A abate· în Trans. conduc?torul unei m?n?stiri catolice, corespunz?tor egumenului | m?n?stirilor ortodoxe din ?. Rom. ?i Mold. A. era reprezentantul m?n?stirii persoan? juridic?. în calitate de ?ef al acesteia, i se datora ascultare din partea c?lug?rilor; de asemenea, îi datorau ascultare — ?i, în plus, slujbe — iobagii de pe domeniile m?n?stirii. Asupra ambelor categorii, el avea drept de judecat?; asupra celei din?ii, in calitate de conduc?tor direct, asupra celei de-a doua în calitate de st?pîn feudal. Dreptul de st?pinire feudal? nu-i revenea a. singur, ci împreun? cu „conven-tul’’; tot împreun? cil conventul cxercita ?i dreptul de judecat?. A. f?ceau parte, al?turi de episcopi, dintre feudalii ecleziastici ai ??rii. Omagiul î pentru ei se cifra la 100 de m?rci, echivalent cu al marilor nobili. Jur?mîntul lor avea putere, ca ?i al baronilor ?i prela?ilor în slujb?, al prela?ilor cu cruce ?i inel cît acela a 10 nobili. V. ?. abita?ic. Cunoscut? în vechiul nostru drept f?r? denumire tehnic?, a. e dreptul de uz asupra unei case de locuit. Aceasta poate fi închiriat? numai dac? nu a fost Îngr?dit? folosin?a titularului dreptului (C. Cal.: ,,?erbirea locuin?ei',, § 674 — 677). Se stabilea de obicei prin dona?ie sau testament, mai ales în favoarea so?iei r?mase in via??. în dreptul feudal transilv?nean, in caz de deces al so?ului, femeii v?duve îi revenea chiar în virtutea legii un drept de a. în casa fostului so?, pe timpul vie?ii, drept care se stingea ins? in caz de rec?s?torire. Acest drept forma una din laturile con?inutului complex al dreptului de între?inere, numit ius viduale. Similar, în caz de deces al tat?lui, fetele aveau un drept de a. în casa p?rinteasc? pîna la c?s?toria lor, in cadrul dreptului complex la între?inere numit ius capillare. V. mo?tenitor. O. S. - V. ?. abrogare. Desfiin?area total? ?i expres? a unei legi existente printr-o nou? dispozi?ie legal?. Desfiin?area (modificarea) par?ial? ia numele de derogare. A. se nume?te implicit?, cînd legea este înl?turat? prin dispozi?iile contrare (f?r? clauz? abrogativ?) ale unei legi noi. Se admite c? legea special? derog? de la o lege general?, f?r? s-o abroge. Aplicarea riguroas? a principiului abrog?rii este o structur? fundamental? a drepturilor moderne ?i actuale. El se aplic? numai relativ sau era necunoscut în cele sclavagiste ?i mai ales in cele feudale. Structura vechilor drepturi, dominate de fenomenul obiceiului, care explic? rolul redus al a., este ast?zi admis? de numero?i autori, independent de problema a. Obiceiul nu se abrog?, el se cenzureaz? sau i se refuz? recunoa?terea ?i confirmarea. în vechea limb? juridic?, ideea de a., referit? mai ales la obicei, se reg?se?te în expresii ca a oborî, a pune jos, a strica, a c?lca, a ru(m)pe. în sec. 18 se folose?te termenul tehnic grecesc a anerisi, anerisire. în dreptul care nu aplic? ra?ionalist ?i consecvent principiul abrog?rii, dispozi?iile vechi („legea b?trân?, din veac, de totdeauna’’, hot?rîrile domnilor „vechi ?i b?trini”) au mai mare autoritate decît cele mai noi contrare (o spune înc? Al. Moruzi la 1804 în Mold.). Odat? în 1 fiin??, legea r?mîne ve?nic valabil?. La Roma, Legea celor XII table n-a fost niciodat? abrogat? pin? la Iustinian. Novelae constilutiones (nearale) se opuneau dreptului vechi (ius antiquum) care nu este abrogat ?i are, in general, o mai mare autoritate. Dreptul imperial receptat la noi are. valoare de drept general