvăluie informații* ne- publicate sau surse* confidențiale. Iar în celelalte state, unde această lege nu există, tribunalul poate încadra situația în sfera privilegiului calificat*, ceea ce înseamnă că, mai întâi, tribunalul în- cearcă să stabilească dacă informația* [confidențială pe care o deține jurna- listul*] este esențială pentru cazul ju- decat“ [Jane T. Harrigan, 1993; 158]. In această din urmă situație, un jude- cător poate spune că acest tip de sursă* nu există, și deci nici informația* sau faptele ale căror surse* nu sunt identi- ficate nu vor fi luate în considerație. Pornind de la toate acestea, ar putea rezulta că, în interesul publicului*, cele două puteri - justiția și presa - con- lucrează atât în planul principiilor, cât și în acela al practicilor. Cu cât infor- mația* este mai importantă, cu cât do- rința jurnalistului* sau a media*de a accede la informație* este mai puter- nică, cu atât negocierile confidențiali- tății sursei*/informației* sunt mai com- plexe. Prima întrebare pe care și-o pune jurnalistul*, și cea mai dificilă, este aceasta: dacă interlocutorul meu dorește să rămână anonim sau/și do- rește ca această informație* să nu fie publicată, de ce mi-o spune? în funcție de răspunsul la această întrebare, apar, de la caz la caz, on background* sau on deep background* sau O.T.R. cu toate eventualele consecințe mai puțin plăcute pentru jurnalist*. Iată câteva modalități de abordare și folosire a in- formațiilor* confidențiale: „Vom acor- da imunitate unei surse* foarte bune, câtă vreme informația* pe care ne-o oferă este mai bună decât ceea ce știm noi“ (Jack Anderson, columnist*). Arthur Thomason (St. Louis Globe- Democrat) a stabilit o regulă perso- nală: ,,Dacă apare ceva off the record, trebuie o balanță, ceva care să permită publicului* să afle ce se întâmplă. Un bun reporter* este acela care folosește o sursă* permițându-i să spună ceva off the record, pe care oricum nu-1 poate folosi, pentru că nu poate do- vedi“. în fine, „comportarea ulterioară a sursei*“ îl poate elibera pe jurnalist* OFFICE OF WAR COMMUNICATION de obligațiile confidențialității. Dave Nimmer procedează astfel: „Le spun că ascult off the record și păstrez această informație* până când aud și pe altcineva spunând aceleași lucruri. Dacă cineva spune ceva unui repor- ter*, în 48 de ore va mai spune și alt- cuiva" [cf Bruce M. Swain, 1978; 48; 51; 54]. 4. Concluzii. Relațiile profe- sionale ale jurnalistului* cu sursele* sale sunt complexe. Calitatea textelor (publicate) depinde de încrederea pe care sursa* o acordă jurnalistului*, de capacitatea sau știința acestuia din ur- mă de a-i câștiga și de a păstra această încredere; de capacitatea jurnalistului* de a face ca sursa* să fie folositoare publicului*, chiar și în situațiile în care interesele acesteia sunt altele. Proteja- rea sursei* este o datorie de onoare pentru jurnalist*. Prin acordarea aces- tei protecții, publicul* însuși este la rândul său protejat, exact prin aceea că este (mai) bine informat. —► informație confidențială, (on) background, con- text de profunzime (on deep back- ground), sursă de informare, confi- dențialitatea sursei, protejarea sursei, deep throat, Anexe (B) Office of War Communication STRUCT MIL, PROP (engl. am. Biroul pentru Comunicarea pe timp de război) —> US Information Agency Office of War Information rp —► re- lații publice (I) Oficiul Francez de Informații agp —► AFP Departamente OFM —► Observatorul Francez Media ofset CM -* tipar (I) oligopoles media —► concentrare olimpieni cm Termen folosit de Edgar Morin [1975; 143; 144]: „Staruri, cam- 298 pioni, prinți, sex-simbol-uri, explora- tori, artiști celebri — [aceștia sunt olim- pienii contemporani și] acest nou Olimp este produsul cel mai original al noului curs al culturii de masă*". In- formația* [sau industria creării eve- nimentului - pseudoevenimentului*] transformă în evenimente* cvasiisto- rice fapte lipsite de orice semnficație politică. Din acest proces se naște însă un sistem de identificare colectivă, ceea ce îi convertește pe acești noi O. în modele de cultură, adică în modele de viață. Concomitent, „publicitatea* preia starurile* pentru a face din ele modele de frumusețe, [ceea ce] le con- firmă în mod explicit rolul exemplar" [Edgar Morin, 1975; 147]. Altfel spus, „consumată ca produs estetic, cultura de masă* dezvoltă dincolo de estetic un praxis și o mitologie. Adică depă- șește esteticul și înspre real, și înspre imaginar", exact prin intermediul O. Pe de altă parte însă, sub presiunea normelor de consum, „Olimpul mo- dem se situează dincolo de estetică, dar nu în religie" [Edgar Morin, 1975; 148] . —> pseudoeveniment, mit (II), star system, (personality) journalism, publicitate, cultură de masă, industrii culturale, culturanaliză ombudsman soc, polit, deont ip I. Etimologia termenului este scandina- vă, desemnând persoana sau instituția care ascultă sau rezolvă nemulțumirile cetățenilor [cf. lain McLean (coord.f 2001; 305]. Exemplu: Avocatul Popo- rului. II. în instituția de presă, desem- nează un mediator*. —► MARȘ, me- diator omnibus CM (engl. am.) Antologie a unui autor sau antologie tematică. 299 ONESTITATE omogenizare tp —► culturanalîza omonimie lingv —► calambur omul unidimensional soc Concept cheie în argumentarea filozofului și so- ciologului canadian Herbert Marcuse*, reprezentant al Școlii Critice de la Frankfurt*. —> funcții onestitate deont I. O. jurnalistului* în raport cu sursa* sa de informare s-ar putea reduce la patru reguli esențiale: 1. citarea*/folosirea corectă a infor- mațiilor* pe care le primește, „în litera și spiritul lor“ (—» acuratețe) 2. prote- jarea imprudenților (de cele mai multe ori interlocutorii, care, de obicei, prin funcții sau statut social, intră în dialog cu jurnaliștii* întâmplător) (—> prote- jarea sursei) 3. protejarea victimelor și a minorilor (—> copii) 4. respectarea confidențialității*, atunci când aceasta este cerută/convenită (—> citat, proteja- rea sursei). Dacă respectarea celei dintâi reguli depinde de o serie de abi- lități sau deprinderi profesionale de bază, celelalte trei depind de experi- ența jurnalistului* (și de meditația asu- pra sa - învățăminte, erori asumate/ex- plicate), dar și de o atitudine funda- mental constructivă, pusă în slujba va- lorii centrale a jurnalismului, adevă- rul*. Toate acestea presupun intemali- zarea și păstrarea atitudinii sceptice (interogative), eliminând deci o altă stare de spirit, cinismul. De altfel, ci- nismul este considerat unul dintre peri- colele cele mai insidioase care îl pân- desc pe jurnalist*. Iată câteva gânduri pe această temă, aparținând unor prac- ticieni experimentați: „Cu cât ești mai multă vreme reporter*, cu atât devii mai sceptic. încerci să lupți cu asta, întâlnind atâția oameni care sfârșesc prin a fi mincinoși. Dacă te situezi pe poziția că totul este putred, atunci ești aproape paralizat44 (Stanley Penn, re- porter de investigare* la Wall Street Journal). Sau: „Profesiunea îi atrage pe adolescenții eterni, pe oamenii care simt că viața este o aventură, și, dacă azi nu este, poate va fi mâine. Unii se maturizează și ies din joc; alții se ma- turizează și devin editori*. Reporterii* nu devin niște oameni împietriți, pen- tru că le pasă. Nu se poate să-ți pese și în același timp să fii împietrit sau, dacă ești, te sinucizi44 (Edith Evans Ash- burry, New York Times). în fine: „Este ușor să fii cinic. Dacă totuși ești, nu ai nimic de investit în munca ta, nici efort, nici mândrie, nici compasiune, nimic44 (Molly Ivins, Minneapolis Tri- bune) [cf Bruce M. Swayn, 1978; 110]. O. unui singur jurnalist* nu în- seamnă nimic, dacă acest standard nu este atins de întreaga echipă. Iată de ce, O. (fair-play*) reprezintă un capi- tol distinct în (mai) toate codurile de- ontologice*. Alegem aici Chicago Sun Times și Daily News (Code of Profes- sional Standards, 1 octombrie, 1974)'. „Trebuie să arătăm mereu respect pen- tru drepturile celor pe care îi întâlnim în procesul strângerii și transmiterii in- formațiilor*. 1. Orice persoană sau in- stituție a cărei reputație este atacată are dreptul la o replică simultană. 2. Tre- buie depuse toate eforturile pentru a prezenta toate părțile într-o problemă controversată. (...) 3. Textele de opi- nie* și de analiză* trebuie să fie clar identificate ca atare și separate de tex- tele care conțin informația* brută44. II. O. este și ea o piatră unghiulară în orice cod etic. Codul Editorial al OMIS, FEDERICO (DE) 300 ziarului britanic The Guardian conține aceste afirmații. „Vocea oponenților, deopotrivă cu a prietenilor, are dreptul să se facă auzită. Este bine să fii sincer; este și mai bine să fii onest“ [C. P. Scott, 1921]. Cu cât mai grave sunt cri- ticile* sau alegațiile* pe care le publi- căm, cu atât mai mare este obligația de a oferi celui incriminat condițiile să răspundă“. § Ghidul Integrității Noas- tre (New York Times) este construit în întregime în jurul conceptului/dato- riei O. (—* Anexe (B)). în Declarația de Principii a American Society of Newspapers Editors (1975; varianta inițială, sub titlul Canoanele Jurnalis- mului datează din 1922) este folosit termenul fairplay*. „Jurnaliștii* trebuie să respecte drepturile oamenilor implicați în știri*, să respecte standar- dele comune ale decenței și să probeze față de public* onestitatea și acurate- țea* relatărilor lor. Persoanelor acuzate în public trebuie să li se ofere imediat posibilitatea să răspundă. Promisiunea confidențialității surselor* trebuie să fie respectată cu orice preț, drept urma- re ea nu trebuie acordată cu ușurință4 \ în Codul despre Onestitate și Viața Privată elaborat în Marea Britanie de către Broadcasting Standards Com- mission, O. i se acordă o atenție deo- sebită. „Jurnaliștii din audiovizual au responsabilitatea să evite lipsa de ones- titate față de indivizi sau instituții în programele lor, în principal prin folo- sirea informației* incorecte sau a dis- torsionării, de exemplu, printr-o selec- tare neonestă sau prin prezentarea ma- terialului scos din context, mai ales când a fost înregistrat pentru alt pro- gram. Jurnaliștii din audiovizual tre- buie să evite să creeze îndoieli în min- tea publicului*, prin materialele care i s-au arătat, într-un mod care ar fî necinstit față de aceia ce au apărut în program. Să tratezi onest cu colabora- torii. Din start, cei care lucrează în audiovizual trebuie să se asigure că realizatorii de programe, fie ai postului respectiv, fie independenți, înțeleg ne- voia de a fi direcți și onești în tratarea potențialilor participanți în programele factuale, mai ales clarificând, oriunde se poate, natura programului și scopul său. [...] Cu colaboratorii trebuie să se procedeze onest. Când sunt invitați să-și aducă o contribuție semnificativă la un program factual, ar fi necesare ur- mătoarele: 1. Să li se spună despre ce este programul. 2. Să li se ofere o ex- plicație clară asupra motivelor pentru care au fost contactați pentru respec- tivul program. 3. Să li se spună în ce constă contribuția lor - de exemplu, un interviu*, ca parte a unei discuții mai ample. 4. Să fie informați în legătură cu aria întrebărilor și, pe cât posibil, cu natura altor contribuții asemănătoare. 5. Să li se spună dacă intervenția lor este în direct sau înregistrată, iar dacă este înregistrată, când se estimează că va fi transmisă. 6. Să nu fie sfatuiți sau îndemnați incorect să spună ceva despre care știu că nu este adevărat sau despre care cred că nu este adevărat. 7. Ori de câte ori este cazul, să fie informați despre orice schimbare semnificativă în program, ceea ce ar putea să anuleze acordul inițial de a participa. [...] Jurnaliștii din audiovi- zual trebuie să acorde o atenție spe- cială pentru ca folosirea unui material înregistrat inițial cu un scop și apoi 301 OPINIE folosit în alt program să nu conducă la neonestitate sau Ia o nedorită intru- ziune în viața privată*. Această situație trebuie examinată cu grijă, mai ales atunci când este vorba despre momente legate de tragedii personale sau despre referiri la infracțiuni. Toate acestea se aplică atât materialelor obținute de la alții, cât și acelora realizate de angajații postului44. III. OBSERVAȚII 1. în reali- tate, O. este aproape sinonim cu acura- tețe*. 2. Calitățile informării* se află într-o relație de interdependență cu standardele etice. 3. îndreptățirea per- soanei sau instituției atacate „la o re- plică simultană44 este unul și același lucru cu echilibrarea infomării^. în absența ei, dreptul la imagine*, pre- zumția de nevinovăție*, protejarea pu- blicului* (care astfel nu are acces la toate informațiile* pentru a-și construi o opinie*) sunt ignorate. 4. Iată de ce, dincolo de libera asumare a principiilor conținute într-un cod etic*, apar constrângerile legilor. Dacă din motive obiective poziția unei părți implicate nu a putut fi inserată în timp util, aceasta poate recurge la rectifcare*, dez- mințire* sau/și la dreptul la replică*. —* cod deontologic, fairplay, prezumție de nevinovăție, acuratețe, adevăr, drept la imagine, protejarea sursei, (on) background, context de profun- zime (on deep background), autocen- zură (I), dezinteresare, conflict de in- terese (I), ficțiune (II), declarații de principii în relații publice Onis, Federico (de) (1885-1966) cm, LIT —> postmodernism (II) on the record jurn inf, deont (engl. am., ad litteram pe bandă; înregistrat) Aspect esențial al codului în virtu- tea căruia funcționează relația juma- list*-sursă*. Termenul indică acordul sursei* ca ceea ce spune să fie publicat, citându-i-se numele și funcția. —> sur- să de informare, atribuire, protejarea sursei, off the record, (on) back- ground, context de profunzime (on deep background) op-ed page jurn OP, IP (engl. am. pagină opusă paginii cu editorial) —> editorial page operator de interviu soc Persoană specializată în efectuarea anchetei so- ciologice și a obținerii răspunsurilor la chestionarul* unui sondaj de opinie* de la cei care compun eșantionul*. —> sondaj de opinie Opinia Publică IST PR —► Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale opinie POLIT, SOC, JURN op Jean Cazeneuve [1976; 303-309] consideră că „mecanismele formării O. sunt me- dierile necesare care se interpun între mesaj și persuasiune*: comunicarea in- terpersonală*, zvonul*, acțiunea gru- pului, acțiunea liderilor de opinie [nw- step-flow*} și interiorizarea acestor mecanisme psihosociologice [atenția, percepția, memoria] mai muli sau mai puțin conștiente în selectarea mesa- jelor44. Autorul (re)aminteste că meca- nismele de formare a O. „tind mult mai mult să întărească O. preexistentă decât să o schimbe44. Dar - detaliu foarte semnificativ -, atunci când fap- tul este îndepărtat în spațiu, media* ac- ționează direct asupra mecanismelor formării O. —► libertate de opinie, editorial page, editorial, editorialist, persuasiune (III), stereotip/stereo- tipie, opinie publică, calomnie (II), OPINIE COMUNĂ 302 (III), cenzură (I), manipulare, mit (II), propagandă opinie comună polit, soc, jurn op —> opinie publică (I), persuasiune (III), stereotip/stereotipie opinie corectă polit, soc, jurn op —> opinie publică (I) opinie deviantă soc rec —> pluri- formitate mediatică opinie imediată polit, soc, jurn op —opine publică (I) opinie individuală polit, soc, jurn OP —* opinie publică (I) opinie primită soc, polit, jurn op —> opinie publică (I), persuasiune (III), stereotip/stereotipie opinie publică soc, mk pol I. puncte DE PORNIRE sunt latinescul opinia - credință și scrierile lui Platon. La filo- zoful antic, doxa desemnează credința aflată între eroare și adevăr. Și astăzi, conceptul indică fie o credință care nu trebuie pusă în relație cu ecuația ade- văr-fals, fie cunoaștere (adică distin- gerea a ceea ce este adevărat de ceea ce este fals). Acest statut ambiguu* reprezintă una dintre dilemele socio- logilor contemporani. în anul 1652, pentru John Locke, Laws of Opinion sunt egale cu legile divine și cu legile statului în Anglia se vorbește despre public spirit, „acea stare de spirit la care ajunge fiecare, dincolo de inte- resele lui particulare, ca fiind singura cale posibilă spre viziunea binelui co- mun“ [cf Francis Băile, 1990; 654]. Termenul O.P. a fost conceput de Jean-Jacques Rousseau în anul 1762, emanând în viziunea filozofului fran- cez de la un public* luminat. Acesta este, foarte pe scurt, drumul parcurs de semnificația acestui concept de la antici până în epoca modernă (aceea a cristalizării filozofiei sale și a con- stituirii statului de drept). Astfel încât „autorii Constituției Americane și ac- torii Revoluției Franceze au instituit acest ideal: au acordat O.P. o misiune dublă, și anume rezistența față de pu- tere și elaborarea legilor. (...) Statul modem își află legitimitatea în O.P.“ [Francis Băile, 1990; 655]. Pe acest traseu, o tehnică precum sondajul de opinie* devine treptat (de la începutu- rile lui în anii ’30 în SUA) o modalitate curentă de colectare a informațiilor* întâlnită și în marketingul* comercial, și în marketingul politic*, și în mana- gement, ca să nu mai vorbim despre publicitate*. Și totuși, o serie întreagă de sociologi (în special francezi) are reticențe profunde față de adecvarea acestui concept la realitatea socială. în viziunea lui Jean Padioleau [1981; 26], „este imposibil să oferim o definiție standardizată a O.P. Deci este prefe- rabil să evităm folosirea termenului14. Iar Pierre Bourdieu {Le Metier de so- ciologue, Paris, Mouton/Bordas, 1968) formulează o condamnare definitivă: „O.P. nu există“ [apud Paul Beaud, 1990; 12]. O argumentare extrem de nuanțată articulează Louis Quere [1990; 36-55]. „Opinia ca judecată" [personală] este abordată din perspec- tiva pragmaticii; este citat Oswald Ducrot {Les mots du discours, 1980). Verbele de opinie - consider, găsesc, cred (j’estime, je trouve, je crois) - introduc o evaluare, o calificare, o apreciere, o aprobare sau dezaprobare; pe scurt, introduc un punct de vedere. „Judecata [pronunțată/spusă] nu poate fi separată de acela care o enunță“. Va- 303 OPINIE PUBLICĂ liditatea judecății nu poate fi stabilită prin demodalizare (adică prin transfor- marea enunțului din: „Cred că putem pleca mai devreme44 în „Putem pleca mai devreme44). Dar se poate evalua dacă locutorul crede sau nu ce spune. Prin contrast, Judecățile realității44 (sau Judecățile de cunoaștere44) au un ca- racter coercitiv, „exclud atitudinea44, „se manifestă prin verbele de opinie4'. „Sunt judecăți care sunt adevărate sau false doar prin obiectivitatea asocierii efectuate, deci independent de ceea ce gândește subiectul enunțării, indepen- dent de opiniile oricui și independent de orice discuție44 [p. 43]. Exemplu (construit): „In măsura în care sănă- tatea i-o permite, un academician nu poate fi scos la pensie niciodată44. Așa- dar, pe de o parte, opinia trebuie abor- dată în conformitate cu logica ei pro- prie, mai puțin din perspectiva regimu- lui validității ei (aceasta este opinia - s-o numim strict subiectivă - care practic închide dialogul; este indiscu- tabilă). Opinia corectă însă presupune o cunoaștere validă sau un adevăr de tip factual, conține (sau se bazează pe) o cunoaștere calificată a realității supu- se evaluării (expertul, analistul, specia- listul etc.). în măsura în care opinia corectă (calificarea/evaluarea propusă) are un caracter de generalitate, nu nu- mai o particularitate subiectivă, ea „deschide un spațiu intersubiectiv de discuție44 [p. 45] [dezbaterea]. în fine, luând drept placă turnantă conceptul aristotelic verosimil*, Louis Quere consideră că relațiile dintre opinie indi- viduală și opinie comună (avis general [consens] vs. avis universel [opinie unanimă]; adică ceea ce trebuie spus și gândit; altfel spus, convenție colectivă și lege comună) sunt de interdepen- dență. Rămânând în teritoriul pragma- ticii, Louis Quere notează: „Verosimi- lul* este produsul comun al enunțării* și al receptării44 și, în plus, invocând un teoretician al literaturii, Paul Ricceur (Temps et Recit, 1983): „Persuasivul se naște în această intersecție “ [p. 45]. Toate acestea fiind enunțate, disociate și argumentate, a venit momentul ca perimetrul în care se constituie O.P. să fie marcat între opinia primită (cu- noaștere comună - common know- ledge) și opinia unanimă (avis univer- sel). Ambele tipuri de opinii sunt publice, dar în mod diferit. Și, dintre ele, doar opinia primită poate fi obser- vabilă, adică măsurată. Implicit, Louis Quere afirmă că, de fapt, ceea ce so- ciologii numesc O.P. este numai acest tip de opinie și, intuind că multe alte aspecte (semnificative) se sustrag mă- surătorilor, descurajați, unii dintre aceștia conchid că, în realitate, O.P. nu există. II. OPINIA PRIMITĂ Ca orice concept-umbrelă, comportă posibilita- tea a două abordări opuse. Pe de o parte, opinia primită se referă la tra- diție (în sens larg), care, împreună cu istoria, conturează specificul unei co- munități (termen maximal: specificul național), fiind înglobate aici toate datele care definesc o națiune: limbă, istorie, cultură, religie, obiceiuri, scară de valori morale/existențiale. (O amplă analiză de conținut* sau, mai exact, o culturanaliză* va putea surprinde mu- tațiile acesteia într-o perioadă dată). Pe de altă parte însă, opinia primită se învecinează cu prejudecata, cu stereo- tipul/stereotipia*. III. OPINIE PRIMITĂ - OPINIE PUBLICĂ MANIPULARE* Există o literatură pe cât de bogată și diversă, pe atât de inegală din perspectiva coerenței și a acurateței conceptuale consacrată manipulării*, dezinformării*, persuasiunii* (mai ales a aceleia clandestine), intoxicării*, pro- pagandei */publicității*, cărora, într-un aparent lămuritor two-step-flow*, pri- mele ținte le sunt media* și, într-un al doilea moment, prin intermediul lor, publicurile* văzute în postura unor victime sigure, lipsite de orice posibili- tate de a se apăra. în realitate, lucrurile sunt nuanțate. De multe ori, granițele dintre diferite tipuri de comunicare* sunt labile și tot de multe ori eveni- mentele* suspectate ca fiind încărcate cu intenții manipulatoare* (la limită urmărind scopuri inavuabile) sunt în- văluite într-un clarobscur pe cât de incitant, pe atât de opac și incongruent în raport cu tentativa de interpretare coerentă, adecvată. La o privire atentă, am putea considera că incertitudinile terminologice și deci confuziile provin din cel puțin două direcții: 1. Carac- terul deliberat, planificat, „gândit“ al acțiunii de comunicare* vs. caracter nedeliberat. Or din această perspectivă, propaganda*, publicitatea*, dezinfor- marea*, intoxicarea* sunt acțiuni pla- nificate care - în unele momente sau situații - folosesc procedee retorice*- persuasive*-argumentative*. în aceas- tă situație, persuasiunea* este un in- strument, nu un scop. 2. Neadaptarea, mai exact, necorelarea terminologiei clasice (Platon, Aristotel, Cicero, Quintilian), mereu valabilă ori de câte ori abordăm domeniul persuasiunii*/ retoricii */argumentării* cu noua termi- nologie. Iată de pildă faimosul teren _____________________________________304 comun invocat de antici pentru a descrie interacțiunea persuasivă*. Ce reprezintă însă, în raport cu terenul comun, noțiuni contemporane precum cunoaștere comună, opinie comună și chiar opinie unanimă, dacă nu sino- nime? La fel, ethosul în raport cu pres- tigiul (proeminența personalității, fie din punct de vedere politico-adminis- trativ, fie din punct de vedere al com- petenței științifice, artistice, culturale etc., până la prestigiul mărcii*/firmei), dacă ne gândim la „locul geometric44 ocupat de relații publice * - marke- ting* - publicitate*? IV. inevitabila manipulare în anii din urmă, au apărut însă și argumentări care, fără falsă pudoare și fără a vesti ireparabile rătăciri colective, demonstrează că persuasiunea* și influențarea* (prefe- răm să nu folosim termenul manipu- lare* adecvat pentru anumite circum- stanțe istorice precum războaiele mon- diale, războiul rece, regimurile totali- tare, în care mizele sunt îndoctrinarea și tot ce ține de „războiul psihologic44) sunt intrinseci comunicării media*, într-o foarte utilă lucrare, Kathleen Hali Jamieson [et al., 1997; 1-4], pu- nând drept piatră de temelie conceptul de interacțiune, demonstrează docu- mentat (teren de aplicare - SUA) că „media* ne influențează, dar și noi in- fluențăm media*44 prin organizații pro- fesionale, civice etc., prin grupuri, prin politicienii care ne reprezintă etc. Pre- misele fundamentale ale demonstrației sunt trei: 1. „Orice comunicare* este reciprocă, creată și de sursă [media*], și de public*. Orice comunicare* este o interacțiune sau o tranzacție. De aici decurge faptul că participare și identi- 305 OPINIE PUBLICĂ ficare sunt concepte-cheie. 2. Unicele resurse de comunicare și influență* ale media* sunt date de modurile carac- teristice în care primim, percepem și interacționăm cu ele. De unde rezultă că distingem [noi, publicul*] poten- țialul de comunicare* și persuadare* al diferitelor media*. 3. Natura și impac- tul mesajelor media* nu pot fi despăr- țite de sistemul economic și politic în care funcționează media*“. Două idei ne par importante și utile în acest context: a. Orice act de comunicare este o interacțiune, cel puțin între doi locutori. b. In chip oarecum optimist, este pus un semn de egalitate între puterea de comunicare media* și liber- tatea (alegerii), discernământul și posi- bilitatea de a replica (de a interacționa) a publicului*. Această a doua idee se bazează, întâi de toate, pe un reper cât se poate de simplu: într-o societate în care mecanismele economice funcțio- nează (corect), cel mai simplu și vizibil reper al acestei interacțiuni este dat de tiraj*, respectiv, audiențe*. Jacques Ellul (Opinion publique manipulee) [in Lucien Sfez, 1993; 109-124]: „Dacă dorim să înțelegem efectul sistemelor actuale de comunicare* asupra O.P., trebuie, cred, să începem prin a dife- renția două nivele ale opiniei*. Este un nivel pe care l-aș putea numi expe- rimental sau activ și nivelul abstract și pasiv“ [subl. aut.]. In cea dintâi cate- gorie se înscriu informațiile* care pri- vesc direct publicul* și în legătură cu care acesta are o experiență directă (salarii, poluare regională, decizii ad- ministrative, informații* utilitare etc.). La acest nivel apare „opinia imediata^. La al doilea nivel apare o opinie foarte diferită de cea dintâi. „Mai ales în această situație asistăm la o manipu- lare* (nu neapărat conștientă și delibe- rată) a opiniei*. Dar va trebui să exa- minăm importanța extraordinară a aces- tei opinii manipulate în jocul politic mondial“. Pentru că, dacă înainte (de la Revoluția Franceză până acum circa trei decenii) O.P. se cristaliza lent, acum „O.P. a devenit internațională. Cu cât comunicarea [media*] multina- țională transmite informații* mai ab- stracte, cu atât opinia* care se formea- ză este simplificată (maniheistă). Și cu cât opinia* este simplificată, cu atât mai puțin suportă discuții“. în plus, pentru ca să existe opinie*, este nevoie de „o durată a informației*14 [exemplu: acoperirea jurnalistică* insistentă a conflictelor armate]. Numai că [și aici este o disfuncție media* pe care trebuie să o avem mereu în vedere], insistența informării* într-un subiect anume nu este direct proporțională cu importanța (reală) a evenimentului* [un prim mo- ment al manipulării*]. în rest, manipu- larea* este involuntară, de neocolit, deci intrinsecă, prin simplul fapt al me- diatizării. Spre deosebire de autorii americani citați, Jacques Ellul este mai sceptic (și, poate, mai realist). Admi- țând implicit realitatea fenomenului two-step-flow*, autorul consideră că cititorii presei scrise, telespectatorii constanți ai telejurnalelor, dacă nu au o cultură solidă [începând cu aceea a „limbajului44] și un spirit critic vigilent, devin pe de o parte foarte influențabili și, pe de alta [procesul identificării fiind realizat], transmițători activi ai informațiilor*. Pe lângă aceștia, cele mai active relee de transmitere sunt OPINIE SUBIECTIVĂ 306 Bisericile și tineretul (acesta din urmă fiind „o țintă ideală de manevră, pentru că tinerii nu cunosc trecutul și se in- flamează în fața cuvintelor mari“). Toți aceștia sunt ceea ce Jacques Ellul nu- mește manipulați manipulatori. încă o dată însă, aici este vorba despre acea opinie* abstractă, simplificată, care de- curge din puterea (cvasimonopolistă) de penetrare* a media* transnaționale și care, transmițând insistent informa- ții* îndepărtate în spațiu în raport cu publicul*, exclud contrainformația (celelalte fațete ale evenimentului*). In aceeași ordine de idei, Alain-Gerard Slama (Presse et Opinion) [in Lucien Sfez, 1993; 138] constată: „Fapt este că jurnalistul* [de fapt media*] - departe de a fi executantul servil al opiniei* - tinde mai mult ca niciodată să fie acela care fixează forma și norma44. —> opinie, persuasiune, edi- torialist, concentrare, propagandă (IV), relații publice, cultură de masă, curent de opinie, sondaj de opinie (III), spațiu public, stereotip/stereotipie, mit (II) opinie subiectivă soc, psihosoc, jurn OP —* opinie publică (I) opinie unanimă soc, polit, jurn op —> opinie publică (!) opinii interzise leg —> libertate de opinie (Vi) Oprea, Marian jurn —* Clubul Român de Presă (I) Orășeanu, Nae T. (1833-1890) ist pr —> Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale ORF (siglă de la Osterreichischer Rund- funk) TV Postul public* de televiziune din Austria. —> ARTE (III) organizare bloc red Modalitate prin care este abordată și epuizată o primă problemă, apoi o a doua ș.a.m.d. Exem- plu: „Analiza Legii învățământului44. 1. învățământul preșcolar. 2. învăță- mântul primar. 3. învățământul gimna- zial. 4. învățământul liceal. 5. învăță- mântul universitar. 6. învățământul postuniversitar. 7. învățământul în lim- bile minorităților* naționale. 8. Statu- tul cadrelor didactice. 9. învățământ vs. comandă socială. —> unghi de abor- dare, planul textului organizare cauză-efect red Sunt po- sibile următoarele combinații: L O sin- gură cauză, mai multe efecte. Acestea din urmă pot fi abordate cronologic, în ordinea importanței lor sau în ordinea impactului lor emoțional asupra publi- cului*. II. Mai multe cauze, un singur efect. Cauzele pot fi inventariate ca mai sus. Modalitate eficientă în textele de opinie (editorial*, comentariu*, cro- nică* etc.). —> unghi de abordare, pla- nul textului organizare conform secvenței lo- gice RED Ideea nr. 1 este cauza ideii nr. 2. Aceasta din urmă este cauza ideii nr. 3, ș.a.m.d. —> unghi de abordare, planul textului organizare pe serii de interes red L Puncte principale*. II. Fiecare acți- une/subiect/temă/idee este ca un nu- cleu în jurul căruia se organizează celelalte elemente. Modalitate eficientă în portret*, în recenzie*, în comen- tariu*, în cronică*, în reportaj*, în edi- torial*, în relatarea* unor evenimente* complexe (proces, simpozion, festival, dezbatere parlamentară etc.). —► unghi de abordare, planul textului organizare prin comparație și con- trast RED Comparația și contrastul sunt corecte atunci când calitatea sau im- ORIZONT DE AȘTEPTĂRI 307 portanta asemănărilor/deosebirilor situ- ează două persoane, două situații, două fapte, două stări într-un raport de com- patibilitate sau diferențiere. —* unghi de abordare, planul textului organizare secvențială (cronolo- gică) RED Specifică narațiunii* (ști- re*, relatare*, reportaj*, biografie* etc.). O.S. constă în relatarea secvență cu secvență. Nu este specifică pira- midei inversate*. Se impune atunci când scenele sau secvențele au o im- portanță egală. De evitat secvențele previzibile sau acelea care nu influen- țează desfășurarea evenimentului*. Se evită astfel redundanța*. —> unghi de abordare, planul textului Organizația Internațională a Jurna- liștilor IP —> Declarația îndatoririlor și drepturilor jurnaliștilor (Munchen), le- gea presei Organizația Mondială a Comerțului (OMC) ECON —> flux liber de in- formații Organizație Neguvernamentală (ONG) SOC —> acoperire (jurnalis- tică), societate civilă, grup de inte- rese, lobby, spațiu public organizație rețea mk -> marketing orizont de așteptări soc, tp I. Ele- ment esențial de care jurnalistul* tre- buie să țină seama în decuparea eveni- mentului*, alături de legile proximi- tății*, de trăsăturile constitutive ale eve- nimentului* sau/și ale faptului divers* (newsworthiness*). II. Vance Packard [1964; 73-84] stabilește „opt nevoi as- cunse40: „securitatea emoțională, recu- noașterea meritului, mulțumirea de sine, supapele creatoare, obiectele iu- bite (copiii, vedetele*, animalele etc.), sentimentul puterii, sentimentul aparte- nenței, dorința nemuririi40. III. Abra- ham Maslow (Motivation and Perso- nality, 1954) [in Charles U. Larson, 1986; 127-129] stabilește „o piramidă a nevoilor40. „Nevoile de bază sunt cele mai puternice. Aici se înscriu nevoile fiziologice (hrană, adăpost) fără satis- facerea cărora nu se poate accede la nivelul următor. Acest al doilea nivel este ocupat de nevoile de securitate, și anume siguranța satisfacerii nevoilor fiziologice: asigurările, economiile, casa, țara, politica mondială. Urmează nevoile apartenenței. Nevoia de a apar- ține unui grup (social, profesional, reli- gios, național, rasial). Nevoia de dra- goste și stimă este penultimul nivel al piramidei. Odată ce aparținem unui grup, simțim nevoia să fim iubiți de membrii acelui grup. Ultimul nivel, și cel mai greu de satisfăcut, este autoac- tualizarea nevoilor40. Autoactualizarea este stadiul la care persoana își află împlinirea. Pe de altă parte [cf. James Watson et al., 1993; 109], „la un nivel mai înalt, nevoile de bază devin liber- tatea exprimării*, libertatea de a face orice câtă vreme nu li se face rău al- tora, libertatea de a se exprima pe sine, libertatea de informare*, libertatea de a se apăra. In viziunea lui Maslow, secretul (-* secret profesional), cen- zura*, neonestitatea, blocarea comu- nicării* tulbură toate nevoile de bază [subl. n.}. O parte esențială a proce- sului autoactualizării este dorința de a ști și de a înțelege. Aici se înscriu și nevoile estetice44. Atât cele opt nevoi ascunse stabilite de Vance Packard, cât și piramida nevoilor realizată de Abra- ham Maslow sunt, în principal, puncte de reper în realizarea mesajului persua- ORWELL, GEORGE 308 siv (—+ persuasiune)*. IV. Jacques Douel [1987; 26-28] stabilește „câmpul de așteptări funcționale44.1. Câmpul de așteptări declanșate de instinct, a. Ne- cesitatea de a subzista satisfăcută de subiecte despre resurse, salarii, chel- tuieli, prețuri, impozite, piața muncii, b. Nevoia de a lupta și gustul de a domina. Crimă, război, aventură, com- petiție, sport, relația de subordonare, riscul și campionii lui. c. Identifica- rea/satisfacția de tip «voyeurist» pot fi declanșate de texte despre sex, bogăție, lux, confort, fericire, nefericire, timp liber (loisirs*, hobby), calitatea vieții, stil de viață*, d. Necesitatea de a su- praviețui. Naștere, moarte, sănătate, boală, securitate, probleme ecologice, pericol, catastrofa, logodnă, căsătorie, familie, copii, cămin, e. Tendința de integrare. Clanul, grupul, mediul, ceta- tea, regiunea, provincia, națiunea, rasa, f. Nevoia de autodepășire. Modelele, vedetele* cu care publicul* simte ne- voia să se identifice, g. Tendința de a fugi de sine. Călătoria, emigrarea, jo- cul, spectacolul, ficțiunea, miraculosul, misterul, aventura, drogurile, sinuci- derea. 2. Câmpul de așteptări declan- șate de intelect. Acestea răspund ne- voilor de a descoperi, de a înțelege sau de a folosi, a. Nevoia de a se repera. Subiectele, situațiile, oamenii pe care publicul* le cunoaște și față de care se situează mai ușor. b. Nevoia de a des- coperi ceva nou, neștiut, c. Nevoia de a înțelege coerența seriilor de fapte, d. Nevoia de a folosi. [Acestei nevoi îi răspunde în bună măsură jurnalismul de serviciu*.] 3. Câmpul de așteptări afective. Nevoia de a se proiecta, de a visa, de a se emoționa, de a se liniști, de a se teme, de a râde44. Profitul lec- turii* va fi cu atât mai mare, cu cât vor fi atinse în sumar aceste câmpuri. decuparea evenimentului, calitățile informării, (calitățile) știrii, newswor- thiness, acoperire (jurnalistică), este- tica receptării Orwelb George (1903-1950) lit Scriitor britanic (numele adevărat: Eric Arthur Blair), cunoscut în principal pentru romanul-parabolă antiutopie 1984, apărut în anul 1949. în lucrarea intitulată Politics and the English Language arată cum „diateza pasivă conduce la evitarea responsabilității și cum folosirea eufemismului* și a cli- șeului* conduce la apariția ideilor gata făcute (—> stereotip/stereotipie)46 [Ro- bert Cole {ed.), 1998; 551]. Prin aceste observații, O. anticipează impunerea și analiza limbii de lemn*. —> double- speak, limbă de lemn, utopie, stereo- tip/stereotipie Osgood, Charles E. (1916-1991) com —> modelul circular al lui Osgood și Schramm ouverture pt, radio, tv (fr. des- chidere) Pentru Michel Voirol [1992; 100] și Louis Guery [1991; 116]: I. Text plasat sus, în stânga paginii de ziar*, loc considerat ca fiind cel mai bun. II. Primul subiect abordat într-un jurnal radio* sau într-un telejurnal. — știre overnight jurn inf, ap (engl. am. ad litteram: peste noapte) —► știre (VI) p 5 P's MK (engl. am.) Acronim* pentru cele cinci elemente care compun stra- tegia de marketing*: Product (produs); Price (preț); Packing (ambalaj/design); Promotion (promovarea vânzărilor - include poziționare*, publicitate*, re- lații publice*) și Place (loc; plasament) [cf. Richard Weiner, 1996; J. Thomas Russel et al., 2002; 215]. Pentru Tom Patty (Mastering the New Five P's of Marketing, 1997), cei cinci noi P’s sunt: Paradoxul (exemplu: „Toate ma- șinile sunt la fel, toate mașinile sunt diferite44); Perspectiva („Capacitatea de a vedea lucrurile unele în raport cu al- tele. Unica perspectivă este aceea a consumatorului44); Paradigma (a publi- cității* modelului/a publicității* măr- cii*); Persuasiunea* (credibilitatea); Pasiunea („Nu mai facem produse pentru mase, ci ele sunt concepute pentru a răspunde unei nevoi* sau do- rințe specifice. Companiile evoluează în cadrul unei noi paradigme în care publicitatea* creează dialoguri stimu- latoare și incitante cu consumatorii*, nu doar pentru a vinde, ci și pentru a crea o relație. In acest mediu de mar- keting* aveți nevoie de pasiune^) [cf. J. Thomas Russel et al., 2002; 216- 217]. —► marketing, relații publice pack journalism media (engl. am. pack — ambalaj) Demers jurnalistic care constă în a prelua într-un alt ambalaj sau într-o altă formă evenimente* deja relatate de alte ziare*. Pentru Jane T. Harrigan [1993; 417], PJ. reprezintă „tendința reporterilor* și a editorilor* de a urmări un story numai pentru că toți ceilalți o fac.44 —> pool, suivism packaging tv (engl. am. împachetare) Stil și grilă a programelor* în televi- ziune*. —► format pagina întâi PT Cea mai importantă pa- gină a ziarului* (magazinului*), pentru că de forma și de conținutul ei depind achiziționarea produsului și lectura acestuia. în realizarea paginii este obli- gatoriu ca armonizarea design*-ului cu conținutul să incite la lectură și să con- ducă la un profit (maxim) al lecturii*. Adesea, P.Î. are și rol de „vitrină44 a în- tregului număr. Ziarele* românești pla- seză de cele mai multe ori în P.Î. co- loanele editoriale* (editorial* și carica- tură*), alături de „vitrină44 și de știrile* zilei. —► a-hed, (cover) editor, amorce, titlu, titrare, chapeau accroche, de- sign, mauvaise page, acuratețe pamflet jurn OP Specie literară care a luat naștere încă din Antichitate. I. Sa- tiră. Diatribă. Text care conține un atac violent, expresie a indignării irepresi- bile a autorului (Juvenal: „Indignatio fecit versum44.). H. Specie a jurnalis- mului de opinie* (mai) rar întâlnită în prezent din cauza reglementărilor pri- vind injuria*, calomnia*, dreptul la imagine*. P. se caracterizează prin ton sarcastic, ironie* virulentă, exacerbarea defectelor persoanei atacate, îmbinarea umorului* cu ironia* incisivă, toate PAN AFRICAN NEWS AGENCY 310 acestea urmărind anihilarea adversa- rului prin ridiculizarea sa. III. Actual- mente, în presa occidentală, P. desem- nează un comentariu* critic* sever, chiar dacă limbajul folosit este nonvio- lent. —» polemică, personalizare, argu- mentum ad hominem, atac la per- soană, injurie, insultă, critică, libelle, editorial (I), ironie (II) Pan African News Agency agp — * agenție de presă (V) Panaitescu, Petre P. (1900-1967) lit — > radio (II) panel sex: Eșantion*. panem et circenses prop (lat. pâine și circ). —* propagandă (II) panopticum fil, pol Termen/concept imaginat de filozoful englez utilitarist* Jeremy Bentham, „interpretat47dezvol- tat peste vremuri de filozoful francez Michel Foucault*. —> postmodernism (II) panoramic film, tv I. plan P. Persoa- na și cadrul în care se află aceasta (de exemplu, o încăpere). II. UNGHI P. Camera pivotează în jurul unei axe: 1. P. vertical: de jos în sus sau de sus în jos; 2. P. orizontal: de la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta. — ► unghi de filmare panoramic orizontal film, tv —► pa- noramic (II), unghi de filmare panoramic vertical film, tv pano- ramic (II), unghi de filmare PAP (siglă de la Polska Agencja Praso- wa) AGP Agenție de presă din Polonia. - > ROMPRES (II) paparazzo/paparazzi film, jurn inf, IP I. In italiană este numele unui perso- naj din filmul din 1960 al Iui Fellini, La Dolce Vita [cf. James Watson et al., 1993; 137]. II. [Richard Weiner, 1996]. Fotografi - mai ales freelanceri* - agre- sivi, care își fac o profesiune de credin- ță din a încălca dreptul la viață priva- tă* al celebrităților (în Marea Britanie, un loc aparte îl ocupă familia regală, parlamentarii și miniștrii). —► tabloid (II), viața privată, drept la imagine papier balai jurn inf, afp (fr. text care punctează telegrafic toate aspectele evenimentului*) —* știre (VI) papier d'edairage* jurn inf, afp (fr. text eclairage*) —> știre (VI) papier d'ensemble jurn inf, afp (fr. text de ansamblu) —> știre (VI) papier de relance jurn inf, afp (fr. text de relansare) —► știre (VI) Papini, Giovanni (1881-1956) ist —► reportaj (în România interbelică) (I) paradigma politică soc —► funcții paradigma publicității mk —► 5 P’s paradigma sociologică a zvonului soc —> zvon (I) paradigma tehnologică soc —> funcții paradigma structural-funcționalistă SOC REC —> funcționalism paradox mk —► 5 P’s parafrază red A. J. Greimas [et al., 1979; 268] distinge două tipuri de P.: 1. „P. substitutive (sau denotative*), care vizează echivalența directă cu enunțul parafrazat; 2. P. oblice (în par- te conotative*), care dezambiguizează enunțul* prin referire fie la enunț*, fie la instanța enunțării*44. —> definiție (V), context de profunzime (on deep back- ground), atribuire, citat parafrază oblică red —► parafrază parafrază substitutivă (denotativă) RED —* parafrază paragraf cheie red —> (nut) paragraph paragraf final red Importanța P.F. este comparabilă cu aceea a paragra- PARAGRAF INIȚIAL BAZAT PE JOC DE CUVINTE, CALAMBUR SAU IRONIE 2H fului inițial*. Mizele P.F: să închidă coerent textul, să-1 rețină pe cititor „captiv“ în text, favorizând înțele- gerea, memorarea, reflecția. Tipuri de P.F: Didier Husson [et al., 1991; 84- 85] propun următoarele tipuri: „Para- graf sinteză", care presupune o reme- morare succintă a faptelor, ideilor sau argumentelor expuse. „P.F, umoris- tic", care încheie un text scris în acest ton sau conține o poantă ce se impune. „încheierea circulară", în care se reia, aducând ceva în plus, ideea principală, faptul principal exprimate în paragra- ful inițial*. „Final deschis". Reco- mandabil numai dacă textul va fi com- pletat cu un follow-up*. Altminteri, finalul este indecis, deci obscur. „Fi- nalul paradox". Când realitatea im- pune paradoxul. Des folosit în billet*. De evitat P.F. interpelare, care nu se justifică: 1. cititorul nu are de ce să fie interpelat; 2. orice altă per- soană poate fi „interpelată44 prin in- terviu*. —► chute paragraf final interpelare red —► pa- ragraf final paragraf final sinteză red —► para- graf final paragraf final umoristic red -* para- graf final paragraf inițial red Lead*. Imediat după titrare* (de fapt, împreună cu ti- trarea*) stârnește în continuare inte- resul cititorului, spunându-i mai mult despre ce este vorba, dar nu tot, pentru ca lectura să fie continuată. Didier Husson [et al., 1991; 78] definește astfel rolul P.I.: „Pentru a construi un început bun de text, talentul trebuie să tindă să concilieze mai multe impera- tive, aparent puțin conciliabile: să anunțe tema, să atragă atenția cititoru- lui, să-1 facă să considere că subiectul poate să-1 intereseze, dar să lase sufi- cient mister, pentru ca să nu aibă im- presia că a aflat tot din primul para- graf. Să-i spui destul pentru a-i trezi curiozitatea, dar puțin, pentru a dori să continue lectura44. Tipuri de P.I: P.L bazat pe vizualizare; P.L bazat pe citat; P.L construit pe baza unei metafore sau pe baza unei comparații*; P.I. care conține un slogan*, o formulă fixă sau un proverb; P.L construit pe un ton sfătuitor, pedagogic; P.I. bazat pe joc de cuvinte, calambur* sau ironie*; P.I. construit pe balansul teză-antiteză; P.L interogativ; P.L ex abrupto. John M. Lannon [1986; 51] enumeră aceste tipuri de P.L: anecdotic, anecdotă de context, interogativ, citat, adresare di- rectă, descriere, definiție. O clasificare a P.L în funcție de genul redacțional ar fi rigidă și artificială. Totuși, într-un fel sau altul, genurile de informare trebuie să conțină mesajul esențial* (exclu- zând deci metafora, calamburul*, jocul de cuvinte, sloganul*). Reportajul* însă poate începe cu notarea impresiei do- minante a autorului. Editorialul*, croni- ca*, recenzia*, comentariul* pot com- bina factualul cu exprimarea opiniei*. —> titlu, mesaj esențial, aluzie, lead, paragraf final paragraf inițial adresare directă red —► paragraf inițial paragraf inițial anecdotic red —► alu- zie, paragraf inițial paragraf inițial bazat pe citat red —> paragraf iniția) paragraf inițial bazat pe joc de cu- vinte, calambur sau ironie red —► aluzie, paragraf inițial 312 PARAGRAF INIȚIAL BAZAT PE VIZUALIZARE paragraf inițial bazat pe vizualizare RED —* paragraf inițial paragraf inițial care conține un । slogan RED —* paragraf inițial paragraf inițial construit pe balan- sul teză-antiteză red —► paragraf inițial paragraf inițial construit pe baza unei comparații red —► paragraf paragraf inițial construit pe baza । unei metafore red —> paragraf ini- | țial, aluzie paragraf inițial definiție red -> para- graf inițial | paragraf inițial descriere red —> pa- ragraf inițial paragraf inițial ex abrupto red —> paragraf inițial paragraf inițial interogativ red —> paragraf inițial paragraf inițial pe ton pedagogic RED —► paragraf inițial paragraf de legătură red —► legătură, corpul textului paragraf de sprijin red —> corpul tex- tului I (nut) paragraph red (engl. am. nut nucă) (sinonim - paragraf-cheie) Ter- men folosit la Wall Street Journal. De obicei, este al treilea paragraf al tex- I tului care dezvolta tema principală. parainformare jurn inf Termen folo- sit de Andreas Freund [1991; 263]: ,JP. este o versiune edulcorată, aproxi- mativă, minoră a informării*. (...) Prin P., informației* valabile i se substituie imagini* cu semnificații relative și | reduse, prin senzațional sau prin perso- nalizarea* problemei care nu se referă la persoane". —► acoperire (jurnalis- tică), derapaj mediatic, parajurnalism, calitățile informării, cadru, echos (ecouri) (I), (bard) news (dated story), redundanță parajurnalism jurn inf (engl am.) Relatare tendențioasă din perspectiva opiniei* asumate/preconcepute. Ames- tecarea informației* cu opinia*. pa- rainformare, neutralitate, dezintere- sare, stereotip/stereotipie, manipu- lare, dezinformare paralelism lit, cm -> influență (IV) paralingvistică lingv Comunicarea vo- cală: accent, ritm, ton, timbru. —> con- versație, interviu paranoia psiho „Psihoză cronică a cărei caracteristică este un delir sistematizat, adică coerent, clar, logic, cu punctul de pornire într-o idee precisă". Delirul paranoic are patru forme, dintre care în directă relație cu un anumit tip de propagandă* este „delirul de interpre- tare, care se asociază aproape întot- deauna cu sentimentul de a fi obiectul unei animozități generale" [Norbert Sillamy, 1996; ’ 222-223]. propa- gandă, paranoia paraproxemică com Termenul explică modul în care este folosit spațiul dintre oameni. —► proxemică, conversație, in- terviu Paris Mondial media, pol Le Poște Colonial (Postul Colonial) devine, la data de 1 aprilie 1938, P.M., prin rede- numirea mai vechiului Post Colonial. P.M. și Postul Colonial sunt pre- cursorii actualului Radio France Inter- nationale*. —► francofonie parodie red Text care imită un altul cu intenții ironice*. Datorită acestor in- tenții, se deosebește de pastișă* (imi- tarea unui text, fără intenții ironice*). Corespondentul P. în grafică este caricatura*. —* intertextualitate, ironie 313 PENNY PRESS (III), (V), caricatură, editorial (I), (edi- torial) cartoon partitio ret, com, lingv (lat. împărțire, dispunere) —> discurs (IV) pasiunea mk —► 5 P’s pastișă RED Text care imită un altul în ceea ce privește stilul, tonul, epica etc. Spre deosebire de parodie*, autorul P. nu are intenția de a ironiza* „origina- lul". —> intertextualitate, ironie (III), (V) pathetic fallacy ret Personificare. Mo- dalitate prin care lucrurilor le sunt atribuite sentimente umane. Termenul este folosit pentru prima oară de John Ruskin (1819-1900). —* reportaj patriarhat soc, pol Termen introdus de teoreticienii și teoreticienele feminismu- lui radical* (Feminismului Valului II*). „Analiza P. pleacă de la constatarea unei evidențe: femeile par să lipsească din istorie aproape în întregime, ca și cum singurul lor rol ar fi fost acela de a-i naște, a-i crește și a-i îngriji pe cei care «fac istorie». (...) Istoricii au fost băr- bați, ei au consemnat ce li s-a părut rele- vant ca experiență a bărbaților, activita- tea femeilor fiind mai degrabă ignorată sau neglijată. Femeile par astfel margi- nale în construirea civilizației și neesen- țiale în ceea ce privește faptele cu sem- nificație istorică. Istoria este povestită de jumătatea bărbătească a umanității și din punctul ei de vedere. (...) Acest gen de excluderi se regăsesc și în construcția religiei, filozofiei, politicii". „(...) O perspectivă feministă* face deopotrivă capabili femeile și bărbații să își elibere- ze mintea de gândirea patriarhală, de in- stituțiile și practicile ei, să poată confi- gura o lume liberă de dominare de gen*" [Otilia Dragomir et al., 2002; 277; 279]. —► feminism, gen (gender), sexism Pavlov, Ivan Petrovici (1894-1936) PSIHOL —► propagandă (V), modelele stimul-răspuns Payne Fund deont, leg (engl. am. fon- dul Payne) —> (4 teorii ale) violenței Pătrușcă, Adrian (n. 1960) jurn Clubul Român de Presă (I) Păunescu, Valentin (n 1933) jurn —* Clubul Român de Presă (I) PC (siglă de la Personal Computer) COM, MEDIA —> mass-media, Internet penetrare media, soc, publ I. Din perspectiva marketingului* și a publi- cității*: aria în care este distribuit un produs. II. Procent dintr-o populație atins de o publicație (post de radio*; de televiziune*) într-un timp dat. —* di- fuziune, audiență, publicuri, public țintă, tiraj, rata lecturii penny press pt, ist în anul 1833, Ben- jamin Henry Day (1810-1889), „părin- tele P.P." lansează New York Sun, apoi New York Herald [Richard Weiner, 1996]. în New York Sun - care costa un cent, se vindea pe străzi și care, în decurs de un an, a atins un tiraj* de 10.000 de exemplare - puteau fi citite story-uri despre oamenii obișnuiți și știri* locale. Când apare New York Sun, în metropolă existau deja 11 ziare*. în 5 ani de apariție, New York Sun atinge tirajul* de 30.000 de exemplare, mai mult decât toate celelalte la un loc. In anul 1841, Horace Greely lansează New York Tribune. El introduce ideea de a separa știrile* de opinie*, reali- zând editorial page*, așa cum o știm (și) azi. în anul 1851, lansând New York Times, Henry J. Raymond intro- duce interpretarea știrilor*. Așa se naș- te mai întâi interpretative reporting*. Se consideră că era P.P. durează între PEOPLE 314 anii 1833 și 1865. Din perspectiva istoriei sociale, Michael Schudson în Discovering the News: A Social History of American Newspapers (1978) consideră că „P.P. a exprimat și a construit cultura unei societăți de piață democratice, o cultură care nu fă- cea loc diferențelor sociale sau intelec- tuale“ [cf Stan Le Roy Wilson, 1992; 156-159]. yellow journalism, fapt divers (I), foileton (II), (hard) news (dated story) (I), cultura de masă People IST PR (am.) —> magazin (I) percepție psihol —> psiholingvistică Perelman, Chaim (1912-1984) ret —► retorică (V) performanță lingv Termen introdus de lingvistul american Noam Chomsky, care înțelege prin P. producerea enun- țului în condițiile concrete ale comuni- cării*, ceea ce face să fie luați în con- siderare și factori extralingvistici de ordin psihologic și sociologic. —> con- versație, sociolingvistică, psiholing- vistică, proxemică perifrază RET I. Figură care constă în a folosi mai multe cuvinte decât este ne- voie. Exemplu: „capitala României44 în loc de „București44. II. Exprimare oco- lită. —* redundanță persif laj ret —► ironie (V) persoane aflate în tranziție soc, PUBL Grup de consumatori circumscris prin aplicarea analizei cohortelor*. Per- soanele aparținând acestui grup sunt născute în anii ’30-’40 (ai secolului al XX-lea). Sunt prosperi și în pragul pensionării. „Sunt loiali mărcilor*, sunt orientați spre valori, nu iau decizii impulsive. Apreciază confortul și în- cep să cheltuiască pentru ei, când co- piii lor au plecat de acasă44 [J. Thomas Russel et al., 2002; 560]. —► VALS, VALS (2), publicitate (VII) persona ret (lat. masca actorului) Din perspectiva jurnalistului* de informa- re, se distinge între P., persoană și per- sonaj (rol* în societate, în politică etc.) —> retorică (III) personaj ret-^ retorică (III) personaj exemplar ret (gr. eikân; lat. imago) —* persuasiune (II), retorică (III) Personal Computer —> PC personalitate autoritară psihosoc Termen construit de Max Weber* pen- tru a descrie un model al personalității „etnocentrice, ce se caracterizează prin obediență, dogmatism, prejudecată, dis- preț față de slăbiciune, intoleranță față de ambiguitate, ostilitate față de mem- brii «grupurilor din afară» și super- stiție44 [cf. lain McLean, 2001; 331]. —► imagologie, Școala Critică de la Frankfurt personalitatea protagoniștilor jurn INF —* (calitățile) știrii personalizare red I. „Una dintre con- vențiile de bază în reporting*', prefe- rința pentru elită44 [James Watson, et al., 1993; 139]. II. Atac la persoană sau, dimpotrivă, elogiu nemăsurat. Constă în deplasarea accentului de la acțiuni și evaluarea lor către defec- tele/calitățile persoanei sau detaliile din viața personală, fără legătură cu faptul relatat. —> critică, libertate de opinie, pamflet, argumentum ad ho- minem, atac la persoană, calomnie, pu- blicitate mascată, propagandă mas- cată, calitățile informării, argumentare tendențioasă (II), (hard) news (dated story) (I) personificare red —>■ pathetic fallacy perspectivă mk —* 5 P’s 315 PERSUASIUNE perspective story jurn inf (engl. am.) Se deosebește de analiză* pentru că nu este formulată nici o interpretare și nici o concluzie. Se deosebește de comentariu*, pentru că nu este formu- lată nici o opinie*. P.S. clarifică un eveniment* în legătură cu altele [cf. Richard Weiner, 1996]. —> știre (faire) persuasif ret (fr. acțiune persu- asivă) Termen folosit de A. J. Greimas [et al., 1979; 274]: „în cazul persua- siunii*, care caută să provoace acțiu- nea celuilalt, F.P. își înscrie progra- mele modale în cadrul structurilor ma- nipulării*44. —* persuasiune persuasiune ret I. P. nu poate fi des- părțită de retorică*, între acestea două fiind adesea pus semnul de egalitate. Roland Barthes [1985; 87-89] distinge mai multe practici ale retoricii*, dintre care aici ne interesează aceasta: „Re- torica* este o tehnică, adică «o artă», în sensul clasic al termenului44. Arta P.: ansamblu de reguli, de rețete a căror aplicare convinge publicul*, chiar dacă obiectul P. este „fals44. Platon distinge în două dintre Dialogurile sale, Gor- gias și Fedru, două retorici*. O reto- rică* „rea44 al cărei obiect este verosi- milul*, iluzia. Pentru Stagirit, „reto- rica* de drept44 este adevărata reto- rică*; retorica* filozofică este dialec- tica. Obiectul ei este adevărul. încă de acum, retorica* este împărțită în două ținte comunicaționale: emoționarea, persuadarea (și aici se vor insera „or- namentele44) și argumentarea (câmpul logicii formale, câmpul raționamen- tului). Aristotel va concepe discursul* ca pe un mesaj*. Va pune bazele pro- blematicii emițătorului* mesajului; conceperea argumentelor; problema- tica receptorului* mesajului; emoțiile și argumentele, așa cum sunt ele primi- te; în fine, problematica mesajului, adi- că figurile și ordinea părților discursu- lui*. Cicero și Quintilian vor prelua în principal „sistemul oratoric aristote- lic44, apoi scolastica va detalia într-un adevărat „tezaur44 bibliografic moște- nirea antică, pentru ca în secolul al XlX-lea retorica* să devină un ade- vărat corpus normativ, în principal prin Du Marsais [1981] și Pierre Fontanier [1977]. n. STRATEGIA CONVINGERII/ STRATEGIA PERSUADĂRII Cele două strategii pornesc din inventio*. A con- vinge înseamnă a construi credința prin folosirea unui ansamblu logic (sau cvasilogic sau fals/aparent logic) prin dovezi sau argumente [probatio*]. Me- sajul se adresează gândirii/rațiunii re- ceptorului*, nu (neapărat) emoțiilor lui. în schimb, strategia emoționării implică alegerea dovezilor nu în func- ție de pertinența lor logică, ci în funcție de emoția receptorului* (plăcere/ne- plăcere, aprobare/dezaprobare, ceea ce este perceput ca fiind bine/rău, adică moral/amoral/imoral). Discursul emo- țional folosește exemple, nu argumen- te. Un exemplu cu totul particular care își face apariția în secolul I î.Hr. este „personajul exemplar (eikdn, imago), care desemnează întruchiparea unei virtuți într-o figură44 [Roland Barthes, 1985; 129]. III. enthymemul Pentru Aristotel și aristotelicieni, enthymemul este un silogism bazat pe verosimil* sau pe semne (aparențe), nu pe adevăr și pe elemente verificabile (în cazul silogismului științific). începând cu Quintilian (și triumfând în Evul Me- diu), se impune o nouă definiție a PERSUASIUNE 316 enthymeniului: un silogism incomplet, prescurtat. In secolul al XVIII-lea, jan- seniștii (Port-Royal) definesc enthy- memul, se pare că definitiv, întrucât aceasta este definiția unanim admisă astăzi: „enthymemul este un silogism trunchiat prin suprimarea în enunț a unei propoziții [premise] ce pare in- contestabilă și care din acest motiv este păstrată în minte'' [apud Roland Barthes, 1985; 131] (—* opinia comu- nă, opinia primită, stereotip/stereo- tipie). Pe scurt, logicienii de la Port- Royal indică o serie de variante de enthymem: prosilogism*, sorit*, en- thymem aparent*, maxima*. în ce con- stau punctele de atracție ale enthyme- mului, silogism retoric, ne explică tot Roland Barthes [1985; 132-135], rezu- mându-i pe Aristotel și pe logicienii de la Port-Royal: „Enthymemul are agre- mentele unui drum, ale unei călătorii. Pornim dintr-un punct care nu are ne- voie să fie demonstrat, și de acolo mer- gem spre alt punct, ce are nevoie să fie demonstrat. Avem sentimentul plăcut că descoperim ceva nou printr-un fel de contagiune prin care ceea ce este cunoscut se amplifică spre ceea ce este necunoscut. [Dar] Raționamentul nu trebuie să pornească de prea departe, [pentru că] acest lucru ar plictisi publi- cul*. (...) Ignoranța publicului* trebu- ie exploatată, dându-i sentimentul că el singur o înlătură prin propria lui forță mentală44, ceea ce îl flatează. Iată pur și simplu o adevărată artă a seducției pe care publicitarii* - de exemplu - o cunosc atât de bine. Enthymemul por- nește de la o premisă care nu mai este enunțată, întrucât toată lumea este de acord asupra ei. Cu trei categorii de fapte suntem cu toții de acord, fără să simțim nevoia nici unei demonstrații: 1. Lucrurile pe care le vedem și auzim. 2. Lucrurile cu care oamenii sunt în general de acord (Exemplu: „Părinții trebuie respectați44) - adică verosi- milul*. 3. Semnele (Semeia) - un lucru care ne face să înțelegem alt lucru. IV. DESPRE „ORNAMENTE44 Este evi- dent că, în principal, o exprimare este percepută ca figură (trop), pornind de la dihotomia semnificație proprie - semnificație figurată. Pentru Roland Barthes (în acord cu Aristotel) [1985; 159]: „Pe această dihotomie se bazea- ză întregul edificiu al figurilor. în An- tichitate, sensul figurat era exprimat prin termeni precum: cuvinte transpor- tate, deturnate, îndepărtate. Aristotel: «Trebuie să dăm stilului un aer străin, căci ceea ce vine de departe stârnește admirația». De la național/străin - conchide Roland Barthes - și normal/ straniu, opoziția a alunecat la propriu/ figurat44. Mai simplu: în sintagma miere dulce, al doilea cuvânt este ana- lizabil numai din punct de vedere gra- matical (adjectiv, cu funcție sintactică de atribut adjectival). în schimb, în sintagma glas dulce, al doilea cuvânt este analizabil din punct de vedere gra- matical întocmai ca în prima sintagmă, dar și din punctul de vedere al depla- sării semantice (printr-o comparație eliptică = metaforă), de unde, în planul expresivității - sau dacă dorim - din perspectiva retoricii* este un epitet la care se ajunge prin metaforizare. Oli- vier Reboul [1984; 35] constată că „fi- gurile retorice sunt libere, nu suntem constrânși să recurgem la ele pentru a ne exprima44. Este ușor să verificăm PERSUASIUNE afirmația: în loc de glas dulce puteam la fel de bine să folosim glas plăcut. Numai că, în plus, glas dulce exprimă ceva din reacția noastră psihologică de ascultători ai acestui glas. Du Marsais [1981; 45]: „Sensul propriu al unui cu- vânt este prima semnificație a cuvân- tului: un cuvânt luat în sens propriu când semnifică motivul pentru care a fost stabilit la început. De pildă: «focul arde», «lumina ne luminează», toate aceste cuvinte sunt folosite în sens pro- priu. (...) «Mască» în sens propriu în- seamnă un fel de acoperitoare din mu- șama sau din alt material, pe care unii și-o pun pe față pentru a se deghiza sau pentru a se feri de răul pe care-1 poate pricinui aerul. Nu în acest sens propriu lua Malherbe cuvântul «mască» atunci când spunea că la Curte se află mai multe măști decât chipuri: «măști» are aici sens figurat și înseamnă persoane prefăcute, care își ascund adevăratele sentimente, care își schimonosesc chi- pul în așa fel încât să arate stări de spirit și sufletești cu totul deosebite de cele reale“. Cu alte cuvinte figuratul se află în proximitatea metaforei (metaforizării) pe baza căreia, în fond, se construiesc toate figurile și, totodată, este implicat în aluzie*, echivoc*, subînțeles, impli- cit*. V. VICTIMELE RETORICII (ALE P.) „se recrutează dintre aceia care iau dis- cursul* ad litteram; nu-și pun întrebări pentru simplul motiv că, în aparență, discursul* le rezolvă“. în acest punct al discuției, Michel Meyer [1993; 137- 138] devine moralist în pură descen- dență a unor Montaigne sau La Bru- yere: „Pe scurt, retorica* [aici, sens de P.] îi înșală pe aceia care vor să o ignore, pe aceia care pretind că nu știu sau, și mai rău, pe aceia care într- adevăr nu știu, dar cred că știu și sunt mulțumiți așa. Din confort, din aro- ganță sau din suficiență, din neserio- zitate sau din prostie, simțul lor critic nu se mai exercită decât împotriva acelora care mai au simț critic. Este respingerea întrebării, acceptarea răs- punsurilor și atât, a nu merge dincolo de cuvinte, de promisiuni, de fapte“. Prin contrast, „luciditatea critică constă în a percepe o relație mijloc-scopuri, în a vedea scopurile subiacente pe care manipularea* le ocultează sau caută să le oculteze“. De partea cealaltă a „bari- cadei retorice4‘, din perspectiva ma- nipulatorului, Schopenhauer oferă „re- țeta“ logică a ceea ce el numește strate- gemă (—> amalgam). VL ELEMENTELE UNEI ETICI A P. Lionel Bellenger [1989; 125] construiește un fel de grilă etică pe traseul Emițător*-Mesaj-Re- ceptor*. 1. EXERCITAREA INFLUENȚEI. Din perspectiva persuadorului [emiță- torului*]: a. Să accepte că libertatea celuilalt măsoară eficacitatea [cali- tatea] influenței* exercitate, b. Să ia act de responsabilitatea socială a orică- rei conduite persuasive, c. Să-și propu- nă drept obiectiv calitatea asentimentu- lui [acesta este profund/adevărat când este obținut prin sinceritate și adevăr]. 2. CONDIȚIILE EXERCITĂRII COMUNI- CĂRII* PERSUASIVE [Mesajul]: a. Cre- dibilitate. Ordinea faptelor, a mărtu- riilor, a dovezilor; b. Coerență', ordine logică a demonstrației și a argumen- tării; c. Consistență', rigoare, continui- tate, consistență; d. Congruență'. „Tot ce va conferi pertinență, adecvare la comunicarea* persuasivă în planul individului vizat, în ceea ce privește PERSUASIUNE IRONICĂ 318 situația în care se înscrie influența* și cu privire la atitudinea propriu-zisă a persuadoridui' [Lionel Bellenger, 1989; 101]. 3. exercițiul libertății Din perspectiva persuadatului sau a nepersuadatului [receptor*]: a. Să fie conștient de intenționalitatea persua- sivă a emițătorului*, b. Să-și înțeleagă interesul vs. acceptarea/refuzarea influ- enței*. c. Să se întrebe în legătură cu profitul reciproc al asentimentului sau al refuzului. Iată tot atâtea chei de con- trol și repere pentru a evalua gradul sau calitatea persuasivă dintr-un mesaj, calitatea și onestitatea intenției de per- suadare prin raport cu consecințele ei (Dacă își atinge scopul, ce urmează? în folosul cui? Dacă nu își atinge scopul, ce urmează?), nu în ultimul rând, eva- luarea receptării mesajului persuasiv din perspectiva calității sale și a numă- rului celor convinși. retorică, (faire) persuasif, argumentare, probatio, co- notație, definiție (VII), orizont de aș- teptări (III), publicitate conotativă, fa- bulare, propagandă, manipulare, dis- curs, polemică, analiza discursului (II), jurnalism de opinie, editorial (I), influență (I), opinie, opinie publică (III), two-step-flow, analiză de conținut persuasiune ironică ret ironie (II) petitio principii log (lat.) Eroare logică prin care se ia ca dat într-un enunț (raționament) tocmai ceea ce este în discuție. —> factoid, manipulare, argu- mentare tendențioasă, derapaj mediatic PETRA AGP Agenție de presă din Ior- dania. ROMPRES (II) Philadelphia Bulletin pt (amer.) —» re- portaj (I) Philippide, Alexandru A. (1859-1933) LINGV —> stilistică (II) pica tp —> punct tipografic Picasso, Pablo (1881-1973) est —> postmodernism pick-up (follow-up) JURN INF, AP (engl. am. urmare) —> știre (VI), follow-up pigiste ip (fr. ~ colaborator) (Sinonim engl. am. freelancer*) P. sau free- lancer este jurnalistul* liber-profesio- nist, care își oferă textele, fotografiile*, reportajele* (inclusiv de televiziune*) contra cost unei instituții de presă. De cele mai multe ori este vorba despre grand reportage*, despre corespon- denții de război*, despre paparazzi*. P. poate fi membru al unui sindicat al profesiunii sau nu. corespondent (IV), syndicated columnist piramida nevoilor soc, psihol —► ori- zont de așteptări (III) piramidă circulară red Mod de orga- nizare a textului identic cu piramida inversată*, cu deosebirea că paragraful final* conține o idee sau o informație* importantă. Michel Voirol [1992; 59] o numește „plan en sablier" (plan clep- sidră). Termenul american pentru P.C. este hourglass - clepsidră. —» flash- back, planul textului, chute piramidă comună red Șapou*. piramidă inversată red Modalitate de organizare a textului de agenție*, dar și de presă scrisă, de radio* sau de televi- ziune*. Constă în ordonarea informa- țiilor* începând cu cele mai importante și continuând cu acelea din ce în ce mai puțin importante, paragraful final* conținând detalii la care se poate re- nunța. Primul sau primele două para- grafe* ale P.I. conțin răspunsurile la întrebările mesajului esențial*. O P.I. perfect coerentă se construiește astfel: 319 PLANUL TEXTULUI în interiorul Ze<3d*-ului, răspunsurile apar în ordinea importanței lor; para- graful* următor completează răspunsul la a doua întrebare a mesajului esen- țial*, ș.a.m.d. Acest ultim tip de P.L este folosit și în interpretative report- ing*, ordonarea care se operează chiar în interiorul mesajului esențial* fiind considerată un prim act interpretativ. —> planul textului, piramidă circulară, știre Pissaro, Camille (1830-1903) est —> postmodernism pivot narativ red Termen folosit de A. J. Greimas [et al., 1979; 281] prin care desemnează „programul narativ care ocupă locul central și care antre- nează alte programe pe cale de conse- cință44. „în toate cazurile, P.N. este re- cognoscibil printr-o lectură ă rebours^ [o meditație, o analiză asupra celor citite]. Plai cu Boi ip, pt —> Centrul pentru Jurnalism Independent plan FILM, tv „înregistrarea de imagini fără întrerupere. După montaj, P. de- numește imaginile* selecționate între două tăieturi44 [cf Pierre Ganz et al. 1990; 90]. —> imagine plan american film, tv Plan de filma- re: în picioare. Persoana este văzută până la șold. —* imagine plan apropiat film, tv Plan de filmare: persoana se vede până la jumătatea bustului. —* imagine (arriere-)plan film, tv (fr. plan depăr- tat) Plan de filmare: plan situat dincolo de scena principală, fiind cel mai înde- părtat de ochiul spectatorului. —> ima- gine plan en sablier red (fr. plan clepsidră) —> piramidă circulară (gros-)plan film, tv Plan de filmare: plan foarte apropiat. Se vede numai un fragment al chipului. Este (ca și) mărit cu lupa sau văzut la microscop, de unde și deformarea chipului cu intenții satirice/caricaturale sau de pătrundere/ scrutare a intimității. imagine plan italian film, tv Plan de filmare: persoana este încadrată până la jumă- tatea pulpei. —* imagine plan mijlociu film, tv Plan de filmare: persoana este încadrată „de sus până jos44, în picioare. —* imagine plan panoramic film, tv Plan de fil- mare: persoana este încadrată în deco- rul în care aceasta se află (de exemplu, o încăpere). —> imagine plan tăiat film, tv Plan de filmare: plan în care se vede întregul bust al persoanei filmate. —> imagine planificarea și programarea sarcini- lor RP (am.) —> relații publice (HI) planning rp, publ (engl. am. planifi- care) Una dintre activitățile esențiale pe care agențiile de publicitate*, res- pectiv de relații publice*, le desfășoară în campaniile pe care le organizează. P. constă în „planificarea44 bugetului, în corelarea acestuia cu media*, prin care vor circula mesajele. Media plan- ning*-\i\ este o parte a P. —► media planning, campanie de publicitate, campanie de relații publice planul textului red I. Unghi de abor- dare*. II. Modalitate de organizare a textului. —> piramidă inversată, pira- midă comună, piramidă circulară, or- ganizare secvențială (cronologică), organizare pe serii de interes, organi- zare conform secvenței logice, organi- zare cauză-efect, organizare prin com- parație și contrast, organizare bloc, PLATON 320 abordare descriptivă, abordare dra- matică, abordare impresionistă, abor- dare istorică, localizare, plan cronolo- gic, flashback, puncte principale Platon (cca. 42S-cca. 348 î.Hr.) FIL —> persuasiune (I), retorică (I) pleonasm lingv, red Eroare de expri- mare care constă în enunțarea aceleiași noțiuni prin două cuvinte sinonime. Exemple: „a reveni încă o dată“; „a-și aduce aportul“. P. se distinge de re- dundanță*. Se distinge - deși vag - și de tautologie*, prin faptul că P. este o eroare gramaticală. plonjeu film, tv Unghi de filmare: de sus. Persoana/obiectele sunt micșorate. —► unghi de filmare, imagine (contra-)plonjeu film, tv Unghi de filmare: de jos. Persoana/obiectele sunt mărite. —> unghi de filmare, imagine pluriformitate mediatică soc rec, tp Termen folosit de J. J. Van Cuilenburg [1998; 253-258], prin care înțelege „eterogenitatea de sensuri a mesajelor mediatice, sensuri ce se deosebesc între ele pe baza uneia sau a mai multor tră- sături distinctivei Autorul subliniază că P.M. este unul din termenii care formează „o triadă fundamentală: de- mocrație - libertate de exprimare - pluriformitate. Esența democrației este aceea de a asigura tuturor libertatea de exprimare, nu numai unor indivizi sau unui grup sau partid politic. într-o de- mocrație ajunsă la maturitate, opinii- lor* deviante li se acordă - mai mult decât libertatea de a fi exprimate sau «auzite» - o importanță specială. Căci, în cele din urmă, democrația se opune fundamental oricărui adevăr unic de partid și se bazează pe confruntarea opiniilor*“. J. J. Van Cuilenburg dis- tinge între nivelurile de pluriformitate și criteriile P.M.: reflectare și deschi- dere. „în reconsiderarea P.M. se face în mod curent apel la distincția între pluriformitatea internă și cea externă. Primul tip de P.M. privește oferta informativă: fiecare ziar*, revistă sau post de televiziune* oferă informații* de diverse tipuri. Pluriformitatea ex- ternă se referă la deosebirile dintre aceste ziare*, reviste, precum și la deo- sebirile dintre ziare* și televiziune*. în literatura de specialitate, cele două ti- puri de pluriformitate sunt considerate a fi interdependente: o accentuată plu- riformitate internă - la nivelul unei pu- blicații periodice, spre exemplu, pune în pericol pluriformitatea externă - recunoașterea din exterior a profilului respectivei publicații și poziția ei dis- tinctă în peisajul mediatic“. Cât despre criteriile pluriformității, acestea apar prin raportare la pluriformitatea soci- ală. „Chestiunea esențială este, de aceea, în ce măsură P.M. corespunde sau se opune pluriformității sociale. (...) Logica este următoarea: având în vedere a. pluriformitatea socială la ni- velul dat (curentele politice) și b. dife- ritele funcții* mediatice (cdm ar fi, spre exemplu, funcția informativă*), care este c. gradul de reflectare a plurifor- mității sociale și d. cum poate fi stabi- lit dacă fiecare dintre funcțiile* media- tice corespunde pluriformității soci- ale“. Pe scurt, cel dintâi criteriu este „criteriul reflectării'. în ce măsură acti- vitatea mediatică este o reflectare dife- rențiată a vieții sociale, în ce măsură media* sunt în societate «o oglindă» a curentelor de gândire. Cel de-al doilea criteriu este cel al deschiderii media- 321 POLITICĂ EDITORIALĂ tice. Conform acestui criteriu, este vor- ba despre deschidere mediatică în mă- sura în care toate curentele de opinie - sau, cel puțin, toate curentele imagina- bile - se bucură de un acces egal în media*“. —> mass-media pluriformitate mediatică externă SOC REC, TP —► pluriformitate media- tică pluriformitate mediatică internă SOC REC, TP —► pluriformitate media- tică polemică arg, red (gr. polemos luptă, război) Discuție în contradictoriu, dis- pută de idei. Argumentarea*, persua- siunea* sprijinite de retorică* sunt principalele modalități de realizare a textelor. P. presupune cel puțin doi ac- tori care se înfruntă în fața unui pu- blic*. Ținta fiecăruia este dublă: învin- gerea adversarului (a preopinentului) și atragerea (convingerea) publicului* de partea sa. Dialogul polemic este un act social și, totodată, un semn al demo- crației, pentru că, într-un fel sau altul, acesta reprezintă libertatea exprimării (—> libertate de opinie) în acțiune. Ca- racterul dramatic al P. este dat de în- săși esența ei. P. este un dialog care, pentru a putea avansa, presupune o mișcare ritmică din partea fiecărui pro- tagonist de ascultare a celuilalt și de rostire a propriei replici. (—> conver- sație). în plus, prezența publicului* completează caracterul scenic al P. Re- zultă o întreagă recuzită, o adevărată punere în scenă, o adevărată tactică și strategie (argumentativă* și retorică*) din partea fiecărui actant. P. este și un spectacol. Când obiectul P. îl consti- tuie ideile, P. îmbracă haina dezbaterii. Dacă obiectul disputei însă îl constituie persoana și nu actele, valoarea lor, im- portanța lor, pe scurt, nu „opera“, P. este doar o ceartă verbală, o gâlceavă alimentată numai de impulsuri subiec- tive (—* alegație). Ea poate degenera în diatribă sau în pamflet*, care sunt în afara P. de idei. —> critică, discurs, analiza discursului (II), argumentare, probatio, argumentare tendențioasă, argumentum ad hominem, atac la persoană, pamflet, persuasiune, iro- nie, editorial, comunicare politică, pu- blicitate comparativă polemologie soc (gr. polemos - luptă, război; logos - știință) „Ramură a so- ciologiei care studiază cauzele și con- secințele sociale ale războiului și păcii în calitatea lor de fapte sociale“ [Că- tălin Zamfir et al., 1998; 428]. polisemie, polisemantism lingv, red Capacitatea unui cuvânt de a avea mai multe sensuri. Folosirea unui cuvânt polisemantic într-un interviu*, într-o declarație de presă* etc. conduce la echivoc*, la subinformare*. Cuvântul polisemantic sau construcția polise- mantică (metafora în special) pot fi folosite numai dacă semnificația cea mai la îndemână se leagă direct de mesajul esențial*. —> calambur politică editorială ip I. Termen generic ce indică o strategie editorială* (plani- ficare pe termen lung), care decurge din scara de valori - profesionale, morale, culturale, politice - asumată de corpul redacțional. Din această perspectivă, P.E. este sinonimă cu gate keepers*. Pe de altă parte, P.E. rimează cu ceea ce s-ar putea numi stilul publicației în interdependență cu segmentul de pu- blic* vizat. Rezultă, din perspectiva tipului de eveniment* abordat (în chip POLITICĂ DE PROGRAME 322 sistematic) și al modului de tratare a informației* {editing*), tipurile de zia- re*/magazine* (de prestigiu*, de scan- dal); ziare*, magazine* specializate. In fine, decurgând dintr-o orientare poli- tică sau alta, P.E. reprezintă concreti- zarea (mai ales în segmentul editorial*- comentariu*) unei ideologii* sau a al- teia (de centru-stânga, centru-dreapta, creștin-democrată etc.). II. în radio* și în televiziune*, termenul care cores- punde P.E. este grila de programe* la care se ajunge pornind de la tipul de ca- nal (instituție publică vs. comercială), iar pentru a doua categorie, în funcție de segmentul de public* vizat. în sens (strict) jurnalistic, orientarea postului este reperabilă, în primul rând, în seg- mentul informare*. III. O adevărată P.E., indiferent că ne referim la presa scrisă, la radio* sau la televiziune*, nu poate exista în afara independenței fi- nanciare a instituției de presă vs. gu- vern, dar și vs. grupuri de interese*. Pe baza acestui tip de independență se arti- culează seturile de norme profesionale și etice. —> agenda setting, gate kee- pers, coverage, eveniment (Vi), editing politică de programe radio, tv —> programare (3) Poilock, Friedrich (1884-1970) fil Eco- nomist german. —> Școala Critică de la Frankfurt pool JURN INF {engl. am. aici echipă) Reporteri* aleși pentru a-i reprezenta pe toți ceilalți în acoperirea* unui eve- niment* {pool coverage; pool report). —> suivism, pack journalism, Cod Etic - New York Times, Anexe (B) pool report jurn inf —> pool Pool, Ithiel de Sola (1917-1984) soc, TP —> analiză de conținut (I) Pop, Sânziana {n. 1939) jurn Clu- bul Român de Presă (I) Popa, Cristinel jurn Clubul Român de Presă (I) Popescu, Cristian Tudor {n. 1956) JURN Redactor-șef al ziarului Adevărul în perioada 1996-2005, iar în prezent director al cotidianului Gândul. După decesul prematur al lui Dumitru Ținu (1 ianuarie 2003) a fost ales președinte al Clubului Român de Presă*, funcție din care a demisionat în 2006. Clu- bul Român de Presă (I) Popescu, Dumitru {n. 1928) media —> radio (II) Popovici, Bogdan jurn —> Clubul Ro- mân de Presă (I) Popovici, laromira jurn —> Centrul pentru Jurnalism Independent populație utilă soc rec, publ I. Ținta, grupul de oameni pe care jurnalistul* sau instituția de presă doresc să-i atingă. Grupurile țintite se stabilesc prin tehnicile marketingului*, pe baza criteriilor sociologice clasice: sex, vâr- stă, profesie, habitat, la care se adaugă VALS*. II. Ținta unui mesaj publi- citar. —> marketing, publicitate, relații publice pornografie deont, leg Sexualitate explicită. în SUA, P, este definită drept „materialul sexual explicit care le subordonează pe femei prin imagini (durere, umilire, viol etc.) sau cuvinte, acestora adăugându-li-se bărbații și copiii tratați astfel; se adaugă sadismul și profanarea44 [Ruth Chadwick {ed.), 2001; 242]. în genere, aceste materiale sunt supuse cenzurii* (parțiale) și zo- nării (permisiunea de a le comercializa în anumite locuri). în plus, apare - în formularea uneori vagă de sexualitate 323 PORTRET sau violență inutilă - cerința de auto- cenzură în știri*, mai ales în acelea din televiziune*. Cu toate acestea, P. nu este (total) interzisă prin lege, datorită consecințelor care s-ar impune: cenzu- rarea* (interzicerea) orelor de anato- mie, de educație sexuală în școală, la care s-ar adăuga punerea în discuție a nenumărate opere literare, plastice, de sculptură, pe scurt, a unei întregi cul- turi. —> obscen (obscenitate), femi- nism portret jurn inf Reportajul* ideal nu- mit P. ar putea fi o reluare a faimoa- selor Caractere ale lui La Bruyere. Michel Voirol [1992; 58] numește P, „un reportaj* despre o persoană44. Este evident că, în cazul oricărui tip de re- portaj*, dar mai ales în cazul P. (ca și în cazul interviului*), observația*, as- cultarea* și empatia* vor fi puse la lucru din plin. Pentru că un adevărat P. sugerează legăturile dintre detaliile ex- terioare (înfățișare, ținută, decor) și ace- lea care țin de personalitate (tempera- ment, caracter, opțiuni, preferințe, idio- sincrazii etc.). Distincția dintre detaliul semnificativ și amănuntul obișnuit, pre- vizibil, ține de abc-ul reporterului* (o Biblie pe biroul unui matematician poate spune multe). Ca și în cazul in- terviului de personalitate* (interviul portret*), o anumită doză de indiscreție nu poate lipsi. Reușita P. are o dublă fațetă, în opinia aceluiași Michel Voirol [1992; 58]: „cititorul să aibă sentimentul că acum cunoaște mai bine personalitatea discutată sau să desco- pere cu această ocazie o personalitate interesantă, pe care nu o cunoștea44. Acest rezultat nu se poate obține în absența predocumentării* și a unei do- cumentări* laborioase. Predocumenta- rea* va acoperi cunoașterea în detaliu a biografiei personalității țintite, în care evoluția profesională va ocupa un loc de seamă. Dacă această etapă s-ar reduce la atât, s-ar obține o percepție exterioară, poate chiar schematică a persoanei. Omul (personalitatea în toa- tă intimitatea și complexitatea sa), iată unde trebuie să ajungă jurnalistul*. De aceea, realizarea interviurilor de con- text* se impune aproape firesc. Inter- viurile* cu persoanele care îl cunosc îndeaproape vor trebui echilibrate: vor fi intervievate persoane care îl respec- tă/care nu îl respectă, care îl admiră/ care îl resping, prieteni/dușmani etc. Pentru ca documentarea* propriu-zisă să însemne mai multe întâlniri, spre deosebire de textul de informare coti- diană („de eveniment*44), în decoruri familiare persoanei care va fi portreti- zată (birou, cameră de lucru, locuri unde se relaxează, în care se refugiază etc.). Este vorba, de fapt, de o serie de interviuri* (întrevederi*) - tehnică de colectare a informației: interviuri* ce vor conține câte un chestionar* dublu, o serie de întrebări „curente44 legate de activitatea sa cotidiană, la care inter- locutorul răspunde fără efort și fără ca afectivitatea să-i fie angrenată; a doua serie de întrebări însă cer „mărturisiri44 despre reacții, senzații, sentimente, vic- torii sau înfrângeri, spaime, nesigu- ranțe, speranțe, preferințe, hobby-uri etc. In funcție de unghiul de aborda- re*, cel mai profitabil pe care „datele44 îl impun, personalitatea poate deveni exemplară și astfel ne (re)apropiem de biografia romanțată, de jurnalismul de serviciu* sau - pur și simplu - de zona PORT-ROYAL 324 curiozităților/excentricităților persona- lităților, specifică presei de timp liber sau presei populare* sau chiar presei de scandal*. Anecdotele, micile nara- țiuni revelatoare, citatul*, dialogul, di- dascaliile*, iată fragmentele din care se articulează textul. Este aproape inutil să spunem că fidelitatea față de rea- litate, în strânsă legătură cu abilitatea jurnalistului* de a-1 face pe interlocu- torul său „să se dezvăluie așa cum este“, la care trebuie să adăugăm ale- gerea corectă a unghiului* (și păstrarea lui), oferă șanse textului să devină re- portaj*, distanțându-se de portretul me- seriei, de biografia* tip curriculum vitae sau de literatură. Este posibil ca asocierile literare pe care cititorul le-ar putea realiza („acesta este un Moro- mete“; „acesta este un Harpagon“; „iată un Julien Sorel“ etc.) să indice o doză nedorită de artificialitate. Un text suspendat, „impur“, care nu este ficți- une, dar nici reportaj*. „A scrie despre oameni44 - constată Lynn Z. Bloom [1985; 95; 99] - „înseamnă o infinită varietate. Când scrii pentru a ilustra sau pentru a explica una sau mai multe fațete ale caracterului sau ale persona- lității cuiva, trebuie să ai în vedere as- pectele dominante. în ce măsură su- biectul seamănă cu alți oameni? în ce măsură este el unic sau neobișnuit? Ce-1 face să pară bizar, aparte, intere- sant? Comun sau plicticos? Atrăgător sau neatrăgător? Ce temperament are? Este optimist sau pesimist, realist sau visător, teoretizant sau pragmatic? Ceilalți îl văd așa cum îl vezi tu? (...) Arată, nu povesti. Deci tratează su- biectul ca pe un personaj de dramă. îl poți plasa într-o situație dramatică [reală, nu inventată!]. îi poți recrea monologul interior, procesul gândirii sau conversațiile* cu ceilalți sub forma dialogului sau a parafrazei*. Asigu- ră-te că îl lași să se exprime în felul lui44. —> abordare descriptivă, profil (III), reportaj (II), interviu, știre (IV), (VI) Port-Royal fil, ret persuasiune (III) postfeminism (feminism postmo- dern, feminismul valului III) soc, POL —> feminism (I), feminism post- modern Postman, Leo (1918-2003) soc -> zvon (I) postmodernism cm, pol, soc L Con- cept de maximă generalitate cu apli- care nu numai în estetică (literatură, film, arte plastice, arhitectură), ci și în filozofie, economie politică, sociolo- gie, politică națională și internațională. Termenul este folosit în asociere cu: societate postindustrială*, societate in- formațională*, poststructuralism. în primul rând în economie și, ca o con- secință directă în politică, dar și în teri- toriul industriilor culturale* (de unde ideea că P. este sinonim cu triumful imaginii*) - se impune drept corolar conceptul/fenomenul globalizării*. în această perspectivă atotcuprinzătoare, dereglementarea*/privatizarea rețelelor de comunicații, concentrarea media*, Internetul*, publicitatea*, industriile culturale* își au rolul lor determinant. II. IMPUNEREA CONCEPTULUI DE P. „O istorie44 a termenului o trasează Dan Grigorescu [2003; 534]. Termenul - constată autorul - a apărut prima oară în Antologia de la poesta espanola 1882-1932, realizată de Federico de Oms. Apoi, istoricul Amold Toynbee îl folosește în anul 1947 cu sens nega- 325 POSTMODERNISM tiv, considerând că „epoca P. a început în jurul lui 1875 și este caracterizată de declinul creștinismului, al capitalismu- lui, al individualismului și al influenței Occidentului44. Personalitatea care a impus însă termenul în accepțiunile folosite în prezent a fost Charles Jenks (istoric al arhitecturii), P. devenind în anii ’80 „un termen cheie în contro- versele provocate de evoluția artei con- temporane44. „Deși termenul P. a fost folosit de unii scriitori în anii ’50 și ’60, despre conceptul de P. nu se poate afirma că s-a cristalizat înainte de ju- mătatea anilor ’70, moment în care o serie de sfere culturale și discipline teoretice din domeniul filozofiei, arhi- tecturii, studiului filmului și literaturii au revendicat tot mai insistent recu- noașterea existenței acestui fenomen social și cultural atât de divers. Odată cu apariția - în 1979 - a lucrării lui Jean-Frangois Lyotard, La condition postmodeme și traducerii ei în limba engleză în 1984, aceste diagnosticări în diferite discipline au primit o confirma- re interdisciplinară44 [Steven Connor, 1999; 16-17]. „Societățile noastre in- tră în epoca postindustrială și culturile intră în epoca P.“, afirmă Jean-Fran- $ois Lyotard [apud Armând Mattelart et al., 2001; 131]. Lyotard argumen- tează că marile narațiuni (universa- lismul iluminist, cu credința sa nestră- mutată în progresul nelimitat al omu- lui, marxismul, Freud) își pierd sta- tutul/credibilitatea, deci se descompun. „Noutatea este44 - susține Lyotard - „că în acest context vechii poli de atracție reprezentări de statele-națiuni, partidele, profesiunile, instituțiile și tradițiile istorice își pierd din atracție. Și nu par a urma să fie înlocuiri cu ceva. (...) «Identificările» cu marile nume, cu eroii istoriei prezente devin din ce în ce mai dificile44 [apud Ar- mând Mattelart et al., 2001; 132]. în funcție de perspectiva abordării, P. este văzut fie ca o etapă care succede modernismului, el însuși un termen imprecis, cu aplicabilitate nu numai în estetică, fie ca o nouă fază a capita- lismului caracterizată, printre altele, prin eliminarea luptei de clasă, prin flexibilizarea circulației capitalului, prin redimensionarea rolului statului/ statelor în activitatea economică, deci prin redimensionarea relațiilor politice, atât în interiorul statului, cât și în rela- țiile internaționale. Astfel, pentru criti- cul american Frederic Jameson, P., „ca dominantă culturală a capitalismului înaintat, se caracterizează prin critica «modelelor de adâncime»: modelul dia- lectic al esenței și aparenței și con- ceptele sale de ideologie* și de falsă conștiință; modelul existențial al au- tenticității sau al lipsei de autenticitate, cu opoziția dintre alienare și dez- alienare care stă la baza lui. în cele din urmă, marea opoziție semiologică din- tre semnificant și semnificat, care a predominat în anii ’60 și ’70“ [cf. Armând Mattelart et al., 2001; 132]. în fine, pentru același Frederic Jameson {Postmodernism, or the Cultural Logic of Late Capitalism, 1984), „capitalis- mul de piață a dat naștere realismului; capitalismul monopolist a dat naștere modernismului; capitalismul multina- țional a dat naștere postmodemismu- lui44 [apud Linda Hutcheon, 1997; 30]. Oricum am privi lucrurile, în cristali- zarea/funcționarea P. un liant esențial POSTMODERNISM 326 îl constituie comunicarea* în sens larg, media*, în sens restrâns. „Condiția postmodemă - ni se spune în repetate rânduri - se manifestă prin înmulțirea centrelor de putere și activitate și prin disoluția oricărui gen de narațiune tota- lizatoare, care pretinde să guverneze în întregime domeniul complex al activi- tății și reprezentării sociale. Declinul autorității culturale a Occidentului și al tradițiilor sale politice și intelectuale, însoțit de deschiderea scenei politice mondiale față de diferențele culturale și etnice, constituie un alt simptom al modulării ierarhiei, care ia forma «he- terarhiei» sau a diferențelor organizate într-un tipar unitar de dominare și subordonare. Michel Foucault* va de- numi acest univers postmodemist lipsit de centru heterotipie. Autorul consideră că trăsăturile definitorii al P. nu se re- găsesc într-o revoluție a culturii, ci într-o rearanjare a relațiilor de putere în și între instituțiile culturale și de critică academică44 [Steven Connor, 1999; 19-21]. Alte două lucrări ale lui Mi- chel Foucault* au influențat profund abordarea fenomenului P. în Les mots et les choses (Cuvintele și lucrurile, 1966), autorul „propune «o arheolo- gie» a științelor umane, o istorie care nu este a perfecționării crescânde a cu- noștințelor [loc comun iluminist-pozi- tivist], a înaintării lor către obiectivi- tate, ci, mai degrabă, a condițiilor lor de existență, a configurațiilor care au per- mis apariția lor. Ele dezvăluie episte- mele succesive și net delimitate care definesc sistemele de gândire în forma- rea culturii occidentale din epoca cla- sică până în cea modernă44 [Armând Mattelart et al., 2001; 74]. A doua lucrare este și mai apropiată de „ideolo- gia44 postmodemistă. Surveiller et punir (A supraveghea și a pedepsi, 1975) „înnoiește radical analiza modurilor de a exercita puterea. Aici, Foucault* opune două forme de control social: «disciplina-bloc», formată din tabu- uri*, interdicții, bariere, ierarhii și des- părțiri, rupturi de comunicare, și «dis- ciplina-mecanism», formată din tehnici de supraveghere multiple și încrucișate, din procedee de control suple, funcțio- nale, dispozitive care își exercită supra- vegherea prin interiorizarea de către individ a expunerii sale constante la privirea de control. Conceperea puterii ca fief al macrosubiectelor - statul, clasele, ideologia* dominantă - este deplasată în folosul unei concepții relaționale a puterii. Trebuie deci să nu mai descriem efectele puterii în ter- meni negativi (a exclude, a cenzura, a reprima, a masca, a ascunde etc.): «De fapt, puterea produce realitate; ea produce domeniile obiectelor și ritua- lurile de adevăr» ‘ [Armând Mattelart et al., 2001; 74]. Foucault* folosește concepte precum dispozitiv și guvema- mentalitate. Probabil, mai ales terme- nul de dispozitiv - sugestie/idee pe care Foucault îl preia de la ideea de panop- ticum* a lui Jeremy Bentham* - este o pistă fecundă care va fi urmată în ex- plicitarea rolului „ascuns44 (latent/im- plicit*) al televiziunii* în desfășurarea comunicării politice* (—► dispozitive de comunicare). „Tezele lui Foucault permit identificarea unor dispozitive ale comunicării-putere în forma lor or- ganizațională. în această perspectivă, modelul organizării ca «panopticum», utopia unei societăți servește pentru a POSTMODERNISM caracteriza modul de control exercitat de dispozitivul televizual: un mod de a organiza spațiul, de a controla timpul, de a supraveghea mereu individul și de a asigura producerea pozitivă a comportamentelor" [subl. N.; Armând Mattelart et al., 2001; 75]. III. NARA- ȚIUNI DESCRIPTIVE ALE P. Din perspec- tivă marxistă, pentru Frederic Jameson (Postmodernism and Consumer So- ciety - lucrare apărută în anul 1984 sub titlul Postmodernism or the Cul- tural Logic of Late Capitalism - și în 1987, Reading without Interpretation. Postmodernism and the Video Text), descrierea P. ar avea următoarele linii: „Ideea fundamentală care leagă princi- palele caracteristici ale societății post- modeme - accelerarea ciclurilor în stil și în modă*, influența crescută a publi- cității*, la care se adaugă mijloacele electronice de informare*, standardiza- rea generalizată, neocolonialismul, re- voluția ecologistă - de amestecul schi- zoid al culturii postmodeme este de- clinul unui simț al istoriei. Sistemul social contemporan a pierdut capaci- tatea de a-și cunoaște propriul trecut și a început să trăiască într-un «prezent perpetuu» lipsit de profunzime, de cla- ritate sau de o identitate certă“ [cf. Steven Connor, 1999; 63-64]. în fine, Jean Baudrillard*, el însuși în perioada sa de început marxizant, se numără printre cei dintâi care au sesizat în viața contemporană simptomele unei „societăți a spectacolului", în care cea mai dezvoltată formă a mărfii este mai curând imaginea* decât produsul (ideea parafrazează conceptul marxist fetișismul mărfii*). în faza sa târzie, Jean Baudrillard* devine teoreticianul simulacrului. în prezent, semnele - ar- gumentează autorul - nu mai sunt obli- gate să aibă vreun contact verificabil cu lumea pe care se presupune că o reprezintă. Seninul este propriul său simulacru. Simularea nu este o formă a realității, ci o formă a obiectelor și a experiențelor fabricate care vor să fie mai reale decât realitatea însăși. Aces- tea sunt hiperreale. Iar hiperrealitatea atrage după sine - în special în sfera politică - prăbușirea tuturor antagonis- melor reale ale valorii [cf. Steven Con- nor, 1999; 72-79]. IV. modernism - POSTMODERNISM Adesea sunt citate aserțiunile poetului francez Charles Baudelaire (Pictura modernă, 1863): „Modernitatea este tranzitoriul, mișcă- torul, contingentul; acestea reprezintă o fațetă a artei, cealaltă fiind eternul și inevitabilul [id est, clasicismul]44. Astfel concepută, modernitatea, ale cărei începuturi sunt unanim plasate în secolul al XVIII-lea - iluminismul ca- racterizându-se în esență prin opti- mism, prin credință în progres, în schimbare, în „tranzitoriu44 - nu se diferențiază frapant de postmodemi- tate. în câmpul esteticii, termenului modernism îi sunt circumscrise o serie de curente precum romantismul și - în prelungirea lui, ca un fel de tranziție pur teoretică spre P. - curentele avan- gardei poetice și estetice (dadaism, su- prarealism, dar și constructivism etc.). în arhitectură, drept punct de reper important este luat manifestul lui Le Corbusier, Orașul de mâine (1924). James Joyce, Marcel Proust, Stephane Mallarme, Louis Aragon, Manet, Pis- saro, Ezra Pound, Picasso, Brâncuși, Duchamp, Braque, Klee, De Chirico, POSTSTRUCTURALISM 328 Strawinski, Schoenberg (muzica ato- nală), Saussure, Einstein dar și Taylor cu The Principles of Scientific Ma- nagement, 1911 - și Ford care în anul 1913 punea în funcțiune prima linie de montaj - se consideră că au deschis „căi estetice modeme“ [David Harvey, 1993; 21; 28; 35]. „Este important de reținut“ - consideră David Harvey [1993; 23] - „că modernismul care s-a conturat înaintea Primului Război era mai mult o reacție la noile condiții de producție (mașina, fabrica, urbaniza- rea), de transport și consum (dezvol- tarea piețelor de masă, publicitatea*, moda* pentru mase) decât un pionier al unor asemenea schimbări44. Simplifi- când, P. reprezintă o accentuare a ele- mentelor aparținând modernismului, trăsăturile fundamentale ale P. fiind flexibilitatea, cu tot ce decurge de aici: descentralizarea (id est, localizare), imaginea*, suprafața, producția desti- nată unor segmente mici, capitalul simbolic, reproducerea electronică; iar în planul politic, în locul intervențio- nismului statal, al industrializării, al internaționalismului, dez-industrializa- rea, efemeritatea [David Harvey, 1993; 340]. Repercusiunile deplasărilor struc- turale de profunzime ale capitalismului postindustrial asupra culturii imagina- rului colectiv (constituit pe antinomia local-transnațional) sunt de maximă importanță. Premisa este următoarea: „Ce este de discutat este o analiză a producției culturale* și formarea jude- cății estetice prin intermediul unui sis- tem de producție organizat și al unui sistem de consum mediat de o divi- ziune a muncii sofisticată, prin practici promoționale* și strategii de marke- ting*. Și azi, acest întreg sistem este dominat de circulația capitalului (de cele mai multe ori multinațional)44 [Da- vid Harvey, 1993; 346]. O primă consecință este aceasta: „Politica masei culturale* este totuși importantă, pen- tru că definește ordinea simbolică pen- tru toți prin intermediul imaginilor*. Cu cât se întoarce asupra sa sau cu cât se așază alături de clasa* dominantă, cu atât sensul dominant al ordinii mo- rale și simbolice tinde să se depla- seze44. A doua consecință (definitorie): „dezvoltarea producției culturale și a marketingului* la scară globală a fost un agent principal al comprimării spa- țiului-timp44 [David Harvey, 1993; 348]. P. conține însă și o serie de pe- ricole: discriminarea pozitivă* (a tutu- ror vocilor izolate - minorități* în sensul cel mai larg) poate conduce la marginalizarea curentelor importante, în plus, „retorica* P. este periculoasă pentru că evită să confrunte realitățile economiei politice cu circumstanțele puterii globale44. în fine, „estetizarea politicii44, proces în care relațiile pu- blice* și industriile culturale* au un rol indiscutabil, este poate pericolul cel mai important [David Harvey, 1993; 117] . —► accelerare, ideologie (II), de- reglementare, flux liber al informa- țiilor, globalizare, glocalizare, cultură de masă, industrii culturale, concen- trare, societate postindustrială, socie- tate informațională, Jeremy Bentham, feminism postmodern (postfeminism; feminismul valului III) poststructuralism cm, soc, pol postmodernism poștă electronică (e-mail) com Re- prezintă o facilitate a Intemetului* prin POYNTER INSTITUTE FOR MEDIA STUDIES care, printre altele, serviciile poștale tradiționale sunt înlocuite cu altele mai rapide, cele electronice. —> Internet, noile media poveste red —► naratologie (II) povestire (recit) red —► naratologie (II) povestire mediatică jurn inf —► nara- tologie (VII) poziție lingv, COM —> analiza dis- cursului poziționarea imaginii mk pol, mk —* (crearea) imaginii poziționarea mărcii publ, mk ,Modul în care percep consumatorii* anumite mărci*, comparativ cu diferitele mărci* de bunuri și servicii disponibile pentru ei în mod obișnuit44 [J. Thomas Russel et al., 2002; 109]. —> publicitate (VI), marcă, capitalul mărcii, campanie de publicitate, comunicare integrată în marketing, 5 P’s poziționarea produsului mk, publ Țintă a strategiilor de marketing* și de publicitate* prin care produsul se dis- tinge pe piață de celelalte produse si- milare. în ultimă instanță, P.P. este si- nonimă cu imaginea* produsului în mintea consumatorului*, de care de- pinde rentabilitatea produsului. Pres- tigiul*, imaginea de marcă*, capitalul- imagine* sunt parțial sinonime cu P.P. —> campanie de publicitate, (crearea) imaginii, 5 P’s Poynter, Nelson (1903-1978) ist —> Poynter Institute for Media Studies Poynter Institute for Media Studies TP (amer.) Nelson Poynter, fost editor* la St. Petersburg Time, a fondat insti- tutul în anul 1978, țintele fiind ridica- rea standardelor profesionale și etice ale jurnalismului prin antrenament și cercetare. Programele de învățământ și cercetare se grupează în următoarele direcții: reporting*, tehnici de redac- tare și editare, Jurnalism vizual44, ma- nagement, etică* media*, „acordân- du-se, totodată, atenție zonelor de in- tersectare a acestor domenii44. în pre- zent, PIMS este, probabil, cea mai im- portantă instituție americană de învă- țământ profesional, biblioteca de spe- cialitate fiind una dintre cele mai bine dotate din SUA, mai ales în domeniul jurnalismului de opinie*. PIMS își propune să fie o școală pentru jur- naliști*, pentru viitorii jurnaliști, dar și pentru profesorii jurnaliștilor*, scopul fiind atingerea excelenței. „Scopul nostru44 - se afirmă în pagina web a in- stituției (www.poynter.org) - „este ca aceia care au participat la cursurile noastre să devină mai bine pregătiți pentru a produce jurnalism de cali- tate*, încât cititorii, telespectatorii și ascultătorii să aibă elementele necesare pentru a decide pe baza informației*. (...) Iată ce sperăm să realizăm: curajul de a-ți asuma riscuri și de face cât mai . bine posibil; o încredere sporită în profesiune; recunoașterea valorii di- versității atât în redacție, cât și în viață; conceptele necesare pentru a descrie ce fac jurnaliștii, de ce și care le sunt va- lorile; o imagine clară asupra rolului special pe care îl joacă jurnalismul în democrație44. în plus, în Declararea Misiunii (Mission Statement) sunt ex- primate aceste principii. PIMS este o școală care se consacră progresării jur- naliștilor* și a liderilor media*. Pro- movează excelența și integritatea* în practica profesională și în managemen- tul media*. Militează pentru un jur- nalism care îi informează pe cetățeni și PRECISION JOURNALISM 330 care luminează discursul public. Du- ce mai departe credința lui Nelson Poynter* în valoarea jurnalismului in- dependent [cf. site Poynter Institute]. —► writing coach, National Conference of Editorial Writers, Sigma Delta Chi precision journalism jurn inf (engl. amer. jurnalismul preciziei) Tip de jur- nalism care nu s-a impus în praxisul curent al profesiunii decât ca o ten- dință, eventual ca un ideal. Constă în introducerea tehnicilor psihologiei și sociologiei printre procedeele de co- lectare a informației*. Ideea se referă la înnoirea sau îmbogățirea metodelor jurnalistice care să confere produsului media* o mai pronunțată acuratețe*, ajutându-1 pe jurnalist* să treacă de la simpla consemnare la explicație. Philip Meyer (Precision Journalism: A Re- porter" s Introduction to Social Science Method) nota: „Se obișnuiește să se spună că jurnalismul este istoria gră- bită. Pentru a ține pasul cu accelerarea schimbării sociale în lumea de azi, jur- nalismul trebuie să devină sociologie grăbită44 [apud Herbert Strentz, 1989; 125]. —> interpretative reporting Preda, Bogdan jurn —> Centrul pentru Jurnalism Independent predocumentare jurn inf Etapă ini- țială fundamentală în procesul colec- tării informației* care constă în fami- liarizarea jurnalistului* cu domeniul de activitate, cu temele pe care urmează să le abordeze, cu persoanele cu care urmează să intre în contact (sursele de informare*) în timpul documentării* propriu-zise. P. presupune consultarea de la caz la caz a dosarelor de presă*, a băncii de date*, a lucrărilor de referin- ță, a legilor care reglementează dome- niul de activitate respectiv, a conven- țiilor, tratatelor, regulamentelor etc. P. mai presupune - dacă este nevoie - și realizarea interviurilor* necesare obținerii datelor de context*. —► docu- mentare, bancă de date, dosar de presă prejudecată log Termen cu puternică încărcătură peiorativă desemnând ab- sența examinării critice a ideilor-com- portamentelor. Prejudecățile colective rasiale, de clasă, religioase, naționale sunt rodul îndoctrinării, manipulării*, propagandei*. —> argumentare tenden- țioasă (II), publicitate (V) prelucrarea datelor com, media Ter- menul se referă la o serie de operații asupra datelor stocate într-o bancă de date*. în România, Legea 677/2001 privind protecția persoanelor cu pri- vire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date definește P.D. astfel: „[P.D. cu- prinde:] colectarea, înregistrarea, orga- nizarea, stocarea, adaptarea, modifica- rea, consultarea, utilizarea, comunica- rea, combinarea, raportarea la datele altei persoane, blocarea, ștergerea, dis- trugerea [datelor]44 [apud Carmen Mo- nica Cercelescu, 2002; 37]. —* supra- veghere electronică premachetă tehno Prima schiță a unei machete* (a paginii de ziar*/magazin*) în care apar suprafețele mari. —* ma- chetă, design prepackaged news rp (amer. știri* preambalate) Pseudoeveniment*. —> pu- blicity, pseudoeveniment pre-propagandă prop propagandă (VIII) pre-propagandă ideologică prop —* propagandă (VII) 331 PRESĂ DE PROXIMITATE presă de întreprindere rp I. Una dintre formele presei de proximitate*. II. Una dintre formele comunicării in- terne* (parte a relațiilor publice*). Este ziarul* patronatului. Prin P.I. se ur- măresc următoarele obiective: infor- marea angajaților în legătură cu pro- blemele actuale și de perspectivă ale întreprinderii, ținta finală fiind integra- rea tuturor salariaților, dezvoltarea sen- timentului lor de apartenență ca mem- bri ai întreprinderii. Apariția P.I. se justifică în cazul întreprinderilor mari care, eventual, au secții, filiale, fabrici răspândite într-o arie geografică mare. Ziarele* editate de prefecturi sau de primării sunt alte exemple ale formelor pe care le poate lua P.I. - aceasta suprapunându-se în acest caz cu jurna- lismul civic*. Distribuirea gratuită a acestui tip de ziar* impune o realizare grafică și un conținut cât mai perfor- mante, pentru că destinatarul/cititorul vizat are de depășit o primă reticență: „De ce aș citi acest ziar* pe care nu eu l-am cumpărat?44 P.I. poate, evident, să se manifeste și în formele audio, respectiv, video (stații de radio* sau te- leviziune* cu circuit interior, casete etc.). —> comunicare internă, news- letter presă marginală (antonim - main- stream [engl. am. curent principal] media) PT Termenul desemnează pu- blicațiile țintind segmentele restrânse de public*, într-un fel sau altul mino- ritar*. în SUA: presa feministă* rasi- ală, hispanică, underground*, afirmate în decursul deceniului șapte al seco- lului al XX-lea. —► alternative press presă populară pt —> penny press, journal ă un sou, yellow journalism, Muckraking Era, magazin (I), tabloid (II), fapt divers, hard news (dated story) (I), infotainment (I), publicita- te (II), senzaționalism presă de prestigiu pt Este dificil de stabilit dacă termenul indică mai întâi calitatea conținutului ziarelor*/magazi- nelor* considerate ca aparținând aces- tui teritoriu sau statutul social-cultural al publicului* fidel acestor publicații. Două nuanțări vor descrie mai clar P.P.: 1. Am putea spune că înce- puturile ziarelor* (~ 1609 - Germania; 1621 - Londra etc.) aparțin P.P. în mod inevitabil (obiectiv) prin aceea că persoanele alfabetizate (în număr mic) fac parte din elita societății. 2. în ace- lași timp însă, procesele industriali- zării, ale creării sau înmulțirii aglome- rărilor urbane și ale democratizării în- vățământului (alfabetizarea cvasi-ge- neralizată) atrag tot în mod inevitabil (obiectiv) apariția presei populare (penny press*, journal ă un sou*, yellow journalism*, tabloid*), ca un fel de diferență specifică față de P.P. în acest moment, P.P. este nu neapărat aceea care se impune prin tiraj*, cât aceea care - în logica two-step-jlow* se adresează liderilor de opinie (elite- lor, „gulerelor albe44, cadrelor, experți- lor, specialiștilor în diferite domenii). Ziare* și magazine* precum Le Monde*, Liberation*, Le Figaro în Franța, Daily Telegraph în Marea Bri- tanie, New York Times sau Washington Post în SUA, Newsweek (tot în SUA) etc. se consideră că ilustrează P.P. —> jurnalism de calitate, jurnalism ci- vic, editorial (I) presă de proximitate pt, media, rp I. Presa regională/locală. II. Presa spe- PRESĂ REGIONALĂ 332 ciaiizată. III. Presa care țintește un anumit segment de public: copii, ti- neret, presă feminină, segmente care rezultă din perspectiva hobby-urilor (filatelie, pescuit, automobilism etc,). IV. Presa de întreprindere*. —* legile proximității, magazin, jurnalism spe- cializat (II) presă regională pt, media —► presă de proximitate presă de scandai pt, media tablo- id (II) presă pentru tineret leg, pt Exem- plară ni se pare rețeaua normativă (car- teziană, am putea spune) care funcțio- nează în Franța. Publicarea presei pen- tru copii și tineret se realizează în con- formitate cu Legea din 16 iulie 1949, modificată prin Legea din 29 noiem- brie 1954, prin Ordonanța din 23 de- cembrie 1958 și prin Legea din 4 ia- nuarie 1967, pentru „a proteja tineretul împotriva lecturilor imorale“. Pe de o parte, se interzice vânzarea către mi- norii sub 18 ani a oricăror lucrări „care prezintă un pericol pentru tineret dato- rită caracterului lor licențios și porno- grafic sau datorită locului făcut crimei și violenței*44. Pe de altă parte, organi- zarea instituțiilor de presă, ale căror produse sunt destinate copiilor și tine- retului, și difuzarea lor sunt minuțios reglementate. „Membrii comitetului director [al publicației] trebuie să fie cetățeni francezi, să se bucure de drep- turile lor civile, să nu fi fost excluși din învățământ, să nu fi fost decăzuți din calitățile lor paterne, nici condamnați pentru vreun delict44. „înaintea primei apariții44, ministrului Justiției trebuie să i se anunțe titlul publicației, numele membrilor comitetului director; înain- tea oricărei apariții, trebuie depuse ia Ministerul Justiției cinci exemplare. Conținutul fiecărui număr este supus cenzurii* (cenzorii aparținând Ministe- relor Justiției și învățământului). în plus, presa străină destinată copiilor nu poate fi vândută în Franța. (Cu mari dificultăți, „o breșă44 au făcut benzile desenate* și filmele de desene animate cu Donald.) Un loc aparte îl ocupă „pervertirea morală a copiilor44 prin „publicarea oricărei ilustrații, a oricărei povestiri, a oricărei cronici, a oricărei rubrici care prezintă favorabil bandi- tismul, minciuna, furtul, lenea, lașita- tea, ura, decăderea (desfrânarea) și orice act calificat drept crimă sau de- lict, de natură a-i perverti pe copii sau tineri sau de natură a le inspira sau întreține prejudecăți* etnice44. Acest delict este un delict de drept comun [Lucien Solal et al., 1980; 161-163; 75] . —* protejarea minorilor, copii, obs- cen (obscenitate) presă specializată pt, media —* presă de proximitate presă underground media (engl. am. underground — ad litteram'. sub pă- mânt; sinonim - alternative press*) Termen în sfera căruia intră publicații ale anilor ’60 ai secolului al XX-lea, mai întâi în SUA, apoi în Occidentul Europei, care reflectă nemulțumirea, fronda, revolta tinerei generații față de convențiile epocii. Mișcarea este o altă fațetă a avangardei muzicale (curentele pop-rock), a mișcării hippy, a ceea ce a fost numit în epocă eliberarea sexuală; toate acestea, concomitent cu mișcările feministe* radicale, cu mișcările paci- fiste, ecologiste, cu tensiunile rasiale. —> presă marginală 333 PREZUMȚIE DE NEVINOVĂȚIE Press Agentry rp (amer. ~ agentură de presă) Una dintre ceie 14 activități ale relațiilor publice* enumerate de Public Relations Society of America* (PRSA) care revine biroului de presă* (de relații publice*) al instituției sau al agenției de relații publice* și care con- stă în: 1. stabilirea relațiilor de comu- nicare cu presa (organizarea conferin- țelor de presă*, redactarea comunica- telor de presă*, a dosarelor de presă*) 2. întocmirea revistei presei* destinată echipei manageriale a instituției 3. con- ceperea și punerea în aplicare a planning*-u\ui într-o campanie de re- lații publice*, inclusiv realizarea pub- licity*. —> spin doctors Press Assocîation agp, ist Agenție de presă națională* britanică, în anii ’20 ai secolului al XX-lea. —> agenție de presă (I), Reuter(s) (I) press release rp (amer. comunicat de presă*) —► relații publice, dezmințire, drept la replică, drept la imagine presse du coeur pt, media (fr. presă pentru suflet) Termen folosit de teoreti- cienii presei din Franța, care indică un anumit tip de tratare a textelor sau te- melor („Curier sentimental" ar fi exemplul tipic). Fatalmente, acest ton și acest conținut se adresează unor segmente speciale de public: adoles- cenți și, mai ales, public feminin (ro- manțios/visător). —> fotoroman, femi- nism (II) presupoziție lingv —► implicit, explicit pretendent! soc, publ (engl. am. as- pirers*) Grup de consumatori circum- scris prin aplicarea analizei cohorte- lor*. „Au vârste între 30 și 40 de ani. Au venituri mari. Sunt preocupați de pensionare, dar nu sunt capabili din punct de vedere financiar să o plani- fice. Iubesc tinerețea și au o educație bună. încă mai cred că pot avea totul. Caută informații înainte de a cumpăra44 [J. Thomas Russel et al., 2002; 560], -> VALS, VALS 2, publicitate (VII) preunghi red —> reportaj (III), unghi de abordare prezent dramatic lingv —► stilisti- că (II) prezent perpetuu pol, soc -► post- modernism (Ii!) prezumție de nevinovăție leg, DEONT Principiu fundamental al justi- ției, conform căruia orice acuzat, până la pronunțarea sentinței definitive, este considerat nevinovat. Sindicatul Presei Regionale Franceze insistă în mod deosebit în Vademecum al presei coti- diene regionale asupra P.Nz [cf Les droits et les devoirs des journalistes. 1992: 95-96]: „Conform Constituției, un inculpat este considerat nevinovat, până la condamnarea lui de către o instanță de judecată. Legea prevede că nu inculpatul trebuie să-și dovedească nevinovăția, ci Parchetul trebuie să fur- nizeze proba vinovăției sale. Până când condamnarea lui nu este definitivă - nu mai este susceptibilă de apel sau de casare - inculpatul, chiar arestat, bene- ficiază de P.N.44 întrucât rolul presei nu este să se substituie justiției, se vor evita termeni precum „infractor44, „cri- minal44, „asasin44 etc. și se va folosi doar termenul de „inculpat44. De subliniat că insinuarea*, atribuirea intențiilor (os- tile) echivalează cu nerespectarea P.N. și, totodată, poate fi un element consti- tutiv al injuriei*/calomniei*. —* cod deontologic, onestitate, aluzie, insi- nuare, injurie, calomnie, insultă PRIM-PLAN 334 prim-plan film, tv încadrare care se limitează la capul persoanei (din față, 3/4 profil). Este planul fotografiei* de identitate. —► imagine Prima TV ip, tv —> Clubul Român de Presă (I) prime-time radio, tv (engl. am.) Ore de maximă audiență situate în inter- valul 18-24. —> drive-time, audiență Primul Congres al Presei Române IST S-a desfășurat în anul 1871, la București. —> Sindicatele Jurnaliștilor Români (I) principaux points jurn inf, afp (fr. puncte principale) —> știre (IV), (VI), planul textului principiul fericirii maxime fil, soc cf. John Stuart Mill: „Crezul care acceptă drept temei al moralei utilitatea sau P.F.M. - susține că acțiunile sunt juste exact în măsura în care tind să pro- moveze fericirea, nejuste, în măsura în care tind să promoveze opusul fericirii. Prin fericire se înțelege aici plăcerea și absența durerii, iar prin nefericire, du- rerea și lipsa plăcerii44. —► Jeremy Ben- tham, utilitarism, societate de con- sum, consumerism, senzaționalism Printer's Ink ist, publ (engl. am.) Publicație specializată în publicitate*. publicitate (II) prior restraint LEG (engl am. restricție prealabilă) —> cenzură (IV), legea presei Prisma pt -► magazin (II) privacy leg, deont (engl. am. intimi- tate) —* viața privată (II) privilegiu absolut leg, deont Pre- vedere legală (acționând în SUA și în Europa de Vest) ce se referă la acele persoane care, în anumite circumstan- țe, pot emite afirmații calomnioase* fără a putea fi urmărite în justiție nici în timpul desfășurării activității lor, nici după ce și-au încheiat activitatea. Beneficiază de P.A. parlamentarii și persoanele care își desfășoară activita- tea în justiție. —> calomnie, injurie, in- sultă, legea presei privilegiu calificat leg, deont Jurna- liștii* pot reproduce afirmațiile calom- nioase pronunțate în ședințele comple- tului de judecată sau ale Parlamentului, dacă reproducerea este corectă (—* acu- ratețe), fără a putea fi urmăriți în jus- tiție pentru delictul de calomnie*. —> in- jurie (I), insultă, calomnie, legea presei Privirea ip, pt —> Clubul Român de Pre- să (I) probatio ret A convinge - a construi credința prin folosirea unui ansamblu logic (sau cvasilogic sau fals/aparent logic) prin dovezi/argumente. A se ve- dea comunicarea judiciară, polemi- ca*/disputa (disputatio), textul științi- fic, dar și viața cotidiană. P. se adre- sează gândirii (rațiunii) receptorului*, nu (neapărat) emoțiilor lui. —* persua- siune (II), retorică, discurs, polemică product mix MK (engl. am. amestec/ gamă de produse) Varietate de produse fabricate sau distribuite de o organiza- ție. —* marketing, publicitate professional advertising publ (engl. am. publicitate profesională) —* pu- blicitate industrială, publicitate cor- porată, publicitate (I) professional trade titles pt (engl. am titlurile profesionale de comerț) —* ma- gazin (II) profil RED, soc, soc REC I. Biografie* succintă. II. „Caracteristicile unui pu- blic*; numit și audience composition*“ [cf. Richard Weiner, 1996]. IH. Schiță de portret*. Text scurt, de sine stătător 335 PROGRAMARE SPAȚIO-TEMPORALÂ sau care completează textul principal în P. este surprinsă/accentuată o singu- ră trăsătură a persoanei (trăsătură fizică, atitudine, reacție etc.). Pentru Jane T. Harrigan [1993; 419], P. „este un story care captează personalitatea unei per- soane/1 —» știre, portret, reportaj (31) profil colectiv red —► reportaj (I!) profilul consumatorilor mk, publ Sta- bilirea/conturarea PoCo se realizează printr-o abordare interdisciplinară ce implică demografia - studiul statisticii economice și sociologice esențiale; psi- hodemografia*, disciplină care studi- ază stilurile de viață*, prin care proce- sul identificării consumatorilor poten- țiali este mai eficient, stabilirea publi- cului țintă* și testarea pieței*. —> con- sumator, psihodemografie, analiza co- hortelor, VÂLS, VALS 2, testarea pie- ței, publicitate profilul unei personalități jurn inf —» reportaj (II), profil, portret profilul pieței mk, publ, media „O de- scriere demografică și psihologică a oamenilor sau familiilor de pe piața unui produs. De asemenea, poate inclu- de informații* economice, precum și informații* referitoare la vânzarea cu amănuntul dintr-un teritoriu44 [J. Tho- mas Russel et al., 2002; 141]. —> mar- keting profitul lecturii soc rec Termen folo- sit de Jacques Douel [1987; 39-43]. P.L. este cu atât mai mare, cu cât cos- tul lecturii* este mai mic. P.L. este maxim când prin folosirea corectă a cuvântului semnal*, a titrării*, raportul dintre contenant (formă) și conținut este echivalent. —> costul lecturii Pro FM ip, ret Clubul Român de Presă (I) programare radio, tv I. Concretizarea unei așa-numite „politici de programe44 pe termen scurt, mediu, lung. Rezultă o grilă pe zile (sfârșitul de săptămână, sărbătorile ridică probleme specifice, la fel perioada de vacanță) și ore, for- mată din rubrici, adică din ceea ce este fix. Politica de programe se articulează în funcție de tipul de post (public* vs. privat) și în funcție de specializarea postului („generalist44 vs. specializat: sport, muzică, divertisment, pentru copii etc.). Programele își pot propune cu precădere cultivarea publicului, in- formarea* lui sau (numai) avizarea lui. II. Probleme speciale, din perspectiva legislației care reglementează în prin- cipal publicitatea*, odată cu înmulțirea rețelelor* (prin cablu) transnaționale. III. Multiplicarea ofertei televizuale conduce la fragmentarea publicului*, la apariția audienței de nișă*. IV. In SUA, clasificarea programelor reali- zată de Federal Communication Com- mission este următoarea: A = agricul- tură; E= entertainment [amuzament, divertisment]; EDIT = editorial*; I = instituțional; N= news [știri*]; O = other [altele]; PA = Public Affairs*; POL = politic; R = religios; S = spor- turi [cf. Richard Weiner, 1996]. —> con- traprogramare, televiziune, (neo)tele- viziune, (paleo) televiziune, radio, di- fuziune, cultură de masă, culturana- liză programare spațio-temporală red Noțiune introdusă de A. J. Greimas [et al., 1979; 296] aplicabilă în semiotica narativă (naratologie*), prin care „or- dinea logică a înlănțuirii programelor narative este convertită în axa conse- cuțiilor, dând naștere etalării temporale PROGRAM TYPE 336 și pseudocauzale a acțiunilor poves- tite44. —> argumentare tendențioasă, manipulare program type radio, tv {engl. am. tip de program) —» programare Programul 3 media —► radio (I!) Proiectul Statutelor Federalei leg —► Federala Presei Române, Rador (I) prolepsis jurn inf Eveniment viitor relatat ca și cum s-ar fi petrecut deja. —► factoid, pseudoeveniment, pseu- doinformare, campanie de relații pu- blice, propagandă promisiunea publicității publ, mk —> publicitate (VI) Promotion RP {engl. am. promovare) Una dintre cele paisprezece activități stabilite de Public Relations Society of America * (PRSA). promovarea vânzărilor (promotion) PUBL Element constitutiv în marketing mix*. Este un „stimulent suplimentar pentru ca un client să facă o achiziție imediată. Poate consta într-un preț de vânzare special, în șansa de a câștiga o excursie etc. în timp ce publicitatea* realizează cunoașterea și preferința pentru o marcă*, P.V. realizează vân- zarea [propriu-zisă], (...) în mod ideal, publicitatea* creează loialitatea față de marcă* pe termen lung, în timp ce P.V. joacă rolul de ajutor pe termen scurt pentru vânzări44 [J. Thomas Russel et al., 2002; 47]. —> marketing mix promptitudinea informării jurn inf —► calitățile informării, acoperire (jur- nalistică) pronostic prop —► argumentare ten- dențioasă (II) Propaganda Analysis Institute prop —> argumentare tendențioasă (II) propagandă mk pol {lat. < propagan- da propagare; < De Propaganda Fide* Propagarea Credinței) I. DEFINIȚIILE* numeroase ale P. exprimă aceeași idee: „P. poate fi definită ca o strategie de persuasiune*, menită să impună refe- rințe colective și să transforme menta- litățile și conduitele unui grup impor- tant de indivizi44 [cf. Durandin in Lu- cien Sfez, 1993; 1002]. ALTE DEFINIȚII. Ogle: „P. este orice efort pentru a schimba opiniile* sau atitudinile44. De- finiția - punctează Jacques Ellul [1962; 7] - „este inacceptabilă, pentru că în această sferă intră și profesorul și preo- tul44. Lasswell*: „P. este expresia opi- niei* sau a acțiunii deliberate efectuate de indivizi sau grupuri pentru a influ- ența* opinia* sau acțiunea altor indi- vizi sau grupuri, cu referire la scopuri predeterminate, prin modalități de ma- nipulare* psihologică44 [apud Jacques Ellul, 1962; 7]. Garth S. Jowett, Vic- toria O'Donnell: „P. este încercarea de- liberată și sistematică pentru a obține un răspuns consonant cu intenția P.“ F. C. Barlett: „P. este o tentativă de a in- fluența* opinia* și conduita44. Malcolm S. Mitchell: „Situația tipică a P. este că A, printr-o metodă sau alta, comunică cu B, astfel încât tinde să afecteze comportamentul lui B.44 William Hum- mel, Keith Huntress: „Orice încercare de a persuada* pe cineva în legătură cu o credință sau cu o formă de acțiune44. Leonard W. Doob: „încercarea de a afecta personalitățile și de a controla comportamentele indivizilor în scopuri considerate neștiințifice sau cu o va- loare îndoielnică într-o societate, la un moment dat44 [apud James E. Combs et al., 1992; 16]. O primă idee comună 331 PROPAGANDĂ este aceea că P. este un demers invariabil înșelător, așadar, non-etic*, și exemplele care apar de-a lungul istoriei nu lipsesc: (—> P. nazistă/ stalînistă). Robert Cole [(ed.), 1998; 199-200] atrage însă atenția că aceleași tehnici de comunicare sunt folosite atât în scopuri nobile, cât și în defavoarea societății. De aici decurge constatarea conform căreia, contextul* social și mesajul (± violență; scop pozitiv/ne- gativ vs. un grup/întreaga societate; ± minciună*; ± cenzură* a informații- lor*/faptelor care contrazic P.) îi con- feră acesteia conotația etică*/non-etică. O altă idee comună a tuturor cerce- tătorilor fenomenului este că P. există dintotdeauna. Jacques Ellul [1967] de- monstrează această aserțiune cu lux de amănunte. n. ISTORIC. O serie întreagă de idei-cheie și de simboluri*-cheie propagandistice sunt folosite sistematic de-a lungul istoriei Europei, încă din Antichitate. în acest sens - constată Jacques Ellul în preambulul lucrării sale [1967; 5] - „au existat în univer- sul politic fenomene comparabile (nu identice) cu ceea ce numim în pre- zent P.“ Un prim element: înfrumuse- țarea cetăților (retorica monumente- lor). „Trebuie să facem aici o remarcă generală44 - subliniază Jacques Ellul [1967; 8-9] - „construirea monumen- telor este periodic folosită în P., dar ea este atributul unei puteri autoritare recent instalate. P. monumentelor este mereu legată de ceea ce numim azi dictatură44 (pentru epoca modernă și contemporană, Napoleon, Hitler, Sta- lin, Mao ilustrează conexiunea dintre retorica monumentelor și P.). în ace- lași timp, sunt folosite cvasisistematic sărbătorile populare (și corespondentul în epoca modernă: sărbătorile națio- nale) (—► P. de integrare - infra). Cu totul spectaculoasă este situația Romei, pentru că aici apar elemente clare de instituționalizare a vieții colective: apar germenii P. îndreptate spre străinătate pentru a facilita răspândirea influenței romane, ai P. îndreptate spre interior și ai P. politice. Dintre aceste trei direcții, cel mai bine conturată este P. de inte- grare, îndreptată spre interior, în care se cristalizează„miturile* de integrare: mitul republicii, începutul mitului Ro- mei, mitul originii Romei, mitul sem- nificației istoriei Romei, valoarea ar- matei44 [Jacques Ellul, 1967; 19]. Toate aceste mituri* ocupă un loc dintre cele mai importante. începuturile Imperiu- lui Roman (până către anul 100 d.Hr.) marchează impunerea mitului Romei și a mitului romanului. Pentru Jacques Ellul [1967; 24], mitul Romei are ur- mătorul conținut: originea divină a Romei; caracterul invincibil al Romei, ceea ce pentru învinși constituie o jus- tificare; caracterul democratic al Ro- mei; vocația libertății (Roma este eli- beratoare, distruge tiraniile, popoarele își iau soarta în mâini). Dacă interpre- tarea autorului este corectă, neconta- minată de locurile comune ale retoricii Războiului Rece, aceste trăsături con- stitutive ale mitului Romei prefigurea- ză o serie întreagă de evenimente con- temporane legate de împărțirea, men- ținerea sau sporirea zonelor de influ- ență. Componentele mitului romanului sunt și mai actuale, cu trimitere directă la americanul mediu, erou al benzilor desenate*. Cetățeanul roman este vir- tuos, sobru, curajos, devotat binelui PROPAGANDĂ 338 public*, este dezinteresat, are cultul pa- triei. Augustus, Vergiiius, Titus Livius - aceștia sunt principalii propagatori ai mitului romanului, în viziunea lui Jacques Ellul [1967; 24]. în paralel, informația* prin Acta Diurna (un proto-ziar în viziunea istoricilor presei) și „acțiunea demagogică44 (panem et circenses) - sunk completări impor- tante ale modalităților de realizare a P. de integrare. Deocamdată, trebuie avu- tă în vedere o nuanță importantă: im- pactul P. era limitat și greoi în prin- cipal din cauza absenței mijloacelor de difuzare în masă (actualele media*). în continuare vom prezenta câteva dintre trăsăturile P.: P. este totală și continuă - nu vor putea fi realizate decât înce- pând cu Marea Revoluție Franceză și continuând cu epoca domniei lui Na- poleon I, pentru ca apogeul să fie atins în secolul al XX-lea. Perioada Evului Mediu (începând cu secolele XI-XII) este dominată în planul constituirii P. de către Papalitate, în măsura în care Vaticanul devenise putere politică. P. îndreptată spre exterior se confundă cu De Propaganda Fide*, iar aceasta se întâmpla în zorii epocii modeme (se- colul al XVII-lea). P. îndreptată spre interior însă apare mai ales în lupta politică cu puterea laică (regele/îm- păratul) și se concretizează în principal în direcția îndepărtării poporului de suveran, „excomunicarea eliberând po- poarele de obligația de a se supune44 [Jacques Ellul, 1967; 36-37]. Un loc aparte, atât din perspectiva P., cât și din perspectivă politică - prin faptul că reprezintă o formă extremă de mani- festare a cenzurii* și, totodată, de exer- citare a teroarei, anticipându-i pe Stalin și pe Hitler - îl reprezintă Inchiziția. Jacques Ellul [1967; 40-41] descrie în detaliu mecanismele de funcționare a Inchiziției. „Secretul. Judecătorii ră- mân necunoscuți. Uneori, chiar nu- mele acuzaților le este necunoscut. Acuzatul nu are avocat. Nu este con- fruntat cu martorii. Uneori, nu știe exact de ce anume este acuzat. Ares- tările se fac inopinat. Uneori, acuzații declarați nevinovați de tribunalul laic sunt declarați vinovați de Inchiziție44. Din toate aceste fapte rezultă teroarea: să nu știi de ce anume ești acuzat echi- valează cu a putea fi acuzat de orice; în plus (pe lângă absența martorilor și a dreptului la apărare - modalități pe care le va folosi și Stalin), logica justi- ției este răsturnată: nu acuzarea trebuie să dovedească vinovăția, ci acuzatul trebuie să-și probeze nevinovăția fără a ști în ce constă acuzația). „Nesigu- ranța. Fiecare este pasibil să fie ju- decat. Competențele tribunalului nu sunt cunoscute, deci poți fi acuzat de orice. De aici, P. de Teroare. Popu- larizarea pedepsei este savant gradată. Crucea infamantă îl izolează pe con- damnat (de exemplu steaua lui David pe care Hitler o va aplica evreilor). Apoi, autodafeul poate fi rezultatul unor legende și zvonuri*. Mărturisirea [vinovăției] și retractarea publică constituiau elemente esențiale. Acestea presupuneau denunțarea complicilor, dar, pe de altă parte, condamnatul nu mai era ars pe rug, însă rămânea con- damnat la moarte44. III. NICCOLO MA- CHIA VELLI (1469-1527) ÎNTÂIUL TEO- RETICIAN AL P. La o privire atentă, Machiavelli ar putea fi considerat to- todată un anticipator al marketingului 339 PROPAGANDĂ politic* contemporan. „Sarcina politică fundamentală [în condițiile geopolitice ale Renașterii]44 - consideră James E. Combs [et al., 1992; 36] - „este des- coperirea tehnicilor adaptate pentru a guverna în condiții schimbătoare. Alt- fel spus, apare o nouă ideocultură so- cială și politică care va cere noi abor- dări ale guvernării. «Noua» politică va cere participarea a tot mai mulți oa- meni cu interese deosebite44. Pe de altă parte, trebuie adăugat faptul că tiparul* conduce treptat la apariția a ceea ce azi numim public(uri)* (și opinie publi- că*). Cea mai importantă intuiție a Principelui renascentist vizează un anumit tip de persuasiune*: destinul guvernării (fortuna) „poate fi stăpânit prin stăpânirea imaginațiilor oamenilor (fantasia) sau, profitând de ocazie, prin armonizarea oamenilor, locurilor și evenimentelor pentru a crea așteptări colective pe care apoi să le întâlnească sau să lase impresia că lucrurile se petrec așa [subl. n.]. în măsura în care imaginațiile individuale pot fi direc- ționate într-o viziune comună, se câș- tigă pentru moment puterea asupra opi- niei44 [James E. Combs et al., 1992; 37]. Pentru Jacques Ellul, Machiavelli este teoreticianul aparenței. „A gu- verna44 - scrie Machiavelli - „în- seamnă a-i face pe oameni să creadă44 sau „poporul judecă mereu după apa- rențe44. în acest context, Principele poate fi infidel față de angajamentele lui, dar trebuie să pară fidel. Nu este obligatoriu ca Principele să aibă toate calitățile, dar trebuie să pară că le are. Pe scurt, Machiavelli este precursorul unor fenomene contemporane cum sunt cele de imagine* (a omului poli- tic), poziționare* (a produsului) în care televiziunea* și retorica* operează într-o simbioză deplină. IV. CLASICIS- MUL ȘI EPOCA MODERNĂ Odată CU domnia Regelui Soare (Ludovic al XlV-lea; 1643-1715) apare - probabil pentru prima oară în mod sistematic, pe de o parte, în interior, ceea ce Jacques Ellul [1967; 64] numește P. a prestigiului (eticheta de la Curte, con- struirea palatului Versailles, ceremo- niile și sărbătorile, luxul care devin P. deoarece „glorifică domnia44), iar, pe de altă parte, spre exterior, P. sociolo- gică ce se manifestă în principal „prin exportul de prestigiu44 [Jacques Ellul, 1967; 65]. Peste mai bine de un secol, în anul 1883 va fi creată L’Alliance Franqaise, „asociație națională pentru propagarea limbii franceze în Colonii și în străinătate44. Obiectivele sale erau următoarele: „Unul dintre mijloacele de a ieși din această criză care ame- nință și industria și comerțul franceze este propagarea limbii franceze. Căci, repet44 - afirma Pierre Poncin, secreta- rul general al Alianței Franceze - „pes- te tot unde se va vorbi limba franceză, se va cumpăra un produs francez44. Iar Charles Gide (economist, membru al Academiei Franceze 1847-1932; tatăl scriitorului Andre Gide) este în anul 1885 și mai tranșant: „Peste tot unde răsună limba franceză, acolo este pa- tria franceză44 [apud Armând Mattelart, 1994; 210]. Limba este deci un prim element al P. sociologice (—> franco- fonie): Deceniile de după Cel de-al Doilea Război Mondial au consacrat drept principal vehicul al său indus- triile culturale* (în principal ameri- cane). în acest context contemporan, PROPAGANDĂ 340 Jacques Ellul [1962; 76] formulează această definiție: „P. este ansamblul manifestărilor prin care o societate (primară sau secundară, globală sau nu) încearcă să integreze în ea maxi- mum de indivizi, să unifice comporta- mentele membrilor săi după un model, să difuzeze în exterior propriul stil de viață* și astfel să se impună altor gru- puri. Aceasta se numește P, socio- logică, pentru a sublinia mai întâi că, în acest fel, conștient sau nu, se ex- primă grupul întreg și pentru a indica această influență*, se situează mai degrabă la nivelul stilului de viață* decât la nivelul opiniei*. (...) în inte- riorul P. sociologice pot fi una sau mai multe P. politice care se exprimă“. Din perspectiva P., epoca modernă este decupată cronologic de Jacques Ellul [1967] în intervalul 1789 (Marea Revoluție Franceză) - 1914 (începutul Primului Război Mondial). Odată cu Revoluția Franceză, P. este genera- lizată având drept bază doctrinară suveranitatea poporului și sentimentul național. în acest moment istoric - consideră Jacques Ellul [1967; 74] - apare totodată nevoia P. „în perioada 1790-1795“ - constată autorul - „toate datele societății tradiționale sunt puse în discuție. (...) Structura socială este răscolită. (...) Structurile de gândire se schimbă (odată cu trecerea de la va- loarea tradiției la aceea a progresului, cu afirmarea gândirii raționale). Prin urbanizare, modul de viață se schimbă. Indivizii se simt pierduți. Nu se pot adapta singuri. Au nevoie de ghizi (aceștia vor fi ideologii*), au nevoie de valori și de orientări noi. Astfel, P. de- vine necesară. Apare nevoia de P.“ în același timp, P. se instituționalizează, presa și școala devenind canale princi- pale prin care aceasta este transmisă. Este, totodată, epoca în care se crista- lizează opinia publică*. Pe scurt, înce- pând cu această perioadă, „P. este or- ganizată și durabilă, atinge toate dome- niile, tinde să schimbe și să formeze întreaga opinie*, cristalizând mituri* noi (republica, suveranitatea popo- rului, virtutea cetățenească) și mituri* cvasi-religioase (exaltarea patriei)“ [Jacques Ellul, 1967; 85-86]. Odată cu Napoleon I (1769-1821), ne întâlnim cu P. de stat. Napoleon folosește ar- mata, școala, ceremoniile, presa (aflată deci sub un control strict), afișele*, discursurile*, luxul, arhitectura, duș- manul (sub fonna montării complo- tului, truc pe care avea să-l folosească și Hitler). O altă inovație este aceea că obiectul P. nu mai este o doctrină, ci un om. După toate aparențele, Napo- leon I este întâiul om politic care mon- tează, pune la lucru cu premeditare și sistematic cultul personalității. Hitler, Stalin, Mao aveau să facă un pas înainte aservind - sau îmbinând - P. pentru o doctrină cu P. pentru un om. V. P. CONTEMPORANĂ. O primă carac- teristică a P. în secolul al XX-lea este aceasta: datorită Celor Două Războaie Mondiale, urmate de Războiul Rece, apar distincții clare: P. de război vs. P. din timp de pace', P. îndreptată spre interior vs. P. îndreptată spre exterior. O a doua trăsătură este aceea că, în ge- neral, caracteristicile esențiale ale P. se cristalizează: P. devine totală (foloseș- te toate media*, inclusiv conținutul in- dustriilor culturale*, școala, astfel încât nici un segment de public* nu rămâne 341 PROPAGANDĂ neatins) și permanentă. V.L Lenin este practicianul P. (comuniste), care in- vocă drept „bază ideologică44 doctrina ce se desprinde din opera lui Marx și a lui Engels, fără să o aplice însă în spiritul ei. Pentru Lenin, P. este conti- nuă, deoarece lupta de clasă este con- tinuă. Scopul P.: îndoctrinarea maselor prin intermediul agitatorilor (—* agit- prop), prin cenzură* și prin informa- rea* trunchiată, deviată, alterată, în așa fel încât să servească (numai) țintele P. Deoarece P. este totală, aceasta con- duce la sau are drept scop - într-un in- terval de timp (teoretic, odată cu schim- barea generațiilor) - formarea omului nou (formula este folosită de Lenin, deși nu el este inventatorul ei). Apro- ximativ concomitent, Primul Război Mondial avea să marcheze încă o dată în istorie, după Marea Revoluție Fran- ceză, ceea ce Jacques Ellul a numit „nevoia de propagandă44. Acest feno- men este explicitat de Melvin L. DeFleur [et al., 1999; 165]: „Primul Război Mondial a fost într-adevăr pri- ma confruntare globală în care popu- lații întregi au jucat roluri active și coordonate împotriva dușmanilor. (...) Acest nou fel de război era, de fapt, o măsură a capacității de producție a unei națiuni împotriva capacității altei națiuni, iar armatele de pe front erau susținute și total dependente de vastele complexe industriale de acasă. Aceste uriașe eforturi industriale necesitau cooperarea și entuziasmul nețărmurit al populațiilor civile care le deserveau. Războiul total solicita exploatarea tu- turor resurselor națiunii. Plăcerile ma- teriale trebuiau sacrificate; moralul tre- buia menținut; oamenii trebuiau con- vinși să-și părăsească familiile și să se alăture armatei; munca din fabrici tre- buia să se desfășoare cu vigoare susți- nută; și, nu mai puțin important, trebu- iau obținuți bani pentru a finanța răz- boiul. (...) Mijlocul de realizare a acestor scopuri urgente era P.“ Altfel spus, „P. a devenit o parte esențială a conflictului. P. era masivă și constantă, condusă de la cel mai înalt nivel, parte integrantă a diplomației, a operațiu- nilor militare, a spionajului și a secu- rității interne. P. a fost un instrument de a aduce SUA în război44 [Robert Cole (ed.), 1998; 608]. O altă culme a P. secolului al XX-lea se va înregistra prin fenomenul P. hitleriste. încercând să explice cum a reușit P. hitleristă să aibă un asemenea impact asupra mul- țimilor, Serge Tchakhotine, în lucrarea sa atât de celebră [1939], aplică teoria pavloviană a reflexului condiționat. Sugestia (pe care Pavlov o așază în re- lație fiziologică cu somnul și cu hipno- za) se realizează prin cuvânt sau sim- bol*; un ordin dat pe fondul sugestiei este foarte eficient. Planificarea sau or- ganizarea rețelei mesajelor P. este vi- zualizată de Serge Tchakhotine [1939; 99] sub forma unei piramide. La baza acesteia se află doctrina. Aceasta se concretizează într-un program care, la rândul lui, este sintetizat într-un slo- gan*. Acesta se articulează în jurul unui simbol*. „Cu cât este mai suges- tiv, simbolul* este mai eficace; altfel spus, cu cât transmite ideea de acțiune asociată cu mișcarea pe care o repre- zintă și, mai ales, baza emotivă la care această mișcare ajunge: amenințarea, compasiunea, interesul material etc.44 [Serge Tchakhotine, 1939; 100]. De PROPAGANDĂ 342 fapt, strategia propagandei* naziste fu- sese schițată chiar de Hitler în două ca- pitole din Mein Kampf (1926). „El con- sidera că orice P. trebuie să se adreseze maselor și, mai ales, sentimentelor acestora. Datorită faptului că P. trebuie să se adapteze «percepției celui mai puțin inteligent», masele vor primi numai câteva sloganuri* simple. Oa- menii obișnuiți“ - afirmă el - „înțeleg puțin și uită mult. Ca și femeile, ma- sele acționează sentimental, nu rațio- nal“. în plus, P. nazistă era însoțită de violență și datorită faptului că, în vi- ziunea aceluiași geniu al răului, Hitler, „mulțimea respectă brutalitatea și for- ța44 [Robert Cole (ed.), 1998; 267]. „Poate succesul cel mai mare al P. naziste a fost“ - subliniază tot Robert Cole (ed.) [1998; 269-270] - „cultul lui Hitler. Lider eroic. Salvatorul na- țiunii. Mitul* a fost tehnica cea mai importantă folosită în acest scop. Unii istorici cred că înaintea războiului, 85% dintre germani au acceptat mitul Hitler. Segmente sociale considerate inferi- oare - evreii, țiganii, persoanele cu handicap - au fost excluse din comu- nitatea națională. în scurt timp, se cris- talizează convingerea publică a fap- tului că există o problemă evreiască, începând cu anul 1939, persoanele cu boli ereditare sunt sterilizate. Apoi, unele dintre acestea au fost ucise. Eu- tanasia devine o acțiune care exprimă dragostea pentru acela care suferă de o boală incurabilă. Iar politica externă este una dreaptă și pașnică, pentru a schimba Tratatul de la Versailles“. VI. tipuri DE P. CONTEMPORANĂ Cla- sificările sunt diverse. Jean Cazeneuve [1976; 360-362] identifică trei tipuri de P. contemporană: l.P. de competiție prin care este vizată „schimbarea so- cială, în principal schimbarea politică acceptată de societate11. Acest tip de P. reprezintă „un conflict organizat44 și este reperabil în timpul campaniilor electorale (—» marketing politic*) sau/ și în jurul unei ideologii* (mai ales în secolele al XVIII-lea și al XlX-lea), „în jurul programelor de guvernare din se- colul al XX-lea“. întrucât, în esență, acest tip de P. țintește prestigiul (con- stituirea, întărirea lui sau, dimpotrivă, anularea sa),,,P. de competiție se apro- pie de publicitate*“. 2. P. de integrare care urmărește „realizarea acordului dintre obiceiuri și legi, ideologie* și structuri economice și politice44. în acest context, educația - sistemul de învățământ - ocupă un loc important. Iar pe de altă parte, relațiile publice* (în principal în perimetrul Public Affairs*) devin oarecum un sinonim cu P. de in- tegrare. 3. P. de subversiune. Acest tip de P. „nu mai este mai întâi în servi- ciul unei ideologii*, ci în serviciul unei organizații politice care urmărește să cucerească puterea prin forță44. La rân- dul său, Jacques Ellul [1962; 93-98] distinge între P. verticală și P. orizon- tală. 4. P. verticală. „P. clasică este P. verticală, în sensul că este realizată de un lider care acționează de la înălțimea autorității sale și care încearcă să influ- ențeze mulțimea plasată într-o situație de inferioritate44. Mesajul vine de sus în jos, iar receptorul* este - în genere - pasiv. 