O. G. LECCA DICȚIONAR ISTORIC, ARHEOLOGIC ȘI GEOGRAFIC AL ROMÂNIEI BUCUREȘTI EDITURA „UNIVERSUL”, S. A. 19 3 7 www.dacoromanica.ro CARISSIM7E MATRI GENEROȘI SVAVIQVE ANIMZE FILH MEMORIS PIVS DOLOR DEDICAVIT www.dacoromanica.ro PREFAȚĂ Această lucrare e un informator pentru tot ce privește trecutul României (Țara-Românească, Moldova întreagă, Banatul, Transilvania cu regi- unile alăturate, Dobrogea), prezintat sub forma de dicționar. Ea se adresează atât cercetătorilor, celor ce cunosc mai de aproape istoria țării, cât și persoanelor ce doresc să aibă la îndemână des- lușiri și date. Scopul lucrării și întinderea ei, cer o concizi- une pe care am căutat-o și pe care credem că am îndeplinit-o, evitând fraze inutile și digresiuni, și atingând numai în treacăt lucrurile cunoscute de ori cine. Publicând această carte, ne-am gândit în primul rând că cel doritor să aibă un răspuns neîntârziat și lămurit la o chestiune, nu-l poate căpăta decât după cercetări în lucrări speciale, cari nu sunt la îndemână, pe cari nu le cunoaște și nici nu le poate găsi, în afară de subiectele asupra căror nu s’a scris nimic. Lipsurile sunt explicabile într’o publicație care e cea d’ântâi în felul ei și care, pe de altă parte, s’ar putea întinde ori cât de mult. Am căutat să situăm cât mai bine noțiunile în timp (epoci, secoli) și în loc (deosebiri de insti- www.dacoromanica.ro — 6 — tuții, de numiri, de obiceiuri, între Țara-Rom. și Moldova de ex.), spre a feri pe cititor de confu- ziuni și de anacronisme. Articolele din carte sunt privitoare la : — Loca- lități : țări, orașe, târguri; cetăți, mănăstiri și biserici; stațiuni arheologice ; ruine de construcții și așezări omenești (preistorice, daco-getice, ro- mane, românești) ; valuri, brazde, movile ; sate vechi; locuri istorice ; bătălii. — Archeologia: arte, antichități. — Diplomatica, Numismatica, Heraldica. — Viața Socială; clădiri; obiecte diverse. — Instituții; stări și clase sociale; organizarea Statului: slujbe; așezăminte de tot felul. — Nu- me personale și de localități. — Numiri archaice. — Oastea, ostașii; arme. — Biserica; locașuri reli- gioase; episcopi. — Cultura; Literatura; Știința. — Personale: Domnii; Familii boerești și altele ai căror membrii au avut un rol în viața publică și au alcătuit aristocrația constructivă a țării; per- sonalități deosebite; chronologia și filiația Dom- nilor; mari demnitari (Voevozi și Guvern. Transilv., Banii Craiovei, etc.); străini cari au avut legăturii sau au scris asupra țărilor rom. — State vecine și suveranii lor, în legătură cu ale noastre. — Po- poare cari au trecut sau rămas pe pământul ro- mânesc. Etnologia. — Țări și ținuturi românești; Județe, hotare. — Evenimente ; fapte politice; epoci. — Geografia fizică (râuri, munți, etc.) în relație cu istoria și pentru situarea localităților și împrejurărilor- — Chestiuni generale au fost tratate în articole speciale, cu trimeteri la cele de amănunt. Altele mai mărunte au fost grupate sub un titlu general (măsuri, monede, &tc.). anica.ro — 7 — Multe articole dau explicația cuvintelor vechi. Articolele privitoare la Transilvania și celelalte regiuni altă dată în Ungaria, se referă mai ales la viața socială și culturală a Românilor de acolo, și numai în general la stăpânitori și la istoria politică, care e legată de istoria Ungariei și Austriei. Datele personale (scurte) au fost mărginite la cele mai importante, cu deosebire pentru vremea apropiată, cum sunt secol. XIX—XX mai bine cunoscute și asupra căror se pot găsi amănunte aiurea. Scriitorii, oamenii de știință, artiștii, etc. din această epocă, figurează în articole generale: Literatura, Știința, Pictura, etc. In principiu, nu sunt menționate persoanele a căror activitate începe după 1918. Autorul ar fi dorit să înregistreze pe toți cei cari s’au ilustrat în marele Răsboi: greutatea de a obține date asupra lor, grija de a nu lăsa de o parte pe ațâți cari s’au deosebit prin fapte eroice, și mulțimea lor, l’au silit să renunțe la aceasta. Anexele cuprind: — Table cu filiațiunea vechilor Domni naționali (Basarabi și Mușați); — O listă de nume proprii românești; — ordinea de bătae a marilor comandamente din răsboi, etc. Hărțile arată schimbările teritoriale, cu locali- tățile din deosebite epoci ale istoriei noastre. www.dacoromanica.ro Prescurtări: a, Cr. = înainte de Crist b., boer. ---> boeresc Corn. = comitat ep. = epoca J„ Jud. = Județul M., Mold. = Moldova m. = mare magii. = maghiar orig. = origină, originar Pr. = principe s., sec. = secolul Tr., Trans. = Transilvania Ț.-Rom., Ț.-R. — Țara Românească V. --- vezi la NOTA, asupra ordine! literilor. Sunetul â merge Ia rând cu a. Litera â, urmează In text după a, înainte de b. Cuvintele începând cu î, la sfârșitul lui i. Litera Ș urmează după S; Litera Ț (Ts) după T. www.dacoromanica.ro A AARON (de Bistra), Petru Pavel. Episcop unit de Făgăraș 1752 T 64 (n. 1709). Fondator de așezăminte bisericești. ABAZA. Familie boerească din Moldova, sec.. 16—18. Andrei A. Pârcălab de Hotin. 1667. ABRAD. Urme de castru roman în Oltenia. — (v. Brădești). ABRITTUS. Oraș și cetate romană din Moesia in- ferioară, întemeiat de Traian, înfloritor în sec. 3—5 p. Cr. ; situat unde e azi satul Abtat-Calesi în Do- brogea nouă. (Ruine, antichități, inscripții). Episcopi creștini în sec. 5. ABRUD. Orășel din Transilvania, în munții Apu- seni (Jud, Alba). Veche așezare dacă și romană cu mine de aur (Abrut, Abruttus), „Auraria Daciae”. Resturi romane (table cerate) s’au aflat la „Cetatea mare“ și „Cetatea mică“. — Centru vechiu românesc, comuna act. figurează în docum. din secol. 13. (Ger- man : Gross-Schlatten ; magh. : Abrud-banya). Popu- lația, 2500 loc. ABRUTTUS. Așezare dacă (Abrut sau Abrud) și romană, în Transilvania, pe locul Abrudului de azi. — (v. Abrud). ABTAT-CALESSI. Sat în jud. Caliacra. Urmele cetății romane Abrittus. — (v. Abrittus). ACADEMIA ROMANA. Instituțiune de cultură fon- dată la București în 1866, după modelul academiilor din Occident. Până la 1879 a purtat numele de „So- cietatea literară română”. www.dacoromanica.ro — 10 — ACCEA. Moneda curentă, de argint (asprul), în sec. 16-17. Cuvânt turcesc. (Mold.). ACIDAVA. Stațiune romană, la satul de azi lenu- șești, lângă Piatra, jud. Romanați, unde s’au găsit ruine de castru și urmele vechiului drum roman de la Romula spre Apulum. (Nume dac). ACMONIA. Așezare dacă și romană în părțile Ba- natului la răsărit de Tibiscum, la Ohaba de azi, pe Bistra. (J. Severin). ACPUNAR. Sat în jud. Tulcea. „La Cișmele", ziduri și baso-reliefuri de la un templu mitraic din sec. 2—3. ACRIDA. La Grecești, în jud. Dolj, aproape de Gura Jiului, ruine din cetățuia romană A. ACSENIA. Doamna lui Ștefan Vodă Tomșa al Mol- dovei (1563). ADA-KALEH (Rușava). Insulă pe Dunăre, între Orșova și Porțile de fier. Fortăreață turcească (ridi- cată întâi de Austriaci, de cari fu ocupată la 1716-38, apoi refăcută de Turci). Până la 1878 a fost a Turciei, apoi a Austro-Ungariei (trat. de la Berlin). In urma marelui război, prin tratatul 1919, atribuită Româ- niei (jud. Mehedinți). — Zidurile cetăței în ființă. — Numită și „Orșova-nouă“ și „Rușava". — Locuită de Turci. ADAM. Monăstire în jud. Tutova (de călugărițe). Fondată pe la finele sec. 18, în locul altei vechi de lemn. ADAM banul. Boer din Ț.-Rom.; prins și tăiat de Leon Vodă la 1631 după bătălia de la București. ADAM-CLISI. Sat în jud. Constanța, lângă care se află monumentul triumfal al lui Traian. — (v. Tro- paeum). AD AQUAS (AQUAE). — Localitate cu isvoare ter- male. cunoscută de Daci (Idata) și folosită de Ro- mani. Avea rang de colonie. La satul actual Calan în jud. Hunedoara, pe drumul roman. AD MEDIAM. Localitate romană la marginea de ră- sărit a Banatului, la ape: „aquae ad Mediam" (corn. Mehadia de azi). Pe valea Cern ei, băile calde consa- www.dacorom31nica.ro — 11 — erate lui Hercule, unde s’au găsit resturile termelor romane și numeroase inscripții (azi: „băile lui Her- cuie“), In documente din 1370, de la Vladislav-Voev.: „apele calde". AD PANNONIAS. Localitate romană, pe Timiș, la Teregova actuală în Banat (jud. Severin). AD PONTES. Localitate romană în Banat. — (v. Apoi. ADMINISTRAȚIA (cârmuirea) țărilor române. — In vechime marele Vornic erea capul ei (în Oltenia, Banul). Județele din Țara-Rom. ereau cârmuite și judecate de căpitan®, parcalabi, vornici sau bani (sub ei, căpitani de plasă); iar din sec. 18 de ispravnici (cu vătafi de plasă). — Ținuturile din Moldova ereau sub pârcălabi sau staroști. — Atribuțiunile administra- tive au fost despărțite de cele judecătorești prin Re- gulam. organic, sub regimul căruia capii județelor se numeau „cârmuitori". Prefecturile actuale și Minis- terul de Interne datează de la 1864. — In târguri (orașe), administrația comunală erea în seama pâr- garilor, prezidați de județ în Țara-Rom. și de șol- tuz în Moldova. In sate ereau pârcălabi în Ț.-R și vornici în Mold. Organizarea comunelor cu consilii corn, și Primari e din 1864. — (v. vornic mare, căpi- tan, ispravnic, pârcălab, județ, pârgar, staroste, etc). ADRIAN (P. Aelius Hadrianus). Imperator roman. Văr cu Traian și înfiat de acesta, îi urmă pe tron de la 117 la 138. Domnia lui înseamnă o perioadă de pace și de progres. Numele lui e legat de istoria Da- ciei: ridică întăriri și castre de-a lungul Dunării și Olteniei. ADRIANOPOL, TRATATUL de la. încheiat la 14 Sept. 1829. — (v. Tratate). ADVON (nartexul exterior). Pridvorul de la intra- rea în biserică. AEGYSSUS. Cetate tracă și romană pe Dunăre, ri- dicată în sec. I contra Geților. In Dobrogea, pe locul unde e astăzi Tulcea (resturi de construcții, obiecte, podoabe). AELIANUS, Tib. Plautius Silvanus. Guvernator ro- www.dacoromanica.ro — 12 — man al Moesiei; învingător și pacificator al Geților, an. 52-53. Probabil pe vremea lui fu ridicat valul ro- man din câmpia T.-Rom. AER (aier). Acoperământ bisericesc reprezentând înmormântarea lui Christos. văl de pus pe masă. Aere măestrit brodate s’au păstrat în monăstiri (Su- cevița, Putna ; Muzăul național). AFUMATI. Sat în jud. Ilfov, pe valea Pasărei. La 1530 bătălie cu Turcii. — Biserica din 1696 de la Const. Cantacuzino stolnicul și curtea caselor lui, locuită mai târziu de Alex. Moruzi Voev.. care făcu acolo (1795) o moară de hârtie. AFUMATI- Vechiu sat, desființat, din jud. Vâlcea; la încep, secol. 16 moșia lui Radu Vodă VI. AGA. Demnitate militară (nume împrumutat de la Turci la finele sec. 16). Erea comandant general al pedestrimei și dorobanților în Țara-Rom. (sec. 17) ; In sec. 18—19 erea guvernator militar și cap al poli- ției din București. — In Moldova, introdus mai târ- ziu, erea șeful jandarmeriei și al poliției din Iași. AGA banul. Boer din Țara-Rom., de la 1391—1422 sfetnic al lui Mir cea, Mihail și Radu Voev. AGAFTON. Monăstire de călugărițe în jud. Boto- șani. Din secolul 18. AGAPIA. Monăstire de călugărițe în jud. Neamț.— Agapia din deal, azi în ruină, fusese fondată în sec. 16 de Petru Vodă (Șchiopul). — A. din vale (actuală) de Hatmanul Gavril, fratele lui Vasile Vodă, și soția lui Liliana, la 1642. AGATIRȘI. înainte de pomenirea numelui Dacilor în Ardealul de azi, acea regiune erea, prin secolul 4 a. Cr., locuită de Agatirși sau TRAUSI, cari par a fi acelaș popor cu Dacii, cunoscut însă vechilor scriitori (Herodot, etc.) sub acest nume. AGATON. Lângă schitul Sf. Gheorghe, la satul Nu- cul, jud. Buzău, resturile unui paraclis săpat în stân- că, în muntele Crucea Spătarului, din vremea lui Neagoe-Vodă. Inscripții în altar. AGIE. Scaunul Agăi. In sec. 18—19, poliția Capitalei (București și Iași). www.dacoromanica.rc — 13 — AGIUD (Adjud). Târg în jud. Putna, pe Șiret, cu- noscut în docum. de la 1430. In sec. 18 căzuse. Astăzi sat: Agiudul vechiu. — La 1795 se înființă A.-nou, spre apus de cel vechiu; astăzi orășel (6000 loc.). AGNITA (Agnetheln). Orășel în jud. Târnava mare. Veche colonie săsească. Biserică, întărită cu. ziduri și turnuri, din secol. 15. — In apropiere, „la Cetate", a fost probabil o cetățuie romană. (Popul. 4100 loc.). AGOSTIN (magh.: Agostonfalva). Sat în jud. Târ- nava mare, pe Olt. Pe deal, fusese odată o monăstire românească. AGRIȘ (magh. Egreg). Comună în jud. Arad, amin- tită din sec. 13. Resturile cetății ridicată în sec. 14. Urmele valului roman. AHTUM (Ohtum). Conducător, domn (dux) al Ro- mânilor în părțile Banatului actual și dincolo de Mu- reș, în sec. 10. In luptă cu Ștefan cel Sfânt, ț 1021. AITON. Sat în jud. Cluj. S’a aflat acolo o columnă miliară de la Traian (muzăul din Cluj). AIUD. (Nagy-Enyed; Strassburg). Oraș în Tran- silvania, jud. Alba, pe Mureș. întemeiat în sec. 13 de coloni germani. — Burg medieval cuprinzând biserica reformată. — Colegiu maghiar al lui Bethlen, din 1662 (cu un muzău). Biserica luterană din sec. 19, în locul celui vechi din al 14. — Acolo a fost o veche așezare dacă : pe „dealul cocoșului", morminte pre- istorice din sec. 9—8 a. Cr. (arme, podoabe, etc.). Poate Brucla din vremea romană. — Populație (1930): 9500 loc. AKINGII. Ostași turci neregulați (călărime), oaste de dobândă (s. 16—17). — AZAPII ereau pedestrime. AKKERMAN. Numele turcesc al Cetății-Albe din Basarabia (v. C.-Albă). = Convenția de la AK. între Rusia și Turcia e din 26 Sept. 1826. (v. Tratate). ALA (aripa). Subdiviziune, unitate militară a ca- valeriei romane. In garnizoanele Daciei se aflau câ- teva ale. ALACHIOI. In jud. Caliacra. Ruine șl necropola unui oraș roman. Poate vechiul Zaldapa. www.dacoromanica.ro — 14 — ALANI. Popor de stepă dintre Volga și Don, la N. Caucazului, neam scito-iranian în amestec cu Slavi și al ți, care ajunse la Scitia minoră și Dunăre în sec. 4—5. Până târziu scriitorii bizantini amintesc de Alanii cari năvăleau în împărăție, nume sub care înțelegeau pe Românii de la Dunăre, cu cari A. fu- seseră cândva în legătură. ALAUTA, lăuta (lăute germ.). Numele vechi al cob- zei, apoi a vioarei; dela care vine și alăutar, lăutar. ALBA. Județ în Transilvania. Vechiul comitat Al- ba-de-jos (Als6-Feh6r). Regiune românească a Mo- ților, în partea muntoasă. Rîuri: Mureș, Târnava, Sebeș. Orașe : Alba lulia, reședința, Sebeș, Aiud. Urme antice, dace și romane. — Suprafață 3646 k. p. Popu- lația (1930): 214.000 loc. ALBA. Sait în jud. Dorohoi, lângă Conțești. La locul numit „mormântul crăesc", sepultura unui șef scito- sarmat de prin sec. 1—3 p. Cr. (asemenea celor din Rusia de miază-zi din Kurgane). — Săpături făcute la 1810 au dat, într’o groapă boltită, de scheletul unui om și al calului său: prețioase podoabe de ca- racter greco-roman (vase de argint ciselate), la mu- zăul Ermitagiului din Petersburg. ALBA DE JOS (Als6-Feh6r). Comitat ungar al Transilv., astăzi județul Alba. ALBA DE SUS (Felso-Feher). Comitat ungar al Transilvaniei, în sec. 17—18, împărțit la 1784 comita- telor Sibiu și Făgăraș; reînființat apoi, fu suprimat din nou în sec. 19. ALBA-IULIA (Rom. Bălgrad; germ. Karlsburg; ma- ghiar: Gyula-fehârvar; latin A.-L). Oraș al Transil- vaniei, pe Mureș. Acolo se afla o străveche așezare dacă și apoi orașul roman Apulum. (v. Apulum). — In docum. din sec. 12, cetatea veche a Regilor Ungariei 'apare cu numele de Alba (germ. Weis- senburg). — In locul ei, Eugen de Savoia a ri- dicat pe cea modernă sub Carol VI, 1716, numită Karlsburg (Alba Carolina). Interesantă biserică catoli- că, zidită în sec. 11, rezidită la 1443 de Ion Huniadi (mormântul lui și al lui Ladislas H, a Isabelei Regina, www.dacoromanica.ro — 15 — Pr. loan Sigismund, Andrei Bathori, etc.). Porți in- teresante ale cet. din s. 17. — Mai mulți principi ai Transilv. din sec. 16 își aveau reședința în palatul din cetate. — Bibliotecă prețioasă fondată de episc. Bathyany în sec. 18. — La 1 Nov. 1599 Mihai Vodă al Ț.-Rom., intră la A.-I. ca Domn al Ardealului (îna- inte zidise acolo o biserică). — La 1 Decembrie 1918 fu proclamată de Adunarea națională unirea Trans. cu România. In 1922 Regele Ferdinand fu încoronat în catedrala cea nouă, ridicată atunci. — Reședința jud. Alba.'— Episcopie romano-catolică. — Populația (1930) : 12.500 loc. ALBA IULIA, Episcopia catolică de. Fondată la 1185 de Regele Ladislau I al Ungariei. ALBA IULIA, Episcopia și Mitropolia ortodoxă a Transilv. în sec. 16 și 17 (1570—1698). Mihai Vodă a- șeză (1599) pe mitrop. loan și de atunci ep. pur- tară titlul de mitropolit. După unirea ep. Atanasie cu biserica romană, rămase „unită". — Episcopi: Eftimie de la Neamț 1571—4, Cristofor, Ghenadie mitr. 1578- 85, loan de la Prislop 1585, mitrop. 1599—1601, Teoc- tist, August, Teofil, Dositei, Gheorghe (Ghenadie II) 1629—40, Ilie, Simeon 1643—51, Daniil 1652—6, Sava Brancovici 1656—80, Ghenadie, losif Budai, Varlaam 1685—92, Teofil 1692—7. Atanasie Anghel 1698-—1701. (Urmează A.-I.-Făgăra.ș): ALBA-IULIA-FAGARAȘ. Titlul arhiepiscopiei unite (greco-catolice) a Românilor din Transilvania. înain- te erea episcopie cu scaunul la Alba-Iulia; de la 1855, ca arhiepiscopie, la Blaj.— Episcopi: Atanasie Anghel 1701—15, Ion Giurgiu Pataki 1715—27, Ion Inocent Klein 1729—51, Petru P. Aaron 1752—64, Atanasie Rednic 1764—72, Gregore Maior 1772—82, loan Bob 1783—1830, loan Lemeny 1832—50, Alexandru Sterca- Suluț 1851, cu titlul de arhiep. și mitropolit 1855—67, loan Vancea 1867 — 1892, Victor Mihaly 1892—1918, Vasile Suciu 1918—35, Alexandru Nicolescu 1936. — (Până la 1853 episcopii ereau sufraganți ai arhiep. de Strigon a Ungariei). ALBANEZI (Arnăuți, Arbănași). In oastea domnilor www.dacoromanica.ro — 16 — Ț.-Rom., încă din sec. 14, serveau Albanezi, cunoscuți prin bărbăția lor. Cu timpul ei veniră mai numeroși, formând mai târziu corpurile de ostași cunoscute sub numele de „arnăuți". Mulți A. au rămas și venit în țară, până în zilele noastre, ca negustori. (Numele lor național e ,,Skipetar“, la Turci arnaut; la greci arvaniți; la sârbi arbanși). ALBENI. Sat în jud. Gorj. La „Câmpu-Mare“, mai multe movile și resturi de întărituri. Urme din calea romană și de ziduri pe malul Gilortului. ALBEȘTI. In Muscel, aproape de Câmpulung. Ca- riere de piatră de construcție, cari au servit la mo- năstirea Argeșului la încep, sec. 16. — Ruine la „pla- iul bisericei". ALBEȘTI. Sat în jud. Prahova. Biserica din 1799 de la Barbu Văcărescu. ALBEȘTI. In jud. Buzău, la câmp. La 1808 luptă în- tre Ruși și Turci. ALBEȘTI. Boerii din Alb. în jud. Dolj, cunoscuți De la începutul sec. 16, stăpâneau mai târziu moșia Obede sau Obedin. ALBOTĂ. Neam de boeri moldoveni, cunoscuți în sec. 15—17. Albotă (Albu). Pârcălab de Neamț. 1460— 70. — Petrea Albotă mare vornic de Ț.-de jos. 1572. — Pavel, vel pivnicer, 1650: — urmașii lui poartă nu- mele de Flondor. ALBU CEL MARE. Boer din sec. 15 în Țara-Rom. Pe vremea lui Vlad Țepeș ridicându-se ca pretendent la domnie, fu învins și decapitat de Vlad, la 1460. ALBU TOCSABĂ. Boer din sec. 15. întâiul sfetnic și mare vornic al lui Dan (1420) și al lui Alexandru Âldea (1431—36), când erea locțiitor al Domnului în Ț.-Rom. 1431—32. ALBURNUS major. Așezare romană și exploatare de mine din Dacia; în Munții apuseni, la Roșia de astăzi, jud. Alba. ALDEA. Domn al Țării-Rom. sub numele de Ale- xandru, 1431—35. — (v. Alexandru). ALDENI. Sat în jud. Buzău. Resturi de așezare pre- istorică. — O fântână veche la „puțul Tătarului". www.dacoromanica.ro — 17 — ALECSANDRI. Familie din Moldova. •— Vasile.A. (1821—1890). Scriitor, poet strălucit, om politic. (Ba- lade istorice. Poezii populare ale Românilor). ALEXANDRIA. Oraș în jud. Teleorman. întemeiat la 1834 cu locuitori din Zimnicea și cu locuitori bul- gari veniți de la Șiștov. Numele i s’a dat după al Domnului de atunci, Alexandru Ghika. — Populația (1930): 19.000 loc. ALEXANDRU. — Domni ai Țării-Românești: ALEXANDRU I (Nicola-Alexandru) fiul lui Ba- sarab; Domn 1340—1364, unul din întemeietorii Ță- rii-Rom. La 1342 erea în revoltă contra lui Carol Ro- bert al Ungariei. Anul următor, împăcat cu Regele Ludovic și împreună cu acesta, poartă răsboi Tătari- lor rămași la câmpie și la Dunărea de jos și curăță țara de ei (1345—54). Hotarele domniei se întinseră spre răsărit, dincolo de Șiret și Prut (Basarabia). Sub Al. luară ființă mitropolia Ț. R. la 1359 și episcopia catolică dela Argeș. înrudit cu regii sârbi și bulgari, întâia lui soție pare a fi fost Margareta, a doua Clara, fiica lui Ion de Doboka. Mormântul lui e în monăst. dela Câmpulung, probabil fondațiunea lui în târgul unde își avea scaunul (cronicele îl numesc „câmpu- lungean"). ALEXANDRU II ALDEA. Domn al Ț.-Rom. 1431 — 35. Fiul lui Mircea Vodă c. mare. Susținut de Ale- xandru al Moldovei. In luptă cu Dan și apoi cu Vlad Dracul, fratele său, împărți câtva timp domina cu a- cesta. t 1435 ca Domn. ALEXANDRU III, fiul lui Mircea și nepot al lui Mihnea cel rău. Domn al Ț. R. 1568—77. Boerii ridi- cându-se în mai multe rânduri contra lui, Alex. omoa- ră pe mulți din ei și pe pribegii întorși în țară. La 1574, împreună cu Petru Vodă e în luptă cu Ion al Moldovei, care-i învinse la Râmna. In acelaș an omorî pe Vintilă Vodă. Soția lui erea Caterina Salvarezzo. ALEXANDRU IV (numit de cronici : cel rău), fiul lui Bogdan V. Lăpușneanul din Moldova, fu Domn în Ț.-Rom. 1592—93. Puse biruri grele. Ucis de Turci la Țarigrad 1597. 2 www.dacoromanica.ro — 18 — ALEXANDRU V Iliaș, fiul lui Uie Voev. din Mol- dova; Domn în Ț.-Rom. 1616—18 și 1627—29. O răs- coală a boerilor contra grecilor de cari erea încon- jurat, îl goni din țară. Din a doua domnie, fu înlocuit de Turci cu Leon Tomșa. — A domnit și în Moldova. ALEXANDRU VI Coconul (copilul), fiul lui Radu Mihnea; Domn al Ț.-Rom. 1623—27 încă nevrâstnic, priin stăruința tatălui său, Domn al Moldovei și de fapt al ambelor țări. Domni și în Moldova și muri tânăr la C-pol, 1633. ALEXANDRU. Mai mulți domni ai Ț.-R. în sec. 18 si 19: —Alexandru Ghika 1766—68 (v. Ghika); — Alex. Ypsilanti, 1774—82 (v. Ypsilanti); — Alex. Mo- ruzi 1799—801 (V. Moruzi); — Alex. Sutzu 1818—21 (v. Sutzu); — Alex. II Ghika. 1834—42 (v. Ghika). Domni ai Moldovei: ALEXANDRU I, cel bun. Domn Ț. Mold. 1400-32, fiul lui Roman Voevod. In legături bune cu Regele Poloniei, suzeranul său, intră în stăpânirea Pocuției (1411). Al. întări Moldova în hotarele ei cele mai în- tinse și într’o domnie liniștită organiză statul și bi- serica și introduse instituții din Polonia și Bizanț. Numai târziu avu conflicte: cu Dan al Ț.-Rom. care năvălise în Moldova și cărui îi luă Kilia; și cu Polonii la 1432, când fiind de partea marelui Duce al Lituaniei, regele Vladislav îi luă Pocuția. t 1432. Avu de soții pe: Margareta de Losonz, Ana fiica lui Mircea, Rin- gala de Lituania și Marina. ALEXANDRU II cel tânăr (Alexăndrel), Domn M. 1448—49 si 1451—55. Al doilea fiu al lui Ilie Voev., înlăturat de Bogdan II, se întoarse peste un an cu Polonii și domni în rivalitate cu Petru Aron. Silit să fugă la Cetatea Albă, fu ucis de boerii acestuia. Avea 20 ani. ALEXANDRU III, zis Cornea. Domn al Moldovei 1540—1. Fiu nelegitim al lui Bogdan II. Domni câ- teva luni și fu ucis de Petru Rareș la Galați. ALEXANDRU IV Lăpușneanul. Domn al Moldo- vei 1552—61 și 1564—8. Fiu nelegitim al lui Bogdan III, înainte de domnie se numea Petru. O domnie rea. www.dacoromanica.ro — 19 — Bănuit de Turci pentru plecarea lui spre Poloni, se menținu cu bani, dar fu răsturnat de Despot.— In a doua domnie, adus de Turci, strică din ordinul lor ce- tățile țării. Hotinul deveni raiâ. Ucise mulți boeri pe cărei bănuia. Călugărit, se zice că ar fi fost otrăvit de boeri, 1568. — Doamna lui erea Ruxanda, fiica lui Rareș. ALEXANDRU V Movilă, Domn Mold. 1615-16. — (v. Movilă). ALEXANDRU Vl-lea al lui Iliaș, Domn Moldovei 1620—1 și 1631—33, când fu răsturnat de boeri. A domnit și în Ț. Rom. (v. mai sus). ALEXANDRU VII Coconul, fiul lui Radu Mihnea. Domni în Moldova câteva luni 1629—30. Fusese Domn în Ț. R. pe când părintele său erea al Moldovei (v. mai sus). ALEXANDRU. In sec. 18 au mai domnit în Mol- dova, cu acest nume: Alex. Mavrocordat 1782—85; — Alex. II Mavrocordat 1785—6. (v. Mavrocordat); Alex. Moruzi 1792—3 și 1802—06. (v. Moruzi);— Alex. Calimaki 1795—99; — Alex. Sutzu 1801—2. Domn al României: ALEXANDRU IOAN Cuza, Domn al României 1856—1866. — (v. Cuza). Fii de Domn; pretendenți: ALEXANDRU voevod. Fiul întâi născut al lui Ște- fan cel Mare și al Doamnei Marușca. In ultimii ani ai sec. 15 guverna Moldova de jos, la Bacău. Trimes ză- log la C-pol, muri acolo. înmormântat în mon. Bistri- ța (1464 t 1496). ALEXANDRU voev. fiul lui Alexandru II al Ț. R. și fratele lui Mihnea turcul. Pretendent la domnie pe la sfârșitul sec. 16. ALEXANDRU Șarpega. Pretendent în Moldova 1578. — (v. Șarpega). ALEXANDRU. Un fiu al lui lancu Vodă Sasul al Mold. Ucis de Turci la C-pol 1592. ALEXENI. Sat în jud. Ialomița, stăpânit în sec. 16— 18 de boerii ALEXENI: — Ghiorma din A. mare Ban 1646—55. — Fiul său Alexandru, mare vornic. www.dacoromanica.ro — 20 — ALFABETUL CHIRILIC erea întrebuințat în limba română, de când se cunosc cele mai vechi texte scri- se. Introdus odată cu limba slavonă în biserică (la o epocă nedeterminată, probabil în sec. 13), a servit și celei românești până în secolul 19. Oarecari suprimări de semne inutile în limba noastră (ereau 42) s’au fă- cut în sec. 17 și 18. In cele din urmă alfabetul se com- punea din 27 de litere. După 1830, caractere latine fură amestecate cu cele chirilice, pregătind schimba- rea: abia pe la 1860-62 scrierea cu aceste slove fu părăsită definitiv. — întrebuințarea scrierei chir, a fost o piedică în desvoltarea limbei, literaturei și în- tregei noastre culturi. — Iată slovele acestui alfabet, „buchile": a (a), k (b,v), r (gh), a (d), f (e)>> jk (j), x (z) i (i), k, a (1), m (m), h, o, n (p), P (r), c (s), t, s (u), $ (f),J (h)> 1 (tz),M (c) iu (ș), ui, (șt), k (ă), î (â, î I) (în), u (gep ALIOBRIX. Veche localitate (nume celtic), amin- tită de scriitorii antici, care se afla undeva în jud. Tulcea de azi. ALION. Munte în jud. Mehedinți. Fortificații de la 1789, făcute de generalul austriac comite Laudon. — Lupte în răsboiul cel mare, 1916. ALMAJIU. Sat în jud. Gorj. Biserica din 1787 de la Barbu Poenaru și Catrina. ALMAȘ. — In Banat, pe valea Almașului până la Dunăre, se afla kneziatul A., ținut care cuprindea mai multe comune și sate și erea stăpânit de knejii români. In documente din sec. 14—17. (J. Severin). ALMAȘ. Tara, ducatul. — (v. Amlaș). ALMAȘU Mic. Sat în J. Hunedoara. Urme romane și preistorice. ALMAȘ. Schit de călugărițe în jud. Neamțu, lângă satul A. Clădit în sec. 18 de Lupu Balș. ALPINI. Rasa alpină, brachicefală, ocupă părțile muntoase ale Europei spre sfârșitul erei paleolitice (a pietrei cioplite). Atingând Carpații nordici și mun- ții apuseni, triburile alpine, aflate printre străvechii locuitori ai Daciei alături cu cele băștinașe de rasă nordică, contribuiră la formarea populațiuriei Daciei de mai târziu. — 21 — ALSO-FEHER. Numele maghiar al comitatului Alba de jos (jud. Alba de astăzi). ALTAN. Pe vârful unui deal, în apropriere de satul Audia, jud. Neamț, se afla cetățuia medievală A., din care n’au rămas urme. ALTSCHANTZ (Șanțul vechiu). La trecătoarea din munți numită astfel, spre pasul Bratocea (S. E. de Brașov), d’asupra pârîului Târlung, fusese o cetățue a Ordinului Teutonic, la încep, sec. 13. ALTINUM. Localitate romană lângă Dunăre, azi sa- tul Oltina, jud. Constanța. ALUNIȘ. Fost schit în jud. Buzău, din care a rămas numai o biserică mică săpată în stâncă, care servește și astăzi. Din sec. 16, se pare dela Mircea Ciobanul. ALUTUS. (Aluta). Numele vechiu dac (Alt, Olt) și roman al rîului Olt. AMAN. Familie din Craiova. — Teodor A. pictor (1832—1981). Tablouri istorice, de gen, peisage, por- trete. AMARADIA. Rîu din Oltenia (Gorj, Dolj); afluent al Jiului. AMARAȘTII de jos. Sat în jud. Romanați. Movile ; resturi romane. — A. de sus (Godenel), sat lângă cel dintâi. Urme de lagăr roman (obiecte antice). Mă- guri. AMIRAS, Alexandru, sluger, de origină grec. A co- piat în grecește o cronică a Moldovei dintre 1662— 1733. AMLAȘ (Omlaș, Amnaș, Almaș). Ținut în partea de miază-zi a Transilvaniei, la apus de Olt, munții Si- biului și Sebeș (o parte din jud. Sibiu și Huniedoara de azi), în jos de Sibiu. „Sylva Blacorum“ in docum. medievale. Stăpânit de voevozii Ț.-Rom. ca feud, în a doua jumăt. a sec. 14 și în al 15. Vladislav I poartă cel dintâi, după 1365, titlul de Hertzeg (duce) de Amlaș, la început numit „nova plantatio”, ceeace a- rată că fusese colonizată sau cuprinsă atunci, sau formată din mai multe domenii, constituite în ducat de Regele Ungariei și concedat Domnului român. Această numire a pierit de mult, iar hotarele Amla- www.dacorornantea.rc — 22 — șuiul nu se pot stabili. In regiunea Almaș se afla ce- tățuia Salgo, (numită și Amlaș), lângă Săliște, — (v. și Făgăraș). AMPELUM. Numele vechiu dac și roman al rîulul Ampoi din Transilvania. AMPELUM. Localitate daco-romană, în munții apu- seni. Centru minier al Romanilor, la Zlatna de astăzi. AMPOI. Rîu în Transilvania, afluent al Mureșului (vechiul Ampel, Ampelum). AMUTRIUM (Amutria). Localitate dacă și cetate romană în Oltenia, aproape de satul act. Răcari, în Dolj, pe Jiu mai jos de gura Motrului (numele dela acest rîu). Ruinele castrului roman (ziduri, inscripții, statui). ANA. Numele mai multor Doamne și Domnițe : ANA. Soția lui Vladislav I, Domnul Ț. Rom. (1364). ANA. Tradiția populară din Muscel, vorbește de Doamna Ana a lui „Negru Vodă”. E probabil aminti- rea Doamnei Ana a lui Vladislav I. ANA. Fiica lui Alexandru Basaraba și a Doamnei Clara ; se pare soția lui Strasimir, țarul bulgar dela Vidin (sec. 14). ANA. Doamna lui Lațcu voev. al Moldovei (1365). ANA (Neacșa). A doua soție a lui Alexandru I cel bun al Moldovei. Poate fiică a lui Mircea al Ț.-Rom. Mamă lui Iile și Roman V. v.; t 1418. ANA (Anca). Domnița.' Sora lui Basarab V. cel tânăr; soția lui Stanciul Benga t 1490. ANA (Anioa). Doamna lui Vlad Vodă cel tânăr (Vlăduță), t 1512. ANA. Soția lui Vladislav III al Ț. Român., 1523. ANA. Fiica lui Petru Rareș al Moldovei și soția lui Vlad VI Domn al Ț.-Rom., 1530. ANA (Ancuța). Fiica ;lui Radu Șerban Vodă al Ț.-Rom. și soție lui Nicolae Petrașcu Voev., fiul lui Mihai. Pribegi în nenorocire, în Moldova, la Viena, a- poi în Ardeal până la 1652. t pe la 1656. ANA, fiica lui Eremie Movilă voev. Măritată în Polonia: 1) cu Maximilian Przerebski. 2) Sedziwoj www.dacorom3nica.ro — 23 — Czarnkovski. 3) Vlad Myszkowski voevod al Craco- viei. 4) Hatman Stanislas Potocki. Ea fu amestecată adesea în intrigele politice din Polonia, t 1666. ANA, soția lui Constantin Cantemir voev. înainte de domnie ; mama lui Dimitrie Cantemir. Fiica boe- rului Bantaș, j- 1680. ANAFORA. Raport către Domn sau către Divan (termen grecesc, întreb. în sec. 18—19). ANANIA. Mitropolit al Ungro-Vlahiei 1545, ucis la 1548 de Mircea Vodă. ANARȚI. Popor sau trib dac, în partea de nord- vest a Daciei. ANASTASIA. Numele mai multor Doamne din Mol- dova : ANASTASIA, doamna. Fiica lui Latzcu Voev. al Moldovei; soția lui Jurg Koriatovici (1373). Mormân- tul ei în bis. din Rădăuți. ANASTASIA. Doamna lui Roman I, vărul ei ; fiica Anastasiei și a lui Jurg. t 1420 (înmormânt. la bis. din Roman). ANASTASIA. Soția d’întâi a lui,Roman II al Mold. t 1512 (mormânt, la mon. Dobrovăț). ANASTASIA dela Lăpușna. Mama lui Alexandru V. Lăpușneanu. t 1558. ANASTASIA (Nastasia). Doamna lui Gheorghe Duca Vodă (1650). Fiica lui Dimitrie Buhuș m. vistier- nic și a Dafinei apoi Doamna lui Istrate Voev. t 1692. ANASTASE Crimca. Episcop de Roman (1606—12), apoi Mitropolit al Moldovei 1608—17 și 1619—29. Mi- niaturist și caligraf. A zidit mânăst. Dragomirna, unde se păstrează frumoase lucrări de-ale lui. ANCA (sau Lenka). Fiica lui Alexandru Domn al Ț.-Rom. — (v. Lenka). ANCA. Fiica lui Radu Vodă dela Afumați al Ț. Rom.; soția lui Udriște dela Mărgineni vistierul, t 1560. ANCA dela Coiani. Fiica lui Șerban banul Craiovei și a jupân. Marga din Craiovești. Soție lui Neagoe Banul Cr. t după 1570. ANCUȚA, Domnița. Soția lui Nicolae Pătrașcu Voev. și fiica lui Radu Șerban V. (v. Ana). — AN- www.dacoromanica.ro — 24 — CUTA, fiica lor, fu soția lui Constantin postelnicul, t 1646. ANDREI Laczkfi. Comite al Secuilor, comandă la 1345 expediția Regelui Ludovic contra Tătarilor din Moldova. Voevod al Transilvaniei 1356—59. (v. Laczkfi). ANDREI de Cracovia. întâiul episcop catolic de Și- ret, în Moldova, 1371. ANGARA (Angarea). Corvadă, dare în natură; prin extensiune : pacoste, belea. (Termen grec, sec. 18—19). ANGHELESCU, Alexandru. General ; la 1877 co- mandă Divizia 4 care cuceri reduta Grivița No. 1 (1838—1900).— A. Gheorghe, fratele său, general; co- mand. de Divizie la Plevna și Smârdan (1839—1915). ANINOASA. Fostă mănăstire în jud. Muscel; azi bi- serica satului. Fondată la 1678 de Tudoran Vlădescu clucerul și soția lui Alexandra. Zidurile din prejur în ruină.—Boerii dela Aninoasa din sec. 17, erau aceiași cu cei dela Vlădești. ANINOASA. Un schit vechiu lângă Cislău, jud. Bu- zău, desființat din secol. 16. ANINOASA. Sat în jud. Gorj. Stațiune preistorică neolitică. ANONIMUL CRONICAR al Ungariei. Cronica cea mai veche a Ung. rămasă până azi, a fost scrisă de „Anonymus Belae Regis Hungariae Notarius“, proba- bil al lui Bela I (1131—41) și Geza II. Cuprinde părți de mare însemnătate pentru istoria Românilor, re- latând cucerirea Ardealului de Maghiari în sec. 10 de la vechii Voevozi români de acolo. ANTIM (Daniil Kritopulos). Cleric grec, numit sub Vladislav I Episcop al Severinului, apoi Mitropolit cu titlul Ungro-Vlahiei, între 1381—94. ANTIM dela Ivir (Ivireanul), Mitropolit al Ungro- Vlahiei, 1708. Vrednic tipăritor de cărți bisericești. Zi- ditor al mon. Antim din București. Amestecat în intri- gile politice, fu exilat în Turcia de Nicolae Mavrocor- dat și ucis pe drum (1716). ANTINA e numită de popor localitatea care cuprin- — 25 — de ruinele romane dela Reșca (Romula), în jud. Ro- manați. Numele vine probabil dela „Antonina", sau era o veche numire dacă a așezărei de acolo. — (v. Romula). ANTIOH Cantemir, Domn al Moldovei. — (v. Can- temir). ANTONEȘTI. Sat în Teleorman. Așezări preistorice. ANTONIE Vodă, Domn al Țării- Rom. 1669—72. Din boerii dela Popești și Negoești. Bătrân și slab, dar înțelept, pierdu scaunul din cauza intrigilor grecilor, îndepărtați în domnia lui când partida Cantacuzeni- lor era puternică. Ucigașii posteln. Constantin Cantac. fură osândiți. — (v. Popești). ANTONIE Ruset (Kiritza Drako), Domn al Moldo- vei 1675—78. Răsturnat de Duca, muri la Const.-pol. Domnie liniștită și fără însemnătate. — (v. și Rosetti). ANTONINUS Pius. Imperator roman (136—161), pe vremea cărui Dacia fu înfloritoare. El potoli o răs- coală a Dacilor de răsărit. ANTROPOLOGIE. Tipul fizic al Românilor este, ca al majorității popoarelor, și mai ales pentru o regiune supusă amestecului neîncetat, greu de definit. Pe un fond străvechiu de tip nordic (înalt, blond, cap pre- lung) al Dacilor și altor popoare ce locuiau ținuturile noastre în timpuri pre și protoistorice, și parte alpino- celtic (cap și fața rotundă, brachicefal, stat mijlociu, îndesat, păr închis), s’au adăogat și influențe medite- ranee (cap prelung, oacheș, stat mijlociu). Tipul brun predomină, mai ales în regiunile muntoase ; dar în mai multe părți se constată insule de tip bălan, nor dic. — Caracterele antropologice generale (medii) ale poporului român sunt: craniul mesaticefal (potri- vit, între lungăreț și rotund) ; înălțimea mijlocie 1 m. 65—1.66. Părul în genere închis, nasul drept șl strâmpt (leptorinian) ; fața potrivită, cu tendința spre rotund. ANȚI. Slavii din regiunea Nistrului, cunoscuți sub numele de Anți, s’au întins prin sec. 6 în părțile Mol- dovei de azi. — (v. Slavi). APAFI. Familie domnească maghiară din Ardeal. www.dacoromanica.ro — 26 — — Gregore A. comite de Doboka, în sec. 16. — Mihail I Principe al Transilvaniei, 1661—90. Pus în scaun de Turci, se menținu câtva timp în liniște. Ajutând pe Turci în războiul contra împărăției germane, și în- vins împreună cu ei la 1686, fu silit să primească do- minațiunea austriacă. — Fiul său Mihail II, fu ulti- mul principe al Transilvaniei, numai cu titlul, țara fiind de fapt stăpânită de Austria (n. 1676 t 1713 la Viena). APAHIDA. Sat în jud. Cluj. Așezare protoistorică ; morminte, tezaur de obiecte gotice gepide din sec. & (ornamente de aur, o cască de argint, etc., la mu- zăul din Pesta). APELE VII. Sat în jud. Romanați. Ruine și resturi de așezăminte romane; mai multe măguri de pământ. APOLODOR DIN DAMASC. (61—130). Arhitect ro- man care a construit podul lui Traian peste Dunăre și Columna lui Traian dela Roma. Ucis din ordinul lui Adrian la 130. APO. Dela rîul Apo (azi Caraș), și-a luat numele localitatea dacă- și romană Apo (sau ad pontes), pe locul unde e azi Caras, în Banat. APOLDU DE SUS (Grossapold). Târg în Transilva- nia, jud. Sibiu, veche colonie de Sași. — A. DE JOS. Sat în jud. Sibiu. Acolo se afla stațiunea antică Cedo- nia, pe drumul roman. APOR. Familie nobilă maghiară din Ardeal. — Un Apor, Voevod al Trans. 1285.—Ladislau, fiul lui A. Voe- vod al Transilv. 1307—13, senior puternic, se ridică câtva timp contra Regelui. — Ștefan A., vistier (te- saurar) al țării sub Leopold I (1696), sprijini unirea bisericii rom. cu Roma. — Petru A., comite în Trei- Scaune, istoric (1676—1712). APOSTOL, Daniil. Hatman al Cazacilor Ucrainei. De origină moldovean, fiul lui Pavel Apostol polcovnic (1658—1734). APOSTOLACHE (vechiu: Măstănești). Fost schit în Prahova, fondat de Apostolache comisul și Voi- chița la 1595 (reparată 1850); azi biserica satului. APROD. In sec. 15—17, tinerii feciori de boer ser- www.dacoromanica.ro — 27 — vind la curtea domnească ca curieri și gardă la Divan, se numeau aprozi. Capul lor era vătaful de apr., sub ordinele paharnicului mare; iar ajutor avea pe ceauș.—începând din sec. 17, a. de divan vor fi simpli agenți ai vătafului de divan, însărcinați cu executa- rea pricinilor civile. (In cele din urmă, aprod însemna odăiaș de la Divan și dela alte autorități). Cuvântul e de orlg. ungarâ. APȘA DE JOS. Sat românesc în Maramureș, cunos- cut din sec. 14. Biserică de lemn din 1561. — A. DE MIJLOC, sat în Maramureș. Biserica de lemn dela încep, sec. 15. La Apșa era cetățuia Cremenița (Ker- meezvar) din secol. 14. APULENSIS, DACIA. Subîmpărțire romană a pro- vinciei Dacia din vremea lui Marc Aurelius (partea de jos a Transilvaniei), numită după orașul Apulum. APULUM. Colonie romană ; unui din cele mai im- portante și înfloritoare orașe din Dacia, pe Mureș. Re- ședința Daciei superioare (Apulensis). Resturi de zi- dării, termele, statui, pietre votive, obiecte diverse, s’au găsit la Alba-Iulia act., aflată pe locul vechiului oraș A. ARAD (magh. O-Arad). Oraș ; pe Mureș. Vechiul Arad figurează în docum. dela 1197 (la 1388 : „oppi- dum“). Orașul actual a fost reedificat în apropiere, la apus de cel vechiu, în a doua jumătate a sec. 15. La 1834 cetate liberă a Ung. ; de atunci crescu repede. Târg important, industrii. Reședința județului A. Epi- scopie ortodoxă. Muzău și pinacotecă. La 1848 a fost centrul revoluției maghiare. Populația (1930) : în ma- re parte magh., 77.000 loc. — La marginea orașului ruine din cetatea medievală Ciala. Cetatea modernă, din s. 18, în stânga Mureșului. ARAD, Județul. La vestul Transilvaniei și N. Bana- tului. Vechiu comitat maghiar, existând din sec. 13 (,,Orod-megye“). Mărginit la sud cu Mureșul, străbă- tut de Crișul Alb. Partea de apus muntoasă. Reședința, la Arad. Regiune cu populație deasă românească. Su- prafața 6005 k. p. Populația (1930) : 424.000 loc. ARAD, EPISCOPIA ortodoxă. înființată la 1705 a www.dacoromanica.ro — 28 — fost întâiu episc. sârbească; română dela 1829. — Episcop!: Nistor loanovici 1829—30, Gherasim Ratz 1930—53, Procop Ivacicovici 1853—73, Miron Romanul 1873—5, Ion Mețianu 1875—98, losif Goldiș 1899—902, Ion Pop 1902—25, Grigore Cosma 1925—35, Andrei Magier, 1935. (Eparhie : județele Arad, Timiș, Caraș, Severin, Huniedoara). ARADU NOU (Schela ; magh. Uj-Arad). Comună în fața orașului A., pe Mureș. Cetatea turcească ridi- cată la 1553, dărâmată și rezidită modern de Maria Tereza la 1752. — (v. și Arad). ARAPU. Familie boerească din Moldova de sus. — Gheorghe A. Pârcălab de Neamț, 1590. ARAROS. Nume antic al Șiretului, transmis de scriitorii greci. ARBORE. Neam de boeri din Moldova, înfloritor în sec. 15—16 (ținutul Sucevei). — Sub Ștefan Vodă trăia Arbore pârcălabul de Neamț (1470). Fiul său Luca Arbore, Portar de Suceava între 1498—1523, servi în fruntea boerilor țării pe Ștefan, Bogdan și Ștefă- niță, al cărui tutor fusese și de care fu ucis la 1523, împreună cu doi fii ai săi. — Mihu A., pârcălab, 1539. ARBORE. Sat în Bucovina (j. Suceava). Biserica făcută la 1502 de Luca Arbore pârcălabul, înmormân- tat acolo. Fresce interesante înăuntru și pe din afară (de Drăgușin Zugravul). ARC. Instrumentul de aruncat săgeți din tim- purile vechi, a rămas până târziu arma principală de război și de vânătoare. Era făcut de obicei din lemn de frasin, ulm, tisă, etc. Cu coarda întinsă, gata de tras, era „înstrunat". Mult timp după introducerea armei de foc, arcul s’a menținut încă ca armament pentru o parte din oastea românească (până spre sfârșitul sec. 17). In Moldova se întrebuința și arcul „tătăresc".— TOLBA, sau curcura în Mold., era punga sau teaca în care se țineau săgețile. COARDA bine în- tinsă servea pentru aruncarea lor la distanță. — AR- BALETA sau arcul mecanic, se numea la noi „Arc cu vârtej”, sau une-ori „Arc tare”. ARCAȘI. Purtătorii de arcuri, pedeștri sau călări, www.dacoromanica.ro — 29 — formau grosul oștirei românești de altădată, până la răspândirea armelor de foc; iar pentru gloate și oa- meni de țară până după mijlocul sec. 17. ARCALIA. Sat în jud. Năsăud. Așezare dacă proto- istorică (bronz, care de luptă). ARCHEBUZA (fr. arquebuse; germ, biichse). Cea dintâi armă de foc portativă, introdusă și în țările române în sec. 16, se numea la noi Sineață. ARCHITA (Arkeden). Sat în Târnava mare. Bise- rica sasă cu burg interesant, din sec. 15. ARCIDAVA. — (V. Argidava). ARCINA (Arkina, Argina). Localitate în Dacia, menționată de Ptolomeu. Poate la Bumbeștii de azi, în Gorj. (Un sat Ar ginești se află în Mehedinți, pe Motru, aproape de Jiu). ARCOVADARA. Localitate dacă și romană, prin partea de N. E. a Transilvaniei (Bistrița-Rodna). ARDEAL (maghiar: Erdely, din „Erdo-elii). Nu- mele obișnuit și popular al Transilvaniei (afară de Tara Oltului-Fâgăraș, Țara Bârsei și Hațeg). — v. Transilvania). ARDEU. Sat în Hunedoara. In apropiere peșteri, cu așezări preistorice: la Piatra, Cheia, Cetățuia, Dealu Judelui, Cornet. ARDUD (Erdbd). Târgușor în jud. Satu-Mare. Rui- nele unui castel al familiei Voevozilor Dragfi, din sec. 14r-15. ARGAMUM. Localitate romană în Dobrogea. Poate la Jurilofca (Bisericuța), pe lacul Razelm, unde sunt ruine. ARGEȘ. Râul mai mare al Țării Rom. după Olt. Is- vorit din muntele Buteanu și Paltina, trece prin Ar- geș, Dâmbovița, Ilfov ; se varsă în Dunăre lângă Ol- tenița. Lungime aprox. 300 km. Afluenți principali : Râul Doamnei, Vâlsan, Dâmbovița, Neajlov-Călniște. (Nume geto-dacic: Argis. La Greci și Romani: Or- dessos (Argessos), Ordessus). ARGEȘ. ORAȘ. (v. Curtea de Argeș). ARGEȘ, CETATEA. Pe un munte, dominând vaJea îngustă a Argeșului (Cheile), în. sus de Arif și Căpă- www.dacoromanica.ro — 30 — ■țâneni-Poenari, cam la 25 km. de Curtea de A., se înalță ruinele numite de popor „Cetatea lui Negru Vodă" cunoscute și sub numele de „Poenari". Cetatea a fost ridicată de primii Voevozi români, pe la încep, sec. 13. In al 14-lea erea cetatea de sprijin a lui Ba- saraba (retras acolo la 1330) și apoi, prefăcută, servi urmașilor săi. Reparată în sec. 15 de Vlad Vodă Țepeș. La 1502 avea de Pârcălab pe jupân Gherghina, un- chiul lui Radu Vodă. Lăsată în părăsire în prima jumăt. a sec. 16, cetatea era ruinată în cel următor. Au rămas încă părți din zidurile din prejur și din donjon (turnul mare). Castelul era mic, dar tare zidit și într’o poziție din cele mai grele. Unii istorici cred că ar fi putut face parte din castelele ridicate de Or- dinul Teutonic spre Cumania. E datorit, fără îndoială, Domnilor români dela Argeș, căror le servea de re- tragere și apărare. ARGEȘ. JUDEȚUL. Printre cele mai frumoase din România, J. Argeș e centru istoric al desvoltării Țării Rom. Resturi romane de-a lungul Oltului. Ruine : Cetatea A., palatul domnesc de la A. Monăstiri și biserici: C. de Argeș, Cotmeana, Văleni, Tutana, etc. Masivul muntos cel mai înalt al țării (Negoi, Butea- nu, Suru). Ape : Olt, Argeș, Topolog. Păduri mari la munte ; vii, livezi. Reședință la Pitești. Suprafața 4435 k. p. ; Populația (1930) : 258.000 loc. ARGEȘ, MONĂSTIREA. Lângă (la nord) de orașul Curtea de A. Fondată la 1512-17 de Neagoe Vodă Ba- sarab, care ar fi făcut el însuși planul și de Doamna Despina. Terminată definitiv de ginerele său Radu Vodă și Ruxanda, 1526. Ziduri de piatră albă, sculp- tate cu deosebită măestrie. Restaurată în întregime (refăcută) între 1875-86 de Regele Carol, arhitect fiind Lecomte du Nouy. E cel mai măreț monument din țară și una din cele mai frumoase biserici bizan- tine. Neagoe clădise biserica pe locul alteia, a ve- che! Mitropolii ,pe care Domnul o mută la Târgoviște. In biserică sunt mormintele lui Neagoe (1521), ale copiilor săi, a lui Radu de la Afumați ; apoi moderne: ale Regelui Carol, Reginei Elisabeta și Regelui Fer- ......................................■ — 31 — dinand. — Privitor la clădirea monăst., tradiția spune că a fost construită de meșterul Manole. (In apropiere fântâna zisă „a lui Manole"). — Palatul episcopal e ridicat pe locul fostei monăstiri. ARGEȘ, EPISCOPII DE.—O episcopie CATOLICA fu înființată pela 1380 pentru Țara Românească. Nico- laus Antonii fu primul episcop, după care urmară numai titulari. După an. 1590, sub titlul de „al Arge- șului și Bacăului", pentru ambele țări, era un episcop efectiv care rezida la Bacău, (v. Bacău). — Altădată, când scaunul domniei era la Argeș, ședea acolo și MITROPOLITUL Ungro-Vlahiei, mutat la Târgoviște la încep, sec. 16. — Episcopia ORTODOXĂ de Argeș, actuală, a fost înființată la 1793 cu reședința la mo- nast. Argeș (eparhie : Argeș și Olt). — Episcop!: lo- sif 1793—1820, Ilarion 1820—3 și 1828—45, Grigore 1823—28, Samuil (locțiit.) 1845—50, Clement 1850—62 Neofit (locțiit.) 1862—5, Ghenadie 1865—8, Neofit 1868—73, losif Naniescu 1873—6, Ghenadie II Petres- cu 1876—93, Gherasim Timuș 1893—1912, Calixt lalo- mițeanu 1912—18, Teofil Mihăilescu 1918—21, Visa- rion Puiu 1921—3, Nichita Duma 1923, ARGEȘEL. Râu în jud. Muscel, afluent al râului Doamnei. ARGETOIANU. Familie boerească din Oltenia, stă- pânind moșia Argetoaia (Dolj) din sec. 16. — Cons- tantin A., serdar, caimacan și Ban la Craiova, 1738.— loan A. general ; se distinse ca oficer de geniu în câmp. 1877, (1841—1928). ARGHIRA Doamna. Soția lui Radu Vodă Mihnea, Domn al Ț. R., 1611. ARGIDAVA (Arcidava, Arghidava). Oraș dac-ro- man, situat la Vărădia de astăzi, jud. Caraș, în sudul Banatului. Acolo era reședința obișnuită a Regelui Boerebista (sec. 1 a. Cr.). ARGYROPOL (Arghiropol). Familie boer, de ori- gină veche bizantină, în Moldova din secol. 18. ARHITECTURA. Din clădirile ridicate în trecut, cele mai de seamă rămase până azi, sunt cele reli- gioase, BISERICI construite începând din sec. 13, de www.dacoromanica.ro — 32 — caracter bizantin. Cel mai vechiu și interesant mo- nument al țării noastre, biserica domnească din Curtea de Argeș, de la finele sec. 13 (sau începutul sec. 14), e de stil curat bizantin. Variante, în stilul sârbesc al epocei, se clădesc la finele sec. 14 (Cozia, Cotmeana) și în al 15 și 16-lea. Influențe orientale apar uneori în detalii. Cupola bizantină, emisferică, domină. In sec. 16 mon. Dealu și mon. de la Argeș, sunt cele mai frumoase. Arh. bisericească pierde în general în sec. 17 ; în al 18—19 scăderea e vădită. — In Moldova, stilul bizantin e modificat de influențe felurite, cari dau bisericelor de acolo, o înfățișare de- osebită. Mai înalte ca cele din Ț. Rom., multe n’au cupolă (Borzești, Rădăuți), iar când o au, e mai strimtă și mai înălțată. Clopotnița e sau un turn deosebit (Păpăuți) sau alipită de intrare (Bălinești). Caractere și ornamente gotice (nervuri de boltă, che- nare de piatră la uși și ferestre) la toate clădirile din sec. 15—16; mai târziu și orientale (Trei Erarhi din Iași). Pridvorul, de regulă în Țara-Rom., e excepțio- nal în Moldova. Intrarea e obișnuit laterală, nu prin față. Bisericile din sec. 18—19, ca și în Țara R., sunt lipsite de interes. — Bisericie catolice erau în stil gotic (Baia, C. de Argeș). In Transilvania, arhitect, biseric. gotică e cea occidentală (Cluj, Brașov, Alba lulia, etc.)—Pentru plan și construcție, v. și biserica). Arhitectura CIVILĂ în Ț. R. și M. nu ne-a lăsat dinnainte de sec. 17, decât ruine. Din al 17—18 câte- va case și palate se mai găsesc prin țară. Ornamen- tele sculptate dovedesc întrebuințarea a deosebite stiluri (gotice, renaștere, oriental). Casele obișnuite ale boerilor sunt în stil caracteristic românesc, (v. case și cule). — Arhitectura militară, la cele câte- va cetăți, ale căror ruine subsistă, e cea obișnuită în veacurile de mijloc. (Influența ungară și polonă), ARHITECȚI moderni, căror li se datoresc clădiri publice și particulare mai însemnate și reconstituții de monumente vechi : I. Mincu (1852—1912), Gotte- reau, Gabrielescu, Gr. Cerkez, G. Balș, P. Antonescu, J. Berindei, N. Ghika-Budești. www.dacoromanica.ro — 33 — ARHON. Titlu grecesc ce se da boerilor din vre- mea fanariotă (sec. 18—19), înlocuind pe vechiul „jupân" (cum ar fi azi: domn). ARHONDOLOGIA. Listă, catagrafia boerilor și a rangurilor, (cuvânt grecesc, sec. 18—19). ARICEȘTI. Sat în Prahova, spre Predeal. La „Siliș- tea" a fost sat vechi „tătăresc" după tradiție. ARIEȘ. Râu din Transilvania, în Munții apuseni, afluent al Mureșului. Străbate jud. Turda (numit înainte Turda-Arieș). Lung aprox. 120 k. (maghiar Aranyos). ARIF. Sat in jud. Argeș, mai sus de care se află ruinele cetăței lui Negru Vodă, de pe Argeș. — (v. Argeș, cetatea). ARION. Familie boer. dinȚ.-Rom. (Ialomița).— E- racle A., general (1838—1923) ; colonel în câmp. 1877. — Constantin A., om politic, jurist, orator, vice-pre- șed. al Consiliului, 1918. (1855—1923). ARIUȘD. In jud. Trei-Scaune. Așezare dacă, din sec. 10 a. Cr. (ceramică, obiecte de bronz). ARMĂRII. Armele, scutul, herbul sau stema (bla- son). Cele familiale sau personale sunt neregulat re- prezentate pe pecetiile vechi. Arta heraldică nu a fost cultivată la noi și de altfel până târziu, afară de excepții, neamurile boerești nu întrebuințau steme proprii. Semnele heraldice pe cari le întâlnim o- bișnuit, erau personale. Excepțiile privesc . mai ales fanfiliile de origină străină apuseană și cele cari au primit concesiuni (titluri nobiliare) de la suveranii străini. — Pentru armăriile țărilor rom., cari erau și ale Domnilor, v. stema și armele țării. ARMAȘ MARE. Funcțiune boerească, pe care o aflăm în Ț.-Rom. din sec. 15. A era executorul po- runcilor și pedepselor domnești; iar la oaste coman- da artileria (s. 16—17) și era șeful pușcăriei (arsena- lului) unde se țineau tunurile și mai târziu se închi- deau vinovății. — Pe lângă A. cel mare erau mai mulți armași (al doilea, etc), ca ajutori. Agenții lor se numeau „armășei". Un armaș era și la Craiova, pe 3 www.dacoromanica.ro — 34 — lângă Ban. — In Moldova, cu aceleași atribuțiunl, m. armaș avea mai puțină însemnătate. ARMAȘEL. Om sau agent al armașului ; executorii osândelor. ARMATA. (Pentru alcătuirea ei în vechime, v. Oastea). — Armata modernă a României își are ori- gina în miliția prevăzută de Regulam, organic la 1830. Tara-Rom. avea atunci 3 Regim, de miliție (de câte 2 batalioane) și 1 de cavalerie ; Moldova un Regt. mixt (1 batal, și 1 escadron de cav.). Se for- mară apoi, ca trupe teritoriale neregulate : Doro- banții (serviciu de jandarmerie călare) și grănicerii. — După unire, sub Pr. Cuza, erau: 7 Regt. de infan- terie. 1 batal, de vânători, 3 Reg. de cavalerie, 1 de artilerie, 30 escad. de dorobanți, geniu și celelalte servicii ale armatei. Reorganizată sub Pr. Carol la 1868, armata dispunea de: 8 Reg. de infant. de linie, 4 bat. de vânători, 3 Reg. de cavalerie, 3 Reg. arti- lerie, 2 bat. de geniu. 8 Reg. dorobanți a 4 batal., și 7 Reg. de călărași, fură înființate la 1872. — Efectivele crescură de atunci progresiv. La 1877, România in- tră în război cu 2 corpuri de armată (4 Divizii), cu 24 Reg. infanterie (linie și dorobanți) 4 bat. de vâ- nători, 10 Reg. de cavalerie, 4 de artilerie. — înainte de războiul cel mare (1916), pe teritoriul Rom. se aflau 5 corpuri de armată (Craiova, Bucu- rești, Galați, Constanța, Iași), a câte două divizii, o divizie indep. de cavalerie și trupele auxiliare (40 Reg. de inf. 4- 40 de rezervă, 10 de vânători, 24 de artilerie, 21 de cavalerie, 8 batal, de geniu), cu efec- tiv de pace de aprox. 5000 ofițeri și 100.000 trupă.—(v. infanterie, cavalerie, etc.). ARME. In vechime, armele erau : — De tăiat, îm- puns sau lovit: sulița; spada sau sabia (paloș, spată, meci) ; buzduganul, baltagul. — De aruncat : arcul pentru săgeți, sulițe mici (darde) ; — De foc, mai târziu, în s. 15—16: archebuza, sineața și flinta; pistol; pușca (balimez, săcălușe, hușniță, tun). — Armele defensive, armătura (armura), erau: scutul și pavăza, zalele (zeaua) și platoșa, coiful (casca). — www.dacoromanica.ro — 35 — Pedestrimea și gloatele întrebuințau încă : măciuca (ghioaca), coasa, toporul, bardișa, praștia, furca, etc. — (v. la numele fiecărei). ARMELE ROMÂNIEI (armăriile, stema). Prin legea din 8 Martie 1872, armăriile sau armele României au fost fixate, modificându-se prima lege din 1867, în modul următor : — „Scutul împărțit în patru părți (cartiere) : In primul, pe fond albastru aquila roma- nă (,,abaissee“) cu o cruce în gură, cu coroana dom- nească, sabia și sceptrul, toate de aur; în colțul drept de sus un soare (urcând), tot de aur ; — armele țării Românești. In al doilea, pe fund roșu, capul de taur cu o stea cu 6 raze între coarne, toate de aur, — ar- mele Moldovei. In al treilea, pe roșu, un leu ridicat, coronat, eșind dintr’o coroană, cu o stea cu 6 raze între labe, toate de aur, — ale Banatului-Craiovei. In al patrulea, pe albastru, doi delfini cap la cap, cu coadele îndoite în sus (în ,,pal“), de aur, — ale țăr- murilor mărei Negre (mai târziu Dobrogea). Peste scut, în mijloc, scutul Domnitorului, scartelat (împ. in patru) în 1-ul și al 4-lea cartier, de argint; în al 2-lea și 3-lea de negru (al casei de Hohenzollern). Pe scut coroana regală. Suporți: doi lei privind scutul. Sub el deviza : „Nihil sine Deo“ (al casei Domnito- rului). Mantaua de purpură, căptușită cu hermină și deasupra coroana regală. In 1919, după întregirea României prin reunirea cu Transilvania și cu celelalte țări românești, armele țării au fost prefăcute și completate. Ele reprezintă astăzi o combinațiune heraldică, cu trei scuturi su- prapuse : Pe cel principal e o aquilă convențională, având pe piept scutul cu stemele țărilor sau ținutu- rilor, cu 5 cartiere (Țara-Rom., Moldova, Oltenia-Ba- nat. Transilvania, Dobrogea), și la mijloc scutul Ca- sei Regale. — (v. și la Stema). ARMENII. încă de la înființarea Țării-Moldovei în sec. 14, Armenii se aflau ca negustori în târguri. De atunci au trăit grupați în comunități (în vechime cu șoltuzii lor), păstrându-și tradițiunea și individuali- tatea etnică și religioasă, însă asimilându-se în toate www.dacoromanica.ro — 36 — celelalte privințe (limba, îndatoriri cetățenești, etc.) cu populația românească. Comerțul Moldovei a fost ținut câți-va secoli, aproape exclusiv de A. — Cen- trele lor de așezare în Moldova sunt : Cetatea-Albă (unde s’au stabilit cei dintâi armeni emigrați), Su- ceava, Sire*, Iași, Roman, Botoșani, Hotin, Bacău, Focșani, Galați. In Țara-Rom. puțin numeroși (Bu- curești). Mai multe familii de origină armeană au dat țării personalități de seamă. — In Transilvania A. au fost așezați în sec. 17, venind din Mold., sub domnia lui Apafi (centre: Ibașfalău și Gherla). ARMUTLIA. Sat în j. Tulcea. Movile antice, printre cari „Chișlegi“ sau Bisericuța. Legende. ARNĂUȚI. Numele turcesc al Albanezilor (sau ar- bănași în Moldova). Obișnuit în sec. 18—19, când o trupă de arnăuți, pe jos și călări, servea de gardă domnească, sub „Ghenghi-aga“ și bașbulucbașa de arnăuți. — (v. Albanezi). ARNOTA. Mănăstire, pe munte în pădure, deasupra mon. Bistrița, în Vâlcea. Fondată de Matei Basarab, (înmormântat acolo, cu tatăl său Danciul Vornicul), la 1633. (Restaurată de Pr. Știrbey, 1851, care cons- trui și o temniță politică). Frumoasă tâmplă a bi- sericii, (la Muzăul Națion.) și uși sculptate. O fân- tână domnească dela Matei, restaur. de Brâncoveanu. Părăsită, monastirea se ruinează. ARON Voev., cel rău. Domn al Moldovei 1591—95, (fiu presupus al lui Lăpușneanu), prin cumpărarea scaunului dela Turci. La 1592 fu înlăturat pentru scurt timp de pretend. Potcoavă. Făcu alianță cu Mi- hai Vodă contra Turcilor. Răsturnat de Hatman Răs- van, omul lui Sig. Bathori, fu închis la Vintzi, unde muri, (1596). ARON. Nume de poreclă al lui Petru III, Domn al Moldovei. -— (v. Petru). ARON-VODĂ, Monăstirea lui. Aproape de Iași (sa- tul Aroneanu), fu ridicată la 1594 de Aron Domnul Mold., în locul altei mai vechi de la Alexandru Lă- pușneanu. ARRUBIUM. Așezare antică pe Dunăre, în jud. www.dacoromanica.ro — 37 — Tulcea, unde e astăzi orășelul Măcin. Cetate romană și târg (Ruine, subterane, inscripții). ARSELE. La Arsele-Nehoiaș, ruine dintr’un schit (jud. Buzău). ARSURA. Sat în j. Fălciu. La „Cetățue“, urmele unor întărituri cu șanțuri (epocă nedeterminată). ARTA. Arta POPULARĂ (țărănească), e reprezen- tată mai ales prin măestritele țesături, broderii și cusături ale femeilor, (portul, velințe și scoarțe, etc.), cari din fericire s’au păstrat după vechile modele, până în zilele noastre. Cele mai frumoase sunt din Țara-Rom., regiunea muntelui (Argeș, Muscel, Dâm- bovița și Oltenia). Origina motivelor ornamentale e străveche, autochtonă, cu oare-cari influențe orien- tale și prezintă un caracter special (v. și țesă- turi). — O altă manifestare a artei populare o gă- sim în ciopliturile sau săpăturile în lemn, cu motive interesante (porți, coloane la case, cruci, obiecte casnice). ARTE FRUMOASE. (In Ț.-Rom. și Mold.). — Ar- hitectura prezintă un interes deosebit pentru biseri- că, (v. Arhitectura). — Artele plastice au o desvol- tare specială, dar mărginită (v. pictura și sculptura). — Muzica era în întregime populară, (v. muzica). — Dintre artele tehnice aplicate, ORFĂURARIA și juve- lăria au lăsat frumoase lucrări bisericești, datorite mai ales meșterilor sași din Transilvania, din Orient sau din Apus, sau trecători prin țară. — Ceramica luase o desvoltare deosebită în sec. 14—15, (v. cera- mica) . ARTIC. Jalba, plângere la Domn ; în Moldova, sec. 17. ARTILERIA. In vremea veche, ostașii cari mânu- iau „puștile" (tunurile), erau pușcașii, (mai târziu tu- narii), sub comanda marelui armaș. In sec. 18 acest corp mai trăia numai cu numele. In reorganizarea armatei în sec. 19, prima baterie de artilerie fu înființată în Ț.-Rom. la 1846, în Mol- dova la 1852. După Unire, sub Cuza, se formă primul regiment de art. Organizarea de la 1868 înființă 2 www.olacoromanica.ro — 38 — Reg. (a 8 baterii). In războiul dela 1877 erau 4 Reg.— (v. și armata). ARUTELA (Alutela, Ad Rutelam). Castru pe dru- mul roman, ale cărui ruine se află la Bivolari (J. Ar- geș), între Cozia și Turnu pe malul stâng al Oltului. După inscripțiile găsite, castrul a fost zidit la 133 sub Adrian. ARZ. Petiții, raport, cerere adresată Porței Oto- mane (cuvânt turcesc: ,,arz-magzan“). — „ARZ- IHAL“ avea aceeași însemnare. ASAKI, Gheorghe. Scriitor, inginer, profesor, efor al școalelor ; factor al redeșteptărei naționale în Moldova (1788—1869). ASĂU. Pârâu în munții Bacăului, afluent al Tro- tușului. —• Lângă satul ASĂU și Lunca (J. Bacău), un schit fondat la 1750. ASLAN. Familie boer., din Moldova ; cunosc, din sec. 17. ASPRU. Monedă veche de argint, din sec. 15—18. — (v. monede). ATANASIE. Mitropolit al Severinului 1394—1401. — ATANASIE Angliei, Episcop ortodox al Transilv. și Mitropolit de Alba-Iulia 1698. La 1700 făcu, unirea cu biserica română, (ț 1713). ATELCUZ (Etelkoz, Etelkuz). Regiune în Basara- bia de azi și peste Nistru, în care s’au oprit câtva timp Maghiarii în sec. 9, la venirea lor în Europa. ATHANARIC. Rege al Visigoților (sec. 4), care a stăpânit câtva timp în părțile noastre, regiunea Țării Rom. spre Șiretul de jos, în „Caucaland" (pro- babil Buzăul), unde s’a găsit tesaurul de la Pietroasa, rămas de la el. t 381. ATLAMOS. Capul său Kanul Tătarilor cari năvăli- ră în Mold, Țara-Rom. și Ardeal la 1348. Alexandru Basaraba cu oastea Țării Rom. și a Regelui Ludovic, sdrobi pe Tătari, prinse pe Atlamos și-1 decapită. AȚEL (Hetzeldorf). Sat lângă Mediaș (j. Târnava). Pe deal urme dintr’o cetățue dacă (obiecte, podoabe). AURARI. Țiganii domnești slobozi cari aveau pri- vilegiul adunării aurului din nisipul unor râuri din www.dacoromanica.ro — 39 — Ț.-Rom. (Olt, Argeș, Buzău). Din ceeace strângeau, o bună parte era venit al Doamnei; restul îl puteau vinde în câștigul lor, însă numai marelui armaș. AURELIAN, Lucius Domitius Aurellanus. Imperator roman, 270—275. Din cauza năvălirilor dese ale po- poarelor de nord și răsărit, el retrase administrația și legiunile din Dacia peste Dunăre, în Moesia, la 271. AURELIAN, Petre. Om politic, economist, profesor (1893—1909). — Familie din Trans. (în sec. 17: Șebe- șeanu). AUSDEC (Civitas Ausdecensis). Localitate și cetă- țuie tracă și romană, în Scitia mică, probabil unde se află astăzi Satul Azarlâc (J. Constanța). AVARI. O ramură a Hunilor, ivită în Europa pe la mijlocul sec. 6 (cunoscuți întâi sub numele de „Var- coniți“). A. pătrunseră în Dacia și Moesia sub caganul lor Boian și înfrângând pe Gepizi (567) se așezară în Panonia, câmpia Ungariei de azi. Stăpânirea lor se întindea asupra unor părți din Dacia (Banat, ves- tul Transilv.), dar nu pare să fi atins Țara-Rom. Carol cel mare le desființa puterea la sfârșitul sec. 8. AVERESCU, Alexandru, mareșal. General, șef de stat major în câmp. 1913. Comandant al armatei II în marele răsboi. Om politic, șef al guvernului în 1918, 1920—1, 1920—7 (n. 1859). AVEREȘTI. Schit la satul A. din jud. Fălciu, fondat la 1765. AXINTE uricarul. A scris o cronică a Moldovei din- . tre 1711—16. AXIOPOLIS. Oraș greco-roman pe Dunăre, în Do- brogea act., la sud de Cernavoda (Hinoc). Fondat se pare de Lisimach, regele Traciei, în sec. 3 a. Cr. Ce- tate romană din sec. 1 p. Cr., reconstituită de Con- stantin cel mare în sec. 4. (Basilici din vremea lui). Exista încă în sec. 8. — Urme preistorice; ruine ro- mane (inscripții, etc.). AZARIE. Călugăr din sec. 16. A scris un mic leto- piseț al întâmplărilor din Moldova dintre 1550—74 (urmare la al lui Macarie). AZARLAC. Sat în jud. Constanța. Resturi antice. — (v. Ausdec). www.dacoromanica.ro — 40 — AZBUCHE. Se numea alfabetul cirllic, după lite- rile a=az și b=buche. — (v. alfabet chir.). AZIZIS (Aizi). Localitate dacă, în Banatul actual; astăzi Ezeriș în jud. Caras. B BABADAG. Orășel în jud. Tulcea. Până în sec. 19 erea cel dintâi oraș al Dobrogei și reședința unui pașă turc. Loc de pelerinaj mahometan. — In apro- piere resturi romane și bizantine (diguri, apeduct). Populație act. 4500 loc. BABA-NOVAK. General de frunte al lui Mihai Vodă. In fruntea haiducilor săi a luat parte la multe bătălii. Ars pe rug de Unguri la Cluj, 1600. Erea de origină sârb. BĂBEANU. — Familie boer din Țara-Rom., stăpâ- nind Băbenii. în jud. Vâlcea din sec. 17. BABELE. Schit dispărut în jud. Vlașca. Ridicat în sec. 15 de Vlad Călugărul (care fu îngropat acolo, 1492) și de fii săi Radu și Mircea voev. BABENI. Sat în jud. Râmnicu-Sărat, în dealuri. Bi- serică interes, din 1703, zidită de Negoiță Dedulescul. — Biserica de la Drăghiești, în apropiere, e de la jup. Maria Deduleasca din 1747. BABEȘ. — Familie din Banat. — Vincențiu B., lup- tător naționalist (1821—1907). — Victor, bactereolog, profesor la Buc. (1854—1926). BABICI. Sat în jud. Romanați, pe Olt. Resturi de zidării romane și movile. BABIN. In nordul Bucovinei, în sec. 17 o monăstire, desființată în al. 18. BACĂU. Oraș din Moldova, pe Bistrița. Există din sec. 14; amintit ca târg domnesc de vamă la 1407. In sec. 17 se mai vedeau, la marginea târgului, ruinele curței lui Alexandru Voev., fiul lui Ștefan cel Mare, care își avea scaun acolo (sec. 15). Biserica Precista e zidită de Alexandru Voev. la 1491 (morminte vechi). www.dacoromanica.ro — 41 — Bis. Sf. loan e din sec. 17. — Reședința jud. Bacău. Centru industrial. Populația (1930): 32.000 loc. BACĂU, Județul. Altă-dată ținut la marginea de sud a Moldovei, în Țara-de-sus. Reședința la B., de unde îi vine numele. Unul din cele mai bogate și în- tinse ale Moldovei. Munți, mine, păduri, industrii. Rîuri: Șiret, Bistrița, Trotuș. Localități istorice. Mo- năstiri și biserici: Tazlău, Cașin, Bogdana, Berzunți, Borzești, Ocna. Colonii vechi de secui. — întinderea 4006 k. p. Populația (1930): 261.000 loc. BACĂU, Episcopia de. Episcopie catolică, înființată la 1392. (Ep. Bacoviensis); rămâne fără ep. după 1439. Reînființată la 1590 (cu titlul de Argeș și de B. pentru ambele țări), își avu sediul definitiv la B. până la 1789, având în acest timp 19 episcopi, și continuând nominal până la 1808. Cei dintâi au fost: Bernardo Querini (1590), Jeronim Arsenghi (1607) și Vaierianus Lubîeniecki (1611). — Episcopiei de B. urmă în sec. 19 cea de Iași. BACSICI. Misionar catolic pe la 1640, în rapoartele căruia sunt informații interesante asupra stărei Ță- rii-Rom. la acea epocă. BADEA clucerul. Cap al boerilor pribegi la moar- tea lui Mircea Vodă ciobanul. Pieri în lupta de la Șer- bănești, 1519. BĂDENI. Boerii din Bădeni ereau printre cei mal vechi în părțile Buzăului, sec. 15. O ramură a lor ereau boeri de la Gândești.— Udriște vistierul, t 1545; — fiul său Mihnea postelnicul fu tăiat de Alexandru Vodă cu alți boeri la 1569. BĂDEȘTI. Boeri de la B., în Muscel, în sec. 15—16. Badea Baloșin stolnicul, în prima jumăt. a sec. 16. BĂDEUȚI. Sat lângă Miieseuți, în jud. Rădăuți. Biserica (Sf. Procop), de la Ștefan cel Mare, zidită la 1487. Se mai disting frescele exterioare. BĂDICA. Ruine dintr’o monăstire, pe un deal la Vâlcana, jud. Dâmbovița. BĂDICA comisul. Un fiu vitreg al lui Radu Vodă c. mare și văr cu Neagoe Voev. Ocupă trei luni scaunul domnesc la 1521 sub numele de Radu Vodă și fu răs- www.dacoromanica.ro — 42 — turnat de Radu de la Afumați. întors contra lui Vla- dislav III, fu prins în luptă și tăiat de Turci în Ian. 1524. — (v. și Radu V). BAGDAD. Familie boer. din jud. Buzău. BAHLUI. Părâu, afluent al Jijiei ; trece pe la Iași. BAIA. (Vechiu: „Târgul Moldovei"). Sat în jud. Baia, pe Moldova, altă dată oraș cunoscut la 1300 ca așezare săsească. Primul scaun al Mold. sub Dra- goș și urmașii lui, pe 1350. Târg întărit; începu să cadă în sec. 17. — Biserica catolică episcopală, azi în ruine, frumoasă clădire gotică în care erea mormân- tul (1410) Margaretei Doamna lui Alexandru Vo., de care a fost zidită la încep, sec. 15. — Biserica Albă Sf. Gheorghe, refecută la încep, sec. 17 și azi restau- rată, fusese zidită de Ștef. Vodă la 1467. Biser. din mij- loc. târgului ridicată de Petru Rareș la 1532.—La Bo- gata, în apropiere, la locul „Cetățuia"-, urme de întăriri. —Așezare preistorică.—In evul mediu erea la B. baie (mine) de fier. — La 1467 fu înfrînt acolo Regele Matei al Ung. de Ștefan V. și târgul ars. BAIA. — Județul. Mai înainte SUCEAVA (până la 1925, când a fost mutilat și numit Fălticeni, după o- rașul de reședință), corespunzând cu vechiul ținut al Sucevei, afară de o parte rămasă în Bucovina la 1775 (și care poartă azi numele de Suceava). Numele ac- tual (de la 1930), de la vechiul târg B. — Acest ținut e leagănul Țării-Moldovei. — Monumente religioase din sec. 15—16: Probota, Baia, Slatina, Râșca, Dol- hești. — Numeroase stațiuni preistorice pe văile Mol- dovei și Șomuzului. — Rîuri : Moldova, Șiret, Suceava, Suha, Șomuz. Munți, dealuri, poziții frumoase.—Su- prafață (1919): 3421 k. p. Populație (1930): 156.000 loc. — (v. și Suceava). BAIA. O episcopie catolică „a Moldovei" a existat la Baia între 1413—70, iar apoi până la 1510 numai cu episcop! titulari (erea urmarea episcp. de Șiret).— Episcop!: loan 1420, Petru de Czips 1438, Nicolae 1447, loan II Roșa 1452—5. loan III 1457—75. (Titulari : Petru de Insula 1476, Toma de Szegedin 1497—503, Anton de Thancz 1503. Mihail Marinovski). www.dacoromanica.ro — 43 — BAIA (Ofenbaia, Baia de Arieș). Orășel în munții apuseni, pe Arieș, jud. Turda. BAIA DE ARAMA. Orășel în jud. Mehedinți, pe Bulba. Urme de exploatare a minelor de aramă, din vremea ante-romană. In apropiere un schit din sec. 18. (Pop. 2500 1.). BAIA DE CRIȘ (Korosbanya). Comună în jud. Hu- niedoara, pe Crișu alb. Altădată centru al comitatu- lui român. Zarand. O monăstire franciscană. BAIA DE FIER. — Sat în jud. Gorj, Altădată mine de fier. — Biserica din 1748, de la Dionisie Bălăcescu, egumen de Hurez. BAIA MARE (magh. Nagybânya). Oraș la munte, în jud. Satmar. Vechiu centru de mine metalice. Co- lonizat de Sași la 1142. Cetate (ruine) din sec. 12 ; în al 17-lea erea a Princ. Transilvaniei. Un turn al bi- sericei din sec. 15, arsă în al 18-lea. —- Populația (1930): 14.000 loc. BAIA SPRIE. Orășel în jud. Satmar, la răsărit și aproape de Baia-Mare. BĂICENI. In jud. Iași. Stațiune preistorică, (v. și Cucuteni). BĂILE LUI HERCULE. — (v. Mehadia). BAIRACTAR. Purtător de steag, stegar (cuvânt tur- cesc, de la baira=steag). BAIEZID I fulgerul. Sultanul Turcilor. La 1394 por- nind contra lui Mircea, intră în Țara-Rom. Domnul român îi rezistă cu tărie la Rovine. La 1396 sdrobi oastea aliaților creștini la Nicopoli. La 1400 o nouă expediție a lui în țară fu respinsă. — BAIAZID II. In vara 1487 intră în Moldova și luă Cetatea Albă și Chilia de la Ștefan Vodă. BĂILEȘTI. Sat în jud. Dolj. Bătălie între Ruși și Turci în Sept. 1812. BAINSKI. Familie b. din Bucovina. BAIȚA. Târgușor în j. Hunedoara. Așezare dacă și romană pentru exploatarea minelor de aur și argint. Resturi dace. BĂJESCU. Boerii de la Băjești (Muscel) sunt cu- noscuți ca stăpâni ai acestei moșii din sec. 15.— Stai- www.dacoromanica.ro — 44 — co de la B. și Bucov, logofătul, ț 1507, erea ginere lui Vlad vodă călugărul. — Mareș B. mare Ban 1669-72, împreună cu R. Kretzulescu, capi ai partidei condusă de Băleanu, joacă rol însemnat în politica Ț.-Rom. t pe la 1675. BĂJEȘTI. Sat în jud. Muscel. Biserica din 1666 de la Mareș Băjeseul mare vornic. BAJTAY, Anton baron de. Episcop catolic al Tran- silvaniei; Președinte al guvernului țării 1764—71. BALA, Barnaba. Ban al Severinului, 1519, învingă- tor al Turcilor la 1521; nobil român din Banat. BĂLĂCEANU. Familie boerească din Țara-Rom., stăpânind moșii în Teleorman din sec. 14. — Con- stantin de la B., căpitanul, trăia sub Mircea Vodă, 1400. — Nedelco de la Bălăci, mare vornic în a doua jum. a sec. 16. — Dragomir, mare spătar, 1580. — Ba- dea B. mare vornic (zis „ușurelul"). La 1654 făcu într’o zi și o noapte, drumul de la București la Iași. La 1673 luă parte la bătălia dela Hotin, t 1687 — Con- stantin B., vel agă, fiul său, dușmanul lui Brânco- veanu, pretendent la Domnie, partizanul Austriei, comite al Imper. Pieri în lupta de la Zărnești, 1693.— Fiul său loan. fu ucis le 1737 de Nicolae Mavrocordat. In sec. 18, Bălăcenii urmară a fi sprijinitori ai po- liticii imperiale germane. — Constantin, m. vornic, 1780. — Fiul său Constantin, mare Ban, înființă col. Sf. Sava (1764-1832). — Constantin, mare vornic (1796-1850). — loan, diplomat, om politic (1828-190.). BALĂCESCU. Familie boer. din Gorj; de la Bălă- cești (sec. 17). — Matei B. vel Ban la Craiova, 1737. BĂLĂCI. Sat în jud. Teleorman. Biserica din 1684 zidită de Constantin Bălăceanu și ruinele caselor lui. BALAMUC!. Sat în Ilfov. Un schit ruinat din 1756. BALĂNEȘTI. Sat în Jud. Olt. La Măgura-mare sau „Măgura tătărească", arme și obiecte antice. BALĂNEȘTI. Sat în jud. Tecuci. Biserica din 1759. BALĂNEȘTI. In jud. Neamțu. Biserica din 1768, de la Constantin Roseti. O strană cioplită din sec. 16. BĂLĂNOAIA. In jud. Vlașca, la N. de Giurgiu. Urme de așezare getică. Un tumulus cu mormânt (vase de bronz din sec. 6—5 a. Cr.). — 45 — BALAȘA Doamna. Soția lui Constantin Vodă Șer- ban, fiica stolnicului Nicolache. Evlavioasă, B. ridică și înzestră mai multe biserici și monăstiri. La Sf. Vi- neri din Târgoviște făcu un azil pentru săraci și fu înmormântată acolo, t 1674. BALAȘA, Domnița. Fiica lui Constantin Brânco- veanu voev.; soția lui Manolache paharnicul. Zidi bi- serica cu numele ei la București (1750). BALC, fiul lui Sas. Voevod în Țara Moldovei 1355— 59. In luptă pentru stăpânirea Mold. ocupată de Bog- dan, în contra căruia veni în mai multe rânduri cu oastea regelui Ludovic. Neisbutind, se întoarse în Ma- ramureș, unde regele îl întări ca comite și-i dete po- sesiunile confiscate ale lui Bogdan. Fu apoi comite de Satmar și al Secuilor, t pe la 1395. — (v. și Drag.). BALCEȘTI-Cârligei. Sat în jud. Gorj. Biserica din 1732. zidită de jupan Ilie Știrbei. BALCESCU. Familie boer. de la Bălcești, jud. Argeș (s. 17). — Nicolae B. (1819—1852), istoric (Istoria lui Mihai Viteazul; „Magazinul istoric'¹ cu Laurian). BALEANU. Neamul boerilor de la Băleni (Dâmbo- vița) e cunoscut din sec. 15 printre dregătorii Ț.- Rom. — Jupan Mihail spătarul de la Ruși, 1450. — Gherghina pârcălabul, fondator al mon. Nucet, cum- nat lui Vlad Vodă călugărul, t după 1502. — Udrea de la B. general al lui Mihai Vodă. Bătu pe Turci la Nicopoli (1598). Ban mare; locțiitor al Domnului în Moldova. Ucis de Simeon Movilă 1601. — Ivașco B. m. vornic al lui Matei Voev., și m. Ban. Cap al oastel lui Matei în lupta de la Dudești. t 1635. — Gheorghe (1600—79) mare Ban. Robit de Tătari, 1659. Erea șe- ful partidei Bălenilor, vrăjmași ai Cantacuzenilor și Kretzuleștilor. — Grigore, consilier imperial și ad- ministrator în Oltenia, 1716—25, sub ocupația aus- triacă; mare Ban.—Grigore III, mare Ban 1 1842—Ma- nolache, om politic, caimacam al Țării la 1848 și 1859. BALCIC. — Orășel la mare, jud. Caliacra. Pe locul vechiului oraș grecesc Dionysiopolis (înainte KpoOvi). Numele de Balcic apare în secol. 16. — Popul. 6000. — (v. Dionysopolis). www.dacoromanica.ro — 46 — BALDOVIN. Boer din Țara-Rom. Sfetnic și logofăt al lui Mircea Vodă între 1390—1415. BĂLGRAD. Numele popular -românesc al Albei- lulia. BALIGA. Fam. de boeri în Moldova; ramură a Bu- zeștilor din Ț.-Rom. Balica Hatmanul, venit în Mol- dova în sec. 16. — Fiul său Isaac B., Hatman și por- tar de Suceava 1579—85; cumnat cu Eremia Vodă și sprijinitor puternic al Movileștilor; ucis de Ștef. Tomșa la 1612. Urmașii lui trecură în Polonia. BALIMEZ. Tunurile mari din sec.16. (bombarda din Apus). BĂLINEȘTI. Sat în jud. Dorohoi, pe Șiret. Biserică cu interesante sculpturi în piatră. Zidită de Ion Tău- tu mare logofăt al Moldovei, la 1493—9. Portretele ctitorilor și pietre tombale ale familiei (sec. 15—16). Clopotnița lipită de intrarea bisericei. Frumoase și caracteristice fresce înăuntru. BALOȘ, Schitul lui. La Rădeni, jud. Botoșani, rui- nele unei biserici (sec. 16 sau 17). BALOTA. Familie boer. din Argeș. In sec. 17 moș- teni moșiile boerilor Cepari. BALOTESCU. Boerii dela Balotești (Muscel) ereau cunoscut! în sec. 15 șl 16. Strămoși al famil. Kretzu- lescu. BALOTEȘTI. Sat în Mehedinți, pe Topolnița. Res- turi daco-romane. Urme de zidării. Morminte atri- buite „Jidovilor" la Martalogi și Scânteești. Amintiri despre „Tătari" sau „Jidovi". BALOTEȘTI. Sat în Ilfov. Biserica din 1763. BALȘ. Familia boer. Balș e cunoscută de la începu- tul sec. 15 și a rămas până în al 19-lea printre cele mai de seamă ale Moldovei. După tradiție se trage din casa Balsa din Montenegru (sec. 14), ramură a co- miților provensali de Baux.—Baloș paharnicul Mold., 1432—9. — Teodor B. mare Logofăt, 1525. — Cristea B., mare vornic, 1590, ginerele lui Lăpușneanu Voev.- Gheorghe, pârcălab de Hotin, 1617, mare logofăt, fiul •precedentului și fratele său Lupu, mare logofăt, la Începutul sec. 17. — lonașcu, mare vornic, însemnat /v.dacoromanica.ro — 47 — în politica Moldovei din sec. 17 — Lupu II, M. Logo- făt; Constantin I și n, mari logofeți în sec. 18; Va- sile guvernator al Bucovinei 1777 sub Austria; lor- dache, mare logofăt în sec. 18. — Teodor B. (Fre- deric), mare logofăt, „întâiul baș-boer“ t 1845. — Teodor (1790 — 1857), caimacam al Moldovei la 1856—7, mare adversar al unirei. — Panait, om po- litic (1817—89). — George, archeolog, inginer (1868— 1934). BALȘ. Orășel în Romanați, pe Olteț. Biserica din 1700 (rep. 1753). BALTA. Sat în jud. Mehedinți. Ruine și resturi ro- mane. BALTĂ, JUDEȚUL DE. In sec. 15 o parte a jud. Dolj și Mehedinți, purta numele de J. de B., și se întindea de-a lungul Dunării. BALTA-LIMAN, Convenția de la. In 1849. — (v. Tratate). BALTA CARNEI. In jud. Dolj, pe Dunăre. Măgura lui Dănilă, urme de cetățuie romană. BALTA VERDE. Sat în Mehedinți, la Dunăre. „La morminte", o necropolă dacă din epoca de bronz (ce- ramică, urne). BALTAG. Un fel de buzdugan, toporaș scurt (hache d’armes) sau ciocan, armă întrebuințată de călă- rime până în sec. 17 (Mold.). BALTEANU. — Familie boer. din Gorj (de la Băl- teni), cunosc, din sec. 17. BALTENI. Sat în jud. Ilfov. Biserică interesantă (fost schit) zidită de Hrizea, mare vornic, la 1625, — La 1476 luptă între Vlad Țepeș cu Basaraba Laiot, în care cel dintâi fu ucis. BALTENI. Sat în Gorj. Biserica de lemn din sec. 18. BĂLTIȚA. Sat în jud. Dâmbovița. Biserica de la Const. Lipoianu, 1742. BĂLȚI. Oraș în Basarabia, pe Răut. Până pe la mijlocul sec. trecut erea un târgușor-sat. Reședință jud. Bălți. Populația (1930): 30.000 loc. BĂLȚI. Județul. Format ca împărțire administra- tivă sub stăpânirea rusească la 1812 și numit după www.dacoromanica.ro — 48 — târgul de reședință. Suprafața: 5250 k. p. Populația (1930): 386.000 loc. BĂLȚI. Episcopie. întemeiată la 1933 cu titlul de Hotin-Bălți; cu scaunul la Bălți. BĂLȚILE sau lacurile mari, de-a-lungul Dunărei, sunt: Bistreț și Nedeia în jud. Dolj, Potel în Roma- nați, Suhaia în Teleorman, Greaca și Mostiștea în Il- fov, Boian și Călărași în Ialomița, Brateș în Covur- lui. In Basarabia : Cahul, lalpug, Catlapug. BĂLVĂNEȘTI. Sat în jud. Mehedinți. Pe Valea-rea la „Ciocul Gubăncii“, s’au găsit frumoase podoa- de bronz dace (colane, brățări, fibule). Stațiune pro- toistorică. BAN.—Demnitar sau dregător vechiu al Țării Româ- nești, cel dintâi dintre boeri, aflat printre sfetnicii Domnului de la finele sec. 14 (1391). Funcțiunea de Ban (împrumutat dela Unguri și privit ca o urmare a B. de Severin) a fost prob. înfințată spre mijlocul sec. 14 (poate de Basarab Voev.), atunci când terito- riul oltean al Banatului (Mehedinți) rămăsese în stăpânirea Domnului român, Banul fiind trimesul sau reprezentantul acestuia la marginea de apus a Ț.- Rom. peste o parte din Oltenia (Mehedinți și Jiu). — Timp de câteva decenii după 1420, nu mai întâl- nim Bani în sfaturile domnești. Cu titlul de „Ban de JIU“ reapăru la 1460, apoi de „MARE BAN“, la sfârșitul veacului, când pare a fi hărăzit de Vlad Vodă după 1490, neamului boerilor de la Craiova, înrudiți cu casa domnească, menținându-se în descendența lor până spre sfârșitul sec. 16. Cel din- tâi ban craiovesc a fost Barbu, 1490-1515. Ma- rele Ban al Craiovei avea atunci, ca locțiitor al Dom- nului, pentru Oltenia întreagă, delegarea drepturilor suverane (guvernare, judecată, ridicare de oști) și își avea scaunul și sfatul la Craiova (câtva timp îna- inte, se pare la Strehaia). La început (în sec. 16) moștenire sau apanagiu al neamului craiovesc, bănia mare fu apoi încredințată de Domn unui boer dintre credincioșii lui. In acelaș timp (în sec. 17), puterea banului începuse să scadă, până când, în sec. 18, ră- www.dacoromanica.ro — 49 — mase numai nominală : pe la 1750 Banul ședea pe lângă Domn ca întâi sfetnic al Divanului, iar la Cra- iova avea un locțiitor (caimacam). In aceste condiții se menține până la urmă (1831), ca cel mai înalt rang boeresc. Rămâne apoi numai un titlu onor.—In sec. 14- 15, rangul B. erea acelaș cu al marelui vornic; după 1490, de la Barbu marele B., rămase cea mai înaltă din boerii. — Cuvântul „ban“, întrebuințat în e- vul mediu la Sârbo-Dalmați, vine prob, de la german, „banner", banieră, steag. — (v. Severin și Craio- vești. — Pentru lista sau șirul Banilor, v. la Banii). BAN DE JIU. — Banii din Oltenia, se întâlnesc sub acest titlu în documente în sec. 15 (predecesori ai Banilor de Craiova) și câteodată până la jumăt. sec. 16, alternând cu cel de B. de Craiova. BAN DE TISMANA. Uneori în sec. 15 (doc. din 1454), Banii de Jiu figurează sub acest nume, după scaunul lor, care erea atunci la Tismana. BAN DE MEHEDINȚI în sec. 16 erea cârmuitorul acestui județ, la marginea țării (corespunzând regiu- nei rom. a banat, de Severin), cu scaunul la Strehaia. — In sec. 17 se numi : „căpitanul cel mare de Cer- neți“. BANI de județ. In Oltenia, până în sec. 17 unii cârmuitori ai județelor se numeau Bani și țineau de marele Ban de la Craiova. In sec. 18, din vremea o- cupației austriace, se numiră toți vornici. — Și în Ț.-R. de dincoace de Olt unele județe pare că se ad- ministrau de un b., (sec. 16) în loc de parcalab sau căpitan. BANI ocazionali. Mihai Viteazul orândui la 1596 un Mare Ban și la marginea despre Brăila și Mol- dova (jud. Buzău-Rîmnic), funcțiune militară care dispăru la 1601. — In Moldova se introduse în sec. 18, titlul de BAN, pentru o boerie secundară. BAN, MONEDA. La început (din secol. 13 probabil), a însemnat moneda banului ung. de Slavonia (mo- nede mici de aramă), apoi numele a devenit termen generic pentru monedă (ban, bani), păstrând și înțe- 4 www.dacoromanica.ro — 50 — leșul special de sub-diviziune, monedă divizionară, o parte din leu. — (v. monede). BANAT. Teritoriul sau țara dintre Dunăre-Mureș- Tara-Rom.-Tisa, e numit în mod obișnuit B., prin tradiția vechiului B. de Severin și mai târziu al Timișoarei. Banatul a fost atribuit României prin tratatul dela 1920, afară de partea de apus (cam două treimi din comit. Torontal și o mică parte din Timiș) dată Iugoslaviei. Ban. românesc coprinde azi jude- țele Severin, Caraș și Timiș-Torontal. — In antichi- tate B. erea țara Dacilor. Partea ei de răsărit, mun- toasă, a fost teatrul luptelor cu Romanii. După cuce- rirea de Traian, aceasta făcu parte din provincia Da- cia; cea de apus depindea de Moesia inferioară. Nu- meroase urme dovedesc viața dacă și romană în cu- prinsul lor. Partea răsăriteană a fost totdeauna un centru curat românesc, și a urmat a fi și după stă- pânirea maghiară (sec. 10) până astăzi. — Banatul Severinului, întemeiat de Regii Ung., în sec. 13, în le- gătură strânsă cu istoria Țării-Rom., a fost prima for- mație teritorială sub un Ban cârmuitor al țării de margine, și până în secolul 16, a servit de pavăză Un- gariei spre Dunăre, apărată de Românii grupați în di- stricte (v. Severin) .-Partea apuseană (Timiș și Toron- tal), a fost colonizată mai târziu (sec. 17—18) cu Ger- mani, alături de populația sârbă a Voivodinei.