comun (ius gentium), fa?? de care „legile” domne?ti (,.a?ez?mint*’, leg?tur?", „tocmeal?”) apar de un rang inferior, completindu-1, dar neavind ca scop a. pravilei. Contradic?iile între legi sau p?rerile concurente sint posibile ?i conservate: dintr-o astfel de înv???tur?, domnul ?i judec?torii s?i aleg ceea ce „se cade” sau „se cuvine”, „dup? drept ?i dreptate’’, sau cum cere folosul ??rii. Legea poate p?trunde lent. avind nevoie de a fi repetat? ?i de a se insista asupra respect?rii ei. ea pentru orice înv???tur?. în ?. Rom. la 1555 domnul consacr? libertatea de atesta (consacrat? de pravil?); la 15 iul. 1031, adunarea st?rilor edicteaz? acelea?i principii, f?r? a se referi la norma din 1555. Caracterul viager al puteri/ domne?ti îngreuna aplicarea 111 sens modern a a. in multe texte bizantine triumfa o concep?ie mai dezvoltat? despre a. La noi pravila a promovat implantarea acestui principiu, care in sec. 18 a început a se aplica mai larg, cerut de nevoile de reînnoire a dreptului ?i de restructurare a societ??ii. Domnia procedeaz? la a. (expres?) a unor dispozi?ii dep??ite ale pravilei bizantine (?. Rom., 1 apr. 1751 ?i aug. 1764, in materie de z?logiri f?cute de so?ie in folosul b?rbatului). în conceptul modern de suveranitate al sec. 19 ?i in concep?ia istoricist? despre societate ?i drept, a· legii vechi prin legea nou? intr? ca o prerogativ? indispensabil?. V. G. absenteism. V. confiscare. abuz. A avut forme ?i denumiri variate: cotropi, eînv?luire, impresurare‘\, sil?\y osupreal?j. un/ie, mii?j, f?i?rin, zulum, catahrisis. Caracteristic orinduirii feudale este c?, prin îns??i structura ei, ea înlesnea a. Principiile care generau a. erau: a. privilegiul st?pinilor de mo?ii (boieri ?i m?n?stiri) de a exercita pe domeniile? lor (v. imunitate) comanda militar?, poli?ia, justi?ia: b : dreptui dreg?torilor de a realiza venituri din îndeplinirea slujbei: gloabe, zeciuieli, plocoane, pe?che?uri; c. pluralitatea sistemelor de drept coexistente (obiceiul, pravila, dreptul domnesc), intre care judec?torul alegea adesea dup? interesul de clas?; d. solidaritatea de clas? intre domn ?i dreg?tori care f?cea ca uneori a. s? r?min? nesanc?ionale. A· erau s?vir?ite de: 1. turci; 2. domn; 3. st?pinii de mo?ii; 4. dreg?torii mari; ?). dreg?torii mici. 1. Turcii au început ?, dup? accentuarea domina?iei otomane (sec. 16) prin: omoruri, r?piri de oameni, siluiri de femei, b?t?i, jafuri sau amestecul la stringerea d?rilor. A. turce?ti au continuat pîn? in sec. 19, cind se intilnesc chiar sub forma de ucidere a unei persoane din anturajul domnului. 2. Domnii lacomi sau vicio?i au practicat tot felul de a.: omoruri, violuri, confisc?ri, cump?r?ri „cu sila”, cotropiri „cu asupreala”, complicitate cu delapidatorii. Unii domni, ca Gh. ?tefan sau Grig. Ghica, au m?rturisit sincer a. Domnii abili, ca G. Mavrocordat, au c?utat s? frineze a., ca s? previn? r?scoale sau spargerea satelor. O. St?pinii de mo?ii s?vir?eau a· prin cotropiri de ocine de Ia ??ranii liberi, prin con-stringerea acestora de a se vinde ca vecini ca s? se salveze din foamete sau din închisoare pentru neplata d?rilor, prin cre?terea obliga?iilor etc. 4. A. marilor dreg?tori creaser? tradi?ie: o cotropire de ocin? de c?tre un mare postelnic e explicat?: „dup? obiceiul celor mari ?i puternici'’. Zadarnic domnul declar? c? „domnia vinde slujbele, iar nu zulumurile”. .Marii dreg?tori luau mit? de la împricina?i, de la