5. P. orizontală (sunt citate modelul chinez și modelul american - în forma Human Relations) este însă mult mai recentă, folosind „dinamica grupurilor44. Dacă P. verticală este 343 PROPAGANDĂ ideologică, P. orizontală este sociolo- gică și ambele sunt de fapt - subliniază Jacques Ellul - forme ale P. de inte- grare. Pentru Robert Cole [(ed.), 1998; 622-623], „P. poate fi împărțită în două mari categorii: P, politică și P. socială. (...) Alte tipuri de P. sunt cel mai bine înțelese ca subcategorii. Co- municarea* selectivă și manipulatoare făcută de guverne, partide sau grupuri de presiune* cu scopul de a influența comportamentul politic sau credințele publicului* este P. politică"". în viziu- nea lui Deirdre Johnston (The An and Science of Persuasion, 1994), P. poli- tică „este considerată aceea care trans- formă opinia publică* într-o problemă politică și este promovată de un grup de interese*, de un partid sau de un guvern44 [apud Robert Cole (ed.), 1998; 200]. în viziunea aceluiași autor (Deirdre Johnston), P. sociologică „promovează un stil de viață și este adesea sponsorizată de sisteme de edu- cație, religioase sau de familie“ [apud Robert Cole (ed.), 1998; 200]. Pe scurt, P, sociologică reprezintă „efor- turile instituțiilor de a influența com- portamentul social al publicului și este P. socială (în legătură cu relațiile de muncă, reformele în diferite domenii, drepturile omului, drepturile civile, educație, drepturile animalelor). Cei care o practică sunt sindicate, corporații private, asociații medicale, organizații ale femeilor, grupuri ecologiste etc. Subcategorii: tipuri specifice de P. pot fi P. ideologică, militară, de război, diplomatică, culturală, rasială sau et- nică, de consum, de sănătate, educa- țională, religioasă sau morală1'" [Ro- bert Cole, (ed.), 1998; 623] VII. teh- nicile P. Descriind etapele planificării conținutului și ale transmiterii mesa- jului, Jean Cazeneuve [1976; 362-364] explicitează, de fapt, mecanismul two- step-flow*. Punctul de pornire îl re- prezintă pre-propaganda ideologică având un obiectiv limitat. „Analiza prepropagandei ideologice, așa cum o pot realiza analiza de conținut* pe media* și sondajele de opinie*, oferă un tablou al repartizării valorilor de stabilitate/schimbare socială, a mituri- lor* politice dominante (independență națională, liberalism, socialism, pro- gres economic, Europa) și al răsunetu- lui diferitelor fapte de actualitate44 [Jean Cazeneuve, 1976; 363]. A doua etapă este P. propriu-zisă, țintind „o minoritate politizată44 și „o majoritate de nedeciși44. Membrii „minorității po- litizate44 devin „propagandiști bene- voli44 (two-step-flow*). Pe de altă parte, crearea textului propagandistic este o adevărată artă combinatorie. „Modelul tehnicii este următorul: acroșarea citi- torului printr-un titlu* care exprimă și un fapt de actualitate și revendicarea sau ideologia* subgrupului vizat. în a doua parte a textului se produce alu- necarea printr-un joc de imagini sau idei forță, sofisme sau raționamente care trimit la evidența indiscutabilă a titlului* [și] la evidența sloganului* final. Se realizează în acest fel un fel de silogism afectiv în trei timpi. (...) Iar sloganul* asigură unitatea unei P. diversificate, țintind interesele diver- gente ale fiecărei subculturi; fiecare grup este convins printr-o lectură dife- rită a aceluiași text44 [Jean Cazeneuve, 1976; 363]. La rândul său, J. M. Domenach [1959; 49-76] enumeră: PROPAGANDĂ ACTIVĂ 344 „regula simplificării și a dușmanului unic, regula îngroșării și a desfigurării, regula orchestrării, regula unanimității și a contagiunii44. VIII. JACQUES ELLUL: FAZELE P. Autorul distinge o primă fază, pre-propaganda sau sub-propa- ganda și o a doua fază, P. activă. Din- tre acestea, pre-propaganda trebuie să fie continuă. Iar pre-propaganda se concretizează prin două mari căi: re- flexul condiționat și mitul* înțeles de autor într-un mod aparte: „Desemnăm aici prin mit* o matrice globală, un fel de viziune a obiectivelor dorite, dar care și-au pierdut caracterul material, pentru a deveni o imagine foarte colo- rată, globală, conținând tot ceea ce este dorit și respingând restul. Iar aceasta îl împinge pe om la acțiune pentru că în ea se află tot binele, toată dreptatea, tot adevărul pentru acest om. (...) în acest fel, omul devine apt să acționeze în orice direcție dorită, fără să fie obliga- toriu ca această direcție să fie con- formă cu un aspect sau altul al mitu- lui*44 [Jacques Ellul, 1962; 43-44]. IX. CONEXIUNI. P.—PERSUASIUNE*—AR- GUMENTARE* P.-persuasiune, iată o conexiune - am numi-o congenitală - care nici nu mai necesită comentarii suplimentare. P.-(mass-)media*, iată o altă conexiune cvasicongenitală, relație în care intră în acțiune cenzura*, rela- țiile publice*, evenimentul creat (pseu- doevenimentul*), dar și interacțiunile agenda setting* și gate keepers*. Un loc aparte - în chip firesc - îl ocupă relația P.-ideologie*. „Desfășurarea generală a istoriei44 - subliniază Jean Cazeneuve [1976; 371] - „pare că a mers de la o P. în slujba ideologiei*, la ideologia* în slujba P., trecând printr-un moment de elaborare a ideo- logiei propagandei. Practica socială a P. și faptul social al ideologiei* se pare că apar odată cu imperiile și cu marile religii ale salvării. Ideologiile* politice și religioase sunt primele care fac obiectul unei P. simbolice prin artă, imagine* de o parte, și obiceiuri, de alta. De la început, P. ideologică este simbolică și normativă. (...) în secolul al XX-lea, declinul ideologiei* în fa- voarea P. își găsește corespondentul în efectul senzorial al noilor media* și în fărâmițarea timpului pe care ele o fa- vorizează44. X. CONEXIUNI JURIDICE. „Unele forme de P. considerate nocive sunt interzise prin lege [în Franța]: par- ticiparea prin intermediul presei la o acțiune de demoralizare a armatei sau a națiunii, P. remunerată în favoarea străinătății, P. remunerată în favoarea unei anumite poziții în chestiunile fi- nanciare, P. antinatalitate, P. antira- sială și anticonfesională44 [Lucien Solal et aL, 1980;200]. —> ideologi, ideolo- gie, argumentare, persuasiune, slogan, manipulare, manipularea informației, influență, mit (II), ingineria consimță- mântului, two-step-flow, argumentare tendențioasă (II), balon de încercare, doublespeak, prolepsis, fabulare, Lies of Our Times, provocare (instigare), le- gile proximității, subinformare, supra- informare, parainformare, derapaj me- diatic, entropie, dezinformare, marke- ting politic, comunicare politică, opinie publică (III), H. D. Lasswell, Edward L. Bernays, George Creel, (crearea) ima- ginii, imagologie, relații publice, analiză de conținut (I), cenzură (II), francofonie propagandă activă prop -^propa- gandă (VIII) 345 PROPAGANDĂ MASCATĂ propagandă albă prop —► propagan- dă mascată (II) propagandă ascunsă prop -* propa- gandă mascată propagandă de competiție prop —* propagandă (VI) propagandă de consum prop —> pro- pagandă (VI) propagandă culturală prop —> propa- gandă (VI) propagandă deschisă prop —> propa- gandă mascată (II) propagandă diplomatică prop —► propagandă (VI) propagandă economică prop „Ter- menul descrie procesul promovării unei agende economice. Poate include per- suadarea unei națiuni să-și deschidă pie- țele pentru produsele alteia, să promo- veze politicile economice autohtone, să folosească statistici* (corecte sau mani- pulate) pentru a promova un program economic" [Robert Cole (ed.), 1998; 182]. Astfel definită, P.E. folosește de la caz la caz, într-o anumită combina- ție, P. diplomatică, marketingul*, pu- blicitatea*. —> (new) propaganda propagandă educațională prop —► propagandă (VI) propaganda în favoarea sta^lui totalitar LEG în Codul Penal româ- nesc, este una din infracțiunile contra siguranței statului*, pedepsită cu închi- soare de la șase luni la cinci ani și in- terzicerea unor drepturi. „Alineatul 2 al articolului 166 al CP definește no- țiunea de propagandă, care constă în răspândirea în mod sistematic sau în apologia* unor idei, concepții sau doc- trine, cu intenția de a convinge și de a atrage noi adepți. Statul totalitar este acela care controlează toate aspectele vieții sociale și individuale, spriji- nindu-se pe represiune, pe violență" [Carmen Monica Cercelescu, 2002; 203]. —► infracțiuni contra siguranței statului propagandă gri prop propagandă mascată (II) propagandă ideologică prop —> pro- pagandă (VI), (IX) propagandă de integrare prop —> propagandă (II), (VI), Public Affairs propagandă îndreptată spre exte- rior PROP —* propagandă (II), (V) propagandă îndreptată spre inte- rior PROP —* propagandă (II), (V) propagandă mascată prop I. Mesaj propagandistic ascuns sub aparența opiniei* (nepartizane, formulată cu bună-credință) sau a informării* (prin selecționarea tendențioasă a faptelor, a datelor de context*, prin titrare*, printr-o abatere calculată de la calită- țile profesionale ale informării* și, nu în ultimul rând, printr-o vizibilitate dis- proporționată a unui eveniment* în de- favoarea altora). II. Pentru Victoria O’Donnel și Garth S. Jowett [in Ted J. Smith III (Ed), 1989; 54-55] se mani- festă următoarele tipuri de propagandă: „R albă provine de la o sursă care este identificată corect și care comunică corect informația*. Se mai numește P. deschisă. P. albă dorește să-și constru- iască credibilitatea. P. gri se întâlnește când sursa ar putea să fie sau ar putea să nu fie identificată corect și când acuratețea* informației* nu este sigură. Este folosită adesea pentru a pune în încurcătură un inamic sau un concu- rent. P. neagră este cea care folosește o sursă* falsă. Se mai numește P. ascunsă (covert). P. neagră este Marea PROPAGANDĂ MILITARĂ 346 Minciună“. Dezinfomarea* este un si- nonim al P. negre. —> balon de încer- care, factoid (II), personalizare, zvon, argumentare tendențioasă, propa- gandă propagandă militară prop —* propa- gandă (VI) propagandă naționalist șovină leg Conform articolului 317 din Codul Pe- nal, „P.N.Ș., ațâțarea urii de rasă sau naționale, dacă fapta nu constituie infracțiunea prevăzută la articolul 166 CP (Propaganda (în) Favoarea Statu- lui Totalitar*), se pedepsește cu închi- soare de la 6 luni la 5 ani. (...) P.N.Ș. constă în răspândirea în mod sistematic sau în apologia* unor idei, concepții sau doctrine naționalist-șovine, cu in- tenția de a convinge și a atrage noi adepți. (...) Sintagma naționalist șo- vină se referă la naționalismul extrem, care se manifestă prin acțiuni de încăl- care a drepturilor și libertăților celor- lalți4 4. Pentru Sergiu Tamaș (Dicționar politic, 1993), șovinismul „constă în concepții și acțiuni care promovează exclusivismul, intoleranța națională, dușmănia între națiuni și popoare, este o expresie extremistă a patriotismului sau a naționalismului44 \cf Carmen Mo- nica Cercelescu, 2002; 206]. —> infrac- țiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială propagandă neagră PROP propa- gandă mascată (II) propagandă orizontală PROP —► pro- pagandă (Vi) propagandă paranoia prop (engl. am. paranoia propaganda) „P.P. este aceea care încurajează, susține și am- plifică falsele credințe, astfel încât pu- blicul depinde de acestea, pentru a atinge un sentiment de securitate și certitudine. (...) P.P. creează false cre- dințe care, la rândul lor, creează o dependență psihică; aceasta din urmă se sprijină chiar pe propagandă pentru obținerea sentimentului de securitate44 [Robert Cole (ed), 1998; 566]. Exem- plu de P.P.: propaganda nazistă, care a creat false credințe în legătură cu peri- cole din exterior, dar și din partea tră- dătorilor din interior. De aici rezultă că există o strânsă interdependență între P.P. și campania de intimidare*. —> paranoia, (tehnica marii) minciuni, (campanie de) înspăimântare, propa- gandă propagandă politică prop -+ propa- gandă (VI) propagandă a prestigiului prop —> propagandă (IV) propagandă rasială sau etnică prop —► propagandă (VI) propagandă de război prop —> pro- pagandă (VI), infracțiuni contra păcii și omenirii propagandă pentru război [civil] leg Conform articolului 356 C.P., „răspân- direa de știri* tendențioase sau inven- tate, de natură să servească instigării la război sau la orice alte manifestări în favoarea dezlănțuirii unui război, să- vârșite prin grai, scris, radio*, televi- ziune*, cinematograf sau prin alte ase- menea mijloace, se pedepsesc cu închi- soare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. (...) Legea nu specifică despre ce fel de război este vorba: război de agresiune sau război civil. în opinia noastră, prin infracțiunea prevă- zută la art. 356 C.P., este incriminată propaganda pentru război civil44 [Carmen 347_______________________________ Monica Cercelescu, 2002; 209]. —* infracțiuni contra păcii și omenirii propagandă religioasă sau imorală PROP —» propagandă (V!) propagandă revoluționară prop —> Harold D. Lasswell propagandă de sănătate prop —> propagandă (VI) propagandă socială prop —► propa- gandă (VI) propagandă sociologică prop —* pro- pagandă (IV), (VI), bandă desenată, cultură de masă, industrii culturale, imperialism cultural propagandă de stat prop -> propa- gandă (IV) propagandă strategică prop, struct MIL Una din așa-numitele acțiuni spe- ciale ale serviciilor secrete (alături de dezinformare* sau în combinație cu aceasta), strategia acestora fiind, de fapt, aceea a statului lor. „Ultima ju- mătate a secolului al XX-lea a arătat că propaganda și politica de stat trebuie să meargă mână în mână, dacă guvernul urmărește să aibă succes în atingerea scopurilor sale politice, di- plomatice, militare, economice și ideo- logice. Războaiele din Vietnam și din Golf au arătat că P. singură nu poate produce o victorie militară, nu poate să răstoarne un regim ostil sau să câș- tige o bătălie, dar este o armă puter- nică“ [Robert Cole (ed.), 1998; 198]. —► (tehnica) coloana a cincea propagandă de subversiune prop —► propagandă (VI) propagandă de teroare prop —> pro- pagandă (II) propagandă verticală prop —> propa- gandă (VI) (De) Propaganda Fide (lat. propaga- rea/răspândirea credinței) In anul 1622, (DE) PROPAGANDA FIDE Papa Grigore al XV-lea reia un proiect care data de pe la 1580 și care apar- ținea Papei Grigore al XlII-lea, insti- tuind D.P.F. (propagarea credinței). D.P.R este mai întâi un colegiu bene- ficiind de o cuprinzătoare bibliotecă - formată din opere și manuscrise „orien- tale44 - și de o tipografie dotată cu li- terele diferitelor alfabete, ceea ce per- mite tipărirea cărților sacre necesare misionarilor în numeroase limbi. Sco- purile inițiale ale colegiului erau for- marea misionarilor și centralizarea ac- tivității lor sub o singură autoritate. Ritmul răspândirii catolicismului în zo- ne necatolice este remarcabil. „în anul 1683 este creat primul Colegiu Apos- tolic în afara Europei, în Mexic44 [Ar- mând Mattelart, 1994; 203]. Mai târ- ziu, în 1798, Napoleon I îi va folosi în campania din Egipt pe tipografii Vati- canului pentru a tipări buletinele în limbile arabă, greacă și turcă. Pentru ca Grigore al XVII-lea, care va fi Papă în perioada 1830-1846, să formuleze acest îndemn: „Să împânzim Pământul cu o rețea de misionari44. „Negustor, militar, misionar44 - punctează Armând Mattelart [1994; 204] - „iată tridentul clasic al agenților cuceririi coloniale, [în plus] Misionarul ocupă un loc stra- tegic în planul comunicării interna- ționale.44 Este de remarcat, totodată, apariția în Franța, după înfrângerea lui Napoleon I, a celui dintâi ziar* modem al misionarismului catolic, în anul 1822: Annales de propagande de la foi, bitrimestrial, având 60-80 de pa- gini, cu circulație în întreaga Europă. Alte periodice apar în Austria (1829), la Aix-la-Chapelle (1832), în Bavaria (1834), iar în anul 1859 au fost recen- (NEW) PROPAGANDA zate circa cinci milioane de persoane convertite în Europa, Asia, Oceania, America și Africa [cf. Armând Matte- lart, 1994; 206]. D.P.F. reprezintă pro- babil cel mai durabil și mai consistent succes a ceea ce, în terminologie laică, se înțelege prin propagandă socio- logică*, export cultural, propagandă îndreptată spre exterior*. —► propa- gandă (II) (new) propaganda (engl. am. noua propagandă) Termen prin care James E. Combs și Dan Nimmo [et al., 1992] descriu N.P. ca pe o formă de comu- nicare* indispensabilă, poate „cea mai importantă formă a comunicării* so- ciale dincolo de comunicarea interper- sonală*“. „O trăsătură a N.P. relativ recentă“ - consideră autorii [1992; 15] - „constă în faptul că este completă44, fiind deci incluse aici și relațiile pu- blice*, și publicitatea*. Din această perspectivă, N.P. este integrată în cul- tura de masă*; (mass) media* condu- când la formarea și la existența pu- blicului de masă. Explicitarea conse- cințelor acestei stări de fapt îi aparține lui J. Michael Sproule, citat cu două studii publicate în anii 1988 și 1989: The New Managerial Rhetoric and the Old Criticism și Organizational Rhe- toric and the Public Sphere. Pentru J. M. Sproule, diferența fundamentală între propaganda* dinaintea secolului al XX-lea și aceea din secolul al XX- lea se referă exact la diferența calitativ- cantitativă a publicului, diferența din- tre elite și masă. „înaintea secolului al XX-lea44 ~ subliniază J. M. Sproule - „eforturile persuasive* erau îndreptate către elite compuse din persoane inte- resate, informate, cunoscătoare. Mesa- __________________________________348 jul era construit pe baza argumentelor, motivațiilor, faptelor, logicii. Azi însă, (...) publicul este o masă care înlocu- iește elitele. Deși nu sunt pasive, ma- sele nu sunt totdeauna bine informate, interesul lor pentru politică este spo- radic, experiența lor politică directă este redusă, sunt prinse în rutina zil- nică. (...) Masele răspund la concluzii, nu la motive, la sloganuri* nu la ches- tiuni complexe, la imagini* nu la idei, la ce este plăcut44 [in James E. Combs et al., 1992; 18]. Consecința imediată este firească: N.P. se adresează intere- selor superficiale ale maselor. Este important de subliniat că N.P. nu este văzută ca o ruptură față de evoluția propagandei* până în pragul sfârșitului Războiului Rece, ci, dimpotrivă, ca o continuare directă. Pe teren american, înaintașii N.P. sunt considerați Ivy Ledbetter Lee și Edward L. Bemays* - considerați totodată fondatori ai rela- țiilor publice*, iar continuatorii lor, în principal creatori de imagine* și con- silieri politici*. De aici, ajungem ușor la constatarea că cele mai importante momente de manifestare a N.P. sunt campaniile electorale și campaniile de relații publice*, iar mijlocul/canalul/ medium*-ul predilect (sau cel mai efi- cient) este televiziunea*, —►mar- keting politic, propagandă economică, industrii culturale, infotainment sub-propagandă prop —► propagandă (VIII) prosilogism ret Variantă de enthy- mem*, P. este o înlănțuire de silogis- me în care concluzia unuia devine pre- misa următorului. —► persuasiune (III) prospectare tv —► interviu (X) protagonist soc —► zvon (I) 349 protection of Children Act (Legea protecției copiilor) DEONT, LEG (engl.) —► obscenitate protejarea consumatorului leg, DEONT Punct central în legiferarea co- merțului, a concurenței (economice) loiale*, a relației producător-publici- tar*-media*-consumator*. Țările dez- voltate au ajuns la o rețea normativă și instituțională complexă, prin care libe- ra concurență este arbitrată, scopul ul- tim fiind exact P.C. I. sistemul ame- rican. The Federal Trade Commis- sion (FTC) urmărește să descopere „metodele necinstite ale competiției”; „acțiuni necinstite sau înșelătoare” - încă din anul 1914 - și, conform Secți- unii 12, publicitatea mincinoasă (engl. false advertising) pentru alimente, me- dicamente, invenții sau cosmetice. Pu- blicitatea mincinoasă nu este numai aceea care conține „reprezentări false”, ci și aceea care induce publicului* concluzii eronate despre consecințele folosirii produsului. începând cu anul 1971, Federal Trade Commission* îi obligă pe publicitari* să-și dovedească afirmațiile în legătură cu performanța, caracteristicile, calitatea, siguranța, efi- ciența, costurile comparative, în ter- men de 30 de zile. Biroul pentru Pro- tecția Consumatorului (Bureau of Con- sumer Protection) aparține Federal Trade Commission*. Biroul elaborează ghiduri (consultative) atât pentru pu- blicitari*, cât și pentru public*. Biroul pentru Protecția Consumatorului a creat Regulile Comerțului (The Trade Regulation Rules), adică legi prin care se stabilește ceea ce este legal-ilegal în publicitate*. începând cu anul 1973, același Birou pentru Protecția Consu- PROTEJAREA CONSUMATORULUI maiorului a creat Secțiunea pentru Evaluarea Publicității (The Adverti- sing Evaluation Section), instituție care supervizează mesajul publicității*, adecvarea lui prin raport cu produsul și care rezolvă plângerile din partea pu- blicului*. Conform definiției formulate de Federal Trade Commission* în anul 1984, „orice reprezentare înșelătoare, orice omisiune sau altă practică asemă- nătoare, care îl induce în eroare pe consumator*, conduce la dezavanta- jarea acestuia”. în anul 1994, Congre- sul SUA definește neonestitatea în pu- blicitate* drept „acte sau practici care cauzează sau pot cauza pagube pal- pabile consumatorilor*, aceștia nepu- tându-le evita”. Tuturor acestor insti- tuții li se adaugă una care vizează să- nătatea publicului: The Food and Drug Administration (Administrația alimen- telor și medicamentelor); iar din partea producătorilor industriali, The Natio- nal Advertising Division, „mecanismul principal prin care producătorii își fac publicitate *“. Definirea publicurilor* în faza aplicării tuturor acestor legi sau reglementări este următoarea: „(Publi- curile* sunt] o mare mulțime care îi in- clude și pe ignorant, și pe cel care nu gândește, și pe credulul care, făcând cumpărături, nu stă să analizeze, ci se lasă manipulat de aparențe și de im- presii. Cumpărătorul obișnuit nu este un expert în gramatică și nici un cititor analitic antrenat. Pentru că legea îl pro- tejează și pe credul, și pe suspicios, un spot* publicitar poate înșela persoane care sunt naive, necritice sau chiar im- prudente”. Anul 1974 marchează, în plus, următoarea problemă: toate pro- dusele cărora li se face publicitate* PROTEJAREA IMPRUDENȚILOR 350 trebuie să fie evaluate și din perspec- tiva copiilor*. In anul 1992, prin lege, este limitată publicitatea* în progra- mele de televiziune* destinate copiilor, iar în țări precum Suedia, Grecia, Irlanda, Belgia, publicitatea* este chiar interzisă în aceste programe. în esență, tabuurile* care tind să se impună în comunicarea publicitară americană des- tinată publicului* american sunt: su- perlativele, cumpărarea ca soluție la toate problemele, tinerețe, frumusețe, sex, securitate, integrare socială, pu- doare [cf. Kathleen Hali Jamieson etal., 1997; 246-263]. II. SISTEMUL FRANCEZ. Legea din 27 decembrie 1973, completată cu cea din 10 ianua- rie 1978, definește din punct de vedere juridic publicitatea mincinoasă*. Este interzisă „orice publicitate* care com- portă, în orice formă, fie alegații*, fie indicații sau prezentări false sau de natură să inducă în eroare, când aces- tea se referă la unul sau mai multe ele- mente de mai jos: existență, natură, compoziție, calități substanțiale, specii, origine, cantitate, modul și data fabri- cării, proprietăți, preț și condiții de vânzare de bunuri sau servicii care fac obiectul publicității*, condițiile folo- sirii lor, rezultate care pot fi așteptate în urma folosirii lor, motive sau proce- dee ale vânzării sau prestării de servi- cii, scopuri ale angajamentelor asuma- te de către publicitar*, identitate, cali- tăți sau aptitudini ale fabricantului, dis- tribuitorului, ale celor care fac promo- țiunea* sau prestatorilor, [...] precum și orice indicație sau prezentare de na- tură să inducă în eroare”. în conformi- tate cu legislația franceză, publicitarul* (annonceur) este direct răspunzător în fața legii. De notat că pedeapsa consta în închisoare de la trei luni la un an, plus amendă. Pentru a se feri de trans- miterea în necunoștință de cauză a me- sajului publicitar mincinos, instituțiile de presă au creat Bureau de Verifica- tion de la Publicite*. Diferite alte legi reglementează publicitatea* agricolă (ys. omologarea produselor), publicita- tea* agențiilor de voiaj și a asociații- lor care organizează călătorii, publici- tatea* băuturilor alcoolice, publicita- tea* așezămintelor de învățământ (ys. inducerea în eroare a candidatului), publicitatea* financiară (reprimarea anunțurilor din această sferă având alte surse decât instituțiile abilitate), publi- citatea* care invită la consumul de energie, publicitatea* ofertelor și cere- rilor de muncă (prin care se interzic li- mitările de vârstă, discriminarea sexu- ală), publicitatea* farmaceutică, publi- citatea* prețurilor, reprimarea publi- cității redacționale* (mascate*), publi- citatea* la tutun. Cât privește publici- tatea politică, aceasta este reglemen- tată în prevederi legale referitoare la propagandă*, propagandă antirasia- lă* sau confesională*, propagandă electorală*, propagandă în favoarea străinătății*, sondajul de opinie* [cf. Lucien Solal et al., 1980; 213-230]. III. ALTE PREVEDERI europene se re- feră la încercarea Independent Televi- sion Commission din Marea Britanie vs. publicitatea virtuală* în timpul transmisiilor sportive. IV. ROMÂNIA. Prin comparație cu cele enunțate în (II), (III) și (IV), reglementarea publi- cității* în România este (aproape) in- existentă. Proiectul de Lege privind Publicitatea (cu destule lacune și im- 351. PROTEJAREA SURSEI preciziuni terminologice) se află în dez- baterea Parlamentului României din martie 1999 și, după știința noastră, nu a devenit nici până în acest moment lege. De altfel, iarăși prin compararea cu (II), (III) și (IV), o singură lege este insuficientă; se impune crearea unei întregi rețele normative și instituțio- nale. —* consumator, concurență loia- lă, publicitate, publicitate interzisă, dreptul publicului de a ști, obscen (obscenitate) protejarea imprudenților deont —> atribuire, protejarea sursei (II) protejarea minorilor leg, deont Ci- tăm aici Recomandarea 2/2001 privind respectarea demnității umane, prote- jarea minorilor și a altor categorii ale populației, în emisiunile informative, formulată de Consiliul Național ai Au- diovizualului* din România. „Difuza- rea imaginii unei persoane aflate în situația de victimă se va face, în toate cazurile în care este posibil, cu acordul prealabil al persoanelor în cauză. Nu se va abuza de situația în care victima nu dispune de capacitatea de a lua o decizie efectivă. Persoanele decedate și persoanele cu traume vizibile nu vor fi prezentate, în nici un caz, în posturi umilitoare; în general, planurile apro- piate ale acestora vor fi evitate. Atunci când este necesar sau la solicitarea per- soanelor afectate, se va interveni asu- pra imaginii și/sau vocii pentru a păs- tra anonimatul persoanelor în cauză. Se va evita, pe cât posibil, intervie- varea sau prezentarea minorilor aflați în situația de victimă ori de delincvent prezumtiv. în cazul în care prezentarea unor minori este absolut necesară, se va asigura protecția identității acestora. (...) Se vor evita formulările care am- plifică în mod inutil dramatismul unui eveniment*, înfricoșând victimele și familiile lor. Prezentarea informațiilor* despre catastrofe, crime, violuri etc. nu trebuie să inducă o stare de panică în rândul populației, în general, și în rândul unor categorii de persoane, cum ar fi copiii și bătrânii în special. Se vor cita clar și riguros sursele*, iar infor- mația* va fi verificată și formulată clar. (...) Se vor evita, în măsura posi- bilului, imaginile și sunetele șocante. (...) Se va acorda o atenție sporită selectării imaginilor ce urmează a se difuza la ore ce ar putea afecta, din punct de vedere psihic și moral, mi- norii“ [apud Carmen Monica Cerce- lescu, 2002; 56]. Este inutil să subli- niem în ce măsură este respectată sau nu această recomandare. —* legea pre- sei, atribuire, presă pentru tineret, protejarea sursei (III), copii, obscen (obscenitate) protejarea sursei deont, leg I. Unul dintre aspectele fundamentale ale co- dului etic al jurnalistului* referitor, în principal, la păstrarea secretului profe- sional*. 1. Conform jurisprudenței nord-americane, în cele mai multe state ale Federației jurnaliștii* nu sunt citați în fața tribunalului pentru a dezvălui sursele* confidențiale, cu două ex- cepții: drogurile și pornografia*. 2. în Franța, Art. 109 din Codul Francez de Procedură Penală stipulează: „Orice jurnalist* audiat în calitate de martor în legătură cu o informație* colectată în exercitarea profesiunii lui este liber să nu destăinuie originea informației*“. „Recent, regula P.S. a fost promovată pe cale legislativă în mai multe țări PROTEJAREA SURSEI 352 europene, precum Austria, Germania, Franța sau Suedia. Instituirea unor dispoziții normative exprese în acest sens a fost impulsionată de necesitatea creării cadrului de afirmare a princi- piului libertății de exprimare și [liber- tății] de informare*. Instanța de la Strasbourg a constatat în mai multe rânduri că obligarea jurnaliștilor* să divulge sursa* informațiilor* obținute confidențial îngreunează obținerea acestora, fiind astfel lezat dreptul cetă- țeanului de a fi informat și, în conse- cință, încălcat articolul 10 al Conven- ției Europene a Drepturilor Omului. Importanța nedezvăluirii sursei* de către jurnaliști* a fost afirmată în Re- zoluția Parlamentului European din 18 ianuarie 1994, iar la a patra Con- ferință Interministerială Europeană - ținută în cadrul Consiliului Europei la Praga, în perioada 7-8 ianuarie 1994 - secretul profesional* cu privire la sur- sele de informare* a fost promovat la rangul de «principiu al libertății pre- sei* și al drepturilor omului»^ [subl. n.] [cf. Carmen Monica Cercelescu, 2002; 116]. 3. în prezent, în România, aceste aspecte sunt foarte limitate din perspectiva jurnalistului*. In plus, în continuare, posibilele acuzații formu- late la adresa jurnalistului* cu privire la obstrucționarea justiției, dar și la calomnie*, de exemplu, sunt fapte pe- nale, pedepsite cu închisoarea. II. PRO- TEJAREA IMPRUDENȚILOR Relația jur- nalist*-interlocutor care nu a trăit ipos- taza „sursei* de informare11, și cu atât mai puțin pe aceea de newsmaker*, este aceea dintre cunoscător și inocent. Ezitările etice din partea celui dintâi îl pot aduce pe omul simplu în situația de a suferi pe nedrept. Jurnaliștii* ameri- cani experimentați sunt singurii care, după știința noastră, propun atenției acest tip de relație, nu de pe poziții de superioritate, ci, am spune, din poziția adultului care protejează un copil de pericolele pe care acesta din urmă nu le sesizează. Iată ce gândește Richard Reeves,freelancer*: „Rămâi cu adevă- rat dator când vorbești pe stradă cu cineva care nu este obișnuit cu repor- terii*. Ai o experiență enormă în a ob- ține informații* de la oameni și ar tre- bui să fii atent ca ei să nu spună ceva care i-ar putea costa slujba, care le-ar putea compromite căsătoria sau care i-ar putea costa ceva incredibil. Nu ai dreptul să le faci asta. Am descoperit ca orice reporter* că, cu cât cobori pe scara socială, cu atât oamenii sunt mai deschiși“. Gelqin Raab (New York Times): Uite, voi avea un alt subiect mâine, și altul poimâine, dar îți dai seama ce consecințe vor fi dacă pu- blic? Ca reporter*, știi cum va fi jude- cat un text care conține anumite ele- mente“. în fine, Virgil Cakman (Des Moines Tribune): „Am fost în situația în care am știut că o anumită întrebare l-ar putea pune pe interlocutor într-o situație dificilă dacă mi-ar răspunde. Așa că îi spuneam: «Dacă nu vrei să răspunzi, nu răspunde. Dar voi scrie no comment*»“ [subl. n.] [apud Bruce M. Swain, 1978; 57-58]. III. PROTEJAREA VICTIMELOR și A MINORILOR Impresia comună este că media*, în cea mai mare parte, transmit vești proaste. 1. Răul făcut de oamenii răi (violență*, războaie, crime, violuri, corupție, tero- rism, minciună*, fraudă etc.) 2. Răul cauzat de hazard - accidente 3. Răul 353 PROTEJAREA SURSEI care se întâmplă din voia lui Dumne- zeu: catastrofe, cutremure devastatoa- re, incendii, inundații etc. în fiecare moment, oamenii suferă, își pierd viața și toate acestea sunt evenimente* care devin știri*. în general, în toate co- durile etice* jurnalistice, violența* inu- tilă (care nu ajută la înțelegerea fapte- lor), detaliile indecente, obscene*, cru- de se cer a fi evitate atât în imagini*, fotografii*, cât și în texte. Referindu-ne la televiziune*, aceste cerințe se aplică în știri*, dar și în alte zone ale grilei de programe* (filme, clipuri* etc.). De aici nu rezultă nicidecum că toate acestea au dispărut cu totul. Iată totuși o ca- zuistică sumară a situațiilor în care se consideră că o serie întreagă de detalii de acest fel nu servesc nici acurateței* informării, nici adevărului*. 1. Numele victimei unui viol nu este indicat nici măcar cu inițiale fictive (presa france- ză, britanică). 2. Numele (și alte de- talii) despre victimele unui accident/ unei catastrofe (rutiere, aeriene, ferovi- are etc.) nu sunt publicate, pentru me- najarea familiilor celor dispăruți. Dure- rea lor este suficient de mare, nu au ne- voie și de aceste detalii. 3. Minorii de- lincvenți sau minorii adoptați nu sunt eroi ai știrilor* (cazul Franței). în pri- ma situație, se încearcă recuperarea lor și, desigur, menajarea familiei. 4. Mi- noritățile* (etnice, rasiale, religioase, sexuale) sunt de asemenea protejate din perspectivă deontologică*, inclusiv în codurile jurnaliștilor români. „Este preferabil (sic!) ca minorii, bolnavii sau victimele unor infracțiuni să bene- ficieze de păstrarea confidențialității identității. Se va menționa (sic!) rasa, naționalitatea, apartenența la o anumită minoritate* (religioasă, lingvistică, se- xuală) numai în cazurile în care infor- mația* publicată se referă la un fapt strict legat de respectiva problemă44 [Clubul Român de Presă*, Codul deon- tologic al ziaristului, 1998; art. 4]. Co- dul deontologic al ziaristului (UZP) este oarecum mai explicit: Art. 11: „Prezentarea în [mass]-media* a vio- lenței*, brutalității și moravurilor tre- buie să aibă în vedere protecția emo- țională a tineretului44. Art. 12: „Nimeni nu trebuie să suporte discriminări* sau injurii* pe considerente de sex, defecte fizice, apartenență la un grup social, religie, rasă sau naționalitate44. Art. 13: „(...) în ceea ce privește delincvența juvenilă, este recomandabil să se evite citarea numelor și identificarea persoanelor prin fotografii*, având în vedere viitorul tinerilor implicați.44 Codul deontologic al Societății Ro- mâne de Radiodifuziune nu are în ve- dere în nici un fel aceste chestiuni. 5. Sinuciderea. întâi de toate, termeni precum „sinucidere44 sau - mai grav, pentru că este în același timp și o insi- nuare* - „deces în condiții suspecte44 nu vor fi folosiți decât după apariția certificatului medico-legal. Apoi, după ce sinuciderea este certificată, răspunsul la întrebarea „de ce?" în textul de informare trebuie fundamentat pe mărturia a trei sau patru surse*, pentru că, altminteri, jurnalistul* poate încălca numeroase principii - apăra- rea memoriei morților, dreptul la ima- gine*, dreptul la viață privată* - atât ale decedatului, cât și ale acelora din jurul lui (familie, colaboratori etc.). IV. CONFIDENȚIALITATEA SURSEI Toate cele trei coduri ale jurnaliștilor români PRO TV 354 formulează obligația jurnalistului* de a păstra secretă identitatea sursei* sale, dacă aceasta o cere. Iată, de exemplu, același Cod deontologic al ziaristului (UZP). Art. 5: „Caracterul confidențial convenit în timpul unei întrevederi* vizând obținerea de informații* sau a unei sinteze trebuie respectat44. Art. 6: „Fiecare persoană care lucrează în presă trebuie să păstreze secretul profesional*. Ea beneficiază de dreptul de a refuza referințele cu privire la surse* și de a nu dezvălui identitatea celor care au furnizat informațiile*44. Codul deontologic elaborat sub egida Clubului Român de Presă* este ceva mai complet. Art. 6. Ziaristul* va păstra secretul profesional* privind sursele informațiilor* obținute con- fidențial. Este la latitudinea propriei sale conștiințe să respecte confi- dențialitatea surselor*, chiar în fața justiției. Confidențialitatea surselor* de informații este garantată de reglemen- tările internaționale la care România este parte44. Chestiunea este însă (mult) mai complicată și mai nuanțată. Regula fundamentală de la care trebuie să pornim este aceasta: un text de infor- mare nu poate fi complet în absența atribuirii* informației*. Răspunzându- se astfel întrebării cititorului „de unde știi?44, credibilitatea informației* și a textului crește. In acest context însă, apare ceea ce numim informație confi- dențială sau/și „sursă* care dorește să- și păstreze anonimatul44.V. CODURILE ETICE subliniază fără excepție normele/ regulile/procedeele prin care să se asi- gure P.S. Alegem aici doar un extras din codul ziarului Le Monde’. „Când se află în străinătate, în țări cu guverne autoritariste sau dictatoriale, reporterii* vor fi extrem de atenți să nu-și pună în pericol sursele*. In acest scop, își vor lua unele măsuri de prevedere, precum discreția la telefon, păstrarea a cât mai puține însemnări, ștergerea adreselor din agendă etc.44. —► sursă de infor- mare, cod deontologic, onestitate, neutralitate, informație confidențială, atribuire, (on) background, context de profunzime (on deep background), on the record, off the record, protejarea minorilor, etică aplicată, secret de serviciu Pro TV IP, TV —> Clubul Român de Pre- să (I), Centrul pentru Jurnalism Inde- pendent Proust, Marcel (1871-1922) lit —> postmodernism provocare (instigare) leg L în Româ- nia, „îndemnul la război de agresiune44 face obiectul art. 356 C.P. „Propa- ganda pentru război [civil]*, răspân- direa de știri* tendențioase de natură să servească ațâțării la război sau orice alte manifestări în favoarea dezlănțuirii unui război, săvârșite prin grai, scris, radio*, televiziune*, cinematograf sau prin alte asemenea mijloace, se pedep- sesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi44. De aseme- nea, sunt reprimate propaganda națio- nalist-șovină* (art. 317, C.P.), împiedi- carea libertății cultelor (art. 318, C.P.), propaganda în favoarea statului tota- litar* (art. 166, C.P.) [apud Dr. Du- mitru Titus Popa, 1999; 227-228]. II. Legislația franceză, după cum am putut observa și în alte contexte, este minuțios articulată. „P. prin interme- diul presei constă într-o presiune foarte puternică exercitată asupra spiritului 355 PSEUDOEVENIMENT cititorului sau auditoriului, pentru a-1 incita să comită o infracțiune penală determinată. în vreme ce apologia* constă în exaltarea crimei, iar propa- ganda* îndeamnă la îndeplinirea unor acte, fără ca acestea să fie neapărat delicte, P. cheamă direct la comiterea unei crime sau a unui delict44 [Lucien Solal et al., 1980; 204]. Este de notat că intră sub incidența legii atât P. urmată de efecte, cât și P. neurmată de efecte. —► infracțiuni care aduc atin- gere unor relații privind conviețuirea socială, instigarea publică și apologia infracțiunilor, cod deontologic, pro- pagandă, informație falsă proxemică LINGV „Știință umană a fe- nomenelor apropiate, prin opoziție cu fenomenele îndepărtate. într-o nouă clasificare a științelor, P. ar fi ansam- blul tuturor afirmațiilor teoretice sau experimentale pe care le putem face pe baza următoarelor axiome: toate lucru- rile egale (fapte, fenomene, ființe sau obiecte) au un ecou cu atât mai mic, cu cât sunt mai depărtate față de un punct de reper pe care filozofii îl numesc «Punctul Aici» și a cărui percepere psi- hologică de către individul situat aici și acum corespunde noțiunii de Umwelt* sau mediu ‘ [Abraham Moles, 1973; 641]. —> Umwelt, paraproxemică, ki- nezică, Școala de la Palo Alto, funcție fatică, performanță, comunicare inter- personală, comunicare nonverbală, sociolingvistică, psiholingvistică, as- cultare, legile proximității proximitate mediatică jurn inf, jurn OP, SOC REC —► legile proximității proximitate psihoafectivă jurn inf, JURN OP —► legile proximității, presă de proximitate proximitate socială jurn inf, jurn op, SOC REC —> legile proximității, presă de proximitate proximitate spațială jurn inf, jurn op —> legile proximității, mort kilome- trique proximitate tehnologică media -> In- ternet proximitate temporală jurn inf, jurn OP —> legile proximității, prompti- tudinea informării, gate keepers, agenda setting PRSA —► Public Relations Society of America pseudoeveniment rp, mk pol, jurn INF Anii ’20 ai secolului XX marchea- ză nașterea a ceea ce azi numim relații publice*. Idy Ledbetter Lee definește relațiile publice* drept „arta de a te face crezut“, iar Edward L. Bernays*, un nepot al lui Freud, le numea „ingi- nerie a consimțământului*44. în anul 1923, în lucrarea Crystallizing Public Opinion, Bernays* este acela care teo- retizează întâiul P. (evenimentul creat). „Consilierul în relații publice* nu nu- mai că știe ce valoare au știrile*, dar, deoarece știe acest lucru, este în pos- tura de a face ca știrile* să se producă. El este un creator de evenimente* (...) în jurul ideilor sale44 [apud James E. Combs, et al., 1992; 64]. Mai târziu, în anul 1963, profesorul britanic Daniel J. Boorstin constată omniprezența P. a cărui descriere o realizează: „1. P. sunt mai dramatice. O dezbatere televizată între candidați poate fi pregătită ca să aibă mai mult suspans (de exemplu, păstrând la urmă întrebări care sunt adresate tocmai când trebuie) decât o întâlnire improvizată sau rezultatul dis- cursului oficial pregătit separat. 2. P., PSEUDOINFORMARE 356 fiind prevăzute pentru difuzare, sunt mai ușor de răspândit. Participanții sunt aleși în funcție de celebritatea lor jurnalistică și dramatică. 3. P. pot fi re- petate în voie, ceea ce permite și întă- rirea efectelor lor. 4. Crearea P. presu- pune bani, deci cineva are interesul de a le difuza, de a le face publicitate*, de a le exagera pentru a le prezenta ca pe niște evenimente* demne de atenție și de încredere. în același timp, ele sunt obiectul unei publicități* prealabile, apoi repetate suficient de des pentru a justifica cheltuiala. 5. P., fiind create în vederea înțelegerii lor, sunt mai com- prehensibile și deci mai sigure. (...) Ce reconfortant este să fii informat despre o afacere politică pe care o poți înțe- lege! 6. P. se pretează mai bine vieții societății conversației*, fiind mult mai ușor să fii martor. Momentul în care se produc este ales [în funcție de timpul publicului*]. 7. Cunoașterea P. - a ceea ce s-a produs, a ceea ce a fost pus în scenă - dovedește că suntem «infor- mați». Magazinele* de actualități ne prezintă regulat noutăți, nu atât în legă- tură cu ceea ce s-a produs, cât cu «cu- vinte de actualitate» - ceea ce a fost relatat. P. încep să furnizeze acest «discurs comun». 8. (...) în fine, P. provoacă proliferarea altor P. într-o progresie geometrică, dominându-ne conștiința doar prin faptul că sunt numeroase și din ce în ce mai multe“ [apwJRene Berger, 1978; 321-322]. în cel mai simplu mod de a prezenta acest fenomen, trebuie subliniat că P. este rațiunea de a fi a publicity*. —> news- maker, relații publice, public rela- tions-publicity, prepackaged news, comunicare evenimențială, entropie, ingineria consimțământului, decupa- rea evenimentului, coverage, acope- rire (jurnalistică), prolepsis, tabulare, minciună (III), olimpieni, star system pseudoinformare jurn inf, rp Cf. Andreas Freund [1991; 263], P. este „informare* aparentă. Se conturează prin obscurantism sau/și prin publici- tate mascată*“. —» calitățile informării, acoperire (jurnalistică), prolepsis, re- dundanță, derapaj mediatic, gonzo journalism psihodemografie soc rec, publ „Stu- dierea intereselor, atitudinilor și activi- tăților unor grupuri specifice. Este con- siderată mai exactă decât studierea grupurilor conform așa-numitelor cri- terii demografice: vârstă, sex, venit, localizare în spațiu (habitat) [Kathleen Hali Jamieson et al., 1997; 158]. —> clasă socială, analiza cohortelor, consumator, profilul consumatorilor, publicitate (VII), VALS, VALS 2, (down- scale) audience, (upscale) audience psiholingvistică lingv Actul de naș- tere al disciplinei este semnat de lucra- rea, din anul 1954, a lui Charles Osgood (psiholog) și T.A. Sebeok (lingvist): Psycholinguistics, a Survey of Theory and Research Problems [cf Tatiana Slama-Cazacu, 1999; 23]. Pentru A.R. Diehold Jr„ „P. se ocupă în sensul cel mai larg cu relațiile dintre mesaje și particularitățile subiecților umani individuali care le aleg și le interpretează^ [apud Tatiana Slama- Cazacu, 1999; 53]. Aplicabilă în psi- hiatrie, logopedie etc., izolând fazele procesului de emitere și de receptare, P. se apropie de filozofia limbajului. Tatiana Slama-Cazacu [1999; 107-124] explicitează aceste faze. Fazele proce- 357 PUBLICITATE sului de emitere din perspectiva P. sunt următoarele: stare psihică —► 1. Inten- ția de comunicare + semnificare —> 2. Prelucrarea „materialului"; plan gene- ralizat pentru exprimare —> 3.a. Folo- sirea „uneltelor" - analizarea ansam- blului global, efectuarea componente- lor expresive —> 3.b. Folosirea unelte- lor, organizarea într-un întreg plan interior —> 3.c. Folosirea uneltelor - desfășurarea în exterior [adică expri- marea propriu-zisă, „către celălalt"]. în cadrul receptării*, percepția este uri proces complex în care pot să apară reacția, dar și „contemplarea statică", „verbalizarea interioară", „denumirea obiectului receptat". Intervin aprecieri, judecăți de valoare etc. De amintit că percepția este variabilă în funcție de numeroși factori care se manifestă atunci când are loc comunicarea*. Din perspectiva analizei de conținut*, o mare importanță o are și ceea ce Ta- tiana Slama-Cazacu [1999; 187] nu- mește sintaxă mixtă, reperabilă în dia- log, care este formată din sintaxa pro- priu-zisă a enunțului și din „gesturile implicate în vorbire". „Emitentul are o activitate dublă: articulară și chines- tezică*. Receptorul* este expus unui canal perceptiv dual: auditiv și vizual". Pe scurt, este vorba atât în emiterea, organizarea și transmiterea mesajului, cât și în receptare (percepere, înțele- gere, interpretare, reacție interioară sau exteriorizată), despre «semne supra- puse»". —> performanță, proxemică, in- terviu, conversație, sociolingvistică, Școala de la Palo Alto PTI {siglă de la Press Trust of India) AGP Agenție de presă din India. —> ROM- PRES (II) Public Affairs rp {engl. am. probleme publice) Una dintre cele paisprezece activități ale relațiilor publice* definite de Public Relations Society of Ame- rica* (PRSA). P.A. se referă la comu- nicarea* instituțiilor statului (locale și federale): poliție, primărie, justiție, să- nătate, învățământ, guvern, agențiile federale (FBI, CIA etc.). Din perspec- tiva acoperirii jurnalistice*, pe de o parte, în această arie se conturează jurnalismul civic*, iar pe de alta, tot în această arie se construiesc unele funcții* importante ale presei (me- dia*): de informare, de supraveghere*, watch-dog (câine de pază), de unde decurg și tipurile jurnalismului de in- formare aprofundată: interpretative re- porting* și investigative reporting*. Community Relations, (nonprofit) marketing, Government Relations, acoperire (jurnalistică), jurnalism ci- vic, jurnalism de serviciu, propagan- dă (de) integrare publicații comerciale pt —► (business) magazine publicații industriale pt —* (business) magazine publicații profesionale pt —> (busi- ness) magazine publicist PUBL {engl. am.) Publicitar. Cel care face publicitate*. Cel care în- deplinește o funcție într-o agenție de publicitate*. publicitate I. definiție, tipuri de P. Corespondentul termenului în limba engleză americană este advertising. „Pentru Montaigne, l’advertissement, anunțul inserat într-un ziar*, vizează un rol social și se înscrie în prelungi- rea operelor de caritate. Inspirându-se atât din instituția religioasă, cât și din PUBLICITATE 358 mecenat*, P. se dorește un fel de serviciu public46 [Armând Mattelart, 1994; 322]. în Marea Britanie, ter- menul advertisment este folosit la înce- putul secolului al XVII-lea cu sensul de atenționare sau avertisment/aver- tizare. Termenul devine popular „dato- rită ziarelor* care îl foloseau pentru a indica știrile* cărora trebuie să li se acorde atenție. în fine, în jurul anului 1660, termenul era folosit în general drept titlu pentru anunțurile comer- ciale44 [Maurice I. Mandell, 1984; 24]. Committee of American Marketing Association definește P. astfel: „Orice formă plătită de prezentare și promo- vare (promotion) nonpersonală a idei- lor, bunurilor sau serviciilor de către un sponsor* identificat44. Prin toate acestea, P. se deosebește de publicity*. Totodată, prin „prezentare și promo- vare nonpersonală44, P. se distinge de vânzarea directă („interpersonală44: în- tre un vânzător și un cumpărător). în fine: „Adesea, termenii de „P.44 și „vânzări promoționale (sales promo- tion*)“ se confundă. Folosit în sens re- strâns, sales promotion* sau, mai sim- plu, promovare include P., vânzarea directă și alte activități de vânzare. Mai des însă, termenul sales promotion*, folosit în sens mai restrâns, se referă la celelalte forme de P., cum sunt expo- zițiile, demonstrațiile (displays), lansă- rile (premiums), mostrele, reducerile de prețuri44 [Maurice I. Mandell, 1984; 3]. Printre tipurile de P.: P. de pres- tigiu (a produsului*) și P. corpora- tivă*', P. comercială și P. noncomer- cială*, P. primară și P. selectivă. Din toate aceste tipuri, în sfera P. comer- ciale se disting: P. de consum: (consu- mer advertising) și P. de afaceri (busi- ness advertising). II. ISTORIC într-un fel sau altul, se consideră că P. există de când oamenii fac comerț, adică din- totdeauna. însă, „primele semne ale unei activități mai organizate apar în Anglia în secolul al XVII-lea, odată cu înmulțirea almanahurilor și a ziare- lor*44. Concomitent, afișele* conțineau „oferte și cereri de locuri de muncă, anunțuri de publicare de cărți, detalii despre servitori, ucenici, cai și câini dispăruți, anunțuri despre noile articole disponibile în prăvălie, anunțuri entu- ziaste pentru tratamente medicale, ex- poziții de monștri, minuni și farmece44 [Raymond Williams, 1990; 75]. De no- tat două aspecte în acest punct: 1. Primele exagerări apar în mesajele despre medicamente; de aici, la su- gestie, la P. conotativă* de mai târziu, dar și la reacția legislativă vizând (pro- tecția) consumatorului*, calea este des- chisă. 2. La începuturile P., produsele de bază - pâine, faină etc. - nu fac obiectul mesajului publicitar. Pe scurt, P. începe să devină o formă a comu- nicării de masă odată cu apariția presei populare* și cu revoluția industrială (industrializarea). O abordare mai exactă a periodizării devenirii P. ne-o oferă J. Thomas Russel: istoria P. înre- gistrează trei perioade: a. epoca pre- marketing*, până la jumătatea seco- lului al XVIU-lea b. epoca comuni- cării în masă, de la 1700, până în pri- mele decenii ale secolului al XX-lea c. epoca cercetării - în ultimii 50 de ani. [cf. J. Thomas Russel et al., 2002; 20]. „Prima reclamă* tipărită vreodată pe o foaie de hârtie și difuzată a apărut într-o broșură germană de știri*, prin 359 PUBLICITATE 1525, pentru o carte care lăuda cali- tățile unui medicament misterios. Pri- mul ziar* englez care publică un anunț publicitar este Weekly News of Lon- don, în 1625, sub forma așa-numitului Siquis*. Primul ziar* american ce con- ține P. este Boston Newsletter, în care, în anul 1704, era tipărit un anunț prin care se oferea recompensă pentru cap- turarea unui hoț“ [J. Thomas Russel et al., 2002; 23]. în Țările Române am putea vorbi despre debuturile feno- menului P. la începutul secolului al XlX-lea. „în primele noastre publi- cații, Curierul Românesc (București, 1829) și Albina Românească (Iași, 1829), alături de informațiile comer- ciale de interes general și-au făcut apa- riția «mezaturile, vânzările și înștiin- țările particulare», cele din urmă având o formă concisă pe care am numi-o azi «mică publicitate»44 [Marian Petcu, 2002; 22]. Revenind la evoluția curen- tului principal al constituirii sistemului P., să notăm că primele intuiții teoreti- zante în legătură cu conținutul și ex- presivitatea mesajului publicitar sunt de reținut. în anul 1758, Johnson re- marca o nouă tendință: „Anunțurile au devenit atât de numeroase, încât nu li se mai acorda atenție. In consecință, a devenit necesar să se atragă atenția prin amploarea promisiunilor și printr-o elocință sublimă, uneori patetică. Pro- misiunea, exagerata promisiune este sufletul P.44 [cf. Raymond Williams, 1990; 76]. La fel de importante sunt și primele considerațiuni despre statutul P., în dimensiunea sa de componentă a procesului economic. Iată această ar- gumentare publicată în ziarul The Eastboume Gazette and Fashionable Intelligence: „Competiția este sufletul afacerilor și ce modalitate mai onestă și mai legitimă de competiție s-ar putea adopta decât un canal deschis tuturor pentru a supune atenției publicului* mărfurile? P. este un mijloc deschis, onest, legitim și respectabil al competi- ției care poartă pe chip masca libertății comerțului și care este atât în benefi- ciul consumatorului*, cât și al produ- cătorului44 [cf. Raymond Williams, 1990; 78]. Sintetizând, P. se instituțio- nalizează pe de o parte în acord cu transformările și evoluția capitalismu- lui spre concentrare*, P. devenind ast- fel o componentă a sistemului de con- trol al pieței, iar pe de alta - ca sistem de comunicare socială - concomitent sau interacționând cu instituționaliza- rea media* (diversificarea lor: dezvol- tarea magazinelor*, evoluția instituției de presă - mai puțin Agenția de Presă* - și către statutul de întreprindere eco- nomică). Câteva date vor ilustra aceas- tă concluzie parțială. Marea Britanie: 1862 - funcționează Asociația din Regatul Unit a Acelora care Afișează} 1898 - Checking the Abuses of Public Advertising. Apar agențiile de publici- tate*. 1900 - Societatea pentru Prote- jarea P. care va deveni Societatea Ge- nerală a Publicitarilor Englezi. 1917- Asociația Agenților Englezi de P.; 1931 - Birou de Audit* al Circulației, „începe să se vorbească despre P.44 - subliniază Raymond Williams [1990; 82] - „ca despre o profesiune, ca des- pre un serviciu public și ca despre o verigă necesară în economie. începe să se acorde atenție «psihologiei P.». P. nu mai este numai o profesiune, ci și o artă și o știință. între anii 1880-1930, PUBLICITATE 360 asistăm deci la dezvoltarea integrală a unui sistem organizat de informare* și persuasiune* comercială, parte inte- grantă a unui sistem modem de distri- buție într-un capitalism la scară mare44. SUA. 1869: George P. Rowell publică American Newspaper Directory - lis- tând toate ziarele* americane cu date concrete referitoare la circulația lor (tiraj*-rata vânzării*). 1888 - Tot George P. Rowell publică Printers Ink, un periodic de P. 1889 - N. W. Ayer & Son realizează prima monitorizare a pieței. 1892 - aceeași agenție de publi- citate* folosește pentru prima dată un copywriter* angajat și un artist. în fine, pentru a încheia acest paragraf, în timpul mandatului președintelui Frank- lin D. Roosevelt, sunt promulgate o serie de legi (și sunt create o serie de instituții) cu incidență asupra P.: Fede- ral Food, Drug and Cosmetic Act, de exemplu (—> (protejarea) consuma- torului). III. „P. LA PUTERE44 începând cu epoca interbelică, ne aflăm în pe- rioada în care și profesiunea, la rândul său, își elaborează primele coduri pro- fesionale. în anul 1924, în Marea Bri- tanie apare un prim cod etic* al publi- citarilor* prin care se cere să fie elimi- nate exagerările (calităților produselor) și înșelătoria. în SUA, date fiind orga- nizarea administrativă - federație di- mensiunile și diversitatea economiei, precum și ale media*, începând cu această perioadă, și, mai ales după Cel de-al Doilea Război Mondial, apar o multitudine de instituții - atât ale pu- blicitarilor*, cât și guvernamentale, dar și ale consumatorilor*, care acționează în plan local și federal. în chip firesc, un loc cu totul privilegiat îl ocupă, în societățile liberale dezvoltate, dreptu- rile consumatorilor. Cităm, pentru cla- ritatea sa, următorul exemplu. în anul 1962, președintele John F. Kennedy „definea patru drepturi fundamentale ale consumatorului*: dreptul de a fi in- format, dreptul de a fi protejat (—> (pro- tejarea) consumatorului), dreptul de a alege [libera concurență care a condus la diversificarea/multiplicarea ofertei] și dreptul de a fi ascultat [protejarea consumatorului*]44 [Maurice I. Man- dell, 1984; 89]. IV. P. și media* în ce măsură fluxul P. influențează sau chiar modelează politica redacțională* a unei instituții de presă, respectiv grila de programe*? în ce măsură fenome- nul concentrării* în zona media* este determinat de P.? Care este evoluția cifrei de afaceri care rezultă din coabi- tarea dintre P. și media*? Iată doar câteva probleme care aparțin sociolo- giei media. Dacă în privința primei chestiuni convergența codurilor etice* ale jurnaliștilor* și reglementările vi- zând concurența loială* și protejarea publicului* (cu referire la P. dar și la mesajele media*) par a stabili un echi- libru (fragil), mereu discutat și discu- tabil, a doua și a treia chestiune - apar- ținând de fapt, afacerilor/dinamicii eco- nomiei, iar pe de altă parte, planning*- ului unei campanii de publicitate* - sunt suficient de clare, în sensul că P. este elementul care stimulează și chiar provoacă fenomenul de concentrare* media*. (Numeroase cifre - multe spectaculoase pot fi găsite în Roland Cayrol [1973], Raymond Williams [1990], Kathleen Hali Jamieson [et al., 1997], Francis Băile [1990]). în spa- tele sau alături de această dinamică 361________________________________________ biplană (a unei profesiuni liberale - jurnalismul - având un rol fundamen- tal în funcționarea statului de drept - care, în același timp, este o activitate economică) înfloresc cercetările - cel mai adesea interdisciplinare - din pers- pectiva sociologiei, psihologiei/psiha- nalizei sau/și a retoricii*, a persuasiu- nii*, toate încercând să afle răspunsul irefutabil și rețeta ideală: ce anume îi determină pe oameni să cumpere un produs/serviciu, și nu altul? Nu dorim să mai insistăm asupra cercetării eco- nomice: marketing*, economie etc. [v. Vance Packard, „Persuadorii ascunși44 (The Hidden Persuadors)]. P. anilor ’40 în SUA este marcată de aplicarea psihanalizei, proces în care Emest Dichter ocupă un loc important. De- mersul explicitat de Vance Packard [1979] este relativ simplu. Suprapro- ducția (anilor ’50) - adică oferta care depășește cererea - și standardizarea (producători diferiți —> aceleași pro- duse comparabile din punct de vedere calitativ și în ceea ce privește prețul) au condus la ipoteza că oamenii nu știu bine din ce motive cumpără acest pro- dus. Deci, pentru a le declanșa acțiu- nea cumpărării acestui produs trebuie să se acționeze asupra unor nivele psi- hice mai profunde decât conștientul. Altfel spus, notează Vance Packard [1979; 27], „se ajunge la ideea formă- rii reflexelor condiționate prin ima- gini*-cheie și simboluri*-cheie. Au fost stabilite nivelurile conștiinței. Pri- mul nivel: nivelul conștient, rațional. Al doilea nivel: preconștientul [unii îl numesc subliminal*]. Persoana își cu- noaște vag dorințele, dar nu și le ex- plică. Este nivelul prejudecăților*, al PUBLICITATE presupunerilor, al spaimelor, al impul- surilor emotive. Al treilea nivel: nu ne dăm seama de atitudini și nici nu vrem să le explicăm. De al doilea și al treilea nivel se ocupă o nouă știință: analiza sau cercetarea mobilărilor ‘. In acest teritoriu se înscriu faimoasele dictoane publicitare, cum ar fi acesta: „Femeilor nu le vindeți pantofi, vindeți-le picioa- re frumoase44. Altfel spus, ceea ce se vinde este securitatea emoțională. Ca- lea sugestiei, a simbolului*, a meta- forei este larg deschisă. Mai subtil, tehnica analizei mobilurilor ar conduce la situația în care P. răspunde la opt nevoi ascunse: „vânzarea securității emoționale; vânzarea recunoașterii me- ritului; vânzarea gratificării ego-ului; vânzarea supapelor creatoare; vânzarea obiectelor [care satisfac nevoile] afec- tive; vânzarea sentimentului puterii; vânzarea apartenenței [la o clasă so- cială*]; vânzarea nemuririi44 [cf Vance Packard, 1979; 73-96]. V. O concep- ție DOMINANTĂ: „MODELUL ÎNVĂȚĂ- R{I44 începuturile anilor ’60 marchează în teoria și practica P. o contrabalan- sare a sondării preconștientului și sub- conștientului: modelul (cognitiv) al învățării concretizat prin copy strategy. „Copy strategy este o foaie care sinte- tizează strategia aleasă [într-o cam- panie*]. Rubricile ei sunt următoarele: ■ Care este ținta campaniei*? (defini- rea publicului țintă* în termeni socio- demografici [vârstă, sex, religie, cla- să*], psihologici sau comportamen- tali); ■ Care este obiectivul campa- niei*? Ce așteptăm de la ea? ■ Care este promisiunea adresată țintei (sau avan- tajul care decurge din folosirea pro- dusului/serviciului/comportamentului PUBLICITATE recomandat)? - Ce suporturi are pro- misiunea (dovezi, sursele validării a ceea ce se avansează)? H Care este to- nul campaniei* (stilul mesajului)?“ [Jean-Noel Kapferer, 1990; 30]. Cu alte cuvinte, copy strategy este o argu- mentare*, deci nivelul mental al pu- blicului* vizat este rațiunea/conștientul. Unul dintre artizanii teoriei învățării este Fishbein care imaginează urmă- toarele etape pe care le parcurge cum- părătorul (sau etapele transformării/ metamorfozării acestuia de la indife- rență la cunoaștere și, de aici, la acțiu- ne [cumpărarea]). Un stadiu inițial este „cunoașterea vagă (măsurată printr-o întrebare de notorietate [Exemplu: «Ați folosit vreodată obiectul X, tipul Y, marca Z»?]“. Urmează „formarea unei imagini* (măsurată prin scala de imagine), [după care se ajunge] la o atitudine (o evaluare afectivă globală, o predispoziție mai mult sau mai puțin favorabilă), la o intenție de cumpărare și, în fine, dacă condițiile o permit, la cumpărarea efectivă“ [Jean-Noel Kap- ferer, 1990; 30-31]. Probabil că în tot acest traseu cognitiv, termenul cheie este promisiunea. „Promisiunea P. constă în a alege un criteriu și în a afirma sau a dovedi că marca* este cea mai bună din perspectiva acestei cali- tăți. Este ceea ce se numește pozițio- narea mărcii* (axată pe o calitate par- ticulară). Având propria scară a crite- riilor, consumatorul* poate pondera imaginea* fiecărei mărci prin greuta- tea/valoarea acordată fiecărui atribut. Din acest calcul mental ar rezulta o atitudine, adică o evaluare globală sin- tetică“ [Jean-Noel Kapferer, 1990; 31]. Din enumerarea tuturor acestor ele- ______________________________________362 mente devin evidente diferențele fața de analiza/cercetarea mobilurilor: ac- centul se mută de pe cum se spune pe ce se spune\ de aici, necesitatea ca me- sajul P. să fie în așa fel construit, încât să fie credibil. VI. TIPURILE DE CON- SUMATORI In urma aplicării tehnicilor de marketing* grupate sub titulatura VALS* (apoi VALS 2*), în SUA au fost identificate o serie de categorii so- ciale care vin să completeze (să rafi- neze) viziunea asupra claselor* soci- ale. Survivers [supraviețuitori]: săracii, bătrânii; sustainers [luptători; perseve- renți] - tineri —* vârsta mijlocie; belongers [to belong - a aparține unui loc; prin extensie - a fi adaptat] - conformiști, tradiționaliști; emulators [competitori] - tineri încrezători în să- nătatea și în puterea lor ca atribute ale virilității (macho yuppies)', achievers [~ persoane care tind spre împlinire] - au relații sociale formale, sunt concen- trați pe carieră și familie, evită schim- bările radicale, pot accentua munca în defavoarea recreării, din punct de vedere politic, sunt conservatori; I am Me’s [~ Eu îmi aparțin] - tineri indi- vidualiști ai anilor ’80; society con- scious [persoane preocupate de proble- mele sociale] - nostalgicii anilor ’60 [mișcarea hippy, eliberarea sexuală, nonviolența] (—> presă marginală, presă underground). Cei mai presti- gioși sunt integrated [integrați, care au reușit]: maturi, inteligenți, sensibili, au succes în profesie, în societate. Aceștia din urmă reprezintă circa 2% din populația nord-americană. „Se pres- upune prin identificarea acestor cate- gorii posibilitatea evaluării conștiinței de sine a consumatorului*, o grijă 363 PUBLICITATE pentru identitatea personală și socio- economică. Acestor categorii le este gratificată (flatată, stimulată) fantezia (autoproiecția; autoevaluarea), nu afi- lierea la o clasă*44 [Kathleen Hali Jamieson et al., 1997; 157]. Stan Le Roy Wilson [1992; 323] operează în plus cu alte câteva categorii care intră în componența VALS*. Actualizers [~ perfecționiști] pun accent pe spori- rea valorii personale, desfășoară acti- vități variate de timp liber (—► loisirs), sunt bine informați, sunt interesați de problemele sociale; au interese intelec- tuale largi, sunt activi în câmpul poli- tic, bine situați în ierarhia socială; be- lievers [care cred în ceva]: preferă existența confortabilă, previzibilă; so- cializare stabilă (familie și grup stabil), respectă regulile, au încredere în auto- rități, sunt destul de bine informați, iar din punct de vedere politic, sunt con- servatori; makers [persoane care fac (ceva)]: preferă activități manuale, își petrec timpul liber cu familia și cu prietenii apropiați; strugglers [luptă- tori]: preocupările lor primordiale sunt siguranța și securitatea; aparțin unei religii organizate, sunt conservatori, tradiționaliști. în Franța, cel care a abordat teritoriul stilurilor de viață este B. Cathelat: Pour une perspective so- ciale des styles de vie (1997). Tot el a coordonat Centrul de Comunicare Avansată a Grupului Eurocom (Centre de Communication Avancee du Groupe Eurocom) ai cărui cercetători „au defi- nit treisprezece curente majore ale evo- luției socio-culturale a Franței actuale, grupate în patru mentalități/4 Mentali- tatea utilitaristă'. consum stereotip, în spiritul economisirii (atenție acordată relației preț-calitate); individualism xe- nofob, atașament față de tradiții, res- pect pasiv al structurilor existente. Mentalitatea securității pasive este caracterizată de căutarea echilibrului în familie și în relațiile sociale. Persoa- nele sunt receptive la informație*, dar nu sunt deschise la inovație. Mentali- tatea progresului sau a aventurii. Prio- ritatea producției și a consumului, gust pentru călătorii și inovații, spirit între- prinzător. Mentalitatea de decalaj se caracterizează prin căutarea plăcerii. Persoanele sunt foarte receptive la schimbare; cheltuitoare; în căutarea sa- tisfacției imediate [cf. Armând Dayan, 1992; 40-41]. în Marea Britanie, Adman John Banks descrie patru ca- tegorii de consumatori*: Mainstrea- mers [mainstream - curent principal]. Aceștia reprezintă circa 4% din consu- matori*; nevoia principală care îi ca- racterizează este securitatea. Vor cum- păra numai mărci* bine cunoscute. Aspirers [aspiranții] - pentru aceștia, statutul personal se află pe locul întâi, deci vor fi sensibili la modă. Succee- ders [noii veniți] pe care îi caracteri- zează nevoia de control în muncă, în viață, în consum. în fine, reformers [reformatorii] - ei tind să pună pe primul loc calitatea vieții, vor să schimbe în bine viața. Sunt câinii de pază ai consumatorilor [apud James Wattson et al., 1993; 3]. VIL P. și RETORICA* (CREATIVITATEA P.) „Spu- neți adevărul, dar faceți-1 fascinant44 (David Ogilvy). „Nu vindeți o livră de came, vindeți mirosul biftecului care sfârâie44 (Elmer Wheeler). „Un spot* bun este adesea făcut dintr-un titlu, o imagine* și un text. Exact ca un spot PUBLICITATE DE AFACERI 364 rău44 (Agenția Dupuy-Compton). Iată doar câteva maxime formulate de pu- blicitari* în care informația* (care țin- tește nivelul rațional) se întrețese cu persuasiunea*. De altfel, a devenit de multă vreme un truism afirmația con- form căreia P. și propaganda* uzează (și abuzează) de persuasiune*. Planifi- carea persuasiunii* de către publicitar* este însă riguroasă. „Dacă este nevoie să fim persuadați să cumpărăm un produs sau un serviciu44 - subliniază Kathleeen Hali Jamieson {et al., 1997; 215] - „trebuie să fim capabili să-1 re- cunoaștem, să-l distingem de concu- renți, să ajungem la concluzia că îl vrem sau că avem nevoie de el și să ne amintim de această dorință când apare ocazia să-1 obținem sau când creăm această ocazie44. Recunoașterea produ- sului se realizează prin mărci (trade- marks), prin packaging [ambalare] și prin sloganuri*. Diferențierea de alte produse similare se realizează prin unique selling proposition* [propunere unică de vânzare]. Iar încurajarea con- sumatorului* să cumpere se realizează prin învăluirea produsului într-un com- plex de asocieri favorabile prin care este câștigată încrederea consumato- rului*; promisiunile induc într-un final „participarea [consumatorului*] în cre- area semnificației spotului*44 [Kathleen Hali Jamieson et al., 1997; 215]. în fine, repetarea spotului* (id est, redun- danța*) asigură „memorarea44 produ- sului într-o poziție distinctă prin raport cu alte produse de același fel. în rest, strategiile persuasiunii* publicitarului* sunt aceleași (într-o combinație varia- bilă) ca în orice demers persuasiv: aso- cieri cu celebrități, trimitere la trecutul aparținând „mitologiei personale44 (bu- nica); invocarea personalităților și a evenimentelor istorice în spot*, vânza- rea pe baza celebrității cuiva, parafra- zarea* unei fraze celebre, crearea unei fraze (slogan*) memorabile, exploa- tarea formelor argumentative* precum cauzalitatea, juxtapunerea etc. —* spi- rala publicității, marketing, comuni- care (II), (funcțiile) comunicării, iogo, slogan, reclamă, modă, 5 P’s, olim- pieni, star system, argumentare, ar- gumentare tendențioasă, tabulare, fe- minism (II), relații publice, opinie pu- blică (III), consumator, profilul consu- matorilor, (protejarea) consumatoru- lui, consumerism, generație, analiza cohortelor, VALS, VALS 2, psihode- mografie, DAGMAR, programare (II), televiziune, postmodernism (III) publicitate de afaceri publ —> publi- citate (I), publicitate industrială, (busi- ness) magazine publicitate pentru o cauză publ (engl. am. advocacy advertising) „Pre- zentare persuasivă* a unui concept sau punct de vedere, mai puțin pentru vân- zarea unui produs sau serviciu anume44 [Richard Weiner, 1996]. publicitate comercială publ Se adre- sează angrosiștilor și detailiștilor. „P.C. poate îndeplini o serie de obiec- tive: a. obține o distribuție suplimen- tară b. crește suportul comercial [în] locuri vizibile c. anunță acțiuni promo- ționale pentru consumatori44 [J. Thomas Russel et al., 2002; 74]. —» publicitate industrială, publicitate (I) publicitate orientată spre companii și profesii publ Formele ei sunt publicitatea comercială*, publicitatea industrială*, publicitatea profesiona- 365______________________________________ lă*, publicitatea corporativă (instituțio- nală)*. publicitate comparativă publ, leg (sinonim - publicitate negativă) Inter- zisă în unele țări (Franța), permisă în altele (SUA, Canada, Danemarca, Nor- vegia, Olanda), P.C. reprezintă, în fond, un demers polemic* reductibil la enunțul „Nu cumpărați obiectul X, cumpărați obiectul Y, pentru că...44. P.C. favorizează, desigur, procesele de calomnie*, în teritoriul încălcării con- curenței loiale*. Armând Dayan [1992; 55; 57] enumeră argumentele acelora care resping P.C. Dacă este neloială, consecințele financiare asupra concu- renților nu ar putea fi contracarate prin sancțiunea juridică. P.C. ar genera ne- numărate procese. Compararea unor elemente ale produsului, cum ar fi de exemplu prețul, ar genera o veșnică schimbare a prețurilor. De cealaltă par- te, cei care susțin P.C. invocă în primul rând mai buna informare* a publicu- lui* în legătură cu oferta. In fine, mai subtil poate, P.C. ar favoriza diversita- tea comunicării*. —> publicitate, con- curență loială, argumentare, polemică publicitate conotativă publ (antonim - publicitate denotativă) „Evocă și sugerează, se adresează emoției, afecti- vității, motivațiilor inconștiente. Proce- dează prin asociații de idei, prin evo- carea unei ambianțe. Imaginea* este vectorul ei privilegiat și, într-o mai mi- că măsură, sunetul44 [Armând Dayan, 1992; 9]. —* conotație, denotație, fac- toid (II), publicitate (II), (VIII), persua- siune publicitate de consum (consumer advertising) publ —> publicitate (I), publicitate industrială PUBLICITATE INDUSTRIALĂ publicitate corporativă (instituțio- nală) PUBL „Publicitate realizată de o instituție care vorbește despre activita- tea sa, despre concepțiile și problemele sale în ansamblu, pentru a atrage bunăvoința publicului și pentru a susține un produs, mai puțin pentru a-1 vinde. Uneori este denumită publici- tate de tip relații publice*^ [J. Thomas Russel et al., 2002; 76]. Obiectivele P.C. sunt: „stabilirea unei identități publice; depășirea atitudinii negative față de o companie; explicarea diferi- telor obiective ale companiei; promo- varea identității și emblemei compa- niei; convingerea publicului țintă în perspectiva vânzărilor ulterioare; aso- cierea companiei cu un proiect valo- ros44 [J. Thomas Russel et al., 2002; 76]. —» publicitate industrială, (busi- ness) magazine, publicitate (I) publicitate denotativă publ (antonim - publicitate conotativă) Spre deose- bire de publicitatea conotativă*, P.D. „informează, se adresează rațiunii, argumentează pentru a convinge. P.D. folosește textul, desenul tehnic sau imaginea* pentru a întări explicația verbală46 [Armând Dayan, 1992; 9]. —> denotație, conotație, publicitate (VI) publicitate industrială (engl. am. Business-to-business advertising) PUBL „P.L este publicitatea* bunurilor sau serviciilor îndreptată spre aceia care le folosesc pentru a produce alte bunuri sau servicii. Spre deosebire de consu- matorul* individual, beneficiarii indus- triali caută produse sau servicii care să fie folosite direct sau indirect pentru a le ușura propria producție, care, mai departe, va fi vândută altor benefi- ciari industriali sau consumatorilor*44 PUBLICITATE INSTITUȚIONALĂ 366 [Maurice I. Mandell, 1984; 558]. —* publicitate corporativă (instituțio- nală), consumator (I) publicitate instituțională {engl am. corporate advertising) PUBL „Firma nu se adresează clienților potențiali, ci pu- blicului* în general, pentru ca aceasta să aibă o imagine* mai bună“ [Ar- mând Dayan, 1992; 24]. Atfel spus, nu este vorba despre publicitatea produ- sului (—> publicitate), ci despre publi- citatea de prestigiu care se dresează publicului* în general, partenerilor și propriului personal. Este oarecum o publicitate de gradul al doilea care nu urmărește profitul imediat, ci valori- zarea (imaginea* favorabilă) pe termen lung a mărcii*, ceea ce o face aproape sinonimă cu relațiile publice*. publicitate interzisă publ, leg Preve- derile legislative referitoare la P.I. vi- zează în același timp asigurarea clima- tului concurenței loiale* și protejarea consumatorului*. Țările dezvoltate (vom exemplifica aici tot cazul Franței) au în vigoare o adevărată rețea de servicii și tipuri de produse a căror publicitate este supusă unui control strict. „Publici- tatea agricolă“, „publicitatea agențiilor de voiaj“, „publicitatea băuturilor al- coolice“, „publicitatea instituțiilor de învățământ44, „publicitatea financiară44, „publicitatea ofertelor și cererilor de locuri de muncă44, ca să nu mai pome- nim „publicitatea farmaceutică44, iată principalele direcții în care apar diferite interdicții legislative privind atât condi- țiile în care poate să fie difuzat mesajul publicitar, cât și conținutul acestuia. publicitate de marcă publ (engl. am. trademark advertising) —> publicitate (VIII) publicitate mascată publ, leg, deont I. Publicitate ascunsă sub aparența opi- niei* sau a informării* prin selecționa- rea tendențioasă a faptelor sau a argu- mentelor, astfel încât să favorizeze un grup de interese* financiare, politice etc. II. Frauda poate fi dublă: 1. (even- tual) față de instituția de presă care nu a perceput onorariul pentru acordarea spațiului publicitar*; 2. în mod cert, față de public*, care, oarecum dezar- mat, așteaptă să citească fapte/opinii* prezentate dezinteresat, dar primește în chip insidios mesajul publicitar. III. în realitate, de multe ori este dificil să trasăm granița între informația utilitară (—^ jurnalism de serviciu) și P.M., între informația* economică, culturală și P.M., între critică* și P.M., indirect, în favoarea unui concurent al celui criticat. Unele ziare* americane formu- lează o serie de reguli, pentru a se apăra de P.M.: „Sunt știri* schimbările de personal, afacerile noi, evenimen- tele legate de afaceri, tranzacțiile. (...) Nu trebuie să spui că hoții au furat un Buick. Dar dacă o macara intră într-un magazin, trebuie să spui numele aces- tuia. Dacă un bărbat sare pe geam dintr-un hotel, hotelul trebuie numit. Nu sunt știri* prezentările de modă, fotografiile vânzătorilor, ale cumpă- rătorilor, ale magazinelor, persoanele publice în magazine, recepțiile orga- nizate în cinstea unor scriitori44 [apud Curtis D. MacDougall, 1982; 467- 468]. —► calitățile informării, acope- rire (jurnalistică), personalizare, con- flict de interese, fair-play, argumen- tare tendențioasă, factoid (II) publicitate mincinoasă publ, leg —protejarea consumatorului (II), (III) 362_____________________________________ publicitate negativă publ publici- tate comparativă publicitate noncomercială publ (engl. am. public service advertising) Publi- citate în serviciu public. „Publicitatea este Public Service Advertising dacă mesajul ei este menit să transmită informație* nedeviată în legătură cu o problemă publică sau cu o problemă de interes public“ [cf Maurice L Mandell, 1984; 608]. Controlul arma- mentului, avortul, drepturile anima- lelor, problemele de mediu, iată doar câteva exemple de idei supuse dez- baterii publice. Sinonime - Public Affairs*, publicitate pentru o cauză*, publicitate pentru o idee*. Probabil că nu există graniță între P.N. și relații publice*, marketing politic*, propa- gandă*, comunicare politică*. —> pu- blicitate (I) publicitate politică publ, prop, mk POL —> propagandă, marketing poli- tic (II), comunicare politică publicitate de prestigiu (a produ- sului) PUBL publicitate (I), publici- tate instituțională publicitate primară publ —> publici- tate industrială, publicitate (I) publicitate a produsului publ pu- blicitate (I) publicitate profesională publ „Este orientată spre profesioniști (juriști, ar- hitecți, medici etc.), care pot recoman- da clienților lor un produs sau un ser- viciu. (...) Este orientată spre persoa- nele care nu sunt utilizatorii reali ai bu- nurilor, dar influențează deciziile con- sumatorilor finali“ [J. Thomas Russel et al., 2002; 75]. —► two-step-flow publicitate selectivă publ -» publi- citate (I) (PATRULATERUL) PUBLICITĂȚII publicitate de tip relații publice PUBL —> publicitate corporativă (insti- tuțională) publicitate virtuală publ, tv întreru- perea transmisiei pentru o reclamă de o secundă. în Codul Deontologic al Aso- ciației Televiziunilor Comerciale din Europa, din anul 1997, în Recomanda- rea nr. 97 a Comitetului Permanent al Consiliului Europei, se cere renunțarea Ia P,V. în timpul transmisiei eveni- mentelor* sportive, urmărindu-se în acest fel protejarea publicului* de pu- blicitatea* agresivă. Totodată, în Ma- rea Britanie, Independent Television Commission a emis un set de norme referitoare la PV. publicitate, sub- liminal, (protejarea) consumatorului (ciclul) publicității PUBL (engl. am. ad- vertising cycle) Stadiile evoluției unui produs pe piață (sau ale unei campanii de publicitate*). Testarea pieței, introdu- cerea/lansarea produsului (pioneering stage). Receptorii* privilegiați sunt dis- tribuitorii. Scopul este crearea notorie- tății. Urmează creșterea/consolidarea notorietății și maturitatea (competitive stage). Problema este păstrarea poziției câștigate pe piață și, desigur, ca produ- sul să câștige noi cumpărători. Faza ul- timă este reprezentată de saturarea și declinul produsului (retentive stage). Miza acestei faze: produsul nu trebuie lăsat să moară. —> publicitate, testarea pieței (patrulaterul) publicității publ (engl. am. advertising quadrangle) Cele pa- tru elemente ale comunicării sunt: a. Emițătorul* (Advertiser-Pubhcita- rul*) b. Mesajul c. Medium* (suport, canal) și d. Receptorul*. Același patru- later apare în marketing*: a. Sponsorul PUBLICITY 368 b. Produsul c. Canalul de distribuire și d. Prospectul, [cf. Richard Weiner, 1996]. —> publicitate noncomercială, relații publice, propagandă publicity rp (engl. am. eveniment mon- tat) —► Edward L. Bernays, relații pu- blice, (proactive) public relations, pub- lic relations-publicity, pseudoeveni- ment, prepackaged news, entropie, spin doctors, factoid (II), manipulare, feature articles, birou de presă, comu- nicat de presă, commercial (II), grup de interese, grup de presiune, comunicare evenimențială, decuparea evenimen- tului, coverage, acoperire (jurnalistică) Public Radio International media —> radio (III) public relations rp —> relații publice public relations counsel rp (engl. am. consilier în relații publice*) —> relații publice (1) (proactive) public relations rp (engl. am. relații publice* anticipatoare) Opu- sul lui Reactive PR*. Comunicarea re- lațiilor publice* se realizează antici- pând evenimentul*. Modalitatea predi- lectă a acestui tip de comunicare nu poate fi decâtpublicity*. public relations-publicity rp (engl. am. relații pubhce-publicity) Cea dintâi activitate de relații publice* dintre cele paisprezece indicate de Public Rela- tions Society of America* (PRSA). „Publicity este strict o funcție de co- municare*, în vreme ce relațiile pu- blice*, în ansamblul lor, conțin și o funcție de management. In esență, publicity înseamnă plasarea informa- ției* într-wn news medium [medium* de informare; id est, ziar*, magazin* sau post de radio*, de televiziune*], atât în media* generaliste (televizi- une*, ziar*), cât și în cele specializate" [Shirley Biaggi, 1993; 161]. Pe scurt, publicity poate fi definit ca montarea evenimentului. —> pseudoeveniment (reactive) public relations rp (engl. am. relații publice* reactive) Opus lui (proactive) public relations*. Manifes- tarea activităților de relații publice* după declanșarea unui eveniment* în care este implicată instituția. Formele comunicării* sunt variate: conferință de presă*, comunicat*, dezmințire*, publicity*. —» comunicare de criză Public Relations Society of America (PRSA) RP (engl. am. Societatea de RP din America) I. înființată în anul 1948, societatea are 15.000 de membri. în anul 1965, PRSA a lansat un amplu program de acreditare. „Membrii PRSA au avut tendința de a se concen- tra asupra profesioniștilor generaliști, spre deosebire de International Asso- ciation of Business Communicators (11.000 de membri), care s-a concen- trat asupra editorilor* și a specialiștilor în comunicare*" [Michael Emery et al., 1996; 603]. PRSA definește cele paisprezece activități ale relațiilor pu- blice*: Publicity*, Communication*, Public Affairs*, Issues Management*, Government Relations*, Industry Re- lations*, Advertising* [Publicitate* (Comercială)], Press Agentry*, Pro- motion*, Financial Public Relations*, Media Relations*, Minority Rela- tions*, Propaganda*. H. Codul etic* al PRSA, elaborat în anul 2000 (PRSA Member Code of Ethics) reformulează „valorile centrale" ale Societății și, mai larg, ale întregii profesiuni. Aceste va- lori sunt formulate după cum urmează. „Pledoarie [Advocacy]: Servim intere- 369 PUBLIMETRIE sul public* acționând în calitate de avocați responsabili ai persoanelor pe care le reprezentăm. Reprezentăm o voce distinctă pe piața ideilor, a fapte- lor și a punctelor de vedere, cu scopul de a îmbogăți dezbaterea publică infor- mată. Onestitate [Honesty]: Aderăm la cele mai înalte standarde de acuratețe* și adevăr în promovarea intereselor persoanelor pe care le reprezentăm și în comunicarea cu publicul. Expertiza [Expertise]: Dobândim și folosim cu responsabilitate cunoaștere și experi- ență specializată. Facem ca profesiunea să progreseze prin dezvoltare, cerce- tare și educare aprofundate. Construim înțelegere, credibilitate și relații reci- proce între un mare număr de instituții și publicuri*. Independență [Indepen- dence]: Le furnizăm consiliere obiec- tivă persoanelor pe care le reprezen- tăm. Ne putem justifica oricând acțiu- nile. Loialitate [Loyalty]: Suntem cre- dincioși persoanelor pe care le repre- zentăm, onorându-ne în același timp obligația de a deservi interesul public*. Onestitate [Faimess]: Tratăm onest cu clienții, cu competitiorii, cu colegii noștri, cu media și cu publicul* în ge- neral. Respectăm toate opiniile* și dreptul la liberă exprimare*". —►co- municare (în relații publice), commu- nity relations, declarații de principii în relații publice, relații publice (I) public service advertising publ (engl. ani. publicitate în serviciul pu- blic) —> publicitate non-comercială, relații publice Public Service Broadcastîng radio (engl.) —> radio (i) public spirit ist, filo (engl.) —* opinie publica (1) public țintă media, soc rec, publ, rp —* publicuri, jurnalism specializat, pe- netrare publicuri MEDIA, SOC REC, PUBL, RP Constituie unul dintre obiectele princi- pale de studiu ale sociologiei receptării și ale publicității*, datorită faptului că media* reprezintă canalele principale prin care publicul (ca potențial cumpă- rător al produselor care fac obiectul pu- blicității*) primește mesajul publicitar. „Studiul sociologic al media*, fie că se focalizează pe conținutul mesajului, fie pe organizațiile de difuzare [instituții de presă], trebuie condus în funcție de pu- blic. Preferăm P. pentru că nu există un public global, ci ansambluri de indivizi care nu sunt aceiași pentru fiecare tip de mesaj și care nu primesc același mesaj în același fel" [Jean Cazeneuve, 1976; 398]. Inițial sinonim cu P., ter- menul de audiență* este treptat folosit pentru a desemna publicul de radio* și televiziune*. Segmentele de public* (pu- blic țintă*) se află în relație de interde- pendență cu presa specializată* (ziare*; magazine*; reviste) (—► presă de proxi- mitate), cu posturile de radio* (—* for- mat), respectiv, de televiziune* specia- lizate. —> legile proximității, audiență, public țintă, penetrare, clasă (socială), VALS, VALS 2, jurnalism specializat Publîespana publ Agenție de publici- tate* spaniolă. —► Mediaset Publimedîa ip —> Clubul Român de Presă (I) publimetrie soc rec Metodă în marke- ting* care urmărește să pună un „diag- nostic" întreprinderii și să realizeze o evaluare a strategiei comerciale și pu- blicitare, pentru a face întreprinderea mai rentabilă. —> marketing PUBLITALIA ’80 370 Publitalia '80 publ Agenție de publi- citate* italiană. —> Mediaset Pulitzer, Joseph (1874-1911) ist Năs- cut în Ungaria, fiul unui evreu maghiar și al unei austriece. La vârsta de 17 ani, vine în SUA, luptă în Războiul Civil, urmează studii de drept la St. Louis. Achiziționează ziarul St. Louis Post-Dispatch, pentru ca în anul 1883 să vină la New York, unde cumpără ziarul Sunday World. în patru ani, ziarul* atinge tirajul* de 250.000 de exemplare. Alături de William Randolph Hearst* și Edward Wyllis Scripps* a fost unul din protagoniștii yellow journalism* și Muckraking Era*. J.P. exploatează inteligent posibilitățile pe care le deschide un săptămânal care apare la sfârșit de săptămână: mărește numărul paginilor de divertisment; publică features* pentru femei, pentru tinerii cititori și pentru amatorii de sport; tipărește desene umoristice. în 1890 și în anii următori, publicația va avea între 40 și 48 de pagini, iar publicitatea* a putut să țintească familia și publicul feminin [cf. Michael Emery et al., 1996; 198]. J.P. rămâne important mai ales pentru contribuția sa decisivă în cristalizarea și impunerea unor principii fundamentale ale jurnalismului de informare și ale atitudinii etice* a jur- nalistului*. „Fără idealuri etice înalte44 - afirma J.P. în anul 1904 -, „un ziar* nu numai că se abate de la posibilitățile lui deosebite pentru serviciul public*, dar poate deveni un pericol pentru co- munitate/4 J.P. crede în acuratețea* in- formării și într-o politică editorială* concretizată în lupta agresivă. în viziu- nea sa, știrea* (evenimentul*) are două fațete: informarea* sobră și exactă și interesul uman*; ambele laturi pot și trebuie să fie exploatate în beneficiul publicului*. Deviza lui J.P. era: „Acu- ratețe*! Acuratețe*! Acuratețe*! Con- cizie! Condensare inteligentă, nu stu- pidă.44 Pentru J.P. [ziarul*] „trebuie să lupte pentru progres și reformă, să nu tolereze niciodată nedreptatea sau co- rupția, să lupte împotriva demagogilor din toate partidele, totdeauna să pună față în față clasele privilegiate și defa- vorizate, să arate simpatie pentru cei săraci, să fie mereu devotat binelui public*, să nu fie niciodată mulțumit numai cu simpla publicare a știrilor*, totdeauna să fie în mod clar indepen- dent, niciodată să nu se teamă să atace răul, fie el al plutocrației rapace sau al sărăciei dezumanizate44 [Stan Le Roy Wilson, 1992; 160]. De altfel, J.P. în- suși este mai elocvent. Iată mai întâi declarația de principii pe care o pu- blică în Post-Dispatch (1880): „Post- Dispatch nu va aduce servicii nici unui partid, ci oamenilor; nu va fi organul republicanismului, ci al adevărului, nu va urmări cauzele, ci efectele lor, nu va sprijini Administrația, ci o va critica; se va opune oricăror fraude și înșelă- torii, oricare ar fi ele și oriunde ar apă- rea; va apăra principiile și ideile, nu o poziție sau alta partizană44. Și iată-1 sintetizându-și principiile spre sfârșitul carierei: „Fiecare text publicat repre- zintă ocazia și datoria de a spune ceva curajos și adevărat, de a te ridica dea- supra mediocrului și convenționalului, de a spune ceva care va trezi respectul acelei părți inteligente, educate, inde- pendente din comunitate, de a te ridica deasupra partizanatului și a prejude- 371 PUTERE CHARISMATICĂ cății* colective. Aș vrea să am în fie- care zi un astfel de text, iar aceste zece sau douăzeci de rânduri ar putea repre- zenta efortul unei zile întregi de con- centrare, meditație intensă, rafinare a stilului, căutare a cuvintelor44 [apud Michael Emery et al., 1996; 174; 178]. —* fapt divers, penny press, Muckra- king Era, New Journalism (I), William Randolph Hearst Pulitzer Prize media (engl. am. Premiul Pulitzer) Premiu anual pentru jurna- lism, literatură și arte, decernat înce- pând cu anul 1917 prin intermediul Facultății de Jurnalism din Columbia (Graduate School of Journalism of Columbia University, New York). punct de vedere jurn inf, red -> lead (II) puncte principale (fr. principaux points) AG, RED Text de agenție*. Dezbaterile parlamentare, conferințele de presă*, discursurile, documentele oficiale pot fi evenimente* abordate prin acest tip de text. P.P. sunt de mare ajutor publicului*, întrucât acesta poa- te sesiza ușor esențialul. —» știre (IV), (VI), organizare pe serii de interes, planul textului punct tipografic tr Unitatea de măsură tipografică folosită în întreaga Europă, cu excepția Marii Britanii, este punctul Didot. Sistemul Didot este duodecimal. 123 de puncte fac un Cicero care se mai numește și „doisprezece". Un punct Didot = 0,3759 mm. în Marea Britanie și în SUA, punctul are 0,351 mm. Multiplul unui Cicero în SUA este pica. —> machetă, design purtător de cuvânt rp Funcție în rela- țiile publice*. Persoană care susține conferința de presă*, redactează și transmite comunicatele de presă*, dez- mințirea*, rectificarea*. De regulă, P.C. cunoaște foarte bine normele pro- fesionale ale jurnaliștilor*, de aceea un bun P.C. transmite informații* impor- tante pentru public*, consistente și, mai ales, corecte. —► relații publice puterea presei tp, soc rec După cum se știe, presa (media*) este numită de multă vreme a patra putere în stat (Fourth Estate). Spre deosebire însă de celelalte trei, P.P. se manifestă cel mai adesea subtil, mai puțin vizibil. I. Presa (media*) își exercită puterea câtă vre- me își îndeplinește corect funcțiile esențiale (—► funcțiile presei). II. Presa își exercită puterea câtă vreme respectă standardele informării corecte (—> cali- tățile informării). III. Presa își exercită puterea atâta timp cât funcționează res- pectând codurile deontologice*. IV. în aceste condiții, penetrarea* produsului media* este mai mare decât a celorlalte trei puteri. V. întrucât presa este (sau ar trebui să fie) un serviciu public* (—► jur- nalism civic, jurnalism de serviciu), puterea ei provine din aceea că, practic, în calitate de reprezentantă a publicu- lui*, controlează în fiecare moment modul de funcționare a celorlalte trei puteri. VI. Puterea presei se manifestă prin faptul că își influențează publicul* (—> jurnalism de opinie), modelându-i opțiunile, preferințele, gândirea, pe scurt, personalitatea. VII. Presa își poa- te influența, de asemenea, sursele* de informare (-> reporter ca intermediar) prin informațiile* din realitatea imedia- tă. VIII. Presa poate modela viața poli- tică (—► agenda setting, gate keepers, marketing politic). putere charismatică soc —> charismă (!) Q QUAQ AG, IP (engl. quality control unit unitate de control al calității) Funcție redacțională în Agenția Reuters*, cre- ată începând cu anii ’80 ai secolului al XX-lea de către directorul redacției Ian MacDowall. Standardele profesionale ale Agenției Reuters* stipulează că Jur- nalistul* de agenție se străduiește să fîe concis, complet, interesant, exact și ra- pid. (...) Logica unei producții neîntre- rupte a uzinei de știri* cu normele, ca- lendarele, planning-xA și urgențele/prio- ritățile ei, iată elementele ce caracteri- zează universul unui QUAQ " [Michael Palmer, 1996; 91]. —> gate keepers (dosed-end) question jurn inf, red (engl. am. întrebare închisă) Variantă a întrebării închise*, este o,,întrebare cu alegeri multiple, dar cu o selectare pre- stabilită a răspunsurilor posibile. Se opune întrebării deschise* și se dis- tinge de întrebarea cu dublă alegere*^ [Richard Weiner, 1996]. —> interviu, paragraf Quintilian (cea. 25-95) RET ironie, persuasiune (I), retorica (I), (li), (IV) R radio media I. istoric „R. a pornit de la telegrafia fără fir (TFF) și a ajuns ulterior să transmită vocea umană, de- venind doar într-o a treia etapă o me- todă de comunicare cu un auditoriu ne- defmif* [Jean-Noel Jeannency, 1997; 151]. în anul 1864, Clark Maxwell realizează „o teorie generală a undelor electromagnetice și a undelor lumi- noase14. în anul 1887, Heinrich Hertz descoperă undele hertziene, în 1890, Edouard Branly pune la punct radio- conductorul, iar în anul 1894 este rea- lizată prima antenă. Tot în anul 1894, Marconi reușește la Bologna pentru prima oară să comunice la distanță (mai întâi la 400 de metri, apoi la 2000 de metri) în alfabetul morse. Tot Mar- coni realizează în anul 1899 prima legătură peste Canalul Mânecii, iar în 1901 realizează prima legătură hertzi- ană transatlantică. Posibilitatea trans- miterii vocii umane prin undele hertzi- ene devine realitate datorită america- nului Lee De Forest El va reuși trans- miterea la douăzeci de kilometri a re- citalului lui Caruso de la Metropolitan Opera din New York. R. ca medium* de comunicare către un public* se con- stituie în jurul anilor ’20 ai secolului al XX-lea [cf Jean-Noel Jeannency, 1997; 151-154]. în perioada interbelică apar — ca și în cazul agențiilor de presă* — cele două modele de funcțio- nare (implicarea stalului vs. neimpli- carea lui), care, în esență, se mențin și în prezent. SUA sunt și în această pri- vință cel mai avansat stat. „în anul 1922 există 200 de stații [care emit programe către un public*]; în 1925, 578 de stații, iar în 1938, 650. în pra- gul Celui de-al Doilea Război Mon- dial, șapte americani din zece ascultă regulat R., care începe de acum înainte să le marcheze viața cotidiană. (...) în 1921 există în America 50.000 de re- ceptoare, în 1925, patru milioane, în 1927, cinci milioane, în 1931, 31 de milioane. începuturile acestei evoluții sunt favorizate de un regim de absolută libertate11 [Jean-Noel Jeannency, 1997; 154-155]. în anul 1927, prin Radio Act [Legea Radioului] este înființată Fede- ral Radio Commission. „Compusă din cinci membri numiți de președinte, comisia este însărcinată să suprave- gheze puterea emițătoarelor și să dis- tribuie licențele, controlând moralitatea comerțului care ar putea să fie făcut11 [Jean-Noel Jeannency, 1997; 155]. Ast- fel, calea publicității* (și) prin inter- mediul R. este deschisă. Până în anul 1934 apar și primele rețele*: AT&T, NBC (cu circa 100 de stații), CBS (1927), Mutual Broadcasting System (1934). Tot în anul 1934 este înființată Federal Communication Commission (FCC). în anul 1939, la New Jersey, apare primul R. în FM, iar în anul 1943, AT&T devine ABC. De notat, de asemenea, că în perioada 1933-1945, președintele Franklin D. Roosevelt RADIO 374 folosește R. pentru a se adresa națiunii. Astfel, R. devine și un canal de trans- mitere a propagandei*. Anii ’80 vor marca și apariția AM - stereo. Acesta este succint cel dintâi model juridic- profesional de funcționare a R. Celă- lalt model aparține Germaniei și Marii Britanii (curând după ele, și Italiei). în esență, în virtutea acestui model, statul deține controlul acordării licenței (dreptului de emisie). în Marea Bri- tanie, începând cu anul 1922, datorită Ministrului Poștelor de atunci, Neville Chamberlain, stațiile private existente sunt obligate să se unească. Astfel ia naștere British Broadcasting Company (BBC) - la început o proprietate coope- ratistă destul de asemănătoare în pri- vința principiului de organizare cu aceea a Agenției Reuters*, dar din anul 1927 postul devine British Broadcas- ting Corporation* (tot BBC), pe care statul, răscumpărând acțiunile, o trans- formă în post public*. De altfel, BBC* este un reper cât se poate de important pentru filozofia, strategia și politica editorială* ale unui post public* (pu- blic service broadcasting). Primul ma- nager al BBC* - John Reith - a pornit de la premisa fundamentală că publi- cului* trebuie să i se ofere ceea ce este mai bun. Pentru Andrew Crissel [1998; 116], punerea în practică a principiului lui John Reith s-a putut realiza de la începuturile BBC* (1927) - și în pre- zent - datorită îndeplinirii a patru con- diții: „a. BBC nu a existat numai ca să facă bani. Nu depinde de profit, b. Scopul său este să servească pe ori- cine din comunitate, c. A menținut un control unic [asupra propriei activități], ceea ce l-a făcut să reziste presiunilor politice și comerciale, d. Respectă stan- darde înalte urmărind să ofere ce este mai bun“. în comparație cu SUA, unde deja publicitatea* contribuia decisiv la mediocritatea programelor*, în Marea Britanie, în raportul Comisiei Sykes - din 1935 - se consideră că menirea R. „nu este de a da publicului* ceea ce do- rește, ci ceea ce îi este necesar44 [apud Jean-Noel Jeannency, 1997; 158]. II. ÎNCEPUTURILE ȘI EVOLUȚIA R. ÎN ROMÂNIA PÂNĂ ÎN ANUL 1990. „Deși începuturile radiofonice sub formă de radiotelegrafie și radiotelefonie pot fi plasate pentru România în anul 1908, și ele vor primi un puternic impuls în anii Primului Război Mondial (...), totuși, adevărata trecere la radiofonie, din punct de vedere tehnic, se reali- zează la noi abia în 1925, iar din punct de vedere instituțional abia în 1928, când apare Societatea de Difuziune Radiofonică, care va realiza prima emi- siune oficială la data de 1 noiembrie a aceluiași an44 [Eugen Denize, voi. 1, Partea I, 1998; 10]. în așteptarea unei legi care să reglementeze funcționarea Societății..., „comitetul de direcție44 a aprobat o serie de reglementări interi- oare: la 26 aprilie 1932, Regulamentul Bibliotecii alcătuită dintr-o secțiune literară și o alta muzicală, „care va deveni cu timpul o adevărată fonotecă de aur44 și Regulamentul Programului Vorbit. Și mai important este Regula- mentul pentru Organizarea și Func- ționarea Societății de Difuziune Radio- telefonică din România, aprobat de comitetul de direcție la 30 septembrie 1932, regulament ce va fi completat la 28 august 1935, și apoi în anul 1937, în urma „unei noi legi de organizare și 375 RADIO funcționare a radiodifuziunii, apărută la data de 4 aprilie 1936“ [Eugen Denize, voi. 1, Partea I, 1998; 68]. Ar- ticolul 1 al legii statuează monopolul statului asupra R.: „Difuziunea de orice fel prin mijlocirea undelor elec- trice a graiului, muzicii și imaginilor* și distribuirea lor prin fir sau fără fir, constituie un serviciu public* monopo- lizat al statului cu scop cultural, edu- cativ, informativ și distractiv44 [Eugen Denize, voi. 1, Partea I, 1998; 69]. R. depinde de Ministerul de Interne și se va numi, prin lege, Societatea Română de Radiodifuziune. Capitolul al II-lea al legii - Organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune - indică următoarele: capitalul privat nu va putea depăși 40%; Consiliul de Ad- ministrație este compus din nouă mem- bri din care patru vor fi aleși de acțio- narii particulari, iar ceilalți cinci, prin decret regal, pe baza recomandării Mi- nisterului de Interne. Articolul trei pre- vede: „Sunt interzise emisiunile cu ca- racter polemic*, de propagandă* poli- tică44. „In concluzie: controlul statului, mai bine zis, al regelui Carol al II-lea asupra Societății era aproape deplin44 [Eugen Denize, voi. 1, Partea I, 1998; 70]. Fără îndoială, una dintre emisiu- nile/rubricile cele mai importante în epocă a fost Universitatea Radio, sus- ținută de personalitățile marcante ale perioadei: Nicolae lorga, P.P. Panai- tescu, C.C. Giurescu, Radu Vulpe, Dimitrie Guști, Mihai Ralea, Constan- tin Rădulescu-Motru, Mircea Eliade, Constantin Noica, Eugen Lovinescu, Tudor Arghezi etc. [Eugen Denize, voi. 1, Partea I, 1998; 102]. în sfârșit, activitatea strict jurnalistică. Punctul de pornire ar fi intervențiile pertinente ale lui Gh. D. Mugur, subdirector ge- neral al Societății. Acesta constata aco- perirea jurnalistică* deficitară: „Infor- măm țara despre București, dar nu informăm Bucureștii despre țară44. în plus, „știrile* emise sunt numai în legătură cu politica44. „în concepția lui Gh. D. Mugur, Radio Jurnalul trebuia să fie alcătuit din trei părți principale: știri*, reportaje* și interviuri*, între care să existe o strânsă legătură orga- nică pentru alcătuirea unui ansamblu coerent și interesant pentru toți ascul- tătorii44. Pentru Gh. D. Mugur, știrile* ar trebui să fie din următoarele do- menii: politic, economic (agricultură, industrie, comerț), financiar, științific, artistic, cultural (literatură, muzică, teatru, arte plastice), cărți, reviste, re- cenzii*, conferințe literare, propa- gandă* pentru cultura populară, festi- vități, expoziții, viață religioasă, infor- mații sanitare. „Reportajele* trebuiau făcute imediat după desfășurarea celor mai importante evenimente* politice, culturale, economice, judiciare, educa- tive și de interes național în general. Unele dintre ele trebuiau transmise telefonic, de la fața locului44. „Interviu- rile* trebuiau luate de către reporteri* pregătiți special în acest sens. Ele trebuiau legate, de asemenea, de cele mai importante evenimente* și curente de idei ale vremii44. în fine, exprimarea trebuia făcută „în stil radiofonic, ceea ce înseamnă frază scurtă, lapidară, co- lorată, cu vocabular îngrijit, iar anu- mite știri* trebuiau să fie difuzate în mai multe limbi. Trebuie să fie folosit și la noi microfonul călător, pentru a 3 Realiza transmiterea în direct a unor RADIO ACT evenimente* importante din toate do- meniile de interes public. Pentru știri- le* din țară, Societatea trebuia să aibă în fiecare centru județean un cores- pondent radiofonic^ [Eugen Denize, voi. 1, Partea I, 1998; 106-197]. în pe- rioada Ceaușescu (1965-1989), R. este supus unei serii de reglementări, înce- pând cu anul 1970 (Regulament de or- dine interioară a Comitetului de Ra- diodifuziune și Televiziune). Adevărata cotitură propagandistică în activitatea R. avea însă să se petreacă începând cu anul 1971 (Decret al Consiliului de Stat cu privire la înființarea, organi- zarea și funcționarea „ Consiliului Na- țional al Radioteleviziunii Române^). Acest Consiliu, un „organism larg re- prezentativ cu caracter obștesc, sub îndrumarea directă a CC al PCR“, „în- drumă munca de concepție a emisiu- nilor, (...) aprobă repertoriul teatrului radiofonic și de televiziune, planul producției de filme și seriale de televi- ziune, repertoriul stagiunii de concerte publice ale formațiilor muzicale ale Radioteleviziunii Române6'. Primul președinte al acestui Consiliu a fost Dumitru Popescu, iar vicepreședinți au fost Mihai Bujor Sion, Zoe Dumi- trescu Bușulenga, Domokos Geza, Kromer Michael. „Consiliul era un fel de supracenzură66 - subliniază Eugen Denize [voi. 3, 2002; 29-30]. Tot în 1971, avea să apară Decretul cu pri- vire la organizarea și funcționarea „Comitetului de Stat al Radiotelevi- ziunii Române^. Acest Comitet, „un organ central de stat, (...) contribuie activ la educarea comunistă, patriotică a întregului popor, la făurirea trăsătu- rilor înaintate, revoluționare, ale omu- 376 lui nou, Ia mobilizarea maselor în rea- lizarea programului elaborat de PCR pentru făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate, la informarea largă a opiniei publice asupra eveni- mentelor interne și externe. Radiotele- viziunea Română militează prin emi- siunile sale pentru dezvoltarea conști- inței socialiste a maselor, într-un spirit de înaltă exigență, combativitate și principialitate comunistă, pentru ridi- carea nivelului cultural al poporului, prin difuzarea și promovarea valorilor culturii naționale și universale, în lumi- na concepției marxist-leniniste a PCR“ [Eugen Denize, voi. 3, 2002; 31]. în fine, acest decret avea să fie modifi- cat, pentru a deveni în final, Legea 61/1971. Articolul 27 al legii indică structura organizatorică a R.: Direcția plan, dezvoltare, finanțe-prețuri, teh- nică, investiții, organizare și control; Oficiul de publicații, studii, sondare a opiniei publice și documentare; Oficiul de relații internaționale și schimburi; Serviciul personal-învățământ; Servi- ciul secretariat. Redacțiile: Redacția coordonării programelor; Redacția de actualități politice interne și externe; Redacția emisiunilor economice; Re- dacția emisiunilor social-educative și ideologice; Redacția emisiunilor pen- tru tineret și copii; Redacția emisiuni- lor de învățământ; Redacția emisiuni- lor culturale; Redacția emisiunilor de teatru; Redacția emisiunilor muzicale; Redacția de spectacole și varietăți; Re- dacția emisiunilor în limbile naționali- tăților conlocuitoare; Redacția emisiu- nilor pentru străinătate. De notat, în final, că Programul 3 al R- emite înce- pând cu 5 mai 1963, iar Radio Vacanța 377 ____________________________________ din iulie 1967 [Eugen Denize, voi. 3, 2002; 47; 61]. III. avântul post- belic AL R. Un fapt cert în istoria me- dia electronice (R. și Televiziunea*), apoi a media digitale (PC*, Internet*), este decalajul accentuat în favoarea SUA în raport cu Europa Occidentală, „în 1942 funcționează în Statele Unite 50 de stații în FM, iar în 1948, 500. America este cu zece ani înaintea Eu- ropei. După o invenție a societății ger- mane AEG, tot în America se dezvoltă, începând din 1948, magnetofonul“. în plus, în 1950, în SUA, sunt 92 de mi- lioane de receptoare și 3000 de stații comerciale [Jean-Noel Jeannency, 1997; 258]. Numai că tot în anii ’50 ai secolului al XX-lea, televiziunea* începe să se impună în SUA (tot cu circa un deceniu înaintea Europei), astfel încât rețelele* americane emble- matice ABC*, CBS*, NBC* se retrag treptat din R., preferând televiziunea*. Având probabil în vedere și aceste date concrete, Marshall McLuhan [1970; 326] consideră că televiziunea* a transformat R. dintr-un medium* de divertisment, într-un f . de „sistem nervos de informare". O invenție teh- nică epocală realizată la începutul anilor ’60 - tranzistorul - va provoca o adevărată revoluție media*. Datorită miniaturizării, R. devine repede un medium* de ambianță practic universal în lumea dezvoltată. Pornind de la acest fapt tehnologic, evoluția ulterioară avea să aducă unele nuanțări la judecata for- mulată de Marshall McLuhan. înce- pând cu anii ’70, în SUA, R. (alături de magazin*) „ilustrează cel mai bine specializarea și segmentarea media*". în anul 1999, emiteau 12.000 de pos- RADIO AUTHORITY turi, operau 33 de rețele* naționale, ceea ce conduce la diversificarea for- matelor* în R. Doar National Public Radio care apare în anul 1970, ajun- gând în anii ’90 la un rating* de apro- ximativ 16 milioane de ascultători și American Public Radio (înființat în anul 1982) - din 1994 redenumit Public Radio International și având 530 de posturi afiliate - rămân surse pentru informarea aprofundată (in- depth news) în R. [Kathleen Hali Jamieson et al., 1997; 30-33]. O con- tribuție importantă la diversificarea/ specializarea R. în SUA a avut-o înce- pând cu anul 1981, dereglementarea* R. statuată de Federal Communication Commission*, prevedere conform că- reia posturile de R. nu mai sunt obli- gate să difuzeze într-un anumit procent știri* și Public Affairs*. Dar, în princi- pal, se renunță la regula conform că- reia publicitatea* nu trebuia să depă- șească 18 minute pe oră. în aceeași pe- rioadă, Europa Occidentală era prinsă în confruntarea dintre poziția (cvasi) monopolistă a postului public* și apa- riția posturilor comerciale. în Marea Britanie, de-abia în anul 1972 este creată Independent Broadcasting Au- thority - fiind permisă înființarea pos- turilor comerciale locale. în Franța (în anii ’80), Radio France (post public*) deținea 47 de posturi locale publice. în modelul francez, centralizarea și diver- sitatea coexistă într-o rețetă suficient de originală. —> acumulare de public Radio Act (SUA) LEG, IST {engl. am. le- gea Radioului) A intrat în vigoare în anul 1927. —* radio (I), Equal Time Rule Radio Authority (în Marea Britanie) LEG —* ficțiune (I) RADIO (BLIND MEDIUM) 378 radio (blind medium) media (engl. medium nonvizual; blind - orb) Prin dislocarea sa de către noul medium* - televiziunea* - R. devine un medium secundar (de ambianță). —> radio RADIOBRASIL AGP Agenție de presă din Brazilia. -> ROMPRES (II) Radio Contact ip, ret Post de radio particular între anii 1990-2004. —► Clu- bul Român de Presă (I) Radio Elveția Internațional radio TV5 Radio France radio —► radio (III), TV5 Radio France Internationale (RFI) MEDIA, POL L ISTORIC La 6 mai 1931, Postul Colonial își difuzează prima emisiune în unde scurte. în anul 1935, Postul Colonial devine poliglot, in- tenția fiind aceea de a concura BBC*. La 1 aprilie 1938, Le Poște Colonial devine Paris Mondial. în fine, la 6 ia- nuarie 1975 este creat RFI, sub con- ducerea Radio France. După o serie de întreruperi, în anul 1983, devenit filială a Radio France, RFI își reia emisiu- nile în 10 limbi. Anul 1989 marchează primele transmisii în FM la New York. După o perioadă în care postul a fost succesiv tehnologizat (antene de emi- sie, sateliți etc.), în data de 23 noiem- brie 1995, Comitetul Interministerial pentru audiovizual în afara Franței [Le Comite interministeriel pour Pac- tion audiovisuelle exterieure de la France (CAEF)] învestește RFI să rea- lizeze acest scop, astfel încât, în anul 1996, RFI devine primul post franco- fon*. In același an, este lansat site*-ul RFI: www.rfi.fr. Este, totodată, anul în care postul înregistrează o audiență de 45 de milioane de ascultători, răs- pândiți pe întreaga planetă. Conform autocaracterizării pe care o formulează RFI însuși, postul a devenit „un mare vector de informare, cultură, al valo- rilor și al «privirii» francezilor asupra lumii, apropiindu-se de toate publică- rile* sale și devenind în acest fel o media de proximitate* “. Multilingvis- tic și pluricultural, RFI se adresează francofonilor și francofililor, ocupând un loc bine stabilit alături de BBC World Service, de Deutsche Welle și de Vocea Americii printre posturile inter- naționale. II. Legea din 1 august 2000 formulează misiunea RFI: „RFI are responsabilitatea de a contribui la difu- zarea culturii franceze prin programe în limba franceză sau în alte limbi, adresate cetățenilor străini și cetățeni- lor francezi rezidenți în afara gra- nițelor. RFI difuzează informații des- pre politica franceză și străină“. Din punct de vedere financiar, postul este în principal un post public*, finanțarea fiind asigurată 55% de către Ministerul Afacerilor Externe al Franței. Indepen- dența editorială a RFI este garantată prin lege, precum și prin Carta de bună practică adoptată de echipa de conducere a postului, la data de 8 iunie 1999 (de fapt, un cod etic cuprinzător), în prezent, RFI emite în limbile alba- neză, germană, spaniolă, engleză, bra- ziliană, cambodgiană, chineză, creolă [limbile indigenilor din America La- tină], laoțiană, persană, poloneză, por- tugheză, română, rusă, limbile slave de sud, turcă, vietnameză, bulgară, arabă. Pentru Africa (de limbă franceză, en- gleză și portugheză) emit 65 de posturi în FM; în Europa, emit 25 posturi în FM (printre care și Delta RFI la Bucu- rești, pe frecvența 93,5); în plus, RFI yj9_____________________________________ emite în Orientul Mijlociu (unde au- diența* este estimată la 15 milioane de ascultători), în SUA și Canada, în America Latină și în Asia și în Pacific. —* Carta de Bună Practică a RFI, francofonie, TV 5, Anexe (B) Radio Free Europe (rom Radio Euro- pa Liberă) radio, prop Post aparți- nând Guvernului SUA, a cărui menire, între anii 1950 și 1989, a fost aceea de a promova către publicurile* din țările blocului comunist mesaje aparținând propagandei* occidentale. Postul a fost finanțat de CIA. în anul 1994, RFE și-a mutat sediul de la Miinchen la Pra- ga, pentru ca, la începutul anului 2004, să-și înceteze activitatea. —»propa- gandă Radio Liberty radio, prop „Unitate de propagandă* a CIA, înființată în anul 1953, pentru a fi receptată în URSS“. în anul 1976, s-a unit cu Radio Free Europe* [cf. Robert Cole (ed.), 1998; 646]. —> propagandă Radio Star ip, ret —> Clubul Român de Presă (I) Radio Vacanța media -* r dio (II) Rador agp, ist L agenți. . rient ra- dio, pe scurt R., apare în Români? în anul 1921 sub forma unei societa.. pe acțiuni, pentru ca, din anul 1926, în conformitate cu Legea și Statutele So- cietății R. - Agenție de informații Te- legrafice, [Monitorul Oficial 1926; 1944], instituția să devină - ca toate celelalte agenții* europene ale vremii, cu excepția Agenției Reuters* - ceea ce se numește agenție oficioasă de știri. Astfel, după ce Articolul 4 al Legii stipulează că „obiectul societății este exploatarea de informațiuni* tele- grafice și de presă în țară și în străi- rador nătate cu toate serviciile ce le com- portă în mod obișnuit, precum servi- ciile de știri* telegrafice, telefonice, radiofonice și de orice natură: politice, financiare, sportive, pentru ziare*, sta- bilimente publice și particulare, tele- gramele burselor, piețelor etc.“ - capi- tolul Drepturi și Obligații Speciale sta- tuează următoarele. „Articolul 9. Statul acordă societății toate avantajele legale cele mai favorabile care vor fi în fiecare moment în vigoare și care s-ar acorda oricărei întreprinderi industriale sau comerciale naționale. (...) Arti- colul 11. Statul acordă Societății R. dreptul de prioritate de transmisiune a știrilor* prin PTT și PTF, imediat după transmiterea mesajelor de Stat. (...) Articolul 13. Guvernul are dreptul să numească pe lângă societate un comi- sar cu atribuțiuni de a lua parte la șe- dințele consiliului de administrație cu vot consultativ. Comisarul este numit de Ministerul Afacerilor Străine. El are dreptul să dispună suspendarea execu- ției deciziunii consiliului de adminis- trație, în cazul când o socotește con- trară statutelor sau intereselor superi- oare ale Statului44. Ar fi de notat trei aspecte ce se desprind din datele ex- puse: 1. După modelul legislației fran- ceze, Statul acordă facilități financiare instituției de presă. 2. Din punctul de vedere al structurii capitalului, R. este o societate cu participarea statului, prin intermediul Ministerului de Externe, capitalul ei fiind repartizat între acest minister, Banca Națională și Camera de Comerț [cf. Emil Samoilă, f.a.; 144]. Altfel spus, o poziție intermediară: nici parte a guvernului, nici în totalitate se- parată de acesta. 3. Articolele de lege RADOR citate se referă la două perioade (isto- rice, politice) distincte, care marchează accentuarea controlului statului asupra activității jurnalistice, până la cenzu- ră*, care și aici, ca în toate situațiile de acest fel, este invocată în directă legă- tură cu „interesele superioare ale sta- tului'. Pe scurt, în anul 1938, R. este una dintre cele 27 de agenții* europene oficioase, grupate în Asociația Agen- țiile Aliate, în jurul celor mai im- portante agenții de pe continent, pre- cum Havas, Reuters* etc., alături de alte agenții europene, inclusiv Agenția TASS*. în jurul anului 1940, Agen- ția R. „primește pe an circa 12 mili- oane de cuvinte, adică aproximativ 180.000 de știri* din străinătate. Trans- mite în străinătate aproximativ 500.000 de cuvinte prin telegrame obișnuite. în anul 1939, R. a primit circa 180.000 de știri* din care a transmis ziarelor* aproximativ 32.000 (una din 6)“ [R, O agenție telegrafică de Informațiuni, f.ed., fa.; 18-19]. Aceste date sumare ne îndreptățesc să considerăm că, în perioada 1926-1940, România se sin- croniza cu țările dezvoltate ale Europei în ceea ce privește rețeaua instituțiilor specifice jurnalismului de informare, atât în privința volumului de lucru, cât și în aceea a formulei juridice de func- ționare. în același timp însă, discre- panța dintre numărul știrilor* primite din străinătate și acela al știrilor* „ro- mânești“ transmise constituie o ilus- trare a ceea ce, în anii ’70 ai secolului al XX-lea, țările nealiniate și țările Lumii a Treia aveau să numească în cadrul dezbaterilor ONU „imperia- lismul agențiilor mondiale" (—> noua ordine a informării). Este limpede că _____________________________________380 sensul fluxului internațional era același în anii ’30 și acum [cf William A. Hatchen, 1983]. Dezbaterile profesio- nale vizând delimitarea informării* jurnalistice de propagandă* (i.e„ rela- țiile agenție*-stat) care au loc în Eu- ropa anilor ’30 cu diferite ocazii sunt importante în încercarea de a oferi o imagine a jurnalismului românesc de informare dintre Cele Două Războaie Mondiale. în viziunea ^ro^-ului Agen- ției R., „informarea* străinătății ridică probleme și mai gingașe. Pentru că o informație* privitoare la noi să fie re- produsă de agenția* care o recepțio- nează, ea trebuie să poată interesa publicul* din acea țară. Or, este de un interes vital pentru noi ca străinătatea să fie informată exact despre eveni- mentele din România, căci cea mai eficientă propagandă* românească în străinătate constă în a prezenta opiniei publice* mondiale o oglindă credin- cioasă a stărilor de la noi, (...) cu con- diția ca informația* să fie rapidă, exactă și discretă" [adică ne-deviată, ne-tendențioasă] [subl. n.]. Ținta nu este chiar atât de ușor de atins căci, așa cum remarca directorul de la Havas la Conferința Agențiilor Aliate desfășu- rată la Atena în anul 1933, „anumite direcții de presă [ceea ce azi numim birou de presă*] ale guvernelor con- fundă propaganda* cu informația*. „Agențiile*44 - a adăugat el - „ sunt in- strumente de informații* și prin infor- mații* ele pot face propagandă*, dar țelul lor rămâne informația*, iar nu pro- paganda*44 [Rador...; 18-19]. De altfel, la Madrid avusese loc, în anul 1923, o dezbatere a membrilor direcțiilor de presă, în încercarea de a stabili o gra- 381 RADOR niță între mesajul instituțional - ce are, fatalmente, o fundamentare persua- siv*-propagandistică* - și produsul jurnalistic de informare, dar, chestiune la fel de valabilă în anii ’30 și acum, dezbaterea pe această temă între cele două corpuri profesionale este eternă. Ce putem sublinia însă în acest punct al demersului nostru este următorul as- pect: faptul că jurnaliștii* români simt nevoia, în anii ’30 ai secolului al XX- lea, să supună dezbaterii probleme pro- fesionale subtile reprezintă un semn că ceea ce azi numim cultură profesio- nală jurnalistică era în bună măsură o realitate a jurnalismului din România. Contextul european favoriza această direcție și, ca să demonstrăm această afirmație, să amintim doar două date istorice. In Franța, Legea din 29 martie 1935 (care avea să fie revizuită la 4 iu- lie 1974) definește statutul jurnalis- tului*, fiind integrată în Codul Muncii [Roland Cayrol, 1971; 189]. Al doilea exemplu: încercarea guvernului brita- nic în anul 1941 de a institui controlul asupra Agenției Reuters* a eșuat din cauza rezistenței ferme a jurnaliștilor de la Manchester Guardian și Times. Se putea vorbi despre un statut al jur- naliștilor* români în anii ’30? Datele pe care le deținem ne impun un răs- puns ambivalent. Pe de o parte, încă din anul 1890 încep să se înființeze or- ganizații profesionale: Asociațiunea Ziariștilor din România*, Sindicatul Ziariștilor din București*, Asociația Generală a Presei Române*, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din Bucu- rești*, Cercul Ziariștilor din Bucu- rești*, Sindicatul Presei Române din Ardeal și Banat*, Uniunea Ziariștilor din București* etc., toate având drept scop „apărarea intereselor morale și materiale ale membrilor lor, ridicarea și menținerea prestigiului Corporației, strângerea relațiunilor de solidaritate a ziariștilor*, ajutorarea membrilor în caz de boală sau incapacitate de lucru etc.“ [Emil Samoilă, f.a.; 157-158]. Mai mult decât atât, la Al Doilea Con- gres al Presei din România întrunit la Cluj - 16-18 decembrie 1923, Con- stantin Bacalbașa supune discuției Proiectul Statutelor Federalei, „aso- ciație de instituții de presă, iar nu de ziariști* individuali44, care, pe scurt, avea misiunea „să reprezinte presa în toate legăturile cu lumea de afară44, adică instituțiile statului, în fața cărora „să apere libertatea presei*44. Cu toate acestea, spre deosebire de alte țări - avea să constate amar Virgil Molin [et al., 1942; 13] -, în România „ziaristul* profesionist există. Fenomenul de pre- să l-a creat și nu se mai poate dispensa de el. La noi însă, conform legilor, el nu există. Alături de plugărie, în țara noastră, ziaristica e singura profesiune nereglementată44. Existența Agenției R. se încheie în anul 1949, când este în- ființată Agenția Agerpres*. II. înce- pând cu anul 1993, Agenția de Presă R. este (re)înființată, devenind parte integrantă a Societății Române de Ra- diodifuziune* (continuând activitatea Centrului de Informare și Sinteză care fusese creat în anul 1990). R. este în prezent cel mai important centru de monitorizare a 57 de posturi de radio* și televiziune*, care emit în treispre- zece limbi, a celor mai importante pu- blicații din țară și din străinătate (peste o sută de titluri ale presei scrise inter- RADU CEL MARE naționale, în șaisprezece limbi. R. tran- scrie conferințele de presă* organizate de cele mai importante partide parla- mentare, de Guvern, Președinție, mi- nistere, alte instituții centrale, regii autonome etc. începând din anul 1996, Grupul Binoclu din cadrul agenției editează o serie de buletine tematice: Economia mondială, Economia româ- nească, Grupuri etnice, Univers Mass- Media, Universul științei, Revista pre- sei internaționale, România văzută din străinătate. în anul 1998, R. devine membru al Asociației Internaționale a Agențiilor de Monitorizare. în plus, în acest moment, R. produce emisiuni și rubrici radiofonice, cum sunt: Matinal, Ora fierbinte. Cafeneaua Radio, Five O’Clock, Atlas, Lumea noastră, Obser- vator extern, Dosare sonore, acestea fiind difuzate pe postul România Ac- tualități. R. produce două tipuri de ma- teriale: fluxuri și buletine tematice. Bu- letinele tematice sunt realizate de gru- pul Binoclu, specializat în monitoriza- rea presei scrise. Dintre buletine, sunt de menționat: România văzută din străinătate și Revista presei internațio- nale. Buletine săptămânale: Economia românească, Economia mondială, Grupuri etnice. Buletine bilunare: Uni- vers mass-media, Universul științei. R. dispune de o puternică rețea de co- respondenți externi (corespondenți per- manenți la Paris, Strasbourg, Londra, Berlin, Bruxelles, Roma, New York, Washington, Moscova, Sofia, Belgrad, Budapesta, Tel-Aviv; trimiși speciali la Ankara, Qatar, Kuweit, Amman). —> agenție de presă Radu cel Mare ist Domnitor al Țării Românești între 1495-1508. —* tipar (II) ______________________________________382 Raina, Mario Vâzquez agp —> United Press International Ralea, Mihai (1896-1964) est —> ra- dio (II) Ramonet, Ignacio (n. 1943) jurn în prezent, director al suplimentelor zia- rului Le Monde*, Le Monde Diploma- tique și Maniere de voir. Licențiat în semiotică și în istoria culturii, este, totodată, profesor la Universitatea Denis Diderot - Paris VII și profesor asociat la Universitatea Carlos III din Madrid. —► Le Monde rapiditatea informării jurn inf Ter- men folosit de Roger Clausse [1963]. Sinonime - promptitudinea informă- rii*, legea proximității temporale*. —* calitățile informării, scoop rappel tehno (fr. ceva care este amintit) (antonim - chapeau accroche*) „Ele- ment al unei pagini de ziar* care trimi- te la un alt element aflat într-o pagină precedentă“ [Louis Guery, 1991; 177]. —» șapou rapportisti IST (it. cei care transmit/re- latează o noutate) —> știre (II) rata circulației soc rec Diferența din- tre numărul persoanelor care au citit un exemplar al unui ziar*/magazin* și nu- mărul celor care l-au cumpărat. —► rata lecturii rata difuzării soc rec Numărul exem- plarelor vândute. Se exprimă în gene- ral prin numărul exemplarelor la o mie de locuitori. Acest număr poate să fie diferit de tiraj* și de rata lecturii*. —> rata lecturii rata duplicării soc rec (fr. taux de du- plicat ion) Numărul cititorilor atinși și de o a doua publicație. —*rata lecturii rata lecturii soc rec Numărul cititorilor unui ziar* sau unui magazin*. Este mai 383___________________________________ mare decât tirajul*. Fran^ois Kermoal [1994; 15] inserează acest exemplu: în anul 1992, ziarul Liberation avea în Franța 700.000 de cititori și o vânzare de 160.077 de exemplare. —» penetra- re, tiraj rating SOC REC (engl. am. circulație) Termen care desemnează rata circula- ției*, rata lecturii* ziarelor*, magazine- lor* etc., respectiv audiența* postului de radio* sau de televiziune*. R. este un element fundamental în planning*-ul campaniei de publicitate*, respectiv, al campaniei de relații publice*. —► pu- blicitate, relații publice, magazin Ray, Man (1880-1976) est, foto —> New Journalism (III), presă de prestigiu Raymond, Henry J. (1820-1869) ist —* penny press, interpretative repor- ting Rayographs foto (fr.) —► New Journa- lism (III) Rădulescu, Ion Heliade (1802-1872) LIT, IST —> ziar (II) Rădulescu-Motru, Constantin (1868- 1957) FIL —* radio (II) Răspândirea de Materiale Obscene LEG In România, această faptă/infrac- țiune este pedepsită conform articolului 325 CP, cu închisoare de la șase luni la patru ani sau cu amendă. Carmen Mo- nica Cercelescu [2002; 207-208] sub- liniază că termenul obscen* nu este de- finit în legislația românească, singurul termen definit fiind erotic, conform Hotărârii Guvernului nr. 459/1999: „prin publicații sau casete audio cu conținut erotic se înțelege materialele tipărite sau înregistrate, care conțin preponderent imagini, texte sau sunete, ce reprezintă nemijlocit organe se- REAGAN, RONALD xuale, acte sau raporturi sexuale ori as- pecte legate de viața sexuală, cu ex- cepția materialelor cu caracter didactic, educativ, științific sau sanitar44 [apud Carmen Monica Cercelescu, 202; 208]. —► infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială, obscen (obscenitate), pornografie răspundere în cascadă leg Principiu juridic valabil în SUA și în celelalte țări dezvoltate, precum și în legislația românească de până la Cel de-al Doi- lea Război Mondial (nu însă și după 1989), în virtutea căruia, în cazul unei infracțiuni de presă*, răspunderea juri- dică-administrativă (însă nu și cea penală) revine în primul rând directo- rului instituției de presă (patronul răs- punde „în solidar44), jurnalistul* fiind considerat complice. —► delict de pre- să (I), legea presei, Anexe (D) RB (siglă de la Ritzau Bureau) AGP Agenție de presă din Danemarca. -> ROMPRES (II) reacție/reacții (fr. reactions - cf. AFP*) JURN INF, AGP Text de agenție*, dar și de radio* sau televiziune*. R. la un eveniment* vor fi grupate în ordinea proeminenței celor care le emit, apoi în ordinea importanței conținutului lor. A prefera ordinea cronologică a apariției R. înseamnă a asigura o difuzare avan- tajoasă primelor R., altfel spus, o ab- dicare de la echilibrarea informării*. De notat că și refuzul de a comenta (no comment) este o R. —> știre (IV), (VI), declarație de presă, drept la replică, comunicat de presă Reader's Digest ist pr (amer.) —► ma- gazin (I) Reagan, Ronald (1911-2004) pol, cm, MEDIA A fost cel de-al 40-lea preșe- REALITY-SHOW dinte al SUA (între 1981-1989). -> flux liber de informații, dereglementare Reality-Show TV (engl. am. ~ show din/despre realitate) Format* de emi- siune de televiziune* (cu public în pla- tou care intervine sau participă) pe o temă dată din viața unei persoane. Dis- tincția față de talk-show* constă în aceea că protagoniștii R.S. sunt oa- meni obișnuiți (nu personalități, ana- liști, experți, oameni politici etc.), iar tema R.S. este o problemă sau un eve- niment din experiența lor personală, împărtășirea experienței face ca - în unele situații - R.S. să se situeze în teritoriul jurnalismului de serviciu*. —> interviu (XI), jurnalism de serviciu, talk-show Real TV tv —► (neo)televiziune rea-voință (engl. actual malice) deont, LEG —> calomnie (V) recensământ soc —* sondaj de opinie (II), statistică (trucuri, capcane) (I), (II) recenzie jurn op I. Specie a jurnalis- mului de opinie*. Prezentarea succintă a unui volum nou apărut. Răspunde la întrebările „Ce este?“ și „Cum este?“. Nu pot lipsi dintr-o R. următoarele ele- mente: datele concrete în legătură cu volumul, cu autorul, cu tema tratată în volum; datele de context* semnifica- tive care ajută la mai buna înțelegere a subiectului discutat; evaluarea impor- tanței subiectului, evaluarea importan- ței volumului discutat. Se deosebește de cronica* literară prin aceea că nive- lul de generalitate este mai redus. Pe de altă parte, formularea judecății de valoare o distinge de nota de lectură*. R. este importantă atât pentru informa- rea* rapidă a cititorului ziarului*/ma- gazinului*, cât și pentru orientarea lui _______________________________________384 estetică, orientarea în dinamica mișcă- rilor de idei, dar și prin ajutorul pe care i-1 oferă pentru a-și alege modalitatea de a-și petrece timpul liber. II. în presa tipărită americană, semnificația R. este mai largă. Reviewing se referă la toate textele de opinie* consacrate apariții- lor editoriale, dar și spectacolelor, fil- melor etc. care conțin (obligatoriu) și o judecată de valoare. —► comentariu (III), (IV), notă de lectură, cronică receptare lingv —► stilistică (VII) receptor COM —► informație recit (povestire) red (fr. povestire) —* naratologie (II) reclamă publ I. Termen care, înainte de anul 1990, era folosit în România pen- tru a desemna fie „textul publicitar" propriu-zis (spot*), fie acțiunea unei firme de a-și face publicitate*. în acești ani însă, unii vor să folosească termenul publicitate* cu sensul de publicity*, ceea ce în opinia noastră conduce la confuzii inutile. Singurul argument pentru a sublinia de ce con- siderăm că ne aflăm în fața unei erori este, în opinia noastră, evident: publi- citate este un neologism împrumutat din limba franceză (publicite) și e în principal receptat/folosit cu semnifica- ția termenului anglo-saxon advertising. II. O contribuție notabilă românească la studierea publicității*, în primul rând din perspectiva istoriei cercetării publicității*, o reprezintă lucrarea lui Di mi trie Todoran, Psihologia recla- mei, publicată în anul 1935 [reeditare: 2004]. Autorul formulează această de- finiție a R.: „R. este mijlocul de acti- vare asupra psihicului uman (prin tre- zirea atenției, perceperii și elaborării interioare), cu scopul de a actualiza o 385_____________________________________ dorință, dublată de dispoziția voluntară de dobândire a bunului economic înfa- țișat“ [Dimitrie Todoran, 2004; 38]. Autorul încearcă, totodată, o clasifi- care a textelor publicitare. El distinge R. informativă publică [pe de o parte, iar pe de alta, aceea aparținând] orga- nizațiilor, R. insistent-explicativă indi- viduală și a bunurilor economice etc. In esență, această abordare interdisci- plinară a autorului român își propune să surprindă alchimia secretă a modali- tăților în care se realizează impactul mesajului publicitar asupra psihicului potențialului cumpărător. —> publici- tate, publicity Redus, Onesime ist (1837-1916) Eseist francez. —* francofonie records columns pt (engl. am. coloană cu date istorice) Coloană sau rubrică în ziar*/magazin* care cuprinde datele de naștere, de deces ale personalităților, alte date istorice [cf. Richard Weiner, 1996], rectificare deont Text prin care jurna- listul*, instituția de presă, biroul de pre- să* sau purtătorul de cuvânt* corectea- ză o afirmație/o informație* publicată, eronată. Este o normă deontologică elementară ca, atunci când este repera- tă o eroare, aceasta să fie corectată cât mai repede posibil. Se distinge de dez- mințire* prin aceea că R. se realizează din inițiativa jurnalistului* sau institu- ției de presă. —► acuratețe, urgent, dezmințire, drept la replică, retrac- tare, Declarația îndatoririlor și drep- turilor jurnaliștilor (Munchen), MARȘ recunoașterea meritului soc, psihol — > orizont de așteptări (II) redactor-șef ip —> gate keepers redactor traducător leg —> jurnalist (I) REDUNDANȚĂ redacție ziaristică leg —> jurnalist (II) Redbock pt —► magazin (I) reducție soc -* zvon (I) redundanță com, red I. Element care apare în teoria informației* concepută de Shannon și Weaver [1949]. Schema imaginată de cei doi autori este liniară. Emițătorul (sursa) produce un mesaj (informația*) folosind un cod* (de exemplu, limba este un cod*, alături de alte coduri*). Mesajul este transmis printr-un canal (fizic). în acest mo- ment, pot apărea zgomote care perturbă mesajul, de aceea se impune apariția R., prin intermediul feedback*-\i\\i\ (răspunsului). Receptorul - cunoscând codul* emițătorului supune mesajul primit unei operațiuni de decodificare (descifrare'). Lingvistica primelor de- cenii ale secolului al XX-lea (forma- liștii ruși, Școala de la Praga, structura- lismul) va adopta o parte dintre acești termeni în studierea limbii (a comu- nicării* verbale), îmbogățindu-i. La rândul lor, sociologii vor începe nume- roase cercetări pornind de la această schemă. Concomitent, termeni precum semnal*, semn* și, de aici, simbol* vor avea o carieră strălucitoare în se- miotică*. Iar termenul canal* [i.e., me- dium*] va deveni de uz comun pentru a desemna varietatea elementelor care compun (mass-)media*. II. R. - repe- tarea unei informații* deja cunoscute - utilă în virtutea regulii jurnalistice: „Nu-ți subestima publicul* în ceea ce privește inteligența lui, dar nu-1 supra- estima în ceea ce privește informația* de care dispune.“ 1. în domeniul R. utile într-un text jurnalistic intră con- textul* informației* principale, inclu- siv „aducerea la zi*“ a unor fapte mai REFORMERS 386 vechi, dar care subzistă în evenimen- tul* actual, îi sunt cauză etc. 2. Pe de altă parte, un exces de R., fie din partea sursei*, fie din partea jurnalistului*, devine un indiciu al subinformării*. — > tautologie, ambiguitate, perifrază, feedback, suprainformare, parainfor- mare, pseudoinformare reformers publ {engl. am. reformatori) — > publicitate (VII) regionalism lingv, red Cuvânt, formă a cuvântului, construcție sintactică, pro- nunție sau intonație folosite în limba vorbită într-o (anumită) regiune. R. este de evitat în textele jurnalismului de informare (știre*, relatare*, anchetă*, interviu de informare*), precum și în jurnalismul de opinie*. Poate fi folosit, în schimb, în reportaj*, în portret*, în interviul portret* - cu măsură - pentru a induce, cu economie de mijloace, cu- loarea locală. —> sociolingvistică regionalizare soc, pol —> globalizare registru lingv sociolingvistică regula orchestrării prop —> propagan- dă (VII) regula simplificării prop —> propagan- dă (VII) regula simplificării și a dușmanului unic PROP propagandă (VII) regula unanimității și a contagiunii PROP —* propagandă (VII) Regulamentul bibliotecii ist, ip —> ra- dio (II) Regulamentul pentru organizarea și funcționarea societății de difu- ziune radiofonică ist, ip —> radio (II) Regulamentul programului vorbit IST, IP -> radio (II) regulile comerțului leg {engl. am. The Trade Regidation Rules) —> prote- jarea consumatorului (I) relatare jurn inf, pt, red R. - ca gen jurnalistic specific presei tipărite și nu- mai ei - se află la întretăierea mai mul- tor drumuri care pornesc de la știre* către interviu*, reportaj*, grand repor- tage*, anchetă*, jurnalism de interpre- tare*. Dacă știrea* (completă) trans- mite faptul brut situat în contextul* lui, R., „gen strict de informare*, este o mărturie44 [Michel Voirol, 1992; 51], Mai amplă decât știrea*, mai ales dato- rită datelor de context* suplimentare, R. se apropie de reportaj* prin aceea că jurnalistul* observă direct desfășu- rarea evenimentului*, dar se distinge net de acesta datorită neutralității* au- torului (absenței oricărei note perso- nale). Evident, R. se distinge de ase- menea de stenogramă și de procesul verbal. Textul este „o reconstituire a informațiilor* alese în funcție de mesa- jul esențial* pe care jurnalistul* do- rește să-l transmită44 [Michel Voirol, 1992; 52]. De aici rezultă că succesiu- nea cronologică a naremelor* poate să fie diferită de aceea a realității. Iar citatele* actanților, notarea decorului*, a contextului* nu fac altceva decât să dea culoare textului. De remarcat că acest tip de text în televiziune*, fără imagine* sau cu imagine* nesemnifi- cativă prin raport cu evenimentul*, ar face ca televiziunea* să fie radiofonică (o etapă profesională de mult depă- șită). Iar dacă imaginea* cu valoare de informare* există ne aflăm în fața re- portajului* de televiziune*. Iată de ce R. este specifică numai presei tipărite. Corespondentul american al termenu- lui R. este developing story (text care se amplifică pornind de la știrile* agen- ției*). Ceea ce echivalează cu începutul 387 aprofundării. Succesul textului - afir- mă Douglas A. Anderson [et al., 1986; 162] - depinde de măsura în care în lead* apar „cele mai proaspete infor- mații*44. Curtis D. MacDougall [1982; 183] nuanțează și mai mult. R. este un story „de a doua zi“ [după apariția știrii*]. „O știre* importantă44 - afirmă autorul - „erupe prea repede pentru a permite investigarea posibilităților unei R. - eventual, al unui reportaj*. A doua zi, știrea* va fi dezvoltată fie prin re- scriere*, fie prin texte suplimentare (sidebars), adică prin comentariul* de a doua zi sau prin localizare*, prin running story* [continuare], atâta timp cât există unghiuri* noi, ceea ce impu- ne aducerea la zi a informației*, nu în ultimul rând, prin text revitalizat, re- luat peste o vreme, înviat, atunci când misterele se destramă44. în fine, indife- rent că ne referim la R. ca text care se amplifică (a doua zi) sau la celelalte variante enumerate, trebuie subliniat că ziarul* sau magazinul* - în partea lui de informare* - își poate concura cu succes partenerii extrem de pătrunză- tori și deci redutabili (radio* și tele- viziune*) numai prin aprofundarea, dezvoltarea sau interpretarea știrilor* brute care inundă lumea în fiecare zi. —* acoperire (jurnalistică), știre (VII), interviu, anchetă, reportaj, localizare, interpretative reporting relații publice RP (engl. am. public re- lations) (Sinonim - comunicare insti- tuțională) I. istoric Ca modalitate de comunicare sistematică a instituțiilor statului (și nu numai), începuturile R.P. pot fi localizate în timpul Primului Război Mondial, când președintele american Woodrow Wilson l-a însărci- _____________________RELAȚII PUBLICE nat pe George Creel* să formeze o echipă de comunicatori, a cărei primă sarcină era să optimizeze vânzările Li- berty Bonds, încasările fiind destinate finanțării războiului. Alte sarcini ale acestei echipe din care făcea parte și Edward L. Bernays* erau: cenzurarea* știrilor* despre război și convingerea poporului american de necesitatea ca SUA să intre în război. în anul 1921, Edward L. Bernays* și-a creat propria firmă de R.P., fiind cel dintâi care s-a autointitulat PR Counsel [consilier]. El a teoretizat pseudoevenimentul* în volumul Crystallizing Public Opinion [Cristalizarea Opiniei Publice} și tot el este cel dintâi profesor care predă dis- ciplina R.P. la New York University. în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, a fost înființat Office of War Information [Biroul pentru Informații referitoare la Război}, instituție care avea să devină US Information Agen- cy* (USIA) (—> și Freedom of Infor- mation Act). Anii ’7O-’8O ai secolu- lui al XX-lea reprezintă perioada în care profesiunea se instituționalizează (—> Public Relations Society of Ame- rica), precizându-se teoretic și practic principiile și regulile profesiunii, inclu- siv din perspectiva eticii* profesiunii (—> declarații de principii RP). II. DE- FINIȚII „în anul 1975, Foundation for PR. Research and Education adună 65 de lideri în R.P. pentru a studia 472 de definiții*. Au convenit asupra urmă- toarei definiții*44 - notează Stan Le Roy Wilson [1992; 333]: „R.P. reprezintă o funcție de management distinctă care ajută la stabilirea și menținerea comu- nicării* reciproce, a înțelegerii, a ac- ceptării și cooperării între o organizație RELAȚII PUBLICE 388 [instituție] și publicările* acesteia; im- plică gestionarea problemelor sau a temelor (issues); ajută managementul să se informeze cu privire la opinia pu- blică* și să fie receptiv față de aceasta; definește și accentuează responsabili- tatea managementului de a servi intere- sele publice; ajută managementul să anticipeze tendințele; folosește drept instrumente principale tehnicile de co- municare*, cercetarea și etica*44 [cf. Rex F. Harlow, Building a PR. Defi- nition]. în urma primei ediții a Adu- nării Mondiale a Asociațiilor de R.P. (First World Assembly of PR Asso- ciations) desfășurată în anul 1978 în Mexico City, a fost formulată urmă- toarea definiție: „Practica R.P. repre- zintă arta și știința socială de analizare a tendințelor, de predicție a consecin- țelor lor, de consiliere a liderilor orga- nizațiilor [instituțiilor] și de implemen- tare a programelor de acțiune planifi- cate care vor fi atât în folosul al orga- nizației, cât și al interesului public*“ [cf. Stan Le Roy Wilson, 1992; 333], în anul 1980, Public Relations Society of America* (PRSA) formulează aceste două definiții: „R.P. ajută o organiza- ție [instituție] și publicurile* ei să se adapteze unii la ceilalți/4 Și: „R.P. reprezintă efortul organizației [institu- ției] pentru a obține cooperarea dife- ritelor grupuri de persoane44. Pe scurt, spre deosebire de publicitate*, R.P. - în cea mai mare parte a modalităților de manifestare - reprezintă „o publici- tate44 neplătită. Uneori însă, publicita- tea* (plătită) este una din modalitățile de transmitere a mesajului instituției prin intermediul R.P. Cele paisprezece activități ale R.P. definite de Public Relations Society of America* (la care se adaugă spin doctors*) „au un rol major în modelarea conținutului me- dia* și în diseminarea informației* cul- turale44 [Stan Le Roy Wilson, 1992; 334]. în egală măsură, R.P. se înrudesc cu propaganda*, devin (în activitatea sau competiția politică) marketing po- litic*, se apropie sau chiar se confundă cu activitatea numită lobby*. în pre- zent, R.P. includ cercetarea (media* sociologică), consilierea, planning*-ul și comunicarea*. în viziunea lui Cari Byoir & Associates, R.P. includ „Ana- lysis [analizare] a politicilor și obiecti- velor clientului, a relațiilor lui cu dife- rite publicuri*, fiind incluși aici anga- jații, clienții, dealerii, acționarii, comu- nitatea financiară, guvernul și media*. Cercetarea lor continuă permite ca ana- lizarea tuturor acestor relații să se rea- lizeze la zi. Planificarea și programa- rea (Planning and Programming) sar- cinilor și proiectelor în care tehnicile R.P. pot fi folosite pentru a favoriza atingerea obiectivelor printr-o comuni- care efectivă între client și publicurile* sale. Implementarea (implementation) programelor și proiectelor prin folosi- rea la maximum a tuturor canalelor de comunicare internă* și externă* pentru a crea înțelegerea și pentru a stimula acțiunea44 [apud Stan Le Roy Wilson, 1992; 337-338]. De partea cealaltă a baricadei (Associated Press Managing Editors* Guidelines - 1969), avem un adevărat portret al relaționistului - în principal, a acelui tip de relaționist (fake - prefăcut) care realizează spin doctoring*. „Un relaționist este o per- soană care își câștigă salariul pentru a obține spațiu neplătit în ziar*. De 389 RELAȚII PUBLICE obicei, este profesionist. Termenul se referă și la persoanele care caută spațiu neplătit pentru cauze pe care le cred bune pentru țară, pentru națiune sau pentru Dumnezeu. Aceștia din urmă, cei mai mulți dintre ei, sunt amatori. Dintre cele două categorii, aceia care propun ceva constructiv sunt mai ușor de ținut sub control [din perspectiva jurnalistului* de informare]. Ei sunt cunoscuți ca aparținând R.P. Un rela- ționist este un relaționist. Slujba lui este să spună de bine despre clientul lui. Nu va minți foarte des, dar de cele mai multe ori spune mai puțin decât tot adevărul. Nu-i datorați nimic relațio- nistului. Proprietarul ziarului*, nu rela- ționistul vă plătește salariul. Job-ul vostru este de a-l servi pe cititor, nu pe omul care v-ar putea umple coloane- le“ [subl. n.] [cf. Stan Le Roy Wilson, 1992; 344]. (—> (on) background, context de profunzime (on deep background), confidențialitatea sur- sei). III. AXELE COMUNICĂRII R.P. Două sunt axele mari ale comunicării realizate de R.P. Prima este comuni- carea internă* către angajații proprii, prin newsletters*-\in [scrisori care conțin noutăți (despre instituție)], prin presa de întreprindere*, buletine*, ex- poziții, saloane etc. Comunicarea ex- ternă* țintește, de la caz la caz - în funcție de profilul instituției - colabo- ratorii, clienții actuali și potențiali, publicul* în sens larg, prin conferințe de presă*, comunicate de presă*, pu- blicity*, campanii de R.P. într-o primă instanță, R.P. organizează informația* (ceea ce înseamnă că informația* nu este completă și este subtil deviată) pentru crearea celei mai favorabile imagini*. Pentru Christian Schneider [1993], principalele axe și teritorii ale comunicării R.P. sunt comunicarea internă*, comunicarea de recrutare, co- municarea de criză* și campaniile in- stituționale (—> campanie de relații publice). Iar ceea ce autorul numește „tehnici de comunicare44 ar cuprinde: „Imaginea* fizică44, media* prin inter- mediul cărora sunt transmise mesajele R.P., în interdependență cu relațiile in- stituției cu presa sau media* (—> birou de presă, publicity, conferință de presă, spin doctors) și „comunicarea evenimențială*44 [în parte, sinonim francez pentru publicity*]. IV. COMU- NICAREA INSTITUȚIONALĂ. PRINCIPII Pentru J. Daniel, comunicarea institu- țională „este discursul* instituțiilor (publice, private, asociative) despre ele însele. Nu este discursul* despre pro- dusele lor [aceasta ar fi publicitatea*], ci despre natura instituției, legitimita- tea ei, principiile ei, personalitatea, proiectul, opțiunile, obiectivele, acțiu- nile, performanțele ei. Este deci un dis- curs* autocentrat44 [in Lucien Sfez, 1993; 1177]. Rezultă din toate acestea că finalitatea comunicării instituționale nu este una (direct) comercială. Acest discurs „încearcă mai puțin să vândă, cât să facă cunoscut, să apere, să fie crezut, să obțină adeziunea. Teritoriul său este mai mult opinia* decât piața, ținta - individul social, mai puțin clientul; registrul - schimbul simbolic, mai puțin schimbul financiar. Se creează astfel un mediu psihologic favorabil în jurul firmei, centrat mai puțin pe promovarea* produselor44 [J. Daniel, in Lucien Sfez, 1993; 1178]. în concluzie: „comunicarea instituțională RELAȚIONIST 390 este mai mult un câmp decât o tehnică. Un câmp extrem de vast: comunicare internă* și [comunicare] externă*, co- municare financiară, [comunicare] de recrutare, comunicare de prestigiu sau [comunicare] de criză*, comunicare despre imaginea* conducătorilor sau despre performanțele instituției66 [J. Daniel in Lucien Sfez, 1993; 1179]. —* Edward L. Bernays, George Creel, (crearea) imaginii, agenda setting, (funcțiile) comunicării, acoperire (jur- nalistică), televiziune, newsmaker, sursă de informare (II), pseudoeveni- ment, birou de presă, declarație de presă, comunicare (în R.P.), news- letter, logo, Community Relations, (la) culture d’entreprise, comunicare de recrutare, criză, comunicare de criză, entropie, conferință de presă, eveni- ment, management, declarații de principii în relații publice, Public Re- lations Society of America, marke- ting, 5 P’s, star system, grup de inte- rese, grup de presiune, opinie publi- că, manipulare, ingineria consimță- mântului, two-step-flow, inginerie so- cială, propagandă relaționist rp Persoană care își desfă- șoară activitatea în domeniul relațiilor publice*. —► relații publice (II) (grand) reportage pt, tv (fr.) I. Re- portaj consacrat unui eveniment* foar- te important și complex. II. Reportaj amplu, însoțit de numeroase ilustrații*, considerat, ca și ancheta (jurnalistică)*, o sumă a genurilor redacționale. Deoa- rece spațiul tipografic este amplu, în jurul textului principal pot fi grupate și alte texte de diferite facturi (mici re- portaje*, interviuri* succinte, portre- te*, profiluri* etc.) - care îl comple- tează. De regulă, G.R. presupune o re- dactare mult mai elaborată, în care sunt folosite elemente ale artei narative, dramatizarea etc. —> reportaj, New Journalism reportaj pt, tv, ret I. definiții „Ce trebuie să rămâie în chip firesc după sfârșitul lumii? Un reporter*44 (Nicolae lorga). Mulți jurnaliști* și teoreticieni ai presei consideră că R. este însuși jurnalismul. Iar reporterul*, adevăratul jurnalist,*, jurnalistul* complet, jurna- listul* cu majusculă. Pentru că repor- terul* este jurnalistul* aflat în punctele fierbinți ale actualității; este acela care vede tot, înțelege tot și știe cum să spună și altora ceea ce trebuie știut de toată lumea. In viziunea lui Jean-Paul Sartre [1950; 32], „calitățile necesare reporterului* constau în capacitatea de a sesiza intuitiv și instantaneu semnifi- cațiile, precum și în abilitatea de a le regrupa pentru a oferi cititorului an- sambluri sintetice ce pot fi descifrate imediat44. De altfel, definițiile abundă, focalizându-se când pe calitățile repor- terului*, în încercarea de a-i contura portretul ideal, când pe talentul său de scriitor. Independent de Jean-Paul Sartre, Fred Fuller Sheld, editor* la Philadelphia Bulletin, formulează cu alte cuvinte intuiția spontană a repor- terului* [apud Curtis D. MacDougall, 1982; 165]: „Un bun reporter* vede lucrurile interesante într-un eveni- ment*, pe care un reporter* mediocru nu le vede. De ce? Pentru că mintea lui a fost atât de antrenată, încât într-o clipă vede toate părțile evenimentului*, tot ceea ce îl înconjoară și, dincolo de eveniment*, îi descoperă toate fațetele. Iar când ochiul și mintea lui sunt așa 391 REPORTAJ de antrenate încât aproape natural scot la iveală interesul latent din oameni și din lucruri, destul de curios, spunem că omul are nas pentru știri*“. Michel Voirol [1992; 53] merge în aceeași direcție: „Sunt oameni care nu sunt facuți să fie reporteri*. Ei nu vor găsi niciodată apă în mare. îi trimiți să facă un R. în uzină, iar ei se întorc cu ra- portul financiar și cu catalogul de ma- șini“. Jean-Dominique Boucher [1995; 9; 11] lărgește perspectiva. „R. este o poveste care se spune: o poveste ade- vărată. R. se situează în eveniment*. îl luminează, îl pune în perspectivă și dă substanță informației* brute. în presa tipărită, R. este esențial. R. vizualizea- ză informația*, o autentifică și îi con- feră credibilitate. Mai mult ca nicioda- tă, cititorul are nevoie să i se poves- tească lumea în care trăiește. (...) Jur- nalismul trăitului permite părăsirea cărărilor bătute. El colorează rea- litatea cea mai banală. R. nu este un lux. Dar, în măsura în care sunt poves- titori, reporterii* rămân înainte de toate jurnaliști* care informează^ [subl. n.]