—După căderea Ungariei (1526), B. fu stăpânit de Turci până la 1716. (Partea de munte, Lugoj și cele 8 districte rom., rămaseră alipite Transilvaniei până la 1658). După gonirea Turcilor, împăratul Carol VI organiză „Banatul TIMIȘOAREI^, din 11 districte, cu comita- tele Timiș, Torontal și Caraș. La 1780 Maria-Tereza îl anexă Ungariei (afară de confiniul militar austriac înființat la 1764). De-atunci rămase țării întregi nu- mele de Banat. Banatul de SEVERIN. — (v. Severin). Banatul CRAIOVEI (Oltenia), partea de apus a Țării-Rom., datează din sec. 15 și erea urmarea tradi- țională a B. de Severin, pe care-1 stăpâniseră Domnii noștri în sec. 14—15. — (v. Ban și Oltenia). www.dacoromanica.ro — 51 — BANDINUS, Marcus. Arhiepiscop, administrator al his. catolice din Moldova. (Bacău). In raportul său „Visitatio generalis Ecclesiarium cath. rom. în Prov. Moldaviae“, sunt date prețioase asupra Moldovei la 1646 — 48. BĂNEASA. Sat la N. de București. Biserica dela Ca- terina Văcărească, 1792. — Palat neisprăvit al Princ. Bibescu (1847). BĂNEȘTI. Boerii de la B. din Țara-Rom. (Dâmbo- vița), sunt cunoscuți în sec. 15—17. Dragomir, fiul lui Udriște, trăia pela 1445. Ctitori ai monăst. Butoiul. BANFFY. Familie de magnați, cu proprietăți vechi în Transilv., unde au fost guvernatori imper.: — Gheorghe comite B. la 1691—1707, — și Gheorghe II, 1787—1822. BĂNIE. Atribuțiunile și demnitatea de Ban. — Re- ședința, curtea marelui Ban la Craiova. BANII Jiului și ai Craiovei. — Cei dintâi bani cunoscuți în părțile Severinului (în Oltenia, dincolo de Jiu), din vremea lui Mircea Vodă: Dragan (Dragu) 1391, Stănilă 1394, Drăgan 1398, Radu al lui Calota 1409—20, Aga 1420—1, (Aveau scaunul la Severin sau Tismana). Sub titlul de „Bani de Jiu“ (sau de Tis- mana), cunoaștem după 1450: Stan și Crăciun 1454-6, Mogoș 1460—-, Dumitru Ghizdavăț și Datco 1485, Dat- co 1487-95. MARII BANI AI CRAIOVEI, (peste întreaga Olte- nie) până la 1730 : * Barbu Craiovescul 1492—1520, Preda 1520—1, Pârvu 1521—29, Barbu II 1529— 30, Hamza de la Obislave 1531—3, Barbu III 1533— 35, Șerban 1535—39, Vintilă 1538, Stroe 1540—44, Teodosie 1544—45, Stan 1546—52, Drăghici 1552—3, Vlad 1556—8, Teodor 1558—9, Neagoe 1559—67, Do- bromir de la Corbi 1567—81, Ștefan 1572—3, Dumi- tru 1581—84, Mihai 1582—3, Dumitru 1584—6, lani 1587—92, Mihai (viit. Domn) 1592—93, Coci 1593, Mi- halcea de la Cocorăști 1595—1600, Gheorghe Ratz 1600, Udrea de la Băleni 1601, Preda Buzescul 1602— 11. Tudor 1612—14, lenache Catargiul 1614—5 și 1618 —20, Dumitru de la- Mogoșești 1616—18, Ivașco Bă- www.dacoromanica.ro — 52 — leanul 1624—30, Mihu Lecca 1630—31, Dragomir Cor- beanul 1631—2, Boul 1632, Radu Buzescu 1633—34, Hrizea de la Popești 1634—37, Teodosie Corbeanul 1637—41, Dragomir 1642—3, Barbu Brădescu 1644 —45, Ghiorma Alexeanul 1646—55, Chirca Rudeanu 1655—57, Preda Brâncoveanu 1658, Mânu 1658—60, Preda Bucșanu 1660—2, Gheorghe Băleanu 1662—9, Mareș Băjescul 1669—-71, Vintilă Corbeanu 1672—73, Chirca Rudeanu 1674, Radu Năsturel de la H. 1675— 77, Barbu Milescu 1678, Neagoe Secuianul 1678—79, Radu Năsturel 1680—-83, Barbu Milescu 1683—85, Ra- du Năsturel 1686—8, Vintilă Corbeanu 1688—92, Cor- nea Brăiloi 1694—1705, Const. Știrbei 1707—15, Șerban Bujoreanu 1716. (Nominali: Radu Popescul 1716, Pană Negoescul 1717, Șerban Năsturel 1718). — Sub ocupa- țiunea austriacă a Olteniei: — Barbu Brăiloi, cârmui- tor al Olt. 1716—18, Gheorghe Cantacuzino Mare Ban 1718—26. Apoi prezident! germani ai țării, de la 1727 la 37. — In sec. 18, marii Bani urmează cu atribuțiu- nile mult reduse. După 1745, însă, nici-unul din ei nu mai ședea la Craiova, unde administra în locul lor un Caimacan, sau un vechil, până la 1831 când funcțiu- nea fu suprimată. — (v. lista Banilor după 1737, la Anexa 5). BANII DE SEVERIN, ai Regelui Ungariei. — (v. Se- verin). BANILOVSKI (de la Bănila). Boeri din Moldova (Bucov.) în sec. 16. — Avram B. trimes al lui Petru Rareș în Polonia, Pârcălab, 1555 ; — fratele său Toa- der, pârcălab de Hotin. BANIȘORI. Slujbași bănești, agenți de administra- ție ai M. Ban de la Craiova. — B. se numeau și scu- telnicii și călărașii ce depindeau de Ban. BANIȚA. — Sat în Hunedoara. Ruinele unui turn de pază, numit „Cetatea Bolii" pe deal. BANOVEȚI. Vechile cronici numeau astfel nea- mul Craioveștilor, Bani ai Olteniei. — (v. Craiovești). BANTAȘ. Familie boerească din Moldova (ținut. Vaslui), cunoscută din sec. 16. — Nicoară B. m. vor- nic pela 1580. www.dacoromanica.ro — 53 — BANU. Monăstire în orașul Buzău (azi biserică), ridicată de vistierul Andronie la 1571, rezidită la 1722 de Andriana Cantacuzino. Se chema până în în sec. 18 „Buna-Vestire". BANULUI, OSTROVUL (sau GOLUL). In fața sat. Gura-Văei, jud. Mehdinți, mai jos de Porțile de Fier, insulă (cam 600 m. lung) cu numeroase rămășițe ro- mane, ruine dintr’un castru din sistemul de apărare al defileului Dunării. Cetățuia a fost refăcută în evul mediu de Unguri, în legătură cu Severinul. — Ur- me de așezare dacă preistorică. (Mai e numit și „Os- trovul Cladovei"). BARAGAN. Câmpia cea mare din jud. Ialomița, în- tre Dunăre și Ialomița. Suprafață de aproximativ 2500 km. p. In vechime erea nelocuit, necultivat, pustiu, lipsit de apă. Pășuni întinse și apoi cultura de cerea- le, ocupă acum câmpia. (Termenul generic de „ba- ragan“ în limbile turce : un câmp întins și pustiu). BARANYI, Ștefan. Misionar jesuit; unul din fac- torii unirei bisericei rom. din Transilvania (1657— 1719). BARAOLT (magh. Baroth). Comună din Secuime, în jud. Trei Scaune, pe Olt. Figurează în docum. de la începutul sec. 13. BĂRAȚIE. Monastirile catolice franciscane se nu- meau în Țara-Rom. „bărății" (de la magh. barat = călugăr, preot). Bărăția din București, Câmpulung. BARBARII. Prin popoare „barbare" se înțeleg nea- murile în afară de lumea romană cari, venite din spre Nord și Răsărit, începând din sec. 3 d. Cr., au rătăcit prin Europa așezându-se vremelnic prin u- nele țări, unde s’au pierdut în populația băștinașă sau au fost risipite în lupte. „Invaziunile" acestor cete de străini, nu aveau caracterul destructiv cum se crede în general. Doritoare de o viață mai bună și răsboinice, aceste popoare în migrațiune ereau, cum se poate înțelege, relativ puțin numeroase, și stăpâ- nirea lor acolo unde s’au așezat, erea adesea mai mult cu numele și puțin apăsătoare pentru locuitorii ce-și urmau viața cu obiceiurile lor. De aceea, afară de ex- www.dacoromanica.ro — 54 — cepții, influența lor a fost superficială și trecătoa- re. Dintre aceste neamuri, cari în părțile noastre s’au perindat până în sec. 13, stăpânire mai îndelun- gată au avut: Goții, Gepizii, Slavii și mai târziu Pe- cinegii, Cumanii, Tătarii. — (v. Alani, Avari, Bas- tarni, Cumani, Gepizi, Goți, Huni, lazigi, Maghiari, Marcomani, Pecenegi, Koxolani, Slavi, Taifali, Tătari, Bulgari, Uzi, Vandați, Vizigoți, etc.). BARBAT. Voevod din sec. 13 în Țara Românească. Urmă în domnie fratelui său Lituen, ucis în luptă cu Ungurii pe la 1272—74, în care B. fu prins, răscum- părându-se mai târziu. Pe la 1285 erea încă Voevod (al „țării Lytua“) în Oltenia și Argeș. BĂRBĂTESCU. Boeri dela Bărbătești (Dâmbovița), stăpâneau în secolul 16 și moșiile Doicești și Mănești (Boerii Doicești sunt din acelaș trunchiu). — Dra- gomir din M. trăia la 1550. Drăghici banul, 1576. — Oprea logofătul și Hrizan Armașul, sub Mihai Vodă (1590, 1600). — Mihai Bărbat, mare paharnic, jude- cător al Divanului între 1725—48. — O mahala și două biserici din București poartă numele lor. — O ramură, la încep, sec. 19, în jud. Ialomița. BĂRBOI. Neam de boeri din Moldova, în sec. 16—17. BĂRBOȘI. O cetate romană puternică se afla între B. și Galați, la Gura Șiretului, la locul numit azi „Ți- glina“. — (v. Țiglina și Dinogetia). BARBOVSKI. Familie boer. din Moldova, în sec. 15 — 17 (de la Berbești în ținutul Cernăuților). — Bar- bovski (Onufrie), Portar de Suceava, comanda oastea lui Petru Rareș, trimeasă în Ardeal ca ajutor lui Za- polya la 1529. — Teodosie, mitropolit al Mold. și Su- cevei, 1606. BARBU. Monăstire de călugărițe la Grajdana, jud. Buzău. Zidită la 1662 de jupân Barbu v. căpitan și soția sa Despa. BARBU de la Craiova, marele Ban, 1490—1520. Cel mai puternic boer al timpului în Țara-Rom., și cap al neamului craiovesc. Ziditor al mon. Bistrița, unde se călugări și fu îngropat (pe la 1525). — BARBU II mare ban 1529, fiul lui Pârvu și cumnat cu Moise www.dacoromanica.ro — 55 — Vodă, t 1530. — BARBU III, fiul lui Preda banul, mare Ban 1534. t 1535. — (v. Cfaiovești). BARBU Știrbey. Domn al Țării Românești 1849—56. (v. Știrbey). BÂRBULEȘTI. Sat în jud. Dâmbovița. Biserică a boerilor Kretzulești de la încep, sec. 17. Stil intere- sant; un clopot de la 1598. BĂRCĂNESCU. Familie boerească, numită după moșia Bărcănești din Ilfov. Origina ei aceeași cu a fam. Mogoșescu și Grădișteanu. — Radu clucerul de la B., sub Mihai Vodă, sol în Ardeal, 1595. — Dumi- tru de la Mog., mare vornic, 1600. — Pârvan spătarul fu omorît de Mihnea V. la 1658. — Valeu, mare vor- nic, chinuit și ucis pentru avere de Șerban Vodă, 1679. — v. și Mogoșeștl. BARCSAY. Familie nob. maghiară din Hațeg, de origină română. Akos B., devotatul lui Rakoczi, fu numit de Turci principe al Transilvaniei, 1659—61. In luptă cu Kemeny, fu prins și ucis de acesta (1661). BARDIȘÂ. Topor cu coadă lungă (ca o halebardă), întrebuințat ca armă. BARDA simplă, scurtă, erea de asemenea o armă uzitată în vechime. BARIȚIU, Gheorghe. Scriitor și patriot din Ardeal; fruntaș în mișcarea de la 1848. A înființat prima ga- zetă rom. în Transilv. și a scris asupra istoriei el. (1812—93). — Familia sa era Pop (comit. Cluj). BARNOVSKI. Neam boeresc din Moldova de sus, de la Bârnova (jud. Iași), ilustrată în sec. 16 și 17. — Toma B., pârcălab de Cernăuți sub Petru Vodă, 1529, pârcălab de Suceava 1538—40. — Dumitru B., Portar de Suceava 1560 și Hatman. Prin soția sa Elena Mo- ghilă, erea unchiu lui Eremia Vodă. — Miron B., fiul său, Domn al Moldovei 1526—29. Mergând să ia din nou domnia de la Turci, fu ucis la C-pol prin intri- gile lui Lupu, la 1633. Domn bun, luminat și iubit de țară. Devotat Poloniei. însurat cu Catrina sora lui Radu V. Mihnea, căruia îi urmă în scaun. — Neamul lui se stinse. BĂRNUȚIU, Simion. Profesor; unul din cei dintâi www.dacoromanica.ro — 56 — luptători naționaliști din Ardeal; fruntaș la 1848. (1808—64). BAROIA. Mină de aramă la Mărășești, în Mehedinți, exploatată din vechime. BAROZZI. Familie din București. — Constantin B., general. In campania 1877 sub-șeful stat-major; or- ganizator al serv, geografic al arm. (1833—1920). BASARABA. Dinastia națională a Țării-Românești, coborltoare din Basaraba I Voevodul din sec. 14, e cunoscută în genere sub numele de B., a Domnilor Basarabi. „Basarabești" însă, în special, ereau cel din ramura coborîtoare din Dan voevod, cari se pri- veau ca stăpânitori de drept ai țării. înrudiți cu ei, urmașii Craioveștilor în sec. 17 (Radu Șferban, Matei Vodă, Brâncoveanu), țineau la numele de Bas, păs- trat de ei. — Din această casă domnească, care a clă- dit statul Țării-Rom., au fost 46 de Domni, din cari au strălucit vre-o 12. Luptele și vrăjmășiile intre toți urmașii lui Mircea și ai lui Dan, chiar între frați, avură de rezultat domniile trecătoare și nesigure, naș- terea cetelor de partizani și a intrigilor sângeroase, stricarea țării și căderea ei mai greu sub Turci. De pe la finele sec. 17 aceștia începură să numească Domni în afară de neamul B. și apoi și străini de țară. (Cel din urmă din linia lui Mircea a fost Alexandru Co- conul, 1624; iar din Basarabii-Craiovești, Const. Șer- ban și Brâncoveanu). Căderea dinastiei naționale, care stăpânise țara din al 13 până în al 17 veac, co- incide cu începutul stăpânire! Grecilor. — Asupra originei neamului lui Basarab, înainte de sec. 13, nu știm nimic. (Numele e poate cumanic). — (Pentru Voevozii și alte personagii din această casă, v. la Nu- mele fie-cărui, precum și artic. Țara-Românească (Domnii) — și la Anexa No. I și II)- BASARABA. Voevod sau Ban al Românilor din Țara Oltului, la 1241, când Mongolii (Tătarii) sub Orda pătrunseră în Țara-R„ pe vremea marei lor năvăliri în Europa. B. întâmpinându-i cu oastea lui, fu în- frânt. E cel dintâi Domn al cărui nume ne e cunos- cut, trunchiu al Voevozilor de mai târziu ai Țării- www.dacoromanica.ro — 57 — Românești. — (Persoana lui Basaraba (Beserenba), pomenit de o cronică orientală din sec. 13, e contestată cu puțin temei, de unii istorici). BASARABA. — Domni ai Țării-Românești. BASARABA I, cel mare. Cel dintâiu Domn al întregei Ț.-Rom. (Transalpina), pe la 1315 — 1342. Fiul lui Tihomer Voevodul, e adevăratul întemeietor al Domniei Ț.-R., pe care o stăpânea pe ambele părți ale Oltului, cu scaunul la Argeș. In toamna 1330, din cauza ocupărei Severinului de către B. (1324), Regele Carol Robert al Ung. porni contra lui, însă, silit să se retragă, oastea regească fu sdrobită în munți (prin Valea Argeșului). Basaraba luptă mult timp victo- rios cu Tătarii de la câmpie și întinse marginele ță- rii spre Răsărit. La 1323 și 1330 interveni în luptele Domnitorilor slavi de peste Dunăre. Fondatorul pro- babil al bisericei domnești de la Argeș. Retras de la domnie după 1340, b lăsă în mâinile fiului său Ale- xandru. t 1352 la Câmpulung. BASARABA II, zis Laiot. Voevod al Ț.-R. 1474— 79. Fiul lui Dan II. Așezat în scaun de Ștefan al Mold. la 1473, fu gonit de Radu, la moartea cărui luă dom- nia. Alături cu Turcii, luă parte la expediția lor con- tra lui Ștefan, la 1476. Gonit de Vlad Țepeș, vine cu Turcii și-1 omoară. In vrăjmășie și luptă cu Basa- rab cel tânăr, amândoi n’au făcut decât rău țării, t 1480. BASARABA III, zis „Țepeluș" (cel tânăr). Domn Ț. R. la 1474 și 1479—81. Fiul lui Basaraba, preten- dent la tron în 1431. In luptă cu vărul său B. Laiot, cu care împărți câtva timp domnia. In toamna 1481 bătut de Ștefan Vodă, fugi în Oltenia, unde fu ucis de boeri la Glogova. BASARABA IV, NEAGOE. Domnul Ț.-Rom. 1512 —21, fiul lui Pârvu Craiovescul mare vornic și nepot lui Basaraba cel tânăr (poate fiu adoptiv al lui). Adus în scaun de boerii Craiovești, luă cu ajutorul Turcilor domnia lui Vlăduță, care fu omorît. Domnie liniștită și închinată bisericei, în timpul căreia Nea- goe ridică vestita biserică și monăstire de la Argeș, www.dacoromanica.ro — 58 — cu Doamna lui Despina. El mută scaunul Domniei de la A. la Târgoviște. Moartea lui (Sept. 1521), fu sem- nalul unor nesfârșite lupte pentru domnie. Au rămas de la N.: „învățături către fiul său Teodosie". — (v. și Craiovești). Pretendenți ; feciori de Domn : BASARABA Voev. Fiul lui Dan I. In luptă pentru scaun cu Aldea la 1430—31, Bas. apucă pentru scurt timp domnia, și apoi iar la 1449 cu ajutorul lui Hu- niadi, pe vremea lui Vlad dracul. BASARABA. Fiu al lui Danciul Țepeluș. Preten- dent la domnia Ț. R. la 1522 și 1529 la moartea lui Radu Vodă. Ucis de boeri (1529). BASARABA Laiot. Pretendent, probabil urmaș al lui Basaraba II. La 1544, împreună cu alți boeri pribegi, vine asupra lui Radu Vodă, care-1 învinge și-i tae capul. — (v. și Laiot). BASARABA (loan). Fiul lui Radu Vodă Șerban. T tânăr la 1614. BASARABA (și Basarab). Nume de localități, cele mai multe în legătură cu al vechilor Domni ai Tării Rom. — BASARAB, platou, în șirul de dealuri Târsa în Vâlcea. (Amintirea unui Voevod Basarab a rămas în multe locuri în tradiția populară din acel județ). — BASARABI, pe Dunăre, în jud. Dolj. Urme de cetate la „Hunia lungă (prob, fortificații moderne). — „Măgura Basarabilor" în Teleorman. BASARABI. Sat în jud. Baia. Stațiune preistorică (unelte de piatră și de bronz). BASARABIA. Sub acest nume se înțelege azi țara dintre Prut, Nistru și Dunăre—Mare, așa cum au nu- mit Rușii această parte a Moldovei, după anexarea ei, 1812. Adevărata B. însă, cea veche, e numai partea de jos a acelor ținuturi, aridă și populată mai mult de Tătari (adică regiunea „părților tătărăști" din sec. 14), din spre Dunăre, numită Bugiac, ce corespunde județelor actuale Cetatea Albă, Ismail, ’Cahul. — In urma războiului ruso-turc, prin tratatul dela Bucu- rești, 1812, Rusia a pus stăpânire pe teritoriul Nistru- Dunăre-Prut (46.000 k. p.) formând din el o guber- www.dacoromanica.ro — 59 — nie sub numele de Basarabia. — La 1856 (Congresul dela Paris) s’a înapoiat Moldovei o parte la sud (j. Ca- hul, Bolgrad și Ismail), care a fost reluată la 1878 (tratat, dela San Stefano și Berlin), dându-se în compensație Dobrogea. La 1918, după război, prin votul Sfatului Țării, B. a fost realipită României. In B. se cuprind județele.: Hotin, Soroca, Bălți, Or- hei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Ismail, Cetatea Albă. (Populație 2.700.000 locuitori, din cari câteva sute de mii Ruși, Ucraineni și Evrei, intrați în sec. 19).—Nu- mele de Basarabia (țara lui Basaraba sau a Basara- bilor) vine dela Basaraba, trunchiul Voevozilor Ț. Rom. cari o stăpâniră în sec. 14—15 (se înțelege Bas. propriu zisă, de-a lungul Dunărei), după ce în- frânseră pe Tătari, și o păstrară ca ținut de margine spre aceștia. Domnii Moldovei (Ștefan) o cuprinseră apoi cu cetățile de acolo (Kilia și Cetatea Albă) în secol. 15, pentru ca apoi să cadă în mâna Turcilor, (v. și Moldova). BASARABIA. (Bessarabia). Uneori străinii numeau astfel Țara Românească, în sec. 14—-15 ; numire în- trebuințată până mai târziu de Poloni. BASEȘTI. In jud. Mehedinți. In apropierea satului, resturi protoistorice dace (ornamente, arme de bronz), și urme romane (drumul, șanțuri, arme). Movila „Glămela" dela Budănești, mormânt preistoric prob, cu dolmen interior. BASNA. Sat în jud. Târnava-mică. Băi termale în- trebuințate din sec. 17. BASTA, George, comite de Hust. General al împă- răției germ. ; de origină italian. Comandant al tru- pelor din Transilvania, 1600—5, cooperă cu Mihai- Vodă, cu care intrând în vrăjmășie, îl ucise prin oa- menii săi la Turda. (1550—1607). BASTARNI. Popor germanic, așezat în părțile Mol- dovei de azi (până la Dunăre-Deltă) din sec. 2 a. Cr. până în al 4-lea p. Cr. Munții Moldovei erau cunoscuți geografilor antici ca „Alpes Bastarnici". — B. erau numiți și „Peucini". BAȘ. Termen turcesc intrat în limba rom. prin sec. www.dacoromanica.ro — 60 — 17, spre a însemna pe cel d’întâi, cel mai mare, că- petenia (Baș-bulucbaș). — In sec. 18 s’a introdus titlu onorific de „baș-boer“, pentru cei cu vază deosebită. BAȘIBUZUC. Soldat turc neregulat, de dobândă. Armată de tâlhari. BAȘOTA. Neam boeresc din Moldova ; în sec. 15— 19 (1425—1860). — Pătrașcu B. m. Logofăt 1511-15.— Mai mulți B. joacă rol politic în sec. 17 și 18. BAȘTINA. Termen de origină slavă. „De baștină" e stăpânirea, moșia strămoșească, ereditară. BATAIA MARE. Pădure la Grădiștea de jos, în Vlașca. La 1770 luptă între Turci și Ruși. BATAILLARD, Paul. Publicist francez. A scris cu simpatie asupra Românilor și Principatelor (1856). BATHORY. Familie domnească maghiară din Tran- silvania ; cunoscută din sec. 13. — Ștefan B., învin- gător al Turcilor la 1479, Voevod al Transilvaniei sub Matei Corvin 1479—93. — Ștefan B. de Somlyo, Prin- cipe al Transilv. și Ung. 1571—76, apoi Rege al Polo- niei. — Christof, fratele său, Principe al Trans. 1576— 82. — Sigismund, Principe al Transilvaniei 1581—1600. La 1595 închee o învoială cu Domnii români contra Turcilor, prin care fu recunoscut de suzeran. La 1597 renunță, prin schimb, la Ardeal ; se întoarse, apoi cedă domnia vărului său : — Andrei B. Cardinalul, Principe al Tr. la 1599. In război cu împăratul ger- man și cu Mihai-Vodă, care-1 bătu la Șelimber. Fu- gind, fu omorît în munți de Secui. — Sigismund, re- întors, fu învins de Mihai și de Basta la Goroslău (1601) și silit să plece, t 1613. — Gabriel, Princ. al Trans. 1608—12. Domn rău. La 1611 intră în Ț. Rom., unde voia să domnească, o ocupă și o prădă. Radu- Vodă, refugiat apoi întors din Moldova, bătu pe B. lângă Brașov. BATOȚI. Sat în Mehedinți, la Dunăre. Resturi dace din epoca bronzului. Pe dealul „Cetatea" întăriri și un șanț mare „Hunia". Rămășițe ‘romane (zidării, drumul, monede). De asemenea, pe malul Dunării, la satul Atârnați. BATRAN. Termen -de împărțeală a răzeșiilor în www.dacoromanica.ro — 61 — Moldova (împărțeală „pe bătrâni¹¹). Se zicea „bă- trân” și la moștenirea, proprietatea de pământ încă neîmpărțită, (v. moși). BATHYANY, Ignatius. Episcop catolic al Transilva- niei. Fondator al Bibliotecii din Alba-Iulia (1783— 1858). — Din familia magnată maghiară B. BAZARGIC. Oraș; fost reședința J. Caliacra. Târg fondat în sec. 16 de Hagi-Oglu, negustor turc, dela care și numele lui turcesc de „Hagi-Oglu-Bazargic“. (Numit de Bulgari, în sec. 18, DOBRICI). — Popu- lație (1930) : 30.000. BACU. Râu din Basarabia, afluent al Nistrului. Lung. 120 k. — La CHEILE BACULUI, un șir de pietre mari așezate în linie (monumente megalitice preistorice, menhire), dela apa B. peste Nistru, a- proape de Târgul Râșca. BAIDEA.. Munte lângă Rușavăț, j. Buzău. Urmele unui drum vechiu în stâncă, atribuit de tradiție Doamnei Neaga. BALDANA. Fost schit în jud. Dâmbovița (azi bise- rica satului), fondat de Clucer Const. Hiott și Popa Gheorghe. BARLA. Boer moldovean, în docum. domnești la 1384 ; din care neamul Bârlici în secol. 15. BARLAD. Orașul. Scaun din vechime al ținutului Tutova și al vornicului de Țara de jos ai Mold. Exista ca târg da finele sec. 14; ars de Tătari în sec. 15. Pe râul Bârlad, deda care îi vine numele. Pop. (1930) : 26.000 1. — La marginea orașului „cetatea de pământ¹¹, urme de întărituri din epocă nedeiterminată. BARLAD. Râu ; afluent al Șiretului. In jud. Roman, Vaslui, Tutova, Tecuci. Afluenți: Tutova, Berheci. Zeletin. BARLAD (Principat). S’a crezut câtva timp în exi- stența unui principat al Bârladului în secol. 12. Do- cumentul în care figura s’a dovedit a fi o plăsmuire. BARLĂDEANUL, Solomon. Mare vornic al Moldo- vei. 1670. BARNOVA. Monăstire în jud. Iași. Fondată de Mi- ron Barnowski Voev. la 1629 și sfârșită de Istrate Da- www.dacoromanica.ro — 62 — bija, înmormântat acolo (1666). împrejmuită cu zi- duri de apărare. BÂRSANA. Monăstire în Maramureș, fond. în sec. 14 de Voevozii de Mar., desființată în al 18. Biserica de lemn rămasă satului. BÂRSANEȘTI. Sat în jud. Bacău. Urme de așezare scită și getică (protoistorică). BÂRSANI. Ciobanii români din Țara Bârsei, nu- miți Bârsani, cu privilegii vechi, treceau din vechime cu turmele lor peste munți, în Ț. Rom. și Mold. BÂRSEȘTI. Sat în Vâlcea. Biserica din 1742, făcută de boerii Bârsești. BARSII, ȚARA. In partea de S. E. a Transilvaniei, mărginită între Ț.-Românească, a Făgărașului și ți- nutul Secuilor, Ț. B. numită așa după munții și apa Bârsei, a fost din sec. 13 în apropiată legătură cu Ț. Rom. Centrul ei este Brașovul. La 1211 Regele Unga- riei cedă această regiune Ordinului teutonic, care se așeză acolo, ridicând mai multe cetăți și întinzân- du-se peste munți în valea Dâmboviței și Buzăului. BARSĂU. Sat în Hunedoara. Biserică veche, re- înoită la 1560 de Mărgărită Corepovici. BARSESCU. Familie de boeri din jud. Vâlcea (sec. 16). — Preda B., vel agă sub Leon Vodă (1633) ; la 1658 decapitat de Mihnea Vodă, care în anul urmă- tor „îndemnat fiind de dracul", cum zice cronicarul, tăiă și pe Stroe Bârsescu Clucerul. BARZA VA. Râu în Banat ; afluent al Timișului printr’un canal. (Nume dac : Berzava). BASCA. Râu de munte, afluent din stânga al Bu- zăului (j. Buzău); B. mare și B. mică formează B. ROZILEI. — B. CHIOJDULUI, în dreapta Buzăului, dela Vârfu-Craiului la Cislău. BASCENII de jos, în j. Buzău. Biserica zidită la 1775 de Pană Săseanu. BASCOV (Bascoavele, Sintești), în jud. Argeș. Bi- serica satului (altă dată schit de călugărițe) dela Șerban Cantacuzino, pe la 1685. BASCOVEANU. Familie boer, din Țara Rom., dela Bâscoveni (Vlașca) ; din sec. 16. www.dacoromanica.ro — 63 — BATCA. La Horodiștea în j. Dorohoi, movilă mare. Stațiune preist. neolitică. BATCA DOAMNEI. In jud. Neamțu, la munții Doamnei. Resturi de clădire atribuite de tradiție Domniței Ruxandra, fiica lui Rareș. Urme de așezare preistorică. BEBA VECHE. In jud. Timiș-Torontal. Monumente dace protoistorice (obiecte de bronz, podoabe). BECHET. Târg în jud. Dolj, aproape de gura Jiului. La 1877 lupte spre Rahova. BECI era numit în vechime Orașul Viena (de la magh. Becs). BECIU. Deal la Obilești, j. Ilfov. Ruinele caselor lui Const. Brâncoveanu. BECIU. Sat în jud. Olt. Ruine din case vechi boe- reștl ale fam. Bârsescu. BECIU. Movilă, la Sărățeni în j. Ialomița (după tradiție „sat tătăresc"). BECIU. Monăstire în jud. Orhei, fondată la 1797. BECLEAN (Bethlen). Sat în j. Făgăraș. Urme ro- mane. — Castel al famil. Bethlen. BEGA (Beghei). Râu în Banat, afluent al Tisei. Ca- nalul B. a fost făcut în sec. 18. BEGLERBEG (Beiul beilor). Guvernator general al unei provincii mari turcești, având sub el pe Beii de districte, vilayete. — (v. Bei). BEI (Beg ; bey). Titlul unor demnitari turci și al guvernatorilor de provincii. Era și titlu onorific. (Domnii noștri în sec. 17—18 erau numiți B. de Turci). — (v. și Beglerbey). BEIA. Sat în jud. Mureș. Urme de așezare dacă (protoistorică). BEILIC. Prestații sau corvadă pentru domnie (sec. 18) în țările rom. — Beilic se numea (sec. 17—19) șl casa sau conacul unde erau găzduiți la București și Iași trimeșii și oaspeții înalț! turci, (vine dela ,,bei“). BEIUȘ (Beinș ; magh. Belenyes). Orășel în jud. Bihor, pe Crișu negru. Centru al unui vechiu district românesc : un loan Voevod de Beiuș la 1363. (Pop. 4500 L). — 64 — BEIZADEA. Fiu de Domn. Cuvânt turcesc (dela Bey și zadea = fiu), introdus în Țara R. și Moldova In sec. 18. BEKES, Gaspar. Fiul lui Ladislau ban de Lugoj ; român din Banat. Pretendent la tronul Transilva- niei 1571, învins de Ștefan Bathori. BELACOASA. Stofă de mătase (,,belle-Ecosse“), In sec. 17—19, în Ț. R. și M. BELAVAR. Numele ruinelor cetății dela Odorhei. O veche cetățue dacă, peste care s’a ridicat cea medie- vală. BELCEȘTI. Sat în j. Iași. Stațiune preistorică neo- litică (unelte, figurine de lut, etc.). BELDIMAN. Familie boerească din Moldova ; cu- noscută sec. 16. — Nichifor B. mare Logofăt, ucis de Tomșa la 1615. — Alexandru, M. Vornic (1760—1826), a scris „Jalnica Tragodie“ a evenimentelor dela 1821 în Mold. — Alexandru (1826—98), om politic, gazetar. BELDY. Familie nob. din Secui. — Pavel B., căpi- tan al Princ. Transilvaniei, + 1678. — losif, comite B., căpitan de Făgăraș, 1770. BELEAG. Locul de adunare al oastei, la chemarea Domnului (în Mold. sec. 14—16). BELGRAD. Tratatul de pace dela Belgrad în Ser- bia, 1739. — (v. Tratate). BELLER. Familie din Moldova (de orig. austriacă). BELLIO (Belu). Familie boer. ; în Țara Rom. la în- ceputul sec. 19. (orig. din Macedonia). — Barbu, ba- ron B., om politic (1825—1900). BEM, losif. Refugiat polon, general al trupelor maghiare în Revol. dela 1848, în Ardeal. După câteva succese asupra Austriacilor, fu înfrânt de Ruși (1791—1860). BENDER. Numele turcesc (păstrat și de Ruși) al cetății Tighina pe Nistru, (v. Tighina). BENEȘTI. Sat în j. Vâlcea, pe Olteț. Case vechi ale famil. Otetelișanu (din sec. 16—17). Biserica dela 1740, zidită de Vornic Hie Otetelișanu. BENGA. Porecla unei familii însemnate din Ț. R. (Oltenia), în sec. 16. — Stanciu B. dela Glogova, www.dacoromanica.ro — 65 — cumnat cu Basarab V. Țepeluș (1479), avu de fiu pe Benga, care pieri în războiul dintre Radu Vodă cu Turcii la 1522. — Stanciu, vel Spătar, fiul preced, căzu în lupta dela Boian, 1560, împreună cu fiii săi.— Socol, fratele lui, mare vornic și pretendent la dom- nie t 1559. Fiul său Radu Socol, tăiat de Alexandru Voev., 1568. — Barbu, fiul lui Stanciu, pribeag în Ar- deal, 1573. — Urmașii lor fură boerii Bengești : BENGESCU. Familie boerească din Oltenia. In sec. 15, trăia Stanciul Benga, ai cărui urmași sunt vestiți în sec. 16 (v. Benga). Ei au întemeiat satul Bengești în Gorj, pe care-1 stăpâneau în sec. 17—18. Radu B., serdarul, era unul din capii miliției oltene contra lui Mavrocordat, 1716. — Stăico, consilier imperial și ad- ministrator al Olteniei sub ocupația germană, 1718. — Constantin B. Caimacan la Craiova, 1747. — George B. (1848—1923) literat, istoric ; diplomat. BENGEȘTI. Sat în j. Gorj, odinioară „Târgul Ben- găi“, pe Gilort. Casele lui Staico Bengescu de la 1730, pe temelii mai vechi. Biserica, ridicată tot de el pe ruinele altei vechi, la 1729. — In apropiere de sat, movile. BENKNER. Familie germană d:n Brașov. — Hans B., jude al Brașovului, propagandist al bisericii re- formate ; puse să tipărească în românește evanghe- liile traduse de Coresie și catechismul lui Luther. ț 1565. BENȚA. Loc lângă Epureni, în jud. Fălciu, unde se afla odată un vechiu târg de Secui, mai târziu mu- tat la Huși din cauza Tătarilor. — Tradiția unei curți domnești pe dealul Taina la „piscul lui Vodă“. BERAT (Barat). Firman turcesc de întărire în scaun a Domnilor români (s. 17—19). BERCA. Monăstire în j. Buzău. Situată pe un deal dominând valea Buzăului. Fondată de jupân Mihal- cea Cândescu și soția lui Alexandra, la 1694. Coloane și uși sculptate. Fortificată cu ziduri mari. Ruinele caselor boerești. BERENDEL (Berindel). Alături de Petru Aron, vrăjmașul lui Ștefan Vodă, se afla și un alt preten- 5 www.dacoromanica.ro — 66 — dent numit B., venit cu oastea lui Matei Corvin și ucis la Baia (1467). BEREȘTI. Sat In j. Bacău. La locul zis „Irmul“, urme preistorice. BERINDEI. Familie boer din jud. Olt. — Anton B., general de geniu, (1838—1899), ministru de r., publi- cist militar. BERISLA VEȘTI. In jud. Argeș. Schit fondat la 1754 de paharnic Sandu Bucșenescu. — Boerii din Beri- slave, în sec. 16—18. BERLIN. Congresul dela B., 2 Iunie 1878. (v. Tra- tate). BEROE (Biroe). Așezare și cetate romană, pe malul Dunării, lângă satul de azi Pecineaga, jud. Tulcea, unde sunt urme de ziduri și resturi antice. Dărâmată de Goți la 320 și refăcută de Constantin cel mare. BERTHELOT, Henri. General francez (1861—1931) ; șeful misiunei franceze pe lângă armata română în 1917—18. BERZOVIA. Localitate dacă și romană în Banat, la satul de azi Berzovia (numit înainte ; Jidovini). ' Rămășițe din castrul roman B. (pietre inscripții, sar- cofage, statui, ob. div., cărămizi menționând Leg. IV Flavia felix). BERZUNȚ. Sat în jud. Bacău. Există din sec. 14. — Monăstirea B. a fost fondată acolo pe la 1570 de Bog- dan IV al Mold. Desființată. Biserica actuală e din 1774. (Un clopot dela Pan Stanklaw Grebars, polon, din 1570). BESSI. Populație getică din Scitia minoră, pe vre- mea Romanilor (s. I p. Cr.), prin regiunea centrală a Dobrogei de azi, spre Dunăre. BEȘLEAGĂ. (Beșli-aga). Cap al Beșliilor : BEȘLII. Corp de călărime turcească aleasă, împru- mutat de Domnii Ț. Rom. (sec. 16—18), căror le ser- vea de gardă. Căpitanii lor se numeau „beșli-aga“ (beșleagă), iar comandantul era „baș-beșleaga“. — In sec. 17 erau și Beșlii sârbi (Bosniaci).—(v. șl Neferi). BEȘTEPE. Sat în Dobrogea, j. Tulcea, la Delta Du- nării, unde se afla antica Salsovia. — (v. Salsovia). www.dacoromanica.ro — 67 — BETHLEN, de Iktar. Familie domnească maghiară din Ardeal ; orig. din Banat (sec. 13). — Gabriel B., Principe al Transilv. 1613 t 29 și Rege al Ungariei 1620—24, Domn înțelept și viteaz. — ștefan, fratele său, Princ. al Transilv. 1629 (t 1648). = loan B., can- celar al Trans., istoric, t 1678. — Farkas D., cancelar, istoric, t 1679. BEUCA. Sat în j. Teleorman. Urme preistorice dace. Două măguri. BIANU, loan.Profesor,bibliograf, literat (1856-935). BIBESCU. Familie domnească din Ț. Rom. Stă- pânea satul Bibești din Gorj în sec. 16. — Dumitru B., mare vornic, om politic (1772—1831). — Princ. Gheorghe B., fiul său, Domn al Țării Rom., 1843—48. Făcu, reforme însemnate în administrația țării. Silit să abdice de mișcarea revoluționară (n. 1804 t 1873). — Fratele său Barbu, adoptat de vornicul Știrbei, fu Domn al Ț. Rom. (v. Știrbey). — George B., fiul Dom- nitorului, se distinse ca oficer super. în campaniile din Mexic și 1870 ; scriitor (lucrări de istorie contim- porană, etc.) (1834—1902). BIEFI. Populații (triburi) dace, amintite de Ptolo- meu (sec. I). BIERTAN, Bertan (Birthălm). Târgușor în jud. Târnavamare. Altădată reședința episcopului biser. reformate sase, 1572-1867. Biserica fortificată din 1514, burg cu frumoase turnuri. (Pop. 3000 1.). BIHARIA, Bihor (vechiu magh. Byhor, Bychar). Sat mare în j. Bihor, la N. de Oradia. Amintit din sec. 13. Ruinele castelului B., din sec. 11, dela care s’a numit comitatul din prejur. Pe locul lui era o cetățue dacă (obiecte div. de bronz, podoabe de aur). BIHOR. Județ întins al Rom., la vestul Ardealului Vechiu comitat al Ungariei (Bihar), numit după ce- tatea B. La 1570 a fost alipit câtva timp Transilva- niei ; între 1660—92 stăpânit de Turci, apoi al Un- gariei. In general muntos, câmpie la apus. Centre românești vechi. Rîuri : Crișu negru și repede. Orașe: Oradia, reședința, Salonta, Beiuș. Suprafața 7897 k. p. Populație (1930) : 508.000 loc. www.dacoromanica.ro — 68 — BIHORULUI, munții. In partea de apus a Transilv., în jud. Bihor între Someș-Mureș. Păduri, mine. BIIA (Magyar-Benye). Sat în j. Târnava-mică. Așezare preistorică din sec. 10—9 a. Cr. (obiecte in- teres. de bronz, vase de aur, podoabe). BILLECOCQ, Etienne-Adolphe. Consul și agent al Franciei la București, 1840—3. Filoromân. BIMBAȘA. Grad sup. militar la Turci (mai târziu madar), nume întrebuințat și în Ț. R. la oaste, în sec. 18, (bimbașa, bimbașir). BIMBAȘA SAVA. Șeful arnăuților domnești ai lui Alex. Vv. Sutzu ; originar din Patmos. Omorît de Turci la București, 1821. EINIȘ. Haină lungă orientală, anteriu îmblănit, purtat de boeri și de negustori în sec. 18—19 (turcesc). BINlȘLII. Tineri cari serveau la masa Domnului, în țările rom., sec. 18. (cuv. turcesc). BIR. Dările sau impozitele în bani se numeau altă dată biruri. „Birul de țară“ sau ilișul era darea per- sonală către stăpânire. (Boerii erau scutiți). — Re- partiția birului se făcea prin „cislă”, pe localități, pe județe. — In sens larg, afară de birul propriu zis, se înțelegea prin b., alte multe dări cari au variat după timpuri. Perceperea tuturor era defectuoasă și arbi- trară, dând loc la neînfrânate abuzuri ale agenților trimeși să aducă sumele cerute de stăpânire. „Nă- paste" era birul pe care trebuia să-1 împlinească ob- știa locuitorilor unui sat pentru cei ce nu puteau plăti. — (v. Dări). BIR ARI se numeau în vechime strângătorii sau perceptorii birului. BISERICA (PLAN, ÎMPĂRȚIRE). Clădirea unei biserici se împarte după planul vechilor basilici ro- mane : — Tinda sau NARTEX, numită din grecește „pronaos” (advonul) ; — apoi partea mijlocie, încă- perea principală a bisericii, NAVA sau NAOS (nu- mit și „cor”), care la multe biserici e împărțită în două sau trei; cu părțile ei laterale sau abside, for- mând cruce cu naosul : transept. — ALTARUL, par- www.dacoromanica.ro — 69 — tea din fund cu sanctuarul, terminat în cerc (hemy- ciclu) cu o absidă, e despărțit de transept prin TAM- PLA cu icoane (iconostas), în care se află trei uși. Turla centrală sau CUPOLA bisericei se numește și „pantocrator", după reprezentarea lui Christos, de o- bicei zugrăvit pe boltă. — PRIDVORUL exterior cu coloane și arcade (exonartex), aproape nelipsit la bisericile din Tara-Rom., e foarte rar în Moldova. — Planul bizantin în cruce al primelor biserici din Ț. R., fu înlocuit apoi cu cel în cruce trifoliată, răspân- dit până în sec. 17. (In Moldova era obișnuit). — In biserici mai vechi din Moldova, o a treia despărțire între naos și pronaos e gropnița (locul mormintelor) ctitorilor. (CONSTRUCȚIA). In vremea veche, cele mai multe biserici erau de lemn, așa că nu durau prea mult. Construcția cu acest material n’a încetat până azi. Din al 16 sec. însă, bisericile de zid sau de piatră, • se îmmulțesc, parte din ele fiind ridicate în locul ce- lor vechi de lemn. — La cele mai vechi (sec. 14) zi- dăria e de cărămidă cu straturi intermediare de bo- lovani de piatră, după modul bizantin (La bis. Dom- nească de la Argeș, straturile de piatră alternă cu trei rânduri de cărămidă), mai apoi cu piatră cio- plită și cărămidă (Cozia), în sfârșit (s. 15—16) de cărămidă numai, sau mai rar de blocuri de piatră.— Acoperișul era de șindrilă, sau de olane, uneori de metal (plumb). — In ornamentare găsim brâul de piatră ce înconjură clădirea (sec. 16—17), chenare sculptate la ferestre și uși, firide, plăci sau discuri de ceramică smălțuită. — (Pentru STIL, v. arhitectura). BISERICA. (CULTUL, RELIGIA). — Românii la epoca formării Statelor Ț. R. și M. (sec. 13—14), ți- neau în majoritate de biserica ortodoxă orientală. Catolicii erau însă destul de numeroși, și pentru ei se înființară în părțile noastre cele dintâiu episcopii. Sub Voevozii Ț. R. din a doua jumătate a sec. 14, cari înființară pe cele ortodoxe, catolicismul începu să descrească, așa încât în sec. 15 Românii catolici par a fi o excepțiune. — Biserica românească din ambele www.daccromanica.ro — 70 — țări a fost în atârnare dogmatică (din sec. 15) de Patriarhia de Ohrida, apoi de cea din Constantinopol, păstrându-și însă dreptul de administrare și de ale- gerea episcopilor, cu întărirea Domnului. Preoții se hirotoniseau de episcopul lor. — Creștinismul pă- trunsese în Dacia din sec. 4 ; nu știm însă nimic despre evoluția bisericei până la epoca fondărei pri- melor Mitropolii. Limba slavonă în serviciu fu intro- dusă probabil înainte de sec. 14. (v. Creștinism). Biserica ORTODOXA e declarată ca dominantă în Statul României. Mitropoliții (arhiepiscopi) și e- piscopi ortod. sunt : Patriarhul. Primat al României, Arhiepiscop de București; Mitropol. Moldovei la Iași; Mitrop. Transilvaniei la Sibiu ; Mitr. Basarabiei la Chișinău ; al Bucovinei la Cernăuți. Episcopii de Râmnic, Buzău, Argeș, Constanta ; Roman, Huși, Ga- lați (Dunărea de jos) ; Arad, Cluj, Caransebeș ; Ce- tatea Albă-Ismail, Hotin. Biserica CATOLICA, care în evul mediu, era mai răspândită și în Ț. R. și Mold., are credincioși mai mult în Transilvania și părțile vecine, unde episco- piile și mănăstirile apar din sec. 11. — Arhiepiscopie de București; Episcopii de Oradia-Satmar, Alba- lulia, Timișoara, Iași. Biserica UNITA (greco-catolică). In Transilvania și ținuturile din prejur, foste sub stăpânirea ungară, o parte din bis. ortodoxă e unită cu cea romano-ca- tolică. Ea depinde de Papa, păstrând formele și dis- ciplina bis. orientale și limba liturgică românească. Unirea, provocată de propaganda calvină, începu la 1697, cu trecerea Ardealului Austriei și se săvârși la 1700. — Arhiepiscopia de Alba-Iulia (la Blaj) ; E- piscopii de : Cluj (înainte Gherla), Oradea și Lugoj. Biserica EVANGELICA (luterană), a Germanilor din Ardeal (Sașii), cari au adoptat-o din sec. 16, a luat numele de evangelică, — spre deosebire de cea calvină care își rezervă titlul de REFORMATA. Aceasta din urmă fu îmbrățișată de o mare parte a Maghiarilor din Ardeal. Episcop (superintendant) la Cluj. — (v. Episcopii, Mitropolii, la numele fiecărei). www.dacoromanica.ro — 71 — BISERICA ALBA. Un schit din secol. 14—15, dispă- rut în al 18-lea, pe Tisa, în Maramureș. BISERICA DOAMNEI. La Lapos, în j. Buzău, ruine atribuite de tradiție Doamnei Neaga. BISERICA JGHIABULUI. O capelă într’o peșteră, la Corbi, jud. Muscel, pe Râul Doamnei. Zidită, după tradiție, de o Domniță veche (sec. 15 ?). BISERICANI. Monăstire în j. Neamțu, între pă- duri, pe Valea Bistriței (com. Pângarați). Fondată la 1498, de Starețul losif; biserica zidită de Ștefan cel tânăr la 1512 s’a risipit. Bis. actuală e dela Dum. Vodă Moruzi din 1786. Zidurile de apărare și turnu- rile sunt dela Miron Vodă Barnovski, 1630. Odoare. In chilii a fost câtva timp închisoare; azi spital. BISERICUȚA. In Dobrogea, j. Tulcea, la cotul Du- nării (Azaclău). Ruine de castru roman, (v. Dino- getia). BISERICUȚA. Ruine greco-romane între lacul Ra- zelm și Mare, la răsărit de Jurilovca, jud. Tulcea. (Poate Argamum sau Munychia antică). BISOCA. Munte în j. Buzău (973 m.). In pădure o scară de zid pătrunzând într’o excavație în care nu se poate intra. Pietre cu inscripții (?). Gropi pen- tru exploatarea aurului de Ruși, după 1828. BISTREȚ. Sat în Dolj. Pe Dunăre ruine de ziduri romane dintr’un castel, la locul zis „Cetatea". BISTRICIOARA. Afluent al Bistriței, în j. Neamțu. Isvorăște din Transilvania. BISTRIȚA. Râu important al Moldovei, cel mai mare afluent al Șiretului. Ese din muntele Prislop, în Maramureș. Vale și defileu pitoresc. Transport de lemnărie (plute). Lung. 275 k. Trece prin jud. Câmpu lung, înainte și Suceava-Baia, Neamț, Bacău. — A- fluenți : Neagra, Bistricioara, Bicaz, Tarcău, Cracău. BISTRIȚA, Râu în j. Vâlcea, afluent al Oltului. Ese din munt. Breaota. Defileu sălbatic în stâncă. Primește apele Hurez și Otăsău. Lung. 53 k. BISTRIȚA. Râu în j. Gorj. Ese din muntele Oslea. Unit cu Tismana se varsă în Jiu. BISTRIȚA. Râu de munte în Transilvania (j. Nă- www.dacoromanica.ro — 72 — săud). Afluent al Someșului, împreună cu Șieul. De la el a luat numele orașul B. BISTRIȚA (Bistritz). Orașul. In N. Transilvaniei, pe Bistrița. întemeiat de Sași la finele sec. 12, și unul din burgurile principale ale lor, în districtul Nosser- land. Comiții de acolo sunt amintiți de la 1222. Altă dată centru comercial însemnat al Trans., în legături strânse cu Moldova, unde trimetea mărfuri și nume- roși maeștri de tot felul, sec. 14—17. Dăruit de Regele U. lui loan Huniadi, comite perpetuu de B. la 1453, acesta ridică un castel aproape, dărâmat mai târziu de orășeni. (In sec. 16 B. fu stăpânită vremelnic de Petru Rareș al Mold.). Oraș liber regesc. — Biserica gotică, azi evanghelică, cu turnul înalt, e din sec. 15. Reședința jud. Năsăud. — Populația, Români și Sași : 13 500 loc. (1930). BISTRIȚA. Mănăstire în j. Vâlcea, sub munți, pe Bistrița. Fondată pe la 1490 de Barbu Banul Craiovei și frații șăi Pârvu, Danciul și Radu, pe ruinele unei bisericuți a Sf. Paraschiva.-Bis. reparată de Brânco- Veanu (1683), și restaurată, schimbându-i-se tot ca- racterul, sub Bibescu (1845), când s’au construit clă- diri mari împrejur. — Portrete ale ctitorilor. Arhitect a fost Dobromir. Pietre tombale ale lui Barbu Banul (1524), a lui Pârvu (1510) și a lui Moise Voev. (1530). Odoare din sec. 15, manuscrise, etc., la Muz. Naț. In bis. moaștele Sf. Grigore decapolitul. (Sicriu de la Doamna Bălașa a lui Constantin Vv.). Altă- dată întărită ca cetate. — In frumosul defileu al B. din spatele monast., într’o peșteră ascunsă, o capelă părăsită, rezidită de Mitrop. Teofil la 1633. BISTRIȚA. Monăstire veche în j. Neamț, lângă va- lea Bistriței, aproape de Piatra. începută la 1406 și bogat înzestrată de Alexandru cel bun. In biserică mormântul lui (1432), al Doamnei sale Ana (1418) și altele din sec. 15—16. Turnul clopotniță dela Ște- fan Vodă (1498) ; două clopote de la acelaș Domn, 1491. Biserica a fost refăcută și mon. împrejmuită cu ziduri de Petru Rareș și de Alex. Lăpusneanu, (1554); interesantă și bine păstrată. Uși sculptate ; odoare www.dacoromanica.ro — 73 — (o icoană bizantină din sec. 15 de la Ana mama Impăr. loan Paleolog). — In casele monăstirești, azi un spital. BIV. Termen slav ce înseamnă „fost”. Se între- buința pentru a însemna calitatea unui boer : biv- vel-vornic (fost mare vornic). BIVOLARI. In jud. Argeș, aproape de Jiblea, ruine, resturi de terme, anticihtăți romane. — (v. Arutela). BIZANTIN, IMPERIUL. Pe litoralul Mării Negre, în Dobrogea și Basarabia, Grecii bizantini, urmând Romanilor, stăpâneau porturi și așezări comerciale până prin sec. 12—13. Cetățile Mavrocastron (Cet.- Albă de azi) la gura Nistrului și Lykostomos (Kilia), au fost ridicate de ei. — In viața socială (biserica, unele așezăminte civile, obiceiuri, etc.), ca și în co- merț (export, transit din Orient), influența bizantină în Țara Rom. și Mold. se resimte în sec. 14—15, până la căderea Constantinopolei. ÎMPĂRĂȚII bizantini, în sec. 13—15 : — Mihail Andronic 1261—82, Andronic II bătrânul 1282—1328 (cu fiul său Mihail 1295—1320), Andronic cel tânăr 1328—41, loan V 1341—91, (cu loan Cantacuzen 1347—55), Manuel II 1391—1425, loan VIII 1425—48, Constantin Dracoses 1448—53. BIZERE'. Familie nobilă rom. din Banat, în sec. 14—16. — Ladislau de B„ 1438. — Petru și fiul său, viteji în răsboaele cu Turcii, sub loan Huniadi. BIZONE. Vechiu așezământ grecesc la Marea Nea- gră, fondat în sec. 6 a. Cr. — (v. Cavarna). BLAJ (Blasendorf ; magh. Blaszfalva). Orășel din Transilvania, cunoscut ca sat (al lui Herbold) din sec. 13 ; târg în al 18. Centru cultural românesc ; scaun al Mitropolitului rom. unit..— Castel zidit la 1535, reîntărit în al 17. Monăstire cu catedrala din 1749. — Reședința jud. Târnava-Mică (de la 1926;, Populație 4800 1. (1930). — In împrejurimi resturi de așezare dacă. BLAJ. Mitropolia unită a Ard., cu titlu de Alba-Iu- lia-Făgăraș își are scaunul la Blaj. — (v. Alba lulia- Făgăraș). www.dacoromanica.ro — 74 — BLAGEȘTI. In jud. Baia. Pe deal, spre Hărmăneștl, ruine dintr’o biserică, zisă a Logofăt. Tăut (sec. 16 j. BLANDIANA. Așezare romană pe Mureș, la satul numit azi Blandiana, jud. Alba. BLAREMBERG. Familie rusă, de orig. flamandă, stabilită în Ț. Rom. în sec. 19. — Nicolae B., om poli- tic, ziarist, jurisconsult (1837—1896). BLESTEMATELE, la. Lângă Pârșcov în jud. Buzău, odinioară un schit de călugărițe, dispărut. BOANTA. In jud. Romanați. Lângă sat, biserica u- nui schit din sec. 16. BOARI. Sat în Argeș. Biserica din 1650, de la Mi- trea mare șiufar. (Valea Boului). BOB, loan. Episcop unit al Transilvaniei, 1783-1830 (n. 1739). BOBAIȚA. Sat în Mehedinți, nu departe de Seve- rin. La „cetatea” resturi de ziduri, drumul roman, antichități. BOBEȘTI. Sat în j. Storojineț (Bucov.). Biserica rămasă dela un schit din sec 18 . BOCȘA (Bogsan). Târg în jud. Caraș (Banat), pe Bârzava. Ruinele „cetăței lui Eroilie” din secol. 15, ocupată mal târziu de Turci, pe un deal. — In apro- piere a fost o monastire rom. BOCȘANI. Sat în Vâlcea. Biserica din 1743 de Ia jupân Mincu și Udrea paharnic. BOCSKAI (Bochkai), Ștefan. Principe al Transilv. Feb. 1605-Dec. 1606. Restabili ordinea în Ardeal și în- chee cu Impăr. Rudolf pactul de la Viena (Iunie 1606). BODEȘTU-PRECISTEI de Jos. Sat în jud. Neamț. Biserica de la Petru Racovlță mare logofăt, pela 1650. BOER (boier), BOERIME. — In Ț.-Rom. și Mold. boer era omul din clasa de sus, nobilul. Cuvântul e aflat în limbă din primele timpuri ale organizării de Stat. (De la vechiul cuvânt slav „boliar“. Se zicea din vechi: „boiar”). — Stăpânii de moșie, oa- menii de oaste (viteji), knezii sau boerimea de țară, constituiau în vechime (sec. 14—16) clasa din care se recrutau și dregătorii și căpitanii. Knezul proprie- tar de pământ e temelia acestei clase (v. Knez și www.dacoromanica.ro — 75 — judec), a cărei menire, ca pretutindeni, era să ajute pe Domn la oaste împreună cu oamenii lui. In sec. 16 boerimea ajunse la cea mai mare putere în ambele țări (moșii, influență, partizani). Mai târziu, prin în- genunchiarea țărei și evoluția moravurilor, această nobilime militară și simplă, se transformă într’o a- ristocrație sedentară, birocratică, erarhizată după sistemul bizantin-turcesc : schimbarea fu repede, spre finele sec. 17. Chiar tradiția ei se șterse : boerul grec sau grecizat din sec. 18 pierduse legătura cu ță- rănimea și chiar cu boerimea de țară, care în mare parte se pierdu în popor. (In viața boerimei, în por- tul și obiceiuri din sec. 14—17 se dovedește influența maghiară în Ț.-Rom. și polonă în Mold.).—Din trecu- tul boerimei trebue să deosebim trei perioade : 1) a boerimei nobiliare (moștenească, militară) din timp- purile vechi până după 1650 (cam epoca lui Matei Basarab) ; 2) epoca de transiție, sec. 17 ; 3) trans- formarea și decăderea acestei clase, adusă de stăpâ- nirea mai apropiată a Turcilor și pătrunderea masi- vă a Grecilor în boerime. In sec. 18, aristocrația nu mai era o nobilime : ea pierduse chiar amintirea ar- melor. Așteptând o dregătorie efemeră din mila Domnului, meticuloasă și intrigantă, își menține pri- vilegiile, dar nu mai dă aproape nimic în schimb. Fie- care nu mai are în vedere decât , rangul" (Regul. organic), care va fi în cele din urmă o simplă dis- tincție onorifică (v. Boerie). Constituția din 1864 suprimă orice privilegiu sau deosebire de clasă, dispărute de alt fel dinainte. — In sens restrâns, boe- rul e dregător, demnitar în slujbă. Nu trebue confun- dată funcția, boeria personală, cu starea nobiliară, moștenită. Intr’adevăr „a boeri” însemna a învesti cu o slujbă, care se da și la boerii de neam și adesea și la ne-boeri. Fiul unui dregător sau „boer”, rămâ- nea boer și el, alături de urmașii knejilor și neamu-, rilor vechi ce alcătuiau nobilimea, boerimea țării, (a stăpânilor de moșie, cea care lupta în război), chiar de a nu avea un titlu de slujbă domnească. — Boeri- mea adormită din epoca grecească, se redeșteaptă în — 76 — sec. 19 și din sânul ei pornesc renașterea culturală și ideile moderne de libertate. Sentimentele de demni- tate națională, emancipările, întreaga epocă a redeș- teptării noastre dintre 1820-1870, sunt datorite boeri- lor în primul rând.— (v. Feodalitate, kneji, moșneni, jude, boerie, etc.). In Translvania, „boeri” găsim numai pe cei din Fă- găraș, titlu care cuprinde pe nobilii de acolo (în res- tul Tr. „nemeși”) și care a rămas din vremea stăpâ- nire! Domnilor noștri peste F. — (v. și nobilime). BOERESCU. Familie din București. — Vasile B„ om de stat, jurisconsult. La 1859, ca deputat, propuse și susține alegerea lui Cuza de Domn al Ț.-R., pentru realizarea unirei. (1830—83). — Constantin, juris- consult, om politic (1836—1908). BOERIE. Funcțiunile boerești pe lângă Domn ereau „boeriile“. A „boeri“ însemna a încredința cui-va a- semenea slujbă. Boeria erea independentă de naș- tere, de oarece nu toți boerii de neam (nobilii) aveau o b. (slujbă și mai târziu numai un titlu), precum nici toți cei boeriți fuseseră de neam b. — Boeriile mari de Curte din Ț.-Rom. apar în documente de la finele sec. 14. La început puțin numeroase, ereau cam de aceeași însemnătate. Banul, Vornicul, Spătarul, Stolnicul, Vistierul, Paharnicul, Logofătul, Comisul, e- xistau în Țara Rom. înainte de 1400 (sub Mircea); apoi în al 15-lea sec. apar: Stratornicul și Postelnicul; Armașul, Pitarul, Portarul, apoi Clucerul, Șetrarul, Slugerul ; în al 17-lea Serdarul, Medelnicerul, Cămi- narul și celelalte. Dregătorii milit. și civile în afară de Curte, ereau din vechi: Pârcălabii cetăților (căzuți în desuetudine în sec. 17), Căpitanul și vornicul de județ (uneori cu titlu de ,,ban“), mai târziu Ispravnic ; apoi Aga și Serdaru. — In Moldova (a- fară de Ban care nu exista) dregătoriile sunt aceleași ca în Ț.-Rom., cu mici deosebire în însemnătate și sar- cini. In sec. 16 apar Hatmanul, Jicnicerul și altele. Slujba Pârcălabului erea însă acolo de la început, printre cele de frunte. — In secolul 18 se introduce în ambele țări multe slujbe mici pentru nevoile Curței, www.dacoromanica.ro — 77 — împrumutate de la Turci. — Boerii mari (vel) alcă- tuiau Sfatul sau Divanul domnesc de judecată. Ran- gul lor s’a schimbat uneori după timpuri. — Boerii cu acelaș titlu, fără calific, de „mare" se numeau „al doi- lea", une-ori al treilea, și erau ajutori sau înlocui- tori. — (Pentru atribuțiunile fiecărei boerii v. la nu- mele acestora. — v. și Divan, Sfat). BOERIME. Nobilimea, aristocrația din Țara-Rom. și Moldova, (v. Boer). BOGAȚI. Sat în jud. Dâmbovița. Urme de așezare preistorică. BOGDAN. — Domni ai Moldovei : BOGDAN I. Domn Țării-Mold. pe la 1355—1365. Din neamul Voevozilor din Maramureș, fiul lui Ștefan, fiul magistrului Nicolae. Răsvrătit contra Regelui Lu- dovic, pătrunse în valea Moldovei unde intră în luptă cu vărul său Sas, voevodul de acolo, și apoi cu Bale pe care-1 înlătură, întemeind domnia neatârnată a M. La 1360 erea stăpân neturburat al țării, care se întindea până la Șiret la răsărit și la Nord. Iși așezase scaunul de la Baia la Rădăuți, unde muri 1365 (îngropat în bi- serica ridicată de el acolo). Lațcu, fiul său, îi urmă, iar fiica sa Mărgărită fu soția voev. Mușat, ai cărui urmași luară moștenirea domniei. BOGDAN II. Domn al M. 1449—51. Fiu al lui Alexandru cel bun. Luptă cu Alexandru II cel tânăr pe care-1 înlocui în scaun și bătu pe Poloni la Crasna, apoi cu Petru Aron, de care fu ucis la Reuseni (16 Oct. 1451). BOGDAN III. Domn al Mold. 1504—17. Fiu al lui Ștefan cel Mare și al Măriei Vochița (n. 1478). La 1504 o expediție a lui în Ț.-Rom. se sfârși prin împăca- rea cu Radu Vodă. Se luptă cu Polonii pentru ruperea logodnei cu Elisabeta sora Regelui Sigismund, prădă Galiția și fu învins la Nistru (1509). Intre 1510—12 se război cu Tătarii cari năvăleau în Mold. La 1513 în- chee cu Turcii tratat prin care, spre a avea un spri- jin față de Tătari și alți vecini, le recunoscu suzera- nitatea. t 18 Aprilie 1517. — Doamna lui erea Ruxan- da, fiica lui Mihnea V. al Ț.-Rom. www.dacoromanica.ro — 78 — BOGDAN IV. Domn al M. 1568-72. Fiu al lui Alexan- dru Lăpușneanu, căruia îi urmă în scaun la 15 ani', sub grija mamei sale Ruxanda. înlocuit din pricina boerilor nemulțumiți, pe când erea în Polonia, rămase acolo, t Moscova 1574 (n. 1553). Fii de Domn, pretendenți : BOGDAN. Fiu al lui Roman I și frate mai mic lui Alexandru cel bun. f după 1411 (mormânt în bis. domn, de la Rădăuți). BOGDAN. Un fiu al lui Ștefan cel Mare, ț 1480. BOGDAN (Ștefan), fiu al lui lancu Sasul. La 1596 Sultanul îl trimese Domn în Tara-Rom., cu oas- tea lui Mustafa Pașa contra lui Mihai Vodă, care bătu pe Turci la Rusciuk și-l goni. La 1607 erea în Germa- nia. f 1612 ca sandjac la Brussa. BOGDAN. Boer în Ț.-Rom. H500), însurat cu Caplea sora lui Radu Vodă, ceeace pricinui amestecul și gonirea mitrop. Nifon. Omorât de Neagoe Voev. 1512. BOGDAN. Familie boerească din Moldova.—Gheor- ghe B. pârcălab de Hotin, sec. 16. — Gheorghe, vel jicnicer; ucis 1679 de Duca Vodă. — Lupu, Hatman, ginerele lui Constantin V. Cantemir, jucă rol în poli- tica Moldovei între 1690—1705. — Fiul său loan, mare logofăt, t 1746. — Manolache, mare vornic, decapitat de Const. Moruzi la 1778. — Nicolae B., căpitan, t la Grivița 1877. — George, general de caval. (1856—• 1917). BOGDAN, loan. Profesor, Istoric : Colecții de do- cumente, „Vlad Țepeș“, și alte importante contribu- ții la istoria țărilor rom. (1864—1919). — Familie din Brașov. BOGDAN-SERAI (Palatul Moldovei). La Constan- tinopol se afla altă dată o casă de reședință a Dom- nilor Moldovei, pentru ei sau trimișii lor. Ridicată se pare de Petru Rareș, arse la 1784 și dispăru. A rămas numai paraclisul alături, o veche construcție bizan- tină din sec. 12, reparată de Domnii Moldovei, azi în ruine. — (v. și Vlah- Sera'). BOGDANA. — Monăstire în jud. Bacău, la munte. www.dacoromanica.ro — 79 — Zidită la 1666 de Solomon Bârlădeanul, mare Logofăt (îngropat în bis. cu soția lui). BOGDANA. Sat în Teleorman. Numeroase măgure. BOGDANEI. Boerii dela B., jud. Ialomița, în sec. 17. — (v. Hrizea). BOGDANEȘTI. In jud. Vâlcea. Biserica sat. din sec. 16, refăcută de episcopul Ștefan. — Un schit des- ființat de călugărițe, din sec. 17. BOGDANIA. (Țara lui Bogdan). Un nume dat de străini Moldovei prin sec. 16—17, după Turci, care o numeau KARA-BOGDAN (Bogdania neagră), Bogdan și BOGDAN-IFLAK, după numele lui Bogdan III Voev., fiul lui Ștefan, care se închinase Otomanilor. BOGĂȚIEI de Soosmezo, Alexandru. Om politic din Transilv. (Năsăud). (1816—97). BOIAN. Baltă mare între Dunăre și Mostiștea (jud. Ialomița). In ostrovul „la Ulmi“ și la Vărăști, așezare getică din epoca de bronz (ceramică, vase, unelte obiecte div.). . BOIAN. -Localitate în Ț.-Rom. La 1560 luptă între boerii olteni pribegi sub Stanciu Benga și Matei al Margăi, cu oastea Kiajnei și a lui Petru Vodă, care învinse. BOIAR1N. O formă a cuvântului boer, întrebuințată înainte de sec. 18 (rar, și mai ales în scrisorile dom- nești). BOINEȘTI. Sat în jud. Satmar. Așezare preis- torică. BOIȘTE. In jud. Neamțu exista din secol. 14 mo- năstirea de la Boiște (călugări), pomenită în docum. la 1446. BOIȚA. Sat în jud. Sibiu, de unde începe defileul Oltului. — Rămășițe romane. — Turnu roșu (ruine). BOJINCA, Damaschin. Orig. din Banat. Jurist; pro- fesor la Iași (1801—66). BOLDEȘTI. — Neamul boerilor dela Boldești, din jud. Prahova, erea înfloritor în sec. 16. — La 1552 Udrea de la B., venind cu oaste asupra lui Mircea Vodă Ciobanul, fu prins în lupta de la Periș și tăiat de acesta; iar la 1569 frații săi Radu Stolnicul, Barbu www.dacoromanica.ro — 80 — și Cracea, fură uciși la rândul lor de Alexandru fiul lui Mircea. Ei ereau fii lui Dragomir postelnicul (t 1545) și al jupan. Marga, care le făcu mormintele din mon. Snagov, unde fu îngropată alături de ei. BOLDEȘTI. Boerii de la B. în jud. Vâlcea, în sec. 16. Din cari Stanca a lui Radu Buzescul armașul. (t 1590). BOLDUR. Mare vornic al Moldovei sub Ștefan cel Mare, între 1491—1514, Boldur (Sima) bătu pe Po- loni la Lențești și Șipinți la 1497. — O ramură a fa- miliei Kostake poartă numele lui. BOLEA. Fam. de boeri din Moldova în sec. 16. — Dan B. pârcălab de Hotin sub Bogdan Vodă, 1513. — Toader B. stolnic t 1552. BOLGRAD. Oraș în Basarabia, jud. Ismail, pe lal- pug. înainte de 1878 erea reședința județului româ- nesc Bolgrad. Populație 12.000 loc. BOLII, CETATEA. Pe munte, la Crived'a în jud. Hu- niedoara, ruinele unui turn și ziduri, (v. Crivadia). — C. B. Un alt turn ruinat, la Banița în apropiere. BOLINTINU din deal. In jud. Ilfov, In secolul 17, pe vremea lui Matei Vodă, mai erea acolo o mănăs- tire, fondațiune probab. dela începutul sec. 15, amin- tită în docum. dela 1433. BOLINTINEANU, Dimitrie. Poet, literat ; unul din părinții poeziei rom. Scrieri patriotice (1826—1873). BOLLIAC, Cesar. Publicist, arheolog, om politic (1813—1880). BOLNIȚA. Spitalul sau infirmeria unei monăstiri. Bisericuța sau capela de la B. sau de la cimitir. BOLOCHOV. O parte din populația ce locuia dincolo de Nistru, în părțile Podoliei până peste Bug și până în Volhinia, prin secol. 12—13, se numeau Bolocho- veni, după târgul lor Bolochov. Cronicele rusești îi pomenește între 1235—57. („Bolochovskaia Zemlia"). Cnejii lor ereau vasali ai Principilor de Halici. Urma lor se pierde în veacul următor. Unii istorici îi con- sideră ca Români, ceeace e puțin probabil. Câmpia BOLOCHOV, exista în sec. 15 dincolo de Prut, la N. Bucovinei de azi (carte de la Viadislav www.dacoromanica.ro — 81 — al Poloniei lui Ștefan al Mold. 1433). In legătură cu B. de mai sus. BOLOGA (magh. Sebesvâr). In jud. Cluj, la apus de Huedin. Cetate medievală a Regilor Ungariei. BOLTA. In arhitectură, bolta are o importanță de- osebită, mai ales în construcția bisericilor, ca for- mă : — B. rotundă (a stilului roman, PLIN-CINTRU), hemisferică; — și B. gotică, ascuțită (OGIVA), sunt cele obișnuite la clădirile românești. Tipul gotic e rar. BONFINIUS (Antonio Bonfini). Istoriograf al Re- gelui Matei. A scris „Rerum Hungaricarum decades“, în care sunt multe părți privitoare la țările române. BONTEȘTI. In jud. Râmnicu-Sărat. Pe o înălțime, așezare preistorică, neolitică și ep. de bronz (cera- mică pictată, mormânt). — Biserica satului zidită la 1625 (refăcută 1808). BORANESCU, Grigore, General. In 1877 col. co- mandant de brigadă la Grivița. — Familie din T.- Rom. (Ialomița). BORCEA. Braț mare al Dunărei, în jud. lalofhița. Despărțit din dreptul Călărașilor și Silistrei, B. merge spre N. E. și N. până în dreptul Hârșovei. Aprox. 100 k. lung. BORCEA. Boer din Ț.-Rom.; m. Vornic al lui Dan II între 1420—31. BORDENI. Sat în jud. Prahova. Tradiția unor lupte ale lui „Negru-Vodă” cu Tătarii. BORDEȘTI. In jud. Râmnicu-Sărat. Schit fondat la 1699 de Mănăilă căpitanul și jup. Maria. Coloane in- teresante. BORLEȘTI. Sat în jud. Argeș. Biserica din 1751, de la Toma Rătescu, șetrar. BORNEMISZA. Familie nob. maghiară din Tran- silvania, probabil de orig. română. — Paul de B., e- piscop catolic de Gilău (1550), mai târziu locțiitor re- gesc al Ungariei, t 1587. — Ana B., în sec. 17, soția Princip. Mihail Apafy. BORȘA (Vișău) In Maramureș. Stațiune protoisto- rică dacă (obiecte de bronz). BORZEȘTI. La B.-Clăcași, în jud. Bacău ; bise- 6 www.dacoromanica.ro — 82 — rica zidită de Ștefan Vodă la 1493. Arhitectură inte- resantă, fără cupolă. Zugrăveala dispărută. — Lângă bis. din B.-Răzeși o cruce veche de piatră. — Un podeț de piatră, în bună stare, zis al lui „Ștefan Vodă”. BOSCOVICH, Abatele. Savant ragusan, trăit în Ita- lia. A lăsat un jurnal de mult interes al călătoriei sale prin Moldova la 1784. BOȘNEAG. In jud. Ialomița, pe balta Mostiștea, movilă mare. Urmele unui pod. Stațiune preistorică. BOSOROD. Sat în jud. Huniedoara. Biserică româ- nească veche, refăcută în sec. 18. BOSST. Familie boer. din Moldova de sus. — Spă- tarul Boșii trăia la 1599. — Un Boșii Parcalab de Or- hei, 1675. — Ștefan D., vel jicnicer, fondator al Mon, Sf. Spiridon din Iași, 1743. BOTAȘ. Familie boerească din Moldova de sus în sec. 15—17. BOTOȘAN (Botășan). Boer moldovean, frate (?) cu Elisaveta Doamna lui Eremia Moghilă Vodă. Ucis de Ștefan Tomșa la 1617. BOTEANU. Familie boer. din Ț.-Rom., al cărui nume vine de la Boteni în Muscel, sec. 16. — Nedelco B., mare Paharnic și capul Roșilor sub Leon Vodă, 1632. — Gheorghe B. colonel (1837—1910), comandă Reg. 10 Inf. la atacul de la Grivița în 1877. BOTEZAT. Familie b. din Basarabia BOTOȘANI. Oraș al Moldovei. Există ca târg în sec. 15 (ars 1439 de Tătari). De la Petru-Rareș, târgul erea venit al Doamnei. — Biserica Popăuți (Sf. Nico- lae), în marginea orașului, fostă monăstire, fond. 1496. Clădire frumoasă, fresce bizantine. Restaurată. Turn interesant de la Ștefan Vodă (17 m.) — Sf. Gheorghe, clădită întâi de Doamna Maria a lui Ștefan la 1501; refăcută la 1541 de Elena a lui Rareș; restaurată. — Uspenia (Adormirea), tot de la Doamna Elena, 1552; reînoită la 1725. — La 1729 se înființă la B. o școală domnească. — O luptă victorioasă a lui Ștefan cu Al- bert al Polonilor lângă oraș, la 1500. — Populația (1930 .) 32.000 1. www.dacoromanica.ro — 83 — BOTOȘANI. Județul. Numit după orașul de reședin- ță. înființat în a doua jumătate a secolului 18 din ocolul Botoșani, parte din vechiul ținut al Hârlăului, la desființarea căruia (1834), teritoriul ținut. B. ca- pătă întinderea de astăzi. — Rîuri : Prut, Șiret, Jijia, Monăstiri: Coșula, Todireni, etc. — Suprafața 3200 k. p. Populația (1930) : 215.000 1. BOTOȘEȘTI. In județul Mehedinți. Movila „la Ce- tate” cu urme de întărituri (romane). BOUL. Neam boeresc din Moldova, în sec. 15—17.— Dragoș Boul (Bour), Mare vornic al M. 1479—91. — Toader Boul vistiernic. 1603. La 1632 mare Ban în Țara-Rom. sub Leon Vodă Tomșa, cumnatul său. — Safta, Doamna lui Gheorghe Vodă Ștefan, fica lui Ștefan B. BOUQUET Michel. Pictor desinator francez. A lă- sat un „album moldo-valaque” și alte, cu prea intere- sante vederi din țară (1807—88). BOUR (Bos urus). Animal al cărui cap văzut dt față, figurează în stema Moldovei, din sec. 14, după tradiție de la Dragoș Vodă. — Bourul e boul sălbatic și puternic care trăia altă dată prin pădurile mun- ților Mold., dispărut de prin sec. 17, și care e altă specie decât Zimbrul. BOURENI. Sat în jud. Baia, pe Moldova. Tradiția lui Dragoș Voev. și a descălecărei lui acolo, după vâ- natul unui bour. — Un schit de lemn (sec. 18). — Urme de așezare preistorică, neolitică și ep. de bronz. BOZIA. Sat în jud. Fălciu. O movilă „cetățuia”, cu urme de întărituri (sec. 18). BOZIANU. Boeri de la Bozieni (Buzău), cunoscuți la începutul sec. 16. — Calotă banul, boer al lui Mi- hai Vodă ț în luptă la Tărgoviște 1600. BOZIANU, Const. Om politic din Ț.-Rom., jurist (1815—1882). BOZIENL Sat în județul Neamtz. Șanțuri și urme preistorice „la Cetățuie“. — Biserică zidită de Vasile Lupu pe la 1640. BOZIOR. Sat în Buzău. Mai multe capele (biseri- cuțe) în peșteri săpate în munte. www.dacoromanica.ro — 84 — BRABOVA. In jud. Dolj. Resturi de zidărie dintr’o cetățuie romană. BRAD. Orășel românesc în jud. Huniedoara, pe Cri- șul alb. Mine aur. Altă dată centrul comitat. Zarand, 4900 loc. BRAD. — (v. Braduy. BRĂDESCU. Boerii de la Brădești (Dolj) stăpâneau acest sat și Poiana din sec. 15. — Barbu Br. de la Poiana mare paharnic, pribeag cu Matei Basarab în Ardeal (1630). La 1633 comanda Roșii lui Matei în băt. de la Dudești. Mare Ban al Cr. 1644. t 1648. — Același neam cu boerii de la Poiana (v. și Poenaru). BRĂDEȘTI. Sat în jud. Dolj, pe Jiu. La Valea-rea, locul numit ABRADUL, urme de cetate romană (poa- te Pelendava) și ale vechiului drum (obiecte antice, arme). — Biserica din Br. de jos făcută de boerii Br. la încep, sec. 17, rezidită de vornicul Brădescu la 1751. BRĂDETUL. Schit în jud. Argeș, pe valea Vâlsanu- lui, în sus de C. de Argeș. Fondat de Mircea Vodă îna- inte de 1400. Refăcut în sec. 17. Azi biserica satului. BRĂDICEȘTI (Bradul). Sat în jud. Fălciu. Bise- rica unui fost schit din 1692, al Episcopului Varlaam. BRADU. Monăstire în jud. Buzău, pe Nișcov, aproa- pe de Tisău. Fondată la 1642 de Radu comisul Cân- descu și jup. Sofica (prob. în locul altei mai vechi). Ziduri de cetate și turnuri bine păstrate. BRADU. Un schit în jud. Vâlcea, mai sus de mon. Iezerul, fondat la 1784. BRĂDUȚ (magh. Pardocz). Sat în jud. Odorhei. Lo- calitate dacă protoistorică (arme de bronz, podoabe de aur). BRAESCU. Familie din Moldova de sus. — La fine- le sec. 14 boerul Braia, 1390—400. — Pan Duma Brae- vici, vornicul M., unul din sfetnicii de seamă ai Dom- nilor, între 1434—53. — Grigore B., mare stolnic, 1605. BRĂEȘTI. Sat în Dorohoi. Movile. La „Ridicătura”, movile cu urme de întăriri de zid. La „Vatra Tabe- rei”, tradiția unui lagăr de oaste. — Satul exista la finele sec. 14 . www.dacoromanica.ro — 85 — BRĂILA. Orașul. Cel dintâi port al Ț.-Rom. pe Du- năre. In sec. 14 exista ca schelă pentru produsele țării și transit de negoț al Ardealului (Brașov) și Lember- gului (1368). La 1418 fu luat de Turci, apoi reveni însă pentru cât-va timp, domnilor români. La 1470 ars de Ștefan cel Mare. De la 1544 până la 1829 a fost raiă turcească (Ibraila), cu ținutul din prejur. — De mai multe ori, CETATEA puternic ridicată de Turci în sec. 16 și mărită până în al 19-lea, și care s’a risipit cu totul, a fost asediată de Domnul Ț.- Rom. (Mihai la 1594) și de Ruși cari o luară la 1828, arzând orașul. Pe Dunăre a fost și un pod vechiu. — Poate Br. a fost ridicată pe urmele vre-unui așe- zări romane în legătură cu cele de peste Dunăre (Di- nogetia, etc.). — Populația (1930) 70.000 loc. BRĂILA. Județ al Ț.-Rom. la Dunăre. Câmpie în- tinsă, lipsită de păduri. O bună parte din acest județ (55 de sate la sfârșitul sec. 18) erea coprinsă în ra- iaua Brăilei, stăpânită de Turci de la mijlocul sec. 16 până la 1828. — Suprafața 4550 k. p. Populația (în 1930): 220.000 1. BRĂILOI. Familie boer. din Oltenia, unde stăpânea Vădenii din jud. Gorj în secolul 16 (1530). — Cornea Br. mare Ban 1694 — 1705, sfetnic și prieten credin- cios al lui Brâncoveanu. t 1705. — Barbu, fiul său. serdar al oștilor oltene, cap al boerilor partizani ai Austriei ridicați contra lui Nicolae Mavrocordat; câr- muitor al Olt. ila 1716—18. ț 1719. — Dumitrașcu, con- silier împărătesc. 1718. — Constantin Br., om politic, jurist (1808—1899). BRAN (trecătoarea). Pasul principal de trecere pes- te munți din Ț.-Rom. pe drumul Brașovului, până în sec. 19. Loc de vamă. BRAN. CETATEA de la Bran (Torzburg, Torczvăr, Terciu), aflată dincolo de trecătoarea în Ardeal, a- proape de vechiul hotar al Țării-R., a fost ridicată de Cavalerii Teutoni din Țara Bârsei, după 1212. De la 1225 rămase Regilor Ungariei, și fu refăcută la 1377 de Ludovic cel mare. Dăruită apoi oraș. Brașov, care reînființa acolo vama (1500). Câtăva vreme a fost în wzrZZZZZZZZZZZ zzz^ — 86 — stăpânirea lui Mircea Vodă și urmașilor săi până la 1427, când fu luată de R. Sigismund și lăsat în seama Voevozillor Trans., apoi Brașovului. — Bine conservat, a fost reînoit în zilele noastre și aparține azi Reginei Maria. BRAN de Lemeny, loan. Om politic român din Ar- deal (1811 — 1900). BRÂNCOVEANU. Familie domnească din Ț.-Rom., al cărei nume vine de la Brâncoveni din Romanați, o veche stăpânire a boierilor Craiovești din cari se tra- ge. — Vlăsan de la Caracal (t pe la 1560) erea soțul Margii din Craiovești; — fratele său erea Matei Ba- nul t 1559. — Danciul de la Br., fiul lui Vâlsan, mare vornic (f 1595), pribeag în Ardeal cu fratele său Radu, erea tatăl lui Matei Basaraba, Domn al Ț.-Rom. 1632-54 (v. Matei).— David de Ia Br. (t 1597), ginerele lui Radu, avu de fiu pe Preda, mare vornic și mare Ban, ucis de Mihnea V. la 1658. — Fiul său Papa (Ma- tei), mare Postelnic, fusese ucis tânăr de seimenii răsculat! la 1655. — Constantin fiul preced., e Domnul Țării-Rom., 1689—1714. Ducând o politică abilă, dom- ni 24 ani, în care timp sprijini cultura (arta, tipări- turi, monăstiri, școli). El refăcu Curtea veche din Bu- curești și zidi mai multe palate și case pe moșiile sale (Potlogi, Mogoșoaia, Doicești), cu meșteri italieni. în- vinuit de viclenie către Poartă și mazilit prin intri- gile dușmanilor lui, fu decapitat la Constantinopol, cu cei cinci fii ai săi (28 August 1714). Moartea lui puse capăt domniilor naționale. — Nicolae Br. mare Ban 1788 și 1795-6. — Manolache, mare Ban 1804-7. — Grigore, mare Ban. Candidat la Domnie în 1822. Fon- dator al spitalului Brânc. din București, t 1827. (Fiica sa adoptivă Zoe era Doamna lui G. Bibescu). BRÂNCOVENI. In jud. Romanați. Moșia boerilor Br. din sec. 15—16. Vechile curți ale acestora, fură recon- struite și fortificate de Matei Vodă (1630—34), care clădi și biserica cu un paraclis de alături. Casele dom- nești sunt azi ruinate.— MONASTIREA BR., construi- tă în sec. 16. Matei Vodă (la 1639) reînoi și zugrăvi biserica; portretele ctitorilor; mormintele lui Papa www.dacoromanica.ro — 87 — Brânc. și a soției sale Stanca, mama Domnului; odoare. BRANCOVICI. — Familie domnească a Serbiei, care avu legături cu țara noastră în sec. 15-16. Din a- cest neam ereau: — Soția lui Dan I al Ț.-Rom. (1385) fiica Voevod. Vuk Br. — Doamna Milița (Despina) a lui Neagoe Basaraba (t 1544), fiica Despotului Lazăr. — Elena Doamna lui Petru Rareș al Mold., fiica lui loan Despotul. — Maxim Br., mitropolit al Ungro- Vlah. (v. Despina, Elena, Maxim). — Sa va Branc. mitropolit de Alba-Iulia în Trans. 1656-79. Depose- dat prin intrigile Calvinilor, t 1683.« BRANIȘTE. Loc domnesc, păstrat. în vechiirie pen- tru vânătoare, fâneață sau pășune. BRANIȘTENI (în vechime: Bărboși). Sat în j. Ro- man. Biserica din 1520 de Eremia vistiernicul, refă- cută de Ștefan Tomșa în sec. 17, cu mormântul lui Miron Costin (1691), care-și avea curțile acolo. BRAȘOV (Kronstadt; magh. Brassâ; în docum. lat. „Corona”). Oraș important în Transilv. Fondat de O. Teutonic cu coloni germani, pe la 1215, lângă bur- gul lor de la Kappelenberg (Brassu), pe Tâmpa. In sec. 15 ajunsese un mare centru comercial care făcea legătura între Germania, Ungaria și Răsărit, cu transit prin Ț.-Rom. unde timp de secole s’a impor- tat mărfuri din Br. Domnii români întrețineau legă- turi prietenești cu Sfatul de acolo, care în sec. 15 se află câteodată sub autoritatea lor. Cel dintâi privile- giu comercial de la ei, e al lui Vladislav I din 1368. Drumul spre Brașov trecea prin Câmpulung-Bran, unde era și vama. Domnii și pribegii din Ț.-Rom. își aveau refugiul la Br. — „Biserica Neagră” (astăzi lu- terană), în stil gotic, a fost zidită între anii 1385-1426. Casa Sfatului, veche și interesantă clădire din 1420 (restaurată s. 18) cu tumul din s. 14. Zidurile ce în- conjurau orașul (cetatea), bine păstrate, fură înce- pute la 1395 (un turn ruinat e din sec. 13).Citadela (Straja) pe deal, din 1454 și 1553. Biserica orbod. Sf. Nicolae zidită la 1519 cu ajutorul lui Neagoe Voev. și sfârșită cu al lui Petru V. Cercel, se află In partea www.dacoromanica.ro — 88 — românească a orașului, numită „Schei“. — Pe mun- tele Tâmpa erea un vechiu castel, refăcut se pare de O. .Teutonic în sec. 13, și dărâmat în sec. 15, din care au rămas urme. Resturi din capela St. Leonard, a unei sihăstrii din sec. 11. — Reședința Jud. Brașov. Popu- lația (1930) : 56.500 loc. BRAȘOV. Județ al Transilv., mărginit la sud cu munții Ț.-Rom. Cuprinde aproape toată „țara Bâr- sei“ ; regiune muntoasă. înainte comitat al Ung., (din secol. 14). — Râuri : Olt cu afluenții. Reședință la Brașov. Centre importante rom. și săsești. Mai multe ruine și castele. — Suprafața 1491 k. p. Populația (1930) : 165.000 1. BRAȘOV (Bătălii). — La 1603, lângăBr., Radu Șer- ban al Ț.-Rom. lovi și înfrânse oastea lui Moise Sze- kely, care căzu acolo. — La 1611, la Sân-Petru, lângă Br., tot Radu Șerban bătu pe Gabor Bathori. BRASTAVĂȚ. In Jud. Romanați. Resturi de con- strucții și drumul roman. BRĂTĂȘANU. Fam. boer. din Oltenia, numită de la moșia Brătășeni, j. Romanați. — Ghinea zis Olarul, vel vistierul lui Matei Basarab cu care se înrudea prin soția sa. Ucis de nemulțumiți la 1653. — Preda B. vel spătar, sol al lui Brâncoveanu, 1689. BRATEȘ. Lac între Dunăre și Prut, aproape de Galați. Formațiune marină ; supraf. aprox. 150 km. p. BRATIANU. Familie boer. din Ț.-Rom., având din sec. 17 moșia Brătieni în Argeș.—loan Br. (1821-1891), om de stat, șeful partid, liberal. Fruntaș al revol. de la 1848. Șef al guvernului între 1876-88, în domnia lui Carol I, prezidă evenimentele din acea epocă. — Du- mitru (1818-92), fratele său, om politic, patriot.—Con- stantin (1844—1910), general. — loan, fiul lui loan (1864-1927), om de stat, șef al partidului liberal. Prim ministru în timpul marelui răsboi. — Vintilă (1867-1930), om de stat. BRATILA. In j. Bacău. La „Movila Măneștilor”, urme de așezare geto-scitică (obiecte antice). Sat a- flat în documente din 1399. BRATOȘTIȚA. Sat în Dolj. Biserica din 1760 de la Const. Argetoianu, serdar. www.dacoromanica.ro — 89 — BRATOVOEȘTI. Sat în Dolj. Așezare preistorică ne- olitică. BRATU NEATEDUL. Boer moldovean ; în fruntea sfetnicilor domnești între 1392—1400. BRAZDA LUI NOVAC (Calea sau valul lui Troian). Poporul numește astfel șanțul sau valul (limes) ro- man care străbate Ț.-Rom. de la apus, trecând dela Dunăre (Hinova,lângă Severin) prin Craiova, la sud de Slatina (Urlueni), Puntea de greci (Dâmbovița), Mănești (Prahova, spre câmpia Buzăului șl Brăilei. Acest limes e anterior cucerire! Daciei de Traian. — Un alt val, paralel cu cei dintâi, dar mai scurt, la sud, se distinge încă de la Cetatea (Dolj) prin Alexandria, la Frasin (Vlașca) la N. de Giurgiu. — Frontul aces- tor brazde e orientat spre Nord. Profilul lor actual e înalt până la 2—3 m. — Tradiția populară le atribue legendarului uriaș Novac; în unele locuri din Olte- nia lui „Ler-Impărat“ (Galerius). In Prahova e nu- mit și drumul sau ,,Brazda-Tătarilor“. — (v. și Vafl, troian și limes). BRÂU. (Arhitectura). — Ornament de piatră cio- plită, care merge (răsucită în forma unui colac) de-a lungul zidurilor, pe la mijloc, ca un brâu, în ju- rul clădirei bisericei (sec. 16—18). BRÂU (costum). Un accesoriu al portului românesc care pe lângă utilitate, are o însemnătate ornamen- tală pentru eleganța și mândria celui ce-1 poartă. Br. sunt de lână, pânză sau de piele (împodobit, cu re- liefuri, sau cu ținte metalice). Altă dată cetele de moșneni din Ț. Rom. aveau brâie de colori deosebite pentru fiecare (după cum clanurile scoțiene au plai- duri sau tartane distinctive). In zilele noastre încă, obiceiul s’a păstrat lâ munte în Buzău și Prahova (Chiojdu Bâscei, etc.). BREAZA. Sat în jud. în jud. Făgăraș. Pe munte, la Colții D., ruine de cetate „a lui Negru-Vodă“. — (v. Cetatea lui' N.-V.). BREAZA. Sat mare în Prahova. Până la 1850 erea vama spre munte, mutată apoi la Predeal BREBU. Mănăstire în J. Prahova, fondată la 1650 www.dacoromanica.ro — 90 — de Matei Basaraba și Elena Doamna. Fortificată cu ziduri și turnuri. BREDICEANU. Familie din Banat (Lugoj). — Co- riolan Br., naționalist, om politic (1850-1909). BRESLE. Meseriașii ca și negustorii din trecut, ereu grupați în bresle, cari sunt corporațiile de astăzi, cu organizarea lor deosebită. (In sec. 18 se mal numeau și isnafuri). Fiecare își avea „starostele” (șeful, pre- zidentul) și stărostia (consiliul) de 3, aleși, cari con- duceau breasla. — Breslele cele mai cunoscute ereau în București (sec. 1-19) : Lipscani, marchitani, cis- mari, cavafi, șelari (și șădăcari), postăvari, abagii, co- vaci sau fierari, lăcătuși, căldărari și alămari, argin- tari, zlătari, ișlicari (pălărieri), papugii, tabaci (tăbă- cari), cojocari, blănari, boiangii, mătăsari, basmagii, șalvaragii (croitori), zarafi, brutari, olari, lumână- rari și săpunari, dulgheri, zidari, cărămidari, butnari, chiristigii, potcovari, măcelari, băcani, bărbieri, cofe- tari, rachieni și cârciumari, precupeți și pescari, cire- zari, etc. — La Iași ereau aceste bresle în sec. 18 : Ji- dovi, armeni, străini, băcani, pitari, plăcintari, me- sercii (măcelari), chirigii, crâșmari, apari, zidari, pie- trari, vărnicari (var), cărămidari, olari, teslari (dul- gheri), ciobotari „de șehtien", ciobotari de „tebeți- nuri”, butnari, tâmplari, mahali, curelari, ceaprazari, blănari .cojocari, croitori, ișlicari, bărbieri, sumănari, abageri, făclieri, vutcari (rachieri), zlătari; apoi cio- cli și mișeii. BRESNIȚA. Sat în Mehedinți. Resturi de construc- ții pe drumul roman. BREȚCU. (magh. Bereck). Sat în jud. Trei-Scaune, lângă pasul Oituz. In vechime cnezat românesc „in medio Siculorum“. — Urmele unui castel roman (in- scripția unei cohorte). BREZOI. Sat pe Lotru, aproape de vărsarea în Olt, jud. Vâlcea ; în murite. Biserica de la 1780. BREZOAIA. Sat în Ilfov. Biserica din 1713 de la Pe- trașcu Brezoianu, mare vornic. BREZOAIA. Sat în Dâmbovița. Biserica din 1758, de G. Sereili stolnic. www.dacoromanica.ro — 91 — BREZOIANU. Familie b. din Ț.-Rom. (de la Bre- zoaia în Ilfov), sec. 16. — Petrașcu B. marele vornic al lui Brâncoveanu, tăiat la 1716 din ordinul lui Nic. Mavrocordat, bănuit că umblă după domnie. BREZUICA. In jud. Romanați .Resturi romane. BRITOLAGI. Popor celtic din antichitate, aflat în. vremea ante-romană (dacă) în regiunea Prutului și Dunărei de jos (Dobrogea). BRODNICI. Documente și cronici din secolul 12— 13, vorbesc de Br. și de „țara Brodnicilor”, vecină cil Cumania și care trebue situată în jud. Putna (Vran- cea), spre Șiret și Dunăre. Identitatea Br. e îndoel- nică : un amestec de Români și Cumani, sau rămă- șițe de Slavi. BROOS. Numele german al orașului Orăștie din Transilvania. BROSCARI. Sat în Mehedinți. Brazda lui Novac. BROSCĂUȚI. Sat în Bucovina (Storojineț). Bise- rica din sec. 18 de la Const. Volcinski. BRUCKENTHAL. Familie nobilă săsească din Ar- deal. — Samuel baron de B„ prezident al guvernului țării la 1774-7, guvernator al Transilv. 1777-87, om politic ; întemeetor al muzăului și bibliotecii din Si- biu (1721-1803). — Michel, comite al Sașilor (1746- 1813). BRUCLA. Localitate dacă și romană în apropiere de Aiudul actual (j. Alba). BRUSTURI. Sat în j. Baia. Biserică veche de lemn, refăcută la 1745. BRUTTI, Bartolomeu. Boer în Moldova. Dalmatin. Sub Petru Vodă, mare Postelnic și m. vistiernic 1577- 87 ; ucis de Aron V., 1591. BUCEGI. Munții dintre văile lalomiței și a Pra- hovei. Puternic masiv stâncos. Vârfuri peste 2000 m.: Omul, Caraiman, Furnica, Vârfu cu dor, Costila, Col- țu Obârșiei, Jepul, Piatra arsă. BUCIOC (Buciuc). Se numea (în sec. 17-18), stea- gul sau fanionul (o jumătate de tui) al unor boeri, ca marele spătar în Ț. Rom. (cuv. turcesc). BUCIOC (Băcioc). Neam de boeri din Moldova; sec. www.dacoromanica.ro — 92 — 16-17. — Costea B., mare vornic, sfetnicul lui Gra- ziani ; ucis la 1620 de Skender-Pașa. — Fiica lui Tu- dosca t 1637, a fost soția lui Vasile-Vodă Lupul. BUCIULEȘTI. Loc lângă Podoleni (Tauri), în j. Neamțu, cu ruinele caselor domnești ale lui Gheorghe Vodă Ștefan, — și ruinele unei biserici din 1630 de la Dumitrașcu Ștefan Logofătul. BUCIUM (latin : buccinum). Corn sau instrument muzical străvechiu, rămas încă în uz la munte, la cio- bani, mai ales în Moldova. Lung până la 2m., de o- biceiu din lemn de cireș sau de tei, dă prin suflare sunete prelungi și puternice. Servea pentru semnale în depărtare și la război. BUCIUM. Neam boeresc din Moldova, înfloritor în sec. 15—17. — Ion Bucium, pârcălab de Hotin sub Ște- fan Vodă, 1466. — Condrea B., marele vornic 1581- 1592. Bănuit de Aron Vodă, fu tăiat de acesta, cu alți boeri,. la 1592. — Bucium stolnicul, t în bătălie la Finta, 1653. BUCIUMENI. Sat în j. Baia; în docum. de la încep, sec. 15. BUCOV. Sat în j. Prahova. Altă dată târg și scau- nul județului Secueni, până la 1848 (în docum. de la începutul sec. 15). Biserica zidită la 1679 de Con- stantin și Matei Filipescu, refăcută la 1804 de Const. Filip. — La 1600, Oct. 20, lângă B., Zamoiski cu Si- meon Movilă înving pe Mihai-Vodă. BUCOV. Boerii de la B. (Prahova) sunt cunoscuți din sec. 15. Staico logofătul trăia la 1460. — Tudor de la B. fu ucis cu alți boeri de Alexandru-Vodă la 1569. — Ereau acelaș neam cu boerii de la Filipești. BUCOVAȚ. Vechea monăstire, în marginea Craio- vei spre Jiu, la Mofleni (j. Dolj), e acum părăsită. Bi- serică frumoasă, zidită la 1572 de jupân Ștefan Ba- nul Cr. și fiul său Pârvu clucerul, din Craiovești, în locul altei ce exista din sec. 15. (Danii din vremea lui Basaraba III și lui Radu Vodă, 1540). Casele monăs- tirești s’au risipit. BUCOVĂȚU-NOU. Monăstire, întemeiată pe stânga Jiului, la S. W. aproape de cea preced., de călugări de www.dacoromanica.ro — 93 — la Horez și serdar Băluță în sec. 19, spre a înlocui pe cea vecfîe care se surpa. (Zidăria făcută cu cărămizi din ruinele romane de aproape). In curtea mon., în- chisoare. — In pădurea din apropierea satului¹ Bu- covăț s’au găsit resturi de așezare protoistorică (val) și daco-romană la „Cetatea Jidovei", în Valea- Aibă. BUCOVINA. La 1775 o parte din N. W. Moldovei, cuprinzând ținutul Cernăuților cu mare parte din al Sucevei și Câmpulungul (peste 10.000 k. p.), fu ceda- tă de Turci împărăției germane la care fu anexată, luând de atunci numele de Bucovina. Istoria acestor ținuturi e a Moldovei, a cărei viață se desvoltase de la început în văile și târgurile de acolo: Suceava fos- ta capitală cu cetatea, Rădăuți, Șiret. Cu partea de la Nistru la Ceremuș fusese întregită la 1498 de Ște- fan-Vodă.—La 1790, noua provincie numită de străini „Bucovina", fu unită cu Galiția până la 1849, când fu constituită în țară autonomă a coroanei austriace, cu titlul de Ducat (Herzogtum), administrată de un Prezident al țării cu reședință la Cernăuți. In mij- locul anarhiei ce urmă războiului, în toamna 1918, populația Bucovinei ceru sprijinul României, apoi alipirea ei de vechea patrie. — Rutenii sunt numeroși în partea de nord. După anexarea la Austria, evreii începură să pătrundă în număr mare, formând azi cam două treimi din populația orașelor. — împărți- rea actuală a Bucovinei cuprinde județele: Suceava, Câmpulung, Rădăuți, Storojineț, Cernăuți, — („Bu- covina" se numea în sec. 15 „pădurea cea mare a țării", dela care îi vine numele). BUCOVINEI, MITROPOLIA. Episcopia de Rădăuți, mutată la Cernăuți în urma anexărei B. la împărăție (1783) s’a numit „a Bucovinei". De la 1873 cu titlul de arhiepiscopie. — Episcopi: Dositei Herescul 1783— 1789, Daniil Vlahovici 1789—1823, Isaia Baloșescu 1823 — 1835, Eugeniu Hacman 1835—73, Teofil Bendela ar- hiepiscop 1873—77, Teoctist Blajevici 1877—80, Sil- vestru Morariu 1880—98, Vladimir de Repta 1898— 1924, Nectarie Cotlarciuc 1924—35, Visarion Puiu. www.dacoromanica.ro — 94 — BUCȘANI. Sat în j. (Dâmbovița). Biserica din sec. 16 dela Badea Clucerul. BUCȘANU. Boeri de la Bucșiani (Dâmbovița și Vlașca) se trăgeau din Stoica banul care trăia la 1540. In sec. 17 ei se numesc de la Merișani, după altă moșie. — Bărcan dela B., mare stolnic, conspiră în fruntea altor boeri la 1611, contra lui Radu Vodă, fu decapitat de acesta. — Preda B. mare logofăt și mare Ban sub Ghika Vodă pieri în luptă la Leven 1664. — Staico, fiul său, unul din boerii fruntași în partida lui Băleanu (1669). La 1693, căutând să ia domnia, fu predat de Turci lui Brâncoveanu și omo- rit (v. și Merișanu). — In sec. 17-18 mai era o fa- milie d’ela Bucșani în Vâlcea. BUCUREȘTI, CETATEA de la. Cam pe la mijlocul orașului de astăzi, a fost ridicată, probabil pe la sfâr- șitul sec. 14, pe malul râului, CETATEA DE LA DAM- BOVIȚA, castel datorit lui Mircea Voev. în legătură cu cel de la Sf. Giurgiu, pentru apărare spre Turci. Această cetate de pe Dâmbovița, lângă care erea sa- tul începător al Bucureștilor, fu mărită în sec. 15 (prima mențiune în docum. e de la 1460), când erea cea mai de seamă a Țării-Rom. („Castrum fortissi- mum illius terrae). Reședință obișnuită a lui Radu cel frumos (luată la 1473 de Ștefan al Mold.), în cet. erea Curtea domnească, care fu scaunul mai multor domni în sec .16, alternând cu Târgoviște. Mircea III mări curtea, rezidind palatul, numit până târziu Curtea-veche. (v. București, orașul). — Castelul din care a pierit orice urmă, se afla dar după toate probabilitățile pe locul acestei curți domnești (strada Șelari-Carol), pe malul stâng, râpos, al apei. E însă posibil ca cetatea d’întâi să fi fost pe unul din mame- loanele de pe malul drept (Mihai-Vodă, Mitropolia sau Radu Vodă). BUCUREȘTI. PREISTORIE. In Buc. și împrejurimi s’au aflat numeroase așezăminte pre și protoistorice. Unelte neolitice, de bronz și ceramică s’au aflat la: Dealul Spirei, Lacul Tei, Ciurel, Pipera, Bucureștii "Noi, Băneasa, etc. — Așezările din vremea geto-daci- www.dacoromanica.ro — 95 — lor au urmat după cum se vede, neîntrerupt până în zilele noastre. BUCUREȘTI, ORAȘUL. La începutul sec. 15 erea un sat lângă cetatea de pe Dâmbovița, care se desvoltă ca târg în cel următor, (v. București, cetatea). La 1580 târgul nu se depărta mult de malul Dâmboviței, dar de atunci se întinse spre N., NE. și Sud, progresând fără încetare. Mai mulți Domni, începând din sec. 15 și mai ales în al 16, își aveau scaunul la București, în • cetate, transformat pe la 1550 în curte domnească. Câtva timp împreună cu Târgoviște, scaunul obișnuit al țării, B. rămase singura capitală la sfârșitul sec. 17. Din vechile clădiri, afară de biserici și câteva case re- făcute nu a supraviețuit nici-una, orașul prefăcându- se cu totul în sec. 19. Palatul domnesc, „CURTEA VE- CHE", se afla în cetate, pe locul cuprins azi între Dâmboviță, str. Smârdan, Șelari, Bărăția, Văcărești, Șerban-Vodă, și fu refăcut și înconjurat cu ziduri tari în sec. 16 de Mircea-Vodă Ciobanul. Curtea erea des- scrisă ca „vastă". Arsă la 1718, a fost reparată și a- poi părăsită la 1774, fiind ruinată. (Ipsilanti construi atunci curtea nouă dela Mihai-Vodă, care arse la 1813). Din vechiul palat risipit și din zidurile cetății n’a mai rămas nici o piatră. BISERICILE mai vechi și mai însemnate din B. sunt : — A Curței Domnești, „Curtea Veche" din str. Carol), ridicată se pare de Mircea Voev. la încep, sec. 15, rezidită la 1553 de Mircea Ciobanul. (înăun- tru morm. lui Petrașcu V.). Un scriitor din 1631 o numește „sfânta biserică cea mare din scaunul Bu- cureștilor". Reparată la 1715 și în sec. 19. (Pe la 1670 Gr. Ghika zidise alta, zisă „Bis. de jos a Curții"). — Mihai-Vodă, pe deal, mănăstirea cea mai veche din B., fondată prob, de Mircea pela 1400. (v. Mihai- Vodă). — Radu-Vodă, pe un deal, pe dreapta Dâmb., fondată la 1568: „Mon. S-tei Troițe" (v. Radu-Vodă). — Mitropolia, zidită pe locul unei bis. mai vechi de Constantin Șerban și Doamna Bălașa la 1655 și bo- gat înzestrată (la 1747 avea 134 de moșii, locuri, case, vii mari, mori, 30 biserici și schituri subordo- www.dacoromanica.ro — 96 — nate și multe odoare). — Bis. Sf. Gheorghe (vechiu) zidită la 1562 de Nedeico Vornicul dela Bălăci și so- ția lui Anca. A servit câtva timp de Mitropolie, la mutarea ei de la Târgoviște în s. 17. Avea școală în sec. 18. Rezidită după foc, la 1849. — Din veacul 17 sunt : S-ta Ecaterina spre Dudești, din 1604, dela Pană Vistierul. — S-ta Vineri, din 1645, de familia lui Niță Aga. Ctitorie a famil. Năsturel. — Colțea, făcută din lemn de Colțea Clucerul la 1665, zidită cu frumoase ornamente la 1705 de Mihai Cantacuzino și Radu Colțea. Cantacuzino a fondat și spitalul și făcut ziduri împrejur ; turnul înalt de 48 m. de la intrare, ridicat de Sandu Colțea (1714) dărâmat la 1888. — Bis. Doamnei, de la Maria Doamna lui Șerban Vodă, 1683, în locul altei de lemn; — S-t. Du- mitru, a boerilor Bălăceni, reparată de Badea Vor- nicul la 1674; rezidită 1753 („Biserica de jură- mânt”) ; — Sf. Gheorghe nou, începută de Antonie Vodă, sfârșită de Brâncoveanu, 1707 ; — Slobozia, de la Radu V. Leon, 1665. In curte crucea de piatră a lui Leon Vodă, amintind lupta dela Dudești (1632). — Bis. Scaune (a Săpunarilor) de la 1611, azi pără- sită ; — Zlătari din 1637, rezidită modern ; — Bis. Sfinților („cu sibilele”), de Popa Fiera 1696 ; — Sf. Nicolae din Șelari de jupan Pană în sec. 17 ; reînoită de Șerban și Andreica Cantacuzino, apoi de Regele Carol (1870); — Sf. Nicolae Sârbi, din 1692 de la Vasile și Sanda Potoceanu ; — Sf. Apostoli, fosta monăstire din sec. 16 (Tranovul), refăcută ; — Ver- gu de la Domnița Ancuța și Vergul postelnic ; — Brezoianu (a lui Popa Stoica) ; — Sf. Nicolae Taba- cu, rezidită 1710 ; — Sf. Nicolae din prund, de Teo- fan călugărul, 1692. — Din secolul 18 sunt : Antim, a Mitrop. Antim (1715), în locul celei de lemn a lui Stai- cu Merișanu;—Bradul Boteanu pe la 1738;—Cărămi- darii a boer. Năsturel 1711 ;—Dobroteasa dela Const. Năsturel, 1730 ; — Bis. Enei de la Pană Negoescul (1724) ; — Bis. Dintr’o zi, de la Maria Brâncoveanu, 1702 ; — Stavropoleos, cu frumoase sculpturi, de că- lugărul loanichie St. 1724 ; — Udricani, 1734 ; — www.dacoromanica.ro — 97 — Kretzulescu, de vornic lordache Kretzulescu și Dom- nița Safta, 1722 ; — Sf. Elefterie, 1748 ; — Bis. Foi- șor de la Smaranda Mavrocordat, 1746 ; — Sf. Ilie din Gorgani, mai veche, rezidită în al 18 s.; — Dom- nița Bălașa, de fica lui Brâncoveanu Vo. 1751 ; — Bărbătescu vechiu (cuțitul de Argint) din 1764 ; — Bucur, paraclis al Mon. Radu Vodă, 1743 ; — Icoa- nei (Ceauș David) ; — Popa-Tatu (Fântâna boului) 1760 ; — Mântuleasa (1732) ; — Negustori (1740) ;— Sf. Nicolae Jicnița (1712) ; Popa Soare (1745) ; a Spirei doctorul (1740 ; Olari (1755) ; Oțetari; Schi- tu Măgureanu (1760); Oborul vechiu (1768) ; Stejar (1717); Silivestru (1760) ; Olteni (1721) ; Staicu (1740); Tirchilești (1773) ; St. Ștefan (1764) ; Isvo- rul Tămăduire! a lui Mavrogheni (1789) ; Sf. Spirit don vechiu (1747) ; Sf. Spiridon nou (1765). Cele din sec. 19 puțin interesante în general. Bis. Amzei e din 1806. — Biserici cari nu mai există : Sărindar bis. mare și bogată, zidită de Matei Basarab pe rui- nele altei din sec. 15 ; dărâmată la 1896. — St. Sava, monăstîre, fondată sec. 16 de Androne Pârcălabul. Acolo era și vechea școală a lui Brâncoveanu. Dărâ- mată în sec. 19. — Stelea, zidită 1580 de Stelea spă- tarul ; arsă la 1847. — Sf. loan din sec. 16, de la An- drei vistierul. — Bis. lui Ghiorma banul, zisă „a Gre- cilor", de pe la 1550 ; arsă de mult. — Bis. din livada Văcăreștilor, de la Mih. Cantacuzino, 1760, metoh al episcopiei Râmnic, de unde numele de „Episcopie" rămas locului; dărâmată 1876. — Lângă București sunt fostele monăstiri Cotroceni, Văcărești și Plum- buita (v. la numele lor). — Biserici catolice: A Fran- ciscanilor („Bărăția"), din sec. 16, fosta monăstire. La 1578 exista biserica veche, refăcută la 1633 și re- zidită la 1716. Catedrala Sf. losif e modernă (1883). MAHALALE din sec. 16—19, mai însemnate : An- tim, Sf. Apostoli, Batiște, Bălăceanu, Bărbătescu, Bo- teanu, Brezoianu, Cărămidari, Colțea, Calicilor, Cre- tzulescu, Delea, Dudescu, Golescu, Sf. Gheorghe, Gorgani, Lucaci, Mihai Vodă (Scorțaru), Săpunari, Slobozia, Șelari, Stelea, Silvestru, Tabaci, Trâmbițași, 7 www.dacoromanica.ro — 98 — Vergu. La finele sec. 18, orașul era împărțit în PLA- ȘILE : Târgului, Gorgan, Broșteni, Târgu de-afară, Podu Mogoșoaei, cuprinzând în total 92 mahalale. — In s. 19 fu împărțit în cinci despărțiri sau „vopsele”. ULIȚE vechi sau PODURI (strade podite cu bâr- ne), în sec. 17-19 : Podu Mogoșoaei, al Brașovului, al Târgului de-afară, P. Caliței, P. Beilicului, Ulița Col- ței, UI. Mare (Lipscani de mai târziu), Bat'.