contribuabili, traficau influen?a lor la scutiri de oaste, iert?ri de pedepse, numiri în dreg?torii. Cînd nu cotropeau, cump?rau ocine de la oameni „cu sila ?i f?r? voia lor'. A. lor erau greu de reprimat: îndr?zneala boierilor era mare, datorit? pozi?iei lor sociale. Mircea cel Mare, ca s? asigure m?n?stirea Tismana contra a., a permis locuitorilor din satele m?n?stirii, in caz de a., s? loveasc? in cap pe boierii abuzivi, o. Micii dreg?tori, la strîngerea d?rilor, in sec. 18 închideau pe neplatnici chiar femei, uneori ?i copii ?i 11 torturau prin l’onme, b?t?i, afumare cu ardei. A. era organic legat de structura orindu- 2 irii; s-a spus c? aceasta a legalizat ,,bunul plac ?i arbitrariul”. Faptul transpare uneori ?i în terminologia oficial?. ..Pr?darea”, mijloc legal de executare, î?i arc originea în modul pr?dalnic de procedare al oamenilor domne?ti. Un caz care ilustreaz? c? sistemul în sine era abuziv: procedindu-se legal, dinlr-o mo?tenire care valora 50 600 lei, „împlineala’' cuvenit? vornicului ob?tei a fost de 35 060 lei, iar suma r?mas? mo?tenitorilor: 15 540 lei. Cele mai grave a. se petreceau în Trans.. unde erau îndreptate îndeosebi împotriva popula?iei române?ti majoritare. La 1756. episcopul unit Petru Pa vei Aron afirma c? locuitorii români erau ..strivi?i de greut??ile publice ?i ale st?-pînilor, f. ..] cum se cite?te în aceste ?inuturi numai despre locuitorii Paraguayului ?i ai Braziliei”. La 1763. naturalistul Hacquet recuno?tea: ..neamul acesta, neglijat ?i asuprit, are parte de p?mînturilc cele mai rele din întreaga ?ara. Nu-i destul c? românii — numai cerul ?tie cu ce drept — sint surghiuni?i de c?tre celelalte neamuri din principat. pe p?minturile cele mai pustii ?i mai p?r?site, dar chiar ?i acestea li se r?pesc îndat? ce sînt l?zuite sau desfundate de români cu sudoarea frun?ii lor f...]. Orice sas sau ungur poate lua în stâpinire aceste locuri, chiar dac? românul le-a st?pinit sute de ani, gonindu-1 pe acesta in mun?i, unde nu se g?se?te nimic de cit stinci, sau chiar silindu-1 s? ias? din ?ar? [ . ..]. Cu românul nu se leag? nici o prietenie ?i el este sortit numai pentru munca cea mai grea ?i mai umilitoare. E! nu aude nici un cuvint bun din gura cuiva ?i nu are niciodat? zile de s?rb?toare '. A. erau recunoscute ?i de autorit??i, în 1746, o comisie numit? de Maria Tereza pentru a cerceta cauzele emigr?rii românilor constata c? iobagilor ,.li se stoarce ?i m?duva clin oase". iar 111 timpul c?l?toriilor sale prin Trans. la 1773, viitorul împ?rat losif ÎI recuno?tea c? românii — de?i .,ceZ mai vechi ?i mai numero?i locuitori ai Transilvaniei” — ,,sint maltrata?i de fiecare, fie ungur sau sas, fiind cople?i?i de toate nedrept??ile”. P.S.-N.S. ^ ac?u. 1. M?sur? de capacitate pentru lichide si cereale de 52 1 sau 54,30 1. A reprezentat una dintre m?surile cele mai vechi (sec. 13) si mai r?spîndite în Trans., fapt care explic? ?i existen?a unei d?ri asupra vinului ?i grinelor, purtînd acela?i nume 2. Presta?ie in natur?, a constituit în Trans. obliga?ia iobagului fa?? de st?pînul s?u, spre deosebire de dijm?, care era ecleziastic?. Din sec. 14, presta?ia a. este înlocuit? lega! cu nona ? , dar practic a continuat s? se încaseze alternativ cu aceasta, fiind preferat? de st?pfriii feudali, deoarece cuantumul ei putea fi determinat arbitrar. A.C. acceu. V. aspru. accesiune. V. sporire. /_accfs; var. acsi;;, acciz. lax? asupra m?rfurilor intrate în ora?e; se