. în fine, Philippe Gaillard [1966; 124] este sentențios: „Cel mai bun reporter* nu este acela care îi oferă cititorului cel mai mic raționa- ment gata făcut sau cea mai mică sin- teză, ci acela care îl conduce discret, dar ferm să realizeze această sinteză printr-un demers simplu și personal, pornind de la fapte“. Din toate aceste formulări se desprind câteva aspecte fundamentale. 1. Genul numit R. apar- ține jurnalismului de informare. 2. Ter- meni precum capacitatea de a sesiza intuitiv, nas pentru știri*, jurnalism al trăitului exprimă, de fapt, abilitatea jurnalistului* de a colecta informația*, neuitându-i pe oameni, ale căror resor- turi interioare îi sunt dezvăluite. Dez- văluirea aceasta nu este inventată de către jurnalist*, ci ea este aflată prin tehnicile de bază ale colectării infor- mației: în primul rând, observarea (—* observație) și interviul*. Suntem conștienți de blasfemia pe care o ris- căm: în unele privințe, activitatea R. este mai complexă decât aceea a ro- mancierului. Pe de altă parte, în acest punct se inserează distincția funda- mentală dintre știre* și relatare*, în care „X a declarat44, „Y a hotărât44 și R. unde „X declară cu voce temătoare44 și „Y a hotărât cu strângere de inimă44. 3. Empatia* și sensibilitatea autorului îl pot conduce pe acesta la exprimarea propriilor trăiri (emoții). Aici apare așa-numita notă personală a reporte- rului*. Este o zonă de mari și eterne confuzii între jurnalismul de informare și jurnalismul de opinie* pentru că, uneori, dintr-un deficit de emoție poa- te, propriile reacții sunt înlocuite cu opinii*; pentru că opinia*, chiar dacă nu este explicită, îi este indusă cititoru- lui. Exclamația reporterului*: „Atunci mi s-a făcut frică44 - atrage judecata de valoare (pozitivă sau negativă) difuză la adresa aceluia care provoacă frica. Nu în ultimul rând, scriitura (dialogul, dramatizarea, tropii*, asamblarea nara- tivă etc.) impresionează, emoționează. Emoția înseamnă participare. Iar parti- ciparea - de la caz la caz - atrage ade- ziunea sau respingerea. 4. Fidelitatea transcrierii, fidelitatea „raportării" nu schimbă în mod esențial această si- tuație care tinde să iasă din rigiditatea clasificărilor, pentru că - în măsura în REPORTAJ 392 care este vorba cu adevărat despre un R. - cititorul „vede44, „aude44, „simte44 ceea ce jurnalistul* a văzut, a auzit, a simțit [cf. Michel Voirol, 1992; 52], 5. In fine, talentul de scriitor (pe care în acest context ar trebui să-l reducem la abilitatea redactării) - dacă exprimă informația* riguros colectată - va menține R. în zona informării* oneste. Dacă nu, va fi necinstit din perspectiva standardelor și idealurilor jurnalismu- lui acestui secol în care se cere ca faptul și comentariul* să nu fie ames- tecate. Dacă însă trăitul este fabricat prin exprimarea spectaculoasă, ne aflăm în fața unei înșelătorii. în ciuda tuturor acestor riscuri, jurnaliștii* ar- gumentează patetic în favoarea „ade- vărului așa cum îl văd eu“, specific noului jurnalism (New Journalism*). lat-o pe Molly Ivins, în anul 1970 (în plină perioadă de înflorire a New Journalism*)'. „Ideea editorilor* despre obiectivitate* exclude nuanțele și tot ce este subtil. Faptele fără nuanțele lor“ - spunea Norman Mailer - „nu înseamnă nimic. (...) în fiecare desk* există cel puțin o persoană care crede că a șoptit sau a scrâșnit sunt totuna cu a spus. îndrăznesc să afirm că noi toți am văzut murmure, scuipături, lovituri în praf, ca să nu mai menționez toate adjectivele și adverbele vieților noas- tre. Luptați-vă cu Alienarea! Sunt prea mulți oameni în lume care, pur și simplu, nu se pot descurca. Oameni care se tem de alti oameni, care nu înțeleg tot ce se întâmplă, care se tem de schimbare. Nu le este de nici un ajutor să le dai un ziar* care reduce această bogată, omenească, comică, tragică, exasperantă și captivantă para- dă a evenimentelor* unei zile, în fapte deshidratate, lipsite de viață și fără legătură între ele. Continuăm să scriem despre evenimente* ca și cum ar fi ta- blouri pe pereți, ceva pe care îl putem lua de acolo și îl putem privi, când, de fapt, ele sunt substanța vieților noastre. Luptă pentru ea! Folosește adjective!14 [subl. n.] [apud Bruce M. Swain, 1978; 35-36]. Pline de sugestii, aceste considerațiuni asupra jurnalismului in- dică și faptul că nici un domeniu al realității nu (poate) rămâne străin R. II. TENTAȚIA CLASIFICĂRILOR Philippe Gaillard [1966] schițează o tipologie a evenimentelor* ce pot fi „transcrise44 în R. Autorul consideră - oarecum simplificator - că cel mai dificil R. este faptul divers*, pentru că, în genere, acesta este neanunțat. Simpli- ficator, pentru că, de obicei, faptul divers* este minor. Apoi, urmărind do- meniile în care se petrec evenimen- tele* anticipate, Philippe Gaillard enu- meră R. judiciar, politic, R. unei ma- nifestații (miting, marș etc.), R. sportiv, în continuare, enumerarea poate da naștere confuziilor, deoarece autorul ține să pună un semn de egalitate, fără nuanțările de rigoare, între grand re- portage* și anchetă (jurnalistică)* pe de o parte. Pe de alta, ține să includă în sfera R., deci a jurnalismului de infor- mare, cronica* (unui spectacol). Ceea ce este de-a dreptul o confuzie concep- tuală. O a doua axă de clasificare a R. cuprinde diferite tipuri de texte care - toate - aparțin genului: micul R.* (le petit reportage), R. de atmosferă* (chose vue - lucru văzut), portretul*, profilul*. ALTE CLASIFICĂRI. Ken Metzler [1986; 192-193] enumeră ur- 393____________________________________________ mătoarele tipuri de R. (feature): „stră- lucitor64 - despre un fapt divers* mi- nor. Ar corespunde micului R.* (petit reportage) „de culise44 - care însoțește un text principal. „Profilul unei perso- nalități44. „Profil colectiv44. R. de actua- litate (newsfeature). „R. explicativ44 (newsfeature explicativ) în care se încearcă surprinderea unei tendințe. O experiență personală a jurnalistului* (ar corespunde lucrului văzut - chose vue). „R. de serviciu44, un text despre „cum să faci44. R. narativ. R. despre o personalitate (portretul*). III. ARTA DE A SCRIE UN R. După cum am mai spus, dacă această artă nu se bazează pe in- formația* corect culeasă, „reportajul44 nu este jurnalism. Iar dacă informația* corect culeasă nu poate fi transcrisă într-un text viu și „palpabil44 (care îl aduce pe cititor în mijlocul evenimen- tului*, îl transformă în participant sau martor), atunci textul nu este R. Sim- plificând, prin raport cu știrea*-rela- tarea*, din perspectiva redactării, în R. apare tot ceea ce nu putea să fie inclus în știre*, pentru că ar fi puse în dis- cuție neutralitatea* și obiectivitatea* informării*. în știre*, citatul* este ales în funcție de conținutul lui de informa- ție*. Particularitățile vorbitorului sunt „netezite44, neutralizate, aduse la nive- lul „zero44 al limbii literare (standard), în R., dimpotrivă, particularitățile de pronunțare, intonație, morfologie, sin- taxă, plus (eventual) regionalismele*, cuvintele aparținând registrului limba- jului familiar sunt recomandate. Per- soana este astfel „vizualizată44, situată de către cititor. Dacă în știre* dialo- gul* nu-și are locul, dimpotrivă, în R. dialogul* „pune textul în mișcare44, îl REPORTAJ dramatizează. Decorul în știre* sc reduce la o simplă indicare a locului („Sala de ședințe a guvernului44), în vreme ce în R. decorul se poate în- cărca (și cu alte) semnificații („în sala de ședințe a guvernului, scaunele au rămas într-o dezordine de nedes- cris...44). Locurile - ca și oamenii - sunt extrem de importante în R. „In- diferența față de un loc (decor) este mortală44 - consideră Lynn Z. Bloom [1985; 131; 128]. „Pentru că sunt aproape tot atâtea moduri de a scrie despre locuri câte locuri sunt și câte viziuni ale oamenilor despre ele44. Alt- fel spus, în R. decorul și persoana interacționează, se influențează reci- proc. Locul (decorul) capătă personali- tatea aceluia care trăiește în mijlocul lui, a aceluia care îl privește, îl folo- sește, îl schimbă, iar persoana primește aerul locului (mișcările, acțiunile, fap- tele etc. îi sunt influențate). Odată sur- prinsă și exprimată legătura semnifi- cativă dintre om și loc, cel dintâi este surprins în mediul lui. Unghiul de abordare* în știre* este (aproape) im- pus de răspunsurile la întrebările cine?, ce? în R. însă lucrurile se complică. Jean-Dominique Boucher [1995; 35- 38] construiește o adevărată argumen- tare (captivantă, de altfel) în această chestiune. Subiectul R. - constată au- torul - este impus de eveniment*, în schimb, unghiul de abordare* se alege. El este acela care îi „conferă R. marca noutății și a originalității44, chiar dacă subiectul este dat de un eveni- ment* repetitiv (o grevă, de exemplu). „Unghiul* se stabilește în funcție de propria curiozitate, de propria sensibili- tate (Ce caut în special? Ce simt? Ce REPORTAJ DE ATMOSFERĂ impresie domină?) Dar alegerea se face și în funcție de interesul publi- cului*, în funcție de rubrică"". In etapa predocumentării* se poate alege „un preunghi4? Și atunci, „dacă ai unghiul dinainte, izolează-ți cât mai repede pe teren impresia dominantă. Astfel apare unghiul*"". Impresia dominantă este starea esențială a reporterului*. O pu- tem numi chiar primordială, pentru că ea oferă unghiul*, și tot ea poate oferi paragraful inițial* al textului. Impresia dominantă se sprijină pe detaliul sem- nificativ care devine cu atât mai impor- tant, cu cât conține informație* con- sonantă cu unghiul* ales. Pentru a păs- tra paralelismul știre*/relatare* - R., să urmărim în continuare planul tex- tului*. în știre*, evantaiul alegerii pla- nului* este în general restrâns: pira- midă inversată*, puncte principale*, abordare cronologică, mai rar, flash- back*. Prin contrast, R. este polifonic. Planul R. se articulează în funcție de unghi*. Ritmul textului (și articularea lui), altfel spus concretizarea planului* se realizează prin alternare: alternare a planurilor*: plan* strâns/plan* lărgit; alternare acțiune-reflecție; fraze con- crete (exemple) - fraze abstracte (con- cepte, noțiuni); alternare descriere* - citate*; alternare imagini*/descrieri* - anecdote/narațiuni; alternare stil direct - stil indirect [citat*/dialog* vs. para- frază*]; alternare fraze scurte (chiar fără verb) - fraze mai lungi; alternare paragrafe* scurte - paragrafe* mai lungi. Titrarea* știrii* aproape nu intră în discuție. Titrarea* relatării* este de regulă informativă, evidențiind cel mai important răspuns din mesajul esen- țial*. Titlul incitativ* - am putea spune _______________________________________394 - este însă specific R. El exprimă im- presia dominantă sau elementul narativ esențial sau - dacă este vorba despre portret* - trăsătura dominantă a per- soanei portretizate. Titlul incitativ* stârnește curiozitatea. Dar dacă el con- ține cel mai mic indiciu care să-1 con- ducă pe cititor către o concluzie, o senzație, un sentiment sau o atitudine gata făcute, R. riscă să fie ratat. In- tenția de informare riscă să degenereze în intenție de dirijare (manipulare*). —> acoperire (jurnalistică), reportaj (în România interbelică), New Journa- lism, portret, profil, relatare reportaj de atmosferă pt, tv (fr. chose vue lucru văzut) Poate fi ușor atemporal și datorită faptului că textul are un caracter literar (mai) marcat. De- scrie scene sau ambianțe pitorești sau semnificative, oferind astfel un con- text* emoțional evenimentului* sau ac- tualității. Din perspectiva funcției de in- formare* a presei, sunt necesare câteva sublinieri: 1. Dacă RA. apare înaintea informației* brute importante și com- plete (—> calitățile informării), acest fapt conduce la subinformare*. Orizontul de așteptări* al publicului* este contrariat Reportajul* ar fi receptat ca o divagare, ca o tentativă de a ascunde fapte impor- tante. 2. De regulă, ritmul actualității nu oferă prea multe momente de respiro (din cauza unei permanente crize de spațiu). Iată de ce, locul RA. este în week-end și mai ales în magazine*. —► reportaj (II), abordare descriptivă reportaj ideologic jurn op, ist Termen folosit de Felix Aderca (1891-1962), referindu-se la propriul său volum, Mărturia unei generații (1929) - întâiul volum de interviuri* cu tinerii 395 ____________________________________ scriitori români ai epocii. Probabil că tinerețea interlocutorilor săi (parțial si- nonimă cu prezentul, cu actualitatea) l-au făcut pe autor să folosească terme- nul de reportaj*. De cealaltă parte însă subiectele abordate (procesul creației, „ideologia64 estetică) l-au îndreptățit să folosească, pe lângă reportaj*, acest termen care face trimitere la dezba- terea în jurul unui corpus ideatic-filo- zofic, pe scurt la jurnalismul de opinie*. reportaj de informare generală pt, tv, radio —► reportaj (II) reportaj intelectual ist, jurn op Termen folosit de Nichifor Crainic (1889-1972) în volumul Puncte cardi- nale în haos (1936). In eseul Sensul tradiției, de pe pozițiile cunoscute tra- dițonalist-ortodoxiste, autorul constată: „Din această sete de a ști, adică de a repeta ce se știe și ce se scrie în Oc- cident, s-a născut în publicistica noas- tră un fenomen caracteristic R.L Miș- carea «intelectualistă» este de fapt un reportaj ideologic* pe cât de îngâmfat, pe atât de modest în realitate. De la revista de filozofie, până la foiletonul* de ziar*, nu este decât același reportaj* de știri* din străinătate, redactat mai academic sau mai puțin academic, după natura organului de publicitate [sens: instituție de presă]. Intelectualul român este un reporter* intelectual. Prestigiul Occidentului l-a sedus într- atât, încât el reproduce mecanic lucruri de aiurea cu iluzia unei producții pro- prii de marcă occidentală. Problemele românești sunt absente din acest scris reportericesc. Fiindcă, din momentul în care ai tăgăduit un spirit autohton, ți-ai cucerit libertatea de a ignora cu REPORTAJ ÎN ROMÂNIA INTERBELICĂ dispreț aceste probleme și de a îmbră- țișa cu iluzia înflăcărată «gloria conti- nentului nostru». Pradă unui prestigiu seducător, niciodată «intelectualiștii» dunăreni nu și-au pus întrebarea ce ada- ugă ei la gloria continentului nostru?44 [Nichifor Crainic, 1996; 124-125]. reportaj judiciar pt, tv, radio —* re- portaj (II) reportajul unei manifestații pt, tv, radio —► reportaj (II) reportaj narativ pt, tv -> reportaj (II) reportaj nespecializat pt, tv, radio —► reportaj (II) reportaj despre o personalitate pt, TV —► reportaj (II), portret reportaj politic pt, tv, radio —> re- portaj (II) reportaj în România interbelică pt, IST I. în anul 1934, Geo Bogza a inițiat în paginile revistei Vremea (VII, 329, 11 martie; 334, 22 aprilie; 339, 27 mai, 342, 17 iunie) o dezbatere pe tema Ce este reportajul*? O anchetă printre scriitorii noștri. O serie de întrevederi* cu N.D. Cocea, Felix Aderca, Brunea Fox și Nicolae Davidescu, precedate de o punere în temă - comentarii* per- sonale asupra presei, asupra relațiilor genurilor publicistice (în principal re- portajul* și pamfletul*) cu literatura - realizată de inițiatorul (astăzi l-am numi moderatorul*) dezbaterii. Epoca inter- belică înregistra o serie întreagă de cristalizări în jurnalismul european și american care interacționau cu tendin- țele filozofice și literare ale vremii. Agențiile de presă* mondiale* și națio- nale* erau instituții a căror funcționare profesională și financiară ajunsese să fie coerentă; radioul* era un medium* care devenea tot mai răspândit și care, REPORTAJ ÎN ROMÂNIA INTERBELICĂ 396 la rândul lui, se instituționaliza; filmul - ce beneficia deja și de banda sonoră - devenise o adevărată industrie cultu- rală*, publicitatea* ajunsese practic un sistem de comunicare (socială) de sine stătător. în SUA, relațiile publice* se aflau în plin proces de cristalizare. în fine, atât în Europa, cât și în SUA, pe de o parte, presa populară* (penny press* și yellow journalism*), iar, pe de altă parte, reportajul* social „zgu- duitor“ care aducea la lumina zilei sub forma informării cu valențe expresive emoționale fapte, situații sau destine ieșite din comun erau în plină înflorire. Nu în ultimul rând, în principal în presa țărilor latine persista (ca și acum) abordarea informației* brute cu pu- ternice coloraturi emoționale, subiec- tive, aparținând, în realitate, teritoriului jurnalismului de opinie*. Sub influența bergsonismului, a psihanalizei, dar și a Lebensphilosophie se impunea în epo- că o importantă direcție a literaturii experienței: Andre Malraux (Cuceri- torii, 1928; Calea regală, 1930; Con- diția umană, 1933), dar și James Joyce, Giovanni Papini, ca să nu mai vorbim despre Andre Gide care erau binecunoscuți (citiți și admirați) atât de Geo Bogza, cât și de ceilalți partici- panți la dezbatere. în paralel, curentele avangardiste, în principal suprarealis- mul, dadaismul și futurismul promo- vau apropierea artei de viața cotidiană. II. CE ESTE GAZETĂRIA? CE ESTE RE- PORTAJUL? în viziunea tânărului pe atunci Geo Bogza, „pamfletul*, repor- tajul* și telegrama de informație [ști- rea* care provine de la agenția de presă*; autorul traduce ad litteram termenul francez depeche*] sunt ele- mentele esențiale, structura gazetăriei modeme. (...) Ele singure fac gazetă- ria fierbinte și pasionantă, ele sunt filoanele misterioase, rădăcinile pline cu sevă care circulă permanent pe de- desubtul frazelor, dându-le viață. (...) Ce mai poate rămâne dintr-o pagină de gazetă în care nu se găsește o singură frază caustică de pamflet*, o singură dezvăluire de senzațională umanitate a unui reportaj*, o singură informație* de ultimă oră?“ (Vremea, 11 martie), în fine, tânărul scriitor devine aproape sentențios: „Pentru a trăi astăzi intens, pentru a descinde tumultuos în viață, nu e nevoie să vii ca pe vremuri înar- mat cu un sistem filozofic, ci cu o mentalitate de reporter*“. Cele patru întrebări (probleme) pe care Geo Bogza le propune interlocutorilor săi se pla- sează în zona literaturii (prima, a treia și a patra întrebare), însă una singură în planul jurnalismului. Pe aceasta din urmă o reproducem: „Credeți că repor- tajul* actual (...) poate fi tocmai prin relatarea acestor fapte un instrument social de luptă pentru idealurile umani- tății? De exemplu, reportajul* de răz- boi, fără a avea deloc un punct de ve- dere tendențios, descriind numai în- tâmplările oribile de pe câmpul de lup- tă, așa cum sunt ele în adevăr, ajută prin aceasta ideea antirăzboinică infinit mai mult decât orice discurs pacifi- cator? Credeți că producțiile cinemato- grafice, această armă eminamente so- cială, sunt cu atât mai reușite cu cât fac loc în mai mare măsură operei de re- portaj *?“ Menirea socială a reporte- rului*, iată ideea esențială pe care o exprimă Geo Bogza, idee pe care a ilustrat-o prin întreaga sa operă repor- 391____________________________________________ tericească, ce începea să se cristalizeze în anii ’30. Felix Aderca (Vremea, 22 aprilie) formulează o distincție intere- santă între reportajul* ce apare într-un cotidian și acela publicat într-un săptămânal, distincție pe care, din pă- cate, nu o dezvoltă, deși intenția scrii- torului vizează pe de o parte lucrul pe text în vederea unei redactări tot mai expresive, iar pe de alta, aprofundarea contextului*, adâncirea lui (ceea ce jurnaliștii americani numesc in-depth reporting). „Tot ce ține de scandal este temă de reportaj* imediat44 - consideră poetul - [în vreme ce, într-un săptămâ- nal, se cere] „renunțarea la senzaționa- lul imediat, de suprafață și aflarea unui alt fel de senzațional. (...) Reporterul* are timp să se reculeagă, să se con- centreze. Dacă va trebui ca în cele șapte zile pe care le are înainte să ia senzaționalul de deasupra lucrurilor și să-1 împingă în adâncimea lor, în fun- dul fiecărui cuvânt, atunci, la sfârșitul săptămânii va putea apărea un repor- taj* ale cărui legi de viață și de comerț cu publicul* vor fi cu totul altele“. Pentru Nicolae Davidescu [Vremea, 27 mai], „reporterul* este un poet. Tre- buie lăsat în pace două-trei zile fără constrângeri birocratice să hoinărească de capul lui și, la urmă, va aduce el reportajul*44. HI. „DE VORBĂ CU ÎNSUȘI REPORTERUL*44 Așa își intitulează Geo Bogza întrevederea* cu F. Brunea Fox, personalitate pe care tânărul scrii- tor - reporter* începător cum se consi- dera el însuși - simte nevoia să o intro- ducă în scenă, după cum urmează: „Sunt de numărat pe degetele de la o mână aceia care au inovat în presa noastră (...). Sunt puțini aceia care, REPORTAJ ÎN ROMÂNIA INTERBELICĂ atunci când au început să scrie, au făcut impresia că lărgesc colanele zia- rului*. (...) Este pentru pamflet* Tudor Arghezi. Tudor Arghezi a înno- bilat înjurătura, după cum alții au tri- vializat madrigalul - a spus odată un surprinzător adevăr, mi se pare, Al. O. Teodoreanu. Este pentru articolul fru- mos, Ion Vinea. Este pentru paradox și ascuțită analiză, Streitman. Este pentru articolul politico-democratic, Teodo- rescu Braniște. Este pentru reportaj*, Brunea Fox. De vorbă cu Brunea Fox este în bună măsură de vorbă cu însuși reporterul*, într-atât în presa noastră contemporană noțiunea de reportaj* este legată de numele d-sale, situație de nimeni contestată44. Pentru simplul fapt că până la Brunea Fox „repor- terul* se ducea la locul crimei sau în mahala cu o mentalitate și cu mijloace stilistice de comisar [de poliție]; dresa proces-verbal de cele văzute44. în schimb, „în reportajele* lui Brunea Fox omenirea mahalalelor, omenirea vagabonzilor și a umiliților a câștigat, a fost repusă în drepturile ei (...). Reportajele* lui Brunea Fox aduceau culori vii, reflexii personale. Adjective noi și-au făcut apariția acolo unde trebuia și totul s-a făcut pentru redarea cât mai nefalsificată a vieții44. Este probabil tot ce s-a scris mai adecvat, mai călduros și mai sincer despre acest „părinte al reportajului* românesc44. Și nu întâmplător. Pentru că Brunea Fox se dovedește nu numai un jurnalist* demn de acest nume, ci și un teo- retician subtil. Pentru Brunea Fox, „menirea reporterului*44 diferă de aceea a scriitorului, a autorului de fic- țiune. „Mai întâi44 - subliniază Brunea (MIC) REPORTAJ 398 Fox - „planul unde evoluează [repor- terul*] este realitatea și numai realita- tea. Aceasta îi furnizează materialul; îi servește și de ecran pentru proiectarea imaginilor* plămădite din materialul căpătat. Și tot acest element [realitatea] e capabil - potrivit cu destoinicia, per- sonalitatea meșteșugarului ce-1 exploa- tează - să fie ridicat la un potențial nobil în măsură să satisfacă și sensi- bilitatea artistului44. Această viziune a lui Brunea Fox „descrie44 de fapt ceea ce avea să fie Cartea Oltului, capo- dopera lui Geo Bogza, dar, mai ales, ceea ce avea să fie noul jurnalism al anilor ’60 {New Journalism*). în plus, pentru scriitorul în formare, consideră Brunea Fox, „reportajul* este o dis- ciplină și un filtru, un element care sportifică [sic] facultățile, dezoblonește percepțiile, o gimnastică pentru sponta- neitate44. Problematica asupra căreia Brunea Fox insistă se referă la rolul social al reportajului*. „în semnificația sa socială, reportajul* își identifică existența și originea (...). Reporterul* azi trebuie văzut în anvergura în care au evoluat viața și timpul. Marele oraș, centru de aglomerație socială, a trebuit să creeze în mod necesar reporterul*. Gazetele americane l-au dat primele, ele fiind expresia cea mai pronunțată a unei ambianțe sociale modeme44. Aceasta este o primă axă a menirii so- ciale a reportajului*. O a doua axă tra- sează legătura cu publicul*. „Amănun- tul [trebuie să fie] surprins cât mai concentrat și [să fie] redat astfel ca să contureze, să scoată în evidență faptul. Nu toate amănuntele cele mai perso- nale, mai reprezentative ale lui care [să contureze] punctul de vedere al repor- terului* față de eveniment*, ci al eveni- mentului* față de public*. Reportajul*, forță de identitate, reportajul*, punct de vedere al lucrului în sine. Iată calitatea și rolul reporterului*44. Pe scurt, „latura socială a reportajului* primează". IV. BRUNEA FOX, UN TEO- RETICIAN VIZIONAR AL PRESEI în opinia maestrului reportajului* românesc, vii- torul reportajului* aparține imaginii* filmate. „Jurnalul [filmat] (acum în urmă sonor) care va evolua, sunt sigur, până la a fi gazeta cotidiană și comple- tă, reportajul* definitiv. Filmarea altor opere, reconstituirea cinematografică a atâtor evenimente* sociale nu sunt de- cât o teatralizare, un reportaj* de labo- rator. Reportajul* scris azi, fotografii- le* care îl însoțesc nu sunt decât sche- mele, începuturile reportaj ului *-film* care vine, a reportajului*-sinteză“. V. REPORTAJUL* (ROMÂNESC) SENZA- ȚIONAL N.D. Cocea {Vremea, 25 mar- tie) ar trebui să fie o figură legendară a reportajului* românesc, dar el este din această perspectivă, un cvasinecu- noscut. N.D. Cocea - consideră Geo Bogza - este autorul „primului repor- taj* de occidental senzaționalism apă- rut în presa românească44 în anul 1909, la doi ani după răscoalele țărănești din 1907. Eroul reportajului* este haiducul Pantelimon. „Eu, reporterul*44 - își amintește N.D. Cocea - „fără să vreau să denaturez faptele, fără să fiu ten- dențios adică, (...) am vrut să-1 fac și 1- am făcut pe Pantelimon o victimă a justiției de atunci. Acesta era scopul reportajului* meu44. Povestea este cât se poate de simplă. Pantelimon era țăran; la horă, jandarmul i-a luat fata, drept pentru care țăranul l-a înjurat, REPORTER 399_______________________________________ ceea ce justiția, prin hotărâre definitivă, a considerat că este ultraj*, con- damnându-1 la închisoare. în acest fel a devenit Pantelimon haiduc. Mai depar- te, evenimentele par rupte dintr-un ro- man polițist: reporterul* și-a căutat eroul timp de zece zile, ajutat de țăranii care agățau în copaci ziarul* în care era tipărit anunțul căutării lui de către reporter*. în același timp însă jandar- mii îl urmăreau pe reporter. Pe scurt, într-un final, întâlnirea a avut loc, re- portajul* a fost publicat în ziarul Dimi- neața și, șase luni mai târziu, același N.D. Cocea, de data aceasta avocat, a pledat la Curtea cu Juri și i-a obținut achitarea. Peste ani, Brunea Fox avea să îmbrace - în calitate de reporter* - costumul de scafandru, avea .,să vizi- teze“ leprozeriile și închisorile. Altfel spus, judecând numai pe baza acestor date sumare, rezultă că în istoria presei române pot fi aflate și elemente ale reportajului* senzațional, și elemente ale vieții cu adevărat aventuroase, ten- sionate și palpitante a reporterului*, și - nu în ultimul rând - elemente impor- tante ale teoriei presei. —> reportaj, New Journalism (mic) reportaj PT, tv, radio —> reportaj (II), abordare descriptivă reportaj de serviciu pt, tv, radio —* reportaj (II), jurnalism de serviciu reportaj specializat pt, tv, radio —> reportaj (II) reportaj sportiv pt, tv, radio re- portaj (II) reportaj în televiziune tv Țelul R. în televiziune* este același: să informeze în așa fel încât telespectatorul să se simtă în mijlocul evenimentului*. Ima- ginile* bine alese, cu conținut de infor- mare, „grăitoare“, corect montate, cu un mixaj armonios (imagine*, cuvânt și sound*). Prim planul* alternat cu gros- planul* subliniază unghiul de abor- dare* și, totodată, planul* textului. Sbw/î^-ul (zgomote, sunete din mediul ambiant) completează decorul. Acestea sunt detaliile semnificative. Citatele* și dialogurile* reprezintă mărturiile din și despre realitate. Iar o grimasă, o excla- mație de durere sau de bucurie spun in- stantaneu tot atât cât spun mai multe cuvinte bine alese. Gândirea/sen- sibilitatea reporterului* de televiziune* sunt preponderent vizuale. Dar colectarea informației* (tehnica inter- viului*, ascultarea*, empatia* etc.) sunt tehnici comune, universal valabile. R. de televiziune* (în afara distincției valabile și pentru interviu*: în direct vs. înregistrat) se clasifica, practic, după aceleași criterii. Criteriul nu este neapărat timpul (timing). Așadar, mic reportaj*, reportaj de atmosferă*, por- tret*, profil*, grand reportage*, re- portaj-anchetă*. Sau/și transmisii (re- portaje) în direct, istorice: aselenizarea, asasinarea unui președinte de stat sau (doar?) spectacole planetare: Olimpia- da, un campionat mondial de fotbal etc. (—► și breaking news). Reportajul scris și reportajul văzut sunt două fațete ale unei singure realități: jurnalismul creativ, inteligent, performant. reporter jurn inf, ip L O serie întreagă de definiții tind să exprime ideea că R. este însuși jurnalistul*, că ceea ce face R. acoperă întreaga menire a presei. Nicolae lorga, Jean-Paul Sartre, Michel Voirol, iată doar câțiva autori ai defi- nirii trăsăturilor R. (—► reportaj (I)). Pentru Douglas A. Anderson \et aL, (GRAND) REPORTER 400 1987; 9], „azi, R. sunt intervievatori și scriitori, istorici și avocați, matemati- cieni și economiști. Primul pas pentru a fi un bun R. este să fii un bun vor- bitor care știe cum să scrie o propoziție simplă. Al doilea pas este entuzias- mul44. II. Jurnalismul american a impus în întreaga lume această accepțiune: R. este jurnalistul care colectează infor- mația* de pe teren, de la sursele de in- formare*, indiferent ce fel de text ur- mează să apară: știre*, relatare*, inter- viu* etc., și indiferent de medium*: agenție*, ziar*, magazin*, radio*, tele- viziune*. III. Sens restrâns: autorul unui reportaj*. —► reportaj (I), jurna- list (V), acoperire (jurnalistică), re- porter de investigare, grand reporter, reporter special (grand) reporter jurn inf, pt, tv (fr.) Reporter* cu experiență, cunoscut de către public*, care realizează singur sau coordonând o echipă de jurnaliști*, un (grand) reportage*. —> jurnalist (V), acoperire (jurnalistică), reportaj, (grand) reportage reporter - desenator leg —► jurna- list (II) reporter ca intermediar jurn inf, ip, SOC REC Una dintre funcțiile mai puțin cunoscute ale reporterului*: „R. poate servi drept intermediar între diferitele surse* de informare; analog cu rolul lui esențial de intermediar între surse* și publicul* știrilor*în acest context, Hodding Carter, fost editor*, fost pur- tător de cuvânt* al Departamentului de Stat al SUA remarca: „R. este într-o poziție de solicitator. Tu, sursa*, ai ceva ce-i trebuie lui: informația*. Dar dacă în calitate de oficial îl privești numai în acest fel, greșești, pentru că și el are ceva ce-ți trebuie ție: accesul la public*44 [cf. Herbert Strentz, 1989; 14]. —► acoperire (jurnalistică), ascul- tare, empatie, documentare, relații publice, surse de informare reporter de investigare jurn inf, ip Pentru Curtis D. MacDougall [1982; 227], „R.L este la fel ca oricare tip de reporter*, dar cu calități accentuate. Mai iscoditor, mai sceptic, cu mai mari resurse de imaginație în a ști unde să caute fapte, mai ingenios în ocolirea obstacolelor, mai neobosit în urmărirea faptelor și mai capabil să îndure truda și descurajarea. El face pe detectivul, dar nu acceptă cu naivitate orice expli- cație. Faptul că este confruntat cu nu- meroase situații îi pune la încercare integritatea“. Pentru David Anderson [et al., 1976; 3-4], „este nevoie de un anumit tip de personalitate: în principal, o răbdare extraordinară, credința că ci- neva acționează împotriva interesului public. Credința că multe acte ilegale nu pot fi acoperite pentru totdeauna. Adesea, ceea ce îl deosebește pe R.I. de ceilalți reporteri* este voința de a cerceta în profunzime44. —> jurnalist (V), acoperire (jurnalistică), ancheta (jur- nalistică), investigative reporting reporter special jurn inf, ip —> jurna- list (V), grand reporter Reporters sans frontieres (RSF) ip (fr. Reporteri Fără Frontiere) Organiza- ție internațională care activează pentru apărarea libertății presei*. RSF este o organizație neguvemamentală (ONG)*, creată în anul 1985, în Franța. RSF a fost recunoscută drept o asociație de utilitate publică. Declarația de principii a organizației subliniază faptul că această luptă pentru libertatea presei* 401 _____________________________________ ———— este o acțiune care se cere desfășurata zi de zi, în întreaga lume. „Atâta vreme cât mai mult de o treime a populației globului trăiește într-o țară în care nu există nici un fel de libertate a presei*, RSF acționează zi de zi, pentru ca informația să reintre în drepturile ei. în anul 2006, 113 de profesioniști media* și-au pierdut viața, în timp ce-și exerci- tau profesiunea, aceea de a ne informa, în acest moment, în lume, aproximativ 900 de jurnaliști sunt încarcerați, doar pentru că au încercat să-și exercite profesiunea. în Nepal, în Eritreea sau în China, un jurnalist își poate petrece mai mulți ani în închisoare pentru un cuvânt sau pentru o fotografie. Pentru că a încarcera sau a ucide un jurnalist înseamnă a elimina un martor esențial și a amenința dreptul fiecăruia la in- formare, RSF poartă această luptă de a apăra libertatea presei* de mai bine de 20 de ani. Informat de către rețeaua sa de peste 100 de corespondenți, RSF denunță violările libertății presei* în lume, informând media* și opinia pu- blică prin comunicate de presă* și prin campanii de sensibilizare. Asociația îi apără pe jurnaliștii încarcerați sau per- secutați din cauza activității lor profe- sionale. Denunță tratamentele rele și tortura, modalități curente și acum în numeroase state. Organizația îi susține pe jurnaliștii* amenințați în țările lor. RSF luptă pentru desființarea cenzu- rii*, precum și împotriva legilor care urmăresc să restrângă libertatea pre- sei*“. RSF acționează în cinci conti- nente, grație secțiunilor sale naționale (Germania, Austria, Belgia, Spania, Franța, Marea Britanie, Italia, Suedia și Elveția) și birourilor sale din Abid- RESPONS ABILITATEA SOCIALĂ A PRESEI jan, Bangkok, Montreal, Moscova, New York, Tokyo și Washington. Pe site*-ul RSF (www.rsf.org) sunt re- cenzate zilnic, în trei limbi (franceză, engleză și spaniolă), violările libertății presei în lume. Site*-ul funcționează ca o agenție de informare în legătură cu libertatea presei*. libertatea pre- sei, Federația Internațională a Jurna- liștilor, Observatorul Francez Media reporting ip (engl. am. transmitere) Publicarea și difuzarea prin presa tipă- rită (ziar*, magazin*, revistă etc.), ra- dio*, televiziune* a unui eveniment*. —> editing, gate keepers (în-depth) reporting jurn inf (engl. am. reporting aprofundat) —> reportaj (în România interbelică) (II) rescriere RED (engl. am. rewriting) Este mai mult decât o simplă corectare a gramaticii și a stilului*, pentru că se are în vedere în egală măsură și revi- zuirea conținutului. John M. Lannon [1986; 63] avansează această ipoteză: „Am putea spune că nu există buni scriitori, ci numai buni rewriters“. Lo- calizarea*, dezvoltarea știrii* într-o re- latare* sau într-un reportaj* etc., re- scrierea unui text în funcție de me- dium*, textul de popularizare sunt tot atâtea variante ale R. —> unghi de abordare responsabilitatea socială a presei tp L în anul 1947, raportorii Comisiei Libertății Presei conduse de Robert Maynard Hutchins, rector al Universi- tății din Chicago, (re)defmesc liber- tatea presei* în interdependență cu res- ponsabilitatea ei socială. Ei încep prin a constata presiunea crescândă a co- mercialului asupra mesajului presei. „Pentru a atinge un public* record, RETE 4 402 presa pune accent pe excepțional în de- favoarea reprezentativului, pe senza- țional în defavoarea a ceea ce este inte- resant. Numeroase activități de o im- portanță socială extremă zac sub su- prafața a ceea ce în mod obișnuit nu- mim incidente de raportat. (...) în cea mai mare parte, informațiile* sunt sor- tite uitării din cauza crimelor din baru- rile de noapte, a mișcărilor rasiale, a grevelor punctate de violențe și a cer- turilor dintre înalții funcționari. Comi- sia nu protestează pentru că se publică astfel de fapte, ci pentru că presa se ocupă prea mult de ele. Este atât de obsedată de ele, încât uită să furnizeze cetățeanului informațiile* și discuțiile de care el are nevoie pentru a face față responsabilităților sale în comunitate14 [apud Warren K. Agee et al. 1989; 581]. Raportorii enunță în continuare relațiile dintre libertate și responsabili- tate. „Responsabilitatea, ca și respec- tarea legilor, nu este o piedică în calea libertății. Dimpotrivă, ele pot fi expre- sia autentică a unei libertăți pozitive. (...) Presa trebuie să știe că erorile și pasiunile ei nu mai sunt private, ci au devenit pericole publice. Dacă se în- șală, ea înșală opinia publică*. (...) Ne găsim aici în fața unei adevărate di- leme: presa trebuie să rămână o activi- tate liberă și privată, deci omenească și vulnerabilă. Și totuși ea nu are dreptul să rătăcească, fiindcă ea îndeplinește un serviciu public"" [subl. n.} [apud Francis Bale, 1990; 222]. Astfel, ia naștere în SUA doctrina responsabi- lității sociale a presei, materializată în ceea ce acum este cunoscut (și) sub numele jurnalism civic*. Stan le Roy Wilson [1992; 57] enumeră ariile cri- ticii formulate din perspectiva standar- dului responsabilității sociale. 1. Presa a mânuit puterea ei enormă în propriile scopuri. Proprietarii ei și-au protejat ideile, mai ales în chestiunile politice și economice, în dauna vederilor opuse. 2. Presa a fost aservită marilor afaceri și, uneori, i-a lăsat pe publicitari* să controleze politicile editoriale* și con- ținutul. 3. Presa s-a opus schimbării sociale. 4. Presa a acordat adesea mai multă atenție superficialului și senza- ționalului, iar partea de amuzament a fost adesea lipsită de substanță. 5. Pre- sa a pus în pericol morala publică. 6. Presa a încălcat dreptul la viață pri- vată* fără un motiv temeinic. 7. Presa este controlată de o clasă socio-econo- mică, „clasa afaceriștilor44, iar accesul noului venit este dificil; de aceea, piața liberă și deschisă a ideilor este în peri- col. II. în continuarea acestor interpre- tări, Denis McQuail (Mass Communi- cation Theory. An Introduction, 1983) enumeră și analizează „modelele44 de funcționare a (mass-)media*. 1. MODE- LUL AUTORITARIST Libertatea presei* (libertatea informării*; libertate de opi- nie*) nu există și nici nu este dorită de puterea politică (cazul totalitarismului, al dictaturilor). 2. MODELUL LIBERAL AL MEDIA*. 3. MODELUL RESPONSABI- LITĂȚII SOCIALE (pe care îl preia de la Schramm et al.). 4. MODELUL SOVIE- TIC. 5. MODELUL DEZVOLTĂRII (Țările Lumii a Treia). 6. MODELUL DEMO- CRATIC-PARTICIPATIV Media* ar trebui să fie libere și față de guvern, și față de grupurile de interese* - i.e., publicita- tea* - și atunci ar deveni interactive. MARȘ* ar fi oarecum (parțial) o ilus- trare a acestui model de care nu știm să 403 RETORICĂ existe „în stare pură“. în afara obser- vației că este imposibil de distins între modelele autoritarist și sovietic, ținând cont că modelul responsabilității so- ciale este preluat de la Schramm, ar rămâne de discutat modelul liberal. ni. MODELUL LIBERAL James Curran [in Adam Briggs et al., 1998; 81-86] inventariază axele „optimismului libe- ral“. Mai întâi, James Curran invocă „ortodoxia liberală44 conform căreia „în democrațiile liberale presa [media*] este o instituție independentă care legi- timează poporul. Această viziune stă la baza istoriei presei liberale. Din aceas- tă perspectivă, presa a evoluat de la o agenție a statului la postura de adju- vant al partidelor politice și apoi la eli- berarea ei finală prin intermediul co- mercializării [subl. aut.] [James Curran. 1998; 81]. Intrând în mecanis- mul de piață cerere-ofertă, presa ar fi preponderent influențată de consuma- tor*. De cealaltă parte, sociologia me- dia consideră că rolul central revine profesioniștilor media*, „care nu sunt prea informați cu ce vrea publicul*, dar au viziuni clare despre ce are ne- voie publicul*^ [James Curran, 1998; 81]. în plus, diviziunea muncii fărâmi- țează controlul din exterior, iar gate keepers*-H anulează puterea patronilor de a se amesteca în conținutul mesa- jului media*. Se adaugă standardiza- rea conținutului, datorată, în principal, surselor de informare*, care - aflându- se în competiție (economică, socială sau politică) asigură pluralismul me- dia* într-o societate armonioasă din punct de vedere social. în fine, post- modemismul* conduce la o accentuare importantă a pluralismului. De partea cealaltă, pesimiștii consideră că feno- menul concentrării* în urmărirea profi- tului conduce la o diminuare a inde- pendenței presei [media*] care nu mai este fourth estate* (controlul public devine imposibil), ci mercenara aface- rilor. Proprietarii modelează ethosul organizațiilor media*. Ei determină politicile generale, alocă bugetele, cre- ează conformismul staff-uhii, diziden- ții și ariile acoperirii jurnalistice* se- cundare fiind marginalizați [cf. James Curran, 1998; 84]. Controlul se exer- cită subtil prin recrutarea inițială a jur- naliștilor, prin autocenzură*, nu neapă- rat prin coerciție. în acest context, pu- blicitatea* ca principală sursă de pro- fit, nu face altceva decât să promoveze unilateral (cvasimonopolist) ideologia* emițătorilor ei, păstrând tăcerea asupra altor perspective. —> jurnalism de calitate, binele public, interes public, serviciu public, jurnalism civic, MARȘ, cenzură (V), autocenzură Rete 4 tv Post de televiziune italian. —► Mediaset retorica de drept ret Termen folosit de Platon. —> retorică (II) retorica imaginii cm —* semiotica imaginii retorica monumentelor prop —> pro- pagandă (II) retorica rea ret Termen folosit de Platon. —> retorica (I) retorică ret L întemeierea și deve- nirea DIN ANTICHITATE PÂNĂ ÎN SE- COLUL AL xix-LEA Din Antichitate până azi, R. a reprezentat un domeniu de cercetare și conceptualizare mereu captivant. Pentru că R. se suprapune limbajului însuși, gândirii, comunicării emoțiilor. Este totodată spectacol și RETORICĂ 404 discurs*, știință și artă. Este mereu actuală. Mai mult poate decât literatura (adică ficțiunea) al cărei destin de-a lungul istoriei depinde de evoluția re- ceptării de către generațiile succesive, R. se distinge prin aceea că fiecare nouă contribuție la studierea ei în epoci istorice diferite este utilă comunicato- rului, indiferent de intenția sa și de ti- pul comunicării* (media*, publicitate*, relații publice*, dar nu numai), cât și din perspectiva analistului. Roland Bar- thes [1985; 87-89] distinge mai multe practici ale R.: 1. „R. este o tehnică, adică «o artă», în sensul clasic al termenului. Arta persuasiunii*, ansam- blu de reguli, de rețete a căror aplicare convinge publicul*, chiar dacă obiectul persuasiunii* este «fals»" [vezi traseul care începe cu sofiștii, și care duce până la avocatură, publicitate*, marke- ting*, relații publice*, discursul politic în general, dar mai ales în campania electorală, inclusiv limbajul dublu sau/și alegația*}. 2. „R. este o disci- plină de învățământ. 3. R. este o știință sau, în orice caz, o protoștiință, adică: a. un câmp de observație autonom, delimitând anumite fenomene omo- gene, adică «efectele» limbajului b. o clasificare a acestor fenomene (cea mai cunoscută este linia «figurilor» reto- rice) c. (...) un metalimbaj*, ansamblu de tratate de R. a căror materie (...) este un limbaj-obiect (limbajul argu- mentativ, limbajul «figurat») d. R. este o morală, fiind un sistem de reguli, e. R. este o practică socială, f. R. este o practică ludică. (...) R. a fost singura practică (împreună cu gramatica năs- cută după ea), prin care societatea noastră a cunoscut limbajul". Putem distinge în două dintre Dialogurile lui Platon, Gorgias și Fedru, două R. O R. „rea", al cărei obiect este verosimi- litatea, iluzia. Pentru Stagirit, „R. de drept “ este adevărata R., R. filozofică fiind dialectica. Obiectul ei este ade- vărul. încă de acum, R. este împărțită în două ținte comunicaționale: emoțio- narea, persuadarea (și aici se vor in- sera „ornamentele") și argumentarea* (câmpul logicii formale, câmpul rațio- namentului). Aristotel va concepe dis- cursul* ca pe un mesaj*: conceperea argumentelor; problematica recepto- rului* mesajului: emoțiile și argumen- tele, așa cum sunt ele primite; în fine, problematica mesajului, adică figurile și ordinea părților discursului*. Cicero și Quintilian vor prelua în principal „sistemul oratoric aristotelic", apoi scolastica va detalia într-un adevărat „tezaur" bibliografic moștenirea an- tică, pentru ca, în secolul al XlX-lea, R. să devină un adevărat corpus nor- mativ, în principal prin Du Marsais [1981] și Pierre Fontanier [1977]. n. CONCEPTE OPERAȚIONALE Aristotel distinge cele cinci operațiuni princi- pale ale discursului, dintre care - subli- niază Roland Barthes [1985; 123] - primele trei sunt cele mai importante. Inventio (Euresis) - să găsești ce să spui [strategia emițătorului]; Dispositio (Taxis) - să pui în ordine ce ai găsit [or- ganizarea mesajului]; Elocutio (Lexis) - să adaugi ornamente, figuri [expresi- vitatea, „oratoria/retorica" emițătoru- lui]; Actio (Hypocrisis) - să joci dis- cursul* ca un actor: gesturi și dicție [vezi comunicarea politică; televiziu- nea*, radio*, analiza discursului*]; Me- moria (Mneme) - să recurgi la memo- 405 RETORICĂ rie. III. STRATEGIA CONVINGERII/ STRA- TEGIA PERSUADĂRII Cele două strategii pornesc din Inventio. A convinge - a construi credința prin folosirea unui ansamblu logic (sau cvasi-logic sau fals/aparent logic) prin dovezi/argu- mente [Probatio] (—> comunicarea judiciară, polemica*/disputa - dispu- tatio) în științe și în viața cotidiană. Mesajul se adresează gândirii și rațiu- nii receptorului, nu (neapărat) emo- țiilor lui. Strategia emoționalii implică alegerea dovezilor nu în funcție de per- tinența lor logică, ci în funcție de emo- ția receptorului - plăcere/neplăcere, aprobare/dezaprobare, ce este perceput ca fiind bine/rău, adică moral/amoral/ imoral (—> publicitatea). Discursul emo- țional folosește exemple, nu argumente. Un exemplu cu totul particular care își face apariția în secolul I î.Hr. este „personajul exemplar (eikon, imago) ce desemnează întruchiparea unei virtuți într-o figură44 [Roland Barthes, 1985; 129]. Icon* și imagine* vor fi doi termeni foarte importanți. Perso- na-personaj-rol*-mască-erou, iată câmpul semantic al protagoniștilor tex- telor mediatizate. IV. DESPRE ORNA- MENTE Este evident că, în principal, o exprimare este percepută ca figură (trop), pornind de la dihotomia sem- nificație proprie-semnificație figurată. Pentru Roland Barthes [1985; 159] - în acord cu Aristotel: „Pe această diho- tomie se bazează întregul edificiu al figurilor. în Antichitate, figuratul este exprimat prin termeni precum: cuvinte transportate, deturnate, îndepărtate. Aristotel: «Trebuie să dăm stilului* un aer străin, căci ceea ce vine de departe stârnește admirația». De la național/ străin44 - conchide Roland Barthes - „și normal/straniu, opoziția a alunecat la propriu/figurat44. La rândul său, Olivier Reboul [1984; 35] constată că „figurile retorice sunt libere, nu sun- tem constrânși să recurgem la ele pen- tru a ne exprima44. Pe scurt, figuratul se află în proximitatea metaforei (metafo- rizării) pe baza căreia - în fond - se construiesc toate figurile și, totodată, este implicat în aluzie*, echivoc*, subînțeles*, implicit*. V. R. ÎN SECO- LUL AL XX-LEA. CONCEPTE OPERA- ȚIONALE. NEORETORICA anilor ’60 își datorează enorm existența lui Chaim Perelman și L. Olbrechts-Tyteca (Nou- velle Rhetorique. Trăite de Targumen- tation, 1958). „Noua R. nu ignoră complet funcția poetică; ea tinde însă s-o reunească cu cea filozofică, pe care o consideră net precumpănitoare, atâta timp cât e vorba de comunicarea* între un orator-autor și un auditor. Neoreto- rica se comportă ca o logică a valorilor și a plauzibilului; ea se apropie de exis- tență acceptând neprevăzutul, impli- citul*, nedeterminatul, neconvenitul44 [Vasile Florescu, 1973; 189]. în plus, Perelman și L. Olbrechts definesc R. drept „studierea tehnicilor discursive care permit să provoace sau să spo- rească adeziunea spiritelor la textele care li se prezintă, pentru a le obține asentimentul44 [apud Michel Meyer, 1993; 16]. Michel Meyer [1993; 21] stabilește „ unitatea definițională a R. astfel: „R. este negocierea distanței din- tre subiecți.44 Pentru că, „dacă ne plasăm în perspectiva oratorului [autorului] se impun drept determinante voința de a plăcea, de a persuada*, de a seduce, de a convinge. (...) Dacă ne plasăm în RETRACTARE 406 perspectiva auditoriului, contează des- cifrarea intențiilor. (...) Rămâne al treilea punct de vedere: acela care prezintă mediul însuși, limbajul sau imaginea*, pe scurt, mesajul. Aici contează mărcile implicitului*, sensul lingvistic și condițiile pragmatice ale ocurenței sale, tipurile de discurs* folosite, narațiunea*, expunerea sau argumentarea*“. în acest triunghi apar „victimele R.“, limbajul dublu, misti- ficarea. —► argumentare, argumentare tendențioasă, probatio, manipulare, persuasiune, stilistică, ironie, jurna- lism de opinie, editorial, discurs, ana- liza discursului (II), conotație, denota- ție, analiză de conținut, culturanaliza retractare jurn inf, jurn op, deont Anularea/retragerea propriei declarații. De cele mai multe ori, R. anulează po- sibilitatea desfășurării unui proces de injurie* sau calomnie*. —> rectificare, dezmințire, calomnie (IV) rețea media I. Un istoric succint al evoluției semnificației* termenului R. ni-1 oferă Armând Mattelart. R. este „un alt concept-cheie“ (alături de acela de diviziune a muncii). Claude Henri de Saint-Simon (1760-1825) articulea- ză o „fiziologie socială“ care se do- rește a fi „o știință a reorganizării soci- ale, care să asigure o trecere între «gu- vernarea oamenilon> și «administrarea lucrurilor». Societatea este concepută ca un sistem de R. (...) Discipolii săi rețin [această] idee: funcția organiza- toare a producerii R. artificiale, a R. de comunicare-transport și a celor finan- ciare («R. spirituale») [Armând Matte- lart et al., 2001; 9]. II. R. SOCIALE Denis McQuail [1999; 123] consideră că „ideea de R. - introdusă în socio- logia urbană și în sociologia comu- nităților prin intermediul antropologiei sociale - este foarte importantă. Este vorba despre o analogie care exprimă faptul că în orice cadru social se pot trasa linii de contact între oameni, care să alcătuiască o R. cu grade variabile de conectare și apropiere între noduri. Folosit în acest sens, R. are o implica- ție egocentrică, adică se referă la lan- țurile de persoane cu care un individ este în contact efectiv și la intercone- xiunile dintre aceste lanțuri. Legăturile dintre o anumită persoană și un număr de alte persoane reprezintă potențiale canale de comunicare14. III. (< engl. am. network) R. DE RADIO*/TELEVI- ZIUNE* Posturi locale care retransmit programele postului central. Odată cu apariția sateliților de telecomunicații și a televiziunii* prin cablu, apar R. transnaționale. Organizarea similară pentru presa scrisă este lanțul de ziare*. —► concentrare (V), Internet Reuter, Paul Julius (baron) (1816- 1899) IST, AG Pe numele său adevărat Israel Beer Josaphat, R. se numără printre cei dintâi care au folosit tele- graful pentru a-și dezvolta Agenția*. Născut în Germania, a început prin a crea un serviciu care să transmită in- formații financiare. Adept al celor mai noi tehnologii, a folosit siste- matic atât telegraful, cât și porumbeii călători. Stabilindu-se în Anglia în anul 1851, folosește intens cablul submarin Dover-Calais, ajungând să deschidă un nou birou, oriunde avea la îndemână telegraful. A fost înno- bilat, conferindu-i-se rangul de baron în anul 1871. —> agenție de presă (I), Reuter(s) 407 REUTER(S) Reuter(s) ag I. Agenție* britanică în- ființată de Julius Reuter* (pseudoni- mul lui Isaac Beer Josaphat), fost cola- borator al lui Charles Havas. R. începe să funcționeze în anul 1851, mai întâi sub forma unui birou aflat la Londra, care transmite cotațiile bursiere între Londra și Paris prin cablul Calais-Do- ver. Cu doi ani înainte, în 1849, Julius Reuter* folosise porumbei călători pentru a face să circule acest tip de informații între Aachen și Bruxelles. Serviciul a funcționat timp de un an, atâta vreme cât legăturile prin telegraf nu erau încă puse în funcțiune. Treptat, în calitate de agenție de presă*, R. își câștigă un meritat prestigiu, reușind să transmită o serie de scoop*-un, dintre care cel mai spectaculos constă în în- tâietatea transmiterii știrii* asasinării președintelui Abraham Lincoln în SUA. Treptat, folosirea telegrafului te- restru și a cablului submarin se extin- de, ceea ce-i permite lui Julius Reuter* să-și dezvolte afacerea în anul 1872 în Extremul Orient, iar în anul 1874 și în America de Sud. în anul 1883, R. începe să folosească telexul pentru a transmite mesajele, iar în anul 1923 radioul* pentru a transmite știri*. în anul 1927 introduce teleprinterul, pen- tru a transmite știri* ziarelor din Lon- dra. în anul 1925, Press Association, agenția de presă* a Marii Britanii, de- vine acționar majoritar, iar în anul 1939, compania își instalează redacțiile centrale în actualul sediu, pe Fleet Street 85, în Londra. Cele Două Răz- boaie Mondiale au însemnat pentru R. o luptă împotriva unor multiple presi- uni din partea guvernului britanic, pen- tru ca Agenția să deservească intere- sele britanice (Le., să devină un canal de transmitere a propagandei* brita- nice). în anul 1941, devenind o com- panie privată al cărei nou proprietar este presa britanică națională și locală, R. își câștigă autonomia prin simplul motiv că este formată dintr-un număr de proprietari independenți [cf. site www.reuters.com]. Acționând pe teri- toriul fostului imperiu britanic (ceea ce înseamnă o bună parte din Asia, Orien- tul Mijlociu, Extremul Orient, Africa, Australia, Noua Zeelandă, Canada), în Țările de Jos, într-o parte a Peninsulei Balcanice și în Orientul Mijlociu, ci- frele care traduc activitatea R. sunt im- presionante. R. are 327.000 de clienți profesioniști (din lumea afacerilor; peste 90% din veniturile agenției pro- vin de la clienții din industria servi- ciilor financiare). Numărul angajaților este de peste 14.700 și aceștia își des- fășoară activitatea în 92 de țări. R. este, în prezent, cea mai mare agenție* multimedia*, având 2300 de persoane în activitatea editorială*: jurnaliști*, fotografi*, cameramani, care își desfă- șoară activitatea în 130 de țări. R. transmite peste opt milioane de cuvinte pe zi, în 19 limbi. Banca de date* a agenției conține 5,5 milioane de infor- mații* financiare; peste 200 de mili- oane de date la zi, cu peste 3.000 de miliarde de intrări. R. deține infor- mații* despre 40.000 de companii, in- formații* financiare de la 258 de burse. Veniturile înregistrate de Ro în anul 2003 au fost de 3,2 miliarde de lire sterline [cf. site R.]. în plus, textele R. sunt accesate pe Internet * de milioane de persoane. Cele mai importante ser- vicii R.: 1. R. World Service (RWS) REUTER(S) ECONOMIC SERVICE Difuzează știri* de politică generală, știri* sportive abonaților din lumea întreagă. Desk*-\il acestui serviciu se află la Londra și include World Desk (secretariatul mondial), unde se adună informațiile* trimise de coresponden- ții* din lume. Aici, informația* este mai întâi tratată (controlată, comple- tată) și apoi difuzată. Acestui desk* i se adaugă un serviciu de traducere în limba franceză și un Feature* Desk unde se produc textele de analiză*, precum și o secție sportivă și un studio audio. 2. R. Economic Services (RES). Abonații acestui serviciu sunt în prin- cipal băncile, întreprinderile comer- ciale, diferite administrații. 3. R. North America. Biroul își desfășoară activita- tea în America de Nord unde, până în anul 1967, în virtutea acordului înche- iat cu Associated Press*, primea fluxul agenției* americane. După această dată, R. își colectează singură informa- ția din America de Nord. DL POLITICA EDITORIALĂ „Operațiunile de informa- re efectuate de R. se bazează pe Trust Principles [Principiile încrederii], care stipulează că integritatea, independența și eliminarea oricărei devieri reprezintă îndatoririle R. din toate timpurile. R. are implementate strategii stricte pen- tru a asigura respectarea acestor prin- cipii. Ne dedicăm informării corecte și echilibrate*. întotdeauna, erorile factu- ale sunt prompt corectate și publicate. R. este cea mai mare agenție* interna- țională de știri* multimedia*, transmi- țând din întreaga lume în domenii care se înscriu de la piețele financiare la ști- rile* generale și politice. Unele acope- riri* R. includ fotografii* și imagini video din războaie sau conflicte, în __________________________________408 care toate părțile își fac cunoscute po- zițiile și argumentele. Ne consacram transmiterii faptelor și, în toate situa- țiile, evităm folosirea termenilor emo- ționali. Excepție: atunci când cităm di- rect sau în stil liber indirect. Ținta noastră este să transmitem obiectiv ac- țiuni, identități și background și acor- dăm o atenție specială prezenței noas- tre în regiuni extrem de sensibile. Nu luăm partea nimănui și ne străduim să reflectăm în textele, fotografiile* și imaginile video punctele de vedere ale tuturor părților. Nu ne aflăm în servi- ciul glorificării uneia sau alteia din părțile implicate sau a răspândirii pro- pagandei*. Jurnaliștii* de la R. nu-și exprimă propriile opinii* sau conside- rațiuni. Lumea se bazează pe jurna- liștii* de la R., deoarece transmit rela- tări corecte ale evenimentelor*, așa cum se întâmplă ele, oriunde se petrec, bazate pe surse* clare, astfel încât per- soanele, instituțiile și guvernele pot lua decizii pe baza faptelor“ [cf. site R.]. — * agenție de presă, Agenzia Nazio- nale Stampa Associata (ANSA) Reuter(s) Economic Service ag — ► Reuter(s) Reuters) North America ag —► Reu- ters) Reuters) World Service ag Reu- ters) Review (The) —► magazin (I) reviewing jurn op {engl. am. recenzie) — ► recenzie (II) revista presei rp, jurn inf I. Text publicistic publicat în ziar* sau trans- mis la radio* (uneori și la televi- ziune*), prin care se inventariază con- ținutul presei din ziua respectivă. R.P. se poate organiza în jurul evenimen- 409 ROMPRES telor*, a personalităților, a temelor sau atitudinilor editorialiștilor* etc. Pentru a evita pericolul publicității mascate*, este importantă echilibrarea informă- rii*. II. în relații publice* desemnează un text realizat de atașatul de presă* sau de biroul de presă*, destinat mana- gementului instituției. în acest context, R.P. aparține teritoriului comunicării interne*. —> birou de presă Revue de Litterature Comparee lit —> influență (I) Rezoluția Consiliului Europei (74)26 din 1974 LEG —► drept la replică ridicol ret ironie (II) rimă ret —> stilistică (II) risc financiar și social soc, publ —> consumer perceived risks risc fizic SOC, publ —> consumer per- ceived risks risc funcțional soc, publ —» consumer perceived risks rol LINGV, PSIHOL „Model organizat de comportament, legat de o poziție deter- minată în societate, ale cărui manifes- tări sunt previzibile44 [A. J. Greimas et al., 1979; 318]. în aceeași ordine de idei, în sociolingvistică1 , R. sunt înțe- lese ca „modurile funcționale delimi- tate de a acționa într-o anumită socie- tate44. Fiecare individ poate îndeplini mai multe R., iar acestea au drept ca- racteristici fundamentale: gestica, ves- timentația, eticheta, comportamentul verbal. „Relația R.-cadru-moment de- finește conceptul numit situație"'. Si- tuația este congruentă atunci când rela- ția dintre R., cadru și moment concor- dă. Situația este incongruentă atunci când „relația de R. se exercită într-un moment sau cadru inadecvat; compor- tamentul lingvistic al indivizilor este oscilant44 [Liliana lonescu-Ruxăndoiu et al., 1975; 19-23]. —► interviu (I), sociolingvistică rol ling news radio (engl. am. știri care se reiau) —> (știri la) radio, știre roman nonficțional jurn inf —► New Journalism, naratologie (VI), (VII) romantism est —> postmodernism România Liberă ist, pt Sindicatele Jurnaliștilor Români (I), Clubul Ro- mân de Presă (I) Românul IST —* Congresele Jurnaliști- lor Români dintre Cele Două Răz- boaie Mondiale ROMPRES AG I. Este cea mai veche și mai prestigioasă instituție de acest gen din România, fiind înființată în 1889. „Agenție de presă* clandestină comu- nistă. Funcționa în 1928. Transmite presei străine din București un buletin de știri* tendențioase privind situația politică și economică a țării44 [Florica Vrânceanu, 2000; 150]. II. începând cu 20 mai 1949, printr-un decret al Consiliului de Miniștri, se hotărăște în- ființarea Agenției Române de Presă de pe lângă Consiliul de Miniștri, purtând numele Agerpres*. în anul 1990, Agerpres* devine ROMPRES (direc- tor general: Neagu Udroiu). Prin de- cret prezidențial semnat la 6 ianuarie 1990, R. funcționează în mod oficial, în prezent, conform statisticilor agen- ției, R. transmite zilnic peste 400 de știri*, imagini foto*, un flux național și două fluxuri internaționale de foto- grafii* prin Internet*, paisprezece buletine tipărite, un serviciu de știri* despre România în limbile engleză și franceză și altul în limba maghiară. R. face schimburi de servicii cu 45 de agenții de presă* din întreaga lume, fiind membră a Alianței Agențiilor Eu- ROOSEVELT, FRANKLIN D. 410 ropene de Presă și a Asociației Agen- țiilor Naționale de Presă din Balcani. In țară, ea este membră a Clubului Ro- mân de Presă*. Redacțiile (departamen- tele) Agenției R.: 1. Redacția Informa- ții Centrale ce acoperă activitatea insti- tuțiilor centrale, cu 45 de reporteri* care produc Buletinul intern. Actualita- tea internă, Buletinul economic, Servi- ciul Național, Buletinul sportiv. 2. Re- dacția Informații Locale, cu 28 de co- respondenți* locali; aceștia realizează Buletinul de informații locale. 3. Re- dacția Informații Externe, unde se tra- duc zilnic 120 de știri*, sinteze*, co- mentarii* și documentare. Redacția este alcătuită din 29 de jurnaliști* speciali- zați pe probleme de politică internațio- nală. R. preia fluxurilor agențiilor mon- diale*: Associated Press*, AFP*, și zo- nale*: EFE*, Deutsche Presse Agen- tur*, China Nouă, Kyodo*, precum și a numeroase agenții naționale* (ANA- DOLU - Turcia, ANA - Grecia, ANP - Olanda, ANSA*, ANTARA - Indo- nezia, APA - Austria, ATA - Albania, BELGA - Belgia, RADIOBRASIL - Brazilia, BTA - Bulgaria, CTK - Ce- hia, DINAU - Ucraina, INA - Irak, IRNA - Iran, HINA - Croația, KCNA - Coreea de Nord, KUNA - Kuweit, MENA - Egipt, MAP - Maroc, MOLDPRES - Moldova, MPA - Gre- cia, MTI - Ungaria, PAP - Polonia, PETRA - Iordania, PTI - India, RB - Danemarca, SANA - Siria, STA - Slo- venia, TAP - Tunisia, ITAR-TASS*, TASR - Slovacia, YONHAP - Coreea de Sud). Redacția produce Buletinul Extern, Actualitatea Externă, Buletinul Mondorama, Integrare Europeană. 4. Redacția Documentare-Publicații cu două secții: Documentare Internă și Documentare Externă. In acest depar- tament își desfășoară activitatea 18 re- dactori și arhivari. 5. Redacția Fotore- portaj*, a cărei producție este preluată de Associated Press* în exclusivitate și de încă 35 de agenții*. 6. Secția Servi- cii la Cerere, care realizează un buletin destinat diasporei românești. —* agenție de presă, Agerpres, Rador, Clubul Român de Presă (I) Roosevelt, Franklin D. (1882-1845) IST —► publicitate (II), radio (I) Rosetti, C. A. (1816-1885) ist -> Sin- dicatele Jurnaliștilor Români (I) Roșea, Andreea jurn —> Clubul Ro- mân de Presă (I) Roșea, loan Mihai jurn —► Clubul Ro- mân de Presă (I) roundup (bilanț*) ag, radio, tv (engl. am. ad litteram'. rezumat) „Un story care relatează mai multe eveni- mente* similare ce se petrec în locuri diferite44 [Jane T. Harrigan, 1993; 421]. -> știre (VI) Rousseau, Jean-Jaeques (1712-1778) IST, FIL —> opinie publică (I) RTBF IP (siglă de la Radio Television Belge de la Communaute Franțaise) Ra- dioteleviziunea belgiană aparținând Co- munității Franceze) —> TV5, ARTE (III) running AG (engl. am. ad litteram'. alergând; „figurat44: continuare) Tip de știre* transmisă în timp ce evenimen- tul* este încă în desfășurare. în televi- ziune* (mai ales datorită Cable News Network*), se numește breaking news*. —► știre (IV), (VI), follow-up running story jurn inf, pt (engl. am. continuare) —* follow-up (I), relatare Ruskin, John (1819-1900) fil —> pa- thetic fallacy Saint-Simon, Claude Henri de (1760- 1825) FIL—> rețea sales promotion publ (engl. am) —*publicitate (I) SANA (siglă de la Syrian Arab News Agency) AGP Agenție de presă din Siria. -> ROMPRES (II) sarcasm ret —> ironie Sartre, Jean-Paul (1905-1980) lit —* reportaj, reporter (I), Liberation sat planetar com Concept folosit de Marshall McLuhan [1970]. Media* electronice - prelungire a sistemului nervos central - în terminologia auto- rului - provoacă întoarcerea la oralita- tea arhaică (tribală). Penetrarea plane- tară a media* electronice transformă planeta într-un S.P., ceea ce atrage după sine consecințe semnificative asu- pra funcționării legilor proximității*. —> accelerare SATELIMAGES/TV3 med TV5 satiră LIT, jurn OP —► pamflet (I), iro- nie (V) Saturday Evening Post ist —► ma- gazin (I) Saussure, Ferdinand de (1857-1913) LINGV —► postmodernism, semiotică Săftoiu, Claudiu jurn -» Centrul pen- tru Jurnalism Independent sâmburele ascuns al interviului jurn INF, JURN OP —► interviu (III) Sârbu, Adrian (n. 1955) jurn —> Clu- bul Român de Presă (I) scandal jurn inf —> (calitățile) știrii, tabloid sceptic soc —► zvon (I) schema lui Lasswell soc rec —> for- mula lui Lasswell, analiză de conți- nut (II) Schiller, Herbert (1919-2000) soc —> imperialism cultural Schdenberg, Arnold (1874-1951) est —> postmodernism Schopenhauer, Arthur (1788-1860) FIL —► persuasiune (V), amalgam Schramm, Wilbur (n. 1907) com —> modelul circular al lui Osgood și Schramm scoop JURN INF (engl. am.) Știre difu- zată în exclusivitate. In termenii con- curenței media* se referă la cel dintâi medium* care transmite evenimentul*. —> rapiditatea informării, știre (III) Scott, Charles Prestwich (1846-1932) DEONT Jurnalist britanic. —> onestita- te (II) Scripps, Eduard Willis (1854-1926) AGP, IST —► agenție de presă (I), Muckraking Era script TV „Redactarea44 știrii* sau repor- tajului* de televiziune* pe hârtie. In coloana din stânga: imagine (ce repre- zintă, cât timp durează, indicații vs. unghi*/plan* de filmare); în dreapta, conținutul comentariului din off*. scrisori către editorialiști jurn op, pt (engl. am.) Rubrică fixă în editorial page* și în op ed page* (opposite edi- torial page*) în ziarele* americane. Aici sunt publicate scrisorile către edi- torialiști* în care cititorii își exprimă SECRET 412 opinia* față de evenimentele* politice, sociale, religioase, rasiale etc. - națio- nale și/sau locale. Criteriile selecționării spre publicare a scrisorilor se referă la abordarea unei probleme care intere- sează pe cât mai mulți cititori, la evi- tarea oricărei tentative de manevrare a ziarului* în alte direcții decât acelea ale politicii sale editoriale* (reglarea unor conturi personale, propagandă*, publicitate*, intruziune în viața per- sonală* a altei persoane etc.). S.C.E. sunt o modalitate prin care editorial page* devine un forum al dezbaterii democratice. —> jurnalism de opinie, editorial page secret leg —»secret de stat secret profesional leg, deont „Ceea ce diferențiază S.P. de secretul de ser- viciu* este natura interesului protejat. Dacă în cazul celorlalte categorii de secrete [sunt] protejate interesul pu- blic* sau interesele persoanei juridice [instituției], în cazul S.P. sunt protejate în primul rând interesele persoanei fizice. Au obligația de a păstra S.P., de exemplu, medicii, avocații, preoții, per- sonalul bancar etc.“ [Carmen Monica Cercelescu, 2002; 111]. Jurnaliștii*, de asemenea, au obligația de a păstra S.P. —► orizont de așteptări (III), etică apli- cată, autocenzură (I), Declarația îndato- ririlor și drepturilor jurnaliștilor (Miin- chen), informație confidențială, proteja- rea sursei (I), protejarea imprudenților, protejarea victimelor și a minorilor secret de serviciu leg „Constituie S.S. informațiile* care, potrivit legii, nu constituie secrete de stat*. Listele cu- prinzând informații* ce constituie S.S. se stabilesc de către conducătorii orga- nizațiilor respective44 [Carmen Monica Cercelescu, 2002; 110]. —> secret pro- fesional, autocenzură (I), protejarea sursei secret de stat leg I. în SUA, Freedom of Information Act* (FOI Act) stabi- lește granița dintre transparență și S.S. Principiile legii americane sunt mai mult sau mai puțin aplicate într-o ma- nieră asemănătoare în celelalte țări oc- cidentale. II. în România, începând din anul 1990, legile referitoare la S.S. se află încă în dezbatere. în proiectul legii înaintate de Guvern în 1998, apar con- ceptele: strict secrete de o importanță deosebită; strict secrete; secrete. în categoria S.S. intră: sistemul de apă- rare a țării, operațiunile militare, teh- nologiile, datele de fabricație și carac- teristicile armamentului și ale tehnicii de luptă; planurile și dispozitivele mili- tare, efectivele și misiunile forțelor an- gajate; cifrul de stat; organizarea siste- melor de protecție și apărare a obiecti- velor, sectoarelor și locurilor de impor- tanță deosebită pentru apărarea țării și a siguranței naționale; datele și sche- mele referitoare la sistemele de teleco- municații și la rețelele de calculatoare speciale și militare; studiile și prospec- țiunile geologice etc. [cf Dr. Dumitru Titus Popa, 1999; 72-73]. —> secret de serviciu, divulgarea secretului care periclitează siguranța națională, auto- cenzură (I), libertate de informare strict secret leg —> secret de stat strict secret de o importanță deose- bită LEG —> secret de stat secretar general de redacție ip în sistemul organizării redacționale din România, S.G.R. este o funcție-cheie, pentru că de el depind lizibilitatea* și design*-ul ziarului*. 413 SEMIOTICĂ secțiunea pentru evaluarea publici- tății LEG (engl. am. the advertising evaluation section) —* protejarea con- sumatorului (I) securitate emoțională soc, tp —> ori- zont de așteptări (II) selling publ (engl. am. vânzare) I. hard selling PUBL (engl. am., ad litteram, vânzare susținută) Publicitate* dură. Este „foarte apropiată în spirit de pro- moțiune*, însoțind-o adesea, [având] un obiectiv pe termen scurt, să influen- țeze* ținta pentru a provoca o cum- părare imediată, prin mesaje zgomo- toase și fără nuanțe44 [Armând Dayan, 1992; 9]. (soft) selling, publicitate II. soft selling PUBL (engl. am., ad litteram, vânzare blândă) Publicitate* blândă (neagresivă). „Caută nu numai să facă cunoscute produsul și marca*, ci și să creeze în jurul lor o imagine*, un halo favorabil. Este cel mai adesea o publicitate conotativă*, insistând pe simboluri*, pe motivații profunde, pe afectivitate, vizând un termen mediu [al cumpărării]44 [Armând Dayan, 1992; 10]. —* (hard) selling, publicitate semantică lingv I. Ramură a lingvis- ticii, S. este știința care studiază semni- ficația cuvintelor. II. De la S. la semio- tică* drumul este scurt, inducând o zonă de similaritate/sinonimie între semnificația cuvintelor și semn. III. In logica formală se referă la „interpre- tarea limbajelor formalizate44 [Anthony Flew, 1996; 307]. —> analiză de con- ținut Semănătorul IST —> Congresele jurna- liștilor români dintre Cele Două Răz- boaie Mondiale semem lingv Cea mai mică unitate lexicală dotată cu sens. —► semantică semiologie com —> semiotică semiotica imaginii cm Alain Gerve- reau [cf. Jacqueline Freyssinet-Domin- jon; 1997; 58] ne îndeamnă să depășim simpla vedere, pentru a accede la pri- vire. „Descrierea [imaginii*] poate să pară o fază ridicolă. Ea rămâne însă esențială. Numai pornind de la elemen- tele adunate într-o descriere simplistă, se pot pune bazele unei analize reușite [a imaginii*]. A descrie înseamnă deja a înțelege. Iar o mare parte a orbirii noastre în fața imaginilor* provine din aceea că le percepem ca pe elemente ale unui sens primar, fără a le inven- taria. A privi și nu doar a vedea pur și simplu face ca imaginile să capete un aspect diferit [nou, complet]44 [subl. n.]. Descrierea este, de fapt, transpu- nerea în cuvinte a ceea ce vedem în imagine*. Și - de fapt - cele care sunt transpuse în cuvinte sunt exact ele- mentele plastice care formează sintaxa și retorica imaginii, alți termeni pentru compoziția imaginii. —> icon, iconic, iconologie, imagine, imagine men- tală, (crearea) imaginii, televiziune, analiză de conținut, stilistică (VII) semiotica interpretării lingv Termen folosit de Umberto Eco [1996]. —► sti- listică (II), (VII) semiotică COM I. Știință/teorie a sem- nelor* (sinonim - semiologie). Primul care formulează în Europa problemele S. este lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure, urmat îndeaproape de Ro- land Barthes, Hjelmslev, A. J. Grei- mas. în spațiul european, „școala fran- ceză44 se distinge de „școala italiană44 al cărei reprezentant de frunte este Umberto Eco. în aria anglofonă, S. se revendică de la Charles Peirce și SEMIOTICĂ NARATIVĂ 414 Charles Morris. II. „în accepțiunea mai generală: studiul tuturor sistemelor de comunicare* structurate44 [Anthony Flew, 1996; 307]. —► comunicare, ana- liza actelor de limbaj, jocuri de limbaj, imagine, analiză de conținut, analiza discursului semiotică narativă red, est Termen sinonim cu naratologie*. semne suprapuse lingv —» psiholing- vistică semnificație com, lingv I. Din pers- pectiva receptării unui mesaj reprezin- tă capacitatea receptorului* de a con- feri mesajului o încărcătură simbolică*. Simbolizarea se realizează din interre- lația dintre semnificația literală a mesa- jului primit și experiența - în cel mai larg sens: concretă și culturală, inclusiv emoțională - a receptorului*. II. Din perspectiva emițătorului*, S. este influ- ențată de condițiile concrete (sociale și psihologice) ale comunicării (—► socio- lingvistică, psiholingvistică). III. Din perspectiva filozofiei, S. intră în legă- tură cu noțiunile de referință* și adevăr. —> influență (II) semnificație figurată (a cuvântului) —► retorică (IV) semnificație proprie (a cuvântului) —> retorică (IV) sens lingv, com —> influență (II) sens afectiv (al cuvântului) ret —> stilistică (II) sens figurat lingv —► persuasiune (IV) sens intelectual (al cuvântului) ret —* stilistică (II) sens propriu lingv —> persuasiune (IV) sentimentul apartenenței soc, PSIHOL —> orizont de așteptări (I) sentimentul puterii soc, psihol —* orizont de așteptări (I) senzaționalism filo, media I. Teorie filozofică conform căreia „tot ce este cognoscibil poate fi descoperit prin experiență senzorială și analiză44 [An- thony Flew, 1996; 309]. II. Cultivarea senzațiilor în media*. —> principiul fericirii maxime, utilitarism, presă populară, yellow journalism, Muck- raking Era, tabloid (II) Serviciul Gazetelor ag, ist Agenție de presă* înființată în România în anul 1937, care - conform notelor informa- tive ale poliției - se afla în serviciul „unei organizații de stânga sau al unei puteri străine. Are o activitate neper- misă“ [Florica Vrânceanu, 2000; 151]. —> agenție de presă serviciu public media, leg I. Trei sunt câmpurile semantice care circumscriu noțiunea și funcționarea reală a insti- tuției publice de presă: statutul finan- ciar - (instituția este bugetară); relațiile care se stabilesc între corpul pro- fesional (jurnaliștii*) și putere (în ocu- rență, statul); instituția este un serviciu public de comunicare (media*). De notat că relația jurnalist - puteri ale statului și tendința/cerința îndeplinirii funcției de S.P. sunt inerente oricărei instituții de presă, indiferent de meca- nismul financiar în virtutea căruia funcționează. Cu nuanța suplimentară că - în fapt - în instituțiile private, re- lația corpului profesional se stabilește în esență cu două puteri: cu patronatul (și aici intră în acțiune, în special, or- ganizarea sindicală - larg profesională - a jurnaliștilor) și puterea publică (unde acționează tot sindicatele jurna- liștilor*, dar și alte organizații profe- sionale - naționale și transnaționale). Problema care se ridică - și care a fost 415 SERVICIU PUBLIC rezolvată în mod diferit în diferite țări, iar în altele (Elveția) nici nu a fost for- mulată sau este încă insuficient clarifi- cată (România) - este aceasta: în ce măsură statul ca finanțator este - prin legi specifice - garantul ultim al liber- tății de informare*. Sau dacă nu, în ce măsură, iarăși prin lege - sau prin inexistența ei - statul profită de poziția sa de posesor al resurselor financiare pentru a-și impune poziția? II. O rezolvare legislativă interesantă, chiar ingenioasă, o aflăm în cazul Agenției France Presse*, printr-o serie de legi promulgate în anii 1957, 1967 și 1975 (—* AFP - Statut). Pe scurt, prin re- țeaua legislativă existentă, AFP* - ca principal furnizor de informație* în Franța - este finanțată indirect de stat (deficit mediu de trei miliarde de franci pe an), puterea invitând instituția să realizeze valoarea fundamentală a jur- nalismului: căutarea, aflarea și difuza- rea adevărului*. III. în ciuda poate, a impresiei noastre, British Broadcasting Corporation* (BBC) se află prin lege, pur și simplu, sub controlul statului. Prin lege, Consiliul Guvernatorilor compus din nouă membri (dintre care câte unul reprezintă Țara Galilor, Sco- ția și Irlanda de Nord) este numit de regină, în fapt de către guvern. Manda- tul membrilor durează cinci ani, timp în care ei sunt inamovibili. Acest Con- siliu al Guvernatorilor numește direc- torul general al British Broadcasting Company (BBC)*, care, la rândul lui, își desemnează între șase și nouă di- rectori. Formal, BBC* este sub con- trol. în realitate însă, nu tocmai, din cel puțin două motive: BBC* a optat pen- tru complementaritate. Nu există con- curență internă între canalele BBC*, ci o armonizare, o completare reciprocă a grilelor de programe*. Al doilea motiv este concurența tot mai accentuată a canalelor private (de radio* și de tele- viziune*). Nu în ultimul rând, o „altă garanție a libertății provine din marea diversitate a «tutelelor». în Marea Bri- tanie nu există un ministru al informa- ției, așa cum a fost mult timp în Franța. Ministerul de Interne are sarcina numi- rilor, cel al Afacerilor Externe răspunde de serviciul mondial, cel al Industriei de infrastructura tehnică. Educația, de emisiunile specializate1' [Jean-Noel Jeannency, 1997; 300]. Din toate acestea, nu rezultă însă că relațiile BBC*-putere nu au înregistrat mo- mente de tensiune majoră (a se vedea situația Irlandei, conflictul din Malvine etc.). IV. STATELE UNITE ALE AMERICII, liberale prin excelență, sunt nou-venite în chestiunea instituțiilor publice de presă, într-un mod original, în încer- carea de a găsi o altă variantă de funcționare decât dependența (finan- ciară) față de publicitate*. Finanțarea posturilor publice de televiziune* se realizează astfel: 15% - bugetul fede- ral; 20% - statul pe teritoriul căruia se află postul; 14% - universitățile (cele mai multe, de stat); 22% - donații ale telespectatorilor; 21% - mecenat*; 8% - alte surse (printre ele, sponsori- zarea*). Deși mică prin comparație cu marile rețele* (ABC*; CBS*; NBC* etc.), audiența* acestor tipuri de pos- turi este semnificativă. V. ÎN ROMÂNIA, una dintre lacunele cele mai impor- tante este în continuare absența legi- ferării statutului jurnalistului*; de aici rezultă o prezență deficitară în dialogul SERVICII OFICIALE DE PRESĂ 416 cu puterile statului cu privire la nor- mele legale cu incidență asupra exerci- tării profesiunii. O a doua lacună este incompleta intemalizare a principiilor deontologiei*. în aceste condiții, într- un mod cât se poate de simplu, servi- tutea financiară se poate transforma în servitute profesională; acest fenomen ar fi doar o variantă a vechiului control autoritarist politico-ideologic asupra unei profesiuni prin excelență liberale, în ciuda acestor observații, există, în viziunea unor comentatori, o serie de premise încurajatoare. Legea 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune (SRR) și a Societății Române de Te- leviziune (SRTV). „Noua lege orga- nică44, consideră dr. Dumitru Titus Popa [1999; 245], „împreună cu Legea Audiovizualului (nr. 48/1992), garan- tează profilul, menirea și funcțiile pu- blice ale unui domeniu de referință în aria informației* și a comunicării*44 (—> Anexe (E)). în virtutea acestor re- glementări legale, SRR și SRTV (că- rora li se adaugă, într-o anumită mă- sură, Agenția Națională ROMPRES*) sunt servicii publice autonome, de in- teres național, independente din punct de vedere editorial*, pluralismul fiind aparent garantat prin aceea că ele se află sub control parlamentar (cu excep- ția Agenției ROMPRES*, aflate sub controlul Guvernului în timpul manda- tului Adrian Năstase, apoi, din nou sub control parlamentar). Prin lege, aceste instituții sunt obligate să informeze co- rect opinia publică*, să difuzeze pro- grame* corespunzătoare standardelor internaționale, să prezinte în mod obiectiv, imparțial, problemele de inte- res public. Menirea instituțiilor este de a milita pentru demnitate, adevăr* și dreptate, pentru unitatea și indepen- dența țării; de a promova valorile au- tentice ale limbii române, valorile ști- ințifice și culturale naționale și univer- sale, civice și democratice; de a nu ser- vi în nici o împrejurare ca mijloace de defăimare* a țării și a națiunii, de a nu îndemna la război de agresiune, la ură națională, rasială, religioasă etc. Toate aceste prevederi reiau și sunt în con- cordanță cu Articolul 30 din Consti- tuția României (1992) (—> Anexe (A)). VI. DEZBATERI INTERNAȚIONALE în anul 1997, Marc Raboy (Studii și do- cumente privind comunicarea) citează standardele britanice datând din anul 1985 ale radioteleviziunii-serviciu pu- blic [apud Dr. Dumitru Titus Popa, 1999; 247-248]: să fie accesibile tutu- ror (din punct de vedere geografic); să placă tuturor; să acorde o atenție spe- cială minorităților*; să contribuie la sentimentul de identitate și de comuni- tate națională; să se situeze în afara in- tereselor de grup; să-și asigure o finan- țare directă la care să participe toți; să programeze emisiuni de calitate, chiar dacă nu asigură un eventual rating* mare; să stabilească reguli care să asi- gure libertatea realizatorilor. La dezba- terea organizată de UNESCO în anul 1995, cu tema Statutul de servicii pu- blice ale radiodifuziunii și televiziunii* publice în lume, s-au cristalizat urmă- toarele concluzii: „I. [acestea trebuie să fie] un punct de referință comun pentru toți membrii publicului*; II. [să fie] o tribună deschisă pentru o largă dezbatere publică; III. [să realizeze] o acoperire* imparțială a informației*; 417 SIGMA DELTA CHI IV. [să realizeze] o programare* plura- listă, inovatoare și variată; V. [să reali- zeze] o programare* care să atragă si- multan un public* larg și să acorde atenție nevoilor minorităților*; VI. [să fie] o oglindă a diferitelor idei și cre- dințe specifice unei societăți pluriet- nice și multiculturale; VIL [să asigure] diversitatea patrimoniului cultural na- țional și european; VIII, [să lanseze] producții originale ale unor creatori in- dependenți; IX. să ofere spectatorilor și auditorilor posibilitatea de a alege dintr-o mare varietate de programe pe care sectorul comercial nu le propune“. —> BBC (British Broadcasting Com- pany), ARTE, TV5, Agence France Presse, binele public, responsabilita- tea socială a presei, Anexe (C) servicii oficiale de presă agp, rp —> agenție de presă (II) sexism soc, polit Termen impus de teoreticienii/teoreticienele feminismu- lui* începând cu anii ’60 ai secolului al XX-lea, „cu referire la aranjamentele sociale, politici, limbaje și practici impuse de către bărbați și prin care se exprimă credința sistematică, adesea instituționalizată, că femeile sunt infe- rioare și bărbații superiori. S. se ex- primă în religie, mituri*, legi, instituții, filozofie, politică, prin reacții cotidiene în privința genului*, [inclusiv prin imagini*-stereotip/stereotipie*-clișee* media*, devalorizând femeia]. (...) La fel ca și rasismul, S. are caracteristici patemaliste. Se consideră că sexul su- perior (ca și rasa superioară) își ex- tinde bunăvoința părintească față de făpturile omenești inferioare (sexul «slab»). In raport cu acest sex, cel «tare» își exercită protecția și autori- tatea44 [Otilia Dragomir et al., 2002; 317-318]. —* feminism, gen (gender), patriarhat Shannon, Claude Elwood (1916- 2001) COM Este autorul monografiei The Mathematical Theory of Commu- nication (1949). Lucrarea va fi curând republicată, „fiind îmbogățită cu co- mentariile lui Warren Weaver*, coor- donator al cercetării asupra marilor calculatoare în timpul Celui de-al Doi- lea Război Mondial44 [Armând Matte- lart et al., 2001; 43]. —> informație Shibutani, Tamotsu (1920-2004) soc —► zvon (I) show business cm, publ -» star system sidebar jurn inf, pt (engl. am.) (si- nonim - encadre*) Text suplimentar. —> relatare Sidney Morning pt Cotidian australian considerat unul dintre modelele zia- rului Le Monde* la înființarea sa. Sigma Delta Chi media, ip (engl. am.) I. Una dintre cele mai prestigioase so- cietăți profesionale ale jurnaliștilor* americani, numărând circa 30 000 de membri. Denumiri ulterioare: Society of Professional Joumalists Sigma Delta Chi. In prezent, denumirea este Society of Professional Joumalists, „autoare44 a unui cod etic exemplar prin rigoarea și patetismul său (—> Anexe (B)). II. S.D.C., „o societate onorifică jur- nalistică44, a fost înființată la 17 aprilie 1909, la DePauw University, în Green- castle, Indiana. Conform statutului său, grupul căuta „să atragă în rândurile sale jurnaliști* de talent, dedicați total adevărului, având, totodată, scopul de a-i ajuta pe membrii săi să atingă cele mai nobile principii ale jurnalismu- lui44. Universitatea din North Dakota SIGMA DELTA CHI FOUNDATION 418 Chapter a fost înființată la 23 octom- brie 1921, exclusiv cu scopul de a se uni cu S.D.C., „pentru a edifica jurna- lismul ca pe o profesiune importantă, de sine stătătoare, fiind creat în acest scop un Departament de Jurnalism*4. în anul 1961, este înființată S.D.C. Foun- dation, care are drept scop să sprijine programele de formare organizate de Society of Professional Joumalists și pentru a satisface nevoile profesionale ale jurnaliștilor* și ale studenților în jurnalism. Misiunea fundației este for- mulată în acești termeni: „misiunea noastră este să perpetuăm presa liberă, drept piatră unghiulară a națiunii noas- tre și a libertății noastre. Pentru a ne asigura că acest concept al autoguver- nării exprimat de Constituție supravie- țuiește și se dezvoltă, poporul ameri- can trebuie să fie bine informat. Cetă- țenii au nevoie de o presă liberă, pen- tru a-i ghida în deciziile personale și în conducerea comunităților locale și na- ționale. Acesta este rolul jurnalistului*: să transmită informație* onestă*, echi- librată* și corectă (accurate) într-un mod clar, rapid și pe înțelesul tuturor. Iată misiunea noastră: să stimulăm fluxul știrilor* și informației*. Să încu- rajăm un climat în care jurnalismul poate fi practicat în libertate și în tota- litate. Să promovăm standarde înalte și un comportament etic în practicarea jurnalismului. Să înfăptuim excelența și să încurajăm diversitatea printre jur- naliști*. Să-i încurajăm pe tinerii talen- tați să devină jurnaliști*. în fme, tre- buie să fim mereu vigilenți pentru a apăra respectarea Primului Amenda- ment44 (—> Anexe (A)) [cf site S.D.C., www.spj.org]. —► Poynter Institute for Media Studies, National Conference of Editorial Writers Sigma Delta Chi Foundation media, IP —> Sigma Delta Chi (II) siguranța națională leg Conform ar- ticolului 1 din Legea 51/1991 privind S.N. a României, „prin S.N. se înțelege starea de legalitate, de echilibru și de stabilitate socială, economică și poli- tică necesară existenței și dezvoltării statului național român, ca stat suve- ran, independent și indivizibil, men- ținerii ordinii de drept, precum și a cli- matului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, potrivit principiilor și normelor democrației, stabilite prin Constituție. Conform arti- colului 2 din aceeași lege, S.N. se rea- lizează prin cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne și ex- terne ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în articolul 144 [apud Carmen Monica Cercelescu, 2002; 204]. —> in- fracțiuni contra siguranței statului siguranța statului leg -> siguranța națională, comunicare de informații false, divulgarea secretului care peri- clitează siguranța națională silogism retoric ret -» persuasiu- ne (III) simbol ret, COM Pentru Charles Morris, S. se înscrie în același câmp semantic cu indice*, icon*/iconic* și semn. S. „este un semn constituit ca semn, în principal pentru că este folosit sau înțe- les astfel44. Pentru Charles Peirce, „este vorba mai ales despre limbajul verbal, dar și despre semnele nonverbale al căror sens este determinat de tradiție (drapelul, stema, imaginea justiției, a păcii etc.)44 [cf Jacqueline Freyssinet- 419 SINDICATELE JURNALIȘTILOR ROMÂNI Dominjon, 1997; 52], ^analiză de conținut (I), icon, indice, iconologie simbolism fonetic lingv —> stilistică (II) simulacru cm, pol, soc —► Jean Baudrillard, postmodernism (III) simulare prop —* minciună (II), ironie (I) Sinclair, Upton (1878-1968) ist Scrii- tor american, considerat din perspecti- va istoriei literaturii ca ilustrând curen- tul naturalist în proza nord-americană, iar din perspectiva istoriei presei - prin Jungla - drept unul dintre cei mai mar- canți jurnaliști care ilustrează Muck- raking Era*. —> magazine (I), Muck- raking Era sincretism tp —> culturanaliză sindicalism pol „Doctrină anticapita- listă născută din anumite tendințe anar- histe și antiparlamentăriste ale unor lideri sindicali francezi de la finele se- colului al XlX-lea și dezvoltată în scri- erile lui Georges Sorel“ (1847-1922), filozof și teoretician francez influențat de Nietzsche, Marx și Bergson, autor al volumului Reflexions sur la violence (1908)] [Anthony Flew, 1996; 312]. Sindicatele Jurnaliștilor Români ip, IST I. Momentele inițiale ale organi- zării profesionale a jurnaliștilor* ro- mâni se plasează în anul 1871 (Primul Congres al Presei organizat la Bucu- rești). O primă încercare de coagulare organizatorică poate fi datată în anul 1882, când s-au purtat discuții în vede- rea constituirii unei Societăți a Ziariș- tilor. La discuții au participat M. Emi- nescu, C.A. Rosetti, Barbu Ștefanescu Delavrancea, B.P. Hasdeu. „Statutul Societății s-a votat, dar societatea nu a avut sorți de existență prea favorabili datorită controverselor în problema președintelui ei. Deși ales, B.P. Has- deu a cedat funcția de președinte în fa- voarea lui C.A. Rosetti, deși nici acesta nu era agreat de întreaga breaslă. După trei ani, Societatea Ziariștilor a fost înlocuită de Societatea Presei, aceasta avându-1 ca președinte pe D.A. Lau- rian, directorul ziarului România li- beră^ [Victor Vișinescu, 2000; 229]. în aprilie 1900, ia naștere Sindicatul Ziariștilor cu sediul la București, cea mai veche organizație - consideră Emil Samoilă [f.a.; 158]. Organizația își propunea „ocrotirea intereselor morale și materiale ale ziariștilor*; strângerea legăturilor de colegialitate și solidari- tate profesională între ziariști*; ridica- rea și menținerea prestigiului și demni- tății corporațiunii; crearea unei Case de ajutor și pensiuni pentru membrii Sin- dicatului“ [apud Emil Samoilă, f.a.; 158]. în perioada interbelică, alături de acest sindicat mai funcționau Asociația Generală a Presei Române*, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din București* și Cercul Ziariștilor din București*. Pe cuprinsul țării (reîntregite) funcționau încă o serie întreagă de asemenea orga- nizații profesionale, precum Sindicatul Presei Române din Ardeal și Banat, Uniunea Ziariștilor din Basarabia, Sindicatul Ziariștilor Bucovineni etc. II. începând din anul 1990, jurnaliștii români s-au grupat într-o serie de orga- nizații în parte sindicale, în parte pro- fesionale, realizând o serie de coduri deontologice*: Uniunea Ziariștilor Profesioniști, Asociația Ziariștilor Ro- mâni, Clubul Român de Presă*, la care se adaugă sindicatele realizatorilor și redactorilor din Societatea Română de Radiodifuziune*, respectiv, din So- cietatea Română de Televiziune*. SINDICATUL PRESEI DIN IAȘI 420 Sindicatul Presei din lași ist —> Fe- derala Presei Române Sindicatul Presei Minoritare din Ar- deal și Banat ist —> Federala Presei Române Sindicatul Presei Române din Ardeal IST —> Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale Sindicatul Presei Române din Ar- deal și Banat ist, ip -» Sindicatele Jurnaliștilor Români (I) Sindicatul Presei din Oltenia și Ba- nat IST —> Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale Sindicatul Presei Române din Chi- șinău IST —> Federala Presei Române Sindicatul Presei Române din Cluj IST —> Federala Presei Române Sindicatul Ziariștilor ist, ip Sindi- catele Jurnaliștilor Români (I) Sindicatul Ziariștilor din Ardeal și Banat (al minorităților) ist —► Con- gresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale Sindicatul Ziariștilor Bucovineni ist, IP —> Sindicatele Jurnaliștilor Români (I) Sindicatul Ziariștilor din București IST —> Federala Presei Române Sindicatul Ziariștilor Români din Chișinău IST Congresele Jurnaliș- tilor Români dintre Cele Două Răz- boaie Mondiale Sindicatul Ziariștilor din Moldova IST —> Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale Sindicatul Ziariștilor și Lucrătorilor din Presa [din] Arad org —► Con- venția Organizațiilor de Media din Ro- mânia sintaxa imaginii cm semiotica ima- ginii sintaxă mixtă lingv —> psiholingvis- tică sinteza jurn inf, agp, leg (fr. synthese, bilan*) Text de agenție*. Grupează o selecție a informațiilor* deja publicate. Se deosebește de știrea de sinteză* prin aceea că este mai puțin generalizatoare, apropiindu-se astfel de bilanț*. Pe cât posibil, în S. vor fi integrate și ultimele evoluții ale evenimentului*, nedifuzate încă. Pe de o parte, S. este specifică interpretative reporting*^ pe de altă parte, întrucât S. poate conține și ele- mente ale interesului uman*, se apropie de relatare* și de reportaj*. —> ana- liză (I), bilanț (round-up), știre (IV), (VI) sinucidere deont Termeni precum S. sau - mai grav, pentru că este în ace- lași timp și o insinuare* - deces în condiții suspecte nu vor fi folosiți decât după apariția certificatului me- dico-legal. Apoi, după ce S. este certi- ficată, răspunsul la întrebarea de ce? în textul de informare trebuie fundamen- tat prin răspunsurile a trei-patru surse*, pentru că, altminteri jurnalistul* poate încălca tot felul de principii: apărarea memoriei morților, dreptul la ima- gine*, dreptul la viața privată* - atât ale persoanei (personalității) decedate, cât și ale acelora din jurul său (familie, colaboratori etc.). —► calomnie, insul- tă, protejarea sursei (II) Si Quis publ (< lat. dacă cineva) Anun- țuri de angajare. —> publicitate (II) sistemul Didot tr —» punct tipografic sitcom TV, CM (engl. am.) Acronim*: comedie de situație. Apare în SUA în anii ’50, iar în Europa Occidentală, în anii ’80. „S. este o ficțiune televizată (12-24 de minute) sub forma unui epi- sod de sine stătător44 [J. M. Vemier in 421 SOCIETATEA JURNALIȘTILOR DIN GALAȚI Lucien Sfez, 1993; 954]. Situațiile sunt simplificate (la maximum), punerea în scenă este standardizată. Râsul (specta- torilor/telespectatorilor) este preînre- gistrat (punctează situația/replica). Re- gula S.: orice situație delicată trebuie să se rezolve prin râs. în plus, persona- jele sunt puternic tipizate. S. ar avea drept rădăcini teatrul bulevardier, music-hall-vA și foiletonul* radiofonic. —► cultura de masă site COM Nume dat unei locații pe Internet *. situationer jurn inf (engl. am. < situa- tion) „Text despre un eveniment* care este încă în desfășurare. Rezumă con- textul*, situația și conține o situation analysis sau o interpretare a ei. Da- torită analizei* situației, se deosebește de backgrounde^ [Richard Weiner, 1996]. —> interpretative reporting situație lingv —* sociolingvistică situație congruentă lingv —► socio- lingvistică situație incongruentă lingv —► so- ciolingvistică slander deont, leg (engl. am. calom- nie spusă) —► calomnie (V) slogan ret, publ, mk pol Olivier Re- boul [1975; 14] realizează istoricul ter- menului. Cuvânt de origine galică, S. semnifica în vechea Scoție strigătul de luptă al unui clan. Spre secolul al XVI-lea, cuvântul pătrunde în limba engleză, iar în secolul al XlX-lea, S. semnifică în engleză deviza unui partid, apoi lozincă electorală. Spre anul 1927, cuvântul apare în Franța, cu semnificația lui comercială. „Pe scurt, un enunț este S. când produce altceva decât spune. Oricare i-ar fi funcția apa- rentă, funcția lui reală nu se află în semnificația* sa, ci în impact, nu în ceea ce vrea să spună, ci în ceea ce vrea să facă“ [Olivier Reboul, 1975; 20]. S. condensează într-o formulă scurtă, șocantă, ușor de memorat, ima- ginea de marcă*, fie că este vorba despre un produs oferit spre vânzare, fie că este vorba despre un candidat, un program politic, o ideologie*. —> cli- șeu (II), labeling (I), logo, stereotip/ stereotipie (II), marketing politic (I), publicitate (VIII), propagandă (V), (VII) Smith, Adam (1723-1790) fil, ist —> cenzură (I) soap opera radio, tv, cm (engl. am. soap - săpun) Ficțiune radiofonică de mare succes în SUA anilor ’30. Con- flictul siropos apropie S.O. de teleno- vela* de mai târziu. Pe de altă parte, S.O. este o expresie a relației publici- tate*-cultură de masă* difuzată prin media*, deoarece „epica44 S.O. condu- cea invariabil în deznodământ către produsul care facea obiectul publicită- ții* sau ficțiunii. Din această perspec- tivă, un produs cultural-publicitar ase- mănător contemporan îl reprezintă fil- mele de desene animate avându-1 drept erou pe Popeye Marinarul. —► cultură de masă, foileton (II) societate a spectacolului cm, pol, SOC postmodernism (III), Jean Bau- drillard Societatea A.E.G. radio (germ.) —► ra- dio (III) Societatea de Difuziune Radiofo- nică RADIO, IST —> radio (II) Societatea Generală a Publicitarilor Englezi ist, publ -* publicitate (II) Societatea Jurnaliștilor din Galați ORG —* Convenția Organizațiilor de Media din România SOCIETATEA PENTRU PROTEJAREA PUBLICITĂȚII 422 Societatea pentru Protejarea Publi- cității IST, PUBL publicitate (II) Societatea Presei ist, ip —> Sindicatele Jurnaliștilor Români (I) Societatea Română de Radiodifu- ziune (SRR) MEDIA, IST —> radio (II) Societatea Ziariștilor org —> Sindica- tele Jurnaliștilor Români (I) Societatea Ziariștilor din România ORG —> Convenția Organizațiilor de Media din România societate civilă soc „Ansamblul aso- ciațiilor intermediare care nu sunt nici statul, nici familia: asociații voluntare44. Altfel spus, organizații non-guvema- mentale (ONG-uri) [cf lain McLean (coord.f 2001; 420]. —* acoperire (jurnalistică), spațiu public, grup de interese, lobby societate de consum cm, pol, soc L Societate caracterizată prin supra- producție, ceea ce atrage după sine ocuparea forței de muncă, deci puterea de cumpărare, posibilitatea consumării, de unde rezultă posibilitatea concretă a relansării ciclului producției. în lanțul producător-consumator* se inserează cuplul publicitate*-media*. Zorii S.C. pot fi reperați în anii ’20 ai secolului al XX-lea; adevărata S.C. se realizează însă în anii de după Cel de-al Doilea Război Mondial, mai întâi în SUA. II. Jean Baudrillard* [La Societe de consommation. Ses mythes, ses struc- tures, 1970] are meritul de a realiza o abordare diagonală (inter/pluridiscipli- nară) în zorii constituirii societății postmodemiste*. în capitolul introduc- tiv - La liturgic formelle de l’objet - autorul subliniază: „Există azi în jurul nostru o evidență fantastică a consu- mului și a abundenței formate de mul- tiplicarea obiectelor, a serviciilor, a bunurilor materiale, care constituie un fel de mutație fundamentală în ecolo- gia speciei umane44 [1970; 17]. „Sta- tutul miraculos al consumului44 s-ar caracteriza printr-un „cerc vicios al dezvoltării"', logica consumului - argu- mentează Jean Baudrillard - ar fi con- cretizarea „ideologiei* egalitare a bu- năstării44, punct în care autorul încearcă o „autopsie a lui homo oeconomicus" în care mișcarea obiectelor și a nevoi- lor sunt coordonate de ,fun system sau constrângerea juisării44. Tranziția către societatea postindustrială* este marcată de radiografierea metaconsumului în care cultura de masă*-publicitatea*- media* impun o nouă scară de valori conform căreia trupul devine obiectul unei „frumuseți funcționale44. Toate acestea conduc - consideră autorul - la „sfârșitul transcendenței44. —> princi- piul fericirii maxime, utilitarism, Școa- la Critică de la Frankfurt societate globală a informației soc, MEDIA —* societate informațională societate industrială soc —► societate postindustrială societate informațională soc, media Societățile dezvoltate contemporane sunt adesea caracterizate prin acest ter- men. O descriere a S.L privilegiază im- portanța informației*, a tehnologiilor informației și a managementului infor- mației. „Conceptul S.L a fost, se pare, lansat în Japonia (Ito, 1981), dar repre- zintă, de fapt, o extensie naturală a idei- lor mai vechi cu privire la apariția so- cietății postindustriale*, în care econo- mia' bazată pe producție este treptat în- locuită de economia bazată pe servicii44 [Denis McQuail et al., 2001; 169]. 423 SOCIETY OF PROFESSIONAL JOURNALISTS Unii autori consideră că într-o S.L „ge- nerarea, transmiterea și utilizarea infor- mației* sunt în activitatea economică de o importanță vitală“ [cf. J. J. Van Cuilenburg et al., 1998; 54]. Din pers- pectiva cercetătorilor japonezi, „se poa- te vorbi de S.L dacă se îndeplinesc ur- mătoarele condiții: un venit pe cap de locuitor mai mare de 4.000 $; numărul angajaților din sectorul servicii depă- șește 50% din totalul populației active; numărul studenților depășește 50% din totalul populației de aceeași vârstă; pon- derea cheltuielilor legate de informație* este mai mare de 35%“ [apud J. J. Van Cuilenburg et al., 1998; 53]. Armând Mattelart* [Jeter les bases d’une Infor- mation ethique, în Le Monde Diploma- tique decembrie 2003, p. 32] constată însă că „istoria noțiunii de S.L este pli- nă de ambiguități, ca și aceea mai re- centă, de societate globală a informa- ției, lansată în anul 1995 de către cele [pe atunci] șapte țări industrializate44. Autorul consideră că o ambiguitate as- cunsă, dar cu efecte puternice și cât se poate de concrete în ceea ce privește sporirea amețitoare a decalajelor Nord- Sud, provine din această logică. „Sche- ma mecanică a procesului comunicării [„schema44 comunicării a lui Shannon* și Weaver*] este consubstanțială cu re- prezentarea liniară a progresului. Ino- vația se difuzează de sus în jos, dinspre centru spre periferie44. —► informație, știința comunicării, mass-media, digita- lizare, Internet, intermedia, hypermedia, dereglementare, flux liber al informații- lor, globalizare, glocalizare, imperialism cultural, societate postindustrială, su- praveghere electronică, postmoder- nism, mediologie, infoetică societate postindustrială cm, pol, SOC Concept lansat în anul 1973 în lucrarea The Corning of Post-industrial Society. A Venture in Social Fore- casting de către Daniel Bell, „pentru a indica apariția noii societăți construite pe tehnologiile inteligenței și ale in- dustriei informării44 [Armând Mattelart et al., 2001; 65]. în cuvintele autorului american: „aspectul esențial referitor la S.P. constă în faptul că aici cunoaș- terea și informația* devin resursele strategice și de înnoire ale societății, așa cum capitalul și munca au consti- tuit resursele strategice și de dezvoltare ale societății industriale. Caracteristica principală a noii societăți rezidă, de aceea, în potențialul cercetării funda- mentale și în resursele ei științifice și tehnologice - în universitățile, în labo- ratoarele sale de cercetare, precum și în capacitatea de dezvoltare științifică și tehnologică. în această privință, noua tehnologie informațională devine baza unei tehnologii intelectuale, în care cunoașterea teoretică și noile teh- nici dependente de calculatoare sunt hotărâtoare pentru dezvoltarea indus- trială și militară44 [apud J. J. Van Cuilenburg et al., 1998; 56]. —> post- modernism, societate informațio- nală, dereglementare, flux liber al in- formațiilor, Internet, globalizare, glo- calizare, imperialism cultural, ideo- logie (II) society conscious publ (engl. am. pre- ocupați de societate) —► publicitate (VII) society news jurn inf (engl. am. știri* de societate) Știri* mondene. Society of Professional Joumalists MEDIA, IP (engl. am.) —> Sigma Delta Chi (I), Anexe (B) SOCIETY OF PROFESSIONAL JOURNALISTS SIGMA DELTA CHI 424 Society of Professional Journalists Sigma Delta Chi media, ip —> Sigma Delta Chi (I) sociolect LINGV —> sociolingvistică sociolingvistică lingv S. - în ciuda obiecțiilor formulate de unii specialiști în legătură cu această denumire - în- cepe să se contureze ca un domeniu cu metodologie proprie în anii ’60 ai se- colului al XX-lea în SUA. Definiția cea mai clară îi aparține lui Olivier Burgelin [in Liliana lonescu Ruxăn- doiu et al., 1973; 14]: „ca studiu inter- disciplinar, S. reflectă raportul de im- plicare reciprocă dintre lingvistică și sociologie. Existența unui asemenea raport este în strânsă legătură cu dublul aspect al actului lingvistic: fapt de in- teracțiune între indivizi și, totodată, manifestare coordonată a unor ele- mente lingvisticei Interacțiunea ver- bală-comunicativă este analizată ca fapt social și, în plan mai larg, este analizată interdependența dintre evolu- ția socială și variația lingvistică. Ter- menii importanți cu care operează S. sunt următorii: idiolectele sunt varietăți individuale în folosirea limbii (atât în scris, cât și în vorbire); corespondentul idiolectului în stilistică* este idiostilul. Dialectele sunt varietăți lingvistice re- gionale reperabile atât în lexic (exem- plu: harbuz - Moldova; lubeniță - Oltenia; pepene -„limba literară44 sau standard), cât și în morfologie și sin- taxă. Sociolectele sunt varietăți lingvis- tice sociale. Variabilele sociologice care influențează comunicarea sunt nu- mite registre (aici apar registrele limbii: argou* vs. limbă standard; jargoane* vs. limbă standard; iar în stilistică*, așa-numitele stiluri funcționale*). In fine, un loc important îl ocupă accep- țiunea S. a termenului de rol. Rolurile în S. sunt înțelese drept „modurile funcțional delimitate de a acționa într- o anumită societate44. Fiecare individ poate îndeplini mai multe roluri, iar acestea au drept caracteristici funda- mentale: gestica, vestimentația, eti- cheta, comportamentul verbal [Liliana lonescu Ruxăndoiu et al. (ed.), 1975; 19]. Este evident că jurnalistul* (prin extensie instituția lui de presă și, printr-o altă extensie, media*) joacă un rol; newsmaker*-u\ joacă un alt rol, iar publicul*/audiența* - în măsura în care reacționează - joacă și el (ea) un rol. Mai departe: „Relația rol-cadru [acest din urmă termen folosit în S. pentru ceea ce înseamnă în pragma- tică* context*] - moment definește conceptul numit situație'. Fiecare si- tuație impune un mod de folosire a limbii. Iar situațiile sunt congruente, atunci când relația dintre rol-cadru și moment concordă, sau incongruente: „relația de rol nu se exercită într-un moment sau cadru adecvat: comporta- mentul lingvistic al indivizilor este oscilant44. în fine, prin generalizarea aplicată diferitelor situații, se ajunge la conturarea unui anumit număr de do- menii (fiecărui domeniu corespun- zându-i un tip de varietăți lingvistice), precum: familia, învățământul, activi- tatea profesională [Liliana lonescu- Ruxăndoiu et al. (ed.), 1975; 22]. —* performanță, regionalism, comuni- care interpersonală, analiza actelor de limbaj, context (IV), implicit, jocuri de limbaj, competență de comunica- re, psiholingvistică, dialog, conversa- ție, analiza conversațională, analiza 425 SONDAJ DE OPINIE discursului (II), proxemică, Școala de la Palo Alto sociometrie SOC Studiul unui grup re- strâns pentru a se evidenția interacțiu- nile dintre indivizii care îl formează. solarizare foto New Journalism (III) Solomon, Laurențiu Jurnalist. —► Clu- bul Român de Presă (I) Sommet Francophone (le) pol —► francofonie sondaj de opinie soc, mk pol, publ I. Tehnică de observare statistică prin investigarea unui eșantion* reprezenta- tiv al unei populații. Etapele realizării unui S.O.: stabilirea eșantionului*; realizarea chestionarului*; realizarea interviurilor*; centralizarea datelor. S.O. este realizat de institute specia- lizate care aplică metode sociologice și statistice. IL S.O. este un instrument/ o tehnică folosită în nenumărate dome- nii: marketing* (comercial), marketing politic*, jurnalism ș.a.m.d. Ca orice in- strument, el este neutru din punct de vedere etic. Coloratura sa (pozitivă sau negativă) este dată de direcția și de sensul în care este folosit. In zona neutralității etice, S.O. este o unitate de măsură a atitudinilor, a reacțiilor, a stării de spirit, a așteptărilor colecti- vității la un moment dat și devine unul dintre instrumentele indispensabile ale managementului contemporan în orice domeniu și la orice altitudine, până la nivelul guvernării. în același timp însă, rezultatele acestui tip de cercetare so- ciologică devin o informație* aptă de a fi publicată (adică o știre*). în condi- țiile de față, o serie întreagă de între- bări de control se impun jurnalistului* (aproape) de la sine, înaintea difuzării. Rezultatele S.O. devin o informație* destinată publicului*, deci ea trebuie să întrunească standardele informării profesionale (promptitudine*, acura- tețe*, echilibrare a informării* etc.). Modalitățile de controlare a acestui tip de informare cvasiinstituțională de către jurnalist* sunt multiple. Ele însă se pot grupa în două mari zone: a. re- glementări juridice; b. normele profe- sionale jurnalistice. III. ASPECTE LE- GISLATIVE. Ca și în alte situații, vom aborda din nou starea de lucruri din Franța unde - se pare - nimic din ceea ce are contact cu comunicarea media* - nu a rămas nereglementat. Iată mai întâi argumentarea: „datorită folosirii tot mai frecvente în domeniul politic a S.O. și a simulării votului, care, incon- testabil, constituie un element de infor- mare* a opiniei publice*, legiuitorul a considerat necesar să formuleze o serie de reguli menite să evite unele excese. Acesta este obiectul Legii din 19 iulie 1977“ [Lucien Soîal et al., 1980; 267]. Lucien Solal simte nevoia să sublini- eze că această lege nu reglementează S.O. decât în măsura în care acesta este făcut cunoscut publicului*. Astfel, publicarea S.O. trebuie să conțină „nu- mele organismului [institutului de son- dare], numele și calitatea cumpărăto- rului S.O., numărul persoanelor inter- vievate și datele la care s-au realizat interviurile*44. O Comisie a Sondajelor, creată pe lângă Ministerul Justiției, formată din nouă înalți magistrați, are acces la „documentația sondajului44. în primul rând, poate fi controlat eșan- tionul*. De notat, în egală măsură, că sub incidența acestei legi intră și me- dia* - dacă difuzează rezultatele unui S.O. care, într-un fel sau altul, ar SONDAJ DE SUSȚINERE (ADVOCACY PCOL) încălca prevederile legii sau care ar fi voit incorect. întrebarea Cui îi servește această lege? este (aproape) retorică. In primul rând, publicului* (cetățea- nului). în paralel - ca să rămânem în teritoriul francez - Agenția France Presse* a instituit drept regulă cu ur- mări directe asupra tuturor beneficia- rilor ei, nepublicarea sondajelor reali- zate în Franța pe un eșantion* mai mic de 1.000 de persoane, sondajul astfel realizat nefiind considerat suficient de reprezentativ [Henri Pigeat, 1982; 221]. Prin contrast, situația sondajelor în Ro- mânia - mai ales a acelora realizate în campaniile electorale și înaintea lor - se remarcă prin următoarele elemente: a. Prin lege, nu se pot controla nici eșantionul*, nici datele când au fost realizate interviurile* de teren și, de multe ori, nici identitatea clară a ace- luia care a comandat sondajul; b. De regulă, sondajele sunt realizate pe un eșantion* de 1.000 de persoane. Ce re- zultă de aici din perspectiva acurate- ței* informării? a. Sondajele au carac- terele (aparente) ale știrii*, b. Moda- litățile jurnalistului* de a evalua „sin- ceritatea“ lor sunt minime sau, altfel spus, intuitive, nu riguroase, astfel încât unii jurnaliști* considerau într-o vreme nu prea îndepărtată că sondajul este o flagrantă manipulare*. Cu toate acestea, le publicau (Horia Alexan- drescu). Ceea ce se urmărește de fapt, prin această „retorică a sondaj elor“, este obținerea efectului bandwagon*. Care însă bănuim - în absența unor cercetări de teren inatacabile - că are dimensiuni mult mai reduse pe teren românesc decât s-ar crede. IV. Singu- rul „moment“ aflat clar la îndemâna _______________________________________426 spiritului critic al jurnalistului* este chestionarul*. Erorile evidente pe care jurnalistul* Ie poate repera printr-o mi- nimă examinare apar în formularea în- trebărilor care formează chestionarul*, a. Cuvânt-cheie vag. De exemplu, ni- vel de trai. Fiecare intervievat poate înțelege altceva prin nivel de trai, în funcție de datele sale materiale și cultu- rale sau în funcție de propriile lui aștep- tări; b. Cuvânt-cheie polisemantic. De exemplu, infracționalitate, violență a cărei scară este cvasinelimitată: de la un brânci, la spitalizarea cu trei coaste rup- te, și chiar mai grav; c. Cuvânt-cheie care s-ar putea să nu fie cunoscut de toți intervievați! (de exemplu cuvintele care nu fac parte din fondul principal de cuvinte: neologisme, termeni specia- lizați etc.); d. Aluzia*, metafora în în- trebare', e. întrebările deschise (—> in- terviu) care nu sunt specifice S.O. f. întrebări cu dublă opțiune în situația în care răspunsurile pot indica și alt- ceva. „Deosebit de utilă este“, consi- deră Septimiu Chelcea [1998; 69], sprijinindu-se pe o serie de anchete so- ciologice realizate în anul 1973, „sta- bilitatea axei semnificative a fiecărui termen [id est, ierarhia înțelesurilor fie- cărui termen]“. De exemplu, cuvântul lume, căruia îi corespund în Dicționa- rul limbii române contemporane, trei înțelesuri. „1. Totalitatea celor exis- tente în realitate; univers, cosmos; 2. Ansamblul corpurilor cerești; 3. Pă- mântul cu întreaga lui viață/4 Or, an- cheta citată de autor arată că 93,4% (m mediul urban) și 87,1% (în mediul rural) atribuie într-un fel sau altul cu- vântului a treia semnificație (cf. ierar- hizării dicționarului: „Glob 4- Popu- 427 SONDAJ DE SUSȚINERE (ADVOCACY POOL) lație 4- Grup + Sat)". în fine, autorul o citează pe Elisabeth Noelle, care, în anul 1963, le recomanda celor care realizează chestionarul* să evalueze în prealabil următoarele aspecte: „Sunt greutăți în înțelegerea limbajului? - Da/Nu; întrebarea este prea abstractă? - Da/Nu; Depășește elocvența celui în- trebat? - Da/Nu; Necesită capacitate de observație prea bogată pentru a răspun- de? - Da/Nu; Suprasolicită gândirea? - Da/Nu; Este obositoare? - Da/Nu; Este plicticoasă? — Da/Nu; Generează tea- mă? — Da/Nu; Generează reacție de prestigiu? - Da/Nu; Tema este prea intimă? - Da/Nu; Generează conflicte cu idealul propriu? - Da/Nu44 [apud Septimiu Chelcea, 1998; 56]. V. în ciuda nenumăratelor întrebări pe care un sondaj sau o statistică* le pot ge- nera, măsurătorile corecte sunt un in- strument de lucru indispensabil. „Spre anul 1830“ - afirmă Armând Matte- lart* [1994; 62] - „instituțiile de colectare și tratare statistică devin o parte a artei de a guverna44. Pentru ca în zilele noastre, marketingul politic* să șovăie, pur și simplu, în lipsa aces- tui tip de măsurători. Axele comuni- cării ar risca să fie ezitante, inconsis- tente, ar putea să nu își țintească pu- blicul*. „Cunoașterea «motivațiilor» și a «aspirațiilor» a căpătat o tot mai mare importanță. Iată de exemplu, re- zultatele unor măsurători: spaimele francezilor în anul 1990. Drogul - 80%; SIDA - 68%; Terorism - 67%; Jafuri - 51%; Poluarea aerului - 60%; Poluarea apei - 58%; Centralele nucleare - 48%; Agresiuni stradale - 51%; Catastrofe naturale - 48%; In- cendii - 40%; Furturi în stradă - 46%; Bande Punk - 39%; Conservând în ali- mente - 33%; Emigranți - 27%44 [Phi- lippe J. Maarek, 1992; 75-76]. Ce re- zultă din această listă a spaimelor? De exemplu, o axă de comunicare (promi- siuni electorale) care să convingă ju- mătate din populația speriată de tero- rism, jafuri, agresiuni stradale, furturi în stradă (bande punk), emigranți - eventual ilegali. Este ușor de remarcat că, din acest câmp semantic, se pot ivi alte teme: terorism* vs. politică ex- ternă; bande punk vs. programe pentru tineret; emigranți vs. șomaj, cu rezul- tate incontestabile referitoare la consis- tența mesajului prin care se lansează oferta politică. Aceasta ar fi varianta constructivă. Dacă însă cifrele servesc pentru lansarea propagandei* negative (criticarea fostului guvern, de exem- plu), sondajul devine ceea ce se nu- mește „sondaj de susținere“ (advo- cacy pool). Dacă în prima variantă era un sondaj de circuit interior, în al doi- lea caz el va fi difuzat. Odată difuzat, devine un argument persuasiv evident. Și atunci, semnele de întrebare pot fi înlăturate doar de prestigiul institutului care a realizat sondajul și de acurate- țea* formei în care este publicat, pentru că, „în prezent, [mai ales în România acestor ani, am spune] există un consens larg asupra faptului că nu atât sondajele ca atare, cât mai de- grabă modul în care sunt ele prezen- tate în media* exercită o influență asupra publicului" [*** Universitatea București, 1997; 42; 43]. —* opinie publică (I), acoperire (jurnalistică), interviu (I) sondaj de susținere (advocacy pool) SOC —* sondaj de opinie (V) SOREL, GEORGES 428 Sorel, Georges (1847-1922) pol sindicalism sorit RET Variantă de enthymem*: acu- mulare de premise sau de silogisme trunchiate. —> persuasiune (III) South-East Network for Profes- sionalization of Media istpr (engl. am. Rețeaua sud-estică pentru profe- sionalizarea media) —> Centrul pentru Jurnalism Independent Southern Associated Press ist, agp Agenție americană. —* agenție de pre- săC)’ spațial iști soc, publ Grup de consuma- tori circumscris prin analiza cohor- telor*. „Au 20 de ani, își perfecționează educația, își încep cariera. Sunt insta- bili din punct de vedere financiar și au un standard de viață scăzut de când au părăsit casa părintească. în general, gândesc că au moștenit un sistem nesă- nătos. Din punct de vedere economic, sunt liberali, dar din punct de vedere politic sunt conservatori. (...) Cel mai important lucru pentru companii este că ei sunt consumatori activi. Fac achi- ziții cu valoare sentimentală și cer mai puține informații44 [J. Thomas Russel et al., 2002; 560]. -> VALS, VALS 2, consumator, profilul consumatorilor, publicitate (VII) spațiu public soc, COM Jurgen Haber- mas publică, în anul 1962, Spațiul pu- blic. Arheologia publicității ca di- mensiune constitutivă a societății bur- gheze, în care autorul descrie momen- tul istoric al secolelor al XVII-lea (în Anglia) și al XVIII-lea (în Franța), moment caracterizat prin cristalizarea opiniei publice*. S.P. ar fi „un spațiu de mediere între stat și societate [ceea ce mai târziu avea să fie cunoscut sub numele de societate civilă*], care per- mite discuția publică, pe baza recu- noașterii din partea tuturor a puterilor rațiunii și a bogăției schimbului de argumente dintre indivizi, confruntă- rilor de idei și de opinii luminate44 [cf. Armând Mattelart et al., 2001; 62]. Publicabilitatea (mediatizarea) ideilor/ opiniilor*/curentelor de idei face ca opinia publică* să dețină informațiile* de interes general. Acest „paradis44 avea să fie însă pierdut datorită proce- sului dezvoltării capitalismului. „Dez- voltarea legilor pieței, intruziunea lor în sfera producției culturale substituie raționamentului [raționalității dezba- terii publice] (...) niște forme de comu- nicare inspirate din ce în ce mai mult de un model comercial «de fabricare a opiniei» [în care] Habermas vede o «refeudalizare a societății»44 [cf. Ar- mând Mattelart et al., 2001; 62]. Această descriere seducătoare a fost amendată fie din perspectiva feminis- mului*, fie din perspectiva ideolo- giilor* non-liberale, dar, mai ales, s-a subliniat că acest S.P. se suprapune statului-națiune, așadar nu are în ve- dere mutațiile produse de procesele globalizării*. Peste o vreme, în 1996, autorul dezvoltă modelul în lucrarea Between Facts and Norms [Intre fapte și norme]. Modelul este astfel descris de James Curran [2002; 233-234]. „în centrul democrației liberale se află gu- vernul, serviciile publice, justiția, par- lamentul, partidele, alegerile și compe- tiția dintre partide. în interiorul acestui centru se află tot felul de corpuri: agen- ții de reglementare sub control par- lamentar sau guvernamental. în afara acestui sistem central (care corespunde 429 SPIRALA PUBLICITĂȚII definiției convenționale a stalului), periferia societății este formată din două feluri de organizații: producători (customers) (asociații de afaceri, sin- dicate, instituții private) și «cei care cer» (suppliers) (asociații de voluntari, biserici, noi mișcări sociale, grupuri de interese* publice). în viziunea iui Ha- bermas, un sistem sănătos primește mesajele de la periferie către centrul politic, unde se conturează dezbaterea adevărată și acțiunea adecvată44. Inutil să subliniem că această transmitere a mesajelor este realizată, în primul rând, de sistemul media*, iar acest proces echivalează, de fapt, cu accederea me- dia* (a presei) la îndeplinirea funcții- lor* sale fundamentale: funcția de su- praveghere* și funcția de walch-dog* (câine de pază). Toate acestea conduc la cristalizarea responsabilității sociale a presei*/a jurnalismului civic*. —> li- bertate de opinie, libertate de infor- mare, libertatea comunicării, liberta- tea presei, societate civilă, Școala Critică de la Frankfurt, comunicare politică, agenda setting spațiu publicitar pt Suprafață din nu- mărul unui ziar* sau magazin* ocupată de anunțurile publicitare. S.P. trebuie să fie separat clar de spațiul redac- țional*. spațiu redacțional pt Suprafață din numărul unui ziar* sau magazin* ocu- pată de textele și ilustrațiile* jurnalis- tice. S.R. trebuie să fie clar separat de spațiul publicitar*. spălarea creierului prop (engl. am. brainwashing) Mai degrabă o tehnică concretă (fizică) decât una de comuni- care* propriu-zisă. S.C. se realizează printr-o izolare totală (a fost aplicat în principal asupra prizonierilor de răz- boi) și - în aceste condiții - se reali- zează sistematic îndoctrinarea. S.C. re- prezintă o tentativă de schimbare radi- cală a întregului comportament al indi- vidului. Prin extensie, în regimurile politice închise (totalitare), printr-o cenzură* severă (totală) se ajunge la S.C. celor mai mulți membri ai unei societăți. —> propagandă, influență spedal-interest magazine pt (engl. am. magazin* specializat) —> mass magazine spin doctors RP (engl. am. ad litteram spin - a răsuci) „Interpretare tendenți- oasă. S.D. sunt angajați din press agentry* a căror îndatorire este să in- fluențeze modul în care relatează me- diaY'4 fJane T. Harrigan, 1993; 422], —* publicity, lobby, fake, feature ar- ticles spirala publicității publ „S.P. oferă un punct de referință pentru a determina în ce etapă sau etape a ajuns un produs la un anumit moment, pe o anumită piață și care ar trebui să fie sensul me- sajului publicitar44 [J. Thomas Russel et al., 2002; 91]. Pentru publicitari*, care în treacăt fie spus trebuie să con- statăm că au devenit extrem de rațio- nali și de planificați, un produs par- curge o serie întreagă de etape: etapa de pionierat, etapa concurențială, etapa de reținere, etapa nouă de pionierat. Aceste etape traduc, în fapt, momen- tele „vieții44 unui produs pe o piață, de la noul produs (etapa de pionierat sau „lansarea44 produsului), la impunerea sa (etapa de „glorie44 sau maturitatea maximă a produsului), ceea ce publici- tarii* numesc etapa concurențială a produsului, la „sentimentul44 de satura- SPIRALA TĂCERII 430 ție și de plictiseală a consumatorului* față de acel produs (publicitarii îl nu- mesc etapa de saturație a produsului) și până la „renașterea44 interesului pen- tru acel produs. Interesantă ni se pare argumentarea publicitară în momentul de după „etapa de reținere". „Viața unui produs nu încetează atunci când acesta ajunge în etapa de reținere. De fapt, el poate fi atunci în culmea popu- larității sale. Dar un produs nu poate circula decât o scurtă perioadă de timp înainte de a intra în declin. Nici o firmă nu se poate baza numai pe vechii săi consumatori pentru o perioadă de timp și să supraviețuiască [subl. n.]. (...) S.P. nu acceptă că un produs trebuie să intre în declin. In schimb, caută să lăr- gească piața într-o etapă nouă de pio- nierat. Etapa nouă de pionierat în- cearcă să convingă mai mulți oameni să folosească produsul. (...) Un produs care intră în etapa nouă de pionierat este, în realitate, în diferite etape pe diferite piețe. Consumatorii vechi vor percepe produsul ca fiind în etapa con- curențială sau în aceea de reținere. Consumatorii noi îl vor percepe ca fiind un produs original. Publicitatea* în etapa nouă de pionierat trebuie să se concentreze asupra determinării consu- matorilor să înțeleagă ce este produ- sul44 [J. Thomas Russel et al., 2002; 95-100]. —> publicitate, marketing spirala tăcerii soc Argumentare socio- logică realizată în anul 1974, care îi aparține lui Noelle Neuman, membră a Școlii Critice de la Frankfurt*. Exami- nând interacțiunile dintre media*, co- municare interpersonală* și percepția individului asupra poziției lui față de ceilalți în societate, autoarea pornește de la premisa că oamenii se simt în disonanță dacă se simt izolați în raport cu opinia* sau atitudinea generală. De aici tăcerea care se perpetuează direct proporțional cu accentuarea sentimen- tului de izolare. „Noelle Neumann folosește termenii de cumulare, conso- nanță și caracter public al informației. Primul termen se referă la omnipre- zența mediatică, Ia faptul că publicul* este zi și noapte alimentat cu informa- ții*. Este vorba de un mecanism «cu repetiție», care, asemenea picăturilor de apă care ajung să sape piatra, influ- ențează procesul receptării. Cel de-al doilea termen face trimitere la tendința de aliniere la un curent de opinii. Ten- dința, după Noelle Neumann, se mani- festă atât la autorii programelor de televiziune sau ai articolelor de presă, cât și la spectatori sau cititori. Ultimul termen se leagă de esența tăcerii ca fenomen social: persoana care crede că opinia sa este împărtășită de majori- tatea celorlalți oameni (sau că opinia sa este pe cale de a se impune) este mai curajoasă sau mai dispusă să-și expri- me în public opinia decât aceea care consideră că opinia sa este minoritară ori pe cale de a fi înfrântă. Cea dintâi vorbește, cea de-a doua tace. Ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, că S.T. a în- ceput să funcționeze44 [J. J. Van Cuilen- burg et al., 1998; 235]. —* comuni- care, Școala Critică de la Frankfurt spirit ret —> ironie (V) Spitzer, Leo (1887-1969) ret -> stilis- tică (IV) sponsorizare publ, radio, tv „Odată cu liberalizarea regulilor privitoare la publicitatea* prin televiziune*, este posibil ca un publicitar* să sponsori- 431 STANDARDELE BRITANICE ALE RADIOTELEVIZIUNH zeze sau să patroneze o emisiune. Este vorba atunci de o cumpărare speciaiă de spațiu [publicitar]" [Christian Schnei- der, 1993; 195-196]. „Detalii" semni- ficative apar în Marea Britanie prin Broadcasting Act din anul 1990, urmat de Code of Programme Sponsorship realizat sub egida Independent Televi- sion Commission*. Conform acestui Cod, „un program poate fi sponsorizat de oricine, dar nu de un producător sau de un post de televiziune* în scopul de xa-și promova numele propriu sau alt nume sau orice alte interese comerciale. Orice tip de program* poate fi sponso- rizat cu excepția news* sau a progra- melor consacrate «Problemelor cu- rente». Principiile Codului sunt aces- tea: sponsorului nu îi este permisă nici o influențare* a conținutului emisiunii sau a programării ei; sponsorizarea tre- buie clar identificată la începutul pro- gramului sau/și la sfârșitul lui; nici o referință promoțională la sponsor sau la produsele ori serviciile lui nu este permisă în timpul programului sponso- rizat. Nici un program sponsorizat nu poate conține vreo referință la alt pro- dus/serviciu; sponsori nu pot fi aceia care produc ceva sau care fac servicii ce nu pot fi acceptate în publicitate*. (...) Partidele, grupurile de presiune* în sens larg politic nu pot sponsoriza. Sponsorizarea este, de asemenea, inter- zisă producătorilor de tutun și medica- mente care sunt prescrise numai prin rețete eliberate de medic“. Mai specific încă, în Cod Etic aparținând Radio Authority (Marea Britanie), apar o se- rie de detalii suplimentare, în capitolul Știrile*, buletinele și S. „Buletinele de știri și știrile* nu trebuie să fie sponso- rizate. Este, totuși, permisă S. progra- melor sau a textelor al căror back- ground* îl reprezintă o problemă cu - rentă (de exemplu, sintezele/retrospec- tivele săptămânale) dacă sunt distincte de redacția de știri și nu o implică. La fel, știrile* despre afaceri, finanțe (dar nu anunțul comercial), turism și spor- turi pot fi sponsorizate, dacă interesele de afaceri ale sponsorului nu afectează sau lasă impresia că afectează impar- țialitatea* programului. (...) Orice pro- gram poate fi sponsorizat, cu excepția buletinelor de știri și a oricărui program informativ. Trebuie acordată atenție po- ziționării sponsorizării și publicității*, pentru a evita impresia că un buletin de știri sau o informație* transmisă de post sunt sponsorizate". —* Edward L. Bernays, comunicare evenimențială, mecenat, Anexe (C), (D) Sports lllustrated pr —> magazin (I) spot PUBL, RADIO, TV {engl., engl. am.) Timp de publicitate* în radio* sau te- leviziune*. Anunț comercial. —► publi- citate spot news (advances) jurn inf, agp (engl. am.) Acoperire a* unui eveni- ment* curent. —> știre SRG SSR Idee Suisse TV Post public* de televiziune din Elveția. —► TV5, ARTE (III) St, Louis Post Dispatch ist —* Joseph Pulitzer St, Petersburg Time pt —> Poynter Institute for Media Studies STA (siglă de la Slovenska Tiskovna Agencija) AGP Agenție de presă din Slovenia. -► ROMPRES (II) Standardele Britanice ale Radiotele- viziunii leg, deont Serviciu public —> serviciu public (VI) STANDARD RATE & DATA SERVICE 432 Standard Rate & Data Service publ —* (business) magazine, (farm) maga- zine star soc, CM —> olimpieni, vedete, star system star system mk, publ, cm Acțiuni pla- nificate complexe, aparținând marke- tingului*, publicității*, relațiilor pu- blice*, provenind și trimițând la una din formele culturii de masă*, prin care vedetei* (de film, muzică etc.) îi este creată o anumită imagine*. „Per- sonajul“ astfel creat se identifică - în viziunea fanilor - cu un stil de viață, cu un model de personalitate în viața de toate zilele în show business* și în produsul cultural propriu-zis. Această identificare conduce, pe de o parte, la crearea unui adevărat mit* (de exem- plu, „mitul*“ Elvis Presley), iar pe de altă parte, contribuie la sporirea vânză- rilor produsului cultural. în ultimă in- stanță, se creează o zonă gri între reali- tate și proiecție colectivă; un fenomen pe care Edgar Morin [1973] îl descrie ca pe un Olimp contemporan în care starurile sunt noii olimpieni*. —+ cultu- ră de masă, olimpieni, mit, (II), pseu- doeveniment, (personality) journalism, infotainment, (II), industrii culturale, relații publice, marketing statistică (trucuri, capcane) jurn inf L Statisticile, recensămintele*, sonda- jele de opinie*, graficele, tabelele, iată o serie de informații* riguroase care îi parvin jurnalistului*, în genere din partea unor instituții specializate: insti- tute de statistică, institute de sondare a opiniei publice*, diferite ministere etc. Ce modalități de evaluare a acestui tip de informație* abstractă, specializată are jurnalistul* la îndemână? Cum poate el controla acuratețea* și veridi- citatea lor? Rezolvarea acestor ches- tiuni este importantă pentru că, pe de o parte, o S. corectă - ca orice informa- ție* corectă - oferă o viziune adecvată, cu atât mai mult cu cât este o infor- mație* obiectivă* care se construiește în urma unor calcule riguroase. Pe de altă parte însă, dacă este eronată - mai grav! - voit eronată, influențează ne- gativ publicul* din două motive: a. ci- frele pot avea un impact emoțional pu- ternic (—> numărul - calitate a știrii*); b. impactul este cu atât mai puternic datorită rigorii implicate. Pe scurt: „statisticile pot spune multe; Nu toate S. mint. Apare însă și reciproca: atitu- dinea religioasă în fața S. este condam- nabilă“ [Andreas Freund, 1991; 192]. în aceeași ordine de idei, acoperirea jurnalistică* insistentă a unui anumit tip de fapte (crima, de exemplu) poate induce publicului* opinia* difuză că nu- mărul știrilor* de acest fel este „o mă- sură a ratei acestei probleme“. Este ceea ce Darrel Huff numește „statis- tică informală“ [Darrel Huff, 1954; 8]. în acest context, concluziile studiilor efectuate asupra publicului* televiziu- nii* sunt grăitoare. „Spre sfârșitul ani- lor ’60, George Grebner împreună cu L. Gross, M. Morgan și N. Signorelli au realizat cea mai completă analiză a influenței televiziunii* în Living with Television. The Dynamics of the Cul- tivation Process. Concluzia lor este că televiziunea* deformează realitatea. Pe de altă parte, oamenii iau în mare parte drept realitate ceea ce văd la te- levizor. în prima perioadă a grilelor de programare*, raportul bărbați-femei era de trei la unu. Ne-albii, bătrânii și 433 STATISTICĂ (TRUCURI, CAPCANE) copiii erau subreprezentați. în SUA, în realitate, 67% erau muncitori și, în genere, încadrați în muncă. La tele- viziune*, doar 25%. Crima apare de 10 ori mai mult la televiziune* decât în realitate. Tinerii în vârstă de 15 ani au văzut peste 13.000 de ucideri săptămâ- nal. Peste 50% din persoane sunt im- plicate în confruntări violente. Statis- tica FBI: 1%. Telespectatorii împăti- miți ajung la următoarele opinii: 1. Au prejudecăți rasiale mai accentuate; 2. Supraestimează numărul avocaților, al inginerilor și al sportivilor; 3. Fe- meile sunt inferioare; 4. Au o viziune exagerată asupra violenței*; 5. Cred că bătrânii sunt mai puțini și mult mai bolnavi decât în urmă cu 20 de ani; 6. Au tendințe paranoice^ [apud An- thony R. Fratkanis etal.^ 1991; 50-52]. Toate acestea sunt motive suficiente și importante pentru care un jurnalist* de interpretare profesionist (—* interpre- tative reporting) trebuie să știe să repereze capcanele/ faliile/fisurile S., spre binele publicului*. II. ELEMENTE OPERAȚIONALE Darrell Huff începe cu mostra (eșantionul), „sufletul celei mai mari părți a S. Baza sa este destul de simplă, deși rezultatele sunt uneori so- fisticate. Mostra este primul punct vul- nerabil într-o S.“ [Darrell Huff, 1954; 13]. Altfel spus, jurnalistul* se va în- treba: a. De ce acest punct de pornire și nu altul? b. Peste o vreme, cu ocazia următoarei S. care urmărește aceiași indicatori, va controla dacă se folo- sește același punct de pornire. Media, între cine și cine? Salariul mediu într-o întreprindere rezultă din adunarea celui mai mic salariu cu cel mai mare, iar suma se împarte la doi. Adică, să spu- nem, 2.000.000 + 18.000.000 : 2 = 10.000.000. Cine este persoana care câștigă atât? Nici cel dintâi, nici al doilea. în aceeași ordine de idei: cititor mediu, consumator mediu, cetățean mediu (omul de pe stradă) nu au co- respondenți în realitate. „Cine este inclus'*? - se întreabă Darrel Huff [1954; 35]. „în 8 ani, veniturile unui salariat au crescut cu 107%. Dar nu- mărul angajaților a scăzut cu 50%. Cine sunt cei care câștigă și cei care pierd?“ Generalizarea pripită (nefon- dată) ocupă un loc aparte. „Psihiatrul care declară“, exemplifică Andreas Freund [1991; 201] „că toată lumea este nevrozată. Dar el nu vede decât nevrozați!