ște, Văcă- rești, Târgoviște, Herestrău, Podu de pământ. TÂRGURILE vechi erau : Tg. din ’năuntru (între ziduri, lânaă Curtea domnească) ; T. de sus. unde sunt azi Lipscanii; T. din afară (Moșii) ; T. Cucului (Sf. Gheorghe). SPITALE (ospicii) : Colțea, din 1725 (M. Canta- cuzino) ; Filantropia, 1815 ; Brâncoveanu, 1834 ; Ma- ternitatea, 1839 (Mih. Ghika) ; Colentina, 1864. Părți din B. au fost distruse de sinistre ca : focu- rile mari din 1719, 1804, 1847 ; cutremurul din 1802. Bălți și gârle ce mergeau în Dâmbovița, au dispă- rut, afară de balta lui Dura sau a Cișmigiului din s. 18. Bucureștii sunt capitala României dela 1861. Popu- lația (în 1930) : 635.000 loc. BUCUREȘTI. ARHIEPISCOPIA ortodoxă (v. Mi- tropolii). — ARHIEPISCOPIA CATOLICA de. La 1883 se înființă pentru catolicii din T.-Rom. un scaun la Buc. cu titlul de arhiepiscop-e. (Până atunci popu- lația cat. ținea de episc. de Nicopoli, cu sediul la B).— Arhiepiscopi : Ignatius Paoli 1883-85, Paul loseph Palma 1885-92, Otto Zardetti 1894-5, Francisc Xavier de Hornstein 1896-1905, Raymund Netzhammer 1905- 24, Alexander Th. Cisar 1924. BUCUREȘTI. BĂTĂLII. La 1631, Aug. 23 lângă B., Aga Matei Basarab cu boerii olteni fură învinși de Leon Vodă. O cruce fu ridicată de acesta pe locul luptei. — Băt. dela Argeș, numită și de la Buc., între trupele rom. în retragere și cele germane, a avut loc dela 30 Nov.-4 Dec. 1916. Orașul a fost ocupat de inimic la 6 Decembrie. BUCUREȘTI. TRATATE de pace încheiate la B., au fost : 1. Intre Rusia și Turcia la 1812. 2. Intre www.dacoromanica.ro — 99 — Serbia-Bulgaria la 1886. 3. In urma răsboiului balca- nic, 1913. 4. Intre Puterile Centrale și România la 1918. — (v. Tratate). BUDA. Sat în j. Buzău, lângă Cislău. Resturi din curțile întărite ale Doamnei Neaga (spre sfârșit, sec. 16). In ruinele bisericei de acolo s’a aflat mor- mântul ei. BUDA. Sat în j. Tecuci. La „Cetățue", urme de șan- țuri ; tradiție despre tătari. BUDAI, Petru. Român nob. din Ardeal, în sec. 17 ; secretar influent al princip. Racoczy. BUDAI de Banul (Deleanu), loan. Scriitor din Ardeal : lucrări literare și istorice (1775—1820). BUDANEȘTI. Sat în Mehedinți lângă Bâsești. Mă- gure, morminte, ziduri, antichități romane. BUDEȘTI-Ghika. Sat în j. Roman. Biserica zidită la 1664 de Toma Cantacuzino v. vornic și soția lui Ana. BUDEȘTI-BABENI. Sat în Vâlcea. Biserica zidită la 1825 de Alex. Diculescu vistier ; refăcută la 1930 de Zoe Golescu și fica sa Maria. BUDEȘTI. Comună în Maramureș. Stațiune pre- istorică. BUDIȘTEANU. Familia boer. din Argeș, numită după satul Budeasa (sec. 17). — Constantin B., ge- neral. In 1877 col. comandant de brigadă se distinse la Plevna. Ministru de răsboiu (1838-1911). BUDIȘTENI. In jud. Mușcel ; biserica ruinată a u- nei monăstiri fondată de logofătul Stanciu la 1685. BUDUREȘTI. Sat în Vâlcea. O biserică de lemn dela 1715. BUDVAR. Numele ruinelor cetății de la Odorhei. BUFENI (Bufani). In Banat, regiunea muntoasă a jud. Carașj locuitorii numesc B. și „țăreni" pe cei veniți din Oltenia și așezați acolo în sec. 17 și 18. BUGEK. Conducătorul oastei mongole care venind de peste munți în Țara-Rom. (Kara Ullag), înfrânse pe voevodul Mișlav, în primăvara 1241. BUGIAC. Ținut în stepă, partea de jos a Basara- biei act. ce se întinde la răsărit de Prut și la N. de www.dacoromanica.ro — 100 — Dunăre, spre Nistru. Străbătut de Cogălnic și de lal- pug. In veacurile de mijloc locuit de Tătari (dela cari numele de B. care înseamnă unghiu, colț), acest ținut corespunde cu „Basarabia" veche (partea de sud a prov. rusești cu acest nume) sau „părțile tătă- rești" cucerite de Alexandru Basaraba în sec. 14. Până în sec. 15 a iost stăpânit de voevozii T.-Rom., apoi de ai Moldovei. Luat de Turci, fu dat (sec. 16) de ei Tătarilor Nogai și rămase in stăpânirea acestor până când fu anexat de Ruși. — (v. Basarabia). BUHALNIȚA (Monăst. Hangului). Schit în j. Neamțu, la B. pe Bistrița, în munți. Fondat la 1626 de Miron V. Barnovski, în locul unei vechi sihăstrii de lemn. BUHOCI. In jud. Bacău, o monăstire risipită, (v. Tamași). BUHUȘ. Târgușor în j. Neamțu. Cunoscut din sec. 15 și 16, când se numea „București". Veche proprie- tate a familiei Buhuș. BUHUȘ. Familie boerească fruntașă din Moldova ; sec. 14—19.—Un Buhuș boer al lui Alexandru Voevod, 1420. — Dumitru D., mare vistiernic ț 1647. — Sandu B. Hatman, cumnat cu Duca Vodă ; caîmacan la 1678. — Frații lui : Nicolae mare logofăt 1655, și loan, mare logofăt și caimacan al Mold. ; Lupașcu, m. Spă- tar în Ț.-Rom. j- 1676. — loan, mare logofăt 1715. — Nicolae m. logofăt. 1757. — Dumitru, mare logofăt, t 1846. BUIA (Gross Bell; magh. Bolya). Sat în j. Târna- va-Mare. Castelul de acolo, din secol. 15, a fost la 1598 în stăpânirea lui Mihai Vodă. Biserică de la fir nele sec. 16. — Urme romane. BUICESCU. Neam boer. din Ț.-Român., care stă- pânea satul Buiceșbi din j. Olt pe la încep, sec. 16. — Diicu din B., mare Spătar al unchiului său Matei Vodă, comandă oastea dată ajutor lui Gheorghe Ște- fan al Mold., la 1653. Candidat la Domnie la 1654, apoi pribeag în Ardeal și ucis de Mihnea V., 1658. — Papa B., fiul preced., mare paharnic, complotă contra lui Șerban Vodă la Turci, cari îl predară acestuia (1688). www.dacoromanica.ro — 101 — BUICEȘTI. Sat în j. Olt. Biserica din sec. 16, zidită de boerîi Buicești. Urme din casele lor. BUJOREANU. Familie din Ț.-Rom. (Vâlcea), cu- noscută din sec. 16 ca boeri de la Păușești și Bujo- rani. — Șerban B., sfetnic al lui Brâncoveanu ; din- tre boerii partizani Germaniei; mare Ban 1716. BULGARI. De la venirea vechilor Bulgari, de la cari se trage numele Slavilor de peste Dunăre, până la desființarea statului lor, nu există nici-o urmă de stăpânire sau de influență politică bulgară în stânga Dunării, cum s’a arătat de unii scriitori. Istoria țărilor noastre până în sec. 13 fiind necu- noscută, o asemenea presupunere nu e întărită cu nimic. Viața socială a Românilor din evul mediu e bazată pe concepții și tradiții deosebite de ale Slavi- lor de la Sud. — Târziu, infiltrațiuni și colonii de populație bulgară, pe timpul când Bulgaria erea pro- vincie otomană, sunt de semnalat pe câmpia Dună- rei, în jud. Vlașca, Ilfov, Teleorman, Dolj, unde s’au amestecat în populația românească. Bulgarii au ră- mas încă neasimilați în Dobrogea, Basarabia de jos și Dobrogea nouă (Caliacra-Silistra) unde sunt mai numeroși. BULIGA, Lupu. Mare căpitan de Dorobanți, co- manda oastea lui Matei Vodă contra lui Vasile Lunii și a Tătarilor și căzu în lupta de la Teleajen (1653). BULUCBAȘA oficer subaltern în sec. 17—18 (nu- me turcesc) ; șef al unui BULUC cam de 100 oameni (vechiul ,,sutaș“). — BAȘ-bulubașa, oficer superior, avea sub ordine pe bulucbașl sau pe „iuzbașii¹* de seimeni. BUMBEȘTI. Sat în J. Gorj, la eșirea Jiului din de- fileu. — Ruine numite „Catina“ ale cetătii romane (probabil ridicată pe o mai veche, dacă). Ziduri mari (o latură de 145 m.). Inscripția din castru arată ele- mente din două legiuni. E poate vechia localit. ARCI- NA.—In anropiere, la Gura-Văei, ruinele mon. Vișina. BUNDORF (Bodendorf). In j. Târnava-mare. A- șezare dacă (arme și obiecte din epoca de bronz). BUNEA. Monăstire, mai sus de Vâlcana, pe un mun- www.dacoromanica.ro — 102 — te, în jud. Dâmbovița. Fondată Ia 1662 de Bunea Grădișteanu armașul; azi părăsită. BUNEȘTI. Sat în j. Baia, la N. de Fălticeni. Urme de așezare gotică din sec. 4 (pietre, inscripții runice). BURDUJENI. Sat pe valea Sucevei, j. Botoșani. Biserica, altă dată monăstirea TODIRENI, fondată de Tudor Moghilă, fratele lui Eremia Vodă, la 1597 (Icoane interesante). BUREBISTA (Burevista). Rege al Dacilor, pe la 75—44 a Cr. Intemeetor al unui stat unitar și pu- ternic al Geto-Dacilor, până atunci guvernați de deosebiți regi sau căpetenii, își Întinse puterea peste Dunăre. După moartea lui (44 a. Cr.), marele regat se împărți din nou. BURGHELE. Familie din Moldova de sus. (Doro- hoi); sec. 17. BURGHEZIA. — (v. Orășeni). BURI, Buridensi. Triburi dace din părțile Olteniei și Ț.-Rom. de azi, la epoca lui Traian. BURIDAVA. Din castelul roman B., pe drumul vechiu din valea Oltului, au rămas ruine aproape de Râureni, jud. Vâlcea, la sud de Râmnic. După nume se vede că erea o veche așezare dacă, a Burilor. BURLA. Neam boeresc din Moldova (s. 14-16). — Un Burlă, boer al lui Petru Voevod, 1385. — Nicolae B., staroste de Șipin, sol în Polonia la 1545. BURNAZ. Câmpie întinsă, ne împădurită și cu sate rari, în partea de jos a jud. Vlașca și parte din Te- leorman. — Multe măguri antice. BURSUCI. Sat în J. Tutova. Ruine dintr’un schit din sec. 16-17. BURTICUM. Localitate daco-romană, pe Mureș, la drumul roman. S. E. de Apulum. BUTUCENI. Sat pe Răut, în J. Orhei. In peștera din apropiere, biserică de la pârcălabul Boșii, 1675. BUTCA. Trăsură închisă pe arcuri (carosse); sec. 18-19 în Ț.-Rom. BUTCULESCU. Familie din Ț.-Rom., numită de la moșia Butculești (Teleorman). Din Mihai Roșio- rul, f 1632. www.dacoromanica.r a — 103 — BUTOI. Monăstire lângă satul B. (Dâmbovița). Fondată la 1461 de Vladislav Voev.; refăcută de stră- nepotul său jupân Dragomir Udriște m. vornic, boer de la Bănești și de neamul lui, la 1649. A fost una din cele dintâi monăstiri închinate. BUZĂU. Râul. Afluent al Șiretului, vine din Tran- silv. și întră în J. Buzău prin Cheia. Lung 250 k. Al 5-lea din Ț.-Rom. Afluenți: Siriu, Bâsca Bozilei, Bâs- ca-Chiojd, Nișcov, Slănic, Câlnău. Defileu la Crasna- Cheia. (Nume vechiu getic ; la Greci : Museos). BUZĂU. Orașul. Unul din vechile târguri ale Ț.- Rom., existând din a doua jumăt. a sec. 14. Pe râul Buzău, la marginea câmpiei, în drumul negoțu- lui spre Dunăre. Prădat de Mehmed Bei la 1521, de Vasile Lupu și Timuș, 1639, a suferit apoi incursiuni și jafuri dese ale Turcilor dela Brăila,.cari îl ard la 1806. Biserica Banu e din 1570 ; îngerii de la 1600 ; Negustori de la jupân Badea din 1640. — Bi- serica episcopală, la marginea orașului, zidită la 1649, în locul celei vechi a Frăsinetului. — Reședința județului B.; Episcopie. — Populația (în 1930): 36.000 locuitori. BUZĂU, Episcopia de. înființată de Radu Voev- la 1469; a doua a Ț.-Rom. (Eparhia cuprinde jude- țele: Buzău, Râmnic-Sărat și Brăila). — EPISCOPI: In sec. 16 : Paisie, Serafim, Anania 1525, Eremia, A- tanasie 1557-87, Luca 1587-1605, Chirii 1610-20, Efrem 1620-26, Ștefan 1636-48, Serafim 1648-68, Grigore 1668-91, Mitrofan 1691-1702, Damaschin 1702-8, Joa- saf 1708-16, Daniil 1716-20, Ștefan 1720-32, Misail 1732-40, Melodie 1740-9, Filaret 1749-50, Rafail 1753- 64, Cosma 1764-87, Dositei 1787-93, Costandie 1793- 1819, Gherasim 1819-24, Chesarie 1825-40, Filotie 1850-60, Dionisie 1861-4, Inocent 1873-93, Dionisie II 1894-1925, Ghenadie 1925. BUZĂU, Județul. Numit după râul B. care’l stră- bate; una din regiunile bogate ale Ț.-Rom. Nume- roase resturi din trecut (așezări preistorice, din epoca barbară, din veacurile de mijloc). In sec. 4, stațiune îndelungată a Goților (Caucaland). Ruine; monăstiri www.dacoromanica.ro — 104 — (Cislău, Menedec, Rătești, Berea, Găvan, Ciolanu). — Păduri, livezi, podgorii, petrol; chihlibar. — Supra- fața 4936 k. Populația (1930) : 309.000 1. BUZDUGAN. — Familie b. din Moldova, (Bacău).— George B. (1867-1929), membru al Regenței 1927-30. BUZESCU. Neamul boerilor Buzești, ai căror stră- moși stăpâneau vechile moșii Drăgoești, Cepturoaia, Călui, din Olt, Vâlcea și Romanați, erea printre cele dintâi în Oltenia încă din sec. 15. — Cârstian, mare vornic al Ț.-Rom. 1483-8 (tl512). — Fii săi: Vlad Banul (| 1545), Dumitru pârcălab și Balica spătarul, ridicară la 1520 monăst. Călui. — Sub Mihai Vodă, vestiți! trei frați B. (fiii lui Radu Buzea, mare armaș, fiul lui Vlad t 1584), sunt în fruntea sfetnicilor și că- pitanilor săi : —Preda, marele Ban | 1612 ; — Stroe, marele stolnic (1535-1602), care muri din rana căpă- tată în luptă cu fiul Hanului, pe care-1 ucise; — Radu, marele clucer, general de frunte și sol al lui Mihai, t 1610. Ei duceau în răsboi propriile lor oști din Oltenia. — In prima jumăt. a sec. 17, B. ereau cei mai puternici și mai avuți boeri ai Ț.-Rom. — Radu, fiul lui Radu I, mare Ban sub Matei Vodă, t 1647. — La 1656 Buzeștii stăpâneau 128 de moșii, mai toate în Oltenia. BUZEȘTI. Sat în J. Olt. Pe deal „cetatea", tradiția unei cetățui ce a fost acolo. O stăpânire a boer. Bu- zești. c CABANIȚA (Cabenița). Haina de ceremonie a Dom- nului. Lungă, cu mâneci largi, de stofă scumpă sau de mătase, cu blănuri de samur și cu ceaprazurile de fir. (în sec. 17-18). CABEȘTI. Sat în J. Hunedoara. Rămășițe romane și preistorice. CACALEȚI. Sat în J. Romanați. Mai multe movile, între cari „M. Jidovilor" (olărie antică). Resturile lo- www.dacoromanica.ro — 105 — calității romane CASTRA-NOVA de pe drumul Dru- betis-Amutria-Romula. CACIULAȚI. Sat în J. Ilfov. La locul zis „cetatea fetei", urme de șanțuri. Gorgane (protoistorice). CACIULATEȘTI. In J. Dolj. La „Cetate", șanțuri, movile, zidării romane. CĂCIULEȘTI. Sat în Gorj. La „Casa albă", urme de ziduri. — Măguri antice. CADICHIOI. Sat în Dobrogea nouă, J. Silistra. Pe vechiul limes romanus, lângă Rahova de jos, ruine din castrul Candidiana (v. Candidiana). — Urme preistorice neolitice (ceramică, unelte). CAFAS. Balconul din partea din ’napoi a blsericei domnești, în care lua loc familia Domnului în timpul slujbei, și care comunica cu palatul. Astăzi e locul corului. CAFEGI-BAȘA. Slujbaș care avea grijă de cafeaua domnească. Introdus de Turci pe la finele sec. 17. (Nu trebue confundat cu „Capigi-bașa", demnitar turcesc). CAFTAN. Haina lungă de d’asupra, purtată de Domn și de boeri în sec. 17-19, după moda turcească. — Haină de cinste ce se trimetea de Sultan Domnu- lui. — De la caftan (cuv. turcesc), vine „a căftăni", adică a cinsti cu domnia sau cu o boerie prin darea caftanului. CAHUL. Orășel în Basarabia, lângă Prut. Târg în- ființat la 1838. Reședința județului C. Populația (1930): 10.000 loc. — Valul lui Traian în apropiere.— Lângă balta Cahul, spre Roșcani, avu loc (Iunie 1574) bătălia între Turci și Ion Vodă al Mold., care, învins, se predă și fu ucis. CAHUL. Județ actual în partea de jos a Basarabiei, la Prut și Dunăre. Parte din Bas. restituită la 1856 și reluată de Ruși la 1878. — întindere 4482 k. p.; Popu- lația (1930): 196.000 1. CAIATA. Sat în J. Râmnic-Sărat. La 1784 lupte Intre Ruși și Turci. CĂI FERATE. — Cea dintâi cale ferată (drum de fier) din România veche a fost linia București-Giur- www.dacoromanica.ro — 106 — giu, construită la 1867-69. — In Transilvania linia Arad-Alba-Iulia, 1868. CAILE ROMANE IN DACIA. După cucerirea ei, Traian făcu în Dacia drumurile împietrite cari legau deosebitele părți ale provinciei cu Dunărea și cu Moe- sia. De-alungul lor aflăm castrele, orașele și stațiunile ale căror rămășițe au fost descoperite în zilele noas- tre. — Drumurile cunoscute ale Daciei ereau: -— In Banat-Transilvania: de la Dunăre (Viminacium, in Serbia act. la Castolaci), Lederata, prin Arcidava- Berzovia-Aizis-Caput bovis la Tibiscum. Aci întâl- nea calea de la Tierna (prin Ad Mediam-Praetorio- Gaga) și urma de la Tibiscum prin Pons Augusti la Sarmisegetuza. Calea de la Sarmisezetuza (prin Sa- linis-Potaissa) la Napoca și (prin Optatiana-Cersie) la Porolissum. — In Oltenia act., calea de la Drubetis (prin Amutria-Pelendava-Castris novis) la Romula, se întâlnea aici cu două căi de la Dunăre, cari plecau una de la Islaz, alta de la Celei. De la Romula urma apoi dreapta Oltului prin Accidava, Buridava, Pons Aluti, trecând pe malul stâng aproape de Castra Tra- iana, și urcând defileul (Arutela, Pons Vetus) spre. Transilvania (Stenarum, Cedonia) la Apulum. Părți din acest drum se mai văd încă bine pe alocuri. — De la Aquas în Transilv., un drum mergea pe Mureș spre Apus. De la Apulum urma valea Mureșului spre N. Est» în regiunea minelor. De la Turnu-Roșu o altă cale urca valea Oltului spre N. E., întâlnind pe cea de la. Apulum pe Târnava. — Un drum încă necercetat a fost și în stânga Oltului, urmând valul de la Dunăre la Câmpulung și munți (Bran). — Un altul trecea probabil de la Drobetta sau Amutrium prin valea Jiu- lui spre Bumbești și de acolo la Ulpia Traiana. — Drumuri pentru exploatarea minelor ereau și de la Apulum la Alburnus (Roșia) ; de la Napoca pe valea Someșului, etc. — In popor, în Țara-Rom., drumul roman e numit „calea lui Troian". CAIMACAM. Vorbă turcească care înseamnă loc- țiitor, întrebuințată la noi din sec. 17. — CAIMACAM DOMNESC, în așteptarea sau lipsa Domnului, de obi- www.dacoromanica.ro — 107 — cei doi boeri. (In sec. 19, la 1866 s’a numit: „Locote- nent domnesc"). — Caimacamul CRAIOVEI, îndepli- nea funcțiunile m. Ban (care ședea atunci la Bucu- rești) între 1761—1830. CALACHIOI. Ruine de fortăreață romană pe Du- năre, în jud. Constanța la sud de Topalu. — (v. Ca- pidava). CALAFAT. Oraș pe Dunăre, în J. Dolj. Schelă ve- che: vama de la Calafat exista la 1385. (După o tradi- ție locală, ar fi fost fondat de un Mihai Calafat, prob, un calafatar de corăbii). Târg reînfințat la 1853. — La 1828 și 1854 au fost în localitate lupte între Ruși și Turcii de la Vidin. Acolo începură și ostilitățile cu Turcii la 1877. — In apropiere rămășițe romane. — Populația (1830): 8000 loc. CALAN. Sat în J. Huniedoara pe Strei. Ape terma- le, băi, cunoscute din vremea dacă (Idata) și roma- nă. — (v. Ad. aquas). — Uzine de fontă. CĂLĂRAȘI. Oraș pe Borceâ. Ca sat și târgușor se numea altă-dată LICHIREȘTI. Pe la 1775 începu să fie numit și C. Intre 1852-80 s’a numit „Știrbei". De la 1833 reședința jud. Ialomița, mutată de la Urziceni. Populația (1930): 18.000 loc. — La apus de oraș e la- cul sau iezerul CALARAȘI (aproxim. 500 ha. supra- față). CĂLĂRAȘI. Sat în j. Dolj, pe Dunăre. Urme antice (arme, oseminte). CĂLĂRAȘI. Cea mai mare parte a călărlmei erea formată altădată de călărași ( = călări, călăreți), oșteni de țară (moșneni), cari mergeau la oaste pe socoteala lor și cari în Țara-Rom. se socoteau pe „cruci", sub comanda generală a marelui spătar. Ei se adunau pe județe, ca și Dorobanții (după locul de tabără se numeau C. de Mănești, Gherghița, etc.). Pe la 1600 ereau 8 până la 10.000 ; la 1680 se mai nu- mărau 4000 ; după aceea dispar ca și celelalte ele- mente ale oastei țării. — In Moldova, C. formau de- asemenea, pe vremea lor bună, 10—11 cete sub căpi- tanii lor ce țineau de Hatman. Călărimea aleasă erea dinspre Nistru: Lăpușna, Orhei, Soroca, Ti- www.dacoromanica.ro —-108 — gheci, contra Tătarilor (sec. 15—17). — „Căi. de Ța- rigrad" ereau curieri pentru Turcia; „Căi. de Ga- lați" curieri de margine, câte 50 sub un vătaf. „Căi. agiei" serveau de curieri în Capitală, (sec 17- 18). — In reorganizarea armatei moderne, numele de CALARAȘ reapare la 1869 și 1871, cu înființarea regimentelor de cavalerie numite astfel, (recrutarea teritorială, cu schimbul, calul proprietatea soldatu- lui) (v. Cavaleria și Călărime). CALARAȘAUCA. Un schit din sec. 17 în jud. So- roca. Biserica din 1782. CALARIMEA. Oastea veche a țărilor rom. erea în primul rând alcătuită de călărime (cavalerie), «are purta în genere numele de CALARAȘI. Proprietari de pământ, moșneni și oameni liberi de țară, ei ve- neau la oaste pe seama lor, cu calul și armătura, conduși de boerii de care țineau. — Fruntea călări- mei o forma boerii țării, CURTEA sau „Curtenii", și în Țara-Rom. și ROȘU, adunați în cete. Aceș- tia decideau în lupte, unde însoțeau pe Domn. — Mai multe feluri de trupe călări au existat de-a lun- gul vremei. (v. Roșii, Călărași, Curtea, Curteni, etc). — Din a doua jumăt. a sec. 17, după ultimele domnii militare, ale Iul Matei Vodă și Constantin Șerban, căi. țării cade și piere. — (Pentru căi. în sec. 19, v. Cavalerie). CALDARUȘANI. Monastire în J. Ilfov, pe lacul C. în ostrov. Fondată la 1638 de Matei Basarab, în lo- cul unei mici sihăstrii. Biserică mare. Case mari mo- năstirești (populată cu călugări). întărită de Matei V. cu ziduri împrejur. CALEA TROIANULUI.—(v. Troian și Valul roman). CALEM. Cancelaria la Divan sau Logofeție, în sec. 18 (T.-R. Și Mold.). — CALEMGIU erea scriitorul. CALIACRA. In Dobrogea nouă, la Mare (j. Callia- cra). In antichitate, pe promotoriu C. se afla loca- litatea TIRIZIS, locuită de Geți. In epoca bizantină apăru numele de ACRA, dela castelanul lui Vita- lianus (sec. 5), mai târziu KALI-AKRA. Cetate im- portantă în evul mediu, din care au rămas ruine. www.dacoromanica.ro — 109 — CALIACRA. Județ al Dobrogei noul, anexat la 1913. Numele i s’a dat după cetatea Caliacra. Re- ședința la Balele. Suprafața 4500 k. p. Populația (1930) : 167.000 1. CAIAN, loan. Călugăr franciscan, muzicant, scrii- tor. Român dela Caian (Transilv.) (1629—87). CALIARHI. Familie din Ț.-Rom., în sec. 18 ; de origină greacă.—Antonake C.— Florescu, Ban 1742. CALICHIOI. Sat în Dobrogea, la sud de Mangalia, J. Constanța. Ruinele castrului Capidava. — (v. Capi- dava). CALIMANEȘTI. Sat în j. Vâlcea, pe defileul mă- reț al Oltului. Cunoscut în documente de la 1386. In apropiere Cozia. Stațiune de băi. — In insula din mij- locul Oltului un schit cu biserică interesantă și bine păstrată, zidită la 1519 de Neagoe Voevod și Doamna Despina, numit OSTROVUL. — Biserica sa- tului e din 1711, de la Serafim egumen de la Cozia. CALINEȘTI. In j. Prahova. Biserica zidită la 1636 de Jupân Atanasie și Tudora. CALINESCU. Familie boer. din Ț.-Rom., de la Căli- hești în Prahova ; cunosc, din sec. 16. Ion C. Căpi- tanul, ucis de Seimeni, 1655. — C., o altă familie, din j. Gorj. CALINIC Miclescu. Mitropolit al Mold. 1865-M5, apoi Primat 1875—86. (v. Miclescu). — CALINIC, episcop de Râmnic 1850—68. CALLATIS. — (v. Kallatis și Mangalia). CALLIANI (Călian) de Vad. Familie din Făgăraș. — C., general austriac, comanda în Transilv. la 1848. CALLIMAKI (Calimah). Familie din Moldova (ținut. Câmpulung), cunoscută în sec. 17 sub numele de Călmașul. A dat mai mulți Domni Mold. în sec. 18. — Gavril C. (1689-1746) Mitropolit al Mold. — loan C. Domn în Moldova 1758-61. — Fiii săi : Gri- gore, Domn Mold. 1761-64 și 1767-69 (t 1769) ; — și Alexandru, Domn 1795-99. — Scarlat, fiul lui Ale- xandru, Domn Mold. 1806 și 1812-17. Bun admini- strator ; a decretat condica de legi care-i poartă nu- mele. Ucis de Turci la 1821. .dacoromanica.ro — 110 — CALMAȚUI. Gârlă în J. Olt-Teleorman; formează balta Suhaia la Dunăre. — C., pârâu mocirlos în J. Buzău-Brăila. CALOMFIREȘTI. Sat în Teleorman, leagăn al boe- rilor de la C., din secol. 16 : — Radu din C., unul din căpitanii vestiți ai lui Mihai Vodă, în luptele cu Tur- cii, t 1598. Numele lui a rămas în tradiția populară. In sat ruine din vechia lui curte. — In apropiere de C. resturi de așezare preistorică (scule și arme neo- litice). CALMUTZKI. Familie b. din Moldova de sus (Bu- covina) . CALOTA. Mare vornic al lui Neagoe Voev.; gine- rele lui Vlad Vv. călugărul. Din boerii dela Periș și Cocor, t 1521. CALOTA. Mare Ban sub Mihai Viteazul (ț 1598). Din boerii de la Boziani. CALPAC. Coafură sau căciulă de blană scumpă, pe care o purtau Domnii (în sec. 16-18). Erea împo- dobit cu pene și pietre prețioase (surguciu). CALUGARENI (ai Monăstirei). Sat în Vlașca pe Neajlov. La 1595, August 13, bătălia în care Mihai Vodă birui pe Sinan Pașa. — In împrejurimi, Matei Vodă clădise o biserică (1644), azi risipită. O cruce de piatră a lui Șerban Vodă din 1682. CALUGARENI. Sat în Mehedinți. Urme romane. — Resturi de zidărie, după tradiție al unei monăstiri a Sf. Nicodim de la Vodița (s. 14). CALUL Monăstire în J. Romanați ; fondată la 1579 de Vlad Banul și frații lui Dumitru și Balica (boeri Buzești), în mijlocul pădurilor. In biserică mormintele ctitorilor Buzești și chipurile lor, ale lui Mihai Vodă și Petru Cercel. Clopot din sec. 16. Zi- duri de apărare împrejur. CALVINI. Sat în Buzău. Colonie săsească veche : „Săseni“. — Pe dealul-Cetățuei (,,Cetățuica“) exista în sec. 13 un castel al Ordinului teutonic din Țara Bârsei, ridicat pe valea Bâscei, stavilă în spre Cu- mani. — Biserica din 1775, de la Tudor Săseanu vătaful. www.dacoromanica.ro — 111 — CĂMARA domnească, erea vistieria deosebită a Domnului în Ț. R. și M. Veniturile ei (din sec. 15 și următori) se trăgeau mai ales din vămi, ocne, birul negustorilor străini și alte dări și dijme (de la vin, stupi, etc.), cari constituiau lista civilă a Domnului. CĂMĂRAȘ mare. Erea intendentul cămarei sau vis- tieriei domnești. Găsim această slujbă în documente dela 1430. In Moldova, verifica și măsurile negusto- rilor și avea dreptul să-i judece.—Cămărașu DE RAF- TURI avea grija hamurilor și șelăriilor Curței (sub vel Comis). — Cămăraș DE OCNA erea administra- tor-casier al ocnelor de sare. — Cămăraș DE ISVOA- DE se chema secretarul la Logofeție. CĂMÂRÂȘEL. Slugă a iatacului domnesc. — Sluj- bași în subordine ai vel cămărașului. CAMHA. Mătase turcească în vechime. CĂMINAR mare (In Moldova t „cămănar"). Sluj- bă boerească în sec. 18-19. In sarcina lui erea strân- gerea dijmei de la ceară și de la băuturi. Avea în- sărcinări și pe lângă Domn. — Numele vine de la : CAMINA (cămana în Mold.). Dare pe băuturi dela cârciumi, în vechime (Ț.-R., M.), pe care o strângeau căminarii, agenți ai căminarului-mare. CAMPANIA DIN UNGARIA, 1919. In Iulie, trupele conduse de guvernul comunist instalat în Ungaria, atacară pe Români la Tisa. Printr’un contra atac, armata română le respinse și, continuând ofensiva înaintă spre Budapesta, încercui și prinse armata maghiară. Budapesta fu ocupată la 4 August. Prin această energică operație, bolșevismul și teroarea roșie luară sfârșit. In Noembre, trupele române fură retrase din Ungaria pe noua graniță de Apus. CANANO. Familie boerească din Moldova de N., cunoscută din sec. 17. CANAVAȚ. Stofă de mătase împletită cu fir de aur, adusă din Apus. (s. 16-17). CANDIANO. Familie din București. — Alexandru C.-Popescu, general; s’a distins în 1877, corn, de ba- talion la Grivița (1841-1901). CANDIDIANÂ. Castru roman în Moesia inferior. www.dacoromanica.ro — 112 — Ruinele lângă Cadichioi, la Doini Rahova, J. Silistra, pe Dunăre. Numit și NIGRINIANIS. Restaurat în sec. 6, a continuat ca cetate bizantină. (Antichități, ceramică ornată ; drumul roman). CANONIA. Localitate în Dacia, nu departe de Ar- cidava; în Banatul actual. CANTACUZINO. Familia C., originară din Con- stantinopol, unde a dat Imper. bizantin mai mulți bărbați vestiți și un împărat din sec. 14, e stabilită în Țara-Rom. din sec. 17 : — Constantin, fiul lui An- dronic, mare Postelnic, erea unul din boerii cei mai puternici la jumăt. sec. 17. însurat cu Elena fica lui Radu Vodă Șerban, moștenitoare a mari averi. Prin intrigile lui Leordeanu și altor boeri, fu omorât la 1663 de Grigore Ghika V. Fii săi ereau : — Dră- ghici, mare Spătar, j- la Constantinopol 1677 ; — Constantin II, mare Stolnic, boer învățat, scriitor, poliglot, o figură din cele mai strălucite ale epocei. Bănuit de prietenie cu Austria, fu ucis cu fiul său Ștefan Vodă de Turci (1639-1716); — Șerban (mai jos) ; — Mihai, mare Spătar, cărturar, fondator al bis. și spital. Colțea ; dușman al lui Brâncoveanu. ț 1716 ; — Matei, vel Agă, ț 1686; — lordache mare Spătar (1661-92). — Șerban, Domn al Țării-Rom., 1678-88. Aduse îndreptări în cârmuirea țării. La 1683 însoți pe Turci la asediul Vienei (1640-1688). — Ștefan, fiul lui Constantin stolnic, fu Domn al Ț.- Rom. 1714-16 ; omorât de Turci. — Toma fiul lui Mihai, mare Spătar al lui Brâncoveanu, în timpul râsb. ruso-turc la 1711, trecu cu oastea la Ruși, j-1721 în Rusia. — Gheorghe, fiul lui Șerban V. fu mare Ban sub ocupația germ, a Olteniei 1719-26 (t 1738). — Șerban, mare vornic, fiul lui Drăghici, t 1718. — In sec. 18, mai mulți C. din cele 3 ramuri ale familiei se disting în afacerile publice ale Ț.-Rom. (alții au trecut în Austria și Rusia) : — Matei, comite, mare Ban 1739-41, — Pârvu, mare Ban, t 1768. — Mihai, mare Ban, partizan al Rusiei (1723-87). — Constan- tin, caimacan domnesc la 1848 (17901 1877). — George Gr., om politic, Prezid. al Consiliului, Șef al www.dacoromanica.ro — 113 — partidului conservator (1837-1912).—Gheorghe C., om politic (1845-98). — Matei, jurisconsult, om politic (18541 1925). — loan, savant, medic, profesor (1863-1934). CANTACUZINO (Moldova). Cele două ramuri din Moldova ale familiei Cantacuzino: de la Pașcani și dela Deleni, se trag din lordache, mare vistiernic (t 1663), fratele lui Constantin Post, din Ț.-Rom. — Dumitrașcu, fiul lui Matei vistiernic, dintr’o altă ra- mură înrudită, a fost Domn al Mold. la 1675 și 1684-5. — In sec. 18 și 19 mai mulți C. sunt mari Lo- gofeți ai Mold. — Hie Canta, mare Logofăt, t 1762, a scris un Letopiseț dintre anii 1741-61. — Nicolae, m. Logofăt 1859, om politic, adversar al Unirei. — loan (Zizine), scriitor, om politic; traducător al lui Scho- penhauer în 1. franceză (1829 t 99). CANTEMIR. Familie de boeri și Domni ai Moldo- vei. După tradiție cobora din Hanii tătari (sec. 16). — Constantin C., Domn al Moldovei 1685-93. In dom- nia lui, Sobieski Regele Poloniei, intrase în Mol- dova ca să o coprindă. (1627 t 1693). — Fii săi dom- niră de asemenea : — Antioh între 1695-1700 și 1705-7 (t la 1736) ; — Dimitrie C. Domn al Mold. 1710-11. Devotat Țarului Petru cel mare, cu care ple- că în Rusia după răsboiul cu Turcii, rămânând la Curtea lui. Istoric și cel mai de seamă cărturar ro- mân al timpului. (Istoria împărăției otomane ; De- sculerea Moldovei, etc.) (1673-1723). — Urmașii lui trăiră în Rusia, unde familia se stinse la 1820. CANTILLI. Fam. din Prahova (Ploești). — Grigo- re, general; în câmp, din 1877 col. comand, de bri- gadă la Plevna (1839-1906). CANȚĂLĂREȘTI. Sat în J. Vaslui. Podeț de piatră, făcut la 1636 de Hatmanul Gavril șl soția lui Liliana. CAPĂȚANENI. Sat, pe Argeș, alături de Poenari (J. Argeș), în apropiere de care sunt, pe munte, ruinele cetăței dela Argeș zisă a lui Negru-Vodă. (v. Argeș). CAPELA. Deal la Râmnic (Vâlcea) lângă oraș, cu ruinele unei bisericuțe catolice. — La locul „boul de piatră", resturi dintr’un altar roman. 8 v.dacoromanica.ro — 114 — CAPIDAVA. Așezare getică șsi romană impor- tantă, la Dunăre, unde e astăzi satul Galichioi (J- Constanța). Ruinele castelului roman (ziduri, pie- tre, altare). CAPIGI-BAȘA. Demnitar turcesc la Curtea Sulta- nului ; șambelan. CĂPITAN. Comandant militar din vechime, demni- tar, oficer superior de importanță și grade deosebite în Ț.-Rom. și Moldova. Ereau : căpitanii! cei mari, căp. de diferite corpuri de oaste (Roșii, etc.), căp. de cete ; apoi căpitanii de județ și de margine, etc. (v.. mai jos). In sec. 18, oaste națională nemai fiind, dispar și C., rămânând numai titlul unor slujbe mici: Căpit. de târg, de poteră, de poștă, etc. — In armata modernă (dela 1830), gradul de căpitan e al ofice- rulul comandant de companie, escadron, sau bate- rie, ca pretutindeni. — CĂPITANUL CEL MARE erea comandantul său generalul Dorobanților (până In sec. 18) și se numea încă „C. m. de Dorobanți". In sec. 17 erea subordonat și locțiitor Agei, care coman- da pedestrimea. Sub el ereau CĂPITANII cetelor (batalioane, regimente) de dorobanți, pe județe. (In Moldova aceștia ereau „căpitani de mii").— CĂPI- TANUL DE JUDEȚ (mari, vel). In Țara-Român. pe lângă comanda militară, erea capul administrativ și judecătoresc al unui județ, din s. 16 (urmaș al pârcă- lab. și banilor) până la înființarea ispravnicilor în sec. 18. (Corespunzător acestei funcții în Mold. erea pâr- călabul și starostele). Sub căp. de J. ereau căpitanii de PLASA și de PLAI, suprimați la 1775 și înlocuiți cu „vătafii" (în Mold. „ocolași"). Căpitanii DE MARGINE ereau ai județelor de hotar în Țara- Rom. : Slam-Râmnic și Mehedinți (acesta urmaș al vechilor bani de Meh.), și le zicea de obicei vel căp. „de Focșani" și „de Cerneți". Aveau și paza hotare- lor. — CĂPITAN DE CODRU erea comandant și câr- muitor al Tigheciuiui, în Moldova. CAPLEA, Domnița. Fica lui Vlad-Vodă călugărul : soția lui Staico din Băjești, apoi a vornicului Bog- dan, t după 1512. www.dacoromanica.ro — 115 — CAPOTICI. Neam de boeri din Moldova (ținut. Su- cevei), în sec. 16-17. CAPRIANA (Chiprieni). Monăstire în Mold. (Basa- rabia) lângă Kișineu. Exista la 1420, când e numită în doc. „Mon. de la Vișnevăț, unde erea stareț Chi- prian“, de la care îi vine numele. Fondațiune a lui Alexandru Voev., care o dărui Doamnei sale Ma- rena la 1429. Biserica fu reînoită la 1545 de Petru Rareș, și la 1820. CAPȘA. Familie b. din Moldova (Botoșani). CAPUKEHAIA. Trimesul, agentul, reprezentantul permanent al Domnilor români la Constantinopol (în sec. 17-18). CAPUT BUBALI. Stațiune cu lagăr roman la Va- lea-Boului de azi, în Banat (J. Severin). CARAS AIR. Deal pe Dunavăț, la sud de brațul Sf. Gheorghe al Dunărei, J. Tulcea. Urmele unei puter- nice cetăți bizantine (probabil din sec. 4), care a du- rat până în epoca genoveză (sec. 14): „La Duna- vici“ (Dunavăț). Poate PLATEYPEGIIS bizantin. CARABĂȚ. Neam boeresc din Moldova, în sec. 16. — Petru C., staroste, vornic mare la 1525, bătu pe Tătari la Șerbanca. CARACAL. Oraș în Oltenia ; reședința jud. Roma- nați. In veacul 15-16 erea sat și moșie a Basarabilor- Craiovești și boerilor de la Brâncoveni. Târg pe la începutul sec. 19. — Biserica Sf. Gheorghe, refăcută de Matei Vodă, (apoi la 1817), avea ctitor din s. 16 pe jup. Barbu fiul Predei Craiovescul. Mihai Vodă își avea aici curțile pe moșia domnească. Matei Basa- rab rezidi Curtea cu casele, din cari au rămas ruine în Potroseni, unde se află și biserica. — Populația (1930) : 15.000 1. (Numele C. e cumanic sau tur- cesc). — Urme de așezare preistorică și romană. CARACALLA, M. Antoninus. Imperator roman, 211-17. In vremea lui apărură Goții în Dacia. CARACAS. Familie orig. din Macedonia. — Dimi- trie C. D-rui, stabilit în București (1735-1804) și — fiul său Constantin (1773-1828), ereau medici renumiți. C ARAD A, Eugen. Financiar, om politic. (1886-1910). www.dacoromanica.ro — 116 — CARAGEA. Numele romanizat al famil, Karadja.— (v. Karadja). C AR A-H ARMAN. Sat în J. Constanța, la Mare și lagune. Ruinele „Cetății negre“ (turcește : „Tuzla Ciair“), resturi ale unui oraș antic, poate Halypedon. CARANASUF. Sat în Dobrogea, în apropierea că- rui, pe lacul Sinoe se afla cetatea antică Istria, (v. Histria). CARANI. In Jud. Timiș-Torontal. Așezare protois- torică dacă (obiecte de bronz și de aur). CARANSEBEȘ. Oraș în Banat (J. Severin), pe Te- mes și Sebeș. Veche așezare daco-romană. In evul mediu apare în docum. la 1280 (Caran și Sebeș): Ce- tatea regească de acolo, fu refăcută în sec. 17 și dă- râmată în al 18. Altă dată erea la C. și o monăstire franciscană. O biserică ortodoxă din sec. 17 (fost schit) ; o alta din al 18. — Populația (930) : 9000 1. CARANSEBEȘ. Cel mai de seamă din districtele românești ale nobililor din Banat (septem sedium Valachorum), în sec. 13-16, având ca centru ceta- tea Caransebeș. — Numele vine de la două districte unite : Caran și Sebeș. — (v. Districte). CARANSEBEȘ. Episcopia rom. ortodoxă de C. a fost înființată la 1864. — Episcop! : Ion Popasu 1865-89, Nicolae Popea 1889-1908. CARAȘ (Carașova). Sat în Banat, Jud. Caraș. Pe deal, ruinele uneil cetăți din sec. 12-13. Centrul unui vechiu district românesc de graniță din acel timp, ai cărui comiți sunt citați în sec. 13-14. CARAȘ. Râu din Banat, afluent al Dunărei. In an- tichitate : Apo. CARAȘ. Județ în Banat. înființat la 1929 prin îm- părțirea în două a J. Caraș-Severin. Altă dată (sec. 15) comitat al Ungariei. Numele vine dela râul C., și e urmarea vechiului scaun românesc Caraș. Reșe- dința la Oravița. — Mine, industrii, păduri. Multe lo- calități daco-romane. Ruine. — Suprafața : 4800 K. p. Populația (1930) : 202.000 1. CAREU (magh. : Nagy-Kâroly ; Careii-mari). Oraș în Jud. Sălaj, la N. Transilv. Fosta reședință a comi- www.dacoromanica.ro — 117 — tatului Satmar. Populația, în mare parte maghiară (1930) : 16.000 1. CAROL I. Regele României. Fiu al lui Carol-Anton Principe de Hohenzollem-Sigmaringen și al Josefi- nei Ducesă de Baden. (n. 20 Apr. 1839, t 11 Oct. 1914 Sinaia). — Domn al României 10 Mai 1866, — Rege 14 Marte 1881. Bun și înțelept cârmuitor. România se transformă și se ridică sub domnia lui în toate direcțiile, luând un loc de cinste printre puterile eu- ropene ; oameni vrednici și patrioți îl ajutară în o- pera de desăvârșire a țării. (Lucrări publice, armata, finance, învățământ, ordine). — După declararea In- dependenței (10 Mai 1877), România luând parte la răsboiul ruso-turc, Princ. Carol fu comandant de că- petenie al trupelor ruso-române victorioase la Plev- na. Neatârnarea fu consacrată pe câmpul de luptă. — In 1913, intervenția armată a României în Bulga- ria puse capăt răsboiului balcanic. — Căsătorit (1869) cu Elisabeta Principesă de Wied. — Marele Suveran fu înmormântat în biserica .Mon. Argeș, re- construită de el. CAROL II. Rege al României dela 8 Iunie 1930. Fiu al Regelui Ferdinand și al Reginei Maria ; n. 3 Oct. 1893. — Căsătorit (1921-28) cu Elena Principesă de Grecia. CAROL XII. Regele Suediei, 1697-1718. După pier- derea bătăliei dela Pultava, cu Petru cel mare, la 1709, viteazul Rege se refugiă la Bender (Varnița), unde stete doi ani și de unde îndemna pe Turci la răsboi cu Rusia. Șederea și aventurile lui la Bender au rămas vestite. La întoarcerea în Rusia (1714), trecu prin Țara-Rom. CAROL ROBERT. Rege al Ungariei, din casa ange- vină, 1308-1342. La 1330, Noembre, pornind o expe- diție împotriva lui Basaraba al Țării-Rom. fu în- frânt în munții Argeșului. CARP. Familie boerească din Moldova (Vaslui și Basarabia), cunoscută din sec. 17. — Petru C., om de Stat, Șef al partidului conservator, Prezident al Con- sulului. (1837-1919). www.dacoroiLianica.ro — 118 — CARPI (Carpodaci, Carpiani). Unul din popoarele cele mai puternice din grupul dacic, în antichitate. Triburile cârpe ocupau regiunea de Nord a Daciei și Moldovei act., prin Basarabia, spre Nistru și spre Du- năre. Erau probabil un amestec geto-sarmatic. In sec. 3 se aflau în luptă cu Romanii. CARPAȚI. Numele șirului de munți ai Țării-Rom. și Moldovei (cunoscut geografilor străini mai adesea ca „Alpii Transilvaniei"). Românii nu îl întrebuințau în vechime. — Scriitorii greci antici au transmis cei dintâi acest nume (La Ptolomeu xâonarns; la Ephor xdQjtifiai). Alții îi cunosc sub alte numiri: Caucasus, Montes Macrocemni (Plinius) ; Alpes Bastamici, în Mold., (Tabla lui Peutinger) ; Montes Serrorum (în Ț.-Rom., Ammian Marcel). — (v. și Munții). CĂRPENIȘANU. Familie b. din Ț.-R., (Dâmbovița). CARRUM PORTUS. Localitate greco-romană, pro- babil lângă capul Șabla, la sud de Mangalia act. (J. Constantza). CARSIDAVA. Localitate dacă, prin N. Transilv. CARSIUM. Stațiune comercială și oraș antic, pe Dunăre, în dreptul Gura-Ialomiței, unde e azi Hâr- șova (J. Constanța). Lagăr și fortăreață romană, fă- cut de Traian la 103 (Ruine, antichități). CARTAL. Cetățue turcească pe Dunăre, în Basa- rabia, cap de pod în fața Isaccei (sec. 17-19). CARTE FUNDUARĂ (foncieră). Se numește astfel în Transilvania cadastrul, introdus la 1855. CĂRȚI VECHI, cele d’ântâi tipărite în țară, mai întâi în slavonește, apoi românește, și numai bise- ricești, au rămas din sec. 16-17. — (v. tipărituri). CÂRVASARA. Cuvânt vechiu (turcesc : „caravan- sarai") care însemna casa vămei din București : „c. domnească", (sec. 18). CASA DOMNEASCĂ, cuprindea pe oamenii de casă, credincioșii Domnului și neamul lui, pe care a- cesta îi numește, în actele timpului (sec 15-16 în Țara-Rom.) : „boer din casa Domniei mele". Acea- stă denumire erea obișnuită în evul mediu în toate țările (maisnie, maison; hof; court, house). — Boe- www.dacoromanica.ro — 119 — rii mari aveau de asemenea „casa“, alcătuită din oa- menii lor, rude, prieteni, slugi. (Până în sec. 19, se obișnuia locuțiunea : cutare ținea de casa lui X.). (V. și Curte). CASĂ. Se zicea une-ori în vechime (până prin sec. 17 în Ț.-R.) în loc de sat. — Pentru casă, clădire, v- la case. CASA-HOȚILOR. In Jud. Buzău, la Ciuhoi (Gura- Sărăței) în pădure, peșteră săpate în stâncă, trei în- căperi. S’au aflat resturi de arme (preistorice). CASANDRA, Doamna. Soția Princ. Dimitrie Can- temir al Mold., fiica lui Șerban V. Cantacuzino și a Doamnei Maria. (1681-1713). CASANDRA. Doamna lui Alexandru Vodă Iliaș la înc. sec. 17; fica lui Katerovski. — CASANDRA, Dom- nița, fica preced., a fost soția boerului Hrisoscoleos. CĂSCIOARE. Fostă monăstire în J. Vlașca, pe Ar- geș. Biserica reconstruită la 1607 de Ivașcu și loan din Slătioara, pe o veche fondațiune a lui Neagoe Stolnicul, îngropat acolo (1504). Alte morminte din sec. 16. Refăcută s. 18. CĂSCIOARE. Sat la balta Cătălui-Greaca, în Ilfov. Așezare preistorică neolitică și din epoca bronzului, în „Ostrovul". (Ceramică, unelte, etc). CASE (architectură). In privința locuințelor, trebue să deosebim : — Casele de zid sau piatră (cetăți, cule, palate) ale Domnilor și boerilor cu stare, — și case din material pieritor (pământ, paiantă, nuiele, lemn), ale locuitorilor din sate și a cea mai mare parte din târguri. Tipul acestora a rămas aproape neschimbat de veacuri, cu pridvorul sau prispa lor caracteristic. Din casele de zid, avem încă câteva exemple, în bună stare, din sec. 17 șl 18, poate și din al 16 (mai toate însă reînoite) și câteva cule în Ol- tenia, unde acest fel de construcții erea obișnuit (v. cula). — Palatele și casele domnești și boerești ereau de obicei cu două caturi, odăi multe, cu pridvor (te- rasă, balcon cu coloane) la cel de sus ; dedesupt piv- nițe adânci și puternic boltite. Curtea, în care se a- flau și clădirile pentru oamenii de casă, slugile și www.dacoromanica.ro — 120 — robii, erea închisă cu ziduri tari, cu porți de stejar și cu foișoare (turnuri). Clădite din cărămidă (4-5 la rând), mai înainte și „bolovănite" (piatră de râu), ereau acoperite cu șindrilă. înfățișarea caracte- ristică a acestui stil românesc, s’a schimbat prea pu- țin în timp. La oraș, casele boerești sunt la fel : curțile și grădinile ereau tot atât de întinse până pe la mijlocul sec. 19. (In Moldova, tipul lor e puțin deosebit : coloanele balconului sau pridvorului lip- sesc de obicei). — Câteva din aceste case din sec. 17, au rămas, în general transformate, unele refăcute pe temelii mai vechi. (Ca modele interesante din Țara- Rom. : la Golești (Muscel), Coțofeni (Dolj), Benești- Oteteliș (Vâlcea), Găeșbi, Leordeni (Ilfov), etc.). Palatele lui Brâncoveanu de la Potlogi, Mogoșoaia (stil derivat din Renaștere), ale lui Const. Cantacuzi- no de la Filipești, sunt exemple de clădiri luxoase. — CURȚILE domnești au pierit aproape fără urmă, exceptând ruinele mai importante ale celor din Târ- goviște, palat ridicat în sec. 15, transformat și mărit mai târziu. Din Curtea de la Argeș, sec. 14, se mai văd temeliile. Curtea veche din București se știe nu- mai unde a fost. Tot astfel curțile moldovene dela Suceva și Iași. La Hărlău și Vaslui au rămas câteva ziduri. Așa fiind, nu ne putem face o închipuire de înfățișarea și împărțeala lor. — Cu schimbări de mai târziu, au rămas case domnești pela monăstiri. CASIMIR. Familie b., în Moldova din sec. 17. CASTALDO, loan. General imperial; guvernator al Transilv. pentru Ferdinand, 1551-56. CASTRA-NOVA. Stațiune cu castru roman, pe dru- mul de la Drobeta la Romula, pe locul unde e azi sa- tul Cacaleți, Jud. Romanați. CASTRA-TRAIANA. Stațiune și lagăr roman pe drumul cel mare al Oltului, la Gura-Văei, mai sus de Râmnic (Jud. Vâlcea). CASTRU (latin: castrum). Cetățuia sau lagărul roman fortificat. C. erea patrat, închis împrejur cu un val sau șanț și întărit cu parapet și cu palance, cu o poartă pe fie-ce latură. Locuința comandantu- www.dacoromanica.ro — 121 — lui erea „praetorium“. întinderea castrului și apă- rarea lui ereau în măsură cu importanța garnizoa- nei și durata lui. CĂȘEI (magh. Also-Kosaly). Sat în Jud. Someș, la N. de Dej. Castru roman, Samum (Nemesis ?), din sec. 2-3. (Ruine, inscripții). — Un castel din sec. 16. CAȘIN. Monăstire în J. Bacău, pe pârâul Cașin, la munte. Fondată la 1655 de Gheorghe Vodă Ștefan și întărită cu ziduri și turnuri. (Desființată la 1717 ; biserica rămasă satului). Ruinele caselor domn. — Satul Cașin, de aproape, e cunoscut in doc. de la 1410. CAȘOLȚ. In Jud. Sibiu. Tumuli funerari daco-ro- mani din sec. 2-3. Așezare dacă. CĂTĂLINĂ Doamna. Soția lui Radu Vodă cel ma- re, Domnul Ț.-Rom., 1495. CATĂLUI (Gura Cătăluiului). Monăstire din Ț.- Rom. în sec. 16, zidită de Stan m. Spătar și soția lui Caplea din Periș. CATANE. Soldații din trupele austriace de ocupa- ție, în Ț.-R., sec. 18, ereau numiți catane ca în Tran- silvania. CATARGI. Familie boerească din Moldova, aflată întâi în Ț.-R. la încep, sec. 17. — lenache Catargiul, în Ț.-Rom. ia 1604, m. Ban sub Radu Mihnea ; ț 1624. — Un alt lanache, refugiat în Mold., fu Postel- nic sub Vasile Lupu. — Nicolae M. visternic în Mol., 1630. — Apostol, comis, emigrat în Polonia cu Ștefan Petriceicu V., ginerele său, la 1674. — Ilie, mare Lo- gofăt 1715. — lordache, m. visternic, partizan al Ru- siei, t 1842. — Costin fiul său, adversar înverșunat al Unirei, ț 1871. — Ștefan, Caimacan în Mold. la 1858. (1789-1866).—Lascar C.,om de stat, Locotenent dom- nesc la 1866, Șef al partid, conservator. (1823-1899). — Barbu C. (din Ț.-Rom.), om politic, orator ; a pre- zidat guvernul Unirei la 1862 (1807-62). CATELINA. Deal la Cotnari, Jud. Iași. Legendă de- spre Doamna Cătălină, soția unui Ștefan Vodă. CĂTINĂ. Numirea locală a ruinelor castrului ro- man de la Bumbești. — (v. Bumbești). www.dacoromanica.ro — 122 — CATLABUGA. In Basarabia de jos, pe balta Katla- bug ; Ștefan Vodă bătu pe Turcii la 1485. CATOLICA, Biserica. — (v. Biserica și Episcopii). CATO, Sextus Aelius. General roman. In an. 4 p. Cr. comandă expediția csntra Dacilor, din care duse un mare număr peste Dunăre. Tot el ridică valul de la N. Dunărei. CATRINA (Caterina). Doamne din Ț.-Rom. și Moldova: — CATRINA. Doamna lui Ștefan VI Rareș al Mold. — CATRINA, soția lui Alexandru II Voev. al Ț.-Rom. (1568) și muma lui Mihnea Turcul. Fica lui Salvarezzo din Constantinopol. — CATRINA. Fica lui Mihnea Turcul Domnul Ț.-Rom„ sora lui Radu Mih- nea și soție lui Miron Barnovski, Domnul Moldo- vei. — CATRINA. Fica lui Radu Mihnea al Ț.-Rom., soția lui Moise Movilă al Moldovei (1629). — CA- TRINA. Fica lui Eremia Movilă Domn Mold. ; soția lui Samuel Korecki, boer polon, prins de Turci la 1612. — CATRINA. A doua Doamnă a lui Vasile Lu- pul al Mold.; de neam circasiană. Mama lui Ștefăni- ță Voev. t 1662. — CATRINA. Soția lui Antioh Can- temir Domn Mold.; fica lui Dumitrașcu Ceaur, mare Logofăt. — CATRINA Rosetti, a doua soție a lui Constantin Mavrocordat Voev ; în sec. 18. CĂTUNUL de sus. Sat în J. Olt, Biserica dela Matei Vodă Basarab, din sec. 17. CĂTUNUL. Sat în Mehedinți. La Gura-Chivăda- rului, pe malul Motrului, ruine de ziduri romane (o- biecte div., monede). CAUCALAND. Nume păstrat de unii istorici vechi (Ammian Marcelin) în sec. 4, pe vremea Goților lui Atanaric, pentru o parte a Țării-Rom. de astăzi, co- respunzând cu regiunea de deal a Buzăului. (Vine poate de la „Caucasus", Cauca, nume sub care ereau cunoscuți munții noștri, și cuv. german „land“ (țară); sau de la populația dacă a Caukilor, amintită de scriitorii antici). CAUCASUS. Une-ori munții noștri ereau numiți astfel de vechii scriitori greci și romani. — (v. și Carpați). www.dacoromanica.ro — 123 — CAUCI (Caukensi, Caucoensi). Trib al Dacilor în partea deluroasă a Țării-Rom. actuale (prob. J. Bu- zău). CĂUȘ ANI. In J. Tighina. Biserica din 1765 de la Daniil mitropolitul. CAVALERIA. (Pentru timpuri mai vechi v. Călări- mea). — începutul organizărei armatei se face în principatele române la 1830, prin Regulamentul or- ganic. In T-Rom. erea un regiment de cav. (cu 6 es- cadroane) ; iar trupe neregulate Dorobanții (gen- darmerie), 4700 oameni. In Moldova un singur esca- dron de cav. Aceste efective au rămas până la Unire. — Reorganizarea armatei pe baze moderne a lui Cu- za, prevedea : 2 regimente de lăncieri, 1 de vânători călări (câte 5 escadr.), 6 escadroane de gendarmi călări; și escadroanele teritoriale (30) de Dorobanți. Aceștia fură transformați și înlocuiți la 1871 prin Călărașii cu schimbul. — La 1871, sub Pr. Carol (mi- nistru gen. Florescu), reînviindu-se numele vechi ro- mânești, cavaleria fu compusă din : 2 Reg. de Ro- șiori, 8 reg. de Călărași și 2 esoadr. gendarmi călări (escorta), trupe cari se mențin de-atunci, înmulțin- du-se progresiv numărul regimentelor. La 1916 ereau 11 de Roșiori, 9 de Călărași și 1 de Escortă. CAVARNA. Târgușor în J. Caliacra, la Mare. Pe locul orașului grec antic Bizone. Numele de Cavarna e cunoscut din epoca bizantină (CARVONA din sec. 14) ; centru cumanic în sec. 12—13. — (Populație act. 6000 loc.). CAZACII de Ucraina, de peste Nistru, au călcat încă din sec. 16, pământul Moldovei, fie aduși de Domni ca oaste de ajutor, fie năvălind după pradă în felul Tătarilor (sec. 16-17). CAZACI. De la sfârșitul sec. 16 găsim în oastea Domnilor români, Cazaci cari serveau ca trupă că- lare și pe jos, orânduiți în cete sub un polcovnic. (Mihai Vodă avea 2000, Matei 3000 ; iar în sec. 18 mai aflăm încă la București, sub acest nume, o cea- tă de 100). — In Moldova în sec. 17 ereau patru cete (sotnii) cu căpitanii lor. www.dacoromanica.ro — 124 — CAZACLII. Negustori, marchitani ruși sau de măr- furi rusești (sec. 18). CABLA. Măsură de capacitate în Ț.-Rom. și Ar- deal, sinonim cu găleata. CABLĂRITUL erea dijma domnească dela grâu. CAINENI. Sat la munte, pe Olt, în Vâlcea, lângă Râul Vadului. Biserică interes, din 1733 de la Nico- lae Petru (fresce exterioare). — Vechiul drum roman care trecea pe acolo, fu nefăcut de împăratul Carol VI prin grija grafului Steinville. O lespede de mar- moră din 1718, când începu adminiistr. austriacă a Olteniei, comemorează această „via Carolina", lu- crare importantă care îngădui comunicația prin de- fileul Oltului dela Turnu-Roșu la Râmnic. — In a- propiere stațiunea romană Pons Vetus. CALNIȘTEA. Rîu în J. Vlașca ; unit cu Neajlovul se varsă în Argeș CÂMPENI (magh. Topanfalva). Sat.la munte, pe Arieș, Jud. Turda. Centrul Moților și al revoluției lui Avram lancu la 1848. CAMPINA. Oraș ; pe Prahova, Jud. Prahova. Exis- ta ca sat la început, sec. 16. In al 18 erea vamă spre Ardeal până la 1835, când fu mutată mai sus. Cen- tru important de petrol. Biserica din 1827 dela Const. Câmpineanu. — Populația (1930) : 17.000 loc. CAMPINEANU. Familie boerească din Ț.-Rom., al cărei nume vine de la Câmpina (Prahova). — Vasile C., căpitanul, fu ucis la 1659 de Mihai Radu V. — Drăghici C. erea trimesul lui Brâncoveanu la Poartă în 1705. — Pantazi, mare clucer, ginerele lui C. Can- temir, f 1784. — Scarlat C., la 1789 partizan al Aus- triei, mare vornic, 1800. — Constantin, fiul acestuia, mare Spătar, boer fruntaș în vremea ocup, rusești (1830). — loan C. (1798-1863) patriot, om politic, u- nul din șefii partidului național. La 1842 candidat la Domnie; membru în guvern la 1848. — loan, fiul său, om politic, (1841-1888). CÂMPUL LUI DRAGOȘ. Un ținut în Moldova în sec. 14-15, (între Bistrița-Tazlău și Valea Nechidului, în J. Neamț-Bacău), în care se aflau mai multe sate www.dacoromanica.ro — 125 — pomenite în documentele vremei. Fusese probabil o stăpânire din sec. 14 a lui Dragoș Voevodul sau a u- nui boer mare cu acest nume. CAMPU PÂINII. La nord și apus de Orăștle în va- lea Mureșului, J. Hunedoara. Bătălie în care Turcii fură sdrobiți de Pavel Chinezu cornițele Timișoarei, venit în ajutorul Voevodului Ștefan Batori, la 12 Oct. 1479. CÂMPULUNG. Cel mai vechiu oraș al Țării-Rom., împreună cu Argeș. Așezat între dealuri, pe râul Târgu. Exista încă la încep, sec. 13, și a fost scaun al Domnilor țării în al 14. — La început orășenii ereau coloni sași din Ardeal, având înainte de 1300 și un comite (județ) al lor. Poate așezați de Ord. Teutonic, care a avut acolo o cetățue. — In sec. 15 țara întinzându-se spre Răsărit, Târgoviște îi ia lo- cul ca importanță. — Biserici vechi : „Monăstirea", fondată de voevozii Țării-Rom., poate pe la 1330-40 (după o pisanie, de „Negru-Vodă“ la 1215) ; refăcută și fortificată de Matei Vodă la 1633 ; reconstruită 1837. In biserică mormântul lui Alexandru Voev. din 1364. Sub mon. s’au aflat temeliile unei mai vechi biserici, în stil roman, din sec. 12-13; — „Closterul“ sau Bărăția, mon. franciscană din sec. 13, e acum în ruine. (Tradiția o atribue Doamnei Ana a lui Negru- Vodă (Vladislav?); reparată la 1410 și 1642; — Bi- serica domnească, dărâmată, erea de la Doamna Kiajna și Petru Vodă, 1567; — Sf. Nicolae din târg e de la 1570. Bis. Subești din 1551, refăcută 1779. Tot din sec. 16, sunt Bis. Marina (reînoită sec. 18) ; Bradul; Schei; Sf. Gheorghe, mică, gotică, de pia- tră ; Sf. Hie ; Malul de sus (1532) ; Fundeni (cu pietre tomb. s. 16); Olari, din s. 17; bis. catolică Sf. lacob. — Curtea Domnească se afla lângă Mo- nastire : n’au rămas decât ruine de camere boltite. — Vechii locuitori moșneni din C. aveau ca proprie- tate moșia Târgului. Privilegiile orășenilor au ră- mas înscrise pe o cruce a lui Duca Vodă din 1672. — (In docum. slavone C. e transcris ,,Dolgopol“). — Re- ședința jud. Mușcel. Populația (1930) : 14.000 1. — In www.dacoromanica.ro — 126 — apropiere de C., ruinele castrului roman dela Gră- diște. CÂMPULUNG. Oraș în Bucovina, pe Valea Moldo- vei. Așezământ vechiu, cunoscut ca sat la sfârșit, sec. 14. Biserica Sf. Nicolae de la Ion Calimah Vv., 1758. — Reședință de județ. Populația (30) : 10.0001. CÂMPULUNG. Ținutul C. din Moldova, la munte, în vechiul ținut al Sucevei, cuprindea mai multe sate cari se judecau altă dată după obiceiurile lor. Popu- lația pastorală se bucura de oarecari îngăduiri deo- sebite, în ce privește birul și orânduiala lor socială. — JUDEȚUL actual al C. corespunde în parte cu ți- nutul vechiu, pe văile Bistriței și Moldovei, cu mun- ții Dornei. Suprafață : 3348 k. p. ; Populația (1930) : 95.000 1. CANDEA (Cândevici, Când eseul). Neam de boeri moldoveni în s. 15.—Lațcu C. Pârcălab de Hotin, 1435. CANDESCU. Familie boerească din Ț.-Rom., cu leagănul la Bădeni (sec. 15) apoi la Cândești și Pă- tărlage, în J. Buzău. Coborâtoare din Mihnea Vorni- cul de la Bădeni, | pe la 1545. — Mihalcea vornicul de la P. în sec. 17 (j- 1635) — Radu Cândescu, marele vornic, și frații săi Moilse spătarul și Negoiță cluce- rul fură uciși de Mihnea V. la 1658. (Sora lor Preda erea soția lui Preda Buzescul). — Mihalcea, mare Stolnic, fondator al Mon. Berea (ț pe la 1694). — Constantin, mare Logofăt j- 1790. CÂNDEȘTI. Sat în J. Buzău, pe Buzău. Biserica zi- dită de boerii Cândești la 1665 (mormintele fami- liei). Casele lor (refăcute), din aceeași epocă. CÂRC-SERDAR. Capul arnăuților de slujbă la Curtea domnească; în sec. 18-19. CÂRJĂ. Neam de boeri din Moldova, în sec. 15-16.— Luca C. sol al lui Ștefan cel tânăr la Sigismund al Poloniei, 1517 și 1523. CÂRJALII. Cete de Turci neregulați cari veneau de peste Dunăre-(de obicei de la Vidin) după pradă în Oltenia; —• Tâlhari, jefuitori. CÂRJI. Sat în Hunedoara. Resturi preistorice și romane. www.dacoromanica.ro — 127 — CARLIGI. Sat în J. Neamțu. Biserica din sec. 17. CARLIGATURA. Vechiu ținut al Moldovei, desfiin- țat la 1832. Coprindea o parte din jud. Iași de as- tăzi, cu scaunul la Târgu-Frumos. Numele acestui ți- nut figura în docum. dela 1400. CARLOMĂNEȘTI. Sat în J. Buzău, lângă Nișcov. Dealul „Cetatea" cu urme de șanțuri; stațiune pre- istorică. CARLOVA. Familie din Jud. Buzău (s. 18). CARNU. Fost schit în J. Buzău, lângă Rușavăț. Bi- serica zidită la 1546 de Mi'rcea Voev. și Kiajna; re- făcut la 1634 de Matei Vodă, apoi la 1822. Clopot din s.-16; icoane interesante. CÂRSTE. Familie boer. din Moldova de sus (Buco- vina) . — Cârste vornicul Mol., 1594. CARSTEA. Mare vornic în Ț.-R., ucis de Alexandru V. Iliaș la 1617, ca partizan al lui Lupu Mehedtn- țeanu. CARSTIAN. Boer din Ț.-R. Pârcălab de Târgoviște, apoi mare vornic 1483-1504 (ț 1522). (v. Buzescu). CARȚA (Kerz; magh. Kerc). Sat în J. Făgăraș, pe Olt. In sec. 13 se afla acolo o abație fondată la 1173; prădată de Tătari la 1241, desființată la 1474. Ruine. CEAHLĂU. Munte în J. Neamț; vârful cel mai înalt •din Moldova (1908 m., „Panaghia"). CEALMA. Turbanul cu care Turcii își înfășurau capul. De obicei de culoare albă. CEAȘNIC. Numele paharnicului în Moldova, în sec. 15. Erea și un „ceașnic al Doamnei", (v. paharnic). CEATA. Sub-împărțire militară din vechime, de mărime deosebită după trupe și după timpuri. Efec- tivele oastei se socoteau pe cete (regiment, batalion), de obicei cam de o mie de oameni (sec. 16-17 la Dorobanți de pildă. Cetele ereau comandate de că- pitani. CEATA de moșneni (familie). Acei ce se coborau dintr’un moș comun, stăpân al pământului ce au moștenit, alcătuiau o ceată (Ț.-Rom.). CEAUR. Familie de boeri din Moldova (ținutul Bacău, din sec. 16). — Dumitrașcu Ștefan, m. vornic,. www.dacoromanica.ro — 128 — apoi mare logofăt 1624-30. — Ștefan Ciaurul, mare vornic al Ț.-de jos, 1623. — Gheorghe Vodă Ștefan fiul lui Dumitrașcu; Domn al Moldovei 1652-58. Logo- făt al lui Vasile Lupu, se ridică contra lui și-i luă scau- nul, Pribeag în străini, muri la Stettin, 1668 (v. și Gheorghe). — Vasile C., fratele său, hatman și m. Lo- gofăt. — Fiul acestuia Dumitrașcu, mare Logofăt, f 1691. — Vasile, fiul lui Dumitru, pretendent la dom- nie, veni la 1716 cu trupe ungurești contra lui Mihai Racoviță, dar răsmerița lui nu i'sbuti. CEAUȘ. Grad militar subaltern (sec. 17-19), loco- tenent, cap peste câteva zeci de oameni; — „Ceauș de lefegii" (sau ceauș spătăresc) în Ț. R. mai mare peste lefegii (garda) spătarului mare; „Ceauș de seimeni" (sergent locot.). — C. erau și alți șefi de slujitori domnești, agenți, ca: „C. de aprozi", ajuto- rul vătafului de A.; Ceauș al Agiei; apoi „Ceauș- bașa", capul ceaușilor de divan. — v. și vătaf). CEDONIE. Localitate dacă și stațiune militară ro- mană. La Apold de azi (Jud. Sibiu), sau poate la Ocna Sibiului. CEHAN. Familie boer. din Moldova în sec. 16, nu- mită în al 17 Racoviță, după R. Cehan, mare lo- gofăt. (v. Racoviță). CELEI. Sat pe Dunăre, în J. Romanați. La S. E. ruinele orașului și castrului roman care era probabil Sucidava, vechia așezare dacă (resturi preistorice). Se credea că acolo ar fi fost Malva (identificată a- cum cu Romula). Un drum roman pornea de aci la Romula și spre munte. — Constantin cel mare con- strui la 328 un pod peste Dunăre. Când scad apele se mal pot vedea resturile a 7 picioare cari ereau învelite în tablă de aramă, pentru care poporul îl numise „podul de aramă". Pare că acest pod a fost refăcut în locul altui mai vechiu din vremea lui A- drlan. Podul figurează pe reversul unei monede și pe o medalie imp. de ia Constantin. La capul lui erea un castru puternic. (Pe malul drept, în față, se afla ce- tatea Oescus. — La 1247, pescăriile de la Celei ereau concedate de Bela IV Regele Ung., ordinului loanit. www.dacoromanica.ro — 129 — CELȚI. In timpurile pre-romane, câteva triburi cel- tice apusene pătrunseră și se așezară pe pământul Daciei (până și în părțile Dobrogei actuale), pe la începutul sec. 3 a. Chr. Scriitori vechi menționează pe: Taurisci, Boi, Scordisci, Britolagi, etc. CENAD. Sat în J. Timiș-Tor., pe Mureș, la granița spre Ungaria. Urme romane. — Cetate reg. din sec. 12, de la care numele vechiului comitat Cenad. CENTURIA. Subîmpărțire a legiune! romane, nu- mărând o sută de oameni, sub un centurion. Legiu- nea cuprindea 60 de centurii, iar cohorta 10. CENTUM PUTEA. Stațiune romană în Banatul act., Intre Butin și Stamora (J. Timiș-Toront.). CEPARU. Familie de boeri din Ț.-Rom. (Argeș), în sec. 16-17. — Jupan Dragomir zidi la 1533 biserica din Cepari. — Ivașco C. căzut în luptă la Leva, 1664. CEPTURA. Sat în Prahova. Tradiția unei cetăți, pe dealul Lilești. Așezare preistorică (neolitică). CEPTUROAIA (Ciuturoaia; azi numit: Știrbei). Sat în Romanați pe Olteț. Biserica a boerilor Buzeștl, din sec. 17. Beciuri vechi din acea epocă.— Boerii din Cepturoaia din sec. 15-16, se numiră Buzeștl la finele sec. 16. O ramură, coborând din Dumitru pârcălabul t 1529, rămase cunoscută în al 17 ca boeri din Cept. CERAMICA. — Olărie pre și protoistorică (getică) s’a găsit în multe localități din țară: forma și orna- mentele sunt influențate de civilizația mediterană. Din epoca daco-romană, olărie artistică s’a aflat în toate așezările romane din Oltenia, Transilv. și Do- brogea. — De olărie românească veche nu s’au păs- trat modele : e neîndoios că forma și factura au ră- mas neschimbate până astăzi. Prin fragmente de te- racotă simplă sau smălțuită cunoaștem întrebuința- rea ei ca podoabă. La bisericile din sec. 15-16 se deo- sibesc cărămizile, olanele, discurile SMĂLȚUITE în culori, lucrate de meșteri din țară și folosite în or- namentare (în brâuri, ocnițe cu discuri, etc.) la e- poca lui Ștefan al Moldovei (Hârlău, Suceava, Iași, Dorohoi, etc.), și în Țara-Român. din sec. 14-15 (Ar- geș, Târgoviște). Discurile prezintă motive geometri- 9 www.dacoromanica.ro — 130 — ce șâ animale, stilizate heraldic. Urme de Între- buințarea olanelor sau țiglelor și cărămizi de pardo- seală smălțuite s’au aflat în Ț.-Rom. (Argeș, Snagov, Cornet, etc.). Sobele smălțuite ereau de asemenea răspândite. Desvoltarea luată de ceramică în această direcțiune până în sec. 16, nu o mai aflăm apoi. CERAȘU. Sat în Prahova, pe Drajna, între C. șl Slon. La „Păducșlu" ruine de cetățuie medievală (v. și Slon). CERBEL. In J. Huniedoara. Localitate cu rămășițe dace (podoabe de argint, etc.}. CERCEL, Ștefan. Căpetenia unei cete de haiduci, cari jefuiau în Oltenia pe vremea anarhiei re urmă morții lui Mihai Vodă, 1601. CEREALE, grâne. — Grâul și secara se cultivau la noi din vechi timpuri. Hrana principală’însă a popu- lației din țările rom. până în sec. 18, erea meiul, sub forma de păsat. — PORUMBUL, care e astăzi hrana de bază, a fost introdus în Ț.-Rom. în a doua jumăt. a sec. 17 (pe la 1680), în Moldova mai târziu (pe la 1715). Mămăliga (cuvânt grecesc) a înlocuit păsatul și pâinea. CEREMUȘ. Râu, afluent al Prutului; din vechime graniță între Moldova (Bucovina) și Polonia. Format dn C. alb și negru. CERKEZ. Familie b. din Ț.-Rom. (București) ;• unde se află din sec. 18. CERKEZ-Cristodulo. Mihai. General, comand, de divizie, s’a distins în 1877 la Plevna (1889-87). CERNA. Râu de munte în J. Mehedinți și Severin. Ese dintr’o peșteră a munt. Gărdoman, trece pe la băile Mehadia și se varsă în Dunăre la Orșova. 75 k. lung. Altă dată erea hotar spre Ungaria. Afluent Cernișoara. — Nume dacic : Tierna, Cierna. CERNA. Râu în J. Vâlcea. Afluent al Oltețului. Ese din munt. Cursorul. Lung 80 k. CERNATESCU. Familie b. din Oltenia (Dolj). CERNĂTEȘTI. In J. Buzău, pe Slănic. La locul „Ce- tățuia“, urme de întărituri, ale Tătarilor după tradi- ție (preistoric). www.dacoromanica.ro — 131 — CERNĂUȚI. Orașul. Exista la 1407, la vadul Pru- tului, un sat lângă cetatea Țețina. In sec. 16 erea un târgușor, reședința starostelui ținutului de margine. După luarea Moidovei de N. W. (Bucovina), târgul crescu repede, fiind capitala provinciei sub Austria. Episcopia de Rădăuți fu mutată acolo. — Biserici: Sf. Nicolae, din 1748, de la boerul Stroescul. staroste de C.; Horecea, din 1760. Catedrala și palatul țnitropoli- tan, sunt moderne. — Universitate fondată la 1875.— Populația (1930): 110.000 loc. — La vadul Prutului, în 27 Oct., 1497, Ștefan înfrânse restul oastel lui Al- bert al Poloniei. CERNĂUȚI. Județ în N. Bucovinei, cu reședința la Cernăuți. Vechiu ținut de margine al Moldovei. Su- prafața 1860 k. p.; Populația (1930): 302.000 loc. CERNAVODA. Orășel și port la Dunăre, J. Constan- ța. Resturi romane, valul lui Traian. La miază-zl de orașul actual, se afla vechiul Axiopolis (v. Axiopolis). — Intărituri turcești. Capul podului de fier peste Dunăre. — Popul. (1930): 6500 loc. CERNEȚI. Altădată târg, scaun al Jud. Mehe- dinți până la 1840 și înainte căpitănie de margine. Azi alăturat orașului Severin. — Biserica S-ta Trei- me zidită de Grigore Ghika V. la 1662. Sf. Nicolae la 1794 (de R. Pleșoianu și J. Glogoveanu). CER(NICA. Monăstire de călugări în Ilfov; pe un ostrov din balta Colentina. Fondată de jupân Cernica Știrbei la 1608. Două biserici. Pustiită în sec. 18, a fost renoită la 1784. CERSIE. Stațiune daco-romană la S. E. de Poro- lissum; în N. Transilv. la Ungurașul de astăzi, J. Sălaj. CERVENIA. Sat în Teleorman. La „Cetatea" res- turi preistorice. CESIANU. Familie boer. din Oltenia (Romanați); ramură din familia Jianu, numită după moșia Ce- zieni. CETATEA sau CETAȚUIA. Sub aceste numiri aflăm, în deosebite părți ale țării: ziduri sau ruine, întări- turi vechi și movile, sau uneori locuri fără nici o urmă, de obicei pe un deal sau înălțime, — cu dife- www.dacoromanica.ro — 132 — rite destinațiunl și din toate timpurile (castru roman, castel medieval, cule sau case întărite de mai târ- ziu; alte-ori numai așezări preistorice, valuri sau întăriri ocazionale, etc.). Poporul le coprinde fără deo- sebire sub numele de C. — Destinațiunea lor primi- vită, din cauza stărel actuale care nu mai permite recunoașterea planului, e greu sau cu neputință de determinat pentru multe din aceste urme de con- strucții. Din altele n’a mai rămas decât amintirea că acolo a fost pe vremuri o construcție, o „cetățue" oare-care. — (Notițe asupra multor din ele se gă- sesc la numele localității. — Pentru cetățile sau cas- tele din veacurile de mijloc, ale căror ruine subsistă, v. Cetăți). CETATEA. Sat pe Dunăre, în J. Dolj. Acolo începea primul val de apărare ridicat de Romani, probabil sub August, de-a lungul Dunărei până la balta Greaca. Pe dealul „La Cetate", urmele castrului roman. — Redute de la 1853. CETATEA. Sat în Teleorman (corn. Antonești). D’a- supra gârlei Tinosu, resturi preistorice neolitice (o- lărie, unelte de piatră). CETATEA LUI NEGRU-VODA. La Colții-Brezei, pe munte, la sud de Breaza în J. Făgăraș, între valea Brezioarei și a Poșortei, ruinele unui castel după tradiție al lui Negru Vodă. Alte cetăți din Țara-Român. sunt atribuite de tra- diția populară lui „Negru Vodă": (v. Argeș, Dâmbo- vița, Cetățeni, Negru-Vodă). CETATEA DE BALTA (magh. Kukullbvâr). In Tran- silvania, pe Târnava-Mică, castel al voevozilor Tran- silvaniei. La 1487 fusese dat de Regele Matei împre- ună cu Ciceiul, lui Ștefan Vodă al Moldovei. Ion Za- polya le dărui mai târziu lui Petru Rareș, care le pierdu la 1541. Cet. exista la 1197. Zidurile încă bine păstrate, (v. și Cicei). CETATEA NOUA. (v. Gherghița). CETATEA ALBĂ (Turc. Akkerman). Cetate și oraș la limanul Nistrului în Basarabia. Pe locul anticului oraș grecesc Tyras, mal târziu cetatea bizantină Mau- www.dacoromanica.ro — 133 — rokastron, Moncastro al Genovezilor în evul mediu. — Pe rând sub stăpânirea bizantină, genoveză, tă- tărească (sec. 13), CETATEA ea Moldovei la începutul s. 15 sub Alexandru cel Bun (1407).Refăcută de Ște- fan n la 1440, fu reînoită și mărită de Ștefan cel Mare la 1481, dar îi fu luată de Turci la 1484 și stă- pânită de ei până la 1812, când trecu Rușilor. Din puternica cetate, mărită și fortificată modern de Turci, au rămas zidurile întregi cu turnurile încă bine păstrate. Poarta mare e făcută de Ștefan Vodă la 1476. In mai multe rânduri, cetatea a fost asediată. Desființată de Ruși¹ în sec. 19.—ORAȘUL C. A. (numit în vechime slavonește: „Bielgorod"), citat ca târg al Mold. la 1408, s’a desvoltat mai mult în sec. 18 sub Ruși. Colonie însemnată de Armeni în sec. 14. E ur- marea ca port și loc de comerț al vechiului Tyras (v. Tyra). Are o biserică zidită de Ștefan Vodă la 1482. Populația actuală (1930): 24.000. CETATEA-ALBA. Ținut al Moldovei (Basarabia), numit după cetate. Județul actual are 7595 k. p. în- tindere și 340.000 doc. populație. Colonii germane și elvețiene de la început, sec. 19. CETATEA-ALBA și Ismail. Episcopie ortodoxă în- ființată la 1925, cu scaunul la Ismail. CETĂȚENI din vale. Sat pe Dâmbovița, în J. Mus- cel. Numit astfel de la „Cetatea lui Negru-Vodă“ din apropiere. In locul unde era cetatea, rămășițe din zi- duri și o bisericuță, (v. Negru Vodă și Dâmbovița). CETĂȚI ROMANEȘTI, castele, fortărețe medie- vale. — In Țara-Românească: Argeș (numită a lui Negru Vodă și Poenari), București (Cetatea Dâmbo- viței de jos), Calvini, Dâmbovița, Gherghița, Giurgiu, Lotru. Negru-Vodă (Cetățeni), Negru Vodă (în Fă- găraș), Oreava, Severin, Teleajen, Turnu, Târgoviște. — In Moldova: Cetatea-Albă, Chilia, Crăciuna, Hotin, Neamțu, Orhei, Roman, Soroca, Smeredova, Sucea- va, Tighina, Țețina. — (Domnii Ț.-Rom. au stăpânit timporar peste munți în Ardeal : Bran, Făgăraș, Vinț ; iar ai Moldovei: Cicei și Cetatea de Baltă). — v. la numele fiecărei. 'www.dacoromanica.ro — 134 — CETĂȚI ROMANE, castre, orașe întărite, numeroase în coprinsul României de astăzi, afară de Moldova. Printre cele mai de seamă în Ț.-Rom. și Dobrogea : Drobeta, Daphnae, Dinogetia, Istros, Malva, Troes- mis, Ulmetum, etc. (v. numele lor și articol, ro- mane) . CETĂȚI DACE, din care au rămas ruine sau urme: la Grădiște (Muncel), Costești, Piatra-roșie, Turda, Odorhei, în Transilvania. Unele din cet. Dacilor au fost reîntărite și întrebuințate de Romani. CETĂȚI TURCEȘTI pe teritoriul țărei, luate de Turci de la Domnii Ț.-Rom. și Mold., sau ridicate de ei, au fost: — Akkerman (Cetatea-Albă), Brăila, Ben- der, Giurgiu, Hotin, Ismail, Kilia, Silistra, Turnu. — (v. aceste nume). CETAȚUIA. Locurile unde au fost cetăți, întăriri sau alte așezări vechii sunt numite de popor C. — (v. Cetate). CETAȚUIA. Schit lângă Râmnic, la N. de oraș, pe vârful unui deal, unde probabil a fost pe vremuri o cetate. Ca și aiurea în J. Vâlcea, tradiția unui Domn Basaraba, care locuia acolo și se lupta cu Tătarii. — In sec. 16 exista un schit cu biserica în care fu ucis la 1529 Radu de la Afumați cu fiul său Vlad, de către boerii Neagoe și Drăgan. Schitul a fost reconstruit de Mitrop. Teodosie la 1680 (reparații din sec. 19). CETAȚUIA. Monăstire aproape de Iași, în partea de S. a orașului. Ridicată la 1672 de Duca Vodă, care făcu și casele domnești în care locuia. Biserica șl clădiri interesante; boite gotice. întărită cu ziduri de apărare. CHALCOCONDILAS, Nicola. Cronicar grec bizantin din sec. 15. In istoria împărăției (până la 1463), date asupra Ț.-Român. CHEIA. Monăstire pe valea Teleaj enului, în munții Prahovei, fondată de Mihail Ghika la 1825 (călugări). CHEIA, In munții Vâlcei, pe Cheia. Schitul Jezerul, fondat la 1573. — Intr’o peșteră tradiția mormântu- lui Sf. Andrei. — La „Valea-lungă“ resturi ale unei exploatări de aur a Sașilor. www.dacoromanica.ro — 135 — CHEIA. Râu în Vâlcea, afluent al Oltului. Mal jos de Sărăcinești e numit RÂMNIC. CHEIA. Loc, pe apa Tisăului în sus, între stânci (cam. Tisău în J. Buzău). Ruine de clădire, după tra- diție un palat al Doamnei Neaga. CHENDRIȘ (Kenderes). Familie nob. română din Banat în sec. 14-16. CHESAR Logofătul, împreună cu Dumitru Vornicul și alți boeri, conspiră contra lui Mihai Vodă, de care sunt tăiați la 1596. CHESARIE Halepliu. Episcop de Râmnic 1773 t 1780. Tipăritor de cărți bisericești. — CHESARIE Căpățână, Episcop de Buzău 1825-46. A refăcut mai multe bi- serici din J. Buzău. CHEVE (Keve). La Cuvin, N. de Banat, se afla ceta- tea stăpânită după vechile cronici de Glad la finele sec. 10, și care a durat împreună cu comitatul Cheve (înființat în secol. 11) până la căderea sub Turci, la 1551. CHILIA NOUA. Cetate în Basarabia, pe Dunăre. După luarea cetăței din ostrov (Chilia veche, v. mai jos) de la Radu al Ț.-Rom. la 1465, Ștefan cel Mare refăcu (pe la 1476) cetatea la Chilia nouă din față (pe urmele uneia mai vechi genoveză și bizantină). Turcii o luară la 1484, întărind stăpânirea lor la gu- rile Dunărei. In sec. 18, fu asediată, de trei ori de Ruși, iar la 1812 trecu Rusiei odată cu Basarabia. Ruinele cet. sunt încă în ființă. CHILIA, ORAȘUL. Așezare veche lângă cetatea de mai sus, s’a desvoltat în sec. 19. Biserica Sf. Nicolae, dela Ștefan-Vodă, din 1478, fu rezidită de Vasile Lupu la 1648. — Populația (1930) : 17.000 loc. CHILIA VECHE. — Pe malul drept al Dunării, sat, în fața orașului .Chilia din Basarabia. In ostrov se afla din secol. 14 castelul genovez LICOSTOMO, ridi- cat pe ruinele vechiului fort bizantin Lykostomion (Gura Lupului). In stăpânirea Domnilor Țării-Rom. în sec. 14—15 (prilej de lupte la 1429 între Dan Vodă și Alexandru al M.), fu luat la 1465 de Ștefan c. Mare, care zidi apoi pe malul stâng Chilia nouă. (v. mal www.dacoromanica.ro — 136 — sus). De atunci castelul căzu în ruine (urme de zi- duri și șanțuri). CHILIA. Sat în J. Olt. Pe deal, la „Cetățue“, urme de întări turi, numite „Tătărasca“. CHILIA. Ruinele unui schit, la Podenii-vechl, J. Prahova. CHINDIE. Turnul de la Curte (donjon), din care se vestea ceasul chindiei (spre seară). CHINEZU, Pavel, comite al Timișoarei.—(v. Pavel). CHIOARU (Chioara, Cetatea de piatră; magh. Ko- var). Cetate ridicată din sec. 13, pe un deal aproape de Remetea, pe Lăpuș, Jud. Satu Mare. La 1392 fu donată de Rege voevozilor rom. de Maramureș. In sec. 16 erea a Princip. Transilvaniei. La 1600 a lui Mihai Vodă, sub comis Lecca. Dărâmată la 1713. Azi în ruine. — După numele cetăței a existat din vechi până la 1876, un DISTRICT al Ch., cu sediu la Șom- cuța-Mare. CHIOSE-AIDIN. Sat în J. Durostor. Ruinele unui cas- tel roman-bizantin din sec. 4." Poate vechiul Palmatis. CHIOJDU mic. Sat vechi în J. Buzău. Un mor- mânt din vremea Goților, sec. 4. CHIPRIENI. Monăstire în Basarabia, (v. Căpriana). CHIRILA. Preot din Beiuș; cap al cetelor de Ro- mâni luptând în Ardeal alături de Rakdczy contra Turcilor, căzu în luptă, 1650. CHIRILIC, alfabetul. — (v. Alfabet). CHIRNOGI. In J. Ilfov, la N. de Oltenița, spre Du- năre, urme de așezare protoistorică. CHISHULL, Edmond. Englez, din suita ambasado- rului la Constantinopol, Lord Paget. A lăsat o rela- țiune a trecerel lor prin Țara-Rom. la 1702. CHIȘINĂU (Kișineu). Orașul. Capitală a Basara- biei (1818) pe vremea anexărei rusești. Cunoscut ca sat de la 1436. In sec. 18 erea un târgușor neînsem- nat, care crescu repede după 1812. La încep, sec. 17 se numea și RAȘCA. Lipsit de monumente vechi. Populația (1930) : 117.000 loc. CHIȚCANI (noul Neamțu). Monăst. în Jud. Tighl- na; de la încep, sec. 19. — 137 — CHIVĂRĂ. Coifură militară (shako), chipiu Înalt. Introdus la 1830 în oastea rom. după modelul rusesc. CHRISTESCU, Constantin. General; în 1917 co- mandă armata I, pregătind rezistența și victoria dela Mărășești (1866-1923). CHOZIM. Numele polon al cetății Hotin din Mol- dova. CIANGAI (csângân). Locuitorii de origină maghia- ră (secui) din Moldova, ținut. Bacău și Roman, în ju- rul văei Șiretului. Stabiliți acolo din deosebite tim- puri, începând din sec. 13, ca colonii la marginea re- gatului ung. sau lucrători la minele de sare (valea Trotuș-Ocna). Până azi au păstrat limba, religia ca- tolică, obiceiurile și satele lor, și ceeace e caracteris- tic, femeile poartă fără excepție vechiul costum ro- mânesc. (v. și Secui). CIAȘNIC. Nume al paharnicului în Moldova, sec. 15-16. CIBIN. Râu în Ardeal, afluent al Oltului, In jud. Sibiu. De la el vine numele orașului, în vechime Cibin (Cibinburg). CICANEȘTI. Sat în J. Argeș, în jos de cetatea Ar- geșului. Ziduri în ruine, prob, din sec. 14-15, în legă- tură cu cetatea. CICEI (magh. Csicsd). Cetate în Transilvania (J. Someș), nu departe de Dej. Zidită prin sec. 13 pe un vârf, castelul erea stăpânit de voevozii Trans. la 1484. Regele Matias îl dărui lui Ștefan al Mold. cu 60 de sate ce țineau de el. Bogdan III îl stăpâni, apoi Petru Rareș care se refugiă în Cicei la venirea lui Soliman în Moldova (1538), stând acolo aproape doi ani. Re- luat de Zapolia, Ciceiul fu asediat de Petru la 1542, apoi dărâmat de Martinuzzi (1544). Astăzi ruinele zidurilor. CIGMĂU. Sat în J. Hunedoara. Resturi de castru, pe Mureș, spre Ghelmar, unde erea localitatea ro- mană Germisara. — Urme preistorice. CILIC. Lângă Telița, J. Tulcea, monăstire fondată la 1825 de un arhiereu rus Atanasie. CIMERIENI. Poporul cel mai vechiu în regiunile www.dacoromanica.ro — 138 — noastre, al cărui nume s’a păstrat din vremurile pre- istorice, sunt C. — De la N. și N. W. Mărei Negre, C. se întindeau spre apus și Dunăre în sec. 16-11 a. Cr. Ei ereau un neam de rasă europeană nordică, înrudit cu Traco-Ilirienii. Sciții, veniți pe urma lor în sec. 12-11 a. Cr., luară în șesurile noastre locul Cimerie- nilor, rămași sub alte nume în celelalte părți. Scrii- torii greci antici vorbesc de TRERI, un trib cimerian de la Dunărea de jos. — Poporul de mai târziu al Da- cilor, e urmașul lor. CIN, Cinuri. înseamnă la Ruși, de la cari a fost împrumutat la încep, sec. 19 (Moldova): rang, func- țiune, slujbă publică. De unde „cinovnic“ (func- ționar) . CINCIȘ. Sat în J. Hunedoara. Resturi de așezare romană. CINCU MARE. Comună în J. Târnava-Mare. Colo- nie de Sași din sec. 13. — In Sept. 1916 lupte între Germani și Români. CIOARA. In J. Alba. Localitate protoistorică dacă (podoabe de argint, etc.) — In sec. 17-18, monastirea din plaiu Cioara, numită și Afteia. CIOBANOAIA. — Pe valea C., în J. Buzău, un schit de lemn (sec. 17 ?) CIOCĂNEȘTI. Sat în Ilfov. La 1521, bătălie între Radu de la Afumați și Turcii lui Mehmed Bey. CIOCANII. Schit în J. Muscel spre N. de Câmpu- lung. Din veacul 16; reînoit la 1610. Biserica actuală, de lemn, din 1825. CIOCÂRLIA. Movilă la Vadu-Pașei-Scurtești, în Buzău. La 1881 s’au găsit în ea osemintele unui răs- boinic cu calul lui, zeaua și armele (mormânt scitic). CIOCLOVINA. Schit în munții Gorj ului, mai sus de Tismana; zidit la 1715 de jupâneasa Stanca Glogo- veanca. — Pe vârful dealului Cioclovinei un alt schit mai mic CIOCLOVINA. Sat în J. Hunedoara. Peșteră cu u- nelte și urme preistorice paleolitice. CIOCOI. La început (sec. 17) acest cuvânt însemna pe agenții fiscului. Mai apoi, în general, se zicea omu- www.dacoromanica.ro — 139 — Iul de casă, vătaf, sau slugă la un boer (sec. 18). Termenul ajunse în cele din urmă pejorativ, din cau- za abuzurlor acestor oameni, cei mai mulți greci, cari se îmbogățeau adesea, prădând pe țăran, furând pe boeri. In acest sens însemna un parvenit, ajuns, în opoziție cu „boer“, iar nici de cum sinonim cu acesta, cum s’a întrebuințat de unii în timpul din urmă, în se numiră Gole- scu. — State, mare Paharnic j- 1714.—(v. și Golescu). LEORDENI (Leurdeni). Sat în Jud. Muscel. La Leordeni de jos, biserica de la lord. Golescu din 1835. LEORDENI-Popești. Sat in Ilfov, aproape de Bu- curești. Casele vechilor stăpâni ai moșii din sec. 16-17, refăcute la începutul sec. 19, șl biserica din 1808 de familia Mano. — Așezare protoistorică getă (ep. bronz). LEOȘTI. Sat în Fălciu. Biserica din 1640 de la Popa Gavril Crețul. LEPEȘ, Gheorghe. Episcop catolic al Transilvaniei. La 1437 din cauza dărilor apăsătoare și a interdictu- lui, provocă o răscoală a țăranilor. LEPȘA, Schit în Vrancea, la munte (Jud. Putna) aproape de Tulnicl, fondat la 1743. LERESCU. Familie boer. din Țara-Rom., de la Le- rești (Muscel) ; cunoscută din sec. 16. LEREȘTI. Sat în Muscel, aproape de Câmpulung. Urme de ziduri: „cetatea tătărească", cu legende despre Voevozii Basarabi (poate o curte domnească din sec. 14—15). LERICI. Cetățue la Gura Dniprulul (lângă Ocea- cov, Rusia de sud), stăpânită de Domnii Moldovei la 1455-75 ; în legătură cu Cetatea-Albă. LESNIC. Sat în Hunedoara. In apropiere, pe Mu- reș, așezare preistorică și dacă. LESPEZI. (Podul Neagului), aproape de Comarnic (Jud. Prahova). Biserica de la schitul zidit de Dră- ghici Cantacuzino spătarul și fiul său Pârvu, la 1661. LETOPISEȚ. Cronică, anale (în Moldova mal a- les ; de la leat = an). Cele mai de seamă letopisețe ale Moldovei: a lui Gr. Urechlă, a lui Miron și Ni- colae Costin, a lui Neculce, Canta, E. Kogălniceanu, Muște, au fost publicate de M. Kogălniceanu. LEȚCAE (lescae). Monedă măruntă. — (v. mo- nede). www.dacoromanica.ro — 300 — LEȚCANI. Sat în Jud. Iași. Biserica din 1790 de la Constantin și Ana Balș. LEVA (Leven). In războiul Turcilor cu împărăția germană la 1664, Domnii români Gr. Ghica și Dabija luară parte la asediul cetății Leva din Ungaria, care nu reuși, Turcii cu Românii fiind înfrânți. LEVA. Familie boerească din Basarabia. — (v, Gore). LEVANTINI. Populația din porturile Asiei mici și insulele grecești, de origină amestecată (italieni, spanioli, grecizați). Un mare număr de levantini a pătruns împreună cu Grecii în țările române. LEVENȚI (Levințl). Un corp de oaste în Țara- Rqm. în sec. 16-17 (De obicei lefegii străini). LEVKI. Numele antic grec al insulei din Marea Neagră, la răsărit de gurile Dunărei, numită azi a Șerpilor. — (v. Șerpilor, insula). • LICHIREȘTI. Sat în Jud. Ialomița la Dunăre, cu- noscut din sec. 17 ; mai târziu, ca târg, numit Călă- rași. — (v. Călărași). LICIUL. Familie din Mold., din sec. 15. — Liciu, Postelnicul lui Petru Rareș, 1530. LICOSTOMO (Lykostomion). Castel bizantin și a- poi genovez, pe Dunăre, la Chilia veche de astăzi. — (v. Chilia). LECURA. Vlad voev. dracul a ridicat, pe la 1435, o mănăstire pe deal la Licura, lângă Ocnele-Mari în Vâlcea, cărei întări moșia de acolo. Biserica a rămas în ființă până la 1802, când fu arsă de Kirjalii. Nici satul L. nu mai există. —■ Pe culmea Licurei, ocne de sare părăsite, exploatate din vremea romană. LIEȘTI. Sat în Jud. Tecuci, cunoscut din sec. 15. Un schit ființa încă acolo în sec. 18 (ruine). LILIECI. Deal la Ceptura (Prahova). Tradiția u- nui palat al Doamnei Neaga. LIMANUL Nistrului. Baltă mare (lagună) prin care Nistrul se varsă în Mare. (40X10 km.) Pe ma- lul de apus e Cetatea-Albă. LIMBA-DULCE. Boeri moldoveni din sec. 15.—DU' ma al lui Limbă-Dulce de la Neamțu, vornic al Mol- www.dacoromanica.ro — 301 — dovei, t pe la 1449 ; și fratele său Mândrea, sfetnic domnesc 1430-40. LIMBI străine întrebuințate în țările române, în biserică, cancelaria domnească, inscripții, vorbire : (v. Slavonă, Greacă, Latină). LIMES (hotar). Numirea romană a șanțurilor sau valurilor de pământ făcute pentru apărare, și însem- nând în acelaș timp hotarul stăpânirei romane. In Țara-Rom. „limes alutanus" și „limes danubia- nus“ ; și altele în Moldova și Dobrogea. — (v. Val, Brazda lui Novac, Troian). LIPANEȘTI. Sat în Prahova. Biserica din 1810, de la familia Lipănescu. LIPCANI. O oaste de pedestrași (împrumutată în Moldova, în vechime alcătuită din Tătari), cu slujba de curieri și la ordinele mar. Polstelnic. Trecut și în Ț.-Rom., numele rămase pentru curierii și sluj- bașii mărunți ai marilor dregători. LIPINȚI. Sat în Jud. Cernăuți. Urme de așezare preistorică. LSPNIC. Localitate pe Nistru, unde Ștefan-Vodă al Moldovei înfrânse pe Tătari la 20 Aug. 1470, ucizând pe fiul Hanului. LIPOVA (magh. Lippa). Orășel în Jud. Timiș-To- rontal, pe Mureș (Populația 6000 loc.) — Cetatea de la Lipova fusese ridicată în sec. 13 de Bela IV apoi întărită de Carol-Robert, care zidi și biserica de a- colo la 1315. In sec. 15 era proprietatea lui loan Hu- niadi, mai târziu a Principilor Transilvaniei. LIPOVENI. Adepții unei secte religioase, persecu- tată înainte în Rusia cari, începând din sec. 18, se refugiară în Dobrogea, Jud. Brăilei și Moldova (Jud. Suceava), unde se găsesc colonii și sate de ale lor. Lipovenii păstrează portul rusesc, barba și nu se a- mestecă cu populația româneasca. LIPSCANI. Neguțători de mărfuri occidentale în Țara-Rom. ; sec. 18-19. (De la Leipzig-Lipsca). LIȘTEAVA. Sat în Dolj. Urme preistorice (neoliti- ce, bronz). LITEAN-Vodă. — (v. Lituon). www.dacoromanica.ro — 302 — LITENI. Sat In Jud. Baia, cunoscut din sec. 15. Bi- serica de la Teodor Vârnav Liteanu, 1752. LITERATURA. Literatura populară (cântece, po- vești, etc.), anonimă și orală, a fost până aproape de epoca modernă, singura manifestare a gândire! șl simțire!. Literatura scrisă era redusă până la sfârșit sec. 18 la traduceri de cărți religioase (cel mal ve- chiu text român cunoscut e manuscrisul de la Voro- neț din sec. 15 ; cea dintâi carte tipărită în rom. E- vanghelia lui Coressi 1560), și la câteva cronici din sec. 17-18. Literatura profană începe în prima parte a sec. 19 cu răspândirea de traduceri (din limba grea- că, franceză, germană și italiană). Eliade Rădulescu (1802-72) în Ț.