încasa la bariera tîrgului ?i constituia venitul Iui. Ca nomenclatur?, a. apare in prima jum?tate a sec. 19, Înlocuind termeni mai vechi, precum „vama” î 111 ?. Rom. sau „pîrc?l?bia” ? în Mold. M?rfurile 111 tranzit nu pl?teau taxa, in schimb tutunul, care intirzia in antrepozitul (carvasara.ua) Bucure?tilor peste 6 luni, era supus a. Venitul ora?ului Bucure?ti se concesiona prin licita?ie. Importan?a a. a crescut progresiv dup? reformele Reg. org. prin care au fost desfiin?ate celelalte v?mi interne. V. dare. A.C. achimjiu. V. ogeac. aet de stare civil?. în Europa feudal?, principalele a.s.o. (documentele prin care se constatau na?terea, c?s?toria ?i moartea) au fost încredin?ate organelor biserice?ti: în Italia ?i in toate ??rile catolice de c?tre Conciliul din Trento (1545 — 1563). Situa?ia a d?inuit în Fran?a pin? la Revolu?ia din 1789: în alte ??ri pin? în sec. 19. In r?s?rit, in Principate, pin? la C. civ. din 1865; în Rusia, Grecia, Serbia pin? în sec. 20. 3 Explica?ia : evenimentele constatate prin a.s.e. erau unele socotite taine ale bisericii (c?s?toria), altele legate dc o tain? (na?terea, de botez) sau înso?ite de slujbe religioase (adop?ia). Reg. 'org. au hot?rît ca preo?ii s? fac? (pentru na?teri, c?s?torii ?i mor?i) condici de s.c. (milrice) în dublu exemplar, din care unul s? fie p?strat la tribunalul jude?ului (?. Rom.) sau la ispr?vnicie (Mold.), iar altul, sub privegherea episcopului ?i a mitropolitului, de c?tre paroh. Aceasta a fost consacrarea legislativ? a vechiului obicei, potrivit c?ruia preo?ii care oficiau slujbele religioase cu prilejul evenimentelor de s.c. ?ineau ?i o eviden?? a acestora. Pentru dovedirea lor, preo?ii obi?nuiau s? elibereze o m?rturie scris? despre s?vîr?irea actului. Registrele se chemau 111' Mold. metrice. Existen?a lor la 1817 este dovedit? prin C. Cat. (§ 164). înainte de a fi existat asemenea condici, principalele a.s.c. se dovedeau cu martori, în special cu preotul care. oficiase ceremoniile respective ?i oamenii b?trîni, contemporani ai persoanelor pe care le priveau a.s.c. în Trans. sînt documente din care rezult? existen?a condicilor in care se înscriau a.s.c. din sec. 16. Trip. impunea înf??i?area actului de na?tere pentru rezolvarea unor probleme controversate privind pe pupili. O larg? competen?? in emiterea documentelor privitoare la starea persoanelor au posedat locurile de adeverire, în districtele gr?nicere?ti, vicariatul n?s?udean a dat prin circular? instruc?iuni preo?ilor relativ la redactarea ?i p?strarea în special a actelor de c?s?torie, numite ?iclule de cununie; printr-o circular? din 1 aug. 18/19 s-a trasat sarcina p?str?rii cu grij? a originalelor actelor. P. S. - V. ?. adaosul hameiului. (?. Rom., sec. 18). Obliga?ie fiscal? pentru completarea li., men?ionat? la 24 iul; 17*14. N.S.* adetul de cas? (Mold., sec. 18). Sin. cu leu de cas?. obliga?ia cl?ca?ilor de a pl??i bani în locul sarcinilor feudale. N.S. adetul p??unii. V. suhat. administra?ia imperial? ?i regal? a. ??rii. Era autoritatea suprem? a Banatului în timpul st?pînirii habsburgice (1718—1918). Se compunea dintr-un pre?edinte ?i 6 consilieri, care aveau un num?r corespunz?tor de secretari, con?opi?ti ?i personal necesare registraturii, contabilit??ii, casieriei imperiale (A. Griselini). N.S. adop?ie. V. înfiere. aducere de grumazi. în Mold. aducerea unui om la judecat? sau la locul de munc?, împotriva voin?ei sale, cu puterea st?pînirii. Povestind conspira?ia marelui logof?t Gheorghe ?tefan contra lui Yasile Lupu, la care participaser? fra?ii Ciogolea, Miron Costin ar?ta c?, prins, unul din ace?tia s-a oferit „s? aduc? de grumazi pe ?tefan Gheorghe logof?tul”. St?pînii de mo?ii erau împuternici?i de domn prin c?r?i de volnicie? s?