“ Cifra fără Bază de Com- parație nu spune mare lucru. Producția de pantofi a crescut cu 60%. în raport cu ce cifră? Câte perechi de pantofi înseamnă acest plus 60%? Rezultă de aici că și vânzarea a crescut cu 60%? etc. Numerelor mici le corespund pro- cente foarte mari. Partidul X are un candidat la alegerile locale. Acesta este ales în Consiliul Primăriei. Procentul partidului: 100%. Falii. Stephen K. Campbell [Flaws and Fallacies in Statisticul Thinking, apud Andreas Freund, 1991; 211] consideră că „în general, nu pot exista S. credibile în materie de fidelitate conjugală, avorturi [acolo unde sunt interzise prin lege], pedeapsa corporală sau în materie de escrocherie, pentru că nu se pot obține toate datele“. Putem adăuga aici emi- grarea ilegală, contrabanda, traficul de droguri, hărțuirea sexuală, munca la negru, economia subterană etc. Pe scurt, acțiunea nepermisă prin raport cu o lege sau cu un tabu* social nu STATISTICĂ (TRUCURI, CAPCANE) 434 poate fi măsurată exact decât în peri- metrul a ceea ce se descoperă. Recen- sământul* se înscrie în vecinătatea acestei zone. Aproximațiile datelor lui rezultă din faptul că acesta se bazează pe declarațiile persoanelor investigate. Sinceritatea acestor mărturii poate fi alterată de o circumstanță sau alta în care este angrenat individul sau de un curent de opinie ce se face simțit la un moment dat. Graficele. Hărțile. Plan- șele. Deoarece intră în sfera ilustrației* și imaginii*, au un impact serios asu- pra publicului* tentat să nu analizeze imaginea*. O echipă profesionistă va efectua însă această analiză înainte de publicare. Exemplu: timp de 10 ani, PIB crește cu 0,2%. Curba indicând fiecare an va fi lină. în schimb, curba care unește direct primul an cu ultimul, va fi (mult mai) abruptă. Evident, senzația vizuală diferă. Extrapolarea. Scăderea ratei mortalității în ultimii 100 de ani cu X% va conduce peste o vreme, la scăderea acestei rate până la 0 (zero). Ceea ce, deocamdată, ține de domeniul basmului. Tânărul jurnalist român va primi cu multă circum- specție S. dinaintea anului 1989, din cel puțin două motive care țin de logica vechiului sistem: planificarea - nu numai amănunțită, ci, mai ales, s-o numim entuziastă - și modul de rapor- tare - entuziast atât cât era „planificat44 prin propagandă* entuziasmul. Fără să intrăm în detalii, explicația este, totuși, simplă. Din perspectiva comunicării*, diferența dintre un sistem închis și un sistem deschis o reprezintă exact obtu- rarea și devierea/alterarea acesteia și de sus în jos, dar și de jos în sus, în condițiile totalitarismului. în plus, reperele economice - puncte de por- nire în nenumărate S. - exprimă filo- zofii diferite. Producție fizică vs. plan în cazul economiei centralizate; profit vs. cheltuieli de producție pe de o parte, vs. piață (raportul cerere-ofertă), în situația economiei de piață. Din enu- merarea tuturor acestor capcane rezultă următoarea alternativă. S. este o infor- mație* utilă, m măsura în care este corectă, dar atunci când este „mane- vrată44 constituie „un argument44 efi- cient în mesajul propagandei* și un instrument prin care se realizează ma- nipularea*. în a doua situație, „S. eronată induce în eroare prin insi- nuare*, pentru că trece drept serioasă. Când minte, o face prin ocultarea unei date pertinente44 [Andreas Freund, 1991; 220]. HL S. elemente de SCRIITURĂ O chestiune neabordată sistematic în toată complexitatea ei se referă la influențele (de cele mai multe ori difuze) pe care scriitura specifică audiovizualului le exercită asupra mo- dului de redactare a textelor tipărite, de cel puțin trei decenii încoace. Altfel spus, sub presiunea radioului* (rapidi- tatea informării) și a televiziunii* (ra- piditatea informării și impactul ima- ginii* în televiziunile* performante), știrea* tipărită riscă să devină radio- fonică sub aspectul scriiturii (inclusiv din cauza rapidității și superficialității lecturii). Iată de ce considerăm utilă in- vocarea în acest context a câtorva su- gestii adresate jurnaliștilor* radio* în chestiunea folosirii cifrelor în știre*. „Numerele și S. ridică o dificultate specială în cazul scriiturii radiofonice - constată Jacques-Larue Langlois [1989; 64]. Sunt două aspecte ale problemei: 435 STATISTICĂ (TRUCURI, CAPCANE) jurnalistul* [cititorul textului radio- fonic - în exprimarea autorului] tre- buie să prezinte informația* într-un mod inteligibil; ascultătorul trebuie să înțeleagă pe loc (nici o recitire nu este posibilă). Prima întrebare pe care tre- buie să ne-o punem este aceasta: «Nu- merele pe care le voi cita sunt esențiale pentru înțelegerea știrii*»? Dacă da, atunci ele trebuie transmise în cea mai simplă formă posibilă: 480 de milioane devin aproape jumătate de miliard. Evitați cu orice preț denumirile greoaie ale S. sau ale cifrelor. Trebuie să le preferăm mereu o imagine* [o suges- tie, o comparație, un raport]. Astfel, nu vom scrie 22.344 de quebechezi între 13 și 18 ani, ci, mai degrabă, «un ado- lescent quebechez din patru», ceea ce înseamnă același lucru și are avantajul că evidențiază relativa importanță a S. citate44. Autorul nu dezvoltă acest exemplu, de aceea ne permitem să o facem noi. A transforma o cifră mare (22.344 de tineri) care poate impre- siona prin mulțimea pe care o indică, dar care nu ușurează înțelegerea, în „un adolescent din patru" înseamnă, de fapt, parafrazarea* unui citat*. Singura deosebire este că - în acest caz - jurnalistul*, pentru a putea para- fraza, trebuie să facă un calcul. „Este de asemenea necesar44 - continuă auto- rul [Jacques-Larue Langlois, 1989; 64- 65] - „să rotunjim și să simplificăm datele numerice, pentru a evidenția sensul știrii*. Astfel, nu vom spune la radio* [și, am spune, nici în ziar*] 72% din cei 15.000 de tehnicieni. Mai ales, evitați cu orice preț să alăturați în aceeași frază (...) procente și numere absolute. (...) Aceasta îi cere ascultă- torului să facă o operație matematică și acest lucru îl va face să piardă infor- mațiile* care urmează44. In aceeași or- dine de idei, a rescrierii* și tratării informației, autorul exemplifică astfel: „Toate eforturile trebuie să țintească realizarea unui text comprehensibil. Este important, înainte de toate, să se evite listele cu numere; de la al treilea număr, ascultătorul [cititorul] nu mai urmărește. Cât despre S., ele trebuie transformate în terminologie obișnuită cu ajutorul comparațiilor. Cei mai mulți ascultători [cititori] nu-și pot ima- gina ce reprezintă, de exemplu, un incendiu pe o suprafață de 20.000 de hectare. Oferiți-le șansa să vizualizeze spațiul în discuție, înlocuind acest nu- măr cu «o suprafață egală cu aceea a Insulei Montreal». Și amintiți-vă că ascultătorii [cititorii] înțeleg mai bine dimensiunile unui spațiu sau ale unei suprafețe dacă le spuneți că este egală cu aceea a unui teren de fotbal, decât să le dați dimensiunile în metri pătrați44 [Jacques-Larue Langlois, 1989; 66-67]. In continuare, normele care apar în completarea celor expuse de autorul canadian ar fi următoarele: 1. Compa- rațiile sau transformările unei dimen- siuni în alta nu se fac la întâmplare, ci în urma calculelor corecte și atente. Altminteri, suntem în fața unei compa- rații-figură poetică, și nu a unei com- parații-figură logică (exactă, adevă- rată). 2. Regula jurnalistică a compa- rației ar fi aceasta: se compară un ter- men (mai) puțin cunoscut (nou, ab- stract) cu un termen ce desemnează o realitate îndeobște cunoscută. Ceea ce implică acuratețea (logică) a compara- ției (termeni apți de a fi comparați). STATISTICĂ INFORMALĂ 436 „Controlarea44 informației în aceste si- tuații de către jurnalist* cere un efort complex de logică: evaluarea relațiilor dialectice dintre ceea ce desemnează cifrele; depășirea tautologiei*; stabili- rea corectă a relației cauză-efect (a nu se confunda efectul cu cauza; a nu con- sidera drept cauză unică doar una din- tre cauze); a nu stabili false raporturi (între baze de calcul care nu intră în re- lație); evaluarea validității punctului de pornire. Statisticienii ne sfătuiesc cum să evaluăm calitatea și oportunitatea unei S. „La ce servește concluzia unei S.?, Cine formulează răspunsul?, Ce spune exact întrebarea?. Ce nu spu- ne ea?, Cum s-a ajuns la rezultat?, S. este plauzibilă?, Ce dovedește rezul- tatul? în grafic, urmăriți cifrele!44 [An- dreas Freund, 1991; 220]. Aceste între- bări de control* sunt aplicabile în egală măsură și în cazul sondajelor de opi- nie*. statistică informală soc rec —► sta- tistică (trucuri, capcane) (l) statut lingv, COM —► analiza discursului Statutul Jurnalistului leg —► jurnalist, Clauza de Conștiință (I) Stănescu, Sorin Roșea (n. 1949) jurn —> Clubul Român de Presă (I) stânga radicală soc, pol —> feminism (I) Steffens, Lincoln (1866-1938) ist pr Jurnalist* american. —> magazin (I), Muckraking Era, anchetă (III) Steinbeck, John (1902-1965) lit —> New Journalism, Muckraking Era Stendhal (1783-1842) lit —► viața pri- vată (II) stereotip, stereotipie soc, lingv, PSIHOL I. Comportament automatizat în conformitate cu un model anterior. Cel dintâi cercetător care folosește no- țiunea este Walter Lippmann, în lucra- rea Public Opinion (1922). La ideile-S« nu se ajunge prin experiență proprie, ci acestea sunt idei primite*, rezistente Ia schimbare. II. „Atribuirea unui set de caracteristici fixe tuturor membrilor unui grup social anume, de obicei ne- gative44 [Ruth Chadwick {ed.}, 2001; 193]. IU. „Opinie* gata făcută care se impune ca un clișeu membrilor unei colectivități44 [Tatiana-SIama Cazacu, 2000; 30], S. deformează realitatea, este rigid și persistent. Conotațiile po- zitive ale S. sunt formulate de psiho- logia cognitivă: S. oferă mijloace de categorizare conducând către scheme de adaptare. Din perspectiva psiholo- giei sociale însă, S. este o schemă în care se înscriu „opiniile* persoanelor, ansamblul de credințe prin care se filtrează realitatea obiectivă, ducând la prejudecăți, la «stigmatizări»44 [Ta- tiana-SIama Cazacu, 2000; 30]. Trans- pus în exprimarea individului, semnifi- când cu siguranță imuabilitatea opiniei sale, în proximitatea dogmei, S. devine clișeu*, iar clișeul* semnifică, de la caz la caz: grad de cultură scăzut, evi- tarea comunicării, tic verbal, până Ia slogan*, cuvânt de ordine (lozincă). Media* sunt considerate pe drept cu- vânt un factor esențial în crearea S. O modalitate de a le evita apare formu- lată de către Jane T. Harrigan [1993; 131]: „Dacă rasa, sexul, vârsta, orien- tarea sexuală sau condiția fizică sau mentală sunt relevante pentru un story, include-le într-un context* care îi arată relevanța. Altminteri, renunță44. —> cli- șeu, labeling (I), cuvânt cheie, opinie, opinie comună, opinie primită, opinie publică (II), tunnel Vision, parajurna- 437 STILISTICĂ lism, îmagologie, minoritate, etnocen- trism. multiculturalism, discriminare, discriminare pozitivă, George Orwell stil funcțional lingv, red —► socio- lingvistică, stilistică (I) stil jurnalistic lingv, red Noțiune vagă din cauza extensiei corelațiilor sale date de diversitatea cvasinelimitată a situa- țiilor reale pe care le reflectă media*. Mărcii personalității autorului textului i se adaugă aceea a diferențelor dintre media*. Din această perspectivă, am putea afirma că există un stil de agen- ție*, unul de televiziune*, un stil radio- fonic*, un stil al presei tipărite, toate aceste variante având numeroase puncte de interferență. Două aserțiuni par însă a întruni consensul: 1. SJ. este o derivare (unii o numesc degra- dare) a stilului literar. 2. Există o anu- mită uniformizare stilistică care derivă din standardizarea produsului/textului mediatizat Accentul se mută de la per- sonalitatea semnatarului la conținutul mesajului, de la cum se spune, la ce se spune. Rigorile deadlme*-uhii, ale li- mitelor de spațiu/timp și existența pu- blicului* heteroclit impun drept calități ale S J. concizia, varietatea (care de- curge în primul rând din varietatea realității; aceasta impune varietatea le- xicală și de exprimare), accesibilitatea, claritatea, acuratețea*. Reportajul*, mai ales grand reportage*, (re)aduc - nu- mai în ceea ce privește scriitura - S J. în proximitatea stilului operei de fic- țiune. —» stilistică stil radiofonic radio, lingv, red —► radio (II), statistică (trucuri, capca- ne) (III) stil de viață soc, publ —► profilul con- sumatorilor, VALS, VALS 2, clasă so- cială, (il) orizont de așteptări (IV), pro- pagandă (IV) stilistica efectului soc rec -* stilistică (VI, VH1) stilistica limbii vorbite red —> stilis- tică (l) stilistica receptării soc rec —* stilis- tică (VI), (VII), (VIII) stilistică red L premise. Fiică bună a Retoricii* și a Gramaticii, S. și-a câști- gat, începând cu jumătatea secolului al XlX-lea și până acum, o personalitate distinctă (sau mai multe înfățișări): s-a vorbit mai întâi despre o S. lingvistică, treptat, despre o S. estetică (în interdis- ciplinaritate cu poetica, critica literară, estetica). Pe de altă parte, s-a vorbit, despre S. naționale și — pornind de aici - despre posibilitatea unei S. com- parate (ca parte a literaturii comparate). Pragmatica aduce în prim-plan S. lim- bii vorbite și — în sfârșit - din perspec- tiva receptorului* comunicării* - s-a construit o S. a receptării*. Nu în ulti- mul rând, studierea limbajelor de spe- cialitate echivalează cu conturarea S. funcționale [Un istoric al disciplinei în Val Panaitescu (coordf, 1994; Oswald Ducrot, et al., 1996]. II. S. lingvis- tică Studiază faptele de limbă din perspectiva expresivității lor. Pentru Charles Bally, considerat întemeietorul S. lingvistice [Precis de stylistique, 1905; Trăite de stylistique frangaise, 1909; La langue et la vie, 1913], „S. se ocupă cu studierea mijloacelor de ex- presie ale vorbirii unei comunități lingvistice din punctul de vedere al conținutului lor afectiv, adică exprima- rea faptelor de sensibilitate prin limbaj și acțiunea faptelor de limbă asupra sen- sibilității“ [fn lorgu Iordan, 1975; 12]. STILISTICĂ 438 lorgu Iordan [1975] este savantul român care se revendică de la Charles Bally. Pentru lorgu Iordan [1975; 12-13], „S. se oprește numai asupra faptelor de limbă cu conținut afectiv. Un cuvânt, o particularitate sintactică etc. pot avea în ceea ce privește sensul două ele- mente distincte: unul strict intelectual, care este noțiunea pură, reprezentarea obiectului în discuție, altul afectiv, care arată oarecum poziția subiectivă, reacția sentimentală a individului vorbitor față de noțiunea respectivă44. Este important - din perspectiva ana- lizei media* (—* analiză de conținut) - să se ia în considerare atitudinea afec- tivă a vorbitorului - reperabilă mai ales în audiovizual (reality-show*, talk- show*, interviu*, reportaj*) -, iar pen- tru ultimele două genuri enumerate, și în presa tipărită. Un exemplu (des în- tâlnit) este declarația (de presă a) omului politic în care, la un moment dat, apare o turnură a limbii vorbite (de toate zilele - numită de unii lingviști, limbaj familiar). Atitudinea (de expri- mare a vorbitorului) este profund reto- rică: „ arată “ că este un om ca toți cei- lalți, că este „de-ai lor“ și - în plus - surpriza (creată cu o maximă econo- mie de mijloace) își atinge scopul: im- presionează și - prin acest fapt - este ținută minte. Dar, mai ales, personajul este catalogat ca fiind un „om de-al nostru, care nu ne-a uitat “ — așadar, demn de încredere. De subliniat că din perspectiva S. lingvistice, această în- cărcătură afectivă care conferă cuvinte- lor/expresiilor ceea ce s-a numit expre- sivitate, nu le conferă în limba vorbită (folosită zi de zi) statutul figurilor* de stil, pentru că nu sunt premeditate. Din exemplul construit mai sus, rezultă însă că această expresivitate cotidiană poate fi folosită de unii vorbitori cu pre- meditare, adică cu intenții retorice*, cu intenții de a impresiona și persuada*. Pentru lorgu Iordan [1975; 13], sino- nimele cuvântului zgârcit, precum zga- rie-brânză, cărpănos, calic au „o în- cărcătură emoțională44 [a vorbitorului care le folosește]. EXPRESIVITATEA FO- NETICĂ. în limba vorbită, expresivita- tea începe să se manifeste la nivel fo- netic: lungirea sunetelor, eliminarea unor sunete din cuvânt, accentul, rit- mul (o parte din ceea ce, cu un termen contemporan, formează cheile vocale). Alexandru A. Philippide (tatăl binecu- noscutului poet) în Fiziologia sune- telor (curs: 1920-1921) distinge cinci tipuri de accent în limba română: accent plan (ton egal: nu urcă, nu coboară cât timp se pronunță silaba sau vocala); accent ascuțit (tonul se ridică: silaba se termină cu maximum de înăl- țime); accent grav (tonul coboară; si- laba se sfârșește cu un minimum de înălțime); accent circumflex (tonul se ridică până la un maximum, apoi co- boară până la un minimum de la care a pornit); accent anticircumflex (tonul coboară de la un minimum, pentru a se ridica iarăși la un maximum de unde a plecat) [apud lorgu Iordan, 1975; 59]. Tot lorgu Iordan ne atrage atenția că interogația și exclamația au roluri afec- tive [1975; 66]. simbolismul fonetic se întemeiază pe asociația de idei. Tipuri de simbolism fonetic: ETIMO- LOGIA POPULARĂ, JOCURILE DE CU- VINTE. Exemplu: poștele cailor (sub- stantivizarea verbului a paște și aso- cierea lui cu sărbătoarea religioasă). 439 STILISTICĂ RIMA: am ales până am cules; a face haz de necaz; marea cu sarea. ALITERAȚIA: multe și mărunte; praf și pulbere; de voie de nevoie. FENOMENE MORFOLOGICE cu valențe expresive: favoare/favor; - A venit Ion ?/- Nu-i nici un Ion; deștept rău (foarte deștept); cu una, CU două. PREZENTUL DRAMATIC (cf. lingvistului danez Otto Jespersen): - Ce dorești;/- Doream... DIMINUTI- VELE și AUGMENTATIVELE exprimă de la caz la caz, adică în funcție de con- textul situațional, afecțiunea sau iro- nia*. Un loc aparte îl ocupă CUVINTELE COMPUSE: vorbă-lungă, te miri ce, pierde-vară, gură-cască, papă-lapte. ACCENTUAREA AFECTIVĂ ÎN FRAZĂ. în planul frazei, este evidentă accentuarea afectivă de la „îmi pare bine că sosește vara“ la „Ce bine-mi pare că sosește vara44 [lorgu Iordan, 1975; 78-221]. BARBARISMELE (cuvinte împrumutate din alte limbi, fără să fie nevoie de ele). Exemple: a lectura, a realiza (neologism din englezescul to realize - a-și da seama, a înțelege, câtă vreme există neologismul din limba franceză realiser - a duce la bun sfârșit ceva), în termeni culturali, folosirea barba- rismelor (în scris sau în limba vorbită) indică prețiozitate, snobism, dar și insuficientă stăpânire a limbii materne. III. TUDOR VIANU. DE LA S. LINGVIS- TICĂ LA S. ESTETICĂ. în cursul de S. pe care Tudor Vianu îl susținea la Facul- tatea de Litere a Universității din Bu- curești în anul universitar 1942-1943, autorul împarte cuvintele din punct de vedere stilistic în cuvinte nominale (prin care se exprimă realități precum și calitățile lor) și cuvinte relaționale care „nu au intenționalitate obiectivă, nici conținut calitativ44. Și mai impor- tantă este schema prin care autorul indică structura semantică-stilistică a cuvântului. „Cercul intelectual44 ar re- prezenta primul strat; al doilea nivel include „semnificațiile conexe care complică sensul inițial44 (în aceste nivele, sinonimia este posibilă); al treilea nivel, cel mai amplu, include „reprezentări afective44 ale vorbito- rului. Exemplul pe care îl oferă Tudor Vianu este următorul: cuvintele din seria soție-nevastă-consoartă sunt si- nonime în „cercul intelectual44, dar nu sunt sinonime în planul „reprezentă- rilor afective44 [Tudor Vianu, 1975; 528-529]. IV. CONCEPTE ALE S. CON- CEPTE OPERAȚIONALE. Leo Spitzer este considerat inițiatorul așa-numitei S. genetice. în viziunea acestuia, stilul se articulează în urma unei utilizări parti- culare a limbii de către (un) vorbitor/ autor însă în anumite limite, date în principal de structura gramaticală (fo- netică-morfologică-sintactică-lexicală etc.), nerespectarea totală a acestor limite conducând la „crearea44 unei limbi străine pe care, eventual, o înțe- lege numai emițătorul*. In această interacțiune dintre stilul individual și stilul „colectiv44 apare stilul, rezultat al unor detalii (în modalitatea de expri- mare) insolite, neașteptate, „originale44. Pe scurt - este vorba aici despre relația normă/abatere - dihotomie fundamen- tală în orice orientare stilistică. Evalua- rea acestei relații în textul mediatizat, indiferent de medium*, urmărită în toate planurile: deontologic*, nomele jurnalismului de informare, relația co- mentariu* critic-comentariu* neonest, până la modalitățile de evidențiere a STILISTICĂ COMPARATĂ 440 textului etc. reprezintă punctul central al evaluării într-o analiză de con- ținut*. N. S. FUNCȚIONALĂ (formaliștii ruși. Școala de la Praga, structuralis- mul) urmărește circumscrierea litera- rității. Stilul ar rezulta (pentru Roman Jakobson) din alegere și combinare. Un ziar* sau un telejurnal sunt re- zultatul unei alegeri și combinări. VI. S. EFECTULUI. M. RIFFATERRE Con- ceptul de literaritate este și aici funda- mental. Dacă pentru Roman Jakobson literaritatea se referă la „strategia" organizatoare a emițătorului*, pentru M. Riffaterre, literaritatea apare atunci când receptorul* mesajului este direct sensibilizat prin stil. Iar stilul are drept origine o organizare specifică a mesajului prin convergență și contrast [surpriză, insolitare - termeni impuși tot de M. Riffaterre] prin care se urmă- rește declanșarea unei anumite reacții din partea cititorului [Val Panaitescu, 1994; 197]. VH. DE LA S. LA SEMIO- TICĂ* în acest context, Umberto Eco [1996; 25-28] distinge trei tipuri de intenții: intentio auctoris, intentio ope- ris și intentio lectoris. „Disputa clasică se închega mai întâi în jurul acestei opoziții", remarcă Umberto Eco [1996; 25] ,3. trebuie să căutăm în text ceea ce autorul a voit să spună; b. trebuie căutat în text ceea ce acesta spune, in- dependent de intențiile autorului său". Concluzia semioticianului italian este de mare utilitate: „(...) Ar trebui să reconsiderăm unele dintre curentele ce se prezintă astăzi ca orientate către interpretare. Spre exemplu, sociologia literaturii [prin extensie, a media*] manifestă preferință pentru ceea ce individul sau o comunitate fac să se întâmple cu textele. în acest sens, lasă la o parte opțiunea între intenția auto- rului, a operei sau a cititorului, pentru că, de fapt, înregistrează felurile în care societatea se folosește de texte. Fie ele [felurile - n.n.} mai mult sau mai puțin corecte. In schimb, estetica receptării își asumă principiul herme- neutic conform căruia opera se îmbo- gățește de-a lungul veacurilor cu inter- pretările ce i se dau; ține seama de ra- portul dintre efectul social al operei cu orizontul de așteptare al destinatarilor istoricește situați; dar nu neagă faptul că interpretările ce se dau textului tre- buie să fie conforme cu o ipoteză asu- pra naturii acelei intentio de profun- zime a textului. Tot astfel, o semiotică a interpretării (teorii ale cititorului mo- del și ale lecturii ca act de elaborare) caută, la rândul ei, în intentio operis criteriul pentru a evalua manifestările intentio lectoris" [Umberto Eco, 1996; 28]. VID. LUMEA TEXTULUI ÎNTÂL- NEȘTE LUMEA CITITORULUI în paralel cu Umberto Eco, esteticianul german Hans Robert Jauss elaborează o este- tică a receptării [Pour une esthetique de la reception, Gallimard, 1978]. Por- nind de aici, Laurence Allard [1994] încearcă să îmbogățească noțiunea de receptare, „adesea reificată în studiile receptării media*". Laurence Allard pornește de la constatarea atribuirii în acest tip de cercetări care ne preocupă acum a unui rol fundamental al citi- torului/spectatorului „în construirea so- cială a semnificațiilor textelor și a sem- nificaților lor ideologici". Se deschide astfel, în studiile culturale, era „demo- crației semiotice" (John Fiske) după decenii de critică ideologică a unei 441 STRUGGLERS culturi de masă* care își aliena pu- blicul*“ [Laurence Allard, 1994; 68]. Consecința acestei viziuni: textele me- dia* sunt deschise unor interpretări multiple. Acestea se situează între stu- diile culturale [Școala de la Bir- mingham —» analiza critică a știrilor] concretizate în analize structurale în care publicul* nu este luat în conside- rare și între studiile media care mă- soară (cantitativ) audiențele*. Pentru acestea din urmă, receptarea se reduce la numărarea persoanelor care citesc sau privesc un produs media*. în esență, din abordarea textului ca mesaj deschis decurge „o construcție dialo- gică a raportului text-cititor; presupu- nem că cititorul are un univers perso- nal de semnificație. Atunci, receptarea se realizează în funcție de așteptările prealabile sedimentate. Din acestea se articulează un orizont de așteptări* dublu: acela al experienței literare [cul- turale în sens larg]; ce știm despre un gen, despre un stil [ce știm că este o știre*, un reportaj* etc, ce știm despre un ziar* anume etc.]; și rcela al vieții cotidiene («lumea cititoi J i») pe care aproprierea operei [a textului media- tizat] o poate înnoi, îmbogăți sau răs- turna. în acest punct, apare funcția creației sociale a operelor de artă“ [prin analogie (prin extensie), a tex- tului mediatizat] [Laurence Allard, 1994; 69]. Mai exact, susține Hans Robert Jauss în această ordine de idei, pornind de la Kant, comunicarea este- tică este un factor de socializare și ea creează noi norme. (—> culturanaliza). — ► retorică, stilistica receptării stilistică comparată ret —► stilistică (I) stilistică estetică red —► stilistică (I), (III) stilistică funcțională lingv —> stilis- tică (V) stilistică genetică lingv stilistică (IV) stilistică lingvistică red —> stilistică (O, (II) stilistici naționale red —> stilistică (l) stimul-reacție psihol, prop Idee-cheie a behaviorismului (reflexul condiționat este teoretizat în acest context). în sociologia receptării, avându-se în ve- dere logica S.-R., se consideră că me- dia*, propaganda* obțin prin mesajul pe care îl transmit o reacție cvasispon- tană în sensul dorit sau anticipat de emițător*. —> ac de seringă hipoder- mică (glonț magic), modelele stimul- răspuns, funcții, two-step-flow, multi- step-flow Stowe, Harriet Beecher (1811-1896) IST Scriitoare americană. —> magazin (I) stratagemă prop —> amalgam strategie mark pol —> marketing poli- tic (I) strategie de comunicare rp —> cam- panie de relații publice Strawinski, Igor (1882-1971) est —* postmodernism streamer tehno (engl. am.) —> bandeau Streitman, Henric St. ist (1873-1949) — * reportaj (în România interbelică) stringer ist pr (engl. am.) Informator localnic permanent, de serviciile căruia beneficiază corespondentul* aflat într-o țară străină. S. furnizează informații*, informații de context*, facilitează con- tactele, legăturile cu sursele* de infor- mare de care corespondentul* are ne- voie. —* corespondent structuralism lingv —► stilistică (V) strugglers publ (engl. am. luptători) — ► publicitate (VII) STUDII CULTURALE 442 studii culturale soc rec —> analiza critică a știrilor studii media soc —»stilistică (VIII) subcultură COM Termen impus de so- ciologia americană. „Alternativă la cultura dominantă14 [James Watson et al., 1993; 184]. De subliniat că S. nu conține nici o conotație peiorativă în legătură cu calitatea produselor care fac parte dintr-o S. —> minoritate subinformare jurn inf Andreas Freund [1991; 223] definește S. astfel: „este informarea* trunchiată sau chiar in- existentă despre subiecte importante44. Publicul* își construiește astfel o scară de valori falsă. —* calitățile informării, acoperire (jurnalistică), cenzură, pro- pagandă, dezinformare, echivoc, limbă de lemn, fairness doctrine, equal time rule, (hard) news (dated story) subînțelesul discursului ret -> expli- cit, implicit sublead RED în textele de agenție*, ur- mează după lead*, dacă acesta nu con- ține toate răspunsurile întrebărilor mesa- jului esențial*. —* lead, paragraf inițial subliminal psihol Proces senzorial situat sub pragul percepției conștiente, prin care receptorul* este influențat fără să-și dea seama. Persuasiunea* contemporană mizează mult pe nivelul S. în publicitate* și în propagandă*. Sinonim - publicitate virtuală*. Se consideră în general că nivelul S. este locul unde se formează (difuz) judecă- țile de valoare (impresiile/opiniile*). —> factoid (II), publicitate (V) subpropagandă PROP —> propagandă (VIII) subtitlu RED, tehno Element al titrării*. Apare după titlu* și conține o comple- tare a informațiilor* pe care le conține. subtitrare tv, film —► imagine (V) succeders publ (engl. cei care au succes) —► publicitate (VII) Suciu, Dan jurn —► Centrul pentru Jurnalism Independent suivism JURN INF (fr. suivre a urma) Aceeași sursă* oferă un set de infor- mații* mai multor jurnaliști*; cu toate acestea, formele în care sunt prezentate aceste informații* diferă. S. apare mai ales în acoperirea* conflictelor milita- re, situație în care jurnaliștii* au drept unică sursă de informare* autoritățile militare*. —► pool, pack journalism summary lead jurn inf, red (engl, engl. am.) Lead* rezumat. —> lead Sun (The) pt Tabloid* britanic. —* cla- să socială (IV) Sunday Evening Post ist (engl. am.) —> magazin (I), Muckraking Era Sunday World ist —► Joseph Pulitzer supape creatoare soc, psihol —► ori- zont de așteptări (II) Super Channel agp, tv —► agenție de presă (II) support media (fr.) Medium*. suprainformare jurn inf Andreas Freund [1991; 247] definește astfel S.: „Atenție acordată unor evenimente* în dauna altora mai importante. Este o diversiune* care creează confuzie, ba- nalizează evenimente* dramatice și amețește prin abundența detaliilor ne- semnificative. Detaliul inutil este spe- cific S.44 —► acoperire (jurnalistică), derapaj mediatic, calitățile informării, redundanță suprarealism est —> New Journalism (III), postmodernism (IV), reportaj (în România interbelică) (I) supratitlu RED, tehno Element al ti- trării* care apare deasupra titlului* 443 SUPRAVEGHERE ELECTRONICĂ propriu-zis. Este concis și tipărit cu ca- ractere mai mici decât titlul*. Conține prima aluzie sau referire la conținutul textului. Adesea, precizează titlul*. Se poate asocia un S. informativ cu un titlu incitativ*. —► titrare, titlu supraveghere electronică deont, leg „S-a afirmat despre societatea informa- țională* că a dat naștere unor probleme sociale noi, cum ar fi: invadarea spa- țiului privat (—► viață privată), de unde cerința de a-1 proteja; utilizarea inco- rectă a informației*; menținerea con- trolului social; accentuarea inegalită- ților din punctul de vedere al accesului la informație*; instituirea monopolului informațional; pornografia*44 [Denis McQuail et al., 2001; 178]. în aceste condiții, apare o nouă supraveghere, S.E. Noile tehnologii sunt folosite „pentru a culege informații personale: computere, camere video, monitorizări electronice prin care pot fi adunate, combinate, analizate date, fără consim- țământul sau știința persoanei. Grani- țele fizice, spațiale, relaționale, simbo- lice care separă un individ de altul [sunt abolite]. (...) Bănci / date* com- puterizate, camere video, testări anti- drog au devenit rutină. Chip- . ile, Intemet*-ul (ce a vizitat cineva și cât timp), urmărirea vehiculelor prin sate- liți, cârdurile inteligente (pașaport, cârd bancar, medical, cazier, permis de con- ducere), fotografii prin satelit44 [Ruth Chadwick (ed.), 2002; 115], iată tot atâtea modalități practice aparținând societății informaționale*, prin care se poate realiza instantaneu și ieftin S.E. Toate acestea înlătură orice constrân- geri de timp (întuneric/lumină), spațiu, distanțe, obstacole fizice (ziduri), până nu demult tot atâtea elemente palpabile prin care se configura spațiul privat. în plus, aceleași tehnologii „permit simu- larea realității și alterarea datelor, permit combinarea discretă a diferi- telor tipuri de informație (voce, date stocate în computer, e-mail*, video), [astfel încât] devenim o societate trans- parentă, iar înregistrarea istoriei noas- tre trecute, a identității noastre curente, a locației, a stării noastre psihice și fiziologice au devenit tot mai posibile44 [Ruth Chadwick, (ed.), 2001; 115- 116]. Evident, un corect și riguros me- canism legislativ ține sub control dera- pajele, fără să elimine întru totul posi- bilitatea apariției lor. Exemplificăm aici, mai întâi, cu o lege britanică în vi- goare din anul 1984, urmărind să pro- tejeze viața privată*: Legea Protejării Datelor [Data Protection Act}. 1. Da- tele personale vor fi procesate onest și conform legii. 2. Datele personale vor fi colectate în scopuri explicite, speci- ficate și legitime. 3. Datele personale nu pot fi folosite în alte scopuri decât în acelea pentru care au fost colectate. 4. Datele vor fi securizate44 [cf. Ruth Chadwick (ed.) 2001; 65]. în Româ- nia, începând cu anul 2001, a intrat în vigoare Legea 677 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Conform art. 4 al acestei legi, „datele personale destinate a face obiectul prelucrării trebuie să fie: a. prelucrate cu bună credință și în conformitate cu dispo- zițiile legale în vigoare; b. colectate și păstrate în scopuri determinate, expli- cite și legitime, iar prelucrarea ulteri- oară să nu se efectueze într-o manieră SURPRIZĂ 444 incompatibilă cu aceste scopuri; prelu- crarea ulterioară a datelor cu caracter personal în scopuri istorice, statistice sau științifice nu va fi considerată in- compatibilă dacă se efectuează în con- dițiile prevăzute de lege; c. adecvate, pertinente și fără să depășească canti- tatea necesară prin raportare la scopul în care sunt colectate sau ulterior pro- cesate; d. exacte și, dacă este cazul, actualizate (...); e. stocate într-o formă care să permită identificarea persoane- lor vizate strict pe durata necesară rea- lizării scopurilor în care datele sunt colectate sau în care vor fi ulterior pre- lucrate“ In plus. Art. 7, al. 1 „prevede expres interdicția prelucrării datelor cu caracter personal legate de originea rasială sau etnică, convingerile poli- tice, religioase, filozofice sau de natură similară, apartenența sindicală, precum și a datelor cu caracter personal pri- vind starea de sănătate sau viața se- xuală. Această dispoziție nu se aplică în situația în care prelucrarea datelor se face exclusiv în scopuri jurnalistice, literare sau artistice, dacă prelucrarea privește date cu caracter personal care au fost făcute publice în mod manifest de către persoana vizată sau care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a persoanei vizate, ori de ca- racterul public al faptelor în care este implicată“ [apud Carmen Monica Cer- celescu, 2002; 38-39]. —> prelucrarea datelor surpriză jurn inf —► (calitățile) știrii, presă populară, senzaționalism, fapt divers, jurnalismul excepției, stilis- tică (VI) sursă bună jurn inf —► surse de in- formare (II) sursă de context jurn inf —► surse de informare (I) sursă convențională jurn inf Este folosită în predocumentare* sau în postdocumentare*. S.C. pot fi lucrările de referință care, într-un fel sau altul, au legătură cu evenimentul*, instituția, domeniul care urmează să fie investi- gate: Constituția, Monitorul Oficial, enciclopediile, dicționarele, declarațiile anterioare care se află în banca de date*. —► sursă de informare, clauza de conștiință (II), Declarația îndatori- rilor și Drepturilor Jurnaliștilor (Miin- chen), protejarea sursei, on back- ground, context de profunzime (on deep background) sursă directă jurn INF -> surse de in- formare (II) sursă experimentată jurn inf —► sur- se de informare (II) sursă identificată jurn inf —► surse de informare (II) sursă indirectă jurn inf —► surse de informare (II) sursă de informare jurn inf Date fiind diversitatea realității, evantaiul cvasinelimitat al faptelor oamenilor - fapte care merită și trebuie să fie făcute cunoscute, orice tentativă de clasificare a S.I. poate să pară sortită eșecului. Și totuși, chestiunea ordonării lor nu poate fi evitată, câtă vreme media* nu pot funcționa fără S.L Pe de altă parte, credibilitatea informației* depinde de o serie întreagă de factori: credibilitatea (sinceritatea/dorința) S.L de a trans- mite informația*; capacitatea jurnalis- tului* de a căuta S.L cea mai avizată (exact aceea care este în posesia infor- mației* căutate); abilitatea jurnalis- tului* de a formula cele mai nimerite 445 SURSĂ DE INFORMARE întrebări*; abilitatea sa de a controla informația [ —► încrucișarea surselor*], capacitatea sa de a ierarhiza corect in- formația*; nu în ultimul rând, capacita- tea sa de a redacta corect/cu acuratețe* textul de informare; în fine, atribuirea* corectă (indicarea în text a tuturor S.L) în absența căreia textul este incomplet, adică nu răspunde Ia întrebarea legi- timă a publicului*: de unde știi? - ceea ce - în absența reperelor - îl face să se îndoiască de veridicitatea textului, im- plicit în legătură cu intenția (ascunsă?) a autorului/a instituției de presă. De asemenea, chestiune tot atât de impor- tantă, toate aceste cerințe pot fi înde- plinite numai pe baza stabilirii unei relații profesional-etice corecte a jur- nalistului* cu S.L I. Un prim criteriu de clasificare este dat de ETAPA COLEC- TĂRII INFORMAȚIEI. în speță, predocu- mentarea* „își adjudecă“ următoarele tipuri de S.L: a. S. convenționale* b. S. DE context. Alte persoane com- petente care sunt contactate, tocmai pentru a obține datele și informațiile* care furnizează contextul* evenimen- tului*: cadrul mai larg în care se în- scrie tema, relațiile faptelor ce urmează a fi investigate cu alte fapte, eventual din domenii conexe etc. Preistoria eve- nimentului*. Aceste S. pot oferi, toto- dată, piste de urmat pentru jurnalist*. De notat în acest punct că, în viziunea jurnaliștilor* de informare experimen- tați, o pistă utilă echivalează cu o in- formație* (corectă). în cazul jurnalis- mului de investigare*, S. de context - mai ales acelea aflate în interiorul in- stituției care urmează să fie investigată - sunt tot atât de importante ca S. pro- priu-zise. Datele și informațiile* culese de la aceste S. pot forma contextul* {background) textului de informare ce va rezulta sau pot să rămână doar în postura reperelor orientative ale jurna- listului* c. EXPERTUL NEUTRU. Impor- tanța acestuia pentru jurnalistul* gene- ralist obligat să abordeze domenii dife- rite, este fundamentală, pentru simplul motiv că actuala dezvoltare a societății face ca aproape de fiecare dată, interlo- cutorul jurnalistului* să fie un specia- list în domeniul lui. Așadar, un medic neimplicat în situația care va face obiectul colectării informației*, un eco- nomist, un jurist, un inginer, un finan- țist, un polițist etc. Acești specialiști neutri reprezintă, de fapt, o variantă a S. de context. întrucât, prin definiție, jurnalistul* de informare este în cău- tarea faptelor brute, acestor specialiști nu li se vor cere opinii* (bănuieli, pre- viziuni), ci fapte, definiții, date prin care să se reconstituie istoricul, geneza evenimentului* prezent. II. DOCUMEN- TAREA* reprezintă colectarea efectivă, directă a informațiilor* pe teren. în acest interval, S./interlocutorii jurnalis- tului* sunt clasificate din perspective diferite, fapt ce-1 poate deruta pe jurna- listul* începător. 1. La granița cu S. specifice predocumentării*, se află așa-numitele S. neconvenționale [cf Herbert Strentz, 1989; 125]. în funcție de situație și în funcție de tipul de text ce va fi produs (știre* sau, dim- potrivă, reportaj de atmosferă* etc.) aceste S. sunt oamenii obișnuiți care îl ajută pe jurnalist* să ia contact cu at- mosfera ce înconjoară faptele - obiect al investigării. Șoferul de taxi, vânză- torul de ziare, conversațiile persoa- nelor aflate într-o sală de așteptare, SURSĂ DE INFORMARE 446 portarul, liftierul etc., iată cine sunt aceste S. Este evident, nu ele dețin informația* căutată. Deci nu vor putea fi citate și - în nici un caz - știrea* nu se va baza pe aceste S. A proceda astfel înseamnă a lansa informații* inconsis- tente, așa-zise informații*, la limită un zvon*. 2. In funcție de statutul lor, S. sunt OFICIALE și NEOFICIALE, a. S. OFI- CIALE (AUTORIZATE). Purtătorul de cu- vânt*, funcționarul (public) în persoa- nă: ministru, manager, parlamentar, om de afaceri etc. în afara dialogului direct care se petrece din inițiativa jurnalistu- lui*, acest tip de S. are la îndemână multiple modalități de comunicare*: conferința de presă*, comunicatul de presă*, dezmințirea*, rectificarea*, până la formele elaborate ale comuni- cării instituționale (—► relații publice): presa de întreprindere*, pliante, dosare de presă*, campanii de relații publice*, de marketing politic* etc. b. S. NEOFI- CIALE. b. 1. S. din interiorul instituției care, de cele mai multe ori, transmit informația* în regim confidențial. (—> (on) background, context de pro- funzime (on deep background), off the record) b. 2. S. din interiorul insti- tuției: persoane competente profesional (nu și juridic) care, dintr-un motiv sau altul, nu (mai) reprezintă instituția: pen- sionari, transferați etc.; b. 3. ONG-uri; b. 4. Alți jurnaliști*. 3. în funcție de experiența relațiilor/dialogurilor cu jur- naliștii: S. experimentate/neexperi- MENTATE. a. S. EXPERLMENTATE sunt S. oficiale, a. 1. Vedetele*, a. 2. Per- sonalitățile. b. S. NEEXPERIMENTATE sunt S. neconvenționale, b. 1. Mar- torii oculari*. 4. în funcție de modali- tatea în care jurnalistul* contactează S. a. S. DIRECTĂ. Este aceea la care jurna- listul* are acces direct și care trebuie citată complet și corect, ori de câte ori este nevoie. în cazul în care S. este un medium*, trebuie să i se specifice orientarea. în cazul în care S. este o persoană neoficială, sunt obligatorii specificarea funcției sau a rolului jucat în evenimentul* relatat. Pe scurt, atri- buirea* trebuie să fie completă, clară, corectă, b. S. IDENTIFICATĂ este aceea care este numită, menționându-i-se func- ția. Este permisă prezentarea S. iden- tificate drept colectivă, în cazul în care se poate obține o simplificare a textu- lui, și nu se urmărește protejarea (as- cunderea) acesteia. (Exemplu: „Agen- ția Tarom anunță...). Este însă prefe- rabil ca în corpul aceluiași text să fie nominalizat un factor de răspundere, altminteri, S. nu poate fi considerată identificată. Totodată, S. trebuie să știe că informațiile* pe care le furnizează pot fi făcute publice alături de numele și funcția sa. Este situația în care se consideră că S. se exprimă on the record*. Este, totodată, situația în care întreaga responsabilitate a oportunității și legalității difuzării informației (se- crete* profesionale, militare, diploma- tice, de stat etc.) revin în exclusivitate S. De aici nu rezultă că jurnalistul* este scutit de verificarea informației* (în- crucișarea surselor*) și nici de evalua- rea urmărilor publicării (autocenzură*). C.S. INDIRECTĂ sau S. DE MÂNA A DOUA este aceea citată cum că ar fi in- format în legătură cu evenimentul* („informează ziarul Le Monde citând surse guvernamentale44), d. S. NEIDEN- TIFICATE S. este confidențială* sau/și informația* este confidențială. (on) 447 SURSĂ DE INFORMARE background, on deep background, off the record, protejarea sursei). 5. în funcție de calitatea mărturiilor lor: S. BUNE, S. RELE, S. ÎNDOIELNICE. Aceas- ta este clasificarea pe care o propune Andreas Freund [1991]. a. S. bună este aceea care s-a dovedit că a furni- zat prompt informații* importante, utile, complete, corecte. Jurnalistul* trebuie însă să rămână mereu vigilent. Oricând, acest tip de S. se poate înșela, este posibil să nu aibă (încă) toată in- formația*, poate fi la rândul ei subin- formată* sau dezinformată* sau - pur și simplu - este posibil ca într-o situa- ție dată să nu poată furniza informa- ția*. „Este anormal44 - consideră An- dreas Freund [1991; 28] - „să ai mereu dreptate. Cu timpul, devine tot mai im- probabilă corectitudinea acestui tip de S.44 b. Prin contrast, S. rele sunt acelea care au oferit informații* lacunare, eronate, neimportante. Ceea ce nu ex- clude posibilitatea ca oricând să furni- zeze o informație* utilă. Iată de ce, spune Andreas Freund [1991; 28], „există o foarte bună regulă jurnalistică care recomandă să nu neglijezi în în- tregime nici o S.44 Pe de altă parte, re- gula generală a încrucișării surselor* se impune din nou. c. S. îndoielnice sunt cele mai neconvenabile. Sunt S. recent întâlnite, iar dificultățile jurna- listului* sporesc, pentru că nu poate evalua maija de eroare a mărturiilor lor. în măsura în care regula menționată mai sus este respectată și contactele profesionale cu acest tip de S. sunt menținute, ea va evolua. Va deveni S. bună sau S. rea. 6. Tot Andreas Freund împarte - ușor ironic - S. după calitatea informațiilor* pe care acestea le dețin. Astfel, apar „mărturia celui care afirmă că a văzut; mărturia celui care a vorbit cu acela care spune că a văzut; mărturia purtătorului de cuvânt*; mărturia funcționarului superior care știe; mărturia funcționarului și mai înalt, care nu știe, dar care presupune; în fine, mărturia funcționarului care crede că știe. Iar jurnalistul* este pro- pria lui S. atunci când este de față sau când inventează44 [Andreas Freund, 1991; 28]. 7. S. OSTILE Apar în genere în ancheta jurnalistică*. De obicei, este persoana-țintă, aceea către care duc firele anchetei*. Unii jurnaliști își încep investigarea chiar cu această S. Alții, dimpotrivă, încheie colectarea infor- mațiilor* prin interviul țintă*. 8. Mehdi Jendoubi [1984; 60; 65] clasifică S. după trei criterii: a. Oficiale/Neoficiale b. Naționale/Intemaționale c. Orale/ Scrise. în categoria S. orale, autorul include: conferința de presă*, întâlni- rile cu jurnaliștii*, activitățile mondene, vizitele organizate, martorii*, discursu- rile, declarațiile*, colocviile, semina- riile, dialogurile cu confrații, monitori- zarea emisiunilor de radio* și de tele- viziune*, zvonul*. în categoria S. scri- se, sunt incluse următoarele tipuri de texte: știrile* agențiilor* și ziarelor*, comunicatele de presă*, publicațiile oficiale, volumele, periodicele științi- fice, cronologiile*, biografiile*, enciclo- pediile. —> documentare, newsmaker (II), echilibrarea informării, atribuire, on the record, acoperire (jurnalistică), (on) background, context de profunzime (deep background), confidențialitatea sursei, protejarea sursei, off the record, cod deontologic, birou de presă, co- municat de presă, dezmințire, interviu SURSĂ DIN INTERIOR 448 sursă din interior jurn inf —> ancheta jurnalistică (VI) sursă îndoielnică jurn inf —> surse de informare (II) sursă de mâna a doua jurn inf — > surse de informare (II) sursă neconvențională jurn inf — ► surse de informare (II) sursă neexperimentată jurn inf — ► surse de informare (II) sursă neidentificată jurn inf —> sur- se de informare (II) sursă neoficială jurn inf —> surse de informare (II) sursă oficială (autorizată) jurn inf —> surse de informare (II) sursă orală jurn inf —> surse de infor- mare (II) sursă ostilă jurn inf —> surse de infor- mare (II), ancheta jurnalistică sursă rea jurn INF —► surse de infor- mare (II) survivers publ (engl. am. supraviețui- tori) —> publicitate (VII) suspended interest story red (engl., engl. Am.) Organizare cronologică a elementelor factuale ale unui text. sustainers publ (engl. am. cei dispuși la mari eforturi) —* publicitate (VII) SVT (siglă de la Sveriges Television) TV Post public* de televiziune din Suedia. -> ARTE (III) syndicated columnist IP (engl. am. ~ columnist* sindicalizat) Formă de or- ganizare a jurnaliștilor* presei scrise americane, inițiată la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către S. McClure la New York. Acesta a fondat McClure Syndicate. Este un contract între un jurnalist* și un impresar (în aceasta constă „sindicalizarea44). Impresarul în- cheie contracte de colaborare cu cât mai multe ziare*. Astfel încât, teore- tic, textul unui autor (columnist) poa- te să apară în aceeași zi în nenumă- rate ziare* americane. Diferența între columnist* și editorialist* este că, ne- fiind angajatul ziarului*, columnist*-u\ are o mai mare libertate de exprimare, opiniile* formulate de el fiind uneori chiar în discordanță cu acelea pe care le susține ziarul*. Spre deosebire de numeroase editoriale*, column* poar- tă semnătura autorului. S.C. poate fi liber-profesionist (—> freelancer, pi- giste, colaborator permanent) sau poate fi angajatul unui (alt) ziar*. —► editorial page s 9 șantaj LEG Codul Penal Francez defi- nește Ș. drept „amenințarea verbală sau scrisă cu revelarea sau imputarea defăimătoare*44. Este un delict de drept comun* care se pedepsește mai aspru decât delictul de presă*. —> cod deon- tologic șapou tehno, RED (fr. chapeau) Ele- ment al titrării* în presa tipărită. Ș. apare în următoarele situații: texte mai lungi decât o filă și jumătate; texte complexe. In follow-up* Ș. conține mesajul esențial* sau rezumă textul sau preia funcțiile paragrafului inițial*. Cititorului i se oferă posibilitatea de a evalua costul lecturii*. Michel Voirol [1992; 35] clasifică astfel Ș.: a. 5. in- formativ: rezumatul informației*. Este chiar mesajul esențial*, b. £ incitativ: indică tema textului, oferind câteva extrase din acesta, c. Cele două tipuri de Ș. se pot combina: Ș. informativ, cu o ultimă formulare incitativă. d. 5. de actualizare: conține informațiile* de ultimă oră. e. Ș. de prezentare: se ex- primă motivele pentru care se publică textul. Sau este prezentat autorul. Sau este prezentat interlocutorul jurnalistu- lui* (în cazul interviului*). —► ac- croche, chapeau accroche, rappel, titlu, titrare, piramidă comună șapou de actualizare tehno, red —> șapou șapou incitativ tehno, red șapou șapou informativ tehno, red șa- pou șapou de prezentare tehno, red —> șapou școala de la Birmingham soc rec —» analiza critică a știrilor, stilistică (VIII) Școala Critică de la Frankfurt soc Anul 1930, Germania: „Filozoful Max Horkheimer și economistul Friedrich Pollock pun bazele Institutului de Cer- cetări Sociale, afiliat Universității din Frankfurt. Este prima instituție de cercetare germană cu o orientare deschis marxistă44 [Armând Mattelart et al,, 2001; 56]. Cele dintâi studii au fost consacrate mișcării muncitorești. Sub direcția lui Max Horkheimer însă, apare un nou unghi de abordare: exa- minarea critică a praxisului politic al partidelor muncitorești, în ocurență cel comunist și cel social-democrat. „Me- toda marxistă de interpretare a istoriei este modificată cu instrumente împru- mutate din filozofia culturii, etică, psi- hosociologie și psihologie abisală. Proiectul lor este să facă joncțiunea dintre Marx și Freud“ [subl. n.] [Ar- mând Mattelart et al., 2001; 56]. De exemplu, un rezultat notabil al acestei interdisciplinarități îl reprezintă impu- nerea/descrierea (după Max Weber a) conceptului personalitate autoritară de către Theodor Adomo. Odată cu cucerirea puterii de către Hitler, dato- rită sprijinului financiar al grupurilor de afaceri aparținând comunității evre- iești, membrii acestui grup de cercetare ȘCOALA EMPIRICĂ 450 (Max Horkheimer, Leo Ldwenthal, Theodor Adomo), cu sprijinul lui Paul Lazarsfeld*, își continuă activitatea la Columbia University (SUA). Este epo- ca în care Ș.C.F. începe să abordeze problematica industriilor culturale* și deci a culturii de masă*. „Coerența profundă a unei școli de gândire care critică o lume unde instrumentalizarea lucrurilor se transformă în instrumen- talizarea indivizilor" [Armând Matte- lart et al., 2001; 61] va fi ilustrată stră- lucit de către Herbert Marcuse în lu- crarea Omul unidimensional. Pe de altă parte, în continuarea acestei orien- tări, se înscrie tot atât de strălucit Jurgen Habermas, care va teoretiza conceptul de spațiu public*. —> spațiu public, fetișismul mărfii, funcții, in- dustrii culturale, cultura de masă, in- dustrii culturale, societate de con- sum, spirala tăcerii Școala Empirică soc -* funcții, two- step-flow Școala de la Palo Alto com Autointi- tulați „Colegiul Invizibil“, se consideră că teoria comunicării articulată de membrii Ș.P.A. (George Bateson, Paul Watzlawick, Ray L. Birdwhistell, Er- wing Goffman etc.) este o alternativă la teoria informației* a lui Shannon* și Weaver*. „Poziția teoretică a Ș.P.A. se caracterizează prin considerarea comu- nicării* ca fenomen social integrat, încercând prin «gramatica» (sau «logi- ca comunicării») să construiască o pun- te de legătură între aspectele relaționale și cele organizaționale, între mecanis- mele care reglează raporturile interin- dividuale și cele care reglează raportu- rile sociale“ [Ilie Pârvu, 2000; 61]. Premisa celebră a Ș.P.A. este aceasta: „Totul este comunicare". Iar teoria Ș.P.A. se articulează pornind de la aceste cinci axiome, devenite și ele ce- lebre. 1. Nu putem să nu comunicăm. în exprimarea lui Paul Watzlawick (cf. Pentru o axiomatică a comunicării)'. „Dacă vom admite că într-o interacțiu- ne orice comportament are valoarea unui mesaj, cu alte cuvinte că este o co- municare, rezultă de aici că nu se poate să nu se comunice, indiferent dacă se vrea sau nu. Activitate sau inactivitate, vorbire sau tăcere, orice are valoare de mesaj. Asemenea comportamente influ- ențează altele, iar acestea, la rândul lor, nu pot să nu reacționeze la comunicări și, prin însuși acest fapt, să comunice44 [apud Luminița Mihaela lacob et al., 1997; 86-87]. 2. Orice comunicare se analizează în conținut și relație. „Ori- ce comunicare prezintă două aspecte: conținutul și relația, astfel încât al doi- lea îl înglobează pe primul, fiind prin urmare o metacomunicare44 [apud Lu- minița Mihaela lacob et al., 1997; 92]. 3. Natura relației depinde de punc- tarea secvențelor de comunicare între parteneri. 4. Ființele umane utilizează două moduri de comunicare: digitală și analogică. Altfel spus [cf. Ilie Pârvu, 2000; 71]: „în comportamentul comu- nicațional se pot distinge sisteme sime- trice (în care partenerii adoptă «un comportament în oglindă», întemeiat pe egalitate) și sisteme complementare, centrate pe diferență (de exemplu, doc- tor-pacient, profesor-student)44. 5. Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, dacă el se întemeiază pe egalitate sau pe diferență. „Se poate spune44 - afirmă Paul Watzlawick - „că relațiile se bazează fie pe egalitate, 451 ȘTIRE fie pe diferență. în primul caz, parte- nerii au tendința să adopte un compor- tament în oglindă, interacțiunea lor putând deci fi numită simetrică. (...) în al doilea caz, comportamentul unuia dintre parteneri îl completează pe cel al celuilalt, pentru a forma o «Gestalt» de tip diferit: o vom numi complementară. O interacțiune simetrică se caracteri- zează deci prin egalitate și prin mini- mizarea diferenței, în timp ce o inter- acțiune complementară se bazează pe maximizarea diferenței44 [apud Lumi- nița Mihaela lacob et al.. 1997; 104]. —* proxemică, kinezică, psiholingvisti- că, sociolingvistică, teoria informației Școala de la Praga lingv —> stilisti- că (V) șef de departament ip —> gate keepers, editor (II) Șeuleanu, Dragoș (n. 1962) jurn —> Clubul Român de Presă (I) Șklovski, Victor (1893-1985) ret —► in- solitare șovinism LEG, POL —> propagandă na- ționalist șovină știința comunicării com J. J. Van Cuilenburg [1998; 77] consideră că Ș.C. „este altceva decât informatica și nici nu poate fi considerată un soi de «teorie generală a informației*»44 pen- tru că, „din unghiul comunicării*, ceea ce primează este gradul de realizare a in- tenției și a efectelor comunicative. (...) Problema informatizării nu este puțină- tatea informației*, ci capacitatea noas- tră de selecție. întrebarea esențială este cum se poate comunica mai mult, mai bine și mai eficient. Iar Ș.C. este în sta- re să-i formuleze acestei întrebări unul dintre răpunsurile posibile44. —* comu- nicare, societate informațională știre jurn inf, red I. generalități O primă condiție a realizării conținutu- lui informației* (noutate, respectiv, ceea ce este util sau interesant pentru public*) se referă la îndeplinirea calită- ților informării*. în același timp - din perspectiva calităților profesionale ale informării - se impun elementele obli- gatorii care fac ca un text de informare să fie complet. Din perspectiva gate keepers* în interdependență cu agenda (setting*) media* (în interacțiune cu agenda setting* a acelora care „fac evenimentul*44), în intervalul pe care teoretic îl putem situa între finalul do- cumentării* și etapele („fluxului tehno- logic44 al) publicării, se conturează cri- teriile care compun newsworthiness* (calitățile știrii* care o fac publicabilă); aceste criterii ajută, pe de o parte, la stabilirea distincțiilor dintre eveniment* și fapt divers*, iar pe de altă parte, la decizia redacțională (gate keepers* și secretar general de redacție*) referi- toare la cât sau cum este valorizat tex- tul (—> design*), respectiv timpul alo- cat în radio* sau televiziune* (—> ana- liză de conținut). Ș. reprezintă întâi de toate teritoriul genurilor redacționale ale agenției*; în același timp însă, se conturează tipurile de știri* specifice presei tipărite, incluzând aici și presiu- nile sau influențele pe care le exercită media* electronice (radio* și televi- ziune* asupra acesteia). II. DEFINIȚII Ș. este în mod diferit definită. „Ș. este lucrul pe care îl aflu azi, și pe care ieri nu îl știam44. „Ș. este faptul care îi face pe oameni să stea de vorbă între ei44. „Ș. este ceea ce jurnaliștii* decid că este o Ș.44 „Ș. este o marfa perisabilă. Nimeni nu este interesat de Ș. de ieri44. ȘTIRE 452 „Trenurile încep să existe atunci când unul dintre ele deraiază44. „Ș. este o primă avizare a unui lucru întâmplat recent44 - consideră Roger Clausse [1963; 24]. „Este, în esență, transmite- rea [reporting*], pur și simplu, nu a unui simplu fapt de actualitate, ci a unui eveniment*, adică a unui fapt so- cialmente semnificativ, a cărui cunoaș- tere este necesară pentru înțelegerea is- toriei în derularea ei zilnică44. „Ș. com- primă toate activitățile curente care au un interes uman* general44 - afirmă Curtis D. MacDougall [1964; 96] - „iar cea mai bună Ș. este aceea care îi interesează pe cei mai mulți oameni44. „Ș. se referă la tot ceea ce privește bunăstarea publică, la tot ceea ce interesează sau instruiește un individ în relațiile, activitățile, opiniile*, calitățile sau comportamentele sale44 [Curtis D. MacDougall, 1964; 95]. în fine, Jo- seph Pulitzer*: „Ș. trebuie să fie origi- nală, distinctivă, palpitantă, unică, cu- rioasă, ciudată, cu umor, aptă să facă să se vorbească despre ea44 [apud Hiley H. Ward, 1985; 13]. Ceea ce se impu- ne pregnant este faptul că, oricum ar fi definită Ș., elementul ei fundamental este noutatea. Iată cum comentează Karel Capek [1972; 218-219] această condiție sine qua non a Ș.: „Un mo- ralist (...) a scris că ziarele* ar trebui să publice în loc de actualități, etemali- tăți și perpetualități, dând întâietate lu- crurilor veșnice față de lucrurile tem- porare. Așadar, de pildă, în locul dis- cursurilor lui Ciceriu, ar trebui să tipă- rească discursul lui Cicero pentru Plaucius, care, fără îndoială, nu este actual. în locul situației confuze din Parlament, ar trebui să publice extrase din Confucius. (...) Mărturisesc că n-aș vrea să redactez astfel de ziare* (care poate că apar în cer); n-aș ști de ce să public tocmai astăzi discursul lui Plau- cius în locul celui de-al treilea discurs contra lui Verra și de ce să prefer din punctul de vedere al eternității tocmai astăzi pe Confucius față de Phaidon al lui Platon. (...) Ce să-i faci, actualita- tea are pentru oameni o atracție specia- lă și tainică. (...) Interesul fanatic pen- tru actualitate este unul dintre miste- rele vieții; este, în același timp, și unul dintre misterele ziarelor*44. în Franța medievală, cei care anunțau noutățile erau numiți nouvellistes [nouvelle - noutate; veste], iar în Italia, rapportisti. Ei se duceau să „raporteze". Astfel, etimologia termenilor Ș. și reportaj* indică foarte clar menirea jurnalis- tului*. în același timp, aceste etimolo- gii ne indică faptul pe care îl subliniază Herbert Strentz [1989; 49] în zilele noastre, și anume că textul numit Ș. este pre-format în timpul contactului jurnalistului* cu realitatea (etapa co- lectării informației*: documentarea*), în care actanții marcanți (news- makers*) au un rol dintre cele mai im- portante. „Ș. care ajunge în coloanele ziarelor* sau care este pusă în undă44 - afirmă Herbert Strentz [1989; 49] - „nu este nicicum modelată doar în mo- mentul în care jurnalistul* se așază să scrie sau când montează caseta: textul [the story] s-a format înainte. Tema știrii [news item] are deja o formă, pentru că oamenii văd selectiv și di- ferit același eveniment*. (...) în plus, natura colectării informației* face ca Ș. să fie modelată, inclusiv din cauza pre- siunii timpului și a crizei de spațiu. (...) 453 ȘTIRE în fine, încercând să răspundă la între- barea de ce acest fapt este știre? - «au- torul» Ș. ar putea induce o coerență in- coerenței [din realitate] sau evenimen- telor* bizare ce sfidează explicația care ține de cunoașterea curentă“. III. CRI- TERIILE URGENȚEI PUBLICĂRII 1. Ș. pu- ternice (hard news*). Ș. bombă. Apar aici două criterii de evaluare cu care operează editorul* (gate keepers*): a. care trebuie publicată imediat, pen- tru că mâine este depășită; b. bombă" implică prioritatea publicării (scoop*) - ce în primul moment echivalează cu exclusivitatea. 2. Ș. „blânde“ (soft news*). Ș. al căror con- ținut are un „termen de valabilitate41 mai îndelungat. în această categorie intră faptele minore sau evenimentele* repetitive. 3. în fine, evergreen news - texte care pot fi la fel de bine publicate astăzi sau peste zece zile, deoarece evenimentul* real este remanent. De exemplu, o $ de analiză* având ca temă șomajul. IV. TIPURILE DE Ș. DE AGENȚIE* Din perspectiva jurnalistului sau a agenției*, a jurnalistului* în ge- neral, evenimentele* se grupează în două categorii: evenimentele* antici- pate (programate, planificate), despre care se știe că vor avea loc (conferințe de presă*, contacte diplomatice, mani- festări culturale, științifice, artistice, sportive etc.) și evenimentele* „calde44, neașteptate. Ne vom ocupa mai întâi de cea de-a doua categorie de eve- nimente*. 1. Flash*; Buletin*; ± Adi- tiv(e)* Succesiunea flash*-buletiri(e)* va fi continuată cu un text foarte suc- cint care incorporează ultimul text di- fuzat (cel mai complex) și care conține, totodată, informații* suplimentare, ast- fel încât acest text să poată fi con- siderat o primă Ș., care conține și pri- mele precizări referitoare la context* (background*). După care amploarea consecințelor evenimentului* va impu- ne (sau nu) redactarea unor lead*-uri succesive (materiale documentare, pri- mele reacții*, primele ecouri* etc.). Trebuie subliniate următoarele chesti- uni care țin de organizarea redacțională. Din momentul transmiterii /tas/z*-ului (buletinului*), rapiditatea cu care se derulează faptele impune lucrul în echipă. Jurnaliștii* din desk* vor fi aceia care vor completa textele sosite de la jurnaliștii* aflați în teren cu da- tele de context*. De cele mai multe ori, lead-\i\ de ■ sinteză* este redactat în desk*. Termenul lead de sinteză* a fost preferat în ultimii ani, renunțându- se la termeni precum dezvoltare, adu- cere la zi, sinteză — toți sinonimi, de altfel, pentru a se accentua această regulă de lucru atât pentru agenții*, cât și pentru abonații lor. Lead-ul de sin- teză* este redactat ca și cum ar fi pri- ma informare despre eveniment*. în acest text sunt înglobate informațiile* anterioare din /to/z*/buletin(e)*, ceea ce le face inutilizabile. A le folosi pe acestea, în condițiile existenței filei de ansamblu, înseamnă a difuza o infor- mație* deja depășită. în cazul eveni- mentelor* anticipate, materialele pot fi redactate dinainte. Procedeul are avan- taje, deoarece îi permite jurnalistului* să-și folosească mai bine timpul, are însă și dezavantaje care pot apărea din cauza inadvertențelor dintre ceea ce s-a anticipat și evoluția reală a evenimen- tului*. De unde reiese regula generală ca jurnalistul* să urmărească tot timpul ȘTIRE 454 realitatea. Cel mai mare avantaj al eve- nimentelor* anticipate este însă acela că etapa predocumentării* se poate realiza în tihnă. în fine, trebuie amintit că termenul flash* a fost preluat de asemenea în radio* și în televiziune*, unde indică o Ș. de ultimă oră, foarte succintă, nu neapărat catastrofică. 2. 5. obișnuită. Este textul de sine stătător în care este relatat un eveniment*, fără să fie necesare alte texte. Cea mai mare parte a serviciului agenției* este ocu- pată de acest tip de activitate, pentru că nu în fiecare zi apar evenimente* care prin dezvoltarea lor în timp să deter- mine o succesiune de știri. Majoritatea evenimentelor* pot fi acoperite de o 5. obișnuită de 100-300 de cuvinte. £ obișnuită reprezintă rezultatul acope- ririi* imediate a evenimentului*, din momentul în care se declanșează până când se încheie. De exemplu: o confe- rință de presă*. 3. Ante-fila. Este Ș. care se difuzează cu 48-36 de ore îna- intea declanșării evenimentului*. Este limpede că acest tip de text este cerut de evenimente* anticipate, a căror desfășurare este planificată. Acest tip de Ș. anunță evenimentul*, amintește sau transmite contextul* acestuia, ce se așteaptă de la eveniment* etc. O difi- cultate de principiu apare în cazul ante-filei care anunță evenimentul* cultural, din cauza apropierii (relativ) primejdioase de publicitatea mascată*. Evitarea alterării informării în favoarea publicității* se poate rezolva numai prin echilibrarea informării*. în același timp, textul se apropie de sfera jur- nalismului de serviciu* (imediat utili- tar). într-un ziar*, acest tip de Ș. for- mează rubricile* programelor teatrelor, cinematografelor etc. 4. Fila de deschi- dere. Este prima Ș. care marchează de- butul evenimentului*. Este limpede că acest text va fi urmat de altele, atâta vreme cât faptele se desfășoară. Alt- minteri, acoperirea* evenimentului* nu este realizată complet. 5. Follow-up* (urmarea). Este al doilea, al treilea text necesar(e) deoarece evenimentul* a continuat să se desfășoare. Al doilea text reia elementele cele mai importan- te pe care le-a conținut textul prece- dent și adaugă noi informații*, noi date de context*, ecouri*, reacții* etc. De notat că urmarea (follow-up*) apare nu numai în cazul Ș., ci și în cazul relatării*, reportajului*, din aceleași motive care țin de acoperirea jurna- listică* completă a realității. 5. Bilanțul (round-up). Succesiunea filă de des- chidere-urmare/urmări este încheiată de o „Ș. finală", care reia cele mai im- portante elemente ale evenimentului*. Dimensiunea Ș. va fi practic coman- dată de complexitatea evenimentului*, în același timp, bilanțul, fie că este vorba de texte de ziar*, de radio* sau de televiziune*, reprezintă o trecere în revistă organizată fie tematic (de exemplu: Violența stradală în ultimele trei luni), fie cronologic (Retrospectiva săptămânii politice/economice etc.). în această din urmă situație, bilanțul se apropie de analiză*, tip de text care se află în sfera interpretative reporting*. De-a lungul acestor serii de texte pot să apară așa-numitele știri de context', documentarul expres, fișa tehnică, ecourile, reacțiile, cadrul. 6. Docu- mentarul expres. Este o completare utilă a Ș. cu date de context*: elemen- tele cele mai importante care s-au acu- 455 ȘTIRE mulat în timp și care au determinat declanșarea evenimentului* care a făcut obiectul Ș. propriu-zise. De la caz la caz, documentarul poate cu- prinde date istorice, economice, date biografice etc. 7. Fișa tehnică. Este un text succint în care se realizează rezu- matul unui document, al unei decizii, al aspectelor principale ale unui proiect sau ale unui echipament tehnic, militar etc. Stilul* este aproape telegrafic, pentru că materialul face parte dintr-o mică bancă de date* a evenimentului*. 8. Ecourile. Sunt un material supli- mentar facultativ, cuprinzând mai ales elemente de interes uman* legate de eveniment (intrinseci acestuia). Dacă informațiile* cuprinse în ecouri ar fi avut o importanță notabilă (id est, un interes general), ele ar fi făcut (ar fi trebuit să facă) obiectul unei Ș. de sine stătătoare. 9. Reacțiile la un eveni- ment* pot fi grupate în ordinea im- portanței personalităților care le emit, apoi în ordinea importanței conținutu- lui sau a semnificației lor. A prefera cronologia apariției reacțiilor ar putea conduce la un text și dezorganizat, și incomplet din perspectiva rigorilor in- formării*. Gruparea lor în ordinea (descrescătoare) importanței persoa- nelor sau a conținutului înseamnă, de fapt, organizarea în piramidă inver- sată*. Pentru ca acest tip de text să fie necesar, evenimentul* trebuie să aibă o serie de calități: să fie important (cu impact asupra publicului*), să fie com- plex, controversat. Iată de ce reacțiile nu trebuie așteptate, ci cerute (de către jurnalist*). Refuzul de a comenta (no comment) este și el o reacție care tre- buie consemnată ca atare. Neutralita- tea* agenției*, a ziarului* sau a pos- tului de televiziune* etc. va fi mai pre- sus de îndoială, dacă este respectată cerința echilibrării informării* prin care punctele de vedere divergente să fie prezentate în același text. Dacă nu s-ar proceda astfel, publicul* ar oscila de la o zi la alta, oamenii fiind obligați să-și schimbe repede opinia* (derută, confu- zie, nesiguranță a reperelor). 10. Ca- drul. Este un text de completare ce cuprinde amănunte neesențiale care nu au fost inserate în textul principal. 11. Continuarea (running). Se referă la acoperirea* cronologică a evenimentu- lui*, pe măsură ce acesta se desfă- șoară. Urmărirea unei competiții spor- tive, iată o situație care cere un aseme- nea text. Continuarea apare după fila de deschidere. Se deosebește de urma- re (follow-up*) prin aceea că nu reia nimic din textul anterior. 12. Punctele principale. Sunt un material în care paragrafele* sunt dispuse în ordinea descrescătoare a importanței lor. Dez- baterile parlamentare, conferințele de presă* unde sunt abordate mai multe subiecte, discursurile, documentele ofi- ciale etc. - iată exemple de evenimen- te* care pot fi abordate prin acest tip de text. Punctele principale sunt în același timp o modalitate de organizare a textului ( planul textului). Sunt de mare ajutor pentru public*, întrucât acesta poate sesiza cu ușurință esen- țialul. Exemplu: București, 1 aprilie - (ROMPRES) - Iată cele mai impor- tante subiecte ale ședinței guvernului, anunțate de purtătorul de cuvânt, dl. X: - înființarea unor noi ministere. „Accelerarea reformei impune crearea unor noi ministere și departamente ȘTIRE 456 care să coordoneze restructurarea re- giilor autonome. - Tratate: In virtutea acordului cu Banca Mondială, prima tranșă a împrumutului convenit pentru susținerea refacerii infrastructurii în telecomunicații va deveni operațională la data de 1 mai.; Protecția socială: Mi- nisterul Muncii a supus aprobării gu- vernului proiectul legii salarizării bu- getarilor etc“. De notat că în cazul unei conferințe de presă* ordinea proble- melor în text nu este obligatoriu să coincidă cu ordinea cronologică din realitate. Ceea ce înseamnă că jurna- listul* realizează o ierarhizare a infor- mației - un prim pas în interpretare* (cu semnificația de interpretative re- porting*, și nu cu aceea de comen- tariu* personal). 13. Biografia și por- tretul. In varianta lor concisă, bio- expres. Texte consacrate personalități- lor secundare. întrucât este vorba des- pre punctarea etapelor biografice, ale carierei persoanei avute în vedere, ban- ca de date* a agenției* își dovedește încă o dată utilitatea. In bioportret sunt combinate datele exterioare biografice cu o schiță a caracterului, a personali- tății, fiind incluse și elemente ale inte- resului uman*, elemente anecdotice și mărturii. De multe ori, este posibil ca aceste materiale să fie difuzate abona- ților dinainte, cu embargoul* de rigoa- re. Rezultatele previzibile ale alegeri- lor sau decesul iminent sunt situații care permit elaborarea acestor tipuri de texte pe îndelete. 14. Filmul evenimen- tului. Deturnarea unui avion, luarea de ostatici sunt evenimentele* care pot fi urmărite printr-un „film“ ale cărui momente principale sunt prezentate pe ore și locuri. Filmul se aplică unui eve- niment* care se desfășoară într-un in- terval scurt de timp, de la câteva ore la câteva zile. 15. Cronologia. Are în ve- dere o perioadă mare de timp (ani, decenii). în cronologie apar faptele im- portante care au marcat o epocă. 16. Știrea de sinteză (writethru). Gru- pează o selecție a informațiilor* deja difuzate, sub forma unui lead* (știre). Se deosebește de lead-u\ de sinteză* (prima știre în succesiunea flash*-b\i- letin*-aditiv*) prin aceea că datele de context* sunt mai numeroase și pentru că ultimul paragraf este unul expli- cativ-concluziv (eclairage*). Datorită acestui ultim paragraf*, știrea de sin- teză este, practic, un text din sfera in- terpretative reporting*. în plus, știrea de sinteză conține și ultimele nou- tăți, care încă nu au fost difuzate. în același timp, pentru că nu ignoră ele- mentele interesului uman*, știrea de sinteză se apropie de story* (relatare*) și chiar de reportaj* (feature*) 17. Material explicativ (news analy- sis). Accentul în acest material se pune pe întrebările de ce? și cum? Cu toate acestea, el nu este un comentariu*. Scopul principal al acestui tip de text este situarea cât mai exactă a eveni- mentului* în context*. 18. Clarifica- rea. Pentru Associated Press*, clarifi- carea „este un text publicabil menit să clarifice sau să lărgească semnificațiile unui text anterior, care, deși corect din punct de vedere factual, ar putea fi ne- onest* (unfair) sau ar putea da naștere la interpretări greșite. (...) Clarificarea este folosită pentru a transmite date de context* sau detalii în interesul clari- tății sau al onestității* (faimess)“ [cf. Norm Goldstein (ed’.), 1990; 327-328]. 457 ȘTIRE 19. Materiale speciale pentru maga- zine* {target story). Abonații unei mari agenții* sunt extrem de diverși. Agen- ția* fiind principalul producător și de- pozitar de informații*, jurnalistul* de agenție* este .un jurnalist* „erudit“, atât în ceea ce privește cele mai re- cente informații* dintr-un domeniu sau altul, cât și în ceea ce privește datele de context*. Aceste stări de fapt sunt valabile mai ales în domeniul politicii internaționale {International Relations) sau în domeniul geopoliticii. De unde rezultă texte ușor atemporale, destinate magazinelor*. Pot fi texte de week-end când, pe de o parte agenda* evenimen- telor* este mai puțin încărcată, iar pe de alta textele de relaxare și timp liber sunt așteptate. V. CONCLUZII Pentru a sintetiza, vom propune un tabel al textelor realizate după „rețetele44 As- sociated Press* și France Presse*, propunând, totodată, termenii româ- nești. Vom nota cu ( n) acele tipuri de texte care nu se realizează (deocam- dată) în fluxurile agențiilor* din Ro- mânia, deși termenul este folosit în domeniu. în plus, sinopsisul are meni- rea să arate încă o dată amploarea și nuanțarea - uneori greu sesizabilă - a terminologiei unei profesiuni care a devenit tot mai riguroasă. VI. Ș. ÎN PRESA TIPĂRITĂ La prima vedere, nu există deosebiri notabile între știrile produse de agenții* și acelea tipărite în ziare* și magazine*. Pe măsură însă ce media* au evoluat, pe măsură ce fie- care medium* a căpătat o „personali- tate44 tot mai distinctă, diferențele în exprimare s-au accentuat. în măsura în care aceste diferențieri rămân neesen- țiale, înseamnă că acel sistem media* nu a evoluat încă suficient din punct de vedere profesional. Ziarul* este el în- suși o instituție de presă distinctă, care își are propriile surse* de informare. Prima sursă* - cea mai importantă, în bună măsură cea mai credibilă, pe scurt, indispensabilă - este agenția de presă*. în acest punct, trebuie sublini- ate câteva aspecte foarte importante. 1. Dacă ziarele* s-ar mulțumi numai cu știrile furnizate de agenție*, ele ar fi identice în ceea ce privește conținutul și, în bună măsură, în ceea ce privește redactarea, pentru că fluxul știrilor agenției* este același pentru toți abo- nații. 2. Diferențele se realizează mai întâi prin selecția pe care o operează fiecare ziar*, precum și prin tratamen- tul pe care îl aplică (pagină, caracter de literă, titrare* etc.). 3. în același timp însă, evenimentele* importante vor fi selecționate de orice ziar*. Iată de ce, o cheie de control în „măsurarea pulsu- lui44 actualității și a impactului asupra publicului se referă la măsura în care un eveniment* este prezent în paginile mai multor ziare*. Personalitatea unui ziar*, specificul și orientarea lui sunt date mai întâi de propriile surse de in- formare*, și, abia în al doilea rând, de orientarea, calitatea sau notorietatea opiniilor* exprimate. Sursa de infor- mare* esențială a oricărui ziar* se con- stituie din propria sa echipă de repor- teri* (care asigură acoperirea jurnalis- tică* a realității), reporteri speciali*, corespondenți* (locali, zonali și în străinătate), trimiși speciali*. în fine, orice ziar* își are informatorii* proprii - persoane sau/și instituții. în funcție de rubricile ziarului*, apar sarcinile distincte în colectarea informației* și CALITĂȚILE ȘTIRII 458 AP. AFP. TERMEN ROMÂNESC Flash* Bulletin Adds Lead* Flash* Bulletin Additif Lead* (Papier dEn- semble) Flash13 Buletin11 Aditiv13 Advance Texts/Advance Slugs Textes Prepares ă l’Avance Clari fication Complement d'Infor- mation - Kill Annulation - Corrective Story Correction - Elimination - - Lead* La Depeche Ordinaire Știre (obișnuită) Running Conținu - Follow-up (Pick-Up) Lead avec reprise Urmare13 Roundup Synthese/Bilan Bilanț13 Commentary (Editorial Roundup) - - News Analysis Le Papier d'Eclairage - Writethru* Synthese Știre de sinteză13 Spot News (Advances) Avant-Papier - - Le lever de Rideau (Papier Balai) - Papier d'Ouverture - Ovemight Papier de Relance - - Principaux Points Puncte principale13 - Encadre* - - Echos Ecouri* - Reactions Reacții* - Biographie Biografie* - Bio-portrait Bioportret* - Bio-express - - Film de l'Evenement Filmul evenimentului* - Chronologie Cronologie* Feature/Target Story/Standing Features - - Dated Story (Hard News) - - Evergreen Story - - tipurile de știri specifice ziarelor*. Vom exemplifica acest paragraf, (tot) cu terminologia folosită de jurnaliștii* francezi. Michel Voirol [1992; 41-47] împarte Ș. de ziar* în următoarele categorii: a. Depeche. textele (Ș.) care 459 CALITĂȚILE ȘTIRII provin de la agenție*; b. La Breve (breve - scurtă). Ș. succintă. Nu răs- punde la toate întrebările mesajului esențial* (de obicei, lipsesc răspunsu- rile la întrebările cum? și de ce?). Nu are titlu*. Primele cuvinte ale textului au rol de titlu*. Rezultă din toate acestea că faptul tratat astfel este unul minor (fapt divers*, curiozități, mici lucruri neașteptate); c. Filet*. Se dis- tinge de breve prin aceea că are me- sajul esențial* complet. Este drept însă că răspunsurile la întrebările cum? și de ce? sunt abia schițate. Filet* are maximum 20 de rânduri dactilogra- fiate. Dacă ar fi mai amplu, ar fi ceea ce francezii numesc nouvelle musclee (știre „cu mușchi“), cu detalii de con- text* mai numeroase, cu citarea mai multor surse* etc. Cu alte cuvinte, am- ploarea sau importanța evenimentului* impun dimensiunile textului. Dimen- siuni mai mari înseamnă informații* mai multe, nu cuvinte în plus (- ver- biaj). d. Mouture (- montaj). Gruparea într-un singur text a mai multor texte primite de la aceeași sursă* sau de la mai multe, în legătură cu același eve- niment*. Mouture este practic o rescri- ere*, în care nu apare nici un comen- tariu* (nici o adăugire) a jurnalistului* care realizează această operațiune, e. Eclatement (- izbucnire, risipire). Operațiunea inversă față de mouture'. tratarea unui singur subiect în mai mul- te texte. Vocea originală a ziarului* se distinge mai puțin în segmentul știrii (evenimente* majore), cât în segmen- tul știrii de interes general (în princi- pal, informații* utilitare). în plus, știrile ziarului* sunt, în genere, deja știute din seara precedentă, datorită transmiterii lor la radio* și la televiziune*. Adevă- rata personalitate a ziarului* începe cu aprofundarea informării*, teritoriu ocu- pat de interpretative reporting*, pre- cum și de investigative reporting* - teritoriu spre care primul pas („textu- al44) îl reprezintă relatarea*. —> acope- rire (jurnalistică), newsworthiness (cri- teriile), (calitățile) știrii, analiză (III), ana- liza critică a știrilor, news pyramid, acu- ratețe, breaking news, (știri la) radio, (rolling) news, infotainment, (III), (pub- lic service) announcement, relatare (calitățile) știrii jurn inf (engl. news values) Pentru Harold Evans, fost edi- tor* la Sunday Times și Times (The Practice of Journalism, 1963), „Ști- rile* sunt oamenii44. Pentru Denis MacShane (Using the Media, 1979), știrile* se disting prin cinci calități: conflict, violență și pericol la adresa comunității, neobișnuit, scandal, per- sonalitatea protagoniștilor. John Gal- tung (Structuring and Selecting the News, 1973) izolează următoarele tră- sături distinctive: frecvența (relația dintre eveniment* și deadline*)', am- plitudinea („mai mult, mai mare, mai dramatic44); neambiguitatea (etnocen- tria - proximitatea spațială*), proximi- tatea culturală* și (tot) ce este relevant; corespondența („gradul de convergen- ță a evenimentelor* cu așteptările* noastre44). în acest caz - afirmă autorul - „Știrile* sunt vechi44. Referindu-se la impactul* știrii*, este formulată așa-numita ipoteză a consonanței: ceea ce este familiar este înregistrat mai mult decât ceea ce nu este familiar; surpriza; continuitatea: „ceea ce a fost definit ca fiind știre* va continua să aibă newsworthiness*, chiar dacă ȘTIRE DE CONTEXT 460 Calitățile știrii Entertainment (vs.) Realitate Magnitudine Abundență intensitate - Claritate Transparență Manipulare Etnocentricitate Comunitate Manipulare Consonanță Comunitate Manipulare Surpriză Intensitate - Centrare pe Elite Abundență Fragmentare, Epuizare, Sărăcie Negati vitate - Fragmentare, Epuizare, Sărăcie Interes Uman Comunitate - Compoziție sau Echilibru Abundență - Locația Reporting-ului Transparență Manipulare Actualitatea Reporting-ului Energie - Factorul Moștenirii - - Cadru (de referință) Comunitate Manipulare Frecvență Intensitate - Imparțialitate Transparență, Comunitate Manipulare amplitudinea este redusă (distorsiona- re)“; compoziția: „echilibru între bine și rău, între departe-aproape“. Jeremy Tunstall (Joumalists at Work, 1971) consideră că în televiziune* apar patru elemente de diferențiere: „Vizualul este primordial ca importanță; sunt preferate producțiile proprii; numărul textelor este mai mic; hard news* sunt preferate“ [apud James Watson et al., 1993; 128-129]. La rândul lui, Mick Lacey [2002; 168] realizează o cores- pondență între C.Ș., entertainment* și realitate. —> decuparea evenimentului, orizont de așteptări, știre, news pyra- mid, newsworthiness (criteriile), acura- tețe, echilibrarea informării, analiza cri- tică a știrilor, newsmaker (I) știre de context jurn inf, agp, media Tipuri de Ș.C.: documentar*, expres*, fișa tehnică*, ecouri*, reacții*, cadru*. —> știre (IV), (VI), acuratețe știre obișnuită jurn inf, agp (fr. de- peche ordinaire) —* știre (IV), acuratețe știre cu sertare jurn inf, agp (înv.) Termen folosit în trecut de AFP* pen- tru piramida inversată*, la care, în prezent, s-a renunțat. —► emboîtement știre de sinteză (writethru*) jurn INF, AGP L Prima știre* (lead*) în suc- cesiunea flash*-buletin*-± aditiv*. IL Text de agenție* înrudit sau chiar aparținând sferei interpretative repor- ting*. Este necesară în cazul unor eve- nimente* de durată, complexe, compli- cate. în text se acordă atenție, în mai mare măsură decât în știrea obișnuită*, cauzelor și efectelor evenimentului*, ceea ce echivalează cu lărgirea contex- tului*. Cu alte cuvinte, se răspunde în profunzime la întrebarea „De ce?“ Paragraful final* al unei Ș.S. este ceea ce AFP* numește eclairage* și ceea ce în jurnalismul britanic (Reuters*) se 461 numește interpretative spin* (punct de vedere interpretativ, în sensul inter- pretative reporting*). —* interpretative spin, analiză (H); eclairage, acuratețe Știreanu, Octavian (n. 1952) jurn —► Clubul Român de Presă (I) știri la radio jurn inf (< engl. rolling news) „Secvență de segmente - unele ȘTIRI LA RADIO noi, altele care se repetă - titluri, vre- me, trafic, afaceri, piață bursieră, in- terviuri*, corespondențe, toate aces- tea prin raport cu ascultătorul intermi- tent. Formatul* programului este creat prin analogie cu programele muzi- cale“ [Andrew Crissel, 1998; 120]. —> știre tabletă red -* bilet tabloid pt I. Ziar* a cărui suprafață este aproape jumătate față de cotidianul în format mare*. II. Corespondentul con- temporan al presei populare*, în care crima, sexul și dezvăluirile senzațio- nale din intimitatea personalităților pu- blice, precum și tratarea lor cu insis- tență, pe spații ample (—► (hard) news (dated story)), constituie elementele definitorii. Fenomenul T. se întâlnește practic, oriunde, însă un loc cu totul aparte îl ocupă în Marea Britanie. O serie întreagă de factori, în principal politici și sociali, au o contribuție sem- nificativă asupra specificului fenome- nului T. în Marea Britanie: în primul rând, „nici una dintre Constituțiile [bri- tanice care s-au succedat de-a lungul istoriei] nu a acordat media* britanice un rol specific [comparabil cu Amen- damentul Nr. 1 din Constituția SUA, de exemplu] și nici nu există o lege a presei*. Libertatea de exprimare se ba- zează pe Declarația din secolul al XVIII-lea cu referire la ceea ce era desemnat ca fiind «drepturile din naș- tere ale englezilor liberi». In plus, peste 250 de texte de lege limitează [accesul la informație* și] difuzarea informa- ției*44 [Michael Bromley: Grande-Bre- tagne. Un systeme imparfait in Mediaș Pouvoirs, 1998; 68]. Pe de altă parte, „Marea Britanie este pe cale să incor- poreze în legislația sa, Articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează protejarea vieții private*, precum și Articolul 10 care apără libertatea de exprimare44 (—^ Anexe (A)) - deși reticența este ac- centuată [Pascale Violette - Compton, Autocontrâle. Les Aleas de l ’Autocon- trole de la Presse Britanique in Me- diaș Pouvoirs, 1998; 152]. Concomi- tent, de-a lungul ultimelor decenii, co- municarea guvernamentală oficială a fost organizată într-un mod tot mai ri- guros și profesional, de unde scepticis- mul unor teoreticieni care susțin că „atunci când politica este astfel amba- lată [rod al relațiilor publice* și al mar- ketingului politic*], relațiile dintre gu- vern și media* devin aranjamente se- crete, deci mai puțin relații de adversi- tate44. Mai mult: în acest moment, beneficiind de un buget de circa 23,5 milioane de lire sterline, guvernul bri- tanic a creat Central Office of Informa- tion, „o agenție specializată având ro- lul de a consilia guvernul în campanii de publicitate* și marketing*44 [Bob Franklin (ed.), 1999; 18; 21]. Toate aceste fapte pun în discuție existența și eficiența jurnalismului de investigare (—> investigative reporting)* și, în același timp, deschid calea către senza- ționalizare. Un loc cu totul special îl ocupă intruziunea în viața privată* (a membrilor familiei regale, a miniștrilor sau a parlamentarilor) prin orice mij- loace, ceea ce este echivalent cu încăl- carea probată a unui întreg set de 463 TABLOID norme etice*. De exemplu, fotografie- rea nepermisă a prințesei Diana într-o sală de gimnastică prin mituirea pro- prietarului sălii. Argumentul jurnaliș- tilor*: au urmărit să demonstreze lipsa unor măsuri eficiente de protecție a prințesei. Sau, pornind pe urmele unui zvon* care susținea că parlamentarii primesc bani de la lobbyști (—> lobby) pentru a face interpelări în Camera Co- munelor, în concordanță cu țelurile grupurilor de interese* respective, jur- naliștii au reușit să prindă în această capcană doi parlamentari, după care au urmat demisiile răsunătoare ale aces- tora. Sau trucarea pe computer a unei fotografii*, din care reieșea desfășu- rarea unui act erotic explicit, având-o drept eroină tot pe prințesa Diana. în fine, prin folosirea frauduloasă a unor imprimate cu antetul guvernului, au obținut dovada că o serie de demnitari aflați în misiuni oficiale peste graniță nu își achitaseră nota de plată la hotel, scandal soldat din nou cu demisii spec- taculoase. Și enumerarea exemplelor de acest fel este departe de a fi epui- zată. Argumentarea jurnaliștilor* im- plicați sau provocatori ai acestor scan- daluri de presă materializate în tiraje* foarte mari are două componente: a. în esență, obiectivul lor este să se pună în slujba publicului*, care are astfel dovada ipocriziei sau abaterilor de la morală ale unora din conducătorii săi. b. Publicul* însuși cere astfel de dez- văluiri senzaționale, dovada materială constituind-o nivelul vânzărilor* T. Dacă toate aceste dezvăluiri scanda- loase și șocante din teritoriul vieții pri- vate* sunt „sarea“ T., relatarea cri- melor este „piperul44. O analiză apro- fundată a vizibilității crimei în media* britanice (în principal în T.) ajunge la concluzii îngrijorătoare. „Discursul* media* este saturat de crimă44 - no- tează John Muncie în Exorcising de- mons. Media, Politics and Criminal Justice [in Bob Franklin (ed.), 1999; 174]. „Ne-am aștepta ca acest discurs* să traseze o graniță între ordine și dezordine. în realitate însă, relația din- tre crimă [din realitate] și mediatizarea ei este departe de a fi atât de simplă44, în primul rând, din cauza faptului că se realizează o așa-numită statistică infor- mală*: „în anul 1981, crima în ziare* reprezintă 45,8%, în vreme ce statistica poliției indică 2,4%. La Birmingham, jafurile și tâlhăriile reprezintă mai pu- țin de 6% în statistica poliției, în vreme ce în ziarele* locale, ele reprezintă 52,7%. în plus, apare tendința de a pune în legătură rasa cu crima44. Nu în ultimul rând: „dacă în anul 1996, la nivel național, crima se ridică la mai puțin de 8% conform statisticilor ofici- ale, între anii 1993-1996, 96% din populația Marii Britanii considera că rata criminalității a crescut și că numă- rul celor încarcerați din aceste motive a crescut cu 50%44. „Criminalul este me- reu prezentat ca fiind violent, imoral și o întruchipare a amenințării la ordinea publică44. Această reflectare este, evi- dent, deviată. „Violența în familie, condițiile improprii de lucru, poluarea sunt și ele fenomene care conduc la suferințe sociale, dar mediatizarea lor este mult mai modestă. Același lucru se poate afirma cu privire la corupție, abuzurile statului, nerespectarea drep- turilor omului44. Senzaționalizarea (ex- cesivă), obținută prin spațiile ample TABLOID-STYLE TV PROGRAM 464 acordate și simplificarea (tot excesivă) - reducerea la eternele contrarii bine/ rău - iată explicațiile principale ale distorsionării (estetizării din perspec- tivă postmodemistă*) a realității soci- ale în T. [John Muncie, in Bob Frank- lin (ed), 1999; 175; 185]. senzațio- nalism, fapt divers, foileton (II), info- tainment (I), (hard) news (dated story) (I), presă populară, Journal ă un sou, yellow journalism, Muckraking Era, (patru teorii ale) violenței, fotografie, paparazzo/paparazzi, drept la imagi- ne, (keyhole) journalism, gotcha jour- nalism, tabloid style TV program tabloid-style TV program tv (engl. am. stil de tabloid în programarea* de televiziune*) Termen care s-a impus prin analogie cu (ziarele*) tabloid*(e), desemnând programul* sau formatul* prin care senzaționalul crud și/sau ex- plicit este firul conducător în combina- rea știrilor* și a reportajelor*. Fără să folosească acest termen, Pierre Bour- dieu [1998; 58-59] trage un semnal de alarmă, în bună măsură îndreptățit, „împinse de concurența pentru câștiga- rea unor porțiuni cât mai mari ale pie- ței, televiziunile* recurg din ce în ce mai mult la vechile trucuri ale ziarelor* de senzație [tabloidelor*], acordând un spațiu privilegiat, dacă nu de-a dreptul exclusiv, faptului divers* și știrilor* sportive. A devenit aproape un obicei ca, orice s-ar întâmpla în lume, deschiderea jurnalului televizat să fie consacrat rezultatelor din campionatul francez de fotbal. (...) Această vânătoare cu orice preț a senzaționalului, deci a reușitei comerciale, mai poate, de asemenea, să conducă și la selectarea unor fapte diverse*, care (...) pot să suscite un imens interes prin flatarea pulsiunilor și pasiunilor celor mai elementare (...), și chiar anumite forme de mobilizare pur sentimentală și caritabilă (...), însă agresive și învecinate cu linșajul sim- bolic“. —> (keyhole) journalism, tabloid tabu soc, IST Interdicție. —► secret, fapt divers (II), implicit, obscenitate, cen- zură, opinii interzise Take a Break pt {engl. am. ia/luați o pauză) —> magazin (II) talk-show radio, tv (engl. am specta- col vorbit) Format* de emisiune, în principal în televiziune*, cu invitați sau personalități, cu public în platou care intervine în desfășurarea emisiunii (prin aceasta, emisiunea este într-o anumită măsură interactivă). De re- gulă, moderatorul T-S. devine o ve- detă* media*. —► reality-show Taniug AGP Agenție de presă națională a fostei Republici Socialiste Federale a Iugoslaviei. —> agenție de presă (V) TAP (siglă de la Tunis Afrique Presse) AGP Agenție de presă din Tunisia. -> ROMPRES (II) Tarbell, Ida (1857-1944) ist Jurnalist american. magazin (I). Muckraking Era target story (feature/standing sto- ry) AGP (engl. am. text țintit) —► știre (IV) TASR (siglă de la Tlacovou agenturou Slovenskej republiky) AGP Agenție de presă din Slovacia. —> ROMPRES (II) TASS (siglă de la Telegrafnoice Agent- stvo Sovietkovo Soiuza) AGP Cea mai importantă agenție de presă* din fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socia- liste (URSS) și din fostul bloc al țărilor comuniste, TASS a fost creată în anul 1925. A avut 1200 de clienți din 155 de 465 țări. Din anul 1992, prin unirea cu Agenția Telegrafică Rusă de Infor- mații, numele agenției este ITAR- TASS [cf. Robert Cole (Ed.), 1998; 767; 768]. —> agenție de presă (I) Tatulici, Mihai (n. 1948) jurn —> Clu- bul Român de Presă (I) tautism COM Neologism creat de Lucien Sfez [1991; 15] prin combi- narea termenilor tautologie* și autism. Autorul creează acest concept prin ana- logie cu „metafora Frankenstein“, prin care „efortul științei cognitive și al in- teligenței artificiale tinde să consoli- deze următorul punct de vedere: nu mai știm care inteligență este modelul ce- leilalte. Subiect și obiect, producător și produs se confundă. (...) Aplicat la co- municare*, acest sistem ajunge la con- fuzia totală a emițătorului* cu recepto- rul*. într-un univers în care totul co- munică, fără să știm originea emiterii, fără să putem determina cine vorbește, lumea tehnică sau noi înșine, în acest univers fără ierarhii, dacă nu cumva acestea sunt amestecate, unde baza este vârful, comunicarea* moare prin exces de comunicare44. —> tautologie tautologie log, ret I. log „Un com- pus verifimcțional care este adevărat pentru toate atributele posibile de va- lori de adevăr ale propozițiilor compo- nente44 [Anthony Flew, 1996; 332-333]. II. RET, RED (sinonim - redundanță, perifrază inutilă) Exprimarea unei sin- gure idei în cuvinte diferite, T. se dis- tinge de pleonasm* prin aceea că nu implică o eroare de exprimare (id est, gramaticală). —> pleonasm, redun- danță, tautism Taylor, Frederick Wînslow (1856- 1915) MNG —► postmodernism ________________________TELEVIZIUNE Tânjală, Emanuel jurn —► Centrul pentru Jurnalism Independent Tchakhotine, Serge (Serghei Ivano- vici Tchakhotine) (1883-1973) com —► propagandă (V), modelele stimul-răs- puns tehnica simultaneității est —► New Journalism (III) tehnici de comunicare rp —► relații publice (III) tehnoredactare tehno Pregătirea ma- nuscrisului pentru tipar*. Cotarea*, ca- librarea* lui. Așezarea lui în pagină. Realizarea premachetei*, a machetei* paginii/ziarului*. T. este realizată de secretarul de redacție*, machetator*, designer. —lizibilitate, design Telegraful de Prahova ist pr, pt —► Clubul Român de Presă (I) telemarketing mk, publ —► marketing direct telematică COM (fr. telematique) Apli- carea informaticii în telecomunicații. —> noile media teleshopping mk, publ —> marketing direct televiziune tv (gr. tete - departe; lat. videre - a vedea) Anii ’30 ai secolului al XX-lea marchează începuturile TV în Marea Britanie, SUA, Franța și Ger- mania. Statutul financiar și relațiile cu puterile statului urmează o traiectorie identică cu cea a radioului*. „BBC* lansează emisiuni publice la 2 noiem- brie 1936 din studiourile din Alexan- der Palace din Londra. (...) în 1939, 10.000 de receptoare funcționează în regiunea londoneză, studiourile trans- mițând 24 de ore de program săptămâ- nal. Sunt realizate primele reportaje* în exterior. încoronarea lui George al Vl-lea este filmată în direct și trans- TELEVIZIUNE COMPASIONALÂ misă de foarte tânăra TV“ [Jean-Noel Jeanneney, 1997; 287]. în SUA, startul a fost ceva mai lent: în anul 1941 func- ționau numai 5000 de receptoare. în Franța, „[Rene] Barthelemy lansează primul program experimental de o oră pe săptămână, emis din Paris, în de- cembrie 1932. (...) în Germania, Jocu- rile Olimpice de la Berlin din 1936 constituie momentul fondator al TV (...) Jocurile nu sunt filmate numai pentru cinematograf (...), ci sunt, de asemenea, televizate și transmise în cinci sau șase orașe germane spre re- ceptoare instalate în public, care adună 160.000 de telespectatori44 [Jean-Noel Jeanneney, 1997; 287-288]. Adevăra- tul avânt al TV avea să aibă loc după al Doilea Război Mondial, în principal în SUA și în Marea Britanie, și - cu o oarecare întârziere, comparativ cu acestea - în celelalte țări dezvoltate. TV a fost marcată - ca și în situația radioului* - de relația dintre acest me- dium* și puterile statului. în SUA, Fe- deral Communication Commission* - impunând 525 de linii - favorizează creșterea exponențială a numărului receptoarelor, de la 10.000 în anul 1945, la 35 de milioane în anul 1961, finanțarea - ca și pentru radio* - fiind asigurată exclusiv din publicitate*. în Marea Britanie - cea mai avansată țară europeană în acest domeniu, numărul receptoarelor ajunge la aproape 12 mi- lioane în anul 1962 [Jean-Noel Jeanne- ney, 1997; 287; 290]. Anii ’70 - înce- puturile societății postindustriale* - aduc în prim-planul impunerii TV drept medium* dominant în câmpul jurnalis- tic*, adevărate revoluții tehnologice: sateliții, trecerea la TV digitală, TV ___________________________________466 prin cablu, care conduc la hegemonia rețelelor*. Era imaginii* este globală conducând la crearea unui sat plane- tar* virtual, probabil diferit de acela pe care îl anticipa Marshall McLuhan. —* programare, contraprogramare, for- mat, imagine, semiotica imaginii, dis- curs, comunicare nonverbală, cuitur- analiza, publicitate, marketing politic, comunicare politică, reiatii publice, di- gitalizare, (neo)televiziune, cenzura (Vi) televiziune compasională tv —► (neo) televiziune Televiziune Culturală Europeană tv -► ARTE (III) (neo)televiziune tv „Concept introdus de Umberto Eco pentru a diferenția noua televiziune din anii ’70-’80 de «paleoteleviziunea» clasică. (...) N. însemna în mod esențial un tip de tele- viziune bazat pe «punerea în scenă a cotidianului», pe «prezența constantă a publicului» (direct în platoul studioului sau prin interactivitate telefonică), pe confuzia sau mixarea genurilor (anula- rea frontierelor dintre genurile jurnalis- mului clasic de televiziune, mai ales, informație*, divertisment, ficțiune) și pe supralicitarea funcției fatice*, de menținere a contactului cu telespecta- torul (o televiziune relațională și supra- emoționaiă, și mai puțin o televiziune pedagogică). Dar noile formate* tele- vizuale, mizând în special pe aducerea în scenă a vieții private* și a intimității [privacy] indivizilor, eflorescența talk- show*-\mlor (docudrama*, televerite, televiziunea compasională și televiziu- nea «contractelor de asistență socială») - toate acestea, dar mai ales Real TV, reprezintă forme și genuri compozite care nu se mai subsumează integral 467 TEORIA DEPENDENȚEI FAȚĂ DE MEDIA definiției originare a N. Dar carac- teristica dominantă a acestor schimbări și chiar metamorfoze o constituie afir- marea totală a caracteristicii de flux, proprie radioului* și televiziunii*44 [cf. loan Drăgan, 2003; 50]. —> (paleo)te- leviziune, televiziune (paleo)televiziune tv Guy Lochard [et al., 1998; 81-82] pornește de la consta- tarea conform căreia televiziunea euro- peană „capătă progresiv, începând de la mijlocul anilor ’70, trăsături care o apropie de televiziunile comerciale nord-americane: deschiderea către sec- torul privat, creșterea finanțării publi- citare, înmulțirea canalelor44. Aceste transformări atrag o serie de mutații în modalitățile de comunicare, trecân- du-se de la (P)TV. la neoteleviziune*. (P)TV). „se caracterizează printr-o orientare pedagogică, încarnată de că- tre mediatori ce întrețin cu telespecta- torii o relație asimetrică și ierarhizată. Ea se traduce printr-o programare* discontinuă, organizată în jurul emisiu- nilor înzestrate cu o mare longevitate, ce îmbracă o funcție «rituală» pentru telespectatori44. —> (neo)televiziune, te- leviziune televiziune radiofonică tv —> inter- viu (XI!} Television sans Frontieres leg (fr. televiziune fără frontiere) Directiva 89/552 a Consiliului Europei, adoptată în anul 1989 și care a intrat în vigoare în anul 1991 (a fost modificată pentru prima oară în anul 1997), are menirea să armonizeze legislațiile țărilor mem- bre, pornind de la principiile următoa- re: 1. Un post de televiziune aparține unui singur stat membru. 2. Statele nu pot împiedica receptarea pe teritoriul lor a programelor emise de posturile din alte state membre. 3. Evenimen- tele* de importanță majoră pentru so- cietate trebuie să fie difuzate pe posturi a căror receptare de către public* este gratuită. 4. Respectarea cotelor în gri- lele de programe*, astfel încât, cel puțin 10% din bugetul sau timpul de emisie să fie consacrate programelor europene aparținând unor producători independenți. 5. Regulile referitoare la publicitate*. 6. Măsuri de protecție a minorilor*: operele pornografice* sau de o violență* extremă sunt interzise; difuzarea altor opere susceptibile să dăuneze minorilor va avea o progra- mare aparte. 7. Reglementarea obliga- torie a dreptului la replică* în toate sta- tele membre. —► Anexe (D) temporalitate red, ret —► retorică, discurs, analiza discursului, naratolo- gie tendința de a fugi de sine psihol —> orizont de așteptări (IV) tendința de integrare soc, psihol —► orizont de așteptări (IV) Teodoreanu, Alexandru O., zis Păs- torel (1894-1964) LIT reportaj (în România interbelică) (III) Teodorescu, G. Dem. (1849-1900) ist —» Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale Teodorescu-Braniște, Tudor (1899- 1969) JURN, LIT —> reportaj (în Româ- nia interbelică) (III) teoria catharsisului media, soc —» (patru teorii ale) violenței (I) teoria comportamentelor agresive (< engl. am. aggressive uses theory) —► (patru teorii ale) violenței (I) teoria dependenței față de media SOC REC Paradigmă pe care o TEORIA EFECTELOR LIMITATE 468 propun Melvin L. DeFleur și San- dra Ball-Rokeach, „al cărei obiectiv major este să explice de ce comu- nicările de masă au câteodată efecte directe și puternice, iar alteori efecte indirecte și destul de slabe“ [Melvin DeFleur et al., 1999; 300-301]. Ana- liza autorilor pornește de la distincția conform căreia „relațiile de depen- dență față de mass-media* se bazează pe scopuri, pe de o parte, și pe resurse, pe de alta. (...) Sistemul mass-media* este privit ca un sistem de informații*, ce controlează trei tipuri de resurse de informații* «care produc dependența». (...) Prima resursă este culegerea infor- mațiilor* sau crearea lor. (...) Cea de-a doua resursă, prelucrarea informa- țiilor*, se referă la transformarea infor- mațiilor* brute sau create. (...) A treia resursă controlată de sistemul mass- media* este răspândirea informații- lor^. [De notat că autorii folosesc ter- menul „informații*44 cu sensul larg: „toate tipurile de mesaje44]. în realitate, probabil, putem vorbi despre multiple relații de interdependență între media* și cei care dețin informația* de care ele au nevoie, între media* și public(uri), între public*(uri) și media*. —> funcții, imperialism cultural, modelele stimul- răspuns teoria efectelor limitate soc —> func- ții teoria informației com I. „Este o teo- rie matematică formală, bazată pe pro- babilitate, fără valoare pentru predicția empirică, și care nu necesită o validare empirică. Nu este un model sau o teo- rie a comportamentului comunicativ, dar a fost și este extrem de influentă în formularea problemelor și structurarea modelelor pentru studiul proceselor de comunicare44 [Denis McQuail, 1999; 53-54]. II. Din unghiul „funcției deci- zionale a informației*44. „în viziunea noastră - [J. J. Van Cuilenburg et al., 1998; 86] - T.L este un ansamblu de cunoștințe referitoare la acumularea, păstrarea, prelucrarea, prezentarea și distribuirea datelor care, printre altele, servesc la luarea deciziilor. Informati- cienii nu se interesează de orice tip de decizie; atenția lor se îndreaptă nu spre activitățile de rutină, ci spre deciziile dificile sau unice în felul lor. Deciziile sunt luate pe baza informațiilor* dis- ponibile44. —> informație, digitalizare, comunicare (I), cod, entropie, mode- lul circular al lui Osgood și Schramm, Școala de la Palo Alto teoria întăririi predispozițiilor deja existente media, soc (< engl. am. the reinforcement theory) —> (patru teorii ale) violenței (I) teoria învățării publ —* publicitate (VI) teoria observației media, soc (< engl. am. the observational theory) —> (pa- tru teorii ale) violenței (I) terorism pol, media Definițiile T. sunt numeroase. 1. „Folosirea ilegală a for- ței sau violenței* împotriva persoane- lor sau proprietății, cu scopul intimi- dării sau forțării guvernului, a popula- ției civile sau al unui segment al lor, fiind urmărite țeluri politice sau soci- ale44 {cf. FBI). 2. „Folosirea calculată a violenței* sau a amenințării cu violen- ța*, pentru a inculca spaimă, în ve- derea forțării sau a intimidării gu- vernelor sau a societăților, în urmărirea unor scopuri care, în general, sunt politice, religioase sau ideologice*44 (cf. Departamentul Apărării al SUA). 469 (THE) TIMES 3. „Violența* premeditată, motivată politic, aparținând unor grupuri subna- ționale [minorități*] sau unor agenți clandestini, împotriva unor ținte ne- combatante, având de obicei scopul de a influența* un public*44 (cf. Departa- mentul de Stat al SUA). 4. „Folosirea amenințării, militând pentru o cauză politică, religioasă sau ideologică*, precum și folosirea acțiunii care impli- că o violență* serioasă, împotriva ori- cărei persoane sau proprietăți (cf Gu- vernul Regatului Unit al Marii Bri- tanii). 5. „[T. internațional] este ame- nințarea sau folosirea violenței* în sco- puri politice, când: a. o asemenea ac- țiune are menirea să influențeze atitu- dinea și comportamentul unui grup țintă mai larg decât victima sa con- cretă; b. ramificațiile sale depășesc granițele naționale44 (Peter Sederberg) {cf. David J.’Whittaker (Ed.), 2001; 3- 4]. —> infoetică (II) testarea pieței mk, publ J. Thomas Russel indică următoarele condiții în care se realizează T.P.: „caracteristi- cile demografice ale unui oraș trebuie să se înscrie în maija de 20% din media națională; orașul trebuie să fie oarecum izolat; mijloacele locale de informare trebuie să fie relativ ieftine; cetățenii nu trebuie să fie foarte legați de o anumită marcă*44 [J. Thomas Russel et al., 2002; 150]. —> (ciclul) publicității, profilul consumatorilor text lingv, com analiza discursului text explicativ jurn int Text de agen- ție*. Deși accentul în acest tip de text se pune pe întrebările ce? și cum?, el nu este un comentariu* (personal). Se deosebește de bilanț*, pentru că bilan- țul* urmărește în special răspunsul la întrebarea ce?. Menirea principală a T.E. este situarea cât mai exactă a tex- tului în context*. —► știre, interpreta- tive reporting textes prepares ă l'avance jurn inf, AFP (fr texte pregătite dinainte) —știre (VI) TF1 (siglă de la TeleFrance 1) TV Canal de televiziune public* francez. —* TV5 TFF (siglă de la telegrafie fără fir) COM —> radio (I) Thars Life PT (engl. am. „asta-i viața44) —> magazin (II) J. Walter Thompson Company publ —> agenție de publicitate (II) Thomson, Robert James (n. 1961) JURN Editor al ziarului britanic The Times*. tierce cuiture tp (fr. a treia cultură) —> culturanaliză Time IST (amer) —> magazin (II) (The) Times pt (în Marea Britanie) Cotidian britanic celebru, considerat unul dintre modelele principale ale zia- rului Le Monde*, la înființarea sa. Prima apariție a ziarului T. datează din 1785, primul nume al ziarului fiind The Daily Universal Register, în for- mat tabloid (—> tabloid), adică 13 inci lățime și 18 lungime, și care costa șase penny. Până la 1 noiembrie 2004, când s-a revenit la forma compactă (11,5 inci lățime și 14,5 lungime), ziarul apă- ruse în format mare*. In scrisoarea că- tre cititori apărută în ediția din 1 no- iembrie 2004, editorul* Robert Thom- son afirmă o serie de lucruri impor- tante. „Timp de 216 ani, T= a jucat un rol central în societatea britanică și ră- mâne în continuare cel mai influent cotidian britanic. T. este cel dintâi ziar* care a avut un corespondent* TIMPUL NARAȚIUNII 470 străin. Secțiunea afaceri este citită de mai mulți oameni de afaceri decât orice alt ziar de prestigiu (quality paper) din Marea Britanie, iar origina- litatea și varietatea columnist*-\\^ noștri este pe drept cuvânt renumită. Nimic din toate acestea nu se schimbă, cu excepția formatului*44. —► Rador (I), tipar (I), presă de prestigiu timpul narațiunii ret —► naratologie (II), (III) Ținu, Dumitru (1940-2003) jurn Fost director al cotidianului Adevărul și pri- mul președinte al Clubului Român de Presă*. —> Clubul Român de Presă (I) tipar cm I. Primul T. a fost presa de lemn inventată de Gutenberg, în anii 1442-1443. Acest mecanism a fost folosit până la începutul secolului al XlX-lea. în anul 1900, Charles Stan- hope experimentează la Londra prima presă de metal. Cu timpul, presele ac- ționate manual nu mai satisfac nevoile din acest domeniu. Inginerul Hoe din New York concepe prima mașină de tipărit, care realiza 2.000 de exemplare pe oră. Friedrich Koenig împreună cu Bauer sunt cei dintâi care fac ca mașina de tipărit să fie acționată de forța aburului, în anii 1811-1814. Iar cel dintâi ziar* tipărit cu ajutorul acestei noi tehnologii este numărul din 28 noiembrie 1814 al ziarului The Times*. în anul 1824 apare prima mașină cu patru cilindri, iar în 1827, prima mașină cu șase cilindri (9.600 de exemplare pe oră), de care beneficiază cel dintâi tot ziarul* The Times*. Evoluția T. se realizează în două di- recții: sporirea automatizării și crește- rea productivității. întâmplător, în anul 1905, americanul Rubel descoperă procedeul ofset. Cel dintâi ziar* tipărit în ofset apare în Elveția, în anul 1923. în prezent, plumbul - ca element esen- țial în procesul de imprimare (copiere) - practic a dispărut, fiind înlocuit cu procedeele fotografice. II. Pe teritoriul actual al României, T. este adus din sudul Dunării, la scurt timp după des- coperirea lui de către Gutenberg, în timpul domniei lui Radu cel Mare, da- torită călugărului Macarie, originar din Muntenegru. Acesta întemeiază, la Mănăstirea Dealu, o tipografie în care primele tipărituri, datând din 1508 și 1510, sunt un Liturghiar slavon și un Octoih. HI. Urmările inventării T. sunt analizate pe larg de Marshall McLuhan [1975; 23]: „Odată cu Gutenberg, Eu- ropa intră în faza tehnologică a progre- sului, fază în care schimbarea însăși devine normă arhetipală a vieții sociale. T. a tins să transforme limbajul într-un mijloc de percepție și exploatare, într-un bun de consum. Extinzând re- glementarea și fixarea limbajelor, T. a creat uniformitatea națională și centra- lismul guvernamental, dar, totodată, și individualismul și opoziția față de gu- vern. Tiparul a frânt vocile tăcerii44. —> accelerare, ziar, fotoreporter tipologia discursurilor lingv, com —► analiza discursului tipuri de consumatori publ —* publi- citate (VII) tiraj PT Numărul de exemplare tipărite și difuzate. De notat că acest număr de exemplare nu este egal cu numărul cititorilor. —► penetrare, rata lecturii Titus Livius (59 î.Hr.-Yl d.Hr.) IST —► propagandă (II) titlu RED, TEHNO Element esențial al ti- trării* în presa tipărită. Contribuie (sau 471 TRIMIS SPECIAL nu) în chip hotărâtor la lectura textului. Sunt două categorii principale de T.: T. informativ — care anunță cea mai im- portantă informație* din text - și T. in- citativ (construit prin joc de cuvinte*, calambur*, aluzie*, slogan*), menit să stârnească curiozitatea cititorului. T. corect este acela care rezumă tot ce este important într-un text, fără să promită mai mult (sau altceva) decât ce sau cât oferă textul. In plus, spre deosebire de T. rubricii, T. adecvat este acela care se aplică unui singur text. Jacques Douel [1987; 25] considera că T. are nevoie înainte de toate „de forța cuvântului semnal*64. Pe de altă parte, în faza reali- zării machetei*, este obligatorie echili- brarea lungimii T. cu suprafața pe care o ocupă acesta. Formula cea mai la în- demână a redactării T. textelor de opi- nie* este dată de îmbinarea factualului (celui mai important) cu opinia* (cea mai importantă). —> paragraf inițial, lead, șapou, intertitlu, lizibilitate, design, pagina întâi, acuratețe, A-hed, titrare titlu incitativ red -> titlu, aluzie titlu informativ red —► titlu titrare tehno Combinațiile posibile din- tre supratitlu*, titlu*, subtitlu*, șapou* și intertitlu*. Când imaginea* tipărită (fotografie*, grafic, tabel etc.) comple- tează textul, legenda* devine imul din- tre elementele T. Teoreticienii francezi ai presei consideră combinația supra- titlu*-titlu*-subtitlu* greoaie, consta- tând că subtitlul* este folosit tot mai rar. —> lizibilitate, design, pagina întâi, A-hed, șapou, legendă, acuratețe Tocqueville, Alexis de (1805-1859) IST libertatea presei (1) Todoran, Dimitrie (1908-1996) publ —> reclamă (11) Toma, Mircea (n. 1952) jurn —> Agen- ția de Monitorizare a Presei „Acade- mia Cațavencu" top business ip —► Clubul Român de Presă (I) Toynbee, Arnold (1889-1975) cm, ist —> postmodernism (II) trade advertising publ (engl. am. pu- blicitate comercială) —* publicitate in- dustrială trade libel deont, leg (engl. am. ca- lomnie comercială) —> calomnie (V) trademark publ, leg (engl. am. trade — comerț; mark - marcă) —> brand, marcă tradiționaliști soc, publ Grup de con- sumatori circumscris prin aplicarea analizei cohortelor*. T. au 60-70 de ani, sunt pensionari, dar puternici din punct de vedere financiar. Apelează la experiență în luarea deciziilor [cf. J. Thomas Russel et al., 2002; 559]. —► VALS, VALS 2, consumatori, profi- lul consumatorilor, publicitate (V) transfer prop, publ, mk pol —► argu- mentare tendențioasă (II), spot, apel la autoritate tranzistor (radio) —> radio (III) travelling film, tv (engl. am. mișcare) Procedeu de filmare. Camera se depla- sează lateral, înainte sau înapoi. —» unghi de filmare trăirism fil —> Lebensphilosophie trial baloon jurn inf, rp (engl. am.) —* balon de încercare trimis special ip Funcție redacțională. Jurnalist* trimis într-o zonă de interes pentru instituția de presă. Acolo, acesta lucrează cu corespondentul* (dacă acesta există) sau acționează singur. In funcție de eveniment*, T.S. este un jurnalist* specializat sau un reporter*. —> corespondent TROMPETA CARPAȚILOR 472 Trompeta Carpaților ist —► Congre- sele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale trop RET Figură retorică/de stil. —* per- suasiune (IV) trucul alternativelor false ret, prop —> argumentare tendențioasă (II) trust de presă ist pr, media —> con- centrare trust principles deont (engl. principii- le încrederii) Declarație de principii* a Agenției Reuter(s)* cu privire la politi- ca editorială* a acestei agenții. —> Reu- ter(s) (II) Trustul Pro media —> Mediafax Tucă, Marius (n. 1966) JURN —> Clubul Român de Presă (I) tunnel Vision tp (engl. am. miopie, viziune îngustă) Prin extensie, cu refe- rire la reporter*, termenul este antoni- mul expresiei open mindedness (minte deschisă, inteligență mobilă/receptivă). T.V. apare când reporterul* rămâne prea mult timp în contact doar cu anu- mite surse* de informare și atunci când T.V. apare, atunci când este eliminat contextul*. în esență însă, T.V. se in- stalează pe fondul unui deficit de inte- ligență, al unei inerții a gândirii, id est, o gândire hrănită din prejudecăți sau idei primite. —* echilibrarea infor- mării, suprainformare, stereotip/ste- reotipie, idee primită, afghanistanism Turcescu, Robert (n. 1975) jurn —> Centrul pentru Jurnalism Indepen- dent TV5 IST rp Post de televiziune generalist de limbă franceză, înființat în anul 1984 prin contribuția a cinci posturi de televiziune europene: TF1, Antenne 1, FR3 - din Franța, RTBF din Belgia și SSR din Elveția. Acestea au creat TV5, „canal european francofon*“. în anul 1986, un consorțiu de televiziuni din Quebec (Canada francofonă) și Ca- nada se unesc cu TV5. în anul 1992 se naște TV5 Africa și începe difuzarea digitală în America Latină și în Ca- raibe, pentru ca în 1996 zona de recep- tare a postului să includă și continentul asiatic, și Australia. Recent, canalele de televiziune ARTE* și La Cinquieme au devenit acționari ai postului TV5, contribuind cu programe proprii. Pe de altă parte, începând cu sfârșitul anului 1993, TV5 coordonează și patru pos- turi de radio: France Culture Europe, France Info, France Inter — aparținând postului public* național Radio France — și Radio Elveția Internațional. Re- dacția centrală a postului se află la Paris și este formată din diferite posturi de televiziune publice* din Belgia, Ca- nada și Quebec. în acest moment, pro- gramele postului TV5 sunt distribuite de peste 6.000 de rețele de cablu din întreaga lume (inclusiv din România). TV5 transmite prin șaptesprezece sateliți în 110 țări din Europa, Asia, Orientul Mijlociu, America de Nord, America Latină, Caraibe, Africa, Australia și Oceania, audiența* fiind estimată la aproximativ 300 de milioane de telespectatori. în prezent, din punct de vedere financiar și admi- nistrativ, postul este condus de doi operatori din Franța și Canada, socie- tatea purtând numele de SATEL- IMAGES/TV5 [cf. site TV5 - www.tv5.org]. —> francofonie, Radio France Internationale, ARTE TV5 Africa ist pr —> TV5 TVE TV Post public* de televiziune din Spania. ARTE (Hi) 473 ȚAP ISPĂȘITOR TVP TV Post public* de televiziune din Polonia. -> ARTE (III) TV Guide PUBL, pt (amer) —> magazin (I) TVR 2 IP —> Clubul Român de Presă (I) TVR Cultural ip —► Clubul Român de Presă (I) two-step-flow SOC (engl. am. influen- ță* în două etape) Viziunii behavioriste conform căreia publicul* este o masă inertă, modelabilă „spontan44 de mesa- jul media* (conform schemei liniare stimul-reacție*), funcționalismul* - cu- rând după cel de-al Doilea Război Mon- dial (1948) - postulează ideea că socie- tatea este un sistem în care toate elemen- tele sunt interdependente, și prin acest fapt concură la stabilitatea lui. Harold D. Lasswell* gândește relațiile funcțio- nale dintre media* și sistemul social ca fiind dispuse pe mai multe planuri, dintre care aici ne interesează urmă- torul: media* corelează diferite compo- nente ale societății. Acest plan a făcut obiectul cercetării empirice. Școala Empirică (P. Lazarsfeld, B. Berelson, E. Katz, C. Hovland, J. Jlaper, H. D. Lasswell, W. Schramm) - revalorizând rolul contextului social în care sunt prinși indivizii receptori ai mesajelor media* - a impus două modele para- digmatice: teoria efectelor limitate* (mesajele sunt receptate prin trei filtre: percepere*, expunere și memorare - toate selective) și T-S-F. Pe scurt, in- fluența* exercitată de media* se reali- zează „în doi pași44: mai întâi, media* influențează liderii (formali sau infor- mali), iar aceștia, la rândul lor, îi influ- ențează pe membrii grupului. Ușor schematică, deși utilă, chiar dacă nu totdeauna, cu timpul viziunea T-S-F. a fost completată cu multi-step-flow, aceasta pornind de la constatarea sim- plă că în viața cotidiană, un individ este prins în mai multe grupuri diferite (fa- milie, biserică, loc de muncă, loisirs* etc.). în aceeași ordine de idei se expri- mă și J. T. Klapper (The Ejfects ofMass Communication). „Schimbarea opinii- lor*, ideilor și opțiunilor audienței* este rezultatul unui «complex» de factori exogeni și endogeni ai indivizilor în cauză. Prin urmare, comunicarea de ma- să* este doar o cauză necesară, dar nu și suficientă în explicarea transformă- rilor comportamentale44 [apud Valen- tina Marinescu, 2004; 35]. comuni- care de masă, funcții, influența, persua- siune, manipulare, propagandă (VII), relații publice, analiza critică a știrilor Tzara, Tristan (1896-1963) lit —> New Journalism (III) țap ispășitor soc —► zvon (II) u ultraj (ofensă și ultraj) leg, deont Spre deosebire de delictul sau procesul de calomnie*, care se declanșează din inițiativa părții vătămate, procesul de U. se declanșează în urma autosesizării Parchetului. în CP românesc, articolul 239, U. este definit drept „insulta*, ca- lomnia* sau amenințarea săvârșită ne- mijlocit sau prin mijloace de comuni- care directă contra unui funcționar pu- blic*, care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii, ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul func- țiunii44 [apud Carmen Monica Cerce- lescu, 2002; 200]. —► funcționar pu- blic, infracțiuni contra autorității, de- lict de presă, legea presei umor RET, RED —> ironie (II), (IV), edi- torial (I) umor negru ret -> ironie (V) Umwelt LINGV, PSIHOL (germ. lumea de aici) Concept pus în circulație de filo- zoful german Jacob Von Uexkiill. „U. semnifică sfera mediului apropiat ce îl înconjoară pe individ, din care acesta primește stimuli și mesaje care servesc să-i determine comportamentul ulte- rior44 [apud Abraham Moles, 1973; 745]. proxemică unghi de abordare red I. Unul dintre elementele esențiale de care depind ca- litățile textului (claritate, coerență, cali- tatea de a fi complet), indiferent de medium* (agenție de presă*, ziar*, magazin*, radio*, televiziune*). U.A. este fasciculul care luminează sau or- donează faptele, perspectiva din care sunt ordonate elementele textului. U.A. nu poate fi despărțit de ierarhi- zarea informației* în text. Alegerea greșită a U.A. poate transforma de- taliul în element esențial sau invers (—> subinformare, parainformare, su- prainformare). II. Pentru știre* și rela- tare*, alegerea U.A. depinde de me- sajul esențial*. Ierarhizarea răspunsuri- lor la întrebările care formează mesajul esențial* înseamnă alegerea unui U.A. III. Pentru reportaj*, U.A. este strâns legat de impresia dominantă pe care faptele sau persoanele implicate le lasă reporterului*. IV. Curtis D. MacDougall [1964; 17] consideră că, în ceea ce privește editorialul*, „nu su- biectul este greu de ales, ci U.A. O eroare frecventă pe care o comit în- cepătorii constă în încercarea de a spune prea mult într-un singur text44. în textul argumentativ, alegerea unui tip sau a altuia de raționament înseamnă alegerea unui U.A. Regula generală este aceasta: unui text trebuie să-i co- respundă un singur U.A. Reciproca nu este valabilă: un fapt poate fi abordat din mai multe perspective (id est, U.A.). V. Jane T. Harrigan [1993; 361] definește astfel U.A.: „U.A. nu în- seamnă că flecare story nu se poate referi decât la un singur lucru; dacă acest lucru ar fi adevărat, ziarele* s-ar umple cu mii de story-uri foarte scurte. 475 UNITED PRESS INTERNATIONAL (UP1) Mai degrabă, U.A. înseamnă că fiecare story ar trebui să aibă o singură idee principală de care să se lege toate celelalte idei. Vă puteți imagina U.A. ca pe un trunchi al unui copac, unde toate ideile în story cresc din el precum crengile44. —► acoperire (jurnalistică), digresiune, organizarea secvențială, organizarea pe serii de interes, orga- nizarea conform secvenței logice, organizarea cauză-efect, organizarea prin comparație și contrast, organi- zare bloc, abordare descriptivă, abor- dare dramatică, abordare impresio- nistă, abordare istorică, localizare (II), puncte principale, flashback, pirami- dă circulară, piramidă inversată, fun- nel sequence, (inverted) funnel se- quence, paragraf inițial, paragraf fi- nal, chute unghi de acceptare foto (engl. am. acceptance angle) Cel mai mic unghi din care se poate fotografia. —> imagine unghi de filmare film, tv U. din care se fotografiază sau se filmează se refe- ră la unghiul obiectivului (aparatului foto/camerei) vs. ceea ce „imortali- zează44 și, prin extensie, față de ochiul celui care privește. Pierre Ganz [1990; 39] ne atrage atenția și asupra mișcă- rilor camerei. —► unghi normal, plon- jeu, contraplonjeu, panoramic, pano- ramic vertical, panoramic orizontal, tra- velling, zoom (travelling optic), ima- gine unghi normal film, tv înălțimea obiec- tivului este aceeași cu înălțimea persoa- nei sau a obiectului filmat. —> imagine Union Europeenne de Radiodiffu- sion (UER) OPM Organizație nonpro- fit, apolitică, înființată în anul 1950. UER se află la originea rețelei Eurovi- sion* (1954), care permitea transmite- rea programelor sau evenimentelor* importante în Europa Occidentală. în prezent, rolul UER este să arbitreze negocierea drepturilor de transmisie a celor mai mari manifestări sportive. Sub egida UER au fost înființate cana- lele Euronews* și Eurosport*. unique selling proposition publ (engl. am. propunere unică de vânzare) Modalitate prin care se realizează dife- rențierea unui produs de alt produs si- milar. U.S.P. a fost formulată pentru prima oară de către Rosser Reeves, unul dintre pionierii publicității*. U.S.P. este o afirmație în legătură cu calitatea-cheie a produsului. Atunci când se spune și despre alte obiecte că au această calitate, U.S.P. se pierde. —> publicitate (VIII) unitate de analiză soc rec —► analiză de conținut (II) unitate de context soc rec —► anali- ză de conținut (II) unitatea definițională a retoricii ret —> retorică (V) unitate de informație com —> digita- lizare unitate de înregistrare soc rec —> analiză de conținut (II) unitate de numărare soc rec —> ana- liză de conținut (II) unitate redacțională tehno Textul destinat publicării din perspectiva se- cretarului de redacție sau a machetato- rului. —► secretar general de redacție, lizibilitate, design United Press Association ist pr, agp —* agenție de presă (I) United Press International (UPI) agp Agenție privată de știri* externe, cu o existență zbuciumată, care începe în UNIUNEA AMERICANĂ A LIBERTĂȚILOR CIVILE 476 anii ’20-’30 ai secolului al XX-lea. în încercarea de a contrabalansa Associa- ted Press*, UPI este organizată pe bază de acționariat, și nu pe baze coo- peratiste (ca Associated Press*). Ia naștere cu acest nume în anul 1958. în anii ’70, cele două mari agenții ameri- cane se află într-o concurență acerbă, pentru ca în anii ’80 UPI să se con- frunte cu mari probleme financiare. în anul 1986, UPI este achiziționată de Mario Vazquez Raina, proprietarul a peste 60 de ziare mexicane, pentru ca în anul 1987 acesta să o cedeze unui grup de investitori, Infotechnology Inc. Dificultățile însă nu au fost înlăturate și în anul 1992 este achiziționată de Middle East Broadcasting Center Ltd., o rețea* de televiziune cu sediul la Londra, al cărei proprietar este Walid Al-Ibrahim, cumnatul regelui Fahd al Arabiei Saudite. Pe scurt, începând de prin anii ’60, UPI nu mai este o agen- ție de presă mondială*. —> agenție de presă (I), New Journalism (III) Uniunea Americană a Libertăților Civile ONG —> (patru teorii ale) violen- ței (III) Uniunea Internațională a Teleco- municațiilor COM, POL —► infoetică Uniunea Liberală ist —* Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale Uniunea Ziariștilor din Basarabia IST, IP —* Sindicatele Jurnaliștilor Ro- mâni (I) Uniunea Ziariștilor Profesioniști ist —agenție de presă (II) Uniunea Ziariștilor Profesioniști din București IST -> Federala Presei Ro- mâne, Sindicatele Jurnaliștilor Ro- mâni (I) Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România OPM —> Convenția Organi- zațiilor de Media din România, Infor- mație Falsă (II) universalitate jurn inf, tp Termen folosit de Roger Clausse [1963]. Pen- tru teoreticianul belgian, U. este una dintre calitățile informării*, care con- stă în relatarea tuturor aspectelor care pot interesa pe cât mai mulți oameni. —► decuparea evenimentului, acoperi- re (jurnalistică) Universitatea Radio media, ist —> ra- dio (II) (L')Universite des Reseaux d'Ex- pression Franțaise pol (fr. Univer- sitatea rețelelor de limbă franceză) —» francofonie UPI AGP—> United Press International upper-lower dass soc, publ (engl. am. clasa superioară - inferioară) clasă socială (III) upper-middle dass soc, publ -*cla- să socială (III) upper-upper dass soc, publ (engl. am. clasa superioară - superioară) —► clasă socială (III) Urechia, Vasile Alexandrescu (1834- 1901) IST —> Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale urgent agp în agenția de presă*, men- țiunea U. apare atunci când se anu- lează un text deja transmis sau când se rectifică un astfel de text. —> rectifi- care urmare (foliow-up) jurn inf, agp știre (IV) uses and gratifications soc (engl. am. utilizări și recompense) Paradigmă so- ciologică media conform căreia mem- brii publicurilor* folosesc sau frecven- 4T1 US INFORMATION AGENCY Uses and gratifications Genuri Să fii amuzat Sitcom*, comedii Să vezi persoane cu autoritate exaltate/minimalizate Știri*, comedii Să experimentezi frumosul Călătorii, povești de dragoste Să obții un cadru de referință comun Evenimente media (vizita Papei etc.) Să-ți satisfaci curiozitatea, să fii informat Știință (documentar), soap-opera* Să te identifici cu divinitatea, cu puterile divine SF, programe religioase Să te distrezi și să evadezi Sporturi, soap-opera*, melodrame Să experimentezi empatia* Soap*, melodrame Să ai emoții puternice, nevinovate Soap*, melodrame, polițiști Să găsești modele de imitat Soap*, melodrame, sporturi Să obții o identitate Publicitate, soap*, melodrame Să-ți întărești încrederea injustiție Polițiști, feerii (misteries) Să experimentezi dragostea romantică Soap*, idile (românce), melodrame Să vezi magia, minunile, miraculosul SF, basme ciudate („bizarre tales“) Să-i vezi pe alții greșind Sporturi, știri Să vezi ordinea impusă în lume Știință, știri* Să participi la istorie Evenimente media Să te purifici prin emoții puternice Soap*, melodrame, polițiști Să găsești supape vicariale* pentru impulsuri sexuale Soap*, melodrame, pornografie* Să explorezi tabuuri* nepedepsit Soap*, melodrame Să experimentezi urâtul, grotescul SF, horror Să vezi valorile morale și culturale întărite Sporturi Să-i vezi pe răufăcători în acțiune Spioni, crime, feerii (mysteries) tează media* în funcție de satisfac- țiile pe care aceștia le caută sau le obțin. Arthur Asa Berger (Popular Culture Genres. Theories and Texts, London, Thousands Oaks and New Delhi, Sage, 1992) realizează acest tabel [apud Nick Lacey, 2002; 159]. —+ funcții, cultură de masă, info- tainment US Industrial Outlook publ (amer.) —* magazin (I) US Information Agency (USIA) leg, PROP Creată în anul 1953, când în con- tinuarea unui program stabilit în anul 1945 guvernul american a luat decizia ca activitatea mai vechilor Committee on Public Information și Office of War Information să continue și în timp de pace, cu atât mai mult cu cât URSS era deja principalul (nou) inamic. USIA a fost deci o modalitate de a realiza pro- paganda* anticomunistă în timpul răz- boiului rece. Unul dintre instrumentele principale de realizare a propagandei* americane îndreptate spre exterior (prin informare* alternativă față de cenzura* din țările blocului comunist) a constituit-o postul de radio Vocea Americii* (Voice of America), care în anul 1970 emitea în 40 de limbi, UTILITARISM 478 estimându-se că audiența* se ridica Ia 43 de milioane de persoane. în timpul mandatelor președinților Carter (1977) și Reagan, USIA a fost reorganizată succesiv [cf Michael Emery et al, 1996; 380-381]. —► relații publice (I), Office of War Communication, Free- dom of Information Act, propagandă utilitarism fil —> principiul fericirii ma- xime, Jeremy Bentham, senzaționa- lism, societate de consum utopie fil, COM L Imaginarea unei so- cietăți perfecte. „I se spune, de pildă, (în persană) «țara lui non-unde» (sen- sul literal al u-topiei), ceea ce nu în- seamnă «țara de nicăieri», ci țara care nu poate fi localizată în termenii spa- țialității curente, un teritoriu, așadar, care nu răspunde la întrebarea unde?" [Andrei Pleșu, 2003; 58]. Thomas Morus - Utopia (1516), Platon - Re- publica, Tommaso Campanella - Ce- tatea soarelui (1602), Francis Bacon - Noua Atlantidă (1624), dar și George Orwell* cu 1984, publicată în anul 1948 (aceasta din urmă fiind mai de- grabă o distopie*), iată câțiva dintre cei mai cunoscuți autori ai scrierilor în care sunt imaginate utopii. II. în legă- tură cu funcția de evaziune* a presei, Richard Dyer (Only Entertainment - 1992) pune U. în legătură cu divertis- mentul (entertainment*). „Două de- scrieri ale entertainment*-\A\i\, consi- derate ca fiind viabile - «ca evadare» și «ca împlinire» —, subliniază credința sa centrală, și anume U. Amuzamentul oferă imaginea unui loc «mai bun», în care să evadezi, sau a ceva ce ne dorim adânc și pe care viața noastră zilnică nu ni-1 oferă“ [apud Nick Lacey, 1992; 159]. Pe scurt, opozițiile dintre reali- tate și U. ar fi următoarele: Realitate Utopie Epuizare Energie Pauperitate (sărăcie) Abundență Apatie Intensitate Manipulare* (publi- citate*, democra- ție burgheză, ro- luri sexuale) Transparență Sinceritate Fragmentare (nesi- guranța locului de muncă, locuința, legislație împotri- va acțiunii colec- tive) Comunitate (îm- preună cu, simțământul apartenenței, rețele de rela- ții fatice*) —> distopie, entertainment, George Orwell V valoare a cumpărătorului mk —* marketing VALS MK, PUBL, SOC REC {engl. am. acronim* de la values and lifestyles - valori și stiluri de viața) „Cele mai noi tehnici de marketing* ce urmăresc identificarea stilurilor de viața ale con- sumatorilor* (statutul marital, educa- ție, habitat - regiune geografică, sex) și atitudini (religie, ambiție, optimism), care sunt considerate baze mai bune de atragere decât veniturile” [Kathleen Hali Jamieson et al, 1997; 157]. —> pu- blicitate (VII), VALS 2, profilul consu- matorilor, (downscale) audience, (up- scale) audience, publicuri, public-țintă, clasă socială, loisirs, generație, psi- hodemografie VALS 2 MK, PUBL, SOC REC „Clasifică consumatorii în funcție de două di- mensiuni-cheie: orientarea proprie, adică nevoia umană fundamentală de definire a imaginii sociale proprii (...) și resursele, cu alte cuvinte, gama de resurse psihologice și materiale dispo- nibile pentru a susține conceptul de si- ne. Acest concept ține seama de orien- tarea personală sau psihologică a indi- vidului, cum ar fi cea spre principii, spre statut sau spre acțiune. (...) Con- form VALS 2, un individ achiziționea- ză anumite produse și servicii pentru că este un anumit tip de persoană. Achiziția este legată de stilul de viață al acestuia, care, la rândul său, depinde de orientarea proprie și de resursele disponibile. (...) Compania poate folosi tipologia VALS 2 pentru segmentarea unor piețe speciale, pentru dezvoltarea strategiilor de marketing*, pentru rafi- narea conceptelor produsului, pentru poziționarea* produselor și serviciilor, pentru conceperea campaniilor* publi- citare și media, precum și pentru ghida- rea planificării pe termen lung” [J. Tho- mas Russel et al., 2002; 562-564]. VALS, profilul consumatorilor, ana- liza cohortelor, (downscale) audience, (upscale) audience, loisirs, psihodemo- grafie, generație, clasă socială, pu- blicuri, public țintă, publicitate (VII) Vardie, Dan jurn Clubul Român de Presă (I) variație lingvistică lingv —> psiho- lingvistică, sociolingvistică Vasas, Francisc jurn Centrul pentru Jurnalism Independent Vasiliu, Mihnea jurn —* Clubul Ro- mân de Presă (I) vânătoare de vrăjitoare prop, ist —> cenzură (II) vânzarea apartenenței psihol, publ —► publicitate (V) vânzarea gratificării egoului psihol, PUBL —> publicitate (V) vânzarea nemuririi psihol, publ —► publicitate (V) vânzarea nevoilor afective psihol, PUBL —* publicitate (V) vânzarea obiectelor (care satisfac afectivitatea) psihol, publ publi- citate (V) VÂNZAREA RECUNOAȘTERII MERITULUI 480 vânzarea recunoașterii meritului PSIHOL, PUBL —> publicitate (V) vânzarea securității emoționale PSIHOL, PUBL publicitate (V) vânzarea sentimentului puterii PSIHOL, PUBL -» publicitate (V) vânzarea supapelor creatoare PSIHOL, PUBL —► publicitate (V) vânzare directă mk, publ —► publici- tate (I) vânzare promoțională mk, publ —> publicitate (V), campanie de publi- citate vedetă soc, SOC REC înaintea lui Edgar Morin [1975] (—> olimpieni), Jean Cazeneuve [1976; 457] exprimă ideea unui soi de echivalență contemporană între V. și zeii și eroii Greciei Antice. „Viața lor [a V.], mai exact acest ames- tec de real și de imaginar pe care me- dia* îl prezintă ca fiind viața lor, ali- mentează miraculosul cotidian*. Căci V. - fenomen specific acestei epoci - nu este admirată numai în domeniul în care ea triumfa sau are succes, ci în an- samblul personajului. Ea oferă modele de conduită, trezește angoase sau coș- maruri și face parte - ca zeii și eroii Greciei Antice - din lumea familiară a fiecăruia44. —* mit (II), olimpieni, ori- zont de așteptări (IV), fapt divers (I), (crearea) imaginii, star system, mar- keting politic, culturanaliză Vergiliu (Publius Vergilius Maro) (70-19 î.Hr.) LIT, IST —* propagandă (II) verosimil ret Concept teoretizat de Aristotel. V. este ceea ce știm că de obicei se întâmplă sau nu; ceea ce de obicei știm că există sau nu; deci, nu numai aparența adevărului. „Sunt pro- babile lucrurile care apar fie tuturor, fie celor mai mulți, fie înțelepților (toți, cei mai mulți sau cei mai celebri44. —» persuasiune (I), (III), opinie, opinie comună, opinie publică (I), stereotip/ stereotipie Viața Medicală ip, pt -> Clubul Român de Presă (I) viață privată leg, deont I. Spre sfâr- șitul secolului al XlX-lea, în SUA, V.P. era definită simplu, ca reprezen- tând dreptul omului de a fi singur. în cultura franceză, se consideră că fap- tele care țin de V.P. a unei persoane aparțin patrimoniului său moral. Ni- meni nu are dreptul să publice aspecte ale V.P. fără consimțământul persoa- nei în cauză, chiar dacă intențiile sau accentele răuvoitoare lipsesc. Este des- tul de dificil de trasat o graniță între V.P. și ceea ce nu ține de ea, mai ales în cazul persoanelor publice. Pe de o parte, este dreptul publicului de a ști* tot ceea ce îl poate interesa sau afecta, iar pe de alta, este dreptul fiecărei per- soane la intimitate. Cu toate acestea, de exemplu, legislația franceză stabilește că viața familială a persoanei publice nu ar trebui să-i influențeze activitatea, deci acest aspect ține de viața lui pri- vată; viața internă a sindicatului - fără urmări asupra comunității - ține, de asemenea, de V.P., dar falimentul unei întreprinderi, nu. Deplasarea pe stradă a unei persoane ține de viața ei privată, în vreme ce participarea deliberată la un spectacol nu este un fapt de V.P. în prezent, în SUA, considerațiunile pro- fesorului Thomas Emerson în legătură cu V.P. par a fi unanim acceptate: „conceptul dreptului la viață personală încearcă să traseze o linie de demar- cație între individual și colectiv, între individ și societate. El încearcă să-i 481 VIAȚĂ PRIVATĂ asigure individului o zonă în care acesta să fie doar individ, și nu mem- brul comunității. în acea zonă, el este stăpânul propriilor lui gânduri, poate avea propriile secrete, viață proprie, poate dezvălui lumii exterioare numai ceea ce dorește. Pe scurt, dreptul la V.P. stabilește o arie exclusă din viața colectivă și neguvemată de regulile traiului în comun“ [in Clifford G. Christians et al, 2001, 114]. La rândul ei, Jane T. Harrigan [1993; 155] subli- niază că: „ideea de bază este că oa- menii obișnuiți au dreptul să fie lăsați singuri. în vreme ce legile referitoare la calomnie* apără reputația unei per- soane, dreptul la V.P. îi apără liniștea sufletească. Mai mult: spre deosebire de calomnie*, «adevărul» nu este tot- deauna un element de apărare în cazul intruziunii în V.P.“ II. O istorie a V.P. - abordare, desigur, pluridisciplinară - ne-o oferă, în nu mai puțin de zece vo- lume, un colectiv de cercetători (isto- rici, sociologi) francezi coordonați de Philippe Aries și Georges Duby [1994- 1997]. Volumul al treilea [1995; 16 ș.u.] are ca introducere capitolul Să pornim de la cuvinte - demersul auto- rului dezvoltându-se în jurul consti- tuirii, de-a lungul secolului al XlX-lea, a câmpurilor semantice a două noțiuni care ne interesează aici: privat vs. public. Pornind de la definiția dicționa- rului Littre („Public - ceea ce aparține unui întreg popor, ceea ce privește un întreg popor, ceea ce emană din po- por44), Georges Duby [voi. 3, 1995; 17] constată: „Prin urmare, este vorba de autoritate și de instituțiile care o spri- jină, adică statul. Acest prim sens alu- necă spre o semnificație colaterală: public înseamnă ceea ce e comun, în folosul tuturor, ceea ce, prin faptul că nu e distribuit, derivarea ajungând la substantivul publicul, ceea ce desem- nează mulțimea acelora care profită de această deschidere și distribuție" [subl. n.]. La capătul demersului isto- ric-filologic, Georges Duby [voi. 3, 1995; 23] conchide: „Prin urmare, V.P. este viața de familie, trăită nu pe plan individual, ci convivial, și bazată pe încredere reciprocă44. La rândul lui, Philippe Aries, în deschiderea volumu- lui al cincilea [1995; 7], subliniază: „Contextul de sosire este cel oferit de secolul al XlX-lea. Societatea a deve- nit o vastă populație anonimă în care oamenii nu se mai cunosc între ei. Munca, timpul liber, răgazul petrecut în familie sunt de-acum înainte activi- tăți separate prin niște îngrădiri. Omul a dorit să se pună la adăpost de privirea celorlalți, și aceasta prin două modalități: prin dreptul de a-și alege cu mai multă libertate (sau prin a în- cerca acest sentiment) condiția, genul său de viață; printr-o retragere în mij- locul familiei, care a devenit un refu- giu, centru al spațiului privat" [subl. n.}. Secolul al XlX-lea ridică însă pro- blemele spinoase și complexe ale codi- ficării principial-juridice a V.P. în plan francez/european, Alain Corbin [voi. 8; 1997; 80-82] trasează succint etapele cristalizării acestui proces: „Declarația drepturilor omului marchează, după Louis Dumont, triumful individului. Dar acesta rămâne, în secolul al XIX- lea, o categorie abstractă, încă prost definită. Cetățeanul cucerește treptat plenitudinea puterilor sale. Definitiv stabilit în 1848, sufragiul universal VIDEOTEXT 482 este exclusiv masculin. Secretul vo- tului nu este garantat decât în 1913 [în Franța - n.n.}, dată la care se prescrie folosirea cabinei de vot și a buletinului fără plic“ [p. 80]. Pe de altă parte, se manifestă fenomenul emergenței presei populare*, prin definiție, indiscretă. „Presa este însetată de «fapte diver- se*», care să dezvăluie scandalurile din viața privată. împotriva acestor atingeri trebuie practicată o disimulare constan- tă, folosirea pseudonimelor și a subter- fugiilor. Veacul al XlX-lea este un bal mascat [ subl. n.]. «Inconvenientul în ceea ce privește domnia opiniei* care, de altfel, asigură libertatea, este că ea se amestecă în treburile ce practic nu ar trebui să o intereseze: viața privată» - scrie Stendhal“ [subl. n.]. «Voința de a ști», la lucru în acest secol curios să vadă și să audă mai totdeauna «prin gaura cheii», își înmulțește anchetele de orice fel asupra grupurilor și indivizi- lor; ea va urgenta, în felul acesta, asi- gurarea protecțieipersonale"" [subl. n.] [p. 81]. Orașul, iată spațiul care favori- zează și exacerbează această tensiune privat-public. „Cam pretutindeni, cu accente diferite, în funcție de medii și locuri, se operează un puternic avânt al individului în idei și moravuri. Dreptul rămâne în urmă comparativ cu faptele. (...) Adormi singur, a-ți citi în liniște cartea sau ziarul, a te îmbrăca cum vrei, a pleca și a veni după bunul tău plac, a consuma după voia ta, a frecventa și a iubi pe cine vrei (...) exprimă aspira- țiile unui drept la fericire, care presu- pune alegerea unui destin propriu. De- mocrația legitimează o asemenea ale- gere, piața o provoacă, migrațiile o fa- vorizează. Orașul, o nouă frontieră, dezleagă constrângerile familiale sau locale, stimulează ambițiile, atenuează convingerile. Creator de libertate, ge- nerator de noi plăceri, orașul (...) fasci- nează, în ciuda diatribei moraliștilor. Paradoxal, el creează întotdeauna mul- țimile și indivizii solitari" [subl. h.] [p. 81]. Secolul al XX-lea „avea să de- săvârșească opera“: creșterea nivelului culturii „de bază“, creșterea nivelului de trai, progresele tehnologice în toate sferele vieții cotidiene aveau să con- sfințească în statele de drept dezvoltate dreptul sacru și inviolabil al individu- lui la V.P. și, în plus, constituirea unui cerc de protecție suplimentar și mai consistent: acela dintre convivialitatea vieții de familie (cum o numesc savan- ții francezi) și cercul care împrejmu- iește teritoriul absolut intim al indivi- dului, ceea ce cultura și mentalitatea anglo-americană desemnează prin pri- vacy. —> drept la imagine, Freedom Of Information Act, delict de presă (I), in- formație falsă (I), Declarația îndatoririlor și Drepturilor Jurnaliștilor (Munchen), dreptul publicului de a ști, cod deonto- logic, copii (1), tabloid (II), gotcha jour- nalism, (keyhole) journalism, fotogra- fie, paparazzi/paparazzo, supraveghere electronică, autocenzură (I), feminism liberal, ficțiune (II), APADOR-CH videotext COM Serviciu telematic* care combină telefonul cu receptorul de te- leviziune domestic. Vinea, Ion (1895-1964) lit-* reportaj (în România interbelică) (III) vinovat prin asociere arg, prop —> Joseph McCarthy, argumentare tendențioasă (II) violență și pericol la adresa comu- nității JURN INF, SOC —* (calitățile) știrii 483 (PATRU TEORII ALE) VIOLENȚEI (patru teorii ale) violenței soc rec I. în vreme ce consensul în legătură cu (omni)prezența V. în pagina întâi* a ziarelor*, în deschiderea telejurnalelor și în ficțiunea filmică este deplin, inter- pretarea impactului V. asupra compor- tamentelor sociale diferă. Stan Le Roy Wilson [1992; 417-418] enumeră „pa- tru teorii ale V.“: „teoria catharsisului“, „teoria comportamentelor agresive44 (aggressive uses theory), „teoria întări- rii predispozițiilor deja existente44 (the reinforcement theory) și „teoria obser- vației44 (the observational theory) con- form căreia, vizionând V. mediatizată, unii oameni pot afla modalități de inspirare. II. ÎN CE MĂSURĂ MEDIA STI- MULEAZĂ V.? Iată o întrebare care a mobilizat echipe de cercetători prestigioși, în principal (sau mai întâi) în SUA. Prima cercetare aprofundată în această problemă a fost realizată în SUA de Comitetul Național pentru Studierea Valorilor Sociale în Filme (National Committee for the Study of Social Values in Motion Pictures), cercetare finanțată de fundația filantropică Payne Fund (1928-1933). Mai târziu, rămâne un punct de referință cercetarea, adeseori citată (în prima ei etapă fiind de fapt o analiză de conținut*), întreprinsă de Georg Gerbner asupra grilelor de programe* ale posturilor nord-americane de televiziune*. Același Georg Gerbner semnează articolul de dicționar Vio- lența în Media* [in Lucien Sfez, 1993; 998-999], amintind temerea cerce- tătorilor care constă în aceea că pro- ducțiile de televiziune* (știri* și fic- țiune) care conțin scenarii ale V., ale căror elemente constitutive sunt acelea care conduc la combaterea amenințării și la restabilirea ordinii (tot prin vio- lență!), ceea ce echivalează cu pedep- sirea vinovaților - de fapt - inspiră (stimulează) V. sau agresivitatea, în loc să o descurajeze. „Specialiștii me- dia* definesc V. drept reprezentarea unei acțiuni fizice manifeste care ră- nește, ucide sau amenință că face aceste lucruri". Rezultatele studiului realizat de Georg Gerbner și echipa sa de la Universitatea Pennsylvania, în anul 1986, evidențiază următoarele as- pecte: „ficțiunile [filmele] difuzate la ore de mare audiență [între orele 18-24 - așa-numitul prime-time*], în SUA, oferă între șase și opt acte de V. pe oră și, în medie, două crime pe seară. în ceea ce privește programarea* de peste zi pentru copii la sfârșit de săptămână, ea este de patru ori mai violentă și, cu toate că cel mai adesea, tonalitatea este umoristică, eficacitatea ei ca demonstrare a unei puteri tinere, albe și masculine [subl. aut.