-Rom. și Gh. Asachi (1788-869) în Mold., dau avânt literaturei prin scrieri din deose- bite genuri literare. lancu Văcărescu (1790-863), apoi Vasile Cârlova (1809-31), compuseră poezii lirice, A. Donici In Moldova, fabule ; iar C. Negruzzi (1809-69) e primul prozator original. POEZIA : In perioada romantică, trăesc poeți de seamă ai literaturei noastre, în fruntea că- ror strălucește Alecsandri (1819-90), apoi D. Bolin- tineanu (1819-73), Gr. Alexandrescu (1812-85) ; Al. Sihleanu (1834-57), Mihail Zamfirescu (1839-78), poeți cu simțire aleasă, A. Depărățeanu (1835-85). A- poi Th. Șerbănescu (1837-901), Gr. Grandea (1843-97). CuEminescu (1849-89), considerat ca cel mai mare din poeții noștri, se desvoltă poezia modernă. In pleiada care-1 urmează : Alex. Macedonski (1854-1920), Dui- liu Zamfirescu (1858-1922), Gheorghe Coșbuc (1866- 1918), Traian Demetrescu (1866-96), Mircea Deme- triade, Al. Obedenaru, Elena Văcărescu (în limba franceză), Haral. G. Lecca (1873-1920), Cincinat Pa- velescu (1873-1934), Radu D. Rosetti (n. 1874), Octa- vian Goga (n. 1881), D. Anghel, Lud. Dauș, Șt. losif, P. Cerna (ț 1913), D. Nanu, M. Codreanu, I. Gr. Pe- rietzeanu, I. Minulescu, A. Stamatiad, I. Pillat. PROZATORI (povestiri, nuvele, schițe) : Alexan- dru Odobescu (1834-1895), stilist neasemănat, Nic. Gane (1835-1916), Ion Creangă (1837-1889), Ion. 1 www.dacoromanica.ro — 303 — Caraglale (1852-1911), Ion Slavici (1848-1925), Bar- bu Șt.Delavrancea (1858-1918), G. Brătescu-Voinești, Em. Gârleanu (|1914), M. Sadoveanu. TEATRU. Autori dramatici, după Alecsandri : Haș- deu, D. Ollănescu-Ascanio (1849-1908), Bengescu- Dabija, I. Caragiale (1852-1911), Pollizu-Micșunești, Grigore Ventura (1849-1909), H. Lecca (1873-1920), Al. Davilla (1860-1929), N. lorga, V. Eftimiu, Z.Bârsan. ISTORIA LITERARA, cercetările asupra operilor vechi și moderne și critica, datoresc contribuții im- portante lui : Hașdeu, V. A. Urechiă, C. Erbiceanu, loan Bianu, M. Gaster, Maiorescu, Fr. Damă, I. Nă- dejde, N. lorga, Gherea, Bogdan-Duică, M. Dragomi- rescu, G. Adamescu, P. Eliade, N. Apostolescu, N. Ho- doș, Haneș. — FILOLOGI: B. P. Hașdeu (1836-1907), Al. Philippide (1859-1932), H. Tiktin, Ovid Densușia- nu (n. 1873), I. Bărbulescu, slavist (n. 1873), Sextil Pușcariu (n. 1877). — LITERATURA POPULARA a fost dată la iveală prin câteva culegeri : de poezii și cântece populare (G. Dem. Teodorescu, Alecsandri), de proverbe (J. Zanne), povești (P. Ispirescu), de fol- klor în general (S. Marian, Arthur Gorovei, T. Pam- file). — (v. și Reviste literare). LITOVOI. O interpretare, admisă de unii istorici, a numelui Voevoduilul Litvon sau Litean de la 1247: LITUON (Litvon, Liten, Litean). Voevod care stă- pânea în sec. 13 o parte a Țării-Româneștl pe care o diplomă a Regelui Bela IV al Ungariei o numește, după numele lui, „țara Lytua (Litva)“ și care pare a cuprinde partea de sus a Olteniei (Vâlcea-Loviștea și Gorj, cu Hațegul peste munți). Mai târziu el își întinse stăpânirea se pare și peste Olt în Argeș, până pe vremea lui Ladislau IV Cumanul, când o oaste ungară sub magistrul Giurgiu veni să-1 pedepsească pentru cotropiri ce nu conveneau Regelui. Lituon pieri în luptă (1272 sau 1273), iar frații lui, între cari Barbat, fură prinși. Lituon era o poreclă (probabil : latin sau litvan) ; numele lui, după vechi cronici, ar fi fost Mihai. LITVANT. Marele Ducat al Litvaniei se mărginea www.dacoromanica.ro — 304 — până în sec. 15, la Nistru, cu Moldova. Imigrări șl co- lonizări de Litvani (localități ca: Liteni), se con- stată în Moldova de sus. LIUDE (de la lude=om). însemna altădată om de rând, pedestraș ; mai târziu întrebuințat cu înțele- sul de contribuabil. Pentru plata impozitelor (sec. 18) se făcea gruparea „pe lude“ (familii), până la Regulamentul organic. LTVADIA. Sat în Hunedoara. Urme romane. LIVEZENI. Sat în Muscel. Biserica din 1634. Rui- nele unor case boerești. LIVIANUS, Claudius. Comandantul cohortelor pre- toriene în răsboiul lui Traian cu Dacii. LOBODĂ. La 1596, Cazacii cu Hatmanii lor Lobodă și Nalivaico, intrară în Moldova după pradă. LOCăDELLO, Jacob. Negustor levantin din Con- stantinopol (pretins fiu al lui Aron-Vodă, fost domn în Moldova), încercă fără succes, să ia scaunul Mol- dovei la 1622. LOCOTENENȚA DOMNEASCA. Intre detronarea iui Cuza, 11 Februarie 1866, și alegerea Principelui Carol, 30 Aprilie 1866, a funcționat cu atribuții su- verane o Locotenență domnească compusă din : Ni- colae Golescu, Lascar Catargi și General N. Hara- lamb. LOGOFĂT. — Demnitatea de MARE-LOGOFĂT era cea dintâi boerie în Moldova, iar în Țara-Rom. ve- nea după marele Vornic. Marele Logofăt (încă din sec. 14) era cancelarul țării (latin : cancellarius, bi- zantin AofoOs-cr/c). In divan, era ispravnic (execu- tor) al hrisoavelor domnești pe cari le contrasemna, și din taxele căror își trăgea venitul. (După 1775, funcționau în Ț.-Rom. doi Log. mari: unul de Ț. de sus, altul de T. de jos). In prima jumătate a sec. 19 sub Regulamentul organic, M. Logofăt se numea „al Dreptăței“ (ca un Ministru de Justiție), spre deo- sebire de M. Log. bisericesc (v. mai jos). — Logofă- tul AL DOILEA îl ajuta și îl înlocuia : expediția ac- telor, citirea în Divan, punerea pecetiei domnești, erau în grija lui. Log. al treilea (treti) ca șef, și alți www.dacoromanica.ro — 305 — logofeți în subordine, făceau slujba de cancelarie. Hrisoavele erau scrise de log. de Divan, gramatici (în Moldova : diaci). — Un mare Log. DE OBICEIURI (înființat 1796), însărcinat cu ceremonialul Curței (primiri), ținând condica de ordine domnești, a func- ționat câtva timp în Țara-Rom.—In sec. 19, tot în Ț.- Rom. sub Regulam. Organic : M. Logof. BISERICESC, pentru treburile cultului și școalelor (ca Minist. In- strucțiunei) — Logofătul de TAINĂ (in Mold.: cămă- raș de isvoade) era secretarul pentru corespondența Domnului și Divanului, având sub el grămăticii și lo- gofeții. — Logof. de VISTERIE. (v. la vistier). — Lo- gofăt se mai zicea în general tuturor scriitorilor de acte, slujbași de cancelarie (celor mai mici „logofe- țel“), până în sec. 19. LOGREȘTI. Sat în Gor]. Stațiune preistorică neo- litică și din epoca de bronz. Biserică din 1769 de la cluc. Costache Pandia și alții. LOITRA. Scară mare întrebuințată la asediul cetă- ților (german : „leiter"). LOPATARI. Sat în jud. Buzău ; în documente de ia începutul sec. 15. LOPUSNIA. In Serbia, regiunea Crainei, între Va- lea Timocului și a Moravii, la Lopușnia, ruinele unei biserici, zidite la 1501 de Radu Vodă al Țării-Rom. și de Gherghina pârcălabul. LORAND (Rorand), fiul comitelui Toma. Voevod al Transilv., la 1293 se resculă contra autorității regelui. LOSONZ. Familie puternică maghiară din Tran- silvania, în sec. 14—15. — Ladislau, fiul lui Ștefan de Losonz, Voevod al Transilv. 1377-91. — Ștefan II de L., Ban de Severin și Comite al Timișoarei, ajută pe Mihai al Țării-Rom. la 1420 contra lui Dan II, și căzură amândoi în luptă. — Desider, Voe- vod al Transilv. 1439. — Ladislau II, Voevod al Trans. 1493-4. — Margareta, soția lui Alexandru Voev. al Moldovei t 1410. — Ștefan, cel din urmă comite de Timișoara, ținu eroic asediul cetății contra Turcilor și fu ucis după căderea ei, la 1551. 20 www.dacoromanica.ro _ 306 — LOTRU. Cuvânt vechiu pentru : tâlhar, hoț (latin ,,latro“). Lotrii se numeau in Țara-Rom. (s. 15-17) și oameni de oaste neregulată, ridicați de obicei de pretendenți la domnie. LOTRULUI, cetatea. Pe munte, la Golotreni (Vâl- cea), la vărsarea Lotrului în Olt, se afla cetatea dis- părută a „Domnișorului¹¹, din sec. 13 (ridicată pe la 1233-35 de cornițele Colrad). Castelul, cunoscut din diplomele regești maghiare sub numele de Lothor- văr, era ruinat la 1453, când regele Ladislau îl dărui orășenilor din Sibiu cu sarcina de a’l drege, ceeace nu s’a făcut. Ruinele lui existau încă la 1720. — (v. Loviște și Conrad). LOVIȘTE. Țară muntoasă a Loviștei, se întindea în partea de sus a jud. Argeș și Vâlcea, între Lotru șl Argeș, tăiată de Olt la mijloc. Numire veche pe care o aflăm întâi în sec. 13 : „Terra Loyshta", într’un act din 1233 prin care Regele ungur dărui țara Loviștea din Lotru până în Olt, lui Corlard, fiul lui Krispan. — PLAIUL Loviștei (care forma un district deosebit sub administrația germană a Olteniei în partea de nord a Vâlcei), a rămas până la finele sec. 18 sub un că- pitan de plai sau „vătaf de Loviște¹¹. — (slav. : lo- viște, loc de vânătoare). LOZU. Sat în Jud. Gorj. Resturi romane : cetățuia Jidovei, brazda lui Novac. LUCA, de la Cipru. Episcop de Buzău 1587-1605, apoi Mitropolit al Ungro-Vlahiei 1605-19, figură de seamă a bisericei. LUCA. Familie din Moldova ; cunosc, din sec. 17. LUCA. In Bucovina, la Nistru, un schit desființat în sec. 18. LUCACI, Vasile. Preot, luptător naționalist din Transilvania (1852-923). LUCIU. Sat în Ialomița, la Dunăre, lângă Gura la- lomiței. Urmele unui lagăr roman. LUDESCU. Familie boer. din Țara-Rom. (Dâmbo- vița). — Stoica Ludescu, mare Logofăt al lui Șerban Voevod și Brâncoveanu, cărturar. A scris o cronică a țării din sec. 17. www.dacoromanica.ro — 307 — LUDE ȘTI. Sat In jud. Dâmbovița. O biserică din 1680 de la Stoica Ludescu. LUCEȘTI. Sat în Hunedoara. Restul în zidării ro- mane la „Cetatea înaltă". LUDOVIC I cel mare, Regele Ungariei 1342-82. îm- preună cu Alexandru Basarab al Țării-Rom. purtă⁷ mai multe războaie și înfrânse pe Tătari, cari la 1348 năvăliseră și în Transilvania. Pe la 1366 învesti pe Vladislav al Țărei-Rom. cu ducatul Amlașului; certat în mai multe rânduri cu acesta, trimese con- tra lui pe Voevodul Transilvaniei în toamna 1369, cu oaste, care fu zdrobită de Domnul român. In Mold. interveni de câteva ori fără succes contra lui Bogdan, care se ridicase și rămase Domn al acelei țări. LUEGER, Karl Dr. Filo-român austriac. Burg- maestru al Vienei (1844-1910). LUGOȘ (Lugoj). Oraș în Banat, pe Timiș. Centru românesc, cu privilegii vechi. In documente men- ționat prima oară la 1369. Cetatea de la Lugoș e cu- noscută în sec. 14—16. Târgul se desvoltă în sec. 16, când se formă Banatul de Caransebeș-Lugoș. De la 1658-1700, sub stăpânirea turcească. La marginea o- rașului, turnul veche! biserici din sec. 15, arsă. Reșe- dința jud. Severin. Episcopie. — Populație (1930) : 24.000 loc. LUGOȘ. District românesc, care apare în docu- mente din sec. 14, în jurul cetăței Jdioara (Sydovâr), apoi în al Lugoșului. Banatul de Severin încetând la 1536, s’a continuat cu cel redus de Caransebeș șl Lugoș, cu sediul la Lugoș. LUGOȘ, Episcopia unită de. înființată la 1850 (pentru cele 3 județe din Banat și Hunedoara). — Episcopi: Alexandru Dobra 1854-70 ; Joan Dobra Olteanu 1870-3, Victor Mihaly de Apșa 1875-95; Du- mitru Radu 1896-1903, Vasile Hossu 1903-1913, Vaier Frențiu 1913-23, Alexandru Nicolescu 1923-36, loan Bălan 1936. LUJENI. Sat în Jud. Cernăuți, la Prut. Biserica zi- dită pe la 1452-60 de pan Teodor Vitold; una din cele mai vechi ale Moldovei, rămase în ființă. www.dacoromanica.ro — 308 — LUKARIS, Chirii. Patriarh grec de A'exandria; a stat în Țara-Rom. până la 1622, când fu ales la Constantinopol. De atunci, Radu-Vodă puse biserica Moldovei sub ascultarea Patriarhiei. LUNGANI. Sat la munte în Jud. Hunedoara, a- proape (la vest) de Grădiștea. Ruine de cetățue da- că și romană pe muntele Piatra roșie. întăriri înain- tate pe Valea Luncanilor. Făcea parte din grupul de apărare Muncel-Costești. — (v. Piatra roșie). LUNCAVAȚ. Râu în Județul Vâlcea, afluent al Ol- tului. LUNGU. In domnia lui lancu Vodă, 1581, Lăpușne- nii ridicându-se din cauza birurilor noi, aleseră din- tre ei Domn pe Lungul, sub numele de „Ion Vodă“. Fură bătuți, iar Lungu se înecă în Prut. LUPENI. Comună în Jud. Hunedoara. Resturi ro- mane. Așezare preistorică. Mine de cărbuni. LUPȘA. Comună în Jud. Turda, pe Arieș, în munții Apuseni. Acolo era un knezat românesc în sec. 14. — Biserica din 1421; mănăstire de la încep, sec. 15. LUPU. Familia domnească a lui Vasile Vodă, în sec. 17. — Vasile Lupu, Domn al Moldovei 1634-53. Fiul boerului Nicolae al lui Coci. Domnia lui mal îndreptă starea rea a țării. încercă în câteva rânduri să răstoarne pe Matei Basaraba: la 1637 și 1639, intrând în Țara-Rom. fu bătut de acesta; a ■treia campanie din 1653, se sfârși cu înfrângerea și fuga lui Vasile. învins de Gheorghe Ștefan, ridicat 'aîsupra-i, pierdu domnia; prins de Tătari, fu închis la Edicule, apoi trăi la Constantinopol și muri la 1661. Incurajă cultura, înființă școli și tipografie la Iași, unde ridică mănăstirea Trei-Sfetitele, podoabă religioasă a Moldovei. Introduse limba românească tn biserică. Soția lui fu Tudosca Bucioc, apoi Catri- na. — Ștefăniță (Ștefan XI), fiul său, Domn al Mol- dovei 1659-61 ; domnie neliniștită, cu ciuma și foa- metea în țară. („Papură Vodă“), t 1661 pe drum, în- tr’o expediție contra Cazacilor, la 19 ani. — Gavril •Hatmanul, fratele lui Vasile Vodă. LUPU. Familie boer. din Mold. (Bucovina). lan- www.dacoromanica.ro — 309 — cu Lupu, om politic (1836-19...). — O altă, familie boer. Lupu în Moldova, cunoscută în sec. 17. LUSINSKI, loan („Lusinius"). Preot polon, adus de Despot Vodă la 1562, ca episcop reformat în Mol- dova; pieri într’o răscoală la 1563. LYTUA, Terra. O numire pe care o găsim în do- cumentele reg. maghiare de la 1247, pentru partea Țării-Rom. de peste Olt (probabil Jud. Vâlcea și Gorj), stăpânită de Voevodul Lituon (de la care s’a format acest nume convențional; țara lui Lituon). M MABEEM. Anticameră (cuv. turcesc). Partea din Curtea domnească unde ereau cancelariile ; sec. 18.— „Mabeemgi-bașa" erea slujitorul Curții care îngrijea de M. și de odăile Domnului. MACARIE. Mitropolit al Ț.-Rom., pe la 1510-21. Călugăr venit din Serbia, a tipărit cele dintâi cărți în Ț.-Rom. la Târgoviște, între 1508-12. MACARIE. Episcop de Roman 1531-58. A scris o scurtă cronică a Mold. pe vremea lui Petru Rareș, panegiric de puțin interes. MACARIE. Patriarh de Antohia ; a călătorit și stat câtva timp în țările noastre, la Curțile lui Ma- tei și a lui Vasile Vodă. Pavel, secretarul lui, a lăsat o relațlune, importantă pentru cunoașterea vieței ro- mânești de atunci. — (v. Paul din Alep). MACIN. Orășel din Dobrogea, în fața Brăilei, pe Du- năre. Vechea localitate Arrubium. Pe deal fortăreață turcească din sec. 18. Populația 5500 loc. (v. și' Arru- bium). MACEDONICA. Localitate romană la vest de Nar poca ; unde e satul actual Sugeac, Jud. Cluj. MACICAȘ (Macskâsi). Familie nob. maghiară, de orig. rom., din Banat (sec. 14-15). — Petru, vice- comite de Caransebeș; comite de Severin, 1495-503. MACKENSEN, August von. Mareșal. Comandant de www.dacoromanica.ro — 310 — căpetenie al armatelor germane de operații pe fron- tul nostru în 1916-18 ; unul din cei mai mari gene- rali germani (n. 1849). MAGARU. Schit lângă Bojoreni, Tutova; din s. 18. MAGHERU. Familie din Gorj ; sec. 18. — Gheor- ghe M. (1804-75), general revoluționar, unul din capii mișcărei de la 1848. MAGHIARII (Ungurii). Părăsind țara Etelkoz (care se întindea de peste Nistru până în Basarabia de azi), unde poposise câtva timp, poporul fino-ugrian al Maghiarilor, împins de Pecenegi, se așeză la sfâr- șitul sec. 9 în câmpia Panoniei. Deatunci luă ființă regatul ungar, care fu mai târziu In strânse legături cu Ț.-Rom. și Mold. (s. 13-16). Ca urmare a rapor- turilor sociale și politice dintre Ungaria și Ț.-Rom. și a legăturilor economice (negoțul cu orașele din Tr.), influența ungară se simți în organizarea so- cială (oaste, boerime, costume, etc.). = Transilvania coprinsă în sec. 11-12, deveni o provincie a Ungariei și fu colonizată afară de Sași, și cu Secui, în unele re- giuni mai ales (comitatele de răsărit și N-V). Secuii trăiră deatunci alături de Românii autohtoni și de Sașii colonizați; Maghiarii propriu ziși ereau mal puțin numeroși și așezați mai mult în partea de N. și centru a țării. Stăpânirea ungară asupra acestei țări a urmat politicește până la finele sec. 17 și apoi după 1867, de fapt însă a fost neîntreruptă. — In Banat, populația magh. țărănească erea mai redusă. — Co- lonii maghiare (secuești) din veacurile de mijloc au rămas până azi și în Moldova, grupate în câteva sate (ciangăi). — (v. și Secui, Ungaria, Transilvania, Banat, etc.). MAGHIARUȘ (Magyaros), localitate dincolo de pasul Oituzului, în Jud. Trei-Scaune. Lupte impor- tante la 13-16 Oct. 1916. MAGINA. Sat în Jud. Alba. Un schit a existat a- colo între 1611-1871. MAGLAVIT. In Jud. Dolj, la Dunăre. Urme de a- șezare protoistorică dacă. MĂGURĂ. In înțelesul de ridicătură artificială de www.dacoromanica.ro — 311 — pământ, movilă, cuvântul e obișnuit în Ț.-Rom. (cel de „movilă" e de regulă în Mold.) — M. se găsesc în mare număr în toată țara, mai ales la câmpie (multe sunt morminte din epoca protoistorică șl romană, înălțimea lor e dela 2 jum. la 15 metri, rare ori mal mari. M. și movilele din deosebite timpuri, — fie de la popoare preistorice, fie scite, fie romane, me- dievale, până în vremea mai apropiată, — au fost ridicate în diferite scopuri : morminte individuale sau colective, însemnări de drumuri, puncte de ve- ghe, amintire de întâmplări, hotare. Vremea a redus multe din ele, altele s’au nivelat prin cultura pă- mântului. Sute de m. sunt răspândite în Ț.-Rom., cele mai multe necercetate, așa că origina lor e greu de lămurit. Numeroase în Jud. Olt, Teleorman, Doi], Ialomița, m. cele mari poartă fiecare un nume (M. Mare, M. Basarabilor, Mormântu Jidovului, etc.). De la gura Argeșului spre Bărăgan și Galați sunt câte două alături. Cercetarea lor ar lămuri multe chestiuni etnice (Sciți și alte popoare). Unele mov., cu urme de așezări preistorice, sunt numite de popor „cetățuia". — (v. Movilă și gorgan). MĂGURĂ. Pe muntele M. lângă Tg.-Ocna (Bacău), un schit dela Constantin Vodă Racovița din 1756. O biserică mai veche din sec. 17 s’a risipit. MĂGURĂ. In Jud. Sălaj. Cetățue dacă lângă ve- chiul Porolissum. — (v. la Moigrad). MĂGURA ȘERBULUI. In Teleorman, la Băneasa. Urme romane (monede, etc.) MĂGURELE. Sat în Ilfov. Biserica dela Greg. Asan stolnic, 1750. MĂGURELE. In Jud. Teleorman. Urme dace și ro- mane (ceramică, obiecte div.) Tradiția „Tătarilor". Movile. MACTR.m In Jud. Prahova. Biserica din 1780 de la jup. Ancuța Oniceasa. MAGURENI. Sat în Prahova. Ruinele caselor lui Drăghici Cantacuzino, clădite pela 1665. Biserica zi- dită de văduva lui jupâneasa Păuna, la 1671. MAHMUDIA. Târg în Jud. Tulcea, pe Dunăre (Sf. www.dacoromanica.ro — 312 — Gheorghe) ; în vechime „Beș-Tepe”. Pe deal, resturi din cetatea antică Salsovia. — (v. Salsovia). MAHMUDIA. Monedă turc, de aur. — (v. monede). MAHOMED II, Sultanul, vestitul cuceritor al Con- stantinopolei, 1451-81. La 1462 veni în Ț.-Rom. ca să pedepsească pe Vlad-Țepeș pentru nesupunerea lui și să-1 înlocuiască cu fratele său Radu ; Vlad fugi în Ungaria. — Tot în expediție de răsbunare, Mahomed porni contra lui Ștefan cel Mare al Mold., pe care-1 sdrobl sub numărul oștilor lui la Valea-Albă, Iulie 1475. MAIA. Sat în Jud. Ilfov. Movile. Ruine de case boerești. Biserica dela Pană Filipescu, 1779. — In sec. 17, boerii de la Maia. MAIDAN. Sat în Jud. Caras. Mine vechi: urme de exploatare romană. MAILAT. Familie de boeri din Făgăraș (Comana), sec. 15-16. — Ștefan M., Voevod al Ardealului 1535-40, sub Zapolia. Partizan al lui Ferdinand, ase- diat în Făgăraș, fu prins prin viclenie de Petru Ra- reș și dus de Turci la Constantinopol unde muri în temniță la 1551. MAIMAR-BAȘA. Șeful podarilor din București, in sec. 18-19 (cuv. turc.) MAINEȘTI. Sat în Romanați. Fost schit din 1740 de la Matei Bârzeanu, ispravnic. Biserică din 1810. MAIOR (de Dicio-Sz. Marton) — Familie din Ardeal. Grigore (Gavril) M., Episcop unit de Făgăraș 1772- 82. (1715-85). — Petru M., scriitor și profesor în Trans. (1753-1821). MAIORESCU. Fam. în Ț.-Rom., orig. din Transilv. — Ion M. (1811-64), Director al școalelor din Ț.-R.— Titu M., fiul său. Profesor de filosof ie, literat, critic; om de Stat. Prim-Ministru la 1913, a prezidat lucră- rile tratatului de la București (1840-1917). MAJA. Măsură de greutate. — (v. măsuri). MAKAROVITSCH. Familie din Basarabia. Gheor- ghe M., general de artilerie (1842-1933). MALAEȘTI. In Jud. Huniedoara. Ruinele unul cas- tel și turn, numit „al lui Serechen”. www.dacoromanica.ro — 313 — MALCOCI (Balibeg M--Oglu). La 1485 Ștefan al Moldovei sdrobi la Catlabuga (Basarabia), oastea turcească a acestuia. MĂLDAREȘTI. Sat in Jud. Vâlcea. Biserica din 1791 dela Gheorghe Măldărescu. O culă din sec. 18 ; o alta dela 1823. — De aci familia boer. Măldărescu. MALENCRAV (Malenkrog). Sat în Jud. Târnava- Mare. Biserica din 1582 (morm. lui Mihail Appafi). MALUL VIEI. Loc la Berivoești, în Muscel. Tradi- ția unor lupte ale lui Negru-Vodă în Tătarii. — Res- turi de zidării. MAL VA (Malve). Colonie romană (de la care ve- nea numele sub împărțirel „Dacia Malvensis"). Erea probabil numele vechiu dac al orașului Romula. (S’a crezut câtva timp că se afla la actualul Celei, pe Du- năre). — (v. și Romula). MAMU. Monăstire desființată, la Valea M., pe Olt, în Jud. Vâlcea. Zidită de Const. Brâncoveanu la 1696, în locul alteia vechi de lemn, fondație a Buzeștilor din sec. 16. Biserica rămasă a satului. MANAF. Un fel de soldat sau călăreț turc neregu- lat (sec. 18-19). MAN de Sajo. Familie nob. din Maramureș ; cu- noscută din sec. 14, când trăia Man fiul lui Petru de Sajo. — losif M- comite (prefect) de Maramureș, 1860-75. MĂNAILEȘTI. Sat în Vâlcea. Biserica zidită la 1684 de jup. Papa Pârșcoveanu, la un fost schit dela începutul sec. 17. MANASTUR. Sat alipit de Cluj, unde erea altădată o monăstire de benedictin!, fondată pe la 1060 de Bela I. MANDRUIOC (magh. Mondorlak). Sat aproape de Arad. In sec. 15-16 se afla acolo o cetățue. MANEA. Boer al lui Mircea V. al Ț.-Rom. Sol la Regele Poloniei în 1389 împreună cu Roman Hie- rescul. MANEA al lui Udriște. Boer însemnat din Ț.-Rom. Vornic al lui Vlad Voev., de la 1439, și întâiul sfetnic al lui Vladislav II; | pe la 1453. — (v. Udriște). www.dacoromanica.ro — 314 — MANEA (Mane). Meșter pietrar ; sârb. A lucrat la. Încep, sec. 16 la mon. Bistrița, Târgoviște, Dealu. El e poate „Manole“ al legendei, de la Argeș. MANEA. Meșter (vătaf) zidar, care a lucrat multe din clădirile și bisericele lui Brâncoveanu (s. 17-18). MĂNECI-UNGUBENI. Sat în Prahova. Urmele dru- mului roman spre munte : „calea tătărească". MĂNESCU. Familia boer. din Ț.-Rom., cunoscută din sec. 16 și numită după satul ei Mănești din Pra- hova. MĂNEȘTI. Sat pe Cricov, în Prahova. In sec. 15-17 erea căpitănie a Călărașilor (o răscoală a lor îm- preună cu cei dela Gherghița, avu loc la 1624). — Movilă mare, stațiune preistorică. Șanțul roman (Brazda lui Novac) între movila și „cetatea lui Mih- nea", urmele unei vechi așezări. — La 1552 se dete la M. bătălia între Radu Hie și Mihnea V. Ciobanul, pe care-1 goni din scaun. MĂNEȘTI. Sat în Jud. Buzău, pe Slănic. Ca și la Lopătari, tradiția Tătarilor goniți de Negru-Vodă, și a unei cetăți dispărute. MANGALIA. Orășel la Mare, Jud. Constanța, pe lo- cul cărui erea anticul oraș Kallatis, din care au ră- mas ruine, (v. Kallatis). In evul mediu a fost sta- țiune-port genovez. De-atunci numele actual. — O moschee interesantă. In împrejurimi mai multe mov. MANILA de la Argeș. Fiu al lui Dan pretendentul din Ț.-Rom.; trăitor în Transilv., însurat cu sora lui Ion Huniad; în sec. 15. MANIU. Familie din Ardeal. — luliu M., om politic; Președ. al Consiliului dirigent din Trans. 1919 ; Șef al partidului național (n. 1873). MANO (Mânu). Familie boer., de origină din Con- stantinopol venită acolo din Italia în sec. 16; din care a fost Ion logof. al Patriarhiei și Dragoman al Forței. — In Ț.-Rom. se așeză în sec. 18, lordache M., mare Postelnic (1726-1777). — Mihail M., mare Vornic, Caimacam la 1821 (1767-1835). — loan, om politic, Caimacam al Ț.-Rom. la 1858 (1803-1874). — George, fiul său. General; om politic. In câmp. 1877 comand. www.: acoromanica.ro — 315 — de divizie și de corp de armată. Președinte al consi- liului 1889-91. Unul din șefii partidului conservator (1833-1911). — Din Scarlat, mare Logofăt, j- 1804, o ramură a familiei în Moldova : — Savel M., general, om politic (1824-1905). MANOEL. Boer moldovean, Pârcălab de Hotin și de Neamț Intre 1436-67. MANOLE, meșterul. Tradiția și cântece populare numesc M. pe constructorul bisericei dela mon. Ar- geș în vremea lui Neagoe Vv. Numele lui erea probabil Manea (v. Manea). MANTA. Căpitan și boer al lui Mihai-Vodă, sub care fu M. Ban al mărginei răsăritene a Ț.-Rom., 1595. — Manta, vel comis, 1659- MARA (Maria). Doamna lui Mircfea Voev. cel bă- trân (1386). MĂRĂCINEANU, Valter. Căpitan, căzut la asaltul Griviței în fruntea întâiului batalion de linie pe ca- re-1 comanda. (1840-1877) — Familie din București. MARAMUREȘ. Țară muntoasă, la nordul Transilv., între Tisa și munții Rodnei. Primul document cunos- cut care menționează M. e din 1199. Numită după pârâul M. In veacurile de mijloc erea unul din cele mai de seamă centre românești, sub Voevozi cari con- duc pe Rom. până în sec. 15. Comiții regești de Ma- ramureș sunt cunoscuți din docum. de la 1307. Unul din aceștia, Voevodul român Dragoș, se așeză în țara Moldovii după 1335, apoi nepotul său Bogdan înte- meiă statornic domnia de acolo, (v. Dragoș, Sas, Bog- dan). — Maram. păstrează încă un caracter patriar- hal și interesant, deși împănat de un mare număr de Evrei veniți acolo din Galiția. — De la 1919, Ma- ramureșul, adică o parte din vechiul comitat un- gar, fiindcă partea lui de sus a trecut Ceho-SIova- ciei, formează un JUDEȚ al României. Reședința la Sighet. — Suprafața 3382 k. p. Populația (1930) : 162.000 loc. MARAMUREȘ. EPISCOPIA ortodoxă. înființată în sec. 15 (la mon. Peri), a durat până în al 18-lea, cu întreruperi și alternând cu cea de Vad. De la 1734 www.dacoromanica.ro — 316 — (rămânând în locu-1 un vicar unit) Maram. trecu In seama episc. unite de Muncacl, până la 1854, când se înființă cea de Gherla. MARAȘEȘTI. Târg în valea Șiretului, Jud. Putna. La 6—20 August 1917 avu loc pe frontul Șiretului marea bătălie, în care atacul trupelor germane fu respins glorios. Diviziile rom. 5, 9, apoi 13, 10, 14, 15, s’au distins în luptele de acolo și împrejurimi. MARAȘTI. Sat în Jud. Putna lângă Răcoasa, în ju- rul cărui s’au dat mari lupte la 22-25 Iulie 1917, ur- mate de înaintarea victorioasă a trupelor noastre (armata II: Diviziile 6, 1, 3). MARCO Voevod. Fiul lui Radu Vodă Paisie, Domnul Ț.-Rom., pe’ care-1 asociase la domnie la 1537, ț tâ- năr la 1543. MARCO. Fiul Iul Petru Cercel Voev. După cuceri- rea Moldovei la 1600, Mihai Vodă unchiul său, îl lăsă acolo ca locțiitor. La 1604 era propus de Basta ca Domn al Ț.-Rom. f tânăr. MARCO Kralievici. Războinic și voevod, erou na- țional al Sârbilor. Venit cu oastea turcească contra lui Mircea al Ț.-Rom., căzu la Rovine (1394). MARCOMANI. Popor germanic, ale cărui incursi- uni turburară Dacia în mai multe rânduri după 167 (când fură înfrânți de Marc Aurelius), în sec. 2 și 3. MARCODAVA (Marsidava). Localitate dacă, prin Transilvania. MARCU, DELL — Căpitan al lui Mihai Vodă (v. Deli). MARCUȚA. Monăstire în Jud. Ilfov, aproape de București. Fondată de jupân Dan vistierul la 1587, apoi înzestrată de nepoata sa Vișana a lui Marcu armașul. Se numea atunci mon. de la COLENTINA. Reînoită la 1733. Zidurile din prejur ruinate. Astăzi un ospiciu. — La satul M. așezare protoistorică getă (bronz). MĂRDĂRESCU, Gheorghe. General, comand, al ar- matei de operații în Ungaria la 1919. MAREA NEAGRA. In antichitate : Pontul Euxin, Pontul. (Grec: IIovtoc: Eu^scvoț; roman: Pontus Euxl- www.dacoromanica.ro — 317 — nus). — La geografii arabi: Bahr Nitas. La Italieni: Mar Nero. La Turci: Kara Denghiz. — Pentru Ro- mâni în genere erea „Marea**. (In doc. din sec. 14 de la Mircea Voev.: „Marea cea mare"). Numele de Marea Neagră în românește e introdus în sec. 19. MARGARETA (Mușata), Doamna. Fiica lui Bog- dan I al Mold., soția boerului sau Voevodului Mușat, și mama lui Petru I și Roman I; t pe la 1390 (în- mormântată în bis. catolică dela Șiret). MARGARETA, Doamna. întâia soție a lui Alexan- dru cel bun al Mold. Fiică a lui Ștefan de -Losonz, Voev. Transilv.; f 1408 și înmorm. în bis. cat. de la Baia. MARGARETA. — (v. și Marghita). MARGHILOMAN. Familie b. din Ț.-Rom. (Bu- zău). — Alexandru M. (1854—1925), om de stat, ora- tor. Prezid. al Consiliului de Miniștri în 1918 ; ultimul șef al partidului conservator. Promotor al creșterii și alergărilor de cai pur-sânge. MARGHITA (Margareta). Doamna lui Basarab I al Țării Rom. în sec. 14. MARGHITA (Melania Z61kiewska). Doamna Iul Simeon Vodă Movilă; polonă. La moartea lui, luptă pentru tronul copiilor ei nevârstnici, în rivalitate cu Elisabeta, cumnata ei. (v. Moghilă). MĂRGINAȘI. Erau țăranii de la Dunăre (margi- ne) în sec. 17-18, cari formau o categorie deosebită de birnici, mal puțin impuși, fiind sărăciți de pră- dările Turcilor. (Oltenia). MARGINEA. Prin margine se înțelege partea țării din spre hotar. Paza ei era încredințată unor boeri cum era „căpitanul de margine** în Țara-Rom. (la Cemeți și la Focșani). MARGINEA DOMNEASCA. Munte în Jud. Muscel. Amintire în popor despre o reședință de vară a ve- chilor Domni (prin sec. 14—16). MĂRGINENI. In Prahova, monăstire bogată, fon- dată în sec. 15 de Vornicul Drăghici de la Mărgi- neni). Se numea pe atunci monăstirea de la CRICOV (doc. 1486). Refăcută la 1646 de Constantin Cantacu- zino Postelnicul și ginerele său Pană Filipescu (Biser,. www.dacoromanica.ro — 318 — rezidită 1806). Odăjdii din sec. 16 de la Radu V. Paisie, de la Marcu Voev. și de la Ruxanda fiica lui Neagoe Voev. Brâuri și capiteluri de piatră sculp- tată. — In sec. 19, In casele mon. temniță politică; apoi penitenciar. — In satul M. ruinele caselor lui Const. Cantacuzino (de pe la 1650). MĂRGINENI. Boerii de la M. (Prahova), sunt prin- tre cei mai puternici ai Țării Rom. in sec. 15-16. Ei coborau din boerul Vintilă, trăitor sub Mircea Voev. la 1390. — Drăghici Vintilescul, nepot de fiu acestuia, mare Vornic și întâiul sfetnic al lui Vlad Călugărul, t 1497. — Nepoții lui erau : Drăghici, mare spătar șl Vornic f 1555 ; — și Udriște de la M. mare vistier, ginerele lui Radu V. de la Afumați, t 1548 în luptă la Periș. — Udriște n, boer mare în a doua jumăt. a sec. 16, a cărui fiică Elina fu soția lui Radu Șerban Basarab Voev. ( t pe la 1590). MARGINENI-Munteni. Bacău. Biserică sec. 18; arsă. MARIA Regina. Soția Regelui Ferdinand al Ro- mâniei. — Fiica lui Alfred, Duce de Saxa-Coburg, Duce de Edinburgh, și a Măriei, mare Ducesă de Ru- sia. N. 29 Oct. 1875, căsătorită cu Princ. Ferdinand 10 Ian. 1893. Regina Maria a avut un rol îpălțător în timpul marelui război prin devotamentul pentru ar- mată și pentru țară. Artistă, scriitoare, Reginei Maria se datoresc multe opere literare. MARIA. Principesă de România, fiica Regelui Fer- dinand și a Reg. Maria. N. 1899, 27 Dec.; căsătorită cu Regele Alexandru II. Regină a Jugoslaviei. MARIA. Principesă de Rom., unica fică a Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta. (1870-74). MARIA. — Doamne din Țara-Românească : MARIA, soția lui Alexandru Basaraba, în sec. 14. MARIA, (Mara). Soția lui Mircea c. Mare, s. 14-15. MARIA, soția lui Dan II Voev. MARIA a lui Vlad-Vodă (dracul), fiica lui Hie Domnul Moldovei (1440). MARIA a lui Radu cel frumos, Domn Ț.-R.; | 1500. MARIA, a doua soție a lui Vlad v. călugărul (că- lugăriță : Samonida). www.dacoromanica.ro — 319 — MARIA. Soția a doua lui Basaraba IU cel tânăr; la 1480 captivă a lui Basarab H în Ardeal. MARIA. Fiica lui Pătrașcu-Vodă, soția lui Drago- mir vistierul; f 1565. MARIA (Marica), Doamna lui Constantin Brân- coveanu ; fiica lui Neagu, fiul lui Antonie-Vodă de la Popești; ț 1729- MARIA Soția lui Șerban Cantacuzino; fiica Iul Ghețea'Rustea ; | 1723. MARIA. Soția lui Grigore Ghika I, șl fiica lui Ma- tei Sturdza din Mold. MARIA Văcărescu, soția a doua a lui Gheorghe Bl- bescu, Domn Ț.-Rom. Doamne și Domnițe din Moldova : MARIA, Doamna lui Bogdan I (1350) ; probabil dintr’o familie polonă. MARIA. Soția lui Ștefan II al Mold. (1433). MARIA (Oltea). Soția lui Bogdan II, mama lui Ștefan cel mare. (v. Oltea). MARIA dela Mangop ; a treia soție (1472) a lui Ștefan-Vodă cel mare, fiica lui Isac, stăpânitor al Mangopului din Crimeia, din neamul Comnen de la Trebizunda ; f 1477 (morm. la Putna). MARIA (Vochița), a patra soție a lui Ștefan cel mare (1479). Fiica lui Radu cel frumos Domn al Ț.-Rom. ; | 1511 (mormânt, la Putna). MARIA. Soția Întâi a lui Petru Rareș, | 1529. MARIA Amirali dela Rodos, soția lui Petru Vv. (Șchiopul) ; | 1585. MARIA, a lui loan-Vodă cel rău, fiica lui Lupea Huru. MARIA Paleolog, a lui lancu-Vodă Sasul, 1578. MARIA (Mariana). Soția lui Ștefan Petricelcu ; fiica lui Apostu Catargiul; ț pe la 1705. MARIA.. Fiica lui Ștefan cel mare, soția kneazulul Teodor Sanguszko, | 1518. MARIA,' fiica lui Petru Rareș, soția lui Ion Mo- .ghilă, marele Logofăt. MARIA, fiica lui Fetru al Mold., soția lui Zotu Tzi- garas, apoi a lui Paul Minio din Venezla; ț 1620. www.dacoromanica.ro — 320 — MARIA, fiica lui Eremia Vodă Movilă și a Elisa- betei; măritată în Polonia : 1. cu ștefan Potockl, Voevod de Bradaw ; 2. cu Nicolae Firley, Voev. de Sandomir. MARIA. Fiica lui Vasile V. Lupu, soția (1645) Kneazului Jan Radziwill în Polonia ; ț 1661. MARIA. Fiica lui Constantin Vodă Brâncoveanu, soția lui Const. Duca Voev. al Mold.; 1697. MARIA, fiica Pr. Dum. Cantemir. Femee inteligentă și cultivată ; a jucat rol la curtea Rusiei, ca favorită a țarului Petru cel mare (1700-54). MARIA Rostowskl. Soția dinainte de domnie a lui Ion cel cumplit; ț 1570. MARIA lui Rareș dela Hârlău, sora lui Cemat a- produl. Ștefan cel mare avu dela ea un fiu, pe Petru zis Rareș, Domn al Mold. MARIA. — (v. șl Marușca). MARIA-TEREZA, împărăteasa Germaniei 1740-80. Sub domnia ei, iobagii din Transilvania căpătară mai multe îmbunătățiri ale stărei lor ; la 1763 înfiin- ța regimentele de grăniceri români. MARIENBURG. Cetate a Ordinului Teutonic și re- ședința marelui maestru, zidită la 1222 pe valea Ol- tului. Ruinele ei pe un deal izolat, la Feldioara în J. Făgăraș. — (v. Feldioara). MARINA, Doamna. Soția treia (pe la 1423) a lui Alexandru I al Mold. ; mama lui Petru III Vo. Sora boerului Bratu și fiica lui Marin. (Un epitrafir bro- dat din 1423 o reprezintă alături de soțul ei). MARINA. Fiica Iui Mir cea II al Ț. R. și a Kiaj- nei ; măritată cu Stamate Paleologos din Const-pol (sec. 16). MARINKA (Maryna Holszanska). Doamna (1425) lui Hie Voevod al Moldovei Sora Reginei Sofia a Po- loniei și fiica lui Andrei Dimitrievici, kneaz de Mo- jaisk. MARIȚA. Sat în. Vâlcea, lângă Polovraci. Biserica din s. 18 dela Ion Urșeanu. MAROS-VASARHELY. Numele maghiar al orașului Târgu-Mureș. www.dacoromanica.ro — 321 — MARSIGLI, Ludovic Ferdinand, comite. Savant geograf, italian ; General în serviciul împărăției ger- mane. In legături cu Brâncoveanu. A scris un lexic român-latin. (1658-1730). MARSILLAC, Ulysse de. Literat francez, filo-ro- mân, stabilit la București ca profesor. A lăsat scrieri asupra Ț.-Rom. (1821-1877). MARTALOGI. Oaste de țară în Ț.-Rom., adunată tn unele județe sub căpitanul de M. Erea o miliție pentru paza hotarelor și a trecătorilor, în sec. 17, desființată la 1716. Se numeau șl „catane de țară‘\ Câteva sate (Argeș, Mehedinți), au păstrat numele lor. MARTALOGI. La Isvorul Bârsei, pe Topolnița, în Mehedinți, ruine de zidării romane și morminte (de „jidovi" și „uriași"). — Amintirea unui târg. MARTINEȘTL Sat în Jud. Râmnic-Sărat. Tradiția bătăliei dintre Ștefan și Radu Vodă la 1474. — In Sept. 1789, lupta între Turci și Ruși, cari au învins. MARTINUZZI, George. Cardinal. In serviciul lui Zapolia ; episcop de Oradea 1534 ; apoi tutor al lui loan Sigismund Zap. și guvernator al Ung. și Tran- silvaniei pe care o făcu autonomă. In luptă cu dom- nii români. Duse o politică vicleană între Sultan și arhiducele Ferdinand și fu ucis de oamenii acestuia (1482-1551). MARULA. Fiica lui Mihai V. Viteazul și a Tudorel dela Târgșor ; soția lui Socol dela Cornățeni ; j- 1633. MĂRUNTĂ (Măriuța). Sat în Jud. Olt. Resturi (zi- dării, apeduct) de la un castru roman. MARUȘCA Doamna. Soția dântâi a lui Ștefan cel mare al M„ mama lui Alexandru Voev.; f pe la 1460. MASA LUI TRAIAN (mai des numită „a lui Mi- hai"). Stâncă pe malul Oltului, mal jos de mon. Tur- nu (Vâlcea) ; de forma unui con trunchiat. Tradiiția poposite! lui Mihai-Vodă în drum spre Ardeal. Ni se pare o legendă de formație literară modernă. MASCLUNIS (Masclianis). Stațiune romană, veche localitate dacă : la Muncel în Banat (Jud. Severin). MASDRAC. Un nume moldov. al buzduganului. 21 www.dacoromanica.ro — 322 — MĂSTĂNEȘTI. Schit, din sec. 16, în Jud. Prahova. — (v. Apostolachi). MĂSURI VECHI (în Ț.-Rom. și-M.) — De lungi- me : — STÂNJENUL (1 m. 962, al lui Șerban-Vodă ; 2,23 în Moldova). Numire de origină slavă (sajen) ; avea 8 palme. — PALMA, străveche măsură a Ț.-R. (echivalentă cu „piciorul” din alte țări), se împărțea In 8—12 degete. — PRĂJINA erea de 3 stânjeni sau 24 de palme. — FUNIA (sau otgonul) erea de zece stânjeni. — PASUL, mai puțin de cinci palme. PUM- NUL avea aproxim. 2 treimi de palmă. — Pentru în- trebuințări comerciale (postav, pânză, etc ) erea CO- TUL (0 m. 664), împărțit în 8 rupi, și un RUP în 2 grei. De suprafață. înainte măsurătorile se făceau pe o dimensiune, în curmeziș, cu măsurile de lun- gime, palmă sau stânjen. Numirile de DELNIȚA (în- tindere unică, cam 40—45 stânj. pătrați), jerebie. pă- mânt, funie, sfoară, răzor, chingă, întrebuințate în actele vechi, nu aveau o întindere precisă, ci valoare convențională după localități. — Măsuri de suprafa- ță propriu zisă se întrebuințau rar. POGONUL din Ț.- Rom. are 24 de prăjini lung, și 6 lat. (1296 stânj. p., sau 5012 metri p.). FALCEA, rămasă ca măsură nu- mai în Mold., de 80 prăjini lung, și 4 lăt. (320 prăj. pătr. = 14322 metri p.), fusese folosită în sec. 16-17 în Ț.-Rom. ca și pogonul, însă pentru întinderi mai mici, dar nu se știe cât reprezintă aici. De greutate. Măsura curentă erea OCAUA (îm- prumutată de la Turci). O oca (= 1 kg. 280 gr.) a- vea 4 LITRE, a câte 100 DRAMURI (Dramul avea 2 tenghiuri). In loc de oca, înainte de sec. 17, întâlnim numele de COP. — Pentru cantități mari: MAJA în sec. 16-17, cam 50 kg. — POVARA (sec. 16-17) erea cam de 120—125 ocale. Equivalent cu povara erea ȚARUL. — Un CÂNTAR avea 45 ocale. De capacitate. LITRA e măsura curentă (= 0 litru 32), de 100 DRAMURI, Patru litre făceau o OCA.- VADRA pentru lichide, erea de 10 ocale (cam 14 li- tri act ); vadra „nouă” de 10 litri. — CÂBLA, veche măsură pentru grâne, în sec. 14-16, = găleata. — www.dacoromanica.ro — 323 — ■GĂLEATA pentru grâne, întrebuințată în Ț.-R. până upe vremea lui Matei-Vodă, erea echivalentă cu BA- NIȚA de apoi. Banița erea de 20 ocale (și se mai che- ma și DIMIRLIE). — Cinci găleți făceau un MERTIC. In Moldova MERȚA avea 10 dimirlii (banițe). — După vremuri, 8—20 banițe (400 ocale) făceau o CHILĂ măsura obișnuită a grânelor încă din s. 16.— OBROCUL (sec. 16-8) erea de 440 ocale (obroc ma- je), iar jumătatea erea o. mic. — COLOADA, în sec. 15 în Mold., pentru grâne, avea 4 găleți. •— Mai e- reau și alte măsuri ocazionale (străine), locale sau rar întrebuințate. SISTEMUL METRIC zecimal a fost decretat de la 1855 în Ț.-Rom. pentru lungimi ; iar aplicarea lui la toate măsurile în România, la 1864. MATEI BASARAB. Domn al Ț.-Rom. 1632-54. — Fiul lui Danciul dela Brâncoveni, coborîtor din Cra- iovești. Luptând contra Domnilor grecizați, fu ales de boeri și domnia lui folosi țării. General priceput, luase parte la mai multe răsboaie. Dușmănit de Va- sile al Moldovei, care voia să-i ia locul, îl bate la 1637 și 1639, iar ultima oară îl sdrobi la Finta, unde M. fu rănit (1653). Domn înțelept și iubitor de țară, M. îngriji de cultură și de biserică (zidi multe mo- ,nast. și bis.), introduse limba rom. în slujbă. Ulti- mul an al domniei fu ămărît de răscoala Seimenilor; j 19 Apr. 1654 (îmormantat în ctitoria lui la Arnotaj. A refăcut palatul și bis. dom. din Târgoviște. — So- ția lui erea Doamna Elena. — (v. și Brâncoveni șl Craiovești). MATEI Ghika. Domn al Ț.-R. și Mold.—(v. Ghika). MATEI CORVIN. Marele Rege al Ungariei inter- veni în mai multe rânduri în țările române. La 1462 prinse pentru necredință pe Vlad-Țepeș și îl închise la Buda. La 1467, expediția ce întreprinse contra lui Ștefan al Mold. se sfârși cu o înfrângere la Baia, unde fu și rănit. Mai târziu, în prietenie cu Ștefan, îi dărui cetățile Cicei și Cetatea de baltă. A domnit între 1458-90. Erea fiul lui loan de Huniad.— (v. Hu- niad). www.dacoromanica.ro — 324 — MATEI de la Brâncoveni șl Caracal. Ban al Craio- vei ; | 1560 In lupta cu Chiajna șl Petru-Vodâ» — (v. Brâncoveni). MATEI. Fiu adoptiv al lui Matei V. al Ț.-Rom. șl al Doamnei Elena, fiu al fratelui ei Udriște (1626-43). MATEI din Pogoniana. Episcop de Mira („al MI- relor“) ; grec. Egumen al mon. Dealu 1620. A lăsat o cronică a Ț.-Rom. în versuri, dela 1601-19. MATEIAȘ de la Horodniceni. Mare vistiernic al Iul Petru Rareș al Mold. 1536-7, sol al acestuia în Unga- ria și Germania ; mare Logofăt 1546-49. MĂTEȘTI. Sat în Jud. Buzău. Biserica dela Cons- tantin Mărgineanul Filipescu și jup. Rada, zidită la 1691. MATHIAS (Matei). Arhiduce de Austria, fratele Împăratului Rudolf II; sprijinitor al lui Mihai-Vodă, împărat la 1612. MATIEVICI, Ieronim. Medicul Iul Neagoe Basaraba V., trimes de Domn la Dogele Veneției în 1518. Ori- ginar din Ragusa. MAȚAU. Sat în Jud. Muscel, aproape de Câmpu- lung, unde erea în vechime un ospiciu de infirmi, fondat și înzestrat de Radu Voev. în sec. 14 sau 15. MAVROJENY (Mavrogheni). Familie greacă fana- riotă, din care : — Nicolae M., Domn al Ț.-Rom., 1786-90. Fire originală, încercă oarecari reforme șl împroviză o oștire la 1788. Ucis de Turci. — Petru M., om politic (1819-1887). MAVROCORDAT (Maurocordato). Familia M., de origină greacă (la Chios în sec. 16), a dat țărilor noastre mai mulți Domni In sec. 18, și a rămas sta- bilită în Moldova. — Alexandru M. „Exaporiton", (1636-1709), mare Dragoman al Forței. — Nicolae, fiul său, a domnit în Ț.-Rom. 1715-16 și 1719-30 ; în Moldova 1709-10 și 1711-16 ; principe inteligent și bun cârmuitor (1679 ț 1730). — Ion, fratele său, o- cupă scaunul Ț.-Rom. 1716-19, în timp ce Nicolae erea prizonier în Austria. — Constantin, fiul lui Ni- colae, Domn Ț.-Rom. 1731-3, 1735-41, 1744-48, 1756- 68, 1761-63 ; și al Mold. 1733-35, 1741-3, 1748-49 șl www.dacoromanica.ro — 325 — 1769. Reforma lui, privind administrația și starea so- ■cială (desființarea rumâniei), dovește un spirit înțe- lept și înaintat : e cel mai de seamă Domn din sec. 18. (1711 | 1769). — loan II, fratele său, a domnit în Mold. 1743-47 ; ț tânăr. — Alexandru, fiul lui Cons- tantin, Domn. Mold. 1782-85 (1742 ț 1812).— Alexan- dru H (Firaris), vărul preced., Domn în Mold. 1785- 87. — Mai mulți membri ai acestei fam. s’au distins în sec. 19. MAVRODI. Familie b., în Moldova din sec. 18. •MAVROS, Nicolae. General rus, venit cu Kiseleff că inspector al carantinelor și rămas în Ț.-Rom. A lăsat o colecțiune de antichități Muzeului național (1782-1868). MAXIM Brancovici. Despotul Gheorghe, fiul Desp. ștefan al Serbiei. Sub numele de M., refugiat la Ra- du V., fu mitropolit al Ț.-Rom. după 1507. - MĂXINENI. Sat în Jud. Râmnic-Sărat. Biserica u- nui schit, Dărâmați, dela Matei Voev., 1638. ■ MĂXINENI (Grădiște). Sat în Ilfov. Biserica din sec. 16, refăcută la 1859. (v. și Greci). MAZEPPA, Hatmanul cazacilor. După biruința lui Petru cel mare la Pultava, 1702, urmă pe Carol XII la Bender, unde muri (mormântul lui în bis. Sf. Gheorghe din Galați). (1644-1709), MAZIL (Mazâl). însemna pe turcește : afară, des- tituit. De unde : mazilire = destituire (mazilirea u- nul Domn). — Prin extensiune, se numeau MAZILI boerii fără funcțiune, și boeri mici de țară, boerinași, cari formară o categorie între boeri și moșneni. MARZA, Cantemir. Capul Tătarilor din Bugeac, 1623-37. In luptă cu Polonii și Moldovenii ; prădă cumplit Basarabia. Tăiat de Turci. • MARZACI. Tătarii din Bugeac ereau numiți așa de Moldoveni în sec. 17, după hanul lor Mârza. MARZA. General al lui Mihai-Vodă ; lăsat cu oas- tea în Mold. la 1600 ; mare spătar sub Radu Voev., comandă împreună cu Ratz expediția din Ardeal (1603). — „M. cel mic“, fratele său, fu de asemenea viteaz căpitan. — Fiul său Gavrill, spătar în Moldova. www.dacoromanica.ro — 326 — MÂZGA, Sava zis Ștefan. Pretendent, venit din Ar- •deal asupra lui Lăpușneanu la 1566 ; învins lângă Neamț. MECET. Biserică turcească, moschee. MECI. Une-ori, în vechime (sec. 15), sabia saw. spada se numea și meci. (In Ț.-Rom.) MECIONOȘA (de la meci spadă). Numire slavă, rar Întrebuințată, a Spătarului, în Ț.-Rom., sec. 14-15. MEDALII (decorațiuni). — VIRTUTEA MILITA- RĂ pentru fapte de bravură. Instituită la 1872 de Pr. Carol, cu două clase : de aur (p. ofițeri), și de ar- gint (grade infer.). O cruce cu ghirlandă de lauri; panglica roșie cu o dungă albastră deschis pe mar- gine. (In răsboiul cel mare a fost rezervată nu- mai subofițerilor și soldaților ; iar ofițerilor Ordinele Steaua R. și Coroana R., la cari, pentru acte de bravu- ră, panglica V. M. înlocui pe cea obișnuită).— BENE MERENTI, pentru merite literare și artistice, insti- tuită la 1876 (cu 2 clase). — SERVICIUL CREDIN- CIOS, instit. 1878, pentru funcționari (3 clase). —• BĂRBĂȚIE și CREDINȚA, instit. 1910 pentru acte meritorii (3 clase). = Cu caracter COMEMORATIV, medalii și cruci : — „Crucea trecerii Dunării" (1878), pentru cei ce au făcut parte din armata de operații; — „Med. apărătorilor Independenței" (1878). — Me- dalia jubilară de 40 ani de domnie ai Regelui Ca- rol (1906). — „Avântul țării" pentru campania din 1913. — Crucea de răsboi (1916-18), pentru toți lup- tătorii din răsboiul cel mare. — După răsboi s’au în-, ființat mai multe alte medalii de Regele Carol II. — (v. și ordine), MEDELNICER mare. Boerie la Curte. La ceremonii, vărsa apa de spălat Domnului. Mai mulți medelnicerl în sub ordine, vărsau apa și se ocupau de tacâmurile oaspeților. In Moldova din a doua jumătate a sec.; 15 ; în Ț.-Rom. mai târziu în sec. 16. MEDIAȘ (Mediasch ; magh. Medgyes). Oraș în J.. Târnava-Mare, pe Târnava, vechiu centru sas. Res- turi din burg și zidurile cetătei. Biserica din 1460’ (refăcută). — In Dec. 1918, Adunarea Națională a> www.dacoromanica.ro — 327 — ©așilor la M. aderă la unirea cu România. — Popu- lație (930) : 15.300 loc. MEDICINA. Medicul de altă dată erea VRACIUL empiric. — Medici străini sunt menționați încă din vechime pe lângă Domnii noștri : Ștefan cel mare în ultimii ani erea îngrijit de medici din Polonia și Ve- nezia. M. lui Neagoe Bas. erea un ragusan. Matei' Bas. avea m. lui de Curte, român. — Din sec. 18 doc- tori („doftori") în med. și chirurgie (germani, greci) Stabiliți în București și Iași, deschid calea med. mo- derne. La finele sec. 18 și încep, sec. 19, mai re- numiți erau: Dumitru și Constantin Caracaș, Sil. Filittis, C. Darvari. Mai târziu, v. Grunau și Ig. Mayer, germani și Mawr, englez. Medicii se înmul- țiră, și la 1864 se înființă Facultatea de med. — Printre medicii, chirurgii și profesorii cei mai reputați din București între 1870 - 1918 : Davilla (1830-84), Marcovioi (1835-85), Alexianu (1842-1907), Theodori (1834-1919), Sutzu (1837-915). Kremnitz (1846-97), Severeanu (1845-1930), Romni- ceanu, Chabudeanu (1848-1900). Stoicescu (1850- 1932), Manolescu, Boicescu (1853 - 93), Petrinl ( ț 1924), Cantacuzino (1850-1920), Assaki (1851-99), Leonte (1851-191), Ștefănescu Sache, Buicliu (1857- 1916, Toma lonescu (1860-1926), Minovici (1858-932), Obregia (n. 1860), Marinescu (n. 1864), Paulescu (1869-1931), Gerota (n. 1867), etc. MEGIAȘ. Se numeau astfel proprietarii mici de pământ, oameni liberi, cari stăpâneau în devălmășie. Până în sec. 16 erea chiar nume generic pentru orice stăpân de pământ. — Stăpânirea pământului neho- tărnicit erea „megieșească", spre deosebire de cea mare, hotărnicită, sau „boerească". — „Megieșire“. erea eșirea din rumânie prin răscumpărare. — Cu- vântul m. e slav, însemnând vecin de moșie. — (v. moșnean, judec, rumân). MEGIDIA. Orășel în Jud. Constanța. înființat sub sultanul Abdul-Megid, pela 1840. — Valul lui Traian în apropiere. (Populație 5500 1.) MEHADIA (Meedia). Comună în Jud. Severin, în www.dacoromanica.ro — 528 — Banat. E vechea așezare dacă șl romană Media (v. Ad Mediam).__Pe deal ruinele castelului M. (My- hald) din sec. 12-13, în districtul cnejilor români M. din Banatul Severinului, contopit apoi cu al Caran- sebeșului. — In apropiere, pe valea Cernei, ereau ter- mele romane ale lui Hercule (inscripții, rezervoare, canale, etc.), reînviate în sec. 18 de Austriac! (Băile Mehadiei). MEHEDINȚI. Județul. La marginea de apus a Ț.- Rom., la munți șl Dunăre. Vechiu centru al Dacilor ( cu numeroase urme din epoca de bronz și de fier); multe rămășițe romane (podul lui Traian, castre, etc.). In sec. 13-14 o mare parte a lui erea coprin- să în banatul de Severin al Ungariei. Tradiția aces- tui banat se urmă în Oltenia : scaunul primilor ban! români a fost în Mehed.; apoi căpitănia de margine la Cerneți. In sec. 14-15 o parte din M, erea coprins In fostul județ al Motrului. Numele de Meh. apare în a doua jum. a sec. 15 (1483). — Mine antice la Baia de aramă; păduri. Râuri : Motru, Cema, Topol- nița. Monăstiri : Vodița, Topolnița, Strehaia, Mo- tru. Reședința act. la Severin, dela 1870 (în ve- chime la Strehaia, apoi la Cerneți). — Suprafața 4950 klm. p. Populația (1930) : 303.000 1. MEHEDINȚI, Banul de. — (V. Ban). MEHEDINȚEANU. Neam de boeri din Oltenia (Me- hedinți). — Sârbu, mare Stolnic, f 1603, și fratele său Popa Stan de la Cerneți căpitan al lui Mihai Vv., ț 1600, sunt îngropați la Tismana. — Lupu Meh., ma- rele Paharnic, se adică în fruntea boerilor Olteni con- tra Grecilor la 1617, goni pe Alexandru V. și se pro- clamă Domn, dar ne primit de Turci, fu prins de el și de Gavril Movilă și omorît (1618). La Podenl se văd ruinele caselor lui întărite. — Fiul său Lupu Bu- liga vel căpitanul, pieri în lupta de la Teleajen 1653. Fondator al mon. Topolnița. — (Familia e prob, o ramură a boerilor Glogoveni), MEHMED-BEG. Pașa de la Nicopoli. Un coborîtor din Domnii Ț.-Rom., poate din Basaraba II. Trimes la 1521 să sprijine pe Teodosie Voev., detronat, se ri- www.dacoromanica.ro — 329 — dică șl el pretendent la domnie, rămase în țară. Că- zută în anarhie din pricina luptelor pentru scaun șt guvernă până când Radu de la Afumați, după mal multe lupte, îl înfrânse și îl goni din țară (1524). MEHTUPCIU. Scriitor la cancelaria domnească; secretar (s. 18) —Cuv. turc., de la mehtup, scrisoare. MEITANI. Familie b„ în Ț.-Rom. pela încep, sec. 19 ; de origină greacă. MELHISEDEC Ștefănescu. Episcop de Roman 1879- 82, și înainte al Dunărei de Jos 1864-79. Scriitor, is- toric. A lucrat pentru secularizarea averiior monăs- tirești. (1822-1892). MEMORANDUL. La 1892 Comitetul național al Ro- mânilor din Transilvania hotărâse prezentarea îm- păratului Franz losef, printr’o delegație (prezidată de I. Rațiu), a unui memoriu care arăta starea cri- tică a Românilor din Ardeal. Delegația ne fiind pri- mită, M. a fost publicat, și ca urmare autorii ei au fost judecați la Cluj și osândiți la închisoare pentru trădare față de statul maghiar. ; MENEDEC. Monăstire fondată de Vintilă Vodă la 1537, în munții Buzăului. — (v. Vintilă-Vodă). MENȚI DIN DOS. Sat în Mehedinți. Urme de zi- dării (oseminte, pietre cioplite, ceramică). Resturi dace și romane. — Tradiția unei familii domnești lo- cuind în cetățue pe deal. MENUMORUT. Voevod sau duce al Țării Bihorului, cu așezare în cetatea Bih. spre sfârșitul sec. 9 la ve- nirea Maghiarilor, cari îi cuceriră parte din țară. MERA. Lângă Bonțești, în R.-Sărat, altă dată un «chit, risipit pela 1800. MERA. Monăst. în Putna (v. Mira). MERCUREA (Reussmarkt). Târg în Jud. Sibiu In vechime erea unul din scaunele Sașilor. (Popu- lație 2600 1.). MERCUREA CICULUI (Sereda Cicului; magh. Czik-Szereda). Oraș în Transilv. Vechiu centru se* cuesc, cu cetate, cunoscut din sec. 12 în documente {Oppidum Mercurium). Reședința județului Ciuc. Aproape de Olt. Populația (930) : 5100 1. www.dacoromanica.ro — 330 — MERCURIU. „Mercurius princeps ultransylvanus", Jtăpânitor sau voevod în Ardeal, e amintit la an. 1103. MERCY, Claudius Florimond, comite de. General Imper., sub Eugen de Savoia, guvernator al Banatu- lui liberat de Turci, reorganiză cu înțelepciune țara și o coloniza. (1666 ț 1734 în răsboi la Pavia). MEREZ. La Ceptura în Prahova, pe un deal așe- zare preistorică (ceramică). MERIȘANI. Sat în Teleorman. Biserica dela 1700" de jup. Barbu Merișanu. Ruinele'caselor lui. MERIȘANU. Boerii dela Bucșani, se numeau și M. în sec. 17, după moșia lor din Teleorman. — Stai- co, mare Paharnic, amestecat în luptele politice dela 1670 ; lucră apoi contra lui Brâncoveanu spre a fl Domn, dar arestat de Turci la Stambul fu trimes în țară și executat de Domn la 1693. — Barbu M. mare vornic, pretendent ca și unchiul său, pribeag sub N. Mavrocordat. -— (v. Bucșanu). MERIȘESCU. Constantin. Comand, de batalion, s’a distins în luptele de lângă Rahova în 1877. MESAL. O podoabă de cap a femeilor din sec. 15-16, făcută din pânză de canavăț cu fluturi de aur și mărgăritare. MEȘINDORF (Meschen). In Jud. Târnava-Mare; sat german. Biserică cu interesant burg întărit, din sec. 15. MEȘTEȘUGURI, MESERII. — (v. la Bresle). METEREZ. Ferestre înguste, deschidere în zidul cetăței, din care arcașii și mai târziu pușcașii, la a- dăpost, trăgeau asupra asediatorilor. METERHENEA. Muzică sau orchestră turcească, care cânta la petreceri și ceremonii (s. 17-19). Șe- ful ei erea „mehtergibașa“. METOC, metoh (în Mold. mitoc). Monăstire su- cursală; casă unde ereau găzduițl călugării, (grec.), MEȚIANU, loan. Mitropolit ortodox al Transilva- niei, 1898-1916. Episcop de Arad 1875-98. Figură de seamă a bisericii rom. (1820-1916). MEZIL (menzil, mizil; de la turc: menzil). Olacul» -conacul, stațiunea de poștă în vechime (s. 17-19). www.dacoromanica.ro — 331 — MICEȘTI. Sat In J. Argeș, Așezare preistorică ne- olitică, pe deal „le Cetățue“. MICIA. Stațiune romană în Dacia. La Vețel de as- tăzi, J. Hunedoara. — (v. Vețel). MICLESCU. Familie boerească din Mold. de sus,, cunoscută din s. 15. — Borcea, mare Vornic între 1456-57. — G-avril M. mare Logofăt, în prima jumăt. a sec. 18.—Sofronie mitropolit al M. 1851-60 (ț 1863). — Calinic, Mitropolit al Mold., apoi Primat al Ro- mâniei (1822-1886). — Dimitrie, om politic (1820- 96). MICLEȘTI. In J. Vaslui. La „Gropi“, după tradi- ție erea refugiul oamenilor în timpul năvălirilor tă- tărești. MICOTA. Boer al lui Ștefan cel mare; Pârcălab de Neamțu, ț 1484. MICȘUNEȘTI mari. Sat în Ilfov. Biserica de la 1743, zidită de lordache Micșunescul, m. stolnic șl Smaranda. MICU. Familie n. din Sad, comit. Sibiu, cunoscută cub numele de Klein. — (v. Klein). MICUL-HODCO Crețevici. Familie b. din Basara- rabia; cunosc, sec. 17. MIECHOWSKI, Matei. Istoric și medic al Regelui-, Poloniei Sigismund I. In „Chronica Polonorum“ po- vestește faptele lui Ștefan-Vodă al Moldovei. MIEREA. In J. Buzău. „Zidul Doamnei Naga“, rui- ne pe dealul Ulmeasa, locul zis la meterez. MIHAEȘTI. In J. Muscel. Biserică părăsită din- sec. 16. (Pietre morm. a Jup. Badea, Jitian, Lăudat, din 1553, acum la mon. Câmpulung). MIHAEȘTI de jos. In. J. Olt (altă dată Rusănești). Biserică risipită, de la Șerban Cantacuzino vorni-’ cui din 1708. MIHAI (Mihail). — Domni ai Țării-Românești: MIHAI I Voev., fiul lui Mircea I; asociat la dom- nie din 1391, Domn singur 1418-20. In răsboi cu Tur-, cii din cauza neplăței tributului, apoi cu Dan H, că- bu în luptă cu acesta (1420). Cei doi fii ai săi: Racțu- $1- Mihai, pieriră la Turci, unde ereau zălogi. www.dacoromanica.ro — 332 — MIHAI II CEL VITEAZ. Domn al Ț.-Rom. 1593>- <601 (n. 1557 | 1601). Fiu al lui Pătrașcu Voev. în- cepu domnia, ridicându-se contra Turcilor : atacă Cetățile de la Dunăre și luă Brăila. O armată pu- ternică trimeasă de Sultan sub Sinan-Pașa, Înfrântă de M. la Călugăreni, înaintă apoi și cuprinse Bucu- rești și Târgoviște. Mihai cu ajutorul lui Sig. Ba- thori îl sili să treacă înapoi Dunărea (Oct. 1595). — In Oct. 1599, Mihai intră în Transilvania, în nu- mele Impăr. Rudolf, cărui se închinase, surprinse pe Andrei Batori îl bătu la Șelimberg și ocupă Ardealul, proclamându-se Domn al țării. In Mai 1600 goni din Moldova pe Eremia Movilă și se proclamă și Domn al Mold. având astfel sub stăpânire cele trei țări ro- mânești. întors în Trans. avu de luptat cu vrăjmă- șia nobilimei maghiare, credincioasă lui Bathori, șl apoi chiar cu Basta, generalul împărătesc, care-1 bătu la Mirăslău. Polonii intrară în Mold. și reîntro- liară pe Eremia, apoi în Ț.-R. cu fratele său Simeon ca Domn. In Oct. 1600 Mihai pierduse totul. O că- lătorie la Praga îi readuse încrederea împăratului, împreună cu Basta învinse pe S. Bathori la Gorăs- lău (Aug. 1601); peste câteva zile fu ucis de oame- nii protivnicului său Basta în cortul său lângă Tur- da. Mare și îndrăsneț general, dar slab politic, M. căzu victima dușmanilor ce-și făcuse în Ardeal. MIHAI ni Radu Voev. — (V. Mihnea). In secolul 18 : — MIHAI Racoviță 1730-31 și 1741-4. MIHAI Suitsu 1783-86, 1791-3 și 1801-2. Domni ai Moldovei: MIHAIL Movilă, 1607. — (v. Movilă). In sec. 18-19:—MIHAI Racoviță 1703-5, 1707-9 șl 1716-26. — MIHAI Șuțu 1793-5. — MIHAI H Șuțu 1819-21. — MIHAI Sturdza 1934-49. (V. Sturdza). MIHAI. Principe al României, Mare Voevod de Alba- lulia, n. 25 Oct. 1921; fiul Regelui Carol II și al Ele- nei, Principesă de Grecia. Rege, în lipsa părintelui .Bău, cu o Regență, 1927-30. MIHAI. Voevod în sec. 13. — (v. Lituon). MIHAI Voev. Fiul lui Nicolae Pătrașcu voev. șl www.dacoromanica.ro — 333 — nepot de fiu lui Mihai Viteazul. A trăit la Viena șl Ungaria cu mama sa Domnița Ancuța (n. 1625 ț 1655 In Ucraina). MIHAI. Fratele lui Ștefan Vodă Mușat; „caplta- neus Moldaviensis", 1395-97. MIHAI VODĂ. MONASTIREA veche a Sf. Nicola^ Misă mai târziu a lui M. V., pe un deal lângă Dâmbo- vița, la București, e cuprinsă azi în mijlocul orașu- lui. Fondată pe la sfârșitul sec. 14 sau început, sec, 15, probabil de Mircea Vodă. La 1433 documentele a menționează ca „mon. S-tului Nicolae". înzestrată pe la 1550 de Caplea a lui Ghiorma posteln. („S-tu Nicolae al jupânesii Caplea"). — Mihai Vodă refă- cu în întregime biserica actuală la 1594; reparată apoi Ia 1714 și în zilele noastre. La 1595, Sinan fortifici monast. șl dealul — Un palat domnesc, făcut de Ipsilanti la 1776, arse peste câțiva ani. — Monastirea e desființată de mult. In casele ei, refăcute, se află azi Arhivele Statului. MIHAIL. Episcop de Râmnic, apoi Mitropolit al Ungro-Vlahiei între 1586-99 cu întreruperi. MIHAIL de la Dorohoi (Mihălaș). Boer moldovean ; sfetnic domnesc între 1395-1434. întâiul boer șl mare logofăt a lui Alexandru cel bun. Stăpânea 52 de sate în Moldova de sus. MIHAIL (Mihu), fiul lui Popa luga de la Bala ; mare logofăt (1446-53). Avea un rol de frunte în a- facerile Moldovei în sec. 15 și era cel mai bogat boer al țării. Credincios al lui Petru Aron Ia căderea Iul trecu în Polonia, pe la 1475. MIHALCEA Banul. întâiul sfetnic de credință al lui Mihai Vodă. Mare Ban- al Craiovei. Ucis la Turda, 1601. — (v. Cocorăști). MIIIALESCU. Familie boer. din Ț.-Rom.; numită după moșia Mihălești din Ilfov. — Scarlat, mare lo- gofăt (1767-1830). MIHALY de Apsa. Familie nob. din Maramureș; cunosc, din sec. 15. — Victor M., Mitropolit unit al Transilv. Episcop de Lugoj 1875-94, arhiepiscop și M, de Alba Iulie 1894 ț 1918 (n. 1841). www.dacoromanica.ro — 334 — MIHNEA (o formă a numelui Mihai). — Domni al •Țării Românești : MIHNEA I, cel rău. Domn Ț.-R. 1508-10. Fiu al Iul Vlad Țepeș. Persecută pe boerii Craiovești și omori pe mulți din partizanii lor. Craioveștii rid:cându-se asupra lui, M. fugi la Sibiu, unde fu ucis de Dumitru laxici. MIHNEA II, zis TURCUL sau turcitul. Domn Ț.- Rom. 1577-83 și 1585-91. Fiu al lui Alexandru II, cărui îi urmă în scaun. La 1583 înlocuit de Turci cu Petru Cercel, pe care-1 răsturnă apoi. Rechemat la Btambul, se făcu mahometan și rămase acolo, unde muri la 1601. Doamna lui a fost Neaga din boerii de la Cislău. (v. Neaga). MIHNEA III, s’a numit în domnie MIHAI RADU ; pretins fiu al lui Radu Mihnea Vodă. Domni 1658-9, în care timp se ridică contra Turcilor și omorî mulți boeri. Fugit în Ardeal, ț acolo 1660. MIHU. Boer moldovean, Portar de Suceava. Unul din ucigașii lui Ștefan ; tăiat de Petru Rareș pen- tru trădare, la 1541. MILCOV. Râu, afluent al Putnei; trece la sud de Focșani. înainte însemna hotarul între Ț.-Rom. și Mold. — La 1473 lângă Milcov, bătălia de la „cursul apei“ între Ștefan și Radu Voev. — Tot pe M., băt. la 1600 între oastea lui Mihai și Simeon Movilă. MILCOV (Milco, Milcovia). EPISCOPIA catolică de M. a existat în sec. 13-14. De la 1228 luase ființă în părțile Vrancei, sub numele de „Episcopia Cumani- lor", cu scaunul la „Milco" sau Milcov, localitate din care n’a rămas nici o urmă. (Poate pe locul unde- e Odobești, sau la Crăciuna ori Mira). Episcop era atunci Teodoric. După 1250 nu se mai amintește de ea. La 1347, ep. reînvie, cu episcop! titulari (Toma, Bernard, Albert, Nicolae), până la 1375, (Ep. „Milco- vensis"). încetează apoi până după 1430, când fu re- stabilită nominal (episc. tutulari până la 1520, cu juridicție pe ținuturile: Secuilor, Vrancea, Putna, Râmnic, Bacău, Neamțu, Baia și Basarabia de jos).— (v. și Cumanilor). www.dacoromanica.ro — 335 — MILCOVEANU. Familie boer, din J. Olt de la mo- șia Milcov ; din sec. 16. — Preda M., căpitanul, In complotul lui Stoica Merișanu contra lui Brâncovea- nu, la 1692. MILESCU. O ramură a fam. Pârâianu, numită du- pă moșia Milești, din Vâlcea. — Danciul P. de la Mi- lești, e tatăl lui Barbu Milescu, marele Ban 1678, boer însemnat din Ț.-Rom. MILESCU, Nicolae. Boer mold.; spătar sub Gheor- ghe Ștefan și Ștefăniță Vodă, pare a fi dorit domnia și părăsi țara însemnat la nas. Pribeag prin mal multe țări, se așeză în Rusia. Sol al Țarului Alexie la Impăr. Chinei, 1674, făcu o călătorie vestită de 3 ani în Siberia și China, lăsând o relațiune asupra el. Poliglot și scriitor original. (1630-1710). MILISEUȚI. Sat în Bucovina. — (v. Badeuți). MILLO. Familie boer. din Moldova ; de origini franceză, în țară la încep, sec. 18. — Matei (1813- L897), artist dramatic. MILOS Voevod. Fiul lui Mircea pretendentul și frate cu Alexandru II Voev. al Ț.-Rom, ; ț 1577 la Con- stantinonol. MINIATURI. Manuscrisele vechi pe pergament ereau înfrumusețate cu m. și inluminărl. La Oxford se păstrează un evangheliar slavo-grec al lui Alexan- dru cel bun, lucrat la Neamțu (1429). La Humor un altul al lui Ștefan cu portretul lui și al Doamnei Ma- ria. Ștefan Vodă donase mon. Zografos de la Athos o evangh. (la Bibi. n. din Viena) scrisă de Filip (1502); iar bisericei dela Hotin alta lucrată de Toader Meri- șescul (1493). Frumoase manuscrise împodobite se mai află la Sucevița, Putna, Neamț, Dragomirna (de Atanasie Crimca), Tismana, Muzăul național. MINISTRU. Cap al unui departament de Stat, consilier al Suveranului; funcțiunea cea mai înaltă în Stat. Demnitate introdusă în sec. 19 (1859), odată cu reorganizarea țării, după o perioadă de transiție (asimilarea vechilor demnitari cu M. din Apus, prin Reg. organic). Numărul M. s’a înmulțit cu nevoile vremei. (In 1916 erau 9: M. de Interne, Finanțe, Afa- www.dacoromanica.ro — 336 — ceri străine, Război, Instrucție publică, Lucrări pu- blice și comunicații, Juswție, Agr.cuiiură, Inausirie yi Comerț). — ‘loialitatea min. lormează Guvernul* condus de Președintele Consiliului de M.— (Pentru ministerele României de la Unire, v. Guverne). MINOR1ȚI. Ordin de călugări cacoiici (irancls- cam), aflați ca misionari in Moid. și Ț.-Rom. (sec. 14- 19), având și câteva monăstiri. bilNTZIAKI. General rus. Consul la București (1824), apoi Prezident al Comisiei pentru întocmi- rea Regul. organic (1828). MIORCANI. Sat în Dorohoi. La locul Zamca întări- turi de pământ. MIRA (Miera). Monăstire în J. Putna, pe Milcov. Fondată la 1686 de Constantin Vo. Cantemir. La 1706* fiul său Antioh V. făcu în locul bisericii de lemn alta 4ie zid, și o întări împrejur. MIRASLAU (Miriszlo). In Transilvania, pe Mureș* intre Turda și Alba lulia. Basta, generalul împăratu- lui, învinse pe Mihai Vodă, 18 Sept. 1600. MIRCEA. — Domni ai Țării-Românești: MIRCEA I cel bătrân (cel vechiu). Domn al Ț.- Rom. 1386-1418. Fiu al lui Radu Voev. Desăvârși în- temeierea Statului românesc, organizându-1 și men- ținându-i hotarele moștenite de la Vladislav și RadU și adăogând Dobrogea. Credincios prieteniei cu Re- gele Sigismund al Ung., era în bune legături și cu Vladislav al Poloniei, avu de luptat însă cu Turcii* cari pătrunseră întâia oară în țară la 1394 (bătălia de la Rovine). Peste doi ani luă parte la nefericita cruciadă de la Nicopoli, unde creștinii fură sdrobiți. O nouă expediție a Turcilor avu .loc la 1400. Urmară câțiva ani de liniște, în cari fu ajutat la domnie da fiul său Mihai. Sprijini pe Musa și pe Mustafa în luptele pentru tronul turcesc și căpătă părțile Do- brogei ; Mahomed învingând, M. sfârși prin a-i plăti un tribut, ț 31 Ian. 1418 și îngropat la ctitoria Iul Cozia. MIRCEA n, poreclit Ciobanul. Domn Ț.-Rom. 1545-54 și 1558-9. Fiul lui Radu V. Urât de țară, tăiă www.dacoromanica.ro — 337 — fără vină mulți boeri și avu de luptat cu boerii pri- begi ; La Periș învinse pe Udriște și Teodosie (1547). La 1552 Radu V. Ilie îl bate la Mănești și-i luă locul două luni. Interveni pentru Turci în Transilv. înlo- cuit, fu numit iar la 1558 și muri în scaun. A clădit din nou Curtea domnească din București. Fii de Domn ; pretendenți : MIRCEA Voev. Fiul mai mare al lui Vlad Dracul. Lăsat Domn în locul său la 1443, fu ucis de preten- dentul Basaraba. (După cronicarii unguri, ar fi pie- rit împreună cu tatăl său, uciși de Huniad și de Dan la 1446). MIRCEA. Fiul lui Vlad Țepeș. Tăiat cu tatăl său la Târgoviște de Basaraba Laiot, la 1476. MIRCEA. Pretendent susținut de Ștefan Vodă al Mold. la domnia Ț.-Rom. în 1481. (Poate un bastard al lui Vlad Țepeș). MIRCEA, fiul lui Mihnea cel rău, pe care-1 în- soțise la domnie, încercă la moartea lui să capete tronul. Arestat de Regele Ung. la Buda, fugi în Turcia și reluă armele la 1521. fără izbândă MIREȘ. Sat în Prahova. Biserica din 1823 de la Alecu Văcărescu. MIRON Voevod (Barnovski). Domn al Moldovei 1626-9. — (v. Barnovski). MIRONEASA. In J. Iași. Șanțuri vechi și movile ; în legătură cu cele de la Căpotești. MIȘELAV (Micislav; Mihai ?) Voevod în Ț.-Rom. la 1240 pe vremea năvălirii cea mare a Tătarilor. Stă- pânirea lui se întindea în partea muntoasă Argeș- Muscel-Prahova. La 1247, urmaș al lui era Seneslau. MISLEA. Monăstire în Prahova. Fondată la 1534 de Radu Vodă Paisie, reparată de Petru Cercel, 1584. (Ctitori din sec. 16 : Vintilă comis, Voicu vornicul, Stroe Spatar, Caplea, Mihai Vodă). Distrusă de foc la 1883. — In curtea mon. e acum un penitenciar pentru minori. MITILINEU. Familie din București. MITREA. Mare Vornic al Ț.-Rom. între 1579-90. MITROFAN. Episcop de Huși 1683-91, apoi In Ț.-R. 22 www.dacoromanica.ro — 338 — episc. de Buzău 1691 ț 1702. Discipol al lui Dosoftei, tipăritor de cărți bisericești. MITROPOLII. Mitrop. Țării-Românești sau a UN- GRO-VLAHIEI, luă început sub Alexandru Basaraba la 1359. (La 1370 se numi un al doilea Mitr. pentru episcopia părților Severinului, mai târziu Episc. de Râmnic). Reședința M. era la Scaunul domnesc (Ar- geș până la 1515, Târgoviște până 1668, apoi Bucu- rești). Titlul, rămas din vechime : „Arhiepiscop șl Mitrop. al Ungro-Vlahiei, Exarh al Plaiurilor". De la Unire, M. deveni „Primat al României". Episcopii sufragante : Râmnic, Buzău, Argeș. — MITROPO- LIȚI ai Ungro-Vlahiei : lacint 1359-72, Hariton 1373-81, Antim 1381-89, Atanasie 1389-1401, Teo- dor 1402-..., Macarie 1422-60, losif 1465-80, Ma- carie II 1480, Teodor, Nifon 1500-6, Maxim Brancovici 1506-8, Macarie III 1508-21, Uarion, Mitrofan 1530-35, Varlaam 1535-44, Anania 1545-58, Simeon 1558-60, Daniil 1561-69, Eftimie 1569-74, Serafim 1575-8, Mi- hail 1586-93, (Nichifor, exarh 1590-95), Eftimie II 1593-5, Mihail iar 1595-9, Eftimie iar 1599-1605, Luca 1605-29, Grigore 1629-37, Teofil 1637-48, Ștefan 1648-53, Ignatiu 1653-59, Ștefan iar 1659-68, Teodosie de la Veștem 1668-72, Dionisie de la Atos 1672, Var- laam 1673-79, Teodosie iar 1679-1708, Antim de la Ivir 1708-16, Mitrofan 1716-20, Daniil 1720-32, Ște- fan II 1732-38, Neofit Critanul 1738-54, Filaret Mi- halitzi 1754-60, Gregore II 1760-87, Cosma 1787-92, Filaret II 1792-3, Dositei Filitis 1793-1810, Ignatie 1810-2, Nectarie 1812-19, Dionisie Lupu 1819-21, Gri- gore IV 1823-34, Neofit 1834-49, Nifon 1850-75, Ca- linic Miclescu 1875-86, losif Gheorghian 1886-93, Ghe- nadie Petrescu 1893-96, losif iar 1896-1909, Atanasie Mironescu 1909-11, Conon Donlci 1912-19, Miron Cristea 1920, Patriarh (1925) și arhiepiscop de Bucu- rești. Mitrop. MOLDOVEI e de la sfârșitul sec. 14 (mai Întâi episcopie, pe la 1380-90). Reședința până în sec. 16 la Suceava; apoi la Iași. Titlul Mitr. a rămas: „al Moldovei și Sucevei". De această M. țin episcopll- www.dacoromanica.ro — 339 — le de: Roman, Huși și Dunărea de Jos. — MITROPO- LITI ai Moldovei : losif 1401-10, Macarie 1410-29, Grigore (cat. unit) 1435-8, Damian 1438-51, Teoctist 1451-77, Gheorghe 1477-90, Teoctist II 1490-1503, David, Teoctist 1509-28, Cal'istrat, Anastasie, Teofan 1538-41, Grigore Roșea 1541-64, Teofan 1564-72, A- nastase II 1572-78, Teofan iar 1578-87, Gheorghe Moghilă 1587-91, Agaton, Nicanor 1592-4, Gheorghe din nou 1595-1600, Anastasie, Dionisie Ralli 1600, Teo- dosiu Barbovski 1606-8, Anastasie III Crimca 1608- 17, Teofan III 1617-19; Anastasie III iar 1619-29, Atanasiu 1629-32, Varlaam 1632-53, Ghedeon 1653- 59, Sava 1659-64, Ghedeon II 1664-70, Dosoftei 1670- 74, Teodosie 1674-6, Dosoftei iar 1676-86, Sava de la Putna 1687-1700, Misail 1701-8, Ghedeon III 1708- 23, Gheorghe dela Neamț 1723-9, Antonie 1730-9, Nichifor 1740-50, lacov 1750-60, Gavril Calimah 1760-86, Leon Gheuca 1786-8, Ambrosiu vicar 1788- 92, Gavril, lacob Stamate 1792-1803, Veniamin Kos- take 1803-8, Gavril Bănulescu iar 1808-12, Venia- min iar 1812-42, Meletie 1843-48, vicar 1848-51, So- fronie Miclescu 1851-60, Vicari dela 1860-63, Cali- nik Miclescu 1863-75, losif Naniescu 1875-1902, Par- tenie 1902-9, Pimen Georgescu 1909-1935, Nicodim Munteanu 1935. Mitr. TRANSILVANIEI, ortodoxă. Fostă altă dată la Alba-Iulia, fu suprimată la 1698. Episcopul ro- mân de Sibiu reluă după 1850 titlul de Mitropolit. Scaunul la Sibiu. De ea țin episcopiile de Arad, Ca- ransebeș și Cluj. — (p. Mitropoliți, v. la Sibiu). Mitr. UNITA a Trans. „de Alba-Iulia și Făgăraș¹¹, cu scaunul la Blaj. Până la 1853 episcopie. Are ca su- - fragante episcopiile de : Cluj (Gherla), Lugoș și O- radia. (v. Alba-Iulia). M. BUCOVINEI (arhiepiscopia), de la 1873, e ur- marea vechei episcopii de Rădăuți, apoi de Cer- năuți, unde îșl are reședința..(v. Bucovina, mitr.). M. BASARABIEI a fost înființată la 1929 la Kișl- neu; înainte episcopie rusească. Depind de ea cele două episc. din Bas. : Cetatea Albă și Hotin-Bălțl. www.dacoromanica.ro — 340 — MIZIL. Orășel în J. Buzău. înainte erea un sat, Istău, proprietatea lui Brâncoveanu Vodă, unde se făcu un târg în sec. 18 și olac. Oraș după 1870. Pop. act. 6000 1. MOCIOLIȚA. Un schit în J. Gorj sau Mehed., la munte, în sec. 17 și 18. MOCSONYI (Mocioni). Familie n. din Banat (s. 18). — Alexandru M., om politic (1812-1880). MOESIA INFERIOR. Provincie romană din dreap- ta Dunărei, care coprindea și Scythia minor (Do- brogea act.). De această provincie depindea nomi- nal și partea Daciei din stânga Oltului (Țara-Rom. cu Mold. și Basar. de jo's), care nu erea colonizată și ocupată militar decât de-alungul Dunării și a valului transalutan, pentru apărarea Mesiei și a Da- ciei malvense. MOGA. Familie n. din Transilvania. — Vasile M., întâiul episcop ortodox rom. după reînființarea ep. la Sibiu, 1810-45. MOFLENI. Sat în Dolj, aproape de Craiova. Mo- năstirea Bucovățu vechiu, dela 1566. — (v. Buco- văț). MOGHILĂ (Movilă). Neam domnesc din Moldova. Se trăgea din Moghilă, Paharnic mare sub Ștefan Vodă, 1490-1507. — Un Moghilă, la 1534, ajutat de Ștefan Mailat voia să apuce domnia Ț.-Rom. fu însă respins de Petru V. și de Turci. — Ion M. mare Lo- gofăt al M. 1551-8; ținea pe Maria fica lui Petru Rareș V. — Moghilă, fratele său, Pârcălab de Hotin, 1545. — Vascan, Pârcălab. — Gheorghe Mitropolit al Mold. 1589 și 1595-1600. — Eremia, fratele prec. și fiu lui Ion, Domn al Mold. 1595-1606 : devotat Po- lonilor, ocupă tronul cu ajutorul lor. La 1600 fu în- lăturat de Mihai V. pentru câteva luni. După moar- tea lui (1606), ambițiunea soției sale Elisabeta și rivalitățile între fii săi și ai lui Simeon, aduseră vremuri' grele pentru Mold., invadată de oști străi- ne. — Simeon V. fratele lui Eremia, ocupă tronul Ț.-Rom. prin Poloni la 1600, și fu gonit de Radu Vo- dă la 1602 ; Domni și în Mold., 1606 f 1607. — Con- â/, : — 341 — stantin, fiul lui Eremia, Domn al Mold. 1607, învins de Tomșa, muri înecat la 1611, în vârstă de 17 ani. — Alexandru, fratele preced., Domn Mold. 1615-16, adus de Poloni prin mama sa. Răsturnat și dus în Turcia, rămase acolo, mahometan. — Cele patru fice ale lui Eremia V. fură măritate cu magnați po- loni. — Mihai, fiul lui Simeon, în luptă cu vărul său Constantin, ocupă scurtă vreme tronul la 1617 (| la 17 ani). — Gavril, fiul lui Simeon, Domn în Ț.-Rom. 1618-20. Refugiat în Ardeal. — Fratele său Petru, fu Mitropolit la Kiev (1597-1647). — Moise, al patrulea fiu al lui Simeon, domni în Mold. 1630-1 și 1633-4. (| în Polonia 1662). — loan, alt fiu al lui Sim., pre- tendent, ajutat de Racotzi, în timpul lui Vasile Lu- pu. — Ultimul fiu al lui Eremia, Bogdan, trăia în Tucria; la 1655 se vorbea să i se dea scaunul Moldovei. De atunci acest neam dispare din istorie. MOGALDE. Familie boer. din Mold. în sec. 16-17. MOGOȘ banul. Boer din sec. 15-16 în Ț.-Român. — Fiul său Mogoș, mare spătar, comanda oastea lui Radu Vodă Paisie, 1537. — Ei au fondat mon. Stă- nești și sunt strămoși după mamă ai Buzeștilor. MOGOȘEȘTI. Boerii dela M. din Țara-Rom., în sec. 15-17. — Vlaicu marele Vornic, | 1535, erea so- crul lui Radu dela Afumați. Tatăl său erea Cega, — iar străbunic boerul Albu de sub Mircea Voev., 1415-' 30. — Dumitru dela M., mare Vornic, 1597, Ban al Cr. 1616-18; | pe la 1633. — Din M. se trag boerii dela Bărcănești și Grădiștea în sec. 17. MOGOȘEȘTI. O monăstire desființată în J. Do- rohoi; fond, la 1818 de Ștefan Holban. MOGOȘOAIA. Sat în Ilfov, aproape de București. Palat al lui Brâncoveanu din 1702 (balcoane, colo- nade, sculpturi) ; reînoit. Biserica din curte zidită tot de el (1688). MOIGRAD. Sat în J. Sălaj, pe Crasna. Acolo se a- fla municipiul roman Porolissum (resturi antice, in- scripții). — La plaiul Măgura, mai jos de Pomete, șanțuri, valuri, urme de zidărie ale unei cetăți dace, apoi romane. — (v. și Porolissum). www.dacoromanica.ro — 342 — MOISE Voev. Domn al Țării-Rom. 1529-30. Fiu al Iui Vladislav III, ginere și urmaș al lui Radu dela Afumați. La 1529 ajută pe Zapolia contra Sașilor. In luptă cu rivalul său Vlăduț, veni cu Mailat din Ardeal, fu învins și căzu la Viișoara (Aug. 1530). MOISE Vodă Movilă. Domn al Mold. 1630-1 și 1633-4. — (v. Moghiiă). MOISEI- Monăstire ort. în Maramureș, lângă M., fondată la 1672. MOJNA. In J. Târnava Mare. Resturi protoistorice dace (arme de bronz și fier, ornamente). MOLDOVA. Țara dintre munți și Nistru, mărgini- tă la miază-zi cu Țara-Românească, a format un stat deosebit din sec. 14 până la 1862, când s’a fă- cut definitiv unirea lor. Numele îi vine dela râul Moldova, pe valea cărui se făcuse, pe la 1340, întâia așezare a „Țării-Moldovei“ cum s’a numit la înce- put. Acest nume a fost cunoscut și străinilor; une- ori însă o chemau „Bogdania“ după numele voevo- zilor ei (și chiar „Valachia", prin analogie sau con- fusiune). Locuitorii s’au numit totdeauna ei însăși „moldoveni". — întinderea M., până la Prut e de 38.000 k. p., iar întreagă, până la Nistru și cu Buco- vina, de 93.000 k. — împărțirea în ținuturi (azi ju- dețe) a rămas cea din vechime, afară de Hârlău șl Cârligatura, desființate (și de trei județe moderne înființate în Bucovina). Din sec. 15 M. erea împăr- țită în Ț. de Sus și Țara de Jos (v. acestea), la cari se adăoga Bugiacul turcesc (Basarabia veche). — Scaunul țării a fost pe rând la : Baia, Șiret (s. 14), Suceava și Iași (din al 16). — Moldova în cea mai mare întindere a ei (s. 15) erea coprinsă între munți (Transilv.), Nistru (Polonia, Ucraina), Mare, Dunăre, Șiret, Milcov (Țara-Rom.). Pe vremea lui Bogdan I, țara Moldovei nu depășea ținutul dintre Moldova-Siret. Urmașii lui se întinseră spre sud și ră- sărit, și luară Cetatea Albă dela Tătari; iar Roman V. se putea intitula Domn dela Munte până la Mare. Alexandru I stăpâni țara întreagă, afară de Basa- rabia dela Dunăre cu Kilia, și partea M. dincolo de www.dacoromanica.ro — 343 — Trotuș, pe cari le va lua Ștefan cel Mare dela Ț.- Român. Sub acest domn, M. ajunse la puterea și în- tinderea ei maximă. Vremelnic, Domnii M. au stăpâ- nit și un ținut din Galiția orientală, numit Pocuția. La 1484 Turcii îi luară Cet. Albă și Chilia; la 1538 Bugiacul (Basarabia) cu Tighina; ia 1775 partea de N. W. numită de-atunci Bucovina; iar la 1812 par- tea dintre Prut și Nistru asupra căreia Rușii întin- seră numele de Basarabia. Pierderea acestor două țări, reduce M. la întinderea ce avea la epoca Unirei. La 1856 primise înapoi ținutul Cahul-Bolgrad-Is- mail, reluate de Ruși la 1878. — Din antichitate nu avem rămășițe în Moldova, care n’a fost atinsă de colonizarea romană (afară de câteva lagăre milita- re pe Șiretul de jos). Urme preistorice și din vre- mea Sciților și altor popoare rătăcitoare însă, sunt numeroase. —• Până în sec. 14 nu știm nimic despre populația ei, vânturată de Tătari și de premergătorii lor. — Celor d’ântâi voevozi vasali ai Regilor Unga- riei din sec. 14, urmară succesorii lui Bogdan, cari fură și ei câtva timp în legături de vasalitate cu R. poloni (s. 14-15). Bogdan III fu silit să închine Turci- lor țara, care rămase sub suzeranitatea lor, ca și Ț.- Rom. (însă nu provincii sau raiale). Ca raiale, Turcii păstrară din sec. 16 Basarabia de jos (Bugiac) cu ce- tățile de acolo, Benderul și Hotin. — (v. și Bucovina, Basarabia, Bugiac, MOLDOVA. Râul. Afluent al Șiretului. Ese din muntele Cârlibaba (Bucov.), străbate Jud. Câmpu- lung, Baia și Roman. Aprox. 180 km. Afluenți: Mol- dovița, Suha, Râșca, Neamț* — Dela el vine numele țării Moldovei (nume rămas probabil dela Bastarni sau Goți). MOLDOVA, „Târgul Moldovei", numit mai târziu și Baia. — (v. Baia). MOLDOVA. DOMNII Mold. (Chronologia). — Voe- vozii de Maramureș : Dragoș, Sas, Bale, 1340-59. — Domni neatârnați ai Ț.-Mold. : — Bogdan 1359- 65, Latzcu 1365-73 (Costea Mușat 1373-6 și Iurg Ko- riatovici 1373-79), Petru I 1375-91, Roman I 1391- www.dacoromanica.ro — 344 — 94, Ștefan I 1394-99, luga 1399-400, Alexandru I cel Bun’ 1400-1432, Hie (Iliaș) 1432-43 și Ștefan II 1434- 47, Roman II 1447-48, Alexandru II 1448-9, (Petru II 1448), Bogdan II 1448-51, Petru III zis Aron 1451- 57 și Alexandru II 1451-55, Ștefan III cel Mare 1457-1504, Bogdan III 1504-17, Ștefan IV (Ștefăniță) 1517-27, Petru IV Rareș 1527-38, Ștefan V (Lă- custă) 1538-40, Alexandru II (Comea) 1541, Petru Rareș din nou 1541-46, Ilie II (Rareș) 1546-51, Ște- fan VI (al lui Rareș) 1551-2, (Joldea 1552), Alexan- dru IV Lăpușneanul 1552-61, loan Despot 1561-63, Ștefan VI Tomșa 1563-4, Alexandru IV din nou 1564-68, Bogdan IV 1568-72, loan cel Cumplit 1572- 74, Petru V (Șchiopul) 1574-79, loan (lancu Sasul) 1579-82, Petru V din nou 1582-91, Aron 1591-5, Ște- fan VUI Răsvan 1595, Eremia Moghilă 1595-1606, Mi- hai al Ț.-Rom. 1600, Simion Moghilă 1606-7, Mihai Mo- vilă 1607, Constantin Moghilă 1607-11, Ștefan IX Tomșa 1611-15 Alexandru V Moghilă 1615-16, Ra- du Mihnea 1616-19, Gaspar Graziani 1619-20, A- lexandru VI Iliaș 1620-1, Ștefan Tomșa din nou 1621-3, Radu Mihnea din nou 1623-6, Miron Bar- novski 1626-29, Alexandru VII (Coconul) 1629-30, Moise Movilă 1630-1, Alexandru VI Iliaș din nou 1631-3, Miron Barnovski din nou 1633, Moise Movilă iar 1633-4, Vasile Lupu 1634-1653, Gheorghe Ște- fan 1653-58, Gheorghe Ghika 1658-9, Ștefan X (Ște- făniță Lupu) 1659-61, (Constantin Basaraba din Ț.-R. 1661), Istratie Dabija 1661-65, Gheorghe Duca 1665-6, Iliaș III 1666-68, Gheorghe Duca iar 1668- 72, Ștefan XI Petriceicu 1672-74, Dumitrașcu Can- tacuzen 1674-5, Anton Ruset 1675-78, Gheorghe Du- ca iar 1678-84, Ștefan Petriceicu iar 1684, Dumi- trașcu C. iar 1684-5, Constantin Cantemir 1685-93, (Dumitru Cantemir 1693), Constantin Duca 1693-95, Antioh Cantemir 1695-1700, Const. Duca din nou 1700- 3, Mihai Racoviță 1703-5, Antioh Cantemir 1705-7 Mi- hai Racoviță din nou 1707-9, Nicolae Mavrocordat 1709-10, Dumitru Cantemir 1710-11.—Epoca fanariotă: Nicolae Mavrocordat 1711-16, Mihai Racoviță 1716- www.dacoromanica.ro — 345 — 26, Grigore Ghika II 1726-33, Const. Mavrocor- dat 1733-35, Grigore Ghika din nou 1735-41, Const. Mavrocordat din nou 1741-3, Ion Mavrocordat 1743- 7, Grigore Ghika iar 1747-8, Const. Mavrocordat iar 1748-9. Constantin Racoviță 1749-53, Matei Ghi- ka 1753-56, Const. Racoviță 1756-7, Scarlat Ghika 1757-8, loan Callimaki 1758-61, Grigore Callimaki 1761-64, Grigore Ghika II 1764-67, Grig. Calimaki 1767-9, Const. Mavrocordat 1769. (Ocupația rusea- scă 1769-74), Grigore Ghika iar 1774-77, Constantin Moruzi 1777-82, Alexandru Mavrocordat (Delibey) 1782-85, Alexandru II Mavrocordat (Firaris) 1785-6, Alexandru Ipsilanti '1786-8, Manole Giani-Ruset 1788. (Ocupație rusească 1788-92), Alexandru Mo- ruzi 1792-3, Mihai Sutzu 1793-5, Alexandru Calimaki 1795-99, Const. Ypsilanti 1799-1801, Alex. Sutzu 1801-2, Alexandru Moruzi 1802-6, Scarlat Calimaki 1806, Alex. Hangeri 1807, Scarlat Calimaki din nou 1807-10. (Ocu- pație rusească 1810-12), Scarlat Calimaki 1812-19, Mi- hai Sutzu 1819-21 (Caimacamie 1821-2) — Domni pământeni : Ion Sandu Sturdza 1822-28. (Ocupație rusească 1828-34), Mihai Sturza 1834-49, Grigo- re Ghika 1849-56, (Ocupație rus. 1853-4), Caima- cami 1856-59, Alexandru I. Cuza 1859-1862. — (v. la numele fiecărui. — Pentru filiația vechilor Domni Mușat, la Anexa III). MOLDOVEI, Mitropolia. — (v. la Mitropolii). MOLDO VA-VECHE. Sat la Dunăre în Banat (j. Caraș), în fața insulei mari Moldova. Resturi dace și zidării romane. — Ruinele unui castel medieval de apărare a Dunării. MOLDOVIȚA. Monăstire în Bucovina (J. Câmpu- lung), pe valea Mold. Fondată de Alexandru cel Bun la 1402, ruinată din sec. 16 (resturi de ziduri). Petru Rareș ridică mai la vale mon. cu biserica nouă la 1535, azi în ființă în satul Vatra-Moldoviței și frumoase case domnești cari au servit episcopilor de R. (acum în ruină), întărind’o cu ziduri și tur- nuri împrejur. (Zugrăveală exterioară interesantă a bisericii. Sculpturi în lemn, jețul domnesc ; icoane. www.dacoromanica.ro — 346 — MOLOMOC. Un schit desființat sub muntele Fur- nica la Sinaia (Prahova). Exista la 1580 pe vremea lui Mihnea Vodă. Ruinat de răzmerița de la 1788. MONĂSTIREA (Cornățel). Sat în Ilfov, pe Mos- tiștea. Așezare protoistorică (ceramică, vase gre- cești, urme de locuință, morminte, div.). — Biserică dela Matei Vodă și Doamna Eiina din 1648. MONĂSTIREA dintr’un lemn. — (v. Dintr’un lemn). MONĂSTIREA DOAMNEI. Localitate aproape de Botoșani. După tradiție numele îi vine de la „D. lui Ștefan Vodă“, dar probabil de la o fondațiune a D. Elena a lui Rareș : Monăstirea aflaită acolo a fost desființată la 1789. MONĂSTIRI și schituri, numeroase în Ț.-R. și Mold., dintre cari multe părăsite, sunt răspândite în țară, mai ales în partea muntelui. Mai vechi și mai importante, au fost : — In ȚARA-ROMANEA- SCA: Câmpulung, Vodița, Tismana, Cozia, Cot- meana, Snagov, Strugalia, din sec. 14. Govora, Sf. Nicolae de la București (Mihai Vodă), Brădet, Gla- vacioc, Tânganu, Licura, Nucet, Butoi, Bistrița, Stre- haia, Mărgineni, din sec. 15. Dealu, Argeș, Cetățuia, Motru, Ostrov, Cornet, Menedec, Mislea, Viforâta, Găiseni, Vărbila, Călui, Brâncoveni, Radu Vodă (Bu- curești), Vieroș, Bucovăț, Jitian, Stărlești, Comana, Cârnu, Tutana, Cislău, Plumbuita, Golgota, Păpușa, Mamu, lezeru, Ciolanu, Dintr’un lemn, Mărcuța, A- luniș, Grăjdana, Fedeleșoi, Hotărani, Surpate, din al 16. Cernica, Brebu, Arnota, Polovraci, Brad, Târg- șor, Bunea, Sadova, Rătești, Barbu, Căldărușani, Drăgănești, Aninoasa, Golești, Plătărești, Berea, Co- troceni, Hurez, Crasna, Sinaia, din al 17. Văcărești, Pantelimon, din al 18.— In MOLDOVA: Neamț, din al 14 sec. Bistrița, Moldovița, Probota, Pângărați, Voro- neț, Putna, Popăuți, Ițcani, Tazlău, Răsboeni, din al 15. Dobrovăț, Bisericanî, Humor, Râșca, Rarău, Sla- tina, Coșula, M. Doamnei, Socola, Golia (Iași), Ga- lata, Secu, Sucevița, Todireni, Vizantea, Aron, din sec. 16. Dragomirna, Bârnova, Solea, Hangu, Hlin- www.dacoromanica.ro — 347 — cea, Soveja, Cașin, Trei Sfetite (Iași), Bogdana, A- gapia, Hadâmbu, Cetățuia, Mira, Răchitoasa, din sec. 17. Frumoasa, Răducanu (Ocna), din al 18-lea. (Toate monastirile sunt menționate în articole spe- ciale, la numele lor). MONĂSTIRI ÎNCHINATE. Odată cu progresul in- fluenței grecești în sec. 16, monast. bogate începură să fie închinate celor grecești de la Sf. Munte șl Pa- triarhii. Tot venitul lor se ducea astfel la străini, cari le exploatau prin egumeni de o neînfrânată lă- comie. Pentru a pune capăt acestei înstrăinări dău- nătoare țării, Princ. Cuza prin legea din 17 Dec. 1863 decretă secularizarea (trecerea la Stat a pro- prietăților bisericești). — Monăstiri închinate bise- ricei grecești ereau 75 (44 din Ț.-Rom. șl 31 din Moldova) și 30 de metocuri din Ț.-R., împărțite ast- fel: la muntele Atos 26 (și 12 metocuri) cu 120 mo- șii; la Patriarhia din Erusalim 21 (4-2) cu 120 mo- șii; la muntele Sinai 5 (4- 2) cu 54 moșii; la patriar- hia din Alexandria 2 (4- 4), la cea din Antiohia 2; la cea din Constantinopol 1. Numărul moșiilor în- chinate erea de 560 (366 din Ț.-Român. și 194 din Mold.). — (v. Secularizare și Muntele Atos). MONCASTRO. Numele Cetății-Albe înainte de a fl a Moldovei. Genovezii în sec. 14 stăpâniră și refăcură vechiul castel bizantin MAUROKASTRON, numit de ei M. — (v. Cetatea-Aîbă). MONEDE. Vechile valori monetare mai răspândite la noi, începând din sec. 14, erau în Țara-Rom.: asp- rul, perperul, florinul, ughiul (galben), talerul sau leul, banul; în Moldova zlotul. Apoi diverse monede germane, polone, turcești, în urmă rusești. Chiar în vremea când Domnii noștri băteau monedă (aspri și ducați, mon. curentă de argint în Ț.