-?i caute vecinii sau robii ?igani fugi?i ?i s?-i aduc? înapoi „de grumazi”, iar dac? nu reu?eau, constrîngerea o exercitau, la porunca domnului, curteni sau slujitori domne?ti. Dup? ce ??ranii dependen?i au pierdut dreptul de str?mutare, iar fuga s-a intensificat, cazurile de a.g. s-au înmul?it (sec. 17 ?i primele decenii ale sec. 18). în ?. Rom., procedeul era folosit în acelea?i scopuri, sub denumirea „aducere la urm?”. P. S. adulter. Denumirea modern? a infrac?iunii de preacurvie. Sub aceast? ultim? denumire era cunoscut?, în ?. Rom. ?i Mold., în limba bisericii ?i a cancelariei, infrac-^cea pe care o s?vîr?ea unul din so?i cînd avea o leg?tur? extraconjugal?. Era pedep- 4 sit? de biseric?, dar ?i dc autorit??ile laice. în dreptul roman vechi, adulterul femeii era pedepsit în cadrul justi?iei domestice: sanc?iunea putea ajunge piu? la pedeapsa capital?. în vremea lui Augustus se pedepsea numai a. femeii, dar cil pedepse blînde (deportare, confiscare). Cre?tinismul a în?sprit pedepsele pentru a. Dreptul bizantin a introdus t?ierea nasului, iar, mai tirziu, b?taia, tunderea ?i t?ierea nasului Acelea?i pedepse le prevedea ?i Si/nt. lui Ylastares. C.R.I. ?i I.L. cuprindeau prevederi asem?n?toare cu S?jnt.: b?rbatul care-?i ucidea so?ia prins? în a·, nu pe complice, era pedepsit ca uciga?; femeia care tr?ia 111 concubinaj cu un b?rbat era vinovat? de a.; în toate cazurile de a., femeia vinovat? î?i pierdea zestrea în favoarea so?ului, afar? numai dnc? avea copii, c?rora le r?minea averea. Piu? 111 sec. 18, numai so?ia putea fi pedepsit? pentru a- Arm. prevede c? ?i b?rbatul însurat s?vir?e?te a. cînd p?c?tuie?te cu alt? femeie (§ 1981). Nici una din pravilele care au circulat 111 ??rile române nu prevedea pedeapsa cu moartea pentru a.; cu toate acestea, obiceiul p?mîntului pedepsea cu moartea atît pe femeia vinovat? de a., cît ?i pe b?rbatul complice. B?rbatul care î?i prindea so?ia in a. avea dreptul s?-i taie capul; o putea îns? ierta. Vechea norm? de drept consuetudinar f?cea parte din tradi?ia comun? a popoarelor indoeuropene. La români, pedeapsa cu moartea a fost înlocuit? de timpuriu cu practica compozi?iei. D. Cantemir arat? c? pentru ,,împreunare neîng?duit?” nu ai a te teme de vreo primejdie de moarte ,,cît? vreme vei pl?ti banii ?ugubinei’\ Suedezul Weismantel scria c? desfriul ?i a. se pedepsesc la moldoveni, „dar nu cu via?a”. Dup? D. Cantemir a. erau rare. A. era considerat vinov??ie mare; judecata lui era de competen?a domniei, iar gloaba era apropiat? de aceea pentru moartea de om: 60 de taleri sau 60 de zlo?i, în numele domniei, judecau marii vornici sau înlocuitorii lor: giobnicii ?i de?ugubina-rii. Î11 sec. 16, un document men?ioneaz? „?ugubina de muieri”. Ea trebuie s? fi cuprins toate infrac?iunile în leg?tur? cu morala sexual?. Ideea c? a. este vinov??ie mare o g?sim ?i în Prav. coiul.; aceasta interzicca ispravnicilor s? îl judece, obligindu-i s? trimit? la domnie (XV, 2). Ini?ial, dreptul transilv?nean a incriminat a. în cazul cînd era s?vîr?it de so?ie. Judecarea cazurilor de a. era de competen?a instan?elor ecleziasticc. Pentru ?ara F?g?ra?ului, constitu?iile