} este - fără îndoială, mai mare44. Concluzia auto- rului (o autoritate în această chestiune) este limpede: „Expunerea persistentă la scenariul V. în media* are mai mul- te consecințe sociale: dezvoltarea ten- dințelor agresive, de insecuritate și de neliniște, precum și un sentiment re- lativ puternic de vulnerabilitate și de «victimizare», mai ales la femei și la alte grupuri dependente. Probabil că - în ciuda dezbaterilor publice - motivul bombardării telespectatorilor și citito- rilor cu imagini* violente dintr-o lume crudă și periculoasă rămâne, în ultimă analiză, un instrument de intimidare și deci de control social44. Concluziile Asociației Americane de Psihologie VISNEWS 484 [American Psychological Association], din anul 1992, sunt acestea: „Copilul mediu american a văzut 8.000 de cri- me dramatizate și 100.000 de acte de V. la televizor, înainte să termine școa- la primară. în desenele animate de sâmbătă, peste 90% dintre programe conțin V., adică 32 de asemenea acte pe oră“ [cf. Ruth Chadwick (ed.), 2001; 314]. III. Aproape că nu mai este necesar să subliniem că, foarte adesea, V. este în strânsă legătură cu obscenitatea* și cu pornografia*. în aceeași ordine de idei cu rezultatele cercetărilor lui Georg Gerbner se în- scriu concluziile Comisiei Meese, care fusese însărcinată în anul 1985 „să de- termine natura, extinderea și impactul social al pornografiei* în Statele Unite“ [cf. Clifford G. Christians et al, 2001, 249]. Uniunea Americană a Libertăți- lor Civile și „profesioniștii programelor de divertisment44 au protestat, cele mai semnificative contraargumente fiind acestea: „(...) 3. V. este o problemă socială și istorică, și nicidecum rezul- tatul unor programe de televiziune* sau filme violente. A gândi astfel, e ca și cum l-ai învinui pe John Wayne pen- tru războiul din Vietnam; 4. îngrijora- rea față de V. reflectă, în realitate, tea- ma noastră de a schimba instituțiile so- ciale. A cenzura* televiziunea* și fil- mul înseamnă a menține cu forța no- țiunile tradiționale de familie, prietenie și căsătorie, într-o perioadă în care aceste angajamente sociale trec prin schimbări rapide. 5. Barierele dintre știri* și programele de divertisment dispar cu rapiditate. (...) Toate conse- cințele unei piețe libere de care au be- neficiat știrile* tradiționale trebuie acum aplicate în același fel și progra- melor de divertisment. Publicul* are dreptul să fie informat* [cf. Clifford G. Christians et al, 2001; 250]. —* obsce- nitate, pornografie, infotainment (III), cenzură (VI), funcții, efecte, tabloid (II) Visnews AGP, tv —> agenție de presă (II) Vocea Americii (Voice Of America) MEDIA, PROP (< engl. am. Vocea Ame- ricii) Creat în anul 1942, inițial ca răs- puns la propaganda* nazistă, în timpul războiului rece, postul de radio* avea să devină o ramură a US Information Agency*. în anul 1996, V.A. emitea în 47 de limbi [cf. Robert Cole (Ed.), 1998; 849]. US Information Agen- cy, propagandă voce unică RP Succesul unei campanii de relații publice* creează un curent de opinie* dominant. —> analiza critică a știrilor Vogue ist—> magazin (I) Vremea ist, pt —> reportaj (în România interbelică) (I) Vulpe, Radu (1893-1982) ist —> radio (II) w Walid Al-lbrahim AGP Cumnatul mo- narhului Arabiei Saudite, Regele Fahd. Televiziunea arabă creată de W.A-L este Al-Arabiya. —» UPI Wall Street Journal pt (amer.) —> (nut) paragraph Warner, W. Lloyd (1898-1970) soc clasă socială (III) Washington Post Standard of Ethics DEONT —► fair-play Watzlawick, Paul (n. 1921) com — ► Școala de la Palo Alto Weaver, Warren (1894-1974) com — ► informație, teoria informației Weber, Max (1864-1920) fil, soc —> charismă website com, media -> Internet (I) Webster Jr., Frederick E. mk -> mar- keting Weekly News of London pt, publ — ► publicitate (II) Western Associated Press agp, ist pr (amer.) —> agenție de presă Wilson, Thomas Woodrow (1856- 1924) ISTPR —► relații publice (I) wire service (webster) (engl. am.) Denumirea inițială pentru agenție tele- grafică*. —> agenție de presă Wittgenstein, Ludwig (1889-1951) FIL, LINGV, COM —> analiza actelor de limbaj, analiza discursului Wolff, Theodor (1868-1943) afp, ist PR —> agenție de presă (I) Woman's Home Companion ist pr (engl. am. ghidul femeii casnice) —> magazin (I) Women's Liberation Movement SOC, POL (amer. Mișcarea de Eliberare a Femeilor) —> feminism (I) (The) World IST pr, tp (amer.) —► yel- low journalism World Association of Newspapers IP ( Centrul pentru Jurnalism Independent World Press Freedom Committee ip (engl. am. Comitetul Mondial pentru Libertatea Presei) —► Centrul pentru Jurnalism Independent World Service BBC media, pol -> Ra- dio France Internationale (I) World Wide Web com, media —> In- ternet (I) writethru AGP (engl. am. ~ știre revi- zuită) Termenul desemnează versiunea unei știri* revizuite* și actualizate [Jane T. Harrigan, 1993; 425]. —> știre (IV), (VI), știre de sinteză (writethru) writing coach ip (engl. am. antrenor de redactare) Funcție redacțională relativ nouă în media* din SUA, apărută din nevoia îmbunătățirii dialogului profe- sional în interiorul redacțiilor, activi- tatea de „antrenorat“ (coaching) fiind inițiată și impusă de Poynter Institute for Media Studies* din St. Petersburg, Florida. „Antrenoratul (coaching) este o modalitate de a-i ajuta pe autori să se protejeze singuri. Un antrenor nu pune accentul pe cum ai ratat un text, ci pe cum poți reuși. Te ajută să-ți descoperi problemele de redactare și îți sugerează WTN 486 cum poți găsi soluții. Un antrenor se concentrează asupra procesului redac- tării tale. Te întreabă ce tehnici ți-au convenit și unde a* avut dificultăți44 [Carole Rich, 1997; XIII]. —> Poynter Institute for Media Studies WTN {siglă de la Worldwide Television News) AGP, TV —> agenție de presă (II) Y yellow journalism era ist, jurn inf (engl. am. epoca jurnalismului galben) Perioada Y.J. este cuprinsă între 1865- 1900. Alți istorici ai presei nord-ameri- cane numesc această perioadă (acest tip de jurnalism) New Journalism, fără însă ca această din urmă denumire să se impună. în anul 1889, The World a fost primul ziar* care a folosit petele de galben în desenele umoristice. Cel mai mare succes l-a avut desenul re- prezentând un puști știrb, dezmățat. El este Yellow Kid (Puștiul Galben), crea- ția aparținându-i desenatorului Richard F. Outcault. Pentru că deja tirajele* populare depindeau de rețetele publi- cității*, popularizarea produsului tre- buia să devină mai senzațională. în viziunea lui Michael Emery [et al., 1996; 194], aceste tehnici de senza- ționalizare a produsului (ajutate de progresele tehnologice care permiteau încă din anul 1893 tipărirea în culori) au fost folosite și pentru știri*, titluri* și, mai ales, pentru conținutul lor, cu mult mai senzațional decât al penny press*, astfel încât - afirmă autorul - „Y.J. în ce are mai rău era un nou jurnalism lipsit de suflet“. Trâmbițând grija pentru oamenii simpli, Y.J. nu avea mari scrupule în ceea ce privește acuratețea*. Principalul reprezentant al Y.J. este William Randolph Hearst*, sugestia lui Michael Emery fiind că nevoia de a-1 concura pe Joseph Pulitzer* l-a împins către Y.J. Pe scurt, sexul, crima, crima pasională, aborda- rea științelor și a istoriei din perspec- tivă romanțioasă, biografia romanțată, parapsihologia, astrologia, ocultismul - iată câmpul semantic și „stilul66 acestui tip de ziare. Mai mult, întrucât evenimentele cu un asemenea grad de senzațional nu se produc în ritmul cotidian al apariției ziarului*, de multe ori evenimentele* sunt inventate. —► fapt divers, foileton (II), (hard) news (dated story) (I), penny press, presă populară, tabloid, William Randolph Hearst, (keyhole) journalism, senza- ționalism Yellow Kid ist, pt (engl. am. puștiul galben) —» yellow journalism, bandă desenată. Yle TV Post public* de televiziune din Finlanda. —» ARTE (III) Yonhap AGP Agenție de presă din Coreea de Sud. ROMPRES (II) z ( a) zapa TV a comuta rapid de pe un canal TV pe altul prin folosirea teleco- menzii. zapping, zapare tv (engl. am.) Posi- bilitatea telespectatorului de a comuta rapid de pe un canal TV pe altul prin folosirea telecomenzii. ZDF (siglă de la Zweites Deutsches Fern- sehen) TV Post public* de televiziune din Germania. —* ARTE (III) ziar PT (fr. joumal’, it. giomale’, sp. diario) I. COTIDIAN Apariția Z. este rezultatul apariției tiparului* (1438). în China, „tiparul* este cunoscut de mai multe secole; astfel că dinastia T’ang, care a condus China între anii 618-907, a putut lansa pentru public o gazetă oficială intitulată Ti pao“ [Jean- Noel Jeanneney, 1997; 21]. în Europa Occi- dentală, apariția presei este plasată în secolul al XVII-lea. Mai întâi, la An- vers (Olanda), apare o foaie numită „Știrile Recente44. Peste puțin timp, apar astfel de foi la Basel, Strasbourg, Frankfurt, Berlin, Hamburg, Stuttgart, Praga, Koln, Amsterdam. La Londra, primul săptămânal apare în 1622, iar la Paris, în 1631; la Florența, în 1636, la Roma, în 1640, la Madrid, în 1661, iar la Sankt Petersburg, în 1703. „Alături de Z. de interes general de tip «gazetă», care prezintă deopotrivă informații* militare, politice, economice, se contu- rează celelalte două categorii: publica- țiile de cultură și cele de divertisment, bogate în fapt divers*44 [Jean-Noel Jeanneney, 1997; 23]. II. ÎN ROMÂNIA, „Calendarul Dintâi de la 1731, tipărit cu o sută de ani înaintea Curierului Românesc al lui Ion Heliade Rădu- lescu și Albinei Românești a lui Gh. Asachi, ambele în 1829, considerate momente de ctitorie, conferă presei [ro- mâne] o vârstă de două veacuri și jumă- tate44 [Victor Vișinescu, 2000; 25]. în perioada 1713-1918 sunt inventariate aproximativ 8000 de titluri „scoase de românii de pretutindeni, unii din pro- vinciile de sub stăpânire străină, alții prizonieri în lagărele din Rusia, Ger- mania sau Italia, alții emigranți în exil, alături de confrați aparținând minorită- ților* etnice din vechile granițe ale Sta- tului Român sau din România Mare de după Decembrie 191844 [Victor Viși- nescu, 2000: 25], III. După anul 1989, au putut fi înregistrate 65 de Z. (coti- diene) - 1990; iar în perioada dintre 1991-1994, numărul acestora a crescut până la 102 titluri (1992) [cf. Marian Petcu, 2000; 281]. —> tipar, magazin, jurnalist, legea presei, acumulare de public, publicitate (II) ziar electronic pt I. Folosirea radio- ului*, a telefonului și a sateliților este utilă pentru a multiplica simultan ace- lași număr al unui ziar* în diferite puncte geografice, aflate la mari dis- tanțe unele de altele. Z.E. a fost reali- zat mai întâi în Japonia, apoi în SUA. Rapiditatea multiplicării (milioane de exemplare) și rapiditatea parcursului 489 ZVON de la colectarea informației* la textul tipărit apropie acest tip de ziar* de si- multaneitatea audiovizualului (—► brea- king news). n. ON-LINE Distribuirea numărului unui ziar* sau magazin* prin Internet*. ziarist ist pr —► jurnalist Ziua IP, PT —► Clubul Român de Presă (I) zonare leg —> pornografie zoom film, tv Schimbare rapidă de la unghiul de filmare* al unei camere la altul, precum și de la aproape la depar- te. —> unghi de filmare zvon SOC, JURN INF I. Primii care defi- nesc Z. sunt sociologii americani Gordon W. Alport și Leo Postman (The Psychology of Rumor, 1947). Pentru cei doi autori, „Z. este o enunțare legată de evenimentele* zilei, destinată a fi crezută, colportată din om în om, de obicei oral, fără să existe date con- crete care să-i ateste exactitatea". Ei susțin că, în timpul circulației Z., tex- tul, care se transmite de la om la om, suferă trei tipuri de transformări: re- ducție, accentuare și asimilare [cf. Sep- timiu Chelcea et aL, 2003; 374]. Pentru Peterson și Gist (Rumor and Public Opinam, 1951), „Z. este o rela- tare sau o explicație neverificată, care circulă din om în om". Edgar Morin {La Rumeur d’Orleans, 1969) con- sideră că „Z. nu are nici o fundamen- tare [rațională]". Autorul argumentea- ză că un Z., provocând în același timp atracție și repulsie, „recuză verificarea faptelor, se hrănește din orice, iscă metastaze în multiple direcții, se înso- țește cu procese isterice, străbate barie- rele de vârstă, de clase sociale și de sex, grupurile feminine acordându-i totuși un credit deosebit. Trecând de la statutul se zice la cel de certitudine, Z. este o acuzație care denunță vinovați, împovărați de crime odioase. La sfârși- tul ciclului, contracarat prin diverse re- presiuni, el se destramă într-o mulțime de minizvonuri și de micro-mituri, derivate și subterane. Ceea ce nu în- seamnă câtuși de puțin că a murit" [cf. Jean Delumeau, 1986; I, 248J. Iar Tamotsu Shibutani {Improvised News. A Sociologicul Study of Rumor, 1966) definește Z. drept „alăturarea resur- selor intelectuale ale unui grup, pentru a ajunge la o interpretare satisfăcătoare a unui eveniment* important și ambi- guu*". Shibutani construiește „o para- digmă sociologică a Z.", „în emergența cărora pot fi identificate rolurile de: a. mesager, cel care aduce informația în grup; b. analist, cel care interpretează informația; c. sceptic, cel care solicită probe pentru a accepta informația; d. protagonist, persoana care are de suferit de pe urma Z., victima', e. agi- tator, persoana care incită, îndeamnă la acțiune; f. auditor, persoanele care asistă pasiv la dezbaterea informațiilor; g. lider, cel care decide dacă să accepte sau nu informația" [Septimiu Chelcea et al., 2003; 374]. La rândul lui, Jean- Noel Kapferer [1987; 24-25] formu- lează următoarea definiție: „Vom numi deci Z. emergența și circulația infor- mațiilor* în corpul social, fie încă ne- confirmate de sursele oficiale*, fie dez- mințite* de acestea. (...) Informație* paralelă și uneori opusă informației* oficiale, Z. este o contraputere". Iată de ce - consideră autorul - media* nu su- primă Z., ci, dimpotrivă, adesea îl pu- blică. în fine, Denis McQuail [1999; 141-142]: „Idei sau relatări neverifi- ZVON 490 cate, de unde rezultă că punem un semn de egalitate între Z. și conținut. Deși mai corect ar fi să considerăm Z. drept un proces care are loc în anumite situații, el fiind un proces de comuni- care centrat deopotrivă pe o anumită situație și pe un anumit conținut. Z. are gradul cel mai redus de formalizare și instituționalizare, fiind caracterizat prin spontaneitate, promptitudine, improvi- zație. Locurile de muncă, închisorile, cazărmile, școlile și alte instituții rela- tiv închise - canalele de circulație a Z. - au o existență stabilă. Odată stabilite canalele, difuzarea are loc pe o serie relativ mică de rute bine stabilite. O a treia caracteristică: lipsa lor de lineari- tate. Ele nu pot fi reprezentate de un lanț sau de o rețea* de comunicare. Spre deosebire de informații*, asupra Z. acționează cei care iau parte la difu- zarea lor“. II. RELAȚIILE Z. - DEZIN- FORMARE* 1. Z. apar și, eventual, pro- liferează pe fondul crizei clasei politice și a credibilității media*, criză care se manifestă prin scăderea drastică a în- crederii membrilor colectivității în lideri și - în legătură directă - în me- dia*, pe fondul unei comunicări defi- citare resimțite ca fiind incompletă și deci nesinceră. 2. Pe acest fond, nevoia colectivă este aceea de a înțelege, de a așeza fenomenele sau evenimentele* într-o coerența. Z. satisface într-o mă- sură această nevoie. Pe de altă parte, comunicarea defectuoasă (incompletă) naște bănuiala unor intenții răuvoitoare ascunse. Iată de ce, de cele mai multe ori, Z. este o narațiune pesimistă, ca- tastrofală. Este o veste proastă sau, dacă nu, o speranță. 3. Există, deci, o serie de actanți recurenți, identificați de-a lungul istoriei [cf. Jean Delumeau, 1986; I, 290-304], printre care străinul (uneori cu coloraturi rasiale: evreul, țiganul, alteori, peiorativ sociale: vaga- bondul) și dușmanul. Rezultă un tipar narativ: complotul, în cele mai diferite forme, de la răpirea copiilor până la trădare. Așa stând lucrurile, devine evident că Z. este rezultatul unei an- goase colective care, ajunsă în punctul culminant, are nevoie de o supapă pen- tru ca presiunea să slăbească. Această supapă nu este altceva decât Z. Iar una dintre acțiunile recurente este Jdenti- ficarea“ și pedepsirea „vinovatului^: țapul ispășitor*. 4. Z. rimează printre altele cu cenzura* (societate închisă- regim politic totalitar; război). 5. întru- cât este o informație* care circulă neo- ficial, din om în om, în absența infor- mației* oficiale (sau în prezența unei informații* oficiale nesatisfacătoare, neconvingătoare, inconsistente), pen- tru a se dezvolta, circulă între oameni care au încredere unul în celălalt. în punctele acestui „telefon fără Ia întrebarea „de unde știi?“, de regulă, este invocată o sursă* credibilă (apel la autoritate*). 6. Z. - constată Jean-Noel Kapferer [1987] - urmează o curbă as- cendentă în ceea ce privește difuzarea, după care, treptat, dispare. 7. Ce soartă va avea din această perspectivă Z< care apare în media*? Odată publicat, el devine o știre* (jurnalistică), fie ea neverificată, incompletă, sau, la limită, complet falsă. Are o expansiune ime- diată maximă, după care, pentru că în fiecare zi apar știri* noi, este rapid uitat. Un sistem de Z. difuzate constant devine însă derapaj mediatic* și deci dezinformare*. 8. Cum poate bănui jur- 491 ZVON nalistul* aflat în documentare* că in- terlocutorul său îi transmite un Z.? a. Un prim reper este afirmarea unui fapt cu care interlocutorul nu are nici o legătura socio-profesională. b. Expre- sii precum „toată lumea știe“, „toată lumea a văzut44, „spun unii44 etc. c. Sur- sa* „istoriei44 este un cunoscut în care are încredere sau un cunoscut pe care îl respectă- d. încrucișarea surselor* și interviul* corect condus îl vor ajuta pe jurnalist* să se edifice, e. Nu în ultimul rând, atenția acordată acurateței* re- dactării — faptul neconfirmat exprimat ca atare, ipoteza, probabilitatea mențio- nate astfel, și nu date drept certitudini, atragerea atenției în text de către jur- nalist* asupra propriilor sale îndoieli cu privire la veridicitatea informației*. 9. Cum distinge publicul* Z. care îi este dat drept știre*? a. Lacune în atribui- re*; b. înlocuirea factualului cu opi- nia*; c. Nu rezultă din text că jurnalis- tul* a respectat regula încrucișării sur- selor*; d. Prezentarea factoidului* drept fapt împlinit; e. Lipsa contextu- lui* (background*) în care se inse- rează faptul sau evenimentul*; f. Cifre sau statistici* a căror proveniență nu este indicată; g. Nerespectarea regulii echilibrării informării*. —> atribuire, defetism, diversiune, factoid (II), min- ciună, dezinformare, balon de încer- care, manipulare, manipularea informa- ției, (tehnica) coloana a cincea, propa- gandă (II), propagandă mascată ANEXE A. PRINCIPII FONDATOARE CONSTITUȚIA ROMÂNIEI (1991) Articolul 30. Libertatea de exprimare. 1. Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. 2. Cenzura de orice fel este interzisă. 3. Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații. 4. Nici o publicație nu poate fi suprimată. 5. Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligația de a face publică sursa finanțării. 6. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. 7. Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teri- torial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. 8. Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, pro- prietandui mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau televiziune, în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege. Articolul 31. Dreptul la informație. 1. Dreptul persoanei de a avea acces ia orice informație de interes public nu poate fi îngrădit. 2. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure infor- marea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes per- sonal. 3. Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau siguranța națională. 4. Mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice. 5. Serviciile publice de radio și televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze gru- purilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antenă. ANEXE 494 BILL OF RIGHTS (1689) - Marea Britanie Articolul 9. Libertatea exprimării, a dezbaterilor și a procedurilor Parlamentului nu pot fi limitate sau puse în discuție în nici un tribunal sau în alt loc decât Parlamentul însuși. DECLARAȚIA DREPTURILOR OMULUI ȘI ALE CETĂȚEANULUI (1789) Articolul 1. Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi. (...) Articolul 4. Libertatea constă în a face orice nu este dăunător altuia; astfel, exercitarea drepturilor na- turale ale fiecărui om nu are alte limite decât acelea care asigură celorlalți membri ai so- cietății exercitarea acelorași drepturi. Aceste limite nu pot fi determinate decât prin lege. (...) Articolul 9. Orice om este prezumat nevinovat până când nu a fost declarat vinovat. (...) Articolul 10. Nimeni nu trebuie să fie neliniștit datorită opiniilor lui, chiar și datorită opiniilor religi- oase, cu condiția ca manifestarea lor să nu tulbure ordinea publică consfințită prin lege. Articolul 11. Comunicarea liberă a gândurilor și a opiniilor este unul din drepturile cele mai prețioase ale omului: prin urmare, orice cetățean poate vorbi, scrie, tipări liber, cu condiția să răspundă de abuzul acestei libertăți în cazurile determinate prin lege. (...) Articolul 16. Orice societate în care garantarea drepturilor nu este asigurată și în care separarea puterilor nu este determinată nu are [nu poate avea] (nici o) constituție. BILL OF RIGHTS (1791). AMENDAMENTUL 1 (LA CONSTITUȚIA SUA -1787) Congresul nu va elabora nici o lege care să stabilească o religie sau să interzică practicarea liberă a unei religii sau să reducă libertatea cuvântului sau a presei sau dreptul poporului Ia întrunire pașnică sau de a adresa Guvernului cereri privind repararea nedreptăților. DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI (ONU -1948) Preambul. Având în vedere că recunoașterea demnității tuturor membrilor familiei umane și a dieptu- rilor lor egale și inalienabile constituie bazele libertății, ale dreptății și ale păcii în lume (...) ADUNAREA GENERALĂ Proclamă prezenta Declarație universală a drepturilor omului ca pe idealul comun al tuturor popoarelor și națiunilor. (...) Articolul 1. Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt dotate cu rațiune și conștiință și trebuie să acționeze unii față de ceilalți într-un spirit de fraternitate. 495 ANEXE Articolul 2. Fiecare se poate prevala de toate drepturile și de toate libertățile proclamate în prezenta Declarație, Iară nici o discriminare, în primul rând rasială, de culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie de origine națională sau socială, de avere, de naștere sau datorată oricărei alte circumstanțe. (...) Articolul 11. 1. Orice persoană acuzata de vreun delict este prezumată nevinovată până când vinovăția sa nu a fost legal determinată în urma unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanțiile necesare apărării sale. (...) Articolul 12. Nimeni nu va face obiectul imixtiunilor arbitrare în viața sa privată, în familie, în domi- ciliu sau în corespondență, nici al vreunei tentative de a-i atinge onoarea sau reputația. Orice persoană are dreptul la protecția legii în fața unor asemenea imixtiuni sau atingeri. Articolul 13. 1. Orice persoană are dreptul să circule liber și să-și aleagă rezidența în interiorul unui stat. (...) Articolul 18. Orice persoană are dreptul la libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei; acest drept implică libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta, singură sau în comun, atât în public, cât și în spațiul privat, religia sau convin- gerea, prin învățământ, practici, cult și îndeplinirea ritualurilor. Articolul 19. Orice individ are dreptul la libertatea opiniei și a exprimării, ceea ce implică dreptul de a nu fi neliniștit pentru opiniile sale, precum și acela de a căuta, primi și răspândi fără ca frontierele să limiteze aceste acțiuni, informațiile și ideile, prin intermediul oricărui mijloc de exprimare. DECLARAȚIA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE (PARLAMENTUL EUROPEAN, 1989) Preambul In numele popoa relor eui opene. Ținând cont că, în vederea continuării și relansării operei de unificare democratică a Europ.9, pentru creare?; unui spațiu interior fără granițe, și ținând cont de responsabilitatea particulară ce revine Parlamentului European cu privire la bunăstarea bărbaților și femeilor, este indispensabil pentru Europa să reafirme existența unei comunități de drept bazată pe respectarea demnității umane și a drepturilor fundamentale. (...) Parlamentul European adoptă prezenta Declarație ca expresie a acestor drepturi, lansează un apel tuturor cetățenilor de a o susține activ și o prezintă Parlamentului care urmează să fie ales în iunie 1989. Dispoziții Generale. Articolul 1. Demnitate. Demnitatea umană este inviolabilă. Articolul 4. Libertatea de gândire. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie. Articoiul 5. Libertatea opiniei și a informării. 1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea opiniei și libertatea de a primi sau de a comunica informații și idei, în principal filozofice, politice și religioase. ANEXE 496 2. Arta, știința și cercetarea sunt libere. Libertatea academică este respectată. Articolul 6. Viața privată. 1. Orice persoană are dreptul la respectarea și protejarea identității sale. 2. Respectarea vieții private și a vieții de familie, a reputației, a domiciliului și a comunicărilor private este garantată. (...) Articolul 18. Dreptul accesului la informații. Dreptul accesului și al rectificării cu referire la documentele administrative și la datele care o privesc este garantat oricărei persoane. (...) Articolul 24. Mediul și protejarea consumatorilor. 1. Fac parte integrantă din orice politică comunitară: - prezervarea, protejarea și ameliorarea calității mediului; - protejarea consumatorilor și a beneficiarilor împotriva riscurilor de a Ie fi afectată sănătatea sau securitatea și împotriva tranzacțiilor neloiale. 2. Instituțiile comunitare sunt obligate să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura realizarea acestor obiective. HOTĂRÂREA NR. 25/12 SEPTEMBRIE 1994 A PARLAMENTULUI ROMÂNIEI ASUPRA REZOLUȚIILOR ADUNĂRII PARLAMENTARE A CONSILIULUI EUROPEI CU PRIVIRE LA ETICA JURNALISTICĂ Camera Deputaților adoptă următoarea hotărâre: Articolul 1. Camera Deputaților ia act de Rezoluția 1003 (1993) adoptată de Adunarea Parlamentului Europei la data de 1 iulie 1993, (...) prin care se afirmă principiile etice ale jurnaliștilor, pe care Adunarea Parlamentară le consideră necesare de a fi aplicate de profesioniștii acestui domeniu în întreaga Europă, precum și de Rezoluția 1215 (1993), adoptată la aceeași dată (...), prin care Adunarea Parlamentară recomandă Consiliului Miniștrilor să adopte o declarație privind etica ziaristicii, conform liniilor directoare ale Rezoluției 1003 (1993), și să promoveze aplicarea acestor principii de bază în statele membre ale Consiliului Europei. Ârticolul 2. Camera Deputaților recomandă tuturor jurnaliștilor și mijloacelor de comunicare în masă să țină seama și să aplice principiile deontologiei cuprinse în Rezoluția 1003 (1993) ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, având în vedere deosebita responsabilitate socială care Ie revine în evoluția societății și în dezvoltarea vieții democratice, a afirmării valorilor morale și a drepturilor omului. Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 12 septembrie 1994, cu respectarea prevederilor articolului 74, al. 2. din Constituția României. REZOLUȚIA 1215 (1993) A ADUNĂRII PARLAMENTARE A CONSILIULUI EUROPEI CU PRIVIRE LA ETICA JURNALISTICĂ 1. Adunarea reamintește activitățile sale în domeniul mass-media și, în special, Rezoluția 428 (1970) privind mijloacele de comunicare în masă și drepturile omului, precum și Recomandarea sa nr. 963 (1983), privind mijloacele culturale și de educare în vederea reducerii violenței. 497 ANEXE 2. Ca urmare a criticilor suferite de mass-media în timpul Războiului din Golf, Comisia Culturală și de Educație a organizat o audiere parlamentară privind etica jurnalistică, la data de 26 iunie 1991 la Helsinki, în cursul căreia au fost exprimate o serie de îngrijorări. 3. începând din anul 1970, Adunarea Parlamentară, dar și alte instanțe, precum Parla- mentul European (Rezoluția din 16 septembrie 1992 privind concentrarea mijloacelor mass-media și pluralismul opiniilor), au cerut elaborarea unor coduri deontologice ale jurnalistului. Totuși, prevederile deja existente în acest domeniu nu au un ecou internațional îndeajuns de extins, eficacitatea lor practică rămânând deci foarte limitată. 4. Reprezentanții diferitelor state membre ale Consiliului Europei împărtășesc din ce în ce mai mult aceleași resurse de informare, în cadrul unui spațiu informativ european comun. 5. în consecință, Adunarea recomandă Consiliului de Miniștri: - să invite guvernele statelor membre să vegheze ca legile să garanteze organizarea mij- loacelor publice de informare, astfel încât să asigure neutralitatea informațiilor, pluralismul opiniilor și egalitatea sexelor, precum și dreptul de răspuns al fiecărui cetățean care a făcut obiectul unei alegații; - să studieze în colaborare cu organizațiile nonguvemamentale, cum este, de exemplu, Fe- derația Internațională a Jurnaliștilor (FIJ), posibilitatea stabilirii în cadrul Consiliului Eu- ropei a unui mecanism european de autocontrol a informației, conceput ca un ombudsman european al mijloacelor de informare, care să beneficieze de reprezentativitatea internațională pe care acestea o implică și care să rezulte, dacă este posibil, din organele și mecanismele de autocontrol naționale corespunzătoare, care au un mod de funcționare și un rol similare; - să promoveze crearea de asociații ale beneficiarilor mijloacelor de informare și să încurajeze școlile să creeze un sistem de învățare a utilizării mijloacelor de informare; - să adopte o declarație privind etica jurnalismului, conform liniilor directoare ale Rezoluției 1003 (1993), și să promoveze aplicarea acestor principii de bază în statele membre ale Consiliului Europei. REZOLUȚIA 1003 (1993) A ADUNĂRII PARLAMENTARE A CONSILIULUI EUROPEI CU PRIVIRE LA ETICA JURNALISTICĂ Adunarea afirmă principiile etice ale jurnalismului, care vor fi enumerate în continuare, estimând că acestea ar trebui aplicate de profesioniștii acestui domeniu în întreaga Europă. Informații și opinii. 1. în afara drepturilor și îndatoririlor juridice stipulate în legislația în vigoare, mijloacele de informare își asumă în fața cetățenilor și a societății o responsabilitate morală care trebuie avută în vedere în momentele actuale, când informația și comunicarea au o mare importanță atât pentru dezvoltarea personalității cetățenilor, cât și pentru evoluția societății și a vieții democratice. 2. Exercitarea jurnalismului comportă drepturi și îndatoriri, libertăți și responsabilități. 3. Principiul de bază al oricărei reflecții morale asupra jurnalismului trebuie să pornească de la o diferențiere clară între opinii și știri, evitând orice confuzie între ele. Știrile sunt informații, fapte și date, iar opiniile sunt exprimarea unor gânduri, idei, credințe sau judecăți de valoare de către mass-media, editori sau jurnaliști. 4. Difuzarea știrilor trebuie să se facă respectând adevărul, după ce acestea au fost riguros verificate anterior, faptele trebuind expuse, descrise și prezentate cu imparțialitate. Informațiile nu trebuie să se confunde cu zvonurile. Titlurile și anunțurile de știri trebuie să fie expresia cât mai fidelă a conținutului faptelor și datelor prezentate. ANEXE 498 5. Expunerea opiniilor poate consta din reflecții sau comentarii asupra unor idei generale sau se poate referi la comentarii asupra unor informații având o legătură cu evenimentele concrete. Dar, dacă este adevărat că în exprimarea opiniilor - aceasta fiind subiectivă — nu se poate și nu trebuie să se ceară veridicitate, în schimb, se poate cere ca exprimarea opiniilor să se facă pornind de la expuneri oneste și corecte din punct de vedere etic. 6. Opiniile sub forma comentariilor asupra evenimentelor sau acțiunilor unor persoane sau instituții nu trebuie să vizeze o negare sau ocultare a realității faptelor sau ideilor. Dreptul la informație ca drept fundamental al persoanelor. Editori, proprietari și jurnaliști. 7. Mass-media realizează o activitate de „mediere" și de prestare de servicii legate de informație, iar drepturile pe care le are în ceea ce privește libertatea de informare sunt în funcție de destinatari, adică de cetățeni. 8. Informația constituie un drept fundamental, pus în lumină de jurisprudența Comisiei și Curții Europene asupra Drepturilor Omului, referitoare la Articolul 10 din Convenția Euro- peană a Drepturilor Omului și recunoscut prin Articolul 9 al Convenției Europene asupra canalelor de televiziune transnaționale și prin Constituțiile democratice care definesc drep- turile cetățenilor, printre care se numără și acela de a pretinde ca informația oferită de jurna- liști să fie transmisă într-un mod fidel în cadrul știrilor și comentată cu onestitate, iară inge- rințe exterioare venind fie din partea puterilor publice, fie din partea unor organisme private. 9. Puterile publice nu trebuie să considere că dețin monopolul asupra informației. Re- prezentati vitatea publică autorizează acțiunea în vederea garantării și dezvoltării pluralis- mului mijloacelor de informare și asigurării întrunirii condițiilor necesare exercitării liber- tății de exprimare și a dreptului la informație, excluzând cenzura prealabilă. Consiliul de Miniștri este, de altfel, conștient de acest lucru, cum o arată și Declarația sa asupra libertății de exprimare și informare, adoptată în data de 29 aprilie 1982. 10. Trebuie reținut faptul că jurnalismul se bazează pe mijloacele de informare, care sunt sprijinite de o structură de întreprindere, în cadrul căreia trebuie să se facă distincție între edi- tori, proprietari și jurnaliști. Iată de ce nu numai că trebuie să garantăm libertatea mass-media, dar să o și apărăm, evitând presiunile interne. 11. întreprinderile consacrate informației trebuie să fie considerate drept întreprinderi socioeconomice speciale, ale căror obiective patronale trebuie să fie limitate de condițiile care trebuie să facă posibilă prestarea unui drept fundamental. 12. în întreprinderile consacrate informației trebuie să existe o transparență totală în ceea ce privește proprietatea și gestionarea mijloacelor de informare, astfel încât cetățenii să cunoască explicit identitatea proprietarilor și nivelul angajării lor economice în mijloacele de informare. 13. în cadrul întreprinderii propriu-zise, editorii trebuie să conviețuiască cu jurnaliștii, ținând seama de faptul că respectarea legitimă a orientării ideologice a editorilor sau pro- prietarilor este limitată de exigențele de nestrămutat ale veridicității știrilor și ale rectitudinii morale a opiniilor necesare conformării Ia dreptul fundamental al cetățenilor la informație. 14. în funcție de aceste exigențe, trebuie întărite garanțiile libertății de exprimare a jur- naliștilor, care sunt, în ultimă instanță, cei care transmit informația. Pentru aceasta, trebuie găsite nuanțele juridice și elucidată natura clauzei de conștiință și a secretului profesional cu referire la sursele confidențiale, armonizând dispozițiile naționale, în vederea aplicării aces- tora în cadrul mai larg al spațiului democratic european. 15. Nici editorii sau proprietarii, nici jurnaliștii nu trebuie să considere că informația le aparține. într-o întreprindere dedicată informației, aceasta nu trebuie tratată ca o marfa, ci ca un drept fundamental al cetățenilor. în consecință, nici calitatea informațiilor sau opiniilor, 499 ANEXE nici sensul acestora nu trebuie exploatate în scopul creșterii numărului de cititori sau audi- tori și, în consecință, a resurselor publicitare. 16. Orice informație conformă imperativelor etice reclamă o tratare a beneficiarilor ei, în calitatea lor de indivizi, nu de mase. Funcția jurnalismului și activitatea sa etică. 17. Informația și comunicarea, sarcini de care se achită jurnalismul prin intermediul mij- loacelor de informare și prin sprijinul deosebit al noilor tehnologii, au o importanță decisivă în dezvoltarea individuală și socială. Ele sunt indispensabile unei vieți democratice, întrucât, pentru ca democrația să se poată dezvolta plenar trebuie garantată participarea cetățenilor la problemele publice. Or, acest lucru ar fi imposibil dacă cetățenii nu ar primi informația necesară cu privire la problemele publice, lucru care trebuie asigurat de mass-media. 18. Importanța informației și, în special, a radioului și a televiziunii în cultură și în edu- cație a fost subliniată în Recomandarea 1067 a Adunării, repercusiunile acestora asupra opiniei publice fiind evidente. 19. Totuși, ar fi falsă deducția că mijloacele de informare reprezintă opinia publică sau că acestea trebuie să înlocuiască funcțiile proprii puterilor publice sau ale instituțiilor cu carac- ter educativ sau cultural, cum ar fi școala. 20. Aceasta ne-ar conduce la a converti media și jurnalismul în puteri și contraputeri (me- diocrație), fără ca ele să-i reprezinte pe cetățeni, nefiind supuse controlului democratic al puterilor publice, și fără să posede specializarea instituțiilor culturale sau educative compe- tente. 21. In consecință, exercitarea jurnalismului nu trebuie să condiționeze, nici să mediatizeze informația adevărată sau imparțială, nici opiniile oneste, cu pretenția de a crea sau a forma opinia publică, având în vedere că legitimitatea sa rezidă în faptul că asigură dreptul fundamental al cetățenilor la informație, în cadrul respectării valorilor democratice. în acest sens, legitimitatea investigației jurnalistice își află limitele în veridicitatea și onestitatea informațiilor și opiniilor, fiind incompatibilă cu orice campanie de presă realizată pe baza unor luări apriorice de poziție și pusă în serviciul unor interese particulare. 22. In știrile pe care le oferă și în opiniile pe care le formulează, jurnaliștii trebuie să res- pecte principiul prezumției de nevinovăție, în special când este vorba despre chestiuni în curs de a fi judecate, evitând pronunțarea unor verdicte. 23. Jurnaliștii trebuie să respecte dreptul indivizilor la viața privată. Persoanele cu funcții în viața publică au dreptul la protejarea vieții lor private, în afara cazului în care aceasta poate avea urmări asupra vieții publice. Faptul că o persoană ocupă o funcție în viața publică nu o privează pe aceasta de dreptul de a i se respecta viața particulară. 24. Căutarea unui echilibru între dreptul Ia respectarea vieții private, consfințit de Arti- colul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și libertatea exprimării, consfințită de Articolul 10, este explicată pe larg, în recenta jurisprudență a Comisiei și a Curții Euro- pene a Drepturilor Omului. 25. în exercitarea profesiunii de jurnalist, scopul nu scuză mijloacele. Informația trebuie obținută prin mijloace legale și morale. 26. La cererea persoanelor interesate și prin intermediul mijloacelor de informare, se vor rectifica automat și rapid toate informațiile și opiniile care s-au dovedit a fi false sau eronate. Legislația fiecărei țări ar trebui să prevadă sancțiuni adecvate și, dacă este necesar, despăgubiri. 27. Ca să existe o armonizare în folosirea acestui drept în țările membre ale Consiliului Europei este bine să se pună în aplicare atât Rezoluția 7426 referitoare la Dreptul la replică', poziția individului în raport cu presa, adoptată de Consiliul de Miniștri la data de 2 iulie ANEXE 500 1974, cât și a dispozițiilor pertinente ale Convenției Europene referitoare la televiziunea transnațională. 28. Pentru asigurarea calității muncii jurnalistului și a întreprinderii sale, acestuia trebuie să i se asigure un salariu bun, condiții și instrumente de lucru adecvate. 29. în raporturile necesare pe care trebuie să le întrețină cu puterea publică și cu cercurile din economie, jurnaliștii trebuie să evite situațiile de natură să știrbească independența și imparțialitatea profesiunii lor. 30. Jurnaliștii nu trebuie să confunde evenimentele conflictuale și spectaculoase cu fap- tele importante din punct de vedere informativ. In exercitarea profesiunii lor, scopul nu trebuie să fie acela de a-și câștiga un prestigiu și o influență personale. 31. Dată fiind complexitatea procesului informativ, care presupune din ce în ce mai mult folosirea unor tehnologii noi, rapiditate și spirit de sinteză, jurnalistului i se cere o pregătire profesională adecvată. Statutul redacției jurnalistice. 32. în întreprinderile cu specific informațional, editorii, proprietarii și jurnaliștii trebuie să coabiteze. în acest scop, trebuie stabilite statute ale redacției jurnalistice, pentru a regle- menta raporturile profesionale ale jurnaliștilor cu patronii și cu editorii în cadrul mijloacelor de informare, independent de obligațiile normale între partenerii sociali. în cuprinsul acestor statute, se poate prevedea existența unor comitete de redacție. Situații de conflict și cazuri de protecție specială. 33. Societatea este uneori confruntată cu situații de conflict și tensiune născute sub pre- siunea unor factori, cum ar fi: terorismul, discriminarea minorităților, xenofobia sau răz- boiul. în aceste împrejurări, mass-media au obligația morală de a apăra valorile democrației, cum ar fi respectarea demnității umane și căutarea unei soluții prin metode pașnice, în spiritul toleranței; trebuie, prin urmare, să se opună violenței și instrumentelor urii și confruntării, respingând orice discriminare bazată pe cultură, sex sau religie. 34. Când este vorba de apărarea valorilor democratice, nimeni nu trebuie să rămână neu- tru. în acest sens, mass-media trebuie să contribuie într-o măsură importantă la prevenirea momentelor de tensiune și trebuie să înlesnească înțelegerea reciprocă, toleranța și încre- derea între diversele comunități din regiunile aflate în conflict, așa cum a făcut Secretariatul General al Consiliului Europei, care, în cazul teritoriilor din fosta Iugoslavie, a încurajat adoptarea unor măsuri bazate pe încredere. 35. Ținând cont de influența deosebită a mijloacelor de informare și, în special, a tele- viziunii asupra sensibilității copiilor și tinerilor, este bine să se evite difuzarea unor emi- siuni, mesaje sau imagini care proslăvesc violența, exploatează sexul și depravarea, folosind un limbaj deliberat indecent. Etica și autocontrolul în jurnalism. 36. Luând în considerare cele de mai sus, mass-media trebuie să se angajeze a se supune principiilor deontologice riguroase, care garantează libertatea de exprimare și dreptul fundamental al cetățenilor de a primi informații reale și opinii oneste. 37. Pentru a se putea supraveghea punerea în aplicare a acestor principii, trebuie create organisme sau mecanisme de autocontrol formate din editori, jurnaliști, asociații civice, reprezentanți ai mediilor universitare și juriști, care să elaboreze rezoluții referitoare la respectarea preceptelor deontologice de către jurnaliști și pe care mijloacele de informare să se angajeze că le vor face publice. Toate acestea ar ajuta cetățeanul care are dreptul la informație să aibă o opinie critică asupra muncii jurnalistului și a credibilității sale. 38. Atât organismele sau mecanismele de autocontrol, cât și asociațiile beneficiarilor mij- loacelor de informare și departamentele universitare competente vor putea publica anual 501 ANEXE cercetările realizate a posteriori asupra veridicității informațiilor difuzate prin mass-media, în raport cu faptele reale. în acest fel, se va obține un barometru al credibilității, care îi va informa pe cetățeni asupra valorii etice a fiecărui mijloc de informare sau al fiecărui departament sau asupra valorii unui jurnalist anume. Măsurile de corectare luate în conse- cință vor permite, în același timp, o îmbunătățire adusă exercitării profesiunii de jurnalist. PRINCIPIILE CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI REFERITOARE LA LIBERTATEA PRESEI 1. Libertatea de exprimare este un principiu fundamental al unei societăți democratice. 2. Libertatea de exprimare protejează dreptul de a selecta și de a primi informații și idei care nu ofensează, nu șochează sau nu conturbă Statul sau orice alt segment al societății. 3. Guvernul are dreptul de a îngrădi libertatea de exprimare numai atunci când este abso- lut necesar: (1) pentru protejarea securității naționale, a integrității teritoriale sau a siguran- ței publice; (2) pentru prevenirea crimei; (3) pentru protejarea sănătății și a moralității; (4) pentru protejarea reputației și drepturilor cetățenilor; (5) pentru prevenirea dezvăluirii unei informații secrete; (6) pentru menținerea imparțialității justiției. 4. Mai mult, pentru a fî necesară, orice intervenție guvernamentală trebuie dovedită a fi jus- tificată și trebuie să fie proporțională cu interesele care urmează să fie protejate; de aceea, o măsură excesivă luată pentru susținerea unor anumite interese poate fi considerată nelegală. 5. Libertatea de exprimare este importantă pentru toată lumea, dar mai ales pentru presă. Presa are un rol foarte important, din două motive. Primul: este obligatoriu ca presa să ofere informații și idei despre problemele politice și despre alte chestiuni de interes general și să furnizeze cititorilor informațiile și analizele necesare pentru ca ei să-și formeze propriile opinii despre aceste probleme. Această responsabilitate a presei pornește de la dreptul publicului de a fi informat. Al doilea: presa are un rol foarte important: acela de „câine de pază“. Presa ține treaz interesul publicului, prezentându-i activitatea guvernului. 6. Autoritățile au dreptul de a interzice publicarea unui articol, dar numai în anumite con- diții. Mai mult, orice interzicere trebuie să fie pe un termen cât mai scurt, înainte de decizia judecătorească privitoare la legalitatea acestei interziceri. O restricție prealabilă este per- misă, dacă se face înaintea stabilirii motivelor care au determinat cererea de interdicție; numai atunci când este aproape sigur că publicarea va fi interzisă. 7. Trebuie făcută o distincție clară între informații și fapte prezentate ca atare și între jude- cățile de valoare și opinii. Unui jurnalist nu trebuie să i se ceară să justifice adevărul unei judecăți de valoare. Mai mult, jurnalistului trebuie să i se permită să dovedească veridi- citatea unui fapt, chiar dacă este combinat cu o judecată de valoare. 8. Dezbaterea politică se află în centrul conceptului de societate democratică. Limitele acceptate în ceea ce privește critica sunt mai largi când este vorba de politicieni decât în cazul persoanelor obișnuite. 9. Limitele acceptate în ceea ce privește critica sunt mai largi când este vorba despre gu- vern și oficialitățile guvernamentale decât în cazul cetățeanului obișnuit. 10. Guvernul trebuie să se abțină să recurgă la sancțiuni împotriva presei pe motivul de- făimării instituțiilor publice și a oficialităților. 11. Reprezentanții aleși ai poporului, în special membrii opoziției, au dreptul la o poziție specială în comentarea problemelor de interes public. De aceea, reprezentanții aleși și ziarele care publică declarațiile lor sunt protejați împotriva acuzațiilor de calomnie, atunci când fac comentarii asupra oficialilor guvernului și a altor politicieni, în două feluri: în ANEXE 502 primul rând, sunt protejați în virtutea faptului că sunt reprezentanți aleși; în al doilea rând, sunt protejați, deoarece oficialii guvernului și politicienii care-i susțin sunt obligați să suporte mai multe critici decât cetățenii obișnuiți. 12. Un ziar sau un jurnalist nu pot fi găsiți vinovați de calomnie dacă publică declarațiile altor persoane, atâta vreme cât este foarte clar că declarațiile respective nu aparțin jurna- listului sau ziarului respectiv. Presa este protejată, chiar dacă acuzațiile nefondate dintr-o relatare sunt bazate pe „zvonuri“, opinie publică sau pe declarațiile unor persoane neno- minalizate. B. CODURI DEONTOLOGICE EUROPENE/AMERICANE SINDICATUL NATIONAL AL JURNALIȘTILOR FRANCEZI COD ETIC [Adoptat în anul 1918; revizuit și completat în anul 1938]. Un jurnalist demn de acest nume: - își asumă responsabilitatea pentru tot ce scrie; - consideră calomnia, acuzațiile nefondate, alterarea documentelor, deformarea faptelor și minciuna drept cele mai grave abateri profesionale; - recunoaște numai jurisdicția colegilor săi drept singura suverană în materie de onoare profesională; - acceptă doar îndatoririle compatibile cu demnitatea sa profesională; - nu uzează de false identități, nu folosește mijloace necinstite și nu profită de buna credință a nimănui; - nu urmărește ca prin statutul său, prin influența și relațiile sale să obțină câștiguri bănești; - nu semnează texte publicitare; - nu plagiază; - nu atacă poziția unui coleg, nu-i provoacă acestuia demiterea, oferindu-se să lucreze pentru un salariu mai mic; - păstrează secretul profesional; - nu folosește libertatea presei pentru profituri personale; - cere să fie liber să publice informația onestă; - respectă justiția și îi acordă prioritate; - nu-și confundă rolul cu acela al polițistului. CODUL SINDICATULUI PRESEI COTIDIENE REGIONALE DIN FRANȚA [Publicat în decembrie 1995]. Preambul. Creșterea numărului și volumului surselor de informare, conjugată cu dezvoltarea media, aduc după sine riscul ca funcția editorială să-și piardă identitatea. Această evoluție perturbatoare ridică problema rolului și a responsabilității media, clar identificate drept fenomen social atât de către cetățeni, cât și de către națiune. 503 ANEXE Această dublă observație obligă presa cotidiană regională să-și întărească natura specifică și funcția. Cu cele 37 de titluri și 20 de milioane de cititori, presa cotidiană regională este, înainte de toate, un medium local, preocupat constant de misiunea de a informa. Această responsabilitate este asumată în virtutea a două valori fundamentale: dreptul cetățeanului de a fi informat și respectarea fiecărui individ. Această responsabilitate se si- tuează în cadrul libertății de exprimare care trebuie exercitată printr-o activitate zilnică, condusă de preocupări etice puternice. Această etică derivă dintr-o cultură, din antrenament, din conștiință profesională, care se realizează în practica zilnică a unei echipe. Directorii tuturor cotidienelor regionale doresc să amintească solemn publicului regulile și practicile profesionale de care sunt responsabili în întregul conținut al publicațiilor lor. Reguli și practici profesionale. Apropiat de cititorii săi și conștient de responsabilitatea față de ei, ziarul distinge cu grijă «faptul» de «comentariu» în procesarea știrilor. Se impun seriozitatea și rigoarea. în a publica informație corectă și exactă. Credibilitatea unui ziar depinde de capacitatea sa de a difuza informație corectă și exactă. Astfel, publicarea informațiilor care au fost verificate garantează seriozitatea, rigoarea și buna-credință a ziarului. în a asigura urmarea tfbHow-upJ în știri. în preocuparea sa pentru rigoare, ziarul urmărește evoluția eve- nimentelor pe care le-a publicat. Le oferă cititorilor, dacă este nevoie, date suplimentare, comentarii, analizele sau rectificările necesare pentru înțelegerea faptelor. Limbaj moderat. Ca regulă generală, ziarul va avea grijă ca textele sale să nu conțină cuvinte sau fraze insultătoare sau ofensive. Adevărul faptelor difuzate, «prudența și moderația» în descrierea lor, un simț al echili- brului în tratarea informației ar trebui să caracterizeze activitatea ziarului. Asertarea respectului pentru persoane. A informa fără a incita la discriminare, rasism sau violență. Ziarul va respecta cu strictețe reglementările legale care interzic orice incitare la discriminare, la ură sau la violență împotriva unei persoane sau grup de persoane, «datorită originii lor sau pentru că aparțin (sau nu) unui anumit grup etnic, națiuni, rase sau religii» [Citatul este extras din Legea din 29 iulie 1881 care reglementează libertateapresei\. Discriminarea constă în a genera în mințile cititorilor sentimente de distingere (segregare) bazate pe dizgrație, neplăcere sau repulsie. Ura implică ostilitatea față de cineva, o dorință de a-1 răni pentru că aparține sau nu unui grup etnic sau națiuni. Violența ar trebui înțeleasă atât în sens moral, cât și fizic. în afara provocărilor clar exprimate, ziarul va evita orice cuvânt, epitet care va provoca sau ar putea provoca sentimentele mai sus menționate. Respectarea demnității umane. Alături de alte lucruri, ziarul va evita să publice fotografii care pot afecta demnitatea fiin- țelor omenești. Respectarea vieții private. Ziarul se va asigura că viața privată este respectată, precum și dreptul fiecărui individ la propria imagine. Publică doar fapte pe care le consideră că aparțin sferei publice. Nici o calomnie. Ziarul se va asigura că onoarea și demnitatea persoanei sunt respectate. Ca regulă gene- rală, se va asigura că sunt respectate patru criterii cruciale pentru orice activitate bazată pe bună credință: ANEXE 504 - Legitimitatea obiectului căutat. Ziarul se îngrijește ca faptele să fie abordate din pers- pectiva interesului general, bazat pe dreptul publicului de a fi informat. Se acordă prioritate problemei, mai puțin actorilor evenimentului. - Absența animozității personale. Ziarul va evita să publice texte polemice răuvoitoare țintind persoane, polemici care ar putea fi cauzate de conflicte personale. -Moderație în exprimare. Ziarul are grijă ca textele să nu conțină cuvinte sau fraze insultătoare sau agresive. -Adevărul investigării. Căutarea informației se va baza pe regula încrucișării și echilibrării surselor, baza oricărei acțiuni inspirate de respectarea bunei credințe. Urmărește toate punctele de vedere necesare. în acest scop, vor fi contactate principalele părți implicate în situație, pentru a obține punctele lor de vedere și pentru a trata informația cu onestitate. Când o persoană refuză să comenteze, ziarul transmite acest fapt. Arată discernământ în dezvăluirea identității oamenilor. Când nu este necesar pentru a clarifica informația, publicarea numelor persoanelor implicate în încălcări minore ale legii va fi evitată. Același tratament ar trebui să îl aibă și publicarea numelor persoanelor care au primit o pedeapsă cu suspendare. Respectarea prezumției de nevinovăție. Conform Art. 9 din 26 august 1789 a Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, care are un statut constituțional, orice persoană este prezumată nevinovată până când nu a fost declarată vinovată, altfel spus, atâta vreme cât nu a fost condamnată. Când dreptul publicului de a fi informat justifică publicarea informației, respectarea prezumției de nevinovăție cere o rigoare exemplară în selectarea itemelor de actualitate pentru a fi aduse în atenția cititorilor - și mare vigilență în prezentarea lor. Controlează adevărul informației și fii prudent și onest în exprimarea ei. în general vorbind, principiile adevărului, prudenței, onestității și rigorii prezentate mai sus se aplică în particular în procesarea faptelor diverse. Niciodată să nu te substitui Legii: informează fără să condamni. Așa cum ziarul respinge orice control asupra conținutului său, el nu este menit să se substituie Legii. Va relata cu acuratețe și în chip profesionist datele pe care le deține. Când publică fapte verificate, drept rezultat al unei activități riguros profesionale, va avea grijă să le reamintească cititorilor principiul prezumției de nevinovăție la care are dreptul fiecare persoană implicată în acțiuni judiciare. Folosește corect terminologia juridică. în relatarea proceselor, ziarul are grijă să foloseas- că corect terminologia juridică și elimină «frazele care califică». Imaginile să nu sugereze prezumția de vinovăție. în același scop, ziarul va evita publicarea fotografiilor în care o persoană apare într-o postură umilitoare sau în vreun fel care sugerează vinovăția. Ziarul se va îngriji să publice știrea despre neînceperea urmăririi penale într-un caz care fusese difuzat, doar dacă persoana implicată nu cere contrariul. Această publicare se realizează în așa fel încât cititorul să perceapă știrea. Exercitarea dreptului la replică. Favorizează exercitarea dreptului la replică. Ziarul favorizează exercitarea dreptului la replică, în condițiile în care termenii folosiți în replică: - nu contravin legii sau decenței; - nu par să dăuneze unor terți; - nu atacă onoarea ziarului sau a autorului textului. Ziarul nu va atașa «o notă a editorului» la o replică publicată, cu excepția unor cazuri rare, când este legitim ca cititorul să primească și alte elemente. Principiul nefolosirii unor asemenea note se aplică fără restricții, dacă persoana care folosește dreptul la 505 ANEXE replică a beneficiat de hotărârea de neîncepere a urmăririi penale sau de achitare, care, explicit sau nu, absolvă acea persoană de orice vină. Concluzie. Prezentul memento al «regulilor și practicilor presei cotidiene regionale» aparține cercetării inaugurate cu mai mulți ani în urmă de Asociația Presei Cotidiene Regio- nale, pe tema relațiilor dintre presă, sistemului judiciar și cetățeniei. Acest text nu pretinde că a pus punct unei dezbateri fundamentale despre libertatea de exprimare și respectarea persoanei. Dorește însă să fie o contribuție la clarificarea drepturilor și îndatoririlor presei, ale tribunalelor și ale cetățenilor. DECLARAȚIE DE PRINCIPII - AMERICAN SOCIETY OF NEWSPAPERS EDITORS - [Adoptată mai întâi, în anul 1922, sub titlul Canoanele Jurnalismului. Documentul a fost revizuit și reintitulat Declarație de Principii, în anul 1975]. Preambul. Primul Amendament, care apără libertatea de exprimare de orice restrângere prin lege, garantează poporului, prin intermediul presei sale, un drept constituțional și, în consecință, pune asupra oamenilor de la ziare o responsabilitate specială. Drept urmare, se cere din partea acelora care practică jurnalismul nu numai îndemânare și cunoaștere, ci și uirnărirea unui standard de integritate, direct proporțional cu obligația aparte a jurnalistului. în acest scop, ASNE pune această Declarație de Principii în poziția unei ștachete care încurajează cele mai înalte performanțe etice și profesionale. Articolul I. Responsabilitatea. Scopul fundamental al colectării și distribuirii informațiilor și a opiniilor este să servească bunăstarea generală, informându-i pe oameni și dându-le posibilitatea să-și formuleze pro- priile judecăți despre problemele vremii. Jurnaliștii care abuzează de puterea pe care le-o conferă exercitarea profesiunii lor din considerente egoiste sau în scopuri necinstite nu sunt demni de încrederea publică. Presa americană s-a născut liberă nu numai pentru a informa sau pentru a servi drept forum de dezbatere, ci și pentru a realiza o examinare independentă a pu- terilor în societate, inclusiv comportarea puterii oficiale, la toate nivelurile de guvernământ. Articolul al II-lea. Libertatea Presei. Libertatea presei aparține poporului. El trebuie să fie apărat împotriva uzurpărilor sau atentatelor din partea oricărei puteri publice sau private. Jurnaliștii trebuie să fie mereu atenți pentru ca afacerile publice să fie conduse public. Ei trebuie să fie vigilenți împotriva tuturor acelora care urmăresc să folosească presa în scopuri personale. Articolul al III-lea. Independența. Jurnaliștii trebuie să evite incorectitudinea sau aparența ei, precum și orice conflict de interese sau aparența lui. Nu trebuie să accepte vreodată și nici să efectueze vreo activitate care le-ar putea compromite sau care ar putea să pară că le compromite integritatea. Articolul al IV-lea. Buna credință față de cititor este piatra de temelie a jurnalismului de calitate. Orice efort trebuie depus pentru a te asigura că ceea ce conțin știrile este corect, nedeviat, așezat în con- text, și că toate părțile sunt prezentate onest. Editorialele, analizele și comentariile trebuie să se ghideze după aceleași standarde ale acurateței, respectând faptele. Erorile semnificative în fapte, precum și erorile omisiunii trebuie corectate prompt și vizibil. ANEXE 506 Articolul al V-lea. Imparțialitatea. A fi imparțial nu înseamnă a nu pune întrebări sau a limita exprimarea editorială. Cu toate acestea, se cere o distincție clară pentru cititor între relatările factuale și opinie. Textele care conțin opinii sau interpretări personale trebuie să fie clar identificate. Articolul al Vl-lea. Fair-play. Jurnaliștii trebuie să respecte drepturile oamenilor implicați în știri, să respecte standar- dele comune ale decenței și să probeze față de public onestitatea și acuratețea relatărilor lor. Persoanelor acuzate în public trebuie să li se ofere imediat posibilitatea să răspundă. Promisiunea respectării confidențialității surselor trebuie să fie respectată cu orice preț, drept urmare, ea nu trebuie acordată cu ușurință. Cu excepția situațiilor în care există o nevoie clară și presantă de a păstra anonimatul, sursele informației trebuie să fie identificate. Aceste principii sunt menite să păstreze, să apere și să întărească încrederea dintre jurnaliștii americani și poporul american, o legătură esențială pentru a sprijini garantarea libertății încredințată și unora, și altora de către părinții fondatori ai națiunii. CODUL ETIC AL SOCIETY OF PROFESSIONAL JOURNALISTS - SUA [Cel dintâi Cod Etic - Sigma Delta Chi - a fost preluat de la American Society of News- papers Editors în anul 1926. In anul 1973, Sigma Delta Chi și-a redactat propriul cod, care a fost revizuit în anii 1984 și 1987. Această versiune a fost adoptată în septembrie 1996]. Preambul. Membrii Societății Jurnaliștilor Profesioniști au credința că luminarea publicului este înaintemergătorul dreptății și piatra de temelie a democrației. îndatorirea jurnalistului este să urmărească aceste scopuri, căutând adevărul și transmițând relatări ale evenimentelor și problemelor pe înțelesul tuturor. Jurnaliștii cu conștiință din toate media și din toate specialitățile se străduiesc să fie în serviciul public pe deplin, cu onestitate. Integritatea profesională este piatra de temelie a credibilității jurnalistului. Membrii Societății Jurnaliștilor Profesioniști împărtășesc adeziunea la o comportare etică și adoptă acest cod pentru a declara principiile și standardele practicilor Societății. Caută adevărul și spune-1. Jurnaliștii trebuie să fie onești, fair-play, și curajoși în colectarea, transmiterea și interpre- tarea informației. Jurnaliștii trebuie: Să controleze acuratețea informației din toate sursele și să fie atenți să evite erorile. Distorsionarea deliberată a faptelor nu le este permisă niciodată. Să caute conștiincios ca persoanelor implicate în știre să li se ofere posibilitatea să răs- pundă alegațiilor sau erorilor. Să identifice sursele, ori de câte ori este posibil. Publicul are dreptul la cât mai multă informație posibil, bazată pe surse. Să examineze totdeauna motivațiile surselor, înainte de a promite anonimatul. Să clarifice condițiile promisiunii făcute în schimbul informațiilor. Să-și respecte promisiunea. Să se asigure că titlurile, ecoul știrilor și materialul promoțional, fotografiile, imaginile video, textul audio, grafica, sunetele și citatele nu induc în eroare. Nu trebuie să simplifice excesiv sau, dimpotrivă, să amplifice incidente scoase din context. 507 ANEXE Niciodată să nu distorsioneze conținutul fotografiilor de actualitate. Intervențiile tehnice pentru sporirea clarității sunt însă permise. Montajele și ilustrațiile foto să fie denumite ca atare. Să evite remodelarea sau evenimentele puse în scenă, care pot induce în eroare. Dacă re- modelarea este necesară pentru a transmite povestirea, ea trebuie explicitată numită ca atare. Să evite să culeagă informații sub acoperire sau prin alte metode ascunse, cu excepția situațiilor când metodele tradiționale deschise nu pot asigura informația vitală pentru public. Folosirea unor asemenea metode trebuie să fie explicată ca parte în text. Să nu plagieze niciodată. Spune povestea diversității și magnitudinii experienței omenești, chiar și atunci când acest lucru nu place. Examinează valorile culturale ale oamenilor și ferește-te să impui acele valori altora. Evită stereotiparea prin rasă, gen, vârstă, religie, etnie, geografie, orientare sexuală, han- dicap, aspect fizic sau statut social. Să suporte schimbul deschis de puncte de vedere, chiar și pe acelea pe care le consideră respingătoare. Să-i facă să fie auziți pe aceia care nu sunt auziți; sursele oficiale și neoficiale pot fi la fel de valide. Să distingă între pledoarie și transmiterea informației. Analiza și comentariul trebuie să fie indicate și să nu deturneze faptele sau contextul. Să distingă știrile de publicitate și să clarifice hibrizii care estompează granița dintre cele două. Să fie conștienți că o obligație specială care le revine este aceea de a se asigura că proble- mele publice sunt gestionate transparent și că documentele guvernului pot fi examinate. Diminuează suferința. Jurnaliștii etici își tratează sursele, persoanele care fac obiectul știrilor, colegii ca pe ființe umane care merită respect. Jurnaliștii trebuie: Să arate compasiune pentru aceia care pot fi afectați negativ de știri. Să fie extrem de sensibili când au de-a face cu copii și cu surse sau persoane care fac obiectul știrii, lipsite de experiență. Să fie sensibili când caută sau folosesc interviuri sau fotografii ale celor afectați de tra- gedie sau de durere. Să recunoască faptul că adunarea și transmiterea informației pot provoca suferință sau disconfort. Căutarea informațiilor nu este un pretext pentru aroganță. Să recunoască faptul că persoanele particulare au un drept mai mare să controleze informația despre ele decât îl au oficialii publici și alții care caută puterea, influența sau atenția publică. Numai o nevoie publică superioară poate justifica intruziunea în viața privată a cuiva. Să dea dovadă de bun gust. Să evite accentuarea curiozității bolnăvicioase. Să fie precaut când identifică un suspect minor sau victimele delictelor sexuale. Să fie circumspect când îi denumește pe suspecții unei infracțiuni, înaintea acuzării oficiale. Să echilibreze dreptul suspectului la un proces cinstit, cu dreptul publicului de a fi in- format. Acționează independent. Jurnaliștii trebuie să fie liberi de orice obligație față de orice interes, altul decât dreptul publicului de a ști. Jurnaliștii trebuie: ANEXE 508 Să evite conflictele de interese reale sau aparente. Să evite asocierile sau activitățile care le pot compromite integritatea sau care le pot afecta credibilitatea. Să refuze cadouri, favoruri, recompense, călătorii gratuite și tratament special, să evite o a doua slujbă, implicarea politică, serviciul public și serviciul în organizații ale comunității, dacă acestea compromit integritatea jurnalistică. Să facă cunoscute conflictele inevitabile. Să fie vigilent și curajos cu cei puternici. Să refuze o tratare preferențială pentru publicitari și grupuri de interese și să reziste presiunii lor de a influența acoperirea jurnalistică. Să se ferească să ofere surselor favoruri sau bani în schimbul informațiilor; să evite comenzile pentru anumite știri. Fii transparent. Jurnaliștii trebuie să fie transparenți față de cititori, ascultători, telespectatori și unii față de ceilalți. Jurnaliștii trebuie: Să clarifice și să explice acoperirea jurnalistică și să inițieze dialogul cu publicul despre conduita j umalistică. Să încurajeze publicul să-și exprime nemulțumirile față de media. Să-și recunoască greșelile și să le corecteze prompt. Să expună practicile non-etice ale jurnaliștilor și ale media. Să se ridice la aceleași standarde înalte pe care le cer altora. RADIO FRANCE INTERNATIONALE (RFI) COD ETIC De ce să avem o cartă? De ce o cartă specială pentru RFI? 1. Există deja un cod profesional general (Carta îndatoririlor Jurnaliștilor din 1918) și Codul European (Declarația îndatoririlor și Drepturilor Jurnaliștilor din 1971). [Vd. Declarația îndatoririlor și Drepturilor Jurnaliștilor (Miinchen)]. Dar, de mai mulți ani încoace, diferite companii și categorii de ziare și-au publicat pro- priile carte. Nu este doar o chestiune de modă. Exigențele cu privire la conduita profesională se intensifică. în plus, este nevoie de coe- rența principiilor generale aplicabile profesiunii prin raport cu țelurile specifice ale fiecărei companii. în cele mai multe cazuri, doar jurnaliștii aderă la cartele generale (Sindicatele franceze critică Federația Presei pentru că nu a inclus carta din 1918/1938 în acordul colectiv de muncă). Nu există nici un organism oficial care să garanteze că aceste carte sunt respectate. Ma- joritatea profesioniștilor nu doresc constituirea unui asemenea organism. Codul profesional al unei companii îi unește pe toți angajații acesteia, la toate nivelurile de responsabilitate. 2. Existența unui cod profesional pare necesară pentru funcțiile «mediatorului». El și-ar putea formula opinia bazându-se pe experiența sa, pe bunul său simț, pe imparțialitatea sa. Este mai bine pentru el însă, să-și formuleze opinia bazându-se pe codul profesional al companiei, cod cu care publicul ar putea fi la curent. 3. Un cod profesional este necesar pentru RFI: 509 ANEXE - datorită sarcinii sale specifice, de post de radio francez care emite pentru alte țări; - datorită condițiilor speciale de lucru ale trimișilor săi speciali și ale corespondenților săi. Referirea la un text poate fi o apărare (probabil relativă, dar nu neglijabilă) într-un anumit număr de țări. 4. Un cod profesional RFI ar putea încuraja alte companii din domeniul audiovizualului să aibă propriul lor cod și ar putea fi un exemplu pentru acestea. 5. Acest fenomen exemplar ar putea să fie important, de asemenea, în țările în care emite RFI, mai ales în acelea în care libertatea și standardele profesionale lipsesc. RFI conduce în ceea ce privește utilizarea tehnologiei avansate. Acest fapt reprezintă un câmp în care va trebui să fie pregătit un nou cod de conduită profesională. Carta RFI. Cu toate că cele ce urmează au în vedere principiile conduitei profesionale a presei, ele sunt aplicabile nu numai jurnaliștilor [din presa tipărită], ci și tuturor acelora care au o responsabilitate editorială directă sau indirectă în difuzarea știrilor la radio, în programare, în magazinele radio, în orice document vorbit, vizual sau scris. Aceste principii se aplică și acelora care au o responsabilitate tehnică în producția radio și în difuzare. Toate aceste principii implică atât cerința calității, cât și recunoașterea valorii lucrului bine făcut. De fapt, întregul personal este sau ar trebui să se simtă implicat, pentru că fiecare funcție se îndreaptă către un scop comun a cărui realizare depinde de competența și de conștiința profesională a fiecăruia. Acest cod se referă la mai multe serii de texte sau a fost inspirat de ele. Marile carte istorice proclamă, alături de alte drepturi ale omului, libertatea opiniei, a exprimării și a informării (Declarația Drepturilor omului și Drepturile Cetățeanului din 1789, Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1948, Convenția Europeană cu privire la Apărarea Drepturilor Omului din 1950, Tratatul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice din 1966). Texte profesionale: Carta franceză din 1918, modificată în 1938, Declarația Europeană cu privire la îndatoririle și Drepturile Jurnaliștilor din 1971. Contractul colectiv de muncă național pentru domeniul presei. Graficul misiunilor și responsabilităților RFI. Această cartă se referă la conduita profesională. Ea implică asumarea unei responsabilități morale, Codul Muncii și contractul colectiv de muncă reprezentând referințele din punctul de vedere al Legii și al Disciplinei. Carta se referă în principal la obligații; îndeplinirea acestor obligații face posibilă rea- lizarea drepturilor - tema Declarației Europene din 1971. Aceasta subliniază, în special, securitatea materială și morală, precum și independența economică. 1. Principii generale. „Libertate44 și „responsabilitate44 sunt două cuvinte cheie complementare și inseparabile, folosite atunci când dorim să definim îndatoririle acelora care, jurnaliști sau nu, se adresează publicului prin intermediul presei, radioului, televiziunii și a noilor media. Aceste cuvinte sunt incluse în toate codurile și cartele jurnaliștilor - naționale și inter- naționale - precum și în textele importante referitoare la drepturile omului, care proclamă libertatea de exprimare în toate formele ei. Mai ales, Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, Tratatul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și Convenția Europeană cu privire la Apărarea Drepturilor Omului. ANEXE 510 „ Dreptul de a căuta, primi și împărtăși informația și ideile prin intermediul oricăror media, indiferent de frontiere", s-a adăugat „dreptului de a-și exprima opinia", proclamat în 1789. Această libertate conține „obligații speciale" și „responsabilități speciale" (Tra- tatul Internațional). în numele acestor obligații și responsabilități pot fi înțelese restricțiile. Dar, atunci când aceste restricții sunt invocate, se cere ca ele să fie definite explicit de lege; totodată, întocmai ca alte libertăți fundamentale, ele trebuie să se încadreze în cerințele unei societăți democrate (Declarația Universală a Drepturilor Omului, Art. 29). în numele acestor principii așezate drept devize în Declarațiile și Tratatele, adoptate de cele mai multe țări, își desfășoară activitatea jurnaliștii - în Franța și în alte țări -, producă- torii, prezentatorii, directorii și tehnicienii, toți aceia care au responsabilitatea în legătură cu tot ce este pus în undă. Pornind de la aceste principii și de la această tradiție - veche în cazul presei tipărite, recentă pentru domeniul audiovizualului - se ivesc o serie întreagă de recomandări acceptate de profesioniștii media ca un întreg pe care îl putem rezuma printr-un singur cuvânt: respect. Respect pentru acuratețea faptelor. Dreptul de a căuta informația și de a o face cunoscută este, totodată, o obligație. Aceasta este prima misiune a media. Această misiune și modul în care este ea îndeplinită sunt sursa legitimității și a libertății ei. Textele care își au izvorul în Consiliul Constituțional al repu- blicii Franceze accentuează tot mai mult legătura dintre dreptul de a informa și dreptul la informare: acest drept îi ajută pe toți oamenii să înțeleagă societatea și lumea în care trăiesc și acționează în calitate de cetățeni. Respectarea acurateței faptelor înseamnă aplicarea principiilor onestității și imparțialității. Evident, aceasta impune lăsarea la o parte a minciunilor și vigilența față de zvonuri și aproximări. Ea mai implică: Controlarea și confirmarea surselor. în ciuda presiunilor rapidității, mereu în creștere, nimeni nu poate fi obligat să transmită o informație de a cărei acuratețe nu este sigur. Să te detașezi de o informație pe care o deții sau de un eveniment la care ai fost martor. Dar această detașare nu înseamnă obligatoriu amânare. Este legitim și necesar să acționezi rapid - staff-ul RFI, ca și alți jurnaliști pot și ar trebui să aibă dorința scoop-ului, dacă, desigur, este vorba despre o informație corectă și importantă. Detașarea este capacitatea psihică de a te menține la o anumită distanță de eveniment, de a-ți controla emoțiile și reacțiile pe care evenimentul le-ar putea stârni. Mai este și capaci- tatea intelectuală de a stăpâni un subiect, pe baza competenței dobândite și a cunoașterii. Așadar, competența poate fi considerată prima regulă a conduitei profesionale. Respectarea semnificației cuvintelor, a semnificației documentelor citate. Refuzarea ori- căror înșelătorii și, dacă există riscul vreunei ambiguități, explicitarea faptului că reportajul inițial a fost completat. Dacă este nevoie, indicarea sursei documentelor. Pe de o parte, odată ce textul este transmis, respectarea confidențialității sursei și asigu- rarea că nu ești manipulat de nici o parte interesată (indiferent de motivele ei). Separarea narării faptelor de interpretarea lor. Evitarea folosirii modului condițional-op- tativ, care sugerează și insinuează fără nici o certitudine. Respectarea muncii acelora - trimiși speciali și corespondenți - care au fost martori la eveniment. Corectarea oricărei greșeli. Preferarea dialogului față de obligațiile legale ale „dreptului la replică44, cu aceia care se simt răniți sau acuzați de o informație sau de un comentariu. Respectarea faptelor înseamnă, de asemenea, aprecierea și perceperea importanței lor. Așezarea evenimentelor într-o ordine presupune atât competență personală, cât și colectivă, 511 ANEXE dialog și preocupare, precum și un sentiment de a fi folositor publicului, oferindu-i repere, într-o abundență de informații. Respect pentru interlocutorii noștri. Acuratețea faptelor implică adevărul despre persoanele despre care vorbim. A Ie respecta înseamnă: Să te abții de la insultă, desigur, de la orice declarație jignitoare și chiar de la orice controversă care nu folosește la nimic. Să nu încâlci viața privată și nici prezumția de nevinovăție. Aceste reguli ar putea fi încălcate numai când ești deplin convins că informația perfect verificată îi este necesară ascultătorului pentru a se comporta ca cetățean. Să nu spui niciodată ceva cuiva, pe care nu ai îndrăzni să i-1 spui în față. Să nu întinzi o capcană intervievatului. Să nu-1 împingi să spună lucruri pe care mai târziu le-ar regreta (Aceasta nu exclude libertatea în interviurile cu figuri publice binecunoscute, care sunt pe deplin răspunzătoare de ceea ce declară). In general vorbind, să nu creezi nici un risc de represalii împotriva oamenilor din partea locului. Să eviți orice generalizare sau amalgam de idei. Să rămâi vigilent în legătură cu riscul folosirii oricărei metode care, chiar fără vreo intenție rea, ar putea să pară discriminatorie. Să încerci să înțelegi și să faci publicul să înțeleagă diferitele sensibilități culturale, in- clusiv ale minorităților, pentru a le înțelege mai bine remarcile și comportamentul. Respect pentru ascultătorii noștri. Respectarea acelora cărora li te adresezi implică: Să cunoști, pe cât posibil în totalitate, condițiile din țara lor, tradițiile, cultura, așteptările lor de la RFI (având în același timp grijă de așteptările diferitelor clase de ascultători). Să-i transmiți informația ascultătorului într-o manieră clară, pedagogică, fără vreun ton de superioritate. Să te pui în locul ascultătorului: să-i spui de unde vorbește cineva și să te întrebi cum primește ceea ce i se spune și ce anume îl face să asculte. Să nu încerci să-i stimulezi gustul pentru senzaționalism, iraționalism și voyeurism. Să nu-i rănești sensibilitatea sau convingerile fără un motiv bine întemeiat. Dar să nu păstrezi tăcerea în legătură cu vreun fapt care l-ar putea deranja, din conside- rente de indulgență, demagogie sau din orice alt motiv. Să-1 respecți înseamnă să-1 tratezi ca pe cineva care are nevoie să știe adevărul și care este capabil să-1 asculte. Indiferent de interlocutor sau de ascultător, este totdeauna folositor să ții cont de Decla- rația Universală a Drepturilor Omului, care proclamă nu numai că oamenii s-au născut egali în fața legii, ci și în demnitatea lor. Respect pentru profesiune. Să-ți respecți profesiunea înseamnă să ți-o asumi pe deplin și exclusiv. Aceasta înseamnă: Să nu-ți atribui o altă identitate, cu excepția circumstanțelor speciale - de exemplu, să pătrunzi într-o țară în care este imposibil să intri prin oricare alte modalități. Acest lucru, totuși, trebuie decis în urma unei discuții [cu conducerea instituției]. Să nu faci nimic care seamănă, fie și indirect, cu activitatea publicitarului. Să nu accepți vreun cadou sau vreo răsplată de orice fel, care ți-ar putea afecta munca de jurnalist și spiritul critic. Să nu participi la nici un eveniment care prin natura lui sau care datorită remunerării oferite ar putea umbri imaginea profesiunii, în particular a RFI. (Pe de altă parte însă, un jurnalist sau un prezentator de la RFI poate accepta să acorde un interviu sau să participe la ANEXE 512 o dezbatere, cu condiția ca ceea ce spune să fie compatibil cu statutul lui de membru al RFI și să fie sigur că nu poate fi manipulat, nici racolat). Să refuzi călătoriile gratuite. Acestea pot fi acceptate numai în cazuri excepționale, numai dacă sunt în interes profesional, și nu pot influența modul în care evenimentul va fi tratat. Nimeni nu poate accepta o misiune dacă această libertate nu este garantată. Orice decizie în acest sens nu poate fi luată decât în urma unei discuții [cu conducerea instituției]. La fel, în cazul unor proiecte de colaborare. Asigură-te că nu dezvolți o relație care ar conduce la conivență sau complicitate cu liderii vreunui guvern, partid sau cu orice instituție. Să-ți respecți profesiunea înseamnă, de asemenea, să-ți respecți instituția. Aceasta în- seamnă să-i cunoști țelurile și aspirațiile, să fii în același ton cu textele sale, în principal, cu „graficul misiunilor și responsabilităților ei“. Mai include și un sentiment de colegialitate cu ceilalți angajați, să fii conștient de importanța funcțiilor lor și de valoarea muncii lor. CODUL ETIC AL ZIARULUI LE MONDE (2002) Acuzarea. Vezi Incriminare. Acționari. Ori de câte ori o companie care deține acțiuni la Le Monde este menționată în ziar, acest statut va fi menționat în șapou, în textul articolului sau într-un encadre. Agenții de presă. Textele care provin de la agenții trebuie să fie o chemare la acțiune în redacție. Când sunt folosite drept texte scurte sau articole, acestea vor fi semnate cu numele agenției (AFP, Reuters etc.). Această regulă este valabilă atât pentru știrile franceze, cât și pentru cele inter- naționale. Jurnaliștii se străduiesc întotdeauna să controleze acuratețea știrilor care provin de la agenții și care vor fi publicate. Le Monde publică relatările (semnate) ale agențiilor, atunci când nu este prezent la locul unui conflict, dezastru etc. NB: un text de agenție nu va fi atribuit atunci când Le Monde îl combină cu știri din alte surse. In acest caz, ziarul trebuie să-și asume responsabilitatea pentru întregul text. Amnistie. Amnistia apare atunci când o lege preschimbă natura penală a unei acțiuni și elimină condamnarea, fără însă să elimine faptele. Legea franceză interzice media să menționeze condamnările amnistiate. Aceasta repre- zintă o garanție fundamentală a drepturilor individuale într-un stat de drept, care ajută la re- inserția persoanelor condamnate. Numai motive bine întemeiate ne pot determina, în mod excepțional, în urma discuțiilor din ședința de redacție, să încălcăm această regulă. Cadouri. Orice cadou estimat la peste 70 de euro [sic!] va fi retumat. Dincolo de această limită, Le Monde consideră că nu mai este vorba despre un cadou, ci despre o manevră de afaceri. Când retumează cadoul, jurnalistul atașează o scrisoare protocolară, disponibilă la secre- tariatul redacției. Citate. Le Monde va publica numai în mod excepțional citate neatribuite. 513 ANEXE în coloanele noastre, citatele aparținând VIP-urilor sau persoanelor anonime fac obiectul câtorva reguli simple: - stilul persoanei este respectat și transcris cât mai fidel posibil, având grijă ca persoana citată să nu fie ridiculizată. Membrii se abțin să reformuleze și, eventual, să distorsioneze ceea ce a spus [persoana citată]. Le Monde acceptă doar eliminarea interjecțiilor, onoma- topeelor, precum și corectarea unor greșeli evidente, dar care pot crea neînțelegeri; - ne abținem să alegem dintre cuvintele spuse numai pe acelea care pot ofensa, prejudicia terți sau - în cazul reacțiilor - care pot prejudicia persoana care le-a rostit; - o declarație veche nu va fi publicată drept citat, fără să fie clar datată; - citarea dintr-o discuție la radio sau la televiziune, dintr-o carte, dintr-un comunicat sau dintr-un articol nu va fi corectată. Sursa acestui citat trebuie clar numită. Dacă jurnalistul nu are timp sau nu simte necesar să controleze, trebuie să-și avertizeze copy editor-u} printr-o notă inserată la începutul textului; Subliniem: orice tăietură în citat este marcată pentru cititor cu [...]. Se recomandă ca asemenea tăieturi să nu fie numeroase. Uneori este mai bine să renunțăm la un citat decât să-1 publicăm plin de tăieturi. Colaborări în afara ziarului. Jurnaliștii îi vor cere în scris redactorului-șef permisiunea de a colabora la alte publicații. Ei trebuie să informeze conducerea în legătură cu toate celelalte activități profesionale (conferințe, seminarii, cărți, filme etc.). Orice activitate externă, dacă este regulată și plătită, trebuie convenită cu conducerea ziarului. Comentarii. Toți jurnaliștii pot oferi „o analiză44 sau „un comentariu44 despre o problemă de actualitate care se află în sfera lor de expertiză. Regula este ca niciodată să nu introduci un punct de vedere personal într-un text de informare. Comunități [Minorități]. Jurnaliștii vor specifica minoritățile cărora le aparțin persoanele menționate în text, numai dacă această informație este necesară pentru a înțelege contextul evenimentului relatat. Comportament. Politețea trebuie să caracterizeze relațiile jurnalistului cu cititorii și cu diferiți actori în viața publică. Acest comportament se aplică și în redacție. Modul condițional-optativ. Folosirea acestei forme verbale ca o precauție în cazul informațiilor neverificate trebuie să fie limitată. Conflictul de interese. Jurnalistul să acopere un domeniu, numai dacă nu apare vreun conflict de interese. Exemple: - un jurnalist nu trebuie să acopere un domeniu în care un membru al familiei sau din cercul său de prieteni ocupă o poziție de decizie; - un jurnalist nu va cumpăra acțiuni la o companie pe care o monitorizează pentru ziar. Dacă deja are acțiuni, le va vinde sau le va încredința spre gestionare unei firme de brokeraj. Corespondenți. Jurnaliștii care se întâmplă să meargă în provinciile Franței sau într-o țară străină în misiune sau pentru o conferință îl vor informa pe corespondentul local al ziarului. Tăieturi. Un editor care are de operat tăieturi într-un text va urmări să nu-i distrugă echilibrul. Va avea grijă în special să nu taie citate sau elemente de informație care se opun altor puncte de vedere citate. Pe cât posibil, editorul îl va informa pe jurnalist în legătură cu tăieturile operate. ANEXE 514 Scrisorile cititorilor. Scrisorile pe care ni le trimit cititorii, conținând rectificări, corectări, izbucniri de entu- ziasm sau de supărare, exprimă atașamentul lor față de Le Monde. Datoria noastră este să le răspundem, chiar și printr-un mesaj scurt. Nimic nu este mai neplăcut decât tăcerea, care este resimțită drept un semn de dizgrație. „Fiecare scrisoare merită un răspuns" - obișnuia să spună Hubert Beuve-Mery. Celor mai multor scrisori h se poate răspunde cu câteva rânduri scrise de mână. Altele cer răspunsuri mai elaborate. în cazul în care un jurnalist nu poate răspunde din cauza volumului său mare de muncă, va cere ca, temporar, o secretară să-i rezolve curierul (fiecare secretariat dispune de o mare varietate de replici deja redactate). Scrisorile cele mai interesante vor fi transferate către mediator, în vederea unei posibile publicări. Acoperire. Jurnalistul care acoperă un eveniment (o demonstrație, un proces etc.) nu va pleca înaintea încheierii lui. Mese. Jurnaliștii vor avea grijă să întoarcă invitațiile pe care le-au acceptat. Vor refuza invitațiile repetate care nu au un scop clar. Discreție profesională (Devoir de reserve). Vezi Cereri/Petiții. în contactele lor publice, jurnaliștii vor avea grijă să nu-și exprime prea accentuat pro- priile opinii (politice, religioase, filozofice etc.). Vor respecta o îndatorire a discreției pro- fesionale, cea mai bună garanție că pot auzi și pot fi auziți corect. Documentare. Jurnaliștii vor consulta banca de date a ziarului Le Monde înainte să-și asume acoperirea sau investigarea unui eveniment, astfel încât să beneficieze de avantajul informației arhivate. Ei trebuie să fie la curent cu ceea ce a publicat ziarul despre chestiunea respectivă în ultimii câțiva ani. Drept la replică. Cererile cititorilor de a beneficia de dreptul lor la replică vor fi înaintate conducerii și de- partamentului juridic. Editoriale. Editorialul zilnic este scris de un jurnalist din redacție. Nu este semnat. Este controlat de director și de redactorul-șef și apoi poate fi editat. Editorialul semnat de redactorul-șef va avea inițialele acestuia. Alegeri. Jurnaliștii disponibili în serile și nopțile perioadelor electorale vor asista departamentul France. Jurnaliștii nu vor candida la alegerile municipale, regionale sau parlamentare. Embargo. Le Monde va respecta embargoul asupra documentelor sau textelor transmise de instituții sau firme. Această regulă nu se aplică dacă informațiile respective au fost obținute prin mijloace proprii. Interviuri. Le Monde le permite intervievați lor să citească transcrierea, numai în cazul interviurilor lungi (ca acelea care se publică în fiecare luni). Este o măsură de precauție pentru a evita orice neînțelegere serioasă. Dacă intervievatul corectează textul în așa fel încât să-i îndul- cească tonul, ziarul își rezervă dreptul să nu publice interviul. Erori. Vor fi totdeauna corectate. 515 ANEXE Interes uman. Numele și prenumele minorilor nu sunt publicate, cu excepția situației în care familia și-a dat acordul sau dacă prenumele lor a ajuns deja să fie bine cunoscut. Numele și prenumele victimelor violului nu sunt publicate, cu excepția situației în care victima a cerut explicit publicarea lor. Numele și prenumele persoanelor suspectate de un delict și de ultraj sunt publicate, dacă aceste persoane sunt adulte. Lecții. Sunt interzise. Le Monde nu este chemat să dea lecții nimănui. Scrisori deschise. Le Monde nu publică scrisori deschise. Cărți. Recenziile cărților publicate de jurnaliștii sau colaboratorii ziarului Le Monde se vor încheia după numele recenzentului cu o notă care va menționa statutul autorului. Incriminare (Mise en cause). Orice persoană, firmă sau instituție incriminată în Le Monde trebuie să fie pusă în temă înaintea publicării materialului. Argumentele lor sau refuzul lor de a comenta trebuie obli- gatoriu menționate în coloanele noastre. Neînceperea urmăririi (Non lieu). Le Monde va publica totdeauna știrile despre un caz în care s-a pronunțat neînceperea urmăririi penale, în condițiile în care se publicase știrea despre deschiderea cazului. O neîn- cepere a urmării penale absolvă o persoană de orice suspiciune, îndată ce decizia este finală. Spațiul consacrat acestei informații (în pagina întâi, pe cât posibil) va fi proporțional cu atenția pe care Le Monde a acordat-o acestei informații la început. Neînregistrarea în cazier. Prin această formulare, magistrații înțeleg că o condamnare nu va fi înregistrată în ca- zierul acuzatului. în acest caz, nu cităm numele persoanei condamnate, a cărei reabilitare judecătorii au inițiat-o. Petiții. Jurnaliștii nu vor semna petiții. Ei își pot exprima punctul de vedere scriind analize sau comentarii în ziar. Condamnări. Se va controla totdeauna, înaintea publicării, prin surse judiciare, dacă o condamnare a devenit definitivă. Prejudicii. Jurnaliștii se vor abține să folosească orice frază sau clișeu cu conotații sexiste sau rasiste („o fermecătoare doamnă“; „un gen foarte oriental de cruzime“) sau social depreciative („fiul unui biet învățător44). Rectificări. Rectificările vor fi transmise conducerii în cel mai scurt timp posibil. Publicarea unei rectificări în Le Monde nu va fi însoțită de nici un comentariu din partea redacției. Referințe. Orice document (comunicat, carte, video etc.) care a furnizat o substanță consistentă tex- tului va fi indicat explicit. Semnături. în cazul unui dezacord în legătură cu o tăietură în text sau cu o alterare a lui, un jurnalist poate cere să nu semneze acel text. ANEXE 516 Observații. - In cazul unui text semnat de mai mulți jurnaliști, semnăturile lor sunt inserate în ordine alfabetică. - Când un jurnalist semnează mai multe texte în aceeași pagină, doar textul principal este semnat cu numele întreg. - Când un jurnalist publică un text și un interviu în aceeași pagină, numele întreg apare sub text, iar la interviu, inițialele (Exemplu: declarații culese de EJ). - Când redacția contopește textele a doi corespondenți, acest lucru va fi evidențiat astfel: „Frederic Bobin (din Beijing) și Philippe Pons (din Tokyo)“. - Jurnaliștii vor evita să semneze texte de sinteză, la care se adaugă mențiunea: „împreună cu AFP“ sau „împreună cu Reuters“ etc. Sondaje de opinie. Publicarea oricărui sondaj de opinie trebuie să conțină obligatoriu mai multe indicații: - numele institutului de sondare a opiniei publice; - numele firmei sau instituției care a cerut și a plătit sondajul; - data la care a fost realizat sondajul; - mărimea eșantionului. Surse. Jurnaliștii vor avea grijă să-și protejeze sursele. Articolul 109 din Codul Francez de Procedură Penală specifică. „ Orice jurnalist audiat în calitate de martor în legătură cu o informație obținută în exercitarea profesiunii lui este liber să nu destăinuie originea in- formatiei“. Când se află în străinătate, în țări cu guverne autoritariste sau dictatoriale, reporterii vor fi extrem de atenți să nu-și pună în pericol sursele. în acest scop, își vor lua unele măsuri de prevedere, precum discreția la telefon, păstrarea a cât mai puține notițe, ștergerea adreselor din agendă etc. îndatorirea protejării surselor trebuie să se îmbine cu obligația de a controla informația primită. Simpla existență a unei surse nu este suficientă pentru a valida o informație. O ati- tudine critică față de surse trebuie să fie o practică curentă. Sinucideri. Le Monde abordează cu mare grijă sinuciderile VIP-urilor sau ale oamenilor obișnuiți. Echipa va evita să formuleze vreo interpretare generală și peremptorie. Călătorii. Jurnaliștii nu vor accepta „călătorii de presă“ gratuite decât cu acordul editorului. Regula absolută este aceasta: jurnaliștii se pregătesc intens pentru călătorie, astfel încât să poată evalua informația colectată cu această ocazie. CARTA PUBLICITĂȚII LA LE MONDE (1997) 1. în paginile ziarului Le Monde, atât în cotidian, cât și în suplimente, spațiul redacțional este clar reperabil prin raport cu spațiul publicitar. Redactorul-șef va urmări aplicarea acestui principiu, prin intermediul câtorva reguli intangibile: - cotidianul și toate suplimentele au logo-ul Le Monde pe prima pagină; - fiecare pagină a cotidianului și a suplimentelor conține mențiunea Le Monde imediat după numărul paginii; - modul de tipărire, iconografia și prezentarea publicității nu trebuie să conducă la nici o confuzie cu materialul editorial. Orice asemănare grafică ce-1 poate induce în eroare pe cititor conduce la respingerea spotului, atât pentru cotidian, cât și pentru suplimente; 517 ANEXE - prezentarea publicității se realizează în conformitate cu o regulă dublă. Spoturile incluse în rubrici (Stock Exchange, programele de televiziune sau culturale etc.) sunt de asemenea evidențiate printr-o prezentare specifică prin raport cu spațiul învecinat; - paginile întregi de publicitate sunt publicate sub o singură linie deasupra căreia apare mențiunea Publicitate, în mijlocul paginii, la același nivel cu numărul paginii; - orice formulă de „advertorial“ în care conținuturile publicitar și editorial sunt ames- tecate este interzisă atât în cotidian, cât și în suplimente. 2. Conținutul publicității inserate în Le Monde, atât în cotidian, cât și în suplimente, res- pectă prevederile legale în vigoare. - Le Monde folosește serviciile BVP [Bureau de Verification de la Publicite], fapt menționat zilnic în ziar, astfel încât să nu publice mesaje înșelătoare sau mesaje care nu respectă reglementările cu privire la concurența neloială; - redactorul-șef se asigură că ceea ce conțin mesajele publicitare inserate în cotidian sau în suplimente nu conduce la acțiuni judiciare pentru obscenitate, instigare la infrac- țiune/crimă sau la ură rasială. în acest scop, toate mesajele considerate discutabile de către redacția departamentului de publicitate îi sunt supuse spre aprobare. Redactorul-șef se va sfătui cu membrii departamentului juridic sau cu orice alt expert la libera sa alegere. 3. Publicitatea sau elemente ale campaniilor de publicitate distribuite de Le Monde, dar neincluse în cotidian sau în suplimente (catalog, magazin-ediție specială, obiecte publicitare, cadouri etc.) se vor supune acelorași reguli ca și publicitatea inserată în cotidian și în supli- mente. Redactorul-șef va urmări ca nici unul să nu fie obscen sau să incite la infracțiuni/crimă sau la ură rasială. Nici un asemenea element publicitar nu va menționa ziarul Le Monde, în afara situației în care ziarul își declină orice responsabilitate în legătură cu conținutul lor. 4. Mijloacele de comunicare ale ziarului Le Monde pentru publicitatea din cotidian și su- plimente (Minitel, site, numere de telefon etc.) sunt inserate într-un spațiu care aparține clar sferei publicității. Când aceleași mijloace de comunicare sunt menționate în conținutul editorial, publicitarul sau produsul căruia i se face publicitate trebuie să fie obligatoriu identificați. 5. Directorul/redactorul-șef al ziarului, răspunzător(i) penal și civil pentru întregul con- ținut Le Monde, se poate (se pot) opune includerii oricărui mesaj publicitar în cotidian sau în suplimente, precum și distribuirii oricărei publicități împreună cu, dar separat de publi- cația propriu-zisă (catalog, magazin, obiect publicitar etc.). 6. Colaboratorii permanenți ai ziarului/suplimentelor Le Monde nu trebuie să participe direct sau indirect, chiar și anonim, chiar și neplătiți, la conceperea, redactarea, ilustrarea sau inserarea oricărei publicități care apare în ziar sau în oricare supliment sau care sunt distribuite odată cu cotidianul. CODUL ETIC AL THE NEW YORK TIMES GHIDUL INTEGRITĂȚII NOASTRE Reporterii, editorii, fotografii și toți membrii echipei de la New York Times împărtășesc interesul fundamental de a apăra integritatea ziarului. După cum au declarat în comun în anul 1998, șefii departamentelor Știri, Editorial și Afaceri, „Cea. mai mare forță a noastră o reprezintă autoritatea și reputația ziarului New York Times. Trebuie să nu facem nimic care să le submineze și să le slăbească, ci, dimpotrivă, trebuie să facem tot ce este posibil pentru a le întări44. ANEXE 518 într-o vreme în care suspiciunea publică, chiar justificată, în legătură cu imparțialitatea, corectitudinea și integritatea unor jurnaliști și ale unor tipuri de jurnalism este în creștere, este imperios necesar ca New York Times și echipa sa să mențină, pe cât posibil, cele mai înalte standarde, pentru a ne asigura că nu facem nimic care să erodeze credința și încrederea cititorului în coloanele noastre de știri. Asta înseamnă că membrii echipei trebuie să fie vigilenți în a evita orice activitate care ar putea provoca un conflict de interese sau aparența lui care, deci, amenință standardul etic al ziarului. Și mai înseamnă că jurnalismul pe care îl practicăm în fiecare zi trebuie să fie fără reproș. Nimeni nu are nevoie să reamintească faptul că falsificarea oricărei părți din relatare nu poate fi tolerată și va atrage automat după sine o acțiune disciplinară, inclusiv concedierea. Totuși, într-un climat de observare tot mai accentuată a informației de afaceri, acest ghid este menit să rezolve probleme care apar uneori în activități specifice. Citate. Cititorii trebuie să aibă motive să considere că fiecare cuvânt aflat între ghilimele a fost rostit de către vorbitor sau scriitor. New York Times „nu curăță“ citatele. Dacă apar probleme nedorite de gramatică sau de bun gust, se recurge la parafrazarea fragmentului respectiv. în plus, datorită faptului că jurnalistul are notițe detaliate și înregistrări, de obicei este preferabil ca intervențiile lungi să fie parafrazate, mai ales că ele apar și la televiziune, și în alte publicații. Citatele „aproximative11 pot slăbi încrederea cititorilor în New York Times. Jurnalistul va omite, desigur, silabele parazite ca „hmm“ și falsele începuturi. Dacă orice altă omisiune este necesară, se închide citatul, se indică noua atribuire și se începe un alt citat. (New York Times corectează în citat exprimarea, punctuația, folosirea majusculelor și abrevierile, pentru obținerea unui stil consistent). De fiecare dată, scriitorul și editorul trebuie să ajungă să fie mulțumiți că intenția vorbitorului a fost respectată. Relatările altora. Când folosim fapte culese de oricare altă instituție, indicăm sursa. Această regulă se aplică și la materialele din alte ziare, magazine, cărți sau de la radio și te- leviziune, de la agenții, cum ar fi Associated Press (de exemplu: „Senatorul a declarat AP.“). Cu alte cuvinte, chiar dacă AP. este o cooperativă, iar noi suntem membrii ei, nu tratăm tex- tele lor ca fiind ale noastre. Când relatăm de la un pool report, în condițiile în care nu am fost prezenți, îl cităm pe pool reporter. într-un bilanț (round-up) putem folosi o formulare precum „relatări ale agențiilor și ale birourilor New York Times“. Preferința noastră, atunci când timpul și distanța ne-o permit, este să realizăm propriile relatări și să verificăm varianta altei instituții [de presă]; în această situație, nu avem nevoie să indicăm sursa. Dar chiar și atunci, din curtoazie și franchețe, recunoaștem exclusivitatea instituției care a transmis știrea cea dintâi. Cu toate acestea, citarea altei publicații nu poate servi drept pretext pentru a tipări zvo- nuri. Acest lucru nu se ridică la standardele New York Times. Zvonurile trebuie să satisfacă standardele calității știrii, așa cum le aplică New York Times, precum și ale bunului gust și ale plauzibilității, înainte de a fi publicate, chiar dacă este indicată prima publicație care le-a transmis. Și, când se pune problema indicării sursei, un bun procedeu este consultarea șefului departamentului, pentru a stabili dacă publicația are vreo autoritate. în situațiile care se disting prin aceea că am fost martori direcți, trebuie să explicităm în text dacă este interviu direct sau telefonic sau interviu prin e-mail sau dacă este o declarație scrisă. Controlarea faptelor. Jurnaliștii de la New York Times sunt principalii controlori ai faptelor pe care le culeg și, adesea, singurii. (Faptele din textele publicate în magazine, în special acelea aparținând nemembrilor echipei, sunt controlate, dar autorii acestor texte au datoria, în primă instanță, să-și controleze acuratețea). Fapte concrete cu privire la distanțe, adrese, numere de telefon, titlurile persoanelor trebuie să fie verificate de autor, consultând lucrări de referință standard, precum cărți de telefon, comunicate oficiale ale primăriilor sau 519 ANEXE legi, site-uri oficiale. Controale mai aprofundate pot fi făcute de departamentul Cercetare. Dacă presiunea deadline-uhri impune lăsarea la o parte a unui control, editorii trebuie alertați cu o notă de genul „desk, vă rog verificați44, dar, ideal, autorul ar trebui să controleze dublu; de obicei, desk-u\ poate corecta în ultimul moment. Este extrem de important ca autorii să verifice ortografia numelor, întrebând direct. O persoană care își vede numele scris greșit în New York Times este înclinată să nu aibă încredere în nimic din ce publică ziarul. Și prea adesea coloana noastră de rectificări evidențiază faptul că cineva a ghicit ortografia, auzind numele. Rectificări. Datorită faptului că vocea noastră este puternică și se aude până departe, New York Times consideră că rectificarea erorilor factuale, mărunte și grave reprezintă o îndatorire etică. Ziarul regretă fiecare eroare, dar aplaudă integritatea unui scriitor care își corectează din proprie inițiativă erorile dintr-un text publicat, care îi aparține. Așadar, de oriunde ar proveni, orice plângere trebuie transmisă unui editor responsabil și trebuie rapid cercetată. Dacă o rectificare este justificată, onestitatea cere ca ea să fie publicată imediat. în cazul îndoielii sau a dezacordului în ceea ce privește faptele, putem face cunoscut că o declarație a fost „imprecisă44 sau „incompletă44, chiar dacă nu suntem siguri că este greșită. Respingeri. Puțini autori au nevoie să li se aducă aminte că cerem și publicăm un răspuns din partea oricui a fost criticat în paginile noastre. Dar, când critica este serioasă, avem o obligație specială să descriem miza acuzației și să-i permitem celui vizat să răspundă în detaliu. Nici o persoană vizată nu trebuie să fie luată prin surprindere când apare ziarul sau să aibă sentimentul că nu a avut nici o șansă să răspundă. Anonimatul și inventarea lui. Folosirea surselor neidentificate este rezervată situațiilor în care ziarul nu poate publica informația în alt fel, informație pe care o consideră demnă de a fi făcută cunoscută și temeinică. Ori de câte ori este posibil, reporterul și editorul trebuie să discute orice promisiune de respectare a anonimatului, înainte ca ea să fie pronunțată sau înainte ca reporterul să-și înceapă investigarea care l-ar putea conduce la o astfel de situație. (Unele arii, precum justiția, securitatea națională, pot impune autorizarea reporterului de a garanta anonimatul). Stylebook discută formele de atribuire pentru asemenea cazuri. Regula generală este sa îi spunem cititorului cât putem de mult despre plasarea și motivația cunos- cută a sursei. în timp ce evităm clișeul despre „sursa care a insistat să rămână anonimă44, trebuie să încercăm să afirmăm concis la ce fel de compromis au ajuns jurnalistul și sursa, mai ales când oferim lămuriri în legătură cu motivațiile sursei. New York Times nu-și maschează sursele. De exemplu, nu se referă la o singură persoană prin „surse“ și nu spune „alți oficiale, când citează pe cineva al cărui nume a fost deja indicat în text. Nu pot exista formule fixe pentru asemenea atribuiri, dar ele trebuie să fie ad litteram adevărate, nu vagi. Invenții/Ficțiuni. Nici un cititor nu trebuie să aibă vreun motiv să suspecteze ziarul că alterează în cunoștință de cauză faptele. Din acest motiv, New York Times interzice folosirea numelor, vârstelor, locurilor și datărilor fictive și limitează strict folosirea altor modalități fictive. Dacă compasiunea sau condițiile inavuabile ale faptelor cer ascunderea identității, soluția preferată este să se omită numele și să se explice această omisiune. (Această situație poate să apară, de exemplu, într-un spital sau într-o școală guvernată de regulile privacy), Dacă o narațiune complexă trebuie să distingă între mai multe identități ascunse, poate fi necesar să folosim numele cu ultimele inițiale sau, și mai puțin convenabil, prenumele (Hilary K.; Ashley M.; Terry). In schimb, descrierile pot fi folositoare (avocatul; psihoterapeutul din Momistown). Ca un :dtim, rar motiv, dacă numele adevărate ar fi prea revelatoare, inițiale adevărate sau false (Dr. D., Ms. L.) pot fi folosite după consultarea cu editorul. Textul trebuie să indice trucul și motivul folosirii lui. ANEXE 520 Ascunderea identității. Reporterii de la New York Times nu-și ascund identitatea pentru a colecta informații. Putem, uneori, să ne trecem sub tăcere identitatea, de exemplu, pentru a observa modul cum este tratat publicul într-o instituție sau comportamentul oamenilor la o cursă sau al polițiștilor într-un bar din apropierea secției de poliție. Dar o înșelare susținută, sistematică, chiar și una pasivă, de exemplu, să obții o slujbă pentru a observa o activitate din interior, poate fi folosită numai în urma consultării dintre un șef de departament și editorii-șefi. (Evident, există excepții specifice pentru descrierea serviciilor restaurantelor și pentru însărcinări similare). Fotografia și imaginile. în paginile noastre, imaginile care își propun să descrie realitatea - trebuie să fie pure în toate felurile. Nici o persoană sau obiect nu va fi adăugat(ă), rearanjat(ă), inversat(ă), distorsionat(ă) sau mișcat(ă) dintr-o scenă (cu excepția practicii recunoscute a tăieturii pentru a omite porțiuni scandaloase). Ajustarea culorii sau a scalei griului trebuie să fie limitată la strictul necesar pentru a face reproducerea mai clară și mai fidelă, acestea fiind sinonime în procesarea imaginii cu vechile „arderi44 și „contrast44 din camera obscură. Situațiile din realitate nu trebuie să fie aranjate pentru a se realiza fotografierea. în ca- zurile colajelor, montajelor, portretelor, design-u\m domestic sau al modei - situații și demonstrații ale modurilor în care un truc sau altul este folosit - intervenția noastră trebuie să fie clară pentru cititor ca un element al intenției noastre de a nu-1 înșela. Legendele și notele vor face cunoscută - în plus - intervenția noastră, dacă cea mai mică îndoială este posibilă. Directorul de design, un editor-șef sau redacția Știri trebuie consultați în cazurile îndoielnice sau a propunerilor pentru a se face o excepție. WASHINGTON POST. REGULILE ATRIBUIRII (The Washington Post Policies on Sources, Quotations, Attribution and Datelines) [adus la zi - 20 februarie 2004] WP. are drept regulă de bază indicarea, pe cât posibil întotdeauna, a surselor informațiilor publicate. Dorim ca textele noastre să fie cât mai transparente posibil, încât cititorii să știe cum și unde am intrat în posesia informației. Transparența este onestă șifair, două valori pe care le prețuim. Ori de câte ori apar dificultăți în legătură cu rezolvarea problemei cum să realizăm transparența textelor pentru cititor, consultați-vă cu editorul [= șef de depar- tament]. Jurnalism ferit de scandal. Sursele confidențiale. Adesea, sursele insistă să fim de acord să nu le numim, înainte să stea de vorbă cu noi. Trebuie să fim circumspecți în a accepta acest lucru. Când folosim o sursă pe care nu o numim, le cerem cititorilor să facă încă un pas pentru a avea încredere în acest tip de informație. Trebuie să fim siguri că beneficiuî cititorilor compensează costurile deficitului credibilității noastre. în unele situații nu avem de ales și garantăm confidențialitatea surselor. Recunoaștem că sunt situații în care putem oferi cititorilor o informație mai bună, completă, permițându-le surselor să rămână anonime decât dacă am insista să le numim. înțelegem că în multe situații sursele nu vor dori să ne ofere informații despre corupția din instituția lor sau despre dezacordurile la nivel înalt, de exemplu, dacă publicarea identității lor le-ar putea costa slujba sau le-ar expune la alte represalii. Cu toate acestea, garantarea anonimatului unei surse nu trebuie să se facă automat sau cu ușurință. 521 ANEXE Sursele identificate sunt infinit preferabile surselor nenumite. Reporterii trebuie să se stră- duiască să aibă surse on the record. Am învățat de-a lungul anilor că insistența ca sursele să fie de acord să fie identificate este un procedeu care dă rezultate - nu totdeauna, desigur, dar mult mai mult decât s-ar aștepta inițial reporterii. Dacă o sursă refuză să ne permită să o numim, reporterul trebuie, mai întâi, să examineze posibilitatea căutării informației în altă parte. Este obligatoriu ca editorii să cunoască identitatea surselor nenumite în text, de unde rezultă că, împreună, reporterii și editorii pot stabili dacă este avantajoasă folosirea lor. Unele surse ar putea insista ca reporterul^ să nu le dezvăluie identitatea, nici măcar edito- rului; nu trebuie să acceptăm acest lucru. In această situație, reporterul trebuie să sublinieze că informația obținută în aceste condiții nu poate fi publicată. Sursa oricărei informații publicate trebuie să fie cunoscută de cel puțin un editor. Pentru informația factuală, preferăm cel puțin două surse în textele care depind de informatori [informants] confidențiali, iar acestea trebuie să fie independente una față de cealaltă. Preferăm sursele de primă mână sau care cunosc direct informația. Uneori, un document relevant poate servi drept o a doua sursă. Sunt situații în care vom publica informația dintr-o singură sursă, dar numai în urma consultărilor cu editorul executiv [~ redactor-șef] sau cu managing editor [~ director]. Decizia de a folosi o singură sursă se ia pe baza credibilității sursei și a valorii informațiilor pe care le deține. Trebuie să căutăm șă le spunem cititorilor cât putem de mult în legătură cu motivele pen- tru care sursa noastră nenumită merită încrederea noastră. Obligația noastră este să fim folositori publicului, nu surselor [subl. trad.]. Acest lucru înseamnă că evităm formulări sau atribuiri precum «surse» sau «surse informate». Dimpotrivă, trebuie să încercăm să le oferim mai mult cititorilor, precum «surse familiarizate cu modul de gândire a avocaților acestui proces» sau «surse a căror activitate le pune în contact cu primăria» sau «surse din stoff-vX guvernatorului, care nu sunt de acord cu această strategie». In epoca managementului informației, unele agenții guvernamentale și companii private le ordonă angajaților lor să nu vorbească niciodată cu un reporter, on the record. în politica națională și locală, oamenii care sunt consultanții persoanelor proeminente, sunt adesea reținuți în a vorbi on the record despre beneficiile șefilor lor. Dar încă îl putem ajuta pe cititor cu detalii specifice în situația anonimatului. Astfel, «un consultant al unui senator democrat din Comisia pentru Comerț» este mai folositor cititorului decât «o sursă demo- crată din Senat». Când sursele refuză să fie identificate, este adesea de ajutor să le arătăm cititorilor că am încercat să le identificăm și să le explicăm de ce nu putem face acest lucru. Mai degrabă, ar trebui să scriem, de exemplu, că o sursă «a vorbit numai cu condiția să nu fie numită», decât că «o sursă a cerut să nu fie identificată». Simpla cerere a sursei ar putea să nu fie suficientă pentru obținerea anonimatului în textele noastre. Este aproape totdeauna posibil să transmitem informație utilă despre o sursă confiden- țială. în rarele situații în care considerați că acest lucru nu este posibil, trebuie obținută aprobarea directorului sau a redactorului șef, înaintea tipăririi informației care provine de la o sursă total neidentificată. Purtătorii de cuvânt, în virtutea rolului și a funcției lor, trebuie să fie on the record când organizează briefing-m sau când transmit informații telefonic. Când în asemenea situații cer să nu fie numiți, trebuie să protestăm, să cerem o explicație publicabilă care să explice de ce sunt cerute aceste lucruri și, dacă este necesar, să le spunem cititorilor ce s-a întâmplat. Când vorbim la telefon pentru a ni se oferi o ghidare, o confirmare sau o informație, putem accepta această informație on background sau fără atribuire. ANEXE 522 în cazurile în care o sursă încearcă insistent să ne convingă să publicăm ceva, dar refuză să fie identificată, trebuie să cerem o motivație publicabilă pentru a-i accepta anonimatul, într-o epocă în care tot mai mulți oameni cu care avem contacte vor să rămână anonimi, îi putem ajuta pe cititori spunându-le motivele din cauza cărora nu văd mai multe citate on the record. De fapt, aceasta este cea mai bună armă a noastră împotriva secretomaniei excesive. O frază care le reamintește cititorilor, de exemplu, că o anumită agenție guvernamentală are regulamente interioare care interzic celor mai mulți angajați să vorbească on the record și că a refuzat să explice public această politică. Este o bună adăugare în orice text, dacă apare acest caz. Evident, este important să le spunem cititorilor despre orice interes pe care l-ar putea avea sursa în faptele despre care scriem. Când sursele au ținte de atins, trebuie ca cititorii să afle care sunt interesele lor. Sursele inteligente, mai ales în guvern și tot mai mult în afaceri, știu cum să-i tenteze pe reporteri cu povești spumoase. Reporterii și editorii inteligenți știu cum să evite această influență care urmărește interesele personale ale surselor. Atribuirea trebuie să fie adevărată. Dacă un text se referă la „surse“, trebuie să avem cu adevărat mai multe surse. Dacă spunem că cineva a refuzat să comenteze, acest lucru trebuie să fie adevărat. Nu putem să ne oferim să protejăm sursa, scriind inadecvat că a refuzat sa vorbească cu noi. Nu este totdeauna ușor. Uneori, sursele inteligente încearcă să ne preseze să scriem lucruri neadevărate sau care induc în eroare, pentru a-și proteja anonimatul. Trebuie să rezistăm. Uneori, s-ar putea să evităm orice referire la o sursă care ne-a ajutat dar care refuză să fie identificată. Alteori, poate că suntem capabili să găsim o formulare care protejează sursa, dar, pentru a ne respecta obligațiile față de cititori, atribuirea trebuie să fie adevărată. Situațiile de acest fel trebuie discutate de reporter cu editorul, înaintea tipăririi. Ca regulă generală, orice reporter care simte că riscă să-1 inducă în eroare pe cititor în legătură cu sursele are obligația să discute cu editorul. Relația cu sursele. Ne străduim să tratăm onest sursele. Acest lucru înseamnă să așezăm declarațiile pe care le cităm în context și să rezumăm argumentele persoanelor pe care le cităm în chip recog- noscibil, onest și corect. Declarațiile potențial controversate ale persoanelor publice și ale altora trebuie citate în enunțuri complete sau într-un paragraf, când este posibil, și în con- text. în unele cazuri, acest lucru arată clar cărei întrebări s-a răspuns, atunci când a fost făcută declarația. Când le cerem persoanelor despre care este vorba în text să comenteze, trebuie să le oferim posibilitatea rezonabilă să ne răspundă. Acest lucru înseamnă că nu le telefonăm cu un minut înaintea închiderii ediției, în situația în care avem vreo alegere în ceea ce privește timpul. Nu le promitem surselor că ne vom abține de la colectarea suplimentară sau de la alte eforturi de a verifica informația pe care ne-au furnizat-o. Nu trebuie să publicăm citate ad hominem fără să numim sursa. Sursele care doresc să aplice o lovitură cuiva în coloanele noastre trebuie să o facă în nume propriu. Trebuie să evităm citatele oarbe al căror unic scop este să adauge culoare unui text. Nu folosim pseudonime și nu ne inducem în eroare cititorii în legătură cu identitățile per- soanelor care apar în textele noastre. în rarele situații când hotărâm să numim pe cineva altfel decât cu numele lui (adevărat) întreg, o facem direct, de exemplu, folosind numai prenumele. Editorii trebuie să participe la decizia de a nu publica numele întreg și, totodată, trebuie să le explicăm cititorilor de ce procedăm în acest fel. Nu ne păcălim sursele și nici nu le inducem în eroare. Când ne prezentăm, spunem că suntem reporteri la WP. Colectarea informației trebuie să se realizeze în mod onorabil: trebuie să fim pregătiți oricând să explicăm public orice facem, ca să obținem informația. 523 ANEXE Citate. Trebuie să folosim cu atenție cuvântul «a declarat». Acest cuvânt trebuie să fie folosit numai când reporterul a auzit sursa, fiind de față sau la televiziune sau la radio, pronunțând aceste cuvinte. Când cităm o declarație scrisă, trebuie să explicăm corect în atribuire ce anume facem (de exemplu: «Casa Albă a spus, într-o declarație scrisă»). Când punem cuvintele sursei între ghilimele, acestea trebuie să fie exact acele cuvinte, exact în forma în care au fost spuse. Uneori, vom dori să evităm să umilim un vorbitor, parafrazând într-o formă corectă gramatical o declarație greșită din acest punct de vedere sau prezentând într-o formă acceptabilă pentru publicare o declarație care conține obsce- nități. Când procedăm în acest fel, nu trebuie să folosim ghilimelele. O parafrază nu trebuie considerată un citat. în același timp însă, nu îi vom lipsi pe cititori de declarațiile surselor care fac știrea și care, de obicei, se exprimă incorect gramatical sau care folosesc un aseme- nea limbaj, încât nu le putem cita cuvânt cu cuvânt. Aceasta ar putea însemna să ne încălcăm uneori regulile, publicând un limbaj colorat pe care, în mod normal, îl evităm. Când nu sunteți siguri cum să citați o sursă, consultați-vă cu unul din editori. Atunci când cităm persoane a căror limbă maternă nu este limba engleză, trebuie acordată o grijă specială. Dacă citatul îl face pe vorbitor să pară stupid sau caraghios, trebuie folosită parafraza (fără ghilimele, desigur). Dacă este nevoie, trebuie notat că o sursă are probleme în a fi exprimată în limba engleză. Atribuirea. Trebuie să spunem adevărul despre sursa informației. Faptele și citatele care nu rezultă din propria noastră colectare trebuie atribuite cuiva. Cititorii trebuie să poată distinge între ceea ce a văzut reporterul și ceea ce a obținut acesta de la alte surse, cum ar fi o agenție de presă, pool reporters, e-mail, site etc. Considerăm că valoarea colectării proprii este fundamentală. Așteptăm ca reporterii de la WP. să vadă în realitatea pe care o investighează cât mai mult din ceea ce conține textul și să vorbească cu cât mai mulți posibil participanți la eveniment. Reporterii trebuie să aibă în vedere avantajele colectării din scena evenimentelor pe care le acoperă, ori de câte ori este posibil. Dacă reporterul nu a fost prezent în scena relatată în text, acest lucru trebuie spus clar. Afirmarea unui fapt, deși nu a fost văzut de către reporter, trebuie atribuită; așadar, procedeul narativ al relatării evenimentului, ca și cum ne-a fost povestit de către martori, trebuie să conțină atribuirea. Dacă reconstruim declarații sau dialoguri pe baza relatărilor ulterioare ale acelora sau ale martorilor care i-au auzit vorbind, trebuie să atribuim clar toate acestea. Dacă nu sunteți sigur cum trebuie aplicate aceste îndrumări într-o anumită situație, consultați-vă editorul. în unele situații, când sursa ne-a permis să vedem ceva care în mod normal nu putea fi observat de către reporter, pot să apară probleme speciale în legătură cu atribuirea. Acestea trebuie discutate întotdeauna cu editorul. Este mereu necesar să întrerupem narațiunea pentru a atribui detaliile unor surse specifice. Uneori este posibil să atribuim detaliile unei narațiuni într-o singură propoziție sau paragraf. Iată două exemple de atribuire eficientă a informației. Ambele au apărut în ziar. 1. „Informațiile conținute în acest text provin din interviuri cu mai mulți oficiali ai administrației, din observare directă și din discuții cu consultanți care au participat la ședințele de guvern “. 2. „Această relatare provine din interviuri realizate în noiembrie și decembrie la Mogadiscio, cu 19 somalezi - aproape jumătate dintre ei luptători în miliții - și cu 30 de soldați americani. In plus, cei peste 25 de membri ai forțelor speciale trimise în Somalia ANEXE 524 pentru a-l captura pe Aideed au fost de acord în această lună să ne acorde interviuri în SUA și mai mulți soldați răniți au fost intervievați în luna octombrie, la spitalul militar din Landstuhl, Germania. In multe cazuri, persoanele au fost de acord să stea de vorbă cu noi, cu condiția să nu fie identificate. Deși versiunile americanilor și somalezilor coincid in mare măsură, unele elemente sunt imposibil de verificat independent". Acest tip de atribuire colectivă nu este potrivit în știrile obișnuite, ci în formulări în nume propriu, în texte de investigare și în alte texte speciale folositoare cititorilor. înainte de a folosi un asemenea procedeu, discutați cu editorul. Trebuie să fim siguri că, ori de câte ori folosim un asemenea mod de atribuiri, este onest, complet și adecvat. Orice text semnificativ care provine de la un stringer, de la un membru al administrației ziarului trebuie atribuit fie ia începutul textului, fie la sfârșitul lui. Când aceștia notează știri de televiziune sau radio sau realizează cercetarea inițială sau controlează fapte de rutină, nu este nevoie să fie numiți. Reguli de bază. Regulile jurnalistice de bază pot deruta, dar țelul nostru este să fim clari în dialogul cu sursele și cu cititorii. Acest lucru înseamnă că trebuie să le transmitem surselor regulile de bază și să le oferim cititorilor cât mai multe informații posibil, despre cum am aflat informația care apare în text. Dacă o sursă nu este on the record, este important să stabilim regulile de bază la începutul dialogului. într-un interviu înregistrat, este preferabil ca discutarea regulilor de bază să se afle pe bandă. Preferăm cu hotărâre interviurile on the record față de toate celelalte tipuri, dar, în același timp, recunoaștem că nu este întotdeauna posibil să avem sursele on the record. Când nu este posibil acest lucru, le datorăm cititorilor explicații de ce nu este posibil, așa cum am notat mai sus. Teoretic, trebuie să începem toate interviurile, presupunând că sunt on the record. Sursele neexperimentate - de obicei, oamenii obișnuiți care ajung pe neașteptate să fie implicați în eveniment - trebuie să înțeleagă clar că sunteți reporter și nu trebuie să fie surprinși când se văd citați în ziar. Pentru a stabili regulile de bază, iată definițiile diferitelor forme de atribuire, formulate de WP. Acești termeni sunt folosiți diferit, încât, dacă relația cu sursa este orice altceva decât on the record, înaintea începerii interviului, trebuie purtată o discuție care să clarifice termenii. On the record: poate fi citat, iar sursa este numită. On background. Fără atribuire. Ambele formulări înseamnă același lucru: o informație care poate fi atribuită „unui oficial al poliției" sau „unui jucător din echipă", care nu sunt numiți. Trebuie să avem grijă când discutăm cu sursa care spune că vrea să transmită informația on background, explicându-i că pentru noi acest lucru înseamnă că putem cita declarația, fără să numim sursa. Unele surse vor încerca să negocieze formularea atribuirii. De exemplu, un oficial din Departamentul de Stat ar putea cere să fie identificat prin formularea „un oficial al administrației". Trebuie să încercăm să punem pe primul loc interesul cititorului. într-un text despre o dispută între Pentagon și Departamentul de Stat, de exemplu, formularea „un oficial al administrației" îi este nefolositoare cititorului. Judecați bine și insistați pentru o transparență maximă în atribuire. Deep background. Este o situație înșelătoare, pe cât posibil de evitat. Informația acceptată în deep background poate fi inclusă în text, dar nu poate fi atribuită, ceea ce înseamnă că nu există nici o posibilitate pentru a-i ajuta pe cititori să înțeleagă de unde provine informația. Iată de ce descurajăm informația on deep background drept bază pentru o colectare ulterioară. Off the record. Este cea mai înșelătoare dintre toate, pentru că foarte mulți folosesc greșit acest termen. Conform definiției noastre, informația off the record nu poate fi folosită nici în 525 ANEXE textul publicat, nici în vreo colectare ulterioară. Dar multe surse, inclusiv oficiali sofisticați, folosesc termenul cu înțelesul „ nu spui că eu sunt sursa“. Trebuie să fim foarte atenți când discutăm cu sursa care spune că dorește să fie off the record. Dacă sursa înțelege prin acest lucru „nu spui că eu sunt sursa“, trebuie să-i explicăm diferența și să discutăm asupra formulării atribuirii. Dacă însă folosesc termenul cu sensul pe care îl are în definiția noastră, atunci, în cele mai multe situații, trebuie să evităm să ascultăm. Nu vrem să fim la dispoziția sursei care ne spune ceva ce devine inutilizabil, pentru că este transmis off the record. O variantă a lui off the record este „pentru orientare". O sursă ar putea dori să ne ofere o informație pentru orientarea noastră sau pentru a favoriza o colectare aprofundată, pe baza înțelegerii că nu vom folosi comentariile sale drept bază pentru a publica ceva în ziar. Aceasta a fost, de exemplu, relația dintre Deep Throat și Bob Woodward și Cari Bemstein. O astfel de orientare poate fi folositoare, chiar dacă nu o putem publica imediat. Nu le permitem surselor să schimbe post factum regulile de bază care guvernează mo- dalități specifice de citare. Odată ce un citat a fost on the record, rămâne așa. Uneori, sursele vor fi de acord să fie intervievate, cu condiția să citească înainte de publi- care citatele pe care intenționăm să le folosim. Aceasta poate crea situații dificile. Nu dorim să le permitem surselor să schimbe ce au spus în interviul inițial, dar uneori nu putem evita acest lucru sau o putem face cu prețul pierderii unui citat on the record de la o sursă importantă. Dacă vă aflați într-o asemenea zonă gri, consultați-vă cu editorul. Unii reporteri au citit textele surselor înainte de publicare pentru a se asigura asupra acu- rateței în chestiunile tehnice sau pentru a sesiza erorile înainte ca ele să apară în ziar. Pentru un jurnalist din domeniul științific, consultarea cu sursa înaintea publicării textului, pentru a se asigura că totul este corect, este un obicei. Dar nu este politica noastră de a ne consulta cu sursele sau cu alte persoane din exterior în ceea ce privește textele obișnuite, înainte ca ele să fie complet editate de noi. Un reporter care nu este sigur dacă să-i dea sursei să citească textul înaintea publicării trebuie să se consulte mai întâi cu editorul. Dateiines. Datelines sunt folosite pentru a indica locul în care informația de substanță a fost colectată, nu locul în care s-au petrecut evenimentele relatate în text. Nu folosim în dateline Hagerstowa pentru că am vorbit la telefon cu locuitori din Hagerstown; este necesar să fim acolo pentru a-1 pune în dateline. Dateline-u\ care conține o dată calen- daristică poate fî folosit numai dacă măcar unul dintre autorii textului a fost prezent în locul specificat, Ia data menționată. Un reporter care se află într-o localitate și scrie un text despre evenimente ce s-au petrecut în altă localitate nu poate folosi în dateline locul despre care scrie. Astfel, de exemplu, un reporter din Chicago, scriind un text despre evenimente din Michigan, trebuie să folosească Chicago în dateline sau nici un dateline. Editorii trebuie să aleagă varianta cea mai bună. Dacă un text are două semnături și are un dateline, cu sau fără dată calendaristică, doar unul dintre reporteri trebuie să se afle în locul specificat în dateline, afirmând astfel că o cantitate substanțială din colectare și redactare a fost realizată în acel Ioc. în acest caz, numele reporterului aflat Ia fața locului, trebuie să fie primul. Dacă acesta nu a făcut destul care să justifice să fie primul semnatar, atunci textul nu va avea nici un dateline. în acest caz, se va specifica într-o notă în italice cine și unde a realizat textul. Tot o notă în italice va conține numele și locurile oricărui alt contributor semnificativ, inclusiv stringeri sau alți angajați de la WP. Dacă reporterul trebuie să părăsească un loc înainte să transmită textul, așa cum se întâmplă adesea în cazul războaielor sau al campaniilor electorale, trebuie totuși folosit dateline dacă reporterul s-a aflat în acel loc la data menționată. Dacă textul se publică mai târziu, se poate păstra numele localității unde s-a făcut colectarea și a fost scris, dar fără nici o dată calendaristică. ANEXE 526 C. CODURI DEONTOLOGICE ALE JURNALIȘTILOR ROMÂNI CODUL DEONTOLOGIC AL ZIARISTULUI DIN ROMÂNIA Libertatea presei, garantată prin Constituție, implică independența și libertatea informa- ției, a exprimării ideilor și a criticii. în munca lor, editorii și ziariștii trebuie să fie conștienți de responsabilitatea față de public și de obligația pe care le-o impune prestigiul presei. Ei își asumă în fața publicului sarcinile ziaristice prin profesie și conștiință, fără să se lase influențați de interesele personale sau de motivații străine meseriei lor. Aceste principii ziaristice sunt destinate a prezerva morala profesiei și nu constituie o constrângere juridică. 1. Respectul pentru adevăr și pentru informarea corectă a publicului sunt imperative su- preme ale presei. 2. Știrile și informațiile destinate a fi publicate sub formă de texte și imagini trebuie să fie verificate cu grija cerută de către circumstanțe. Sensul lor adevărat nu trebuie să fie deformat, nici falsificat prin formulare, prin titluri sau prin comentarea imaginilor. Docu- mentele trebuie să rămână fidele sensului lor. Știrile, zvonurile și ipotezele neverificate [sic] trebuie să fie prezentate cu rezerva necesară. în prezentarea fotografiilor simbolice, subti- trarea trebuie să explice că nu este vorba de fotografii documentare. 3. Știrile publicate sau afirmațiile care se demonstrează a fi false trebuie rectificate într-un răgaz cât mai scurt și sub formă adecvată de către organul de presă care le-a difuzat. 4. Nu este permisă întrebuințarea unor metode incorecte pentru procurarea de știri sau a materialelor informative, ca și a imaginilor. 5. Caracterul confidențial convenit în timpul unei întrevederi vizând obținerea de infor- mații sau a unei sinteze trebuie să fie respectat în principiu [sic]. 6. Fiecare persoană care lucrează în presă trebuie să păstreze secretul profesional și poate beneficia de dreptul de a refuza referințele și de a nu dezvălui identitatea celor care au furnizat informațiile, fără autorizarea expresă a acestora. 7. Responsabilitatea presei față de public presupune că articolele redacționale [sic] nu sunt influențate de interese personale sau comerciale ale unor terți. Editorii și redactorii trebuie să reziste unor asemenea tentații și să vegheze la separarea netă a textului re- dacțional de publicațiile în scop publicitar. Textele, imaginile și desenele publicitare trebuie să poarte această mențiune. 8. Presa respectă viața privată și sfera intimă a individului. Dacă comportamentul privat al unei persoane are atingere cu interesele publice, presa poate folosi informațiile din această sferă. Trebuie să se constate mai întâi dacă publicarea acestora nu violează drepturile personale ale terților. 9. Publicarea unor acuzații neîntemeiate, mai ales de natură să aducă atingere onoarei unei persoane, este împotriva moralei jurnalistice. 10. Publicarea sub formă de texte sau de imagini susceptibile de a aduce atingere senti- mentelor morale sau religioase ale unui grup de persoane nu este conformă cu respon- sabilitatea presei. 11. Trebuie renunțat la prezentarea violenței și a brutalității în scopuri senzaționale; repor- tajul trebuie să aibă în vedere protecția tineretului. 527 ANEXF 12. Relatările privind proceduri polițienești sau juridice trebuie făcute astfel încât să nu pre- judicieze nici una din părțile implicate. De aceea, presa evită, înainte sau în timpul unei astfel de proceduri, orice luare de poziție subiectivă, care ar putea aduce prejudicii în articole sau în titluri. Un suspect nu trebuie să fie prezentat ca vinovat, înainte de a fi judecat de tribunal. In ceea ce privește delincvența juvenilă, este recomandabil să se evite citarea numelor și identitatea acestora prin fotografii, având în vedere viitorul acestor tineri. 13. în articolele consacrate subiectelor medicale trebuie evitată orice prezentare senza- țională, care ar trezi în cititori temeri sau speranțe nejustificate. Descoperirile științifice care se află în stadiul experimental nu trebuie prezentate ca fiind definitive. 14. Este în neconcordanță cu prestigiul, independența și misiunea presei acceptarea și acordarea de avantaje de orice fel, care ar fi de natură să îngrădească libertatea de decizie a redactorului și a editorului. Cine se lasă cumpărat pentru a difuza sau, dimpotrivă, pentru a nu difuza anumite informații acționează împotriva onoarei și moralei profesiunii. 15. Pentru o corectă informare, se impune publicarea, mai ales în mass-media, a blamă- rilor formulate public de către juriile de onoare ale asociațiilor de ziariști, ca și a sentințelor instanțelor judiciare. CODUL DEONTOLOGIC AL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE RADIODIFUZIUNE (SRR) 1. SRR, serviciu public de informare, educare și divertisment, este pe deplin conștientă că dreptul la informație este un drept fundamental al omului că aceasta presupune drepturi și îndatoriri, libertăți și responsabilități. 2. în programele sale de actualități, în emisiunile culturale și de divertisment, SRR garan- tează libera exprimare a ideilor, opiniilor, precum și libera comunicare a informațiilor, în spiritul drepturilor și libertăților constituționale. Cenzura de orice fel este interzisă. Selecția cu bună-credință și profesionalism a informațiilor din programele de actualitate, din emisiunile culturale și de divertisment nu este cenzură. 3. Emisiunile sunt puse în slujba ascultătorilor, informării lor corecte, imparțiale și rapide, educării lor și divertismentului. 4. SRR este independentă de orice ingerințe politice sau financiare externe și evită presiu- nile venite din interior. 5. SRR promovează cu competență., exigență și bună-credință valorile creației naționale și universale, cultivă adevărul, interesul național, valorile democratice, demnitatea umană, justiția socială și bunul gust. Când este vorba de apărarea valorilor democrației, SRR nu trebuie să rămână neutră, ci să contribuie la prevenirea momentelor de tensiune, să înlesnească înțelegerea mutuală, toleranța și încrederea atât pe plan intern, cât și in- ternațional. 6. Violența, ura, crima, dezordinea, haosul, vulgaritatea, pornografia, defăimarea, încăl- carea dreptului la viață privată nu-și găsesc locul în emisiunile SRR. Nu vor fi susținute, în nici un fel, cauze separatiste sau secesioniste și nu se vor încuraja iredentismul și emigrarea. 7. SRR va obține informațiile prin mijloace legale și morale. 8. Difuzarea știrilor se va face respectând adevărul, menționând sursa, după ce acestea au fbst verificate riguros, faptele trebuind prezentate cu imparțialitate. Se va face o distincție netă între știri și opinii. Știrile sunt informații, fapte, date, iar opiniile sunt exprimarea unor gânduri, credințe sau judecăți asupra știrilor, exprimate onest și corect din punct de vedere etic. Punctele de vedere personale vor fi identificate ca atare. ANEXE 528 9. Opiniile sub forma comentariilor asupra evenimentelor sau acțiunilor unor persoane și instituții nu trebuie să vizeze o omitere a realității faptelor sau datelor. 10. SRR își asumă răspunderea morală și de altă natură pentru conținutul știrilor, pro- gramelor de actualități, culturale și de divertisment, și asigură dreptul la replică în probleme importante ale vieții politice, economice și sociale. SRR are dreptul la replică în probleme ce o interesează sau îi lezează statutul. 11. La cererea celor interesați se vor rectifica obligatoriu și imediat toate informațiile și opiniile care s-au dovedit false sau eronate. 12. SRR este un mijloc de informare, dar care nu reprezintă opinia publică și nici nu înlo- cuiește funcțiile proprii puterii publice sau ale instituțiilor cu caracter educațional și cultural. 13. Statutul este incompatibil cu orice campanie de presă realizată pe baza unor luări apriorice de poziție și puse în serviciul unor interese de partid sau particulare. 14. SRR va respecta dreptul indivizilor la viața privată și este conștientă că persoanele cu funcții în viața publică au dreptul la o viață privată, în afara cazului în care aceasta poate avea urmări asupra vieții publice. 15. în știrile și opiniile pe care le difuzează, SRR trebuie să respecte principiul prezumției de nevinovăție, în special când este vorba de afaceri în curs de judecare, evitând pronunțarea de verdicte. 16. SRR își apără și protejează lucrătorii în exercitarea corectă și onestă a atribuțiilor lor. 17. SRR respectă independența și răspunderea proprie a tuturor colaboratorilor, precum și libertatea de profesare a gazetăriei. 18. în întreaga lor activitate, lucrătorii SRR vor da dovadă de atașament și fidelitate față de instituție, se vor comporta corect și demn, vor promova în viața publică imaginea reală și corectă a SRR. 19. Lucrătorii SRR vor veghea asupra confidențialității surselor de informații, dar și asu- pra datelor și faptelor de care au luat cunoștință în exercitarea atribuțiunilor de serviciu. 20. Personalul SRR nu va profita niciodată de statutul său pentru obținerea de beneficii și promovarea intereselor proprii. 21. Lucrătorii SRR nu vor promova în emisiuni simpatiile lor politice, punctele lor de vedere asupra disputelor politice sau de altă natură. 22. Pentru asigurarea calității muncii și independenței, jurnalistului de radio trebuie să i se asigure un salariu bun, condiții de muncă și instrumente de muncă adecvate. 23. în toate emisiunile sale, SRR militează pentru folosirea corectă a limbii române. 24. încălcarea prevederilor acestui cod deontologic atrage răspunderea administrativă, materială, penală sau civilă, după caz. CODUL DEONTOLOGIC AL ZIARISTULUI, ADOPTAT DE CLUBUL ROMÂN DE PRESĂ (CRP) Preambul. Clubul Român de Presă, reprezentat de peste 20 de case editoriale ce cuprind cele mai importante instituții mass-media naționale (presă scrisă, televiziuni, radiouri și agenții de presă), numărând aproximativ 20.000 de ziariști, membri ai tuturor asociațiilor de presă din România, propune introducerea unui Cod etic al ziariștilor și instituirea unui Consiliu de Onoare care să urmărească respectarea normelor deontologice. Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului de Onoare face obiectul unui document separat. 529 ANEXE Potrivit Constituției României, libertatea de exprimare a opiniilor, în scris, prin imagini sau prin alte mijloace de comunicare în masă este garantată. Cenzura de orice fel este interzisă (art. 30). Dreptul presei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor (art. 31). Ziarist profesionist este acea persoană care are drept ocupație principală și retribuită pre- sa, posesoare a unei cărți de presă recunoscută de una dintre organizațiile profesionale, respectiv, orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician de presă, secretar de redacție, șef de secție sau departament, redactor-șef sau adjunct, director de publicație, radio sau tele- viziune, cu o vechime minimă în presă de un an (perioadă ce reprezintă stagiul în această activitate). In virtutea libertății de expresie, ziaristul are dreptul de a critica argumentat atât Puterea, cât și Opoziția, considerând drept unic criteriu de judecare a faptelor raportarea lor la legile țării și la principiile morale. Articolul 1. Ziaristul are datoria primordială de a relata adevărul, indiferent de consecin- țele ce le-ar putea avea asupra sa, obligație care decurge din dreptul constituțional al pu- blicului de a fi corect informat. Articolul 2. Ziaristul poate da publicității numai informațiile de a căror veridicitate este sigur, după ce în prealabil le-a verificat, de regulă, din mai multe surse credibile. Articolul 3. Ziaristul nu are dreptul să prezinte opiniile sale drept fapte. Știrea de presă trebuie să fie exactă, obiectivă și să nu conțină păreri personale. Articolul 4. Ziaristul este obligat să respecte viața privată a cetățenilor și nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a obține informații sau imagini despre acestea. Atunci când comportamentul privat al unor personalități publice poate avea urmări asupra societății, principiul neintruziunii în viața privată ar putea fi eludat. Este preferabil [sic] ca minorii, bolnavii și victimele unor infracțiuni să beneficieze de păstrarea confidențialității identității. Se va [sic] menționa rasa, naționalitatea, apartenența la o anumită minoritate (religioasă, lingvistică, sexuală) numai în cazurile în care informația publicată se referă la un fapt strict legat de respectiva problemă. Articolul 5. Ziaristul va da publicității punctele de vedere ale tuturor părților implicate în cazul unor păreri divergente. Nu se vor aduce acuzații fără să se ofere posibilitatea celui învinuit să-și exprime punctul de vedere. Se va avea în vedere respectarea principiului prezumției de nevinovăție, astfel încât nici un individ nu va fî catalogat drept infractor, până când o instanță juridică nu se va pronunța. Se va evita publicarea comentariilor și luărilor de poziție asupra unor cauze aflate pe rol în justiție. Aceasta nu exclude relatările obiective asupra faptelor în evoluția lor. Ziaristul nu se substituie instituțiilor și puterilor publice. Articolul 6. Ziaristul va păstra secretul profesional privind sursele informațiilor obținute confidențial. Este la latitudinea propriei sale conștiințe [sic] să respecte confidențialitatea surselor, chiar în fața justiției. Confidențialitatea surselor de informații este garantată de reglementările internaționale la care România este parte. Articolul 7. Ziaristul are responsabilitatea civică de a acționa pentru instaurarea justiției și dreptății sociale. în cazurile în care are știință de abuzuri sau de încălcări ale legilor, potrivit clauzei de conștiință [sic!; folosire greșită a termenului], ziaristul are dreptul de a refuza orice ingerință care să-i influențeze decizia. Articolul 8. în exercitarea profesiei și în relațiile pe care le întreține cu autoritățile pu- blice sau cu diverse societăți comerciale, ziaristului îi sunt interzise orice înțelegeri ce ar putea afecta imparțialitatea sau independența sa. Articolul 9. Ziaristul care distorsionează intenționat informația sau face acuzații nefon- date săvârșește abateri profesionale de maximă gravitate. ANEXE 530 Articolul 10. Ziaristul are datoria de a face corecțiile necesare în cazul în care din vina sa vor fi date publicității informații inexacte. CODUL DEONTOLOGIC AL JURNALISTULUI ELABORAT DE CONVENȚIA ORGANIZAȚIILOR DE MEDIA [DIN ROMÂNIA] Preambul. Prezentul Cod Deontologic a fost elaborat de organizațiile membre ale Convenției Orga- nizațiilor de Media [din România]. Prevederile prezentului Cod Deontologic sunt liber con- simțite de jurnaliștii membri ai organizațiilor profesionale, patronale și sindicale, semnatare ale Statutului Jurnalistului, adoptat de către Convenția Organizațiilor de Media [din Ro- mânia], la Sinaia, în perioada 9-11 iulie 2004. Aplicarea prevederilor Codului Deontologic se va realiza prin grija organelor specializate ale fiecărei organizații semnatare ale Statutului Jurnalistului. în cuprinsul prezentului Cod, noțiunea interes public va fi înțeleasă pornind de la urmă- toarele premise: - Orice chestiune care afectează viața comunității este de interes public. Aceasta nu se rezumă numai la aspectele politice, ci include orice altă împrejurare care prezintă interese pentru comunitate. - Interesul public nu privește doar ceea ce autoritățile consideră că este de interes public. - Modul în care funcționează și acționează guvernul, autoritățile ori instituțiile publice, precum și orice altă entitate care folosește bani publici sau care afectează binele comunității este de interes public major. - Toate acțiunile, omisiunile, gesturile și cuvintele demnitarilor, politicienilor și ale tuturor funcționarilor publici legate de exercitarea funcției lor sunt de interes public major. Viața privată a acestora este de interes public atunci când are relevanță pentru exercitarea funcției. - Având în vedere contribuția autorităților Ia gestionarea puterii și a serviciilor publice, critica adusă acestora se bucură de un interes public major. - Atunci când nu există un interes public evident, libertatea de exprimare nu poate fi limitată decât de interesul protejării unui alt drept fundamental. - Orice informații privind încălcarea drepturilor omuiui - așa cum sunt acestea definite în documentele internaționale ratificate de România - sunt de interes public major. 