-R., groși în M.; sec. 14-16), banii cu cari se făceau transacțiunile erau cea mai mare parte străini. Din sec. 16 nu mai avem monedă națională. Principalele unități monetare sau monede cari au circulat la noi erau următoarele : — ASPRU, mon. de argint. împrumutată dela Bizan- tini în sec. 14 (numele s’a păstrat până în al 18). — 348 — Valoarea lui scăzu mereu. A. vechiu ar fi valorat 25 bani aur din 1916. După 1600 nu mai erau de arg'.nt. In sec. 17 aspru turcesc : 100 aspri=l leu, iar 275 as- pri=l galben. (Numirea turcească echivalentă as- prului era ,„aceea", întrebuințată în Mold. s. 16-17). — BAN. Diviziune a talerului, leului, etc. Monedă de aramă, pomenită în doc. dela încep, sec. 15 (dela ban, moneda Banului Slavoniei). — COSTANDA, împărțire a talerului, de argint, valora cam 10-12 aspri sau bani. — CREIȚARUL (kreuzer) erea 1/100 din galben sau florin de argint (în Moldova numit și „crivac"). — DINAR (denar) din sec. 15 (din Ungaria și Ardeal). Valoarea a variat între și ¹/₁₀₀ din florin. — DU- CAT, mon. de aur, numită mai târziu și galben, (nume de orig. venețiană). Acelaș cu FLORINUL de aur, a cărui valoare a variat după timp. împru- mutat prin Ungaria, dela Germani, în sec. 15: ,florin unguresc". Mai erea numit și „ughi“ și galben. (In sec. 16 avea 60 de aspri, mai târziu ajunse la 120). Florinul de argint de mai târziu (.sec. 18), cam 2 lei 50 val. aur. — FERTUN. Monedă din sec. 14-15, tot germană, un sfert (viertel) din marca de aur. Mer- gea la fel cu florinul (=36 bani noi sau un perper și % pe la 1420). — FIRFIRICA erea un termen ge- neral pentru moneda de aur curentă (ducat) și va- lora în sec. 16 cam 130 aspri (aprox. 11 lei aur), în al 17 = 200 aspri. In sec. 18 umblau: galbeni împără- tești (4 lei și 8), ungurești, olandezi (4 și 15), vene- țieni ; g. turcești (stamboli) valorau cam 100 lei după 1800. — GROS (groșița), moneda germ, de 3 kreuzeri, în Mold. (cam 10 bani aur). — ICOSAR, mon. de argint, de 20 lei turcești (la 1860=12 lei ro- mân.) — IRMILIC, mon. turcească de aur, de ace- eași valoare cu icosarul. — LEU (dela Lowenthaler, mon. germană cu efigia leului), apare în sec. 16. Erea numai o numire, sub diviziune a moned. de aur, sau multiplu al celor mai mici. Erea echivalent ca val. cu talerul. Leul turcesc, de 40 parale, erea moneda de soco- teală, obișnuită în sec. 18-19. S’a numit „leu vechiu" după stabilizarea cu acest nume a unității monetare www.dacoromanica.ro — 349 — după sistemul metric la 1867 („leul nou“=l fr. fran- cez, de 100 bani). — LEFT se numea în general o mo- nedă mai mică de aur. — LEȚCAIA erea o m. mică de aramă, turcească, = % din para (sau un aspru — LEITA din sec. 18 erea de 20 parale. — MAH- MUDEA, mon. de aur turcă (60 lei turc, sau 13 lei 50 moderni de aur) în sec. 18-19. — NISFIA, mon. turc, în sec. 18 (4 lei). — ORT (sfert) erea un sfert de leu, valoarea mon. turcești de 10 parale, „urup“. — PARA. Monedă mică turc., l/w din leu, în sec. 18-19. — PERPER. Mon. bizantină (hyperpyron), cea mai veche cunoscută în Ț.-Rom. în sec. 14. Pe vremea lui Mircea, valora cam o treime din cel bizantin. (La 1426 sub Dan I, un perper erea solda pe zi a unui că- lăreț sau a trei pedestrași, și valora atunci 24 de bani). — PIASTRU. Numirea dată de străini leului sau talerului dela noi (turcesc). — PUNGA. Măsură convențională, egală cam cu 500 lei sau taleri (ca la Turci). Haraciul și bacșișurile la Turci se plăteau în pungi. — RUBIA. Mon. mică turcească de aur ; în sec. 18 (10 lei turc, sau 3% lei român.). — RUBLA rusească, introdusă în prima jumăt. a sec. 19, erea în general = 3 lei. Se zicea popular și „carboavă**. — SFANȚ (sfanțih). Mon. austriacă de argint (zwanzi- ger) de 20 (înainte de 40) kreuzeri; în sec. 18-19. (In Moldova „sorocovăț**). Ereau și jumătăți de sfanț. —- TALER, mon. curentă din s. 16-18 (talerul german) sau galben. O jumătate de Reichsthaler = 130 bani sau 3 lei 50 aur). In sec. 18 rămăsese o unitate con- vențională de plată, sinonim cu leu, fără a însemna o anumită monedă. — UG (ughi) erea numirea veche, obișnuită, a florinului. In sec. 17, un ughi = aproxim. 2 taleri sau lei — 200 bani. (Vine dela cuv. slav ugarski, galben unguresc). — ZLOT (sec. 15- 16), monedă de aur genoveză, introdusă în Moldova prin Tătari („zlot tătăresc**), mai apoi de argint va- lorând 30 par. turc. (Numele de zlot se mai între- buința în înțeles de 3/4 dintr’o monedă). — Alte nu- miri de monede, mai târziu, în Moldova : — POTRO- NIC (polon), de 2 groși, sau 10 bani. — ȘALAU ban www.dacoromanica.ro — 350 — mic de aramă (sec. 16-17). Un potronic avea 9 șalăi. — DUPCA (rusesc), cam jumătate de leu. — GRIVNA, de argint (10 copeici rus. ; șl Înainte 48 groși). — GREȘLA (1 creițar) de aramă, echi- valentă cu „mariașul“. — PITAC de 55 poltu- raci sau parale (rusesc), gologan de aramă, cam 10 bani. — ȘUȘTAC = 2 groși sau 4 polturaci. — STALPAR (peso spaniol cu 2 coloane) ereau cam 10 lei, în Mold. (s. 19).—Alte monede turcești (s. 17-19): BEȘLIC, 5 lei turcești (piaștri) ; — CARAGROS, cam 2 zîoți ; — FUNDUC (funducliu), de aur = 14 lei (24 piaștri) ; — DIRICLIU = 6 taleri (la 1820), numire turc, a stâlparului ; — IKILIC, de 6 piaștri turcești ; — IUZLUC de aur = 30 lei ; — MENDUHIA, de aur = 20 lei ; — TULT, de argint, în sec. 18, de 15 parale; — STAMBUL de aur = 30 lei; — TUNUS, acelaș cu funduc ; — ZARMACUP, de 4-5 lei turcești ; — ZIN- GHIRLIU = 2 lei turcești. MONGOLI. Invazia cea mare dela 1241, în Europa, numită de obicei a Mongolilor, a adus pe Tătari în părțile noastre. — (v. Tătari). MONTEORU. In Jud. Buzău. Pe dealul Pragu dea- supra satului Ogrăzile, așezare protoistorică din e- poca de bronz („cetățuia"). Necropolă importantă. MORARIU, Silvestru Andrievici. Arhiepiscop Mitr- al Bucovinei 1880 j- 95 (n. 1818). MORTZUN. Familie boer din Moldova (țin. Suce- vei) — Vasile M., om politic, scriitor (1860-1919). MORUGHIOL. Sat pe brațul Sf. Gheorghe al Du- nării, J. Tulcea. In apropiere ruinele unei cetăți ro- mane ; mai târziu întrebuințată de Genovezi (Gene- viz-Kale) — (v. Sahnorude). MORUZI. Familie domnească, în Moldova din sec. 18; de veche origină din Const-pol, în s. 14 la Trebi- zunda. — Dimitrie m. Postelnic în s. 18. — Constantin M., domni cu înțelepciune în Mold., 1777-82 (ț 1787). — Alexandru, fiul său, Domn pe rând în ambele țări : în Mold. 1792-3, în Ț.-Român. 1793-96 și 1799-1801 ; apoi iar în Mold. 1802-06. (n. 1750 ț 1807). — Dimitrie, fratele preced, mare Dragoman al Forței, învinuit la www.dacoromanica.ro — 351 — semnarea tratatului dela București, fu decapitat de Turci, 1812. — Constantin, mare Dragoman, fu de asemeni ucis de Turci la 1821. —. O ramură a fam., principi in Rusia. — Dimitrie M., oficer superior, om politic (1847-1916). MOSCO, HAGI. — Familie boer. din Ț.-Rom., în Bu- curești la încep, sec. 19; de orig. greacă. — loan M„ mare Vistier (1748-1828). MOȘI. Un fel vechiu de împărțeală al proprietăței. Moșiile moșnenilor se împărțeau „PE MOȘI“ în Țara- Românească, sau ,,PE BĂTRÂNI“ în Moldova. Acești „moși“ ereau fii sau nepoții de fii ai întemeietorului satuiui pe pământul stăpânit de el sau primit danie dela Domn. împărțeala se făcea dar pe moștenitorii părții unui moș. Une-ori în loc de moș, găsim terme- nul de „TEI" (în Moldova : „STÂLP"). — MOȘIA însemna pământul stăpânit din moși, moștenit. MOȘILOR, TARGU. — La marginea de NE. a Bu- cureștilor, un târg (bâlciu) mare, anual, zis al Moși- lor după numele locului : „Câmpul Moșilor". In ve- chime, până în sec. 18, se numea „Târgul de afară", înființat în sec. 17 de Matei Vodă Basaraba. MOȘINOAELE. Schit în J. Putna, pe valea Ză- brăuț, fondat la 1812. MOȘNA. Sat în Jud. Fălciu. Pe dealul „cetățuia", urme de șanțuri șl întărituri. Alături o movilă. Așe- zare preistorică scită (arme de bronz). MOȘNEAN (moștean). In Țara-Rom. se numeau astfel oamenii liberi, stăpâni de moșie. Termen sino- nim cu cnej, megieș, judec, căzute în desuetudine In sec. 18. întrebuințat mai ales ca să însemne pe proprietarii devălmași de pământ, moștenit din stră- buni, spre deosebire de MEGIAȘI, a căror pro- prietate deavalma venea dintr’o dobândire maJi nouă. De aceea dreptul de preferință al moșnenilor avea precădere. — CEATA de moșneni erea totalita- tea moșnenilor dintr’o localitate, coborâtori dintr’un strămoș comun. — In Moldova, moșneanul se numea RAZĂȘ. — Moșnenii de odinioară formau clasa oa- menilor liberi, proprietari, asemănată cu mica no- www.dacoromanica.ro — 352 — bilime din Ungaria, Polonia, și alte țări. Boerimea (a- ristocrația) avea afinități cu M., fiind în mare parte ridicată dintre ei. — (v. și cnej, judec, megieș, boer). MOȘNENI. Sat în Jud. Vâlcea, pe Otăsău. Biserica din 1742 dela Episcopul Clement. MOSTIȘTEA. Gârlă și baltă în J. Ilfov, se scurge în Dunăre. In jurul ei, așezări preistorice. MOTRU. Râu din Oltenia (Mehed.), afluent prin- cipal al Jiului. Ese din muntele Oslea. Lung. 120 km. Afluent : Cosuștea. — La gura Motrului! erea vechiul Amutrium. (Nume dac). MOTRU, JUDEȚUL. In sec. 14-15 erea un județ al Motrului (amintit în docum. dela Mircea I), poate numele mai vechiu sau mai obișnuit al Mehedințului (sau a unei părți diin el). MOTRU (Gura Motrului). Monăstire, la vărsarea M. în Jiu (J. Mehedinți). Fondată de Harvat logofătul din Craiovești la încep, sec. 16, pe locul unui schit de lemn făcut de Sfântul Nicodim, pe la 1370. Bise- rica actuală e zidită la 1633 de Preda Brâncoveanul mare vornic, și zugrăvită de Brâncoveanu Vodă (1705). împrejmuită cu ziduri întărite. Ruine din clădirile mănăstirești. MOȚII sunt locuitorii dihi Munții Apuseni din Transilvania. Porecla le vine dela „moțul“ de păr, chica împletită ce purtau țăranii din satele Albac, Vidra, Neagra, Scărișoara, Secătura, Pomișoara, etc., din regiunea la Nord de Abrud. — Dela Moți au pornit răscoalele din 1784 a lui Horia șl din 1848 a lui Avram lancu. MOȚOC. Neam boeresc din Mold., în sec. 16-17. — Ion M., mare vornic, boer intrigant. Refugiat cu Tomșa în Polonia, fu decapitat la Leopol, în 1565. — Mitropolitul Varlaam erea din acest neam. MOVILĂ. Ridicătură artificială de pământ, conică, de obicei cam de 5-10 m. înălțime, rămasă din vre- muri preistorice sau din cele apropiate. Unele m. sunt morminte, altele serveau de semn (reper) pen- tru calea de urmat sau pentru veghe, iar altele come- morative (bătălii, întâmplări), iar cele mai noi șl www.dacoromanica.ro — 353 — mai mici sunt semne de hotar (moșie). Foarte nume- roase în toată Ț.-R. și Mold., cele mai multe sunt necercetate. Movilele înșirate în linii ce se pot ur- mări, dovedesc că ereau jalonarea unor căi stră- vechi. — Numirea de movilă e mai obișnuită în Mold., cea de „măgură" sau uneori „gorgan" în Ț.-Rom. — In Moldova movile mari se găsesc răspândite mai ales in J. Dorohoi, Fălciu, Botoșani, Iași, Covurlui, Ro- man; în Basarabia și Dobrogea. — (v. și Măgură). MOVILA. Familie domnească din Moldova. — (v. Moghîlă). MOVILENI. In J. Iași. „La „movile", bătălie între Ștefan Vodă și Petru Aron, care fu învins, la 1455. MOXA, Mihail (Moxalie), Călugăr dela Râmnic, în sec. 17. A lăsat o cronică generală, scrisă în Ț.-Rom. (1620), compilațiune după scriitori greci. A tradus și pravila dela Govora (1640). MUCARER („mucarel"). Erea actul de reînoirea Domniei, făcută printr’un trimis al Sultanului, (sec. 17-18). Pe la 1700, m. costa pe țară 25.000 taleri. Se deosebea: M. mare (reînoirea pe trei ani) și cel mic (confirmarea). Vorbă turcească. MUERIȘ. Sat în Dolj. „La cetatea muerii" resturi romane. Legende. MtJHLBACH. Numele german al orașului Sebeș din Transilvania. MUHURDAR. Slujbaș care punea (în sec. 18) pe- cetea pe actele și pe scrisorile personale ale Domnu- lui. (cuv. turc.). MUIEREASCA. Sat în Vâlcea. Biserica din 1722 de la Andrei și Maria Drăgoescu. MUMBAȘIR (bumbașir). Agent al stăpânire!, cum ar fi azi comisar de poliție; sec. 18, turc. MUNAR. Sat în Jud. Timiș-Torontal. Monastirea sârbească BEZDIN, fondată prin sec. 14-15, refăcută la 1539. MUNCEL. In munții Sebeșului, J. Hunedoara, lângă Grădiște pe munte, ruinele veche! cetăți dace. — (v. Grădiște). MUNCEL. Deasupra văii Rebricea, aproape de 23 www.dacoromanica.ro — 354 — Schela (J. Vaslui), pe deal la Muncel, exista In sec. 15 „cetatea" (curtea întărită) a lui Duma Ciorneg. (La 1460 nu mai erea). MUNNICH, Burkhard-Cristoph, comite. Feldmar- șal rus ; ocupă Moldova în Sept. 1739. MUNTENIA. Moldovenii numesc astfel Țara-Ro- mânească. (De aci și moldovenismul „muntean" în loc de român). — Aceste numiri, altă dată necu- noscute și fără înțeles în Ț.-Rom., sunt de la o vreme întrebuințate în scris și în vorbire, prin imitațlune sau din neștiință. MUNTENI. Sat în Vaslui. Așezare preistorică. MUNTELE ATHOS („Hagion Oros“, „Sfântul Munte" ; SFETAGORA). Vestita colonie religioasă dintr’o prelungire a peninsulei Calcidica în Marea Egee, numită M. A., începu să fie în legătură cu ță- rile noastre pe la finele sec. 14. De atunci se mențio- nează daniile și ajutoarele multor Domni români, cari ereau ctitori sau ziditori ai mănăstirilor de acolo; și cari din s. 15 rămân singurii protectori ai a- cestor locașuri. Spre sfârșitul sec. 16 începură și „în- chinările" monăstirilor dela noi, în folosul comuni- tăților grecești. — Legături deosebite cu Țara-R. și Mold., au avut : Mon. Cutlemus, numită „lavra cea mare a Ț.-Rom.“, refăcută la încep, sec. 16 de Radu cel Mare și Neagoe (1520) ; biserica și casele clădite de Petru Rareș la 1545 ; spital și trapeza dela Lăpușneanu V.; odoare dela alți domni.' — Grigo- rios. Reînoită de Ștefan Voev. și fiul său Alexandru, 1495 ; reparată de Domnii rom. în sec. 18. — Lavra. Catolicanul refăcut de Vladislav și Radu Voev. 1526. Biserica Sf. Mihail reclădită de Matei Basarab 1644. O icoană dela Vladislav și Ana. — Sf. Pavel. Turn de la Neagoe și Patrașcu Voev.; apeduct dela Ștefan al Mold. ; un paraclis dela Brâncoveanu. — Protaton, zidită în parte cu ajutorul lui Bogdan III al Mold. (s. 16), apoi de Petru Rareș. — Caracalla : restaurată și întărită de Petru Rareș. — Simopetra. Donații dela Radu Voev. Paisie ; refăcută cu mila Românilor. — Vatoped. Reparații dela Ștefan Vodă, 1496, și Neagoe www.dacoromanica.ro — 355 — Basarab. — Prodrom, schitul românesc, început sub Grigore Ghika la 1852. — Zograf. Alexandru Voev. Aldea 1430, ctitor. Un far, trapeză și clădiri dela Ște- fan cel Mare 1470. — Dochia, zidită de Alex. Lăpuș- neanu, 1568. — Sf. Pantelimon. Vlad Țepeș ctitor, apoi Radu V. Biserica dela Rhossikon, de Scarlat Calimah, 1814. — Pantocrator. Ctitori boerii Stan și Barbu (sec. 15); apeduct și case de la logof. Trotușan din Mold. 1537. — Ivir. Danii dela Neagoe V. Zugră- veala de Șerban Cantacuzino. — Xenofont. Danii de la Voevozii din sec. 16 și dela Craiovești. Zugrăvită de Constantin Vornicul și Radu (1545) și Matei Vo- dă.—Xeropotam. Reparații dela Neagoe Bas.— Hilan- dar, înzestrat de Domni, etc. — La toate monăstirile, daruri bogate și obiecte de cult dela Domnii și boerii noștri. — (v. și Monăstiri închinate). MUNȚII, Culmile de munți ai Ț.-Rom., cari o măr- ginesc spre miază-noapte, poartă mai multe nume : M. Cernii, ai Mehedințului, Vâlcan (în Gorj), Pa- ringu (Gorj-Vâlcea), Lotrului (Vâlcea), Făgărașului și Argeșului, masivul cel mai puternic al munților noștri (Argeș-Muscel), Bucegi, Bârsei (Prahova), Bu- zăului, Vrancei. Piscuri ce trec de 2200 metri: — In Mehedinți : Godeanu (2229), Murariu (2331), Scărișoara (2223) ; în Gorj : Paringu (2324), Cârja (2400), Mândra (2529) cu Gruiu (2360) și Sătea mare (2378), Coasta lui Rusu (2306) ; în Vâlcea (peste 2000 m.): Ursu, Căpățâna, Coșioru, Breota, Vârfu Negru-Stârpu, Volnașița, Torgaciu. In Argeș : Suru (2285), Budislavu (2345), Ciortea (2426), Scara (2313, Negoi (2544), cu Vârfu-Lespezii (2528) și V.-Șerboții (2332), Lăițel (2290), Paltina (2425), Vânătoarea lui Buteanu (2508), Vârtopel (2450), Vârtop (2477), Ucea (2435), Colțu-Viștii (2527) cu Moldoveanu (2540), Picuiata (2436). In Muscel: Pia- tra roșie (2449), Scărișoara (2495), Gălășescu (2407), Bândea (2283), Urlea (2475), Mușetescu (2506) cu Vârtoape (2402), Ludișor (2305), Călțunu, Bella (2295), lezeru (2463), Bătrâna (2338), Păpușa (2389), Piatra Craiului (2244). In Dâmbovița : Bătrâna, www.dacoromanica.ro — 356 — Doamnele (2237), Colții Obârșiei (2468), Babele (2292). In Prahova : Omu (2511), Moraru (2496), Costala Caraiman (2497). Munții Buzăului, cu pă- șuni și păduri întinse nu trec de 1800 m. (Penteleu 1774). — In toată Moldova, munții sunt de asemenea mai mici, masivele lor având alt aspect și altă im- portanță decât în Ț.-Rom. Vârfuri peste 1700 m. sunt numai : Giurgiul în Vrancea (1725), Ceahlăul (1904) și Grințieș (1764) în Neamțu; Giumalău (1847) în Bucovina. In Banat : Vârful Țarcu (2190 m.). — In Transil- vania (Huniedoara): Masivul Retezatului, cu vârf. Retezat (2485 m.) și Pelaga (2511), Păpușa (2502); Judele (2382), muntele Sașilor (2320), Zglăveiu uwjng no 'jnțnSaqag țnA;^eta 1 «âuorrBZ ‘(gț’Eg) (2046 m.) și Cindrel (2245). La nord, masivul Căli- man, cu Pietrosu (2102), Isvoru (2030), Munții Rod- nei, cu Ineul (2280) și Pietrosu (2305); Țibleș (1842). — In munții Apuseni, la W. Transilv. : Muntele Mare (1827). In munții Bihorului : Vlădeasa (1838), Bihor (1849), MUREȘ (Maros). Râu mare, care străbate Tran- silvania dela Est la Vest, mărginind Banatul la Nord. Afluentul principal al Tisei. Navigabil dela Al- ba-Iulia. Lungime 570 km. Afluenți: Arieș în drep- ta; Târnavele, Sebeș, Streiu. —- (Nume dac, păstrat de Romani: Maris, Marisia). MUREȘ. Județ al Transilvaniei. înainte, comitatul tul și câtva timp județul după Unire, se numea Mu- reș-Turda (magh. Maros-Torda). Vechiu scaun secui. Regiune muntoasă ; străbătut de Mureș. — Orașe: Târgu-Mureș, reședința, Reghin. — Suprafața 4205 k, p. Popul. (1930) ; 290.000 loc. MUREȘ. Oraș. — (v. Târgu-Mureș). MUREȘANU, Andrei. Scriitor din Ardeal; autorul marșului anului 1848, „Deșteaptă-te române". (1816- 63). MURGESCU, loan. Vice-amiral. S’a distins în cam- pania din 1877 ca comand, de flotilă (1846-1913). MURGULEȚ. Familie boer. din Moldova; cunosc. www.dacoromanica.ro — 357 — dela Încep, sec. 16. — O ramură rămase din sec. 17 in Polonia, unde erea cunoscută sub numele de TURCUL. MURIANO, Matteo. Medic trimis de republica Ve- neziei lui Ștefan cei Mare, f 1503 la Suceava. MUSA. Unul din fii Sultanului Baiazid, în luptă cu frații lui, fu ajutat de Mareea Vodă la 1409. MUSCA (Muszka, Mezt). Sat în J. Arad. Ruinele unei cetăți din sec. 13-14. MUSTAFA PAȘA. Trimes de Sultan contra lui Mi- hai Vodă la 1595 Ian., fu Înfrânt și căzu în luptă la, Rusciuk. MUSTAȚĂ. Familie boer. din Bucovina. — Ale- xa M. staroste de Cernăuți, apoi pârcălab de Ho- tin, 1615. MUȘTE, Nicolae. Diac de divan. A scris Letopisețul Moldovei dintre 1662-1729. MUȘAT. Un voevod sau boer, probabil din partea de nord a Țării Moldovii, Costea Mușat, pe vremea lui Bogdan I, luă de soție pe fica acestuia Mărgărită („Mușata"), și pare să fi domnit după Latzu Vodă, înainte de 1375. —r Fii lor Petru I și Roman, domni- ră ca moștenitori de drept ai lui Bogdan, iar nea- mul lor rămase dinastia națională a Moldovei până in sec. 17 și e cunoscut sub numele de Mușat sau Mușatin. Intre 1380 și 1666 au urmat 28 Domni din această casă. Cei mai de seamă au fost: Petru I, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Bogdan III, Pe- tru Rareș. (Printre ei, din sec. 16 începură să pă- trundă la domnie și alte neamuri și chiar străini de țară). Din pricina rivalităților între urmași și a a- mestecului străinilor aduși de ei, domniile ereau în general scurte și fără folos pentru țară. — (v. la Anexe III, spița Domnilor din această casă; date is- torice la numele fiecărui Domn; și cronologia lor, la Moldova, Domnii). MUȘCEL. Județ de munte al Țăril-Rom.. împreu- nă cu Argeșul, e legănul istoric al țării în s. 13-14. Numele ii vine dela muscele sau dealurile cu cari e brăzdat. Reședința la Câmpulung, scaunul, yechiu al www.dacoromanica.ro — 358 — țării. Numeroase localități istorice și tradiții asupra vechilor voevozi. Cetățile lui Negru Vodă pe Dâmbo- vița. Urme romane. Trecătoarea Bran spre Ar- deal. Monăstiri : Câmpulung, Vieroș, Nămăești, Golești. Multe sate de moșneni. — Râuri: Dâmbovi- ța, Doamna cu Târgul, Argeș. Munți mari la nord. — întinderea 3058 k. p. Populația (1930) : 150.000 loc. MUȘETEȘTI. Monăstire în Jud. Olt. — (v. Seaca). MUTAȘERIF (turc : mutesarif). Guvernator tur- cesc al unui sangiac (provincie). MUTNOK, de. Familie de nobili români din ba- nat Severin, în sec. 14-15. Struza de M., Knez de Caransebeș, trăia înainte de 1350. —• Fam. maghia- ră Macskasi erea din aceeași origină. MUZAIT. Siliștea unui sat lângă Aliman, Jud. Constanța, la Dunăre. Ruine de castel roman (S. Cyrillus?). In apropiere, o movilă „comoara". MUZEE. — In București: Muzăul național de an- tichități (întemeiat 1864; reorganizat de Gr. Toci- lescu). Secțiuni : preistorică și antică ; artă biseri- cească. — Muz. de artă națională Carol I (intern. 1906). Etnografic. — Colecțiunile Academiei rom. (documente, monede, manuscrise, cărți, stampe). — Muz. Comisiunei monum. istorice. — Muzăul militar, întemeiat la 1923. — Arhivele Statului (documente, stampe). — Muzăul municipal (secț. preistorică și istorică). — M. KaLinderu (antichități, diverse). Muzee Regionale : — M. istoric din Severin (col. Istrati-Capșa), și M. Porților de fier. — M. Gor- jului la Târgu-Jiu. — M. Olteniei, la Craiova. — M. din Văleni de artă relilg. (fond, de N. lorga). — M. dela Sinaia (religios). — M. antic din Constanța. — M. de la Histria (lapidar).—M. arh. din Iași.—M. Pașa din Galați. — M. din Fălticeni. — M. din Suceava. — M. din Kișineu. — M. la monăstiri: Putna, Sucevița, Dragomirna, Secu, etc. (odoare bisericești, broderii, manuscrise). — Muzee interesante în multe orașe din Transilvania. Mai multe colecții particulare de antichități ro- www.dacoromanica.ro — 359 — mane și românești, numismatică, etc., sunt în parte accesibile publicului: — Dr. G. Severeanu (monede, ant. greco-romane, etc.); Dr. H. Slobozeanu (greco- rom.); Orghidan (camee, monede); Olszewski (stam- pe, arta populară); I. Constantinescu Caracal (ant. romane); Romulus Voinescu; Gassauer; Docan (mon. romane) ; Becker (antic) ; D. Butculescu (div.). Muzee și colecții de arta plastică : — Pinacoteca națion. (fond. 1864) ; — Galeria de tablouri a Rege- lui Carol I; — Aman (1908) ; — A. Simu (1910) ;—T. Stelian (1926). MUZICA veche populară s’a transmis prin lăutari, căror se datorește în bună parte păstrarea și com- punerea ariilor și cântecelor noastre — Muzi- canți din vechime au fost tot lăutarii țigani. (In- fluența Constantinopolei introduse în sec. 17-18 pentru petreceri și orchestrele turcești). — Muzica religioasă (numai vocală), erea lipsită de sentiment artistic. — Muzica clasică și ușoară fu cultivată în sec. 19, mai întâi de artiști, compozitori și profesori de origină germană (Ludovic Wiest 1819-89, Al. Flechtenmacher, J. Wachmann, Eduard Hiibsch au- torul imnului regal, etc.). — Printre compozitorii și artiștii români moderni, cel ma de frunte este George artiștii români moderni, cel mai de frunte este George Enescu. INSTRUMENTELE muzicale vechi ale lăutari- lor ereau: alăuta sau lăuta (nume ce însemna instr. cu coarde în genere), vioara, cobza, naiul, țimbalul. N NABADAICO (Nadabaico). Neam de boeri în Mold., în s. 16. — loan N., mare vornic sub Lăpușneanu 1554-5. — Drăghici, Pârcălab și m. Vornic 1583-1613. NACUL. Familie b. din Mold., în sec. 17-18. NADASDY, Ana. Soția lui Ștefan Mailat, Voevod Ardeal. Stăpânitoare a Făgărașului, după prinderea și moartea lui, 1540-56. — Familie n. maghiară. www.dacoromanica.ro — 360 — NADIȘA. Sat în J. Bacău. La „Cetățuia", urme de întărituri (șanțuri). NAENI. Sat în J. Buzău. Localitate cu urme scitice (statuetă-grup de bronz la Muz. Națion.). NAGY-ENYED. Numele maghiar al orașului Aiud din Ardeal. NAGY-KAROLY. Numele maghiar al orașului Că- rei. NAGY-VARAD. Numele maghiar al orașului Ora- dia-Mare. NALBANT. Sat în J. Constanța. La pârâul Taliței urme de așezare romană (zidării, monede, etc.). NALIVAICO. Hatman al Cazacilor, care împreună cu Lobodă, prădă Moldova la 1596. NAMAEȘTI. In Muscel, aproape de Câmpulung. Monăstire de călugărițe. Bisericuță săpată în stâncă (poate din sec. 15). Legenae. NANDRU. Sat în J. Hunedoara, la munte. Așezare preistorică, dacă. NANIESCU, losif, Mitropolitul Moldovei. — (v. losif). NAOS (chor, sau nava). Partea mijlocie și princi- pală a bisericei. — (v. Biserica). NAPARIS. Numele antic (dac) al râului Ialomița. NAPASTE. Birul pe care îl plătea obștea unui sat pentru cei insolvabili. — (v. bir). NAPOCA (Napocensis Coloniae). Oraș roman al Daciei super., pe Somus, unde e azi Clujul. — (v. Cluj). NAPRAGYI. Familie magh. din Transilv. — Du- mitru, Episcop catolic al Trans. la Alba-Iulia, 1596- 1601. — Petru N., cancelar al lui Mihai Vodă în Ar- deal la 1600. NARTEX (sau pronaos). Intrarea sau tinda bise- ricei. — (v. Biserica). NASAUD. Orășel românesc în Ardeal, pe Someș, Jud. Năsăud. Centru al vechiului DISTRICT rom. .N., cunoscut în documente de la 1260 ; între 1765- 1850 teritoriu al unul Regiment (al II) românesc de graniță. — (German : Nussdorf). www.dacoromanica.ro — 361 - NAS AUD. Județ de munte, la N. Transilvaniei. Îna- inte, comitatul și județul act. se numea : Bistrița- Năsăud (magh. Besztercze-Naszâd). Comitatul magh. fusese format la 1876 din vechile districte Bistrița, Năsăud și parte din Doboca. — Râuri: Someș, Bis- trița. Munții Rodnei. Păduri, mine metalice. — Reșe- dința la Bistrița. — Suprafața : 4330 k. p., Populația (930) : 145.500 1. NASLEDNIȚA (cuv. slavon, care însemna moște- nitor). In docum. din sec. 16-17, cu înțelesul de : stăpân de moșie, liber. — (v. și moșnean, dedin). NASTUREL-HERESCU. Neamul boerilor dela Fie- rești sau Herești (din Ilfov), erea poreclit și N. din sec. 16. — stan de la F„ trăia la 1470. — Udriște și fiul său, Cazan portarul în sec. 16. — Radu N. dela F. mare Logofăt, ț 1641, e tatăl lui: — Udriște, mare Logofăt. Cărturar, traducător de cărți religioase ; zi- ditor al bis S- și al lui Basarab cel tânăr. OPREA. Boer din Mold., Mare Logofăt la 1593. OPRIȘEȘTI. Sat'în Tecuci. Biserica din 1739 de la Episc. loanichie. OPTATIANA. Așezare romană; în Transilvania, pe locul unde e azi Gilău, la apus de Cluj. ORADIA (magh.; Nagy-Varad; Oradia Mare ; germ. Grosswardeln). Orașul. Pe Crișu repede. Fon- dat pe vremea Regelui Sf. Ladislau, care a întemeiat șl episcopia cat. de acolo (sec. 11). Monăstire în evul mediu. Devastat de Tătari în sec. 13, se ridică și- Crescu spre finele sec. 15 ca târg însemnat al Unga- riei. După 1557 stăpânit de Princ. Transilvaniei, care !și aveau scaun și acolo. Biserica Sf. Ladislau zi- dită la 1723, cu mormântul Regelui (1095) din bl-' serica lui cea veche. Catedrala cat. din 1752; palat episcopal. Reședința Jud. Bihor. Episcopie ca- tolică; episc. unită; vicar ortodox. — Urme de așe- zare preistorică (ob. de bronz, morminte). — Popu- lația (1930) : 83.000 loc. (mulți maghiari și evrei). ORADIA, EPISCOPII de. — Ep. CATOLICĂ a fost Înființată la 1080 de Reg. Ladislau cel Sfânt. — Ep. UNITA, înființată la 1776. (Episcopi: Moise Drago?» 1778-87, Ignat Darabant 1788-1805, Samuil Vulcan www.dacoromanica.ro — 382 — 1806-39, Vasile Erdely 1842-62, losif Popp-Szilagyl 1862-73, loan Oltean 1873-5, Mihail Pavel 1879-1902, Dumitru Radu 1902-20, Roman Ciorogarlu 1820-36). ORAȘ. Neam de boeri din Moldova, în sec. 14-17. •Qrăș, sfetnic al lui Alexandru Voev., 1428. — Fiul șău Coste O., vornic al M. între 1448-70 (ț 1495). — yascan O. Hatman și Portar de Suceava 1599-1606, apoi m. Vornic. ORASCU. Familie b. din Ț.-Rom. Numele dela O- răști, din Ilfov. ORAȘE. — (v. Târguri; iar pentru istoricul lor, la numele fiecărui). ORĂȘENI sau târgoveți. Populația din târguri sau orașe (biirger, bourgeois, din Apus) erea formată în primul rând din negustori și meseriași, însă nu for- ma în țările noastre o clasă propriu zisă și nu avea organizația burgheziei occidentale. Redusă la număr, târgurile fiind puține și în general mici, ea coprln- dea mulți străini (Sași la început, apoi Balcanici, Po- loni în M.). Negustorii, ca și meseriașii, ereau grupați In bresle (corporații) ale căror reguli le cunoaștem foarte puțin până în sec. 18. Starea orășenilor e în- qă puțin studiată, fie din lipsa de isvoare, fie din puțina însemnătate ce avea față de cea boerească șl de a locuitorilor de la țară. Puținii negustori mari (din cari ne-au rămas câteva nume încă din s. 16), -trăiau printre boeri, cu cari se încuscreau. — Organi- zarea celor mai vechi târguri cunoscute din Ț.-R. șl Mold., e datorită Sașilor, încă din sec. 13. De atunci, ele se administrau de un sfat al pârgarilor (de obi- cei 12), având de cap pe județ în Ț.-Rom. șl pa șoltuz în Mold., (v. pârgar, județ și bresle). — In Transilvania, orașele fondate sau colonizate de Sași, au căpătat de timpuriu drepturi pe cari le-au păs- trat, formând o burghezime ca în țările apusene. ORAȘTIE (germ. Broos ; magh. Szâszvâros). Oraș In Transilv., Jud. Huniedoara. Situat la marginea da vest a teritoriului Sașilor (încep, sec. 13), e unul din vechile lor scaune. Burgul, în care se află biserica -evangelică, e ruinat. — La O. și împrejurimi, resturi www.dacoromanica.ro — 383 — de așezare preistorică și daco-romană. Populația $30) : 7.000 loc., azi în majoritate români. ORAȘTIOARA de sus. Sat în J. Huniedoara. La lunca mare, urme de castru roman. ORAȚIILE (Sasul). Munte, la Rucăr, J. Muscel. La .„Piscul Turcului" rămășiți de întărituri, probabil din timpul răsb. turco-german, 1738. ORAVIȚA. Oraș în Banat. Reședința Jud. Caraș. Alcătuit din O. montană și O. română. Centru minier. Populația (930) : 9.700 1. — Lângă Or., la Ciclova, erea odată un schit. OREEASCA de sus. In Teleorman. Așezare prero- mană, getică (ceramică). Mai multe măguri. ORBIC. Sat în J. Neamțu. Ștefan Vodă înfrânse a doua oară în Apr. 1457 pe Petru Aron, care fugi în Ardeal. ' ORDESSOS. Numele sub care râul Argeș erea cu- noscut scriitorilor antici (Herodot). O deformare din Arpessus, Argeș, numele dac. ORDINE RELIGIOASE militare catolice, în legă- tură cu istoria țărilor noastre, au fost: O. Cavalerilor Germani (Teutoni); și al Ospitalierilor S-tului loan. — (v. Teutoni și loaniți). ORDINE (decorațiuni). Până în a doua jumăt. a secol. 19 n’au existat în țările române ordine națio- nale, nici alte distincțiuni și semne onorifice. O. STEAUA ROMÂNIEI a fostₜ instituit de Pr. Ca- rol la 1877. O cruce albastră cu raze ; panglica roșie cu două dungi albastre pe margine. Decorația de răsboi are 2 spade încrucișate între ramurile cruceL. 5 clase cu număr de membri limitat. (La 1917, pentru fapte de răsboi, panglica obișnuită fu înlocuită cu panglica crucei „Virtutea militară"). — La 1881, Re- gele Carol a mai creat, în amintirea Regatului, O. COROANA ROMÂNIEI, tot cu 5 clase, însă cu nu- măr nelimitat de membri. Cruce albă mărginită cu roșu ; panglica albastră cu dungi argintii la margi- ne. (In 1917, s’a înființat și decorația cu spade și cu panglica V. milit., ca Steaua Rom.). — Ordin. CAROL I, fondat la 19.. cu 3 clase superioare de membri, de- www.dacoromanica.ro — 384 — Veni cel mal important, luând loc înaintea S. R. Un vultur întins de argint pe o cruce roșie, panglica al- bastru deschis cu margini de aur. — O. militar MI- HAI VITEAZUL; fondat la 1916 de Reg. Ferdlnand» pentru fapte de răsboi deosebite. Cu 3 clase. Cruce albastră, panglica violetă cu dungi de aur. — Mal multe ordine noi au fost create de Regele Carol II.— (Pentru celelalte distincții v. Medalii). ORDU. Unul din căpeteniile de oaste, în vremea marei năvăliri mongole la 1241. Trecând prin țara Oltului (regiunea Făgăraș-Sibiu), înfrânse pe Româ- nii lui Basaraba. OREAVA (Horeava). La 3 k. de Vârciorova, în Me- hedinți, valea Slătinicului, pe un platou dominând. Dunărea, ruinele unei cetăți numită de popor „a lui Horbat" sau a lui Corvin. Castel din vremea banatu- lui de Severin, sau poate zidit de Ion Huniad, in le- gătură cu cel de la Orșova. OREVIȚA. In Mehedinți. La „cetatea", ruine daco- române. Pe acolo trece valul și calea rom. — Vii. ORHEI. Oraș în Basarabia, pe Răut. Exista ca târg în sec. 15. Cel actual ridicat alături. Biserica S. Du- mitru, zidită de Vasile Vodă pe la 1640. Popul. (30) ; 15.000 1. — CETATEA de la Orhel, la S. W. orașului (de pământ), din care n’a rămas nimic, fusese ridicată pe la 1470 de Ștefan Vodă, spre Tătărime. A avut pârcă- lab până la 1499, când a fost părăsită, odată cu ri- dicarea Sorocel. — In sec. 15-17 ținutul O. dedea un corp de călărime aleasă a serdarulul dela Orhel, pen- tru luptele cu Tătarii. ORHEL Ținut al Moldovei, în Țara de jos, la Nistru, Astăzi județ al R., cu reședința la Orhel. — Supra- fața 4246 k. p. Populație (930) : 277.000 loc. ORHEI (Vârhegi). In J. Năsăud. Cetate maghiară medievală. ORLAT. Comună în J. Sibiu, la munte. In sec. 14 făcea parte din Amlașul Țării-Rom. Cuib de grăni- ceri români (prin convenția cu Sașii dela 1383). De la 1764 centrul districtului Regim. I grăniceri din Transilvania. www.dacoromanica.ro — 385 — ORLEA. Sat în Romanați la balta Potel. Resturi de localitate romană (ceramică, altare, obiecte div.). ORLEA SUB CETATE. In Jud. Huniedoara. Ruine ți un turn roman. ORMENIȘU de câmp. In J. Cluj. Biserica de lemn din 1673, a unui schit. OROD. Cetate reg. maghiară de la încep, sec. 12. — (v. Arad). OROFTIANA-Frunzete. Sat în J. Dorohoi. La „Ce- tatea Leșilor" pe deal, șanțuri vechi. OROLES. Un rege al Geților din câmpia Dunării (Ț.-R.) pe la anii 200-150 a. Cr. ORȘOVA. Oraș la Dunăre, în Banat, lângă vechia graniță. Pe locui așezărei dace și romane Tierna (la gura Cemei). — In sec. 13 fu ridicat castelul dela O. (Urseia), în legătură cu al Severinului pentru a- părarea Banatului și marginei regatului ung. la Du- năre. Luată de Turci la 1566 și transformată, ceta- tea servi mai târziu, împreună cu cea din insulă (Orșova-nouă, Ada-Kale). Austriacii ridicară la 1736 fortul Elisabeta. Pe dealul Aliom resturi din fortifi- cațiile general Laudon din 1789. — O. (sau Orșova VECHE) se numea înainte rom. RUȘAVA. In sec. 18 erea un sat. Populația act. 8.500 loc. ORT. Un sfert din valoarea unei monede, în spe- cial din leu (sec. 17 ; cuv. germ.). — (v. monede). OSICA de sus. Sat în Romanați. Brazda lui Novac și în apropiere la Vlăduleni, calea romană. (Sarco- fagii, ceramică protoistorică). OSLU de Choma. Ban magh. al Severinului la 1240, pe vremea năvălirei celei mari a Tătarilor lui Bătu. Numele lui pare a fi rămas unui plai și unui munte, Oslea, din Mehedinți. OSMAN PAȘA, Ghazi. — Vestit general turc ; mu- șir (mareșal). In răsboiul din 1877 susținu cu vite- jie asediul Plevnei timp de 4 luni. Cu trupele deci- mate și rănit, capitulă în fața arm. ruso-române la 10 Dec. 1877. (1837-1900). • OSTRA. Un schit, fondat la 1762, în J. Storojineț, Bucovina. 25 www.dacoromanica.ro — 386 — OSTROV. La Călimănești (Vâlcea), Insulă în Olt. Biserica zidită la 1512 de Doamna Despina și Neagoe Vodă, în locul altei mai vechi din sec. 14. Bine păs- trată și interesantă, într’un parc. Din vechime până la 1895 a fost schit de călugărițe. OSTROV. Sat în Romanați. Biserica din 1788 de la cluc. Nicolae Greceanu. OSTROVU-CORBULUI. Pe Dunăre, în J. Mehe- dinți. — (v. Corbu). OSTROVU-MARE. Insulă pe Dunăre, în Mehedinți. Obiecte protoistorice dace (ceramică). Resturi de lagăr roman : ziduri, valuri (obiecte div., monede). — Pe malul drept, la Prahova în Serbia, ruine din alt lagăr corespunzător. OSTROVU-BANULUI. In Mehedinți, pe Dunăre. Resturi romane. — (v. Banului). OSUL. Căpetenie a Românilor și Cumanilor din Ț.- R., intrați în Ardeal la 1070. OȘLUCA. O amendă în vechime. — (v. Gloaba). OȘORHEI. Nume românesc al orașului Târgu-Mu- reș sau Mureș Oșorhei, (magh. Maros-Vasarhely). OȘORHEI. Sat în J. Bihor, aproape de Oradia. Stațiune preistorică. OT. Termen slavon care înseamnă : de la, din. OTASAU. Râu mic în J. Vâlcea, afluent al Bistriței. OTAȘTINA. O dare veche pe vin în țările rom. OTCUP. Arenda ocnelor, vămilor, poștei; în sec. 18-19 (c. turcesc). OTETELIȘANU. Boerii dela Oteteliș, în Vâlcea, stăpâneau acest sat și Beneștii la încep, sec. 15 (1418). — Tudor din O. slugerul, la finele sec. 16, în- rudit cu Buzeștii. — Radu O. ispravnic al scaunului Craiovei, 169<. — Bie O., vornic de Dolj la 1719, zidi biser. Sf. Ilie din Craiova. — Gheorghe (lordache), mare vornic, Președinte al Divanului de la Craiova (1782-1844). — lancu, om politic (1795-1876). OTLACA. In J. Arad, la granița Ungariei. Obiecte preistorice (bronz, aur). OȚELEȘTI. In J. Bacău. Biserica din 1785 de la Gavril Konaki vornicul. www.dacoromanica.ro — 387 — OVIDIU (Publius Ovidius Naso). Poet roman (43 a. Cr. — 17 p. Cr.). Exilat de August la an. 9 p. Cr. la Torni, unde muri și unde a scris poemele elegiace: Tristele, Ponticele (Ex Ponto), în cari aflăm amă- nunte despre populația din Sciția minoră. PACINAȚI. Numele grec bizantin al Pecenilor sau Pecenegilor. — (v. Pecenegi). PĂCURAR, Fântâna lui. Lângă Iași; ia 1615 Ște- fan Tomșa bătu pe boerii ridicați asupra lui. PADEȘ. Sat în Mehedinți, lângă Cloșani, de unde Tudor viadimirescu porni răscoala la 1821. PADINA MICĂ. In Mehedinți. Tradiția lui „Iorgo- van" legată de brazda sau valul roman de acolo. PADURENI. Locuitorii dela munte din J. Hune- doara, ciobani și pădurari : păstrează obiceiuri și port străvechi, interesante pentru etnografie.. PĂDUREȚU. In sec. 14-15 o parte din Jud. Muscel și Argeș forma un județ cu acest nume. PĂDUCEL. Deal la Slon (Prahova), loc numit șl „la comoara". Ruine de piatră ale unei cetăți. — (v. Slon). PAHARNIC MARE. Demnitar boeresc la Curte. In Țara-Rom. această boerie apare în doc. la 1390. La ceremonii vărsa vin în paharul Domnului, de unde îi vine și numele. In sec. 14-15 era numit și „picernic" (latin: „magister pincemarum"). Până la sfârșitul sec. 17 în Ț.-Rom. era comandant general al Roșilor, și a oastei de țară a păhărniceilor. Ca ajutor avea mai mulți paharnici. In sfatul domnesc, venea de obicei în rang după spătar și vistier. — In Moldova (dovedit întâi sub Alexandru I) se numea în sec. 15 „ciașnic". Acolo n’avea atribuții militare. înlocuitor avea pe Cupar. P. administra viile domnești și avea părcălăbia ținutului Cotnarului. — In sec. 19, în am- bele țări, ca și alte boerii, rămăsese un titlu secundar, onorific. www.dacoromanica.ro — 388 — PAHARNICEI. Slujbași ai marelui paharnic. — La vreme de război ereau și o miliție de țară (boeri- nași), călărime ce ținea de m. Pah. (sec. 16-17 Ț.-R.). PAHLEN, Petru, comite. General rus. Guvernator al Ț.-Rom. și Prezident al Divanului în vremea ocupa- ții rusești, 1828-29. PAIA. Cuv. turcesc, care însemna în sec. 18, pe bo- erii fără slujbă, în disponibilitate (în oposiție cu „halea"). PĂIANU. Familie boer. din Oltenia (J. Dolj) ; cu- nosc. din sec.17. PAIC (peic). Tineri feciori de boeri (pagi), cari for- mau o gardă pe lângă Domn, în Moldova. PAISIE, călugărul. — (v. Radu VI, Domn al Ț.-R.). PAISIE. Pe vremea lui Alexandru V. coconul al Ț.- Rom., se ridică de peste Olt un pretendent (domni- șor) care fu prins și tăiat la 1624. PAIU. Sat lângă Vaslui. Șanțuri vechi pe un deal. PALADA. Familie b. de origină greacă, în Ț.-Rom. în sec. 18. PALANCA. întărire, apărare făcută din pari de lemn legați (palisadă). Prin extindere : retranșa- ment, fortificații în general. — Mai multe localități cu acest nume în Ț.-R. și Mold. PALEOLOGO, Dimitrie Kiritza; grec; mare Pos- telnic în Mold. 1595-1608. PALLADY. Familie boerească din Moldova. — Pa- ladi m. Stolnic, 1645.—Teodor P., m. Spătar și m. Logofăt, ginerele lui Const. V. Cantemir, caimacam la 1663. — loan, mare Logofăt, ț 1760. PALMA. Măsură veche de lungime. — (v. măsuri). PALMATIS. Oraș vechiu al Scițiel mici, unde e azi satul Chiose-Aidin, în J. Durostor. PALODA. Localitate în Dacia, amintită de Ptolo- meu (Drob, prin sudul Moldovei). PALOȘ. Numirea veche a spadei sau săbiei (ung. pâllos). •PĂMÂNT. Termen de apreciere (măsurătoare) al unui teren, întrebuințat în Moldova de jos ; în în- tindere cam de 12-14 pași. www.dacoromanica.ro — 389 — PĂMÂNTENI; - UNGURENI. Mai multe sate de co- loni din Transilvania, așezați prin emigrare sau aduși din vechime în Ț.-Român. se deosebesc de satul ală- turat cu acelaș nume, prin calificativul „ungureni“, față de cel de baștină : „pământeni". (Așa : Bădeni- păm. și Bădeni-ung., etc.). In Prahova, Dâmbovița, Muscel, Argeș, Buzău, Ilfov. PAMBER (Pamperi). Familie de orig. greacă, în Ț.-R. la încep, sec. 18. — Dimitrie P., secretar al lui Nicolae Mavrocordat, doctor și profesor la Academia din București (1729) ; — fratele său loan, medic. PAMFIGER, Marc. Om de încredere al arhiducelui Ferdinand în Ardeal, în sec. 16. Sas. PAN. Prescurtare din „jupan", titlu său calitatea boerului. întrebuințat în Mold. încă dela sfârșit, s. 14, prin influența polonă. — In Ț.-R. se zicea numai „jupan". (In divanele dela finele s. 18 se întrebuința prescurtarea „pan"). — (v. jupan). PANA vistierul. Sub Radu Vodă Șerban se distinse în bătălia dela Brașov cu Moise Szekely, 1603. PANCEȘTI. Sat în Bacău. Șanțuri și movile, pe deal (nedeterminate). PANDURI. Ostași neregulați cari formau în Ț.- R., (sec. 18-19), un fel de gendarmerie pe județe (în cete ; pe jos și călări), sub căpitanul de P. — Grigore Ghika organiză P. la 1822 pentru pază și ca o reîn- viere a miliției naționale. Erau recrutați din Oltenia. PANTELIMON. Sat în Ilfov, aproape de București, pe Colentina. — Urme de așezări preistorice (bronz) și daco-rom. — Biserica și spitalul fondate de Gri- gore Ghika V. la 1735 (mormânt, lui, al soției sale Zoe și al Pr. Alexandru Ghika din 1862). PANTELIMONU-de sus. In Jud. Constanța. Ruinele orașului roman Ulmetum. — (v. Ulmetum). PANȚIRI (dela germ, panzer). Trupă de călărime cu platoșe, după felul polon ; în Mold. sec. 16-17. PANU, Anastase. Om politic ,' caimacan în Moldova la 1858. (1810-67). PAPADOPOL-CALIMACH, Alexandru. Istoric ; om politic (1833-1898). — Familie din Mold.. www.dacoromanica.ro — 390 — PAPIU ILARIAN, Alexandru. Istoric, scriitor („Te- saur de monumente istorice pentru România'¹), (1823-78). PĂPUȘA. Schit, lângă mon. Bistrița, în Vâlcea (bol- nița mănăstirei). Probabil din sec. 16, refăcută de Matei Vodă (uși sculptate de ieromonah Vasile la 1654). Zugrăvită de Andreiana Cantacuzino, 1710. PĂPUȘA. In apropiere de mon. Bistrița (Vâlcea), pe un munte, bisericuță zidită la 1710 de egumenul Ștefan al Bistr., în locul alti vechi a Banului Barbu. PAPURĂ-VODĂ. Porecla lui Ștefăniță-Vodă al Moldovei, fiul lui Vasile-Vodă, pe vremea cărui a fost foamete și oamenii se hrăneau cu un fel de papură. PARA. Monedă mică turcească de aramă, subîm- părțire a leului (v. monede). PARADUNAVON (și Paristron). Bizantinii numeau astfel, în sec. 10-12, Dobrogea actuală, stăpânită de el. Guvernatorul sau ducele își avea scaunul la Du- rostor. PĂRDESCU. Familie b. din Ț.-Rom., în sec. 16-17. PARHÂUȚI. Sat în Jud. Suceava. Biserică clădită de Logofătul Gavril Trotușan la 1521. (O altă veche exista acolo în sec. 15). Arhitectură interesantă: deasupra pridvorului un alt foișor cu coloane, ser- vind de clopotniță. PARINCEA. Sat în Jud. Bacău. O biserică de lemn „a Zlătarilor'⁴, din 1701. PARANGU. Masiv muntos în Gorj și Vâlcea, for- mând la sud de Valea Lotrului un al doilea lanț, des- părțit din cel principal al munților. PARIS. Congresul dela P., în Martie 1856 (v. Tra- tate). — Convenția dela P., 1858 (v. Convenția). PARISTRON. Numele unei provincii sau ducat al Impăr. bizantine în sec. 11-12, cu reședința la Du- rostor (Silistra). PARLAMENT. Adoptate după sistemul francez și belgian, cele două adunări cari compun „Reprezen- tanța Națională" : ADUNAREA DEPUTAȚILOR și SENATUL, fură instituite prin Constituția României la 1866. — Premergătoare acestei instituții, au fost www.dacoromanica.ro — 391 — „Adunarea obștească", 1831-1857 (v. Obșteasca adu- nare), apoi „Adunarea leguitoare" (până la 1862 în ambele țări, apoi numai la București). PĂROȘI. Sat în Jud. Olt. O biserică de lemn din 1771 (cioplită de Stan meșterul). PARPARIT. O veche dare dela vii (dela moneda „perper"). PARTIDE POLITICE. Până la mijlocul sec. 19 nu se poate vorbi de partide politice de principii în ță- rile române. In vechime aflăm grupări vremelnice de partizani devotați politicei unei puteri vecine (turcească, maghiară, polonă, germană, rusească mai târziu). — Dela începutul sec. 17 se manifestă în Ț.- Rom. un puternic curent contra Grecilor, care îm- părți pe boeri în două grupări protivnice pe cari le-am putea numi : partidul naționalist și p. gre- cesc. — Part, cu principii moderne apar după 1848. Partidului liberal, născut din mișcarea revoluționară, 1 se opuse apoi cel conservator, care punea o frână ideilor prea înaintate. Alternând la conducerea țării, amândouă au contribuit la crearea instituțiilor Ro- mâniei moderne. Importat mai târziu, un slab partid socialist, rămase fără însemnătate. Fracțiuni sau di- sidențe conservatoare (ca Junimiștii) sau liberale, nu rezistară vremei. — După războiul cel mare și uni- rea cu Transilvania, luară ființă mai multe parti- de noui. PARTOȘ. Monăstire veche în Banat, fondată în sec. 13-14, părăsită spre sfârșitul sec. 18. Ruine în a- propiere de Sf. Gheorghe (Jud. Timiș-Torontal). PAȘA. Comandanții generali ai oștilor turcești e-» reau numiți Pași, și ereau de trei grade (având ca însemn un steag cu unul, două sau trei tuluri). PAȘALAC sau EYALET se numeau provinciile mari turcești, sub guvernarea unui Pașă sau valiu, și ereau împărțite în sangiacuri (v. vălaiet). — (In teorie, Ț.-Rom. și Mold., dela începutul sec. 17, ereau considerate și ele ca vilaiete). PASĂREA. Monăstire de călugărițe în Jud. Ilfov. Fondată la 1813 ; refăcută după cutremur la 1848, www.dacoromanica.ro — 392 — de egumen Calinic dela Cernica. — La satul P. sta- țiune preistorică (neolitic și bronz). PAȘCANI. Târg în J. Baia (Suceava). Biserica din 1664, dela lordache și Alexandra Cantacuzino. — Populația act. 13.000 loc. PAȘCANI-CACIULAȚI. In J. Ilfov. Biserica dela Alexandru Ghika Vodă din 1834. Tot dela el casele proprietăței. PASSAROWITZ (Pozarevac în Serbia), Tratatul de la. încheiat la 1718. — (v. Tratate de pace). PASUL TĂTARULUI, (ung. Tătar havas). La col- țul dintre Jud. Brașov-Buzău-Brașov, trecătoare și munte. Pe vârful muntelui Bocărnea, lângă Tabla- Buții, ruine de ziduri dintr’o cetate, numită Piatra- Tătarului (Tatârko), din sistemul castelelor ridicate de Ordin, teutonic în sec. 13, care pare a fi Kreuzburg. Dincolo de vechea graniță alte rămășițe de ziduri, în legătură cu acest castel. — (v. și Calvini, aflat la vale, pe Bâsca). — Numele a rămas poate dela Tătari din sec. 13, sau se referă la Romani. PASVANOGLU (Pasvan), Osman. Șef de bandă, răsculat contra Sultanului, apoi Pașă de Vidin. Intre 1795-1803, în mai multe rânduri prădă și arse în Ol- tenia și Ț.-Rom. cu cetele lui de „pasvangii“, îngro- zind populația. | 1807. PATĂRLAGE. Sat mare cu târg în J. Buzău, pe Buzău. Veche moșie a boerilor Gândești, din sec. 16. PATRAȘCU cel bun. Domn al Țării-Rom. 1554-7. — (v. Petru I). PATRAUȚI. In J. Suceava (Bucovina). Fostă mă- năstire dela Ștefan cel mare, din 1487. Biserica, ră- masă a satului, e refăcută de episc. Calistru la 1709 (Portrete ale ctit. Ștefan și Doamna Maria, cu fiicele și Alexandru voev.). PĂTRUNSA. Schit la Bărbătești, în J. Vâlcea ; fon- dat la 1777. PATRUZECI DE CRUCI (Petrești). In Vlașca. Așe- zare preistorică la locul numit „anaftemă" (ceramică, silexuri). PAUCA. In J. Tâmava-Mică. Obiecte de bronz dace. www.dacoromanica.ro — 393 — PAUL DIN ALEP. Intre 1653-55, Macarie Patriarh de Antiohia, a călătorit la curtea Domnilor noștri. Arhidiaconul Paul care’l însoțea, a scris în limba arabă o relațiune a călătoriei, de o mare însemnătate prin detaliile ce dă asupra vieții și obiceiurilor Ro- mânilor din ambele țări în sec. 17. PĂUNA. Doamna lui Ștefan Vodă Cantacuzino ; fiica lui Papa Grecianu, ț 1739 în pribegie, în Tran- silvania. PAUȘEȘTI-Maglași. In J. Vlașca. Urme de cetățue romană. PAVĂZA. Armă defensivă, scutul. De obicei de lemn, întărit cu fier. — (v. scut). PAVEL CHINEZU. Comite al Timișoarei, 1478-94. Vestit căpitan al regilor Matei și Ladislau în luptele cu Turcii (Câmpul pâinei, Becikerek, Belgrad) ; ț 1494 în război. Român din Banat. PAVEL de Peteritye, Mihail. Episcop unit de Gher- la 1872-79, apoi de Oradia 1879-1902. PACLEANU. Familie din Buzău ; dela moșia Pâ- clele, sec. 18. PAINEA. — (v. cereale). PÂLC. împărțire a oastei la război în vechime, unitate mare militară coprinzând mai multe cete. PANGĂRAȚI. Monăstire în J. Neamț, pe muntele Pâriul, în păduri. Fondată la 1462, pe vremea Iul Ștefan Vodă, de călugărul Simion cu biserică de lemn. Zidită din nou la 1560 de Alexandru V. Lăpuș- neanu; refăcută de Dumitru Șoldan vistiernicul, 1642. împrejmuită cu ziduri și turn. PÂRCĂLAB. Dregător însemnat din țările române, în sec. 15-18. In Moldova (unde apare în doc. la 1410) P. avea sarcina militară (guvernator de cetate) și administrativă (cârmuitor al ținutului). Pârcălabul cetăților mold., de obicei doi, ereau de : Suceava (care în prima jumătate a sec. 15 se numea „Vornic de S.“, apoi „Portar de S.“), Hotin, Cetatea-Albă, Kilia, Neamț, Roman, Orhei, Soroca. P. de Hotin, Neamț, Roman, figurau până la jum. sec. 17 în sfatul domnesc, după marii Vornici.. Mai târziu, după des- www.dacoromanica.ro — 394 — ființarea cetăților, rămaseră numai cârmuitori .ai unui ținut (în’unele cu numele cel vechi de „Staroste"). — In Ț.-Rom. (sec. 15-17). Pârcălabii ereau de aseme- nea castelani aâ cetăților domnești (Târgoviște, Poe- nari (Argeș), București, uneori Făgăraș, etc.) și pro- babil și cârmuitori ai județului din prejur. In restul țării administrau vornici, bani sau căpitani. — Se mai numeau pârcălabi în Ț.-Rom., unii slujbași mai mici ai domniei, capii târgurilor și satelor (ca „vor- nic" în Mold.), până sub Regulamentul organic în sec. 19. — (Cuvântul P. vine, prin maghiar, porkolab, dela germ, burggraf). PARAIANU. Familie boerească din Ț.-R. (Vâlcea). - Danciu Zamona stăpân al satului Pârâeni în sec. 15. — Calotă banul, 1578. — Hamza P. postelnicul la 1600. —Danciul P. dela Milești, mare postelnic al lui Matei Vodă, zidi mon. Polovraci. Ucis, împreună cu fiul său Preda mare clucer la 1658 de Mihnea Vodă.— Barbu Mllescu mare ban 1678 șl 1682. — (v. și Mi- lescu). PÂRÂUL ALB. Localitate în ținutul Neamțului, unde avu loc la 26 Iulie 1476, bătălia între Sultanul Mahomed și Ștefan al Mold., care fu înfrânt. Mai târziu se ridică acolo, lângă mănăstire, satul Răz- boeni. — (v. Răsboeni). PARG. Bastion ; eșitură în unghiu a zidurilor unei cetăți pentru întărirea și înlesnirea apărărei. PARGAR. Sfatul unui târg (oraș, comună) era compus altădată din 12 pârgari, având în fruntea lor pe JUDEȚ în Țara-Rom., pe ȘOLTUZ în Mold. (cum ar fi consiliile comunale de azi). Cuvântul împrumu- tat dela Sașii din Transilv., vine dela germ, „biirger". PARȘCOV. Sat în Buzău, pe Buzău. Așezare proto- istorică cimeriană sau getă, (arme de bronz). — Biserică din sec. 16 dela Dragomir spătarul, care stă- pânea satul la 1535 ; rezidită 1844 de Episc. Cesarie. PÂRȘCOVEANU. Familie boerească din Romanați, unde stăpânea moșia P. în sec. 17. — lordache, mare stolnic, j- 1675. — Preda P. mare stolnic al lui Brân- .coveanu. — Ștefan, mare Vornic, consilier împ. al www.dacoromanica.ro — 395 — Olteniei ț 1739. — Ștefan, mare Ban, candidatul bo- erilor la Domnie în 1774. PARVU. Unul din cei d’ântâi boeri ai Țării-Rom. ; Mare Vornic 1487-1512. Frate cu Barbu Banul Craio- vei, și tatăl iui Neagoe Vodă Basaraba și al Banilor Preda și Pârvu. ț 1512;—PARVU II, fiul său, mare Ban de Craiova 1522-29 ; la 1525 răsturnă pe Vladi- slav voevod ; f 1529. — După ei, cronicarii numesc une-ori PARVULEȘTI pe boerii Craiovești (iar alte- ori „Banoveți" și ,,Basarabești“). — (v. Craiovești). PARVUL. Boer în Mold., Părcalab de Soroca ; la 1587 bătu pe Cazacii năvălitori, la Perislav peste Nistru. PECENEGI (Peceni, Pacinați). Popor nomad, de rasă turcă-kipciak (mongolici, de aproape înrudiți cu Cumanii), cunoscut istoricilor bizantini încă dela 834 (Pachinați). Veniți din stepa răsăriteană, ei ocupară în sec. 10 regiunea Basarabia — Moldova de azi, și pă- trunseră în câmpia Dunării pe la an. 1000. La 1068 și 1085 se menționează incursiuni ale lor în Transilv. In ultimii ani ai sec. 11, sdrobiți peste Dunăre de Bi- zantini, încep să dispară. Cumanii vin în locul lor în părțile noastre. Resturi din cetele Pec., trăitoare prin- tre Români, sunt amintite în sec. 13 sub numele de Biseni. — (v. Cumani și Biseni). PECETIA. P. sau sigiliul Domnului se punea (în ceară roșie), pe cărțile sau hrisoavele domnești. S’a păstrat ast-fel tiparul sigiliilor dela mai toți voevozii Ț.-R. și M. In jurul stemei țării, e legenda sau titu- latura. Era pecetia mare, și pecetii mai mici pentru acte mai puțin însemnate. Boerii de asemenea pu- neau pec. pe acte, de obicei cu inelul pe care se afla săpat însemnul lor personal sau stema neamului (cu ceară verde sau neagră, cea roșie fiind privilegiul Domnului). — Câte-va INSCRIPȚII de pe necețiile domnești; „S. Mirche Voivode Transalpini, bani Severinensis, ducis de Fugurus" (1411) ; și cea mică a lui „Mircha Voevoda" (1413); alta „Iw Mircea ve- liki Voevoda“ (1411). — „S. Rad. Voivoda Transal- pini" (Radu II). — „S. Wlad, filius Merce, Tranșai - www.dacoromanica.ro — 396 — pini Voivoda, dominus de Fogoras“ (Vlad dracul, 1440), și cea mică : „loan. Wlad Waiwoda". — A lui Vlad Țepeș (slavonă) : „Iw Vlad voevod si Domn al țării Ungro-Vlahiei".—A lui Radu VI dela Afumați (1521) : „Io Radul din mila lui Dumnezeu Domn român". PECHEA. Sat în J. Covurlui. Urme de așezare pro- toistorică (getică). PECICA. Sat în J. Arad, lângă Șimlău. Așezare pro- toistorică dacă. PECINEAGA. Sat pe Dunărea veche, J. Tulcea. Ră- mășițe din cetatea antică Beroe. PEDEPSE. (Osânde). Crimele și alte vine erau pe- depsite în vechime cu diferite osânde, după obiceiul Ț.-Rom. și a Mold. și după pravile străine, aplicate mai mult după bunul plac. — Pedeapsa CU MOARTE (decapitarea, „tăierea", pentru boeri, spânzurătoarea de regulă) se executa atât pentru crimele mari (tâl- hărie, asasinat, trădare sau hainie), cât și uneori pentru delicte (recidive sau chiar simple furturi, etc.). Supliciul sălbatic al ȚEPEI, asiatic, luat dela Turci și Tătari, a fost întrebuințat în sec. 15-16. In mod excepțional găsim arderea pe rug, ruperea, etc. Menținută în întâia jumăt. a secolului 19, pedeapsa cu moartea nu se mai aplica dela 1846, și a fost des- ființată la 1860. — TORTURA (cazne, munci) erea și pedeapsă și mijloc de a obține mărturisiri. — Alte pedepse corporale : SLUȚIREA sau mutilarea, mai rară, pentru anumite fapte (tăerea mâinei, ure- chilor, etc.) ; — ÎNCHISOAREA la pușcărie (ar- senal), la Curtea domnească, la unele mănăstiri, la ocnă ; — BĂTAIA cu bețe și falanga (scândura care ținea tălpile picioarelor), turcească ; — EX- PUNEREA sau arătarea publică : „dusul prin târg", și punerea în OBEZI sau butuc ; — însemnarea cu fierul roșu. — (ÎNSEMNAREA la obraz, prin crestarea nasului de obicei, era specială pen- tru pretendenții la tron, până la finele sec. 17). — Pedeapsa fiscală era GLOABA (amenda), dată ca accesorie unei pedepse corporale, sau singură pentru www.dacoromanica.ro — 397 — unele greșelii. DUȘEGUBINA (răscumpărarea pentru omor) dispare în sec. 17. CONFISCAREA pe seama Domnului a averei celui osândit sau pribegit, era obișnuită (la bunul plac al Domnului) pentru hai- nia boerilor și în alte cazuri. — In sec. 18 unele din pedepsele vechi se schimbă, și toate se ameliorează în cel următor (Regul. organic, legiuirile noi). — Execuția pedepselor era încredințată de marele Armaș agențiilor lui (armași, armășei). — Călăii (gâzii, gea- lații), erau țigani. PEDESTRIMEA. In vechime, oastea pe jos în pri- mul rând o formau în Ț.-Rom. Dorobanții, împărțiți pe căpitănii. Grosul oastei la război îl alcătuiau gloa- tele de țară, trupe neregulate și prost armate.—Tru^ pe de elită ale pedestr. în ambele țări erau arcașii din unele părți ale țării, vânătorii domnești, lefegii, și seimenii străini și alți oameni din garda Domnului.— In organizarea modernă (sec. 19), trupele pe jos au luat numele de infanterie. PELENDAVA. Cetate dacă, apoi romană, din care au rămas ui-mele la Brădești în J. Dolj. Era așezată pe drumul roman dela Drobeta la Romula. PELEȘ. Castel regal, aproape de Sinaia, ridicat de Regele Carol I. Terminat la 1883 de arhitectul Dode- rer din Viena. Numele dat după părâul Peleș, care trece acolo. PENNESCU. Familie din Ț.-Rom. (J. Dâmbovița). Numită în sec. 18 „Bălăură“. PEPANO (Pepeno). Familie de negustori mari și boeri din București, în sec. 17: Pană paharnic, Panaiot. PERCHHJ. Lângă Huruești, J. Tecuci. Urme preis- toric din epoca de bronz, pe „măgura". PERI (Hrusova). Mănăstirea Sf. Mihail, la Peri, în Maramureș, din cari se mai vedeau ruinele la finele sec. 18., fusese fondată și înzestrată pe la 1350-60 de Sas voevodul și fiii săi Bale voevodul și Drag magis- trul cari o închinară Patriarhiei la 1391. Desființată și averile ei confiscate de Mih. Apafy în sec. 17. In sec. 17 o tipografie bisericească. — La Peri a fost și scaunul unei EPISCOPII rom. de Maramureș, între www.dacoromanica.ro — 398 — 1391 la 1500, căreia i-a urmat cea de la Vad.—Locali- tatea Peri e astăzi în Cehoslovacia. PERI. Sat în Mehedinți. Resturi romane și ale dru- mului vechiu (ziduri, obiecte). Pe platoul Pucioasa, legenda locală spune că a fost un târg „al gornozinți- lor“ (nume ciudat, de identificat cu Dacii). FERICEI. In Jud. Sălaj lângă Șimlău. Așezare pro- toistorică dacă. PERIEȚEANU. Familii: din J. Olt; din Ialomița. PERIȘ. Sat în Ilfov. Boerii pribegi veniți din Ar- deal fură învinși de Mircea-Vodă la 1547. Capii lor, Udriște vistierul și Teodosie banul pieriră în luptă. PERIȘ. Vechii boeri de la P. în sec. 15-16 ereau în- rudiți cu Domnii Ț.-Rom. — Neagoe marele vornic, ucise cu Drăgan spătarul pe Radu V dela Afumați; j 1530. — Teodosie banul căzu în bătălia de la Periș cu Mircea V. Ciobanul la 1548, în capul boerilor pri- begi. — Fiica lui erea Caplea de la P. și Cocor, soția lui Stan mare spătar ; — iar fii : Vlad banul, | pe la 1560, — și Vlaicu vistierul, din care coboară boerii de la Cislău și Tătărani. PERPER. Monedă veche bizantină, introdusă în Ț.-Rom. în sec. 14. — (v. monede). PERSICEA. In J. Mehedinți. Urme preistorice (unelte neolitice, arme), PERTICARI. Familie b., în Ț.-Rom. din sec. 18. PERTINAX, P. Helvius. Consul roman însărcinat cu guvernarea Daciei și Moesiei la an. 175. Mai târ- ziu Imperator (193). PEȘCHEȘ. Cuvânt turcesc=dar. Prin P. se înțele- gea în special darurile Domnilor noștri către Sultan sau demnitarii turci. PEȘTEANA. Sat în Jud. Hunedoara. Zidării și alte resturi daco-romane. La N-E lângă Sarmisegetuza.— Biserică veche. PEȘTERA. Pe Bistrița, în Vâlcea, aproape de mo- nast. B., pe murite, schit cu bisericuță (capelă) să- pată în stâncă în fundul peșterii (poate din sec. 15); o altă capelă la intrarea ei. PEȘTERA OBÂRȘIEI (Isvorul lalomiței). Sub mun- www.dacoromanica.ro — 399 — tele Bătrâna, într’o peșteră, biserica unui schit din 1810. (Jud. Dâmbovița). PESTIȘU mare și mic. Sat în Hunedoara. Resturi de zidării și pietre romane. Așezare dacă. PETRICĂ. Mare comis al lui Ștefan cel Mare, între 1492-508. PETRICEICU. Neam boeresc din Moldova (sec. 16, 17), din care : — Ștefan P. Domn al M. 1672-74 șl 1684; fiu al lui Toader P. m. Logofăt (ț 1663). Urmă lui Duca. Luând parte la bătălia cu Polonii la Hotin, părăsii pe Turci. Retras în Polonia, se întoarse la 1684 răstumând pe Duca V., dar nu se putu men- ține în scaun. Rămas în Pol. ca Staroste de Zwolin. PETRINO. Familie din Bucovina. — Alexandru, ba- ron P., om politic (1824-98). PETRODAVA. Localitate din vremea Dacilor, prin Moldova act. (La scriitorii vechi și : Petridava). PETROȘENI. Oraș în Jud. Hunedoara, pe valea Jiului. Cele mai mari mine de cărbuni din țară. înte- meiat în sec. 17. Urme de fortificații din sec. 18. — La 1918 lupte între Germani și Români.—Populația (930) : 15.500 loc. PETRU. — Domni ai Moldovei: PETRU I Mușat. Domn al Ț.-Mold. 1375-91. Fiu al lui Mușat (voevod din părțile Bucovinei de azi) și al Margaretei fiica lui Bogdan I; e unul din întemee- torii Statului moldovean. Pare a fi domnit cât-va timp (până la 1379) în rivalitate cu Jurg Koriato- vici. La 1387 depuse omagiu regelui polon Vladislas, pe a cărui soră (fiica lui Olgierd, M. Duce al Litva- niei) o luă de soție. De la el, scaunul țării rămase la Suceava, unde ridică cetatea și poate și pe cea de la Neamț. Fondă monast. Neamțu ; bătu cea dintâi monedă a Moldovei. PETRU II, Domn al Mofld. 1448-49. Fiu al lui A- lexandru cel Bun și al Marinei. însurat cu o soră a lui Ion de Huniad, fu ajutat de el să ia tronul lui Roman II, dar fu răsturnat de fratele acestuia A- lexandru. Ungurii ocupară Kilia, pe care o înapoiată Ț.-Rom. | 1452. www.dacoromanica.ro — 400 — PETRU III zis ARON, Domn al Moldovei 1451- 57. Fiu natural al lui Alexandru cel Bun. Luă scaunul cu ajutorul Ungurilor. In luptă cu Bogdan II pe care-1 ucise, apoi cu Alexandru (1455). învins și go- nit de Ștefan-Vodă, fugi în Ardeal, unde mai târziu fu prins și tăiat de acesta. El plăti cel dintâi haraciu Turcilor la 1456. (După unele împrejurări pare a fi fost identic cu precedentul Petru II). PETRU IV zis RAREȘ. Domn al Mold. 1527-38 și 1541-46. Fiu bastard al lui Ștefan cel Mare. Interveni în luptele din Transilvania, unde ajută pe Zapolia contra lui Ferdinand; oastea lui bătu pe partizanii celui din urmă la Feldioara (1529). Primi de la Zap. stăpânire asupra Rodnei și Bistriței, care se răsculă. Petru ocupă o parte din Ardeal. Apoi năvălind în Po- lonia fu înfrânt lângă Obertin (1531). Nemulțumind mereu pe Turci, Soliman însuși porni contra lui. Pă- răsit de toți, fugi în Ardeal în cetatea Cicel. Turcii luară Tighina cu Bugiacul (1538). Iertat de Sultan, recăpătă domnia (41) ; la 1543 intră în Ardeal ca să reia Ciceiul și Rodna. Domn răsboinic și ambițios, dar înșelător și nestatornic, f 1546 (mormântul în ctitoria lui la Probota). PETRU V poreclit Șchiopul. Domn Mold. 1574-79 și 1582-91. Fiul lui Mircea al Mihnii, din neamul dom- nilor Ț.-Rom. La moartea lui lon-Vodă, pe care-1 ră- puse cu oaste turcească, luă domnia. (Răsturnat în Nov. 1577 de Ion Potcoavă). Se retrase în Polonia 1579. Numit din. nou la 1582, părăsi domnia la 1591, din cauza cererilor prea grele ale Turcilor. Pribeg în Tiroil, muri la Botzen. Principe bun, dar slab (1537- 1594). — Domni ai Țării-Românești : PETRU I (Pătrașcu) cel bun. Domn Ț.-Rom. Feb, 1554—Dec. 1557. Fiu al lui Radu VII Vodă (Paisle). Domnie liniștită. La 1555 trecu cu Domnul Mold. în Ardeal, ca să sprijine pe Regina Isabela cu fiul ei. f 1557, otrăvit se zice de Socol vornicul, care se pro- clamă Domn. PETRU II. Fiul lui Mircea II Vodă, cărui îi urmă www.dacoromanica.ro — 401 — în domnia Ț.-Rom. 1559-63, sub tutela mamei sale Kiajna fiind nevârstnic. (1546 ț 1569 la Alep în exil). PETRU III, poreclit Cercel. Domn Ț.-Rom. 1583-85. Fiu al lui Pătrașcu cel Bun. Sprijinit de Henric III al Franței, luă tronul lui Mihnea II, dar domni puțin. Zidi bis. domnească și refăcu palatul din Târgoviște. Răsturnat de Mihnea, încercările lui a recâștiga scaunul nu reușiră și pieri la Țarigrad ucis de Turci (1541 | 1590). PETRU de la Argeș (în călugărie Paisie), Domn al Ț.-Rom. sub numele de Radu. — (v. Radu VII). — Fretendenți în Mold.; uzurpatori; fii de Domn: PETRU, fiul lui Alexandru Lăpușneanu; preten- dent la domnia Mold.; Ț1592 la Constantinopol. PETRU CAZACUL. Ocupă tronul M. două luni la 1592, gonind pe Aron V. și fu alungat la rându~i de Sigismund Batori. — (v. și Șarpega). PETRU Voev. Un fiu al lui Bogdan III; ț 1527. PETRU, fiul lui Ștefan, Voevod de Șipeniț, în partea de nord a Ț.-Moldovei de mai târziu. La 1359, învingător într’o luptă cu Polonii și cu fratele său Ștefan, la Polonin în păduri. — (v. și Șipeniț). PETRU CEL MARE. Țarul Rusiei. Venit în Moldo- va la 1711, Cantemir 1 se închină și-l ajută contra Turcilor, cari înfrânseră pe Țar la Stănileșii. PETRU Grigorovicl, zis armeanul (Ormeny). Om de încredere și sol al lui Mihai-Vodă la 1599, la țarul Boris în Rusia. PEUCE. Numele antic al unei insule mari la gu- rile Dunării (la geogr. Strabon), care nu poate să fie decât Delta, coprinsă între brațele Dunărei. Unul din brațe (Sf. Gheorghe sau Dunăvățul) erea numit chiar Peuce de vechii Greci. — De la această regiune a rămas numele unui popor: PEUCINI. Un nume al Bastarnilor, așezați pe la delta Dunărei; de la „Peuce". — (v. Bastarni). PEZZEN, Bartolomeu. Trimis al împăratului cu pline puteri în Transilvania la 1600, pe lângă Mihai- Vodă, ca să trateze cu el situațiunea lui acolo. Prie- ten al Domnului român. 23 www.dacoromanica.ro — 402 — PHEREKYDE (Ferekide). Familie din Bucureștii.—• Mihail Ph., om politic, orator (1842-1928). PHILIPIDE, Daniel. Profesor grec în Ț.-Rom. în sec. 18. A scris „Istoria României". PIATRA. Oraș al Moldovei, pe Bistrița, la munte. Cunoscut ca târg din sec. 15 (doc. din 1430), când ' erea numit „Piatra lui Crăciun". Frumoasa biserică domnească (Sf. loan), împreună cu turnul clopotni- ței de alături (19 m.), e ridicată de Ștefan-Vodă la 1497. Reședința Jud. Neamțu. Poziție pitorească ; in- dustrii. — Populație (1930) : 30.500 loc. PIATRA. In Jud. Teleorman. La 1594 luptă a lui Mihai cu Turcii de la Nicopoli. PIATRA CRAIVn. Munte mai sus de Cricău, Jud. Alba, cu ruine de cetate medievală. — (v. Craiva). PIATRA GĂURITĂ. La Bozioru, Jud. Buzău, peș- teră în stâncă, în care după tradiție erea o bisericuță. PIATRA ROȘIE In munții Sebeșului (Jud. Hu- nedoara) înălțime lângă Luncani. — (v. Lungani). PIATRA-TATARULUI (TatarkG). Munte, cu res- turi de cetate medievală (sec. 13). (v. Pasu Tătarului). PICERNIC. — O numire veche (sec. 14-15) a pa- harnicului în Ț.-R. PICTURA. Până târziu, sec. 19, pictura în țările noastre nu iese din domeniul zugravilor de biserici și de icoane. FRESCELE din sec. 14-16, cari înseamnă e- poca de aur a picturei religioase la noi, sunt datorite unor artiști de seamă. Cele mai vechi și în acelaș timp cele mai frumoase, sunt din biserica domnească de la Argeș (sec. 13-14), artă curat bizantină. In Ț.-Rom. mai avem pe ale maistrului Dobromir dela Mon. Argeș, la încep, sec. 16. Mai moderne, cele de la Horez (finele sec. 17). — In Moldova, în primul rând Mon. Voroneț, apoi Sf. Ilie-Suceava, Sf. Gheorghe, din Hârlău, Humor, Moldovița (sec. 15), Probota și frumoasa Sucevița (s. 16). — In Transilv. în bis. de la Strei sunt frescele cele mai vechi cunoscute de la în- ceputul sec. 13. — In afară de pictura religioa- să, făcută după o tehnică și un tip determinat, nu găsim alte manifestări, ca tablouri de gen, por- www.dacoromanica.ro — 403 — trete, etc. Portretele de Domni din sec. 15-18 (pic- tură sau aquaforte) sunt datorite unor artiști străini, In trecere prin țara noastră. Nu se pot considera ca „portrete", chipurile de ctitori din biserici, reprezin- tări convenționale, semănând unele cu altele, dar nu cu modelul. Ele prezintă însă interes arheologic, fiind aproape singurul isvor de la care putem cunoaște portul și podoabele epocei. Pictura profană MODERNA începe la noi cu artiști cari au studiat în străinătate în prima jumătate a sec. 19 : — Const. Lecca (1810-1887), apoi Negulici (1817-52), Livaditti, Carol Szatmari (1813-87), G. Tă- tărescu (1818-94), Lapati, Mișu Popp (1827-1892). Teodor Aman talent puternic (1831-1891), Nic. Gri- gorescu care a rămas cel mai mare din pictorii noș- tri (1838-1907), și Ion Andreescu (1851-1882), stră- lucesc în fruntea generației mai noui, cărei apar- ține G. Miirea (1852-1934), Eug. Voinescu (1844-1907), Stachi (1850-920). I. Alpar (1851-1901). Generația care-ii urmează, numără multe talente cari s’au ma- nifestat înainte de răsboi : Șt. Luchian (1868-1916), Nic. Vermont (1866-1932), A. Verona (n. 1868), Osc. Obedeanu (1869-1914), C. Aricescu (ț 1932), N. Gri- manl (1872-925), Alex. Szatmari (1873-1933) ; C. Ar- tachino (n. 1870), Costin Petrescu, Ștefan Popescu, N. Grant, J. Steriadi, Kimon Loghi, G. Petrașcu, Th. Pallady, Basarab, M. Simonidi, Cam. Ressu, E. Stoene- scu, Dărăscu, Theodosion, Teișanu, Murnu, Bunescu, Miitzner, Iser. PIEPTAR (armătură). In răsboi, se purtau odi- nioară pentru apărarea corpului, pieptare. Cele de fier se numeau platoșă (cuirasă). Altele ereau de zale și adesea de piele. P. ereau purtate la noi mai ales de boeri (sec. 14-17). Ostași din călărimea de rând a- veau de obicei în loc de p. haina (tunica) de postav, căptușită gros cu bumbac și acoperită cu găitane din șireturi dese. PIETRE TOMBALE (de mormânt). In biserici au rămas multe morminte de Domni și de boeri din sec. 14 până în al 19. Pietrele ce le acoperă sunt o lespe- www.dacoromanica.ro — 404 — de mare (marmoră sau piatră obșinuită), de obicei la nivelul pardoselei (une-ori în sec. 15-16 ridicată pe un postament). Inscripția, cioplită în relief, mer- gea ca un chenar pe marginele lespezii; mai târziu* sec. 18 și săpată (gravată) la mijlocul ei. (v. inscrip- ții). — Din vremea romană avem monumente fune- rare, aflate în necropolele orașelor din Dacia. PIETRARI de jos. In Jud. Vâlcea ; la „Pajiștea"* biserica dela 1742 (fost schit) dela Climent episcop. PIETRELE DOAMNEI. Stânci pe muntele Rarău, în Mold. (Jud. Câmpulung). Legendă despre Doamna lui Petru Rareș. PIETRELE DE JIDOVI. Pe râul Doamnei, în Mus- cel, la Jupânești; tradiții despre „Jidovi" (Romanii). PIETRELE SCRISE, la. Loc la Vintilă-Vodă, în J. Buzău. O lespede cu inscripții șterse. PIETRICICA. Lângă Lapoș, în Buzău ; ruine din- tr’un schit (sec. 16). PIETROASA. In Jud. Buzău. Resturi de lagăr ro- man (Comidava ?). — La P. de jos, pe dealul Istrița, a fost descoperit la 1836 tesaurul regelui got Atana- ric (375). Orfăurărie gotică, acel tesaur numit popu- lar „Cloșca cu pui", se compunea din mai multe vase, diademe, coșuri, etc., de aur, cea mai mare parte do- site de găsitori și din care au ajuns la Muzeul națio- nal ; o tavă, o amforă, un vas cu două coșuri ă jour, brățări, paftale și o verigă cu inscripție runică. Odo- bescu a studiat tes. într’o monografie monumentală. (Acest neprețuit dar al trecutului, e astăzi pierdut, fiind trimes la Moscova în timpul răsboiului, și prădat de bolșevici). PIETROASA. Sat în Vâlcea. Biserică zidită la 1830 de familia Otetelișanu. PIETROȘIȚA. Sat în Dâmbovița. Biserică interes, din 1767 de la Negoiță Fusea și Radu Vătășescu. PIETROȘANI. Sat în Prahova. „Aria tătărească", loc cu tradiție despre „Tătari". PIETROȘÂNI. Sat în Vlașca, la Dunăre. Resturi dintr’un lagăr roman (monede, ceramică, șanțuri). Poate Reca antică. www.dacoromanica.ro — 405 — PILAT. Familie b. din Moldova de sus (Boto- șani). — Constantin P., general (1838-1922). PINTEA VITEAZUL, român, din neamul Boba. Hai- duc, partizan al lui Fr. Rakoczi ; ucis în luptă la Baia-Mare, 1703. PIPERA. Sat în Jud. Târnava-Mică. Resturi proto- istorice dace (podoabe de aur, etc.) PIPO (Peppo, Filip) DE OZORA. Comite al Timișoa- rei, 1409-20, și Ban de S., viteaz căpitan (de orig. ita- lian). Comandă oastea Reg. Sigismund, luptând îm- preună cu Dan II al Ț.-Rom. împotriva Turcilor, în tre 1419-25. PIROVORIDAVA. Localitate getică; în Mold. de jos actuală (v. la Poiana). PISANIE. Inscripția pusă pe biserică și alte clădiri, la zidirea lor ; de obicei d’asupra ușei de intrare. — (V. și inscripții). PISAR. Scriitor de documente, diac, secretar (In Mold. sec. 15-17). Cuv. slavon. PISCANI. In Jud. Muscel. Biserică veche ; un fost schit din sec. 17. PISCU. Sat în Jud. Tecuci, la Șiret. Așezare pre- romană (getică). PISCU CORNET. La Dobrești, în jud. Muscel. Pe culmea dealului, ruine de zidărie. PISCU COCONILOR. — (v. la Coconi). PISCU-CRASANI. Așezare preistorică getă. — (v. Crasani). PISCU LILIECILOR (Mărgineanca). La Racovița, în Muscel, pe un deal, ruine de clădire. PISCU TURCILOR. Munte în Jud. Muscel. Fortifi- cații din vremea răsb. turco-german, 1737. PISOSKI. Familie boer. din Moldova de sus; In •sec. 17, de origină polonă. PISTOL. Armă de foc, de mână, scurtă. Apare și în țările noastre la început, sec. 17. PITAC. Decret, ordonanță, brevet domnesc ; în sec. 18-19 (termen grecesc). PITAR mare. Boerie de curte. Și în Ț.-Rom. și în Mold. apare din sec. 15 printre dregători. Avea grija www.dacoromanica.ro — 406 — pâine! (pitei) și a făinei curței domnești (apoi din sec. 17 și a caretelor domn.) ; sarcină ce împlinea de asemenea în război. Sub el ereau mai mulți pitari, iar „pătăreii" țineau de el. In sec. 19 P. erea un rang' onorific secundar. PITEȘTEANU. Familie din Ț.-Rom. (Ialomița). PITEȘTI. Oraș vechiu din Ț.-Rom. Reședința Jud. Argeș. Exista în sec. 14 (hrisoave date de acolo de Mircea Voev.); în al 15 erea și scaun domnesc : Dom- nii ședeau vremelnic, la vii, venind de la Ar- geș. Tot din sec. 15 ne sunt cunoscuți județul și pâr- gării târgului. Până mai târziu meșteșugarii din P. (boiangerii, tăbăcarii) ereau în legături comerciale cu Brașov și Sibiul. împrejur podgorii și livezi. In dealul Piteștilor Brâncoveanu zidi case domnești (1696). — Biserica Sf. Gheorghe (domnească) e dela Constantin Șerban-Vodă și Doamna Bălașa, 1656. Schitul Trivalea (afară din oraș), dela mitropolitul Varlaam, 1680. — Populația (1930): 20.000 loc. PIUA-PETRII. Sat în Ialomița, la gura râului, pe Dunăre. Urmele orașului de Floci. — (V. Floci). PIVĂ (Piuliță). Tun scurt din vechime, mortier, Se mai numea și Săcălușă. PIVNICER. Slujbă boer. de curte, în Ț.-Rom., pe care o aflăm întâi în docum. dela Mircea-Vodă la 1394. Mai târziu îl înlocui Clucerul, care avea sub el „pivnicerii¹¹ cu grija vinului domnesc. PLACE, Victor. Consul al Franței la București, 1855-62. Filo-român (1819-75). PLAEȘI (dela ,,plai“). Oameni însărcinați cu paza hotarului' și trecătorilor, oșteni de la munte, sub as- cultarea căpitanului (vătaf) de plai, până în sec. 18. PLAGINO. Familie boer., în Mold. pe la sfârșitul sec. 18 ; de orig. greacă. PLAI. Platou, munte; în termen general par- tea muntoasă a țării, de unde și numele împărți- rei administrative : plasa dela munte se chema plai. Căpitanul de plai, apoi (sec. 18) vătaful de p., îl ad- ministra. PLASA. Județele Ț. R. se împărțeau în mai multe www.dacoromanica.ro — 407 — plăși (împărțire rămasă până astăzi), administrate altădată de un căpitan de plasă, apoi vătaf în sec. 18; iar în al 18 și 19: zapciu (în vremea modernă subprefect, azi pretor). Plasa de munte se numea „plai“. PLĂTĂREȘTI. In Jud. Ilfov. Monăstire fondată sub Matei-Vodă pe la 1640, de Pârvu clucerul. In casele mon., desființate, e acum închisoare pentru femei. Biserică rămasă a satului. — Lângă satul P. luptă în- tre Matei-Voevod cu Timus și Vasile Lupu. PLATEYPEGIIS. O cetate bizantină medievală în părțile Dobrogei. — (v. Carabaâr). PLATOȘA. Se numea cuirasa sau pieptarul de fier care apăra corpul luptătorilor în răsboi (până la fi- nele sec. 17). PLĂVICENI (Fișcălia). In Jud. Olt, o monăstire pă- răsită, pe malul Oltului. Fondată la locul zis Alunii de Dragomir mare vornic și jup. Elina la 1648. PLEAN. Se numea în vechime : prada, dobânda, prinșii de răsboii. PLENIȚA. Sat în Jud. Dolj. Urme dace și romane. PLEȘEȘTI. In Jud. Baia. Așezare preistorică neo- litică. — Satul P. exista la 1400. PLEȘOI. Sat în Romanați. Biserica din 1734. PLEȘOIANU. Familie din Oltenia (Jud. Vâlcea, de la Pleșoiu). PLEVNA (Pleven). Oraș din Bulgaria. întărită pu- ternic de Osman-Pașa la 1877, cetatea P. fu asediată de armatele rusești, apoi și române, timp de 145 zile, până la 10 Dec., când Osman fu silit să se predea, după pierderi mari și o rezistență eroică. (Rusc- Românii dispuneau cam de 100 000 oameni, iar Turcii asediați aprox. de 40.000). PLOEȘTI. Oraș din Ț.-Rom. La sfârșitul sec. 16 erea moșia lui Mihai-Vodă care își avea acolo curți și care înființă un târg. Orașul începu să se desvol- te însă tocmai în sec. 19 după 1829, prin colonizarea cu Bulgari. — Centru comercial și al industriei pe- trolifere. Reședința Jud. Prahova. Biserica dom- nească (Sf. Apostoli) e zidită de Matei-Vodă, în 10- www.dacoromanica.ro — 408 — cui altei din sec. 16 ; refăcută 1742. — Populația (930) : 77.000 loc. PLOP. Sat în Dolj. Ruinele unui schit din secolul 16. — (v. Roaba). PLOPENI. In Jud. Botoșani. Biserica dela Lupu vornicul Balș și jup. Safta, 1753. PLOSCA. O monăstire în Hunedoara, lângă satul Telincu de sus, fondată pare se de neamul Huniadi în sec. 15 ; stricată la 1762. PLOSCAR. Slujbă la curte, în Mold. sec. 15-16, sub m. paharnic (mai târziu se numi cupar). PLOSCHINIA. Voevod al Brodnicilor, amintit la 1224. (v. Brodnici). PLUMBUITA. In Jud. Ilfov, lângă București. Mo- năstire fondată de Petru-Vodă la 1560, înzestrată de Alexandru Vodă și refăcută de fiul său Mihnea II după 1580. Reînoită la 1633 de Matei Basarab, care a clă- dit și casele domnești, ruinate ca și zidurile de încon- jur. Numele el vechi erea „Monăstirea de la podul Colentinii“ ; poreclită P. după acoperișul de plumb ce 1 se făcuse în s. 17. — Intre satele P. și Dudești, la 26 Oct. 1632 bătălia în care Matei V. învinse pe Radu V. Hiaș cu Turcii. — Urme de așezare preistorică. POARTA. Pe scurt, în loc de : „Poarta otomană", sau Sublima Poartă. Curtea Sultanului. POARTA DE FIER (Porțile de fier). Trecătoare în munți (Jud. Hunedoara), între Valea Bistrel și a Ha- țegului, din Banat în Ardeal. Defileul prin care Ro- manii au înaintat spre Sarmisegetuza : bătălii cu Dacii la 89 șl 101. — La 1442 Ion Huniad sdrobi acolo pe Turcii lui Șaadedin, care căzu în luptă. POARTA ORIENTALA (porta orientalis). In Ba- nat, strâmtoare din munți, deasupra defileului văei Timișului spre al Mehadiei. POCIOVALIȘTE. Sat în Gorj. Biserica din 1732. Cea veche, dispărută, erea din sec. 15 (cruce cu data 1494 la muz. Gorjului) : hrisoave din 1549 și 88 a- mintesc „bis. cea bătrână" de lângă Gilort. POCREACA. Sat în Jud. Vaslui. La „Cetate", urme de întărituri, șanțuri, olării, etc. www.dacoromanica.ro — 409 — POCUȚIA (Haltei). Ținut polon la N-V. Moldovei (parte din Galiția) stăpânit la încep, sec. 15 de Dom- nii Mold., ca feud dela regii Poloniei. Ocupat întâi de Alexandru V. la 1402. In el se aflau orașele Colomea șl Sniatin pe Prut. P. a fost prilej de certuri între Voev. Mold. și Regii Pol. până în sec. 16. Ocupată din nou de Ștefan-Vodă (1504), Bogdan o pierdu la 1510, Iar Petru Rareș întreprinse un răsboi nefericit ca s’o ia înapoi. Prin învoiala dela 1546 între nie-Vodă și Sigismund I, cel dintâi renunță definitiv la P. PODARI. Cel ce făceau și întrețineau podurile (și podeala de lemn în Buc.) Orânduiți ca trupă ostă- șească în sec. 18. PODENI. Sat în Mehedinți. Pe munte, „cetatea pa- harnicului", ruine de zidării șl șanțuri, după tradiția locală a lui Lupu Mehedințeanu m. Pah. | 1617. PODGORIA-COPOU. Sat lângă Iași. Biserica din 1638, dela Vasile Vodă Lupul. PODOLENI. Sat în Neamțu, pe Valea Bistriței. Ca- se mari, zidite de familia Cantacuzino în sec. 18. PODRAGA (Podriga). Deal la Drăgușeni, Jud. Do- rohoi. La locul zis „câmpia răsboiului", luptă între Ilie șl Ștefan Voev. la 1434. PODUL LUI TRAIAN. Lângă Severin au rămas ruine din podul peste Dunăre, construit la 104 din ordinul Impăr. Traian, de Apolodor de la Damasc. Stâlpii ereau de piatră, cu podeala de lemn. Au ră- mas încă picioarele, cum șl capetele podului lângă care erea șl castelul de apărare. — (v. și Severin). PODUL ÎNALT (Bătălia de la). Nume ce se dă răs- boiului dela Vaslul-Valea Racovel, 1475, după un pod ce erea odinioară acolo (v. Eacova). PODUL DAMBOVIȚEI, la.—(v. Dâmbovița, cetatea). PODUL DOAMNEI. Sat în Vlașca, pe Hfovăț. In sec. 18 erea acolo un schit. PODUL NEAGULUI. Sat pe Valea Prahovei. Bise- rica din 1661, dela Pârvu și Drăghici Cantacuzino. PODVOADA (potvoada, podveaza, povoz). In ve- chime, prestație, corvadă cu carul de transport, pen- tru provizii și materiale ale stăpânirel. www.dacoromanica.ro — 410 — POENARI. Sat în Argeș, mai sus de care, la câțiva km., se află pe munte ruinele cetății Argeșului, zisă a lui Negru-Vodă și a lui Țepeș (v. Argeș). — Urme de lagăr sau castru roman în apropiere. — Un schit.. POENARU. Familie boer. din Oltenia, numită după moșia Poiana din Jud. Dolj. In sec. 16 strămoșii ei e- reâu boerii dela Brădești. — Barbu B. dela Poiana, marele vornic șl M. Ban, căpitan și tovarăș al lui Matei Basaraba (comandă Roșii în bătălia dela Du- dești 1633) ; j- pela 1649. — Preda P. fiul său, mare stolnic, 1690. — Matei, vornic de Dolj, j- 1730. — Pe- torache (1799-1875), agă, Efor și Director al școalelor naționale. — Constantin (1842-1912), general, mini- stru ; s’a distins în câmp. 1877 ca ofițer de geniu. POENILE. Schit pe Ceahlău, în Jud. Neamț; dela Eremia Vv. Movilă, 1598. POEZIA POPULARA, în bucățile eroice ce ni s’au păstrat (balade, cântece), cuprinde tradiții despre persoane ale căror fapte au isbit închipuirea popu- lară, care l-a înconjurat în aceste poeme cu o au- reolă legendară (Novac, Negru-Vodă, Ștefan, Mihai, Alimoș, Mihu, etc.). Colecții prețioase de p. p. sunt ale lui Alecsandri și ale lui Teodorescu G. Dem. POGAN. Familie nob. din Maramureș ; sec. 16-18. POGON. Măsură de suprafață din Ț.-Rom., având 1296 stânjeni patrați (sau 5012 m. p.) — (v. măsuri). POIANA. In Prahova, lângă Câmplna. Monăstire fondată de Spătarul Toma Cantacuzino la 1688. POIANA. Sat în Dolj. Ziduri ruinate din curțile Banului Barbu (sec. 16). — Pe dealul Chera, pe o< movilă „cula nemților" (strajă din sec. 18). POIANA. Sat în Jud. Tecuci, pe Șiret. Pe un podiș „cetățuia", cu urmele unei importante așezări proto- istorice (vase de pământ grece și getice, obiecte div. de bronz și fier, morminte de incinerare). — Mai târ- ziu castru roman. Poate vechiul Piroboridava. POIANA. Sat în Jud. Bacău (Valea Rea) ; cunos- cut înainte de 1400. POIANĂ, Monăstirea din. Numele vechiu, în sec. 15, al monăst. de la Pobrata. (v. Probota). www.dacoromanica.ro — 411 — POIANA MĂRULUI. Schit în Jud. Râmnic-Sărat la Jitia în munți. Fondat în secolul 16 de starețul Vasile; refăcut de starețul Matei și de locuitori la 1781. POLCOVNIC. Grad militar; nume împrumutat de Ia Cazaci în sec. 17 în Mold. (cap al unui polc). Tre- cut și în Ț.-Rom. (grad subaltern) unde, în sec. 17-18 găsim : P. de vânători; de cazaci; al spătăriei; — și slujbași de poliție : P. de Târgoviște ; al agiei; de poteră ; de târg (comisar central de pol. la Bucu- rești), etc. — In sec. 19, oficer superior, introdus de Ruși la reorganizarea oștirei (1830) : colonel, coman- dant ai unui regiment. POLIZU. Familie boer. din Ț.-Rom., unde se află din sec. 18. POLONIA. Legăturile Moldovei cu vecini dela nord, Polonii, datează din primele timpuri ale organizării Statului, sec. 14. Voevozii până la Ștefan cel Mare ereau în relații de vasalitate cu regii Poloniei. Mai târziu, Domnii M., de și vasali Sultanului, ereau încă adesea sub influența Polonilor (Movileștii mai ales), ale căror pretențiuni de stăpânire și amestec în po- litica Moldovei urmară până la sfârșitul sec. 17. Dom- nul și boerimea mold., afară de puține excepții, e- reau pătrunși adânc de viața și obiceiurile polone. Odată cu ridicarea Rusiei și cu domniile străine în sec. 18, relațiile M. cu Pol. rămaseră neînsemnate. — Polonii ereau numiți în vechime în Mold. „Leși“ sau „Lehi“, iar Polonia: „Lehia“. REGII POLONIEI, cu începere din sec. 14 : — Ca- simir cel mare, 1333-70, Ludovic cel mare al Ungariei 1370-82, Maria șl Hedviga 1382-4, Hedviga 1384-6, Hedvigia cu soțul ei Vladislav Jegello 1386-9, Vladislav V Jagello 1386-1434, Vladislav VI 1434-44 ; Casi- mir IV 1444-92, Ion Albrecht 1492-1501, Alexandru 1501-6, Sigismund 1506-48, Sigismund II August 1548-72, Henric de Valois Rege al Franciel 1572-4 ; Ștefan Bathori Princip. Transilvaniei 1575-87, Sigis- mund IH Wasa 1587-1632, Vladislav VII 1632-48, Ion II Casimir 1648-69, Mihail Coribut Wisnowiecki 1669- www.dacoromanica.ro — 412 — ■74, loan III Sobieskl 1674-97, August I Electorul de Saxa 1697-1704, Stanisias Leczinski 1704-12, August II 1709-33, August III 1733-64, Stanisias Poniatowski 1764-95. FOWVRACI. Sat la munte, în Jud. Gorj, pe Olteț. In apropiere, MONĂSTIREA Pol. zidită în prima ju- mătate a sec. 16; refăcută pe la 1640 de Danciul Pâ- râianu vel Postelnic. (Morminte din sec. 17 în bise- rică). Bolnița din sec. 18. — Pe vârful pietrei Citețu- lui „Oborul Jidovilor", așezare preistorică (olărie or- nată neolitică, pietre megalitice, necropolă).—In de- fileul Oltețului, sub acelaș munte, peșteră foarte a- dâncă, neexplorată, cu stalactiți. Ca și alte grote dimprejur, a servit de sigur de adăpost în vremurile preistorice paleolitice. POMARLA. Sat în Jud. Dorohoi. Urme preistorice la dealul Cărămizilor și dealul Comorilor. — Bise- rica satului din 1805 și școala (liceu) din 1838 de la familia Bașotă. FONI. Familie din Mold. (în doc. din sec. 16 : Fo- nici). La 1466 Stanciu Fonici, parcalab de Orhei. — Petru, profesor, fizician ; om politic (1845-1925). PONOARE. Sat în Mehedinți. Peste zidării vechi, o biserică de lemn, prob, din sec. 17. POMET. Schit din sec. 15, pe Olt (Jud. Vâlcea), •mai târziu numit Cornet. — (v. Cornet). PONOR. Sat în Hunedoara. La „Grădiște", ruine de ziduri dintr’un castel roman. FONS ALUTI (Podul Oltului). Castru roman pe Olt. Ruinele lângă satul lonești (Vâlcea). FONS AUGUSTI. Stațiune romană pe drumul de la Tiviscum la Sarmisegetuza, pe valea Bistrei. La satul de azi Marga (Jud. Severin). FONS VETUS. Castru roman, la Olt, pe calea rom. La Câineni de astăzi (Jud. Vâlcea). PONTBRIANT, de. Familie de orig. franceză, în Ț.-R. sec. 19. PONTUL EUXIN erea numele Mării Negre în anti- • chitate. La Greci : IIovi:o<: EO^eivog (Pontos Evxel- îjos), la Romani : Pontus Euxinus. (Grecii o numi- www.dacoromanica.ro — 413 — seră la început ăijeivos sau neprimitoare străinilor, iar după înființarea coloniilor pe coastele ei : Eu^etvoț adică ospitalieră, primitoare). POPANZĂLEȘTI. In J. Romanați. Biserica satului din 1792 a unui fost schit („dela Vârtop“) din sec. 17. POP, Ștefan (Ciceo). Om politic din Transilvania (1865-1934). POPP de Galați. Familie din Transilv. (Brașov). — Mișu P., pictor portretist (1827-92). POPP, Basile Ladislau, baron. Prezident al Curței supreme a Transilv. (1819-75). POPASU Ion. întâiul Episcop de Caransebeș 1865- 89 (n. 1808). POPAUȚI. Biserică și monăstire, în marginea ora- șului Botoșani, zidită de Ștefan Vodă la 1496. — (v . Botoșani), POPEȘTI. Sat în Jud. Vlașca. Biserica de la Cârs- tea vel vistier, din 1688. POPEȘTI. Boerii de la Târgșor, Negoești și Popești din Prahova, din sec. 16-17. — (V. Târgșor). POPEȘTI. Sat în Jud. Ilfov. Moșie a boerilor de la P. în sec. 16-17 ; ruine din casele și biserica zi- dită de ei pe la 1655. — Staico vornicul, 1540. — Du- mitru paharnicul de la P. trăia pe la 1580. — Stoica vornicul, 1615. — Mai târziu stăpânul satului erea. Hrizea, marele vistier (fiul lui Gheorghe vistierul (f 1655), ucis de Șerban-Vodă la 1680.