din 1657 ale acesteia d?deau judecata a. în competen?a scaunului superior din F?g?ra? (Fogarasiensis sedes superior), numit ?i scaunul c?pitanatului (sedes capitanealus ), ca unic for cu ius gladii din acest ?inut, în caz de a. al so?iei, urmat de divor?, femeia pierdea — ca pedeaps? complementar? — dotali?iul. Statutele or??ene?ti pedepseau, cu moartea a. ambilor so?i. V. dreptul de palo?. P. S. - V. ?. adunarea norodului. Numele sub care este cunoscut? oastea revolu?ionar? organizat? de Tudor Yladimirescu la 1821, dup? proclama?ia de la Pade?, cînd el a chemat pe locuitori în „adunarea cea orînduit? spre binele ?i folosul a toat? ?ara”. N. S. adunarea st?rilor. 1. Privire comparativ? ?i tipologic?. Institu?ie caracteristic? pentru feudalismul european [Fran?a: Etats geneiaux ?i provinciaux, assemblee des nota- * bles ; Spania: Cortes (Catalonia: Cort); Germania: Reichstag, Ii of lag, Landtag, Ständeversammlung; Anglia: convenluc, witanegemots, parliament; ??rile de Jos: Landstünde; Italia: parliamento (Piemont: iornata; Sardinia: curia generalis) ; Polonia: sejm; Rusia: ziemske sobor; Serbia: sobor; Ungaria: dieta], cu multe variante locale, în cele mai diferite forme de guvern?mînt, cu excep?ia Imperiului otoman [monarhie, republic? burghez? (??rile de Jos) sau aristocratic? avînd un rege 111 fruntea ei (Polonia), stat centralizat (unde, ca în Fran?a, declina) sau confedera?ie de state]. în ??rile române, împreun? cu domnia ?i sfatul domnesc, este al treilea organ fundamental al structurii feudale de stat. Prin defini?ie, a.s. este legat? de existen?a unei societ??i cu structur? de st?ri (Slände-Slruktur, Ständestaat, Ständeverfassung), f?r? sensul dogmatic al autorilor corporati?ti germani, de la F. C. Dahlmann la O. Ilintze, primul ,,corpoiatist” fiind A. Thierry, condi?ie îndeplinit? de ??rile romane pîn? 111 sec. 19. 5 St?rile particip? la viata de stat ?i la conducerea politic? prin adun?ri organizate pe baza unei reprezent?ri „organice” sau „naturale”, in realitate ierarliic?, autoritar? ?i simbolic-fictiv?. Ap?rind privilegiile de stare ?i un „bine comun” întemeiat pe inegalitate ?i exploatare, a. s. prestau sfat (consilium) ?i ajutor (auxilium) ?efului piramidei feudale ?i ?efului statului. Aceast? structur? este denaturat? in teoriile parlamentariste ale istoriografiei moderne din sec. 18 pin? de curind. în m?sura în care, ca in materie fiscal? ?i militar?, interven?ia a. s. era explicat? ca o aplicare a principiului „ceea ce prive?te pe to?i, de toii s? fie aprobat” (quod omnes lungit ab omnibus comprobetur), se poate vorbi de o form? specific? de „democra?ie” feudal?. Acest principiu î?i avea originea în solidaritatea difuz? a ob?tilor ??r?ne?ti, înlocuita — se poate spune „confiscat?” — de aceea a suitei feudale (druzina, Gefolgschafi) ?i a cetelor, precum ?i în soboarele de clerici ?i mireni ale bisericii (oglindind ?i ele st?rile, a?a cum le g?sim ?i la Bizan? ?i în ??rile vecine). Principiul amintit, imbinindu-se cu celelalte structuri feudale fundamentale, va fi repede limitat la st?rile privilegiate, inclusiv, uneori, or??enii. în Principate nu s-a cristalizat reprezentarea unei „a treia st?ri”. Masele ??r?ne?ti vor fi excluse, iar reprezentarea electiv? va fi restrins?, devenind strict autoritar?, la libera apreciere a ?efului statului, care ac?iona dup? unele tradi?ii, potrivit echilibrului de for?e în joc la acel moment. în monarhiile centralizate, ca Fran?a ?i Spania, institu?ia statelor generale a fost de la o vreme „înghe?at?”