1. Rolul Jurnalistului. 1.1. Jurnalistul este dator să exercite dreptul inviolabil ia libera exprimare, în virtutea dreptului publicului de a fi informat. Jurnalistul se bucură de o protecție sporită în exer- citarea acestui drept datorită rolului vital, de apărător al valorilor democratice, pe care presa îl îndeplinește în societate. 1.2. Jurnalistul este dator să caute să respecte și să comunice faptele - așa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile - în virtutea dreptului publicului de a fi informat 1.3. Jurnalistul este dator să exprime opinii pe o bază factuală. în relatarea faptelor și a opiniilor, jurnalistul va acționa cu bună-credință. 1.4. Jurnalistul este dator să semnaleze neglijența, injustiția și abuzul de orice fel. 1.5. în demersul său de a informa publicul, jurnalistul este dator să reflecte societatea în ansamblul și diversitatea ei, acordând acces în presă și opiniilor minoritare, și individuale. 531 ANEXE Publicul are dreptul sa cunoască nu numai informațiile și ideile primite favorabil sau cu indiferență ori considerate inofensive [sic!], dar și pe acelea care ofensează [?], șochează sau deranjează. Acestea sunt cerințe ale pluralismului [?], toleranței [?] și spiritului deschis [?], fără de care nu există societate democratică. 1.6. Profesia de jurnalist implică drepturi și obligații, libertăți și responsabilități. 2. Conduita profesională. 2.1. Respectarea drepturilor omului. în exercitarea rolului său de garant al democrației, presa are datoria primordială de a respecta drepturile omului. Astfel: 2.1.1. Jurnalistul este dator să respecte prezumția de nevinovăție. 2.1.2. Jurnalistul este dator să respecte viața privată a persoanei (inclusiv aspectele care țin de familie, domiciliu și corespondență). Amestecul în viața privată este permis atunci când prevalează interesul public de a afla informația. în acest context, este irelevant dacă o persoană publică a dorit sau nu să dobândească această calitate. O activitate nu este privată doar pentru motivul că se desfășoară în public. 2.1.3. Jurnalistul este dator să țină cont de interesul legitim al minorului. El va proteja identitatea minorilor implicați în infracțiuni, ca victime sau ca autori, cu excepția situației în care interesul public cere ca aceștia să fie identificați sau la solicitarea expresă a părinților sau a reprezentanților lor legali, în vederea protejării intereselor minorului. 2.1.4. Identitatea victimelor accidentelor, calamităților, infracțiunilor, cu precădere cele ale agresiunilor sexuale, nu trebuie să fie dezvăluită, cu excepția situației în care există acordul acestora sau când un interes public major prevalează. De același regim beneficiază și persoanele defavorizate (bolnavi, persoane cu dizabilități, refugiați etc.). 2.1.5. Jurnalistul este dator să nu discrimineze nici o persoană pe motive de rasă, etnie, religie, sex, vârstă, orientare sexuală ori dizabilități și să nu instige la ură și violență atunci când relatează fapte sau își exprimă opiniile. 2.2. Regulile redactării. 2.2.1. Informația trebuie delimitată clar de opinii. Jurnalistul va face demersuri rezonabile în acest sens. 2.2.2. Jurnalistul va verifica informațiile în mod rezonabil înainte de a le publica și va exprima opinii pe o bază factuală. Informațiile vădit neadevărate sau cele despre care jurna- listul are motive temeinice să creadă că sunt false nu vor fi publicate. 2.23. In chestiunile despre care relatează, jurnalistul trebuie să facă eforturi pentru a pre- zenta punctele de vedere ale tuturor părților implicate. 2.2.4. Jurnalistul va respecta în redactare regulile citării. în cazul citării parțiale a unei persoane, jurnalistul are obligația de a nu denatura mesajul acelei persoane. 23. Protecția surselor. 23.1. Jurnalistul are obligația de a păstra confidențialitatea acelor surse care solicită să își păstreze anonimatul sau a acelor surse a căror dezvăluire le poate pune în pericol viața, integritatea fizică și psihică sau locul de muncă. 2.4. Colectarea informațiilor. 2. 4.1. Jurnalistul va obține informații în mod deschis și transparent. Folosirea tehnicilor speciale de investigație este justificată atunci când există un interes public și când informațiile nu pot fi obținute prin alte mijloace. Se recomandă ca utilizarea tehnicilor speciale de investigație să fie menționată explicit în momentul publicării informațiilor. 23. Abuzul de statut. 2.5.1. Folosirea statutului de jurnalist pentru a obține beneficii personale sau în favoarea unor terțe părți constituie o gravă încălcare a normelor etice și este inacceptabilă. ANEXE 532 2.5.2. Jurnalistul nu va accepta daruri în bani sau în natură sau orice alte avantaje care îi sunt oferite în considerarea statutului său profesional [sic!]. 2.5.3. Jurnalistul va evita să se afle într-o situație de conflict de interese. Se recomandă separarea activităților editoriale ale jurnalistului de cele politice și economice. 2.6. Independența. 2.6.1. Jurnalistul își va exercita profesia conform propriei sale conștiințe și în acord cu principiile prevăzute de Statutul Jurnalistului și de prezentul Cod. 2.7. Corecția [sic!] erorilor. Dreptul la replică. 2.7.1. Jurnalistul va corecta cu promptitudine orice eroare care apare în materialele sale. Acolo unde consideră necesar [?!], jurnalistul poate să publice și scuze. 2.7.2. Dreptul la replică se acordă atunci când cererea este apreciată ca fiind îndreptățită și rezonabilă [sic]. 3. Drepturile Jurnalistului. 3.1. Jurnalistul este protejat de tratatele și convențiile internaționale la care România este parte și care garantează libertatea de exprimare și liberul acces la informații, precum și la toate sursele de informare. 3.2. Jurnalistul are dreptul de a se opune cenzurii de orice fel. 3.3. Protecția [sic!] secretului profesional și a confidențialității surselor este în egală mă- sură un drept, dar și o obligație a jurnalistului. 3.4. Jurnalistul are dreptul la clauza de conștiință [sic! folosire greșită a termenului]. El are dreptul de a refuza orice demers jurnalistic împotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor convingeri. Această libertate derivă din obligația jurnalistului de a informa publicul cu bună-credință. 3.5. în virtutea bunei practici de separare a activităților economice de cele editoriale, jur- nalistul are dreptul de a refuza să atragă contracte de publicitate sau sponsorizare pentru instituția de presă Ia care lucrează. 3.6. Jurnalistul se bucură, conform legii, de protecția drepturilor de autor [-]. 3.7. Jurnalistul își afirmă dreptul de a fi apărat de către instituția de presă unde își exercită profesia, precum și de către asociația profesională ori sindicală care îi reprezintă interesele împotriva oricărei presiuni exercitate contra sa, de natură să determine o încălcare a conduitei profesionale prevăzute de Statutul Jurnalistului și de prezentul Cod Deontologic. D. LEGISLAȚIE EUROPEANĂ FRANȚA: LEGEA DIN 29 IULIE 1881, CARE REGLEMENTEAZĂ LIBERTATEA PRESEI [revizuită/completată de-a lungul vremii]. Publicată de Ministerul Justiției - august, 2001. Capitolul I. Tipărire și Distribuire. Articolul 1. Tipărirea și distribuirea sunt libere. Articolul 2. (completat cu decrete-legi/legi: ultima din 1994). Orice text făcut public, cu excepția anunțurilor locale și a tipăriturilor lipsite de impor- tanță, va avea înscris numele și domiciliul tipografului. 533 ANEXE în caz contrar, pedeapsa este amenda de 25.000 de franci. Distribuirea tipăriturilor care nu au menționate cerințele formulate în paragraful precedent este interzisă, iar contravenienții vor primi aceeași amendă ca mai sus. O pedeapsă de 6 luni de închisoare va putea fi pronunțată dacă, în ultimele 12 luni, tipo- graful a fost condamnat pentru același tip de contravenție. Pe de altă parte, dacă tipăritura necesită activitatea mai multor tipografi, indicarea nu- melui și domiciliului unuia dintre ei este suficientă. Capitolul IL Presa Periodică. Paragraful 1. Dreptul de a publica despre finanțare, depunerea depozitului la par- chet Articolul 5. Orice ziar sau periodic poate să apară fără autorizare prealabilă și fără depunerea unei declarații de cauțiune, după declararea prescrisă la articolul 7. Articolul 6 (completat cu ordonanțe/legi: ultima din 1986). Orice publicație de presă trebuie să aibă un director. Când o persoană fizică este proprietară sau girant a unei instituții de editare - în sensul legii nr. 68-897 din 1 august 1986, cu privire la reforma regimului juridic al presei - sau deține majoritatea capitalului sau a voturilor, această persoană este directorul publicației. în celelalte cazuri, directorul publicației este reprezentantul legal al instituției de editare. Totodată, în societățile anonime - cf. articolelor (de la) 118 - (la) 150 din legea 66-537 din 24 iulie 1966, cu privire la societățile comerciale -, directorul publicației este președintele comitetului director sau director general unic. Dacă directorul publicației beneficiază de imunitate parlamentară, în condițiile prevăzute de art. 26 din Constituție și de articolele nr. 9 și 10 ale Protocolului din 8 aprilie 1965 cu privire la privilegiile și imunităților comunităților europene, instituția de editare trebuie să numească un codirector al publicației, ales dintre persoanele care nu beneficiază de imuni- tate parlamentară, iar atunci când instituția de editare este o persoană morală, dintre membrii consiliului de administrație sau ai comitetului director sau dintre giranți, în funcție de forma numitei persoane morale. Codirectorul publicației trebuie desemnat într-un răstimp de o lună de la data la care directorul publicației beneficiază de imunitatea menționată în alineatul precedent. Directorul și, eventual, co-directorul trebuie să fie majori, să se bucure de drepturile lor civile și să nu fie privați de drepturile lor civice prin nici o condamnare judiciară. Toate obligațiile legale ce-i revin directorului publicației sunt aplicabile codirectorului publicației. Articolul 7 (completat cu ordonanțe/legi: ultima din 1986). înaintea publicării oricărui ziar sau periodic, va fi înaintată parchetului procurorului Republicii o declarație care va conține: 1. Titlul ziarului sau al periodicului și modul de publicare; 2. Numele și domiciliul directorului publicației și, în cazul prevăzut la alineatul 3 al art. 6, al codirectorului publicației; 3. Indicarea tipografiei unde va fi multiplicat. Orice modificare în datele de mai sus va fi anunțată în termen de 5 ziie. Articolul 8 (completat cu ordonanță din 1994). Aceste declarații vor fi făcute în scris, cu autentificarea notariatului, și vor fi semnate de directorul publicației. La depunere, se va elibera un număr de înregistrare. Articolul 9 (completat cu ordonanțe/legi/decrete: ultimul din 1994). ANEXE 534 în caz de contravenție față de prevederile art. 6, 7 și 8, proprietarul, directorul publicației și, în cazul prevăzut la alineatul 3 din art. 6, codirectorul publicației vor fi pedepsiți cu amenda prevăzută pentru contravențiile din clasa a 5-a. Pedeapsa se va aplica tipografului în absența proprietarului sau, în cazul prevăzut la alineatul 3 din art. 6, a codirectorului publicației. Ziarul sau periodicul își vor putea continua apariția, numai după ce au fost îndeplinite formalitățile enunțate mai sus, iar dacă publicația în abatere își continuă apariția se vor aplica amenzile prevăzute pentru contravențiile din a 4-a clasă, suportate în solidar de aceleași persoane pentru fiecare număr publicat, începând cu ziua pronunțării condamnării, dacă această condamnare este în litigiu, și din a treia zi după notificarea sa, dacă s-a pronunțat în absență; acestea, chiar dacă s-a cerut recurs sau apel, în condițiile în care este ordonată executarea provizorie. Condamnatul, chiar în lipsă, poate cere recurs. Acesta va fi statuat de către curte în ter- men de 3 zile. Articolul 10 (Completat cu ordonanțe/legi/decrete: ultimul din 1994). în momentul publicării fiecărei foi sau a livrării ziarului sau a periodicului, vor fi depuse la parchetul procurorului Republicii sau la primărie, în orașele unde nu există tribunal, 2 exemplare semnate de directorul publicației. Vor fi depuse, în aceleași condiții, 10 exemplare la Ministerul Informației pentru Paris și departamentul Sena, iar pentru celelalte departamente, la prefectură, la subprefectură sau la primărie, în orașele care nu sunt nici reședințe de departament, nici reședințe de arondis- ment. Nerealizarea acestor depozite se sancționează cu amendarea directorului publicației, pre- văzută pentru contravențiile din a 4-a clasă. Articolul 11 (completat cu ordonanță/decrete: ultimul din 1994). Numele directorului publicației va fi tipărit pe toate exemplarele. în caz contrar, tipogra- ful va fi sancționat cu amenda prevăzută pentru contravențiile clasei a 4-a, pentru fiecare număr publicat. Paragraful 2. Despre rectificări. Articolul 12 (completat cu ordonanță/legi: ultima din 1994). Directorul publicației are obligația să insereze gratuit în deschiderea numărului următor al ziarului sau periodicului toate rectificările ce-i vor fi transmise de către un reprezentant al autorității publice, în legătură cu acțiuni legate de funcția sa, care ar fi fost transmise inexact de către numitul ziar sau periodic. Totuși, aceste rectificări nu vor depăși dublul suprafeței articolului căruia i se răspunde. în caz de contravenție, directorul publicației va fi pedepsit cu o amendă de 25.000 de franci. Articolul 13 (completat cu legi/ordonanțe: ultima din 2000). Directorul publicației are obligația să insereze răspunsurile oricărei persoane numite sau indicate în ziar sau periodic în 3 zile de la primirea acestora, altminteri va fi pedepsit cu o amendă de 25.000 de franci, pe lângă alte pedepse sau plata altor despăgubiri pe care articolul le-ar putea provoca. Cât privește ziarele sau periodicele care nu sunt cotidiene, directorul publicației, fiind pre- văzute aceleași sancțiuni, va fi obligat să insereze răspunsul în numărul proxim primirii lui. Această inserare ar trebui să se facă în același loc și cu aceleași caractere ca și articolul care a provocat-o și fără nici o intercalare. 535 ANEXE Fără să se ia în calcul adresa, formulele de salut, cererea, semnătura, răspunsul se va li- mita Ia lungimea articolului care l-a provocat. Totuși, va putea avea 50 de rânduri, chiar dacă articolul a avut mai puține, dar nu va putea depăși 200 de rânduri, chiar dacă articolul a depășit aceste dimensiuni. Dispozițiile de mai sus se aplică replicilor, în condițiile în care jurnalistul a adăugat răspunsului noi comentarii. Răspunsul va fi totdeauna gratuit. Petentul nu va putea depăși limitele fixate în paragraful precedent contra cost. Se poate cere inserarea răspunsului numai în ediția sau în edițiile în care a apărut articolul. Se va asimila refuzului inserării și se va pedepsi conform prevederilor de mai sus faptul de a publica în regiunea deservită de edițiile sau de ediția de mai sus, într-o ediție specială în care ar fi redistribuit răspunsul pe care numărul corespunzător al ziarului era obligat să-1 reproducă. Tribunalul se va pronunța în termen de 10 zile de la citația în legătură cu refuzul inserării. Va putea hotărî ca inserarea, dar numai inserarea, să devină executorie pe loc, fără posibi- litatea opoziției sau a recursului. Dacă există recurs, va fi fixat în termen de 10 zile de la înregistrare. Pe tot parcursul perioadei electorale, termenul de 3 zile prevăzut pentru inserarea răspunsu- lui, prevăzut Ia paragraful 1 al prezentului articol, se va reduce pentru cotidiene la 24 de ore. Răspunsul va trebui depus cu cel puțin șase ore înaintea multiplicării ziarului în care trebuie să apară. Odată cu deschiderea perioadei electorale^ directorul ziarului are obligația să declare parchetului, altminteri se aplică pedepsele stabilite în paragraful 1, ora la care, în această perioadă, este multiplicat ziarul. Termenul de citație în legătură cu refuzul inserării se va re- duce la 24 de ore, fără vreo creștere a intervalului din cauza distanțelor, iar citația va fi trans- misă chiar și într-o oră, în cazul ordonanței președintelui tribunalului. Decizia inserării va fi executorie pe loc, dar numai a acestei inserări, fără posibilitatea opoziției sau a recursului. Dacă inserarea astfel ordonată nu se realizează în răstimpul fixat în prezentul alineat și care răstimp se înregistrează începând cu momentul în care a fost pronunțată sentința, directorul publicației va fi pasibil să execute 3 luni de închisoare și să achite o amendă de 25.000 de franci. Acțiunea de inserare forțată se prescrie în termen de 3 luni, începând cu ziua în care pu- blicarea a avut loc. Fără înlăturarea efectelor alineatului precedent, orice persoană numită sau desemnată într-un ziar sau într-un periodic, cu ocazia derulării urmăririi penale, poate beneficia de decizia inserării forțate în termen de 3 luni, începând cu ziua în care decizia de neurmărire penală căreia i-a făcut obiectul a apărut sau începând cu ziua în care hotărârea de încetare a urmăririi sau de achitare, fie că o exprimă expres sau nu în afara cauzei, a devenit definitivă. Paragraful 3. Ziarele sau periodicele străine. Articolul 14 (completat cu decrete-legi/legi: ultima din 1994). Circulația, distribuirea sau punerea în vânzare în Franța a ziarelor, periodicelor sau nu, redactate într-o limbă străină, pot fi interzise crin decizi? ministrului de interne. Această interdicție poate, de asemenea, să f e pmnunțatc cu privire la ziare și scrieri pro- venind din străinătate, îr frr'.'ez" t mărite în străinătate sau în Franța. Atunci când se realizează 0 c \ mtmțî d punerea în vânzare, distribuirea sau ^producerea ziarelor și seriei' m c, pedem. - ?ste un an de închisoare și amendă de 30.0'30 de franci. ANEXE 536 Aceleași pedepse, în situația reluării publicării unui ziar sau scrieri interzise, sub un titlu diferit. Totuși, în acest caz, amenda este de 60.000 de franci. Se procedează la confiscarea administrativă a exemplarelor și a copiilor care reiau publi- carea sub un titlu diferit. Capitolul 3. Despre afișarea, transportul și vânzarea în spații publice. Paragraful 1. Despre afișare. Articolul 15 (completat cu lege în 1969). în fiecare comună, primarul va stabili prin decizie locurile destinate exclusiv afișării le- gilor și a altor acte ale autorității publice. Se interzice afișarea în aceste locuri a anunțurilor particularilor. Afișele actelor eliberate de către autorități vor fi tipărite numai pe hârtie albă. Totuși, este permisă folosirea hârtiei albe când se folosesc caractere sau ilustrații colorate și când orice confuzie, fie în text, fie în prezentarea materială cu afișele administrative, este imposibilă. Orice contravenție față de dispozițiile prezentului articol se va pedepsi cf. articolului 2. Articolul 16. Profesiunile de credință, circularele și afișele electorale vor putea fi afișate, mai puțin în locurile menționate în articolul precedent, pe toate edificiile publice, altele decât cele consacrate cultelor și, în special, în apropierea sălilor de votare. Articolul 17 (completat cu decrete: ultimul din 1994). Cei care înlătură, rup, acoperă sau alterează afișele puse din ordinul Administrației, în locurile rezervate acestora, printr-un procedeu oarecare, încât le acoperă sau le fac de necitit vor fi pedepsiți cu amenda prevăzută pentru contravențiile clasei a 2-a. Dacă fapta a fost comisă de către un funcționar sau un reprezentant al autorității publice, pedeapsa va fi amenda prevăzută pentru contravențiile clasei a 4-a. Vor fi pedepsiți cu amenda prevăzută pentru contravențiile clasei a 2-a aceia care au în- lăturat, rupt, acoperit sau alterat prin orice procedeu, astfel încât să le deformeze sau să le facă de neciiit, afișele electorale ale unor simpli particulari, lipite în alte locuri decât pe proprietățile acelora care au comis această rupere sau alterare. Pedeapsa este amenda prevăzută pentru contravențiile clasei a 4-a, dacă fapta a fost comisă de către un funcționar sau reprezentant al autorității publice, cu condiția ca afișele să nu fie puse în locurile rezervate cf. articolului 15. Paragraful 2. Transportarea și vânzarea în spațiul public. Articolul 18. Oricine dorește să exercite profesiunea de transportator sau distribuitor, în spațiul public sau îh orice alt loc public sau privat, de cărți, scrieri, broșuri, ziare, desene, gravuri, litografii și foto- grafii, este obligat să înainteze o declarație la prefectura departamentului în care domiciliază. Cu toate acestea, cu privire la ziare sau periodice, declarația poate fi depusă fie la pri- măria localității în care trebuie să se realizeze distribuirea, fie la subprefectură. în acest din urmă caz, declarația este valabilă pentru toate localitățile arondismentului. Articolul 19. Declarația va conține numele, prenumele, profesia, domiciliul, vârsta și locul nașterii celui care declară. Celui care declară i se va elibera pe loc, gratuit, un număr de înregistrare a declarației. Articolul 20. Distribuirea și transportarea accidentale nu sunt supuse nici unei declarații. Articolul 21 (completat cu decrete: ultimul din 1994). 537 ANEXE Exercitarea profesiunii de transportator sau distribuitor în absența declarației prealabile, neadevărurile din declarație, neprezentarea la cerere a numărului de înregistrare constituie contravenții. Vinovății sun pedepsiți cu amenda prevăzută pentru contravențiile clasei a 3-a. Articolul 22. Transportatorii și distribuitorii pot fi judecați conform dreptului comun dacă au trans- portat sau distribuit în cunoștință de cauză cărți, scrieri, broșuri, ziare, desene, gravuri, lito- grafii și fotografii cu caracter delictual, pe lângă cazurile prevăzute la art. 42. Capitolul 4. Crime și delicte comise prin presă sau prin orice alt mijloc de publicare. Paragraful 1. Provocarea la crime și delicte. Articolul 23 (completat cu legi: ultima din 1985). Vor fi pedepsiți, în calitate de complici la o acțiune calificată drept crimă sau delict, aceia care, fie prin discursuri, scandări sau amenințări pronunțate în locuri sau adunări publice, fie prin scris, tipărituri, desene, gravuri, picturi, embleme, imagini sau orice alt suport al scrisului, vorbirii sau imaginii, vândute sau distribuite, sau puse în vânzare, sau expuse în locuri sau în adunări publice, fie prin panouri sau afișe expuse vederii publice, fie prin orice alt mijloc de comunicare audiovizuală, au provocat direct autorul sau autorii să comită acțiunea numită, dacă provocarea a fost urmată de efect. Această dispoziție se va aplica în egală măsură când provocarea este urmată doar de tentativa crimei prevăzute la art. 2 CP. Articolul 24 (completat cu ordonanță/decret/legi: ultima din 1994). Vor fi pedepsiți cu 5 ani de închisoare și cu amendă de 300.000 de franci aceia care prin una din modalitățile enunțate în articolul precedent au provocat direct, în cazul în care această provocare nu a fost urmată de efect, una dintre următoarele infracțiuni: X. Atentatul voluntar la viață, la integritatea persoanei și agresiunile sexuale definite de Cartea a Il-a a CP; 2. Furturile, extorcările și distrugerile, degradările și deteriorările voluntare periculoase pentru persoane, definite în Cartea a IlI-a a CP; Cei care, prin aceleași mijloace, au provocat direct una dintre crimele și delictele cu atin- gere la interesele fundamentale ale națiunii, prevăzute de titlul I din Cartea a IV-a a CP, vor fi pedepsiți cu aceleași sancțiuni. Vor primi aceeași pedeapsă aceia care, prin una dintre modalitățile enunțate în art. 23, au făcut apologia crimelor vizate în primul alineat, a crimelor de război, a crimelor împotriva umanității sau a crimelor și delictelor de colaborare cu inamicul. Vor fi pedepsiți cu pedepsele prevăzute în alineatul 1 aceia care, prin aceleași mijloace, au provocat direct la actele de terorism prevăzute de titlul II din Cartea a IV-a a CP sau care au făcut apologia lor. Orice scandări sau cântece de revoltă la adresa autorității stabilite, pronunțate în locurile sau adunările publice, se vor pedepsi cu amenda prevăzută pentru contravențiile clasei a 4-a. Aceia care printr-unul dintre mijloacele enunțate la art. 23 au provocat la discriminare, la ură sau la violență față de o persoană sau grup de persoane pe considerentele originii lor sau ale apartenenței sau non-apartenenței la o etnie, națiune, rasă sau religie determinate vor fi pedepsiți cu un an de închisoare și cu o amendă de 300.000 de franci sau cu una dintre aceste pedepse. In cazul condamnării pentru una din faptele prevăzute la alineatul precedent, tribunalul va putea, în plus, să ordone: ANEXE 538 1. Cu excepția situațiilor în care responsabilitatea autorului infracțiunii se încadrează la art. 42 la primul alineat al art. 43 al prezentei legi sau la primele trei alineate ale art. 93-3 din legea nr. 82-652 din 29 iulie 1982 cu privire la comunicarea audiovizuală, privarea de drep- turile enumerate la alineatele 2 și 3 ale art. 131-26 CP, pentru o durată de 5 ani sau mai mulți; 2. Afișarea sau publicarea deciziei pronunțate în condițiile prevăzute de art. 131-35 CP. Articolul 24 bis (completat cu legi: ultima - 1994). Vor fi sancționați cu pedepsele prevăzute la alineatul 6 al art. 24 aceia care au contestat, printr-unul dintre mijloacele enunțate la art. 23, existența uneia sau a mai multor crime împotriva umanității, așa cum au fost ele definite de art. 6 din statutul tribunalului militar internațional anexat la Acordul de la Londra din 8 august 1945 și care au fost comise fie de către membrii unei organizații declarate criminale în aplicarea art. 9 din numitul statut, fie printr-o persoană recunoscută ca fiind vinovată de asemenea crime de către o jurisdicție franceză sau internațională. In plus, tribunalul va putea ordona: 1. Afișarea sau publicarea deciziei pronunțate în condițiile prevăzute de art. 131-35 CP. Paragraful 2. Delicte împotriva funcției publice. Articolul 26 (completat cu ordonanță/legi: ultima din 2000). Ofensa adusă Președintelui Republicii printr-unul dintre mijloacele enunțate la art. 23 se pedepsește cu o amendă de 300.000 de franci. Pedeapsa prevăzută în alineatul precedent se aplică și ofensei aduse persoanei care exercită toate sau o parte din prerogativele Președintelui Republicii. Articolul 27 (completat cu ordonanță/legi: ultima din 2000). Publicarea, difuzarea sau reproducerea, prin orice mijloc, a știrilor false, a informațiilor fabricate, falsificate sau mincinos atribuite unor terți, când, comise cu rea-credință, ar putea tulbura pacea publică sau au tulburat-o, se pedepsesc cu amendă de 300.000 de franci. Același fapte se pedepsesc cu amendă de 900.000 de franci, când publicarea, difuzarea sau reproducerea făcute cu rea-credință sunt de natură să pericliteze disciplina sau moralul armatelor sau să împiedice efortul de război al națiunii. Paragraful 3. Delicte împotriva persoanei. Articolul 29. Orice alegație sau imputare a unui fapt care fac atingere onoarei sau respectării persoanei sau a corpului căruia îi este imputat faptul este o defăimare. Publicarea directă sau reprodusă a acestei alegații sau imputări este pasibilă de pedeapsă, chiar dacă se face în formă dubitativă sau dacă se vizează o persoană sau un corp fără ca acestea să fie numite, dar a căror identi- ficare este posibilă datorită termenilor folosiți sau a scandărilor, amenințărilor scrise sau tipă- rite, a pancartelor sau afișelor incriminate. Orice exprimare insultătoare, orice termeni dispre- țuitori sau orice invective care nu conțin imputarea vreunui fapt, reprezintă o injurie. Articolul 30 (completat cu ordonanțe/legi: ultima din 2000). Defăimarea comisă prin una din modalitățile enunțate Ia art. 23 împotriva completelor de judecată, a tribunalelor, a armatelor terestre, maritime sau aeriene, a corpurilor constituite și a administrațiilor publice se va pedepsi cu o amendă de 300.000 de franci. Articolul 3'1. Se va aplica aceeași pedeapsă pentru defăimarea comisă cu aceleași mijloace, datorită funcțiilor sau calităților, împotriva unuia sau mai multor membri ai unei Camere sau ai celeilalte, împotriva unui funcționar public, a unui depozitar sau a unui agent al autorității publice, a unui ministru al unuia din cultele salarizate de către Stat, a unui cetățean însăr- 539 ANEXE cinat cu un serviciu sau un mandat public temporar sau permanent, a unui jurat sau a unui martor, din cauza depoziției sale. Defăimarea împotriva acestor persoane, vizând viața lor privată, face obiectul art. 32 de mai jos. Articolul 32 (completat cu decrete-lege/ordonanțe/legi: ultima din 2000). Defăimarea comisă împotriva unui particular printr-una dintre modalitățile enunțate la art. 23 se va pedepsi cu o amendă de 80.000 de franci. Defăimarea comisă prin aceleași mijloace, împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane pe motivul originii lor sau a apartenenței sau a nonapartenenței la o etnie, la o națiune, la o rasă sau la o religie se va pedepsi cu un an de închisoare și cu o amendă de 300.000 de franci sau doar cu una dintre aceste două pedepse. în cazul condamnării pentru una din faptele prevăzute la alineatul precedent, tribunalul va putea, în plus, dispune: 1. Afișarea sau difuzarea sentinței pronunțate în condițiile prevăzute la art. 131-35 CP. Articolul 33 (completat cu decrete-lege/ordonanțe/legi: ultima din 2000). Injuria comisă prin aceleași mijloace împotriva corpurilor sau a persoanelor desemnate de art. 30 și 31 ale prezentei legi se va pedepsi cu o amendă de 80.000 de franci. Injuria comisă în același mod împotriva particularilor, dacă nu a fost precedată de pro- vocări, se va pedepsi cu o amendă de 80.000 de franci. Se va pedepsi cu 6 luni de închisoare și cu 150.000 de franci amendă injuria comisă, în condițiile prevăzute la alineatul precedent, împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane, din cauza originii lor sau a apartenenței sau a non-apartenenței la o etnie, națiune, rasă sau religie. în cazul condamnării pentru una dintre faptele prevăzute la alienatul precedent, tribunalul va putea, în plus, dispune: 1. Afișarea sau difuzarea sentinței pronunțate, în condițiile prevăzute la art. 131-35 CP. Articolul 34 (completat cu legea din 1919). Articolele 29, 39 și 31 nu se vor aplica în cazul defăimării sau injuriei împotriva memoriei morților decât în cazul în care autorii acestor defăimări sau injurii au avut intenția să facă atin- gere onoarei sau respectării moștenitorilor, soțului/soției sau a legatarilor universali în viață. Fie că autorii defăimărilor sau injuriilor au avut sau nu intenția de a face atingere la onoa- rea sau la respectarea moștenitorilor, soțului/soției sau a legatarilor universali în viață, aceștia vor putea uza, în cele două cazuri, de dreptul de răspuns prevăzut la art. 13. Articolul 35 (completat cu ordonanță/legi: ultima din 1998). Adevărul faptului defăimător, dar numai când este relativ Ia funcții, va putea fi stabilit prin căile ordinare, în cazul imputărilor la adresa corpurilor constituite, a armatelor terestre, mariti- me și aeriene, a administrațiilor publice și împotriva tuturor persoanelor enumerate la art 31. Adevărul imputărilor defăimătoare și injurioase va putea, de asemenea, să fie stabilit împotriva directorilor sau a administratorilor oricărei întreprinderi industriale, comerciale sau financiare, care fac apel Ia bancă sau la credit. Adevărul faptelor defăimătoare poate fi mereu dovedit, cu următoarele excepții: (a) Când imputarea se referă la viața privată a persoanei; (b) Când imputarea se referă la fapte mai vechi de 10 ani; (c) Când imputarea se referă la un fapt care constituie o infracțiune amnistiată sau prescri- să sau care a condus la o condamnare ce a fost ștearsă cu ocazia reabilitării sau a revizuirii. Alineatele (a) și (b) nu se aplică atunci când faptele sunt prevăzute și condamnate de art. 222-23 până la 222-32 și 227-22 până la 227-27 CP și au fost comise împotriva unui minor. ANEXE 540 în cazurile prevăzute la cele două paragrafe precedente, proba contrară este de la sine înțeleasă. Dacă proba faptului defăimător este produsă, acuzatul va fi scos din cauză. în orice altă circumstanță și împotriva oricărei persoane necalificate, atunci când faptul imputat face obiectul urmăririi declanșate la cererea ministerului public sau de o plângere din partea acuzatului, în timpul instrucției care va trebui să aibă loc, urmărirea se va suspenda, precum și judecarea delictului de defăimare. Articolul 35 bis (completat cu ordonanță în 1944). Orice reproducere a unei imputări care a fost judecată drept defăimătoare va fi conside- rată de rea-credință, cu excepția dovedirii contrariului de către autor. Articolul 35 terț (completat cu lege în 2000). I. Când se realizează fără acordul celui interesat, difuzarea, prin orice mijloace și pe orice suport, a imaginii unei persoane identificate sau identificabile judecate într-o procedură penală, dar care nu a făcut obiectul unei condamnări, lăsând însă să se înțeleagă acest lucru, fie că această persoană este în cătușe sau în boxă, chiar dacă este arestată preventiv, se pedepsește cu amendă de 100.000 de franci. II. Aceeași pedeapsă, pentru următoarele fapte: - fapta de a realiza public sau a comenta un sondaj de opinie sau orice altă expertiză în legătură cu vinovăția unei persoane acuzate, cu ocazia unei proceduri juridice sau în legă- tură cu pedeapsa care este posibil să fie pronunțată împotriva sa; - fapta de a publica indicații care permit accesul la sondajele de opinie sau expertizele enunțate în alineatul precedent. Articolul 35 quater (completat cu lege în 2000). Difuzarea, prin orice mijloc și orice suport, a reproducerii circumstanțelor unei crime sau ale unui delict, când această circumstanță aduce atingere gravă demnității unei victime, difu- zare realizată fără acordul acesteia, se pedepsește cu amendă de 100.000 de franci. Paragraful 4. Delicte împotriva șefilor de state și a diplomaților străini. Articolul 36 (completat cu decret-lege/ordonanță/legi: ultima din 2000). Ofensa comisă public la adresa șefilor de state străini, a șefilor guvernelor străine și a miniștrilor de externe ai unui guvern străin se pedepsește cu amendă de 300.000 de franci. Articolul 37 (completat cu ordonanță/legi: ultima din 2000). Ultrajul comis public la adresa ambasadorilor și miniștrilor plenipotențiari, a trimișilor, însărcinați lor cu afaceri sau a altor membri ai corpului diplomatic acreditați pe lângă gu- vernul Republicii se pedepsește cu amendă de 300.000 de franci. Paragraful 5. Publicații interzise, imunități ale apărării. Articolul 38 (completat cu decret-lege/ordonanță/legi: ultima din 2000). Este interzisă publicarea actelor de acuzare și a oricărui alt act de procedură penală sau corecțională, înainte ca ele să fie pronunțate în ședință publică, pedeapsa fiind amenda prevăzută la contravențiile din clasa a 4-a. Fără a prejudicia dispozițiile art. 15 CP, se interzice și se sancționează cu aceeași pedeap- să publicarea informațiilor cu privire la lucrările și deliberările consiliului superior al magis- traturii. Vor putea fi însă publicate informațiile comunicate de către președintele sau vice- președintele numitului consiliu. Articolul 38 terț (completat cu legi: ultima din 2000). Odată cu deschiderea ședinței jurisdicțiilor administrative sau judiciare, folosirea oricărui aparat de înregistrare sau de transmitere a cuvântului sau a imaginii este interzisă. Pre- 541 ANEXE ședințele procedează la confiscarea oricărui aparat și suport al cuvântului sau imaginii folosit, dacă s-a încălcat această interdicție. Cu toate acestea, la cererea formulată în fața audienței președintele poate permite înregistrarea de imagini, când dezbaterile nu au început și cu condiția ca părțile sau repre- zentanții lor, precum și ministerul public să fie de acord. Orice infracțiune față de dispozițiile prezentului articol se pedepsește cu amendă de 30.000 de franci. în plus, tribunalul va putea dispune confiscarea materialului, care a servit la înfăptuirea infracțiunii și a suportului cuvântului sau imaginii utilizat. Se interzice și se pedepsește identic, cesionarea sau publicarea, în orice mod și prin orice mijloc, a oricărei înregistrări sau a oricărui document obținut prin încălcarea dispozițiilor prezentului articol. Articolul 39 (completat cu ordonanță/legi: ultima din 1994). Este interzis să se transmită procesele de defăimare în cazurile prevăzute la paragrafele (a), (b) și (c) ale art. 35 al prezentei legi. Este, de asemenea, interzis să se transmită dezbaterile și să se publice piese de procedură privind chestiunile de filiație, acțiunile cu scop de subsidii, procesele de divorț, separarea corpurilor și nulitatea căsătoriei, procesele în legătură cu avortul. Această interdicție nu se aplică dispozitivului sentințelor, acesta putând fi publicat. Dispozițiile precedente nu se aplică publicațiilor tehnice, cu condiția să se respecte ano- nimatul părților. Se interzice, de asemenea, să se transmită deliberările interne fie ale juraților, fie ale com- pletelor de judecată și ale tribunalelor. Orice infracțiune față de aceste dispoziții se pedepsește cu amendă de 90.000 de franci. Articolul 39 bis (completat cu legi: ultima din 2000). Se pedepsește cu amendă de 100.000 de franci faptul de a difuza, în orice mod, infor- mațiile cu privire la identitate sau care permit identificarea: - unui minor care și-a părăsit părinții, tutorele, persoana sau instituția însărcinată să-1 îngrijească sau căreia îi este încredințat; - a unui minor abandonat în condițiile menționate la art. 227-1 și 227-2 CP; - a unui minor care s-a sinucis; - a unui minor, victimă a unei infracțiuni. Dispozițiile acestui articol nu se aplică atunci când publicarea se realizează la cererea persoanelor care îngrijesc minorul sau a autorităților administrative sau judiciare. Articolul 39 quater (completat cu legi: ultima din 1994). Este interzis ca la mai puțin de 30 de ani după moartea unui copil înfiat să se publice sau să se difuzeze prin carte, presă, radio, cinema sau în orice mod o informație cu privire la originea unei persoane care a făcut obiectul unei adopții depline. Infracțiunile față de dispoziția precedentă se pedepsesc cu amendă de 40.000 de franci; în cazul recidivei, se poate pronunța închisoare de 2 ani. Articolul 39 quinquis (completat cu legi: ultima din 2000). Faptul de a difuza, prin orice mijloc și pe orice suport, informații privind identitatea vic- timei unei agresiuni sau a unei atingeri sexuale sau imaginea acestei victime, când ea poate fi identificată, se pedepsește cu amendă de 100.000 de franci. Dispozițiile prezentului articol nu se aplică atunci când victima și-a dat acordul în scris. Articolul 39 sexies (completat cu lege în 1995). Faptul de a revela, prin orice mijloc de exprimare, identitatea funcționarilor poliției na- ționale, a militarilor jandarmeriei naționale sau a agenților vămilor aparținând serviciilor sau ANEXE 542 unităților desemnate prin ordin al ministrului de resort și a căror misiune cere, din rațiuni de securitate, respectarea anonimatului se pedepsește cu amendă de 100.000 de franci. Articolul 40 (completat cu ordonanță/legi: ultima din 1994). Se interzice să se deschidă sau să se anunțe public subscripții care au drept scop să acopere amenzi, cheltuieli și daune pronunțate prin sentințe judiciare în materie penală sau corecțională. Pedeapsa constă în 6 luni de închisoare și amendă de 300.000 de franci sau una din aceste două pedepse. Articolul 41 (completat cu legi: ultima din 1928). Nu se deschide nici o acțiune judiciară în legătură cu discursurile pronunțate în Adunarea Națională sau în Senat, precum și în legătură cu rapoartele sau cu orice alt text tipărit din ordinul uneia din aceste două Adunări. Nu se deschide nici o acțiune judiciară în legătură cu transmiterea ședințelor publice ale adunărilor vizate la alineatul de mai sus, realizată cu bună-credință în ziare. Nu se deschide nici o acțiune judiciară de defăimare, injurie sau ultraj, nici în legătură cu transmiterea fidelă, realizată cu bună-credință, a dezbaterilor judiciare, nici a discursurilor pronunțate sau a înscrisurilor realizate în fața tribunalelor. Cu toate acestea, judecătorii cauzei, judecând pe fond, pot ordona suprimarea discursu- rilor injurioase, care ultragiază sau defăimează, și le pot considera ca aparținând daunelor. De asemenea, pot conduce la deschiderea acțiunilor judiciare faptele defăimătoare străine cauzei, fie a acțiunii publice, fie a acțiunii civile a părților, atunci când aceste acțiuni le-au fost stinse de către tribunale și, în toate cazurile, a acțiunilor terților. Articolul 41 (completat cu lege în 1985). Pentru aplicarea dispozițiilor paragrafelor 4 și 5 ale prezentului capitol, comunicarea audiovizuală este considerată un mod de publicare. Capitolul 5. Acțiuni și pedepse. Paragraful 1. Persoanele responsabile de crime și delicte comise prin presă. Articolul 42 (completat cu ordonanță/lege: ultima din 1952). Sunt pasibili de pedepse care constituie reprimarea crimelor și a delictelor prin presă, în calitate de autori principali, în ordinea de mai jos, următorii: 1. Directorii publicațiilor sau editorii, oricare ar fi profesia și denumirea funcției lor, și, în cazurile prevăzute la alineatul 2 al art. 6, codirectorii publicației; 2. In lipsa lor, autorii; 3. în lipsa autorilor, tipografii; 4. în lipsa tipografilor, vânzătorii, distribuitorii și cei care afișează. în cazurile prevăzute la alienatul 2, art. 6, responsabilitatea subsidiară a persoanelor vizate la paragrafele 2, 3 și 4 din prezentul articol acționează ca și cum nu ar exista un director al publicației, atunci când, contrar prevederilor prezentei legi, nu a fost desemnat un co- director al publicației. Articolul 43 (completat cu ordonanță/lege: ultima în 1952). Atunci când directorii sau codirectorii publicației sau editorii sunt în cauză, autorii vor fi judecați în calitate de complici. Vor fi judecați însă la fel și în toate cazurile persoanele cărora li se pot aplica prevederile art. 60 CP. Acest articol nu se va putea aplica tipografilor pentru fapte care țin de tipărire decât în cazul și în condițiile prevăzute de art. 107 CP, în legătură cu mobilizările sau, în lipsa codirectorului publicației, în cazurile prevăzute la alineatul 2, art. 6. Cu toate acestea, tipografii vor putea fi judecați în calitate de complici, dacă iresponsa- bilitatea penală a directorului și a codirectorului publicației a fost pronunțată de către tri- 543 ANEXE buna!. In acest caz, acțiunile judiciare sunt angajate în termen de 3 luni de la comiterea de- lictului sau, cel mai târziu, în termen de 3 luni de la constatarea judiciară a iresponsabilității directorului sau codirectorului publicației. Articolul 44 (completat cu lege în 1952). Proprietarii ziarelor sau periodicelor sunt responsabili de condamnările pecuniare pro- nunțate în favoarea terților împotriva persoanelor desemnate în cele două articole pre- cedente, cf. dispozițiilor art. 1382, 1383, 1384 din Codul Civil. In cazurile prevăzute la alineatul 2, art. 6, acoperirea amenzilor și a daunelor va putea fi evidențiată în activele întreprinderii. Articolul 45 (completat cu legi: ultima în 1936). Infracțiunile față de legile presei sunt înaintate tribunalelor corecționale, cu aceste excepții: (a) In cazurile prevăzute de art. 23, în caz de crimă; (b) Când este vorba de simple contravenții. Articolul 46. Acțiunea civilă care decurge din delictele de defăimare prevăzute și pedepsite de art. 30 și 31 nu va putea fi declanșată separat de acțiunea publică, cu excepția decesului autorului faptei incriminate. Paragraful 2. Procedura. Articolul 47 (completat cu ordonanță în 1945). Urmărirea delictelor și a contravențiilor comise prin presă sau prin orice alt mijloc de pu- blicare se va face din oficiu și la cererea ministerului public, cu modificările de mai jos. Articolul 48 (completat cu ordonanță/legi: ultima din 2000). 1. In cazul injuriei sau a defăimării, de resortul curților, tribunalelor și a altor corpuri indicate la art. 30, urmărirea se va declanșa numai în urma unei deliberări în adunarea generală, în urma sesizării de către șeful corpului sau a ministerului de resort; l. bis. In cazul injuriei și defăimării față de un membru al guvernului, urmărirea se va de- clanșa la cererea ministrului justiției; 2. In cazul injuriei sau al defăimării unuia sau mai multor membri ai uneia sau a celeilalte Camere, urmărirea se va declanșa în urma plângerii persoanei sau a persoanelor interesate; 3. In cazul injuriei sau al defăimării funcționarului public, a depozitarilor sau a agenților de autoritate publică, altele decât ministerele, și a cetățenilor însărcinați cu un mandat public, urmărirea se va declanșa fie în urma depunerii plângerii, fie din oficiu, pe baza plângerii ministrului de resort; 4. In cazul defăimării unui jurat sau martor, delict prevăzut de art. 31, urmărirea se va declanșa numai în urma plângerii juratului sau a martorului care se pretinde calomniat; 5. In cazul ofensei la adresa șefilor de state sau de ultraj la adresa diplomaților străini, urmărirea se va declanșa pe baza cererii acestora adresate ministrului de externe și a cererii acestuia adresate ministrului justiției; 6. In cazul ofensei la adresa particularilor, prevăzută la art. 32, și în cazul injuriei, pre- văzută la art. 33, paragraful 2, urmărirea se va declanșa în urma plângerii persoanei calomniate sau injuriate. Cu toate acestea, urmărirea va putea fi exercitată din oficiu de către ministerul public, când defăimarea sau injuria au fost comise față de o persoană sau față de un grup de persoane pe motivul originii lor sau a apartenenței sau a neapartenenței la o etnie, națiune, rasă sau religie; 7. în cazul difuzării imaginii unei persoane în lanțuri sau care se află în boxă, prevăzută de art. 35 terț, urmărirea se va declanșa în urma plângerii persoanei interesate; ANEXE 544 8. în cazul atingerii demnității victimei, prevăzută la art. 35 quater, urmărirea se va de- clanșa în urma plângerii victimei. în plus, în cazurile prevăzute la 2, 3, 4, 5, 6, 7 și 8 de mai sus, precum și în cazurile pre- văzute la art. 13 și 39 quinquis ale prezentei legi, urmărirea se va putea declanșa la cererea părții lezate. Articolul 49 (completat cu ordonanță în 1945). în toate cazurile de urmărire corecțională sau doar de contravenții, retragerea plângerii de către partea vătămată suspendă urmărirea. Articolul 50 (completat ordonanță în 1945). Dacă ministerul public primește o informație conform căreia se cere declanșarea proce- durii judiciare este obligat ca în rechizitoriu să articuleze și să califice provocările, ultrajele, defăimările și injuriile care constituie motivele intentării acțiunii judiciare, indicând textele de lege a căror aplicare este cerută, altminteri rechizitoriul numitei urmăriri este lovit de nulitate. Articolul 51 (completat cu ordonanță în 1945). Imediat după pronunțarea rechizitoriului, judecătorul de instrucție va putea, dar numai în cazul absenței depozitului prescris de art. 3 și 10 de mai sus, să ordone ridicarea a 4 exem- plare ale scrierii, ziarului sau desenului incriminat. Cu toate acestea, în cazurile prevăzute la art. 24 (paragrafele 1 și 3), 25, 36 și 37 ale pre- zentei legi, ridicarea scrierilor sau tipăriturilor, a pancartelor sau afișelor se va face cf. regulilor edictate de codul de procedură penală. Articolul 52 (completat cu ordonanță/lege: ultima din 1993). Dacă persoana cercetată are domiciliul în Franța, ea nu va putea fi arestată preventiv decât în cazurile prevăzute la art. 23, 24 (paragrafele 1 și 3), 25,27,36 și 37 de mai sus. Articolul 53 (completat cu ordonanță în 1945). Citația va preciza și va califica faptul incriminat, va indica textul de lege aplicabil în urmărirea judiciară. Dacă citația se face la cererea părții vătămate, ea va conține alegerea domiciliului în ora- șul în care își are sediul jurisdicția sesizată și va fi notificată atât acuzatului, cât și ministe- rului public. Toate aceste formalități vor fi îndeplinite, altminteri urmărirea judiciară este lovită de nulitate. Articolul 54 (completat cu ordonanță în 1945). Intervalul de timp dintre citație și prezentare va fi de 20 de zile + o zi pe 50.000 de metri distanță. Cu toate acestea, în cazul defăimării sau a injuriei, în perioada electorală, împotriva unui candidat, acest interval se va reduce la 24 de ore + intervalul de distanță, iar dispozițiile art. 55 și 56 nu se vor aplica. Articolul 55 (completat cu ordonanță în 1945): Când acuzatul va dori să i se admită proba verității faptelor defăimătoare, cf dispozițiilor art. 35 din prezenta lege, va trebui, în termen de 10 zile după primirea citației, să notifice ministerului public sau părții vătămate la domiciliul ales de aceasta, că se află în căutarea unora sau a altora din elementele de mai jos: 1. Faptele articulate și calificate în citație, al căror adevăr înțelege să-1 dovedească; 2. Copia pieselor; 3. Numele, profesiile și domiciliile martorilor prin care înțelege să probeze. Această notificare va conține indicarea domiciliului tribunalului corecțional, altminteri, i se retrage dreptul de a proba. 545 ANEXE Articolul 56 (completat cu ordonanță în 1945). în următoarele 5 zile, în orice caz în mai puțin de 3 zile înaintea audierii, partea vătămată sau ministerul public, după caz, au obligația să transmită acuzatului, la domiciliul ales de acesta, copiile documentelor aflate la dosar, numele, profesiile și domiciliile martorilor prin care înțelege să probeze contrariul, altminteri este decăzută din dreptul său. Articolul 57 (completat cu ordonanță în 1945). Tribunalul corecțional este obligat să judece pe fond în termen de maximum o lună de la data primei audieri. în cazul prevăzut la alineatul 2, art. 54, cauza nu va putea fi amânată dincolo de ziua fixată pentru scrutin. Articolul 58 (completat cu ordonanță/lege: ultima din 1981). Dreptul de a se dota cu probe în casație aparține acuzatului și părții civile în ceea ce pri- vește dispozițiile relative la interesele sale civile. Acuzatul va fi scutit să se constituie în parte procesuală. Partea civilă poate uza de beneficiul art. 585 din Codul de procedură penală, fără ser- viciile unui avocat la Curtea de Casație. Articolul 59 (completat cu ordonanță în 1945). Această completare de probe va trebui realizată în termen de 3 zile la registratura curții sau a tribunalului care a pronunțat sentința. în următoarele 24 de ore, dosarul va fi trimis la Curtea de Casație, care va judeca în regim de urgență, în decurs de 10 zile de la primirea dosarului. Apelul împotriva sentinței sau a completării cu noi probe împotriva sentințelor curților de apel care s-au pronunțat, precum și a excepțiilor, altele decât excepția de incompetență, se va înainta (altminteri este lovit de nulitate) numai după judecare sau după sentința definitivă și în același timp cu apelul sau cu strângerea de noi probe împotriva numitei judecăți sau sentințe. Toate excepțiile de incompetență trebuie să fie formulate înaintea oricărei deschideri a dezbaterii pe fond. Altminteri, ele vor fi judecate pe fond și vor fi supuse unei singure sentințe. Articolul 60 (completat cu ordonanță în 1945). Cu excepția dispozițiilor art. 50, 51 și 52 de mai sus, urmărirea delictelor se va desfășura conform dreptului comun. Paragraful 3. Pedepse suplimentare, recidivă, circumstanțe atenuante, prescriere. Articolul 61 (completat cu ordonanță în 1945). Dacă există condamnare, sentința va putea pronunța, în cazurile prevăzute la art. 24 (para- grafele 1 și 3), 25, 36 și 37, confiscarea scrierilor sau a tipăriturilor, panourilor sau afișelor ridicate și, în toate cazurile, să ordone ridicarea și eliminarea sau distrugerea tuturor exem- plarelor aflate în vânzare, distribuite sau expuse privirii publicului. Cu toate acestea, supri- marea sau distrugerea se vor putea aplica numai anumitor părți ale exemplarelor ridicate. Articolul 62 (completat cu ordonanță în 1945). în cazul condamnării pronunțate, în aplicarea art. 23, 24 (alineatele 1 și 2), 25 și 27, va putea fi pronunțată suspendarea ziarului sau a periodicului, prin aceeași hotărâre a justiției, pe o durată care nu va depăși 3 luni. Această suspendare nu va avea efect asupra contractelor de muncă ce-1 obligă pe beneficiar, acesta trebuind să suporte toate obligațiile contractuale sau legale care decurg. ANEXE 546 Articolul 63 (completat cu lege în 1972). Agravarea pedepselor în caz de recidivă se va aplica doar infracțiunilor prevăzute la art. 24 (alineatul 5) și 33 (alineatul 3) din prezenta lege. In cazul cumulării mai multor crime sau delicte prevăzute în prezenta lege, pedepsele nu se vor cumula și se va pronunța cea mai mare pedeapsă. Articolul 64 (completat cu legi: ultima din 2000). Când au fost ordonate în regim de urgență măsurile care limitează prin orice mijloc difuzarea informației, primul președinte al curții de apel statuând în regim de urgență poate, în caz special, să suspende executarea provizorie a deciziei, dacă această decizie riscă să atragă consecințe excesive. Articolul 65 (completat cu lege în 1993). Acțiunea publică și acțiunea civilă care decurg din crimele, delictele și contravențiile prevăzute în prezenta lege se vor prescrie după 3 luni, începând cu data când au fost comise sau cu ziua ultimului act de instrucție sau de urmărire, dacă acestea s-au făcut. Cu toate acestea, înaintea declanșării urmăririi, numai rechizițiile în scopul anchetei vor fi scutite de prescriere. Aceste rechiziții vor trebui, altminteri sunt lovite de nulitate, să articuleze și să califice provocările, ultrajele, defăimările și injuriile datorită cărora este ordonată ancheta. Prescrierile care au început în perioada publicării prezentei legi și pentru care ar mai fi nevoie, cf. legilor existente, să se scurgă mai mult de 3 luni, se vor desfășura complet. Articolul 68. Sunt abrogate edictele, legile, decretele, ordonanțele, sentințele, reglementările, decla- rațiile în general relative la tipografie, librărie, presa periodică și ne-periodică, transportare, afișaj, vânzarea în spațiul public și la crimele și delictele prevăzute în legile referitoare la presă și la celelalte mijloace de publicare, fără să se poată reactualiza dispozițiile abrogate de către legile anterioare. De asemenea, este abrogat paragraful 2 din art. 31 din legea din 10 august 1871, în legă- tură cu Consiliile Generale, referitor la aprecierea în ziare a discuțiilor lor. CODUL ȘTIRILOR ȘI AL PROBLEMELOR CURENTE (RADIO AUTHORITY - MAREA BRITANIE) [Radio Authority acordă licențele și reglementează/monitorizează activitatea posturilor de radio comerciale, în conformitate cu Broadcasing Acts (Legile Audiovizualului) din 1990 și 1996]. 1. Proeminență neadecvată și imparțialitate. Broadcasting Acts din 1990 și 1996 cer Radio Authority să facă tot ce îi stă în putință să se asigure că orice știre difuzată (în orice formă) de către un post care posedă licență este prezentată corect și imparțial. Trebuie, de asemenea, să se străduiască să se asigure că serviciile naționale și serviciile digitale naționale păstrează imparțialitatea adecvată atunci când examinează chestiuni politice sau de afaceri controversate sau când relatează probleme publice curente și că posturile locale (inclusiv regionale), precum și serviciile digitale locale și regionale nu conferă o proeminență neadecvată unor puncte de vedere sau opinii sau unor persoane particulare sau instituții în aceste chestiuni. 547 ANEXE Deținătorul licenței nu trebuie să-și exprime punctele de vedere în aceste probleme la propriul post, cu excepția situației în care acestea implică direct strategia sau dezvoltările postului de radio respectiv. [Vd. Regula 1.5]. Exceptând situația unor diferite declarații, atunci când examinează plângeri care susțin părtinirea unui post național sau a unui serviciu digital național, Autoritatea poate examina o serie de programe ca întreg. In cazul unui post local, al unui post digital local, al unui satelit sau al unui serviciu care furnizează programe, în mod obișnuit, Autoritatea va examina plângerile referitoare la o proeminență neadecvată, într-o perioadă care începe cu 3 luni înaintea transmiterii itemului incriminat și sfârșește 3 luni după. Acest cod se aplică, de asemenea, oricărui serviciu digital care furnizează imagini sau in- formații ce au legătură cu programul, în completarea materialelor furnizate de acest serviciu. 1.2. Știri. Toate știrile, în orice formă (inclusiv buletine, programe de actualități mai ample și aco- perirea generală a evenimentelor), trebuie să fie corecte și adecvat imparțiale. O serie adecvată de puncte de vedere în subiecte controversate trebuie să fie difuzată onest atât într-un singur buletin de știri, cât și într-o serie de buletine de știri. Orice eroare trebuie să fie corectată cât mai repede posibil și trebuie difuzate scuze, ori de câte ori este cazul. 1.3. Programarea generală în chestiuni politice, publice sau afaceri controversate. Imparțialitatea adecvată trebuie să fie păstrată în programarea problemelor politice sau de afaceri controversate sau referitoare la probleme publice curente, atât la serviciile publice naționale, cât și la serviciile digitale naționale. Acolo unde imparțialitatea adecvată nu este atinsă în cadrul unui singur program, ea trebuie realizată într-o serie de programe. O serie de programe este definită ca fiind acele programe difuzate consecutiv sau, de obicei, într-un interval care nu depășește o săptămână, interval în care este posibil ca un număr comparabil de oameni să le asculte. Ascultătorul unui program dintr-o serie de programe consacrate aceluiași subiect nu trebuie să fie indus în eroare, crezând că a auzit întreaga poveste. In alte servicii la care acest Cod se aplică, programarea nu trebuie realizată astfel încât să apară o proeminență neadecvată în contextul întregii programări, a punctelor de vedere și a opiniilor persoanelor particulare sau instituțiilor. Echilibrul într-un interval de timp, în sensul matematic al timpului egal, nu este totdeauna necesar, dar programele nu trebuie să fie deviate prin trecerea sub tăcere a faptelor relevante sau prin accente care induc în eroare. Pentru realizarea celor de mai sus, poate fi exprimată o serie relevantă de puncte de vedere printr-o serie de interviuri sau prin intervenții telefonice; iar întrebările prezenta- torului în calitate de «avocat al diavolului» pot contribui la exprimarea satisfăcătoare a unui punct de vedere contrar. 1.4. Punctele de vedere ale prezentatorului. Prezentatorii, animatorii (hosts) sau moderatorii discuțiilor își pot exprima punctele de vedere în chestiuni politice sau de afaceri controversate sau în chestiuni publice curente numai dacă apare un răspuns adecvat de la ceilalți, cu putere echivalentă. Posturile trebuie să se asigure că este clar că aceste puncte de vedere sunt personale, neaparținând deținătorului licenței. De-a lungul programării ca întreg în timp, prezentatorii nu trebuie să se folosească de avantajul apariției lor frecvente și regulate la radio ca de o tribună de unde își exprimă asemenea puncte de vedere ca o proeminență neadecvată, care pot fi în defavoarea celorlalți. Deținătorii de licențe trebuie să se asigure că faptele care stau la baza unor puncte de ve- dere exprimate de către prezentatori sunt corecte și că opiniile exprimate, deși parțiale, nu se bazează pe dovezi false. ANEXE 548 Când statutul unui prezentator poate suscita întrebări în legătură cu rolul lui în program (de exemplu, editorul unui ziar, un susținător al unui partid, agent etc.), acesta trebuie să se asigure că poziția sa este clară pentru ascultători. Răspunsurile așteptate la punctul de vedere al prezentatorului pot veni, de exemplu, de la intervievați sau de la cei care telefonează. Acestea trebuie să apară în același program sau în aceeași serie de programe [Vd. 1.3.] în cazul serviciilor naționale sau al serviciilor digitale naționale sau în același program sau în alt program potrivit, în cazul serviciilor locale sau al serviciilor digitale locale. Prezentatorul trebuie să se asigure că acești participanți, unii având mai puțină experiență în radio decât ceilalți, au toate condițiile să se exprime, și că discuția avansează cât mai coerent și mai logic posibil. 1.5. Exprimarea opiniei de către deținătorul de licență. Exprimarea opiniei de către deținătorul și/sau în numele lui în chestiuni, altele decât ace- lea care se referă la post, care reprezintă un punct de vedere politic sau un punct de vedere în domeniul afacerilor sau care se referă la probleme publice curente, trebuie să fie exclus din programele difuzate de postul lor. Dacă totuși un deținător de licență își exprimă o opinie în aceste chestiuni sau o opinie este exprimată în numele lui la un post sau altul care deține licență sau la BBC, aceasta trebuie să apară într-un context din care să rezulte clar că este exprimată o opinie personală, și nu a companiei. Aceste restricții se aplică punctelor de vedere exprimate de către deținătorul licenței, id est, compania sau persoana care deține licența sau a membrilor conducerii sau a cola- boratorilor care vorbesc în numele lui, nu angajaților/prezentatorilor, în cursul programului lor, dar cu constrângerile enunțate în Secțiunea 1.4. Restricțiile nu se aplică în cazul transmisiilor lucrărilor oricărei Camere a Parlamentului sau ale autorităților locale. Exprimarea opiniei de către un deținător de licență în problemele prohibite nu trebuie totuși exclusă, când apare în timpul transmiterii acestor lucrări, dar aceste excepții nu se aplică și asupra comentariilor asupra acestor lucrări. 1.6. Conducerea interviurilor. Posturile trebuie să fie sincere și oneste în comportarea lor cu participanții la programe, în concordanță cu scopul acestui Cod. Posturile trebuie să se asigure că un intervievat ales pentru a reprezenta un grup organizat se află în poziția de a vorbi în numele membrilor grupului sau al suporterilor lui. Atât cât este posibil, în limita constrângerilor impuse de viteza colectării informațiilor, intervievatul trebuie să fie pus Ia curent cu formatul, subiectul și contextul interviului, precum și cu alte contribuții asemănătoare. El mai trebuie să fie informat în legătură cu modul în care interviul va fi folosit, fie în direct, fie înregistrat, și de cum va fi pus în formă. 1.7. Editarea interviurilor. O versiune prescurtată a unui interviu nu trebuie să deformeze contribuția intervievatului. Un interviu nu trebuie să fie editat în așa fel încât să apară prin juxtapunerea cu un alt participant, într-o evoluție a argumentării, pe care, probabil, nu ar fi acceptat-o și față de care nu i se oferă nici o posibilitate să o comenteze în același program sau reportaj. O pondere adecvată trebuie să fie acordată oricărei remarci ce califică și poate slăbi pute- rea unui răspuns, dar căruia intervievatul poate să-i acorde importanță. Nu există nici o justi- ficare de a extrage un scurt fragment pentru a susține o anumită argumentare cu care inter- vievatul însuși nu este de acord și pe care o califică. Contextul în care extrasele dintr-un interviu înregistrat sunt folosite este important. Este cu totul justificat să se pună laolaltă mai multe răspunsuri diferite la aceeași întrebare, apar- ținând mai multor participanți. 549 ANEXE Nu există o obligație general valabilă de a-1 lăsa pe participant să asculte o piesă editată înainte de difuzare. Pe de altă parte însă, este posibil ca în anumite situații acest lucru să fie de dorit sau chiar esențial, iar producătorii, intervievatorii și/sau managementul trebuie tot- deauna să aibă în vedere acest lucru, înainte de a-și termina programul sau reportajul. Pentru a micșora riscurile neînțelegerilor sau chiar al resentimentelor, ar putea fi util ca produ- cătorul sau intervievatorul să-1 pună la curent pe intervievat cu faptul că versiunea editată este posibil să fie mai scurtă decât înregistrarea inițială. 1.8. Folosirea arhivei audio sau a materialelor de arhivă. Materialul de arhivă nu trebuie să fie prezentat într-un mod care să inducă în eroare. De exemplu, nu trebuie să se considere că obligatoriu punctele de vedere exprimate de un intervievat în trecut, într-o chestiune, sunt încă menținute atunci când se folosește un extras, retransmis într-un context, care poate fi diferit. Când materialul de arhivă este inclus într-un program, este important să se indice perioada când a fost făcută înregistrarea inițială. 1.9. Dreptul la replică. Corectarea erorilor factuale trebuie să fie difuzată cât mai curând posibil după eroarea inițială. Dreptul la replică trebuie acordat unei persoane sau unor persoane importante, dacă deținătorul licenței are sentimentul că onestitatea și imparțialitatea și/sau nevoia de a evita o proeminență neadecvată justifică acest pas. în ciuda tuturor eforturilor deținătorului licenței pentru a controla respectarea cerințelor evitării proeminenței neadecvate, precum și ale realizării acurateței și a imparțialității, este posibil să apară situația în care o persoană sau o instituție este greșit reprezentată într-un program. O eroare factuală poate fi uneori simplu corectată, mai ales într-un program în direct, îndată ce apare ocazia rectificării, chiar în timpul desfășurării acelui program. Dacă acest lucru nu este posibil, deși nevoia corectării este urgentă, deținătorul licenței trebuie, dacă eroarea a apărut într-un buletin de știri, reportaj sau program regulat [= rubrică], să aștepte până la următoarea ediție a acestora. Cererile pentru acordarea dreptului la replică pot veni de la aceia care simt că un program în întregul lui sau în parte a indus în eroare sau a fost necinstit într-un sens mai general decât acela care decurge direct dintr-o eroare factuală. Cererile pentru o asemenea replică pot veni fie direct la Radio Authority, fie la deținătorul licenței. Ascultând înregistrarea unui program sau reportaj incriminat, Radio Authority poate cere deținătorului licenței să difuzeze o rectificare sau scuze sau ambele, în forma și de câte ori stabilește. în situații excepționale, Radio Authority are la îndemână sancțiuni suplimentare. Reclamantul are, de asemenea, posibilitatea să se adreseze (fie înainte sau după ce s-a adresat deținătorului licenței și/sau Radio Authority) Broadcasting Standards Commission, dacă are un interes direct în programul sau în reportajul incriminat sau dacă plângerea se referă la o infracțiune sexuală sau la violență. 1.10. Ficțiune (inclusiv drama). Acolo unde subiectele propuse sunt în legătură cu controversele politice sau economice sau cu problemele publice curente, această secțiune trebuie citită în relație cu regulile pe care le conține Secțiunea 1. Radio Authority nu consideră că transmiterea ficțiunii sau a dramei cu un mesaj contem- poran politic sau social este, în sine, un semn al derogării de la imparțialitate. Imparțialitatea adecvată cerută în ficțiune/dramă care se cere unui scriitor independent nu este identică cu aceea cerută în programarea problemelor curente. Cu toate acestea, o piesă în care este vorba despre o problemă curentă anumită care, la momentul transmiterii, a devenit obiectul unei decizii iminente la nivel național sau local suscită dificultăți. Este posibil să fie necesar ca imparțialitatea să fie întărită prin înlesnirea exprimării punctelor de vedere opuse. ANEXE 550 Aceasta ar putea lua forma unei discuții în studio, imediat după transmiterea dramei sau într-un program separat care să ofere dreptul la replică, într-un interval de timp rezonabil. 2. Partide politice, politicieni și programe. 2.1. Politicieni în programe. Politicienii pot modera programe, deși trebuie să o facă cu grijă și discreție. Aceștia nu trebuie să prezinte buletine de știri sau programe de actualitate mai lungi. Dacă programele moderate de politicieni conțin în întregime sau parțial discuții pe teme politice sau economice controversate sau care sunt în legătură cu probleme publice curente, deținătorii de licențe trebuie să se asigure că în timp este reprezentat un evantai de politicieni care exprimă o diversitate de puncte de vedere [Vd. mai jos]. Orice asemenea program trebuie să fie separat clar și distinct de buletinul de știri și de programele de actualități. Atunci când prezintă programe, politicienii trebuie să respecte cerințele generale pentru prezentatori, formulate mai sus, la 1.4. La serviciile naționale și la serviciile digitale naționale, programele moderate de o serie adecvată de politicieni trebuie să se sfârșească într-un interval de 3 luni în decursul unui program particular, când este examinat izolat. In cazul celorlalte servicii, poate fi încheiat de-a lungul unei serii de programe, într-o perioadă de 3 luni, prin prisma diferențelor audiențelor, pentru ca programele să nu conțină o proeminență inadecvată a unei persoane sau a unui punct de vedere. în acest context, «politicieni» se referă nu numai la membrii ambelor Camere ale Re- gatului Unit al Marii Britanii, ci și la Parlamentul Scoțian, la Adunarea Țării Galilor, la Adunarea Irlandei de Nord și la Parlamentul European, la candidații potențiali, dar și la consilierii locali, la oficialii partidelor și la oricine este implicat în politică sau în forme similare ale activității politice. Apariția politicienilor în timpul alegerilor este restricționată, conform prevederilor de la Secțiunea 3. în intervalul de timp în care se realizează apariția unei serii adecvate de politicieni, așa cum s-a cerut mai sus, deținătorii licențelor trebuie, de asemenea, să aibă grijă să recunoască și să reflecte măsura în care unele probleme întrunesc consensul partidelor. 2.2. Emisiunile partidelor politice. Independent National Radio (INR) va transmite partidelor politice din Marea Britanie, cota de emisie convenită în care partidele pot transmite Party Political Broadcasts sau Party Election Broadcasts (PPBS sau PEBS) puse în script și planificate de aceste partide. Această cerință se aplică numai serviciilor naționale analoge și nu se aplică la serviciile digitale na- ționale sau locale/regionale și nici serviciilor analoge locale/regionale. Alocarea și frecvența PPBS și PEBS, durata alocată fiecărui partid și numărul partidelor sunt revăzute anual și promulgate de către Radio Authority. Aranjamente speciale se vor face pentru Scoția și Țara Galilor. Nu există PEBS separate în Irlanda de Nord. Candidații nu trebuie să apară în PPBS sau în PEBS dacă se face vreo referire fie la can- didatura lor, fie la chestiuni particulare referitoare la electorii lor. Controlul editorial revine partidelor politice, dar emisiunile trebuie să se conformeze cerințelor Broadcasting Acts [Legile Audiovizualului] din 1990 și 1996, iar responsabi- litatea finală pentru a se asigura că nimic nu încalcă Codul revine deținătorilor licențelor. PPBS/PRBS nu trebuie să conțină apeluri directe pentru colectări de fonduri, altminteri, apare posibilitatea declanșării unei acțiuni judiciare. Ele nu trebuie să conțină extrase din lucrările Parlamentului. Responsabilitatea transmiterii textelor în forme acceptabile pentru posturi revine partidelor. 551 ANEXE 2.3. Folosirea înregistrărilor lucrărilor parlamentare. Folosirea acestor înregistrări trebuie să se facă în contextul știrilor, documentarelor, pro- blemelor curente și programelor educative. Ele pot fi folosite ca adăugiri la aceste pro- grame, nu pentru publicitate, promoțiune sau alte forme de publicitate. Ele nu pot fi folosite în lumina programelor de divertisment sau satiră. 3. Acoperirea alegerilor. 3.1. Ghid pentru perioada electorală pentru alegerile generale, pentru Parlamentul European, pentru Parlamentul Scoțian, pentru Adunarea Țării Galilor și pentru alegeri locale. Ghidul realizat de Radio Authority impune restricții asupra difuzării textelor în care un candidat poate să apară în mod legitim. Ghidul este reprodus mai jos. Acoperirea alegerilor directe pentru Parlamentul European, Parlamentul Scoțian, Adunarea Țării Galilor și guvernământul local face obiectul ghidului, precum și al Broadcasting Act 1990. Toți deținătorii licențelor trebuie să se familiarizeze cu acest ghid, ca parte a Codului. în termenii Ghidului pentru Alegeri, este esențială o grijă extremă în cazurile în care un candidat ia parte la o emisiune și vorbește despre o chestiune specifică unui mandat sau unei circumscripții electorale, în timpul alegerilor. 3.2. Candidații și participarea lor la emisiuni. în contextul acestei secțiuni, «a participa» în timpul campaniei înseamnă a participa activ la o emisiune, nu a face obiectul știrii sau «clipurilor» audio dintr-un discurs sau al deplasărilor electorale care sunt transmise. Aceste materiale, totuși, trebuie să fie folosite cu grijă. Nu este acceptabilă folosirea unui asemenea material într-un mod care ar putea fi considerat că oferă un avantaj necinstit unui candidat (de exemplu, folosirea unor clipuri lungi, nu ilustrative). Transmiterea răspunsului unui politician la întrebări de exemplu într-o conferință de presă poate constitui «participare». Similar, nu este acceptabil ca asemenea «clipuri» să fie editate împreună într-un asemenea mod, încât să implice că acel candidat a participat efectiv într-un program. Guvernarea locală, echivalentă în termeni parlamentari cu «mandat» și «alegeri», este «circumscripție electorală». Ghidul interzice apariția în programe a unei circumscripții electorale, metropole, cartier sau altă arie, în același mod ca pentru corpul de electori în alegerile parlamentare. în consecință, în alegerile pentru Consiliul unui Comitat [County], circumscripția electorală relevantă nu este comitatul, ci fiecare district electoral din interiorul comitatului. 3.3. Intervenții telefonice [în direct]. Trebuie avut grijă ca intervențiile telefonice să exprime o diversitate de puncte de vedere și, totodată, trebuie să se țină cont că unii dintre vorbitori au o mică experiență în a se exprima în direct. Tuturor trebuie să li se dea posibilitatea de a se exprima. în acest interval de timp, deși formulele matematice nu pot fi ușor aplicate în ceea ce pri- vește numărul acelora care telefonează și a duratei intervențiilor lor, trebuie să se caute di- versitatea, iar punctele de vedere relevante nu trebuie suprimate. Posturile care difuzează intervenții telefonice și interviuri trebuie să facă tot ce pot pentru a se asigura că nici un participant la program nu încalcă, poate fără să-și dea seama, regulile Codului. 3.4. Acoperire generală. Posturile ar trebuie să ajungă să fie mulțumite că în problemele electorale partidele au fost tratate cu imparțialitate. ANEXE 552 în timpul perioadei electorale, se recomandă ca posturile să țină evidența numărului și duratei textelor despre partide și despre problemele importante electorale, încât orice supra- sau subreprezentare nedorită să fie corectată. Cu toate acestea, imparțialitatea adecvată nu trebuie să se realizeze obligatoriu prin ega- litatea timpilor de antenă. Aceasta trebuie organizată chiar în interiorul perioadei electorale. Pentru o abordare echilibrată, nu este suficient să fii difuzat după alegeri sau înaintea de- clanșării campaniei electorale. Preziua votului este considerată având o importanță sporită, încât acoperirea trebuie echilibrată separat în această zi. Atunci când aranjează discuții politice generale, posturile trebuie să se asigure că par- tidele au posibilitatea onestă și adecvată să-și exprime punctele de vedere. Acest lucru se poate realiza într-un program sau într-o succesiune logică de programe stabilită dinainte. Pentru serviciile naționale și pentru serviciile digitale naționale, trebuie avut grijă ca vocile și punctele de vedere ale partidelor naționale [care reprezintă „țările“ care fac parte din Marea Britanie] să fie reflectate adecvat atât în acoperirea generală pentru Marea Britanie, cât și în particular, atunci când un text are o relevanță directă pentru Scoția, Țara Galilor sau Irlanda de Nord. 3.5. Ziua votului. Discuțiile despre alegeri trebuie să se încheie atunci când se deschid urnele. Un deținător de licență nu trebuie să publice rezultatele nici unui sondaj în ziua votului, ci numai după ce urnele s-au închis. în ziua votului, înaintea închiderii urnelor, posturile pot transmite informații despre vreme [sic!] și despre procentele prezenței la vot. Pot fi informări factuale despre sondaje de opinie (dar nu despre exit pool). însă orice relatare despre sondajele de opinie trebuie pusă cu grijă în context (în rare situații, un sondaj poate fi subiectul unui text de sine stătător), folosindu-se o exprimare neutră (de exemplu, sondajele ar putea «indica», dar niciodată «nu arată»), subliniind marja de eroare și evitând să se acorde prea mult credit unui sondaj «șocant» (id est, sondaj care se distinge de tendințele celorlalte sondaje). Relatările pot avea în prim-plan specialiști independenți. Cel mai puțin înțelept lucru ar fi să fie aduși în prim- plan candidați, politicieni, membri ai partidelor, susținători bine cunoscuți ai unor par- tide sau ai altora sau aceia care vorbesc despre strategii cu relevanță pentru alegeri. 3.6. Politicienii ca prezentatori. în timpul campaniei electorale, politicienii nu trebuie să modereze programe consacrate în totalitate sau consacrate parțial acoperirii sau discuțiilor despre controverse politice sau eco- nomice sau care au legătură cu problemele publice curente. In acest context, «politicienii» îi includ nu numai pe membrii parlamentelor sau adunărilor, ci și pe potențialii candidați, dar și pe oficialii partidelor sau pe oricine este implicat în activitatea politică sau în forme similare de activitate politică. Apariția unui candidat în orice tip de program - în timpul campaniei electorale - poate fi considerată ca reprezentând poziția/atitudinea sa în general și, în consecință, se supune exigențelor pentru obținerea imparțialității adecvate. Prin urmare, dacă aceste apariții se petrec totuși, trebuie să fie gestionate cu toată atenția. Desigur, dacă un candidat apare într-un rol nepolitic, este esențial să nu se facă nici o referire la candidatura sa. La fel, un candidat nu trebuie să apară în știri fără legătură cu alegerile, cu excepția situa- ției în care omiterea sa din text ar altera știrea. Astfel de situații sunt rare. 3.7. Rolul prezentatorilor în timpul campaniei electorale. Prezentatorii nu trebuie să profite de poziția lor. Experiența lor și regularitatea cu care apar în emisiuni nu trebuie folosite pentru scopuri politice viitoare. Punctele de vedere în problema alegerilor nu trebuie exprimate atunci când nu există posibilitatea unui răspuns 553 ANEXE satisfăcător la fel de puternic. Trebuie să se aibă grijă în conducerea onestă a interviurilor sau a intervențiilor telefonice. Prezentatorii/jumaliștii care intenționează sau declară că intenționează să participe la alegeri (în orice scop) trebuie să-și înceteze aparițiile regulate sau implicarea în emisiuni, până la închiderea urnelor. 3.8. Alte aspecte legislative ale alegerilor. Atenția deținătorilor licențelor se îndreaptă asupra Secțiunii 92 din Representation People Act [Legea Reprezentării Poporului] din 1983, care nu a fost amendată în anul 2001, precum și asupra secțiunii 93. Este vorba despre influența exercitată de posturile de radio și televiziune din afara Marii Britanii asupra alegerilor, care nu au adoptat exigențele Radio Authority, și despre alegerile municipale, altele decât cele de comitat. 3.9. Problemele autoguvernării în timpul alegerilor generale. Parlamentul Scoției, Adunarea Națională a Țării Galilor și Adunarea Irlandei de Nord pot fi în sesiune în timpul alegerilor generale din Marea Britanie. Toate chestiunile vor fi acope- rite în continuare în știri, respectându-se regulile obișnuite ale echilibrării. Fiecare instituție își are aria de responsabilitate, separată de Westminster (de exemplu, sănătate și educație), dar se cere ca programele să reflecte o varietate de puncte de vedere în problemele care aparțin competenței fiecărei instituții. Se cere, desigur, ca programele să spună clar, atunci când este necesar, cine ce face în structura politică și care problemă ar putea fi influențată de rezultatele alegerilor, în fiecare provincie a Marii Britanii. 4. Sponsorizarea știrilor. 4.1. Știrile, buletinele de știri și sponsorizarea. Buletinele de știri și știrile nu trebuie să fie sponsorizate. Este, totuși, permisă sponsorizarea programelor sau a textelor al căror background îl reprezintă o problemă curentă (de exemplu, sintezele/retrospectivele săptămânale) dacă sunt distincte, și nu implică redacția de știri. La fel, știrile despre afaceri, finanțe (dar nu anunțul comercial - Vd. Programme Code 5. 7), turism și sport pot fi sponsorizate, dacă interesele sponsorului nu afectează sau nu lasă impresia că afec- tează imparțialitatea programului. Deținătorii licențelor trebuie să cunoască Radio Authority’s Advertising and Sponsorship Code, care poate fi găsit la www.radioauthority.org.uk. Sponsorizări interzise. Orice program poate fi sponsorizat, cu excepția buletinelor de știri și a oricărui program informativ. Trebuie acordată atenție poziționării sponsorizării/publicității, pentru a evita impresia că un buletin de știri sau informația în general transmisă de post sunt sponsorizate. CODE OF PRACTICE - COMISIA BRITANICĂ PENTRU PLÂNGERI ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA PRESEI - [Codul a fost ratificat la 1 decembrie 1999 și amendat pe parcurs, de mai multe ori]. Toți membrii presei au datoria să mențină cele mai înalte standarde profesionale și etice. Acest cod trasează punctele acestor standarde. El apără drepturile individului și, în egală măsură, privilegiază dreptul publicului de a ști. Codul este piatra de temelie a sistemului autoreglementării la care industria media s-a raliat cu hotărâre. Editorii și directorii trebuie să se asigure că acest cod este respectat ri- guros nu numai de către echipele lor, ci și de către oricine contribuie la publicarea lor. Pentru buna aplicare a unui cod acceptat, este esențial ca el să fie respectat nu numai în litera lui, ci și în deplinul lui spirit. Codul nu trebuie interpretat într-atât de strict încât să ANEXE 554 compromită angajamentul său de a respecta drepturile indivizilor nici într-atât de larg, încât să împiedice publicarea în interesul publicului. Responsabilitatea editorilor este să coopereze cât mai armonios posibil cu PCC [Press Complaints Commission] în rezolvarea plângerilor. Orice publicație care este criticată de către PCC în conformitate cu una dintre clauzele de mai jos trebuie să tipărească admonestarea integral și proeminent. 1. Acuratețe. i) Ziarele și periodicele vor avea grijă să nu publice materiale incorecte, care induc în eroare sau sunt distorsionate, inclusiv imagini. ii) Ori de câte ori se observă că a fost publicată o incorectitudine semnificativă, o decla- rație care induce în eroare sau o relatare distorsionată, acestea trebuie corectate prompt și proeminent. iii) Trebuie publicate scuze, ori de câte ori este cazul. iv) Ziarele care în timp sunt libere să fie partizane trebuie să distingă clar între comen- tariu, conjectură și fapt. v) Un ziar sau un periodic trebuie să publice cu onestitate și corect deznodământul unui proces de defăimare în care a fost parte. 2. Posibilitatea de a replica. Posibilitatea onestă de a răspunde la incorectitudini trebuie să fie acordată indivizilor sau instituțiilor, când această cerere este rezonabilă. 3. Viața privată. i) Oricine are dreptul să i se respecte viața privată și de familie, casa, sănătatea și cores- pondența. O publicație este obligată să justifice intruziunile în viața privată a oricărui indi- vid fără acceptul acestuia. ii) Folosirea aparatelor performante pentru a-i fotografia pe oameni în locuri private fără consimțământul lor este inacceptabilă. Notă. Locurile private sunt proprietățile publice sau private unde apare o așteptare în- dreptățită la privacy. 4. Hărțuirea. i) Jurnaliștii și fotografii nu trebuie să obțină, nici să caute să obțină informații sau ima- gini prin intimidare, hărțuire sau urmărire insistentă. ii) Ei nu trebuie să-i fotografieze pe indivizi în locuri private (așa cum au fost ele definite în Nota de la Clauza nr. 3), fără consimțământul lor; nu trebuie să persiste în a le telefona, în a-i urmări sau fotografia pe indivizi, după ce li s-a cerut să renunțe; nu trebuie să rămână pe proprietatea lor, după ce li s-a cerut să o părăsească. iii) Editorii trebuie să se asigure că aceia care lucrează pentru ei respectă aceste cerințe și au datoria să nu publice materiale de la alte surse, pe care nu le-au respectat. 5. Intruziune în doliu sau șoc. In cazurile de doliu sau orice tip de șoc, căutarea informației trebuie să fie abandonată, iar abordările trebuie făcute cu compasiune și discreție. Publicarea trebuie să se facă cu sensibi- litate în asemenea momente, dar aceasta nu trebuie interpretată ca o restrângere a dreptului de a relata mersul anchetelor judiciare. 6. Copiii. i) Copiii trebuie să fie liberi să-și petreacă timpul la școală fără intruziuni care nu sunt necesare. ii) Jurnaliștii nu trebuie să intervieveze sau să fotografieze un copil mai mic de 16 ani, în chestiuni care privesc bunăstarea acestuia sau a oricărui alt copil, în absența sau fără con- simțământul unui părinte sau a altui adult care este responsabil pentru el. 555 ANEXE iii) Elevii nu trebuie să fie abordați sau fotografiați în timp ce se află la școală, fără permisiunea conducerii școlii. iv) Nu trebuie să se facă plăți către minori pentru materiale care implică bunăstarea co- piilor, nici către părinți sau gardieni pentru materiale despre copiii lor sau despre copiii internați, cu excepția situației în care se poate demonstra că este în interesul copilului. v) Atunci când materialul despre viața privată a unui copil este publicat, trebuie să existe altă justificare decât faima, notorietatea sau poziția părinților sau a gardianului copilului. 7. Copiii în situații sexuale. 1. Presa nu trebuie, nici măcar acolo unde legea nu interzice acest lucru, să identifice un copil sub 16 ani, care este implicat în cazuri de delicte sexuale, fie că este victimă sau martor. 2. în orice text publicat care conține un delict sexual împotriva unui copil: i) Copilul nu trebuie identificat. ii) Adultul poate fi identificat. iii) Cuvântul «incest» nu trebuie folosit atunci când copilul victimă ar putea fi iden- tificat. iv) Trebuie avut grijă ca nimic în text să nu implice relația dintre acuzat și copil. 8. Mijloace de ascultare. Jurnaliștii nu trebuie să obțină sau să publice materiale obținute prin folosirea clandestină a unor mijloace de ascultare sau prin interceptarea conversațiilor telefonice private. 9. Spitale. i) Jurnaliștii sau fotografii care caută informații la spital sau în instituții similare trebuie să se prezinte unui membru al conducerii și să obțină permisiunea, înainte de a pătrunde în perimetre non-publice. ii) Restricțiile cu privire la intruziunea în viața privată sunt în mod special relevante pen- tru căutarea informațiilor despre persoane internate în spital sau în instituții similare. 10. Rude nevinovate și prieteni. Presa trebuie să evite să identifice, fără consimțământul acestora, rudele sau prietenii persoanelor condamnate sau acuzate de un delict. 11. înșelătorie (Misrepresentation). i) în general, jurnaliștii nu trebuie să obțină sau să încerce să obțină informații sau imagini prin înșelătorie sau subterfugii. ii) Documentele sau fotografiile trebuie să fie realizate numai cu consimțământul proprie- tarului lor. iii) Subterfugiile pot fi justificate numai de interesul public și numai când materialul nu poate fi obținut prin alt mijloc. 12. Victimele atacurilor sexuale. Presa nu trebuie să identifice victimele atacului sexual sau să publice materiale care ar putea contribui la o atare identificare, cu excepția situației în care există o justificare per- tinentă și când, prin lege, sunt liberi să procedeze în acest fel. 13. Discriminare. i) Presa trebuie să evite referiri dezavantajoase sau peiorative referitoare la rasa unei persoane, la culoare, religie, sex sau orientare sexuală sau la orice altă afecțiune fizică sau mentală sau dizabilitate. ii) Trebuie să evite publicarea detaliilor referitoare la rasa, culoarea, religia, orientarea sexuală, afecțiune fizică sau mentală sau la o dizabilitate a persoanei, dacă nu sunt relevante pentru înțelegerea textului. ANEXE 556 14. Jurnalismul financiar. i) Chiar atunci când legea nu interzice acest lucru, jurnalistul nu trebuie să folosească în interes propriu informația financiară pe care o primește cel dintâi și nici nu trebuie să trans- mită o asemenea informație altora. ii) Nu trebuie să scrie despre acțiuni sau depozite bancare, în care ei sau rudele apropiate au un interes financiar semnificativ, fără să-i pună la curent pe editor sau pe editorul finan- ciar cu privire la această situație. iii) Nu trebuie să cumpere sau să vândă, fie direct sau prin interpuși sau agenți, acțiuni sau depozite despre care au scris recent sau despre care intenționează să scrie în viitorul apropiat. 15. Sursele confidențiale. Jurnaliștii au o obligație morală să protejeze sursele confidențiale. 16. Plăți către martori în procese. i) Nici o plată sau ofertă către un martor sau către oricare altă persoană la care ne-am putea aștepta să fie citată ca martor nu poate fi făcută în nici o situație, odată ce procesul se află în desfășurare, conform Contempt ofCourî Act, 1981 [~ Codul de Procedură Penală]. Această interdicție se menține până când suspectul a fost eliberat necondiționat de către poliție, fără să i se aducă vreo învinuire sau fără să fie pus sub protecție sau când procedura este suspendată, sau când și-a mărturisit vinovăția sau, în situația unei mărturii de nevino- văție, odată ce curtea a emis verdictul. ii) Când procesul nu s-a declanșat încă, dar pare că se va declanșa curând, editorii nu tre- buie să înainteze vreo ofertă de plată către nici o persoană care pare plauzibil că va fi citată în calitate de martor, cu excepția situației în care se poate demonstra că informația publicată servește interesului public, și, când toți pașii rezonabili au fost parcurși, pentru a se asigura că nici o negociere financiară nu influențează probele pe care acel martor le furnizează. în nici o circumstanță nu trebuie ca aceste plăți să condiționeze deznodământul procesului. iii) Orice plată sau ofertă făcută unei persoane care a fost citată mai târziu în fața curții trebuie să fie făcută cunoscută apărării și acuzării. Martorul trebuie să fie sfătuit [de către avocatul său] în legătură cu această căutare de informații. 17. Plata către delincvenți. Plata sau oferta unei plăți pentru fapte, imagini, informații nu trebuie să se facă direct sau prin agenți către delincvenți condamnați sau care și-au mărturisit vina sau către asociații lor - care pot include familia, prietenii și colegii - cu excepția situației în care materialul ce va fi publicat servește interesului public, iar plata este necesară pentru realizarea acestui deziderat. 18. Interesul public. Pot apărea excepții, atunci când poate fi demonstrat interesul public. 1. Interesul public include: i) Detectarea sau expunerea unei crime sau a unei infracțiuni serioase. ii) Protejarea sănătății și siguranței publice. iii) Prevenirea publicului, pentru a nu fi înșelat de o declarație sau acțiune a unei persoane sau instituții. 2. In toate cazurile în care este invocat interesul public, PCC va cere o explicație com- pletă din partea editorului, care să demonstreze în ce fel a fost servit interesul public. 3. Există un interes public în libertatea de exprimare însăși. Comisia are totuși în atenție până unde un material poate fi făcut public. 4. în cazurile în care sunt implicați copii, editorii trebuie să demonstreze un interes public special, care să depășească interesul suprem al copilului. 557 ANEXE DIRECTIVA 89/552/1989 A CONSILIULUI EUROPEI „TELEVISION SANS FRONTIERES“ (REVIZUITĂ ÎN 1997) Directiva urmărește să asigure libera circulație a serviciilor de radiodifuziune în piața Uniunii Europene, păstrând o serie de obiective importante de interes public, cum sunt diversitatea culturală, dreptu’ la replică, protejarea consumatorilor și protejarea minorilor. Directiva are în egală măsură drept obiectiv să promoveze distribuirea și producerea pro- gramelor audiovizuale europene, în principal, prin asigurarea unui spațiu majoritar în grilele programelor posturilor de televiziune. Principiu general. Directiva stabilește principiul conform căruia statele membre asigură libertatea de recep- tare și nu împiedică transmiterea programelor audiovizuale care provin din alte state membre, pe teritoriile lor. Aceste state pot, totuși, să suspende transmiterea emisiunilor televizate care încalcă dispozițiile directivei în domeniul protejării minorilor. Cote de difuzare și de producție. Pentru a încuraja distribuirea și producerea programelor de televiziune europene, statele membre trebuie să vegheze, ori de câte ori este posibil, ca organizațiile de radiodifuziune televizuaîă să rezerve producțiilor europene o proporție majoritară în timpul lor de emisie - fiind exclus timpul consacrat informației, manifestărilor sportive, jocurilor, publicității sau serviciilor de teletext sau de teieshopping (Articolul 4). Organizațiile de radiodifuziune televizuaîă au totodată obligația să rezerve cel puțin 19% din timpul de emisie sau 10% din bugetul lor de programare producțiilor europene prove- nind de la producători independenți (Articolul 5). Comisia [Europeană] are datoria să supravegheze respectarea acestor două dispoziții. în acest scop, statele membre au obligația să-i transmită o dată la doi ani un raport care să conțină în special o abordare statistică a realizării proporției vizate la Articolele 4 și 5. în anumite condiții, statele membre sunt autorizate să fixeze reguli mai stricte, pentru a realiza obiectivele politicii lingvistice. Publicitate televizată și sponsorizare [parrainage]. 1. Dispozițiile referitoare la publicitate au în vedere următoarele aspecte: 2. Durata: maximum 15% din timpul de emisie cotidiană, iar în decursul unei ore, maxi- mum 20%. 3. Modalitățile de întrerupere a programelor. 4. Considerente etice (în principal, protejarea minorilor). 5. Respectarea unor anumite criterii în ceea ce privește publicitatea la băuturile alcoolice. 6. Publicitatea la tutun și la medicamentele disponibile pe baza rețetei medicului este in- terzisă. 7. Sponsorizarea programelor televizate este admisă, cu condiția să respecte o serie de reguli. Sponsorizarea nu trebuie să aducă atingere independenței editoriale a organizației de radiodifuziune televizuaîă. în altă ordine de idei, emisiunile sponsorizate nu trebuie să incite la cumpărarea produselor sau serviciilor sponsorului. în fine, telejurnalele difuzate și emisiunile de informare politică nu pot fi sponsorizate. Protejarea minorilor. Programele cu caracter pornografic sau conținând violență extremă sunt interzise. Această interdicție se aplică oricărui program susceptibil să dăuneze minorilor, în măsura în care difuzarea sa nu se face la anumite ore sau nu sunt asigurate anumite procedee tehnice de receptare. ANEXE 558 Dreptul la replică. Un drept la replică trebuie să fie acordat în cazul în care drepturile legitime ale unei per- soane au fost lezate ca urmare a unei alegații incorecte pronunțate în timpul unui program televizat. Acest drept poate fi exercitat față de orice radiodifuzor aflat sub jurisdicția unui stat membru. DIRECTIVA REVIZUITĂ ÎN ANUL 1997. La 23 iunie 1997, Parlamentul European și Consiliul [Europei] au adoptat o nouă directivă „Television sans Frontieres“, urmărind să sporească securitatea juridică și să modernizeze dispozitivul directivei 89/552/1989. Elementele principale ale acestei revizuiri se referă la următoarele puncte: Principiul jurisdicției. Statul membru în competența căruia se află posturile de televiziune este determinat în funcție de locul sediului social efectiv al postului și de locul unde se iau deciziile în legătură cu programarea. Statul membru în competența căruia se află posturile de televiziune este determinat în funcție de locul unde se petrec evenimente de importanță majoră pentru societate (în prin- cipal, manifestări sportive). Noua directivă stabilește condițiile care permit publicului să acceadă liber la transmiterea evenimentelor considerate ca având importanță majoră pentru societate. In acest scop, fiecare stat membru poate stabili o listă de evenimente care trebuie transmise, chiar dacă drepturile exclusive au fost cumpărate de posturi „pay per view“ \payantes\. Teleshopping. Teleshopping-\A se supune majorității reglementărilor cu privire la publicitatea televi- zuală. Ferestrele de exploatare pentru emisiunile de teleshopping difuzate de un post ge- neralist trebuie să aibă o durată de minimum 15 minute și să fie clar identificabile. Numărul maxim de ferestre este de opt pe zi, iar durata lor totală nu poate depăși trei ore pe zi. Protejarea minorilor. Noua directivă pune un și mai mare accent pe protejarea minorilor. Se specifică în special faptul că statele membre trebuie să vegheze ca programele difuzate în clar, susceptibile să dăuneze dezvoltării minorilor, să fie precedate de o avertizare acustică sau identificată printr-un simbol vizual. E. LEGISLAȚIE ROMÂNEASCĂ. LEGEA AUDIOVIZUALULUI (1992). CAPITOLUL I. Articolul 1. 1. Libera exprimare a ideilor și a opiniilor, precum și libera comunicare a informațiilor prin radiodifuziune și televiziune sunt garantate prin lege, în spiritul drepturilor și li- bertăților constituționale. 2. Mijloacele de informare audiovizuală publice și private sunt obligate să asigure in- formarea corectă a opiniei publice. 3. Cenzura de orice fel este interzisă. 559 ANEXE 4. Selectarea cu bună-credință a informației audiovizuale de către persoanele care poartă răspunderea pentru conținutul acesteia nu constituie cenzură și se poate exercita în condițiile prezentei legi. Articolul 2. 1. Libertatea de exprimare audiovizuală nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. 2. Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război, la agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică. 3. Este interzisă difuzarea de informații care, potrivit legii, au caracter secret sau pot aduce prejudicii siguranței naționale. 4. De asemenea, sunt interzise programarea și difuzarea de manifestări obscene, contrare bunelor moravuri. 5. Răspunderea civilă pentru conținutul informației transmise prin mijloacele de comu- nicare audiovizuală prin care s-au adus daune materiale sau morale revine, după caz, în condițiile legii, realizatorului, autorului, titularului licenței de emisie, proprietarului stației radioelectrice prin care s-a făcut comunicarea. Articolul 3. Publicarea radiodifuzată sau cea televizată trebuie concepută astfel încât să poată fi dis- tinsă cu ușurință de alte programe. Articolul 4. 1. Persoana care se consideră vătămată într-un drept sau într-un interes legitim, moral sau material printr-o comunicație audiovizuală are dreptul să ceară rectificarea necesară, iar în cazul în care aceasta i se refuză are dreptul la replică. Rectificarea și replica vor fi difuzate în aceleași condiții în care dreptul sau interesul i-a fost lezat. 2. Răspunderea pentru difuzarea rectificării sau pentru asigurarea dreptului la replică re- vine titularului licenței de emisie și stației prin care s-a produs vătămarea. Articolul 5. 1. Persoanele Juridice din domeniul radiodifuziunii și din cel al televiziunii, care concep, produc și emit programe, sunt publice sau private. 2. Persoanele juridice publice sunt instituții de stat, regii autonome sau societăți comer- ciale române cu capital integral de stat. 3. Persoanele juridice private sunt societăți comerciale române cu capital integral sau par- țial privat, român sau străin. 4. Persoanele juridice publice sau private au dreptul să închirieze rețele de comunicații audiovizuale radioelectrice, proprietate a regiilor autonome sau a societăților comerciale cu capital majoritar de stat. De asemenea, pot avea în proprietate stații de emisie și linii pentru transmiterea programelor. Programul 1 al Televiziunii Publice, precum și programele Ra- diodifuziunii Române existente la data apariției legii sunt exceptate de la închiriere și de la privatizare. Articolul 6. 1. O persoană fizică sau o persoană juridică, publică sau privată, nu poate fi investitor sau acționar majoritar, direct sau indirect, decât la o singură societate de comunicație audiovizuală, iar la altele nu poate deține mai mult de 20% din capitalul social. 2. Acțiunile reprezentând capitalul social al unor societăți titulare de autorizație pentru exploatarea unui serviciu de comunicație audiovizuală nu pot fi decât nominative. 3. Sunt exceptate de la prevederile alin (1) persoanele juridice publice prevăzute la art. 4(1). ANEXE 560 4. Nu se acordă licență de emisie partidelor sau altor formațiuni politice, nici autorităților publice. Articolul 7. Rețelele de distribuire prin cablu a comunicațiilor audiovizuale sunt proprietatea persoa- nelor juridice române publice sau private. Articolul 8. 1. Comunicația audiovizuală în domeniul radiodifuziunii și în cel al televiziunii se face în baza licenței de emisie și a deciziilor de autorizare eliberate în condițiile prezentei legi. 2. Difuzarea de programe prin rețelele publice proprietate a regiilor autonome din do- meniul telecomunicațiilor sau prin alte stații de emisie care au fost autorizate tehnic se face numai în baza licenței de emisie, în care se precizează rețelele sau stațiile respective. 3. Licențele de emisie pentru persoanele juridice publice prevăzute la art. 41 se eliberează fără concurs și gratuit. Articolul 9. Serviciile publice autonome prevăzute la art. 41 sunt obligate să transmită cu prioritate și în mod gratuit comunicatele sau mesajele de interes public primite de la Parlament, de la Președinția României sau de la Guvern. Articolul 10. Persoanele juridice funcționând în temeiul prezentei legi sunt obligate să informeze publi- cul cu privire la: a) denumirea, sediul, numele reprezentantului legal și a trei dintre principalii asociați sau membri în consiliul de administrație; b) serviciile de comunicație audiovizuală pe care le asigură; c) numele realizatorului de programe sau de emisiuni. Articolul 11. Se înființează Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), autoritate publică autonomă, care își exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi. CAPITOLUL II. Comunicația audiovizuală pe cale radioelectrică. Secțiunea I. Licența de emisie. Articolul 12. 1. Licența de emisie cuprinde categoriile de informații ce vor putea face, în funcție de natura lor, obiectul difuzării în public. 2. Licența se eliberează de Consiliul Național al Audiovizualului în urma unui concurs la care pot participa solicitanții ce au obținut avizul tehnic prealabil al Ministerului Comunica- țiilor. Avizul se dă în cel mult 30 de zile de la solicitare. 3. Condițiile de participare la concurs și criteriile concrete pentru departajarea partici- panților se aduc la cunoștință publică de Consiliul Național al Audiovizualului cu cel puțin 45 de zile înainte de data la care urmează să se desfășoare concursul. 4. Criteriile de departajare pentru obținerea licenței de emisie trebuie să asigure pluralismul opiniilor, egalitatea de tratament a participanților, calitatea și diversificarea programelor, fa- vorizarea liberei concurențe, a creației și producției audiovizuale naționale, ilustrarea culturii naționale, independența și imparțialitatea programelor difuzate de persoanele juridice publice. 5. Accesul organizațiilor social-culturale, politice, religioase și al altor solicitanți la pro- gramele audiovizuale se face respectând prevederile al. (4), în condițiile stabilite prin licența de emisie. 561 ANEXE Articolul 13. 1. Numărul de licențe de emisie pentru care se organizează concursul se aprobă de Con- siliul Național al Audiovizualului, cu avizul Ministerului Comunicațiilor. 2. La stabilirea numărului de licențe este obligatorie respectarea condițiilor tehnice pentru asigurarea calității transmisiei și a înțelegerilor internaționale din domeniul radiocomunica- țiilor. Articolul 14. 1. Licența de emisie se acordă pentru o perioadă de 5 ani în domeniul radiodifuziunii și de 7 ani în domeniul televiziunii. Termenul curge de la data obținerii deciziei de autorizare. 2. Licența de emisie este netransmisibilă, iar modificarea ei se poate face numai de Con- siliul Național al Audiovizualului, în condițiile prevăzute de art. 12. 3. La expirarea termenului, se organizează în mod obligatoriu un nou concurs. Articolul 15. Dreptul rezultat din licența de emisie se stinge, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 8, alin (2), dacă beneficiarul licenței de emisie nu solicită în cel mult 30 de zile eliberarea autorizației tehnice de funcționare sau dacă depășește din vina sa termenul de eliberare a acelei autorizații, precum și la expirarea termenului pentru care a fost eliberată licența. Secțiunea a Il-a. Decizia de autorizare. Articolul 16. 1. Decizia de autorizare se acordă de Consiliul Național al Audiovizualului în baza licen- ței de emisie și a autorizației tehnice de funcționare eliberată de Ministerul Comunicațiilor. 2. Decizia se emite în termen de 5 zile de Ia prezentarea de către solicitant a autorizației tehnice de funcționare. Decizia de autorizare sau licența de emisie în cazurile prevăzute de art. 8, al. (2), se publică în Monitorul Oficial al României. 3o Refuzul emiterii deciziei se comunică în termenul prevăzut în al. (2) și trebuie motivat. 4. Litigiile rezultate din refuzul emiterii deciziei de autorizare se soluționează potrivit Legii Contenciosului Administrativ. Articolul 17. 1. Autorizarea tehnică de funcționare prevăzută la art. 16 conține parametrii tehnici ai echipamentelor, atestarea conformității instalațiilor cu acești parametri și tarifele ce trebuie achitate. în vederea acordării autorizației. Ministerul Comunicațiilor va stabili, împreună cu solicitantul, detaliile de realizare a stațiilor de emisie. 2. Autorizația se eliberează în termen de 15 zile de la prezentarea pentru măsurători a sta- ției. Stația trebuie realizată în cel mult 18 luni de la data solicitării autorizației. 3. Termenul de valabilitate a autorizațiilor tehnice de funcționare este cel prevăzut în art. 14, al. (1). Articolul 18. 1. Ministerul Comunicațiilor poate modifica, din motive tehnice, frecvența prevăzută în decizia de autorizare, fără întreruperea serviciului și cu asigurarea unei recepții de calitate echivalentă, precum și a altor caracteristici tehnice implicate. 2. Modificarea se comunică titularului și Consiliului Național al Audiovizualului cu 30 de zile înainte de data intrării în vigoare a acesteia. ANEXE 562 Secțiunea a III-a. Autorizarea recepției programelor audiovizuale transmise prin satelit. Articolul 19. 1. Recepția programelor audiovizuale transmise prin satelit se face fie cu instalații co- munitare ce asigură distribuirea în scopuri comerciale, fie cu instalații individuale. 2. Pentru instalațiile de recepție comunitară, decizia de autorizare se emite de Ministerul Comunicațiilor, în baza licenței de acces acordate de proprietarii sateliților sau de cei ai capacităților de transmisie aferente. 3. Pentru recepția individuală se pot produce, pune în vânzare și utiliza numai instalații care au autorizație tip eliberată de Ministerul Comunicațiilor. Articolul 20. Este interzisă redistribuirea prin cablu în scopuri comerciale sau retransmiterea pe cale radioelectrică terestră a programelor pe care le recepționează deținătorii instalațiilor de recepție individuale. CAPITOLUL III. Autorizarea comunicației audiovizuale distribuite prin cablu. Articolul 21. Prin serviciile de comunicație audiovizuală prin cablu se pot efectua separat sau cumulativ: a) retransmisia programelor difuzate pe cale radioelectrică, terestră și prin satelit; b) retransmisia de producții audiovizuale înregistrate prin diverse mijloace; c) difuzarea programelor de concepție proprie. Capitolul 22. 1. Licența de emisie pentru radiodifuziune sau pentru televiziune transmisă prin cablu se emite de Consiliul Național al Audiovizualului și cuprinde natura programelor ce urmează a fi distribuite potrivit art. 21, respectându-se prevederile art. 12, al. (4). 2. Licența se eliberează în termen de 15 zile de la data cererii, însoțită de solicitarea co- munității către care urmează să se facă distribuția, solicitare certificată de primar. 3. Dreptul rezultat din licența de emisie se stinge dacă beneficiarul licenței nu solicită, în cel mult un an de la obținerea acesteia, eliberarea avizului tehnic prealabil, dacă nu asigură realizarea condițiilor tehnice pentru emiterea în termen a deciziei de autorizare și la expirarea termenului de valabilitate a acesteia. Articolul 23. 1. Autorizarea funcționării rețelei de distribuție prin cablu se face de Ministerul Comu- nicațiilor în două etape: a) avizul tehnic prealabil emis în termen de 15 zile, în baza licenței de emisie și a pro- iectului rețelei întocmit de o unitate autorizată, sub aspectul tehnic, de Ministerul Comu- nicațiilor; în avizul tehnic prealabil se va conveni și termenul de realizare a lucrărilor; b) decizia de autorizare emisă în termen de 30 de zile de la solicitare, în baza verificării tehnice a instalației executate. 2. în decizia de autorizare se stabilește și durata de valabilitate a acesteia, durată care nu poate fi mai mare de 10 ani; valabilitatea deciziei se poate prelungi la cererea titularului. Articolul 24. Comunicațiile audiovizuale prin cablu aparținând Ministerului Apărării Naționale și Mi- nisterului de Interne se fac în condițiile stabilite de acestea. 563 ANEXE CAPITOLUL IV. Consiliul Național al Audiovizualului. Articolul 25. 1. Consiliul Național al Audiovizualului este constituit din 11 membri numiți de: a) Președintele României - 2 membri; b) Parlamentul României - Senat și Camera Deputaților - câte 3 membri; c) Guvernul României - 3 membri, dintre care un specialist în domeniul telecomunica- țiilor, un specialist în domeniul radiodifuziunii și un specialist în domeniul televiziunii. 2. Membrii Consiliului sunt garanți ai interesului public în domeniul audiovizualului și nu reprezintă autoritatea care i-a numit. 3. Durata mandatului este de 4 ani. 4. Numirea membrilor Consiliului Național al Audiovizualului se face eșalonat, la fiecare 2 ani, pentru jumătate din numărul acestora. 5. La constituirea primului Consiliu, 5 dintre membrii acestuia vor fi numiți pentru o durată de 2 ani, astfel: a) Președintele României - 1 membru; b) Senatul și Camera Deputaților - câte 1 membru; c) Guvernul - 2 membri. 6. In cazul în care un loc în Consiliu va deveni vacant sau în cazul indisponibilității unui membru pentru o durată mai mare de 45 de zile consecutive, autoritatea care a făcut numirea va desemna pentru restul duratei neexpirate un nou membru. 7. Membrii Consiliului Național al Audiovizualului vor fi revocați de autoritatea care i-a numit, în cazul încălcării prezentei legi sau a săvârșirii de fapte penale. Articolul 26. 1. Președintele Consiliului se alege din 4 în 4 ani și pentru un singur mandat, prin votul secret al majorității membrilor acestuia. 2. Dacă nu a fost posibilă alegerea președintelui la primul tur de scrutin, majoritatea pre- văzută la al. (1), votarea se repetă între cei care au obținut cel mai mare număr de voturi până la întrunirea unei majorități de cel puțin 6 voturi. 3. In absența președintelui pe o perioadă mai mare de 4 zile sau în caz de forță majoră, atribuțiile sale se preiau de drept de cel mai în vârstă membru al Consiliului. 4. Dacă funcția de președinte rămâne vacantă, se alege, potrivit al. (1) și (2), un președinte interimar; la expirarea mandatului de președinte interimar, acesta poate fi ales ca președinte. Articolul 27. 1. Membrii Consiliului sunt salarizați la nivelul echivalent subsecretarilor de stat, iar pre- ședintele, la nivelul echivalent secretarilor de stat. Articolul 28. 1. Calitatea de membru al Consiliului Național al Audiovizualului este incompatibilă cu funcțiile publice sau private, afară de cadrele didactice din instituțiile de învățământ superior. 2. Membrii Consiliului și ai aparatului tehnic nu pot face parte din partide sau din forma- țiuni politice. Articolul 29. Consiliul deliberează în prezența a cel puțin 9 dintre membrii săi, iar hotărârile se adoptă dacă întrunesc votul a cel puțin 6 membri. Articolul 30. Consiliul Național al Audiovizualului are un buget de venituri și de cheltuieli, care face parte integrantă din bugetul de stat. ANEXE 564 Articolul 31. în vederea exercitării atribuțiilor prevăzute de lege. Consiliul își elaborează regulamentul de organizare și funcționare și își constituie un aparat tehnic. Articolul 32. 1. Consiliul Național al Audiovizualului stabilește norme obligatorii pentru transmiterea informațiilor referitoare la calamități și la cazurile de stare de necesitate, publicitatea, programarea și acordarea dreptului la replică, sponsorizarea, modul în care se soluționează contestațiile, precum și norme referitoare la alte aspecte legate de aplicarea prezentei legi. 2. Consiliul stabilește duratele și condițiile de prezentare a programelor destinate cam- paniilor electorale. 3. Dezbaterile privind atribuirea licențelor de emisie sunt publice, iar deciziile adoptate și motivarea acestora se publică în Monitorul Oficial al României. 4. De asemenea, se dau publicității frecvențele disponibile pentru transmisiile radio și de televiziune destinate publicului. Articolul 33. 1. Consiliul Național al Audiovizualului întocmește, la finele fiecărui an, un raport pri- vind activitatea sa și modul în care titularii de autorizație respecta obligațiile prevăzute în prezenta lege. 2. Raportul se prezintă Parlamentului. Articolul 34. Consiliul Național al Audiovizualului își exercită atribuțiile sub controlul Parlamentului. CAPITOLUL V. Răspunderi. Articolul 35. 1. Consiliul Național al Audiovizualului controlează respectarea obligațiilor ce revin titu- larilor de licență de emisie, iar Ministerul Comunicațiilor, respectarea condițiilor tehnice din decizia de autorizare. 2. în caz de încălcare a acestor obligații, Consiliul Național al Audiovizualului sau Mi- nisterul Comunicațiilor, după caz, adresează Consiliului de administrație al societății respec- tive observații publice și dispune reintrarea în legalitate. 3. Consiliul Național al Audiovizualului sau Ministerul Comunicațiilor, după caz, desem- nează pe unul din membrii săi spre a expune consiliului de administrație al societății respec- tive conținutul acestor observații și spre a hotărî împreună cu acesta încetarea încălcărilor; măsurile se vor aplica într-un termen stabilit printr-o decizie a Consiliului Național al Audiovizualului sau, după caz, a Ministerului Comunicațiilor. Articolul 36. 1. La prima încălcare a prevederilor prezentei legi, titularul de autorizație este somat de îndată. 2. Somația se face publică prin mijloacele de informare în masă. Articolul 37. 1. în cazul în care titularul unei autorizații sau al unei licențe de emisie nu își respectă obligațiile și nu se conformează somației primite, Consiliul Național al Audiovizualului sau Ministerul Comunicațiilor, după caz, poate aplica împotriva acestuia, în funcție de gravita- tea faptelor, una dintre următoarele sancțiuni administrative: a) amendă între 2% și 5% din cifra de afaceri a anului precedent; în cazul în care titularul se află în primul an de activitate, se ia în considerare cifra de afaceri existentă în momentul aplicării sancțiunii; 565 ANEXE b) suspendarea autorizației de ia o lună la trei iuni; c) reducerea până la jumătate a duratei totale a autorizației sau a licenței; d) retragerea deciziei de autorizare sau a licenței de emisie; retragerea este obligatorie în cazul în care titularul de autorizație încetează să mai emită, respectând regularitatea și durata prevăzute în decizie, din alte motive decât cele de avarie tehnică. 2. împotriva aplicării sancțiunii, persoana sancționată poate face plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta. Articolul 38. 1. Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de ia 6 luni Ia 2 ani sau cu amendă de la 200.000 de lei Ia 800.000 de lei, următoarele fapte: a) emiterea sau retransmiterea de programe fără autorizație sau fără licență de emisie ori pe timpul suspendării acesteia; b) emiterea pe altă frecvență sau cu o putere radiantă mai mare ori dintr-un alt ampla- sament decât cele prevăzute îh decizia de autorizare, dacă autorul nu se conformează de îndată somației Ministerului Comunicațiilor, 2. Somarea se poate face prin orice mijloace de comunicație și prin difuzarea de cei care exploatează rețelele publice de radiodifuziune și de televiziune. Difuzarea se face în mod gratuit în cel mult 30 de minute de la solicitare. 3. în cazul săvârșirii infracțiunii prevăzute la lit. (a), instanța poate dispune și confiscarea echipamentului tehnic. Articolul 39. Programarea și difuzarea de emisiuni cu încălcarea dispozițiilor art. 2, al. (1 )-(4) consti- tuie infracțiune și se pedepsește cu închisoare: a) de la 6 luni la 5 ani, în cazul al. (1); b) de la 2 la 7 ani, în cazul al. (2); c) de la 3 la 10 ani, în cazul al. (3); d) de la 3 luni Ia 2 ani sau amendă, în cazul al. (4). Articolul 40. 1. în cazul în care se constată comiterea faptelor prevăzute la art. 38 și art. 39, Consiliul Național al Audiovizualului sau Ministerul Comunicațiilor, după caz, sesizează organele de urmărire penală și suspendă decizia de autorizare până la soluționarea definitivă a cauzei. 2. Procurorul poate dispune la cererea organului care a făcut sesizarea indisponibilizarea echipamentului tehnic. CAPITOLUL VL Dispoziții tranzitorii și finale. Articolul 41. Radioteleviziunea Română se reorganizează prin lege organică în servicii publice auto- nome de radiodifuziune și de televiziune. Articolul 42. Pentru activitățile desfășurate de Consiliul Național al Audiovizualului și de Ministerul Co- municațiilor, în vederea eliberării deciziei de autorizare, se percep taxe prevăzute prin lege. Articolul 43. 1. Persoanele juridice publice, altele decât cele prevăzute de art. 41 și regiile autonome, din domeniul telecomunicațiilor, precum și cele prevăzute, care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, funcționează autorizat, își vor putea continua activitatea timp de 5 luni. ANEXE 566 2. După împlinirea termenului prevăzut la aL (1), activitatea se va putea desfășura numai în baza autorizațiilor prevăzute de prezenta lege. Articolul 44. 1. în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi se constituie Consiliul Național al Audiovizualului. 2. Cheltuielile de organizare și funcționare a Consiliului Național al Audiovizualului pe anul 1992 se asigură de Guvern din rezervă bugetară. Articolul 45. La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice dispoziții contrare. DECIZIA (nr. 105 din 22 iulie 1993) A CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI PENTRU APROBAREA NORMELOR OBLIGATORII PRIVIND REALIZAREA PUBLICITĂȚII ÎN CADRUL PROGRAMELOR AUDIOVIZUALE RADIODIFUZATE SAU DISTRIBUITE PRIN CABLU. în scopul reglementării modului de efectuare a publicității în cadrul programelor audiovizuale radiodifuzate sau distribuite prin cablu, în aplicarea prevederilor art. 32, al. (1) din Legea Audiovizualului nr. 48/1992, în conformitate cu dispozițiile art. 29 al Legii Audiovizualului nr. 48/1992, Consiliul Național al Audiovizualului decide: Articolul 1. Se aprobă Normele obligatorii privind realizarea publicității în cadrul programelor audiovizuale radiodifuzate sau distribuite prin cablu, prezente în anexă, care face parte integrantă din prezenta decizie. Articolul 2. Prezentele norme intră în vigoare la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I. ANEXAI. NORME OBLIGATORII privind realizarea publicității în cadrul programelor au- diovizuale radiodifuzate sau distribuite prin cablu. Articolul 1. Norme generale. 1. Orice publicitate trebuie să fie loială și onestă. 2. Publicitatea nu trebuie să fie înșelătoare și nu trebuie să dăuneze intereselor consuma- torilor. în spiritul concurenței loiale, publicitatea trebuie să promoveze, nu să descurajeze. 3. Publicitatea destinată copiilor sau făcând apel la copii trebuie să evite prejudicierea intereselor acestora și să țină cont de sensibilitatea lor deosebită. 4. Beneficiarul publicității nu trebuie să exercite nici o influență asupra structurii și con- ținutului programelor în care aceasta se inserează. 5. Publicitatea nu trebuie să conțină manifestări obscene, contrare bunelor moravuri, să aducă prejudicii demnității, onoarei și vieții particulare a persoanei sau să incite la violență, ură națională, rasială, de clasă sau religioasă. 6. Realizarea și prezentarea publicității în programele radiodifuzate, precum și în pro- gramele proprii distribuite prin cablu se fac în limba română. Articolul 2. Durata. 1. Timpul de transmisie consacrat publicității nu trebuie să depășească 7% din timpul de transmisie zilnic pentru posturile publice și 15% pentru posturile private. 567 ANEXE Acest procent poate ajunge ia 20% în programele posturilor și rețelelor private, dacă publicitatea cuprinde forme de reclamă, cum sunt ofertele făcute direct publicului pentru vânzarea, cumpărarea sau închirierea de produse și pentru furnizarea de servicii, cu condiția ca timpul spoturilor publicitare să nu depășească 15% . 2. Timpul de transmisie consacrat publicității într-un interval dat de o oră de program nu trebuie să depășească 10% pentru posturile publice și 20% pentru posturile private. 3. Formele de publicitate, cum sunt ofertele făcute direct publicului pentru vânzarea, cumpărarea sau închirierea de produse și pentru furnizarea de servicii, nu trebuie să depășească 5% din timpul zilnic de emisie pentru posturile publice și 10% pentru pos- turile private. Articolul 3. Forma și prezentarea. 1. Publicitatea trebuie să fie în mod clar identificabilă ca atare și clar separată de alte elemente ale serviciului de programe prin mijloace optice sau acustice. în principiu, publicitatea trebuie să fie transmisă grupat. 2. Publicitatea mascată, în special prezentarea de produse, mărci comerciale sau servicii în emisiuni, atunci când acest lucru este făcut în scop publicitar, este interzisă. 3. Publicitatea nu trebuie să facă apel, nici în mod vizual, nici în mod oral, la persoane care prezintă în mod regulat jurnalele de știri televizate sau programele de actualități. 4. Publicitatea subliminală nu este permisă. Articolul 4. Inserarea publicității. 1. Publicitatea trebuie să fie inserată între emisiuni. Sub rezerva unor condiții fixate la paragrafele 2-5 ale acestui articol, publicitatea poate fi inserată și în timpul emisiunilor, astfel încât să nu dăuneze integrității și valorii emisiunilor și în așa fel încât să nu prejudicieze drepturile celor îndreptățiți. 2. In emisiuni compuse din părți autonome sau în emisiunile sportive și spectacole cu structura similară cuprinzând pauze, publicitatea nu poate fî inserată decât între părțile autonome sau în pauze. 3. Transmiterea de programe audiovizuale cum ar fi lungmetrajele cinematografice și filmele concepute pentru televiziune (cu excepția serialelor, foiletoanelor, emisiunilor de divertisment sau a documentarelor), ce au o durată care depășește 45 de minute, poate fi întreruptă o singură dată în fiecare perioadă completă de 45 de minute. 4. Când emisiunile, altele decât cele la care se referă paragraful 2, sunt întrerupte de pu- blicitate, trebuie să se lase să se scurgă o perioadă de cel puțin 20 de minute între fiecare întrerupere succesivă în interiorul emisiunii. 5. Publicitatea nu poate fi inserată în difuzarea serviciilor religioase, a jurnalelor de știri și a programelor de actualități, indiferent de durata acestora. Posturile private au dreptul să insereze publicitate în programele de actualități dacă durata acestora este mai mare de 15 minute. Emisiunile cu o durată mai mică de 30 de minute, care conțin documentare, programe pentru copii sau programe religioase, nu pot fi întrerupte de publicitate. Când durata unor astfel de emisiuni este mai mare de 30 minute, se aplică dispozițiile paragrafelor precedente. 6. Transmisiunile în direct ale unor evenimente sau manifestări politice, culturale, sporti- ve și altele, care au o desfășurare continuă, nu pot fi întrerupte pentru inserare de publicitate decât cu condiția unei înțelegeri prealabile scrise între părțile interesate. Articolul 5. Publicitatea pentru anumite produse. 1. Publicitatea pentru produsele din tutun nu este admisă. 2. Publicitatea pentru băuturile alcoolice de orice fel este supusă următoarelor reguli: ANEXE 568 a) nu trebuie să se adreseze în special minorilor și nici o persoană care poate fi considerată ca fiind minor nu trebuie să fie asociată într-o publicitate pentru consumul de băuturi alcoolice; b) nu trebuie să se asocieze consumul de alcool cu performanțele fizice sau conducerea automobilului; c) nu trebuie să sugereze că băuturile alcoolice sunt dotate cu proprietăți terapeutice sau că au un efect stimulativ, sedativ sau că pot rezolva probleme personale; d) nu trebuie să încurajeze consumul de băuturi alcoolice sau să dea o imagine negativă despre abstinență sau despre sobrietate; e) nu trebuie să evidențieze într-un mod nepotrivit conținutul în alcool al băuturilor. 3. în orele de maximă audiență (18.00-23.00) publicitatea pentru băuturi alcoolice este admisă cu condiția de a nu fi însoțită de gestul băutului. Publicitatea pentru băuturi alcoolice nu va putea fî inserată în timpul emisiunilor destinate copiilor și al transmisiunilor sportive. 4. Publicitatea pentru medicamente și tratamente medicale care nu se pot obține decât prin rețete medicale nu este admisă. 5. Publicitatea pentru celelalte medicamente, tratamente și aparate medicale trebuie să fie în mod clar identificabilă ca atare, loială, veridică și controlabilă, și trebuie să se con- formeze cerinței de a nu avea efecte periculoase pentru individ, fapt care va trebui să fie atestat de Ministerul Sănătății sau un organism abilitat de către Ministerul Sănătății. 6. Publicitatea pentru orice tip de arme, muniție, explozivi, metode și mijloace pirotehnice nu poate fi făcută decât cu aprobarea, pentru fiecare obiect al publicității, dată de Ministerul de Interne. 7. Publicitatea pentru filmele și spectacolele interzise minorilor, precum și pentru filmele cu scene foarte violente și șocante, care pot influența negativ sensibilitatea spectatorilor, nu este permisă în orele de maximă audiență, în timpul emisiunilor destinate copiilor și al programelor culturale, sportive sau de divertisment Articolul 6. Publicitatea transfrontaliera. 1. Pentru a evita distorsiunile de concurență și afectarea sistemului propriu de radiodi- fuziune sonoră și vizuală, mesajele publicitare radiodifuzate de posturi aparținând altor țări și care sunt retransmise în România nu trebuie să contravină normelor prevăzute în Convenția Europeană pentru televiziunea transfrontaliera. 2. Dispozițiile paragrafului precedent nu se aplică în cazurile în care România a încheiat acorduri bilaterale sau multilaterale în acest domeniu cu țările cărora le aparțin posturile de emisie în cauză. Articolul 7. Responsabilități 1. Răspunderea civilă pentru conținutul informației publicitare, transmise prin mijloace de comunicare audiovizuale, revine, după caz: - realizatorului; - autorului; - titularului licenței; - proprietarului stației radioelectrice și/sau rețelei de distribuție prin care s-a făcut publicitatea. Această răspundere cuprinde și responsabilitatea pentru respectarea reglementărilor privind drepturile de autor, protecția proprietății intelectuale și protecția consumatorilor. 2. Nerespectarea prezentelor norme se sancționează, în funcție de gravitatea faptelor, po- trivit prevederilor cap. 5 din Legea Audiovizualului nr. 48/1992. 569 ANEXE Articolul 8. Publicitatea în cadrul programelor audiovizuale distribuite prin cablu. 1. In cazul programelor audiovizuale distribuite prin cablu, prevederile prezentelor norme se vor aplica integral numai pentru difuzarea de programe de concepție proprie. 2. La retransmisia, în contemporaneitate, prin rețele de distribuție prin cablu a unor pro- grame preluate, responsabilitățile ce decurg din aplicarea prezentelor norme nu sunt în sarcina organizatorului retransmisiei. 3. La retransmisia prin rețele de distribuție prin cablu a unor programe audiovizuale furni- zate din străinătate sunt obligatorii prevederile art. 6 paragrafele 1 și 2 ale prezentelor norme. Articolul 9. Dispoziții tranzitorii. 1. Prezentele norme intră în vigoare la data publicării lor în Monitorul Oficial al Româ- niei, Partea I. 2. Până la data de 1 ianuarie 1994, toate posturile vor reduce treptat timpul atribuit pu- blicității pentru produsele din tutun, urmând ca după această dată să se conformeze întru totul Normelor obligatorii privind realizarea publicității în cadrul programelor audio- vizuale radiodifuzate sau distribuite prin cablu. 3. în viitor, Consiliul Național al Audiovizualului va reanaliza durata zilnică afectată pu- blicității de către posturile publice. LEGEA PRIVIND PUBLICITATEA (nr. 148 din 26 iulie 2000). Parlamentul României adoptă prezenta lege. CAPITOLUL 1. Dispoziții generale. Articolul 1. Prezenta lege are drept scop protecția consumatorilor de produse și servicii, protecția persoanelor care desfășoară o activitate de producție, de comerț, prestează un serviciu sau practică o meserie ori o profesie, precum și protecția interesului public general împotriva publicității înșelătoare, a consecințelor negative ale publicității și stabilește condițiile în care este permisă publicitatea comparativă. Articolul 2. Dispozițiile prezentei legi se aplică conținutului materialelor publicitare și mesajelor pu- blicitare transmise de acestea, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informației. Articolul 3. Publicitatea difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune și televiziune, transmise pe cale radioelectrică sau prin cablu ori printr-un alt sistem tehnic asimilat acestuia, se supune prevederilor privind publicitatea în domeniul audiovizualului din Legea Audiovizualului nr. 48/1992, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederilor prezentei legi. Articolul 4. în sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: a) publicitate - orice formă de prezentare a unei activități comerciale, industriale, arti- zanale sau liber-profesioniste, având ca scop promovarea vânzării de bunuri și servicii, de drepturi și obligații; b) publicitate înșelătoare - orice publicitate care, în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce in eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ANEXE 570 ia contact cu aceasta și îi poate afecta comportamentul economic, lezându-i interesul de consumator, sau care poate leza interesele unui concurent; c) publicitate comparativă - orice publicitate care identifică explicit sau implicit un concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta; d) publicitate subliminală - orice publicitate care utilizează stimuli prea slabi pentru a fi percepuți în mod conștient, dar care pot influența comportamentul economic al unei persoane; e) persoană - orice persoană fizică sau juridică; f) minor - orice persoană fizică în vârstă de până la 18 ani; g) autoreglementare - orice activitate, cu caracter voluntar, de elaborare a unor reguli de bună practică în domeniul publicității și de control al respectării acestora de către reprezentanți ai persoanelor implicate în această activitate, inclusiv ai agențiilor de publicitate și media, în condițiile legii. Articolul 5. Publicitatea trebuie să fie decentă, corectă și să fie elaborată in spiritul responsabilității sociale. Articolul 6. Se interzice publicitatea care: a) este înșelătoare; b) este subliminală; c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umană și morala publică; d) include discriminări bazate pe rasă, sex, limbă, origine, origine socială, identitate etnică sau naționalitate; e) atentează la convingerile religioase sau politice; f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnității și vieții particulare a persoanelor; g) exploatează superstițiile, credulitatea sau frica persoanelor; h) prejudiciază securitatea persoanelor sau incită la violență; i) încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător; j) favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale. CAPITOLUL 2. Publicitate înșelătoare și publicitate comparativă. Articolul 7. Pentru determinarea caracterului înșelător al publicității se vor lua în considerare toate caracteristicile acesteia și, în mod deosebit, elementele componente referitoare la: a) caracteristicile bunurilor și serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de exe- cuție și de asamblare, compoziția, metoda și data fabricației sau a aprovizionării, măsura în care acestea corespund scopului destinat, destinația, cantitatea, parametrii tehnico-funcțio- nali, producătorul, originea geografică sau comercială ori rezultatele testelor și încercărilor asupra bunurilor sau serviciilor, precum și rezultatele care se așteaptă de la acestea; b) prețul sau modul de calcul al prețului, precum și condițiile în care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile; c) condițiile economice și juridice de achiziționare sau de prestare a serviciilor; d) natura serviciilor ce urmează a fi asigurate după vânzarea produselor sau prestarea ser- viciilor; e) natura, atribuțiile si drepturile celui care își face publicitate, cum ar fi: identitatea, ca- pitalul social, calificarea, dreptul de proprietate industrială, premii și distincții primite; 571 ANEXE f) omiterea unor informații esențiale cu privire la identificarea și caracterizarea bunurilor sau serviciilor, cu scopul de a induce în eroare persoanele cărora le sunt adresate. Articolul 8. Publicitatea comparativă este interzisă dacă: a) comparația este înșelătoare, potrivit prevederilor art. 4 lit. b) și ale art. 7; b) se compară bunuri sau servicii având scopuri sau destinații diferite; c) nu se compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esențiale, relevante, verificabile și reprezentative - între care poate fi inclus și prețul - ale unor bunuri sau servicii; d) se creează confuzie pe piață între cel care își face publicitate și un concurent sau între mărcile de comerț, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care își face publicitate și cele aparținând unui concurent; e) se discreditează sau se denigrează mărcile de comerț, denumirile comerciale, alte sem- ne distinctive, bunuri, servicii sau situația materială a unui concurent; f) nu se compară, în fiecare caz, produse cu aceeași indicație, în cazul produselor care au indicație geografică; g) se profită în mod incorect de renumele unei mărci de comerț, de denumirea comercială sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicația geografică a unui produs al unui concurent; h) se prezintă bunuri sau servicii drept imitații sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marcă de comerț sau o denumire comercială protejată; i) se încalcă orice alte prevederi ale Legii Concurenței nr. 21/1996. Articolul 9. Comparațiile care se referă la o ofertă specială trebuie să indice, în mod clar și neechivoc, data la care încetează oferta sau, dacă este cazul, faptul că oferta specială se referă la stocul de bunuri sau de servicii disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă data de înce- pere a perioadei în care se aplică prețul special sau alte condiții specifice. CAPITOLUL 3. Dispoziții speciale privind publicitatea anumitor produse. Articolul 10. Se interzice publicitatea explicită pentru produsele din tutun: a) difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune și televiziune; b) în presa scrisă, pe prima și pe ultima copertă sau pagină a materialelor tipărite; c) pe biletele de călătorie pentru transportul public. Articolul 11. Se interzice publicitatea pentru băuturile alcoolice și pentru produsele din tutun în incinta unităților de învățământ și a unităților de asistență medicală sau la o distanță mai mică de 200 de metri de intrarea acestora, măsurată pe drum public. Articolul 12. Publicitatea pentru băuturile alcoolice și pentru produsele din tutun nu este permisă în publicații destinate în principal minorilor, în sălile de spectacole înainte, în timpul și după spectacolele destinate minorilor. Articolul 13. 1. Publicitatea pentru băuturile alcoolice și pentru produsele din tutun nu este permisă nici în condițiile în care: a) se adresează minorilor; b) înfățișează minori consumând aceste produse; ANEXE 572 c) sugerează că băuturile alcoolice sau produsele din tutun sunt dotate cu proprietăți terapeutice sau că au un efect stimulativ, sedativ ori că pot rezolva probleme personale; d) dă o imagine negativă despre abstinență; e) evidențiază conținutul în alcool al băuturilor alcoolice, în scopul stimulării consumului, sau face legătură între alcool și conducerea unui vehicul; f) nu conține inscripții-avertisment, în limba română, pentru produsele din tutun. 2. Textul avertismentului și dimensiunile acestuia vor fi stabilite prin Ordin al Ministrului Sănătății, în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 14. Se interzice publicitatea substanțelor stupefiante și psihotrope. Articolul 15. Se interzice publicitatea, în alte locuri decât cele de comercializare, pentru orice tip de arme, muniții, explozivi, metode și mijloace pirotehnice, cu excepția armelor destinate vânătorii sau sportului și a celor de panoplie. Articolul 16. Pentru produsele și serviciile destinate minorilor este interzisă publicitatea care: a) conține elemente ce dăunează acestora din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau psihic; b) încurajează în mod indirect copiii să cumpere produse sau servicii, profitând de lipsa de experiență sau de credulitatea lor; c) afectează relațiile speciale care există între minori, pe de o parte, și părinți sau cadre didactice, pe de altă parte; d) prezintă, în mod nejustificat, minori in situații periculoase. Articolul 17. Publicitatea este permisă numai pentru produsele medicamentoase care se eliberează fără prescripție medicală, pentru care materialele publicitare vor fi aprobate de Agenția Națio- nală a Medicamentului. CAPITOLUL 4. Sancțiuni. Articolul 18. Autorul, realizatorul de publicitate și reprezentantul legal al mijlocului de difuzare răs- pund solidar cu persoana care își face publicitate, în cazul încălcării prevederilor prezentei legi, cu excepția încălcării dispozițiilor cuprinse în art. 6 lit. (a) și în art. 8, când răspunderea revine numai persoanei care își face publicitate. Articolul 19. Dacă persoana care își face publicitate nu are sediul în România sau dacă nu poate fi identificată, răspunderea revine, după caz, reprezentantului său legal în România, autorului, realizatorului de publicitate sau reprezentantului legal al mijlocului de difuzare. Articolul 20. 1. Persoana care își face publicitate trebuie să fie în măsură să probeze exactitatea afir- mațiilor, indicațiilor sau prezentărilor din anunțul publicitar și este obligată, la solicitarea reprezentanților instituțiilor și autorităților prevăzute la art. 24, să furnizeze documentele care să probeze exactitatea acestora. 2. In cazul în care documentele nu sunt furnizate în termen de maximum 7 zile de la soli- citare sau dacă sunt considerate insuficiente, afirmațiile din anunțul publicitar în cauză vor fi considerate inexacte. 573 ANEXE Articolul 21. Prezenta lege nu exclude autocontrolul publicității de către organizațiile profesionale cu rol de autoreglementare în domeniul publicității și nici dreptul persoanelor de a se adresa direct acestor organizații. Articolul 22. încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea materială, civilă, contraven- țională sau penală, după caz. Articolul 23. 1. Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: a) încălcarea prevederilor art. 15-17, cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei; b) încălcarea prevederilor art. 6, 8, 9 și ale art. 10-14, cu amendă de la 15.000.000 lei la 40.000.000 lei. 2. Sancțiunile se pot aplica și persoanelor juridice. Articolul 24. 1. Contravențiile prevăzute la art. 23 se constată și se sancționează la sesizarea persoa- nelor prejudiciate ori a asociațiilor de consumatori sau din oficiu, de către: a) reprezentanții împuterniciți ai Oficiului pentru Protecția Consumatorilor, în cazul încălcării prevederilor art. 6 lit. (a), (h) și (j), ale art. 8 lit. (a), (b) si (c), ale art. 9, ale art. 10 lit. (b) și ale art. 13 lit. (a) și (b); b) reprezentanții împuterniciți ai administrației publice locale, pentru încălcarea preve- derilor art. 6 lit. (c), (d), e), (f), (g) și (i), ale art. 10 lit. (c), ale art. 11, ale art. 13 lit. (f) și ale art. 15; c) reprezentantii împuterniciți ai Oficiului Concurentei, pentru încălcarea prevederilor art. 8 lit. (d), (e), (f)/(g), (h) și (i); ’ d) reprezentanții împuterniciți ai Ministerului Sănătății, pentru încălcarea prevederilor art. 13 lit. (c), (d), (e) și (f) și ale art. 14, 16 si 17; e) reprezentanții împuterniciți ai Consiliului Național al Audiovizualului, pentru încăl- carea prevederilor art. 6 și 8, în cazul publicității difuzate în cadrul programelor audio- vizuale, și ale art. 10 lit. (a). 2. Organele abilitate să constate și să sancționeze contravențiile pot solicita organizațiilor profesionale cu rol de autoreglementare prevăzute la art. 21 formularea unui punct de vedere de specialitate. Articolul 25. Instituțiile și autoritățile prevăzute la art. 24 pot dispune, odată cu aplicarea sancțiunii contravenționale, următoarele măsuri, după caz: a) interzicerea publicității, în cazul în care a fost difuzată sau urmează să fie difuzată; b) încetarea publicității până la data corectării ei; c) publicarea deciziei autorității publice, în totalitate sau parțial, și stabilirea modului în care urmează să se realizeze; d) publicarea pe cheltuiala contravenientului a unuia sau mai multor anunțuri rectifica- tive, cu fixarea conținutului și a modului de difuzare. Articolul 26. Contravențiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile și dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu modificările ulterioare, cu excepția art. 25-27 din respectiva lege, precum și cele ale Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale. ANEXE 574 CAPITOLUL 5. Dispoziții finale. Articolul 27. Guvernul, Ia propunerea organelor sale de specialitate, va aproba, în baza prezentei legi, reglementări specifice privind publicitatea, cu excepția celei din cadrul programelor audiovizuale. Articolul 28. 1. Prezenta lege intră în vigoare în termen de 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. 2. Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice dispoziții contrare. Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 29 iunie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 al. (2) din Constituția României LEGEA Nr. 41 din 17 iunie 1994 PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA SOCIETĂȚII ROMÂNE DE RADIODIFUZIUNE ȘI A SOCIETĂȚII ROMÂNE DE TELEVIZIUNE Parlamentul României adoptă prezenta lege. CAPITOLUL 1. Dispoziții generale. Articolul 1. Se înființează Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune ca servicii publice autonome de interes național, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Române. Articolul 2. Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune sunt persoane juridice, au sediul în municipiul București și își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului, în condițiile prezentei legi și în conformitate cu convențiile internaționale la care România este parte. Articolul 3. Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune au obligația să asigure, prin întreaga lor activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor și opiniilor, libera comunicare a informațiilor, precum și informarea corectă a opiniei publice. Conținutul programelor Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune trebuie să răspundă standardelor profesionale în materie. Articolul 4. Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune sunt obligate să prezinte, în mod obiectiv, imparțial, realitățile vieții social-politice și economice interne și internaționale, să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice, să promoveze cu competență și exigență valorile limbii române, ale creației autentice culturale, științifice naționale și universale, ale minorităților naționale, precum și valorile democratice, civile, morale și sportive, să militeze pentru unitatea națională și independența țării, pentru cultivarea demnității umane, adevărului și justiției. La îndeplinirea atribuțiilor pe care le au, Societatea Română de Radiodifuziune și So- cietatea Română de Televiziune trebuie să respecte principiile ordinii constituționale din România. 575 ANEXE Articolul 5. Programele Societății Române de Radiodifuziune și ale Societății Române de Televiziune nu trebuie să servească sub nici un motiv ca mijloace de defăimare a țării și a națiunii, să nu îndemne la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, să nu incite la discriminare, la separatism teritorial sau violență publică, să nu propage manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. Difuzarea de programe nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor. Emi- siunile care, prin conținutul lor, amenință dezvoltarea psihomorală sau fizică a copiilor și a tinerilor nu vor fi difuzate între orele 600 și 200. Minorii cu comportament deficitar sau care au săvârșit încălcări ale legii vor putea fi prezentați fără elemente care să permită identificarea lor. Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune trebuie să rezerve o parte din spațiul de emisie partidelor politice reprezentate în Parlament. Timpul afectat partidelor politice nu poate depăși o sutime din întregul timp de emisie săptămânal. Repartizarea timpului de emisie pe partide politice se face în raport cu ponderea reprezentanților acestora în Parlament, luându-se în calcul o unitate de timp pentru fiecare parlamentar, inclusiv pentru reprezentanții minorităților naționale. Programele nu trebuie sa prejudicieze demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Articolul 6. Difuzarea reclamelor de către serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune se poate face numai prin contract încheiat cu beneficiarul reclamei, producătorul programului publicitar sau reprezentanții autorizați ai acestora, în condițiile stabilite de Normele Obligatorii elaborate de Consiliul Național al Audiovizualului, publicate în Monitorul Oficial al României. Nerespectarea normelor stabilite de Consiliul Național al Audio- vizualului privind realizarea publicității în cadrul programelor de radiodifuziune și de televiziune se sancționează potrivit Legii Audiovizualului nr. 48/1992. Articolul 7. Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune vor promova și vor încuraja difuzarea de creații audiovizuale românești. Ponderea creațiilor audiovizuale românești în programele serviciilor publice de radiodi- fuziune și de televiziune trebuie să fie de cel puțin 40%. Delimitarea termenului de creație în cadrul Societății Române de Radiodifuziune și al Societății Române de Televiziune se va face prin statutele proprii. Societatea Română de Televiziune va coopera, cu prioritate, cu cinematografia națională în vederea realizării unor filme românești artistice, de ficțiune, documentare și de animație. Articolul 8. Activitatea serviciilor publice de radiodifuziune și de televiziune este autonomă și independentă editorial. Autonomia și independența editorială a serviciilor publice de radiodifuziune și de televiziune sunt garantate prin lege, iar programele acestora sunt ocrotite de orice ingerințe ale autorităților publice, precum și de influențele oricăror partide, formațiuni social-politice, sindicale, organisme comerciale și economice sau grupuri de presiune. Nu constituie ingerințe aplicarea normelor obligatorii stabilite de Consiliul National al Audiovizualului, în condițiile Legii Audiovizualului nr. 48/1992. Rețelele de comunicații închiriate în vederea transmiterii programelor naționale ale ser- viciilor publice de radiodifuziune și de televiziune sunt la dispoziția exclusivă a Societății ANEXE 576 Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune pe întreaga perioadă de închiriere. Dreptul de a transmite pe aceste rețele aparține celor doua Societăți. Articolul 9. Serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune sunt obligate să transmită, cu prio- ritate și în mod gratuit, comunicatele sau mesajele de interes public primite de Ia Parlament, Președintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Țării sau de la Guvern. Articolul 10. Personalul de specialitate din serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune se bucură, pe durata exercitării funcției, de protecția legii și de drepturile stabilite prin statutul ziaristului de radiodifuziune și, respectiv, statutul ziaristului de televiziune. Statutele cuprinzând drepturile și obligațiile ziariștilor vor fi elaborate de o comisie paritară formată din membri ai fiecărui consiliu de administrație și delegați ai plenului realizatorilor de emisiuni de radio și de televiziune și sunt aprobate de consiliile de administrație ale Societăților pe baza avizului comisiilor parlamentare de resort. Comisia își alege un președinte, iar în cazul în care acesta nu este ales în termen de 15 zile el va fi desemnat de comisiile parlamentare de specialitate reunite. Statutele vor cuprinde în mod obligatoriu norme care să garanteze: a) apărarea ziariștilor și a celorlalți realizatori de emisiuni față de încercările de a li se știrbi independența profesională și de a li se leza drepturile; b) participarea la luarea deciziilor care privesc statutul ziariștilor și al celorlalți realizatori de emisiuni; c) ascultarea persoanei în cauză în situația în care urmează să-i fie aplicate sancțiuni pre- văzute de lege sau de statut; d) exercitarea profesiei de ziarist și de realizator de emisiuni în condiții de răspundere profesională, morală sau juridică, după caz; e) soluționarea divergențelor privitoare la aplicarea statutului de către o instanță internă de arbitraj. Articolul 11. Personalul de specialitate din serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune se bucură, pe durata îndeplinirii funcției, de aceeași protecție a legii ca și funcționarul public. Pe durata îndeplinirii funcției, personalul prevăzut la al. 1 poate ocupa sau exercita o altă funcție publică sau privată numai cu acordul comitetului director al serviciului public în care lucrează. Se consideră personal de specialitate personalul care redactează, elaborează, coordonează emisiuni sau programe ori participă direct sau indirect la realizarea lor. Personalul de specialitate are drepturile și obligațiile rezultând din profesia de ziarist, pre- cum și cele prevăzute în statutul redacțional, codul deontologic și regulamentul de organizare și funcționare a fiecărei Societăți. Este interzisă exercitarea oricărei forme de constrângere fizică sau psihică, a oricărei pre- siuni sau acțiuni de intimidare împotriva personalului de specialitate din serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune, de natură să-1 împiedice de la exercitarea profesiei sau să aducă atingere prestigiului său social și profesional. Articolul 12. Personalul prevăzut la art. 11 poate colabora la publicații de specialitate cu caracter lite- rar, științific sau social, altele decât cele editate de serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune în care își desfășoară activitatea. 577 ANEXE Materialele create în calitate de salariat al serviciului public, destinate elaborării sau rea- lizării de emisiuni sau programe, nu pot fi folosite în afara Societății, mai înainte de 2 ani de la data realizării lor, decât cu încuviințarea serviciului public în cadrul căruia au fost create. Articolul 13. Personalul de specialitate prevăzut la art. 11 nu poate face parte din partide sau alte for- mațiuni politice și nici nu poate promova prin activitatea pe care o desfășoară ideile sau programele acestora. Salariații prevăzuți la al. 1 nu pot face parte din conducerea altor societăți de radiodi- fuziune sau de televiziune și nici nu pot cumula funcții de execuție în cadrul acestora. Salariații prevăzuți la al. 1 pot colabora la alte societăți de radiodifuziune sau de tele- viziune numai cu acordul comitetului director al serviciului public în care lucrează. Nerespectarea dispozițiilor al. 1 și 2 se sancționează cu desfacerea disciplinară a con- tractului de muncă sau, după caz, cu destituirea din funcție. Dacă prin nerespectarea dispozițiilor al. 1 si 2 s-a cauzat o pagubă Societății în care lucrează, salariatul va fi obligat la repararea acesteia potrivit legii. Modul în care vor fi aduse la îndeplinire dispozițiile prezentului articol va fi prevăzut în regulamentul de organizare și funcționare a fiecărei societăți. Articolul 14. în cadrul programelor de știri, informațiile trebuie transmise în mod fidel, iar comentarea lor trebuie făcută cu onestitate, fără vreo influență din partea autorităților publice sau a altor persoane juridice de drept public sau privat. Se interzice orice atitudine interesată în tratarea informațiilor. Știrile și informațiile care urmează să fie difuzate sub forma de texte sau imagini trebuie să fie verificate. Sensul lor nu trebuie sa fie deformat sau fabricat prin modul de formulare, titluri sau comentarii. Răspunderea pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine, după caz, în condițiile legii, realizatorului de emisiuni sau programe, autorului, precum și serviciului public de radiodifuziune, respectiv de televiziune. Știrile difuzate sau informațiile care ulterior se dovedesc inexacte sau false trebuie rec- tificate. Difuzarea unor informații prin care se lezează drepturile unei persoane sau interesele le- gitime ale acesteia îi dă dreptul să ceară redacției de specialitate, în cel mult 7 zile calendaristice de la difuzarea informației, rectificarea acesteia. în caz de refuz, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim poate cere directorului general al Societății, în cel mult 6 zile după expirarea termenului de la al. 6, acordarea dreptului la replică. Rectificarea și replica vor fi difuzate în cadrul aceleiași emisiuni și la aceeași oră la care dreptul sau interesul persoanei a fost lezat. Răspunderea pentru difuzarea rectificării aparține conducătorului redacției în cauză, iar răspunderea pentru acordarea dreptului la replică revine directorului general al societății. Nedifuzarea rectificării și neacordarea dreptului la replică sunt supuse contenciosului administrativ, la cererea persoanei lezate. Celelalte cazuri privind dreptul la replică se exercită conform normelor obligatorii sta- bilite de Consiliul Național al Audiovizualului, publicate în Monitorul Oficial al României. Caracterul confidențial al surselor de informare a personalului de specialitate, la care se face referire în art. 11, este garantat prin lege [?]. ANEXE 578 Dezvăluirea acestor surse, motivată prin încălcarea interesului public, poate fi făcută numai în cazuri excepționale, în baza dispoziției emise de o instanță judecătorească sau a unei ordonanțe a procurorului [!]. In exercitarea atribuțiilor profesionale de către ziariști și alți realizatori de emisiuni, infor- mațiile nu pot fi obținute decât prin mijloace legale și morale, iar utilizarea acestora nu poate fi făcută în scop personal. CAPITOLUL 2. Obiectul de activitate. Articolul 15. Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune au, fiecare după profilul său, ca obiect de activitate: a) realizarea programelor de radiodifuziune sau de televiziune în limba română, în limbile minorităților naționale sau în alte limbi, cu scop informativ, cultural, educativ și de divertisment; b) difuzarea programelor prin stații de emisie și linii pentru transmiterea programelor aflate în proprietate sau prin închirierea rețelelor de telecomunicații audiovizuale, radioelectrice, proprietate a regiilor autonome sau a societăților comerciale cu capital majoritar de stat, inclusiv prin satelit, cablu sau alte mijloace tehnice; c) organizarea și realizarea, în studiourile proprii sau în colaborare cu alți parteneri interni sau externi, de programe radiofonice, de televiziune, înregistrări pe discuri, pe suport magnetic, filme artistice de televiziune, seriale de televiziune, filme documentar-științifice, necesare programelor proprii și pentru schimb cu organizații similare din țară și din străinătate sau pentru valorificare; d) desfășurarea activității de impresariat pentru propriile formații artistice, organizarea de concerte, festivaluri și spectacole cu public, precum și concursuri cu formații artistice proprii sau în colaborare cu alți artiști, inclusiv concursuri și jocuri de inteligență sau aleatorii, încheierea de contracte cu artiști și impresari români sau străini, pentru emisiunile, concertele și spectacolele pe care le organizează, plătind onorarii și efectuând încasări în condițiile legii; e) realizarea de activități publicitare prin emisiunile și publicațiile proprii, pentru bene- ficiari din țară și din străinătate; f) organizarea activității de documentare în problemele specifice, editarea și transmiterea spre difuzare a programelor, materialelor publicitare și a altor publicații legate de activitatea radiofonică și de televiziune; g) realizarea de emisiuni în sprijinul procesului de formare a tineretului sub aspect instructiv-educativ, moral-religios și patriotic, în colaborare cu persoane juridice de drept public și persoane juridice de drept privat, fără scop lucrativ; h) elaborarea studiilor de perspectivă pentru dezvoltarea rețelelor proprii de emițătoare și translatoare de radiodifuziune și de televiziune, în colaborare cu Ministerul Comunicațiilor, precum și avizarea studiilor privind modificarea sau dezvoltarea rețelelor de difuzare a programelor publice ale Societății Române de Radiodifuziune și ale Societății Române de Televiziune; i) acordarea, la cerere, de asistență de specialitate, cu plată, privind amplasarea, parametrii și punerea în funcțiune de noi stații de radiodifuziune și de televiziune, precum și cu privire la eficiența altor mijloace tehnice puse în funcțiune în acest scop; j) efectuarea activității de cercetare și proiectare, precum și lucrări specifice tehnicii audio și video pentru nevoile proprii sau ale altor beneficiari din țară sau din străinătate, urmărirea 579 ANEXE rezultatelor cercetării științifice și valorificarea acestora în condițiile legii, promovarea progresului tehnic și științific în activitatea societății; k) avizarea tehnică, la cerere, a fabricării de prototipuri ale echipamentelor de studio pentru radiodifuziune și televiziune, radioficare și electroacustică, precum și a echipamen- telor din această categorie prevăzute a se importa; 1) efectuarea direct, în condițiile legii, în domeniul de activitate, de operațiuni de comerț exterior și de plăți în lei și în valută; m) organizarea coproducțiilor cu parteneri externi în domeniul unor programe radiofonice și de televiziune și realizarea producției, prelucrării, schimbului, exportului și importului de filme ori programe pentru programele de televiziune sau de radiodifuziune, după caz; n) reprezentarea posturilor naționale de radiodifuziune și de televiziune în relațiile cu organismele internaționale, precum și cu cele din alte țări, încheierea convențiilor și sta- bilirea relațiilor de colaborare cu organizațiile de radiodifuziune și de televiziune din alte țări și cu organizațiile internaționale din domeniul radiodifuziunii și al televiziunii; o) realizarea și trimiterea în străinătate, în vederea difuzării, potrivit acordurilor încheiate cu organizații similare, a programelor radiofonice, de televiziune și film; p) organizarea de schimburi de realizatori de emisiuni și de corespondenți cu organizații de radiodifuziune și de televiziune din alte țări, oferind posibilitatea unei informări reciproce directe asupra realităților din România și din țările respective; r) organizarea și exploatarea unor noi servicii de transmitere a informațiilor pe rețelele destinate difuzării programelor publice ale Societății Române de Televiziune și ale Societății Române de Radiodifuziune; s) păstrarea și arhivarea înregistrărilor audiovizuale și a documentelor care prezintă interes pentru patrimoniul național; perioadele de păstrare și condițiile de arhivare și de acces la înregistrările și documentele arhivate se vor stabili prin regulamentele de organizare și funcționare a celor două societăți, în condițiile legii; t) orice alte activități stabilite potrivit legii. Articolul 16. Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune elaborează și transmit spre difuzare, în condițiile prezentei legi, programe de radiodifuziune și de televiziune în limba română și în alte limbi, adresate ascultătorilor și telespectatorilor din întreaga lume, pentru a promova imaginea României și politica sa internă și externă, precum și punctele de vedere ale autorităților publice române în legătură cu situația internațională. In acest scop, în cadrul Societății Române de Radiodifuziune funcționează Departamentul general al emisiunilor pentru străinătate, care emite sub denumirea „Radio România Internațional44. In cadrul Societății Române de Televiziune va funcționa un compartiment similar. Articolul 17. In realizarea obiectului de activitate, Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune au următoarele drepturi: a) să utilizeze rețelele proprii de emițătoare și relee, precum și cele puse la dispoziție prin închiriere, cu drept de preempțiune în condițiile prezentei legi, pentru programele naționale, să predea semnalele corespunzătoare emisiunilor de radiodifuziune și de televiziune la intrările în rețelele de telecomunicații ale regiilor autonome sau societăților comerciale cu capital majoritar de stat, în vederea transportului și difuzării lor conform programului stabilit de comun acord și la indicii de calitate tehnică stabiliți prin contract; b) să amplaseze, pe orice construcții sau terenuri, indiferent de forma de proprietate, în condițiile legii, echipamente pentru legăturile ocazionale sau temporare necesare trans- ANEXE 580 misiunilor de radiodifuziune și de televiziune; în cazul în care amplasarea se face pe o proprietate publică, aceasta se face tară plată, iar în cazul proprietății private, când titular este o altă persoană decât statul, amplasarea se face cu acordul și în condițiile stabilite cu proprietarul. Dacă amplasarea urmează să se facă pe construcții sau terenuri destinate apărării naționale, se va solicita avizul Ministerului Apărării Naționale. Pagubele produse se suportă, în toate cazurile, de societatea de radiodifuziune sau de televiziune care a dispus amplasarea de echipamente, indiferent de natura proprietății; c) să transmită direct prin radio și televiziune sau să înregistreze, fără plată, dezbateri publice ale autorităților publice, mitinguri, demonstrații, manifestații, procesiuni, alte întruniri religioase sau comemorative, precum și orice alte evenimente sau acțiuni cu ca- racter public, indiferent de locul unde acestea se desfășoară. Transmiterea radiofonică ori prin televiziune sau înregistrarea în vederea transmisiei, fără plată, a operelor de orice fel, din sălile de spectacol sau din locurile publice în care acestea sunt reprezentate, executate sau expuse, precum și a manifestărilor culturale, artistice și sportive se poate face în scop informativ numai o singură dată, cu o durată de cel mult 3 minute, în afară de cazul în care s-a convenit în alt mod cu organizatorul de spectacol sau cu deținătorul dreptului de autor; d) să înregistreze și să folosească, în programele lor, operele pentru care au încheiat un contract, precum și, fără încheiere de contract, operele de orice fel care au fost reproduse sau difuzate, reprezentate, executate sau expuse în public, cu respectarea dreptului de autor; e) să consulte, prin mijloace specifice, ascultătorii și telespectatorii asupra profilului și calității programelor, să mențină legătura cu aceștia prin modalități diverse, solicitându-le opinia pentru îmbunătățirea continuă a emisiunilor; f) să stabilească, în condițiile legii, prețurile și tarifele în lei și în valută pentru activitățile și serviciile pe care le prestează, în domeniul specific al activității pe care o desfășoară, cu excepția taxelor de abonament; g) să organizeze rețele proprii de corespondenți și în străinătate. Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune au acces ne- îngrădit la informațiile publice privind evenimentele politice, sociale, cultural-artistice, sportive, care au loc în România. Articolul 18. Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune colaborează cu instituțiile publice, cu agenții economici, cu persoane juridice de drept privat fără scop lucrativ și se sprijină pe colaborarea cu ascultătorii și telespectatorii în scopul realizării obiectului lor de activitate. CAPITOLUL 3. Organizare și funcționare. Articolul 19. Conducerea serviciilor publice de radiodifuziune și de televiziune, în cadrul fiecărei societăți, este asigurată de: a) consiliul de administrație; b) directorul general; c) comitetul director. Consiliul de administrație se organizează pentru fiecare societate și este compus din 13 persoane, din care una îndeplinește funcția de președinte. Președintele consiliului de administrație este directorul general al societății. Consiliul de administrație își desfășoară activitatea în baza propriului regulament de organizare și funcționare. 581 ANEXE Articolul 20. Președintele și membrii Consiliului de administrație al Societății Române de Radiodi- fuziune, respectiv al Societății Române de Televiziune, se numesc de către Parlament. Consiliul de administrație al fiecărei Societăți se compune din 13 membri, desemnați prin votul majorității deputaților și senatorilor în ședința comună a celor două Camere. Listele de candidați se înaintează Birourilor Permanente ale celor două Camere, după cum urmează: a) grupurile parlamentare din cele două Camere înaintează propuneri pentru 8 locuri; b) Președintele României pentru 1 loc; c) Guvernul pentru 1 loc; d) personalul de specialitate prevăzut la art. 11, al. 3 din prezenta lege desemnează, prin vot secret, candidați pentru 2 locuri; e) grupurile parlamentare ale minorităților naționale, pentru 1 loc. Propunerile pentru locurile prevăzute la alineatul precedent nu pot depăși dublul numă- rului de locuri stabilite. Birourile Permanente ale celor doua Camere înaintează listele către comisiile permanente de resort, în vederea audierii și selecționării candidaților. Comisiile lucrează în ședință comună și decid asupra candidaților propuși cu votul a două treimi din membrii acestora. Ele propun plenului celor două Camere câte o listă de 13 candidați pentru fiecare societate, conform structurii prevăzute la al. 2. Metodologia audierii în comisiile permanente de resort se stabilește în ședința comună a celor două comisii și va fi dată publicității cu 15 zile înainte de data audierii. Președinții consiliilor de administrație se numesc de către Parlament în ședința comună, dintre membrii consiliilor, la propunerea comisiilor permanente de resort, cu respectarea procedurilor de audiere și de vot prevăzute în acest articol. Articolul 21. Membrii consiliului de administrație sunt numiți pe o perioadă de 4 ani. Membrii Parlamentului și ai Guvernului nu pot face parte din consiliile de administrație ale celor două societăți. Comisiile permanente de resort reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, la sesi- zarea consiliului de administrație al fiecărei societăți, propun Parlamentului, cu votul a două treimi din numărul membrilor lor, înlocuirea unui membru a cărui activitate este necores- punzătoare, precum și completarea locurilor vacante ivite din diferite motive, în perioada mandatului. Membrul numit va funcționa numai până la îndeplinirea acestei perioade. ’ Locurile vacante în consiliul de administrație al fiecărei societăți sunt anunțate public în termen de 15 zile. Comisiile pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă ale Camerei Deputaților și Senatului, reunite, organizează audieri publice pentru candidați și prezintă Parlamentului propuneri pentru ocuparea locurilor vacante în termen de 30 de zile de la data anunțării. Articolul 22. Președintele și membrii consiliului de administrație depun în fața Parlamentului următorul jurământ: „Jur să respect Constituția și legile țării, să apăr interesele României, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să-mi îndeplinesc cu onoare, conștiință și fără părtinire atribuțiile ce-mi revin potrivit funcției și să păstrez secretul profesional. Așa să-mi ajute Dumnezeu’/4 Articolul 23. Membrii consiliului de administrație, care au calitatea de angajați ai Societății Române de Radiodifuziune sau, după caz, ai Societății Române de Televiziune, își păstrează toate drepturile și obligațiile derivând din această calitate. ANEXE 582 Membrii consiliului de administrație primesc pentru activitatea desfășurată o indemnizație lunară egală cu 1/4 din salariul directorului general. Ei au dreptul la decontarea, în condițiile legii, a cheltuielilor de transport și de cazare ocazionate de participarea la ședințele consiliului de administrație. Membrii consiliului de administrație nu pot face parte din alt consiliu de administrație sau participa la societăți comerciale cu care Societatea Română de Radiodifuziune sau, după caz, Societatea Română de Televiziune întreține relații de afaceri sau are interese contrare. Articolul 24. Consiliul de administrație se întrunește lunar și ori de câte ori interesele societății o impun. Consiliul este convocat de președinte, care propune ordinea de zi, sau la solicitarea a cel puțin o treime din membrii săi. Articolul 25. Pentru adoptarea unor decizii complexe, consiliul de administrație poate atrage în acti- vitatea de analiză colaboratori externi. Articolul 26. Lucrările consiliului de administrație sunt conduse de președinte, iar în lipsa acestuia, de un alt membru al consiliului dacă a fost desemnat de președinte sau de cel mai în vârstă membru al consiliului. Consiliul de administrație lucrează legal în prezența majorității membrilor săi, iar hotă- rârile se adoptă cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul total al membrilor acestuia. Neîntrunirea cvorumului duce la reprogramarea ședinței, în cel mult 15 zile, cu aceeași ordine de zi. Neîntrunirea consiliului de administrație la termenul prevăzut la alineatul precedent duce la dizolvarea de drept a acestuia. Dizolvarea consiliului se aduce la cunoștința Parlamentului în termen de 24 de ore de către directorul general al societății, iar în termen de 60 de zile Parlamentul va numi noul consiliu de administrație. Articolul 27. Consiliul de administrație are, în principal, următoarele atribuții: a) aprobă concepția de dezvoltare a societății și normele privitoare la strategia și structura programelor; supraveghează respectarea modului în care societatea își îndeplinește obligațiile asumate în schema de programe și în licența de emisie eliberată de Consiliul Național al Audiovizualului; b) aprobă structurile organizatorice ale departamentelor, direcțiilor și structurilor teri- toriale, în limita numărului de posturi aprobat anual prin bugetul de venituri și cheltuieli; c) elaborează și aprobă reglementări detaliate pentru a preciza funcțiile serviciului public prevăzute în această lege și în reglementările internaționale; d) aprobă proiectul bugetului și asigură execuția acestuia; repartizează bugetele unităților și studiourilor teritoriale după aprobare; e) analizează bilanțul și contul de profit și pierderi anual și le înaintează spre aprobare organelor prevăzute de lege; f) aprobă sau propune spre aprobare, potrivit competențelor, investițiile ce urmează a se realiza de către societate; g) stabilește, în condițiile legii, măsuri de extindere sau de restrângere a activității societății, de înființare sau de desființare a unor studiouri teritoriale; h) aprobă funcționarea de consilii de conducere la unitățile din structură; i) stabilește și aprobă relațiile compartimentelor din aparatul propriu și al unităților subordonate în cadrul societății și cu terții în domeniul tehnic, economic, comercial, administrativ, financiar, juridic și altele; 583 ANEXE j) stabilește și aprobă competențele și atribuțiile unităților din componența societății; k) prezintă Ministerului Finanțelor propuneri de subvenții pentru a fi incluse în bugetul de stat, în vederea aprobării de către Parlament; 1) aprobă volumul maxim al creditelor bancare; m) aprobă propunerile de depășire a cheltuielilor totale prevăzute în buget, în cazul în care există un plus de venituri care să acopere plusul de cheltuieli; n) aprobă competențele privind angajarea și efectuarea de cheltuieli de orice natură, inclusiv investiții, tranzacții financiare și comerciale, vânzări sau închirieri de bunuri mobile și imobile care nu mai sunt necesare sau ale căror cheltuieli cu întreținerea sunt nejustificate în condițiile legii; o) analizează raportul trimestrial al societății privind activitatea pe bază de bilanț și aprobă măsuri pentru desfășurarea activității viitoare; p) tratează și stabilește, împreună cu organele Ministerului de Interne, relațiile și condițiile de colaborare pentru asigurarea pazei obiectivelor și a bunurilor; q) analizează și aprobă propunerile comitetului director de participare la realizarea unor activități cu alte societăți cu capital român sau străin, de închiriere a unor canale radio sau televiziune, de reprezentare a posturilor naționale de radiodifuziune și de televiziune în relațiile cu organismele internaționale, precum și cele privitoare la încheierea convențiilor și stabilirea relațiilor de colaborare cu organisme similare din alte țări; r) aprobă închirierea de clădiri, spații și terenuri ale societății; s) își dă acordul la propunerile de concesionări potrivit legii; t) aprobă utilizarea fondului valutar în condițiile legii; u) asigură, în domeniul său de activitate, respectarea dispozițiilor legale privind protecția mediului înconjurător; v) aprobă raportul anual pentru Parlament; x) aprobă regulamentul de organizare și funcționare a Societății; z) exercită orice alte atribuții ce-i revin din prevederile legale și din regulamentul său de organizare și funcționare și aprobă orice alte măsuri privind activitatea Societății, cu excepția celor date, potrivit legii, în competența altor organe. Articolul 28. Directorul general are, în principal, următoarele atribuții și răspunderi: a) asigură, împreună cu comitetul director, conducerea curentă a Societății; b) dispune, controlează și răspunde de executarea hotărârilor consiliului de administrație, precum și a convențiilor încheiate de Societate; c) aprobă, la propunerea comitetului director, normative, regulamente și instrucțiuni de serviciu pentru exploatarea, întreținerea, siguranța în funcționare și utilizarea rețelelor proprii de emițătoare și relee, a echipamentelor din dotare, proiectarea și repararea con- strucțiilor și tuturor utilajelor din dotarea societății, precum și pentru operațiunile co- merciale, financiar-contabile specifice, recrutarea, pregătirea și perfecționarea personalului; d) aprobă, în condițiile legii, angajarea și concedierea personalului societății și numește, cu avizul consiliului de administrație, șefii departamentelor, conducătorii unităților direct subordonate; de asemenea, poate delega competențe conducătorilor unităților subordonate; e) aprobă, în condițiile legii, angajarea de specialiști, pe termen limitat, pentru efectuarea de studii, lucrări, determinări și altele asemenea necesare Societății; f) aprobă trimiterea de delegați sau participă personal la reuniuni interne sau internațio- nale, întâlniri de afaceri sau studii de interes pentru Societate; ANEXE 584 g) exercită orice alte atribuții care-i revin din prevederile legale și din regulamentul de orga- nizare și funcționare a consiliului de administrație și aprobă orice alte măsuri privind activitatea Societății, cu excepția celor date, potrivit reglementărilor legale, în competența altor organe. Articolul 29. Directorul general reprezintă, personal sau prin delegat, Societatea Română de Radio- difuziune sau, după caz, Societatea Română de Televiziune, în raporturile cu celelalte organe și organizații din țară, precum și în relațiile internaționale. In exercitarea atribuțiilor ce îi revin, directorul general emite ordine, instrucțiuni și alte acte prevăzute de lege. Articolul 30. Directorul general poate delega o parte din atribuțiile sale directorilor generali adjuncți sau secretarului general. în lipsa directorului general, atribuțiile sale sunt îndeplinite de unul dintre directorii generali adjuncți sau de secretarul general, numit prin ordin al directorului general. Articolul 31. Comitetul director este compus din directorul general, directorii generali adjuncți, secretarul general, 3 directori, 1-3 directori ai studiourilor teritoriale și un consilier juridic, desemnați conform regulamentului. Directorii generali adjuncți, directorii, secretarul general și directorii studiourilor teri- toriale se numesc de către președintele consiliului de administrație în urma promovării concursului pentru ocuparea funcției. în caz de vacanță a funcției, directorul general poate dispune preluarea temporară a acesteia de către un membru al comitetului director, dar nu mai mult de 60 de zile. Articolul 32. Comitetul director își desfășoară activitatea în conformitate cu propriul său regulament de organizare și funcționare, aprobat de consiliul de administrație, și are următoarele atribuții principale: a) elaborează și propune spre examinare și aprobare consiliului de administrație strategia de programe; b) examinează și avizează toate problemele care se supun hotărârii consiliului de admi- nistrație și asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor acestuia; c) aprobă angajarea și efectuarea de cheltuieli de orice natură și a tranzacțiilor comerciale și financiare în limita competențelor aprobate de consiliul de administrație; d) analizează proiectele de norme, normative, regulamente și instrucțiuni de serviciu, care se supun aprobării directorului general; e) examinează și avizează normele de muncă, normativele de personal, funcțiile și me- seriile necesare, care se aprobă de către consiliul de administrație; f) exercită orice atribuții ce-i revin din prevederile legale și din regulamentul său de organizare și funcționare și aprobă orice alte măsuri privind activitatea societății, care îi sunt conferite de consiliul de administrație. Articolul 33. Comitetul director se întrunește săptămânal sau ori de câte ori este necesar. Hotărârile comitetului director se iau cu majoritatea voturilor membrilor săi. Articolul 34. Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune au în structura lor studiouri teritoriale și alte unități fără personalitate juridică, necesare realizării obiectului specific de activitate, cărora li se acordă împuterniciri de reprezentare în domeniul tehnic, economic, comercial, administrativ, financiar și juridic. 585 ANEXE Coordonarea activității studiourilor teritoriale în cadrul celor două Societăți se va realiza de către departamente distincte aparținând fiecărei Societăți în parte. Unitățile din structura Societăților, prevăzute Ia al. 1, nu întrețin relații directe cu bugetul de stat, nu pot promova documentații pentru obținerea de subvenții decât prin Societate și nu pot încheia operațiuni de comerț exterior sau convenții de cooperare internațională. Articolul 35. Consiliile de administrație ale Societăților stabilesc, prin regulamentele lor de organizare și funcționare, relațiile unităților în cadrul Societăților și cu terții. Conducerile unităților subordonate Societăților, inclusiv studiourile teritoriale, răspund în fața consiliilor de administrație ale celor două Societăți de îndeplinirea tuturor atribuțiilor, responsabilităților și competențelor încredințate de acestea prin hotărâri, regulamente și decizii de delegare. Articolul 36. Atribuțiile departamentelor, direcțiilor și celorlalte compartimente, precum și ale unită- ților componente se stabilesc prin regulamente aprobate de consiliile de administrație ale Societăților. Articolul 37. Conducerea studiourilor teritoriale și a celorlalte unități fără personalitate juridică din structura fiecărei Societăți este asigurată de consilii de conducere proprii, numite de către consiliile de administrație ale celor două Societăți, în limitele competențelor care le-au fost delegate. Articolul 38. Salariile de bază și celelalte drepturi de personal pentru salariații Societății Române de Radiodifuziune și ai Societății Române de Televiziune se stabilesc, în limita veniturilor proprii, prin contracte colective de muncă, încheiate în condițiile legii. Salariile se compensează și se indexează cu procentul stabilit, prin hotărâre a Guvernului, pentru regiile autonome și societățile comerciale, în raport cu posibilitățile financiare ale fiecărei societăți. Articolul 39. In scopul coordonării programelor și a emisiunilor de radiodifuziune și de televiziune teritoriale, precum și a programelor și emisiunilor de radiodifuziune și televiziune naționale, pentru a preveni desfășurarea unor activități care să împiedice bunul mers al fiecărei Socie- tăți, se constituie câte o comisie pentru coordonarea programelor, formată din directorii generali adjuncți, care coordonează programele interne, directorii studiourilor teritoriale, 3 directori din cadrul fiecărei societăți și 9 reprezentanți ai principalelor segmente ale socie- tății civile, care se întrunesc trimestrial, se informează reciproc asupra activității anterioare și hotărăsc asupra recomandărilor ce urmează să fie făcute pentru programele viitoare. Comisiile prevăzute la alineatul precedent vor colabora permanent pentru coordonarea programelor și emisiunilor celor două societăți. Componența comisiilor pentru coordonarea programelor se aprobă de consiliile de administrație în termen de 60 de zile de la constituirea acestora. Articolul 40. Orientarea programelor pentru străinătate transmise de „Radio România Intemațional“ și a celor similare de televiziune este stabilită cu sprijinul unui consiliu consultativ, în care sunt reprezentate: comisiile de politică externă și de cultură ale Parlamentului, Ministerul Afaceri- lor Externe, Departamentul Informațiilor Publice al Guvernului, Ministerul Culturii, Socie- tatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune. Calitatea de membru al Consiliului emisiunilor radiofonice sau de televiziune pentru străinătate este onorifică. ANEXE 586 CAPITOLUL 4. Activitatea financiară. Articolul 41. Patrimoniul Societății Române de Radiodifuziune, precum și cel al Societății Române de Televiziune se preiau de la Radioteleviziunea Română pe bază de protocol ce se va încheia în termen de 30 de zile de la numirea consiliului de administrație, potrivit bilanțului special încheiat. Clădirile, spațiile și terenurile proprietate de stat, care sunt în prezent utilizate de Radiodifuziune, Televiziune și studiourile teritoriale, precum și alte bunuri aflate în folosință, cu titlu legal, prevăzute în anexele nr. 1 și 2, trec în folosința și în administrarea Societății Române de Radiodifuziune sau, după caz, ale Societății Române de Televiziune. Articolul 42. Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, fiecare în parte, administrează bunurile din patrimoniul lor sau, după caz, dispun de ele sub control parlamentar. Programele I și II ale Televiziunii Române, precum și programele Radiodifuziunii Române, existente la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, se constituie în servicii publice, ca posturi naționale de radiodifuziune și de televiziune. Articolul 43. Pentru fondurile primite de la bugetul de stat, directorul general al Societății Române de Radiodifuziune și cel al Societății Române de Televiziune au calitatea de ordonatori prin- cipali de credite bugetare, în condițiile legii. Activitatea financiară a Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune se desfășoară pe baza bugetelor proprii. Sursele financiare se asigură din venituri proprii, alte surse, precum și din alocații de la bugetul de stat, pentru destinațiile prevăzute în prezenta lege. Conturile de execuție a bugetelor celor două Societăți vor fi prezentate Parlamentului odată cu rapoartele anuale, cu avizul comisiilor pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, precum și al celor pentru buget, finanțe, reunite, ale celor două Camere ale Parlamentului și vor fi date publicității. Articolul 44. Veniturile proprii ale Societății provin din taxe de abonament de radio și de televizor, din surse realizate potrivit obiectului de activitate, precum și din donații sau sponsorizări. Posesorii receptoarelor de radio și de televiziune sunt obligați să plătească o taxă de abonament către serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune. Abonamentul se obține pe baza unei cereri-tip care conține și angajamentul de plată al abonatului. Cererea aprobată are caracterul unui act autentic ce constituie titlu executoriu și se execută după aceeași procedură ca și sumele datorate fiscului. Nivelul taxelor de abonament pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare, precum și faptele care constituie contravenție se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Articolul 45. Prin legea bugetară anuală se aprobă fondurile de la bugetul de stat alocate Societății Ro- mâne de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune pentru acoperirea cheltuielilor de dezvoltare, inclusiv a celor valutare pentru achiziționarea de echipamente și piese de schimb radio și televiziune, precum și fondurile pentru utilizarea stațiilor de emisie, a radio- releelor și a circuitelor video și fonice, datorate agenților economici din sistemul comunica- țiilor. Celelalte cheltuieli se acoperă din veniturile proprii. 587 ANEXE Articolul 46. Finanțarea necesară producerii și difuzării emisiunilor radiofonice și de televiziune adre- sate străinătății, precum și dezvoltării acestei activități se asigură din fondurile alocate de la bugetul de stat. Sumele necesare se evidențiază separat în bugetul fiecărei societăți, pe baza programelor stabilite de comun acord cu consiliul prevăzut la art. 40. Articolul 47. Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune se pot asocia între ele sau cu terți în vederea realizării de activități comune care prezintă interes pentru asociați, fără a se modifica prin aceasta statutul juridic al serviciilor publice de radiodifuziune și de televiziune. Articolul 48. Utilizarea fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru Societatea Română de Radio- difuziune și Societatea Română de Televiziune este supusă controlului Curții de Conturi. Curtea de Conturi poate cere, ori de câte ori consideră necesar, rapoarte cu privire la utili- zarea fondurilor prevăzute la al. 1, precum și cu privire la îndeplinirea obligațiilor financiare față de bugetul de stat. CAPITOLUL 5. Dispoziții tranzitorii și finale. Articolul 49. In termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi se constituie Consiliul de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune și Consiliul de Administrație al Societății Române de Televiziune și se numesc președinții acestora. Articolul 50. Studiourile teritoriale ale Societății Române de Radiodifuziune și ale Societății Române de Televiziune se reorganizează și trec, pe bază de protocol, în termen de 60 de zile, ca unități fără personalitate juridică, în structura fiecărei societăți, potrivit obiectului lor specific de activitate. Articolul 51. După 60 de zile de la constituirea consiliilor de administrație ale celor două Societăți, acestea vor prezenta spre avizare comisiilor pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă ale Parlamentului regulamentele de organizare și funcționare, inclusiv regulamentul privind păstrarea, arhivarea, accesul și schimburile documentare și patrimoniale cu societăți similare din țară și din străinătate. Articolul 52. Consiliul de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune și cel al Societății Române de Televiziune prezintă anual Parlamentului sau când acesta hotărăște rapoarte asupra activității desfășurate în anul precedent și cu privire la programul de activitate pentru anul în curs. Articolul 53. Obligațiile financiare ale Radiodifuziunii Române, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, rezultate din închirierea emițătoarelor, radioreleelor și circuitelor video și fonice, se acoperă de la bugetul de stat, din fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziția Guvernului și din venituri suplimentare. Articolul 54. Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta lege. 588 Bunurile Radiutelcviziunii Române se preiau de către Societatea Română de Radiodi- fuziune și Societatea Română de Televiziune, pe bază de proces-verbal, în termen de 90 de zile de la mirarea în vigoare a prezentei legi. La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul-lege nr. 136/1990 privind unele măsuri referitoare la Radioteleviziunea Română, Decretul nr. 29/1975 privind acordarea unor indemnizații speciale, precum și orice alte dispoziții contrare. Aceasta lege a fost adoptată de Camera Deputaților și de Senat în ședința comună din 19 aprilie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 al. (1) și ale art. 76 al. (2) din Constituția României, a fost reexaminată de Camera Deputaților în ședința din 6 iunie 1994 și de Senat în ședința din 8 iunie 1994, precum și în ședința comună a celor două Camere din data de 17 iunie 1994, potrivit art. 145 din Constituția României, în urma Deciziei Curții Constitu- ționale nr. 48 din 17 mai 1994. LEGEA Nr. 32 din 19 mai 1994 PRIVIND SPONSORIZAREA. Parlamentul României adoptă prezenta lege. Articolul 1. Sponsorizarea este activitatea care se desfășoară pe baza unui contract încheiat între sponsor și beneficiar, care consimt asupra mijloacelor financiare și a bunurilor materiale care se acordă ca sprijin, precum și a duratei sponsorizării. în cazul sponsorizării constând în bunuri materiale, acestea vor fi evaluate prin contractul de sponsorizare la valoarea lor reală din momentul predării lor către beneficiar. Articolul 2. Este considerat sponsor orice persoană fizică sau juridică din România sau din străinătate care efectuează o sponsorizare în condițiile legii. Articolul 3. Persoanele fizice sau juridice din România nu pot efectua activități de sponsorizare din surse obținute de la buget. Articolul 4. Poate beneficia de sponsorizare orice persoană juridică de utilitate publică, cu sediul în România, care desfășoară sau urmează să desfășoare o activitate cu caracter direct umanitar, filantropic, cultural, artistic, educativ, științific, religios, sportiv sau care este destinată protecției drepturilor omului și educației civice ori calității mediului înconjurător. Articolul 5. Poate beneficia de sponsorizare: a) orice persoană juridică nonprofit cu sediul în România, care desfășoară sau urmează să desfășoare o activitate care poate fi sponsorizată conform art. 4; b) orice persoană fizică, având domiciliul în România sau aparținând spiritualității româ- nești, a cărei activitate constantă într-unul dintre domeniile prevăzute la art. 4 este recunos- cută de către o persoană juridică nonprofit, constituită legal în țară sau în străinătate, cu activitate susținută în domeniul pentru care oferă recomandarea. Articolul 6. Sponsorul ori beneficiarul poate să aducă la cunoștința publicului sponsorizarea numai prin promovarea numelui sau a mărcii ori a imaginii sale. Numerele ziarelor, revistelor și emisiunile de radio și televiziune sponsorizate trebuie anunțate ca atare. 589 ANEXE Se interzice ca prin operațiunea de sponsorizare beneficiarul ori sponsorul să efectueze reclamă comercială anterioară, concomitentă sau ulterioară activității sponsorizate, în favoarea sponsorului sau a altor persoane decât beneficiarul. Articolul 7. Facilitățile prevăzute de prezenta lege nu se acordă în cazul: a) sponsorizării reciproce între persoane fizice; b) sponsorizai ea de către rude ori afini, până la gradul al patrulea inclusiv. zirticolul 8. Persoanele fizice sau juridice române care efectuează sponsorizări în domeniile prevăzute la art. 4 beneficiază de reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsorizării, dar nu mai mult de 5% din venitul impozabil, cu excepția veniturilor din salarii în cazul persoanelor fizice. Persoanele fizice sau juridice străine care datorează statului român, conform legislației în vigoare, un impozit pentru un venit realizat în România, dar care efectuează sponsorizări în domeniile prevăzute la art. 4, beneficiază de reducerea venitului impozabil cu echivalentul în lei al sponsorizării, calculat la cursul de schimb valutar al zilei la data efectuării plății, dar nu mai mult de 5% din venitul impozabil. Articolul 9. Beneficiarii sponsorizării sunt scutiți de plata taxei pe valoarea adăugată asupra veniturilor încasate din sponsorizare. Articolul 10. Beneficiază de prevederile art. 8 și 9 și sponsorii care întrețin monumente și situn istorice. Articolul 11. Nu beneficiază de facilitățile prevăzute de prezenta lege sponsorul care, în mod direct sau indirect, urmărește să direcționezc activitatea beneficiarului. Dispozițiile alineatului precedent nu înlătură dreptul părților de a încheia, potrivit legii, acte juridice afectate dc sarmua, dacă prin aceasta nu se direcționează ori nu se condiționează activitatea oe ansamblu a beneficiarului. Articolul 12. Contestațiile pricind acordarea mu neacordarea facilităților stabilite de prezenta lege sunt de competența direcțiilor generale aie f namdor publice și controlului financiar de stat. Contestațiile se introduc în termen de 33 < e zile de ia data comunicării de către organul de speciauîate al Min^ ului Finanțelor a somției ia cererea de acordare a facilităților. In v.t.ul necomunicăni soluției, temcnul de contestație curge de la expirarea a 30 de zile de la data introducerii cererii. Introducerea contestației nu suspendă obligația sponsorului de virare la bugetul de stat ori, după caz, ia bugetele locale, a sumelor datorate cu titlu de impozit sau taxe vamale. Contestațiile adresate administrațiilor financiare sunt supuse unei taxe de timbru de 2%, calculată la valoarea sumei contestate, dar nu mai puțin de 1.000 lei. în situația admiterii integrale sau parțiale a contestației, taxa de timbru se restituie integral sau proporțional cu reducerea sumei contestate. Articolul 13. Contestația se soluționează prin decizia motivată a direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat și se comunică pârtilor interesate. Articolul 14. Partea nemulțumită se poate adresa instanței judecătorești în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei motivate. ANEXE 590 Articolul 15. în vederea soluționării plângerii, în condițiile prezentei legi, dovada simulației se poate face, chiar în raporturile dintre părți, prin orice mijloc legal de probă. Articolul 16. Ministerul Finanțelor va emite instrucțiuni pentru aplicarea legii în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia. Articolul 17. Prevederile prezentei legi intră în vigoare cu data de întâi a lunii următoare publicării acesteia în Monitorul Oficial al României. Articolul 18. La data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziții contrare se abrogă. Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților și Senat în ședința comună din 5 mai 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 al. (2) și ale art. 76 al. (2) din Constituția României. LEGEA nr. 32 din 19 mai 1994 PRIVIND SPONSORIZAREA (actualizată până la data de 30 ianuarie 1998*). *) Actualizată până la data de 30 ianuarie 1998, cu modificările aduse de Legea nr. 105 din 24 iunie 1997 și Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 1998. Parlamentul României adoptă prezenta lege. Articolul 1. 1. în condițiile prezentei legi, sponsorizarea este actul juridic prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susținerea de activități fără scop lucrativ, desfășurate de către una dintre părți, denumită beneficiarul sponsorizării. 2. Existența și conținutul contractului de sponsorizare se dovedesc prin forma scrisă a acestuia, în care se vor specifica obiectul contractului, valoarea contractului, durata, terme- nele și obligațiile părților. 3. în condițiile prezentei legi, mecenatul este un act de liberalitate prin care o persoană fi- zică sau juridică, numită mecena, transferă, fără obligație de contrapartidă directă sau indirectă, dreptul său de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financi- are către o persoană fizică, ca activitate filantropică cu caracter umanitar, pentru desfă- șurarea unor activități în domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau științific-cer- cetare fundamentală și aplicată. 4. Existența și conținutul actului de mecenat se dovedesc prin forma autentică, în care se vor specifica obiectul, durata și valoarea acestuia. 5. în cazul sponsorizării sau mecenatului, constând în bunuri materiale, acestea vor fi evaluate, prin actul juridic încheiat, la valoarea lor reală din momentul predării către beneficiar. Articolul 1 a fost modificat de art. 1 din Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998. 591 ANEXE Articolul 2. Este considerat sponsor orice persoană fizică sau juridică din România sau din străinătate care efectuează o sponsorizare în condițiile legii. Articolul 3. Persoanele fizice sau juridice din România nu pot efectua activități de sponsorizare sau de mecenat din surse obținute de la buget. Articolul 3 a fost modificat de art. 1 din Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998. Articolul 4. 1. Poate fi beneficiar al sponsorizării: a) orice persoană juridică fără scop lucrativ, care desfășoară sau urmează să desfășoare o activitate în domeniile: cultural, artistic, educativ, de învățământ, științific-cercetare fundamentală și aplicată, umanitar, religios, filantropic, sportiv, al protecției drepturilor omului, medico-sanitar, de asistență și servicii sociale, de protecția mediului, social și comunitar, de reprezentare a asociațiilor profesionale, precum și de întreținere, restaurare, conservare și punere în valoare a monumentelor istorice; b) instituțiile și autoritățile publice, inclusiv organele de specialitate ale administrației publice, pentru activitățile prevăzute la lit. (a); c) de asemenea, pot fi sponsorizate, în condițiile prezentei legi, emisiuni ori programe ale organismelor de televiziune sau radiodifuziune, precum și cărți ori publicații din domeniile definite la lit. (a); d) orice persoană fizică a cărei activitate într-unul dintre domeniile prevăzute la lit. (a) este recunoscută de către o persoană juridică fără scop lucrativ sau de către o instituție publică ce activează constant în domeniul pentru care se solicită sponsorizarea. 2. Poate fi beneficiar ai mecenatului orice persoană fizică, fără obligativitatea de a fi recu- noscută de către o persoană juridică fără scop lucrativ sau de către o instituție publică, care necesită un sprijin în domeniile prevăzute la art. 1 al. (3). Articolul 4 a fost modificat de art. 1 din Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficia! nr. 43 din 30 ianuarie 1998. Articolul 5. 1. Sponsorul ori beneficiarul are dreptul să aducă la cunoștința publicului sponsorizarea prin promovarea numelui, a mărcii sau a imaginii sponsorului. 2. Sponsorul ori beneficiarul este obligat să aducă la cunoștința publicului sponsorizarea într-un mod care să nu lezeze, direct sau indirect, activitatea sponsorizată, bunele moravuri sau ordinea și liniștea publică. 3. Denumirile publicațiilor, titlurile cărților și ale emisiunilor de radio și televiziune spon- sorizate trebuie anunțate ca atare. 4. Anunțurile vor fi formulate astfel încât să reiasă clar acțiunea de sponsorizare și vor fi aduse la cunoștința publicului, în mod gratuit, de către beneficiarul sponsorizării. 5. în cadrul activităților de sponsorizare sau de mecenat se interzice ca sponsorul, mecena sau beneficiarul să efectueze reclamă sau publicitate comercială, anterioară, concomitentă sau ulterioară în favoarea acestora sau a altor persoane. Articolul 5 a fost modificat de art. 1 din Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998. Articolul 6. Facilitățile prevăzute în prezenta lege nu se acordă în cazul: a) sponsorizării reciproce între persoane fizice sau juridice; ANEXE 592 b) sponsorizării efectuate de către rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv; c) sponsorizării unei persoane juridice fără scop lucrativ de către o altă persoană juridică care conduce sau controlează direct persoana juridică sponsorizată. Articolul 6 a fost modificat de art. 1 din Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998. Articolul 7. Prevederile art. 6 se aplică și persoanelor fizice sau juridice care efectuează acte de mecenat. Articolul 7 a fost modificat de art. 1 din Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998. Articolul 8. 1. Persoanele fizice sau juridice române, care efectuează sponsorizări în domeniile prevăzute la art. 4, beneficiază de reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsori- zărilor, dar nu mai mult de: (a) 10% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile: cultură, artă, învățământ, sănătate, asistență și servicii sociale, acțiuni umanitare, protecția mediului; (b) 8% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile: educație, drepturile omului, știință-cercetare fundamentală și aplicată, filantropic, de întreținere, restaurare, conservare și punere în valoare a monumentelor istorice, sport - cu excepția fotbalului; (c) 5% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile: religios, social și comunitar, reprezentarea intereselor asociațiilor profesionale, fotbal. 2. Persoanele fizice sau juridice române, care efectuează acte de mecenat în condițiile prezentei legi, beneficiază de reducerea bazei impozabile cu echivalentul acestora, dar nu mai mult de 10% din baza impozabilă. 3. Totalitatea reducerilor aplicate bazei impozabile pentru sponsorizările efectuate potrivit al. (1), cumulate cu cele aferente actelor de mecenat, nu poate depăși 10% din venitul sau din profitul impozabil, după caz. 4. Persoanele fizice sau juridice străine, care datorează statului român, conform legislației în vigoare, un impozit pentru un venit realizat în România și care efectuează sponsorizări sau acte de mecenat, beneficiază, de asemenea, de reducerea bazei impozabile cu echivalentul în lei al sponsorizării sau al actului de mecenat, calculat la cursul de schimb valutar al zilei, la data efectuării transferului de proprietate, în aceleași cote aplicabile persoanelor fizice sau juridice române, conform alineatelor precedente. Articolul 8 a fost modificat de art. 1 din Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998. Articolul 9. 1. Sumele primite din sponsorizare sau mecenat sunt scutite de plata impozitului pe venit. 2. Aceeași prevedere se aplică și bunurilor materiale primite prin sponsorizare sau me- cenat, potrivit prezentei legi. Articolul 9 a fost modificat de art. 1 din Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998. Articolul 10. 1. Nu beneficiază de facilitățile prevăzute în prezenta lege sponsorul care, în mod direct sau indirect, urmărește să direcționeze activitatea beneficiarului. 593 ANEXE 2. Dispozițiile al. (1) nu înlătură dreptul părților de a încheia, potrivit legii, acte juridice afectate de sarcină, dacă prin acestea nu se direcționează ori nu se condiționează activitatea beneficiarului. Articolul 10 a fost modificat de art. 1 din Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 1998, publi- cată în Monitorul Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998. Articolul 11. Contestațiile privind acordarea sau neacordarea facilităților prevăzute în prezenta lege se soluționează conform prevederilor Legii nr. 105/1997 pentru soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și a plângerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor. Articolul 11 a fost modificat de art. 1 din Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 1998, publi- cată în Monitorul Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998. Articolul 12. Abrogat. Articolul 12 a fost abrogat de art. 12 din Legea nr. 105 din 24 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 136 din 30 iunie 1997. Articolul 13. Abrogat. Articolul 13 a fost abrogat de art. 12 din Legea nr. 105 din 24 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 136 din 30 iunie 1997. Articolul 14. Abrogat. Articolul 14 a fost abrogat de art. I din Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998. Articolul 15. Abrogat. Articolul 15 a fost abrogat de art. 1 din Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 1998, publicată în Monitonii Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998. Articolul 16. Abrogat. Articolul 16 a fost abrogat de art. 1 din Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998. Articolul 17. Prevederile prezentei legi intră în vigoare cu data de întâi a lunii următoare publicării acesteia în Monitorul Oficial al României. Articolul 18. Pe data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziții contrare se abrogă. Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților și Senat în ședința comună din 5 mai 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 al. (2) și ale arL 76 al. (2) din Constituția României. ANEXE 594 HOTĂRÂREA nr. 182 din 15 martie 2000 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Departamentului pentru Comunicare. Guvernul României hotărăște: Articolul 1. Se înființează Departamentul pentru Comunicare ca structură în aparatul de lucru al Guvernului României, subordonat primului ministru, prin reorganizarea Departamentului Informațiilor Publice și a Departamentului Purtătorului de Cuvânt al Guvernului și Relațiilor cu Presa, care se desființează. Articolul 2. 1. Departamentul pentru Comunicare are următoarele atribuții principale: 1.1. asigură și coordonează producerea integrată și unitară a mesajului public guverna- mental și coordonează răspândirea informațiilor publice prin toate mijloacele specifice; 1.2. pune la dispoziția mijloacelor de informare în masă informații destinate opiniei pu- blice, în vederea cunoașterii exacte a activității Guvernului, prin informări și conferințe de presă organizate săptămânal sau ori de câte ori este nevoie; 1.3. asigură acreditarea jurnaliștilor români și străini la biroul de presă al Guvernului, precum și la acțiunile cu presa ce au loc la sediul Guvernului sau în afara sediului, organizate de acesta; 1.4. asigură informațiile necesare mediatizării corespunzătoare a vizitelor oficiale ale primului ministru în străinătate și ale delegațiilor străine invitate de Guvernul României, precum și accesul la informație al ziariștilor care însoțesc aceste delegații; 1.5. asigură consultanță tehnică și, după caz, coordonează, în limitele competențelor, ges- tionarea crizelor și conflictelor de comunicare, care pot afecta încrederea opiniei publice interne și internaționale în legătură cu programele și acțiunile Guvernului; 1.6. asigură asistența de specialitate primului ministru, altor demnitari și înalți funcționari publici din cadrul Guvernului în domeniul comunicării; 1.7. inițiază și avizează proiecte de acte normative care, prin conținutul lor, reglementează activități din sfera atribuțiilor departamentului; 1.8. realizează analize privind imaginea României peste hotare și propune Guvernului măsuri corective, inclusiv de contracarare, în cazurile de denigrare a României; 1.9. cooperează, pentru îndeplinirea activităților, cu colectivul de informatică al Guver- nului, în vederea exploatării și actualizării informațiilor din banca de date a Guvernului și a departamentului; 1.10. asigură și gestionează recepționarea și comunicarea prin sistemul Internet; 1.11. coordonează activitățile grupului de comunicare interministerială și toate activitățile de informare publică ale ministerelor, prefecturilor și altor instituții subordonate direct Guvernului; 1.12. menține legături permanente cu ambasadele străine în România și cu organismele internaționale reprezentate în țară, în scopul informării acestora asupra aspectelor care privesc gestionarea treburilor publice și imaginea țării; 1.13. coordonează elaborarea și difuzarea în țară și în străinătate a pliantelor, ghidurilor, materialelor documentare, articolelor informative destinate presei, altor informații destinate celorlalte mijloace de comunicare în masă, care să contribuie la alcătuirea unei imagini corecte despre realitățile din România și despre activitatea Guvernului; 595 ANEXE 1.14. inițiază și organizează colocvii, dezbateri, simpozioane, mese rotunde, precum și acțiuni cu mass-media pe teme privind guvernarea, în scopul deschiderii unor canale de comunicare și al cunoașterii realităților din România; 1.15. asigură participarea personalului departamentului la acțiuni cu caracter științific și cultural, la reuniuni și expoziții internaționale, precum și la acțiuni având ca scop integrarea europeană și euroatlantică; 1.16. aprobă organizarea și funcționarea Redacției Publicațiilor pentru Străinătate și coordonează activitatea acesteia; 1.17. asigură activitatea de relații cu publicul și organizează un sistem flexibil de comu- nicare între Guvern și cetățeni; 1.18. primește petiții și urmărește modul de soluționare a acestora. 2. Departamentul pentru Comunicare îndeplinește orice alte atribuții în domeniu, care sunt conferite prin acte cu caracter normativ, inclusiv prin decizii ale primului ministru. Articolul 3. 1. Departamentul pentru Comunicare este condus de purtătorul de cuvânt al Guvernului, care are rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului ministru. 2. Purtătorul de cuvânt al Guvernului, în calitate de șef al departamentului, emite, în li- mitele atribuțiilor sale, ordine și dispoziții și participă ia toate ședințele Guvernului. Articolul 4. 1. Structura organizatorică a Departamentului pentru Comunicare este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. 2. In structura direcțiilor Departamentului pentru Comunicare pot fi organizate servicii și birouri, care se aprobă prin ordin al șefului departamentului. 3. Atribuțiile și sarcinile direcțiilor, serviciilor și birourilor din cadrul Departamentului pentru Comunicare se stabilesc prin regulament de organizare și funcționare aprobat prin ordin al șefului departamentului. 4. Atribuțiile, sarcinile și răspunderile individuale ale personalului Departamentului pen- tru Comunicare se stabilesc prin fișa postului, care se întocmește pe baza regulamentului de organizare și funcționare. 5. Regulamentul de organizare și funcționare a Departamentului pentru Comunicare se va adopta în termen de cel mult 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri. Articolul 5. 1. Numărul maxim de posturi al Departamentului pentru Comunicare se stabilește prin decizie a primului ministru, cu respectarea încadrării în numărul maxim de posturi aprobat pentru aparatul de lucru al Guvernului. 2. în vederea încadrării în numărul maxim de posturi corespunzător structurii organiza- torice prevăzute în anexă, actualul personal al Departamentului Informațiilor Publice și al Departamentului Purtătorului de Cuvânt al Guvernului și Relațiilor cu Presa va fi preluat ținându-se seama de dispozițiile legale aplicabile în cazul reorganizării instituțiilor publice. 3. Personalul de conducere și de execuție al Departamentului pentru Comunicare este salarizat potrivit Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările ulterioare. Articolul 6. Resursele financiare necesare pentru funcționarea Departamentului pentru Comunicare sunt cuprinse în bugetul Secretariatului General al Guvernului. ANEXE 596 Articolul 7. La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 42/1998 privind reorganizarea Departamentului Informațiilor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea L nr. 56 din 9 februarie 1998, cu modificările ulterioare, și Hotărârea Guvernului nr. 77/1998 privind înființarea Departamentului Purtătorului de Cuvânt al Guvernului și Relațiilor cu Presa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998. LEGEA Nr. 111 diii 21 noiembrie 1995 PRIVIND CONSTITUIREA, ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA DEPOZITULUI LEGAL DE TIPĂRITURI ȘI ALTE DOCUMENTE GRAFICE ȘI AUDIOVIZUALE. Parlamentul României adoptă prezenta lege. Articolul 1. Se constituie și se organizează Depozitul legal de tipărituri și alte documente grafice și audiovizuale. Depozitul legal funcționează ca fond intangibil. Articolul 2. Depozitul legal cuprinde următoarele categorii de materiale, produse în serie, indiferent dacă sunt destinate unei difuzări comerciale sau gratuite: a) cărți, broșuri, fascicole separate; b) ziare, reviste, almanahuri, calendare, agende și alte publicații periodice sau seriale; c) extrase din periodice; d) partituri muzicale; e) reproduceri artistice în sene ale albumelor, stampelor, tablourilor, portretelor, gravu- rilor, ilustratelor, cărților poștale ilustrate, fotografiilor; f) atlase, hărți, planuri tipărite, globuri cu caracter didactic; g) materiale de comunicare propagandistică, cu caracter politic, administrativ, cultural- artistic, științific, educativ, religios, sportiv, comercial: programe, anunțuri, afișe, procla- mații, planșe, diverse materiale intuitive; h) teze de doctorat și rezumate ale acestora, precum și cursuri universitare; i) înregistrări fonice, videofonice - discuri, casete, videocasete, diafilme, diapozitive, microfilme, microfîșe -, produse soft, inclusiv cele care însoțesc tipărituri; j) publicații cu caracter oficial ale autorităților publice centrale și locale, precum și culegeri de acte normative; k) standarde, descrieri de invenții și inovații, norme tehnice și de funcționare, materiale de publicitate și de reclamă; 1) orice alte documente tipărite sau multiplicate prin proceduri grafice sau fizico-chimice, cum sunt: litografierea, fotografierea, tbnografîerea și videografierea etc., cu excepția celor prevăzute la art 4. Articolul 3. Sunt supuse obligației de trimitere cu titlu de depozit ’egal toate materialele prevăzute la art. 2, produse pe teritoriul României, precum și cele realizate de către persoane fizice sau juridice române, ori executate pentru acestea peste hotare, indiferent dacă sunt destinate difuzării în România sau în străinătate. 597 ANEXE Articolul 4. Nu sunt supuse obligației de trimitere cu titlu de depozit legal documentele cu valoare informațională redusă - cărți de vizită, ferpare, plicuri de corespondență, formulare cu caracter administrativ-contabil, registre, borderouri, chitanțiere, state de plată, boniere, antete, lucrări de mercantilaj -, documentele de valoare - bancnote, titluri de proprietate, timbre, bilete de bancă, formulare CEC, dispoziții de plată, bilete de transport și de spectacole -, documente de stare civilă sau de identitate, filme - artistice și documentare de lung și scurt metraj. Sunt exceptate de la obligația de trimitere cu titlu de depozit legal materialele ce conțin informații și date care, potrivit legii, constituie secrete de stat sau de serviciu și urmează regimul juridic stabilit pentru acestea. Articolul 5. Obligația de trimitere cu titlu de depozit legal a materialelor prevăzute Ia art. 2 revine tuturor persoanelor fizice și juridice care editează sau, după caz, produc asemenea materiale pe teritoriului României - tipografii, ateliere, case de imprimare, studiouri etc. indiferent dacă sunt executate pentru persoane fizice române sau străine. Sunt supuse aceleiași obligații de trimitere cu titlu de depozit legal și materiale produse de persoanele fizice sau juridice române, ori executate pentru acestea în străinătate. în acest caz, obligația de trimitere revine persoanelor fizice și juridice române, fie producători, fie beneficiari. Articolul 6. Materialele cu titlu de depozit legal, prevăzute la art. 2, se trimit de către agenții produ- cători în câte nouă exemplare Ia Biblioteca Națională a României. Tezele de doctorat se trimit la Biblioteca Naționala a României și la Biblioteca Academiei Române în câte un exemplar. Biblioteca Națională a României reține două exemplare, dintre care unul pentru depozitul legal propriu, iar unul cu caracter de exemplar de semnalare statistică, și le distribuie pe celelalte, în câte un exemplar, următorilor beneficiari: Biblioteca Academiei Române; Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Napoca; Biblioteca Centrală Universitară Iași; Biblio- teca Universității Craiova; Biblioteca Centrală Universitară Timișoara; un exemplar este distribuit Bibliotecii Documentare „Mihai Eminescu" din Ipotești, județul Botoșani - numai tipărituri, documente grafice și audiovizuale, care cuprind opere și referințe de la și despre Mihai Eminescu - și Bibliotecii Militare Naționale - numai titlurile care se referă Ia domeniul militar, elaborate de persoane fizice și juridice din afara armatei iar titlurile rămase revin Bibliotecii Naționale a României, care le distribuie în funcție de necesități. Articolul 7. în afara obligațiilor prevăzute Ia art. 6, persoanele fizice și juridice care produc materia- lele prevăzute la art. 2 trimit câte un exemplar cu titlu de depozit legal la biblioteca ju- dețeană din județul în care aceasta funcționează, în vederea constituirii Depozitului legal local, cu excepția municipiului București și a Sectorului Agricol Ilfov. Articolul 8. Trimiterea materialelor cu titlu de depozit legal beneficiarilor prevăzuți la art. 6 și 7 are caracter obligatoriu, prioritar, gratuit și este scutită de taxe poștale. Expedierea acestora se efectuează în același timp cu difuzarea primei tranșe de tiraj. Articolul 9» Persoanele fizice și juridice care fac trimiteri de materiale pentru Depozitul legal sunt obligate să înscrie în actele însoțitoare: tirajul, prețul, numărul de comandă, precum și datele bibliografice necesare identificării fiecărui exemplar destinat depozitării. ANEXE 598 Articolul 10. Biblioteca Națională a României, autorizată să exercite funcția de agenție națională pentru depozit legal, are următoarele atribuții: a) asigură controlul bibliografic național - C.B.N. - asupra tipăriturilor și celorlalte materiale prevăzute la art. 2; b) întocmește statistica oficială a edițiilor naționale; c) atribuie numărul de depozit legal, numere internaționale de standardizare a cărților - LS.B.N. - și a publicațiilor în serie - LS.S.N. - și întocmește catalogarea la sursă - C.I.P; d) urmărește modul în care persoanele fizice și juridice, desemnate să efectueze trimiteri cu titlu de depozit legal, se conformează acestei obligații și dispune în consecință; e) urmărește modul în care bibliotecile beneficiare prelucrează, depozitează și conservă cărțile și celelalte materiale primite cu titlu de depozit legal; f) reține, prelucrează, depozitează și conservă, ca fond intangibil, câte un exemplar din cărțile și materialele primite cu titlu de depozit legal, prevăzute la art. 2, și distribuie celelalte exemplare beneficiarilor prevăzuți la art. 6. Articolul 11. Bibliotecile beneficiare ale exemplarelor de depozit legal au următoarele obligații: a) să primească materialele care li se trimit cu acest titlu și să le ia în evidență; b) să le prelucreze potrivit normelor biblioteconomice în vigoare; c) să asigure depozitarea, conservarea și gestionarea lor corectă; d) să dispună măsuri pentru asigurarea integrității și securității materialelor primite; e) să urmărească primirea materialelor care le sunt destinate, sesizând Biblioteca Națio- nală a României despre eventualele lipsuri. Articolul 12. Biblioteca Națională a României, prin personalul de specialitate desemnat în acest scop, exercită controlul operativ al modului de aplicare a prevederilor prezentei legi. Articolul 13. Ministerul Culturii controlează activitatea tuturor persoanelor fizice și juridice prevăzute la art. 5 cu privire la îndeplinirea obligațiilor de depunere, conservare, evidență și prelucrare a materialelor care fac obiectul depozitului legal. Controlul agenților producători din subordinea Ministerului Apărării Naționale și a Ministerului de Interne se realizează de către cele două ministere. Articolul 14. Nerespectarea obligațiilor de trimitere cu titlu de depozit legal prevăzute la art. 3 și 5 constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 50.000 lei la 500.000 lei. Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor se fac de către personalul de specia- litate desemnat de Ministerul Culturii din cadrul Bibliotecii Naționale a României și al bibliotecilor județene, respectiv de către Ministerul Apărării Naționale și Ministerul de Interne, în cazul agenților producători din subordinea acestora. Contravențiilor le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor. Articolul 15. în termen de 30 de zile de la aplicarea amenzii contravenționale agenții producători sunt obligați să trimită beneficiarilor materialele care fac obiectul contravenției. Dacă în termenul menționat obligația de trimitere nu este îndeplinită, cei în cauză vor fi obligați la depunere și la daune prin hotărâre judecătorească. 599 ANEXE în cazul săvârșirii în mod repetat a contravențiilor prevăzute la art. 14, Biblioteca Națională a României propune Ministerului Culturii sesizarea organelor competente în vederea anulării autorizației de funcționare a producătorilor în cauză. Articolul 16. Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Articolul 17. La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 41 din Decretul nr. 17 din 14 ia- nuarie 1949 privind editarea și difuzarea cărții, precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi. Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 6 noiembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 al. (2) din Constituția României. Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 7 noiembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 al. (2) din Constituția României. LEGEA Nr. 8 din 26 martie 1996 PRIVIND DREPTUL DE AUTOR ȘI DREPTURILE CONEXE. (Extrase) Parlamentul României adoptă prezenta lege. TITLUL I. Dreptul de autor. PARTEA I. Dispoziții generale. Capitolul 1. Dispoziții introductive. Articolul 1. 1. Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra oricăror asemenea opere de creație intelectuală, este recunoscut și garantat în condițiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial. 2. Opera de creație intelectuală este recunoscută și protejată, independent de aducerea la cunoștința publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată. Articolul 2. Recunoașterea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu prejudiciază și nu exclude protecția acordată prin alte dispoziții legale. Capitolul 2. Subiectul dreptului de autor. Articolul 3. 1. Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. 2. în cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecția acordată autorului persoanele juridice și persoanele fizice altele decât autorul. 3. Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condițiile legii. Articolul 4. 1. Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publică. 2. Când opera a fost adusă la cunoștința publică sub formă anonimă sau sub un pseudo- nim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de către persoana fizică sau juridică ce o face publică numai cu consimțământul autorului, atât timp cât acesta nu-și dezvăluie identitatea. ANEXE 600 Articolul 5. 1. Este operă comună opera creată de mai mulți coautori în colaborare. 2. Dreptul de autor asupra operei comune aparține coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condițiile prezentei legi. 3. In lipsa unei convenții contrare, coautorii nu pot exploata opera decât de comun acord. Refuzul consimțământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic justificat 4. în cazul în care contribuția fiecărui coautor este distinctă, aceasta poate fi exploatată separat, cu condiția să nu se prejudicieze exploatarea operei comune sau drepturile celorlalți coautori. 5. în cazul utilizării operei create în colaborare, remunerația se cuvine coautorilor în pro- porțiile pe care aceștia le-au convenit în lipsa unei convenții, remunerația se împarte pro- porțional cu părțile de contribuție ale autorilor sau în mod egal, dacă acestea nu se pot stabili. Articolul 6. 1. Este operă colectivă opera în care contribuțiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create. 2. în lipsa unei convenții contrare, dreptul de autor asupra operei colective aparține per- soanei fizice sau juridice din inițiativa, sub responsabilitatea și sub numele căreia a fost creată. Capitolul 3. Obiectul dreptului de autor. Articolul 7. Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma concretă de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt: a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator; b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile univer- sitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice; c) compozițiile muzicale cu sau fără text; d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele; e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale; f) operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei; g) operele de artă plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, grafică, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și a metalului, precum și operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice; h) operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură; i) lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și științei în general. Articolul 8. Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, și anume: 601 ANEXE a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau științifice care reprezintă o muncă intelectuală de creație; b) culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile și antolo- giile, colecțiile sau compilațiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații intelectuale. Articolul 9. Nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor următoarele: a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile și invențiile, conținute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare; b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile oficiale ale acestora; c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităților publice și ale organizațiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și medalia; d) mijloacele de plată; e) știrile și informațiile de presă; f) simplele fapte și date. Capitolul 4. Conținutul dreptului de autor. Articolul 10. Autorul unei opere are următoarele drepturi morale: a) dreptul de a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă opera la cunoștința publică; b) dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei; c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoștință publică; d) dreptul de a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputația sa; e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de exploatare, prejudiciați prin exercitarea retractării. Articolul 11. 1. Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări. 2. După moartea autorului, exercițiul drepturilor prevăzute la art. 10 lit. (b) și (d) se trans- mite prin moștenire, potrivit legislației civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moște- nitori, exercițiul acestor drepturi revine Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Articolul 12. Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată sau exploatată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții. Articolul 13. Utilizarea sau exploatarea unei opere dă naștere la drepturi distincte și exclusive ale autorului de a autoriza: a) reproducerea integrală sau parțială a operei; b) difuzarea operei; c) importul în vederea comercializării pe teritoriul României a copiilor de pe operă, realizate cu consimțământul autorului; d) reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuție sau de prezentare directă a operei; e) expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografice și de arhitectură; f) proiecția publică a operelor cinematografice și a altor opere audiovizuale; ANEXE 602 g) emiterea unei opere prin orice mijloc ce servește la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit; h) transmiterea unei opere către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu; i) comunicarea publică prin intermediul înregistrărilor sonore și audiovizuale; j) retransmiterea nealterată, simultană și integrală a unei opere prin oricare dintre mijloacele citate la lit. (g) și (h), de către un organism de emisie, diferit de organismul de origine a operei radiodifuzate sau televizate; k) difuzarea secundară; 1) prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate sau televizate; m) accesul public la bazele de date pe calculator, în cazul în care aceste baze de date conțin sau constituie opere protejate. Articolul 14. 1. Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înțelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice. 2. Prin difuzare, în sensul prezentei legi, se înțelege distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. 3. Nu se consideră difuzare distribuirea către public prin împrumut, cu titlu gratuit, a unei opere, în cazul în care se realizează prin intermediul bibliotecilor publice. Articolul 15. 1. Utilizarea sau exploatarea unei opere în modurile prevăzute la art. 13 lit. (d) și (e), precum și în orice alt mod similar constituie comunicare publică. 2. Se consideră publică orice comunicare a unei opere, făcută într-un loc deschis publi- cului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acesteia, indiferent dacă membrii care compun acel public susceptibil de a recepționa astfel de comunicări pot sau nu să o facă în același loc sau în locuri diferite ori în același timp sau în momente diferite. 3. Redifuzarea copiilor unei opere nu mai necesită autorizarea titularului dreptului de autor decât pentru închirierea și importul acestora. Articolul 16. Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum și orice altă transformare a operei sale prin care se obține o operă derivată. Articolul 17. 1. Autorul unei opere literare sau artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza închirierea originalului și a copiilor operelor, inclusiv a operelor audiovizuale, a operelor cuprinse într-o înregistrare sonoră, a unui program pentru calculator sau a unei opere care poate fi utilizată cu ajutorul unui calculator ori a oricărui alt dispozitiv tehnic, chiar după difuzarea acestora în conformitate cu consimțământul autorului. 2. Dreptul de a autoriza închirierea operei reprezintă dreptul exclusiv al unui autor de a pune la dispoziție pentru utilizare originalul sau copiile operei pentru o perioadă de timp limitată, în schimbul unui avantaj economic direct sau indirect. 603 ANEXE Articolul 18. 1. împrumutul public constă în punerea la dispoziția unei persoane, cu titlu gratuit, pentru utilizare, a originalului sau a copiei unei opere pentru o perioadă de timp determinată, prin intermediul unei instituții care permite accesul publicului în acest scop. împrumutul public nu necesită autorizarea prealabilă a autorului. 2. împrumutul public dă dreptul titularului dreptului dd ctitor la o remunerație echitabilă. 3. Dispozițiile al. (2) nu se aplică la: a) originalele sau copiile unor opere scrise, din biblioteci publice; b) proiectele de structuri arhitecturale; c) originalele sau copiile operelor de artă aplicată produselor destinate unei utilizări prac- tice; d) originalele sau copiile operelor, în scopul comunicării publice, ori pentru a căror utilizare există un contract; e) lucrările de referință pentru utilizare imediată sau pentru împrumuturi între instituții; f) operele create de autor în cadrul contractului individual de muncă, dacă acestea sunt utilizate de către cel care a angajat autorul, în cadrul activității obișnuite. 4. Dispozițiile al. (2) nu se aplică în cazul împrumutului public realizat în scop educativ ori cultural, prin instituții recunoscute potrivit legii sau organizate în acest scop de către autorități publice. 5. împrumutul public al unor opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decât după 6 luni de la prima difuzare a operei. Articolul 19. Dreptul de comunicare publică prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale reprezintă dreptul exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea către public a unor lecturi, interpretări muzicale sau scenice ori a altor forme de fixare a operei sale în înregistrări sonore sau audiovizuale. (...) Capitolul 5. Durata protecției dreptului de autor. Articolul 24. 1. Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice se naște din momen- tul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare. 2. Dacă opera este creată, într-o perioadă de timp, in părți, serii, volume și în orice alte forme de continuare, termenul de protecție va fi calculat, potrivit al. (1), pentru fiecare dintre aceste componente. Articolul 25. 1. Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13, 16, 17, 18 și 21 durează tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoștința publică în mod legal. Dacă nu există moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieții de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creație. 2. Persoana care, după încetarea protecției dreptului de autor, aduce la cunoștința publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată înainte, beneficiază de protecția echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protecției acestor drepturi este de 25 de ani începând din momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunoștința publică, în mod legal. ANEXE 604 Articolul 26. 1. Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunoștința publică sub pseu- donim sau fără indicarea autorului este de 70 de ani de la data aducerii la cunoștința publică a acestora. 2. Când identitatea autorului este adusă la cunoștința publică înainte de expirarea terme- nului prevăzut la al. (1), se aplică dispozițiile art. 25 al. (1). Articolul 27. 1. Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate în colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor. 2. în cazul în care contribuțiile coautorilor sunt distincte, durata drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor. Articolul 28. Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani de la data aducerii operelor la cunoștința publică. în cazul în care aceasta nu se realizează timp de 70 de ani de la crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale expiră după trecerea a 70 de ani de la crearea operelor. Articolul 29. Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor de artă aplicată este de 25 de ani de la data creării acestora. Articolul 30. Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioada de 50 de ani. Articolul 31. Modificările neesențiale, adăugările, tăieturile sau adaptările aduse în vederea selecției ori aranjării, precum și corectarea conținutului unei opere sau colecții, care sunt necesare pentru continuarea activității colecției în modul în care a intenționat autorul operei, nu vor extinde termenul de protecție a acestei opere sau colecții. Articolul 32. Termenele stabilite în prezentul capitol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor morții autorului sau aducerii operei la cunoștința publică, după caz. Capitolul 6. Limitele exercitării dreptului de autor. Articolul 33. 1. Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, urmă- toarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare: a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare sau administrative, în măsură justificată de scopul acestora; b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului; c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicații, în emisiuni de radio sau de televiziune ori înregistrării sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăță- mântului, precum și reproducerea pentru învățământ, în cadrul instituțiilor publice de învă- țământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsură justificată de scopul urmărit; d) reproducerea pentru informare și cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituțiilor publice culturale sau 605 ANEXE științifice, care funcționează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecția permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective; e) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public, în scopul informării asupra pro- blemelor de actualitate, de scurte extrase din articole de presă și reportaje radiofonice sau televizate; f) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public de scurte fragmente ale con- ferințelor, alocuțiunilor, pledoariilor și a altor opere de același fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiția ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea; g) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public a operelor în cadrul informațiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informației; h) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, difu- zarea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, difuzări sau comunicări și dacă este utilizată în scopuri comerciale; i) reprezentarea și executarea unei opere în cadrul activităților instituțiilor de învățământ, exclusiv în scopuri specifice și cu condiția ca atât reprezentarea sau executarea, cât și accesul publicului să fie fără plată. 2. In cazurile prevăzute la lit. (b), (c), (e), (f) și (h) trebuie să se menționeze sursa și nu- mele autorului, dacă acesta apare pe lucrarea utilizată, iar în cazul operelor de artă plastică sau de arhitectură, și locul unde se găsește originalul. Articolul 34. 1. Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimțământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiția ca opera să fi fost adusă anterior la cunoștința publică, iar reproducerea să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare. 2. Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cât și pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, în situația prevăzută la al. (1), se va plăti o remunerație stabilită conform prevederilor prezentei legi. Articolul 35. Transformarea unei opere, fără consimțământul autorului și fără plata unei remunerații, este permisă în următoarele cazuri: a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată și nu este pusă la dispoziția publicului; b) dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiția ca rezultatul să nu creeze confuzie în ceea ce privește opera originală și autorul acesteia; c) dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor. Articolul 36. 1. Operele prezentate în expoziții accesibile publicului, licitații, târguri sau colecții pot fi reproduse în cataloage publicate și distribuite în acest scop de către organizatorii unor astfel de activități. 2. în cazurile menționate la al. (1), trebuie să fie indicate sursa, precum și paternitatea operei, dacă acestea sunt menționate pe lucrarea utilizată. (...) ANEXE 606 Capitolul 2. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Articolul 137. 1. Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenția Română pentru Protejarea Drep- turilor de Autor, organ de specialitate aflat în subordinea Ministerului Culturii, își schimbă denumirea în Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și funcționează ca organ de specia- litate în subordinea Guvernului, cu autoritate unică pe teritoriul României în ceea ce privește evidența, observarea și controlul aplicării legislației în domeniul dreptului de autor și al drep- turilor conexe, cheltuielile de funcționare și de investiții fiind finanțate integral de la bugetul de stat. Ministerul Finanțelor va efectua modificările corespunzătoare în bugetul de stat. 2. Guvernul numește pe directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum și un număr de 20 de arbitri dintre candidații cu pregătire juridică desemnați de către: organismele de gestiune colectivă, asociațiile de creatori, de artiști interpreți sau exe- cutanți și de producători și organismele care grupează entități a căror activitate profesională are legătură cu utilizarea operelor, precum și organismele de radio și de televiziune. 3. Arbitrii nu au calitatea de salariat al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și au dreptul la remunerație pentru participarea la medierea tabelelor și a metodologiilor de colectare a drepturilor gestionate de către organismele de gestiune colectivă, potrivit art. 130 al. (1) lit. (b) din prezenta lege. 4. Printr-un regulament aprobat de Guvern vor fi stabilite normele privind structura perso- nalului, organizarea și funcționarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum și funcționarea corpului de arbitri. Articolul 138. Atribuțiile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele: a) organizează și administrează evidența repertoriului de opere și de autori primit de la organismele de gestiune colectivă pentru drepturile de autor și drepturile conexe; b) acordă vize pentru constituirea ca persoane juridice, în condițiile legii, a organismelor de gestiune colectivă și urmărește aplicarea legislației de către organismele a căror consti- tuire a avizat-o; c) avizează, în condițiile legii, elaborarea și negocierea tabelelor și a metodologiilor stabilite de organismele de gestiune colectivă cu asociațiile patronale de utilizatori; d) exercită, la cererea și pe cheltuiala titularilor unor drepturi protejate, funcții de obser- vare și de control asupra activităților ce pot da naștere la încălcări ale legislației dreptului de autor și a drepturilor conexe; e) intervine, pe cale de mediere, în negocierile dintre organismele de gestiune colectivă și utilizatori, potrivit art. 131 al. (4); f) încheie procese-verbale de constatare a încălcărilor legii, în condițiile prevăzute de Codul de Procedură Penală, și sesizează organele competente în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu; g) elaborează programe de instruire, de formare practică și teoretică în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe; h) întreține relații cu organizațiile de specialitate similare și cu organizațiile internaționale din domeniu, la care statul român este parte. Capitolul 3. Proceduri și sancțiuni. Articolul 139. 1. încălcarea drepturilor recunoscute și garantate prin prezenta lege atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz, potrivit legii. Dispozițiile procedurale sunt cele prevăzute în prezenta lege, care se completează cu cele de drept comun. 607 ANEXE 2. Titularii drepturilor încălcate pot solicita instanțelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoașterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora și pot pretinde repararea prejudiciului în conformitate cu normele legale. 3. In cazul încălcării unor drepturi recunoscute și protejate prin prezenta lege, titularii acestora pot cere instanței de judecată sau altor organe competente potrivit legii să dispună, de îndată, luarea unor măsuri pentru prevenirea procedurii acestora, după caz. 4. De asemenea, titularii drepturilor încălcate pot cere instanței de judecată să dispună aplicarea oricăreia dintre următoarele măsuri: a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit sau, dacă prejudiciile nu pot fi reparate în acest mod, remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicită, în vederea valorificării acestora, până la acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate; b) distrugerea echipamentelor și a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinație unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit; c) scoaterea din circuitul comercial prin confiscarea și distrugerea copiilor efectuate ilegal; d) publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotărârii instanței de judecată, pe cheltuiala celui care a săvârșit fapta. 5. Dispozițiile al. (4) lit. (c) nu se aplică pentru construcțiile arhitecturale, dacă distru- gerea clădirii nu este impusă de circumstanțele cazului respectiv. Articolul 140. Constituie infracțiune și’ se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă de la 200.000 de lei la 3 milioane de lei, dacă nu constituie o infracțiune mai gravă, fapta persoanei care, fără a avea autorizarea sau, după caz, consimțământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege: a) aduce o operă la cunoștința publică; b) reprezintă scenic, recită, execută sau prezintă direct, în orice altă modalitate publică, o operă; c) permite accesul public la bazele de date pe calculator, care conțin sau constituie opere protejate; d) traduce, publică în culegeri, adaptează sau transformă o operă, pentru a obține o operă derivată; e) fixează pe un suport prestația unui artist interpret sau executant; 0 emite sau transmite prin radiodifuziune sau televiziune o prestație, fixată ori nefixată pe un suport, sau o retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit ori prin orice alt procedeu similar sau prin orice alt mijloc de comunicare către public; g) prezintă într-un loc public înregistrările sonore ale unui producător; h) emite ori transmite prin radiodifuziune sau prin televiziune înregistrările sonore ale unui producător ori le retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt mijloc de comunicare către public; i) fixează programe de radio sau de televiziune sau le retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt mijloc de comunicare către public; j) comunică, într-un loc accesibil publicului cu plata intrării, programe de radio sau de televiziune. Articolul 141. Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 500.000 de lei la 10 milioane de lei fapta persoanei care își însușește, fără drept, calitatea ANEXE 608 de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoștința publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă. Articolul 142. Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 700.000 de lei la 7 milioane de lei, dacă nu constituie o infracțiune mai gravă, fapta per- soanei care, fără a avea consimțământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege: a) reproduce integral sau parțial o operă; b) difuzează o operă; c) importă, în vederea comercializării pe teritoriul României, copii de pe o operă; d) expune public o operă de artă plastică, de artă aplicată, fotografică sau de arhitectură; e) proiectează public o operă cinematografică sau altă operă audiovizuală; f) emite o operă prin orice mijloc ce servește la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit; g) transmite o operă către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar; h) retransmite o operă prin orice mijloc ce servește la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit, sau retransmite o operă prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar; i) emite sau transmite într-un loc accesibil publicului o operă radiodifuzată sau televizată; j) reproduce prestația unui artist interpret sau executant; k) difuzează prestația unui artist interpret sau executant; 1) reproduce înregistrările sonore ale unui producător; m) difuzează înregistrările sonore ale unui producător, inclusiv prin închiriere; n) importă, în vederea comercializării în România, înregistrările sonore ale unui produ- cător; o) reproduce programe de radio sau de televiziune, fixate pe orice fel de suport; p) difuzează, inclusiv prin închiriere, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport; r) importă, în vederea comercializării în România, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport. Articolul 143. Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 500.000 de lei la 5 milioane de lei, dacă nu constituie o infracțiune mai gravă, fapta persoanei care: a) pune la dispoziția publicului prin vânzare sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros ori cu titlu gratuit mijloace tehnice destinate ștergerii neautorizate sau neutralizării dispozitivelor tehnice care protejează programul pentru calculator; b) refuză să declare organelor competente proveniența exemplarelor unei opere sau pro- veniența suporturilor pe care este înregistrată o prestație ori un program de radio sau de televiziune, protejate în temeiul prezentei legi, aflate în posesia sa în vederea difuzării. Articolul 144. Acțiunea penală se pune în mișcare în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 140, 141 și 142 lit. (a), (c), (j), (1), (n) și (o), Ia plângerea prealabilă a persoanei vătămate în sensul prezentei legi. Articolul 145. Actele încheiate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în exercitarea atribuțiilor sale de control, conform art. 138 lit. (d) și (f), urmează regimul prevăzut de art. 214 din Codul de Procedură Penală. (...) 609 ANEXE Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 19 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 al. (1) din Constituția României. HOTĂRÂREA GUVERNULUI (nr. 886 din 13 septembrie 2001) PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA AGENȚIEI NAȚIONALE DE PRESĂ ROMPRES. în temeiul prevederilor art. 107 din Constituția României și ale art. 26 al. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si funcționarea Guvernului României și a ministerelor, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. Articolul 1. 1. Agenția Națională de Presă Rompres se organizează și funcționează ca instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Informa- țiilor Publice. 2. Agenția Națională de Presă Rompres are sediul în municipiul București, Piața Presei Libere nr. 1, sectorul 1. 3. Agenția Națională de Presă Rompres asigură culegerea, redactarea și difuzarea infor- mațiilor și fotografiilor de presă pentru informarea în masă, în țară și în străinătate, a di- feritelor categorii de beneficiari, fără discriminări și cu respectarea deplinei obiectivități, în cadrul general al asigurării dreptului la informare. Articolul 2. în activitatea sa, Agenția Națională de Presă Rompres beneficiază de independență edi- torială și realizează următoarele obiective: a) dezvoltarea și perfecționarea activității pentru a oferi cu regularitate beneficiarilor din țară și din străinătate informații exacte și imparțiale; b) desfășurarea întregii activități în afara oricăror influențe sau considerații de ordin ideo- logic, politic, religios sau economic, de natură să afecteze exactitatea și obiectivitatea informației difuzate; c) asigurarea, prin conținutul serviciilor sale, a pluralismului, liberei comunicări a in- formațiilor, precum și a corectei informări a opiniei publice; d) difuzarea de materiale al căror conținut nu contravine prevederilor legale sau care nu aduc atingere siguranței naționale sau demnității ori imaginii persoanei. Articolul 3. 1. Pentru realizarea obiectivelor sale Agenția Națională de Presă Rompres are următoarele atribuții principale: a) culege și redactează informații privind actualitatea românească și internațională, pe care le difuzează în limba română sau în limbi de circulație internațională, pe baze con- tractuale, presei române și străine, precum și altor categorii de beneficiari; realizează fotografii de presă pe care Ie oferă, potrivit aceluiași regim, beneficiarilor; b) asigură difuzarea promptă a comunicatelor, declarațiilor, a altor documente oficiale și materiale de presă provenind de la autoritățile și instituțiile publice, precum și de la alte organizații guvernamentale și neguvemamentale; c) colectează, depozitează, prelucrează și arhivează materiale de presă, fotografii și alte documente produse sau primite, garantând integritatea și reglementând accesul la acestea; ANEXE 610 d) editează, în interesul valorificării resurselor documentare de care dispune, lucrări de interes larg sub formă de buletine, cataloage, reviste, albume, beneficiind de protecția Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe; e) prestează la cerere, contra cost, servicii specifice activității de informare în masă pentru diferite instituții, organe de presă ori persoane fizice din țară și din străinătate. Difuzarea gratuită a unor fluxuri de informații va fi aprobată de ministrul informațiilor publice pe baza unei propuneri scrise, înaintată de directorul general al Agenției Naționale de Presă Rompres', f) face propuneri pentru inițierea proiectelor de acte normative în domeniul său de activitate, pe care le prezintă spre promovare ministrului informațiilor publice; g) propune spre aprobare ministrului informațiilor publice, pe baza prevederilor legale, prețuri și tarife pentru buletinele și publicațiile pe care le editează, pentru emisiunile sale de știri și fotografice, precum și pentru celelalte servicii pe care le realizează; h) participă la activitatea organizațiilor internaționale ale agențiilor de presă; i) propune spre aprobare ministrului informațiilor publice acorduri de cooperare și schimb de fluxuri de informații publice, prin reciprocitate sau compensație ori contra cost, cu insti- tuțiile de presă naționale și internaționale; j) realizează activități publicitare prin fluxurile de știri, inclusiv pe Internet, buletinele și publicațiile proprii, pentru beneficiari din țară și din străinătate, în schimbul unor prestări de servicii, sponsorizări sau în scop autopromoțional. 2. Agenția Națională de Presă Rompres îndeplinește și alte atribuții stabilite de Ministerul Informațiilor Publice. Articolul 4. 1. In vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin, Agenția Națională de Presă Rompres este abilitată să solicite informații de presă de la instituțiile și autoritățile publice centrale și locale. 2. Instituțiile și autoritățile publice centrale și locale au obligația de a pune la dispoziția Agenției Naționale de Presă Rompres datele și informațiile de presă referitoare la domeniul lor de activitate, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Articolul 5. Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Agenției Naționale de Presă Rompres se asigură integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Informațiilor Publice. Articolul 6. Agenția Națională de Presă Rompres administrează și folosește, în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, spații corespunzătoare, echipamente și instalații proprii de recepționare, prelucrare, stocare și transmitere a informațiilor și a fotografiilor, de telecomunicații, de editare-imprimare. Articolul 7. 1. Agenția Națională de Presă Rompres este condusă de un director general, cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului ministru, la propunerea ministrului informa- țiilor publice, și salarizat potrivit poziției nr. 5 din anexa nr. II/2 - Funcții de Demnitate Pu- blică Numite - la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sec- torul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică. 2. Directorul general are calitatea de ordonator secundar de credite și reprezintă Agenția Națională de Presă Rompres în raporturile cu ministerele, cu celelalte autorități ale administrației publice centrale, cu autoritățile administrației publice locale, cu alte autorități și instituții publice centrale și locale, cu persoane juridice și persoane fizice române sau străine, precum și în justiție. 3. în exercitarea conducerii Agenției Naționale de Presă Rompres directorul general emite ordine cu caracter individual, potrivit reglementărilor legale în vigoare. 611 ANEXE 4. Pe lângă directorul general funcționează Colegiul Agenției Naționale de Presă Rom- pres, ca organ consultativ. Componența și regulamentul de organizare și funcționare ale Colegiului Agenției Naționale de Presă Rompres se aprobă prin ordin al ministrului infor- mațiilor publice, la propunerea directorului general. Articolul 8. 1. Structura organizatorică a Agenției Naționale de Presă Rompres este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. în cadrul direcțiilor generale și al direcțiilor se pot organiza servicii și birouri. 2. Numărul maxim de posturi din structura Agenției Naționale de Presă Rompres este de 280, exclusiv directorul general și posturile aferente cabinetului acestuia. Numărul maxim de posturi include și corespondenții permanenți ai Agenției Naționale de Presă Rompres, respectiv câte 1-2 în fiecare județ și 10-15 în principalele capitale ale lumii. 3. Direcțiile generale sunt conduse de directori generali adjuncți, numiți în funcție de di- rectorul general, potrivit legii. 4. Atribuțiile compartimentelor, sarcinile concrete ale personalului, precum și circuitul in- tern al documentelor se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare, care se aprobă prin ordin al ministrului informațiilor publice, la propunerea directorului general. 5. Statul de funcții al Agenției Naționale de Presă Rompres se aprobă prin ordin al mi- nistrului informațiilor publice, la propunerea directorului general, în limita numărului maxim de posturi aprobat. Articolul 9. Răspunderea pentru conținutul informațiilor de presă transmise beneficiarilor revine autorului, editorului sau, după caz, Agenției Naționale de Presă Rompres. Articolul 10. 1. Personalul din cadrul Agenției Naționale de Presă Rompres are calitatea de funcționar public, cu excepția personalului care exercită activități de protocol, secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, care este angajat cu contract individual de muncă. 2. Personalul de specialitate, care desfășoară activități specifice de presă, are și drepturile și obligațiile rezultând din profesia de ziarist și se bucură, în această calitate, de protecția legii. 3. Personalul din cadrul Agenției Naționale de Presă Rompres are obligația ca în exercita- rea atribuțiilor ce îi revin să se abțină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor politice. Articolul 11. Salarizarea personalului Agenției Naționale de Presă Rompres se face în condițiile legii. Articolul 12. Agenția Națională de Presă Rompres are în dotare un număr de 10 autoturisme pentru activități specifice, cu un consum mediu normat de carburanți de 300 litri/lună. Articolul 13. 1. Alineatul 1 al articolului 5 din Hotărârea Guvernului nr. 13/2001 privind organizarea și funcționarea Ministerului Informațiilor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 ianuarie 2001, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: „Conducerea ministerului este exercitată de către ministru, ajutat de 5 secretari de stat, dintre care unul este directorul general al Agenției Naționale de Presă Rompres''. 2. Structura organizatorică a Ministerului Informațiilor Publice, prevăzută în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 13/2001, se modifică corespunzător prevederilor al. 1. ANEXE 612 Articolul 14. Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 560/1994 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Presă Rompres, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 21 septembrie 1994, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare. ANEXA 1. Numărul maxim de posturi = 280, exclusiv demnitarul și posturile aferente cabinetului demnitarului STRUCTURA ORGANIZATORICĂ a Agenției Naționale de Presă Rompres DIRECTOR GENERAL Colegiul Agenției Naționale de Presă Rompres Serviciul juridic Cabinetul demnitarului Audit intern A - Redacția Informații centrale; B - Redacția Informații din județe; C - Redacția Fotoreportaj; D - Redacția Informații externe; E - Redacția Informații pentru străinătate; F - Redacția Documentare-Publicații; G - Direcția financiară; H - Direcția Marketing și Relații Publice; I - Direcția tehnică; J - Secretariatul tehnic al agenție; K - Serviciul Resurse umane. LEGEA NR. 19 DIN 9 IANUARIE 2003 PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA AGENȚIEI NAȚIONALE DE PRESĂ ROMPRES Textul actului publicat în Monitorul Oficial nr. 34/22 ian. 2003 Parlamentul României adoptă prezenta lege. Capitolul I. Dispoziții generale. Articolul 1. - (1) Agenția Națională de Presă Rompres se organizează și funcționează ca instituție publică autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, independentă editorial, sub controlul Parlamentului. (2) Agenția Națională de Presă Rompres, denumită în continuare Rompres, are sediul în municipiul București. Articolul 2. - Rompres asigură culegerea, redactarea și difuzarea informațiilor și foto- grafiilor de presă pentru informarea în masă, în țară și în străinătate, a diferitelor categorii de beneficiari, fără discriminare și cu respectarea deplinei obiectivități, în cadrul general al asigurării dreptului la informare. 613 ANEXE Articolul 3. - (1) Rompres este obligată să prezinte în mod obiectiv și echidistant realitățile vieții social-politice, economice, religioase și cultural-științifice ale țării, promo- vând valorile democratice, civice și morale. (2) Informațiile trebuie să fie prezentate și transmise fidel, fără vreo influență din partea autorităților publice sau a altor persoane juridice de drept public ori privat. (3) Știrile și informațiile difuzate sub formă de texte sau fotografii trebuie să fie verificate și să aibă un nivel corespunzător de calitate, să fie obiective și corecte. Articolul 4. - în îndeplinirea atribuțiilor pe care le are, Rompres are datoria să respecte principiile ordinii constituționale din România, demnitatea, onoarea și viața particulară a persoanelor, precum și dreptul legitim la propria imagine, fără nici o lezare a acestora și fără a prejudicia măsurile de protejare a tinerilor și siguranța națională. Articolul 5. - Activitatea editorială a Rompres, inclusiv producția fotografică, se bucură de protecția proprietății intelectuale, în conformitate cu legislația în vigoare. Articolul 6. - Autonomia Rompres și independența sa editorială sunt garantate prin prezenta lege, iar conținutul și structura serviciilor sale sunt ocrotite de orice ingerințe ale autorităților publice, precum și de influențele formațiunilor social-politice, sindicale ori ale organismelor economice sau ale altor grupuri de presiune. Articolul 7. - Personalul de specialitate din cadrul Rompres se află sub protecția prezentei legi. Articolul 8. - (1) Se consideră personal de specialitate personalul care colectează și redactează știri, coordonează servicii de știri, de documentare, grafice, fotografice și multimedia sau realizează publicații ori participă direct la alte activități editoriale. (2) Personalul de specialitate are drepturile și obligațiile proprii exercitării profesiei de ziarist și principiilor deontologice ale profesiei. Articolul 9. - Este interzisă exercitarea oricărei forme de constrângere fizică sau psihică, a oricărei presiuni ori acțiuni de intimidare împotriva personalului de specialitate din cadrul Rompres, de natură să împiedice exercitarea profesiei sau să aducă atingere prestigiului social și profesional al acestuia. Articolul 10. - Caracterul confidențial al surselor de informare a personalului de specialitate este garantat prin prezenta lege. Dezvăluirea acestor surse, motivată prin existența unui interes public, poate fi făcută numai în baza unei hotărâri judecătorești. Articolul 11. - Răspunderea pentru conținutul informațiilor de presă transmise benefi- ciarilor revine, după caz, autorului, editorului și Rompres. Capitolul al Il-lea. Atribuții. Articolul 12. - Rompres are următoarele atribuții: a) culege și redactează informații privind actualitatea românească și internațională, pe care le difuzează în limba română sau în limbi de circulație internațională, pe baze contractuale, presei române și străine, precum și altor categorii de beneficiari; realizează fotografii de presă pe care le oferă, potrivit aceluiași regim, beneficiarilor; b) asigură difuzarea promptă a comunicatelor, a declarațiilor, a altor documente oficiale și materiale de presă provenind de la autoritățile și instituțiile publice, precum și de la alte organizații guvernamentale și neguvemamentale; c) colectează, depozitează, prelucrează și arhivează materiale de presă, fotografii și alte documente realizate sau primite; d) editează, în interesul valorificării resurselor documentare de care dispune, lucrări de interes larg, sub formă de buletine, cataloage, reviste, albume și alte asemenea publicații, beneficiind de protecția Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, cu modificările ulterioare; ANEXE 614 e) prestează la cerere, contra cost sau pe bază de reciprocitate ori compensație, servicii specifice activității de informare în masă, pentru persoan^ fizice ori juridice, din țară sau din străinătate; poate difuza gratuit fluxuri de informații și fotografii pentru a susține în scop promoțional proiecte majore ale statului român; f) stabilește, pe baza prevederilor legale, prețuri și tarife, în lei sau în valută, pentru producția editorială, pentru emisiunile sale de știri și fotografii, precum și pentru celelalte servicii pe care le realizează; g) participă la activitatea organizațiilor internaționale ale agențiilor de presă; h) încheie acorduri de cooperare și schimb de fluxuri de informații și fotografii, prin re- ciprocitate sau compensație ori contra cost cu instituțiile de presă naționale și internaționale; i) realizează activități publicitare prin fluxurile de știri, inclusiv pe Internet, prin bule- tinele și publicațiile proprii, pentru beneficiarii din țară și din străinătate, în schimbul unor produse, prestări de servicii, sponsorizări sau în scop autopromoțional; j) organizează rețele proprii de corespondenți în țară și în străinătate. Articolul 13. - (1) In cadrul activității de control parlamentar, Comisia pentru cultură, culte, artă și mijloace de informare în masă a Senatului și Comisia pentru cultură, artă, mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților vor examina, în ședință comună, raportul anual de activitate și, cu avizul comisiilor de buget, finanțe și bănci ale Parlamen- tului, contul de execuție bugetară. Comisiile de specialitate pot solicita, în cazuri deosebite, rapoarte pe probleme specifice. (2) Raportul anual al Rompres va cuprinde bilanțul activității pentru anul precedent, eva- luarea activității proprii, precum și strategiile, proiectele și măsurile de optimizare a activi- tății pentru anul în curs, fiind depus la Parlament până la data de 30 martie a fiecărui an. (3) Raportul comisiilor de specialitate ale Parlamentului asupra raportului anual al Rom- pres va fi supus spre dezbatere și aprobare plenului Camerelor reunite, care se pronunță prin vot. Capitolul al III-Iea. Organizare și funcționare. Articolul 14. - (1) Rompres este condusă de un consiliu director, coordonat de un director general cu rang de secretar de stat. (2) Directorul general este propus de primul ministru și numit prin votul Parlamentului, cu avizul comisiilor de specialitate, în ședință comună a celor două Camere, în cel mult 15 zile de la nominalizare. In cazul unui vot negativ, procedura se reia în cel mult 30 de zile. (3) Durata mandatului directorului general este de 5 ani. Articolul 15. - Mandatul directorului general încetează în următoarele situații: a) imposibilitatea exercitării mandatului pe o perioadă mai mare de 6 luni; b) demisie; c) condamnarea definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni; d) existența unei situații de incompatibilitate dintre cele prevăzute la art. 19. Articolul 16. - (1) In cazul încetării mandatului directorul general adjunct pe probleme de presă centrală asigură interimatul. (2) Durata interimatului nu poate fi mai mare de 3 luni. Articolul 17. - (1) Consiliul director al Rompres este format din directorul general, directorii generali adjuncți, directorii direcțiilor financiară și tehnică. (2) Directorul general este președintele consiliului director. (3) Directorii generali adjuncți și directorii sunt numiți în urma promovării concursului pentru ocuparea funcției respective, potrivit legii, prin ordin al directorului general. (4) Consiliul director se întrunește cel puțin o dată pe lună sau ori de câte ori este nevoie, la solicitarea directorului general sau cel puțin a unei treimi din numărul membrilor consiliului. 615 ANEXE Articolul 18. - Consiliul director are următoarele atribuții: a) elaborează Regulamentul de organizare și funcționare a Rompres; b) stabilește strategia de dezvoltare a Rompres; c) stabilește structura și componența compartimentelor Rompres; d) propune proiectul bugetului de venituri și cheltuieli și urmărește execuția acestuia; e) avizează efectuarea de cheltuieli și de tranzacții comerciale și financiare; f) stabilește și urmărește respectarea principiilor deontologiei profesionale; g) elaborează raportul anual privind activitatea Rompres, în vederea prezentării acestuia Parlamentului, precum și rapoarte pe probleme solicitate de comisiile de cultură ale Parlamentului; h) stabilește alte reglementări și instrucțiuni de serviciu. Articolul 19. - (1) Directorul general, membrii consiliului director și personalul de specialitate nu pot face parte din partide sau formațiuni politice și nici nu pot promova partizan ideile, programele și activitățile acestora. (2) Directorul general, membrii consiliului director și personalul de specialitate nu pot face parte din conducerea altor instituții de presă, nu pot cumula funcții de execuție în cadrul acestora și nu pot fi colaboratori ai altor instituții de media. (3) Nerespectarea dispozițiilor al. (1) și (2) se sancționează cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă sau, după caz, cu destituirea din funcție. Articolul 20. - (1) Structura organizatorică a Rompres poate cuprinde direcții, servicii, redacții și birouri. (2) Structura organizatorică, precum și atribuțiile, sarcinile și răspunderile personalului se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare elaborat de consiliul director și aprobat prin ordin al directorului general. (3) Structura posturilor pe compartimente, încadrarea personalului, modificarea, suspen- darea sau încetarea raporturilor de muncă se aprobă prin ordin al directorului general. Articolul 21. - (1) Funcțiile de conducere și de execuție de specialitate sunt asimilate funcțiilor prevăzute în cap. II din anexa nr. I la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare. (2) Asimilarea funcțiilor de conducere și de execuție de specialitate cu cele prevăzute la al. (I) se va face prin statul de funcții al Rompres, cu avizul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale. Articolul 22. - (1) Directorul general are următoarele atribuții și răspunderi: a) asigură împreună cu consiliul director conducerea curentă a Rompres; b) urmărește respectarea prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare a Rompres, precum și a actelor normative, regulamentelor și instrucțiunilor de serviciu; c) aprobă, în condițiile legii, angajarea și concedierea personalului Rompres; d) aprobă, în condițiile legii, angajarea de specialiști pentru efectuarea de lucrări și studii de interes pentru Rompres; e) aprobă trimiterea de delegați sau participă personal la reuniuni interne ori internațio- nale, întâlniri de afaceri sau studii de interes pentru Rompres; f) prezintă Parlamentului raportul anual de activitate al Rompres; g) exercită atribuțiile care îi revin conform prevederilor legale și regulamentului de orga- nizare și funcționare. (2) Directorul general poate delega unele dintre atribuțiile sale directorilor generali ad- juncți. ANEXE 616 Articolul 23. - (1) Directorul general reprezintă Rompres în raporturile cu persoanele fizice și juridice, române și străine. (2) în exercitarea conducerii Rompres, directorul general emite ordine și decizii, potrivit reglementărilor legale în vigoare. Capitolul al IV-lea. Activitatea financiară și patrimoniul. Articolul 24. - Rompres administrează bunurile din patrimoniul său și dispune de ele, sub control parlamentar. Articolul 25. - (1) Finanțarea cheltuielilor curente și de investiții ale Rompres se asigură de la bugetul de stat și din venituri proprii. (2) Rompres va utiliza veniturile proprii provenite din serviciile prestate, din vânzarea de informații, fotografii, documentare și publicații proprii, din publicitate sau din donații și sponsorizări, precum și din exploatarea bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea sau în administrarea sa, pentru finanțarea programului propriu de investiții, pentru cheltuieli materiale și pentru crearea unui fond de premii pentru stimularea personalului. Articolul 26. - Directorul general al Rompres este ordonator principal de credite. Articolul 27. - Rompres administrează și folosește, în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, spații corespunzătoare, echipamente și instalații proprii de recepționare, prelucrare, stocare și transmitere a informațiilor și a fotografiilor, de telecomunicații, de editare-imprimare. Articolul 28. - Patrimoniul fostei Agenții Naționale de Presă Rompres din subordinea Ministerului Informațiilor Publice se transmite către Rompres, organizată în conformitate cu prezenta lege. Articolul 29. - Rompres se exceptează de la prevederile art. 7 al. (1) din Ordonanța Guvernului nr.80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002. Capitolul al V-lea. Dispoziții tranzitorii și finale. Articolul 30. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenția Națională de Presă Rompres din subordinea Ministerului Informațiilor Publice își încetează activitatea. (2) Personalul fostei Agenții Naționale de Presă Rompres din subordinea Ministerului Informațiilor Publice este preluat prin transfer de către Rompres, organizată în conformitate cu prezenta lege. Articolul 31. - (1) în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi primul- ministru va propune Parlamentului candidatul pentru postul de director general al Rompres. (2) în termen de 45 de zile de Ia numirea directorului general se constituie Consiliul director al Rompres. (3) în termen de 30 de zile de la constituirea consiliului director se va elabora și se va aproba Regulamentul de organizare și funcționare a Rompres. Articolul 32. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Hotărârea Guvernului nr.886/2001 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Presă Rompres, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.594 din 21 septembrie 2001. Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 26 noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 al. (2) și ale art. 77 al. (2) din Constituția României. Președintele Camerei Deputaților: VALER DORNEANU Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 12 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 al. (2) și ale art. 77 al. (2) din Constituția României. p. Președintele Senatului, Doru loan Tărăcilă - București, 9 ianuarie 2003. 617 ANEXE STATUTUL JURNALISTULUI [Proiect elaborat în perioada 9-11 iulie 2004 de Convenția Organizațiilor de Media din România]. 1. Profesiunea de jurnalist este liberă și independentă, în concordanță cu principiile dreptului la liberă exprimare și ale dreptului la informare enunțate de Declarația Universală a Drepturilor Omului, de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de Constituția României, precum și de Codul Deontologic al Jurnalistului, ce face parte integrantă din prezentul Statut. 2. Jurnalist este acea persoană care exercită dreptul inviolabil la liberă exprimare și a cărei principală sursă de venituri este obținută din realizarea de produse jurnalistice - fie ca angajat, fie independent - indiferent de domeniul mass-media în care lucrează (presă scrisă, audiovizual, online etc.). 3. Profesiunea de jurnalist este recunoscută de organizațiile profesionale, patronale și sindicale, semnatare ale acestui Statut. 4. Rolul, conduita profesională, drepturile și obligațiile jurnalistului sunt prevăzute în Codul Deontologic al Jurnalistului, parte integrantă a acestui statut. 5. Prevederile Codului Deontologic sunt liber consimțite de jurnaliștii membri ai orga- nizațiilor profesionale, patronale și sindicale, semnatare ale acestui statut. 6. Implementarea prevederilor prezentului statut, precum și ale Codului Deontologic cade în sarcina organului specializat al fiecărei organizații semnatare. 7. Unitatea de implementare poate media orice litigiu dintre jurnalist și angajator. 8. Jurnalistul are dreptul să se adreseze unității de implementare în litigiile dintre el și angajator, referitoare la exercitarea profesiei. 9. Nici una din prevederile statutului, ale Codului Deontologic sau ale Contractului Co- lectiv de Muncă nu poate fi interpretată contrar principiilor internaționale privitoare la libera exprimare. 10. Jurnaliștii ce nu sunt membrii nici uneia dintre organizațiile semnatare ale prezentului statut vor putea depune o declarație de acceptare a prevederilor acestuia la secretariatul Convențiilor Organizațiilor de Media [din România]. 11. In egală măsură, prezentul statut este deschis spre aderare tuturor organizațiilor pro- fesionale, patronale și sindicale ale jurnaliștilor ce nu au participat la elaborarea lui, dar se regăsesc în prevederile acestuia. TRIMITERI BIBLIOGRAFICE Gheorghe Achiței, 1988 - Frumosul dincolo de artă. București, Ed. Meridiane Warren K. Agee, Philip H. Ault, Edwin Emery, 1989 - Introduction aux Communications de masse, Bruxelles, Editions De Boeck Universite Laurence ALLARD, 1994 - Dire la reception. Culture de masse, experience esthetique et communication, in Reseaux, N° 68, Novembre-Decembre David ANDERSON, Peter BENJAMN1NSON, 1976 - Investigative Reporting, London, Allmington Douglas A. ANDERSON, Bruce D. Ithule, 1987 - Contemporary News Reporting, New York, Random House Constantin Antip, 1979 - Istoria presei române, București, Academia „Ștefan Gheorghiu“, Facultatea de Ziaristică Philippe Aries, Georges Duby (coord.), 1994-1997 - Istoria vieții private, București, Ed. Meridiane (10 volume: voi. 1-2: 1994; voi. 3-4-5-6: 1995; voi. 7-8-9-10: 1997) Mihail Bahtin, 1982 - Probleme de literatură și estetică, București, Ed. Univers Norbert Bakenhaus, 1998 - Radioul local - Ghid practic pentru jurnaliști, Iași, Ed. Polirom Georges Ballandier, 2000 - Scena puterii, București, Ed. AION Francis Balle, 1990 - Mediaș et societe, 5-eme edition, Paris, Ed. Montchrestien Laurence Bardin, 1992 - L’analyse de contenu, Paris, PUF Roland BARTHES, 1964; 1982 - Rhetorique de l'image, in Communications, retipărit în voi. Essais critiques, Paris, Ed. du Seuil Roland BARTHES, 1985 - Uancienne rhetorique. Aide-memoire, în voi. L’aventure semiologique, Paris, Ed. du Seuil Jacques A. Basso, 1993 - Les groupes de pression, Paris, PUF Jean Baudrillard, 1970 - La Societe de consommation. Ses myhes, ses structures, Paris, Ed. Gallimard Zygmunt Ba UMAN,/a - Globalizarea și efectele ei sociale, București, Ed. Antet Paul BEAUD, 1990 - De quelques avatars historiques de la notion d’opinion publique, in Reseaux, 43, Septembre-Octobre Camelia BECIU, 2002 - Comunicarea politică, București, Ed. Comunicare.ro Lionel BELLENGER, 1989 - Le talent de communiquer, Paris, Ed. Nathan Bernard BERELSON, 1952 - Content Analysis in Communication Research, New York, Glencoe Free Press Rene Berger, 1978 - Mutația semnelor, București, Ed. Meridiane Edward L. BERNAYS, 2003 - Cristalizarea opiniei publice, București, Ed. Comunicare.ro Claude-Jean BERTRAND (sous la direction de), 1995 - Mediaș. Introduction ă la presse, la radio et la television, Paris, Ellipses Marketing SA Claude-Jean BERTRAND, 1998 - MARȘ. Typologie, in Mediaș Pouvoirs, 3-eme trimestre Nouvelle Serie, No 4 Shirley BlAGI, 1993 - Media/Reader. Perspectives on Mass Media Industries, Effects and Issues (Second Ed.), New York, Wadsworth Publishing Company Lynn Z. Bloom, 1985 - Fact and Artifact. Wfi ting Nonfiction, New York, Harcourt Brace Jovanovich Publishers Michel Bongrand, 1993 - Le Marketing Politique, Paris, PUF Wayne C. Booth, 1975 - A Rhetoric oflrony, Chicago, The University of Chicago Press Jean-Dominique BOUCHER, 1995 - Le reportage ecrit, Paris, CFPJ 619 TRIMITERI BIBLIOGRAFICE Raymond BOUDON, 1986 - L'ideologie. L'origine des idees regues, Paris, Ed. Fayard Pierre BOURDIEU, 1998 - Despre televiziune, București, Ed. Meridiane Brian Braithwaite, 1998 - Magazine s: The Bulging Bookstores, in Adam Briggs and Paul Colbey, 1998 Adam Briggs, Paul Cobley, 1998 - The Media. An Introduction, New York, Addison Wesley- Longman John BROWN, 1971 - Panorama de la Litterature Contemporaine aux Etats-Unis, Paris, Ed. Gallimard Karel CAPEK, 1972 - în captivitatea cuvintelor, București, Ed. Univers Henri-Pierre Cathala, 1991 - Epoca dezinformării. București, Ed. Militară Roland CAYROL, 1973 - La presse ecrite et audiovisuelle, Paris, PUF Jean CAZENEUVE, 1976 - La communication de masse. Guide alphabetique, Paris, Denoel/ Gonthier Carmen Monica CERCELESCU (avocat), 2002 - Regimul juridic al presei. Drepturile și obligațiile jurnaliștilor, București, Ed. Teora Ruth CHADWICK (ed), 2001 - The Concise Encyclopedia of Ethics in Politics and Media, Academic Press Septimiu Chelcea, loan Mărgineanu, loan Cauc, 1998 - Cercetarea sociologică. Metode și tehnici, Deva, Ed. Destin Septimiu CHELCEA, Petru Iluț (coord.), 2003 - Enciclopedie de psihosociologie, București, Ed. Economică ClifTord G. Christians, Mark Fuckler, Kim B. Rotzoll, Kathy B. Mekee, 2001 - Etica Mass Media. Studii de caz. Iași, Ed. Polirom Roger CLAUSSE, 1963 - La nouvelle. Synthese critique, Bruxelles, L'Universite Libre Catholique Steven CLAYMAN, John HERITAGE, 2002 - The News Interview: Joumalists and Public Figures on the Air, Cambridge, Ed. Cambridge University Press Robert COLE (ed), 1998 - International Encyclopedia of Propaganda, Chicago/ London, Fitzboy Dearbon Publishers James E. COMBS, Dan NlMMO, 1992 - The New Propaganda. The Dictatorship of Palaver in Contemporary Politics, Longman, New York/London Steven CONNOR, 1999 - Cultura postmodernă. O introducere în teoriile contemporane, București, Ed. Meridiane CONSTANTINESCU CLITUS, 1938 - Teoria frumosului comic, București, f.ed Nichifor CRAINIC, 1996-Puncte cardinale în haos, București, Ed. Timpul Andrew CRISSEL, 1998 - Radio in the 1990’s: sound in health? in Adam Briggs and Paul Colbey (eds) James Curran, Michael Gurrovitch (eds), 1994 - Mass Media and Society, New York, McMillan James CURRAN, 2002 - Media and Power, London/New York, Routledge Richard Davis, 1992 - The Press and American Politics. The New Mediator, New York, Longman Armând Dayan, 1992 - La publicite, Paris, PUF Melvin L. De Fleur, Sandra BALL-ROKEACH, 1999 - Teorii ale comunicării de masă, Iași, Polirom Jean Delumeau, 1986 - Frica în Occident (secolele XIV - XVIII). O cetate asediată, Voi. I-II, București, Ed. Meridiane Eugen Denize, 1998, 2002 - Istoria Societății Române de Radiodifuziune, partea I, Voi. I; voi. 3 (2002) . Voi. I, partea a Il-a, București, Societatea Română de Radiodifuziune Jean-Marie DOMENACH, 1952 - La propagande politique. Paris, PUF (trad. rom.: Propaganda politică, Iași, Polirom, 2004) TRIMITERI BIBLIOGRAFICE 620 Jacqueline Freyssinet DOMINJON, 1997 - Methodes de recherche en Sciences sociales, Paris, Ed. Montchrestien Jacques DOUEL, 1987 - Le Journal tel qu ’il est lu, Paris, CFPJ Cari W. Downs, G. Paul Smeyak, 1980 — Professional Interviewing, New York, Harper and Row Publishers Otilia Dragomir, Mihaela MlROlU (coord.), 2002 — Lexicon feminist. Iași, Ed. Polirom loan Drăgan, 1996 - Paradigme ale comunicării de masă. București, Ed. Șansa loan Drăgan, Camelia Beciu, Ioana Dragomirescu, Valentina Marinescu, Nicolae PERPELEA, Daniela Rlsu, Simona Ștefânescu, 1998 - Construirea simbolică a câmpului electoral. Iași, Institutul European loan Drăgan, 2003 - Televiziunea - „regină" a comunicării de masă, in Revista Română de Comunicare și Relații Publice, 6-7 * * * , 1982 - Les droits et Ies devoirs des joumalistes. Textes essentiels. Textes Officiels, Paris, CFPJ Oswald DUCROT, 1972 - Dire et ne pas dire. Principes de semantique linguistique. Paris, Ed. Hermann Oswald DUCROT, Tzvetan TODOROV, 1972 - Dictionnaire encyclopedique des Sciences du langage, Paris, Ed. du SeuiI Oswald DUCROT, Jean-Marie SCHAEFFER, 1996 - Noul dicționar al științelor limbajului, București, Ed. Babei Du Marsais, 1981 - Despre tropi, București, Ed. Univers Maurice Dunlevy, 1988 - Feature Writing, Deakin University Guy DURANDIN, 1982 - Les mensonges en propagande et en publicite, Paris, PUF Guy Durandin, 1987 - La desinformation. Analyse du concept. (Raport pentru Secretariatul General al Apărării),/ ed Umberto ECO, 1991 - Lector in fabula, București, Ed. Univers Umberto ECO, 1996 - Limitele interpretării, Constanța, Ed. Pontica Umberto ECO, 2002 - Opera deschisă, Pitești/București, Ed. Paralela 45 Umberto ECO, 2003 - O teorie a semioticii, București, Ed. Meridiane Jacques ELLUL, 1962 - Propagandes, Paris, Ed. Armând Colin Jacques ELLUL, 1967 - Histoire de la Propagande, Paris, PUF Michael EMERY, Edwin EMERY, 1996 - The Press and America. An Interpretative History of the Mass Media, 8-th Edition, New York, Prentice Hali Gheorghe ENESCU, 1985 - Dicționar de logică. București, Editura Științifică și Enciclopedică Thomas FERENCZI, 1998 - France/Mediateur. L’esprit du dicdogue, in Mediaș Pouvoirs, 3eme Trimestre, Nouvelle Serie, No. 4 Anthony FLEW, 1996 - Dicționar de filozofie și logică, București, Ed. Humanitas Vasile FLORESCU, 1973 - Retorica și neoretorica. Geneză, evoluție, perspective, București, Ed. Academiei RSR Pierre Fontanier, 1977 - Figurile limbajului, București, Ed. Univers Bob FRANKLIN (ed.), 1999 - Social Policy, The Media and Misrepresentation, London, Routledge Anthony R. Fratkanis, Eliot Arensonn, 1991 - Age of Propaganda. The Everyday Use And Abuse of Persuasion, New York, W.F. Freeman and Comp. Andreas Freund, 1991 - Joumalisme et mesinformation, Paris, Ed. La Pensee Sauvage Philippe Gaillard, 1986 - Precis de joumalisme. Le reportage, Strasbourg, LInstitut International de la Presse Pierre Ganz, Jean-Pierre CHAUPIRAT, 1990 - Le reportage radio et tele, Paris, CFPJ Gerard GENETTE, 1972 - Figures, III, Paris, Ed. du Seuil Gerard Genette, 1994 -Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, București, Ed. Univers Pierre GEORGE, 1984 - Geopolitique des minorites, Paris, PUF 621 TRIMITERI BIBLIOGRAFICE Norm GOLDSTEIN (ed.), 1990 - The Associated Press Stylebook and Li bel Manuekfed. Madeleine Grawitz, 1993 - Methodes en Sciences Sociales, 9-eme edition, Paris, Editions Dalloz Algirdas Julien GREIMAS, Joseph COURTES, 1979 - Scmiotique. Dictionnaire misonnee de la theorie du langage, Paris, Ed. Hachette Dan Grigorescu, 1982 - Aventura imaginii, București, Ed. Meridiane Dan GRIGORESCU, 2003 - Dicționarul avangardelor, București, Ed. Enciclopedică Louis Guery, 1991 - Precis de mise en page, Paris, CFPj Michel GUILLOU, Marc MOINGEON (dir.), 1997 - Dictionnaire universel de la francophonie, Paris, Ed. Hachette Andre GUITTET, 1983 - L’entretien. Technique et pratique, Paris, Ed. Armând Colin Philippe HAMON, 1994 - Stylistique de lironie, in Ades du Colloque International Qu’est-ce que la stylistique? (sous la direction de Georges Molinie et Pierre Cahne), Paris, PUF Jane T. Harrigan 1993 — The Editorial Eye, New York, St Martin’s Press David HARVEY, 1990 - The Condition of Postmodernism. An Enquiry into the Origins of Cultural Change, Blackwell, Cambridge MA and Oxford UK William A. HATCHEN, 1983 - The World News Prism, lowa, lowa University Press Thomas Heller, 1990 - La communication audiovisuelle d’entreprise. Le discours des apparences. Paris, Les Editions d’Organisation Richard HERTZ, Norman M. KLEIN, 1990 - Twentieth Century Art Theory. Urbanism, Politics and Mass Culture, New York, Longman George A. Hough, 1988 - News Writing, IV-th Edition, The University of Georgia Darrel Huff, 1954 - How to Lie with Statistics, New York, W.W. Norton and Comp. John L. HULTENG, 1973 - The Opinion Fundion. Editorial and Interpretative Writing For the News Media, New York, Harper, Row Publishers Didier Husson, Olivier Robert, 1991 - Profession joumaliste, Paris, Eyrolles Jean Huteau, Bernard Ulmann, 1992 - AFP - Une histoire de PAgence France Presse, 1944- 1990, Paris, Ed. Laffont Linda HUTCHEON, 1997 - Politica postmodemismului, București, Ed. Univers Stuart W. HYDE, 1991 - Television and Radio Announcement, 6-th Edition, New York, Houghton Mifflin Company Gheorghe Iacob, Luminița Iacob, 1995 - Modemizare-Europenism, voi. MI, Iași, Editura Universității „AL I. Cuza“ Luminița Mihaela IACOB, Bogdan Bălan, Ștefan BONCU (ed.), 1997 - Comunicarea în câmpul social. Texte alese, Iași, Ed. Tempus Liliana lONESCU-RuxÂNDOlU, Dumitru CfflTORAN (ed.), 1975 - Sociolingvistică. Orientări actuale, București, Ed. Didactică și Pedagogică Liliana lONESCU-RuxĂNDOlU, 1991 - Narațiune și dialog în proza românească. Elemente de pragmatică a textului literar, București, Ed. Academiei Române Liliana lONESCU-RuxÂNDOIU, 1995 - Structuri și strategii. Conversația. Sugestii pentru o pragmatică a românei vorbite, București, Ed. AH lorgu IORDAN, 1975 - Stilistica limbii române (ediție definitivă), București, Ed. Științifică Silvian loSBFESCU, 1971 - Literatura de frontieră, București, Ed. Enciclopedică Română Kathleen Hall JAMIESON, Karlyn KOHRS Campbell, 1997 - The Interplay oflnfluence. News, Advertising, Politics and the Mass Media, 4-th Editon, New York, Wardsworth Publishing Comp. Vladimir Jankelevitch, 1936 - L’ironie, Paris, Felix Alean Jean-Noel Jeanneny, 1997 - O istorie a mijloacelor de comunicare de la origini și până astăzi, Iași, Institutul European Mehdi Jendoubi, 1984 - Joumalisme d agence, joumalisme de base, Universite de Tunis TRIMITERI BIBLIOGRAFICE 622 Jean-Noel KAPFERER, 1987 - Rumeurs - les plus vieux mediaș du monde, Paris, Ed. Du Seuil (trad. rom., Zvonurile, București, Ed. Humanitas, 1993) Jean-Noel KAPFERER, 1990 - Comment agit la publicite. Theories, recherches et implications creatives, in Reseaux, Juillet-Aout Elihu Katz, 1987 - Communication Research since Lazarsfeld, in Public Opinion Quaterly, voi. 51, Winter Fran^ois KERMOAL, 1994 - Mieux connaître ses lecteurs. Les methodes d'analyse du lectorat et des supports, Paris CFPJ Victor Kernbach, 1989 - Dicționar de mitologie generală, București, Ed. Științifică și Enciclopedică Albert KlENTZ, 1971 - Pour analyser les mediaș. L'analyse de contenii, Paris, Maison Mame Nick LACEY, 2002 - Media Institutions and Audience s. Key Concepts in Media Studies, New York, Palgrave Jacques-Larue Langlois, 1989 - Manuel de joumalisme radio-tele, Quebec, Ed. Saint-Martin John M. Lannon, 1986 - The Writing Process. A Concise Rhetoric (Second Ed.), New York, Little Brown and Comp Charles U. LARSON, 1986 - Persuasion. Reception and Responsibility (IV-th Ed.), New York, Wadsworth Publishing Company (Trad. rom. Persuasiunea. Receptare și responsabilitate, Iași, Polirom, 2003) Guy Lochard, Henri Boyer, 1998 - Comunicarea mediatică, Iași, Institutul European. Philippe J. Maarek, 1992 - Communication et marketing de l ’homme politique, Paris, Editions Lites Curtis D. MacDougall, 1964 - Principles of Editorial Writing, lowa, WMC Brown Comp. Publishers Curtis D. MacDougall, 1982 - Interpretative Reporting, 8-th Edition, New York, MacMillan Pub. Co. Inc Claude-Edmonde Magny, 1948 - L’ăge du roman americain, Paris, Ed. du Seuil Maurice L MANDELL, 1984 - Advertising, IV-th Ed., New Jersey Prentice Hali Herbert Marcuse, 1977 - Scrieri filozofice, București, Ed. Politică Valentina MARINESCU, 2003 - Introducere în teoria comunicării. Principii, modele, aplicații, București, Ed. Tritonic Valentina MARINESCU, 2004 - Mass media și schimbarea politică în România, București, Ed. Tritonic Marie-Christine Marrie, 1998 - Nouvelles technologies. Internet. La loi et Vethique, in Mediaș Pouvoirs, 3-eme Trimestre, Nouvelle Serie, No. 4 Michele Martin, 1991 - Communication et mediaș de masse. Culîure, domination et opposition, Montreal, Presses de l'Universite de Quebec. Tele Universite Armând Mattelart, 1994 - L’invention de la communication, Paris, Editions de la Decouverte Armând Mattelart, Michele Matfelart, 2001 - Istoria teoriilor comunicării, Iași, Ed. Polirom Ruben Maury, KarI S. PFEIFFER, 1960 - Effective Editorial Writing, lowa, WMC Brown Company Publishers Maxwell McCOMBS, Donald Shaw, 1976 - Agenda Setting Model of Media Effects, St. Paul Minnesota West lain McLean {coord.), 2001 - Dicționar de politică, București, Ed. Univers Enciclopedic David McLellan, 1998 - Ideologia, București, Ed. Style Marshall McLuhan, 1970 - Pour comprendre les mediaș. Les prolongements technologiques de l'homme, Montreal, Editions HMH Marshall McLuhan, 1975 - Galaxia Gutenberg. Omul și era tiparului, București, Editura Politică 623 TRIMITERI BIBLIOGRAFICE Denis McQuail, 1989 -Mass Communication Theory. An Introduction (Second Edition), Hague. Sage Publication Denis McQUAIL, 1999 - Comunicarea, Iași, Institutul European Denis McQuail, Sven Windahl, 2001 - Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă. București, Ed. Comunicare.ro Melvin Mentchfr, 1991 - News Reporting and Writing, New York, WMC Brown Company Publishers Ken METZLER, 1986 - Newsgathering, Second Ed., New York, Prentice Hali Jean-Pierre MEUNIER, Gabriel Peraya, 1993 - Introduction aux theories de la communication. Analyse semio-pragmatique de la communication mediatique, Bruxelles, De Boeck Universite Michel MEYER, 1993 - Questions de rhetorique. Langage, raison et seduction, Bruxelles, Librairie Generale Frangaise Mario DE MlCHELl, 1968 - Avangarda artistică a secolului al XX-lea, București, Ed. Meridiane Bernard MlEGE, 2000 - Societatea cucerită de comunicare, Iași, Ed. Polirom Ștefania MlHĂILESCU, 2002 - Din istoria feminismului românesc. (Antologie de texte 1838- 1929), Iași, Ed. Polirom Abraham Moles (et al.), 1973 - [Dictionnaire de] La communication et les mass media, Paris, Centre d'etude et de promotion de la lecture Abraham Moles, 1974 - Sociodinamica culturii, București, Ed. Științifică Virgil MOLIN, Pompiliu ȘERBESCU, 1942 - Presa din provincie și regimul juridic al presei din România. Câteva constatări și câteva propuneri, Craiova, Ed. Scrisul Românesc Harvey MOLOTCH, Marilyn LESTER, 1995 - Informer. Une conduite deliberee. De l'usage strategique des evenements, in Reseaux, Janvier-Fevrier, No. 75 Henri MONTANT, 1994 - Commentaires et humeurs. Billets, editoriaux, critiques, pamphleîs, chroniques, echos, Paris CFPJ Henri MORIER. 