—Radu P. fiul său, mare vornic și ban, a scris cronica Ț.-Rom. dintre 1700-28, urmând pe a lui Grecianu. (1650-1728). POPRICANI, aproape de Iași. Vasile Lupu, întors cu Cazacii, bătu acolo pe Gheorghe Ștefan, 1653. POPȘOR. Boer din Ț.-R. Protovistier al lui Mircea. Voev. între 1393-1415. PORCAREȚ-Corbeasca. Sat în Tecuci. Movila la „Cetățue“, urme preistorice. PORCENI. In Jud. Gorj. Urmele unui lagăr roman. PORCEȘTI. Sat în Jud. Sibiu. Altădată schit cu bi- serică de la Matei Vodă Basaraba din 1653. PORCIȘENI. In Fălciu. Biserica satului, un fost, schit din sec. 17. www.dacoromanica.ro — 414 — POROINA-Mare. In Mehedinți. Pe deal la „Isvore- lul“, resturi daco-romane (ceramică, un corn de ar- gint ciselat). POROLISSUM (Porolisia). Municipiu roman al Daciei. Reședința procuratorului imperial. Situat la marginea de N-W a Transilv. actuale, unde e satul Moigrad, pe Crasna (Jud. Sălaj). Inscripții, resturi antice. — După P., partea de sus a Daciei se numea „Porolissensis". PORTAR mare. Funcțiune boerească, cunoscută din sec. 15 în Ț.-Rom., a cărei sarcină erea găzduirea și grija de oaspeții Domnului (soli, trimeși ai Sulta- nului, etc.) Avea sub el mai mulți portari și portărei. Nu erea boer de sfat. In sec. 18 dispare. — In Mol- dova, unde îl aflăm pe la 1440, se chema mai târziu și „ușier". — (Numirea vine dela poarta Curții dom- nești). PORTAR DE SUCEAVA. Castelanul sau Pârcălabul (la început : vornicul de S.) cetăței Suceava se nu- mea Portar de S. Cel dintâi cunoscut e din 1442. De pe la mijlocul sec. 16 această sarcină cu titlul de P. o avu Hatmanul Mold. — (v. Hatman). PORTUL în vechime (costume). Portul țăranilor a- proape nu s’a schimbat în cursul veacurilor : între înfățișarea Dacilor de pe columna Traiană, a oame- nilor dela munte din sec. 14 reprezintată în minia- turile unei cronici maghiare, și cei din zilele noastre, există o continuitate isbitoare. — Costumul boerilor ca și al Domnului a fost influențat în timp de moda vecinilor cu cari ereau în mai strânse legături. Așa, în sec. 14-16, boerimea din Ț.-Rom. se îmbrăca la fel cu cea maghiară, iar în Mold. ca cea polonă, adică cu mici deosebiri una de alta. Portul obișnuit consta dintr’o tunică ornată cu găitane, pantaloni cu cisme scurte, pălăria sau căciula mică cu pene, dulamă scurtă ; în răsboi zale sau platoșa pe deasupra. O mantie ornată sau dulamă lungă pentru ceremonie. Aceasta în linii generale. Pe cap : pălării ornate (la începutul sec. 15 se importau în țară pălării „frân- cești") și căciuli de blană. Blănurile au fost în www.dacoromanica.ro — 415 — bot timpul, podoaba cea mai prețuită. — O tunică a călărimei în sec. 16, e descrisă : albă, de in, căptușită gros cu bumbac și în față cu găitane (brandenbur- guri) dese pe piept, ca să reziste săbiei. — In sec. 17 influența turcească începu să pătrundă din ce în ce mai mult, așa încât spre finele acelui veac și până în al 19, Domnii și boerii adoptară, odată cu obiceiurile, și portul turco-grecesc, cu gugiuman și ișlice mari, cu anteriu și șal, atât de potrivit acelei epoce. Cu in- dignare și dispreț vorbește la 1690 un cronicar, de portul „cel nemțesc, adică nebunesc", cu chică nem- țească (perucă) și cisme nemțești cu pinteni lungi, al unor boeri din Ț.-Rom. D’abia după 1830 vestmin- tele orientale încep să fie înlăturate de moda apu- seană.—Iconografia e foarte redusă: chipurile ctito- rești din biserică singure aproape, ne dau o înfățișare a costumelor de ceremonie a Domnilor, boerilor și jupâneselor. Câteva stampe străine șl portrete, înce- pând din sec. 16, completează documentarea aceasta. Descrieri sau numiri de haine sau ornamente, se gă- sesc întâmplător prin acte și relații vechi. Negusto- rii străini își păstrau costumul națiunei lor. Din sec. 17-18 avem chipuri de cupeți români îmbrăcați în felul boerilor, cu haina lungă și cu ișlic. — Portul • Doamnelor și jupâneselor s’a schimbat mai puțin și a păstrat și în epoca grecească un caracter deosebit național. Portul femeilor de țară (care și țeseau sin- gure pânza și stofele), a rămas neschimbat de secole. In general frumosul port al femeilor s’a păstrat bine In județele de munte din Ț.-Rom. (Argeș, Muscel, Vâl- cea, Dâmbovița, Gorj, Mehedinți, Severin, Prahova) ; în cele de la câmp mai schimbat și amestecat, pe a- locuri împrumutat de la vecini (cum în Ilfov-Vlașca, de la colonii bulgari de acolo). In Moldova s’a con- servat în unele părți de munte (Bacău, Neamț, Baia, Câmpulung), în restul M. s’a pierdut aproape de tot ( o excepție curioasă fac femeile din satele de ciangăi în Jud. Bacău șl Roman, cari păstrează neschimbat vechiul port românesc). = O influență a Constanti- nopolei erea portul barbei de către boeri, spre fl- www.dacoromanica.ro — 416 — nele sec. 16, iar de pe la jumătatea sec. 17 părul de pe cap ras, afară de o șuviță din creștet, după obi- ceiul turcesc. In vechime, sec. 14, 15 și 16, Domnii și boerii lăsau numai mustața șl pe cap părul lung. PORȚILE DE FIER. La capul defileului Dunării, mai jos de Vârciorova, (Mehedinți) ; stânci pericu- loase în apă (gherdapurile). Pentru înlesnirea na- vigației s’au făcut lucrări de regulare de guvernul austro-ungar la 1896. Mai sus de Orșova în defileu, sunt cele alte p. de f., mai mici. — Numele de P. de f. vine dela Bizantinii; turcește : Demlr-Kapu. PORȚILE DE FIER. Strâmtoare pe valea Bistrei, între Transilv. și Banat. — (v. Poarta de fier). PORUMBACU de jos. Sat în Jud. Făgăraș. La 1916 Sept., lupte mari între Români și Germani. POSADA. Casă de pază la graniță. Se mai numea astfel (Mold.) și satul din preajma unei cetăți.—PO- SAD erea darea pentru întreținerea cetăților și oște- nilor de pază, în Ț.-Rom. și M. (în natură și în bani),, și uneori pentru vaduri. POSADA. Localitate în munții Muscelului, mai sus. de Rucăr, spre Bran, deasupra văiei Dâmbovicioara și a cetăței de acolo (v. Cetatea de la Podu Dâmbo- vițeî. — La P. de acolo pare că fu atacată cu pierderi, la 1395, oastea regelui Sigismund de Vlad voevodul. POSADNIC. Se zicea altădată în Mold., intendentu- lui unei cetăți (slavon). POSLINA. Vama de la vite și grâne importate.. (Mold.). POSLUȘNIC. Cuvânt care însemna (în Ț.-Rom., sec. 14-16) : rumân, om neliber (se zicea mai ales la ai monăstirilor), iar în sens larg mai târziu: slugă. Din slav, „poslușanie", muncă, îndatorire. — (v. rumân). POȘTA. Serviciul de poștă, transport al călătorilor, corespondența și curieri, se făcea cu căruțe și cai de poștă (âltă-dată OLAC. Numele de poștă e de pe la încep, sec. 19). Stațiile de poștă (olacuri, menzlle) adăposteau pe călători șl aveau grajd pentru caii de schimb. Un „căpitan de poștă" conducea servi- ciul. Căruța de transport cu caii se numea „poșta- www.dacoromanica.ro — 417 — lion“. Sub Regul. organic se făcu o organizare a P.; apoi reorganizarea modernă sub Carol I (1867). — Timbrele poștale pentru corespondență s’au intro- dus întâi la 1858 în Moldova, apoi în Ț.-R. Tele- graful la 1852 în Țara-Rom. — POȘTA, măsură de distanță, erea de aproxim. 10-15 km., între două stațiuni de d. POSTAVARIA. Sat în Jud. Ilfov. Fusese târgușor, cu o fabrică de postav în sec. 18. POSTELNIC. — Dregătoria boerească de MARE POSTELNIC există în Țara-Rom. din vremea lui Mircea I (în sec. 15 figura în docum. cu numele de „stratornic"). Avea sarcina unui șambelan de Curte, și maestru de cerepionii. Introducea pe soli și pe toți cei primiți de Domn. Importanța lui crescu cu tim- pul. — In sec. 18-19 erea însărcinat cu afacerile din afară. Prin Regul. organic (1832), M. P. luă titlul de „Secretar de Stat“ (pentru cancelaria domnească și relațiile cu agenții străini) și funcția lui corespun- dea cu a unui ministru de azi (Postelnicia). — In Mol- dova (unde apare pe la încep, sec. 15), avea ace- leași atribuții, și erea și Pârcălab al ținutului Iași- lor. — Un postelnic al doilea și alți P. în subordine, 11 ajutau în sarcinile sale. — In Ț.-Român. numai, ne întâmpină des în acte din sec. 15-18 un titlu de POSTELNIC care nu mai corespundea unei Slujbe sau unei îndatoriri și se urma din tată în fiu (îl aflăm chiar la copii) la boerii vechi de țară (cum ar fi „junker“ sau „ăcuyer“ în Apus). Se pare că acest titlu a fost la început în legătură cu cel de P. sau postelnicel al boerilor ce formau un corp de oaste de supt m. Postelnic. — POSTELNICEI ereau slujbași și slujitori (ostași) ce țineau de Postelnicul cel mare. POTAISSA (Potavissa). Oraș (colonie) al Daciei romane. Așezat unde e azi Turda în Transilvania. La locul zis „Cetatea¹' s’au aflat rămășițe și obiecte antice (statui, vase). POTCOAVA, Ion Crețul și Alexandru. Pretendenți din sec. 16 în Mold. (v. Șarpega). 27 wwwxacorci’naou.ca.ao — 418 — POTECA, Efrosin. Dascăl al deșteptărei culturale în Ț.-R., urmașul lui Lazăr la St. Sava. (1786-1859). POTEMKIN, Grigore Alexandrovici, Kneaz. Ves- titul feldmareșal rus, cu prilejul răsboiului contra Turcilor, veni în capul armatei rusești în Moldova și luă Benderul, 1789. ț lângă Iași 1791. POTERA. Se numea un detașament sau ceată de oameni ai stăpânirii pentru prinderea tâlharilor și haiducilor (sec. 18-19). — POTERAȘII, de obicei ar- năuți, formau gendarmeria. Ereau îmbrăcați în ver- de și stau sub ordinele polcovnicului de p. POTLOGI. Sat pe Argeș, în J. Dâmbovița. Palatul ruinat al lui Brâncoveanu Vodă (1698), alături de biserica zidită de el la 1683. Arhitectura caselor erea bizantină, cu influență italiană. — In apropiere, ur- me de stațiune romană. POTOCKI, ștefan. Voevod de Braklavia. Boer po- lon, ginerele lui Eremia Moghilă. La 1612 veni în Mold. cu oaste în sprijinul cumnatului său Constan- tin și a Elisabetei. învins de Tomșa, pieri în închi- soare la Const-pol. — lanus P., Staroste de Came- nița, comanda un corp de oaste polonă, rămasă cu Simeon Moghilă în Ț.-Rom. la 1600. POVARA. Măsură de greutate. — (v. măsuri). POVAȚA, povețe. Se chemau în vechime cercetași! sau călăuzele de cari se servea oastea la răsboi. POVODNIC. Cal de alai, de paradă (sec. 16-17). PRAETORIA AUGUSTAE. Castru roman. La satul actual Inlăceni (Enlaca) în Jud. Odorhei, Transilv. PRAETORIITM (Praetoriae). Stațiune pe drumul roman; în Banat, probabil la Plugova spre N. de Mehadia (J. Severin). PRAETORIUM (Praetorlo). Castru roman, pe Olt, ale cărui rămășițe se văd aproape de Racovița-Co- păceni (J. Argeș), mai sus de Gura-Lotrulul. PRAHOVA. Râu. Afluent al lalomiței. Ese din munții Predealului. Lung, aprox. 150 km. Afluenți: Doftana, Teleajen, Crlcov. PRAHOVA. Județ de munte al Ț.-Rom. Numit după râul P. Coprinde și o parte din vechiul județ Se- www.dacoromanica.ro 419 — cueni, desființat în sec. 19. — Râuri : Ialomița. Pra- hova. Munții Bârsei și Bucegi. Mine (petrol), pădurii industrii. — Monăstiri : Mărgineni, Târgșor, Sinaia, Cheia, Poiana. — Reședința la Ploești. Alte orașe și târguri : Sinaia, Câmpina, Văleni, Slănic, Urlați. — Suprafața 4665 k. p. Populația (1930) : 478.000 1. PRĂJESCU. Familie boer. din Moldova; cunoscută din sec. 15 : — Stanciul pârcălabul, 1500. — Nicoa- ră P., rnare vornic de la 1612-24, erea printre boerii de seamă ai Mold., împreună cu frații săi : — Ștefan, Pârcălab și m. Stolnic, — și Vorontar, mare comis 1616-29. — Savin, fiul lui Nicoară, mare vornic 1630. — loan, m. vornic | 1663. PRAPORGESCU David. General, comand, de di- vizie ; căzut pe Valea Oltului în marele răsboi (1865-1916). PRASTEȘTI. Sat în Dorohoi. O movilă cu urme de întăriri și zidării. PRAVILE. Numele vechilor legiuiri din Ț.-R. și Mold. (£lav.). — Altă dată judecățile se făceau după obiceiul pământului și după aprecierea sau voința Domnului. Primele legiuiri scrise, pravile, sunt din sec. 17 : „Cartea românească de învățături dela pra- vile împărătești*¹, a lui Vasile Lupu în Moldova (ti- părită la 1646), — și „îndreptarea Legii cu Dumne- zeu" a lui Matei Basaraba (tip. 1652), precedată de Pravila dela Govora din 1640, în Țara-Rom. Tradu- se (cea din urmă de Daniil Panoneanul, cea d’întâi de Eustratie Logofătul) după compilațiuni grecești, aceste pravile introduceau la noi principii străine, adesea nepotrivite cu vechiul drept al țării, obiceiul pământului. Judecata nu se făcea de cât excepțio- nal după aceste pravile, care serviră câtva timp ca consultare de judecătorii Divanului. — (v. și Legi). PRAVILIȘTI. In prima parte a sec. 19, praviliștii sau juriștii cari au lucrat la alcătuirea legiuirilor lui Oaragea și Callimaki, au fost: în Țara-Rom. Lo- gofătul Ștefan Nestor (1760-1838), iar în Moldova- Andronaki Donici (| 1830) și Christian Flechten- macher (1785-1843). www.dacoromanica.ro — 420 — PREAJBA. Sat în J. Romanați. Biserica din 1778, dela Hagi Stan Jianu paharnic. O școală de sat, cea d’întâi din Oltenia, întemeiată atunci. In s. 17-18, un schit. PREDA. Mare Ban al Craiovei, 1520, Regent al domniei pentru nepotul său nevrâstnic Teodosie Voev. In lupta cu Dragomir, zis Radu Vodă, fu ucis de acesta la Târgoviște 1521. — (v. Craiovești). PREDEAL. Sat și loc climateric în munții Praho- vei. Fost punct de graniță spre Ungaria. Altă dată se chema Podu-Neagului, unde la 1774 se făcuse un schit. Biserica act. din 1829. — Așezare protoistorică din epoca de bronz (arme, podoabe interesante, o- biecte dace, de pe la anii 1000 a. Cr.). — In Oct. 1916 lupte mari între Germani și Românii în retra- gere. PREFECT. Capul administrației unui județ este, dela 1864, prefectul. Depinzând de ministerul de in- terne, P. are sub ordine pe șefii serviciilor județene, administrațiile comunale, și în fie-ce plasă'pe sub-, prefect, numit apoi administrator de pl., azi pretor. Consiliul județean cu reprezentanți aleși, comple- tează atribuțiunea lui. — (Pref. reprezintă azi cu puteri mai întinse, pe Ocârmuitoril, Ispravnicii și Pârcălabii din vechime). PREISTORIA. Timpurile din’nainte de istoria scri- să a popoarelor, în cari omul se servea de unelte de piatră, sunt împărțite de arheologi după natura a- cestor unelte, în două perioade,' foarte inegale ca durată. Epoca sau vârsta pietrei cioplite (PALEOLI- TICA, a pietrei vechi), care a ținut câteva mii de veacuri ;’ — și .vârsta pietrei noi sau șlefuite (NEO- LITICĂ),-când omul înaintase mult în civilizație, și de începutul cărei ne desparte cam 10-12.000 ani. — Timpurile PROTOISTORICE cari urmează, mai apropiate de noi, corespund cu întrebuințarea metale- lor: bronzul (pe la 2000-800 a. Cr.), apoi fierul (de pe la an. 1000 a. Cr.).:—In țările românești epoca paleo-. litică a dat până acum puține rămășițe dela oame- nii străvechi ce locuiau pe aici (s’au găsit unelte șî www.dacoromanica.ro 421 - anne răsfețe In Transilvania și în Moldova de N. la Prut; însă neînsoțite de oseminte fosile). Din epoca neolitică în schimb, (și din cea de tranziție dela piatră la bronz, ENEOLITICA), avem foarte multe urme de așezări omenești în toată Țara-Român., Moldova, Transilvania și părțile vecine, în cari s’au găsit unelte și arme, olărie, și lucruri casnice. (Oseminte s/au descoperit numai la Cucuteni). După obiectele aflate (ceramica în primul rând) arheo- logii au determinat mai multe „tipuri" de civilizație: Cucuteni, Turdaș, Boian, Giumelnița, Vădastra, Ili- na, Decea, ete. — Armele și sculele din vârsta bron- zului găsite în Ț.-Rom., Olt.-Banat și Transilv., sunt asociate cu olărie importată dela miază-zi de stră- moșii Dacilor. — Primele epoci arheologice ale fieru- lui preced formarea statului dac și cucerirea roma- nă. (Sub numele diferitelor localități unde s’au aflat resturi preistorice, am indicat cele mai însemnate din aceste așezări cercetate sau cunoscute). PREJBEANU. Familie boer. din Oltenia (moșia preajba din Romanați) cunoscută din s. 16. PREJMER (Tartlău, Kreuzburg). Sait în J. Brașov.— Biserica sasă cu burgul cel mai mare din Transilv.— Obiecte antice dace în împrejurimi. . PREJNA. Sat în Mehedinți la munte. Biserica zi- .dită de Tudor Vladimirescu, 1818. PREOȚEȘTI. Sat în J. Baia. La „Cetățuia", pe deal, așezare preistorică (neolitică). — In apropiere schi- tul Adămoaia din sec. 18, cu o biserică de lemn. PRESAN, Constantin; Mareșal. General comand, al armatei IV, apoi șef al Marelui Cartier în războiul cel mare 1916—18. (n. 1861). PRIMAR Comunele, urbane și rurale, sunt puse după organizarea dela 1864, sub administrarea unui primar, ales de consilierii comunali, aleși și ei prin vot obștesc. — (Pentru corespunzătorii primarilor în vechime în Ț.-Român., v. Jude, pârcălab, pâr- gar, și în Mold.: șoltuz, vornic). PRINCIPATELE UNITE. Numele oficial al Româ- niei, de la proclamarea unirei, 1854, până la unirea www.dacoromanica.ro — 422 — efectivă și definitivă în 1862. (In vorbirea curentă, la străini, și : Moldo-Valachia“). — (v. România). PRISACANI. Sat în J. Iași. Biserica din 1797, dela Mitrop. Veniamin. FRISICEANU. Familie boer. din Oltenia. — Șer- ban P. vel clucer, f 1716. PRISLAV. Sat pe brațul Sf. Gheorghe al Dunării (J. Tulcea). Ruinele unei cetăți bizantine. Urmele portului (ziduri, ăntii rom. în sec. 14-15. — Rămășițe romane pe deal. RÂUL VADULUI. Râu de munte, afluent al Oltu- lui. înainte însemna granița spre Transilvania (în J. Vâlcea); de acolo începe defileul Oltului. Vechi întă- rituri romane lângă Olt (Poarta traiană). — In apro- piere spre N., Turnul roșu. (v. Turnu-Roșu). www.dacoromanica.ro — 439 — RAURENI. La sud de Râmnic (Vâlcea). Târg a- nual (bâlciu) la Sf. Maria (8 Sept.), datând din vre- mea lui Matei Basaraba, 1636. Se ținea înainte și la Ocnița. In satul R. o biserică din sec. 18. REBRIȘOARA. In Jud. Năsăud, pe Someșu mare. Arme din epoca de bronz (celte, dace). REGHIN (germ. Regen; magh. Szâs-Regen). Oraș din Transilv. pe Mureș (J. Mureș). Vechiu târg sas. Popul. (1930): 9200 1. REGHINARI. Sat în J. Buzău (Vintilă Vodă). Rui- nele monăst. Menedec pe deal, și ale cetățuei lui Vin- tilă Vodă. REGI AI ROMÂNIEI. — Carol I, Domn al României, suveran independent, fu proclamat Rege la 14 Martie 1881. —• Ferdinand I îi urmă de la 1914 la 1927. Mi- hai, minor cu Regență, 1927-30. — Carol H, Rege de la 1930. REGULAMENTUL ORGANIC. După răsboiul ruso- tuc, prin tratatul de la Adrianopol, Rusia devine „pu- tere protectoare" a țărilor române, și până la împli- nirea despăgubirilor impuse Turcilor, le ocupă din Feb. 1829 până în Apr. 1834. Sub administrația lui Klseleff se promulgă la 1831 Regul. organic, pregătit de adu- narea boerilor, un fel de constituție în care se preve- dea și reglementa: Adunarea obștească (Camera), compusă din deputați boeri. Alegerea Domnului. Fi- nanțele; recensământul; controlul. Raporturile între proprietari și țărani. Sfatul administrativ (guvernul); secretari de stat (miniștrii). Administrația. Comer- țul, navigația. Carantina. Armata : „Oștirea pămân- tească". Justiția. Boerimea. Funcțiuni și pensiuni, învățământ; eforiile. Monăstiri. — De și prea puțin li- berai, R. O. a fost o instituție bună, fiindcă punea or- dine într’o administrație înapoiată și introducea principiile unei guvernări mai moderne. Reg. Org. a rămas în vigoare până la Convenția dela Paris, 1858. REICHERSDORF, Georg von. Secretarul Regelui Ferdinand și solul acestuia la Petru Rareș. In 1514 a publicat: „Moldaviae, quae olim Daciae pars, Choreo- graphia", Importantă pentru istoria noastră. www.dacoromanica.ro — 440 — REMAXOS. Rege al Geților, la început, sec. 2 a. Cr.; stăpânea în Sciția mică. REMETEA. Sat vechiu în J. Timiș-Torontad. Așezare preistorică dacă. RENI. Oraș și port în Basarabia, J. Cahul, la Du - năre. Erea târg din sec. 16 (Tamirova, Tomarova) iar în sec. 16-17 avea și o cetățue turcească, care ți- nea de Pașa de la Silistra. Popul. (30): 12.000 loc. REPREZENTANȚA NAȚIONALĂ a Principatelor' unite, compusă din Adunarea deputaților și Senat, a fost înființată la 1860. — (v. Parlament). REPS. Numele german al vechiului itârg' Cohalm din Transilvania. REPTA, Vasile Vladimir de. Mitropolit al Bucovinei și Dalmației J898-1924. (n. 1841). REȘCA (Recica). Sat în J. Romanați. Ruinele ora- șului roman Romula, cu multe resturi antice (v. Romula). — Biserica (fost schit) din 1781. REȘIȚA. Oraș în Banat (J. Caraș). Mare centru mi- nier (fier, cărbuni) și industrial. Uzine metalurgice de la încep, sec. 18. Populația (1930): 20.000 loc. RETORIDI. Familie boer. în Ț.-Rom. pe la 1800, cu Petrache R., mare vornic. REUS (Răus). Familie din Bucovina; în sec. 17 numită Mârza. REUSENÎ. Sat in J. Suceava (Bucovina). Biserica zidită de Ștefan cel Mare la 1503, în amintirea pă- rintelui său Bogdan Vv. ucis acolo de Petru Aron. REUSSMARKT. Numele german al comunei Mereu - rea din J. Sibiu. REVISTE literare, istorice, de vulgarizare, generale, (Periodice). Cele d’întâi reviste în Ț.-Rom. și Mold. apar în prima jumăt. a sec. 19: „Albina românească'¹ a lui Asaki, la Iași, dela 1829-50. „Curier de ambe sexe“ al lui Eliade, la București 1836-47. La Craiova, Const. Lecca scrie „Mozaicul" 1838-9. „Foaia săteas- că (Asaki), la Iași 1839-51. M. Kogălniceanu scoate la Iași „Dacia literară" 1840, și apoi „Arhiva româ- nească 1840-45. Mai târziu apar: „Revista română", â lui A. Odobescu, 1861. „Arhiva istorică", 1865, și www.dacoromanica.ro — 441 — „Columna Iul Traian“ ale luă Hașdeu. „Convorbiri Li- terare (Junimea: I. Negruzzi).la 1867. „Albina Pin- dului" (Gr. Grandea) 1868-75. „Rev. Contemporană" 1873-6. „Contimporanul” (I. Nădejde) la Iași, 1881. „Literatorul" (A. Macedonski) 1880. „Cimpoiul" (Damă) 1882-91. „Rev. pentru Istorie și Arheologie" (Tocilescu) 1882-1906. „Revista nouă" (Hașdeu) 1887- 95. „Arhiva Soc. din Iași, 1889. „Viața" (A. Vlahuță) 1893-6. „Literatură și Artă română" (Ollanescu-Pe- trașcu) 1896-1905. „Semănătorul" (VLahuță-Coșbuc. lorga), 1901-10 ; „Viața nouă" (Densușianu) 1905- 25. „Noua Revistă română" (Răd.-Motru), 1906-16. „Viața românească" (Stere) 1906. — In Transilvania și ținuturile din prejur : „Biblioteca românească" (Zaharia Karkaleki, 1787-1856), 1821 și 1829-34, cea dintâi revistă român. „Foaia pentru minte și lite- ratură (G. Barițiu) la Brașov, 1838-65. „Foaia Po- porului" (Russu Șirianu) Sibiu, 1892-7. „Familia" (Vulcan) ia Oradia 1865-1906. REVOLUȚII. Răscoale sau răsmerițe ocasionale, au avut loc adesea în trecutul țărilor noastre. Până la o vreme însă, nu avem cunoștință de mișcări populare, / ci numai de acțiuni politice ale boerilor contra unor Domni, pe cari reușeau sau nu să-i răstoarne. Miș- cări sociale sunt de însemnat în sec. 17 în Ț.-Rom. împotriva Grecilor prea mulți de cari se înconjurau unii Domni : La 1617-8 sub Alexandru Iliaș boerii Ol- teni conduși de Lupu Mehedințeanul fac cea dintâi răscoală, care se sfârși cu moartea lui Lupu. — Tot boerii Olteni, sub Matei Basaraba, se ridică la 1631 contra Grecilor lui Leon-Vodă care învinse pe boeri la Dudești, dar o nouă luptă a lor, 1632, răsturnă pe Radu-Vodă și aduse Domn pe Matei. — (In Mold. la 1634, o răsvrătire la Iași sub Alex. Iliaș, dete domnia lui Vasile Lupu). — O altă mișcare avu loc la 1668, în vremea lui Radu Leon. — Răscoala Seimenilor, care însângeră ultimul an al domniei lui Matei, avu- sese un caracter special (v. Seimeni). — In Ardeal o răscoală populară a fost condusă de Horia (v. Ho- ria. — Revoluția grecească (Eteria) de la 1821, a www.dacoromanica.ro — 442 — turburat ambele țări prin venirea lui Ypsilante cu oaste adunată. Răscoala populară a lui Tudor Vladi- mirescu contra Grecilor începuse, și fu o piedică pen- tru planurile lui Y., care puse să omoare pe Tudor, Turcii puseră capăt aventurei lui Ypsllanti la Drăgă- șani.—Revoluția de la 1848. Mișcarea începută sub in- fluența celei din Franța din acel an, se declară la Moldova, unde fu înăbușită de Mihai Sturdza. In Ț.-Rom. luând proporții în urma proclamației dela Islaz, Pr. Bibescu trebui să abdice după ce aprobă con-t stituția revoluționarilor conduși de Heliad, Rosetti, frații Golești. Se formă un guvern provizoriu, înlocuit la cererea Turciei cu o locotenență domnească. Inter- venția mai energică a trupelor turce și ruse suprimă mișcarea ai cărei capi fură exilați. O convenție rusă- turcă (Balta Liman) regulă la 1849 soarta principate- lor și numirea noilor Domni.—In Transilvania, revolu- ția Maghiarilor din 1848, deslănțui pe a Românilor,, cari se împotriveau alipire! Ardealului de Ungaria. Rezistența Rom. în munți, sub Avram lancu, nu putu fi înfrântă de oștirea ung., și dete un ajutor neaștep- tat Austriei. Mișcarea nu aduse un folos imediat Românilor, dar pregăti cel puțin redeșteptarea lor națională. RIBIȚA. In munții Apuseni (Hunedoara). Biserica de la Jupan Vladisiav din Ț.-Rom., fiica lui Ana și iup. Miclăuș, la încep, sec. 15 (zugrăvită 1417). RINGALA (Maria). Doamna treia a lui Alexandru cel Bun al Mold. (1419), de care se despărți la 1421. Sora lui Vitold Ducele Litvaniei și vara Regelui Vla- dislav al Poloniei; fosta soție a lui Henric de Ma- zovia. RIOȘANU. Familie boer. din Ț.-Rom., stăpânind moșia Râioasa (Jud. Olt-Teleorman), din secol. 16. — Stoica R. vistier al lui Mihai-Vodă, j- 1620. RIPICENI. — Sat în Jud. Botoșani. Pe malul Pru- tului', într’o peșteră, urme preistorice paleolitice. ROABA. Lângă Căciulătești, în Dolj, se afla altă- dată un schit R., numit în sec. 16 ZDRALEA, fondat de Barbu Craiovescul pe la 1500-10 ; refăcut sub Ma- www.dacoromanica.ro — 443 — tei Vv. de Popa Robu, de la care poartă numele R. In sec. 18 numit și „Plopul". — O biserică ruinată. ROBESCU. Familie boer. din Ț.-Rom. (Jud. Râm- nic-Sărat) ; cunosc, din sec. 17. ROBEȘTI. Sat în Vâlcea. Biserica dela Const. Ro- bescu vătaful, 1777. ROBOTA. Se numea claca (lucrul datorit stăpânu- lui de moșie) în Transilvania. ROBII, ROBIA. In stare de robie (sclavie) se gă- seau în mod excepțional, în Ț.-Rom. și Mold., Țiganii, și la o vreme (în Mold. sec. 14-17) și Tătarii' prinși. Țiganii apar ca robi în sec. 14 și fură liberați d’abia la mijlocul celui d’al 19. — Robul erea deplină pro- prietate a stăpânului, ca un bun mobil, putând fi vândut, schimbat, dăruit. Progenitura lui erea tot a stăpânului. In unele privințe însă, robul țigan se deo- sebea de sclavul antic : așa, proprietarul nu avea a- supra lui dreptul de moarte ; condiția lui erea mal bună în general. — Robii ereau : domnești, boerești, monăstirești. R. a fost desființată definitiv, prin actul de emancipare al Țiganilor la 1854. (v. și Țiganii). ROBAIA. Schit, pe Valea R. la munte în Argeș. Fondat se pare la finele sec. 16 de Armega banul și neamul lui. RODNA. Comună însemnată In Jud. Năsăud, la munte, pe Someș. Centru minier din vremea romană (aur, plumb, argint). Există din sec. 12: colonie să- sească. La 1241 luată de Tătari. — In sec. 13 e amin- tit districtul rom. al R. (Vaillis Rodnensis), alipit Bis- triței la 1475.—Cetatea, ridicată poate ia sfârșitul sec. 11, erea din sec. 13 proprietatea Reginei Ungariei. — Pop. 4700 loc. ROEȘTI Peștena. In Jud. Vâlcea. Așezare pre- istorică. ROGERIUS. Călugăr din sec. 13. A lăsat o des- criere a năvălire! Tătarilor în Transilvania la 1241. ROGOZ. Schit în Jud. Râmnic-Sărat, la Slobozia; făcut la 1825 în locul altui de lemn de C. Ghimulea. ROLES. Șef sau principe get, din partea de sud a Dobrogei actuale. Aliat al Romanilor la 29-30 p. Cr. www.dacoromanica.ro — 444 — ROMALO. Familie b. din Mold., aflată acolo din s. 18 ; de orig. greacă. ROMAN. Orașul. La 1391-2, Roman-Vodă ridică pe malul Moldovei cetatea Romanului (în documente slavone ale timpului: Novograd). De atunci datează și târgul, întocmit în preajma cetăței, numit în sec. 15 și „Târgul de jos“. Din cetate (arsă de Corvin și refăcută de Ștefan, 1483) n’a mai rămas nimic. Ro- man I își avea scaunul acolo și câteodată și alți Domni. — Biserici : S-ta Paraschiva pare a fi o fon- dațiune a lui Roman I (soția sa Anastasia fusese în- gropată acolo) ; — Episcopia actuală e făcută din nou de Petru Rareș la 1542 și terminată de fiul său Iliaș. — Bis. Precista e de la Doamna Ruxanda a lui Ale- xandru-Vodă din 1568 (rezidit cu un spital, 1787) ; Bis. Albă (Sf. Voevozi) de la Ștefan Tomșa 1612, re- făcută de Vasile Cantacuzen 1695 ; — Bis. catolică de la 1647 ; — o bis. armeană din 1609. — R. e din vechime reședința Jud. Roman și a episcopiei. — Populația (1930) : 29.000 loc. ROMAN, CETATEA nouă de la. (v. Smedorova). — Cetatea veche (v. mai sus Roman, orașul). ROMAN, Județul. Ținut din centrul Moldovei; pe Șiret și Moldova. Agricol. Numele de la cetatea și târgul Roman, reședința jud. — Câteva locuri istori- ce. — întindere 2095 km. p. Populația (1930): 151.000 locuitori. ROMAN. EPISCOPIA de R. e întemeiată de Alexan- dru cel Bun pe la 1410. — Episcopul de R., care până la finele sec. 16 se numea Mitropolit (al Țării de jos), venea în rang după Mitrop. Mold. și Sucevei. — EPISCOPII : Calixt 1444-56, Visarion 1456-66, Tara- sie 1466-88, Vasile 1488-1511, Macarie 1514-28, Dosof- tei 1528-31, Macarie I 1531-58, Anastasie 1558-72, Gheorghe 1572, Eftîmie, Efstatie 1577-80, Nfcanor, A- gaton 1584-95, Grigore 1595-7, Agaton iar 1597-1603, Atanasie 1616-30, Dionisie 1630-3, Mitrofan II 1633- 41, Benedict 1641-2, Evgloghie 1642-51, Anastase III, 1651-8, Sava 1658-9, Dosoftei 1659-72, Teodosie 1672- 74, Sava 1685-92, Misail 1693-1701, Laurente 1701-7, www.dacoromanica.ro — 445 — Pahomie 1707-14, Sava II 1714-18, Gheorghe II 1718- 24, Atanasie II 1724-30, Daniil 1730-1, Atanasie iar 1733-4, Teofil 1746-7, loanikie 1747-69, Leon 1769-86, lacob 1786-7, Antonie 1787-96, Veniamin 1796-1803, Gherasim 1803-26, Meletie 1826-44, Veniamin II 1844- 65, Atanasie III 1865-8, Lsaia 1868-79, Melhisedec 1879-92, Inocent 1892-5, leronhn 1895-7, loanichie 1897-900, Safirin 1900-12, Teodosie 1912-23, Lucian 1923. EOMAN. Sub numele de „Ramunc“, poemul ger- man medieval al Nibelungilor pomenește de un Voe- vod din ț?ara Valachilor. — (v. Niebelungen). ROMAN I, Domn al Moldovei 1391-94. Fratele și urmașul lui Petru I Mușat. Intemeetor al cetăței și târgului Roman. In luptă cu Ștefan și cu Vitold al Lituaniei, pierdu domnia și fu închis în Polonia. Mormântul lui în bis. de la Rădăuți. Doamna lui erea Anastasia. ROMAN II. Fiul lui Iliaș I și al Marinei de Polonia, ocupă scaunul Mold. ajutat de Poloni la 1447, tăiă pe unchiull său Ștefan usurpatorul și domni cam un an, în luptă cu unchiul său Petru. Refugiat la Cracovia, muri la 22 ani. ROMAN pribeagul. Domnișor din Mold., venit cu oaste dela Radu al Ț.-Rom. în 1506, pradă ținutul Putnei. Bogdan V. intră la rându-1 în Ț.-Rom.; răs- boiul fu înlăturat prin sfatul Mitrop. Maxim. ROMAN al lui Hierea (Hierescul). Boer al lui Mir- cea Vv. al Ț.-Rom., sol la Regele Poloniei, 1389. ROMAN, Alexandru. Publicist din Ardeal; om po- litic, naționalist (1826-97). « ROMANAȚI. Județ din Oltenia, la Dunăre. Unul din cele mai bogate în rămășițe romane, pe terito- riul lui trecând drumul cel mare de la Dunăre spre munte : Antina Romula, Celei, Slăveni, Rusănești, Grojdibod, Hotărani, Rusănești, etc. Valul lui Tra- ian. Monăstiri : Brâncoveni, Călui, Hotărani. — Râuri: Olt, Olteț, Teslui. Reședința la Caracal— Su- prafața 4577 km. p. Populația (1930) : 271.000 loc. — Numele, care apare în doc. din sec. 15, vine poate www.dacoromanica.ro — 446 — dela Romula=Romuna, sau dela un nume personal Roman, Romanați. ROMANE. Așezări, cetăți, orașe, ruine, resturi: — (v. Abrittus, Abruttus, Abrud, Accidava, Adam-Clissi, Aegyssus, Acrida, Albeni, Albota, Amutrium, Antina, Apele vii, Arutela, Arrubhim, Ausdec, Axiopolis, Ac- monia, Ad Pontes, Ad Panonias, Ad Aquas, Agnita, Aiud, Azizis, Alba-Iulia, Ampelum, Angustia, Apoîd, Apo, Apulum, Argidava, Arcovadara, AQbumus, Balotești, Ostrovu Banului, Batoți, Băsești, Beroe, Bisericuța, Bistreț, Bivolari, Bizone, Bobaița, Brabo- va, Brădești, Brastăvăț, Bresnița, Broscari, Bumbești, Buridava, Beclean, Berzovia, Bâandiana, Brețcu, Bur- ticum, Candidtana, Cacaleți, Capidava, Castranova, Câlneni, Calafat, Călugăreni, Carsium, Celei, Cătu- nu, Oius, Ciovârnișani, Cetatea, Cioroiaș, Constanța, Corbu, Crivina, Călan, Canonia, Caput Bubali, Ca- ransebeș, Carsidava, Cășei, Cașolț, Cedonâe, Cenad, Centum Putea, Cersie, Cluj, Comidava, Costești, Cri- vadia, Curtici; Daphnae, Dâlma, Dinogetia, Diony- sopolis, Dioști, Dobra, Dobrogea, Drăgotești, Drajna, Drobeta, Durostorum, Drumuri romane, Dakidava, Dej, Densuș, Deva, Ekrene, Enlaca, Firizi, Frateria, Giurgiu, Gostavăț, Grojdibod, Govodarva, Gagane, Germisara, Ghelmaru, Gioagiu, Hahnyris, Hinoc, Hi- nova, Histria, Hârșova, Ibida, Igllța, Islaz, Isvoare, Isaccea, Isvoru-frumos, Idata, leciu, Hișna, Jidova (Berzovia), Luciu, Largiana, Lederata, Luncani, Mă- gurele, Malva, Menții, Gura-Motrului, Mueriș, Man- galia, Macedonia, Măidan, Marcodava, Musclinis, Me- hadia, Micia, Moigrad ; Noviodunum, Napoca, Olti- na, Oltenița, Orevița, Ostrovu-mare, Orăștie, Orlea, Ocna-Sibiu, Odorhei, Optatiana, Orșova, Pantelimon, Pelendava, Peri, Pietroasa, Pons Aluti, Pons Vetus, Porolissum, Potaissa, Potula, Praetoria Augusta, Prae- torio, Răcari, Racovița, Radomir, Reșca, Râul Vadu- lui, Romula, Rusănești, Rusidava, Rodna, Roșia, Sal- morude, Salsovia, Scărișoara, Severin, Siliștea, Șl- șeșbi, Spanțov, Sucidava, Socarici, Șopârlița, Stoma, Sacidava, Salinae, Samum, Sangidava, Caput Stena- www.dacoromanica.ro — 447 — rum, Suceag, Surduc, Teculicium, Torni, Troesimis, Troian, Transmarisca, Tropaeum, Tsierna, Turnu, Tibiscum, Turda, Ulmetum, Urlueni, Uioara, Ulpia- num, Unguraș, Uroi, Vadastra, Valea Slavei, Vârcio- rova, Varadla, Veța, Vețel, Zaidapa, Zăvalu, Zimni- cea, Zeugma, Ziridava, Zlatna, Zurovara. ROMANE, drumuri. — (v. Căile romane). ROMANESCU. Familie boerească din Oltenia, după moșia Românești (Vâlcea) ; cunosc, din sec. 16. ROMANII. In urma expedițiunilor lui Traian în anii 101 și 105, Dacii fură subjugați și țara lor ajun- gând provincie romană, primi o suprapunere de ele- mente numeroase, aduse din întinsul împărăției. Co- lonizarea coprindea Oltenia, Banatul și Transilvania, ținuturi unde s’a format limba românească din cea la- tină, repede adoptată de populația băștinașă. Ames- tecul legionarilor și colonilor romani cu această populație, dete naștere în veacurile ce urmară popo- rului român. Viața românească pătrunsese de-alun- gul Dunării de jos în Dacia, cu doi-trei secoli Înainte de cucerirea ei. Moștenirea romană rămasă Români- lor de la R. e în primul rând limba (derivată din vor- birea rustică, care se întrebuința în toată împărăția) și oarecari obiceiuri și, tradiții în viața socială. — Ro- manizarea unor părți din Dacia începuse înainte de cucerirea ei, prin extinderea puterii sau influen- ței romane la Dunăre. Moesia (de care ținea și Do- brogea actuală) erea provincie romană din prima jumătate a sec. I a. Cr. Cetăți și orașe se întindeau dea-lungul mării și pe dreapta Dunării. Influența romană atinsese și Dacia limitrofă, în primul rând prin negoț. Odată cucerită și colonizată, D. ajunge un centru de viață romană. Limba și tradiția roma- nă se mențin între sec. 4-12 Ia populația daco-roma- nă din munții Olteniei și Ț.-Rom. și plaiurile Tran- silvaniei șl ale Banatului, de unde apoi, mai ferit de invaziuni, poporul român se răspândi în toate ținu- turile ce ocupă acum. — (v. și Românii). ROMANI, IMPERATORI. (Chronologla Imper. rom. de la Traian la Constantin) : — Traianus. 98-117 ; www.dacoromanica.ro — 448 — Hadrianus 117-138 ; Antoninus 138-161 ; Marcus Au- relius 161-180 (între 161-69 cu Verus); Commodus 180-192 ; (Pertinax f 193, Dedius Julianus f 193, Ni- ger 193-4, Albinus 196-7) ; Septimius Sever 193-211; Caracalla 211-217 ; Macrin 217-8 ; Heliogobal 217-22, Alexander Sever 222-235; Maximin 235-38; (Gordian II, 237) ; Gordian II 238-244 ; Filip Arabul 244-49 ; Decius 249-51 ; Gallus 251-3 ; Valerianus 253-60 ; Gallianus 260-68 ; Claudius 268-70; Aurelianus 270- 75 ; Tacitus 275-6; Probus 276-82; Carus, Carinus, Numerianus 282-4 ; Diocletian 284-305 și Maximin 286-308; Cohstantius Chlorus 305-11; Maximin și Li- cinius 311-13; Constantin cel mare 307-337. ROMANI. Sat în Vâlcea, pe Horez. Bis. din 1765. ROMANUL, Miron. Arhiepiscop și Mitropolit rom. al Transilv., 1874-98. ROMAN (rumân). Numele poporului nostru vine de la cel roman (Romanus). Forma modernă „ro- mân" e întrebuințată cam din secolul 17, cea veche erea; „rumân". — Acest cuvânt a avut multă vreme și un înțeles restrâns, minor, însemnând pe țăranul șerbit, neproprietar : „rumân", (v. Rumân). ROMANII. După retragerea stăpânirei romane, populația din Dacia se desvoltă înainte, formând o națiune pe care, de pe atunci, putem să o numim „românească". Temelia dacică românizată a suferit în veacurile ce urmară înrâuriri de la neamurile ce trecură pe pământul ei. Viața Românilor din veacu- rile de mijloc nu ne e cunoscută din sec. 4 până în al 12, timp de cam un mileniu. Strânși prin văile și dealurile lor, Românii duceau o viață patriarhală, fără istorie, și vedeau pe rând trecând pe stăpânito- rii vremelnici ai câmpiei și plaiurilor. Nu numai isto- ria poporului românesc, dar chiar acea a pământu- lui locuit de el, e o pagină aproape goală până în sec. 13. La o vreme, Românii au fost coprinși de unii cro- nicari străini cari menționează țara noastră, sub nu- mele Slavilor și Bulgarilor. In veacul 13, cei din Ț.- Rom. și Mold. de jos de astăzi, ereau confundați cu Cumanii. Tntâiele alcătuiri de stat în Oltenia și Ț.-R. www.dacoromanica.ro — 449 —. dau în sfârșit prilej străinilor să pomenească de el¹ In documente și cronici. — Până în sec. 14, România de azi n’a fost locuită de o potrivă pe întinderea ei. Ast- fel populația mai deasă erea în Oltenia, Ț.-Rom. spre munți, Banatul, Ardealul de apus și mijloc. Câmpia de răsărit a Ț.-Rom. și Moldova de dincolo de Șiret, la Nistru, ereau sărace de locuitori din cauza popoa- relor rătăcitoare dela Răsărit cari treceau sau se a- șezau acolo (în urmă Cumanii și Tătarii). Cei dintâi Voevozi din sec. 14 se întind spre Dunăre și răsărit (în Mold. spre Nistru și Bugeac), curățind țara de resturile Tătarilor. Această colonizare erea îndepli- nită la începutul sec. 15, odată cu unitatea etnică șl teritorială a celor două țări. — In Ardeal pătrunde- rea Maghiarilor și colonizarea Secuilor și Sașilor a a- mestecat pe aceștia printre Români, cari însă s’au menținut în grupuri masive, mai ales în unele re- giuni : Făgăraș, Huniedoara .munții Apuseni, Ma- ramureș. ROMANIA. Cele două țări, Țara-Românească șl Moldova, alegând un singur domn (Alexandru Cuza) la 24 Ian. 1859, se uniră mai întâi sub numele de „Principatele-Unite“, apoi la 24 Ian. 1862 sub cel de „România", cu capitala la București. Noul stat erea un principat, având de suveran pe Domnul Rom. până la 1881 ; iar de atunci Rege al Rom. (Carol I).- Hotarele vechi rămân aceleași până la 1878, când R. pierde cele 3 județe ale Basarabiei, luate de Rusia, primind în schimb Dobrogea (două județe la Mare). In urma răsboiului balcanic, la 1913, câștigă quadri- laterul la sudul Dobrogei (azi două județe : Caliacra și Durostor). — După răsboiul cel mare, în 1918, Ba- sarabia întreagă revine Românilor prin votul obștesc, întinderea Rom. se îndoi apoi prin alipirea Bucovi- nei, a Transilvaniei și a țărilor din prejur (Bihor, Maramureș) și o mare parte din Banat, consfin- țite prin tratatele de pace din 1919 și votul Parla- mentului, 1920. — Suprafața Regatului în 1916 erea de 138.000 km. p. cu 7.500.000 ioc. în 1930 : 297.000 km. p. cu aproape 18 milioane loc. — Județele în cari 29 www.: acoromanica.ro — 450 — Rom. e împărțită sunt : 17 în Ț.-Rom., 13 în Moldo- va (+9 în Basarabia și 5 în Bucovina), 4 în Dobro- gea, 19 în Transilvania și părțile din prejur, 3 în Ba- nat. = ORGANIZAȚIE. R. e monarhie constituțio- nală. O Cameră șl un Senat formează Corpurile le- giuitoare. Miniștrii diferitelor departamente const-1- tuesc Guvernul. Administrația județelor e condusă de Prefecți, fiecare având un consiliu județean. Comu- nele de consiliu comunal cu un Primar. Justiția e îm- părțită în fie-ce județ de un Tribunal și mai multe judecătorii; de Curțile de apel depind mai multe tri- bunale; Curte de casație la București. Din punct de vedere militar, teritoriul R., cuprinde șapte corpuri de armată, a câte două divizii. Universități la Bu- curești, Iași, Cluj, Cernăuți. — Orașe peste 100.000 loc.: București, Chișinău, Iași, Galați, Cernăuți, Cluj, Timișoara. — (v. și Țara-Românească, Moldova, Transilvania, ș. c. a.). ROMÂNIEI, Casa Regală a. — (v. Hohenzollern și la Anexe, No. IV). ROMULA. Ruinele Romulei, important municipiu apoi colonie romană, se afllă în Jud. Romanați, ia satul Reșca (Reșcuța) de astăzi și se numesc de popor „Antina“. Numele mai vechi, dac, al așezărei, erea probabil „Malva“. Antichități numeroase (inscripții, sarcofagii, stele, obiecte diverse, monede), din care cea mai mare parte s’au risipit, ca și clădirile. Cimiti- rul roman e pe locul satului Hotărani. — Acolo se întâlneau drumurile de la Dunăre, gura Oltului și Drobeta spre munte. Valul coloniei, ale cărui urme se văd, a fost ridicat de Imp. Filip la 248. (v. An tin a și Malva). ROSENAU (Râșnov). Burg și comună săsească, în apropiere de Brașov. — (v. Râșnov). ROSETTI. Familie stabilită în Moldova din sec. 17, venită din Constantinopol ; de veche origină italia- nă. — Constantin R., cuparul, avu un loc de seamă în politica Mold. după 1650, cu influență la Poartă (| 1684). — Antonie, fratele său, fu Domn al Moldo- vei 1675-78. —■ lordache, fiul lui Const., mare Postel- www.dacoromanica.ro — 451 — nic, caimacam la 1674 (t 1709). — Manolache, mare Vornic, fratele său, la 1700. — Răducan, Hatman la finele sec. 18.—lordache R. Rosnovanu mare Visternic, Prezid. al Divanului M., j 1836. — Veniamin, episcop de Roman 1844 f 51.—Nicolae R. Bălănescu, om politic (1829-1884).—Teodor, magistrat, om palitic, Prezident al Consil. (1834-1923). — Radu, istoric, scriitor (1853- 1926). — Mai multe ramuri ale familiei în Moldova (Bibica; Rosnovanu, Solescu, Bălănescu, Răducanu, Ciortescu, Tetzcanu, numite după moșie). ROSETTI. Familia R. din Ț.-Rom. e o ramură a fam. R. stabilită în Mold., din care se despărți în sec. 18. — Nicolae R., comite, mare Logofăt, erea ginerele lui Constantin V. Brâncoveanu (1730). — Constantin (1816-1885), patriot, om politic, ziarist, scriitor, membru al guvern, dela 1848, unul din șefii partidu- hii liberal. Soția sa, Maria Grant, t 1893.—Vintilă, fiul său, scriitor, ziarist (1853-1916).—(v. și Literatura). ROSCA. Familie boerească din Mold., sec. 16-17. — Grigore R., Mitropolit ai Moldovei, 1541-46, văr cu Petru Vodă Rareș. A făcut adaose și frescele exte- rioare de la mon. Voroneț. — Constantin, pârcălab de Hotin, mare Vornic, f 1640. BOȘCANI. Sat în Jud. Covurlui, la apus de Cahul. La 1574 Iunie, după bătălia de la Cahul, Ion Vodă al M., se retrase acolo; predându-se Turcilor fu ucis. ROȘIA (Verespatak). Comună mare în Jud. Arad. Mine, cunoscute din antichitate (aur, aramă, argint). Acolo erea Alburnus major pe vremea Romanilor. ROȘII (Roșii de țară). Călărimea de frunte a Ț.- Rom. de altădată, erea compusă din boeri de țară, cari, după vestminte, se numeau Roșii, roșiori (Tu- nica roșie cu podoabe sau găitane de diferite culori, verzi, galbene. Tot ca R., dar deosebiți prin culoa- rea verde a hainei, ereau verzișorii). Din vechi, neamurile de țară dau contingente de roșii, la înce- put miliție feodală care se aduna la chemarea Dom- nuui și erea răsplătită de acesta pentru fapte vite- jești. Ei sunt călărimea care forma „Curtea" la răs- bol, alături cu boerii, în sec. 15-16. Comandantul lor www.dacoromanica.ro — 452 — general erea marele paharnic, care avea sub ordine mai mulți căpitani peste cete. Până în vremea lui Matei, R. ereau până la 6000 ; numărul lor scăzu a- poi repede. In sec. 18 nu mai existau. In Moldova nu ereau Roșii. — Numele de ROȘIOR a fost reînviat în sec. 19, sub Pr. Carol (1869), cu înființarea pri- mului regiment, la reorganizarea armatei. ROȘIORII DE VEDE (exact : ROȘII de V.) Oraș în Jud. Teleorman. Exista în sec. 16 ; târgușor pe vremea lui Mihai-Vodă. Până la 1829 a fost scaunul județului. In veacul 16-17 erea căpitănie de roșii de țară, de unde îi vine numele. O biserică ruinată din sec. 17. — „La cetate" urme de șanțuri ; și alte res- turi romane la Urlui. — Populația (1930): 11.000 1. ROTAREA. Lângă Cătina, în Jud. Buzău. Ruine de ziduri „biserica tătărească", ne determinate. ROTBAV (Nâdpatak). In Jud. Brașov. Resturi pro- toistorice (ep. de bronz și fier). ROTOMPAN. Familie de boeri din Mold., sec. 14- 16. — Stanislav R., sub Ștefan I, 1387, apoi sfetnic fruntaș al lui Alexandru Voev., ț pe la 1412. — Ște- fan R., 1395. — Avram R., boer al lui Petru Rareș, u- cis de acesta la 1540. ’ ROTOPANEȘTI. Sat în Jud. Baia (Suceava), da- tând din sec. 14 (de la fam. Rotompan). ROVINARI. Sat în Jud. Gorj. Urmele unui lagăr roman. ROVINE. Localitate în Ț.-Rom., pe lângă Dunăre, unde Mircea Voev. birui pe Sultanul Baiazid la 1394 (prob. în Dolj, unde se află un loc Rovina lângă Scă- ești, pe Jiu, în jos de Craiova. Rovină înseamnă loc nomolos-mlaștină). ■ ROXOLANI. Popor sarmat de stepă, care prin vea- cul 1-2 p. Cr. se întinsese de peste Nistru în părțile Basarabiei de azi, spre Dunăre-Prut. RUBIA. Monedă turcească. — (v. monede). RUCAR. Sat mare în Muscel, la munte. Din sec. 14-15 acolo erea vama spre Transilvania. Sat dom- nesc de paznici la graniță. Tradiții șl legende des- pre Negru-Vodă,' pe vremea cărui ar fi fost înte- www.dacoromanica.ro — 453 — meiat. R avea din vechi un pârcălab (Județ) deose- bit, un drept confirmat de Domnii din al 16 până în al 19 sec. (1802). Biserica din 1773, pe locul altei vechi. — La Posada, în apropiere, ruine romane și medievale. RUCKMANN, Petre, baron de. Agent și consul al Rusiei la București, între 1834-39. RUDA. Sat în Argeș. Biserica din 1623 (fresce ale epocei). RUDARI. Țiganii domnești, liberi, cari lucrau o- biecte de lemn cioplit (albii, talere, linguri). Une- ori se numeau astfel și aurarii. RUDEANU. Boerii' dela Ruda și Râmnic (Vâlcea- Argeș), sunt cunoscuți în Ț.-Rom. din sec. 15 și fa- milia lor e printre cele puternice ale Ț.-Rom. în al 17. — Gheorghe dela R., mare Logofăt în sec. 16. — Fiul său Teodosie, mare Logofăt al lui Mihai-Vodă, unul din boerii de frunte ai timpului, f 1603 ; — erea frate cu Chirca m. Paharnic, cu Sima, soția lui Stroe Buzescul, și cu Vlad mare Logofăt f 1630. — Teofil, Mitropolitul Ț.-Rom. 1638-48, fiul lui Teodosie. — Chirca Rud„ mare Ban de Craiova 1655-57. — Chir- ea dela Curtișoara, mare Ban 1674. — Diicul. clucer și m. Logofăt al lui Brâncoveanu-Vodă 1690. — Bo- erii dela DRAGOEȘTI au aceeași origină cu ei, în sec. 16. RUDEȘTI. Sat în J. Dorohoi. Pod vechiu de piatră zis „al lui Tăut“ (sec. 15-16). RUFET. Cuvânt turcesc care însemna breaslă, cor- porație. Rufetaș = breslaș (în Mold.). RUGHI. Un schit în Basarabia, J. Soroca. Biserică din sec. 17, ruinată. RUGINEȘTI. Sat în Putna, pe Șiret. Așezare din epoca de bronz, protoistoriică (ceramică pictată). RUGINOASA. Sat în J. Baia. Fosta moșie a Princ. Cuza (înmormântat în biserica de acolo), cu palatul său, acum un spital. — Așezare preistorică (eneo- Utic). RUINE, de cetăți, clădiri, case, fortificații', din deo- sebite vremi, se află în multe localități ale țării'. Mare www.dacoromanica.ro — 454 — parte sunt reduse numai la urme de zidării sau de șanțuri, așa că nu se poate determina nici epoca, nici natura lor : unele sunt așezări daco-gete, altele romane, din epoca barbară, din veacurile de mijloc sau moderne.—(Pentru ruinele cetăților cunoscute, v. la numele fie-cărei. Pentru cele anonime sau neiden- tificate, numite obișnuit cetățuia, cetatea, grădiș- tea, v. numele localității unde se află). RUMÂN ; RUMANIA. Țăranul neliber dfti Ț.-Rom. (șerb, clăcaș) se numea în vechime „rumân", în Mol- dova „vecin". (In docum. slavone sunt numiți „ve- cini", uneori „vlahi", alte ori „poslușnici"). Rumân era lucrătorul de pământ, a cărui muncă aparținea stăpânului de moșie, boerului. Din sec. 14, de când e constatată în Ț.-Rom. până în al 17-lea, rumânia era fixată prin datină, în urmă (sec. 17) nu se mai do- bândea decât prin vânzarea formală și închinarea o- mului ca rumân. Proprietarul moșnean, care își vin- dea pământul, devenea din obicei rumân. R. formau o clasă sociailă deosebită probabil înainte de alcătui- rea Statului, oposabilă categoriei oamenilor liberi, proprietari (cneji, judeci, moșneni, boeri-stăpâni), Rumânia era o situație moștenită. Eșirea din această stare, „iertare de rumânie" (judecire, megieșire), se prezintă ca o milă a stăpânului, se făcea prin răscumpărare de la acesta și era consfințită prin dobândirea unei proprietăți. Femeile toate erau li- bere. R. nu puteau părăsi moșia fără învoirea stăpânului, și atunci în schimbul despăgubirii „gă- leata". R. erau de obicei vânduți odată cu pămân- tul, dar se puteau vinde și singuri (își vindeau „capul"). — R. nu puteau avea proprietate personală. Ei puteau fi cumpărați de aiurea pentru moșii pustii. — Eman- ciparea rumânilor (răscumpărarea) se înmullți în sec. 17, sporind numărul țăranilor liberi. Pe la mijlocul sec. 18, rumânia dispare. — Sub numele de „sat" șl, uneori de „case", se înțelegea (sec. 15-16) colectivi- tatea rumânilor dintr’un sat. — îndatoririle rum. că- tre stăpân constau în: claca sau lucru, dijma sau „găleata", adică parte din recolta de grâu și fân de www.dacororr_anica.ro — 455 — pe „delniță.", și „datul", dijma vitelor șl stupilor. — „Legătura lui Mihai Vodă" (1596) privitoare la ru- mânii fugiți din deosebite cauze, hotăra : „care pe unde va fi, acela să fie rumân veșnic unde se va afla". Foștii lor stăpâni nu-i mai putea astfel aduce cu sila înapoi. Acești rumâni se numeau „de legă- tură". — Prin reforma lui Const. Mavrocordat la 1746 (în Țara Rom., și peste 3 ani în Mold.) se decretă li- berarea rumânilor: ei nu mai datorau decât o clacă stăpânului moșiei. In mod.practic însă, situațiunea lor rămase aceeași, (v. și claca, vecin). RUNCU. Sat în J. Romanați. Biserica zidită de Do- bromir marele Ban ia 1586. RUPTA. Contribuția fiscală a negustorilor, după învoială, cu rupta. — RUPTAȘII erau cei ce plăteau astfel de dare (sec. 18). RUȘANEȘTI-de-câmp. In Romanați. Urme romane. (Intr’o măgură, stelă funerară și obiecte div.). Pe calea romană Romula-Islaz. RUS (Oroszmezo). In J. Someș. Stațiune cu o- biecte din epoca de bronz. RUSIA. Amestecul și influența Rusiei în țările ro- mâne, începe dela Petru cel mare.—ȚARII R. în sec. 18 și 19: Petru cel mare 1682-1725,Caterina I 1725- 27, Petru II 1727-30, Ana 1730-40, loan VI 1740, Eli- sabeta 1741-62, Petru III 1762, Caterina II, văduva lui, 1762-1796, Paul 1 1796-1801, Alexandru 11801-1825, Nicolae I 1825-1855, Alexandru n 1855-1881, Alexan- dru III 1881-94, Nicolae II 1894-1917. RUSIDAVA. Stațiune romană lângă Olt, 'la Zlătă- rci, mai sus de Drăgășani. (Numele e al unei vechi așezări dace). RUSSO, Alecu. Literat, patriot moldovean (1815- 1859). RUSU. Familie boerească din Moldova (Basarabia). RUȘAVA. Cetate turcească într’un ostrov al Dună- rei, mai jos de Orșova act. (v. Ada Kale). RUȘI. Populația rusească din Basarabia e așezată acolo din vremea ocupației ruse 1812-1918. Rușii de nord sunt în număr restrâns; Ucrainenii (și malo- www.dacoromanica.ro — 456 — ruși) formează majoritatea. Acești din urmă sunt numeroși și în Bucovina. — (v. Ruteni). RUȘI. S6 zicea în românește orașului bulgar Russe (numele turcesc : Rusciuk) din Bulgaria, la Dunăre, unde se afla și un pașă turc. — La 1595, Ian. 25, Mi- hai Vodă atacă R. și înfrânse pe Mustafa Pașa. RUTENII. Ucrainenii și Malorușii (Rusnaci), cobo- râți din Podolia și Galiția sunt numeroși în Bucovi- na de sus, unde pătrunderea lor începuse din vechi- me, și în Basarabia de sus. Numărul lor crescu mult în sec. 19, pe timpul stăpânire! austriace în Bucovi- na (cu deosebire în Jud. Cernăuți, Storojineț, parte din Rădăuți) și rusești în Basarabia. Huțanii sau Huțulii din sudul Bucovinei sunt R. amestecați cu Români. RUXANDA. — Doamne și Domnițe : RUXANDA. Doamna lui Bogdan III al Mo de boerii Buzești în sec. 16; refăcută de Mariia Doam- na iui Brâncoveanu la 1706. SURUGIU. Conducător, vizitiu al căruței de poștă (poștalion); purta un costum oltenesc bogat înflorit. Sec. 18-19 în Ț.-Rom. (cuv. turc.). SUSAGUS. Căpetenie a Geților: pe vremea lui Do- mițian făcu din spre Dobrogea o incursiune în Moesia. SUSANA. Monăstire de călugărițe în Prahova la- munte, pe valea Teleajenului. Fondată la 1740 de sta- rița Suzana Arsicu. Biserica refăcută din piatră la 1840. SUSENI (Feflso-Ujfalu). Sat în J. Mureș. Așezare dacă străveche (obiecte și podoabe interesante de bronz, din sec. 9 a. Cr.). SUTAȘ. Oficer subaltern în vechime, cap a o sută de oameni. In sec. 17-18 s’a numit și liiuzbașa și bu- lucbașa. SUȚEȘTI. Sat în J. Brăila, pe Buzău. Așezare pro- toistorică (ep. de fier). SUTZU. Familie originară din Constantinopol, în țările rom. din sec. 18 : Constantin Draco Sutzo, Ca- pukahaia și Logofăt în Ț.-R. 1725. — Din urmașii lui au domnit: —Mihai S. „Draco“ (1730 f 1802) Domn în Ț.-Rom. 1783-86, 1791-93, 1802-3; în Moldova 1793-5. — Alexandru S. Domn în Mold. 1801; în Țara-Rom. 1802, 1806 și 1812-21 ; adversar al Eteriei (1758 ț 1821). —MihailII (1784 f 1864), Domn în Moldova 1819-21.— O ramură a familiei în Țara-Rom., o alta în Mold. — Nicolae S., din Mold. m. Logof., om politic (1799 ț 1871) — Mihail, din Ț.-R., istoric, numismat (1841- 1933). SYLVA BLACORUM. „Codrul Românilor și al Blse- niilor“ de care vorbesc documentele ung. din sec. 13,. erea ținutul muntos și cu păduri din dreapta Oltu- lui, la Sud de Sibiu, între Olt-Loviște-Hațeg (Strei), spre Mureș, care în sec. 14 corespundea cu Amlașul stăpânit de Domnii români. www.dacoromanica.ro — 501 — SZAMOS - UJVAR. Numele maghiar al orașului Gherla. SZEKELY, Moise, de Szemenfalva. Comite al Secui- lor; partizan devotat al lui Sigismund Batori. Câtva timp general al lui Mihai în Ardeal, trecu apoi cu vrăjmașii lui (1600). Principe al Transilv. 1603, Sz. se luptă cu Imperialii și cu Radu Vodă al Ț.-R. și căzu în bătălia cu acesta lângă Brașov, 1603. SZEKELY, Mihail. Căpitan al cetăței Satmar, nu- mit de Rudolf II comisar imp. în Ardeal, pe lângă Mihai Vo., împreună cu Ungnad (1600). SZEKELY-UDVARHELY. Numele maghiar al ora- șului Odorhei. SZELESTEI, loan. Căpitan al lui Mihai Vodă ; ma- ghiar. Prins și ucis de oamenii lui Csaky (1600). SZENT-LELEK. Castel în ținutul Secuilor, la Sân- zieni de azi (Trei Scaune). Câtva timp după 1530, în stăpânirea lui Petru Vodă al Moldovei. Exista la în- ceputul sec. 13. SZILAGY. Comitat ung. la nordul Transilvaniei, ju- dețul de astăzi Sălaj. SZILAGY, de Horogzeg, Mihail, comite de Bistrița la moartea cumnatului său Ion Huniad. Voevod al Transilvaniei 1460-2. Ș ȘABA. Schit în J. Soroca ; risipit, apoi reînființat la 1770. ȘARANGA (Coca). Sat în J. Buzău. Pe dealul Gruia ruinele „cetății lui Negru Vodă“, olărie, resturi de arme. După tradiția locală, Negru Vodă a mai avut o cetate la Maxen, pe apa Negrească. ȘARPE (Șerpe). Familie de boeri din Mold. (țin. Dorohoi), în sec 16. — Cosma S. mare Postelnic 1501- 23, apoi pribeag în Polonia. ȘARPELE. Deal la Viișoara, J. Olt. Măgură cu ose- minte și div. obiecte. www.dacoromanica.ro — 502 — ȘAVANEA. îmbrăcăminte veche a boerilor (s. 18), o mantie scurtă turcească. ȘCOLI. In vechime, pe lângă monăstiri. episcopii, biserici, ereau școli pentru formarea de clerici, scrii- tori sau grămătici, și pentru cei ce voiau să învețe „carte". Cu învățătură rudimentară, slavonă sau ro- mânească, aceste școli ajungeau nevoilor culturale de atunci. Unii boeri sau feciori de Domn învățau la școli din afară (Transilvania, Polonia, de obicei). De școli mai înalte, cu dascăli aleși, avem cunoștință d’abia în sec. 17. Așa, în Țara-Rom. Matei Vodă în- ființă școala dela Târgoviște (1640). Sub Șerban Vodă (1685) se fondă la București o „Academie" grecească Ia mon. S-tu Sava, pe care Brâncoveanu o mări¹, adu- când dascăli greci renumiți, cari profesară până în sec. 19. In Moldova, Despot Vodă înființase la Cotnari (1512) o școală apuseană, condusă de Sommer, dar care pieri cu el. Lui Vasile Lupu se datorește școala de la Trei Sfetate (1641), cu tendință slavonă, apoi gre- cizată. Grigore Ghika făcu la 1788 o altă „academie" la Mitropolie în Iași. Școli elementare existau în sec. 18 în fiecare ținut în Mold. Alexandru Ipsilanti în Ț.- Rom. (1776) și Const. Moruzi în Mold. (1803) regle- mentară școlile. — La 1817, Gheorghe Lazăr începe cea d’ântâi școală românească la Sf. Sava în Bucu- rești (fandată ca școală grecească de Ipsilanti la 1778), apoi numită „Colegiul național S. S.“. — La 1820, Mitrop. Veniamin deschise seminarul român cu Gh. Asaki, care stărui pentru fondarea „Academiei Mi- hăilene" de către Mihai Sturdza (1835). — Regulam, organic înființă Eforia Școalelor, cari ereau de 3 gra- de (primare, secundare și complimentare sau spe- ciale). La 1843 ereau în Ț.-Rom. 2107 școli primare comunale. Progresiv școlile se înmulțiră și se creară școli înalte în timpul lui Cuza și Carol I. învățămân- tul primar fu decretat obligator și gratuit prin legea instr. publice 1864. Universitatea din București a fost înființată la 1864; cea din Iași la 1860. ȘEICA mică. In Jud. Târnava mare. Resturi din vremea Gepizilor (podoabe prețioase, sec. 5). www.dacoromanica.ro — 508 — ȘELIMBERG (Schellenberg). Sat în Transilv. lângă. Sibiu. — La 1599, Oct. 28 Mihai-Vodă înfrânse pe Pr. Andrei Bathori. ȘEMLACU mic. Corn. în Timiș-Torontai. O monăs- tire („M. Săraca"), probabil din sec. 15, desființată în al 18-lea. Biserica refăcută la 1740. ȘENDREA. Neam boer. din Mold. în sec. 14-16. — Un boer Șendre la 1395. — Șendrea, Portarul de Su- seava, cumnat al lui Ștefan Vodă, pieri în bătălia de lângă Focșani, cu Basaraba al Ț.-Rom., la 1475. ȘENDRENI. Sat în Covurlui. Urme de așezare geto- romană (dărie, urme, altar votiv, etc.) — (v. și Gher- ghina, Bărboși). ȘENDREȘTI. Un sat desființat lângă Huruești, J. Tecuci. Biserica din 1707 a familiei Balș. ȘEPTELICI. Familie din Mold., cunosc, din sec. 15. — Un boer Șepteiici fu tăiat de Petru Rareș la 1543. — Cosma S. Ghenghe, j ienicer de Suceava, sol în Polo- nia, 1545. — Șeptilici Hatmanul, boer al lui Gaspar Graziani, împreună cu Goia ucid pe Domn la 1621 ; la rândul lui fu tăiat de Alexandru Voev. ȘERBAN VODĂ, Domn al Ț.-R. —■ (v. Cantacuzino). ȘERBAN Banul. Boer însemnat din sec. 16 ; mare Vornic 1531-5 apoi m. Ban al Craiovei sub Radu Vodă, 1535-39. La 1539 se ridică contra Domnului, care se îptoarse în scaun cu ajutorul Turcilor iar Ș. se re- fugiă în Ardeal. însurat cu Marga din Craiovești, erea strămoșul lui Radu Vodă Șerban. ȘERBAN. Mare Postelnic în Ț.-Rom., în sec. 16, ne- pot de fiică precedentului. Boer dela Coiani ; tatăl lui Radu Șerban Basarab V. — (v. Coiani). ȘERBAN diaconul. Zugrav de biserică și icoane, în sec. 18, dela Câmpulung. ȘERBANEȘTI. Schit părăsit în Vâlcea ; fondat la 1740 de Matei Morunglavu. ȘERBĂNEȘTI-Domnești. Sat în jud. Olt. Moșia lui Radu Șerban ia 1600. — Biserică din 1747 dela jup. Safta Kretzuleasca. ȘERBANEȘTI. In jud. Dorohoi. Biserica din 1788 de la Ion Stîrcea. www.dacoromanica.ro — 504 — ȘERBEȘTI. Sat în jud. Neamtzu. — Biserică zidită de Vasile-Vodă Lupul la 1636. ȘERBOTEȘTI. Sat în Vaslui ; apare în docum. dela finele sec. 14. ȘERBI, ȘERBIE. In Ț.-Rom. și în Mold. șerbia feo- dală a existat ca și în Apus, cu oarecari deosebiri. Șerbul se numea „rumân“ în Ț.-Rom., „vecin" în Mol- dova. Starea de serbie a țăranilor neliberi erea „ru- mânia" sau „vecinia", (v. rumân). — In Tran- silvania, ca în restul Ungariei, ș. erea „iobag" (de un- de „iobăgia"). ȘERPATEȘTI. Localitate în jud. Vlașca. — La 1559 Oct., boerii pribegi fură învinși de Doamna Kiajna și Petru Voev.____La 1595, Ian., bătălie victorioasă a lui Mihai-Vodă cu Turcii și Tătarii. ȘERPILOR, INSULA. In Marea Neagră, în fața gu- rilor Dunării, la 45 k. de Sulina. Vechea LEUKI (in- sula albă, numită așa din cauza mulțimei păsărilor de mare) și uneori ACHILEIA, fiind consacrată de Heleni lui Achille, din al cărui templu, construcție ciclopeiană, au rămas numai pietre. Ruinele acestui templu existau încă la 1817 (ia 1841 Rușii au făcut cercetări arheologice : inscripții grece, fragm. de sta- tui, coloane, monede, etc.). Numele de I. Ș. e modern și vine dela mulțimea șerpilor aflați acolo. — Supra- fața 17 ha. (La Turci : FIDONISI sau Jilan-Adassi și Hina-Adassi ; Rușii o numesc : Zminios ostrov). ȘESURI (Costeștii vechi). — Sat în jud. Bacău. Bi- serica din sec. 17. ȘETRAR mare. Slujbă boerească veche. Ș. m. avea în sarcină corturile domnești și întocmirea taberei în vreme de răsboi (șeful cartierelor). Mai mulți șetrari ajutau pe cel mare. — Cu timpul rămase un rang se- cundar (sec. 18) și simplu titlu onorific. — In Mold. avea și supravegherea tunurilor. (De la șatră, cort). ȘETRĂREI erau slujitori și oameni ai m. șetrar. ȘIAGUNA, Andrei, baron. Mitropolit român ortod. al Transilvaniei, episcop, apoi arhiepiscop 1848-73. U- nul din cei mai luminați apărători ai drepturlor Ro- mânilor și sprijinitor al culturei (1809-1873). www.dacoromanica.ro — 505 — ȘIMAND. Comună mare în jud. Arad. Figurează în acte din sec. 14. ȘIMIAN. Ostrov al Dunărei, în dreptul sat. Ș., jud Mehedinți. Așezare veche preistorică. Antichități dace (arme) și romane. ȘIMLEU (Șimleul Silvaniei ; magh. Szilâgy-Som- lyâ). Orășel în Trans., jud. Sălaj, pe Crasna. Cetatea lui Ștefan Bathori din sec. 16. Monăstirea Mino- riților din 1532. Altădată scaun al comitat. Crasna. (Populația 7500 loc.). — Pe dealul Măgura resturi ro- mane și din vremea Gepizilor, sec. 5 (tesaur de po- doabe de aur, la muz. din Viena și Pesta). ȘINCA veche. Comună în Făgăraș. In sec. 18 ereau acolo două schituri, arse la 1761. ȘINCAI, Gheorghe, dela Șinca (în Făgăraș). Istoric. A scris prețioasa „Cronica Românilor" de la an. 86 până la 1739 (1754-1816). - ȘIPENIȚ. (Șipinți, Sepenic). Ținut între Prut și Nistru ; la N. Bucovinei act. (jud. Cernăuți și parte din Hotin). In sec. 14 erea stăpânit de Voevozi ro- mâni, vasali Poloniei, din cari sunt cunoscuți : Ște- fan, la 1350, apoi fiul său Petru. La 1394 Regele Po- loniei concedă acest ținut lui Ștefan I Voev., Mold., urmașul lor, și de atunci țara Ș. face parte din a Mol- dovei. O întărire de stăpânire a Sep. împreună cu Sniatin, fu făcută de Rege lui Ștefan II la 1433. Cât- va timp apoi, ținutul fu cârmuit de un staroste. — In Bucov. numele e păstrat de satul Ș. la apus de Cernăuți, dela care îi venea numele. ȘIPOTE. In jud. Iași. Biserica veche a satului erea din 1507 de la Luca Arbore ■ pârcălabul, pe lângă curțile lui de acolo. Cea actuală e dela 1780. — O fân- tână „a lui Ștefan-Vodă“, se pare tot dela Arbore. ȘIRIA. (Magh. : Vilâgos). Târg din jud. Arad. Lo- calitate cunoscută din sec. 11 ; comună la 1330. La 1196, Regele Bela afl Ung. a fondat acolo o monăstire. Ruinele cetății Vilâgos. (Populație 6500 loc.). — La 1849, la Ș. armata 'lui Gdrgey se predă Rușilor, pu- nându-se capăt revoluției maghiare. ȘIRINEASA. In jud. Vâlcea. Schit, metoc al Hore- www.dacoromanica.ro — 506 — zului, fondat de Const. Brâncoveanu și Doamna Ma- ria la 1694. ȘITOAIA. In jud. Dolj. Biserica satului din sec. 18 dela medelnicer D. Socoteanu. ȘMIG. In jud. Tâmava-mică. Așezare protoistorică (obiecte div., ornamente de bronz și aur). ȘOCAR1CIU și Oltina. Sat în jud. Ialomița. Cetate de pământ: tradiția unui „oraș tătăresc" (roman). Urmeile unul pod roman, între Borcea și Dunăre, lân- gă Surcica. Movile. ȘOIMAR. Cel ce învăța și purta șoimii pentru vâ- nătoare, în vechime. ȘOIMĂREȘTI. Sat în jud. Baia, pe Moldova. Bise- rică de lemn din 1762. ȘOLDAN. Neam de boeri din Mold., sec. 15-17 (ținut. Sucevei). — Petru Șoldan, la 1410. — Potrașcu Ș., mare Logofăt al M., 1610. — Fiul său Dumitrașcu, mare Vornic. ȘOLDĂNEȘTI. In J. Baia lângă Fălticeni; sat vechi al boerilor Șoldan. Biserica din 1798 dela Andrei Bașo- tă. — Târgu ȘOLDĂNEȘTI. (v. Fălticeni). ȘOLTUZ. In Moldova, capul sfatului unui târg, ales de ceilalți pârgari. (Dela german. ,,SchultIieiiss“). — (v. și pârgar). ȘOMĂNEȘTI. In jud. Gorj. Biserica din 1727, dela Dionisie Bălăcescu egumenul. ȘOMARTIN (Martinsberg). Sat în jud. Tâmava- mare. Obiecte numeroase din epoca de bronz. ȘOMEZU mare. Gârlă în jud. Baia, afluent al Șire- tului. Pe dealurile de pe valea ei, mai multe așezări preistorice. — Șomuzu MIC formează o vale paralelă ia nord. De asemenea, așezări neolitice. ȘONȚE. Familie din Focșani.— Gheorghe S., maior, corn, de batal., căzut în Aug. 1877 pe reduta Grivițil. ȘOPARLIȚA. Sat în jud. Romanați. Resturi romane. Troianul sau Brazda lui Novac. Movile. — Ruinele u- nei biserici din sec. 17. ȘTEFAN. Voevod român de Șipeniț pe la 1350. —Fii săi, Petru șl ȘTEFAN, devotat Polonilor, ereau în lup- tă pentru domnie, la 1359. — (v. Petru și Șipeniț). www.dacoromanica.ro — 507 — ȘTEFAN. — Domni ai Moldovei : ȘTEFAN I. Domn M., 1393-99. Ocupă scaunul răs- turnând pe Roman, vărul sau fratele său. înrudit cu Vladislav al Poloniei. La 1396 Ungurii intrând în Mold. Șt. îi bătu la Hintău. f la 1399 în luptă cu Tă- tarii, în Podolia. ȘTEFAN II. Fiul lui Alexandru cel bun și a Stanei. Domn dela 1434-43 (în partea de jos a Țării-M.), îm- preună cu fratele său Hie pe care, după moartea Re- gelui Vladislav al Pol., îl orbi, ocupând singur tronul până la 1447, când fu răsturnat și tăiat de Roman. ȘTEFAN III CEL MARE. Domn al Mold. 1457-1504. Fiu al lui Bogdan II. Răsturnă pe Petru Aron, ajutat de Vlad-Țepeș. La 1461 luă Kilia de la Radu V. al Ț.- Rom. Matei Corvin venind contra lui, fu înfrânt la Baia (1467) ; mai apoi împăcați, Ștefan primi dela el Ciceiul și Cet. de baltă din Ardeal. La 1470 învinse pe Tătari la Nistru. La 1471 respinse pe Radu V. al Ț.-R. la Soci; apoi din nou în răsboi cu el, îl bătu și, intră în cet. București (1473). La Racovăț, Ian. 1475, într’o bătălie eroică înfrânse oastea lui Soliman-Pașa, tri- mes de Sultan. Spre pedeapsă, Mahomed n însuși veni în Mold. la 1476 și îl sdrobi la Valea-Albă. Victo- rios contra lui Basaraba Țepeluș la Râmna (1481); a- lipi Moldovei ținutul Putnei (82).— La 1484 pierde Ce- tatea-Albă și Kilia, luate de Turci, cu cari urmară lupte. Incheiând pace cu ei, consimți plata unui tri- but (1491).—Ion Albert al Poloniei încercând să ocupe Mold. prin înșelăciune ia 1497, Ștefan fii înfrânse la Cosmin ; și anul următor pustii Galiția. La 1501 ocu- pă Pocuția. — Viteaz și îndemânatic în politică, Ște- fan organiză cârmuirea, oastea, refăcu cetățile, clădi numeroase biserici șl, ținând piept Turcilor șl tutulor vrăjmașilor, 'ridică Moldova la apogeul el. E cel mai mare domn al Româniltor. f 2 Iulie 1504.— (Soțiile lui : v. la Maria, Marușea, Evdochia). ȘTEFAN IV, cel tânăr. Domn 1517-27. Fiul lui Bogdan III, începu domnia sub regența lui Arbore. Acesta făcu alianță cu Polonii și respinse pe Tătari. Certat cu Regele Sigismund al Pol., ucise pe Arbore www.dacoromanica.ro — 508 — •cu fiii lui și alți boeri devotați acestuia (n 1506). f 'la 14 Ian. 1527, se zice otrăvit. — Doamna lui erea Stana, fiica lui Neagoe Basaraba. ȘTEFAN V, poreclit Lăcustă. Domn 1538-40. Pus de Sultan în locul lui Rareș, fu ucis de boeri la Sucea- va. Erea fiu al lui Alexandru, fiul lui Ștefan cel mare. ȘTEFAN VI. Fiul lui Petru Rareș. Domni fără glo- rie 1551-2, și fu ucis și el de boeri. ȘTEFAN VII Tomșa. Domn 1563-4. — (v. Tomșa). ȘTEFAN VIII Răsvan. Domn 1595. (v. Răsvan). ȘTEFAN IX Tomșa. Domnul Mold. 1611-18 și 1621- 3. — (v. Tomșa). ȘTEFAN X (Ștefăniță), fiul lui Vasile Lupul. — (v. Lupu). ȘTEFAN XI Petriceicu. Domn 1672-74. — (v. Petri- ceicu). — Domni In Țara-Românească : ȘTEFAN (Bogdan), poreclit Surdul ; Domn 1591-2. Fiu natural al ilui Ion Vodă ial Mold., fu numit de Turci în locul lui Radu al Mir cil. ȘTEFAN Cantacuzino, Domn 1714-16. (v. Cantacu- zino). — ȘTEFAN Racoviță, 1764-5. (v. Racoviță). — Pretendenți; feciori de Domn : ȘTEFAN. Fiul lui' Petru Vodă (Șchiopul). Numit Domn de Turci la 1589 în M.; tatăl său urmă să dom- nească. f în pribegie. (1584-1602). ȘTEFAN (DUMITRAȘCU). Fiu presupus al lui Petru V. Cercel. Pretendent la scaunul Ț.-Rom. în 1604. Refugiat la Timișoara. (Poreclit „porodicul“ sau „proticul"). ȘTEFAN BOGDAN. Pretend. la început, sec. 17. Fiu al lui lancu Sasul fost Domn al Mold. Pribeag în Ungaria. ȘTEFAN. Un fiu al lui Ion Vodă al Mold. Preten- dent la domnie spre finele sec. 16. ȘTEFAN (Stepan). Boer din Ț.-Rom., probabil din neamul Craioveștilor. Mare Ban al Cr. Ginere al lui Mircea Vodă Ciobanul. Ziditor al mon. Bucovăț. ț 1574. ȘTEFAN. Mitropolit al U.-Vlahiei, 1649-53 și 1658- www.dacoromanica.ro — 509 — 68 (fost episcop de Buzău 1636-48). A dat avânt tipă- rirei de cărți bisericești. Pe vremea lui se introduse limba țării în biserică și se mută scaunul mitropoliei la București. ȘTEFAN Lăcusteanu. Episcop de Râmnic 1673-93. Fondator și reziditor monăstiri; a dus o viață de ascet. ȘTEFAN de Losonz. comite al Timișoarei. — (v. Losonz). ȘTEFANA Mihailovna. Soție a lui Gheorghe Ștefan Vodă al Mold. pe când erea pribeag în Prusia, 1662-8. ȘTEFANEȘTI. Târg din jud. Botoșani. Exista la 1500 când fu ars de Poloni. Biserica S-ta Paraschlva de la încep, sec. 17, pare dela Ștefan Tomșa. (Popul. 8000 loc.). ȘTIINȚA. Până în sec. 19 nu se poate vorbi de cul- tivarea științelor propriu zise, în țările române. Câți va dascăli greci din sec. 17-19 dedeau elevilor noțiuni elementare de matematici, fizică și istorie naturală, după nevoia și putința vremii. — Cei dintâi români care studiară în școlile Apusului, încep să răspân- dească știința modernă pe la jumăt. sec. 19. In cei din urmă 40-50 de anii¹, Știința în toate domeniile el, a fost ilustrată de o pleiadă de savanți, profesori și scriitori. Fizician! și chimist!: C. Istrati (1850-1918), P. Poni (1841-1925), Dr. Hurmuzescu (n. 1865). —Naturaliști: Gr. Cobălcescu (1832-92), Gr. Ștefănescu (1838-1911), D. Brandzia (1846-95), A. Vitzu (j- 1903), L. Mrazec (n. 1867), Gr. Antipa (n. 1867), N. Leon 1862 ț 1931), E. Racovitză (n. 1868), I. Simionescu (n. 1873), M. Vlădescu (n. 1865), D. Voinov (n. 1867). — Bactereo- logi : V. Babeș (1854-1926), J. Cantacuzino (1863- 1938). — Geografi : S. Mehedinți (n. 1868), Vâlsan (1885-1935), — Matematici și ingineri: S. Haret (1851-1912), A. Saligny (1854-1925), E. Radu (1853- 1921), D. Emanuel (1853-1921), N. Coculescu (n. 1866), G. Țițeiea (n. 1873). — Medici și fiziotogi (v. Medi- cina) . — Mai mulți savanți din generația nouă, cer- cetători de merit, contribuesc astăzi la înaintarea științelor. ȘTIRBĂȚ. Sat în j. Baia. Urme preistorice neolitice. www.dacoromanica.ro — 510 — ȘTIRBEI. Familiile. — (v. Stirbey). ȘUFAR (șiufar). Slujbaș boeresc la curte, în Ț.- Rom. Supraveghetor al bucătăriilor (cuhniilor) dom- nești: marele Ș. de la Târgoviște, sub ordinele mare- lui Stolnic (dispare în sec. 18). ȘUICI. In jud. Argeș. Biserica satului din sec. 18, zidită de fam. Brătianu. ȘUȘANEA. Pușcă lungă turcească, purtată de ar- năuți (sec. 18-19). ȘUȘIȚA. Sat în Mehedinți. Exista la început s. 19. T TABLA BUȚH. In j. Prahova-Buzău, la munte. Ruine de cetate. — (v. Pasu Tătarului). TABLA-BAȘA. Calul de ceremonie al Domnilor fa- narioți, dar „împărătesc" de la Sultan (sec. 18). TABULA TRAIANA. Pe o stâncă, d’asupra drumului roman din defileul sălbatec al Dunărei (via Traiana), pe malul drept în Serbia, în sus de Orșova, se află să- pată o inscripție din an. 103, în amintirea răsboiuiui dacic: „Imp. Caesar. Divi. Nervae. F. Nerva. Traianus. Aug. Germ. Pont. Maxim. Trib.... Montis... Anfractibus Svperatis. Viam. Patefecit.“ TABORA. Un schit în j. Orhei (Bas.), din 1775. TABULHANA. Muzică (orchestră) turcească a ieni- cerilor, introdusă la curtea domnească (sec. 17-18). TACAM. Cuvânt turcesc ce însemna un serviciu sau grup complet: t. de lăutari (taraf); t. de masă. TAIFALI. Triburi gotice înrudite cu Vizigoții. Prin sec. 4 se aflau în regiunea Banatului și Olteniei de as- tăzi TALABA. Familie de boeri din Mold., sec. 15-17. Ta- laba, Pârcălab de Hotin 1515-27. TALABA, loan. Boer din Făgăraș, sol al lui Frianz Râkoczy la Turci. TALER. Monedă, obișnuită în țările rom. — (v. la monede). www.dacoromanica.ro — 511 — TĂLMĂCI. Sat în j. Sibiu, pe Cibln. Odinioară, erea acolo monăstirea catolică a S-tului Nicolae, pe care Vladislav al Țărnii-Rom. o arse la 1369. — In sec. 13 erea moșia comitelui Oorlard, cu Loviștea. Cetatea de la Tălmăci, din sec. 13, fu dărâmată din ordinul regelui Matei la 1489, fiind stricată. TALPA. Sat în Teleorman. Așezare protoistorică (ep. de bronz). TALPĂ. Familie boer. din Mold. sec. 16-17. — Gri- gore P., mare stolnic, 1588-1607. TALPAN. Familie boer. din Mold. în sec. 16-18. TALPAȘI. Corp de soldați pedeștri, întocmiți după felul T. unguri din vechii dorobanți, de către Șerban Vodă în Ț.-Rom. Ereau cam 4000, ținând de Aga. In sec. 18 mai rămăseseră vre-o 100, ca oameni de pază. TĂMAȘENI. Sat în j. Roman. La 1449 Oct., luptă între Bogdan Voev. cu Alexăndrel. TAMAȘI. O veche monăstire, despre care avem ști- ințe între 1460-1761, numită BUHOCIU, a existat la locul zis Cetățuie, între satele Tamași și Buhocl, în ținutul Bacău. TAMASIDAVA. Localitate getică, poate în Mold. de jos, la Șiret. TANGARU. In Vlașca. Așezare preistorică (epoca neolitică și bronz). TAPE (Tapae). Localitate pe valea Timișului (Ba- natul actual, probabil la conffluența cu Bilstra, mai sus de Caransebeș, sau pe Valea Bistrei), unde au avut loc două mari bătălii între Romani și Daci. în- tâia la an. 89, când Decebal fu bătut de Tetius lulia- nus, legatul lui Domitian. A doua la 101, când Tra- ian înfrânse decisiv pe Decebal deschizând drumul cucerire! Daciei. TAR. O măsură de greutate. — (v. la măsuri). TARABOSTI. Oameni din clasa de sus, nobili daci. TARCAN. Lucru scutit de vamă, termen vechiu (sec. 14-15) în Moldova. TARCAU. Un schit în j. Neamț, fondat la 1831. TĂRICENI. Sat în Prahova. Biserica din 1735 dela Radu și Maria Filipescu. .dacoromanica.ro — 512 — TARATA. Schitul lui Tărâță, la sud de Iași, din sec. 17. Biserica zidită de Matei Ghika V. la 1755. TARNAUCA. Sat în Dorohoi. Pe dealul Zamca, a- mintirea unei cetățui, din care urme de întărituri. TARNIȚA. Un schit de călugări sub Măgura, la Gă- gești, j. Putna. TARTAȘEȘTI. Sat în j. Ilfov. Biserica unui schit de pe la 1760. TĂTĂRANI. Din Teodosie de la Periș mare Ban, fiul lui Neagoe vornicul, ucis la 1548 de Mircea Vodă, se coboară boerii de la Cislău și Tătărani din sec. 16-18 (Buzău). — Vlaicu de 'la Cislău, fiul lui, erea tatăl Doamnei Rada a lui Vintilă Vlad voev., și al lui Vlaicu clucerul dela Cislău, părintele Doamnei Neaga, a cărei amintire a rămas legendară în județul Buzăului. — Preda m. stolnic, avea moșia Tătărani la 1600. — Dumitrașcu de la Cislău fusese cerut Domn de boeri la 1606. — Matei T., m. vornic 1680. — (v. $i Periș). TĂTĂRANI. Sat în Prahova. Biserica dela 1730 (re- făcută 1832). TATĂRENILOR, Dealu. Lângă Iași. Polonii lui Wls- nowiecki cu Movilă înfrâng pe Ștefan Tomșa la 1615. TATARESCU. Familie din Oltenia (Gorj). TĂTARII. Năvălirea cea mare mongolă a Tătarilor Ginghis-Kanului, avu loc la 1241. Conduși de Bătu șl de Subutai, T. atinseră și Țara-Rom. venind din Tran- silvania, și înfrânseră pe Voevozii Basaraba și Mișlav. Până mai târziu (sec. 14), în legătură cu Kanatul din Rusia meridională, cete de Tătari sălășluiră prin Ț.-Rom. de răsărit, în luptă cu Domnii noștri: Basa- raba și Alexandru fiul său îi nimiciră, (v. Negru Vodă și Basarabia). — In Moldova, Dragoș și urmașii lui se luptară de asemeni cu Tătarii așezați acolo, cari fură împinși în părțile Basarabiei și Bugeacului. Tătarii- NOGAI, stabiliți în Rusia meridională, rămaseră ve- cinii Moldovei, oare avu de suferit incursiunile și jafu- rile lor până în pragul vremilor noi (sec. 18). In Mold. aflăm și robi tătari, încă dela încep., sec. 15, ca repre- salii pentru robirea populațiunei. — Multe loca- lități din ambele țări au păstrat amintirea lor (Tă- www.dacoromanica.ro — 513 — tarea, Tă țăruși, Tătar, Tătărești, Tătărani, Tătărei).— Calificativul de „tătăresc" în tradiția populară din Ț.-Român., pentru unele construcții vechi (ruine de cetăți, întăriri, movile), atribuite unor oameni excep- ționali din vechime, ca și cel de „jidov", trebue rapor- tat la Romani (Tătarii popor de stepă, nu clădeau zi- dării sau alte construcții durabile). Ultimul eveniment care a impresionat adânc poporul român, a fost inva- zia.cea mare a Tătarilor, căror cu timpul li s’a pus în seamă fapte și lucrări vechi, mai toate datorite Ro- manilor. — (v. și Jidov). TĂTARULUI, Piatra și pasul. In munții Prahovei, rămășițe de castel. — (v. Pasul Tătarului). TATOMIREȘTI. In j. Dolj. Biserica dela aga Matei și jupan. Anița, din 1750 (reparată ila 1826 de R. Fi- lișanu). TATUL. Căpetenie sau voevod al Cumano-Vlahilor de lângă Dunăre (Dobrogea de sus, în jurul Silistrei), amintit la 1090 de scrilitoriii bizantini. TAUT. Neam boeresc din Moldova (țin. Dorohoi), însemnat în sec. 15. — Ion T. marele Logofăt între 1479-1510, boerul de frunte al lui Ștefan și Bogdan Vodă; Sol la Țarlgrad și în Polonia, f 1511. Ziditor al biser. din Bălinești (mormântul lui) și al celei de la Bogdan-Seral la Const-pol. — Un Tăut vistiernicul fu ucis la 1680 de Duca Vodă. TAZLĂU. Mănăstire în j. Bacău la munte. Fondată la 1496 de Ștefan cel Mare, în locul altei mal vechi. Biserica refăcută la 1852 a rămas a satului, mon. fiind desființată. (Uși și coloane frumos sculptate de Cosma meșterul, 1596). întărire cu ziduri împrejur. TAZLĂU. Râu, afluent al Trotușului în j. Neamț și Bacău, Lung 60 km. TĂMBOEȘTI. Sat în j. Râmnic-Sărat. O biserică de lemn din 1720. — Lupte în Dec. 1916. TÂMPENII de jos. In j. Olt. Așezare preistorică (o- seminte, obiecte div.). TANGANU. Sat în Ilfov, la S. E. de București. Mo- năstirea fondată de Radu cel frumos, 1460-70, s’a ri- sipit. Biserica actuală e zidită la 1853. — La locul zis 33 www.dacoromanica.ro — 514 — „Cetățuia feteT*, o movilă. Așezare protoistorică getică (obiecte de bronz). TARGOVIȘTE. Unul din vechile orașe ale Țării- Rom. Pe Ialomița, sub dealuri; reșed. județ. Dâmbo- vița. De pe la 1430 până la 1660 a fost scaunul Țării- Rom., după Argeș. Din sec. 14 „oraș al Domniei mele“ (Dan Voev. 1385). Ruinele palatului domnesc (men- ționat dela 1420), reconstruit de Petru Cercel, mă- rit de Matei Vodă și Brâncoveanu: turnul cel mare (chindia) în fință, restul ruinat de mult. De aseme- nea resturi din zidurile cetăței.—Biserica domnească actuală (în locul altei de la încep, sec. 15), frumos monument de stil bizantin a fost clădită de Petru Voev. la 1583; renoită de Brâncoveanu (1698). Mi- tropolia, zidită la 1518 de Neagoe Basaraba, sfâr- șită de Radu Paisie (1537), cu mormântul Doam- nei Elena a lui Matei, care a reparat-o. Distrusă în sec. 19, a fost reconstruită modern, biserică mare și interesantă (40 x 15 m.). Biserica Stelea (dărâ- mată) de la Vasile Lupu al Moldovei. 1646, în locul altei vechi. St. Nicolae de la Manea Vornicul, 1527, refăcută de Matei V. 1654. Sf. Vineri din s. 16, renoită de Doamna Bălașa, înmorm. acolo (1657). împrejur ruine din cetățuia lui Sinan. Ruinele bis. Francisca- nilor din sec. 14-15. O altă bis; catolică a existat până în sec. 17. Alte biserici: Sf. Constantin și Elena, de la Matei Vodă 1650 (ref. 1713), ruinată. Bis. Sârbii de la Radu Voev. pe la 1500; refăcută de orășeni 1854. Sf. Dumitru de la D. Buzinoa vel slujer 1639; St. Nicolae Simuleasa de la Mircea căpitanu 1654; St. Gheorghe din s. 16; St. Atanasle de la fam. Văcărescu, 1768. Kretzulescu, dela încep, sec. 18. Stolnicul de la Const. Cantacuzin și Safta 1705. Bis. din Mahalaua lângă T. sec. 16. — Orașul a fost întărit în sec. 15. Din zidurile din afară ale cetăței se mai văd temeliile tur- nului de la una din porți (bariera Sârbilor). — După mutarea scaunului la București orașul T. căzu re- pede. Populația (1930) : 22.000 1. TARGOVIȘTE. Bătălii. Preda m. Vornic, regentul Ț. R. fu învins de Dragomir Radu șl căzu în luptă, — 515 — 1521. Tot la 1521 Radu fu învins și prins de Mehmed Bey. TARGȘOR. Sat în Prahova. Altă dată (1400-1600) TÂRG înfloritor și oraș în legături comerciale cu Ar- dealul. Scaun județului Pr. până în sec. 18. Căpită- nie a Călărașilor în sec. 15-17. Biserici vechi ereau : una de la Vladislav Vo. pe la 1450 (monăstire); a doua din vremea lui Vlad Țepeș 1461; a treia din sec. 16. Monastirea T., părăsită pe la finele sec. 18, fusese re- clădită de Antonie și fiul său Neagoe la 1669, pe locul celei vechi. In sec. 15-16, T. fusese întărit ca cetate. TARGȘOR. Boerii de la T., Negoești și Popești, ereau printre cei mai de seamă în Prahova. Vlad logof. din Neg. trăia la 1575. Mihai de la T., pretendent la domnie în 1608, avu de fii pe: Neagu de la Negoești, și el candidat la domnie la 1634;— Tudora, soția lui Mihai Vodă, apoi a lui Fiera Leordeanul; — și Antonie de la Popești, Domn al Țării Rom. 1669-72. Domn bun, dar slab; pedepsi pe Greci și condamnă pe Stroe Leor- deanu. — Nepoata lui de fini (a lui Neagoe vel por- tarul t 1678) erea Doamna Maria a lui Constantin Vo. Brâncoveanu. Pană, fratele ei, mare Vornic și Ban, 1716. TARGU-FRUMOS. Orășel în j. Iași. Cunoscut ca târg în sec. 15 (mențiune din 1448). Altă dată și scaun al ținutului desființat al Cârligăturei. Biserica domnească (Sf. Paraschiva) zidită de Petru Rareș, pe Ia 1535, alături de curți domnești ce ereau acolo. (Popul, act. 5000 loc.). TARGU-JIU (exact: Târgu-Jiului). Oraș pe Jiu, reședința jud. Gorj. Exista ca sat în sec. 14: la 1406 e menționat Braț județul de la Jiu. Stăpânire a stră- moșilor Buzeștilor din sec. 15 până la 1550, când fu făcut târg de Mircea Voev. La 1603 o parte din T.-Jiu fu redată fraților Buzești. La 1631 Matei V. bătu acolo oastea Iul Leon Vodă. Biserici puțin interesante din sec. 18 (1747 și 1748) și al 19. Un muzeu istoric al Gorjului. — Popuiația (1930): 13.000 loc. TARGU-MUREȘ (magh.: Maros-Vâsârhely; Oșor- hei). Oraș din Transilvania, pe Mureș. Reședința jud. www.dacoromanica.ro — 516 — Mureș. Cunoscut ca târg de la început, sec. 14: „no-' vum forum Siculorum", așezare a Secuilor. Pe deal, cetatea. Biserica gotică. Muzău antic regional. Pala- tul Teleki (Biblioteca). Monăstiri franciscană și ur- sulină. Populația (1930): 38.000 loc. — La T. M. și îm- prejurimi stațiune preistorică dacă (morminte, arme, vase, obiecte de bronz). TARGU NEAMȚ. — (V. Neamț). TARGU OCNA. Oraș în j. Bacău, pe Trotuș. Cunos- cut ca sat în sec. 16. Târg după 1700, când locuitorii de la Tg. Trotuș se mutară acolo, unde se afla breasla șalgăiillor (mineri) de la Ocna veche. Monăst. Rădu- oanu, azi biserică în oraș, fond, de Radu Racoviță la 1762; împrejmuită cu ziduri. Biserica domnesacă dela Dediiul spătarul, 1700. Lângă T. Ocna, salinele și un penitenciar. Pe un munte vecin, schitul Măgura. Populația (1930): 12.000 1. — In August 1917 au avut la T. O. și împrejurimi lupte mari susținute de div. 7. TARGU SECUILOR (magh. Kăzdt-Vâsârhely; în român, și Kesdi-Oșorhei). Oraș în jud. Trei-Scaune; așezare veche a Secuilor. Popul. (930): 5200 1. TARGU TROTUȘ. Sat în j. Bacău. — (v. Trotuș). TÂRGULUI, Râul. In Muscel. Afluent al Doamnei; ese din muntele Bătrâna, trece pe la Câmpulung. TÂRGURI, orașe. Origina tuturor orașelor de astăzi o aflăm în alcătuirea unui târg în vechime (la întâl- nirea drumurilor, la capătul văilor, ia schele, la vad). Termenii târg și oraș sunt sinonimi. Cele mai vechi de cari avem mențiune în Ț. Rom. și Mold. există din sec. 13 (Câmpulung, Argeș, Baia). In sec. 14, târ- gurile din Țara Rom. ereau: Argeș, Câmpulung, Târ- goviște, Târgșor. Brăila, Rucăr, Flocl, Gherghița, Pi- tești, Buzău, Râmnic, Văleni, Strehaia, poate Bucu- rești. In Moldova: Baia, Șiret, Rădăuți, Suceava, Cetatea Albă, Neamț, Hârlău, Iași, Roman, Tro- tuș, Bacău, Bârlad. In veacul 15-16 se desvoltară pro- gresiv celelalte: Focșani, Cerneți, Slatina, Craiova, Ocna, Jiu, în T.-Rom.; ilar în Mold. Vaslui, Chilia, Pia- tra, Dorohoi, Galați, Huși, Soroca, Botoșani, Tg.-Fru- mos, Cernăuți, Tecuci. Câteva ereau întărite (cetate). www.dacoromanica.ro — 517 — în deosebi cele „domnești¹¹ (Așa: Târgoviște, Câmpu- lung, Argeș, București, Baia, Suceava, Iași, etc.).— In Transilv., cele mai vechi târguri cunoscute sunt fon- dațiuni ale Sașilor din sec. 12-13, ajunse curând la înflorire ea centre comerciale: Sibiu, Sighișoara, Bra- șov, Cluj, Bistrița, Mediaș, Sebeș, etc. Și dincoace de munți unele orașe ereau așezări săsești (Câmpu- lung, Târgoviște, Argeș, Râmnic, Baia, Șiret, Neamț). Organizare. — Orașele sau t. din Ț.-R. și M. aveau în frunte, încă dela început, un județ (în Mold. șoltuz) și un sfat ales de orășeni (pârgari), cu a- tribuții administrative și de judecată. Mai multe din vechile târguri au avut privilegii, iar autonomia con- ducerii lor era recunoscută. — La 1833 Regul. organic reorganiză comunele urbane și „Sfatul orășenesc¹¹ compus din 4 membri. Consiliile comunale și primarul cu organizarea actuală, sunt dela 1864. TÂRGURI PERIODICE. In orașe și în unele sate se fac din vechime târguri sau bâlciuri, cele mari odată pe an, altele la o lună sau săptămână, cu ne- gustori veniți de departe. Principala transacție în aceste locuri sunt vitele, apoi lucruri casnice, îmbră- căminte. In Ț.-Rom. numite BÂLCIURI (Râureni în Vâlcea, Moșii la București, Drăgaica la Buzău), în Moldova IARMAROC (dela germ, iahrmarkt). TARNAVA. Sat în jud. Dolj. Biserica fostului schit Tâmăvița din sec. 16 desființat în al 19. TARNAVA MARE (germ. Kokel; magh. Kuktillo.). Râu din centrul Ardealului, afluent al Mureșului. Lung. 170 k. Are afluent pe Târnava-MICĂ. TARNAVA-MARE. Județ al Transilvaniei. Fosit co- mitat al Ungariei de la începutul sec. 13. Numeroase așezări săsești. Localități preistorice și dace.— Râuri: dt, Târnava. Reședința la Sighișoara. Alt oraș: Me- diaș. — Suprafața 3338 k. p. Pop. (1930): 149.500 loc. TARNAVA MICA. Județ în Transilvania, la N. de T.-Mare. Râuri: Tâmavele, Mureș. —• Regiune bo- gată în așezări preistorice. — Populație română și germană. Reședința la Blaj. — întindere 1725 k. p. Populația (1930): 148.000. — 518 — TEATRU. Cele dintâi reprezentații teatrale româ- nești au fost organizate de Soc. Filarmonică din Bu- curești, la 1834. Teatrul Național din Buc. a fost ridicat la 1852. Societatea dramatică e înființată la 1877. — Printre actorii cari au ilustrat scena în sec. 19: M. Millo (1813=96), M. Pascaly (1829-82), S. Ve- lescu (1836-903), Gr. Manolescu (1857-92), St. Iulian (1853-92), Aristlzza Romanescu (1855-1918), C. Not- tara (1861-1935), Agata Bârsescu (n. 1861), I. Pe- trescu, I. Brezeanu (n. 1869), Ar. Demetriad (1871- 1930), Liciu, Livescu. TEBEUCĂ. Mătase orientală sau de Italia; întreb, la acoperământ de șea; sec. 15-16. TECUCI. Oraș din Mold., pe râul Bârlad. La 1434 e menționat ca târg, proprietate domnească. — Bi- serica domnească e din sec. 17 (refăcută 1828); Sf. Nicolae din aceiași epocă. Scaun din vechime al ținutului Tecuci. — Populația (930): 17.000 loc. TECUCI, județul. După numele târgului, ținut al Moldovei din Țara de jos. — Râuri: Șiret, Bârlad. — Monumente și locuri istorice- puține. Vii. — Su- prafața 2548 k. p. Populația (1930): 156.000 loc. TEGULICIUM. Castru roman, din care au rămas zi- dării la satul Vetren pe Dunăre, jud. Durostor, în Dobrogea nouă. TEI, la. împrejurime a Bucureștilor, lacul Tei. Palat al lui Grigore Vodă Ghika (1820) ; loc de plim- bare în sec. 18-19. TEIUȘ. In jud. Vâlcea. Biserica satului dela 1720, de Nicolae ieromonah. TEIȘANI. In Prahova. La 14 Sept. 1602 bătălie în- tre Radu Vodă și Șerban cu Simeon Movilă și Tă- tarii, cari fură bătuți. — Urme de ocne exploatate până în sec. 17. TEKE. Sat în jud. Caliacra, la N. de Ekrene. Vechi loc de pelerinagiu musulman. Altădată monăstire de derviși, cu mausoleul lui Akjazili-Baba ridicat de So- liman II. TELCIU. In jud. Năsăud. In sec. 16 exista acolo o monăstire, clădită la 1523 în locul alteia vechi. www.dacoromanica.ro — 519 — TELEAJEN. Râu în jud. Prahova; afluent al Pra- hovei ; isvorît din munții Bratocea. TELEAJEN, bătălia dela. In apropiere de Bucov, oastea polonă a lui Zamoisky Infrânse pe Mihai Vodă, 20 Oct. 1600. TELEAJEN, Cetatea pe. Cetate a Domnilor Ț.-R., din sec. 14-15. Asediată și arsă de Ștefan cel Mare la 1474. Risipită de mult. Era așezată aproape de Vă- leni, la Drajna de jos unde se văd ruine de zidării la „cetate", sau poate chiiar la Văleni. Cet. de la Draj- na pare a fi ridicată pe urmele unui castru sau post roman, întrebuințat în sec. 13 și de Ordinul teutonic. TELEGA. Aproape de Câmpina, în jud. Prahova. Vechi ocne de sare. TELEORMAN. Județ din Ț.-Rom., la Dunăre. Apa- re în docum. din sec. 15. In vechime, o parte din el era coprinsă în jud. Olt, care ajungea la Dunăre ; o alta mai mică în raiaua turcească de la Tumu. — Regiune bogată, agricultură. Râuri: Olt, Vedea. Teleorman. — Orașe : Turnu Măgurele, reședința, Alexandria, Zimnicea, Roșiorii de Vede. — Urme ro- mane. Stațiuni preistorice; foarte multe movile. Nu- me cumanic : Teli-Orman. — Suprafața 4685 k. p. Populația (1930) : 348.000 loc. TELEORMAN. Râu, afluent al Vedei. In jud. Ar- geș și Teleorman, cărui i-a dat numele. TELEȘTL Sat în Gorj, pe Bistrița. Măguri pre- istorice. TELIU (Nyen). Sat în Țara Bârsei (jud. Brașov). La 1212, ordinul Teutonic ridică acolo cetatea care se crede a fi Kreuzburg. TELIUC de jos. Sat la S. de Hunedoara. Urmele exploatărei romane a minelor de fier. — La T. de SUS era în sec. 15-18 o monăstire: Plosca. TELL, Cristian. Om politic, general și unul din capii mișcării revoluționare dela 1848 (1807-84). TEMESVAR. Numele maghiar al Timișoarei. TEOCTIST. Mitropolit al Mold. și Sucevei 1451-77, avu un rol politic însemnat în domnia lui Ștefan cel Mare. Un tetravanghel scris de el, la mon. Neamțu. www.dacoromanica.ro — 520 — TEODOR. Boer moldovean (probabil frate al lui Petru Rareș); mare Logofăt între 1523-35 (t 1539). TEODORIC. Dominican. Episcop al Cumanilor, la Milcov, între 1227-1240. — (v. Milcov și Cumani). TEODOSIE Voevod. Domn al Ț.-Rom. la 1521. Abia adolescent la moartea părintelui său Basarab Nea- goe, rămase Domn sub tutela unchiului său Banul Preda. Dragomir călugărul se ridică împotriva lui, Preda fu ucis și T. refugiat peste Dunăre, muri pe drum spre Țarigrad (1522). TEODOSIE banul. Boer mare din Ț.-Rom., sec. 16- 17; Logofăt mare, 1600. A scris o cronică (pierdută) asupra lui Mihai Vodă, utilizată pare-se de B. Wal- ter. — (v. Rudeni). TEODOSIE (Tudose) spătarul, fiul lui Vintilă Vornicul; comandă călărașii în lupta dela Dudești, 1632. Mare Ban sub Matei V. — (v. Corbeanu). TEODOSIE. Mitropolit al Ungro-Vlahiei („al Târ- goviștei și Bucureștilor"), 1668-72 și apoi 1679; t 1709. Cărturar, tipăritor de cărți. El a suprimat limba slavonă din slujba bisericei, și a fost una din fețele de seamă ale bisericei rom. TEOFAN. Mitropolit al Mold. 1565-72 și 1582-87. TEOFANA (Teodora). Soția lui Alexandru, țarul dela Vildin, probabil fiică a lui Basaraba Voev., în sec. 14. TEOFIL. Episcop de Râmnic 1619-37, Mitropolit 1637-49. Inființă tiparnița dela Govora, unde tipări pravile și cărți traduse în românește. TEOFIL. Episcop de Alba-Iulia 1692-7, în timpul căruia s’a făcut unirea bisericii române ort. cu Roma. TERCIU (Torzburg, Torcsvâr). Nume rom. al Bra- nului. — (v. Bran). TERMENI și FORMULE SLAVE întrebuințate o- bișnuit în documente românești (acte, hrisoave) și uneori în vorbire: — AZ = eu. BRAȚ = frate. BIV = fost. BEZ = afară de. EGO = al lui, al său, el. FTORI = al doilea. GOSPOD = domnesc. GOSPODAR = domn. I = și LEAT = an. MEȘIȚA = luna. OT = de la PREZ = peste. PROCI (proci) = celelalte. SIN, www.dacoromanica.ro — 521 — SNA = fitil lui. SLAM = sărat. STAR = bătrân, ve- chiu. SUD (prescurtare în loc de „județ", din sădes- vo). TAM = acolo (ot tam = de acolo). TIZ = aseme- nea, cu acelaș nume. TRETI = al treilea. VEL — mare. VNUC = nepot. ZA = de. ZET = ginere. ZEMLI = țară. TERVINGI. Triburile Visigoților aflați în sec. 4 în Țara-Rom. de astăzi — (v. Visigoti). TERZIMAN. Tâlmaci, dragoman, interpret (turc). La Poartă era un mare terziman al Divanului, și un altul al Flotei, (v. Dragoman). TESLUI. Râușor, afluent al Oltului în jud. Dolj și Romanați. TEȘCHEREA. Ouv. turcesc: foaie de drum, pasport. TETOI. In Vâlcea. Biserica din cătunul Vijoești, zidită la 1792 de Vlăduț Tetoianu șl jup. Safta. In Valea Ruginoasei, o biserică în ruine din sec. 17. — Familie boer. TETOIANU, originară de acolo. TETZCANI. Sat în jud. Bacău. Biserica zidită de lordache Roseit la 1769. TEUTONIC, Ordinul. O. numit al „cavalerilor ger- mani" (Deutsche Ritterorden) sau ospitalieri ai St. Maria, primi la 1211 în concesiune dela Regele An- drei II al Ungariei, Țara Bârsei, pentru a apăra mar- ginea regatului din spre Cumania de peste munți. O. ocupă țara, o populă cu coloni germani și ridică în scurt timp mai multe castele. Reședința marelui- magistru, care era Hermann de Salza, era în ceta- tea Marienburg (Feldioara). Celelalte castele erau: Kreuzburg (Nien, sau Piatra Tătar.), Kapellenberg (Brașov), Rosenau (Râșnov), Zeiiden (Codlea), Torz- burg (Bran) și întăririle dela pasul Bratocea (Alt- schantz) pe Tărlung. Trecând în văile de peste munți la noi, ridicată cetăți: pe Dâmbovița (numită până azi „a Neamțului") la Orățiii, mai jos la Cetățeni pe Dâmbov., la Calvinii pe Bâsoa (Buzău), la Piatra Tă- tarului mai sus, la Sion, la Teleajen, Malcov, și alte întăriri ale căror urme au pierit. Donațiunea, revocată la 1221, fu reînoită la 1223, dar peste doi ani cavalerii teut. fură siliți să plece, puterea sau usurpările lor ne- www.dacoromanica.ro — 522 — mulțumind pe Rege.—In sec. 15, împăratul Sigismund aduse Ordinul T. în Banat, unde îl aflăm între 1429- 35. Magistrul ordinului Nikolaus de Redwitz erea șl ban de Severin. TEURISCI. Triburi celtice din nordul Daciei. TEUTSCH, Georg Daniel. Episcop evangelic al Transilv., 1867 f 93 (n. 1817). îndrumător al culturei Sașilor. — Fiul său, Friedrich T. episcop dela 1906. TIA-MARE. In J. Romanați. Un așezământ roman (Antonina?) pe drumul spre Romula. Rămășițe din două cetățui romane. TIERNA (Tsiema, Dsierna, Zerna - Cerna). Numi- rea dacă, păstrată până azi a rlului Cerna. — La gura Cernei pe Dunăre (Orșova actuală) se afla cetatea dacă apoi romană TIERNA, colonie pe vremea lui Traian (Zernensium, TsiemensLs Colonia), de unde pornea drumul prin Banat-Transilvania. TIARANTOS. Nume al râului Olt, transmis de scrii- tori greci antici. TIASON. Localitate getică, în Ț.-Rom. de azi (Pra- hova?). TIBISCUM (Municipium Tibiscensium). Vechea a- șezare dacă Tibisco. Oraș roman în Banatul actual, la eșirea Timișului din munți și vărsarea Blstrel, lângă Caransebeș. Stațiune cu castru pe calea romană. TIBISCUS. Numele antic, dac și roman, al râului Timiș din Banat. TIGHINA (turcește: Bender). Oraș și cetate în Ba- sarabia, la vadul Nistrului. Târg și vamă domnească a lui Alexandru Voev. la 1400. — CETATEA Domnilor Mold. de la începutul sec. 15, fusese un fort genovez din s. 13, în legătură cu Cetatea-Albă. întărită de Ștefan Voev. c. mare, fu luată de Soliman II la 1538- și rămase unul din punctele strategice importante ale Turcilor, până ia 1812 când trecu Rușilor. Refăcută de Turci la 1707, apoi de Ruși la 1791. Zidurile și clă- dirile mai noui, în ființă. La 1709 Carol XII al Suediei se retrăsese la Bender. — ORAȘUL se des- voltă lângă cetate, mai ales în vremea răsboaelor ruso-turce. Din sec. 16 până la 1812 a fost turcesc; www.dacoromanica.ro — 523 — de la 1812-918 al Rușilor. Populație (930): 31.500 loc.,, foarte mulți evrei. TIGHINA. Ținut vechiu al Moldovei, azi județ cu. reședința la Tighina. De la luarea cetăței (1538) până la 1812, cea mai mare parte a act. județ a fost raia turcescă. — Suprafața 6330 k. p.; Populația (930) r 307.000 loc. TIGHECIU (Chigheci). Vestitul de altă dată CO- DRU al T., se întindea de la ținut. Fălciului dincolo de Prut până la troian în Bugiac. Des și foarte în- tins, servea de apărare împotriva Tătarilor și forma, din sec. 15, un ținut deosebit al Moldovei. Tighecenii treceau în vechime de cei mai viteji locuitori și sco- teau la oaste câteva mii de oameni. (Pe la 1700 nu se mai numărau decât până la 2000). TIGVEANU. Familie boer. din Ț.-R.; de la Tigveni (Argeș) sec. 17. TIHOMIR (Tuhomir, „Tocomerius"). Tatăl lui Basa- raba Domnul Țării-Rom. A trăit în sec. 13-14, pe la. 1300, dar nu știm dacă a domnit, neavând nici-o știre despre acest Voevod. (I s’a atribuit de unii istorici,, domnia acelui Negru Vodă, de cari vorbesc unele cro- nici între 1290-1310). — (v. și Basaraba). TlMBALARI. Cei cari sunau din timbale, tobe mici. In sec. 18 arnăuții domnești aveau t. lor. TIMIȘEȘTI. Sat în J. Neamț, existând din sec. 14. TIMIȘ (Temeș). Râu din Banat, afluent al Dunărei. Vechiul Tibiscus (nume dac). Străbate Jud. Severin,. Caras și Timiș. Defileu. TIMIȘ-TORONTAL. Județ al Banatului. Format (1919) din fostul comitat Timiș (din care o parte mai mică la Sud a fost dată Serbiei) și din o parte a comit. TorontaJ. (Comit. Timiș din s. 13 a fost reîn- ființat la 1873 din vechia „graniță" militară). Rîuri : Mureș, Temeș, Bega. Reședința la Timișoara. Regiu- ne de câmp, bogată. — Suprafața 7314 k. p. Populația (930) : 500.450 loc. TIMIȘANA. Numele popular al Banatului (dupâ râul Timiș și cet. Timișoarei). Țară care a fost altă- dată rezistența Ungariei spre Turci. — (v. Banat). www.dacoromanica.ro — 524 — TIMIȘOARA (Temesvâr). Orașul de căpetenie al Banatului; pe Bega. Desvoltat în jurul cetăței din sec. 13, ocupat de Turci în al 16, T. luă avânt după liberarea Banatului. In sec.. 19 ajunse un important centru comercial și industrial al Ungariei; azi unul din orașele principale ale României. Reședința Jud. Timiș-Torontal. Episcopie catolică (de Cenad). Popu- lație (1930) : 92.000 loc. — CETATEA Timișoarei a fost mulit timp una din cele mai însemnate ale Un- gariei. Cunoscută în istorie dela încep, sec. 13, fu re- făcută de regele Carol-Robert care ședea acolo (pe ia 1315). Castelul fu mărit apoi de Huniad la 1443. Luată de Turci la 1552 fu reședința unui Pașă. La 1716 T. recucerită de Principele Eugen, cetatea fu refăcută modern de Mercy. Rămasă în mijlocul orașului. TIMIȘOARA. COMIȚII de T., demnitari ai Reg. un- gar, alături de Voevozli Transilv., apar în documente după încep, sec. 13. Ei aveau jurisdicție asupra celei mai mari părți a Banatului act. și adesea totodată (sec. 15—16) ereau și Bani de Severin. Reședința o aveau în castelul de la Timișoara. Cel din urmă comite de T. a fost Ștefan de Losonz, ucis de Turci după luarea cetății, 1552. — Dintre comiți și bani de Severin, au fost mai vestiți: Ștefan de Losonz Ban de S. 1342-50, Pipo de Ozora 1409 și 1424-6; Ștefan de Rozgon 1430-3, loan Huniad, Ladislau de Huniad 1456, Pavel Chinezu 1478-94, Ștefan Bathori 1500, Petru Perenyi, Emeric Cibac episcop 1526-34, Petru Petrovici, Ștefan de Losonz. TIMUS (Timotei Chmielnicki). Hatman al Cazaci- lor, fiul lui Bogdan Ch. In mai multe rânduri pustii sălbatic Moldova. Spre a-1 împăca, Vasile Lupu îi dete de soție pe fiica sa Ruxanda (1652). Luă parte la lupta de la Finta, unde fu învins cu Vasile Vodă. A- sediat de Gheorghe Ștefan în Suceava, pieri acolo (1653). TINOSU. In J. Prahova, lângă Puchenii-mici. Așe- zare getică importantă. Movila „cetatea" (olării, frag- mente de arme, podoabe, vase de bronz, obiecte div.); val cu șanțuri. (Poate „Tiason“, amintit de Ptolomeu). www.dacoromanica.ro — 525 — TINOSU. Pe gârla Tinosu, în J. Teleorman, la „ce- tate". O așezare preistorică. TIPĂRITURI. Cărțile bisericești cele mai vechi ti- părite în Ț.-Rom. și Ardeal, sunt de la încep, sec. 16. Călugărul Macarie a scos la Târgoviște, pe slavonește: Liturghiarul (1508), Ohtoihul (1520) și Tetravanghe- lul (1512). Mai târziu tot acolo, es: Molitvelnicul și Apostolul (1547). — In ROMÂNEȘTE, Coresi a tipărit la Sibiu: Psaltirea; Tetravanghelul; Evanghelia cu învățătura (1577-80). — Cărți românești din sec. 17 avem: Pravila de la Govora (1640); Cazaniile; Evan- ghelia, învățătura pe toate zilele anului; Triodul; în- dreptarea legii (1652). — In Moldova cele dintâi cărți românești sunt, la aceeași epocă, ale Mitrop. Var- laam: Cartea românească de învățătură (1643); Șapte taine; Răspunsurile. TIPOGRAFII (tiparnițe). Cea dintâi tipografie a fost înființată la 1493 de Macarie în Țara Rom. la Târgoviște, unde s’au tipărit câteva cărți religioase în slavonește, dintre cari cea mai veche cunoscută e din 1508. Tot la Târgoviște lucră apoi tip. lui Liubovicl, 1545-7. — La 1634, Matei Vodă așeză la Govora o tip., mutată apoi la Câmpulung (1640), Dealu (1644), în ur- mă la Târgoviște (1652). La 1678 se mai înfilnță la Bu- curești tipogr. „domnească" a Mitropoliei, mai târziu numită „Nifon" (până la 1836), continuată cu T. Sta- tului, de la 1860. In sec. 17 mai ereau tipogr. la Buzău 11691) și Snagov (1695). — In Moldova, Vasile Lupu întemeiă (1640) pe cea dela Trei-Sfetite, mutată apoi la Mitropolie. După 1680, o altă tip. se afla la Monast. Cetățuifa. — (Pentru cărțile din sec. 16-17, v. ti- părituri). TIRIZIS (Tiriza). — (v. Caliacra). TISA. Râu; cel mai mare afluent al Dunării. Atinge România în partea de Nord, urmând granița spre Cehoslovacia pe o distanță de cam 50 k. TISAU. In J. Buzău. La Haleș, pe muntele Cetățuia și Jidova rămășițe de întărituri. — Tradiție despre „Jidovi' ‘ (protoistorie). TISMANA. Monăstire în munții Gorj ului, mai sus www.dacoromanica.ro — 526 — de Tism., cea mai veche și altă dată cea mai bogată din Țara-Rom. Fondată de Radu I Voev. șl sfârșită de fiul său Dan Voev. la 1385. Călugărul Nicodim ridicase întâi acolo o biserică de lemn în vremea lui Vladislav I. înzestrată de Domni cu moșia și danii, în sec. 14-15. (La 1404 și de Ștefan despotul Serbiei). Biserica refăcută de Radu Voev. la 1541 (zugrăvită la 1564); de Stanca și M. Glogoveanu la 1732; apoi restaurată de Pr. Bibescu la 1844 (se construiră atunci și casele palat din curtea mon.). Clopot de la Matei Voev. și o candelă. O frumoasă cădelniță din sec. 14 la Mu- zăul Național. In biserică mormântul Sf. Nicodim. In apropiere peștera în care a locuit). — Mon. întărită în sec. 15, refăcută de Matei Voev. cu ziduri puternice și turnuri. TISMANA. Sat din Jud. Gorj. In sec. 15 erea târg și reședința banului de Tismana (de Gorj). TISMANA. Râu de munte, în J. Gorj, afluent al Jiu- lui (cu Bistrița și Jaleș). TITEȘTI. Sat în J. Argeș. Resturi dintr’un lagăr roman. TITIRECI (Titirez). Schit desființat, lângă Ocnele- Mari, în Vâlcea, fondat de Mihai spătar Cantacuzlno la 1680, în locul altui vechi. Biserica cu zidurile din jur în ființă. TITLUL DOMNESC. Voevozii noștri erau: Domni ai Tării Românești sau Domni ai țării Moldovei, în titu- latura obișnuită. Cea de cancelarie, păstrată în hri- soave, scrisori, pecetii, monede, pisanii, variază după epoci și chiar de la un Domn la altul. — T. la câțiva Domni ai Țării-Român.: VLADISLAV I: „Ladizlaus Dei gratia Wojvoda Transalpinus et Banus de Zeu- rino, Dux de Fugras, novae Plantationis" (1368). Pe monedă: „Ladizlaus Wajwoda Transalpinus". — MIR- CEA: „Miricius Woyvoda Transalpinus, Fogoras et Omlas Dux, Severini Comes" (chrisov din 1390); „Io Mircea mare Voevod Domn stăpânitor peste toată țara Ungro-română și dincolo de Carpați și încă al țărilor tătărăști, Herzog în Amlaș și Făgăraș, Domn al banat. Severinulul, stăpân al ambelor maluri ale www.dacoromanica.ro — 527 — Dunărei până la Marea cea mare și stăpân al Sili- Btriei". (doc. slav, dn 1406). — DAN I (1385): „Intru Cristos D-zeu bine credinciosul Io Dan Voevod cu mila lui D-zeu Domn a toată țara ungro-română“. — DAN H (1431): „Io Dan marele Voevod și Domn a toată țara Ungro-Vlahiel și a părților de peste munți, Herzog de Amlaș și Făgăraș". — RADU III (1462): „Cu mila lui D-zeu Io Radul Voevod și Domn a toată Țara-Românească, feciorul marelui Vlad Voev." — VLAD III (Țepeș): „Prea credinciosul Io Vlad Voevod și Domn, fiul marelui Vlad Voev. cu mila lui D-zeu stăpânitor și Domn a toată țara română și părților de peste munți, al Amlașului și Făgărașului Herțeg“.— NEAGOE BASARABA (1512): „Din mila lui Dumne- zeu Io Basaxab Voevod și Domn al Țării-românești".— Pe mormântul lui Neagoe și pe al lui RADU de la A- fumați: „Voevod și Domn a toată țara ungro-română și a părților dunărene". — MIHAI Viteazul. Pe o pe- cetie din 1600 (slav.): „Io Mihail Domn al Ț.-Româ- nești, Voevod al Ardealului și al Țării Moldovei". Hri- sov: „Io Mihail Voevod și Domn, cu mila lui D-zeu stăpânind toată Țara-românească și a părților de peste munte, Amlașului și Făgărașului duce". (1596). Hrisov din Ardeal (1600): Michael Valachiae Trans- alpinae et Moldaviae Voyvoda Sacrae Caesareae Ma-ttis Consiliarius et per Transylvaniam Locum- tenens“. — MATEI Basaraba (1636): „Cu mila lui D-zeu Io Matei Basarab Voevod și Domn a toată Țara- românească" (formula obișnuită a Domnilor din sec. 17). — La 1842: „Alexandru Dim. Ghika prin voia lui D-zeu Domn al Țării Român.". — Domni ai Moldovei: — PETRU I (1384): „Petrus Wojwoda Dei gratia Dux terrae Moldaviae". — ȘTEFAN CEL MARE: „Stepha- nus Voivoda Dominus terrarum Moldaviae”; —■ „Ste- phanus Dei gratia heres dominusque terrae Molda- viensis" (1474, 1502); — „Ștefan Voevod cu mila Iul D-zeu, Domn a toată țara Moldovei" (slav.). — For- mula obișnuită la toți Domnii In sec. 15-17: „...Voe- vod, cu mila lui D-zeu Domn al țării Moldovii". — România:—CAROL I: „Prin grația lui D-zeu și voința www.dacoromanica.ro — 528 — națională, Carol I, Rege al României.—[Principii Tran- silvaniei în sec. 16 și 17 ereau: „Dei gratia Princeps Transilvaniae partium Hungariae Dominus et Sicu- lorum Comes.“], — (v. și Domn; inscripții; pecetâa). TITLU DE BOERIE. Numele demnităților și func- ților boerești ajunseseră cu timpul și simple titluri de distincțiune, cari în sec. 19 au fost reglementate (Regulam, organic.) în mai multe categorii sau ran- guri, desființate la 1859. — (v. și boerie). TITULESCU Nicolae. Om politic, n. 1883. — Fami- lia din J. Olt. TOBAC. Sat în Jud. Ismail, pe lalpug. Lângă va- lul roman din apropiere, tradiția unei cetăți numite în popor „Tintu". TOCILESCU, Grigore. Profesor, archeolog, istoric (1845-1909). Opere : Dacia înainte de Romani; Rev. pentru Istorie și Archeologie; Istoria Români- lor; Bis. de la Curtea de Argeș; Monumentul de la Adam-Clissi. A făcut primele cercetări ale monum. romane. — Familie din Buzău. TOCSABĂ. Boer al lui Dan n din Ț.-R. în sec. 15. — Albul T. (v. Albu). TODIRENI. Monăstire în Jud. Botoșani; azi biserica în târgul Burduje.ni. Fondațiune a lui Toader Movilă, la 1597. — (v. Burdujenî). TOIUL oastei, însemna grosul armatei la răsboi (se zicea și „temeiul" oastei). TOK.OLY, Emeric, comite. Boer ungur, pretendent numit de Sultan Principe al Transilv. La 1690, cu Turcii, ajută pe Brâncoveanu ca să atace și să bată pe gener. Heiissler și pe Bălăceanu la Zămești ; fu silit apoi de imperiali să plece, f 1705. TOLBA. Cutia, geanta cu săgeți (în Mold.: curcura). — (v. arc). TOMA banul, boer din sec. 16 în Ț.-Rom., ucis de Radu Vodă la 1536, împreună cu Vlaicu logof. ; înrudit cu Craioveștii; a fondat mon. Vărbila. TOMENI. Boerii de la T. ,în Oltenia; sec. 16-17. TOMIS (Torni). Oraș greco-roman din antichitate, la Marea Neagră. Port și stațiune comercială a Gre- www.dacoromanica.ro — 529 — cilor din sec. 7 a. Cr.; metropolă, a cetăților din Scl- tia mică. Multe și bogate rămășițe antice (ziduri, clă- diri, statui, inscripții, stele, sarcofagii, vase) la Con- stanța, care ocupă azi locul vechiului T. — In sec. 4-6, se cunosc la T. mai mulți episcop!.—(v. și Constanța). TOMȘA. Neam domnesc din Moldova.— Tomșa hat- manul fiind ales Domn (Ștefan VI) de unii boeri la 1563, asediă în Suceva pe Despot șl apoi îl ucise. Nepri- mit de Turci, refugiat în Polonia, fu decapitat la Lvov (1564). — Ștefan II, fiul său, Domn al Mold. 1611-15 și 1621-23. Bătu la Jijia pe Const. Movilă care pieri acolo, apoi luptă cu boerii și cu Movilești!, de cari fu răs- turnat. Domn crunt. Mal domni un an la 1621. — Leon, fiul lui Ștefan, Domn al Ț.-Rom. 1629-32. Avu de luptat cu boerii olteni, conduși de Matei Basarab, răsculați contra Grecilor, și-d învinse la Dudești. îm- păcat cu pribegii, în Iulie 1632 fu înlocuit de Turci. Pieri mai târziu la Țarigrad. — Radu, grecizat ca șl tatăl său, domni în Ț.-Rom. 1664-69. Provocând o două răscoală a boerilor, pierdu scaunul. Avu un fiu Ștefan, fără urmași. TOPCII. Se numeau tunarii turci. Cuvânt între- buințat și în țările rom. în sec. 18. TOPUCEANU. Familie boer. din Ț.-Rom. (Râmnic- Sărat), din sec. 17. — Neagoe T., m. Clucer sub Brân- coveanu ,1712. TOPLIȚA. In fața schitului Nămăești (Muscel), o peșteră în care s’au găsit rămășițe romane (arme, zale, monede dace și rom.). TOPLIȚA. Comună importantă în J. Mureș. Pe râul Doamnei, biserica unei monăstiri (de lemn) de la Doamna Safta a lui Gheorghe Ștefan v. al. Mold., din 1658. TOPLIȚA. Schit m j. Neamțu, de călugărițe. Fon- dat de Eremia Vodă Movilă la 1598. De acolo a luat naștere mai târziu monast. Varatic. TOPOLNIȚA. Monăstire în Mehedinți. Fondată la 1645 de Lupu Buliga căpitanul și fiul său Curea, în- gropați acolo. — Tradiție despre „]idovi“ la Grădiște. Resturi romane (pietre cu inscripții). 34 www.dacoromanica.ro — 530 — TOPOLNIȚA. Râu în Mehedinți, afluent al Dunărei. TOPOLOG. Râu, afluent al Oltului, In J. Argeș. Ese de sub muntele Negoi. Aprox. 100 k. lung. TOPORAUȚI. Sat la N. W. dₑ Cernăuți. Biserica zi- dită la 1629 de Miron Barnovski Voev., care își avea acolo moșia și casele. (In biserică mormântul hatman Barnovski). TOPUZ. Sceptrul sau buzduganul domnesc. însemn al puterii (sec. 17-18). TOEONTAL. Comitatul T. al Ungariei (între Mu- reș-Dunăre-Tisa și comit. Timiș), a fost împărțit prin tratat la 1919: partea cea mai mare atribuită Iugo- slaviei (Voivodina), și o parte de la răsărit României. Aceasta a fost alipită jud. Timiș, formând județul Tiimiș-Torontal. ToRZBURG (maghiar Tbrcsvâr; rom. Terciu). Nu- mirea germană a cetății de la Bran. TOTEȘTI. Sat, aproape de Hațeg (Hunedoara). Resturi daco-romane (podoabe de aur, obiecte div.). TOTLEBEN, Francis Eduard, comite. General rus celebru. La 1877, numit șef de stat-major al armate- lor de operații la investirea Plevnei, grăbi căderea ei. (1818-18’84). TOTOEȘTI. Sat în J. Neamțu; exista la 1400. TRACII. Poporul cu triburi numeroase care locuia la sudul Dunării (penins. balcanică) din vremea pro.- toistorică, e cunoscut sub acest nume. înrudit cu Geto-Dacii, avea și o civilizație asemănată cu a lor. In timpurile preistorice Tracii coborâseră din spre Nord ajungând până la Marea Egee. — Deși făcând parte din aceași rasă, având o origină străveche co- mună, Dacii nu ereau Traci, fiind de mult un popor deosebit. TRADIȚII ISTORICE. Poporul a păstrat, transmisă de generații, amintirea unor fapte și a unor oameni cari s’au impus admirațiunei, cinstire! sau re- sentimentului său. — Așa în Țara-românească, a- mintirea Romanilor („Jidovi", uneori „Novaci", etc.), numele lui Traian (troian); apoi al Iui „Negru Vodă" tatemeetor de țară și biruitor al Tătarilor (al T. din www.dacoromanica.ro — 531 — sec. 13 cari sălășluiau încă prin țară în ai 14, și In care tradiția confundă și alte popoare din nainte, ca Cumanii). Diln vremuri mai apropiate, câteva personagii ale epopee! răsboinice de la sfârșitul sec. 16; Mihai, Buzeștii, sau regionale ca Doamna Neaga (în Buzău), Barbu banul (în Oltenia), Matei Vodă, au rămas fixate unor locuri șl amintirea lor a de- venit legendară. — In Moldova, Dragoș și mai ales Ștefan Vodă domină tradiția națională, care-i abri- bue de obicei evenimentele trecutului și construcțiile de seamă. — Aducerea aminte a năvălirilor turcești, a altor ocupații străine, a rămas încă în popor, însă toate aceste tradiții se șterg cu încetul, fie prin de- părtare în timp, fie prin ivirea altor evenimente (răs- boaele mai noi) sau figuri populare (Vladitmirescu, Cuza), fie mai ales prin puținul interes ce prezintă pentru viața modernă. E păcat că tradițiile trecu- tului, nu s’au cules și analizat cât mai erea timp. Un material istoric, nu mai puțin prețios ca textele, care desbrăcat de înfloriturile legendei, ar fi dat ajutor la lămurirea multor chestiuni istorice, e acum aproape definitiv pierdut. TRAIAN. Marcus Ulpius Trajanus, Imperator ro- man de la 98-117. La 101 începu campania contra Dacilor, pe valea Dunărei și a Timișului în Banat; construi podul peste D. de la Severin. In a doua ex- pediție (105-6), pornită în Valea Oltului, după lupte grele sdrobi pe Daci, luă Sarmisegetuza șl anexă Da- cia la împărăție. Noua colonie fu organizată șl întă- rită. Spre amintirea cucerire! ridică coloana care-i poartă numele pe o piață din Roma; iar în Dobrogea trofeul de la Adam-Klisi. A fost unul din cei mai mari împărați ai R. (n. 53 f 117). Numele lui a rămas în amintirea poporului românesc. TRAIAN, valul sau calea lui. — (v. Troian). TRAJANOPOLIS- Așezare romană în Dobrogea. Poate unde se află azi satul Nicolițel. TRANSALPINA. Nume latinesc al Țării-Românești, în documente medievale ale Regilor Ungariei și ale Domnilor noștri din sec. 14-15. Mai apoi: „Valachla. www.dacoromanica.ro — 532 — transalpina". însemna țara de dincolo de munți (față de Ungaria, unde această denumire rămase până în sec. 17). — (v. și la Titlu domnesc). TRANSILVANIA (Ardeal). împreună cu Oltenia de azi și mare parte a Banatului, Trans. erea în anti- chitate țara Dacilor și formă după cucerirea lui Traian (sec. 2) o provincie romană (Dacia, Apulensis și Porolissensis). Acolo se afla și capitala provinciei, în țara de mai apoi a Hațeguilui care rămase până târziu un centru de rezistență al poporului român, după formarea lui. Epoca dacă-romană, ca și vremile preistorice, au lăsat pretutindeni în Trans. multe și importante urme. — Pe la sfârșit, sec. 10, Maghiară' din Panonia pătrund în Tr., pe care o ocupară întrea- gă în sec. 12. Părțile mai puțin locuite fură populate în sec. 12-13 cu coloni germanii și cu așezările secu- iești de la răsărit. Paza și administrarea țării erea în mâna Voevozilor numiți de Rege, cari apar la finele sec. 12 și cari urmară până în al 18. După căderea Ungariei sub Turci și Germani (1526), Transilv. scăpă de cotropirea turcească: Ion Zapolia se proclamă rege și de atunci țara (la care se adaose câteva comitate de la Nord) fu guvernată de principi naționali au- tohtoni, sub suzeranitatea Turciei, până la 1691, când deveni provincie a Imper. german, cu un guvernator și o dietă locală. De la 1765 (Maria-Tereza) Tr. avu ti- tlul de „mare principat". Revoluția din 1848 pregăti reunirea ei Ungariei, îndeplinită la 1867 odată cu sta- tutul dualismului austro-ungar. Răsboiul cel mare aduse, prin desmembrarea A.-U., alipirea Trans. și a țărilor vecine (Bihor, Satmar, Maramureș) la Ro- mânia (1919). — Trans. avu o soartă deosebită de a Ț.-Rom. și de a Mold. a căror evoluție paralelă e ase- mănată. Istoria politică și teritorială a Tr. se con- fundă cu a Ungariei (care de altfel în sec. 16-17, fiind supusă de Turci ,erea reprezintată numai prin Trans. și comitatele alăturate ei). Istoria Românilor de acoflo e a unui popor trăit sub stăpânire străină, care le-a restrâns sau răpit drepturile. Clasa ve- chilor cneji și voevozi români dispăru de timpuriu W- // ; ,V" 1..' - 533 — în nobilimea maghiară. Lipsiți de conducători, -se înțelege dece la 1437 unirea celor „3 națiuni", Ma- ghiari, Secui și Sași, nu coprindea și pe Români. Până la Ludovic cel mare Rom. avuseră egalitate de drepturi cu ceilalți; mai târziu le pierdură, menținându-se pe alocuri grupări românești cu voevozii lor, ca în Banat, în Maramureș, Satmar, Zarand, organizări cari pier și ele în prima parte a secolului 15. (v. Voevozi). — Populația Transilvaniei a rămas formată de Ro- mâni în cea mai mare parte, de Unguri-Secui și de Germani (Sași), colonizați în unele regiuni, (v. Ma- ghiari, Secui, Sași). — Granițele Tr. o mărginesc cu Țara-Român. la sud, Moldova la răsărit, despărțită de ele prin culmile munților, la W. cu Banatul și județele Arad, Bihor, la N. W. cu Satmar, la N. cu Maramu- reș. — Ca întindere (59.000 km. p.), Tr. cuprinde județele: Huniedoara, Alba, Sibiu, Tâmavele, Trei- Scaune, Ciuc, Mureș, Odorhei, Turda, Cluj, Someș, Să- laj, Năsăud, Brașov (Țara Bârsei), Făgăraș (Țara Oltului). — Numele de „Ardeal", maghiar „Erdely", e al locuitorilor țării, cel de Transilvania (țara de din- colo de pădurile munților Apuseni) a rămas din ac- tele latinești. Germanii o numesc „Siebenburgen". TRANSILVANIA, PRINCIPII. După căderea Unga- riei, Voevozii Trans. devin, prin alegerea lui Zapolia, Domni sau Principi suverani, în legătură de vasali- tate cu Turcii, ca și Domnii români. La început cu titlul de Rege, Ion Zapolia (Szapolyaii), fu întâiul prin- cipe, 1526-40. Urmară: Ion Sigismund Zapolia 1540- 71, Ștefan Bathori 1571-75, Cristof Bathori 1575-81, Sigismund Bathori 1581-99, Andrei Bathori 1599, Mi- hai al Țării-Român. 1599-1600, guvernare imperială 1600-3, Moise Szekely 1603, Ștefan Bocskai 1604-7, Sigismund Rakotzi 1607-8, Gabriel Bathori 1608-12, Gabriel Bethlen 1613-30, Ștefan Bethlen 1630, Gheor- ghe Rakotzi 1630-48, Gheorghe II Rakotzi 1648-57, Francisc Rhedei 1657-8, Agat Barcsai 1658-61, loan Kemenyi 1661,‘Mihail Apaffi 1661-90, Mihail H Apaffi (titular) 1690-1713. (Transilvania trecu sub stăpâni- rea împăratului german la 1690). — 534 — TRANSILVANIA. VOEVOZII. Din sec. 12 până la 1540, Voevozii Trans. ereau demnitari numiți de Rege, fiind de obieci și comiți ai Secuilor. (Printre ei au fost și câți-va români): — lula 1196-1203, Benedict Î204-9, Mihail 1209-12, Bertold episcopul 1212, Nicolae 1213, lula Kean de Siklâș 1214-16, Ipouc comite de Zo- nuk 1216-7, Rophoinus 1217-18, Neuka 1219-20, Paul 1221-23, Hertwig de Zâka 1224-26, Toma de Sadan 1227-29, lula U fiul lui Leustahius 1230-32, Dionis 1233-36, Pousa, fiul lui Solomon 1236-39, Herbord de Lindwa 1240-43, Laurent de Guthkeled 1244-51, Nicolae 1252-55 și comite de Zonok, Henric de Thamasy 1256- 60 și corn, de Zonok, LadMau frate lui lula corn, de Zo- nuk 1260-70, Nicolae Puk 1270-2, cu Matei de Me- gyes 1271-2, id. cu loan 1273-4, Matei singur 1275, Ugrin Csak și Ladislau 1275-77, Langveus de Guekeld 1277-8, Petru de Bana 1278-80, Nicolae de Poth-Harazta 1281-2, Rorand 1283-4, Opor (Apor) 1235-7, Pouka de Alap 1288-90, Roiland 1290-1303, Nicolae de Puky și comite de Maramureș 1303-6, Ladislau de Rathold Î307-13, Nicolae de Med- gyes 1314-19, Dansa (Teodosiu) de Debrezin 1320-1, Toma Kathiz de Zechen 1321-42, Nicolae de lobâgy 1342-3, Ștefan Bubek de Pelsedcz 1344-51, Nicolae Konth 1351-56, Andrei de Debregezth 1356-59, Dionis Bubek de Pelsedcz 1359-67, Nicolae de Debregezth 1367-9, Emeric Bubek de Pelsocz 1369-72, Ștefan Bu- bek de Pelsocz 1372-77, Ladislau de Losoncz 1377-91, Emeric Bubek de P. 1392-3, Frank de Zâchen 1394, cu Stibor 1395-7, Stibor de Stiborich singur 1398-1401, Nicolae de Csaki și Nicolae de Marcsaly 1401-3, loan de Thamăsy și lacob Laczk de Zanto 1403-09, Stiborius de St. iar 1410-14, Nicolae de Chaak (Csaki) 1415-26, La- dislau de Chaak (Csaki) 1427-36, Petru Cheh de L6wa 1436-39, Desider de Losonz 1439, Ladislau Jakchy 1440, Nicolae de Ujlak comite de Telchak și Mihail Jakchy 1441-2, Nicolae 1443 și loan de Hunyad 1443-46, Eme- ric de Pelsedcz pentru Huniady 1446-51, Nicolae Uj- laky 1452, Nicolae Ujlaky și loan de Rozgon 1453-58, Sebastlan de Rozgon 1458, cu Ladislau de Kanisa www.dacoromanica.ro — 535 — 1459. cu loan de Rozgon 1460, Mihail Zilâgyi de Ho- rogzeg 1460-1, Nicolae de Ujlak și loan Pongrâtz 1462-5, loan și Sigismund de Sancto Georgio șl Bozyn și Berthold Elderboch 1466-7, loan Pongrâtz de Dengelegh și Niicoilae Csupor de Monoslo 1468-72, Nicolae de Ujlak 1472, Blasius Magyar și Ion Ungor de Nadasd 1473-5, loan Pongrâtz de Dengelegh 1475-6, Petru Gereb de Wingarth 1477-8, Ștefan Bathori 1479- 93, Bartolomeu Drâgffy de Beltheok și LadisHau de Lo- sontz 1493-4, Bartolomeu Dragffy singur 1495-98, Pe- tru comite de Sanct Georgiu și Bozyn 1499-1511, Ion Zapolya 1511-26. — Urmară apoi Principii neatâr- nați ai Transilvaniei (v. mai sus). — Sub Pr. Zapolya au mai fost Voevozi ai Transilv., nuntiți de ei: Petru Paranyi și Ștefan Bathori 1529, Emeric Balassa 1533 șâ Ștefan Maiilath 1535-40. TRANSILVANIA, COMANDANȚI GENERALI impe- riali în. — De la alipirea de Austria (1691), generalii comandanți ai trupelor din Trans. și regiunile vecine, avură de fapt în mână și guvernarea țării. Comandan- ții militari au fost: — Mareșal Graf Veterani 23 Apr. 1691-95, Gener. Donat Heissler 1695, Gen. Principe de Lotaringia 1695, Graf de Bussy-Rabutin mareș. 16964708, Gen. Bar. Kriechbaum 1708-10, Gen. și Mar. Graf SteinvUle 1710-21, Gen. Graf Viremont 1721-2, Gen. Graf. Konigsegg 1722-26, Graf Tige Gen. 1726-29, Graf Franz Paul Wallis Gen. 1729-37, Prin- cipe Lobkowitz Gen. 1737-41, Graf Czernin Gen. 1741-47, Graf v. Abensberg-Traun Marș. 1747-8, Graf v. Plaz Gen. 1748-9, Graf Browne de Camus 1749- 51, Graf Bernes Gen. 1751, Graf Fr. Weinzel Walllis Mar. 1751-60, Graf Sorbeiloni mar. 1760-1, Bar. Buc- cow Gen. 1761-64, Graf Hadik Gen. 1764-67, Graf O’Donnell gen. 1767-71, Bar. von Preiss gen. 1771-84, Graf Fabris de Santo-Tomiotti Gen. 1784-88, Bar. von Raal Gen. 1788-90, Graf Mittrowski 1790-1806, Graf Kollowrat-Liebstein 1806-11, Bar. Stiipsicz Gen. 1811- 14, Bar. Kienmayer 1814-20, Bar. Schustekh v. Herve 1820-27, Bar. von Mohr 1827-30, Graf Hardegg 1830-1, 2(K30, Graf v. Rothkîirch 1831-3, Graf Mensdorff- www.dacoromanica.ro — 536 — PouiTJIy 1833-4, Baron von Wernhardt 1934-46, Bar. von Puchner 1848-49, Bar. von Wohlgemuth (și gu- vernator) 1849-51, Prime. Schwarzenberg (și guverna- tor) 1851-59, Prime. Lichtenstein (și guvernator) 1858-61, Princ. Montenuovo 1861-66. — (Funcțiunea de comand, general urmează apoi numai cu atribuți- unea miliitară). TRANSILVANIA. GUVERNATORII. — După 1691, Trans. stăpânită de Imper. german, fu administrată de guvernatorii numiți de împărat până la trecerea ei la Ungaria, 1867.— Guvernatorii:— Comite Gheor- ghe Banffy 1691 (confirmat 1693)-1707, Comit. Sigls- mund Kornis 1713-31, vacant 1732-3, Comite lohann Haller 1734-56, vacant 1757, Comite Ladislau Kemâny 1758-62, Baron A. von Buccow general 1762-4, Bar. An- ton Baitay episcop al Trans. Prezident al adminiistr. 1764-71, Comite Maria-Joseph von Auersperg 1771-74, Bar. Samuel de Bruckenthal 1774-87, Corn. Gheorghe Banffy 1787-1822, Bar. J. de JoSika-Branitskai, presid. al administr. 1822-34, vacant 1835-6, Comit loan Kcr- nis 1837-40, Corn. losef Teleky 1841-48; Bar. Geringer von Odenburg comisar imperial 1848-9; — Bar. Ludvig v. Wohlgemuth Feldmar. Lt. comand, gener. și guvern. 1849-51, Principe K. v. Schwarzenberg corn. gen. și guv. 1851-58, Principe Frederic zu Lichtenstein F. M. Lt. comand, gener. și guvern. 1858-60; — Comite Emeric Miko Presid. al guvernăm. 1860-1, Corn. Folliot de Crenneville F. M. Lt. Presid. al guvern. 1861-67, Com. Emanuel Pechy comisar imp. și Pr. al guv. 1867-69. TRANSILVANIA, Episcop! și mitropoliți ortodoxi pentru, (v. la Sibiu). — Mitropolia unită rom. (v. Alba-Inha-Făgăraș). TRANSMARISCA. Cetate romană în Moesia infe- rioară. — (v. Turtucaia). TRAPSIA, Mihail de. General austriac; român din Banat. S’a distins în răsb. din Italia. (1838-96). TRASCAU. In Jud. Alba pe Arieș. Stațiune protois- torică (podoabe de argint dace). TRESNEA. Familie boer., în București. TRATATE DE PACE moderne, privind Țara-Româ- www.dacoromanica.ro — 537 — nească și Moldova: — Trat. de la PASSAROVITZ (Pojarevaț în Serbia), încheiat după victoriile lui Eu- gen de Savoia contra Turcilor, între împăratul Carol VI și Venezla, cu Turcii. Oltenia fu cedată împărăției germane împreună cu Banatul și Belgradul; 21 Mai 1718. — Tr. de la BELGRAD, din 18 Sept. 1739. Ger- mania silită să închee pace cu Turcia, după ce aju- tase pe Ruși împotriva ei, trebui în urma acestui trat. să evacueze Oltenia. — Tr. de la KUCIUK-KAINARGI din 1774, închee al 3-lea răsboi ruso-turc. Rusia că- pătă dreptul de control și protecțiune a țărilor ro- mâne, trimețând și agenți la București și Iași. — Tr. de la ȘIȘTOV, între Austria-Turcia, 4 Aug. 1791; — urmat de cel de la IAȘI 1792 între Rusîa-Turcia, după răsboiul din 1787-91. — La 1812, Mai 26, trat. de la BUCUREȘTI. După răsboiul victorios al Rusiei contra Turciei, Rusia luă întreaga țară dintre Prut și Nistru, numită apoi Basarabia. — La 1826, convenția de la AKKERMAN între Ruși și Turci, stabili un program de guvernare al țărilor noastre, cu clauza ca Domnii să fie numiți pe 7 ani și întăriți de Sultan șl Țar. — 1829, Sept. 14, trat. de la ADRIANOPOL. între Ruși- Turci: Țările române rămân sub suzeranitatea Porței, dar sub protectorat rusesc. Brăila, Giurgiu, Tur nu și ostroavele Dunării fură înapoiate Ț.-Rom. Mai multe scutiri pentru principate, drept de a avea miliție. Urmă ocupația rusească. — Convenția de la BALTA- LIMAN (Constantinopol) din 1849 între Ruși-Turci. Se prevedea pentru țările rom.: înființarea Divanu- rilor legiuitoare; ocuparea rusă-turcă până la organi- zare și trimeterea câte unui comisar rus și turc; numi- rea pe 7 ani ca Domni a lui Barbu Stlrbey și Grig. Ghika. —• Congresul de la PARIS, 30 Mart. 1856, după răsboiiul din Crimea a hotărât: ridicarea protecto- ratului rus din țările române, neutralitatea și punerea lor sub garanția celor 7 puteri; înapoiarea unei părți din Basarabia (jud. Ismail, Cahul, Bolgrad); inter- naționalizarea Dunărei; consultarea dorințelor Ț.- Rom. și Mold. în ce privește Constituția și unirea lor, prin adunări. — Convenția de la Paris, la 1858, pre- www.dacoromanica.ro — 538 — găti modalitățile unirei țărilor rom. sub garanția Pu- terilor. Se numi o comiisiune de trei (caimacami) în fife-ce țară. — Trat. de la SAN-STEFANO (Hagios- Stefanos) din 13 Mart. 1878 recunoscu în art. 5 inde- pendența României. Acest trat. fu întărit de: — Con- gresul de la BERLIN întrunit de marile Puteri apu- sene ,2 Iulie 1878, a consfințit (prin art. 43) inde- pendența României, cedarea Basarabiei (dela 1856) către Rusia și anexarea în schimb la România, a gu- rilor Dunării și Dobrogei (art. 45). El închee răsboiul din 1877. (Delegați români ereau Brătianu și Kogăl- niceanu). — Trat. de la BUCUREȘTI, 28 Iulie 1913, puse capăt răsboiului balcanic. România câștiga qua- drilaterul la sudul Dobrogei (Silistra-Bazargic). — BUCUREȘTI, 1918, Mai 7. Tratat între Puterile Cen- trale și România, în urma armistițiului care pusese capăt participărei României în marele răsboi. Acest tratat n’a fost aplicat, Puterile Centrale fiind înfrânte de Aliați și între timp guvernul român neexecutân- du-â clauzele. Anulat la 18 Nov. 1918. — Tr. de la SAINT-GERMAIN, 10 Sept. 1919, între Statele aliate și Austria. România redobândi Bucovina. — Tr. de la TRIANON, din 4 Iunie 1920, între Aliați și Ungaria- România dobândi Transilvania cu părțile din prejur și Banatul. — TRATATE și convenții COMERCIALE mai vechi, (v. Comerciul). TRAUSI. O parte din neamul Agatirșilor din Dacia erea cunoscut sub acest nume. — (v. Agatirși). TREBUJENI. Sat în J. Orhei (Basar.). La locul Peș- tera, ruinele unui târg pe Răut. TREI-SCAUNE. Județ în Transilvania. Vechiu co- mitat ungar (Haromszek). Centru secuesc. Numele îi vine de la trei scaune ale Secuilor (Sepsi, Kezdy, Orba). — Regiune muntoasă. Râuri: Olt, Buzău, Oi- tuz. Numeroase localități cu resturi preistorice dace. — Reședința la Sf. Gheorghe. Suprafața 3889 k. p. Populația (1930) : 136.400 locuitori. TRERI. Popor cimerian așezat la Dunărea de jos în vremuri preistorice, prin sec. 12 a. Cr. — (v. CI- merieni). www.dacoromanica.ro — 539 — TRETINA. Amendă pentru furt. — (v. Gloaba). TRIBUTUL țărilor române (haraciul) către Turci;- Sub forma de „dar“ (peșcheș) la început, datează din vremea lui Mircea pentru Țara-Rom. (pe la 1415) și de la Petru Aron pentru Moldova (1457). — In sec. 15 câți-va Domni refuzară să plătească acest dar; în a doua jumăt. a sec. 16 însă, tributul fu impus cu tărie și de atunci crescu mereu. Pe lângă haraci, bac- șișurile demnitarilor turci ajunse de regulă la finele sec. 16, sporeau sumele mari ce se scoteau din țară de către Domnii schimbați des de Poartă. — Tr. Ță-r rii-Român. care erea de 3000 galbeni sub Mircea și urmașii lui din sec. 15, se urcă pe vremea lui Vlad Țepeș la 8000 galbeni și apoi la 10.000. Al Moldovei erea de 4000 (cam 50.000 taleri) la Bogdan HI. Se adăogau și 48 de cai (Mold. 24), șoimi și produse din țară. Petru Rareș plătea 12.000 galbeni. Lui Petru II în Ț.-Rom. 1 se impuse 30,000 galbeni, și Moldovei pe aceiași vreme 15.000. Birul se urca mereu, adesea chiar de pretendenți, cari ofereau mai mult ca să fie numiți sau menținuți în domnie. La venirea lui în scaun, Brâncoveanu plătea 250 pungi: el urcă haraciul la 520 pungi. Moldova plătea mult mai puțin : pe vremea lui Cantemir, trib, erea de 97.500 lei. — La sfârșit, sec. 17, pe lângă haraci se mai dau daruri de Bairam (bairam-pescheș): Sultanului 19.000 lei și blănuri scumpe, 7000 sultanei-valiide, 7500 Vizirului, ll.OOd lui Hizlar-Agasi, etc. La numire, Domnul mai da deo- sebit: Sultanului 38.000, Vizirului 23.000 și alte bac- șișuri cam de 80.000. In total peste 600.000 lei vechi pentru haraci. — „Mucarerul“ de înoire al Domnie, introdus în sec. 18, aducea alte taxe și cheltueli, iar înoirea de 3 ani costa ca și venirea în scaun. Darurile ocazionale pentru trimeșii Sultanului sunt de adăogat )a haraci, care singur explică birurile ce apăsau țara în sec. 17 și 18. — Cu schimbarea felului de numire a Domnului (1829), trib, fu reglementat și bacșișurile dispărură. La 1842, Țara-Rom. plătea 2.000.000 de pi- aștri turcești (1.400.000 lei rom.); La 1857, 2.500.000 piaștri Ț.-R. și 1.500.000 Moldova. — Sub Princ. Carol www.dacoromanica.ro — 540 — (1868-70), tributul României mal figura în buget cu «28.000 lei. TRIFAILÂ. In Feb. 1514, pretendentul Trifăilă, care se zicea fiu de Domn, veni cu oaste secui’ască asupra lui Bogdan al Mold. Prins lângă Vaslui și tăiat. TRIPHULON. Localitate în Dacia, după vechii scrii- torii; prin Moldova de azi. ’ TRIVALEA. Schit desființat lângă Pitești (Argeș) ; Zidit de mitrop. Varlaam la 1698. TROCAIA. Un schit, aproape de Grecești (Mehe- . dinți), dispărut din sec. 18. TROESMIS. Cetate antică în Dobrogea, la Iglița actuală, pe Dunăre, la sud de Macin (J. Tulcea). ■Ruinele municipiului și ale cetăței romane. Cetatea (castra stativa) dreptunghiulară, cu 4 porți, unul din punctele cele mai importante la Dunăre, exista din sec. I; în al 4-lea sec. fiind distrusă de Goți fu re- construită puternic de Justinian. Gamizona Legiune! V Macedonica. Vechiu vad al Barbarilor. In sec. m municipiu. (Ruine, apeducte, numeroase pietre cu inscripții, antichit. diverse la Muzăul Național și la Bibliot. nat. din Paris). TROIANUL (calea lui Troian). Numele popular al șanțului sau valului roman ce străbate în unele părți Ț.-Rom., numit și „Brazda lui Novac" (în formă lite- rară greșită: „calea lui Traian").— In special sechila- mă Tr. șanțul care începe la Flămânda pe Dunăre, tre- ce pe la Rușii de Vede, pe lângă Pitești, la Câmpulung, spre Bran-Râșnov, și care datează de la Adrian sau Marc Aureliu (LIMES ALUTANUS). Lung cam de 230 km., erea apărat de 18 cetăți de pământ (castella), din care s’au găsit urme Ia Flămânda, Valea Urlui, Săpata, Albotă, și mai ales la Jidova (castra de zid). Ridicătura vizibilă astăzi e cam de %—2 m., lățimea de 10—12. și se recunoaște bine în multe locuri. Pă- mântul bătut și ars erea întărit cu lemn. Valul forma linia de apărare în stânga Oltului. — Tot sub numele -de v. lui Tr. se mai găsește în Dobrogea (de la Cerna- ■voda-Medgidia-Constanța), în Moldova (Covurlui-Te- scud, peste valea Șiretului) etc. — In Basarabia Tr., www.dacoromanica.ro — 541 — paralel cu Dunărea, merge de la Prut (Vadu lui Isac),. la satul Troian. La Nord, de la Prut (Leova), un altul străbate Jud. Tighina la Nistru. Un alt Tr. de la Șen- dreni (J. Iași) peste Prut spre Nistru. Celelalte valuri din Bas. nu sunt datorite Romanilor, ci popoarelor barbare de la N. și E., din epoci nedeterminate. — (v. Val și Brazda lui Novac). TROIAN. Deal lângă Râmnic, în Vâlcea. O biseri- cuță de la 1838, a fostului schit întemeiat acolo. TROPAEUM TRAIANI. Lângă satul Adam-Clisi, în Dobrogea (jud. Constanța), a rămas până în zilele⁻ noastre, ruinat, mărețul MONUMENT pe care Traian îl ridicase (an. 108-109) în amintirea înfrângerii Da- cilor, numit Tropaeum Tr., pe care-1 consacrase lui- Marte (Marș ultor).— 54 de blocuri de piatră cu baso- reliefe interesante (scene de răsboi) încingeau monu- mentul; o mare parte din ele au fost transportate la București. Diametrul monumentului erea de 31 m., înălțimea de 32. Trofeul (armătură) se înălța deasu- pra cu 12 m. Lângă trofeu, Traian ridică un mausoleu pentru legionarii căzuți în luptele cu Geții șl Sarmații din Scitia. Monumentul fu refăcut și mărit de Con- stantin în sec. 4. — In apropiere se desvoltă ORAȘUL roman, cu numele de Tropaeum T. înfloritor în sec. 2-3. Reconstruit de Constantin și Licinius (316), „Ci- Vibas Tropaei“ fu distrus de Avari la sfârșitul sec. 6. ■ (Ruinele cetății și a patru basilici, numeroase monu- mente, sculpturi, căpițele, stele funerare). TROTUȘ, Râul. Afluent al Șiretului. Vine din mun- ții Ciucului din Transilv., trece prin Jud. Bacău-Put- na. Afluenți : Uz, Oituz, Doftana, Slănic, Cașin; Taz- lău. Lungime apr. 135 km. (Nume maghiar: Trotos). — Valea Trotușului, cu înălțimile din dreapta, a fost teatrul unor lupte sângeroase în răsboiul din 1917. TROTUȘ. Vechiu ținut al Moldovei, în sec. 15-18, pe valea Trotușului; din Vrancea spre Tazlău, partea de jos a jud. Bacău de astăzi. TROTUȘ, Târgul. Sat în J. Bacău, pe Tr., aproape de Tg. Ocna. Altă dată târg, întemeiat și locuit mal mult de Secui. Există din sec. 14. O veche biserică . www.dacoromanica.ro — 542 — ■catolică,. Biserica ortodoxă din sec. 17. După 1650 târ- gul căzu, mutându-se la Târgu-Ocna. TROTUȘAN. Neam de boeri din Moldova, în sec. 15- 16. — Trotușan vistiernic sub Bogdan V. — Gavril Tr., mare logofăt al M. 1517-25 și 1538-41, conspiră contra lui Petru Rareș, oare îi tăie capul, (1541) — Trotușan m. Logofăt ,tăiat de Aron-Vodă la 1592. TROTUȘANU. Un fost schit (sec. 17-19) în J. Putna, lângă MoVilița. TRUȘEȘTI. In Botoșani. Urme preistorice (neolitice) . TSELGU. Căpetenie sau rege al Pecenilor din păr- țile noastre (pe la an. 1000). TSIERNA (Dierna, Tierna). Numele dac al râu- lui Cema dintre Oltenia-Banat. — Lângă vărsarea Oernei în Dunăre, unde e azi Orșova, se afla orașul -daco-roman Tsierna. (v. Tierna). TUDOR. Fiul lui Radu III cel frumos al Ț.-Rom.; -f tânăr peste Dunăre. TUDOR. Boer din sec. 16; după moșie de la Voini- ■cești. Mare logofăt sub Neagoe, Radu VI și Vlad VIII; tăiat de Radu Paisie la 1538. (v. Drăgoești). TUDORA, Doamna. Soția doua a lui Pătrașcu Voev. și mama lui Mihai Viteazul al Ț.-Rom. f 1606 (în că- lugărie: Teofana) și înmormântată la Cozia. TUDORA de la Târgșor. Iubita lui Mihai Viteazul. Din neamul boerilor de la T. și Popești.—(v. Târgșor). TUDOSCA. Doamna lui Vasile V. Lupu al Moldovei. Fiică a vornicului Bucioc, f 1637. TUFECCII. Soldați din garda domnească (sec. 18- 19), turci și albanezi. Aveau cap pe „tufeccibașa". TUHUTUM. Duce al Maghiarilor, care în sec. 10 cu- ceri Transilvania, după înfrângerea lui Gelu Voevo- . dul Românilor. TUI (turcește: tug). Steagurile generalilor (pași) și demnitarilor turci ereau, după rangul lor, compuse ■din 1, 2 sau 3 cozi de cal (tuiurl). Vizirii, seraskiirii, mușirii, ereau pași cu 3 tuiuri. Domnii țărilor noastre aveau (sec. 17-18), drept la 2 tuiuri. (Unii au avut, în mod deosebit, 3 tuiuri: așa Duca al Mold. 1680, (Grigore Ghika în Ț.-Rom. 1822). www.dacoromanica.ro — 543 — TULCEA. Oraș și port pe Dunăre (br. Sf. Gheor- ghe); reședința Jud. Tulcea. Până la 1830, orașul -vechiu erea pe deal. Sub stăpânirea turcească, la T. erea reședința mutașerifului Dobrogei (sangiacul de Tulcea). — Acolo, la Dunăre, se afla cetatea traco-ro- mană Aegyssus, în sec. 1 p. Or. — Populația (1930) . 20.000 1. TULCEA. Județ al Dobrogei, cuprinzând și delta Du- nării. — Antichități și ruine greco-romane numeroa- se. Dealuri în partea centrală. Delta ; pescării. —• Numele după orașul reședință. — întindere 8627 k. p. Populația 183.000 1. TULUMBAGII. Nume turcesc al pompierilor în sec. 18. Aveau cap pe „tulumbagi-bașa“. TUN. întrebuințarea acestei arme de foc începu în țările noastre din sec. 15. Erea de diferite forme și nume: baiimez, pivă, săcălușe, hușniță, șl în general PUȘCA (nume care fu înlocuit, prin sec. 18, cu cel de ,,tun“). — Altă dată pușcașii, mai târziu tunarii slujeau tunurile. — (v. pușcă). TUNUSLI, Frații. De origină greci, locuind în Țara- Rom. Au scris Istoria Valachiei (tipărită la Viena 1806): amănunte geografice și politice asupra țării. TURBAȚI. Sat în J. Ilfov (pomenit în doc. de la 1440), aproape de Snagov. Pe un ostrov al lalomițel, vidării și ruinele unei biserici, atribuită de tradiție lui Vlad Țepeș. Ușile de la altar, din sec. 15, măestrit sculptate, aduse mal târziu la vechea biserică risipită de la Snagov, sunt la Muzeul Național. — Așezare protoistorică getică (epoca de bronz). TURCII osmanlii. Prima atingere cu Turcii o luară Românii, puțin timp după pătrunderea lor în Europa, la 1369, când Vladislav Domnul Ț.-Rom. se luptă la Vidin cu oastea turcească adusă de Șișman de la Târ- nova. Sultanul Baiazid trecu cel dintâi Dunărea la 1396. După mai multe lupte cu Turcii, Mircea spre a-i Împăca sfârși prin a le plăti tribut (pe la 1415). Ne- supunerea sau necredința Domnilor români din sec. 15 și 16, fură cauza multor lupte cu T. veniți să-i pedepsească. Supunerea definitivă datează de la So- www.dacoromanica.ro — 544 — liman II. Domnii începură să fie confirmați, mai târ- ziu chiar numiți de Turci; în sec. 17 Domnii ereau de regulă instalați de Poartă, iar în al 18 vor fi simpli demnitari turcești. — In Moldova, atingerea cu T. fu mai târzie. întâiul peșcheș fu plătit la 1455. Luptele eroice ale lui Ștefan nu împedicară închinarea țării, care în sec. 16 (de la Petru Rareș), va fi în aceleași raporturi cu T. ca șl Ț.-Rom. — Emanciparea țărilor rom. de suzeranitatea turcă e progresivă în sec. 19. Ultima legătură de dependență, nominală, fu ruptă la 1877. — Țările române n’au fost provincii otomane, ci vasale, situațiuni cu totul deosebite. Turcii nu a- veau nici garnizoane (în afară de raialele lor: Brăila, Giurgiu, Turnu, și în Mold. cetățile din Basar.), nici nu locuiau decât întâmplător țara. Exceptând expe- dițiile militare, stăpânirea turcească n’a fost mal greu simțită de populație decât a multor Domni, români sau străini.— Oa influențe turcești, am avut unele cu- vinte rămase în limbă, și oare-eari obiceiuri ce s’au pierdut cum erea în primul rând portul. TURCIA. SULTANII otomani, de când Românii au venit în atingere cu Turcii, au fost : — Murad I 1359-89 ; Baiazid I 1389-1402 ; Suleiman, Musa, Ma- homed (lupte pentru tron) 1403-13; Mahomed I 1413-21 ; Murad II 1421-51 ; Mahomed II 1451-81 ; Baiazid II 1481-1512 ; Selim 1512-20 ; Soliman II cel mare 1520-66 ; Selim II .1566-74 ; Murad HI 1574-95 ; Mahomed ni 1595-1603 ; Ahmed 1603-17 ; Mustafa I 1617-18 ; Osman II 1618-22 ; Mustafa I iar 1622-3 ; Murad IV 1623-39 ; Ibraim 1640-48 ; Mahomed IV 1648-87 ; Soliman III 1687-91 ; Ahmed II 1691-95 ; Mustafa II 1695-1703; Ahmed III 1703-30; Mahmud I 1730-54 ; Osman III 1754-57 ; Mustafa III 1757-74 ; Abdul Hamid I 1774-89 ; Selim III 1789-1807 ; Mah- mud II 1808-39 ; Abdul Megid 1839-61 ; Abdul Azls 1861-76 ; Murad (detronat) 1876, Abdul Hamid n 1876-1903 ; Mehmed V 1909-18. TURCINEȘTI. Sat în Gorj ; exista la 1400. TURCȘMIL (Turk-Esmil). In Dobrogea nouă, la S. de Turtucaia. Altă dată târg mare turcesc, azi căzut. www.dacoromanica.ro — 545 — TURCULETZ. Familie boer. din Mold., sec. 16-17. — Un Turculetz, viteaz căpitan, servea în oastea polonă secolul 17. TURDA (Torda ; Thorenburg). Oraș din Transil- vania, pe Turda și Arieș. Centru maghiar; cu impor- tanță politică în sec. 16. Cetate a Regilor Ung. din sec. 14, amintită dela 1075. Reședința jud. Turda. — La T. fusese orașul roman Potaissa. Lângă T., pe deal „Ceta- tea zânei" (Tiinderhegy), ruine din cetatea veche de piatră a Dacilor. — Populație (1930) : 20.100 loc. TURDA. Județ al Transilvaniei. înainte se numea Turda-Arieș (comitat ung. din s. 13: Torda Aranyos). Râu: Arieș. Munți și dealuri; mine metalice. Reședința la Turda.—Suprafața 3514 k. p. Populația 182.000 (1930). TURDAȘ. Sat în J. Huniedoara, lângă Orăștie. Res- turi de așezare dacă protoistorică. — In sec. 16 au stat acolo episcop! români calvini numiți de Princ. Transilvaniei: Pavel „episcop al Românilor" 1567-77; Mihail 1577. TURIA. Sat în J. Olt. O biserică ruinată, zidită la 1793 de C. Racoviceanu. TURNAVITU, Alexandru. Dascăl grec din București, f 1761. — Pantazi, profesor la Academia domn. 1780. TURNU. Din vremea Romanilor, lângă Dunăre, a- proape de vărsarea Oltului, exista a cetățue (turn mare rotund) : TURRIS. In evul mediu a servit Bi- zantinilor (numit Pirgos), iar în sec. 14 (refăcut poate de Vladislav), erea al Domnilor români. Se numea a- tunci Niicopolul mic sau turnul de la Nlcopoli, fiind în fața cetății de la N., cărei sluji de fort înaintat pe malul stâng, după luarea lui de către Turci de la Mir- cea Vo. (1396). La 1546 T. cu teritoriul din jur deveni raia. Garnizoana lui ținea de Pașa de la NiCopoll până la 1829. Ruinele turnului se află la sud de orașul T.-M. TURNU-MĂGURELE. Orașul T.-M. din Țara-Rom. a fost fondat după înapoerea raialei Tumulul la 1829, cu locuitorii din satul alăturat Măgurele, luând nu- mele vechiului turn (v. mai sus). Dela 1839 e capi- tala J. Teleorman. Port la Dunăre. — Pe locul orașului 35 www.dacoromanica.ro — 546 — urme de așezare ante-romană (tesaur getic din sec. 5 a. Cr. descoperit la 1880). — Populațiune (1930) : 17.500 loc. TURNU. Monăstire In J. Argeș ,1a Olt. Fondată de Mitrop. Varlaam la 1676. Arsă în 1932. TURNU ROȘU (Verestorony; Landskrone, Rothen- thurm). Ridicat de Regele Ludovic la 1370 pentru su- pravegherea defileului Oltului, T. Roșu Se află în a- propiere de vechea graniță, J. Vâlcea-Transllvania, lângă Boita (J. Sibiu). Ruinele încă întregi ale tur- nului rotund între albia Oltului și drum, și întăriri ■pe munte; pe malul stâng, sus se afla cetatea, pe lo- cul celei romane. TURNU SEVERIN. — (v. Severin). TURTUCAIA (Bulgar : Tutracan). Orășel pe Du- năre (J. Durostor) în fața Olteniței. Acolo erea ve- chiul TRANSMARISCA, fortăreață din vremea lui Dioclețian (sec. 3). Cetatea se menținu în epoca bi- zantină (în sec. 10 avea un episcop). — Din secol. 15 cetate turcească. Prădat și ars de Mihai V. la 1594. T. fu teatrul înfrângere! armatei române în Aug. 1916. TUȘNAD. Comună și stațiune balneară in Transilv. Jud. Ciuc, pe valea Oltului la munte. TUTANA. Schit în J. Argeș, pe Argeș. Fondat de A- lexandru Voev. la 1577 și isprăvit de Mihnea la 1582. Metoh al mon. de la Mihai Vodă din București. TUTOVA. Județ din Moldova ; vechiu ținut al Ță- rii-de-jos. Numele de la râușorul T. afluent al Bârla- dului. La început se numea și ținutul Bârlad. Reședin- ța la Bârlad. — Suprafața 2391 k. p. Populația 144.000 loc. (930). TUZLA-Techirghiol. Sat la mare, în J. Constanța. Resturi de la o așezare antică greco-romană. TYRAGEȚI. Triburi getice din anticltate, prin părțile Basarabiei! de astăzi. TYRAS. Oraș antic grecesc, așezare maritimă și co- mercială la gura Nistrului (pe Liman), pe locul unde e acum Cetatea-albă. Veche colonie milesiană din sec. 5 a. Cr. Cetate romană în sec. 1 p. Cr. (Cercetă- rile au scos la iveală ziduri, sculpturi, inscripții, o- www.dacoromanica.ro — 547 — biecte felurite). Stricat de Invaziuni, orașul supravie- țui și fu refăcut în sec. 6. Apoi ,pe rând, ocupat de di- feriți stăpâni: sub Bizantini cetatea se numea Mauro- kastron ; Genovezii o stăpâneau în sec. 13-14; că- zută sub Tătari, Moldovenii o dobândiră de la ei.— (v. Cetatea-albă). ¥ (Tz) ȚARA-ROMANEASCĂ. Statul întemeiat între munți și Dunăre în sec. 13-14 de întâii lui Voevozi, s’a che- mat de atunci „Ț.-Rom.“. — Pentru străini, în gene- ral erea VALACHIA; în documente latinești încă din secolul 14 : TRANSALPINA. Grecii și apoi Slavii o numeau „Ungro-Vlahia", și cu porecla de „neagră" : „Mauro-Vlachia", „Kara Vlaska", care la Turci erea „Kara-Iflak". (După numele Domnului Basaraba din sec. 14, unii o numeau : Basarabia, Țara-Basarabea- scă). De Moldoveni și de Poloni a fost numită „Mun- tenia". Titlul Domniilor erea: „Domn al Țării-Ro- mânești", și nici o altă numire n’a fost întrebuințată de locuitorii ei. — Geografic, coprinde teritoriul (cam 77.000 k. p.) dintre Dunăre, Munți și Moldova. Partea de la apus de Olt, e OLTENIA (Valachia mică la străinii). Ț.-Rom. e împărțită din vechi în 17 județe rămase până astăzi (la cari se mal adaogau : J. Se- cueni desființat în sec. 19; Motru, Gilort, Jăleș, Bal- ta, numiri dispărute din sec. 15). — Scaunul țării a fost pe rând la Argeș, Câmpulung, Târgoviște, Bucu- rești. — Odinioară Domnii Ț.-R. au stăpânit și alte țări : Făgăraș, Severin, Amlaș, Basarabia cu Kilia, partea de jos a Moldovei de mai târziu.(Viancea-Put- na spre Trotuș) și parte din Dobrogea, până în a doua jumăt. a sec. 15. — Domnia Ț.-Rom. luă ființă în sec. 13, cu Voevozi ținând de Regele Ungariei și stăpânind, regiunea dealurilor din dreapta și stânga Oltului (v. Liiton, Mișlav, Senesilav. Domnii de la Argeș își întinseră puterea, așa că la începutul sec. 14 dom- www.dacoromanica.ro — 548 — neau pe ambele părți ale Oltului: Basaraba I erea pe la 1320-30 singur stăpân al Ț.-Rom. Pe atunci, și până mai târziu, câmpia spre Dunăre (lalomița-Brăila) erea puțin locuită, bântuită fiind de Tătari pe cari îi risipi Basaraba și urmașii lui. Sub Vladislav (1370), țara ajunse la cea mai mare întindere, adică Ț.-Rom. întreagă, „părțile tătărești" spre Basarabia, Banatul Severinului (partea răsăriteană dincoace de Cema), țara Făgărașului și Amlașul, — pe cari Domnii din sec. 15 le pierdură pe rând. Afară de îndreptări de hotar neînsemnate, teritoriul Ț.-Rom. a rămas ne- schimbat de atunci. Turcii numai, țineau în stăpâ- nire (raiale), cetățile de la Dunăre (Brăila, Giurgiu, Tumu) înapoiate la 1829 (tratat. Adrianopol). — Ța- ra-Rom. ca și Moldova, n’au fost provincii otomane, ci state atârnate sau vasale, păstrându-și cârmui- rea și legile lor. închinarea la Turci se făcu pe tfm- pul lui Mircea ,însă până în sec. 17 mulți Domni se răsvrăteau sau nu îndeplineau cererile Forței (Mi- hai I, Dan, Vlad, Radu de la Afum„ Mihai Viteazu, Ra- du Șerban). Legăturile politice cu Ungaria și mal târziu cu împărăția germană ereau, alături de dorința de a lepăda un jug, cauza acestei atitudini. — Domnii din sec. 18, cei mai mulți străini de țară, pot fi pri- viți ca funcționari ai Forței. Situația se mai schimbă după 1821 prin tratatele de pace și deschiderea dru- mului către autonomie și independență. — Numeroa- se rămășițe pre și protoistorice (geto-dace) se află mai pretutindeni în Ț.-R., iar în Oltenia resturi im- portante ale vieței romane (ruine, drumuri, antichi- tăți, valul care brăzdează țara). Din evul mediu și timpuri mai noi, biserici, câte-va cetăți și curți rui- nate. — Unită cu Moldova la 1859-62, Ț.-Rom. formă cu ea România. — (v. și Oltenia). ȚARA-ROMANEASCĂ. DOMNII (Chronologia). — Voevozii din sec. 13: Basaraba, pe la 1230-45; Litean 1245-72; Barbat 1273-85; (poate apoi Dan 1285), în dreapta Oltului. — Mișelav (Mihai) -1240; Senes- lau 1245-, în stânga Oltului.—Al INTREGEI ȚARI RO- mANEȘTI (Dinastia ilu Basaraba): Tihomir pe pe 1300- www.dacoromanica.ro — 549 — -1315 ; Basaraba I 1315-40 (f 1352) ; Alexandru 1340- 64; Vladislav 1364-74; Radu (Negru) 1375-84; Dan I 1384-86; Mircea cel mare 1386-1418; Vlad I 1394-96; Mihai 1418-20; Dan II 1420-31; Radu II (cu întreru- peri) 1420-27; Alexandru Aldea 1431-35; Vlad II Dra- cul 1435-46; Dan III 1446-47; Vladislav II 1447-56; Vlad III Țepeș 1456-62; Radu III cel frumos 1462-74; Basa- rab II Laiot 1474-79; Basarab III cel tânăr (Țepelușfl 1477-81; Vlad IV călugărul 1482-96; Radu IV (cel mare) 1495-1508; Mihnea cel rău 1508-10; Vlad V (VUăduț) 1510-12; Basaraba IV (Neagoe) 1512-21, Teodosie 1521; (Vlad VI Dragomir 1521), Radu (Bădica) 1521-24, (Mehmed 1521); Radu VI de la Afumați 1521-29; Vladislav III 1523-25; Moise 1529-30; Vlad VII 1530- 32; Vlad Vin (Vintilă) 1532-35; Radu VII (Paisie) 1535-45 ; Mircea II (Ciobanul) 1545-54 ; Radu VUI (Hie) 1552-3 ; Petrașcu cel bun 1554-57 ; Miir- cea II din nou 1558-9 ; Petru II 1559-68 ; Alexan- dru III 15^8-77 ; (Vintilă 1574) ; Mihnea II turcul 1577-83; Petru III (Cerceii) 1583-85; Mih- nea II iar 1585-91 ; (Hie 1591) ; Ștefan (surdul) 1591-2 ; Alexandru (cel rău) 1592-3 ; Mihai II cel Viteaz 1593-1601 ; Silmeon Movilă 1601-2 ; Radu VIII Șerban Basaraba 1602-11 ; Radu IX Mihnea 1611- 16; Gavril Movilă 1616; Alexandru V. Iliaș 1616-18 ; Gavril Movilă iar 1618-20 ; Radu IX Mihnea 1620-23 ; Alexandru VI (Coconul) 1623-27; Alexandru niaș 1627-29 ; Leon Tomșa 1629-32 ; Matei Basaraba 1633-54 ; Constantin Șerban Basaraba 1654-58 ; Mi- hai Radu (Mihnea) 1658-9 ; Gheorghe Ghika 1660- 64 ; Radu X Leon 1664-69 ; Antonie 1669-72 ; Grigore Ghika iar 1672-74 ; Gheorghe Duca 1674-78 ; Șer- ban Cantacuzino 1678-88 ; Constantin Brâncoveanu 1688-1714 ; Ștefan Cantacuzino 1714-16. Epooa zisă fanariotă (sec. 18) : Nicolae Mavrocor- dat 1715-16 ; Ion Mavrocordat 1716-19 ; Nicolae Ma- vrocordat 1719-30; Mihai Racoviță 1730-1; Constantin Mavrocordat 1731-33 ; Grigore II Ghika 1733-35; Const. Mavrocordat 1735-41 ; Mih. Racoviță 1741-4 ; Const. Mavroc. iar 1744-48 ; Grig. Ghika iar 1748-52 ; www.dacoromani :a.ro — 550 — Matei. Ghika 1752-3 ; Const. Racoviță 1753-53 ; Const. Mavrocordat iar 1756-8; Scarlat Ghika 1758-61; C. Mavrocordat iar 1761-3 ; C. Racoviță iar 1763-4 ; Ște- fan Racoviță 1764-5 ; Scarlat Ghika 1765-6 ; Alexan- dru Ghika 1766-8 ; Grigore Ghika 1768-9 ; Manoie Giani-Roset 1770-1 ; (Ocupația rusă 1769-74) ; Ale- xandru Ipsilanti 1774-82 ; Nicolae Caragea 1782-3 ; Mihai Șutzu 1783-6 ; Nicolae Maurojeny 1786-90 ; (ocupația austriacă 1789-91) ; Mihai Șutzu 1791-3 ; Alexandru Moruzi 1793-96 ; Alexandru Ipsilanti iar 1796-7 ; Const. Hangeri 1797-9 ; Alex. Moruzi 1799- 1801 ; Mihai Șutzu 1801-2 ; Const. Ipsilanti 1802-6 ; Alex. Șutzu 1806 ; (ocupația rusă 1807-12) ; loan Ca- ragea 1812-18 ; Alex. Șutzu 1818-21 ; Scarlat Cali- mah 1821; (ocupația turcă 1821-2). — „Domini pămân- teni" secolul 19:—Gregore IV Ghika 1822-28; (ocu- pația rusă 1828-34); Alexandru Ghika 1834-42; Gheor- ghe Bibescu 1842-1848; (Revoluția și Caimacamia 1848-49) ; Barbu Știrbei 1849-56 ; (ocupația rusească 1853-5 ; Oaimaciamia (Alex. Ghika) 1856-59 ; — Ale- xandru loan Cuza 1859. — (v. și numeJle fiecărui; ilar pentru fi liația vechilor Domni Basarabi, la Anexe, No. I și II). ȚARA DE JOS și ȚARA DE SUS. Din sec. 16 Moldo- va fu împărțită în două regiuni cârmuite fiecare de un mare vornic. Țara de jus, la răsărit, coprindea ținutu- rile: Iași, Cărligătura, Vaslui, Roman, Tutova, Tecuci, Putna, Fălciu, Covurlui, Lăpușna, Orhei, Soroca. Iar Ț. de Sus : Bacău, Neamțu, Suceava, Hârlău, Dorohoi, Cernăuți, Hotin. (Ținutul Basarabiei, cu cetățile Ce- tatea^albă șl Ismail, erea din sec. 16 în mâna Turci- lor și Tătarilor (Bugiac). — Spre sfârșitul sec. 18, Ip- silanti înființă și în Țara-Rom. un vornic de Ț. de sus și altul de jos, cu jurisdicție pe o grupare con- vențională a județelor (de la munte și de la câmp). ȚAMBLAC, Grigore. Cleric trimes la 1401 în Mol- dova de Patriarh pentru trebile bisericei („mare das- căl ăl bis. Mold.“). Apoi mitropolit de Kiew. A luat parte la conciliiul de la Constanța. — loan Ț., amba- siadorul lui Ștefan Vodă la Dogele Veneziel, 1477. www.dacoromanica.ro — 551 — ȚĂRANII. Acest termen generic pentru oamenii de La țară, cultivatori de pământ, cuprinde două cate- gorii, două condiții sociale bine deosebite în vechime: — de o parte moșnenii (răzeși în Mold.), oameni li- beri, stăpânitori de pământ cari alcătuiau oastea ță- rii (v. moșnean, knej), — de alta „rumânili“ (ve- cini în Mold.), lipsiți de pământ și supuși unor legă- turi de moșia unui om liber, cnej sau boer. (v. ru- mân). — E probabil că origina clăcașilor erea deose- bită de a moșnenilor încă înainte de întemeerea statu- lui românesc. Se pare că cei dintâi reprezintau popu- lația de la câmp, peste care s’ar fi suprapus prin sec. 12-13 un grup de cuceritori coborâți de la munte și care au împărțit între ei pământul, supunând la mun- ca lui pe cei aflați acolo. — Târziu (sec. 17), deosebi- rea de stare materială între ț. liberi și rumâni, aproa- pe nu mai exista, din cauza sărăcire! celor dintâi. Totuși tradiția origine! lor s’a menținut, moșnenii constituind un fel de aristocrație rustică. — împro- prietărirea țăranilor fără pământ s’a făcut întâi la 1864 din moșiile secularizate de la monăstiri, apoi la 1872; în sfârșit în mai largă măsură, din averile par- ticulare și publice la 1919. ȚARIGRAD. Numele slav al Constantinopolei (tur- cește Stambul) întrebuințat și de Români în vechime. ȚANȚĂRENI. In J. Doij. Biserica unui fost schit, ridicat pe la 1630 de Mihai spătarul Coțofeanu. ȚEBEA. In munții Apuseni, Hunledoara. Mine ex- ploatate din vremea Romanilor. — Stejarul lui Horia și mormântul lui Avram lancu. ȚEICA. Ruinele unui schit, pe deal, la Ocnele mari (Vâlcea), întemeiat pe la 1680, refăcut 1726. ȚESĂTURI. Țesăturile, broderiile, alesăturile, bo- rangicuri și pânzeturi românești, — vechea artă a femeilor, — sunt caracteristice prin măestria lucru- lui. Ni s’au păstrat din fericire bucăți admirabile chiar din sec. 14-16 : aere, dvere, învelitori de mor- mânt, patrafire, văluri, țesute cu fir și mărgăritar (ca la mon. Putna, Sucevița, la Muzăul Național din Buc.), stofe și broderii cari au nevoit 'ani de lucru. Orna- www.dacoromanica.ro — 552 — mente casnice de acelaș fel, scoarțele (covoarele), pânza, alcătuiau zestrele și făceau mândria casei. — Lucrături de îmbrăcăminte nu ne-au rămas din vre- mea veche, însă putem ușor să ni le închipulim prin comparația cu cele actuale, de oarece portul femeilor dela țară nu s’a schimbat. Cu lână, bumbac, mătase, fir și fluturi, se țeseau și se împodobeau fotele și ca- tirințele, maramele, ilile și cămășile cu altițe, betele, în cari culorile tradiționale sunt roșu și negru. Portul simplu și potrivit înfățișării svelte a românce- lor noastre, s’a născut pe pământul acesta. Regiu- nile unde se mai lucrează și se păstrează nealterat portul de altă diată, e mai ales partea de munte a Țării-Rom. In Moldova (afară de munte), obiceiul de a lucra s’a pierdut sau a degenerat. In Transilvania port românesc caracteristic : în Făgăraș, în regiunea Sibiu (negru domină), în Huniedoaira; în Banat. — (v. și arta, portul). ȚEȚINA. Lângă Cernăuți au rămas ruinele unul turn al cetății ridicate la vadul Prutului pe vremea Regelui Oasimir III al Poloniei în sec. 14 și care mai târziu fu stăpânită de Domnii Moldovei. Cetatea Ț. (polon : Czeczyn) fu recunoscută la 1443 de Regele Vladislav lui Ștefan II al Mold. ȚIBAN. Neam boeresc din Mold., în sec. 14-17 (ți- nut. Vasluiu). Un Țiban trăia la 1399. ȚIFESCU. Familie boer. din Mold. sec. 17. — Ilie Ț. vel spătar sub Consț. Cantemir ; ț 1704. ȚIGĂNEȘTI. Sat în Teleorman. Pe o măgură sta- țiune preistorică neolitică (ceramică interes.). ȚIGĂNEȘTI. Monăstire de călugărițe în Ilfov. Fon- dată de Banul Radu Golescu la 1812 pe locul unui schit vechiu. Bolnița de la Log. N. Pârscoveanu, 1817. ȚIGĂNEȘTI. Sat în J. Tecuci. Biserica din sec. 18, rezidită de Costache Konaki. Oasele lui ruinate. ȚIGĂNEȘTI. In Jud. Orhei. Un schit din 1740. ȚIGANII. Popor originar din India, de unde a por- nit nomad poate din sec. 8-9, rătăcind prin Persia, A- sia mică, Imperiul bizantin. In țările noastre prime- le cete de Ț. au venit de peste Dunăre în sec. 14 (în www.dacorornanica.ro — 553 — Serbia ereau semnalați la 1348) și trecerea lor a ur- mat cât-va timp. De când îi aflăm în doeum. în Țara- Rom. (pe la 1365-70), apoi în Moldova (1418), ereau în stare de robie, situațiune în care nu se poate ști cum au ajuns (probabil din cauza vieții lor nomade în cete) și care a durat până la mijloc, sec. 19. — Țiga- nii robi ereau stăpâniți de Domn, de boeri și de mo- năstliri. „Domnești" ereau : aurarii, rudarii, ursarii și lăeții, nomazi liberi dar supraveghiați. Ț. boereștl ereau „vătrași" stabili, proprietatea stăpânului, la curtea cărui îndeplinea diferite meserii : lăutari, fie- rari, bucătari, slugi în casă, etc. Stăpânul îi putea vinde sau schimba în voe (v. Robi). — Țig. ereau des- tuii de numeroșii și în unele curți boerești sau monas- tirl, sălașele lor formau adevărate colonii. După e- manciipare unii au rămas în orașe, alții s’au așezat la țară ca meșteșugari. Emanciparea Ț. s’a făcut în- tre 1837-1856. — Țig. ziși „turcești" sau căldărarl, veniți mai de curând sunt încă nomazi. — Numele de țigan (vechiu: ,^ațigan“) vine dela Grecii bizantini: dr^qxavoc (ila Turcii: cinghiane). Țiganii însăși se nu- mesc Romii¹ (rom = om). ȚIGLINA (Gherghina). Localitate între Șiret și Galați, la Dunăre, lângă Bărboși. Urmele cetăței ro- mane Dinogetia. In sec. 18 și 19 (1838), s’au aflat a- colo pietre cu inscripții, statui, vase, sarcofagili, etc. Zidăria cetăței ridicată de Traian s’a risipit. Orașul se întindea sub platoul pe care erea așezat castrul. ȚINUT. Moldova erea împărțită în vechime în ținu- turi (ca județele în Ț.-Român.), având de cârmutior pe staroste sau pe pârcălab. Numele lor erea luat de obicei de la târgul de reședință ; câteva de la râuri (Putna, Suceava, Covurlui). — Ținut. Cârligătura șl Hârlău au fost desființate din s. 18. In Basarabia și Bucovina împărțirea actuală nu mai corespunde ce- lei vechi. După uhire, ținuturile au fost numite ju- dețe ca și în Țara-Rom., și de atunci sunt admini- strate de un Prefect. ȚINUTUL SECUILOR, „Secuimea" sau „scaunele Secuilor" din colțul jud. estic al Transilvaniei, au fost www.dacoromanica.ro — 554 — stăpânite vremelnic (s. 15-16) de Ștefan cel mare și Petru Rareș. — (v. Secui și Scaune). ȚIȚEȘTI. Sat în Muscel, lângă care e Valea mona- stirea lui Radu Vodă Paisie. — (v. Valea). ȚUFALĂU (magh. Czofalva). In J. Trei-Scaune. Importantă stațiune protoistorică dacă (arme, securi, podoabe de aur, etc.). ȚUȚORA. Sat în J. Iași, la Prut. Luptă între Turci și Polonii lui ZoLkiewski sprijinind pe Gaspar Voev. TZIGARA, Zoto. Boer grec în Mold. însurat cu Ma- fia fica lui Petru Voev. ; f 1590. — Familia în Ț.- Rom. ȚOPUS (Zopus; „Terra Tzopus“). Numire veche a unei părți din munții apuseni în jurul Crlșului ne- gru, dela N. de Beiuș spre Crișu alb. Un Ambrosie voe- vod de Z. trăia la 1345. U UBICINI, Jean H. Publicist francez, filo-român. A scris asupra țărilor noastre, susținând Unirea (1818-84). UCEA de sus. Sat în J. Făgăraș. Riune dintr’o mo- năstire. UCRAINA. Partea de sud a Rusiei, stepele Ucrainei, a fost totdeauna un isvor nesecat de invazii spre ță- rile noastre, în special în Moldova, de care o despăr- țea Nistrul. Tătarii, apoi Cazacii, au prădat sălbatic țara în nenumărate rânduri până în sec. 18. — La 1678 Duca Vodă al Mold. fu numit de Turci și Hat- man sau stăpânitor al Ucrainei. UDREA Banul. Căpitan al lui Mihai Viteazul. — (v. Băleni). UDRIȘTE. Boer din sec. 14 (1390) în Ț.-Român.; — Fiul său Manea Udr., mare vornic după 1450 ; — și fiul acestuia Dragomir Udr., mare vornic, f 1493. Ereau boeri oltenii de la Segarcea și Băllești, înru- diți cu Domnii Ț.-R. www.dacoromanica.ro — 555 — UDRIȘTE. Boer din Ț.-Rom. Sfetnic șl vornic al lui- Basaraba cel tânăr. Intre 1465-83 stăpânea Făgă- rașul ce-i fusese concedat de regele Matei; t 1483. UDRIȘTE de ia Mărgineni, boer din Ț.-Rom. f 1548. — (v. Mărgineni). UDVÂRHELY. Comitat maghiar din Transilvania, azi județul Odorhei. — (v. Odorhei). UESCU. Familie boer din Argeș (sec. 17). UGRINUS, magistrul. Nobil român; stăpânitorul moșiilor Făgăraș și Sâmbăta, 1291. Ban de Severin la 1274-5. UGHI. Unitate monetară din vechime, galbenul. •— (v. monede). UIOARA (Maros-Ujvâr). Sat in Jud. Alba lângă Ocna-Mureș. Ocne de sare. Acolo erea localitatea da- co-romană Marcodava. — Așezare protoăstorică cu resturi dace. ULFILAS (Wulfilas). Episcop al Goților din dreap- ta Dunărei (regiunea Silistrei), trăitor în sec. 4. A predicat creștinismul de sectă ariană la nordul Du- nărei, în părțile noastre. Ț 381. ULMETUM. Oraș roman, în Dobrogea la satul de azi Pantelimon. Ruine din zidurile cetăței, numeroase șl de preț resturi arheologice (pietre, inscripții, obiec- te diverse). ULMI. Sat lângă Târgoviște. Acolo erea locul de e- xecuție al osândițiflor din târg cu furcile (spânzură- torile). Două movile. ULPIA TRAIANA. Numele dat de Romani, după cu- cerire, vechei Sarmisegetuza, care rămase capitala Daciei: „Colonia Ulpiiia Traiania Augusta Dacica Sar- misagetuza“. — (v. Sarmisagetuza). ULPIANUM. Localitate romană la N.-Vestul Daciei superioare (regiunea Grisului). ULTRANSILVANIA. Un nume, rar întrebuințat, In cancelaria reg. ungară (sec. 12-13), pentru Tran- silvania. UMBLĂTORII de Soroca și de Hotin, ereau în ve- chime un corp de curieri ai Domnilor moldoveni, pen- tru Polonia și Ucraina, (până în sec. 18). www.dacoromanica.ro — 556 — UNCEȘTI. Sat în J. Vaslui. Biserica din 1742. UNGARIA. Legăturile politice dintre Domnii ro- mâni și Regii Ung. datează de la constituirea ambe- lor noastre state (sec. 13 și 14) și au urmat până la căderea Ungariei în sec. 16. Voevozii pe cari îi aflăm în sec. 13 în Țara-Rom. ereau vasali ai Regilor și le- găturile de vasalitate au continuat, cu întreruperi (pentru stăpânirile de peste munți) și mai mult no- minal până în a doua jumăt. a sec. 15 când suzera- nitatea Turcilor se impuse. ■ In Mdld., unii Domni -din sec. 14 și 15 recunoscuseră vremelnic suzeranita- tea Reg. Ung., în loc de a Polonilor. — Ungaria a fost pentru Ț.-Rom. puntea de legătură cu Apusul. In- fluența ungară în unele așezăminte sociale și în felul de trai al boerimei și Domnului în Țara-Rom. se con- stată în sec. 14-16. — Ardealul cucerit de Maghiari în .sec. 10-11, urmează istoria Ungariei până în vremea apropiată. — (v. Transilvania, Maghiari). REGII Ungariei, începând din secolul XI: — - -Ștefan cel sfânt 997-1038. Petru (și Samuel) 1038- 46) ; Andrei 1047-60 ; Bela I 1060-63 ; Solomon 1064- 74 ; Geza 1074-77 ; Ladislau cel Sfânt 1077-95 ; Colo- man 1095-1114 ; Ștefan II 1114-31 ; Bela II 1132-41 ; Geza II 1141-61 ; Ștefan III 1161-73 ; (Ștefan IV 1163-5) ; Bela III 1173-96 ; Emeric 1196-1204 ; La- dislau copilul 1204-5 ; Andrei II 1205-35 ; Bela IV 1235-70 ; Ștefan V 1270-2 ; Ladislau IV cuma- nul 1272-90; Andrei III 1290-1301 ; VencesBas 1301-4 ; Othon 1304-7 ; Carol Robert d’Anjou 1308-42 ; Ludovic cel mare 1342-82 ; Maria 1382-85 ; Carol II de Neapol 1386-7 ; Sigismund 1387-1437 ; Albert 1437-9 ; Elisabeta 1439-40 ; Vlâdislas al Polo- niei 1441-4 ; Ion Huniadi regent 1444-53 ; Ladislau V postumul 1445-57 ; Matei Corvin 1458-90 ; Vladislas II 1490-1516 ; Ludovic H 1516-26 ; — Ion Szapolyai In Transilvania, 1526-40 și Ferdinand în U. de apus 1527-64. — Apoi Principii Transilvaniei și dela 1690 împărații Germaniei (casa de Austria), ca Regi al Ungariei. UNGNAD, David. Comisar împărătesc în Ardeal www.dacoromanica.ro — 557 — (1600) împreună cu Mihai Szekely, pentru suprave-- gherea acțiune! lui Mihai Vodă, f 1601. UNGRA. Sat în J. Târnava mare. Urme de așezare dacă (arme, obiecte de bronz). UNGRO-VLAHIA. Numirea Țării-Românești în ac- te oficiale grecești și slavonești, începând din sec. 14. întrebuințată întâi de Patriarhia grecească însem- na Vdiahia din părțile ungurești, spre deosebire de VI. mare de la sud, (Macedonia). — Rămasă încă în tit- lușul mitropolitului Țării-Rom., „al Ungro-Vlahiei".- (v. Mitropolia). UNGUR de Nadast. Familie din Huniedoara, în sec. 15-17 ; de orig. român. — loan U. credincios și viteaz căpitan al Regelui Matia. UNGURAȘ. Sat în J. Someș din Ardeal. Pe locul lo- calității romane Cersie. — In sec. 13 Regii Ung. ridi- cară acolo un castel. La 1527 Zapolia îl dărui cu mo- șiile dimprejur lui Petru Rareș, care-1 stăpâni câtva timp. UNGURENI. Nume ce se da din vechime Maghiari- lor în Țara-Rom. și Mold. — Mai multe sate de colon! din Ardeal s’au numit astfel și uneori sate alăturate cu acelaș nume se deosebesc cu calificativul de „U.“, în oposiție cu „pământeni"' UNGURENI. In Jud. Tecuci. Pe „dealul mare", ur- me de șanțuri de la o întărire. — Alt sat U. în Jud. Bacău, menționat la încep, sec. 15. UNGURII. — (v. Maghiarii). UNIREA Țării-Românești cu Moldova se îndeplini întâi sub forma personală a alegerii aceluiaș Domn (Alexandru loan Cuza) la 24 Ian, 1859 ; apoi prin u- nirea efectivă (Guvern și Parlament comun), procla- mată la 24 Ian. 1862. — întregirea României prin uni- rea Tarnsilvaniei și celorlalte ținuturi românești pier- dute sau stăpânite de state străine, s’a făcut între 1918-20 sub Regele Ferdinand, prin dorința obștea- scă, astfel; — Basarabia la 9 Aprilie 1918 ; — Buco- vina în Noembrie 1918 ; — Transilvania cu părțile Crlișanei și Banatul la 1 Dec. 1918. Parlamentul a ra- tificat alipirea lor la 29 Dec. 1919. Tratatele de la www.dacoromanica.ro — 558 — 'Trianon (cu Ungaria) și de la Saint-Germain (cu Austria) au consfințit in 1919 și 20 aceste schimbări teritoriale față de politica internațională. UNIVERSITĂȚI. București, fondată la 1864; Iași -la 1860 ; Cluj, 1872 ; Cernăuți, 1875. — Școli politeh- nice superioare : București 1850 ; Timișoara. URDĂREANU. Familie boer. din Gorj ; numită du- pă moșila Urdari. URDARI. Sat în Gorj. Urme preistorice (neolitice). — Ruine de case vechi. UREADNIC. In Moldova, un nume al vornicului sau vătafului de târg. Se numea așa și capul unui sat mo- năstiresc ori boeresc. (s. 15-17). URECHE (Urechiă). Familie de boeri moldoveni. — .Pan Oană Ureacle 1442. — Nes tor U. mare vornic 1590-1610, sfetnic al Movileștilor, cronicar, t 1617 ; .— Fiul său Grigore (1590-1647), mare Logofăt, a con- tinuat cel mai vechiu letopiseț al Mold., început de tatăl său, care e și cea mai importantă cronică a ță- .iiii.— Vasile Alex. Ureche, Istoric, literat, profesor: Is- toria Românilor (docum. din s. 18) ; scrieri asupra literat, rom. vechi. (1834-1901). URIA. Sat în J. Olt. Biserică de la 1735. URIC. Cuvânt vechiu slav, care însemna hrisov, act, document domnesc, în Moldova. — URICAR erea scriitorul actelor domnești în Mold. (sec. 14-18). URLAȚI. Târgușor în Prahova. Menționat pe la 1670. Biserica galbenă din s. 18. — Urme preistorice neolitice (arme, unelte). URLUENI. Sat în Teleorman. Urme de -lagăr roman (întărituri de pământ, ceramică, arme). Cele două valuri romane (Brazda lui Novac și troiianu) se în- .tâlneau acolo. UROI (Arany). Sat în J. Huniedoara la răsărit de Deva, pe Mureș. Rămășițe din așezarea romană, lângă .care fusese un castru, pe Dealul măgurei. Pe acelaș loc se afla în veacurile de mijloc o puternică cetate ,a Regilor Ungariei, dispărută în sec. 17. URS de Marginea. Familie nob. din Făgăraș. — Da- -vid, baron U., colonel austriac ; s’a distins prin bra- www.dacoromanica.ro — 559 — vură In bătălia de la Solferino. Fondator de așezări culturale (1816-97). URSAKI. Familie din Mold., sec. 17. — Ursaki, mare vistiernic, 1670. URSEANU. Familie b. din Vâlcea. URSQAIA. La Pițigăești, In Olt, pe „dealul cetățU“, urme de Întăriri romane, lângă troian. UTIDAVA. Localitate dacă, prin Moldova actuală (Bacău-Neamț). URZICENI. Târg în J. Ialomița. Până la 1832 erea reședința Ispravnicului județului. — Popul, (1930) : 8000 loc. UZI. Popor ; ramură a Cumanilor cari au ocupat Jara-Rom. și Mold. de jos în sec. 12-13. (Numele a rămas râușorului Uzu și unui munte în J. Bacău, și sub forma Oituz). V VĂCĂRESCU. Boerii de la Văcărești (Dâmbovița), stăpâneau acea moșie din sec. 15-16. (După tradiție erau veniți din Făgăraș). — Radu de la V. comisul, In sec. 16. — Patrașcu vornicul zidi biserica de la V. pe la 1590. — Neagoe spăt., capucehaia lui Șerban Vodă la Țarigrad. — lenache V. mare clucer, credin- ciosul lui Brâncoveanu, fu ucis împreună cu el la 1714. — Barbu V., mare Ban, f 1756. — Enăchlță, mare Ban ; scriitor (1720-96). — ștefan, M. Ban, 1760. — Barbu, mare Ban, Caimacam la 1827. — lan- du V., mare Vornic, literat^- om politic (1786-1863). —• Teodor („Furtună"), mare Ban, Caimacam al ță- rii (1774-1853).—Teodor, mareșal al Curței, diplomat, g-ral; a scris Istoria războiului din 1877. (1842-1913).— (v. și Literatura). VĂCĂREȘTI. Sat în J. Dâmbovița. Biserica de la Enache Văcărescu vel Agă, 1680. VĂCĂREȘTI. Monăstire lângă București. Fondată la 1722 de Nicolae Mavrocordat Vv. (înmormântat www.dacoromanica.ro — 560 — acolo). Arhitectură interesantă; coloane ale peristi- lului (iconostas sculpt. la Muzăul Naț.). Reședința Domnului'; întărită cu ziduri. Casele domnești și chi- liile au fost transformate în închisoare. VĂCULEȘTI. In J. Dorohoi. Sat domnesc al Doam- nei Ana, 1412. — Biserica din 1712. VAD. Monăstire în Transilv. la Vad, aproape de Dej (J. Someș). Fondată se pare la finele sec. 14 de Bale și Drag, voevozi de Maramureș. Reînoită cu bise- rica de Petru Rareș al Mold. pe la 1530. — Acolo a fost înființată în sec. 15, de către Ștefan Domnul Moldovei, o EPISCOPIE ortodoxă pentru partea de sus a Ardealului, ai cărei episc. sunt cunoscuți între 1523- 1622. Apoi fu urmată, în sec. 17, cu întreruperi, de episcopii' de Maramureș. VAD AS (Vadâsz). Sat în J. Arad; amintit în doc. la 1214. VADASTRA. Sat în J. Romanați. Așezământ preis- toric neolitic și din epoca de bronz. La „Măgura fete- lor“ necropolă de incinerare (ceramică ornată, sta- tuete, unelte de piatră și os) ; și la „Măgura Ce- tatea“ (ceramică, unelte de bronz). — Resturi ro- mane, zid, șanțuri, monede, urme de așezare. VADENI. Sat în J. Gorj, aproape de Târgu Jiu. Bi- serica zidită de Banul Cornea Brăilei pe ia 1695. A- lături casele (cula) acestui boer. VADRA. Măsură de capacitate pentru lichide. — (v. Măsuri). VADUL-PAȘII. In J. Buzău. La câmp, în movila Ciocârlia s’au găsit oseminte de om și de cal, cu arme și fiare'; mormânt scitic. VADU-ROȘCA. Sat în Putna, pe Șiret, unde pare a fi fost o cetățue a lui Radu cel frumos, în fața cărei Ștefan al Mold. ridică o alta (1471). VADUL SOREȘTILOR. In Buzău. Locul unei așe- zări getice (poate Ramidava ?). La cătunul Clociți s’a aflat un tesaur de monede romane. VAIDA-VOEVOD. Familie nob. din Transilvania. — Alexandru V., om politic, naționalist; prezident al Consiliului de Mân. în 1919. (n. 1872). www.dacoromanica.ro — 561 — VAIDEI. Sat în Huniedoara. Resturi preistorice. VAELLANT, Jean A. Profesor francez stabilit în București între 1829-4. Filo român. A scris „La Ro- mânie", o istorie a țărilor noastre, și „Poâsies de la langue d’or". VAITOIANU, Artur. General, comandant de corp și de armată în campania 1916-18. Prezid. al Consil. de mliiniștni în 1919 (n. 1864). VAJDA-HUNYAD. Numele maghiar al orășelului Huniedoara. VALACHI (Valahi). Românii, în special cei din Țlara-Rom., au fost cunoscut! înainte de străini nu- mai sub acest nume (Wallachen germ., Valacchi itai., Valaques franc., Wallachians engl., Vlahos grec, Olah magh., Volosin polon, etc.). E vechiul cuvânt german „wallach" (de unde și „walsch") care însemna la în- ceput pe roman sau latin, apoi în genere neamurile de limbă romanică. Trecut la Slavi, s’a răspândit la toate popoarele, sfârșind prin a însemna în sens re- strâns numai pe Români. VALACHIA. Străinii cunosc Țara-Românească sub acest nume (germ. Wallachei, ital. Valacchia, franc. Valaquie și Valachie, engl. Wallachia, slav Vlaska, etc.), Turcii o numeau „Iflak" și „Kara-Iflak" (Vala- chia neagră) ca și Slavii de la sud „Karâ Vlaska" și Grecii bizantini: Maurovlahia. (Acest calificativ de negru a rămas de la „Cumania neagră", cum se nu- mea câmpia românească pe vremea când sălășluiau Cumanii). — „Ungro-Vlahia" e altă numire a can- celariilor grecești și slavone, rămasă în titulatura bisericească. — Prin confuziune sau din neștiință, unii numeau V. și Moldova. — Cuvântul vine de la valah = român. — (v. Țara Românească, Valachi). VALASUT. In Jud. Cluj. Așezare dacă protoistorică (arme, obiecte de bronz). VALEA. In Muscel, la Desrobiți-Țițești. Fostă mo- năstire, azi biserica satului, zidită de Radu Vodă la 1534 și întărită cu ziduri în jur. (Zugrăvită la 1548 de Mircea Voev.). In vechime se numea GURA sau Gura-Văei. S6 www.dacoromanica.ro — 562 — VALEA-ALBA. In Nearnțu. — (v. Pârâul alb și Răs- boenli). VALEA BOEREASCĂ. Sat în Mehedinți. La „Jido- vinele" șl la Dealu-Bisericei, urme romane. VALEA CU APA. Sat în Gorj. „Aninoasa" un schit fondat ia 1709. VALEA DANULUI. In Argeș. Biserica din 1810 (în locul altei vechi), în care se află tâmpla veche a Mon. Argeșului. VALEA GRĂDIȘTII (Grădiștea). In J. Vâlcea. Pe dealul Vinerii, la locul „Cetatea", rămășițe de lagăr roman. VALEA HOGII. Sat în J. Tulcea. Ruine antice. — (v. Beroe). VALEA MARE. In J. Muscel. Biserica satului (fost schit), zidită la 1735 de Grigore Vv. Ghika. VALEA NEAGRA. Schit lângă Herestrău, în J. Put- na; fondat la 1755 de călugări ruși. VALEA SCHEILOR. In J. Buzău. Ruinele unor case domnești ale lui Brâncoveanu, la vie (1706). VALEA SEACA. Sat în J. Ialomița. La „Cetatea fe- tei" în apropiere, urme de așezare preistorică (neo- litică) . VALEA SLAVEI. In Jud. Constanța. La „Cetatea fe- tei", urmele unui castru roman. VALEA TĂTARILOR. Deal la Pietraru-Trestia In J. Buzău. Urme de așezare preistorică. VALEANU. Familie boer. din Oltenia (Craiova); cunosc, sec. 17. VĂLENI. In J. Argeș, lângă Șuiei. Schit fondat de Bunea Grădlșteanul în sec. 17. Zidurile din prejur ruinate. VĂLENI. Sat în J. Roman. Biserica din 1519 zidită de Cosma Șerpe postelnicul (pietre de mormânt din sec. 17). VĂLENI. Sat în J. Nearnțu, aproape de Piatra. Schit cu biserică interesantă de lemn din prima jum. a sec. 16. (sculptură, icoane din s. 16-19). VĂLENI DE MUNTE. Orășel în J. Prahova, pe Te- leajen. Târg cunoscut din sec. 15, în legături cu — 563 — Brașovul. Altă, dată scaun al jud. Secueni. Monăs- tire, fondată în sec. 15-16, reconstruită la 1686 de Hagl Stoian clucerul (rezidită 1746). Universitatea populară lorga și muzău 'istoric. Populația (1930) : 4500 1. —La Văleni sau la Drajna se afla în sec. 15 cetatea de pe Teleajen. VALUL ROMAN (Limes, vallum). Șanțuri cu ridi- cături de pământ, pe alocuri zidite, ridicate de Ro- mani ca semn de hotar al stăpânirei lor și ca apă- rare spre miază noapte și răsărit. Valul străbate Ț.