1961 - Dictionnaire de poetique et rhetorique, Paris, PUF Edgar MORIN, 1975 - voi. I - L'esprit du temps - nevrose; voi. II - Necrose, Paris, Ed. Grasset Alex MUCCHIELLI, 2002 - Arta de a influența. Analiza tehnicilor de manipulare, Iași, Ed. Polirom Mihai NASTA, Sorin AlexâNDRESCU (ed.), 1972 - Orientări moderne în Poetică și Stilistică, București, Ed. Univers Andrei Novak, J996 - Sondarea opinie: publice, București, Editura Studențească. Pierre OLERON, 1983 - Largumentation, Paris PUF Wayne OVERBECK, 2000 - Major Principtes of Media Law, 11* Edition, Harcourt College Publishers Vance PACKARD, 1979 - La persuasion clandestine, Paris, Ed. Calman Levy Jean PADIOLEAU, 1981 - Lbpinionpublique, Paris/La Haye, Ed. Mouton Michael PALMER, 1983 - Des petits joumaux aux grandes agences. Naissance du joumalisme modeme, Paris, Ed. Aubier Michael Palmer, 1996 - L’information agencee, fin de siecle. Visions du monde et discours en fragments, in Reseaux, Janvier Fevrier, No. 75 Val PANAITESCU (coord.), 1994 - Terminologie poetică și retorică, Iași, Ed. Universității „Al. I. Cuza“ Erwin Panofsky, 1980 -Artă și semnificație, București, Ed. Meridiane Ilie PÂRVU, 2000 - Filosofia comunicării, București, Facultatea de Comunicare și Relații Publice „David Ogilvy“ Marian PETCU, 1999 - Puterea și cultura. O istorie a cenzurii, Iași, Ed. Polirom Marian PETCU, 2000 - Tipologia presei românești, Iași, Institutul European Marian PETCU, 2002 - O istorie ilustrată a publicității românești, București, Ed. Tritonic Henri PlGEAT, 1984 - Manuel de l’agencier, Paris, AFP TRIMITERI BIBLIOGRAFICE 624 Jack C. Plano, Robert E. RlGGS, Helenan S. Robin, 1993 - Dicționar de analiză politică. București, Ed. Ecce Homo Andrei Pleșu, 2003 - Despre îngeri. București, Ed. Humanitas Norman Polmar, Thomas B. Allen, 1997 - The Encyclopedia of Espionnage, New York, Random House Dr. Dumitru Titus Popa, 1999 - Dreptul Comunicării (Presa scrisă, vorbită și televizată). București, Ed. Norma Marian Popa, 1975 - Comicologia, București, Ed. Univers Louis QUERE, 1990 - L'opinion. L'economie du vraisemblable. Introduction ă une approche praxeologique de l'opinion publique, in Reseaux, 43, Septembre-Octobre Quintilian, 1974 -Arta oratorică (voi. 1-3), București, Ed. Minerva * * * - Rador. O agenție telegrafică de Informațiuni,fed, fa. Olivier Reboul, 1984 - La rhetorique, Paris, PUF * * * _ Recherches en Communication, 1997, Numero 7, Universite Catholique de Louvain, Departement de Communication. Dossier: Le recit mediatique Carole RlCH, 1997 - Writing and Reporting News. A Coaching Method, Second Edition, New York, Wadsworth Publishing Company David RlESMANN, Nathan Glazer, Renel Denney, 1953 - The Lonely Crowd, New York, Doubleday and Company RiZZOLl-LAROUSSE, 1975 - Enciclopedia Universale, Roma-Paris, Ed. Larousse Ben ROSAMOND, 2000 - Theories of European Integration, Londra, Palgrave William S. RUBIN, 1968 - Dada, Surrealism and their Heritage, New York, Museum of Modem Art J . Thomas RUSSEL, W. Donald LANE, 2002 - Manual de publicitate. Cele mai modeme tehnici, teorii și metode din domeniul publicității, București, Teora Kenneth Rystrom, 1994 - The Why, Who and How of the Editorial Page, Pennsylvania, Strata Publishing Company Constantin Salavastru, 1999 - Discursul puterii, Iași, Institutul European Emil Samoilâ, fa. - Ziaristica. Noțiuni elementare de gazetărie, București, Atelierele, „AdeveruD S.A. Gabriela Sandu, 2004 - Manual de fotojumalism, București, Ed. Tritonic Jean-Paul SARTRE, 1950 - Situations II, Paris, Ed. Gallimard Christian SCHNEIDER, 1993 - Communication. Nouvelle fonction strategique de Ventreprise, 2eme edition refondue et mise ă jour, Paris, Bel font Lucien Sfez, 1991 - La communication, Paris, PUF Lucien SFEZ, 1993 - Dictionnaire critique de la communication, Paris, PUF Fred S. SlELBERT, Theodore PETERSON, Wilbur SCHRAMM, 1956 - Four Theories of the Press, Urbana III, University of Illinois Press Norbert SlLLAMY, 1996 - Dicționar de Psihologie, București, Ed. Univers Enciclopedic. Tatiana SLAMA-CAZACU, 1999 - Psiholingvistica - o știință a comunicării, București, Ed. AII Tatiana SLAMA-CAZACU, 2000 - Stratageme comunicaționale, Iași, Ed. Polirom. Ted J. Smith III (ed.), 1989 - Propaganda. A Pluralistic Perspective, New York, Praeger Lucien Solal, Philippe SOLAL, Jean-Claude GATINEAU, 1980 - Dictionnaire juridique. Presse ecrite, parlee, televisee, Paris, Ed. Dalloz Herbert STRENTZ, 1989 — News Reporters and News Sources. Accomplices in Shaping and Misshaping the News, lowa, lowa State University Press Joseph SUMPF, Michel HUGUES, 1973 - Dictionnaire de Sociologie, Paris, Librairie Larousse Bruce M. Swain, 1978 - Reporteris Ethics, lowa, The lowa State University Press David W. TALBOT, 1986 - The Associated Press News Handbook,fed. Serge Tchakhotine, 1939 - Le viol desfoules par la propagande politique, Paris, Ed. Gallimard 625 TRIMITERI BIBLIOGRAFICE Gheorghe TEODORESCU, 1995 - Comunicare și opinie publică. Iași, Ed. Universității „AL I. Cuza“ Franțoise Thom, 1993 - Limba de lemn, București, Ed. Humanitas Gabriel THOVERON, 1990 - La communication politique aujourd’hui, Bruxelles, Editions Universitaires De Boeck (Ed. românească: Comunicarea politică azi, 1996, București, Ed. Antet) Dimitrie TODORAN, 2004 - Psihologia reclamei. București, Ed. Tritonic (Ediție princeps: 1935) Vasile Tran, Alfred VASDLESCU, 2003 - Tratat despre minciună. Repoziționarea etică a conceptului de minciună, București, Ed. Comunicare.ro * * * Universitatea București, 1997 - Laboratorul Universitar de Analiză Socială: Caietul Metodologic Nr. 1 (Sondajul de Opinie) (Coordonatori: Alfred Bulai, Vintilă Mihăilescu) JJ. Van CUILENBURG, O. SCHOLTEN, G.W. Noomen, 1998 - Știința comunicării, București, Ed. Humanitas Tudor VlANU, 1975 - Opere, voi 4 - Studii de stilistică (Antologie, note și postfață de Sorin Alexandrescu. Text stabilit de Cornelia Botez), București, Ed. Minerva Victor Vișinescu, 2000 - O istorie a presei românești, București, Ed. Victor Ștefan Vlâduțescu, 2002 - Informația de la teorie către știință. (Propedeutică la o știință a informației), București, Editura Didactică și Pedagogică Michel VOIROL, 1992 - Guide de la redaction, Paris, CFPJ Vladimir VOLKOFF,/a - Tratat de dezinformare. De la Calul Troian la Internet, București, Ed. Antet Florica VRÂNCEANU, 2000 - Un secol de agenții de presă românești (1889-1989), București, Ed. Paralela 45 Hiley H. Ward, 1985 - Professional Newswriting, New York, HBJ Publishers James WATSON, Aline HlLL, 1993 - A Dictionary of Communication and Media Studies 3-d ed, London, Edward Amold Richard WEINER, 1996 - Webster s New World Dictionary of Media and Communications (Revised and Updated), New York, MacMillan David J. WfflTTAKER (ed.), 2001 - The Terrorism Reader, London and New York, Routledge Paul N. WILLIAMS, 1978 - Investigative Reporting and Editing, New York, Prentice Hali Raymond WILLIAMS, 1990 - Publicite. Le systeme magique, in Reseaux, 42, Juillet-Aout Stan Le Roy WILSON, 1992 - Mass Media/Mass Culture. An Introduction, Second Ed. New York, McGraw-Hill Uli WlNDlSCH, 1987 - Le KO verbal. La communication conflictuelle, Lausanne, L'Âge d'Homme Uli WlNDlSCH, 1990 - Le pret-ă-penser. Les formes de la communication et de l’argumentation quotidiennes, Lausanne, Ed. L'Âge d’Homme Cătălin ZAMFIR, Lazăr VlăSCEANU (coordf 1998 - Dicționar de sociologie, București, Ed. Babei Indice de termeni ABC radio, tv.........................13 advanced text agp, ap................27 abordare descriptivă red..............13 advances (spot news) jurn inf, ap.....27 abordare etnosociologîcă tp...........13 advance slugs jurn op, ap............27 abordare impresionistă red............13 adverprop publ, RP, prop.............27 abordare istorică red.................13 advertising publ.....................27 absurd fil............................13 (advocacy) advertising publ, rp......27 Academia Cațavencu ip, pt.............13 Advertising Age publ, pt.............27 ac de seringă hipodermică (glonț magic) (noncommercial) advertising publ..........27 com......................................13 (the) Advertising Evaluation accelerare com, media.................13 SectionLEG..............................27 accent anticircumflex lingv...........14 advertisment ist, publ...............27 accent ascuțit lingv..................14 (!')advertissement ist, publ.........27 accent circumflex lingv...............14 advocacy pol! soc....................27 accent grav lingv.....................14 afghanistanism jurn op...............27 accent plan lingv.....................14 afinitate lit, cm ...................27 accentuare soc........................14 afiș media...........................27 accentuare afectivă în frază lingv....14 AFP agp..............................28 acceptabilitate publ..................14 AFP (statut) agp ....................29 accesibilitate leg, jurn inf..........14 AFP Desk France agp..................29 acces la informație leg, jurn inf.....14 AFP-Pro agp..........................29 accroche tehno........................14 Agârbiceanu, Ion ist.................29 Accuracy in Media Inc. Organization soc Age pt...................................29 rec, tp, deont...........................14 Agence Telegraphique de Roumanie achievers publ........................15 agp ....................................29 acoperire (jurnalistică) jurn inf.....15 agenda setter jurn inf...............29 acoperire live jurn inf...............24 agenda setting jurn inf, soc.........29 acronim lingv.........................24 agendă ascunsă soc...................30 Acta Diurna ist, prop.................24 Agenția Havas agp, ist...............30 actio (hypocrisis) ret, com, lingv....24 Agenția de Monitorizare a Presei action news tv........................24 „Academia Cațavencu" ip...........30 activism feminist soc, polit..........24 Agenția Orient Radio agp, ist........30 actual malice deont, leg..............24 Agenția de publicitate D. Adania.....30 actualitate jurn inf..................24 Agenția Rosiskjoie Agentura actuality radio, tv...................24 agp, ist................................30 actualizers publ......................24 Agenția S. Wagner Company publ.......30 acțiune pozitivă soc, polit, media....24 Agenția Țărilor Producătoare acumulare de public soc rec, publ.....24 de Petrol agp...........................30 acuratețe deont, red..................24 Agenția Wolff agp, ist...............30 Adams, Samuel Hopkins ist.............26 agenție fotografică agp..............31 adds jurn inf, ap.....................26 agenție guvernamentală prop..........31 Aderca, Felix lit.....................26 agenție de influență struct mil, adevăr deont..........................26 prop..............................31 Adevărul ip, pt.......................26 agenție oficioasă de știri agp.......31 aditiv agp............................26 agenție de presă media.............31 Admirai Group ip......................26 agenție de presă mondială agp......39 Adorno, Theodor fil, cm...............26 agenție de presă națională agp.....39 aducere la zi agp, jurn inf...........27 agenție de presă specializată agp..39 ad-pub publ...........................27 agenție de presă zonală media......39 627 INDICE DE TERMENI agenție de publicitate publ...........39 agenție de relații publice rp.........39 Agențiile Aliate agp, ist.............40 Agenzia Internazionale Fides AGP......40 Agenzia Nazionale Stampa Associata (ANSA) AGP..........................40 Agerpres agp..........................40 agitator soc..........................40 agitpropPROP .........................40 A-hed JURN INF, TEHNO.................41 AIDA (Model) publ.....................41 AIDCAS PUBL...........................41 Al-Arabiya tv ........................41 Albina Românească ist, pt.............41 albitură tehno........................41 aleatoriu soc.........................41 alegație ret..........................41 alegorie ret .........................41 Alianța Agențiilor Europene de Presă ip.........................41 Al-lbrahim, Walid agp.................41 aliterație red........................41 Al-Jazeera tv.........................41 L'Alliance Franțaise prop.............42 Al port, Gordon W. SOC................42 altermondializare pol, media..........42 alternanță red........................42 alternative press media ..............42 Althusser, Louis prop, com............42 aluzie ret............................42 amalgam ret, arg......................42 amalgam ilicit ret, arg...............42 ambiguitate lingv ....................42 American Business Press Inc publ......43 American Magazine or a Monthly view of the political state of the British Colonies ist................43 American Newspaper Directory ist, publ................................43 American Press Institute Columbia University pt........................43 American Psychological Association PSIHOSOC ...........................43 American Public Radio media...........43 American Society of Newspaper Editors (ASNE) media........................43 amorce red, tehno.....................43 amplitudine jurn inf..................43 AM Press ip, agp......................43 ANA agp...............................43 Anadolu AGP...........................43 anaforă ret...........................43 analist SOC ..........................43 analiza actelor de limbaj lingv, com .43 analiza cohortelor soc, publ........43 analiza critică a știrilor soc rec, tp.44 analiza discursului lingv, com, soc rec ...45 analiza implicației lingv, com.........46 analiza (cercetarea) mobilurilor PSIHOSOC, publ ......................46 analiza politicilor clientului rp...46 analiza presupoziției lingv, com....46 analiză leg, agp, ir................46 analiză argumentativă lingv, com....48 analiză calitativă soc rec..........48 analiză cantitativă soc rec.........48 analiză conceptuală combinatorie SOC, TP...........................48 analiză conversațională lingv, com..48 analiză de conținut soc rec, tp ....48 analiză dirijată și nedirijată soc rec, tp ...53 analiză de explorare (sau de verificare) SOC, TP...........................53 analiză lexicală soc rec............53 anchetă jurn inf....................53 anchor radio, tv....................59 anecdotă ret........................59 Annales de Propagande de la Foi prop ...59 annonceur publ......................59 (public service) announcement rp....59 annulation jurn inf, agp............59 ANPagp..............................59 ANSA................................59 ANTARA AGP..........................59 antefilă agp........................59 Antena 1 ip, tv.....................59 Antena 3 tv.........................59 Antenne 1 tv........................59 antidimax ret.......................59 antifrază ret.......................59 antilimbaj lingv....................59 anunț omnibus publ..................59 APA AGP.............................59 APADOR-CH (Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki) ong...........59 apel la autoritate ret, prop........60 apel la mulțime ret, prop...........60 apologie leg........................60 Apostol, Dan jurn...................60 APPLE...............................60 Aragon, Louis lit...................60 ARDtv...............................60 Areopagitica ist, leg...............60 (the) Arena pt......................60 Arghezi5TudorLiT....................60 argou lingv ........................60 argumentare ret.....................61 INDICE DE TERMENI 628 argumentare circulară prop...........61 argumentare tendențioasă prop........61 argumentum ad hominem arg, ret.......63 argumentum ad populum ret, prop......63 arhaism lingv........................63 Aries, Philippe ist..................63 Arion, George jurn...................63 ARIP agp.............................63 Aristotel fil........................63 ARTE tv..............................63 ARTE Deutschland TV GmbH tv..........64 ARTE France tv ......................64 Artide XIX ip........................64 articol JURN INF, JURN OP ...........64 articol de serviciu jurn inf.........64 AS AGP...............................64 Asachi, Gh. (1788-1869) lit, ist.....64 ascultare psihol, jurn inf...........64 ascultare analitică psihol, jurn inf.64 ascultare contextuală psihol, jurn inf.64 ascultare distanțată psihol, jurn inf..64 ascultare regulatoare psihol, jurn inf 64 ascultare sensibilă psihol, jurn inf.65 asimilare soc........................65 Asmodeu ist..........................65 Asociația Agenților Englezi de Publicitate ist, publ..............65 Asociația Agențiilor Naționale de Presă din Balcani ip........................65 Asociația Americană de Psihologie PSIHOL................................65 Asociația Civic Media euro.21 opm....65 Asociația Editorilor din Presa Locală - Brașov opm............................65 Asociația Editorilor de Presă Online OPM ..................................65 Asociația Fotografilor de Presă din România opm...........................65 Asociația Generală a Presei Române IST ..1...............................65 Asociația Internațională a Agențiilor de Monitorizare agp...................65 Asociația Jurnalistelor din România - Ariadna opm...........................65 Asociația Jurnaliștilor Profesioniști din lași opm..........................65 Asociația Mondială a Ziarelor opm....65 Asociația Presei din Chișinău ist....65 Asociația Presei Locale Maramureș - Press Mar opm.........................66 Asociația Presei Minorităților Naționale din România opm.......................66 Asociația pentru Protejarea și Promovarea Libertăților de Exprimare (APPLE) ong..............66 Asociația Publiciștilor Români ist.....66 Asociația din Regatul Unit a Acelora care Afișează ist, publ................66 Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA) opm................66 Asociația Română a Jurnaliștilor și a Presei de Limbă Franceză opm......66 Asociația Română de Reiatii Publice (ARRP) rp............................. 66 Asociația Tinerilor Ziariști din România opm........................66 Asociația Ziariștilor din Basarabia ist.66 Asociația Ziariștilor Maghiari din România opm........................66 Asociația Ziariștilor Profesioniști din Suceava opm........................66 Asociația Ziariștilor Români ist, ip....66 aspectele narațiunii ret................66 aspirers publ...........................66 Associated Negro Press agp..............67 (the) Associated Press Broadcasters (APB) AGP..............................67 Associated Press (AP) (Departamente) AGP, MEDIA.............................67 (the) Associated Press Digital agp......67 (the) Associated Press Financial News AGP....................................67 (the) Associated Press Managing Editors Association (APMES) agp........67 (the) Associated Press Sports Editors AGP....................................67 Associated Press (AP) - Statut media....67 (the) Association for Protecting and Promoting the Freedom of Expression (APPFE) ip..............67 ATA AGP ................................67 atac la persoană ret, deont.............67 atașat de presă rp......................68 ATE agp.................................68 (modelul) atenției în comunicarea de masă soc rec........................68 Atlantic Monthly ist....................68 atom cultural tp........................68 atractivitate rp........................68 atribuire jurn inf......................68 atribute esențiale ale informării tp....69 atribute profesionale ale informării tp ...69 atribute sociale ale informării tp......69 AT&T media, ist.........................69 (downscale) audience publ, media........69 (upscale) audience publ, media..........69 629 INDICE DE TERMENI audience composition soc rec........69 audiența soc rec ...................69 audiență nisă soc rec...............69 auditor soc.........................69 Augustus (Caius lulius Caesar Octavianus) ist...................69 Australian Associated Press agp.....69 autism psihol.......................69 autoactualizarea nevoilor psihol, soc.69 autocenzură deont...................69 autoetnoimagine soc rec.............70 autoritate soc, com.................70 Autoshow ip, pt.....................70 avangardă istorică est..............70 Avădani, Ioana jurn.................70 Avramescu, Lucian jurn..............70 Azi IP, PT..........................70 axă generală de comunicare mk pol....70 axă semnificativă lingv.............70 axele comunicării în relații publice rp.70 Ayer................................70 Bacalbașa, Constantin ist...........71 (on) background jurn inf, deont.....71 backgrounder jurn inf...............72 Bacon, Francis fil..................72 badinage ret........................72 Bahtin, Mihail ret..................72 Baker, Ray Stannard ist.............72 Bally, Charles lingv................72 balon de încercare rp, mk pol, jurn inf ..-72 bancă de date com...................73 bandă desenată media, cm............73 bandeau tehno.......................74 Banii ip, pt........................74 barbarism lingv.....................74 Barbu, Sorin jurn...................74 Barthes, Roland ret.................74 Bateson, Gregory com................74 Baudelaire, Charles lit.............74 Baudrillard, Jean cm, polit, soc....74 Bauer, Wilhelm cm...................75 Băcanu, Petre Mihaî jurn............75 BBC TV, RADIO, media, ist...........75 Beauvoir, Simone de soc, polit......75 behaviorism psihosoc................75 BELGAagp............................75 believers publ......................75 Bell, Daniel soc....................75 Belle pt............................76 belle page tehno....................76 belongers publ......................76 Bentham, Jeremy fil.................76 Benveniste, Emile lingv.............76 Berger, Arthur Asa soc..............76 Berlusconi, Silvio polit.............76 Bernays, Edward L. prop, rp..........76 Berthelot, Marcellin log ............76 Better Homes and Gardens ist.........76 bilanț agp...........................76 bilet JURN OP........................76 Bilete de Papagal pt, istpr..........77 bilIetJURNOP.........................77 binele public deont .................77 bioexpres jurn inf, agp..............77 biografie agp........................77 biographie jurn inf, agp.............77 bioportret jurn inf, agp.............77 Birdwhistell, Ray com ...............78 birou local ip.......................78 birou de presă rp....................78 Biroul pentru Protecția Consumatorului LEG................*...............78 Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAȚ) LEG, PT, PUBL..................78 Biserica Română ist..................78 bit COM..............................78 Blair, Eric Arthur lit...............78 blanc tehno..........................78 blind lead agp.......................78 bloc-notes pt, jurn inf..............78 Bloomberg România ip.................78 blow-up film.........................78 blown-up jurn INF....................78 Bocai, Mihai jurn....................79 body language com....................79 Bogdan, Radu jurn....................79 Bogza, Geo lit.......................79 Bolliac, Cezar ist...................79 Boston Newsletter pt, publ...........79 Bougnoux, Daniel fil.................79 Bradford, Andrew ist.................79 brand publ, mk.......................79 Branly, Edouard radio................79 Braque, Georges est..................79 Brătescu, Florin jurn................79 Brâncuși, Constantin est.............79 breaking news tv, jurn inf...........79 breve pt, jurn inf...................79 Bride pt.............................79 brief report radio...................79 briefing session rp..................79 Britain's Independent News Organization agp......................79 British Board of Film Censors leg....79 British Press Complaints Commission LEG, DEONT ........................79 broadcasting act leg, radio, tv......80 INDICE DE TERMENI 630 Broadcasting Standards Commission DEONT, LEG..........................80 Brunea-Fox, Felix jurn, jurn inf......80 BTA AGP............................. 80 Budinschi, Anca jurn..................80 bufonerie ret.........................80 Bujor Sion, Mihai media...............80 buletin agp...........................80 Bureau de Verification de la Publicite LEG, PUBL ..........................80 burlesc ret...........................80 business advertising publ.............80 business-to-business advertising (B-to-B) PUBL.......................80 Buțureanu, Maria C. soc, polit........80 Byoir, Cari & Associates rp...........80 6 CS mk...............................81 Cable News NetWork (CNN) tv...........81 Cable News NetWork International (CNNI)tv............................81 cadru agp, lingv......................81 Cahiers de Mediologie media...........81 calambur ret..........................82 Caldwell, John (1903-1987) lit........82 Calendarul Dintâi ist, pt.............82 calibrare tehno.......................82 calitățile informării tp, jurn inf....82 calomnie deont, leg...................82 calomnie comercială leg...............84 calomnie confesională deont, leg......85 calomnie împotriva memoriei morților deont, leg.................85 calomnie (libel) per quod deont, leg..85 calomnie (libel) per se deont, leg....85 calomnie rasială deont, leg...........85 Campanella, Tommaso fil...............85 campanie instituțională rp............85 campanie de presă media...............85 campanie de publicitate publ..........85 campanie de relații publice rp........85 canal com.............................86 Capital ip, tp........................86 capital imagine rp....................86 capital simbolic soc, psihol..........86 capitalul mărcii mk, publ.............86 Capote, Truman lit....................86 captatio benevolentiae ret, com, LINGV ................................86 caracter public al Informației soc....86 Carey, James (n. 1925) com............86 caricatură media......................86 Carribean News Agency (CANA)..........86 Carta de bună practică a Radio France Internationale deont...........86 Carter, Hodding jurn inf.............86 (editorial) cartoon media, jurn op...86 Cartoonists Rights NetWork opm.......86 catharsis soc rec....................86 cauză-efect prop, soc................87 câmp soc rec.........................87 câmp artistic soc rec................87 câmp de așteptări afective soc, PSIHOL, MEDIA ........................87 câmp de așteptări declanșate de instinct soc, psihol .............87 câmp de așteptări declanșate de intelect soc, psihol..............87 câmp de așteptări funcționale SOC, PSIHOL...........................87 câmp jurnalistic soc rec.............87 câmp literar soc rec.................87 CBS .................................87 Ceaușescu, Nicolae media.............87 CELSĂ (Paris-IV-Sorbonne) înv jurn.....87 Center Cultural Studies soc rec......88 Central Office of Information rp ....88 Centre de Formation et de Perfectionnement des Journalistes (CFPJ) înv jurn....................88 Centre de Recherche sur les Metiers du Joumalisme înv jurn...............88 Centre Universitaire d'Enseignement du Joumalisme - Strasbourg înv jurn......88 Centrul de comunicare avansată a Grupului Eurocom publ................88 Centrul de Informare și Sinteză agp....88 Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)ip..............................88 Centrul Român de Jurnalism de Investigație opm.....................89 cenzură leg, media...................89 cenzură ideologică prop, ist.........91 cenzură indirectă prop...............91 cenzură laică de stat prop, ist......91 cenzura militară prop, leg...........91 cerc intelectual (al cuvântului) lingv................................91 Cercul Ziariștilor din București ist.91 cetățean mediu soc...................91 Chamberlain, Neville ist, leg, radio...91 channelling rp.........................91 chapeau accroche tehno...............91 charismă soc, polit..................91 Checking the Abuses of Public Advertising ist, publ.................92 chei vocale lingv....................92 chemin de fer tehno..................92 chestionar media, soc................92 631 INDICE DE TERMENI chestionar de exactitate și echitate DEONT ................................92 China Nouă agp........................92 Chomsky, Noam lingv...................92 chose vue pt, jurn inf................92 (the) Christian History ist...........92 chute red.............................92 Ciaușoiu, Mirela jurn.................92 Cicero (Marcus Tullius) lit...........92 ciclu de cumpărare publ...............92 cinema novo media.....................92 cinema verite media...................92 cineverite media......................92 cinism fil, deont.....................92 circle-in tv..........................92 Citat RED, JURN INF...................93 citat de autoritate ret, prop.........93 cititor mediu soc, jurn inf...........93 cititor model red.....................93 Ciubuncan, Eugenia jurn...............93 clarificare agp.......................93 clasă socială soc, publ...............94 class magazine pt.....................95 clauză de conștiință deont, leg.......95 climax ret............................95 clip tv...............................95 clișeu ret............................95 Clubul Presei Economice din România opm...........................96 Clubul Român de Presă ip..............96 CNN ..................................97 Cocea, N. D. ist......................97 cod lingv, com........................98 codare com............................98 cod deontologic deont.................98 cod etic deont........................98 codul etic al publicitarilor publ, deont ....98 Cod Etic Radio Authority (Marea Britanie) deont................98 Code of Program Sponsorship PUBL,TV ..............................98 Codul deontologic al Asociației Televiziunilor Comerciale din Europa DEONT...............................98 Codul despre onestitate și viață privată deont................*........98 Codul internațional al practicilor loiale în publicitate leg....................98 coerență ret .........................98 colaborator permanent ip..............98 Colegiul invizibil com................98 Colegiul presei clujene opm...........99 Collier’s pt, ist.................... 99 (tehnica) coloana a cincea prop, STRUCTMIL, PROP.....................99 Colombani, Jean-Marie...............99 colonizare soc......................99 Columbia Broadcasting System (CBS) media...............................99 column jurn op......................99 column editorial jurn op ...........99 columnist jurn op, ip...............99 Comănescu, Beatrîce.................99 (mișcare) combinată film, tv........99 comentariu jurn inf, jurn op........99 comentariu onest leg, deont........100 comic ret..........................100 comic books cm ....................100 comics MEDIA.......................100 comic strips cm....................100 Comisia Europeană polit, leg.......100 Comisia Libertății Presei tp.......100 Comisia Meese cm, soc..............100 Comisia Sykes radio, ist...........100 Comitetul Interministerial pentru Audiovizual în afara Franței polit..100 Comitetul de Radiodifuziune și Televiziune media...............101 Comitetul de Stat al Radioteleviziunii Române media.......................101 commentary (editorial roundup) JURN INF, AP ......................101 commercial rp, publ................101 (integrated) commercial rp, publ...101 Commission Naționale Paritaire de l'Emploi des Joumalistes leg.......101 Committee of American Marketing Association publ...................101 Committee on Public Information prop 101 community relations rp...............101 competență de comunicare lingv, COM ...............................101 competență enciclopedică red.......101 complement d’information JURN INF, AFP .....................101 compoziția imaginii cm.............101 compoziție jurn inf................101 compte rendu red, pt...............101 computer networks com, media.......102 COMSAT media.......................102 comunicare com.....................102 comunicare de criză rp.............103 comunicare evenimențială rp, publ..103 comunicare externă rp..............103 comunicare fatică lingv, com.......103 comunicare de informații false leg.103 comunicare instituțională rp.......103 INDICE DE TERMENI 632 comunicare integrată în marketing MK, PUBL ...........................103 comunicare internă rp ..............104 comunicare interpersonală lingv.....104 comunicare intrapersonală com.......104 comunicare de masă media, soc.......104 comunicare în dublu sens rp.........104 comunicare nonverbală com...........104 comunicare politică com, soc........104 comunicare de recrutare rp..........105 comunicare în RP rp.................105 comunicat de presă rp................105 comunitate virtuală globală soc, MEDIA ..............................105 concentrare media...................105 concentrare editorială media........106 concentrare orizontală media........106 concentrare a publicului media......106 concentrare redacțională media......106 concentrare verticală media ........106 concurență loială leg................106 condiționare soc, prop..............106 (la) Conference des Chefs d'Etat et de Gouvernements ayant le Fran^ais en partage polit.........106 (la) Conference Ministerielle de la Francophonie polit.................106 (le Haut) Conseil de la Francophonie polit.................106 Conferința Agențiilor Aliate ist....106 conferință de presă rp..............106 conferință de presă dirijată rp.....107 conferință de presă liberă rp.......107 confidențialitatea sursei deont, JURN INF..........................107 confirmatio ret.....................107 conflict soc........................107 conflict de interese deont..........107 conglomerat com.....................110 Congresele Jurnaliștilor Români dintre Cele Două Războaie Mondiale ist......110 congruență ret......................111 conotație lingv, ret................111 conservă culturală cm, media........112 consilier în relații publice rp.....112 Consiliul Europei polit, leg........112 Consiliul Guvernatorilor leg........112 Consiliul Național al Audiovizualului (CNA)leg..........................112 Consiliul Național al Radioteleviziunii Române media .....................112 consistență mk pol..................112 consistență ret.....................112 consonanță soc......................112 Constituția României (1923) leg......112 Constituția României (Carol al ll-lea) LEG ...............................112 Constituția României (1946) leg.......112 Constituția României (1991/2004) leg .... 112 constructivism est....................112 consultant politic rp.................112 consumator soc, publ..................112 consumator mediu soc..................112 consumator obișnuit soc, publ.........112 (consumer) advertising publ...........112 consumer goods soc, publ..............113 consumer magazine soc, publ...........113 consumer markets soc, publ............113 consumer media soc, publ..............113 consumer perceived risks soc, publ....113 consumer profile soc, publ...........113 consumerism soc, publ.................113 context jurn inf, lingv...............113 context cultural de referință cm, PSIHOL.............................113 context expresiv cm, psihol...........113 context fizic și senzorial cm, psihol.113 context manipulat cm, psihol..........113 context al pozițiilor actorilor CM, PSIHOL ........................114 context de profunzime jurn inf........114 context spațial cm, psihol............114 context temporal cm, psihol...........114 contingency analysis soc rec..........114 conținu (running) jurn inf, agp.......114 continuare „â l'americaine" tehno.....114 continuitate jurn inf.................114 contract de lectură soc rec...........114 contrafacere prop.....................114 contraprogramare tv...................114 contrast tehno........................114 conținut informațional zero jurn inf..114 Convention Naționale Paritaire de l'Emploi des Journalistes leg...114 Convenția Europeană a Drepturilor Omului leg.........................114 Convenția Organizațiilor de Media din România opm....................114 conversație lingv, ret, tv, jurn inf.115 cooperare textuală soc rec...........115 copii deont...........................115 copy strategy psihol, publ............116 copywriter publ.......................116 Corbin, Alain ist.....................116 corector leg...........................H6 corespondent ip.......................116 corespondent radio(fonic) radio.......117 corespondență red.....................117 633 INDICE DE TERMENI corespondență jurn inf................117 corp al textului red..................117 corporate advertising publ ...........117 correction (corrective story) JURN INF, AP .......................117 Cosmopolitan ist......................117 Costinescu, Emil ist..................117 costul lecturii soc rec...............117 cotare tehno..........................117 Country Living pt ....................117 Courrier International pt.............117 courtesy bias soc.....................117 cover story pt........................118 coverage jurn inf.....................118 (pool) coverage jurn inf..............118 Crainic, Nichifor lit.................118 crearea diferenței mkpol..............118 crearea notorietății publ, mk.........118 credibilitate ret ....................118 Creel, George prop, rp................118 Crețulescu, Iulian....................118 criteriul deschiderii mediatice SOC REC, TP.........................118 criteriul reflectării mediatice SOC REC, TP.........................118 critică jurn op.......................118 critică media deont...................119 criză soc, polit, rp..................119 crochiu (reportaj expres) pt, jurn inf.119 cromotipie tehno ......................119 Cronica Română ip, tp.................119 cronică jurn op ......................119 cronologie agp........................120 CTKagp................................120 Cuget liber ip, pt....................120 cultul personalității prop............120 culturanaliză tp..................... 120 cultură de flux cm, media.............121 cultură înaltă cm, media..............121 cultură de întreprindere rp...........121 cultură de masă cm, media.............122 cultură mozaic cm, media..............122 cultură populară cm, media............122 (la) culture d'entreprise rp..........122 culturemTP............................122 cumulare soc..........................122 curent de opinie soc..................122 Curierul Național ip, pt..............123 Curierul Românesc ist, pt.............123 Curierul de Vâlcea ip, pt.............123 cuvânt aseptizant red.................123 cuvânt capcană lingv .................123 cuvânt-cheie red......................123 cuvânt compus lingv...................123 cuvânt instrumental (unealtă) red......123 cuvânt de legătură lingv, red.......123 cuvânt nominal lingv................123 cuvânt relațional lingv ............123 cuvânt de spirit ret................123 cuvânt valiză red, lingv............123 Cuvântul ip, pt.....................123 cuvinte de actualitate rp, mkpol, JURN INF............................123 cybersecuritate com, polit..........123 cyberspace, cyberspațiu com, DEONT, LEG .........................123 dadaism est.........................124 DAG MAR PUBL........................124 dagherotip foto.....................124 Daily Mail pt.......................124 daily report structmil..............124 Daily Star pt.......................124 Daily Telegraph pt..................124 (the) Daily Universal Register pt, ist.124 Damian agp..........................124 Dance, Frank E. X. com .............124 Daracul ist.........................124 data protection act deont, leg......124 date file media.....................124 dated story (hard news*) jurn inf, AGP ................................124 dateline AGP........................124 Davidescu, Nicolae lit..;...........124 Day, Benjamin Henry ist.............124 DBI PT..............................124 deadline media......................124 Debray, Regis fil...................125 Declarația Drepturilor..............125 Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului ist.....................125 Declarația îndatoririlor și drepturilor jurnaliștilor (Miinchen) deont......125 Declarația Universală a Drepturilor Omului ist, leg .....................126 declarație de presă rp..............126 declarații de principii în relații publice rp, deont...................127 declinul produsului publ, mk........127 decodare com........................127 decuparea evenimentului jurn inf.......127 deep background jurn inf............127 Deep Throat jurn inf, ist...........127 defăimare leg, deont................127 defetism LEG........................127 deficționalizare lit................127 definiție log, arg..................127 definiție circulară log, arg........128 definiție descriptivă log, arg......128 INDICE DE TERMENI 634 definiție funcțională log, arg......128 definiție prin generare log, arg....128 definiție persuasivă log, arg.......128 definiție prescriptivă (stipulativă) LOG, ARG..........................128 definiție științifică log, arg......128 Defoe, Daniel ist...................128 Delavrancea, Barbu Ștefănescu lit....128 delict de drept comun leg...........128 delict de presă leg.................128 delir de interpretare psihol........129 Delta RFI ret.......................129 demografie soc......................129 Dempo AGP, ist......................129 denegare log, arg ..................129 denotație lingv.....................129 deontologie deont...................129 Departamentul Comerțului al SUA ECON, POLIT.......................130 Departamentul de Comunicare al Universității Catolice din Louvain TP................................130 depeche jurn inf, pt................130 depeche ordinaire jurn inf, agp.....130 depozit legal leg...................130 derapaj mediatic jurn inf, media....130 dereglementare leg..................130 dereglementarea audiovizualului LEG ................................131 derived demand mk, publ.............131 deriziune ret.......................131 design tehno........................131 desk agp, ip........................131 Destutt de Tracy, Antoine prop, com .131 Deutsche Presse Agentur (DPA) agp....131 Deutsche Welle media, polit.........132 developing story jurn inf, pt, red..132 dezbatere radio, tv.................132 dezinformare prop...................132 dezinteresare deont.................132 dezmințire deont, leg...............133 dezvoltare agp, media...............133 diagnostic mk pol...................133 dialect lingv.......................133 dialog com, media...................133 dialogizare interioară soc rec .....134 diateză pasivă lingv................134 diatribă lit, jurn op...............134 didascaliiCM........................134 diegesis ret........................134 difuziune cm, soc...................134 digitalizare com....................134 digresiune red......................134 Dilema ip, pt........................134 Dimineața ist........................135 DIN AU agp...........................135 DINFOS STRUCTMIL, RP.................135 direct cinema media..................135 direcție de presă rp, prop...........135 disciplină-bloc polit................135 disciplină-mecanism polit :..........135 discriminare soc, polit, media.......135 discriminare pozitivă soc, polit, MEDIA ...............................135 discurs ret, com, lingv..............135 discurs juridic lingv, com ..........136 discurs jurnalistic lingv, com.......136 discurs politic lingv, com ..........136 discursul publicității lingv, com....136 discurs ca regim performativ LINGV, COM ..........................136 disimulare ret.......................136 Disney Company media.................136 disonanță cognitivă psihol...........136 dispositio (taxis) ret, com, lingv...136 dispozitiv polit, com................137 dispozitiv instituțional lingv, com..137 dispozitiv televizual polit, media...137 dispozitive ale comunicării-putere POLIT, COM ..........................137 distopieFiL..........................137 distorsionare jurn inf...............137 diversiune prop......................137 divulgarea secretului care periclitează siguranța națională leg..............137 docudramă film, tv...................137 documentare jurn inf.................137 documentar expres jurn inf, agp......137 documentary film, tv.................138 domeniu lingv........................138 door-to-door selling mk, publ........138 dorința nemuririi soc, psihosoc......138 dosar de presă rp....................138 Dos Passos, John lit.................138 doublespeak red......................138 doxa fil.............................138 DPA..................................138 Dramiral Group ip....................138 drept de autor leg...................138 drept la imagine leg, deont..........139 drept la informare (limite) leg......139 drept la informație leg..............140 drept de a publica leg...............140 drept la replică leg, deont..........140 drept personal deont, leg............141 dreptul publicului de a ști deont, LEG....................'.............141 635 INDICE DE TERMENI drepturile consumatorilor publ, DEONT .............................142 drive-time ret, publ...............142 dublet prop........................142 Duby, Georges ist..................142 Duchamp, Marcel est................142 Dumitrescu Bușulenga, Zoe media......142 Dumitru, Constantin ...............142 Dumitru, Dan.......................142 Dumont, Louis ist..................142 Dwelshauvers, Georges leg .........142 (the) Eastbourne Gazette and Fashionable Intelligence ist, publ..143 Ebony ist, pt......................143 echilibrarea informării jurn inf...143 echilibru tehno....................143 echivoc lingv......................143 echos JURN INF, AGP ...............143 edairage red, agp, jurn inf........143 edatement jurn inf, pt.............144 Eco, Umberto est...................144 Ecole de Joumalisme et de Communications - Marsilia ÎNV JURN ........................144 Ecole de Joumalisme de Toulouse ÎNV JURN ..........................144 Ecole Superieure de Joumalisme - Lille ÎNV JURN ........................144 ecologie politică polit............144 (efect) ecou publ..................144 editing media......................144 editor ip..........................144 (cover) editor tehno...............144 editorial jurn op..................145 editorial dassifications tehno.....146 editorial environment tehno........146 editorial page jurn op, ip.........146 editorial roundup (commentary) JURN INF, AP.....................146 editorialist jurn op, ip...........146 EFE AGP............................147 efect bandwagon polit, mk pol, SOC REC ...........................147 efect bumerang soc rec.............147 efecte soc rec.....................147 efectele (politice ale) mass-media SOC REC ...........................148 efectul carului triumfal polit, MKPOL, SOC REC.....................148 Einstein, Albert șt................148 Electronic Frontier Foundation COM, DEONT, LEG....................148 electronic journalism tv...........148 electronic newsgathering tv........148 electronic publishing tv............148 Eliade, Mircea lit .................148 elimination jurn inf, ap............148 elipsă ret..........................148 Ellul, Jacques polit, soc...........148 elocutio (lexis) ret................149 embargo jurn inf, deont.............149 e-mail com..........................149 emboîtement red.....................149 emboîtement spațial red.............149 emboîtement temporal red............149 emfază ret..........................149 Eminescu, Mihai lit.................149 emițător com........................149 empatie psihol, jurn inf............149 emulators publ......................149 encadre tehno, agp..................149 Engels, Friedrich soc, polit........149 Engineering and Mining Journal PUBL, PT..........................150 entertainment cm ...................150 Entertainment and Sports Programming NetWork (ESPN) tv ....150 enthymem ret........................150 enthymem aparent ret................150 entrefilet tehno....................150 entropie com, polit.................150 enunț lingv.........................150 enunțare lingv......................150 epilog ret..........................150 equal time rule deont, leg..........150 eroi-comic ret......................150 erotic leg..........................150 erou ret............................150 ESPN................................150 estetica receptării soc rec.........150 estetica simulării cm...............151 estetizarea politicii polit, cm ....151 eșantion soc........................151 etapa concurențială (a produsului) PUBL..............................151 etapa de pionierat (a produsului) PUBL.................................151 etapa (nouă de) pionierat (a produsului) publ..................151 etapa de reținere (a produsului) PUBL.................................151 etapa de saturație (a produsului) publ 151 ethic's coach deont.................151 etica afacerilor deont..............151 etica mediului deont................151 etică deont.........................151 etică aplicată deont................152 etică biomedicală deont.............152 INDICE DE TERMENI 636 etichetare publ, media, soc.........152 etichetare răuvoitoare ret, prop....152 etimologie populară lingv...........152 etnocentrism soc....................152 eufemism lingv......................152 euristică fil.......................152 Euronewsrv..........................152 Europa FM ip, ret...................153 European Broadcasting Union AGP, MEDIA........................153 (the) Euro-Regional Center for Democracy ip......................153 Eurosport agp, tv...................153 EurovisionTV........................153 evaziune soc rec ...................153 eveniment media, jurn inf...........153 eveniment anticipat jurn inf........156 eveniment construit rp, publ, mk pol ....156 eveniment de importanță medie JURN INF..........................156 eveniment lipsit de interes jurn inf.156 eveniment major jurn inf.............156 eveniment neprevăzut (neanticipat) jurn inf............156 eveniment proiectat jurn inf........156 eveniment real jurn inf.............156 Evenimentul Zilei ip, pt............156 evergreen story jurn inf, agp.......156 Everybody's ist.....................156 Exchange Telegraph agp..............156 exclusivitate jurn inf..............156 exordium ret, com, lingv ...........156 experiență vicarială soc rec........156 Experimental Division of Study of Wartime Communications struct mil, soc rec...............156 expert neutru jurn inf..............156 explicit lingv......................156 expresivitate fonetică lingv .......157 Expres Radio agp....................157 Express pt..........................157 (L')Express pt......................157 extrapolare arg.....................157 eyewitness newsTV...................157 fabulare ret, prop..................158 factoid jurn inf....................158 Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării - Universitatea București ÎNV JURN .........................158 fairness doctrine deont, leg........159 fair-play deont.....................159 fakeRP..............................159 falii ale statisticii jurn inf......159 fals prop...........................159 false advertising leg...............159 familie evenimențială tp............159 fantasia prop.......................159 fapt divers jurn inf................159 Fapte ip, pt........................160 fazele procesului de emitere lingv...160 Faulkner, William lit...............160 feature jurn inf, media.............160 feature artides rp..................160 feature (target story/standing story) JURN INF, AGP.......................160 feature de culise jurn inf..........161 feature strălucitor jurn inf........161 Federal Communication Commission (FCC) MEDIA ........................161 Federal Food Drug and Cosmetic Act PUBL, LEG ..........................161 Federal Radio Commission leg, ISTPR ..............................161 Federal Trade Commission (FTC) LEG, PUBL ..........................161 Federala Presei Române ip, istpr....161 Federația Internațională a Jurnaliștilor (FU) media............162 Federația Națională a Presei din Provincie istpr.....................163 Federația Sindicatelor Jurnaliștilor și Tipografilor din România opm.....163 Federația Sindicatelor Unite din TVR OPM ............................163 feedbackcoM.........................163 feminism soc, polit.................163 feminism cultural soc, polit........166 feminism liberal soc, polit.........166 feminism marxist soc, polit.........166 feminism moderat soc, polit.........166 feminism postmodern (postfeminism, feminismul valului III) soc, polit..166 feminism radical soc, polit.........166 feminismul diferențelor soc, polit...167 feminismul egalității soc, polit....167 feminismul valului I soc, polit.....167 feminismul valului II soc, polit....167 feminismul valului III soc, polit...167 fenomene morfologice lingv..........167 Festinger, Leon psihosoc............167 fetișismul mărfii econ, soc.........167 Ficeac, Bogdan jurn.................167 ficționalizare red..................167 ficțiune deont, leg.................167 figură retorică ret.................168 filă de ansamblu jurn inf, agp......168 filă de deschidere agp..............168 filet TEHNO, AGP....................168 637 INDICE DE TERMENI filmul evenimentului agp............168 final deschis red...................168 final paradox red...................168 Financial Public Relations rp.......168 First World Assembly of Public Relations Association rp............168 fișă de familie agp.................168 fișă tehnică agp....................168 Flacăra ip, pt......................168 flash agp...........................168 flash back red......................169 flux liber al informațiilor cm, media.169 focalizare red......................169 FOI Act ............................169 foileton pt.........................169 follow-up (pick-up/urmare) agp, pt, tv . 170 fondu film..........................170 (the) Food and Drug Administration LEG....................................170 Foreign Broadcast Information Service struct mil..................170 formaliști ruși lingv...............170 format pt, radio, tv................170 Formula As ip, pt...................171 formula lui LaswellcoM..............171 fortuna prop........................171 fotografie..........................171 fotografie electorală...............171 fotografie de fapt divers...........171 fotografie de ilustrare.............172 fotografiem modă....................172 fotografie în publicitate...........172 fotografie despre spectacol.........172 fotografie în sport.................172 fotojurnalism jurn inf..............172 fotomontaj jurn inf.................172 fotonovela roja cm..................172 fotonovela roșa cm..................172 fotonovela suave cm.................172 fotonovelăCM....................... 172 fotoreportaj jurn inf...............172 fotoreporter pt.....................172 fotoroman cm........................172 Foucault, Michel cm, polit, soc.....173 Foundation for Public Relations Research and Education (RP).......173 fourth estate polit.................173 FR3 tv .............................173 fractură numerică com, econ ........173 frame com...........................173 France Culture Europe radio.........173 France Info radio...................173 France Inter radio..................173 Franklin, Benjamin fil, istpr.......173 francofonie polit, media ...........173 frecvență jurn inf..................174 free cinema media...................174 Freedom Forum ip....................174 Freedom Forum News Library ip ......174 Freedom of Information Act (FOI Act) LEG, COM ...............174 freelancerip........................175 Freud, Sigmund psihosoc.............175 FTC.................................175 Fukuyama, Francis prop, com.........176 funcție de ancorare media...........176 funcție cathartică soc rec, tp......176 funcție critică soc rec, tp.........176 funcție expresivă soc rec, tp.......176 funcție fatică lingv, com...........176 funcție informativă soc rec, tp.....176 funcție interpretativă soc rec, tp..176 funcție de legătură (releu) media...176 funcție de legătură (reliance) SOC REC, TP ......................176 funcție oglindă a presei soc rec....176 funcție poetică ret.................176 funcție de relaxare soc rec, tp.....176 funcție de supraveghere soc rec, JURN INF, TP......................176 funcție de watchdog jurn inf........176 funcții soc rec, tp.................176 funcțiile comunicării com...........179 funcțiile informării jurn inf, soc rec.179 funcțiile presei (mass-media*) SOC REC, TP ......................179 funcționalism soc rec, tp...........179 funcționar public leg...............179 Fundația E.L.I.T.A. ip..............180 Fundația FRP - Forumul Presei Române de Pretutindeni opm...............180 Fundația Konrad Adenauer ong........180 funnel sequence red.................180 (inverted) funnel sequence red......180 fun system cm, polit, soc...........180 futurism est........................180 G 8 ECON ...........................181 gadgetCM............................181 Gale Directory of Pubiications and Broadcast Media publ..........181 Gallup, George Horace soc...........181 Gallup & Robinson Inc. soc..........181 Gannet, Frank Ernest jurn...........181 Gannet Co. ip.......................181 Gardianul ip, pt....................181 gate keepers ip, soc rec, tp........181 Gazeta de Bacău istpr ..............181 Gazeta Medico-Chirurgicală istpr.......181 INDICE DE TERMENI 638 Gazette pt.........................181 gândire de lemn prop...............182 gen (gender) soc, polit ...........182 gen deliberativ ret, com, lingv....182 gen epidictic ret, com, lingv......182 generalizare log...................182 generalizare pripită ret, prop.....182 generația anilor '50 publ..........182 generația X publ...................182 generație psihosoc, publ........„..182 gen judiciar ret, com, lingv.......182 Gentlemen's Magazine istpr.........182 Gerbner, GeorgecoM.................182 gestalt psihosoc...................182 Geza, Domokos media................183 Gheorghiu, Jana jurn...............183 Ghimpele istpr.....................183 Gide, Andre lit....................183 Gide, Charles ist pr...............183 (II) Giornale pt...................183 Giurescu, Constantin C. istpr......183 Glamour istpr......................183 Giasgow University Media Group SOC REC..............................183 Global Investigative Journalism NetWork opm........................183 globalizare cm, polit, soc.........183 glocalizare econ, mk, soc, cm .....185 glonț magic (ac de seringă hipodermică) com ..................185 glumă ret..........................185 Gobright, Lawrence istpr, agp......185 Goebbels, Joseph prop..............186 Goffman, Erwing com................186 gonzo journalism media.............186 gotcha journalism media............186 Government Relations rp............186 Greely, Horace istpr...............186 Greenpeace ong ....................186 Greimas, Algirdas-Julien ret.......186 grotesc ret........................186 Groupe Le Monde ip.................186 grup de interese soc, polit........186 grup de presiune soc, polit........186 Grupul Binoclu AGP ................187 Grupul Telecinco tv................187 (The) Guardian pt..................187 Guevara, Ernesto {numit Che) polit..187 Guști, Dimitrie istpr..............187 Gutenberg, Johann cm ..............187 gutter tehno.......................187 guvernamentalitate polit...........187 Habermas, Jurgen fil, polit .......188 hacker media, leg..................188 Hamelin, Octave leg.................188 happening jurn inf, cm..............188 Harper and Queen pt.................188 Harper’s Weekly ist pr..............188 Hasdeu, Bogdan Petriceicu lit.......188 Havas, Charles (Louis) istpr, agp...188 (blind) headline pt.................188 Hearst Corporation media ...........188 Hearst, William Randolph istpr, pt...188 Hemingway, Ernest lit...............188 Hertz, Heinrich (Rudolf) radio......188 Herald pt...........................189 Hervouet, LoYc înv jurn.............189 heterarhie cm, polit, soc...........189 heteroetnoimagine soc rec...........189 heterotopie cm, polit, soc..........189 highlight media, foto...............189 HINA AGP............................189 hiperbolă ret.......................189 hiperdeteritorializare soc..........189 hipermedia..........................189 hiperrealitate cm, polit, soc.......189 histoireRED.........................189 Historical Chronide for all the British Plantations in America istpr.........189 Hjelmslev, Louis ret................189 Hoe, Richard March cm...............189 horizontal publication publ.........189 Horkheimer, Max fil, cm.............189 hourglassRED........................189 House Unamerican Activities Committee (HUAC) prop, ist pr........189 Hurezean, Isabella Barbara jurn.....189 Hutchins, Robert Maynard tp.........189 hypermed ia media...................189 I am Me's publ......................190 icon com............................190 iconiccoM...........................190 iconologie com......................190 idee primită soc....................191 identificare de tip „voyeurist" SOC REC .............................191 identitate rp.......................191 ideologi prop, istpr................191 ideologie prop, com.................191 idiolect lingv......................193 idiostil ret........................193 image maker rp, mk pol..............193 imaginație com, psihosoc............193 imagine com, media, soc rec.........193 (creator de) imagine rp, mk pol.....196 imagine accelerată film ............196 imagine fizică rp...................196 imagine de marcă rp, mk pol ........196 639 INDICE DE TERMENI imagine mentală com, media, SOC REC ............................196 imagine unică com, media............196 (crearea) imaginii rp, mk pol, publ..196 imagini multiple com, media ........197 imagismEST .........................197 imagologie soc rec..................197 impactul Știrilor soc rec...........197 imperialism cultural cm, soc, polit..198 implementarea programelor rp........199 implicit lingv......................199 implicit non-discursiv lingv........200 impresie dominantă red..............200 INA AGP.............................200 (The) Independent pt................200 Independent.........................200 Independent Broadcasting Authority leg.......................200 Independent Journalism Foundation ip.......................200 Independent Television Commission (ITC) MEDIA, LEG, DEONT...............200 index prop, istpr...................201 indice com..........................201 industrial advertising publ.........201 industrii culturale soc, cm.........201 Industry Relations rp...............201 inferență arg, soc rec..............201 influență cm, psihosoc..............201 infocommercials publ................204 infoetică com, deont................204 informare jurn inf..................205 informator jurn inf.................205 informație lingv, com...............205 informație (aspect semantic) LINGV, COM ...........................206 informație (aspect sintactic) LINGV, COM .......................... 206 informație (aspect pragmatic) LINGV, COM ...........................206 informație confidențială DEONT, JURN INF.......................206 (crearea) informațiilor com.........206 informație falsă jurn inf, deont....206 informații de interes public leg....207 (prelucrarea) informațiilor com.....207 (răspândirea) informațiilor com.....207 Informațiunile ist pr...............207 infotainment jurn inf, cm...........207 infotechnology Inc. agp.............207 infracțiuni contra autorității leg..207 infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială LEG.......................208 infracțiuni contra păcii și omenirii ..20S infracțiuni contra siguranței statului leg’.....................’...........208 Ingineria Consimțământului (The Engineering of Consent) rp.......208 inginerie socială soc, polit...........208 injurie leg, deont.....................208 insert postsincron tv..................209 inserție red ..........................209 insinuare ret..........................209 insolitare ret.........................209 instigarea publică și apologia infracțiunilor leg, deont............209 Institut de la Communication et des Mediaș - Grenoble 3 înv Jurn.......209 L'lnstitut de l'Etude de la Desinformation media, tp.............209 Institut de France prop, com...........210 Institut Franțais de Presse et des Sciences de l'lnformation opm........210 Institut Universitaire de Technologie - Bordeaux Înv Jurn....................210 Institut Universitaire de Technologie - Tours Înv Jurn.......................210 Institute for Media Analysis MEDIA ...................................210 Institutul European pentru Științele Religiilor fil.......................210 Institutul de Studiere a Propagandei MEDIA, POLIT, TP.....................210 insultă LEG, DEONT.....................210 integralitatea informării jurn inf.....211 integrated publ........................211 integritate deont......................211 intelligencesTRUCTMiL..................211 inteligență artificială com............211 intensitate mk pol.....................211 intentio auctoris lingv ...............211 intentio lectoris lingv................211 intentio operis lingv..................211 Inter American Press Association ip.....211 intercalare red........................211 interdiscurs lingv, com................211 interes public deont...................211 interes uman jurn inf..................212 interlinie tehno.......................212 intermedia media.......................212 internai publication rp................212 International Association of Business Communicators rp.......................212 International Federation of Joumalists IP ......................................212 INDICE DE TERMENI 640 International Media Working Group against Racism and Xenofobia (IMRAX) MEDIA ........................212 International News Service agp, istpr ..212 International Program for the Development of Communication (IPDC) MEDIA........................212 International Public Relations Association rp........................212 International Research and Exchanges Board (IREX) ip.......................212 International Women's Media Foundation ip.........................212 Internet com, media...................212 Internet Corporation for Assigned Names and Numbers (ICANN) COM, ECON.............................213 Inter Press Service agp...............213 interpretant soc rec..................213 interpretative reporting jurn inf.....213 interpretative spin agp, jurn inf.....214 intertextualitate red ................214 intertitlu red, tehno.................214 (depth) interview jurn inf............214 (informațional) interview rp, mng.....214 Intervision tv, agp...................214 interviu jurn inf.....................214 interviu cheie (țintă) jurn inf.......223 interviu de context jurn inf..........223 interviu declarație jurn inf..........223 interviu în direct jurn inf, jurn op..223 interviu document jurn inf............223 interviu explicativ jurn inf..........223 interviu înregistrat jurn inf, jurn op.223 interviu de justificare jurn inf......223 interviu magazin jurn inf.............223 interviu mărturie jurn inf............223 interviu de opinie jurn op............223 interviu de personalitate jurn inf....223 interviu portret jurn.................223 interviu țintă jurn inf...............223 intoxicare polit, prop................223 inventio ret .........................224 Invest România ip.....................224 investigative reporting jurn inf......224 Iordan, lorgu lingv ..................224 lorga, Nicolae ist pr ................224 ipoteză a consonanței jurn inf........224 IRNAagp ...........1..................224 ironie ret............................224 încheiere circulară red...............228 încrucișarea surselor jurn inf........228 înlănțuire red........................228 (campanie de) înspăimântare prop.......228 întrebare jurn inf....................228 întrebare de control jurn inf.........228 întrebare deschisă jurn inf...........228 întrebare directă jurn inf............228 întrebare cu dublă alegere jurn inf...228 întrebare filtru jurn inf.............228 întrebare indirectă jurn inf..........228 întrebare ipotetică (proiectivă) JURN INF................................228 întrebare de încălzire jurn inf.......228 întrebare închisă jurn inf............228 întrebare de notorietate mk...........228 întrebare oglindă jurn inf............228 întrebare de relansare jurn inf.......228 întrebare de urmărire jurn inf........228 întrevedere com, jurn inf.............228 Jakobson, Roman lingv.................229 Jameson, Frederic cm, polit, soc......229 Janowitz, Morris com..................229 jargon lingv..........................229 Jefferson, Thomas fil, ist pr ........229 Jencks, Charles cm....................229 Jewish Telegraphic Agency agp.........229 jingle publ radio, publtv.............229 joc de cuvinte lingv .................229 jocuri de limbaj lingv, com...........229 Josaphat, Isaac Beer agp..............229 journal ă un sou pt...................229 (Le Petit) Journal istpr .............229 (access) journalism jurn inf..........229 (keyhole) journalism jurn inf.........229 (litigation) journalism rp............229 (pack) journalism jurn inf............229 (personality) journalism jurn inf.....229 (public) journalism jurn inf..........230 (silk-pyjama) journalism jurn inf.....230 Joyce, James lit......................230 judecată soc, psihosoc................230 judecățile realității (judecățile de cunoaștere) soc, psihosoc...............230 July, Serge jurn .....................230 jurnalism avocat jurn op..............230 jurnalism de calitate deont...........230 jurnalism civic jurn inf..............230 jurnalism literar jurn inf, lit.......230 jurnalism de opinie jurn op...........230 jurnalism de opoziție jurn op ........231 jurnalism de serviciu jurn inf........231 jurnalism specializat jurn inf, JURN OP.................................232 jurnalismul excepției media, polit....232 jurnalismul imaginației istpr.........232 jurnalismul trăitului jurn inf........232 jurnalist leg ........................232 641 INDICE DE TERMENI Jurnalul Național ip, pt............234 Juvenal lit.........................234 KCNAagp.............................235 Kennedy, John F. istpr..............235 ki 11 JURN INF, ap..................235 kinezicăcoM ........................235 Klee, Paul est......................235 Koenig, Friedrich cm................235 Kogălniceanu, Mihail istpr..........235 Kristeva, Julia soc, polit..........235 Kromer, Michael media...............235 KUNAagp.............................235 Kyodo agp...........................235 labei PUBL, MK, LINGV...............236 label-head red......................236 labeling publ, media, soc...........236 La Bruyere, Jean de lit.............236 La Cinquieme tv.....................236 Ladie's Home Journal istpr..........236 Lamartine, Alphonse de ist pr, leg...236 lansare tv..........................236 lanț de ziare ip....................236 La Sept tv..........................236 Lasswell, Harold Dwight soc, com.....236 Laurian, Dimitrie August istpr .....236 Lautreamont (Isidore Lucien Ducasse, zis) lit...................236 Lazarsfeld, Paul soc................237 lead JURN INF, AGP, RED ............237 lead amânat agp, red, jurn inf......237 lead avec reprise jurn inf, afp.....237 lead „cartuș" agp, red, jurn inf....237 lead citat agp, red, jurn inf.......237 lead descriptiv agp, red, jurn inf..237 lead dialog agp, red, jurn inf......238 lead energic agp, red, jurn inf.....238 lead exploziv agp, red, jurn inf....238 lead figurativ agp, red, jurn inf...238 lead impersonal agp, red, jurn inf..238 lead interogativ agp, red, jurn inf.238 lead moralizator agp, red, jurn inf..238 lead narativ agp, red, jurn inf.....238 lead orb agp, red, jurn inf.........238 lead postdatat agp, red, jurn inf...238 lead rezumat agp, red, jurn inf.....238 lead de sinteză jurn inf, afp.......238 lead staccato agp, red, jurn inf....238 lead uluitor agp, red, jurn inf.....238 Lebensphilosophie fil...............238 Le Bon, Gustave psihosoc, soc.......238 Le Corbusier (pseudonimul lui Charles Edouard Jeanneret-Gris) arhit.....238 Lee, Elizabeth Briant prop..........238 Lee, Ivy Ledbetter rp...............238 LEF ISTPR ............................238 legătură red..........................238 legea alarmismului leg ...............238 legea audiovizualului leg.............238 Legea de Organizare și Funcționare a Radiodifuziunii istpr, radio, leg ..„238 legea presei leg......................238 Legea Privind Organizarea și Funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune leg...........244 Legea Protejării Copiilor (Protection of Children Act) deont, leg...........244 Legea Protejării Datelor (Data Protection Act) deont, leg .........244 Legea Publicațiilor Obscene (Obscene Publications Act) deont, leg........244 Legea și Statutele Societății Rador IST PR, AGP, LEG................... 244 legile proximității jurn inf..........244 legendă red, tehno....................244 Lenin, Vladimir llici prop............245 (le) lever de rideau jurn inf, afp....245 Le Poște Colonial media, polit........245 Lewin, Kurtsoc........................245 lexem red.............................245 libel LEG, DEONT .....................245 libelle jurn OP ..................... 245 Liberation pt.........................245 libertatea comunicării leg............245 libertate de informare leg............246 libertate de opinie leg ..............246 libertatea presei leg.................247 lider soc.............................248 lider (șef) charismatic soc, polit....248 Lies of Our Times prop, media.........248 Life istpr............................248 Liga Română de Presă opm..............248 limbă de lemn prop....................248 limbă standard lingv..................248 Lincoln, Abraham polit................248 (easy) listening formula radio, red....248 literaritate red.......................248 literatura experienței lit............248 litotă RET............................248 liverv................................248 lizibilitate red, tehno...............249 lobby rp, soc, polit..................249 localizare red........................249 Locke, John fil, ist pr...............249 logici perverse prop..................249 logo PUBL RADIO, PUBLTV...............250 loisirssoc............................250 London, Jack lit, pt..................250 INDICE DE TERMENI 642 Lovinescu, Eugen lit...............250 Ldwenthal, Leo fil.................250 lower-lower dass soc, publ.........250 lowermiddle dass soc, publ.........250 iower-upper dass soc, publ.........250 Ludovic a! XlV-lea ist pr..........250 Lumea ip, pt.......................250 Lyotard, Jean-Frangois cm, polit, soc ....250 M 4 COM............................251 MacBride Commission jurn inf, polit ... 251 machetă tehno......................251 Machiavelic Niccold................251 Madison, James fil, istpr..........251 magazin pt.........................251 magazin pe orizontală pt <-> publ..253 magazin pe verticală pt publ.......253 (business) magazine pt publ........253 (consumer) magazine pt <-> publ....253 (farm) magazine pt publ............254 (general) magazine istpr...........254 (mass) magazine pt.................254 (The) Magazine Publishers Association Marketing Division publ..........254 magnetofon radio...................254 maieutică fil......................254 Mailer, Norman lit.................254 mainstream media media.............254 mainstreamers publ.................254 makers publ........................254 Maletzke, Gerhard com..............254 Malinovski, Bronislav com..........254 Mallarme, Stephane lit.............254 Malraux, Andre lit.................254 managementul informației soc, MEDIA ............................254 Manchester Guardian pt.............254 Manet, Edouard est.................254 Maniere de voir pt.................254 manifestare liniară a textului lit.255 manipulare prop....................255 manipularea deadline-ului prop.....255 manipularea emoțiilor cm, psihosoc.255 manipularea informației prop.......255 manipularea intereselor cm, psihosoc..........................255 manSetă tehno......................255 MAPagp.............................256 marcă mk, publ.....................256 Marconi, Guglielmo radio...........256 Marcuse, Herbert fil, soc..........256 Margulies agp......................256 Marin, Dragoș jurn.................256 Marinescu, Alexandru jurn..........256 (captive) market publ..............256 (direct) marketer mk, publ.........256 marketing publ , rp................256 marketing comercial mk.............257 marketing direct mk, publ..........257 marketing integrat rp, publ........257 marketing mix publ.................257 marketingul nișei mk, publ.........257 (non profit) marketing rp..........257 marketing planning publ............258 marketing politic rp, polit........258 marketing cu profil colectiv rp....259 marketing public relations rp......259 marketing social rp................259 MARȘ DEONT.........................259 martor prop........................260 martor ocular jurn inf.............260 Marx, Karl soc, polit, prop, com...260 masă culturală cm..................260 masă rotundă tv....................260 mască ret..........................260 mass communication - 7 Caracteristici MEDIA, TP, SOC REC .................260 mass-mediaCM.......................261 material explicativ jurn inf, agp..261 materiale spedale pentru magazine* JURN INF, AGP.......................261 Mattelart, Armând soc..............261 maturii publ.......................261 mauvaise page tehno................261 maxima ret.........................262 Maxwell, (James) Clark radio.......262 Mândruță, Ludan jurn...............262 McCarthy, Joseph prop..............262 McCIung Lee, Aifred prop...........262 McCIure's istpr....................262 Mecena (Caius Cilnius Maecenas) IST pr..............................262 mecenat publ, rp...................262 MEDIA (MEDIA 2) LEG................262 (direct) media rp, publ............262 (industrial) media rp..............262 (noile) media media, com...........263 media clasice media................263 media digitale com, media..........263 media ecology soc rec..............263 media electronice media............263 media eventRP .....................263 media mix rp, publ.................263 media planning rp, publ............263 Media Relations rp ................263 MediafaxAGP .......................263 Mediafax Data Base agp.............264 Media Pro Group ip.................264 Mediaset media, publ...............264 643 INDICE DE TERMENI mediator deont, ip.................264 medie jurn inf.....................264 mediologie.........................264 mediu lingv........................265 medium media.......................265 Mein Kampf prop ...................265 membership agp, leg................266 memoria (mneme) ret, com, lingv ...266 MENA AGP...........................266 mentalitatea progresului sau a aventurii publ.................266 mentalitatea securității pasive publ..266 mentalitate de decalaj publ........266 mentalitate utilitaristă publ......266 meritocrație SOC, polit............266 Merton, Robert King soc............266 Mery, Hubert Beuve jurn............266 Merzeau, Louise fil................266 mesager soc........................266 Mesagerul Economic ip, pt..........266 mesaj com..........................266 mesaj esențial red, jurn inf, jurn op.266 metaconsum cm, polit, soc..........266 metafora Frankestein com...........266 metalimbaj lingv...................266 mică publicitate publ..............266 „Microfonul Călător" istpr, radio..266 Miculescu, Simona rp...............266 Middle East Broadcasting Center Ltd. COM..................................266 Mihailide, Mihail jurn.............266 mijloace electronice de comunicare MEDIA ...............................266 Mill, John Stuart fil, istpr.......266 Milton, John fil, ist pr...........266 mimesis ret........................266 minciună prop......................266 minciună persuasivă prop...........268 minciună prin omisiune prop........268 (tehnica marii) minciuni prop......268 (operațiunile) minciunii prop......268 (semnele) minciunii prop...........268 Ministerul Afacerilor Externe al Franței polit...................268 minorii delincvenți jurn inf, deont...268 minoritate soc, polit, media.......268 minoritate istorică soc, polit, media.269 minoritate sexuală soc, polit, media .269 Minority Relations rp..............269 miraculos cotidian est.............269 Mirrorpr...........................269 misionari prop.....................269 mișcare hippy soc, cm..............269 mit fil, prop......................269 Mitterrand, Franțois polit.........270 mitul Romei prop...................270 mitul romanului prop...............270 mixed media media .................270 modă soc...........................270 modalitățile narațiunii ret........270 model autoritarist al presei tp, leg.270 model editorial cm.................270 model liberal al presei tp, leg....270 model social-centralizat al presei TP, LEG..............................270 modelele stimul-răspuns com .......270 modelul ABX COM ...................271 modelul circular al lui Osgood șISchrammcoM ......................271 modelul elicoidal al lui Dance com...271 modelul lui GerbnercoM.............271 modelul învățării psihosoc, publ...271 modelul lui Maletzke com...........271 modelul presei leg ................272 modelul ritual al comunicării com..272 modelul socio-liberal al presei tp, leg ...272 moderator tv ......................272 modernism cm, soc, polit...........272 Modern Maturity pt.................272 modul dramatic (mimesis) ret.......272 modul narativ (diegesis) ret.......272 MOLDPRES AGP.......................272 moment lingv.......................272 (Arnoldo) Mondadori Editore media...272 Le Monde pt........................272 Le Monde Diplomatique pt...........273 Monitorul Oficial ip...............273 monopol com........................273 Montaigne, Michel de lit...........273 montaj accelerat film..............273 montaj în paralel film.............273 Montesquieu, Charles Louis de Secondat fil....................273 moral entrepreneurs publ, soc......273 Morin, Edgar soc...................273 Morris, Charles ret................273 mort kilometrique jurn inf.........273 Morus, Thomas fil..................273 Rudolpf Moses SA PUBL..............273 mostra (eșantionul) jurn inf.......273 mouture (montaj) jurn inf, pt......273 Mouvement de Liberation des Femmes soc, polit....................273 MPAagp ............................273 MTI AGP ...........................273 MTV ...............................274 Muckraking Era (The Muckrakers) PT, ISTPR ...........................274 INDICE DE TERMENI 644 multiculturalism soc, media........ZIS multimedia media...................275 multi-step-flow soc rec............275 mulțumire de sine soc, psihosoc....275 Munsay pt, istpr ..................275 Musical Television (MTV) tv, agp...275 Mutual Broadcasting System ret, leg ..275 Napoleon I istpr...................276 naratologie red....................Z16 narațiune red......................284 (marile) narațiuni polit, soc......284 narațiuni totalizatoare polit, soc.284 narem red..........................284 narratio (diegesis) ret............284 nas pentru știri jurn inf..........284 (The) National Advertising Division LEG...................................284 National Broadcasting Company (NBC) RADIO, TV ...................284 National Conference of Editorial Writers pt, deont.....................284 National Geographicistpr...........285 National Public Radio media........285 NBC................................285 neambiguitate jurn inf.............285 necesitatea de a subzista soc, PSIHOSOC ..........................285 necesitatea de a supraviețui soc, PSIHOSOC .............'............285 neobișnuit soc.....................285 neologism lingv....................285 neoretorica ret....................285 Neuharth, Allen H. jurn............285 neutralitate deont, jurn inf.......285 nevoia de autodepășire soc, PSIHOSOC ........'.................285 nevoia de a descoperi soc, PSIHOSOC ..........................285 nevoia de dragoste și stimă soc, PSIHOSOC, CM.......'...............285 nevoia de a folosi psihosoc, soc...285 nevoia de a înțelege soc, psihosoc.285 nevoia de a lupta soc, psihosoc....285 nevoia de a se proiecta soc, PSIHOSOC ..........................285 nevoia propagandei prop............285 nevoia de a se repera soc, psihosoc..285 nevoile apartenenței soc, psihosoc.285 nevoile de bază soc, psihosoc .....285 nevoile de securitate soc, psihosoc, CM ................................285 (autoactualizarea) nevoilor soc, PSIHOSOC ..........................285 Newcomb, Theodore M. com ..........285 New England Associated Press agp, ISTPR .............................285 New Journalism jurn inf, ist pr....285 New York Associated Press agp, ISTPR .............................288 New Yorker ist pr .................288 New York Herald Tribune istpr .....288 New York Sun istpr.................288 New York Times ist pr..............288 New York Tribune istpr.............288 New York World istpr...............288 New Zealand Associated Press agp....288 (evergreen) news jurn inf, ap......288 (hard) news (dated story) jurn inf, TV, AGP............................288 (soft) news jurn inf...............289 (spot) news (advances) jurn inf,...289 (television) news (limitări inerente) SOC REC .............................289 news analysis jurn inf.............289 news developmental jurn inf........289 newsfeature pt, jurn inf...........289 newsfeature explicativ pt, jurn inf.289 newsgathering jurn inf.............289 newsgroup com, media...............289 news item jurn inf, ap ............289 newsletter rp......................289 newsmaker jurn inf, rp.............290 Newspaper Association of America IP ..................................290 Newspapers Publishers Association AGP................................290 news pyramid jurn inf, red.........290 newsreels jurn inf, film ..........290 Newsweek ist pr, pt................290 newsworthiness (criteriile) tp.....290 Newton, Isaac fil, istpr...........291 Niculescu Costei, RoxanajURN.......291 Nine O’Clock Publications ip, pt...291 Nistorescu, Cornel jurn............291 nivelul abstract (pasiv) al opiniei publice soc, polit, jurn op..................291 nivel conștient (rațional) publ....291 nivel experimental (activ) al opiniei publice soc, polit, jurn op......291 nivel preconștient publ............291 no comment jurn inf, jurn op.......291 Noica, Constantin fil..............291 noile media media..................291 non sequitur arg, ret..............291 normă deont, leg...................291 North American Review istpr........291 notă de lectură jurn inf...........291 Noticiero Telemundo CNN tv.........291 645 INDICE DE TERMENI nou reportaj nonficțional jurn inf....291 Noua Ordine a Informării media......291 Noua Stângă soc, polit..............292 nouvelle musclee jurn inf, pt.......292 nouvellistes ist pr.................292 novela tv...........................292 Novosti AGP.........................292 NPS TV..............................292 nucleu dur al informării jurn inf...292 număr zero pt, mk, publ.............292 N. W. Ayer & Son ist, publ..........292 Oancea, Sorin jurn..................293 obiectivare lingv...................293 obiectivitate jurn inf, deont.......293 obscen (obscenitate) deont, leg.....293 Obscene Publications Act (Legea Publicațiilor Obscene) deont, leg...294 Observatoire Europeen de l'Audiovisuel opm...................294 Observatorul Francez Media (OFM) IP....................................294 Observatorul Internațional de Media ip..........................296 observație psihosoc, jurn inf.......296 Octavian, Tudor jurn ...............296 ofensă adusă autorității leg........296 ofensă și ultraj leg................296 off the record jurn inf, deont......296 Office of War Communication STRUCT MIL, PROP..................298 Office of War Information rp........298 Oficiul Francez de Informații agp...298 OFM ....................'...........298 ofset cm............................298 oligopoles media....................298 olimpieniCM ........................298 ombudsman soc, polit, deont ip......298 omnibus cm..........................299 omogenizare tp......................299 omonimie lingv......................299 omul unidimensional soc.............299 onestitate deont....................299 Onis, Federico (de) cm, lit.........301 on the record jurn inf, deont.......301 op-ed page jurn op, ip..............301 operator de interviu soc............301 Opinia Publică istpr................301 opinie polit, soc, jurn op..........301 opinie comună polit, soc, jurn op...302 opinie corectă polit, soc, jurn op..302 opinie deviantă soc rec.............302 opinie imediată polit, soc, jurn op.302 opinie individuală polit, soc, jurn op ... 302 opinie primită soc, polit, jurn op..302 opinie publică soc, mkpol..........302 opinie subiectivă soc, psihosoc, jurn op..........................306 opinie unanimă soc, polit, jurn op..306 opinii interzise leg...............306 Oprea, Marian jurn.................306 Orășeanu, Nae T. istpr.............306 ORF tv.............................306 organizare bloc red................306 organizare cauză-efect red.........306 organizare conform secvenței logice RED ............................ 306 organizare pe serii de interes red.306 organizare prin comparație și contrast RED ...................\.........306 organizare secvențială (cronologică) RED ..................................307 Organizația Internațională a Jurnaliștilor ip.................307 Organizația Mondială a Comerțului (OMC) ECON..................... 307 Organizație Neguvernamentaiă (ONG) SOC..........................307 organizație rețea mk...............307 orizont de așteptări soc, tp.......307 Orwell, George lit.................308 Osgood, Charles E. com.............308 ouverture pt, radio, tv............308 overnight jurn inf, ap.............308 5 P'smk............................309 pack journalism media..............309 packagingTV........................309 pagina întâi pt....................309 pamflet jurn op....................309 Pan African News Agency agp........310 Panaitescu, Petre P. lit...........310 panel soc..........................310 panem et circenses prop............310 panopticum fil, pol................310 panoramic film, tv.................310 panoramic orizontal film, tv.......310 panoramic vertical film, tv........310 PAP AGP............................310 paparazzo/paparazzi film, jurn inf, ip ..310 papier balai jurn inf, afp.........310 papier d'edairage* jurn inf, afp...310 papier d'ensemble jurn inf, afp....310 papier de relance jurn inf, afp....310 Papini, Giovanni ist...............310 paradigma politică soc.............310 paradigma publicității mk..........310 paradigma sociologică a zvonului soc ..310 paradigma tehnologică soc..........310 INDICE DE TERMENI 646 paradigma structural-funcționalistă penny press pt, ist...................313 SOC REC................................310 PeopleiSTPR..........................314 paradox mk.............................310 percepție psihol......................314 parafrază red..........................310 Perelman, Chaim ret...................314 parafrază oblică red...................310 performanță lingv.....................314 parafrază substitutivă (denotativă) red 310 perifrază ret.........................314 paragraf cheie red.....................310 persiflaj ret.........................314 paragraf final red.....................310 persoane aflate în tranziție soc, publ ...314 paragraf final interpelare red.........311 persona ret...........................314 paragraf final sinteză red.............311 personaj ret..........................314 paragraf final umoristic red...........311 personaj exemplar ret.................314 paragraf inițial red...................311 Personal Computer.....................314 paragraf inițial adresare directă red..311 personalitate autoritară psihosoc......314 paragraf inițial anecdotic red.........311 personalitatea protagoniștilor paragraf inițial bazat pe citat red...311 jurn inf.................................314 paragraf inițial bazat pe joc de cuvinte, personalizare red......................314 calambur sau ironie red................311 personificare red....................314 paragraf inițial bazat pe vizualizare perspectivă mk.........................314 red....................................312 perspective story jurn inf...........315 paragraf inițial care conține un slogan (faire) persuasif ret.................315 red....................................312 persuasiune ret......................315 paragraf inițial construit pe balansul persuasiune ironică ret...............318 teză-antiteză red......................312 petitio principii log ...............318 paragraf inițial construit pe baza PETRA agp.............................318 unei comparații red....................312 Philadelphia Bulletin pt.............318 paragraf inițial construit pe baza Philippide, Alexandru A. lingv........318 unei metafore red......................312 pica tp..............................318 paragraf inițial definiție red.........312 Picasso, Pablo est....................318 paragraf inițial descriere red.........312 pick-up (follow-up) jurn inf, ap......318 paragraf inițial ex abrupto red........312 pigiste ip............................318 paragraf inițial interogativ red.......312 piramida nevoilor soc, psihol.........318 paragraf inițial pe ton pedagogic red ...312 piramidă circulară red ............318 paragraf de legătură red...............312 piramidă comună red...................318 paragraf de sprijin red................312 piramidă inversată red................318 (nut) paragraph red....................312 Pissaro, Camille est..................319 parainformare jurn inf.................312 pivot narativ red.....................319 parajurnalism jurn inf.................312 Plai cu Boi ip, pt....................319 paralelism lit, cm ....................312 plan film, tv.........................319 paralingvistică lingv .................312 plan american film, tv................319 paranoia psiho.........................312 plan apropiat film, tv................319 paraproxemică com......................312 (arriere-)plan film, tv...............319 Paris Mondial media, pol...............312 plan en sablier red...................319 parodie red............................312 (gros-)plan film, tv..................319 partitio ret, com, lingv...............313 plan italian film, tv.................319 pasiunea mk............................313 plan mijlociu film, tv ...............319 pastișă red............................313 plan panoramic film, tv...............319 pathetic fallacy ret...................313 plan tăiat film, tv...................319 patriarhat soc, pol ...................313 planificarea și programarea sarcinilor Pavlov, Ivan Petrovici psihol..........313 rp................................319 Payne Fund deont, leg..................313 planning rp, publ.....................319 Pătrușcă, Adrian jurn..................313 planul textului red...................319 Păunescu, Valentin jurn................313 Platon fil............................320 PC com, media..........................313 pleonasm lingv, red ..................320 penetrare media, soc, publ ............313 plonjeu film, tv .....................320 Ml INDICE DE TERMENI (contra-)plonjeu hlm, tv............320 pluriformitate mediatică soc rec, tp.320 pluriformitate mediatică externă SOC REC, TP.......................321 pluriformitate mediatică internă SOC REC, TP...........................321 polemică arg, red...................321 polemologie soc.....................321 polisemie, polisemantism lingv, red..321 politică editorială ip............. 321 politică de programe radio, tv......322 Poilock, Friedrich fil..............322 pool jurn INF.......................322 pool report jurn lnf................322 Pool, Ithieî de Sola soc, tp........322 Pop, Sânziana jurn..................322 Popa, Cristinel jurn................322 Popescu, Cristian Tudor jurn........322 Popescu, Dumitru media..............322 Popovici, Bogdan jurn...............322 Popovid, laromira jurn..............322 populație utilă soc rec, pubj.......322 pornografie deont, leg..............322 portret jurn inf.................. 323 Port-Royal fil, ret................ 324 postfeminism (feminism postmodern, feminismul valului III) soc, pol......324 Postman, Leo soc....................324 postmodernism cm, pol, soc..........324 poststructuralism cm, soc, pol......328 poștă electronică (e-mail) com......328 poveste red.........................329 povestire (recit) red...............329 povestire mediatică jurn inf........329 poziție lingv, com................. 329 poziționarea imaginii mk pol, mk....329 poziționarea mărcii publ, mk........329 poziționarea produsului mk, publ....329 Poynter, Nelson ist.................329 Poynter Institute for Media Studies TP....................................329 precision journalism jurn lnf.......330 Preda, Bogdan jurn..................330 predocumentare jurn inf.............330 prejudecată log.....................330 prelucrarea datelor com, media......330 premachetă tehno....................330 prepackaged news rp.................330 pre-propagandă prop.................330 pre-propagandă ideologică prop......330 presă marginală pt..................331 presă populară pt...................331 presă de prestigiu pt...............331 presă de proximitate pt, media, rp...331 presă regională pt, media............331 presă de scandai pt, media..........33 i presă pentru tineret leg, pt.........331 presă specializată pt, media.........332 presă de întreprindere rp............332 presă underground media..............332 Press Agentry rp.....................333 Press Association agp, ist...........333 press release rp................... 333 presse du cceur pt, media............333 presupoziție lingv...................333 pretendenți soc, publ................333 preunghi RED.........................333 prezent dramatic lingv...............333 prezent perpetuu pol, soc............333 prezumție de nevinovăție leg, deont ...333 prim-pian film, tv...................334 Prima TVip,tv........................334 *prime-time radio, tv................334 Primul Congres al Presei Române ist ...334 principaux points jurn inf, afp......334 principiul fericirii maxime fil, soc.334 Printeris înk ist, publ..............334 prior restraint leg..................334 Prisma pt............................334 privacy leg, deont...................334 privilegiu absolut leg, deont........334 privilegiu calificat leg, deont......334 Privirea ip, pt......................334 probatio ret.........................334 product mix mk.......................334 professional advertising publ........334 professional trade titles pt.........334 profil RED, soc, soc REC.............334 profil colectiv red..................335 profilul consumatorilor mk, publ.....335 profilul unei personalități jurn inf.335 profilul pieței mk, publ, media......335 profitul lecturii soc rec............335 Pro FM ip, ret.......................335 programare radio, tv.................335 programare spațio-temporală red......335 program type radio, tv...............336 Programul 3 media....................336 Proiectul Statutelor Federalei leg...336 prolepsis jurn inf...................336 promisiunea publicității publ, mk....336 Promotion rp.........................336 promovarea vânzărilor (promotion) PUBL..................................336 promptitudinea informării jurn inf...336 pronostic prop.......................336 Propaganda Analysis Institute prop...336 propagandă mkpol.....................336 INDICE DE TERMENI 648 propagandă activă prop.............344 propagandă albă prop...............345 propagandă ascunsă prop............345 propagandă de competiție prop......345 propagandă de consum prop..........345 propagandă culturală prop..........345 propagandă deschisă prop...........345 propagandă diplomatică prop........345 propagandă economică prop..........345 propagandă educațională prop.......345 propaganda în favoarea statului totalitar leg....................345 propagandă gri prop................345 propagandă ideologică prop.........345 propagandă de integrare prop.......345 propagandă îndreptată spre exterior PROP.............................345 propagandă îndreptată spre interior PROP ............................345 propagandă mascată prop............345 propagandă militară prop...........346 propagandă naționalist șovină leg..346 propagandă neagră prop.............346 propagandă orizontală prop.........346 propagandă paranoia prop...........346 propagandă politică prop...........346 propagandă a prestigiului prop.....346 propagandă rasială sau etnică prop.346 propagandă de război prop..........346 propagandă pentru război [civil] leg . ..346 propagandă religioasă sau morală PROP.............................347 propagandă revoluționară prop......347 propagandă de sănătate prop........347 propagandă socială prop............347 propagandă sociologică prop........347 propagandă de stat prop............347 propagandă strategică prop, STRUCTMIL........................347 propagandă de subversiune prop....347 propagandă de teroare prop.........347 propagandă verticală prop..........347 (De) Propaganda Fide...............347 (new) propaganda...................348 sub-propagandă prop................348 prosilogism ret....................348 prospectare tv ....................348 protagonist soc....................348 Protection of Children Act deont, leg ..349 protejarea consumatorului leg, deont .349 protejarea imprudenților deont....351 protejarea minorilor leg, deont...351 protejarea sursei deont, leg.......351 Pro TV IP, TV......................354 Proust, Marcel lit.....................354 provocare (instigare) leg..............354 proxemică lingv........................355 proximitate mediatică jurn inf, JURN OP, SOC REC......................355 proximitate psihoafectivă jurn inf, JURN OP................................355 proximitate socială jurn inf, jurn op, SOC REC ...............................355 proximitate spațială jurn inf, jurn op ... 355 proximitate tehnologică media...........355 proximitate temporală jurn inf, JURN OP...............................355 PRSA ..................................355 pseudoeveniment rp, mkpol, jurn inf ..355 pseudoinformare jurn inf, rp...........356 psihodemografie soc rec, publ..........356 psiholingvistică lingv.................356 PTi agp................................357 Public Affairs rp......................357 publicații comerciale pt...............357 publicații industriale pt..............357 publicații profesionale pt.............357 publicist publ.........................357 publicitate............................357 publicitate de afaceri publ............364 publicitate pentru o cauză publ........364 publicitate comercială publ............364 publicitate orientată spre companii șl profesii publ......................364 publicitate comparativă publ, leg......365 publicitate conotativă publ............365 publicitate de consum (consumer advertising) publ.....................365 publicitate corporativă (instituțională) PUBL..................................365 publicitate denotativă publ............365 publicitate industrială publ...........365 publicitate instituțională publ........366 publicitate interzisă publ, leg .......366 publicitate de marcă publ..............366 publicitate mascată publ, leg, deont....366 publicitate mincinoasă publ, leg.......366 publicitate negativă publ..............367 publicitate noncomercială publ.........367 publicitate politică publ, prop, mkpol ...367 publicitate de prestigiu (a produsului) PUBL..................................367 publicitate primară publ...............367 publicitate a produsului publ..........367 publicitate profesională publ..........367 publicitate selectivă publ.............367 publicitate de tip relații publice publ .. .367 publicitate virtuală publ, tv..........367 649 INDICE DE TERMENI (ciclul) publicității publ...........367 (patrulaterul) publicității publ.....367 publicity rp.........................368 Public Radio International media.....368 public relations rp..................368 public relations counsel rp..........368 (proactive) public relations rp......368 public relations-publicity rp........368 (reactive) public relations rp.......368 Public Relations Society of America (PRSA) rp ...........................368 public service advertising publ......369 Public Service Broadcasting radio.....369 public spirit ist, filo..............369 public țintă media, soc rec, publ, rp.369 publicuri media, soc rec, publ, rp...369 Publiespana publ.....................369 Publimedia ip........................369 publimetrie soc rec..................369 Publitalia '80 publ .................370 Pulitzer, Joseph ist.................370 Pulitzer Prize media.................371 punct de vedere jurn inf, red........371 puncte principale ag, red............371 punct tipografic tr..................371 purtător de cuvânt rp................371 puterea presei tp, soc rec...........371 putere charismatică soc..............371 QUAQ AG, IP .........................372 (dosed-end) question jurn inf, red....372 Quintilian ret.......................372 Radio media..........................373 Radio Act (SUA) leg, ist ............377 Radio Authority leg..................377 Radio (Blind Medium) media...........378 RADIOBRASILagp ..................... 378 Radio Contact ip, ret................378 Radio Elveția Internațional radio....378 Radio France radio...................378 Radio France Internationale (RFI) MEDIA, POL.........................378 Radio Free Europe (rom Radio Europa Liberă) radio, prop................379 Radio Liberty radio, prop............379 Radio Star ip, ret...................379 Radio Vacanța media..................379 Rador agp, ist.......................379 Radu cel Mare ist....................382 Raina, Mario Văzquez agp.............382 Ralea, Mihai est.....................382 Ramonet, Ignacio jurn................382 rapiditatea informării jurn inf......382 rappel tehno.........................382 rapportisti ist......................382 rata circulației soc rec ............382 rata difuzării soc rec...............382 rata duplicării soc rec..............382 rata lecturii soc rec................382 rating soc rec.......................383 Ray, Man est, foto...................383 Raymond, Henry J. ist................383 Rayographs foto......................383 Rădulescu, Ion Heliade lit, ist......383 Rădulescu-Motru, Constantin fil......383 Răspândirea de Materiale Obscene LEG....................................383 răspundere în cascadă leg............383 RB AGP...............................383 reacție/reacții jurn inf, agp........383 Reader's Digest istpr................383 Reagan, Ronald pol, cm, media .......383 Reality-Show tv .....................384 Real TV tv...........................384 rea-voință deont, leg................384 recensământ soc......................384 recenzie jurn op.....................384 receptare lingv......................384 receptor com.........................384 recit (povestire) red................384 reclamă publ.........................384 Redus, Onesime ist...................385 records columns pt...................385 rectificare deont....................385 recunoașterea meritului soc, psihol..385 redactor-șef ip......................385 redactor traducător leg..............385 redacție ziaristică leg..............385 Redbock pt...........................385 reducție soc.........................385 redundanță com, red..................385 reformers publ.......................386 regionalism lingv, red...............386 regionalizare soc, pol...............386 registru lingv.......................386 regula orchestrării prop.............386 regula simplificării prop............386 regula simplificării și a dușmanului unic prop.........1.....'............386 regula unanimității și a contagiunii PROP.................................. 386 Regulamentul bibliotecii ist, ip.....386 Regulamentul pentru organizarea și funcționarea societății de difuziune radiofonică ist, ip..........386 Regulamentul programului vorbit ist, ip................................386 regulile comerțului leg..............386 relatare jurn inf, pt, red...........386 INDICE DE TERMENI relații publice rp....................387 relaționist rp........................390 (grand) reportage pt, tv..............390 reportaj pt, tv, ret..................390 reportaj de atmosferă pt, tv.....................394 reportaj ideologic jurn op, ist........394 reportaj de informare generală pt, TV, RADIO ..........................395 reportaj intelectual ist, jurn op.....395 reportaj judiciar pt, tv, radio.......395 reportajul unei manifestații pt, tv, RADIO....................'..........395 reportaj narativ pt, tv...............395 reportaj nespecializat pt, tv, radio ...395 reportaj despre o personalitate pt, tv ...395 reportaj politic pt, tv, radio........395 reportaj în România interbelică pt, ist ..395 (mic) reportaj pt, tv, radio..........399 reportaj de serviciu pt, tv, radio....399 reportaj specializat pt, tv, radio....399 reportaj sportiv pt, tv, radio........399 reportaj în televiziune tv............399 reporter jurn inf, ip.................399 (grand) reporter jurn inf, pt, tv.....400 reporter - desenator leg..............400 reporter ca intermediar jurn inf, ip, SOC REC...............................400 reporter de investigare jurn inf, ip..400 reporter special jurn inf, ip.........400 Reporters sans frontieres (RSF) ’P....400 reporting ip..........................401 (in-depth) reporting jurn inf.........401 rescriere red.........................401 responsabilitatea socială a presei tp..401 Rete4TV...............................403 retorica de drept ret.................403 retorica imaginii cm..................403 retorica monumentelor prop............403 retorica rea ret......................403 retorică ret..........................403 retractare jurn inf, jurn op, deont...406 rețea media...........................406 Reuter, Paul Julius (baron) ist, ag...406 Reuter(s) ag..........................407 Reuter(s) Economic Service ag.........408 Reuter(s) North America ag............408 Reuter(s) World Service ag............408 Review (The)..........................408 reviewing jurn op.....................408 revista presei rp, jurn inf...........408 Revue de Litterature Comparee lit.....409 Rezoluția Consiliului Europei (74)26 din 1974 LEG.................409 __________650 ridicol ret.........................409 rimă ret............................409 risc financiar și social soc, publ..409 risc fizic soc, publ.................4^ risc funcțional soc, publ...........409 rol LINGV, PSIHOL ..................409 rolling news radio..................4$9 roman nonficțional jurn ............409 romantism est.......................409 România Liberă ist, pt.............-409 Românul ist.........................409 ROMPRES AG..........................409 Roosevelt, Franklin D. ist..........410 Rosetti, C. A. ist..................410 Roșea, Andreea jurn.................410 Roșea, loan Mihai jurn..............410 roundup (bilanț*) ag, radio, tv ....44$ Rousseau, Jean-Jacques ist, fil.....4i$ RTBF ip.............................41$ runningAG...........................4i$ running story jurn inf, pt..........4i$ Ruskin, John fil....................4Î$ Saint-Simon, Claude Henri de fil....411 sales promotion publ................411 SANAagp ............................4}i sarcasm ret.........................4Î1 Sartre, Jean-Paul lit...............411 sat planetar com.........................411 SATELIMAGES/TV5 media................4H satiră lit, jurn op......................4J1 Saturday Evening Post ist...........411 Saussure, Ferdinand de lingv........411 Săftoiu, Claudiu jurn...............411 sâmburele ascuns al interviului JURN INF, JURN OP................41 1 Sârbu, Adrian jurn..................411 scandal jurn inf....................411 Scanpîex AGP........................411 sceptic soc.........................411 schema lui Lasswell soc rec.........411 Schiller, Herbertsoc................411 Schoenberg, Arnold est..............411 Schopenhauer, Arthur fil............411 Schramm, Wilbur com.................411 scoop JURN INF......................411 Scott, Charles Prestwich deont......411 Scripps, Eduard Willss agp, ist.....411 script tv...........................411 scrisori către editorialiști jurn op, pt.411 secret leg..........................412 secret profesional leg, deont.......412 secret de serviciu leg..............412 secret de stat leg..................412 strict secret leg...................412 651 INDICE DE TERMENI strict secret de o importanță deosebită leg........................412 secretar general de redacție ip......412 secțiunea pentru evaluarea publicității leg.....................413 securitate emoțională soc, tp ,......413 selling publ.........................413 semantică lingv......................413 Semănătorul ist......................413 semem lingv .........................413 semiologie com.......................413 semiotica imaginii cm................413 semiotica interpretării lingv........413 semiotică com........................413 semiotică narativă red, est..........414 semne suprapuse lingv ...............414 semnificație com, lingv..............414 semnificație figurată (a cuvântului)..414 semnificație proprie (a cuvântului)...414 sens LINGV, COM......................414 sens afectiv (al cuvântului) ret.....414 sens figurat lingv...................414 sens intelectual (al cuvântului) ret..414 sens propriu lingv...................414 sentimentul apartenenței soc, psihol ...414 sentimentul puterii soc, psihol......414 senzaționalism filo, media...........414 Serviciul Gazetelor ag, ist..........414 serviciu public media, leg...........414 servicii oficiale de presă agp, rp...417 sexism soc, polit....................417 Shannon, Claude Elwood com...........417 Shibutani, Tamotsu soc...............417 show business cm, publ...............417 sidebar jurn inf, pt.................417 Sidney Morning pt....................417 Sigma Delta Chi media, ip............417 Sigma Delta Chi Foundation media, ip ...418 siguranța națională leg..............418 siguranța statului leg...............418 silogism retoric ret.................418 simbol ret, com......................418 simbolism fonetic lingv..............419 simulacru cm, pol, soc...............419 simulare prop........................419 Sinclair, Upton ist..................419 sincretism tp .......................419 sindicalism pol......................419 Sindicatele Jurnaliștilor Români ip, ist ..419 Sindicatul Presei din lași ist.......420 Sindicatul Presei Minoritare din Ardeal șl Banat ist.....................420 Sindicatul Presei Române din Ardeal IST ....................................420 Sindicatul Presei Române din Ardeal șl Banat IST, ip........................420 Sindicatul Presei din Oltenia și Banat IST........................................420 Sindicatul Presei Române din Chișinău IST...............................’.......420 Sindicatul Presei Române din Cluj ist ....420 Sindicatul Ziariștilor ist, ip..........420 Sindicatul Ziariștilor din Ardeal și Banat (al minorităților) ist..............420 Sindicatul Ziariștilor Bucovineni ist, ip ..420 Sindicatul Ziariștilor din București ist ...420 Sindicatul Ziariștilor Români din Chișinău ist........................420 Sindicatul Ziariștilor din Moldova ist ....420 Sindicatul Ziariștilor și Lucrătorilor din Presa [din] Arad org................420 sintaxa imaginii cm.....................420 sintaxă mixtă lingv.....................420 sinteza jurn inf, agp, leg..............420 sinucidere deont........................420 Si Quis PUBL............................420 sistemul DidotTR .......................420 sitcom tv, cm...........................420 site COM................................421 situationer jurn inf....................421 situație lingv..........................421 situație congruentă lingv ..............421 situație incongruentă lingv.............421 slander deont, leg......................421 slogan ret, publ, mkpol.................421 Smith, Adam fil, ist....................421 soap opera radio, tv, cm ...............421 societate a spectacolului cm, pol, soc ...421 Societatea A.E.G. radio.................421 Societatea de Difuziune Radiofonică RADIO, IST................................421 Societatea Generală a Publicitarilor Englezi ist, publ.........................421 Societatea Jurnaliștilor din Galați org ..421 Societatea pentru Protejarea Publicității ist, publ..................422 Societatea Presei ist, ip...............422 Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) MEDIA, IST .........................422 Societatea Ziariștilor org..............422 Societatea Ziariștilor din România ORG.......................................422 societate civilă soc....................422 societate de consum cm, pol, soc........422 societate globală a informației SOC, MEDIA................................422 societate industrială soc...............422 societate informațională soc, media.....422 INDICE DE TERMENI 652 societate postindustrială cm, pol, soc ...423 society conscious publ.................423 society news jurn inf..................423 Society of Professional Joumalists MEDIA, IP ...........................423 Society of Professional Joumalists Sigma Delta Chi media, ip............424 sociolect lingv........................424 sociolingvistică lingv.................424 sociometrie soc........................425 solarizare foto........................425 Solomon, Laurențiu.....................425 Sommet Francophone (le) pol............425 sondaj de opinie soc, mk pol, publ.....425 sondaj de susținere (advocacy pool) SOC...........’......................427 Sorel, Georges pol.....................428 sorit ret..............................428 South-East NetWork for Professiona- lization of Media ist pr.............428 Southern Associated Press ist, agp.....428 spațialiști soc, publ..................428 spațiu public soc, com.................428 spațiu publicitar pt...................429 spațiu redacțional pt..................429 spălarea creierului prop...............429 specia l-interest magazine pt..........429 spin doctors rp........................429 spirala publicității publ..............429 spirala tăcerii soc....................430 spirit ret.............................430 Spitzer, Leo ret.......................430 sponsorizare publ, radio, tv...........430 Sports lllustrated pt..................431 Spot PUBL, RADIO, TV ..................431 spot news (advances) jurn inf, agp.....431 SRG SSR Idee SuisseTV..................431 St. Louis Post Dispatch ist............431 St. Petersburg Time pt.................431 STA AGP................................431 Standardele Britanice ale Radioteleviziunii leg, deont.........431 Standard Rate & Data Service publ......432 star soc, cm...........................432 star system mk, publ, cm...............432 statistică (trucuri, capcane) jurn inf.432 statistică informală soc rec...........436 statut lingv, com......................436 Statutul Jurnalistului leg.............436 Stănescu, Sorin Roșea jurn.............436 stânga radicală soc, pol...............436 Steffens, Lincoln istpr................436 Steinbeck, John lit ...................436 StendhalLiT............................436 stereotip, stereotipie soc, lingv, PSIHOL.................................436 stil funcțional lingv, red............437 stil jurnalistic lingv, red...........437 stil radiofonic radio, lingv, red.....437 stil de viață soc, publ...............437 stilistica efectului soc rec..........437 stilistica limbii vorbite red.........437 stilistica receptării soc rec.........437 stilistică red........................437 stilistică comparată ret..............441 stilistică estetică red...............441 stilistică funcțională lingv..........441 stilistică genetică lingv.............441 stilistică lingvistică red............441 stilistici naționale red..............441 stimul-reacție psihol, prop...........441 Stowe, Harriet Beecher ist............441 stratagemă prop.......................441 strategie mark pol....................441 strategie de comunicare rp............441 Strawinski, Igor est..................441 streamer tehno........................441 Streitman, Henric St. ist.............441 stringer istpr........................441 structuralism lingv...................441 strugglers publ.......................441 studii culturale soc rec..............442 studii media soc......................442 subcultură com........................442 subinformare jurn inf.................442 subînțelesul discursului ret..........442 sublead red...........................442 subliminal psihol.....................442 subpropagandă prop....................442 subtitlu RED, TEHNO...................442 subtitrare tv, hlm....................442 succeders publ........................442 Suciu, Dan JURN.......................442 suivism jurn inf......................442 summary lead jurn inf, red............442 Sun (The) pt..........................442 Sunday Evening Post ist...............442 Sunday World ist......................442 supape creatoare soc, psihol..........442 Super Channel agp, tv.................442 support media ........................442 suprainformare jurn inf...............442 suprarealism est......................442 supratitlu red, tehno.................442 supraveghere electronică deont, leg ....443 surpriză jurn inf ....................444 sursă bună jurn inf...................444 sursă de context jurn inf.............444 653 INDICE DE TERMENI sursă convențională jurn inf.........444 sursă directă jurn inf...............444 sursă experimentată jurn inf.........444 sursă identificată jurn inf..........444 sursă indirectă jurn inf.............444 sursă de informare jurn inf..........444 sursă din interior jurn inf..........448 sursă îndoielnică jurn inf...........448 sursă de mâna a doua jurn inf........448 sursă neconvențională jurn inf.......448 sursă neexperimentată jurn inf.......448 sursă neidentificată jurn inf........448 sursă neoficială jurn inf............448 sursă oficială (autorizată) jurn inf..448 sursă orală jurn inf.................448 sursă ostilă jurn inf................448 sursă rea jurn inf...................448 survivers publ.......................448 suspended interest story red.........448 sustainers publ......................448 SVT TV...............................448 syndicated columnist IP..............448 șantaj leg...........................449 șapOU TEHNO, RED.....................449 șapou de actualizare tehno, red......449 șapou incitativ tehno, red...........449 șapou informativ tehno, red..........449 șapou de prezentare tehno, red.......449 școala de la Birmingham soc rec......449 Școala Critică de la Frankfurt soc...449 Școala Empirică soc..................450 Școala de la Palo Alto com...........450 Școala de la Praga lingv.............451 șef de departament ip................451 Șeuleanu, DragoșjURN.................451 Șklovski, Victor ret.................451 șovinism leg, pol.......:............451 știința comunicării com .............451 Știre JURN INF, RED .................451 (calitățile) Știrii jurn inf.........459 Știre de context jurn inf, agp, media.460 știre obișnuită jurn inf, agp.........460 știre cu sertare jurn inf, agp.......460 știre de sinteză (writethru*) JURN INF, AGP ........................460 Știreanu, Octavian jurn..............461 Știri la radio jurn inf..............461 tabletă red..........................462 tabloid pt...........................462 tabloid-style TV program tv..........464 tabu soc, IST........................464 Take a Break pt......................464 talk-show radio, tv..................464 Taniug agp...........................464 TAP AGP..............................464 Tarbell, Ida ist.....................464 target story (feature/standing story) AGP ...............................464 TASR AGP.............................464 TASS AGP.............................464 Tatulici, Mihai jurn.................465 tautism com..........................465 tautologie log, ret..................465 Taylor, Frederick Winslow mng........465 Tânjală, Emanuel jurn................465 Tchakhotine, Serge (Serghei Ivanovici Tchakhotine) COM ....................465 tehnica simultaneității est..........465 tehnici de comunicare rp.............465 tehnoredactare tehno.................465 Telegraful de Prahova istpr, pt......465 telemarketing mk, publ...............465 telematică com.......................465 teleshopping mk, publ................465 televiziune tv.......................465 televiziune compasională tv..........466 Televiziune Culturală Europeană tv...466 (neo)televiziune tv..................466 (paleo)televiziune tv ...............467 televiziune radiofonică tv...........467 Television sans Frontieres leg.......467 temporalitate red, ret...............467 tendința de a fugi de sine psihol....467 tendința de integrare soc, psihol....467 Teodoreanu, Alexandru O., zis Păstorel lit.......................467 Teodorescu, G. Dem. ist..............467 Teodorescu-Braniște, Tudor jurn, lit ....467 teoria catharsisului media, soc......467 teoria comportamentelor agresive ....467 teoria dependenței față de media SOC REC ...........................467 teoria efectelor limitate soc........468 teoria informației com...............468 teoria întăririi predispozițiilor deja existente media, soc...............468 teoria învățării publ................468 teoria observației media, soc........468 terorism pol, media..................468 testarea pieței mk, publ.............469 text LINGV, COM......................469 text explicativ jurn inf.............469 textes prepares ă l'avance jurn inf, afp 469 TF1 tv ..............................469 TFFCOM ..............................469 Thats Life pt........................469 J. Walter Thompson Company publ......469 Thomson, Robert James jurn...........469 INDICE DE TERMENI 654 tierce culture tp.....................469 Time ist..............................469 (The) Times pt........................469 timpul narațiunii ret.................470 Ținu, Dumitru jurn....................470 tipar CM .............................470 tipologia discursurilor lingv, com ...470 tipuri de consumatori publ............470 tiraj pt..............................470 Titus Livius ist......................470 titlu RED, TEHNO......................470 titlu incitativ red...................471 titlu informativ red..................471 titrare tehno.........................471 Tocqueville, Alexis de ist............471 Todoran, Dimitrie publ................471 Toma, MirceaJURN......................471 top business ip.......................471 Toynbee, Arnold cm, ist...............471 trade advertising publ................471 trade libel deont, leg................471 trademark publ, leg...................471 tradiționaliști soc, publ.............471 transfer prop, publ, mk pol...........471 tranzistor (radio) ...................471 travelling film, tv...................471 trăirism fil..........................471 trial baloon jurn inf, rp.............471 trimis special ip.....................471 Trompeta Carpaților ist...............472 trop ret..............................472 trucul alternativelor false ret, prop.472 trust de presă ist pr, media..........472 trust principles deont................472 Trustul Pro media.....................472 Tucă, Marius jurn.....................472 tunnel Vision tp......................472 Turcescu, Robert jurn.................472 TV5ISTRP..............................472 TV5 Africa ist pr.....................472 TVE TV................................472 TVPtv.................................473 TV Guide publ, pt.....................473 TVR 2 IP..............................473 TVR Cultural ip.......................473 two-step-flow SOC ....................473 Tzara, Tristan lit....................473 țap ispășitor soc.....................473 ultraj (ofensă și ultraj) leg, deont .474 umor RET, RED.........................474 umor negru ret........................474 Umwelt LINGV, PSIHOL .................474 unghi de abordare red.................474 unghi de acceptare foto...............475 unghi de filmare film, tv..............475 unghi normal film, tv..................475 Union Europeenne de Radiodiffusion (UER) OPM ..............................475 unique selling proposition publ.......475 unitate de analiză soc REC............475 unitate de context soc rec............475 unitatea definițională a retoricii ret.475 unitate de informație com ............475 unitate de înregistrare soc rec.......475 unitate de numărare soc rec...........475 unitate redacțională tehno............475 United PressÂssociation istpr, agp.....475 United Press International (UPI) agp...475 Uniunea Americană a Libertăților Civile ong ...........................476 Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor com, pol...........476 Uniunea Liberală ist..................476 Uniunea Ziariștilor din Basarabia IST, IP ............................... 476 Uniunea Ziariștilor Profesioniști ist..476 Uniunea Ziariștilor Profesioniști din București ist.....................476 Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România opm ......................476 universalitate jurn inf, tp...........476 Universitatea Radio media, ist .......476 (L')Universite des Reseaux d'Expression Franțaise pol............476 UPI AGP...............................476 upper-lower dass soc, publ............476 upper-middle dass soc, publ...........476 upper-upper dass soc, publ............476 Urechia, Vasile Alexandrescu ist......476 urgent agp............................476 urmare (follow-up) jurn inf, agp......476 uses and gratifications soc ..........476 US Industrial Outlook publ............477 US Information Agency (USIA) LEG, PROP ..............................477 utilitarism fil.......................478 utopie fil, com.......................478 valoare a cumpărătorului mk...........479 VALS MK, PUBL, SOC REC ...............479 VALS 2 MK, PUBL, SOC REC..............479 Vardie, Dan jurn .....................479 variație lingvistică lingv............479 Vasas, Frandsc jurn...................479 Vasiliu, Mihnea jurn..................479 vânătoare de vrăjitoare prop, ist.....479 vânzarea apartenenței psihol, publ.....479 vânzarea gratificării egoului PSIHOL, PUBL ...........................479 655 INDICE DE TERMENI vânzarea nemuririi psihol, publ.......479 vânzarea nevoilor afective psihol, PUBL................................479 vânzarea obiectelor (care satisfac afectivitatea) psihol, publ.......479 vânzarea recunoașterii meritului PSIHOL, publ ......................480 vânzarea securității emoționale PSIHOL, PUBL.....’.....’............480 vânzarea sentimentului puterii PSIHOL, PUBL........................480 vânzarea supapelor creatoare PSIHOL, PUBL........................480 vânzare directă mk, publ..............480 vânzare promoțională mk, publ.........480 vedetă soc, soc rec...................480 Vergiliu (Publius Vergilius Maro) LIT, IST ...........................480 verosimil ret.........................480 Viața Medicală ip, pt.................480 viață privată leg, deont..............480 videotextcoM .........................482 Vinea, Ion lit........................482 vinovat prin asociere arg, prop.......482 violență și pericol la adresa comunității jurn inf, soc...........482 (patru teorii ale) violenței soc rec .483 Visnews agp, tv.......................484 Vocea Americii (Voice Of America) MEDIA, PROP.........................484 voce unică rp.........................484 Vogue ist.............................484 Vremea ist, pt........................484 Vulpe, Radu ist.......................484 Walid Al-lbrahim agp..................485 Wall Street Journal pt................485 Warner, W. Uoyd soc...................485 Washington Post Standard of Ethics deont.............................485 Watzlawick, Paul com..................485 Weaver, Warren com....................485 Weber, Max fil, soc ..................485 website com, media....................485 Webster Jr., Frederick E. mk..........485 Weekly News of London pt, publ........485 Western Associated Press agp, ist pr..485 Wilson, Thomas Woodrow ist pr.........485 wire service (webster)................485 Wittgenstein, Ludwig fil, lingv, com ....485 Wolff, Theodor afp, ist pr............485 Woman's Home Companion ist pr ........485 Women's Liberation Movement SOC. POL .........................485 (The) World ist pr, tp................485 World Association of Newspapers ip .. .485 World Press Freedom Committee ip....485 World Service BBC media, pol........485 World Wide Web com, media...........485 writethru agp.......................485 writing coach ip....................485 WTN AGP, TV.........................486 Yellow Journalism Era ist, jurn inf.487 Yellow Kid ist, pt..................487 YleTV...............................487 Yonhap agp..........................487 (a) zapa tv.........................488 zapping, zapare tv..................488 ZDFtv...............................488 ziarPT..............................488 ziar electronic pt..................488 ziarist istpr.......................489 Ziua ip, pt.........................489 zonare leg .........................489 zoom film, tv.......................489 zvon soc, jurn inf..................489 Anexe Constituția României (1991).........493 BILLOF RIGHTS (1689) - Marea Britanie.494 Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (1789).........494 Bill of RIGHTS (1791). Amendamentul 1 (la Constituția SUA - 1787)........494 Declarația universală a DREPTURILOR OMULUI (ONU - 1948) ..494 Declarația drepturilor și libertăților fundamentale (Parlamentul European, 1989).......495 HOTĂRÂREA NR. 25/12 septembrie 1994 a Parlamentului României asupra rezoluțiilor adunării parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica jurnalistică.........................496 Rezoluția 1215 (1993) a Adunării parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica jurnalistică.......496 Rezoluția 1003 (1993) a Adunării parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica jurnalistică.......497 Principiile Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la libertatea presei.................501 Sindicatul național al jurnaliștilor. FRANCEZ! - cod etic.......................502 Codul sindicatului presei cotidiene REGIONALE DIN FRANȚA......................502 Declarație de principii - American Society of Newspapers Editors..........505 INDICE DE TERMENI 656 Codul etic al Society of Professional Journalists - SUA......506 Radio France Internationale (RFI). Cod etic............................508 Codul etic al ziarului Le Monde (2002)..................................512 Carta publicității ln Le Monde (1997) ...516 Codul etic al The New York Times - Ghidul integrității noastre..........517 Washington Post. Regulile atribuirii.520 Codul deontologic al ziaristului din România.........................526 Codul deontologic al Societății Române de Radiodifuziune (SRR)......527 Codul deontologic al ziaristului, adoptat de Clubul Român de Presă (CRP)...............................528 Codul deontologic al jurnalistului ELABORAT DE CONVENȚIA Organizațiilor de Media [din România]........................530 Franța: Legea din 29 iulie 1881, care reglementează libertatea presei.....532 Codul știrilor și al problemelor CURENTE (Radio Authority - Marea Britanie)....................546 CODE of PRACTICE - Comisia britanică pentru plângeri îndreptate împotriva presei..............................554 Directiva 89/552/1989 a Consiliului Europei „Television sans frontieres“.557 DIRECTIVA revizuită în anul 1997 ....558 Legea audiovizualului (1992).........558 DECIZIA (nr. 105 din 22 iulie 1993) a Consiliului National al Audiovizualului pentru aprobarea normelor obligatorii privind realizarea publicității în cadrul programelor audiovizuale radiodifuzate sau distribuite prin cablu.............566 Legea PRIVIND PUBLICITATEA (nr. 148 din 26 iulie 2000)............................569 LEGEA nr. 41 din 17 iunie 1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune....................574 LEGEA nr. 32 din 19 mai 1994 privind sponsorizarea..........................588 LEGEA nr. 32 din 19 mai 1994 privind sponsorizarea (actualizată până la data de 30 ianuarie 1998*).......................590 Hotărârea nr. 182 din 15 martie 2000 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Departamentului pentru Comunicare........................594 LEGEA nr. 111 din 21 noiembrie 1995 privind constituirea, organizarea și funcțio- narea depozitului legal de tipărituri și alte documente grafice și audiovizuale.........596 LEGEA nr. 8 din 26 martie 1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe (Extrase) ...............................599 Hotărârea guvernului (nr. 886 din 13 septembrie 2001) privind organizarea și funcționarea Agenției naționale de presă Rompres............................609 LEGEA nr. 19 din 9 ianuarie 2003 privind organizarea și funcționarea Agenției naționale de presă Rompres................612 Statutul jurnalistului....................617