-R. Se poate încă bine urmări valul de la miază-zi pa- railel cu Dunărea (Teleorman-Vlașca), și cei mare care străbate Oltenia și Ț.-Rom. de la Severin spre Brăila, numit de popor „Brazda lui Novac". In stân- ga Oltului ele sunt tăiate de valul care mergea de la Turnu de pe Dunăre la Câmpulung spre munte (li- mes alutanus). In generai poporul le-a numit „tro- jane“ sau brazda lui N. — In Nordul Banatului un val pleca de la Mureș spre S. V. până la Tisa. Un altul, spre Sud de Timișoara la Versovia. Un al treilea la Dunăre. — In Transilvania, la N., din Someș pe la Porolissum la Crlșu repede. — In Moldova, valuri pro- babil pre-romane ereau: de la Șiret (gura Trotușu- lui) peste Prut și prin Bugiac la limanul Nistrului, — în legătură cu altul care pornea de mai jos (la răsă- rit de Galați). Un altul la N. de cel d’ântâi. — Două alte valuri romane paralele, în Dobrogea între Du- năre șl Mare (Tomis). — (v. Troian și Brazda lui Novac). VAMA. Vămile țărilor rom. ereau organizate (pro- babil după sistemul tătăresc) în sec. 14. Din vechime V. ereau venit al Domnului și se arendau (une-ori se concedau ,,de mdlă“, adică cu dania venitului) vre- unui credincios al Domnului. Venitul sau parte din venitul unei vămi se da uneori la monăstiri.—Pentru taxele de import și export, Domnii aveau convențiuni cu vecinii (Vladislav al Ț.-R. la 1368, apoi Mircea și urmașii lui cu Brașovul; în Moldova Alexandru cu Lembergul, 1406). — VĂMILE Țării-Român. mai vechi (cunoscute din sec. 13-14) ereau: Bran (Ru- www.dacoromanica.ro — 564 — căr) spre Ardeal-Brașov, Buzău, Calafat, Brăila, Giurgiu, Floci, și alte schele ale Dunării (La 1480 se mafi. pomenesc : Vama de la Jil (Jiu), și a Pra- hovei). — In Moldova la 1400, mărfurile treceau vamă la Baia, Moldovița, Bacău, Trotuș, Șiret, Cer- năuți, Câmpulung, Bistrița, Dorohoi, Hotin, Tighina, și alte târguri. — „Vama cea mare“ se plătea după tariful hotărât pentru mărfuri la vânzarea lor în târguri; iar „vama cea mică“ erea pentru transit și se plătea de car sau căruță.— Venitul vămilor mai vechi nu ne e cunoscut. La 1767, în Ț.-Rom. erea de 115.000 lei; la 1843 de 2.600.000 lei. — Prin Regulam, organic se făcu venit al Statului, în loc de personal al Dom- nului. De la 1860, vămile până atunci arendate, sunt administrate de Stat. VAMA. Târgușor în Jud. Câmpulung (Bucovina). La 1409 erea loc de vamă spre Ardeal. — Pe drumul la munte, un stâlp al lui Mihai V. Racoviță, 1717, în amintirea luptei cu o ceată de unguri. VAMEȘ. Administrator al vămilor în Ț.-R. și Mold. erea vameșul cel mare, concesionar în schimbul unei arende plătite Domnului. La început (sec. 14-16) slujbaș domnesc, mai apoi simplu arendaș (de obicei străin, grec), care căuta să câștige cât mai mult din această situațiune bănoasă, dar pe care o plătea scump. Mai mulți vameși ajutau pe cel mare. VANCEA de Buteasa, loan. Mitropolit de Alba lu- lia-Făgăraș 1868-92, Episcop de Gherla 1865-8. VARADIA. Sat în J. Caraș. In apropiere resturi din Argidava, oraș dac și castru roman. — Biserica unei foste monăstiri din sec. 14, refăcută 1839. VARĂȘTI. Lângă balta Boian (Ilfov); stațiune ge- tică. — (v. Boian). VARATEC. Monăstire de călugărițe în J. Neamțu. Fondată la 1789 de starlța Olimpiada de la Toplița. Biserica din 1807. VARBILA. Monăstire în Prahova. Fondată la 1539 de frații Dragomir spătarul și Toma banul. Refăcută de Radu Vodă la 1610. Din nou la 1850. (In biserică piatra mormântului lui Stanciu vistier fiul Tomei, www.dacoromanica.ro — 565 — 1539, și al jup. Calea). Bis. înoită 1805 de egumen Paisie. VARGALUI. Un schit dispărut, ce se afla la satul de azi Ploscaru, în J. Muscel. VARLAAM Moțoc. Mitropolit al Moldovei 1632-53. Prelat vestit; a scris cărți religioase, tipărind pe cea dintâi în limba rom. în Mold.; a făcut școala și tipo- grafia de la Trei Erarhi (n. pe la 1590 f 1657). VARLAAM, Dumitru. Stolnic. A scris o cronică a Ț.- Rom. dintre anii! 1769-74. VARDALAH, Constantin. Profesor grec, director al Academiei din București (1775-1830). VARNIȚA. Sat lângă Tighina (Bender) la Nistru, unde Carol XII all Suediei șezu câtva timp (1711-13) după răsbodiul cu Rușii, și unde clădi curți. VARNA, în Bulgaria. La 1444, Nov. oastea maghiară a Regelui Ladislau cu loan Huniad și cu ajutor de la Vlad al Ț.-Rom., fu sdrobită de Turci lângă Vama. Ladislau căzu în luptă. VARTIC. Familie de boeri din Mold. în sec. 16-17. Petru Portar de Suceava, tăiat de Ihlaș Vv. la 1548. VĂRZARU. Familie boer. din Ț.-Român- — Radu V. mare armaș al Iui Matei Vodă, ucis la 1654 de Sei- menii răsvrătiți. — Constantin m. paharnic, f 1664 în lupta de la Leven. VARZAREȘTI. In Râmnicu-Sărat, la Slobozia, schit fondat de Radu Vărzaru vel armaș la 1644. VARZAREȘTI. Monăstire (de la 1815 de femei) lângă satul V. în J. Lăpușna. Fondată pe la încep, sec. 15 și pomenită la 1420 ca „monastirea lui Vărzar**. Părăsită, fu reînființată în sec. 18. Biserica act. din 1796. VASILE Vodă, Domnul Moldovei 1634-53. — (v. Lupu). VASLUI. Oraș din Moldova. Târgușor pe vremea lui Alexandru Vodă la 1418, și reședință domnească a lui Ștefan, care făcu curțile de acolo la 1470. (Moșia Vaslui a fost făcută de el danie oștenilor după bătă- lia cea mare de la 1475). — Biserica Sf. loan, zidită de Ștefan Vv. la 1490 în amintirea acelui răsboi (re- www.dacoromanica.ro — 566 — parată 1520 șl azi restaurată). Din curtea domnea- scă au rămas temeliile. —■ Reședința județului V. Nu- mele de la pârâul Vaslui, lângă care e așezat la îm- preunarea cu Bârladul.—Populația (1930): 15.500 loc. VASLUI. Bătălia de la V. (zisă de la Racova sau de la Podul înalt), în care Ștefan învinse pe Turci, a avut loc aproape de târg, spre S și W., la 10 Ianuarie 1475. (v. și Racova). VASLUI. Ținut vechiu din Țara-de-jos în Moldova; azi județ. Numit după orașul de reședință. Dealuri, păduri. Locuri istorice (bătălii ale lui Ștefan Vodă); biserici vechi; monastiiri: Dobrovăț, Scânteia, Fâs- tici. — întinderea 2294 k. p. Populația: 139.000 loc. VATAF. In general: conducător, mai mare peste o categorie de slujitori. — In oaste, oficer (în vechi- me, sec. 16, cap a 500 oameni) : Vătaful de VÂNĂ- TORI comanda vânăt, domnești (s. 15-17); — văta- ful de COPII, peste copil de casă (pagi, garda); — v. de APROZI, șef al gardei aprozilor; mai târziu (s. 17-18) executor al hotărârilor civile ale Divanului. — Ca slujbe civile: vătaf de PLAI sau de plasă, admi- nistrator sub ordinele ispravnicului (s. 18); vătaf de pușcărie; etc. La Craiova, un vătaf al Caimacamiei. Corespunde cu v. de aprozi. — In Moldova se numeau odată vătafi și unii cârmuirori de târg (ca pârcăla- bii¹), ia Iași și Dorohoi. VATAMAN. Capul unui sat domnesc, însărcinat cu împlinirea dărilor, în Moldova (= vătaf, vornic de sat), în sec. 15-17. — Sălașele de Tătari robi ascultau de un V. VATRA DORNEI. Târg și stațiune balneară în Bu- covina (J. Câmpulung). Biserică din 1670, de la An- ton Vodă Ruset. — Popul, act. 9500 loc. VALCEA. Județ de munte al Olteniei. Unul din ve- chile centre istorice ale Țării-Rom. — Munți mari, dealuri; poziții mărețe: Valea Oltului. Ape: Olt, Ol- teț, Lotru, Cerna. Păduri, ocne de sare; podgorii. Reședința la Râmnic. — De-a lungul Oltului trecea calea romană, cu numeroase castre și stațiuni. Din evul mediu tradiția primilor voevozi șl a luptelor cu www.dacoromanica.ro — 587 — Tătarii. Multe și însemnate monastiri și biserici: Cozia, Govora, Bistrița, Arnota, Horez, Cornet, Dintr’un lemn, Surpate, etc. (Numele jud. V. apare în docum. din vremea lui Mircea I). — Suprafața 4081 k. p.; Populația (1930): 246.000 loc. VÂLCEA de la Lipnic. Boer din sec. 15, vistiernic și vornic al Mold. de la 1400-39. VÂLCELE (Elbpatak). Stațiune cu ape termale, lângă Sf. Gheorghe (Jud. Trei-Scaune). VALCOV. Târg de pescari, pe brațul Chilia al Dună- rei. Sat întemeiat de Cazaci pe la 1775. (Jud. Ismail). Popul. 7000 loc. VALSAN. Râu; afluent al Argeșului; isvorît din muntele Scărișoara. (J. Mușc el-Argeș). VALSANEȘTI. Boerii de la V., din Romanați, în sec. 16-.17. VÂNĂTOAREA. Ca și în alte țări, vânătoarea erea altă dată petrecerea de căpetenie a Domnului și boeri- lor. V. domnească se făcea cu alai mare; gonaci ereau țăranii din loc. Vânatul erea prins sau ucis de Domn și de boerii lui, însoțiți de vânători domnești, (v. vâ- nători). Se vânau de obicei mistreți, cerbi-, căprioare, urși, vulpi, lupi, iepuri (cu câinii, cu arcul și sulița, cu lațul, până la răspândirea armelor de foc;. VÂNĂTORI. Din sec. 15 găsim în Țara-Rom. pe Vâ- nătorii domnești orânduiți în ceată și alcătuind o trupă aleasă de călări și pedeștri (la Târgoviște și București) sub vătaful, mai târziu căpitanul de vâ- nători, care avea și paza scaunului sau reședinței dom- nești. Mai ereau și vânăt, de plai, și vânăt, de Olt. La finele sec. 17 aceste corpuri nu mai existau. — In Moldova, ceata v. se recruta din ținutul Neamțului (de unde satul V. de astăzi). Ei procurau vânatul Domnului și serveau la oaste, ca și în Țara-Rom. — In organizarea modernă a armatei sub Cuza și Carol I, se înființară batalioane de VÂNĂTORI, infanterie de elită, după modelul apusean. In 1916 ereau 9 re- gimente. (La 1864 se formase un regiment de „vână- tori călări”, cavalerie, suprimat în urmă). VÂNĂTORII Neamțului. Sat vechiu în J. Neamț, www.dacoromanica.ro — 568 — .sub cetate în vale, al vânăt, domnești (sec, 15). Bi- serica din vremea lui Eremia Vodă Moghilă. VANJULEȘTI. Sat în Mehedinți. Așezare dacă, din epoca de bronz. VARCIOROVA. Sat în Mehedinți, la Dunăre, lângă vechia graniță. — Ruine romane. — Ruine medievale la Oree/va, — Ruinele monasit. Vodița din sec. 14 în apropiere, — (v. Oreava și Vodița). VARFU CÂMPULUI. Sat în Dorohoi. La locul zis „Câmpul luptei", trei movile. Amintirea luptei lui Ștefan Vodă cu Polonii, 1492. VARFU OLTENILOR. La valea Scheilor-Tohani, în Buzău, ruine din casele și crama lui Brâncoveanu Vv. VARFU LUI PETRU. In Jud. Sibiu, pe Valea Oltului spre Tumu Roșu, pe munte, ruine de cetate dacă. VARNAV. Familie boerească din Mold. de sus, unde e aflată din sec. 16. — Constantin V. Dr., protomedic al Mold. 1848 ; f 1877. VARȚU. Sat în Gorj. Măgura Cioca cu antichități și urmele unul castel roman de pământ, pe Tismana. VECHIL. împuternicit, locțiitor în slujbă, (cuv, turcesc). VECIN. Rumânul (sau omul neliber) din Țara- Rom., se numea în Moldova „vecin". (In Ț.-Rom. a- cest termen erea întrebuințat numai în acte slavo- nești). — (v. rumân). VEDEA. Râu din Ț.-R. în jud. Argeș-Olt-Teleor- man; afluent al Dunării. Numit în vechime șl „apa vânătă". Lung, aprox. 180 k. VEISA. Fam. boer din Moldova, s. 16-17. VEL (din veliki). Termen slav. = mare : vel vornic, vel ban. De la vel vine „veliți", boerii' Divanului (s. 17-18). VELEAT și LEAT. Termen slav care înseamnă anut, data: veleatul 7050 (1542). VELICA. Doamna lui Petru Vodă zis Cercel al Țâ- rii-Rom. Fiica vornicului Ivan; f după 1590. VELICA. Fiica lui Ion Norocea logof. și a Domniței Stana; soția lui Fabio Genga sfetnic al Pr. Bathort (1599) și favorită a lui Mihai Vodă. www.dacoromanica.ro — 569 — VELLELI, Constantin Baptista. Italian. Boer în Țara-Rom. 1611-15, ginere lui Radu Vodă Mihnea. Ucis la Iași 1633 de răsvrătițil contra lui Alexandru VI. VENETIC. însemna în vechime: din Venezia, ve- nezian; mai târziu prin extindere: străin, om din alte părți; termen ajuns la urmă peiorativ. VENIAMIN Kostaki. Mitropolit al Moldovei 1803- 43; înainte Episcop de Huși 1792-6 și de Roman 1796- 1803. Patriot și protector al culturei, a lăsat scrieri religioase și a înființat școli. (1768-1846). — (v. șl Kostaki). VENIN. Familie de boeri din Mold., în sec. 16-18. VENITURI domnești și ale țării. — Veniturile dom- nești se trăgeau din cele mai vechi timpuri de te vamă, ocne, diferite dijme, bir de la străini, venit de la târguri, confiscări, etc. și serveau Domnului și casei lui. Nu avem date asupra acestor venituri până în sec. 18 (La 1700 în Mold. ereau aproxim. de 900.000 lei). — Veniturile Doamnei ereau în Țara-Rom. din aurul adunat de rudari prin râuri (1000 dramuri pe an în sec. 18) și din dajdia sărărltului din jud. Secu- eni și Buzău. In Mold. Doamna avea venitul târgului Botoșani, (v. și Cămara). — Veniturile țării din dări șl biruri nu se pot evalua până în sec. 18, din lipsă de date. De altfel până târziu, ereau în confuziune cu cele domnești, Domnul dispunând de visterie cum vrea. Aceste v. serveau pentru întreținerea oastei, plata haraciulul și altor cereri turcești și unele lucrări ob- ștești. Venitul erea cât se putea strânge de la bir- nici. Vistierul cel mare administra vistieria, iar chel- tueliile se aiprobau de cei șapte mari boeri. (ven. Țării- Rom. la 1767 erea de 2.100.000 lei). Un buget de veni- turi-cheltueli n’a existat până în sec. 19, când fu prevăzut de Regul. Organic. (Așa la 1840 venitul Ț.- Rom. erea de 18.125.000 lei vechi și cheltuelile aseme- nea). — Boerii mari (demnitarii) aveau venitul sluj- bei lor din dări deosebite. VENTURA. Familie din Moldova; de origină levan- tină. sec. 18. VENZI (Venedi). Vechiul popor din cari se trăgeau www.dacoromanica.ro — 570 — prin diferite amestecuri, Slavii de mai târziu, ereau Venzii din regiunea Vistulei. — ANȚII ereau o ra- mură a lor, în atingere cu părțile Moldovei de azi prin sec. 5—6. VERANCIUS, Anton. Arhiepiscop de Strigon și re- gent al Ungariei. Istoric; a scris despre expediția lui Soliman II și despre țările române în s. 16 (1504-73). VERBIA. Sat dispărut, la locul zis Siliștea Verbia din Jud. Dorohoi. Bătălie între Despot și Laskl cu Lăpușneanu, Nov. 1561. VERBICIOARA. Sat în Dolj. „Cetatea¹', șanțuri de așezare preistorică. VERCICANI. Localitate pe Șiret, J. Baia-Botoșani. La 1561 Tomșa bătu pe Wisnowiecki cu Cazacii veniți în Moldova. VERNESCU. Familie din Ț.-Rom. (Buzău).— Geor- ge V., om politic (1833-99). VERNEȘTI. In Jud. Buzău. Biserica satului din 1714, de la Jipa și Stanciu Vemescu. VETERANI, Frederic comite. Mareșal imperial, co- mandant al Transilvaniei. Luptând în Banat contra Turcilor, căzu în bătălia de la Lugoș 1695. VETREN (Vetrina). Sat în J. Durostor. Stațiune preistorică. Resturi de lagăr roman: vechiul Tegu- licium. VEȚA. Sat în J. Mureș, aproape de oraș. Rămășițe dintr’un castru roman. VEȚEL. Sat în Hunedoara, la apus de Deva. Pe Mu- reș, spre Mintia erea orașul daco-roman și castrul MICIA (inscripții, morminte, altare, statui, cera- mică). VEVERIȚA. Neam boeresc din Mold., în sec. 16. — losif V. Pârcălab de Roman 1552, mare Post., t 1564 în Polonia cu Tomșa. — Dumitru V. Pârcălab de Ro- man, 1597. VEZINA. Căpetene a Dacilor, sub Decebail ; coman- dă în bătălia de la Tape (89). VIA CAROLINA. Drumul prin defileul Oltului, fă- cut la 1718 de trupele împăratului Carol VI sub Stein- ville. — (v. Câineni). www.dacoromanica.ro — 571 — VICINA. Târg și port la Dunăre din epoca bizan- tină ; în Dobrogea act. — La 1086 erea stăpânit de Sestlav, șef slav. — Se afla probabil la Isaccea de mai târziu sau poate la Tulcea (anticul Aegysius). Reședința unui episcop grecesc din a doua jum. a sec. 13. până la mijlocul sec. 14. O mon. franciscană la aceeași epocă. Erea schelă genoveză la 1281. După 1460 nu mai e amintit. VICOMERCAT, Atilio. Căpitan și sol al lui Radu V. Șerban al Ț.-Rom., 1602-5. Italian din Cremona. VICTORIA. Doamna lui Leon Vodă Tomșa (1629). Din Constantinopol. VEDIN. Oraș în Bulgaria, la Dunăre. Cetate bulga- ră, coprinsă de Vladislav al Ț.-Rom. la 1369. — Luată de Turci, fu mărită și puternic întărită de ei; reșe- dința unui Pașă în sec. 15-19. Asediată de Români, se predă în Febr. 1878. — Numit în vechime DIIU. VIDRA. Sat în Ilfov, pe Sabar. Așezare pre și pro- toistorică (neolitic și eneolitic). S’au descoperit im- portante obiecte din mileniul II a. Cr.: ceramică or- nată, statuete, idoli, vase antropomorfe, morminte (La Muz. municipal București). VIDRAȘCU. Familie boer. din Moldova de jos. VIEROȘ. Monăstire în Muscel, pe râul Doamnei. Zidită la 1573 de Ivasco de la Golești marele vornic; reparată in sec. 17 de Stroe Leordeanul. Bis. refăcută la 1834 de arhim. Samoil Tărtă/escu. — Morminte în biserică: Albul de la Golești (1573) și soția lui Irina a lui Miloș Voev.; al Leordenilor din sec. 17. Sculpturi. VIFORATA. Monăstire de călugărițe în Dâmbovița. Zidită la 1530 de Vlad Voevod. O icoană din 1630 de la Victoria Doamna lui Leon Vodă. VIG. Măsură pentru stofe, care se socotea cu bu- cata (sec. 15-17). VUȘOARA. Sat în Romanați. Brazda lui Novac. Măguri. — La 1530 bătălia între Moise voev. venit cu oaste din Ardeal și Vlad voev.: Moise șl cumnatul său Barbu banul căzură în luptă. VIJNIȚA. Orășel de munte, la N. Bucovinei, pe Ce- remuș. — Ih sec. 18 erea acolo un schit de călugărițe. www.dacorornanica.ro — 572 — VILAGOS. Cetate regească din sec. 13. Ruinele la Șiria In Jud. Arad. VILAIET (turc EYALET) sau pașalâc, se numeau provinciile în cari erea împărțită împărăția oto- mană. Guvernatorul erea un pașă (cu 3 tuiuri) sau „vali“. — Peste Dunăre ereau V. de Vidin și de Silis- tra. — (v. și SangiaC). VILAR. Bucată de catifea (de lungime nedetermi- nată) în sec. 14-15 (Ț.-R.). Se importa din Flandra și Germania. VILARA. Familie greacă, în Ț.-Rom. din sec. 18.— Alecu V. mare vornic, om politic între 1812-48, parti- zan al Rușilor. VINĂRICI. Impozitul vechiu pe vin. — (v. dări). VINTILĂ sau Vlad Vodă VII ,Domn al Țării-Rom. 1532-35. (v. Vlad). — Tradiția lui Vintilă Vodă a rămas vie în Jud. Buzău, unde a ridicat mon. Mene- dec și unde își avea și curți. Poporul îi atribue unele clădiri (ruine) și așezăminte vechi. Doamna lui erea Rada fiica lui Mitrea din Cislău. VINTILÂ-Voevod. Fiul lui Pătrașcu cel bun. Cu a- jutorul lui Ion al Mold. ocupă scaunul Ț.-Rom. în Mai 1574, în vremea lui Alexandru Vodă; fu prins fără veste și ucis peste câteva zile la București. VINTILĂ. Boer din sec. 16. Mare vornic sub Radu VII și Mircea Ciobanul, contra cărui se ridică în frun- tea boerilor: fu învins și ucis la 1547. VINTILĂ-VODĂ (Menedec). Monăstire în munții Buzăului, pe Slănic, în vechime numită „de la Me- nedec". Fondațlune din 1532 a lui Vlad Vintilă Voev., înconjurată cu ziduri de cetate. Ruinându-se, bise- rica a fost rezidită mai la vale la 1748 de Metodie episcop, sub numele de Vintilă-Vodă; și a fost iar refăcută la 1846 de episc. Chesarie. — (O cruce a lui Vintilă V., de lemn sculptat, la muzăul națion.). VINȚU de jos (Alvtilncz). Târg în jud. Alba. La 1522 Regele Ludovic cedă M Radu de la Afumați Domnul Ț.-R., în schimbul cetăței de la Argeș, pose- siunea castelelor de la Vințul de jos și de la Vurper din Ardeal, până atunci ale Sașilor. La moartea lui www.dacoromanica.ro — 573 — Radu Vodă (1529) reveniră Regelui, iar dela 1535-45 fură concedate lui Radu VII Paisie. Ruinele castelului au rămas la V. de jos. — Acolo fu ucis cardinalul Martinuzzi și pieri Aron Vodă al Mold. VIOREȘTI. Sat în Vâlcea. Biserica zidită la 1781 de Ion Urseanu, vătaf de plai. Zugrăveli interesante. VISERI (Deutschweisskirche). Sat în Târnava Mare. Biserica sasă interesantă, întărită cu ziduri și turnuri bine păstrate. VISTERIA. Tesaurul Statului, deosebit de al Dom- nului (cămara), se numea V. șl erea alcătuit din dă- rile obișnuite. V. erea administrată de marele vistier. VISTIER MARE. Funcțiune boerească însemnată. Apare în Ț.-Rom. sub Mircea Voev. (1394), când se numea și „proto vistier". El administra veniturile ță- rii și da socotelile Domnului. Un vistier al doilea și un al treilea îl ajutau. Venitul lui îl avea din zeciu- iala dărilor. In rang venea de obicei după m. spă- tar. „Logofeții de vistierie" țineau scrisele vistieriei și trpbile cancelariei. — In Moldova (apare sub Ale- xandru cel bun, 1404) se numea VISTIERNIC și avea aceleași însărcinări — După Regul. organic, vistierul era Capul departamentului financelor (Visteria). — VISTIERNIC (visternic), se numea în Moldova vis- tierul. VISTIEREI (vistiernicei) de țară. Slujbași ai ma- relui¹ vistier; agenți pentru adunarea dărilor. VIȘA. Soție d’întâi a lui Mihnea Vodă Turcul, Dom- nul Ț.-Rom. și mama lui Radu Mihnea Voev. f pe la 1580. VIȘAU. Râu de munte în Maramureș, afluent al Tisei. VIȘINA. In sec. 16 pe vremea lui Neagoe Voev., exi- sta o monăstire cu acest nume, fondată de Mircea V. la finele sec. 14, din care au rămas ruine pe dreapta Jiului, între Porceni și Bumbești în J. Gorj. VISNEVAȚ. Monăstirea lui Kiprian, de la Visnovăț (Basarabia) e dela încep, sec. 15 (v. Chipriana). VITEAZ. însemna altădată (sec. 14 și unnăt.) oș- tean fruntaș, tovarăș al Domnului', boer, căpitan, ca- www.dacoromanica.ro — 574 — vaier (miles). Vitejii formau călărimea aleasă, cu oamenii lor. 0a și In Apus, viteji se făceau oștenii sau voinicii pentru fapte deosebite în război, răsplă- tindu-se de Domn și cu pământ sau moșie. VITO PILUTIO de la Vignanel'lo. Misionar catolic In Moldova (1653), apoi Vicar și Episcop de Bacău 1679-87. A tradus în românește „doctrina creștină", tipărită la Roma (1677). VITOMIREȘTI. In Argeș. Biserica din 1820, de Mi- hai Lahovary. VIZANTEA. Monăstire în Vrancea (J. Putna), fon- dată de Eremia Vv. Movilă și Doamna Elisabeta pe la 1595-1600, de lemn. Biserica nouă zidită la 1850. VIZIGOȚII. Goții apuseni, ramura Tervingilor, au stăpânit câtva timp, până la 376, Țara Rom. regiunea Buzăului ca centru, de unde porniră spre Apus, în urma năvălirii Hunilor. — (v. Goți și Athanaric). VIZIRU. In Jud. Brăila. După tradiție satul e în- ființat cu locuitorii robiți din județele vecine și libe- rați acolo din ordinul Sultanului (s. 16-17). VLAD. — Domni ai Țării-Românești: VLAD I, Voevod 1394-95. Fiu al lui Vladislav I sau al lui Radu I. Spriiljtoit de Turci ocupă scaunul lui Mircea. Atacă pe Regele Sigismund în munți la eși- rea din țară ; învins de Mircea și de Unguri, fu dus la Buda (1395). La 1399 se afla pe lângă împăratul bizantin. La 1395 și 1403 făcuse închinare Regelui polon. VLAD II zis Dracul. Domn al Ț.-Rom. 1435-46. Fiu al lui Mircea. Domn viteaz și destoinic, prieten al Reg. Sigismund care-1 ajută să 1a domnia. Intre 1431-35 în luptă pentru scaun cu Alexandru Aldea, ocupând tro- nul vremetoilc la 1433, și urmându-li la 1435. Aliat cu Huniad în războaele contra Turcilor, trimese acestuia la Vama (1444) un ajutor de oaste cu fiul său Vlad. La întoarcerea lui Hun. din expediția nenorocită, îl opri prizonier. Huniad se răzbună (Dec. 1446) intrând în Ț.-R. cu Dan III; Vlad fu prins și decapitat la Băl- teni împreună cu fiul său Mircea. — Doamna lui, Ma- ria, erea fiica lui Iliaș Vodă al Mold. www.dicoromanica.ro — 575 — VLAD III „Draculea“, numit de cronicari ȚEPEȘ. Domn al Ț.-Rom. 1456-62 și apoi 1476. Fiul lui Vlad II. Luă domnia cu ajutorul lui Huniadi și tăia pe Vla- dislav Voev. Omorî apoi pe pretendentul Danciul. La 1457 pradă pe Sașii din Ardeal, apoi la 1461 Șiștovul din Bulgaria ; prinse șl ucise pe Hamza Pașa de la Vidin. Mahomed II veni în țară ca să-l pedepsească, la 1462, aducând pe fratele său Radu ca Domn. După o isbândă Vlad fu silit să fugă peste munți; Regele Matei îl închise 12 ani la Buda. Liber, la 1476 veni cu oaste ung. și goni pe Laiot, care apoi îl prinse la Târ- goviște și-1 omorî cu fiul său Mircea (Ian. 1477). Om de o cruzime anormală. Doamna lui erea rudă a lui Matei Corvin. VLAD IV zis Călugărul. Domn al Ț.-R. 1482-96. Fiu al lui Vlad dracul. Călugărit, apoi pribeag 25 de ani în Ardeal, căpătă scaunul la 1482. Devotat Turcilor. La 1496 lăsă domnia fiului său Radu și se retrase în Transilvania, unde muri în acelaș an. VLAD V cel tânăr (Vlăduță). Domn 1510-12. Fiu al lui Vlad călugărul, urmă lui Mihnea. Neagoe Basa- rab venind asupra lui cu Turcii, Vlad fu prins în luptă și decapitat la București (29 Ian. 1512). Avea 23 ani. VLAD. Dragomir călugărul, numit și Radu, preten- dent la 1521, luă numele de domnie Vlad. Fiu al unui Vlad Voev. Ridicat în scaun de boerii Buzăului, bătu pe regentul Preda la Târgoviște, dar fu prins de Meh- med Bey și ucis de Bădica Radu V. (1521). VLAD VI, fiul lui Vlad V (Vlăduță). Domn Ț.-R. 1530-32. Luă domnia învingând pe Moise Vo. la Vii- șoana. f Sept. 1532 înetoat în Dâmbovița.— însurat cu Anca (Chiajna) fiica lui Petru Rareș al Mold. VLAD VII (VINTILA de la Slatina); fiu al lui Radu V cel mare. Domn Ț.-Rom. 1532-35. Nemulțumind pe boeri, fu ucis de aceștia la o vânătoare lângă Craiova. (v. și Vin tilă). — Fii de Domn ; pretendenți : VLAD, zis Țepeluș, fiu al lui Vlad Țepeș. Adversar *1 lui Vlad călugărul și pretend. la domnia Ț.-R. la 1495. (f pe la 1500). www.dacoromanica.ro — 576 — VLAD, fiu nevârstnic al lui Radu VI de la Afumați. Ucis împreună cu el de boeri haini, lângă Râmnic la 1529. VLAD. Pretendent în vremea lui Mircea V. Ciobanul. Susținut de Isabeta Regina Ung., merse la Poartă ca să capete tronul Ț.-R. Fu exilat de Turci la Rhodos, apoi înecat. VLAD Voevod, fiul lui Milos Voev. (nepotul de fiu lui Mihnea Vodă). Numit de Turci Domn în Ț.-Rom. în Iulie 1589, muri înainte de a pleca din Constanti- nopol. VLAD. — Boeri: VLAD (Vladislav). Vornicul Țării-Rom. și cel dintâi sfetnic al lui Mircea Voev. între 1389-1409.. VLAD. Mare vornic al Ț.-Rom. Se ridică să ia dom- nlalui Vlad Vodă Călugărul și fu tăiat, 1483. VLAD. Mare Vornic al Mold. între 1393-1410. VLAD. Pârcălab de Hotin ; în capul oaste! lui Petru Rareș cu Barnovskii, învinși de Polonii) ia Gwodziec, 1531. VLAD de Sellște. Familie n. din Maramureș ; cu- noscută din s. 15. — Alois V., om politic (1822-88). VLADESCU. Familie din Ț.-Rom. Boerii de la Ani- noasa apoi în sec. 17 de la Vlădești în Muscel, se co- boară din jupân Albul (1430), prin Dragomir Vornicul | 1526. — Pârvu V. vel vistier, fu ucis la 1657 de Mih- nea Radu V. — Șerban V., comis mare, sol al lui Șer- ban Vodă la Viena, 1688 ; ispravnic al scaun. Craiovei, 1703. — Mihail, profesor, om politic. VLADESCU. Familie b. din Vâlcea. — Matei V., general, ministru (1835-1902). VLĂDEȘTI. Sat în J. Muscel. Biserica din 1657. VLĂDEȘTI. Sat lângă Râmnic în Vâlcea. Schitul Arhanghelii fondat în sec. 15 de neamul boerilor Pâ- râeni (desființat). Biserica zidită 1718 de Stoica Pâ- râianu; refăcută 1817. VLĂDICĂ. Numele obișnuit înainte pentru episcop! și arhierei. VLADIMIRESCU Tudor. Din Vladimir, în Mehe- dinți; vătaf de plai la Gloșani. Promotor și conducă- tor al răscoalei patriotice de la 1821, ridică cete de www.dacoromanica.ro — 577 — panduri Împotriva Grecilor și a Eteriei. In vrăjmășie cu Ynsilanti și trădat de ai săi, fu prins într’o cursă și ucis. (1770-1821). VLADISLAV. — Domni ai Țării Românești: VLADISLAV I (Laicu). Domn al Ț.-R. 1364-75. Ban de Severin, Herțog de Amlas și Făgăraș. La 1365, îm- păcat cu Regele Ludovic, până atunci în neînțelegere cu el, primi ea feude Făg. și Amlaș cum și Severinul (partea de răsărit). La 1366 bate pe Șisman de la Târnova, venit cu Turcii asupra Regelui. La 1370 o- cupă Vidinul, pentru cgre Ludovic îl atacă în două părți: regeUe ia Vidinul, dar oastea lui Nicolae Voevo- dul Trainsdlvanieâ e înfrântă de Dragomir comitul de Iia Dâmbovița, în munți pe Ialomița, și Nicolae cade in luptă (1370).— Primi pe călugărul Nicodim, sârb, care întemeiă mai multe schituri. De la VI. a rămas cea dintâi monedă a Ț.-Rom. El e unul din întemee- torii statului, care ajunse la o mare întindere (Ț.- Rom. întreagă, părțile Dunării (Basarabia), Severin, Făgăraș, Amlas). VLADISLAV II. Domn al Ț.-R. 1447-56. Fiul lui Dan II, urmă în scaun fratelui său Dan III. Sprijinit la început de Huniadi, acesta îl deposedă apoi de țara Făgărașului și de Amlaș. Vlad, fiul lui Dracul veni cu oaste de la Huniad, bătu și tăiă pe Vladislav în primăvara 1456. Mormântul lui în mon. de la Dealu. VLADISLAV III. Domn Ț.-R. 1523-25 Dec. Fiul lui Vladislav și nepot de fiu precedentului. Trimes de Turci în locul lui Radu VI. In luptă cu Bădica apoi cu Pârvu Banul de care fu isgonit și care după întrona- rea lui Radu, îl bătu din nou în Mehedinți și îi tăiă capul (1526). — Feciori de Domn: VLADISLAV Voev. Un fiu al lui Basaraba cel mare, t pe la 1340. VLADISLAV voev., fiul lui Vladislav II și tatăl lui VI. III. Soția lui era Doamna Neacșa (1488). VLADOLANU. Familie boerească din Oltenia (Dolj), stăpânind moșia Vlădaia în sec. 17. — Coandă că- 37 www.dacoromanica.ro — 578 — pitanul, pe vremea lui Brâncoveanu. — Fota m. pa- harnic, j- 1777. VLADNIC-CORNI. In J. Fălciu. La „Cetățuia", urme de întărituri (nedeterminate). VLĂDICENI. Sat în Vâlcea, lângă Păușești. Bise- rica din 1744, de la călugărul Onisifor. VLAH. In documenteile slavonești, cuvânt oare în- semna rumân, șerb sau sărac.— (v. rumân). VLAD-SERAI. Palatul Țării-Românești, servind pentru reședința Domnilor când mergeau la Stambul și pentru trimeșii lor. Avea și un paraclis cu hramul Sf. Fecioare. Așezat în apropiere de Cornul de aur. VLAHUTZI. Familie b., în Ț.-Rom. da încep, sec. 19. VLAICU. Mare Vornic al Ț.-Rom. sub Radu deda Afumați, ginerele său. Ucis de Radu Voev. la 1535. — (v. Mogoșești). VLAICU Starostele. Boer din Mold., venit din Țara- Rom., unchiu despre mamă lui ștefan Vodă. Pârcălab de Cetatea Albă 1457 și de Hotin 1467-75 (ț 1475). VLASAN. Boer din Ț.-Rom. ; mare Vistier și Logo- făt. Tăiat la 1534 de Vlad Vintilă Voev. Erea din nea- mul sau ali'at al Craioveștilor. VLASIA. Pădure veche și întinsă în J. Ilfov, între București-Pldești. Vestită în sec. 17-19 prin tâlharii cari o cutreerau, în majoritate țigani din împrejurimi. VLASTO, Grigore. Boer dela Craiova, de origină grec. Consilier imper. al Olteniei (1718), vel serdar, baron austr.; ginere lui Șerban Vv. Cantacuzino. VLAȘCA. Județ la Dunăre. Până la 1829 o parte din el se afla cuprins în raiaua turcească a Giurgiului. Câteva colonii bulgărești, asimilate astăzi în popu- lațiune ; partea de jos a județului erea puțin locuită până în sec. 19 din cauza raialei de la Giurgiu. Scau- nul vechiu al jud. erea la Găești; de la 1830 la Giur- giu. — Mănăstiri: Glavacioc, Comana. Locuri isto- rice: castelul Giurgiu, Călugăreni. (Numele vine de la slavon. Vlaska). — întindere 4488 k. p. Popu- lația (1930): 296.000 loc. VODĂ. Numirea obișnuită și populară a Domnului altădată. Prescurtare din Voevod. www.dacoromanica.ro — 579 — VODIȚA. — In J. Mehedinți, lângă Vârciorova. Cea mai veche monăstire din țară, fondată pe la 1365-70 de Vladislav Voevod cu hramul Sf. Anton, din îndem- nul călugărului Nicodim care i-a fost stareț, pe rui- nele unei mai vechi biserici diin veacul 13. Clădirea biserilcei mai exista la 1660. Părăsită la venirea Tur- cilor la Ada-Kale, s’a ruinat de atunci (au rămas câteva ziduri și temeliile). VOEVOD. Grupările românești în evul mediu, în- cepând dela o epocă ce nu se poate determina, stau sub ascultarea Voevozilor (cuvânt de origină slavă = căpetenie, stăpânilor), cari în Ardeal înainte de cu- cerirea maghiară și în Țara-Rom. înainte de alcătui- rea Statului (sec. 13) erau stăpânitorii unei regiuni, capi ai knejilor și conducători ai poporului (ereditari sau aleși). — însemnătatea Voevozilor fiind foarte inegală în timp și după loc, trebue să distingem ca- tegorii al celor ce purtau acest titlu : 1. Voevozi mari, Domni cu drepturi suverane ca Voev. Țării-Rom. și mal târziu al Mold. 2. Demnitar (guvernator, dux, duce, al cărui nume erea rămas dela al vechilor stă- pânitori români) al Regelui Ungariei: Voevodul Tran- silvaniei (sec. 12—16). 3. Voev. regionali (comiți), de- pinzând de Rege, ca în Maramureș; și 4. Voev. locali, pe districte, grupe de comunități, uneori numai că- petenii de sate, simpli nobili ,în Transilv. șl Banat. In ȚARA ROMANEASCĂ documentele nu ne desco- peră voev. decât în sec. 13 ca stăpâni'tori de teritorii importante (1247), predecesori imedlați al Domnilor, voevozi suverani dela încep, sec. 14. Voevod al Țăriii-Românești" șâ „Voevod al Țăril-Mdldovei" erea titlul oficial al Domnilor dela întemeerea statelor (s. 13 și 14). In prescurtare populară se zicea „vodă" (v. Domn și Titlu domnesc). In ARDEAL și Banat, aflăm în sec. 12—15 pe de o parte unii voevozi ca cei din Maramureș, conducă- torii sau comiții Românilor din unele regiuni, — pe de altă capi de așezări mai mici (câteva sate) ți- nând de cornițele regesc. Sub ascultarea lor erau cne- jii (judecătorii satelor). Documentele pomenesc ast- www.dacoromanica.ro — 580 — fel de voevozi în Bihor, Hatzeg, Ugocea, Satmar, Be- reg, SoEnoc« Beiuș, Zarand, Sălaj, Huedin și alte cen- tre românești, din cari unii s’au menținut până în sec. 17. (O scrisoare papală din 1345 amintește 5 voe- vozi din Trans. cari par a fl fost cei mai de frunte). — (v. și cneji, nobili, districte rom. — Pentru Voevodul Transilvaniei, stăpânul țării pentru Rege, v. la Tran- silvania) . VOGORIDIS. Ștefan V., dintr’o familie bulgară grecizată din Rumelia, fu numit de Turci Caimacam în Moldova la 1821. — Nicolae, fiul său, Caimacam al Mold. 1857-59, fu un admnistrator abuziv și adver- sar înverșunat al unire! țărilor. (1821-63). VOICA Doamna. Soția doua a lui Mihnea Vodă al Ț.-Rom. ; ț după 1515. VOICA, Doamna lui Patrașcu Vodă al Ț.-Rom. (1550), sora lui Petru slugerul din Băleni. VOICA. Fica lui lancu Vodă Sasul al Mold., soția lui loan Zanne din Venezia. VOICU. Boer din Ț.-R. sub Dan II, apoi vornic al lui Vlad dracul 1431-9. VOINEȘTI. Sat în Dâmbovița. Biserica din 1796. VOINIC. In vremea mai demult (sec. 14-17) însem- na ostaș, luptător în termen general. VOISLAV voevod. Fiu al lui Alexandru Basaraba al Ț.-Rom. în sec. 14, f tânăr (mormânt în biserica dela Argeș). VOIT. In unele târguri din Moldova găsim altă dată această numire în loc de șoltuz (germ. vogt). VOLCINSKI. Familie boer. din Mold. de sus (Buco- vina), cunosc, din sec. 16. VOIVODINA. Partea sârbească (apusul) Banatu- lui. La 1844 Austria organiză sub numele de „Voiv. sâr- bească și Banatul Timișoarei**, teritoriul Banatului, coprinzând comitatele Timiș Torontal și Bodrog din Ungaria. VOLOCA. Pe Ceremuș, în Bucovina, o monăstire desființată, fondată la 1742. VOLOVAȚ. Sat în J. Rădăuți. Biserică interesantă de la Ștefan Vodă din 1500, zidită pe locul altei vechi www.dacoromanica.ro — 581 — de lemn (după tradiție a lui Dragoș), pe care el o mută la Putna. — Ruine de cetățue. VORNIC. Numele unor dregători sau slujbași de di- ferită importanță din vechime, în Țara-Românească și Moldova : VORNIC MARE. In Țara-Român. erea cea d’ântâi boerie sau demnitate (după marele Ban), încă de la finele sec. 14 (Judex Curiae, Palatinus). Avea sarci- na de cârmuitor și judecător înalt, în stânga Oltului (dincolo erea Banul Craiovei). Altă dată erea și unul din comandanții generali în răsboi, în fruntea „Curții" (s. 14-17). In documente apare în Țara-R. la 1389. Ca ajutor avea doi sau mai mulți vornici și de el țineau căpitanii, vornicii și ispravnicii județelor. — In sec. 18 se înființară și în Ț.-Rom. de Const. Ma- vrocordat (1761) un m. V. de țara de sus și altul de jos. In s. 19, m. Vornic rămase („M. Vornic din năun- tru“ prin Reg. Organic) capul departamentului de interne (ministru), funcția cea mai însemnată în Ț.- Rom. (De care depindeau vornicii orașului, al temni- țelor, Aga și ocârmuitorii județelor). — In Moldova (cunoscut dela 1393), M. V. venea în rang după Logo- fătul mare. La început unul singur, din sec. 16 ereau doi: V. de Țara de jos (a doua boerie a Mold.) cu scaunul la Bârlad, și V. al Ț. de sus, la Dorohoi. Sar- cdnele lor ereau aceleași ca în Ț.-R. In sec. 15-16 M. V. fusese și comandant de căpetenie al oastei. — Ve- nitul M. V. erea după gtoabe (amenzi judiciare). Un mare vornic al 3->lea și ai 4-lea se înființară în Ț.-Român, la 1793, ca judecători ai Divanului înalt. — Tot în sec. 18 și 19 ereau : VORNICUL ORAȘULUI, capul administrației la Bucureștii (până la 1848); — V. DE POLIȚIE; — V. AL OBȘTIILOR, — V. AL TEM- NIȚELOR, sub Reg. Organic, cu supravegherea închi- sorilor, — V. DE CUTIE, înființat de Alex. Moruzi, pentru conducerea casei de binefacere a săracilor (cutia milelor). VORNICI, cârmuitori și judecători de județe în Ț.- Rom. ca și căpitanii, până în sec. 18 de când se nu- miră Ispravnici. (Sub ocupația germană a Olteniei, www.dacoromanica.ro — 582 — județele de acolo ereau administrate de Vornici). — (v. căpitan, ispravnic, pârcălab, ban). VORNICI, cârmuitori, judecători ai târgurilor dom- nești din Moldova (V. de Suceava a fost la început titlul Portarului de S. de mai târziu), ca : Roman (1400), Dorohoi, Botoșani (Vornicul Doamnei). VORNIC DE GLOATE, (în Mdldova din sec. 15), cu slujba poliției la Divan. Se mai numea și V. DE POARTA. Judeca pricini mici, făcea hotărnicii, etc. In sec. 17 ereau 12. — In M., sec. 17, ereau și „Vornici de curte“, un fel de intendenți la curtea domnească. VORNIC. Capul unui sat în Moldova, înainte „vă- tăman“ (ca pârcălabul din Ț.-Român.), slujitor dom- nesc, cum ar fi primarul de astăzi. (Cuvântul vornic vine de la slav, dvor = curte, șl fusese împurmutat în sec. 14, probabil de la Serbo- croați). — VORNICIA erea calitatea de vornic într’un sens; scaunul sau reședința marelui Vornic într’altul. VORNICEI. Boerinași, ostași de țară (în Ț.-Rom.) cari țineau de M. vornic și răspundeau la chemarea lui la oaste în vremea veche. — Slujitori sau agenți ai M. Vornic, cari strângeau și gloabele (amenzile) pentru vite, venitul vornicului. Desființați de Ypsi- lanti la 1776, din cauza abuzurilor. VORONA. Monăstire în J. Botoșani. După tradiție fondată în sec. 17 de călugări ruși și de Hatmanul Jora. Bisericele actuale sunt moderne (1803 și 1835). VORONEȚ. Monăstire în Jud. Bucovinei, la munte, aproape de Gura-Humorulul (J. Câmpulung). Zidită la 1488 de Ștefan cei mare în locul unei capele de lemn (schit) a călugărului Daniel, pomenită la 1472. Biserica, bine păstrată, e împodobită cu fresce pre- țioase și unice în interilor (naos), din vremea fondă- rei. Reparată și mărită cu pronaosul la 1547, de Gri- gore Roșea Mitropolitul Mold., de la care admirabile fresce exterioare. — Uși, iconostas, strane, polican- dru sculptate din sec. 16, icoane. Un clopot de la Ște- fan Vodă. — Ruine din casele monăstirești. VORUMLOC (Wurmloch). In J. Târnava mică. Sat saJs. Biserica, întărită ca cetate, de la încep, sec. 15. www.dacoromanica.ro — 583 — VRANCEA. Vechiul ținut al Vrancei erea toată partea muntoasă a Jud. Putna de astăzi. (De la Ca- șiln — văile Putneii, a Sușiței și Zăbalei — la Miicov; munții Vrancei). In sec. 15 ținea de Țara-Românea- scă, iar dela Ștefan cel mare (1482) de Moldova. — Altă dată Vrâncenii aveau pravile deosebite, satele lor păstrând o organizare patriarchală, și plăteau Domnului numai o dare hotărită. — Vrancea coinci- de cu diocesa Episcopiei catolice a Cumaniei și a Milcoviei din sec. 13 și e probabil „Țara Brodnicilor" pomenită mai înainte. (La încep, sec. 16 se înființă din nou un decan catolic „Varaczensis" pentru Secuii de acolo). — Numele de Vrance apare în docum. de la încep, sec. 15. VULCAN. Familie din Ardeal. — Samoil, episcop u- riit din Oradia 1806-39. — losif V., scriitor (1841- 1907). VULTURESCU. Familie b. din Jud. Olt. (deda Vul- turești), cunoscută sec. 17. VURPER (magh. Borberek). Stăpânire din Ardeal (Jud. Sibiu) a Domniilor Țării Rom. din sec. 16, Radu VI și Radu VII Paisie, concedată lor de Regele Un- gariei. — (v. și Vințu). w WALSCH, R. Englez, din suita amabasadorului Lord Strangford la Const-pol. A scris „Călătoria în Turcia" (1823), în care se găsesc informații și descrieri inte- resante asupra Țării-Rom. WALTHER, Balthasar. Medic silesian, din Glogau, aflat pe la 1597 la curtea lui Mihai Vodă. A tipărit (Gorliitz, 1599) în latinește o entusiastă descriere a faptelor viteazului Domn. WASSILKO de Serecki. Familie boer. din Bucovi- na; coborând din Vasile Cazacul din fam. Kesko (s. 17). — Alexandru, comite W-, om politic, șeful partid, național rom., căpitan al țării (1827-93). www.dacoromanica.ro — 584 — WAVRIN, Jehan de ; sire de Forestel. Senior franc, din Flandra. In cronica lui „anciennes chroniques d’Engleterre“, vorbește de Țara-Rom. și de cetatea Giurgiului pe care o vizitase la 1445. WEISS, Michel. Județ vestit al orașului Brașov, ț 1612. WEISSENBURG. Cetatea veche (burgul) de la Al- ba-Iulia, din evul mediu. In locul ei fu zidită cea nouă, Karlsburg, la 1716. — (v. Alba-Iulia). WISNOWIECKI, Dimitrie, Voevodul Podoliei, veni chemat de boeri la 1562, cu puțini Cazaci, ca să ia domnia Moldovei. Prins de Tomșa, pieri ucis de Turci la Constantinopol. — Mihai W., Staroste de Obruci boer mare polon, ginerele lui Eremia Movilă al Mold., ajută la 1615 pe cumnatul său Alexandru Mov. să ocu- pe tronul, f la Iași 1616. WOLFGANG. Aventurier din sec. 16; trăitor în Ger- mania, pretendent la scaunul Mold. Fiu al pretenden- tului Constantin Bogdan. WULFILAS. — (v. Ulfîla). X ¥ XENOPOL, Alexandru. Istoric; profesor la Iași : istoria Românilor ; Teoria luil Roesler. (1847-1920). YPSILANTI (Hypsilantis). Familie grecească, din care Poarta numi doi Domni în țările noastre, în sec. 18-19: — Alexandru, Domn al Ț.-Româneștl 1774-82 șl 1796-7. Făcu mai multe înbunătățiri în administrație, suprimând abuzuri. încercă o organizare a oștirii de pază; publică o condică de legi. Domni și în Moldova 1786-88. — Constantin, fiul său, Domn Mold. 1799- 1801 și în Țara Rom. 1802-6 (ț 1816). — Alexandru, fiul lui Constantin; capul Eteriei grecești. Venit din Rusia, proclamă revolta contra Turcilor la 1821. Ucise pe Tudor Vladimirescu și jefui Țara-Rom. Bătut de Turci, fugi peste munți, f 1828. www.dacoromanica.ro — 585 — z ZAHAREA. Cuvânt turcesc, care însemna provizii, subsistență pentru oaste. ZAHĂREȘTI. Sat lângă Suceava (Bucov.). Biserica zidită la 1542 de Nicoară Hâroviai, pârcălab de Hotin. ZAIDEN. Numele german al comunei Codlea din J. Brașov. ZALDAPA. Stațiune traco-romană pe teritoriul Dobrogei de jos (J. Caliacra), poate la Alacichioi; pie- rită de pe vremea Avarilor. Acolo stăpânea în sec. 6 Vitalianus, care atacă cu oaste mare pe Anastase îm- păratul bizantin. ZALE (singular: zea, za). Pentru apărarea pieptului și membrelor, luptătorii călări se îmbrăcau în zale de fier (inele de sârmă împletite, sau solzi de fier). Vest- mânt, întrebuințat în răsboi din vremuri străvechi. Mai târziu zalele fură înlocuite cu armura de fier, cu platoșă, (s. 15-17). ZALLONY, Marcu Filip. Medic grec de la Tinos. A scris asupra Fanarioților o carte interesantă pentru cunoașterea lor și a trecutului nostru. (1760-1822). ZALMOXIS. Zeu principal sau unic al Geto-Dacilor. După scriitorii antici fusese un profet al lor, divinizat după moarte. ZALAU (magh. Zilah). Oraș la N. Transilvaniei. E- xista în sec. 13; cetatea amintită la 1240.— Reședința județ. Sălaj. Populația (1930): 8.200 1. ZAMCA (slav, zamok = cetate). Nume ce se dă în nordul Moldovei la locuri cu cetățui sau întărituri pe deal. ZAMCA. Mănăstire ruinată a Armenilor lângă Su- ceava, pe un deal. Un paraclis și o casă mare din sec. 15 cu un turn-poartă. Ziduri de cetate, întărite din nou dₑ Sobieski (1691). Biserica din curte e din 1550. ZAMFIRA, Doamna. Fiica lui Radu Vodă de la Afu- mați și a soției sale, fiica lui Vlaicu logofăt. Soția lui Moise Voevod, Domn al Țării Rom. www.dacoromanica.ro — 586 — ZAMFIRA, Domnița. Fiica lui Moise Voevod; soția lui Ștefan Keserii, boer din Ardeal, vice-Palatin; a- poi a lui Stanislav Nisovski, comite de Arad și Zarand. (1516 țl580). ZAMFIRA. Mănăstire de femei în Prahova. Fondată de jup. Zamfira, soția lui Manuel Apostol, și sfârșită de Smaranda, nora ei (n. Bălăceanu) la 1743. Bise- rica nouă din 1857. ZAMFIRESCU. Familie din Focșani. — Duiliu Z. (1858-1922), literat, diplomat. ZAMONA. Neam de boeri din Oltenia, în sec. 15. — Petru Z., sfetnic al lui Radu II, 1421. — Danciu Z., 1464; — un alt Zamona la 1481. ZAMOȘTEA. Schit în Bucovina, fondat 1723 de Du- mitru Pâru, staroste de Cernăuți; desființat 1784. ZAMOYSKI, loan. Mare Cancelar al Poloniei șl ge- neral. La 1600, în timp ce Mihai Vodă erea încurcat în Ardeal, ocupă Moldova și reîntronă pe Eremia V., apoi trecu în Ț.-Rom. cu Simeon Movilă și-1 așâză în scaun după ce învinse pe Mîhaii (1541-1605). ZĂNOAGA. Sat în J. Olt. Biserica din 1730. ZAPCIU (cuv. turc = administrator). In sec. 18-19, cârmuitor al unei plăși, în locul vătafului dinnainte.— Z. se mai numeau și unii slujbași, cu caracter admi- nistrativ șl polițienesc: „Z. de divan", „de spătărie", „de conac". ZAPIS. înscris, contract, act între două părți. ZAPOLYA (Szapolyai). Familie domnească maghia- ră, ilustrată din sec. 14. (cu numele vechiu Heems). — Ion Z., Voevod, apoi Principe al Transilv. și Rege al Ungarieii 1526. In luptă pentru coroană cu Arhiducele Ferdinand; aliat cu Petru Vo. al Mold. (1487-1540). — Fiul său Ion Sigismund, Principe al Trans. (1541 t W. ZARAND. Comună din J. Arad. Ruinele unui castel din sec. 11-12. — De la acea cetate își luase numele în sec. 19, un vechiu COMITAT numit și „al Crișului", desființat în sec. 18, apoi reînființat, iar la 1876 îm- părțit între comitatele Arad și Huniedoara. E țara Moților; regiune bogată în mine de aur și păduri. www.dacdromanica.ro — 587 — ZARGBDAVA. Localitate getică, menționată de scrii- torii antici prin părțile Moldovei (Basarabia act.). ZARMACLItr. Monedă turcească (în sec. 18 = 5 lei), (v. monede). ZĂRNEȘTI. Sat aproape de Bran (J. Brașov). Brâil- coveanu și cornițele Tokdly, cu oaste turcească, înving pe generalul Heissier, 21 Aug. 1690. In luptă căzură Const. Bălăceanu și comit. Mihai Teleki. ZĂTREANU. Familie din Oltenia. Boerii de la Ză- treni (Vâlcea) stăpâneau moșia din sec. 15 și se tră- geau din boerii de la Drăgoești. — La 1450 Stan și Vladimir din Z.— Stanciu, mare comis, 1520; barbu de la Z. banul, 1550. — Cârstea Z., stolnicul în sec. 17. — Preda, căpitanul, ispravnic al Craiovei 1704. ZATRENI. Sat în Vâlcea. Biserică de lemn (sculp- turi meșteșugite), făcută la 1755 de Ion Zătreanu. — Biserica de zid de la Preda Zătreanu vornicul, din 1734. ZAVAL. Sat în J. Dolj. Resturi de întărire cu șan- țuri romane la „Cetățuia". Movila Ostrii. ZAVERA. Răscoală, revoluție; în special revoluția grecească de la 1821 (Eteria). — „Zavergii" erau păr- tașii la zaveră, revoluționarii greci de atunci. ZAVESCA. Amenda (în capete de vite) pentru cei cari cu rea credință redeschideau o pricină de jude- cată. (Mold.). ZDRALEA. Schit fondat pe la 1500, de Barbu Craio- vescul (în Dolj); numit mai târziu ROABA; risipit. ZEFCARI. Familie din București, de orig. greacă (s. 18). — Alexandru Z., general (1830-95). ZERVES. La scriitorii antici, o deformare a nu- melui orașului Tierna (Tsierna, Cerna), la Dunăre. ZEUGMĂ (Zevgma). Localitate dacă, prin Ț.-Rom. actuală, în stânga Oltului. ZGÂRCIȚI. Sat în Râmnicul-Sărat. Biserica fon- dată de boerii Dedulești în sec. 17; refăcută. ZILAH. Numele maghiar al orașului Zalău. ZILIȘTE. Sat în J. Râmnicul-Sărat. La vadul Râm- nei, Ion Vodă al Mold. cu vornicul Dumbravă, bătu pe Petru și Alexandru Vodă cu Turcii, în Mai 1574. www.dacoromanica.ro — 588 — „ZILOT ROMÂNUL" a scris o cronică a evenimen- telor dela 1800-21 în Țara-Rom.; domnia lui Hangeri, etc. Pseudonim al lui Ștefan Fănuță. ZIMNICEA. Oraș în J. Teleorman, la Dunăre. Târ- gușor din sec. 18, populat cu refugiați bulgari, din cari parte trecură la Alexandria la 1835. Populație (930) : 11.000 loc. — La apus de Z., ruinele unei așezări ge- tice, cu o necropolă (ceramică greacă și locală, o- biecte de podoabă, etc.) din epoca de bronz și cea de fier. Șanțuri. Acolo a fost apoi stațiunea bizantină DEMNITZIKON. ZIMBRU sau bison (Bos blson). O specie de bou sălbatic păros, trăitor altă dată și prin pădurile Mol- dovei. Poate capul zimbrului (dar mai probabil al bourului, altă specie) a rămas ca stemă a Moldovei. — (v. bour). ZINGHIRLIU. O monedă turcească. — (v. monede). ZIREDAVA. Localitate în partea de apus a Daciei (poate la Cenad act., pe Mureș). ZLATAREI. Sat lângă Drăgășani, în Vâlcea. Urmele vechei Rusidava. — (v. Rusidava). ZLATNA (Zalatna, Gross-Schlatten). Comună în jud. Alba. Mine exploatate din antichitate: acolo era Ampelum pe vremea romană. Popul. 4500 1. — (v. și Ampelum). ZLOT (de la zlat = aur). Monedă din vechime, sec. 15-16. — (v. monede). ZLOTICA. Sat în J. Iași. Biserică de lemn din sec. 18, dela Ștefan Boșii. — Un pod vechiu de piatră (s. 16-17). ZMUCILA. Familie boer. din Moldova de sus, în sec. 17-18. ZOTTA. Familie boerească din Moldova (Bucovina). Din Mândrea de la Bănila, trăitor în sec. 16. — Un Zotta pârcălab de Hotin, 1549. ZUGRAVI de biserici și de icoane (pictura religi- oasă). Cei mai mulți din autorii frescelor religioase vechi sunt necunoscuți. Numele câtorva ni s’a păstrat. Așa: Dobromir, care a lucrat la Mân. Argeș și Bis- trița, 1525-26. (La Argeș a zugrăvit și sculptat și Vitus www.dacoromanica.ro — 589 — Veit din Brașov). David și fiul său Radoslav la Cozia (botnița). Jitian e cunoscut pe la 1585, Mina (Mile) sub Mihai-Vodă a zugrăvit mân. Călui. De la Stoica din Târgoviște au rămas icoane (1615). Popa Vlaicu din Târgșor lucra de asemeni pe la 1600.— Pârvu Mutu a zugrăvit la Filipești și Bordești. Zugravii lui Brân- coveanu erau: Andrei. Marin, Preda. Radu din Bucu- rești, fiul lui Mihai, e cel mai de seamă în sec. 18 în- tre 1720-50; contimporan cu el, Hie. — In Moldova, Ștefan sub Alexandru Vo. 1425. In sec. 16 Marcu a zu- grăvit frumoasele fresce de la Voroneț; Dragușin, din Iași la Arbora; Toma, din Suceava, curtean al lui Petru Vodă, la Probota și alte mănăstiri ale aces- tui Domn. Dragușin, 1541. Frescele de la Golia și Hltocea, în vremea lui Vasiiile Lupu, sunt făcute de Ion Mihai. Tot atunci trăia și Nicolae zugravul. Gheor- ghe din lanina și fratele său Mihail, zugrăveau sub Duca-Vodă. — Autorii celor mai frumoase fresce bi- zantine din vremea mai veche (sec. 14-16), ce admi- răm încă la unele biserici (Bis. domnească din Argeș de exemplu) sunt încă anonimi. Erau de obicei străini (Greci, Sârbi), dar desigur și Români. In Trans. fres- cele de la Strei, cele mai vechi, sunt făcute de Am- brosie, 1210. Simlion Szilagi e cunoscut în sec. 18.— Tradiția, dacă nu și măestria zugravilor, se menținu până târziu.— Pictorii moderni au ornat și ei cu fresce multe biserici, (v. și pictura). ZUROVARA. Localitate dacă în Banatul actual, re- giunea Timișoarei. ZUSIDAVA. Localitate getică pe la răsăritul Ț.-Rom. de azi, menționată de Ptolomeu. ZVORIȘTEA. In Jud. Dorohoi. Biserica satului de La Petru Keșco, din 1782. ZYRAXES. Căpetenie sau rege al Geților din Scitia mică (Dobrogea actuală), învins și gonit de Crassus, la 28 p. Cr. www.dacoromanica.ro ANEXE www.dacoromanica.ro — 593 — I DOMNII ȚARII ROMANEȘTI Dinastia națională a lui Basaraba A. ------ (Ramura lui Dan). TIHOMIR voevod pe la 1300 BASARABA Domn al Ț.-Rom. 1315-52 ALEXANDRU I Domn 1340-64 VLADISLAV I RADU I 1364-75 (Negru) 1375-84 DAN I VLAD ‘MIRCEA 1384-86 1396 1386-1419 | (v. pi. I, B) DAN II 1420-31 DAN III VLADISLAV II BASARABA BASARABA II 1446-7 1447-55 1443 Laiot, 1474-79 dan vladislav basaraba iii neaga (1460) cel Tânăr = Pârvu Cra- | 1477-81 iovescul I VLADISLAV iii BASARABAIV 1523-25 (Neagoe) 1512-21 1 TEODOSIE MOISE 1521 1529-30 www.dacoromanica.ro — 594 — I DOMNII ȚARII ROMANEȘTI Dinastia lui Basaraba B. (Ramura lui Mircea; linia lui Vlad III). *MIRCEA cel mare 1386-1418 MIHAI I RADU II VLAD II ALEXANDRU II 1418-20 1420-7 Dracul, 1436-46 (Aldea) 1431-35 MIRCEA VLAD III RADU III *VLAD IV Țepeș cel frumos 1482-96 1456-62 ; 1476 1462-74 (v. pl. I, C) I MIHNEA I 1508-10 I MIRCEA ALEXANDRU 1568-77 MIHNEA II (Turcul) 1577-1591 PETRU (Șchiopul) D. Mold. 1574-91 I ȘTEFAN RADU IX 1611-16; 20-3 și D. Mold. 1616-26 .--------------,₍?₎ ALEXANDRU MIHNEA (Coconul) Mihai 1658-9 1623-27 www.dacoromanica.ro I c. (linia lui Vlad IV). DOMNII TARII ROMANEȘTI Dinastia Iui Basaraba *VLAD IV (Călugărul) 1482-96 RADU IV VLAD V 14 5-1503 (Vlăduț) 1 1510-12 RADU V VLAD VII RADU VII RADU VI MIRCEA II RADU VIII VLAD VI dela Afumați Vintilă (Petru Paisie) Bădica 1545-54; (Ilie) 1552-3 1530-32 1521-29 1532-35 1535-45 1521-4 58-9 VLAD MARCU PĂTRASCU I PETRU II RADU 1529 1554-57 1559-63 VINTILĂ PETRU III MIHAI II (Cercel) Viteazul 1583-1585 1593-1601 MARCO NICOLAE- PETRAȘCU 595 www.dacoromanica.ro — 596 — II BASARABI—CRAIOVEȘTB Șl BRANCOVENI Domni ai Tării Românești » » NEAGOE dela Craiova PARVU = NEAGA mare v rnic sora lui t 1512 Basaraba III NEAGOE MARGA = ȘERBAN BASARABA IV mare Ban Domn 1512-^2 I TEODOSIE VLASAN ANCA = NEAGOE Domn 1521 dela caracal DANCIUL dela Brâncoveni I MATEI Basaraba Domn 1633-54 RADU dela Brâncoveni I MARIA = David post. I PREDA mare Ban I ȘERBAN I RADU VIII (Șerban) Domn 1602-11 I CONSTANTIN I (Șerban) Domn 1654-58 PAPA I CONSTANTIN II Brâncoveanu Domn 1688-1714 www.dacoromanica.ro -597 — III A. DOMNII MOLDOVII Dinastia națională a lui Bogdan și Mușat Voevozi de Maramureș Voevozi din Moldova DRAGOȘ — (veri) — ȘTEFAN Voevod in Ț.-M. 1340 SAS Voevod în Mold. BALC 1350 BOGDAN I Domn al Ț.-Mold, 1350-65 LAȚCU MARGARETA = COSTEA MUȘAT Domn 1365-1372 . ANASTASIA PETRU I ROMAN I ȘTEFAN I JURG 1378-91 Korîatovici I IUGA 1391-94 1394-99 * ALEXANDRU I 1399 (V. p]. III, B) WWWW: wwww;/ Wₐr 598 H B. (urinare). ALEXANDRU I cel Bun, 1400-32 ILIE ȘTEFAN II PETRU II 1432-43 1434-47 1447; 48-9 -------------s------, (Aron) 1451-7 ROMANII ALEXANDRU II 1447-48 1448-9; 51-55 BOGDAN II 1448-51 ȘTEFAN II cel mare 1457-1104 DOMNII MOLDOV1I Dinastia Iui Musat > ALEXANDRU BOGDAN III PETRU III ț 1496 1514-17 Rareș 1527-4S ȘTEFAN IV ȘTEFAN III ALEXANDRU III ALEXANDRU IV ILIE II ȘTEFAN V IANCU 1538-40 cel tânăr (Cornea) 1541 Lăpușneanu 1546-51 1551-! Sasul 1517-27 1552-61; 1564-68 | 1579-82 1 BOGDAN IV ALEXANDRU V ION 1568-72 Iliaș 1620-1; 31-2 cel cumplit ALEXANDRU __I__ 1572-4 Domn Ț.-Rom. RAEU ILIAS III 1 1592-3 Ț.-Rom. 1666-1668 ȘTEFAN 1633 Domn Ț.-Rom. 1591 www.dacoro:manlc£:,ro IV CASA REGALA A ROMÂNIEI (din Casa de Hohenzollern) CAROL ANTON Principe de Hohenzollern S. (1811-1885) = losefina Pr. de Baden LEOPOLD Principe de Hohenzollern Sigmaringen (1835-1905) = Antonia-Pia de Portugalia (1845-1913) I FERDINAND I Rege al României 1914-1927 = Maria Principesă de Marea Britanie Ducesă de Saxa-Coburg CAROL I Domn și Rege al României 1866-1914 = Elisabeta Pr. de Wied (1843-1916) I MARIA (1870-1874) 599 CAROL II Rege al României = Elena Pr. de Grecia I MIHAI Mare Voevod ELISABETA MARIA NICOLAE ILEANA = George II = Alexandru Principe de Rom. = Anton Regele Greciei Rege al Jugoslaviei Arhiduce de Austria www.dacoromanica.ro — 600 — V MARI BANI DE CRAIOVA după. 1735 (Pentru M.-Bani până, la 1730, v. Banii Craiovei, pag. 51-52). Matei Bălăcescu (numit de Turci) 1737-8, (Radu Co- măneanu, numit de Domn 1737, n’a funcționat); Con- stantin Argetoianu, locții'tor 1737-39; Grigore Grecia- nu 1739; Matei Cantacuzino 1739-41; Anton Caliarh 1742; lordache Moruzi 1744-5; Grig. Grecianu 1745-6; Const. Dudescu 1748-9; lenache Hrisoscoleu 1749-50; Barbu Văcărescu 1751-3; Const. Năsturel 1753-4; Ion Hrisoscoleu 1754; Barbu Văcărescu 1755; Const. Kre- tzulescu 1758-9; Ștefan Văcărescu 1760; Dumitrașcu Sturdza 1760; Const. Dudescu 1761-3; Toma Kretzu- lescu 1764-66; Pârvu Cantacuzino 1767-8; len. Hrisos- coleu 1768; Dumitru Geanoglu 1770; î^ihai Cantacu- zino 1771; Dim. Geanoglu și Ștefan Pârșcoveanu 1772- 4; Dumitru Ghika 1775-6; Toma Kretzulescu 1776 ; Scarlat Caragea 1777; Nicolae Dudescu 1777-9; lena- che Hrisoscoleu 79; Dumitru Ghika 1779-80; Nic. Du- descu 1781; Pană Filipescu 1781-2; Dumitru Ghika 1782-4; Pană Filipescu 1785; Dumitru Ghika 1786-7; Nicolae Brâncoveanu 1788-9; Pană Filipescu 1791-2; Dim. Ghica 1792; Dumitru Racovitză 1793-4; Nic. Brâncoveanu 1795-6; lenache Moruzi 1796; Enache Văcărescu-1796; Dum. Racoviță 1797; Alex. Hangeri 1798; Dim. Ghika 1798-9; Scarlat Ghika 1800-1; Ma- nolache Brâncoveanu 1801; Nicolae Brâncoveanu 1802; Mani. Kertzulescu 1803; Man. Brâncoveanu 1804-7; www.dacoromanica.ro — 601 — Manol. Krețulescu 1807-12; Const. Varlam 1812; Dinu Filipescu 1812; Gheorghe Argyropol 1813; Radu Go- lescu 1813; Const. Krețulescu 1814-16; Radu Golescu 1816-17; Isac Rallet 1818; Radu Golescu 1818; Const. Krețulescu 1819-20; Grigore Brâncoveanu 1822; Const. Krețulescu 1822-23 ; Constantin Bâlăceanu 1825-6; Costache Ghika 1827; Barbu Văcărescu 1827. MARI VORNICI AI ȚĂRII ROMANEȘTI până Ha mijlocul sec. 17 Vladislav (Vlad), 1389-1400; ... Radu 1412-15 (și Ban); Albu 1416-20; Borcea 1421-31 ; Albu 1431-37 ; Voicu 1437-8; Tatul 1439; Manea Udriște 1439-43; Tu- dor 1444-7; Manea Udriște 1449-51; Stanciu 1451-57; Stan al lui Negru 1458 ; Dragomir Udriște 1463-66; Neagoe de la Craiova 1467-74; Dan 1475-79; Stănilă 1477; Vlad 1480-81; Pârvu, Drăghici 1482-3; Cârstian 1483-86; Pârvu Craiovescu 1487-1503 (și Drăghici 1495, Stroe 1502); Cârstian 1504-7; Pârvu 1508; Stroe 1509- 10; Danciul 1510; Bogdan 1511-12; Calotă 1512-20; Udrea 1521-24; Jigoianul 1525; Neagoe 1528-9; Stoica Bălțatu 1529-30; Drăghici 1530-1; Șerban 1531-4; Dră- ghici 1533-35; Vintilă 1535-7; Staicu 1538; Coadă 1541- 45; Vintilă 1545-47; Oprea 1548; Belciu 1549—52; Stă- nil 1533; Socol 1554-56; Burtea 1558-9; Nedelcu 1562-68; Dragomir 1564-74; Neagoe; Ivașcu de la Go- lești 1576-8; Mitrea 1579-81; Ivașco 1582-84; Mitrea 1585-86; Chesar 1587-8; Mitrea 1589-90; Danciul 1592; ... Dumitru de la Mogoșești 1597-99; Cemica de la Isvor 1604-11; Vintilă de la Corbi 1612-14; Gheorghe 1615; Cârstea 1616-17; Vintilă 1618; Ivașcu 1619-20; Vintilă 1621-22; Papa de la Brâncoveni 1623-28; Hrizea de la Bălteni 1628-32; Ivașcu Băleanu 1632-38; Hrizea 1638- 42; Dumitru Dudescul 1642-3; Dragomir Corbeanul 1643-56; Gheorghe 1657-9; Preda Bucșanu 1659-64< Stroe Leordeanul 1665-68. www.dacoromanica.ro — 602 — MARI LOGOFEȚI AI MOLDOVEI până în sec. 17 Neagoe Micul 1424-36; Denis Hropotovski 1436-39; Neagoe Micu 1439-43; Oancea 1443-48; Mihail 1448-54; Petru Șandrul454-6; Dobrul 1457-68; Toma 1468-75; Ion Tăutul 1478-1510; Isac 1512-16; Trotușan 1517-25; Teodor 1526-37; Totrușan 1538-41; Gavrilaș 1541-45; Mateiaș 1546-51; Ion Movilă 1552-58; Dumitru 1559; Stroici 1561-2; Gavril 1562-70; Berbeci 1572; Ion Golăi 1573-77; Gheorghe 1579; Lupu Strofici 1580-91; Ureche 1592; Bârlădeanu 1592-96; Drăghici Bogza 1597-99; Petriceico 1601-2; Lupu Stroici 1602-9; .... Pătrașcu Bașotă 1611-12; lonașcu Ghianghie 1612-24; Dumitru Ștefan 1624-30; lonașcu Ghianghie 1631-33; Petrașcu Ciogole 1634. www.dacoromanica.ro — 603 — VI ARMATA ROMANA IN CAMPANIA 1877-78 Comandantul armatei de operații la PLEVNA: G-ral Cernat. DIVIZIA II. Col. M. C. Cerchez: Brigada I (col. M. Vlădescu): Reg. 3 Linie, 5 Dorobanți, Bat. 1 Vânători. — Brigada II (Col. C. Budișteanu): Reg. 6 Linie (apoi șl 4 L.). Reg. 7 și 8 Dorobanți. — Brig. Cavalerie (col. V. Crezianu): Reg. 1 Roșiori, 3 și 4 Călărași. — Arti- lerie: Reg. 2. DIVIZIA III. Colonel G. Anghelescu: — Brigada I (Col. Gr. Ipătescu): Reg. 3 Linie, 10 Dorob., Bat. 3 Vâ- nători. — Brigada II (Col. A. Gramont): Reg. 2 Linie, 9, 11 și 12 Dorob. — Brigada Cavalerie (col. C. For- mac): Reg. 5 și 6 Călărași. — Artilerie: Reg. 3. DIVIZIA IV. Colon. Al. Anghdlescu; apoi Col. G. Anghelescu: — Brig. I (Col. Gr. Cantilli): Reg. 7 Li- nie, 14 și 16 Dorobanți. — Brig. II (Col. Gr. Borănes- cu): Reg. 5 Linie, 13 și 18 Dorob.; Batal. 1 și 2 Vânăt. — Brig. Cavalerie (col. G. Rosnovanu): Reg. 2 Roșiori, 7 și 8 Călărași. — Reg. 4 Artilerie. DIVIZIA I (rezerva generală): Col. M. Cerkez; apoi Col. D. Lecca. — Brig. I (Col. O. Sakelarie): Reg. 1 Li- nie, 1 și 4 Dorob. — Brigada II (col. I. Papadopol): Reg. 4 linie, 2 și 3 Dorob. — Brig. Cavalerie (Col. P. Cemovodeanu): Reg. 1 și 2 Călărași. — Artilerie: Re- gimentul 1. DETAȘAMENTUL de operații la RAHOVA (Brig. mixtă): Col. Slăniceanu: 5 batal, inf., 8 escadroane călărași, 4 baterii art. CORPUL DE VEST (format în Oct. 1877 la Vidin) : G-ral N. Haralamb. STAT-MAJORUL GENERAL: Col. G. Slăniceanu ; apoi Col. I. Fălcoianu. www.dacoromanica.ro — 604 — VII RĂSBOIUL CEL MARE 1916-17 A. COMANDAMENTUL SUPERIOR AL TRUPELOR ROMÂNE LA 15 AUGUST 1916 Șef de stat-major: Gener. div. V. Zotta. (Sub- Șef: Gen. D. Iliescu). Comandanți de armată. — Armata I: General div. I. Culcer. — Armata II: Gen. div. A. Averescu.— Armata III : Gen. div. M. Aslan. — Armata IV de nord: Gen. djv. Presan. Corpul I armată: Gen. div. I. Popovici. Divizia I: Gen. Drag alina. Div. II: Gen. C. Manolescu - Ml. Div. 11: Gen. I. Muică. Brigada I Călărași.—Corpul II: Gen. div. D. Cottescu. Div. 3: Gen. M. Niculescu. Div. 4: Gen. G. Burghele. Div. 12: Gen. T. Găiseanu. Brig. 2 Călă- rași. — Corpul III: Gen. diiv. C. Tănăsescu. Div. 5 (Gen. Frunză). Div. 6 (Gen. div. C. Costescu). Div. 13 (Gen. A. Socec). Brig. 3 Călărași.— Corp. IV: General div. C. Presan. Div. 7 (Gen. I. Istrate). Diiv. 8 (Gen. I. Pătrașcu). Div. 14 (Gen. P. Vasilescu). Brig. 4 Că- lărași. — Corpul V: Gen. de div. I. Georgescu. Div. 10 (Gen. A. Văitoianu). Div. 15 (Gen. E. Grigorescu). Brigada V Călărași. — Corp. VI: Gen. G. Văleanu. Div. 16 (Gen. Anastasiad). Div. 17 (Gen. C. Teodo- rescu). Div. 18 (Gen. A. Referendaru). — Corp. VII: Gen. div. I. Rașcu. Div. 9 (Gen. I. Basarabescu). Div. 19 (Gen. Arghirescu). Div. 20 (Gen. D. Praporgescu).— Brigada de Grăniceri. — Cavaleria armatei: Div. 1 (Gen. I. Herescu). Div. 2 (Gen. Gr. Basarabescu). www.dacoromanica.ro — 605 — B. COMANDAMENTUL SUPERIOR AL TRUPELOR ROMÂNE IN IUNIE-AUGUST 1917 Șeful Stat-majorului general: General de corp C. Prezan (Sub-șefi: Gen. A. Lupescu, Colonel N. Ale- vra. — Șef birou operații: Maior I. Antonescu). Armata I: Gen. de div. C. Christescu; apoi Gen. E. Grigorescu. (Șef St.-major Col. N. SamsonoVoci). — (Luptele dela Mărășeșiti). Corpul III arm. Div. 5 (Gen. A. Razu) Gen. div. C. lanco- Div. 9 (Gen. C. Scărișoreanu) vescu Div. 10 (Gen. E. Cihoski) Corpul V arm. Div. 13 (Gen. I. Popescu) Gen. div. I. Istrati Div. 14 (Gen. Gr Bunescu) .Div. 15 (Gen. P. Angelescu) Cavaleria Div. 2 (Gen. P. Grecianu) Div. 2 (Gen. I. Vlădescu) Rezerva Armatei Div. 11 (Gen, E. Broșteanu) . Div. 4 (Gen. G. Ghinescu) Armata II: General de corp A. Averescu (Șeful St.- major Gen.-Mărdărăscu). --- (Luptele deda Mărăști, apoi Oituz-Oona). Corpul IV arm. Div. 6 (Gen. N. Arghirescu)* Gen. div. Ar. Văito- ■ Div. 7 (Gen. N. Rujinski) ianu . Div. 8 (Gen. I. Pătrașcu) Div. 1 (Gen. I. Stratilescu) Corpul II Arm. Qiv. 3 (Gen. A. Mărgineanu) Gen. G. Văleanu . Div. 12 (Gen. T. Moșoiu) Cavaleria Div. 1 (Gen. A. Skiinla). (*) (Șef de St.-maj. Lt. col. Stângăcia); compusă din Brigada 11 Ini. (Gen. Sănătescu, apoi Col. I. Macri): Reg. 10 (coL G. Boltea) și 11 (Lt. col. Botez); — Briig. 12 (Col. L. Foișoreanu; apoi Col. Stoenescu): Reg. 12 (Coi. Voiculescu) și 24 (Lt. col. Bădescu); Reg. 7 Vânători; — Brig. 5 Artil. (Col. D. Rujinski, apoi Col. Mironescu): Reg. 16 și 11; — divizie din care auto- rul aceste? cărți (căpitan apoi maior Octav Lecca) a avut cinstea să facă parte ca comandant al escadronului de cava- lerie divizionar. www.iacoromanica.ro — 606 — VIII CAMPANIA DIN UNGARIA, 1919 Comandantul trupelor de operație : Gen. div. G. Mărdărescu. COMANDAMENTUL SUP. IN BĂTĂLIA DELA TISA : Grupul de manevră (nord). Gen. Tr. Moșoiu : — Div. 1 inf. (gen. Obogeanu), Div. 6 (gen. Olteanu) ; Div. 2 caval, (gen. Davidoglu). Detașamentul Est, gen. Papp : — Brig. 2 vânăt. ; brig. inf. Ardeal; regim. pe jos din Div. 2 cav. Detașamentul Sud, gen. A. Lecca : Brig. 1 vânăt., o brig. din Div. 18 ; Brig. 4 roșiori. COMANDAM. SUP. IN OPERAȚIILE TISA- BUDAPESTA : Grupul de avantgardă gener. Șt. Holban : — Div. 1 vânători ; Brig. 1 și 2 roșiori. Grupul de manevră centru, gen. Moșoiu : — Div. 1 inf.; Div. 2 vânători. Grupul dreapta, gen. Dumitrescu : — Div. 7 ; Reg. vânăt, munte ; Brig. 1 roșiori. Grupul stânga, gen. Olteanu : — Div. 6, Brig. 4 ro- șiori. La N. grupul gen. Davildoglu. (Budapesta a fost ocupată la 3 și 4 August de Brig. 4 caval. Rusescu și Divizia gen. iHdlban, numit guver- nator) . www.dacoromanica.ro — 607 — IX ONOMASTICA Nume proprii, de botez A. De bărbați: Adam, Adrian (Andrian), Afteni, Aga. Albu, Aldea, Alăman, Alexandru (Alexe, Sandu, Șandru, Lisandru, Alecu, Lică), Alianțe, Aldomir (Aldimir), Ambrosie, Amza, Anastase (Nastașe), Anghel, Antohie (Antioh), Andimir, An- drei (Andreiaș, Andreică, Andreian, Udrea, Udrea, Andri- ță), Antonie (Anton, Andone), Androne (Andronic), Anania, Antim. Apostol, Arie, Arghir, Ariton, Aron, Arsenie Asan. Atanasie fTanase), Avram, Avei, Avesalon, Aver, Axinte. — De femei: Aftinia (Aftemia), Agafia, Agilia, Agîaia, Aglica, Agatia, Agatona, Agripina Agnita,, Acrivița, Alexandra (Lu- xandra, Lisandra, Sanda, Alexandrina, Dida, Didia. Didina), Ana (Anca, Aniuța, Anița, Ancuța, Anișoara, Anica), Anasta- sia (Nastasia’, Sia, Sica), Anisia, Anghelina, Antemia, Andre- iana (Andreia, Andrica, Andrușca), Anexia Anca, Arfa, Ar- ghira, Aristia (Aristița), Armina, Arena, Aspra, Aspasia, A- vratnia, Axinia. B. — De bărbați: Badea (Bădica, Badu), Baciu, Bălcil. Bă- lan, Balea (Baiu, Balica), Balaban, Batomir, Baldovin, Baia, Balaur, Baiu, Bale, Banu (Bănilă, Bănică), Barbat Barbu, Băncan, Basarab, Bratu, Bejan, Belotă, Benedict, Berivoi, Be_ rislav, Bemat (Bemard), Bilțu, Bilan, Bârsu (Bârsan), Bledu, Bobea, Bogdan, (Bogdea), Boldea (Boldu), Boreea, Bordea. Borzea, Borai, Bota, Bran Braț B(ratosin), Bucur, Buoșai, Buia, Bujor, Bunea (Bunu, Buncea), Buzea, Buzdugan. — Femei: Baba, Balea, Balaișa, Bălana, Bica, Bița, Boba, Boigdan, Bolo- sina, Boghina, Buda. C. — Bărbați: Călin, Cătălin, Calotă, Caicea (Calciu), Că? liman, Caloian, Calomfir. Cânda (Cândreș), Cântea, Caran, Cazimir, Cârsrtăan (Cârstea, Cristea, Cristian, Ristea), Căzan, Cernea (Cemat, Cernica), Ohiriac (Chirea, Chirian, Chiriac, Chiriță, Chira), Chirca, Chisar (Chesar, Cesar), Chiprian, Chițu, Ciolca, Climent Colțea, Coman, Conda (Condea), Coa- dă, Codrea (Condrea), Coica, Coriat, Corbea (Corbu, Corban), Cosnea, Constantin (Costea, Coștin, Costan Costache, Codin, Dinu, Dincă, Costică), Comșa, Cosma, Cornea, Crăciun, Cra- www.dacoromanica.ro — 608 — cea, Crețul. Curea. — Femei: Calea (Călina, Calăța), Caplea, Caliopa, Catrina. Oaterina, Cătălină, Ecaterina, Catinca. Țin- ea), Calinikia, Călțuna, Casandra, Candakia, Chera (Chira, Chirana. Chiriana, Chirața), Chiajna, Chița, Chiriaca. Cârs- tina (Cristina), Clara, Cleopatra, Comana, Condeșa, Cocona, Crălciuna. Crasa. Creața. D. — Bărbați: Dan (Danciul, Dancu), Dabu, Dade, Dalban, Damian, Dărman, Daniil, Darie, Detoo, Delea Deftea, Dediu, Duna (Dumitru), Dinu (C-tin), Diicu, Dionisie, Dimir, Do- bromir (Dobrișan, Dobre. Dobrislav, Dobrin), Donea, Dorof- tei (Dorotei), Dragomir, Drag. Drăguță», Dragoș, Drăguți», Dragotă, Dragodan, Dragu, Dragan. Drătghicean, Drăghici, Drăgoi, Drăgulin, Drăgulici, Drăghiie. Dragnea, Dracea, Dulea, Druimea. Dumitru (Dimitrie, Mitrea, Mitru), Dumitrașco, Dima, Tache. Mitică), Dușman. — Femei: Datina, Daica, Dana, Dat- ca, Despina (Despa). Deva, Dima, Dimiana (Dămiana), Domni- ca Dota, Doica (Ddlcina), Doda, Dobra (Dobrina, Dobrița), Doina (Doinița), Dochia, Dorotia, Dragna (Drahna), Draga (Dragana, Dragomira, Druma, Dumitra (Dumitrana, Mitrana, Mitra). E. — Bărbați: Eremia, Eftimie (Iftimie), Enea (Ene. lane, Enache, de la Ion), Emanoil (Manole. Manea), Erade, Evghe- nie (Eugen), Eustatie (Istrate, State), Esia. — Femei: Elena (Elina, Ileana, Ilinca, Lena, Leanca, Lâna), Elca, Elisaveta, (E- lisabeta, Elisa, Safta. Veta), Evdochia (Dochia, Odochia, Evda), Ecaterina (Catrina, Catinca), Eudoxia, Erina (Irina), Eftinca, Eufimia, Eftiimia. Efrosina (Frusina.. Frujina, Frosa), Eva, Evda, Evghenia (Eugenia), Ezla. F. — Bărbați: Farcaș, Fărtat. Fătu, Fiera (Hiera, Fierea), Filcea, Finat, Finta, Fiat, Filip, Florea (Florin, Florian). Fota, Frătilă (Frățian, Fratea, Frateș), Frâncu, Franțea (Franz, Frănsilă). Fronea (Sofronie), Fedco, — Femei: Filotia (Filot- tea) .Floarea (Florica, Florina), Frusina (Efrosina), Fronia. G. — Bărbați: Gavril (Gabriel, Gavrilaș), Galea. Gaspar, Gancea, Ganea, Gheorghe (Giurgiu, Jurj, Gherghe, Gher- ghina, Găurea, Jurg, lorgu, lordache Geonge), Gherman (Ghiorman, Ghiorma), Ghețea, Ghioca, Ghinciu, Ghirea, Ghe- rasim, Giula (Giura. Ghiure. Ghiula, Giurcan), Giurman, Gârdoman, Goran, Gonte (Gonțea), Goga, Gostea (Gostilă, Goștean), Golea, Grigore (Grigoraș, Gligore, Guță Gogu), Grozea (Grozav), Gruia, Goban, Guga. — Femei: Gaia, Gafia (Agafia), Gavrila, Gherghina, (Gherghița, Ghina), Grajdana, Granda, Greaca, Grozava. H. — Bărbați: Hamza, Hariton, Haralamb, Harvat, Hărbor (Hraborea), Hasan, Herea (Fiera), Herba. Hiju, Hârgot, Hris- tea (Cristea), Hrizea (Hrizan, Rizea), Husu. — Femei: Haida, Haridia, Haritina, Hârsova, Hrana, Hrisafina, Hrisia Hru- sana. I-. — Bărbați: lacov (lacob), lon-Ioan (lonașcu, Oană, lane, www.dacoromanica.ro — 609 — lene, lanuș, lonaș, Ivan lovan, Enache, laneu, Niță, Nică), Iile (Iliaș, Iliuță), Ignat,' Ilarie, loachim (Ichim), losif, Ior- dan, Iov (lovan), Ipatie. Irade, Isac, Isar, Isaia, Ispas, Istrati, Iscru ,Iscu, luga (lurg, Gheorghe), luliu (Iulian), Iurie, Ivan (Ivașoo, Ivanco, Ivanciu, din Ion). — Femei: Ileana (Elena, Hinca, Ilincuța), Ilea, Ilca, Idita, Ioana (Ivana, lana). lovea, Irina. Ista, Ismenia, fura. J. — Bărbați: Jipa, Jitea (Jitian), Jiga, Jima, Jifco, Jurgea (din Gheorghe). — Femei: Jiva (Jivana), Joița (Zoe). L. — Bărbați: Laiu (Laiotă, Leaotă), Lai, Lambru (Lam- bu)_ Lăudat, Ladislav (din Vladislav, Laslău, Lațco, Laicu), Lascar, Lazăr, Leon, Lețea, Lepădat, Litu, Lie, Loghin (Lo- vin, Loghie), Lupu (Lupea, Lupașcu), Luca. — Femei; Leana (Leanica. Lina, din Elena), Lepa, Lișa, Lița, Lica, Lilana, Lola, Luchiana, Luxanda (din Alexandra, Luxița). Lupa . M. — Bărbați: Macarie, Manea (Man, Măinea, Mănăilă, Maniu), Marcu, Maica, Mărgărit, Mantea. Mareș, Maxin (Ma- xim), Marin, Manole (Manoil, EmanoiI), Matei (Mateiaș, Maf- tei), Mâții, Mihai (Mihnea, Mihalcea. Mihu, Mihalea, Mihăilă, Miloș. Mișu), Mihnea (din Mihai), Mircea (Mareea). Milea, (Milu, Miloș, Milco), Mina, Mirea. (Mirică), Miron, Miroslav, Mitrea (Dumitru), Midlea (Miclăuș), Mincu, Micul, Miu, Mi- rea, Mândru (Mândreș), Mlad (Mladin) Micud, Mogoș. Moise, Moian, Moșu, Murgu, Mușat. — Femei: Magdalena (Magda, Magdina), Maria (Mara, Măriuca, Marica. Mariana. Măriuța, Mărcuța, Marița, Uța), Maina, Marina, Marga (Marghita, Mărgărită), Maida, Mândra, Măcrina, Mana, Manușca. Mar- ta, Manda (din Smaranda), Mala, Meiania, Mina, Mi'leana (Milica), Mira, Mieria, Mușa, Mușata. N. — Bărbați: Nan (Nanciu, Neniu), Naum. Nastea, Neagu (Neagoe, Neagomir, Negoslav, Negoiță), Nedea (Nedelea, Ne- delcu), Neacșu, Negotă. Negre, Nicolae (Necula, Nicoară. Nica, Nichita, Nicu, Mictlăuș), Nistor, Nicodim, Nichifor, Novac. — Femei: Nastasia (Anastasia), Nastea, Nanzana, Nofta, Neda, (Nedelea), Negrită, Neacșa, Neaga (Neguța, Negoslava), Nica (din Ana), Nieuflina. O. — Bărbați: Oană (Oancea, Oanea. Onciu, din Ion. O- disei, Oprea (Oprișan, Opran, Oprin), Onofrei, Oxapie, Orăș. Femei; OlenațElena), Olimpia, Oltea, Oprina (Oprișa), Odo- chia. ' P. — Bărbați: Pană, Panait, Pârvu (Pârvan), Paraschiv, Papa, Para. Păun, Pascal (Pascu, Pașca), Pavel (Paul, Pa- vlache), Pândele, Pamfil, Pancea, Pantazi, Petru (Petre, Pe- trea, Petrașcu, Petruț. Petruș, Petrican, Petrică), Piperea, Pobrat, Porfir (Profir), Procop (Procopie, Pricup), Proca, Pravăț, Preda, Prodea (Prodan), Puiu. — Femei: Păuna, Para, Pârva (Pârvana), Pasca, Paraschiva (Parașca, Chiva), Petra (Petrana, Petrina, Petrica), Pecana, Pena, Profira (Porfiria, Fira, Rafira), Pulcheria. 39 www.dacoromanica.ro — 610 — R. — Bărbați; Radu (Radomir, Radoslav, Răduț, Răduican, Duță (Cănuță), Rativoe (Radivoi), Rafail, Răsvan, Rizea, Ro- dea, Roman (Romașcu), Romolea, Rusin. — Femei: Rada (Ră- duța, Rădița), Rafira, Raia, Raluca (Ralița, Rarița), Radosia- va, Racovița, Răsmerița, Reveica, Ruxanda, (Ruxandra), Ruja, Rusa, Rusca. S. — Bărbați: Saulea (Saul). Sabat (Sahac), Sava (Savu, Sa- vin, Savel), Sandru (din Alexandru), Saru, Samoil, Samson, Sarchis, Scarlat, Semen, SeneSlav, Serghie (Sergiu), Serafim, Setea, Sevastian, Simion (Simeon, Sima), Sișa, Sin. Slava (Slave), Soare, Soool, Solomon, Sofronie (Fronea), Spiridon (Spiro, Spirea), Stelea, Stroe, Stratulat, State (Eustație), Strana, Stan (Stanislav, Stanimir, Stanciu, Staieo Stănilă, Stanco), Stamate, Stavăr, Stoian (Stoica, Stoia, Stoian, Stoicea, Stoichiță). — Femei: Sanda, Sandra (din Alexandra), Salo- mia, Saponia, Sasinca (din Alexandrina), Safira (Zamfira), Sevasta (Savestina, Sevastia), Safta (Elisaveta), Serafina, Scripca, Sima (Simina), Silea, Siica (Anastasia), Sinzeana, Slava (Slavna, Slavica), Smaranda (Manda, Măndica), Smeada, Sora, Sofia (Sofica), Speia, Stana (Stanislava, Stanca), Sto- iana, Sultana. Ș. — Bărbați; Șerban (Șerbu, Bănică), Șeian, Ștefan (Ste- pan, Ștetcu, Sfetcu, Ștefu, Ștefea, Fănuță, Nuță, Fănică). — Femei: Șerbana, Șarica, Ștefana, Șuica. T. — Bărbați: Tatu (Tatomir), Tamaș, Tanaise (din Atana- se), Tarasie, Teodosie (Tudose), Tempea, Teofan (Tofan) Ti- mofte (Timotei), Ticuci, Tigomir, Tigu, Tihu, Teodor (Tudor, Toader, Tudoran, Tudorin, Tudorașc, Tudoriță), Tocsabă, Tor- labă, Toana, Trifan (Trifu, Trihon), Traian, Trandafir, Tros, Tzalapie. Tzintea. — Femei; Teofana (Tofana, Trofana), Tina, Tiia, Ținea (Cafrina), Tițiana, Titea, Tomina, Tudora (Teodo-, ra), Tudosia (Tudosca). V. — Bărbați: Udrea (Udriște, Udrican, Andrei), Ulan (O- lan), Ursu (Ursan), Utmeș. — Femei: Uța (diminutiv). Ursa. V. — Bărbați: Vasile (Vasie, Vasiu, Vlasie, Vasco, Vascan), Valea, Valtazar (Baltazar), Vană, Vartolomei (Bartolomeu), Vanghelie, Vartam, Vâlcan (Vâlcea), Vâlsan (Vlăsan. Vlăcsan), Vârlan (Varlam, Vrelam), Veziu, Vlad (Vladislav. Vlaieu, Vladimir, Vlăduț, Vlădiță, Vintilă, Vladin), Veniamin, Ver- gu, Velicu (Velieieo), Velizar (Belizarie), Vintilă, Visarion, Vișan, Vitold, Voia (Voilă. Voinea. Voi, Voineag), Voicu (Vod- ciu), Vorontar, Voisilă. Vulpe (Vulpaș). — Femei: Vasilica, (Vasilisa, Vasilichia), Varvara (Barbara), Velica, Verona, VI- laia Vișa (Vișana), Victoria, Vinia, Vidra, Viorica,, Vlada (Vlădaia), Voica (Voița, Voichița). Z. — Bărbați: Zaharia, Zamfir, Zosim (Zosân). — Femei: Zamfira (Safira), Zina, Zota, Zoe (Zinca, Zoica, Zoița). www.dacoromanica.ro HĂRȚI www.dacoromanica.ro www.dacoromamica.ro GETATEA ALBA* Lotru RÂMNIC Turnu CHILIA ȚARA ROMÂNEASCĂ și ȚÂRA MOLDOVEI în vremea lui Vladislav Ț 1365-75 / HOTIN ! X, O RĂDĂUȚI ^^XoHOLDivA OHÂRLAU basarabia Ă T A " ' SEVERIN ARGE5 www.dacoromanica.ro ©TIMIȘOARA BANAT BAIA CETATEA ALEA Graciuna FLOCI Satina GIURGIU Turnu CELEI nagov Istru SEVERIN Tistnan o TARA ROMANEASCA și MOLDOVA la sfârșitul secolului XIV MARAMUREȘ » OBISTRIȚA EVA CLUJ SIBIU O Cozia RABNIC SUCEAVA HEÂMTO 1 £ OHARLAU TIGHINA AGAU T.JIU N I Strehaia $ CRA10VA A oCol PITEȘTI DAMBOVITA (București’! www.dacoromanica.ro România Raiale până la 1829 ...1812 ...1856 .. .1878 ..1913 Schimbările teritoriale in secolul 18 si 19 I Vechile hotare ale Tării Românești I ti Moldovei(până ta Donăm) ineecolul15-17 Moldova la...1775 SOROCA A T1GH1N RÂMNIC n < CRAIOVA OGAMEULUNG ARGEȘ O SUCEAVA OB0T05AN D ROMAN BUZĂU ACAU CETATEA ALBA B U G l A G B 1 A ^SMAIL^ PITEȘTI » R O SLATINA COHSTAHTAO rx ♦ ^iu www.dacoromanica.ro POLON I A HEI FALCIU BACA ARAD Barlad CAH JL PUT N OARA SIBIU B R A 5 O NCU AMBOV TA Calarasi VLASCA CONSTANTA Silistra j ’ p DUR05T0R Olt FAGARA5 TREI SCAUNE Sî Gheorghe BRAILA MARE TAR NA VA R0MAN1A după 1919 ' TIMIȘ TORONTAL / oTimisoara/ Deva o ' HUN , LAPONA I 6 H I N A CETATEA ALBA r"-’ \ SE ERIN I CARAS dOravIța BUZĂU ( < IALOMIȚA GA LIAGRA oBazargțc www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro — 625 — ÎNDREPTĂRI Cititorul e rugat că treacă cu vederea greșelile da țipai (litere, semne de punctuație, cifre lipsă sau schimbate, cuvinte incomplete, etc.) ce s’au strecurat cu toată grija noastră. Notăm aici câteva mai importante ; Pag. 19, articol „Alexandru Cuza” ; în loc de 1856, se va citi : 1859. Pag. 20, art. Alfabet cirilic ; în loc de : (â, î, î), se va citi : (în). Pag. 21, art. Aman ; în loc de 1981, trebue ; 1891. Pag. 72, art. Bistrița; în loc de Ndsserland. trebue citit: Nosnerland. Pag. ®Q, art. Bresle; în loc de: (sec. 1419), trebue: (sec. 18-19). pag. 118, art. Carpați, în loc de Marcel, se va citi : Marcelin. Pag. 123, art. Cavaleria, rândul ultim; în loc de 9, se va citi: 10 de Căi. Pag. 127, art. Cârța (Kerz) ; în loc de: în sec. 13, se va citi: din sec. 12-15. Pag. 135, art. Chilia Veche; în loc de : în sec. 14-15, se va citi : dwpă 1405. pag. 188, art. Districte românești. Rândul 9 : „alte dis- tricte în partea de apus", urmează după Ber- zava. Rândul 11 urmează după 9. Textul trebue citit astfel; „...Berzava. Mai simt amintite și alte districte în partea de apus. Reese din pri- vilegiul Regelui Ladislaiui V din 1457...“.— Idem, rândul 9 ; în loc de Ludovic VI, se va citi : Ladislau V. pag. 199, art. Dragomir. In loc de : (v. Radu), se va citi: (v. Vlad). pag. 204, art. Dumbrava (al doilea). Rândurile 22 și 23 trebue suprimate și înlocuite cu : „Dumbrava Roșie. Tradiția păstrată de cronicarii moldo- veni, spune că ștefan Vodă învingând pe.” (urmează rândul 24). Pag. 216, art. Feudalitate. Rândul 10, după „sulițe”, în loc de ; ,.se va citi: și. Pag. 218, art. Ferdinand ; în loc de 1566, trebue : 1556. Pag. 234, art. Giurgiu, rând. 6-7 j în loc de; luat, recă- pătat, se va citi: recăpătată. pag. 250, art. Haromszek; în loc de Hâromszeg, se va citi: Haromszek. 40 — 626 — Pag. 254, art. Herman, se va citi H arman și trebue pus la pag. 250. Pag. 271, art. Incsripții; rândul 7 : „Jo Nicolae Alexandru Voevod, fiul marelui Basarab”, trebue înlocuit cu : Dumnezeu, Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan. Pag. 275, art. Io (Iw), din eroare aflat acolo, în loc de pagina 272. Pag. 277, art. Jolidea. In loc de 1562, trebue : 1552. Pag- 2S9, art. Kiseleff. In loc de Dimitreivici, trebue Dimitrievici. pag. 297, art. Legi, rândul 7. In loc de 1810, treibue 1816. Pag. 328, art. Mehedințianu, rând 5. In loc de adică, se va citi: ridică. Pag. 338, art. Mitropoliții Ț.-Rom., rând. 2. Se va citi: Antim 1381—1401 (Atanasie la Severin). Pag- 345, art. Moldovița, rând. 7. In loc de R., se va citi: Rădăuți. Pag- 348, art. Monede, rând. 5. In loc de: aceea, se va citi: aceea. Pag. 356, art. Munții. Rândul 15 întors. Pag. 359, art. Muzica. Rândul 14 trebue șters. pag. 369, art. Nocrich. Se va citi: Nocrichi. pag. 373, art. Nyen. De suprimat: Năeni. Pag. 412, art. Polonia, rând 1 și' 2. In toc de 1697, trebue 1696 ; — și în loc de August I, August II. Pag. 421, 'art. Preistoria, rând 11- In loc de Giumelnița, trebue Gumelnița. pag. 421, art. Prezan în loc de Presam Pag. 424 sus, art. Prut: — Pyretos grec, Pyretus roman. Pag- 430, rând. 8: de pus o virgulă după Mihnea. pag. 437, art. Râmnic, rând. 16: în loc de 1724, trebuie 1824. pag. 440 : în loc de Reiissmarkt, trebue Reussmarkt. pag. 444, art. episc. Roman, rând. 10, intercalează: Anas- tasie Crimca 1606—12, Mitrofan 1612, Pavel 1613—16; și la rând 13 intercalează: loan 1674—85. Pag. 447, art. Romanii, rând. 10. In loc de viață românea- scă citește : viața romană. pag. 447, rândul 12 ; șterge ,,romană“- pag. 448, art. Romani, rând. 7: Gordian L 237; în loc de H. Pag. 449, art. România, rândul penultim, punct și virgulă în loc de„și“. Se va citi: loc.; în 1930. pag. 455, Rușava, rând. 2, a se citi: (v. Orșova și Adakale). pag. 462, art. Sașii. lin loc de: ,.Universitas Saxonium", se va citi: Universitas Saxonum. Pag. 462, rând. 12: Târnava mare și mică. pag. 470, art. Serbia; adaogă: în sec. 14—15. pag. 483, art. Snagov, rând. 7 trebue citit: ridicată la 1453 de Vladislav II, renoită de Mitr- Ser afin. www.dacoromanica.ro — 627 — Pag. 521, art. Teutonic, rând. 14 ; în loc de: ridicată, tre- bue ridicară. Pag. 546, art. Turtucaia. In loc de : August, se va citi : Saptembre. ADAOSE La ANINOASA din Gorj: — Schit din 1709 lângă satul Valea cu apă. BĂBENI, în Vâlcea. Un schit al mon. Bistrița în sec. 16. BIRTHĂLM (Birtan). Comună în Ardeal; numele german, (v. Biertan). BRANIȘCA. In j. Huniedoana. Castel din sec. 14. Dărâmat de Martinuzzi Ia 1550, fu reclădit de familia JozsiOa. La CARANSEBEȘ. A se adăoga: — (v. și Sebeș). CHINEZ (kilnez, chenez). Numire a cnejilor în Ba- nat unde se mai chiamă astfel și azi primarul satului. La CINCIȘ în Huniedoara: — Biserica românească din secol. 15. La DRENCOVA, în Banat: — Castel al cnezatului românesc Almaș până în sec. 16. La JEUD în Maramureș: — Biserica veche aminti- tă la 1364. KOSLINSKI. Familie din Ț.-R., de veche orig. po- lonă. La LEGI: — Un nou cod penal „Carol 11“ e azi în vigoare. La LOGOFĂT: — M. Logofăt de străini, în Ț.-Rom. în sec. 18—19, însărcinat cu supravegherea și ocroti- rea străinilor. LUȘARDEA. Sat în j. Someș. Biserica de la Mihai Viteazul, 1600. La MUZEE; — Muzee arheol. în Transilvania, la: Sibifu (M. Bruckenthal: artă, etnografie, antic.); la .Cluj (M. Național și Etnografic); St. Gheorghe (al Secuilor); Brașov (sas, al Țării-Bârsei); Sighișoara; Alba lulia; Sighet (etnogr.), Târgu-Mureș, Bistrița, www.dacoromanica.ro — 628 — Deva, Turda, Arad, Oradia. In Banait la: Timișoara (bănățean), Lugoș, Băile Hercuflane. — La București: m. Saint-Georges. La PIATRA-ROȘIE: — Ruine de cetățue dacă. PODUL COLENTINII, monăstire de 'la. — (v. Plum- buita) . La pag. 408, PORTA ORIENTALIS, numită astfel de Austriac!. La RĂȘINARI, lângă Sibiu: — Biserica rom., după tradiție zidită de Radu I la 1383. La REVOLUȚII: — In Transilvania: La 1437 răs- coala iobagilor români și' maghiari contra stăpânito- rilor, provocată de împilările episcopului Lepeș și în- cepută în comit. Someș, avu de urmare legătura de- fensivă între nobilii' Unguri, Secui și Sași: Unio trium Nationum. — La 1514 răscoala țărănească a lui Doja secuiul în Banat, în urma proclamărei cruciatei, fu crunt înăbușită de Voev. Transilvaniei (v. Dozsa).—La 1784, Horiia ridică pe iobagi din părțile de apus ale Ardealului contra stăpânirilor asupritori (v. Horia). TISA. Bătălia de la T., 24-86 Iulie 1919, avu ca re- zultat sdrobirea trupelor maghiare ale guvernului co- munist și deschise armatei române calea spre Buda- pesta. — v. Campania din Ung.). La ANEXE, No. VII b. — GRUPAREA MARILOR U- NITAȚI IN OCT.-DEC. 1916.— Armata I de Sud, Pre- zam (luptele din Ț.-Rom., Olt și Argeș): Grupul de manevră: Div. 9/19 (Gen. Scărișoreanu), Div. 21 (Gen. Lambru), Div. 2/5 (Socec), Ditv. 13 (Cdl. Ci- hoski), parte din Div. 14 (Col. Colori). Grupul de a- părarea Dunării (Gen. lancovescu) : Div. 18 (Gen. Referendaru), Brig. art., trei Brig. Cavalerie: Grupul Jiu (rest din arm. I): Div. 11 (Gen. Cocorăscu), Div. 1/17 (Col. Neculce). Rezerva: Div. 10 (Gen. Văitoia- nu, apoi Costescu), Div. 1 Cav. (Gen. Sinescu). — Grupul Nord: Div. 7 (Gen. Istrate), Div. 8, Div. 15 (Gen. Grigorescu). Armata II, Averescu (Apărarea trecătorilor) : — Div. 22 (Gen. Razu), Div. 12 (Gen. Găiseanu), Div. 16, rest din Div. 4, Div. 3 și Div. 6 (Gen. Arghirescu). www.dacoromanica.ro INDEX DE TABLOURI ȘI LISTE SPECIALE Table genealogice Pag. Dinastia lui Basaraba, a Domnilor Țării Ro- mânești ..................................... 593 Dinastia lui Bogdan și Mușat, a Domnilor Moldovei ......................................597 Basaraba-Craiovești ..............ₖ............596 Casa Regală a României.........................599 Liste cronologice de Domni și demnitari Domnii Țării Românești.........................548 Domnii Moldovei................................343 Principii Transilvaniei........................533 Voevozii Transilvaniei ........................534 Guvernatori germani ai Transilvaniei .... 536 Comandanți generali ai Transilvaniei .... 535 Banii de Severin...............................472 Banii Craiovei până la 1730 ................... 51 Banii Craiovei după 1735 .... •..........600 Mari Vornici ai Țării Românești................601 Mari Logofeți ai Moldovei......................602 Guvernele României de la 1864 (Presidenții de Consiliu).....................................246 Mitropoliți ai Ungro-Vlahiei...................338 Mitropoliți ai Moldovei........................339 Mitropoliți ai Transilvaniei...................476 Episcopi, Arhiepiscopi și Mitropoliți (la numele fiecărei episcopii sau mitropolii) www.dacoromanica.ro — 630 — Comandamente Pag- De mari unități în răsboiul 1877 ......... 603 De mari unități în răsboiul 1916-19........604 Articole generale (persoane) Literatură..................................302 Știință ...................................509 Pictura, Medicina, Filosofia etc., etc. Nume personale (Onomastice)..............■ . 606 Hărți Dacia.......................................613 Domniile românești în sec. 13 ............614 Țara Românească și Țara Moldovei în sec. 14 615 Țara Românească și Moldova la 1400 .... 617 Schimbările teritoriale ale Țării Românești și Moldovei în sec. 18-19......................619 România la 1916.............................621 România actuală (județe)....................623 îndreptări...................................625 Adaose.......................................627 Index........................................629 www.dacoromanica.ro