. în ??rile de Jos ca a devenit depozitara suveranit??ii, iar in Anglia s-a îndreptat mai repede spre un parlament reprezentativ al „na?iunii” burgheze. în multe ??ri, inclusiv in Mold., apare v?dit leg?tura a. s. ?i a sfatului domnesc cu o primitiv? curia regis, din care s-au desprins amindou?, specializindu-se. A.s. erau prin natura lor o limitare a absolutismului ?i arbilrariului monarhic, dar ?i o structur? de promovare a f?rîmi??rii nobiliare; f?r? ea, totu?i, „legalitatea feudal?” era amenin?at?. Virtualit??ile de opozi?ie ale institu?iei se manifest? ?i in cea româneasc? la nivelul îng?duit de domina?ia otoman?. Existen?a a.s. la Bizan? a fost mult pus? la îndoial?. Analogia normativ? cu Occidentul a dus aici, ca ?i pentru ??rile române, la liipercriticism. în realitate, institu?ia a cunoscut o structurare particular?, in condi?iile create de autocra?ia basileului, de slaba dezvoltare „comunal?” a ora?elor ?i de coexisten?a ?i influen?a a.s. ale bisericii. în ??rile române, condi?iile obiective fiind in mare m?sur? asem?n?toare ?i impactul experien?ei ?i tradi?iei bizantine de neinl?turat, se reg?sesc in sinteza româneasc? a a.s. evidente tr?s?turi bizantine, al?turi de cele feudale din alte direc?ii de contact. Schema tipologic? a institu?iei europene nu poate fi decit complex?. Din p.d.v. teritorial, a.s. sînt generale, regionale (provinciale) ?i locale (de pild? or??ene?ti). Ca stabilitate, ele sînt permanente (Anglia, Polonia), periodice sau neregulat intermitente (în Principatele române; în Fran?a ?i Spania, îndelungi eclipse). Structural, a.s. au 1 pin? la 4 camere, dup? num?rul st?rilor reprezentate. Din p.d.v. al genezei, a.s. sînt elective sau cu membri desemna?i autoritar. Sub raportul competen?ei, sint a.s. consultative (marea majoritate) sau deliberative (excep?ional ca in ??rile de Jos, in Ungaria la finele sec. 13) uneori cu drepturi de control ?i cu ius resistendi fin Magna charta englez? (1215) si numeroase alte cazuri, îndeosebi Polonia]. Cronologic, o schem? european? acceptabil? nu exist?. în ??rile române, în afar? de periodiz?rile lui P. P. Panaitescu ?i Gh. Br?tianu, s-a propus s? se deosebeasc? un tip voievodal (sec. 15 — 16), unul nobiliar (sec. 17 — 1750), sfatul de ob?te fanariot (1750 — 1821), tipul regulamentar de tranzi?ie (1821—1858) ?i formare de adunare parlamentar? cu vestigii de a.s. (1858—1864). Pentru formele sub care se concretizeaz? aceste tipuri vezi mai jos 7. îndeob?te formele de parlamentarism moderne au fost precedate de a.s.. ca un fel de premise istorice. Aceast? „continuitate” esie sugestiv ilustrat? in Fran?a (dup? 2 secole de suspendare) prin transformarea statelor generale în adunare na?ional?; dar, institu?ia revolu?ionar? burghez? constituia, în J'ond, o muta?ie de structur?, care deschidea o nou? epoc? istoric?. 2. Terminologie. în Mold.: seini, seim de ob?te (rada) ?i, in sec. 17, singlit. în ?. Rom. ?i Mold.: sobor, mare sobor, soborul ??rii sau al ob?tii, adunare ob?teasc?, sfat de ob?te; în doc. latine: congrega?ia, parlamcritum. în Trans.: pin? la 1543, adunare ob?teasc?; dup? aceea, diet?. Un docunicnt italian vorbe?te de „dieta do Bucliarestc” (1595). 3. Apari?ie ?i origine. Trans.: *1288; Mold.: *1441; ?. Rom.: st?riJe constituite (sept. 1368) nu apar lui Gh. Br?tianu ca adev?rat? reprezentare corporativ?. Privilegiul bra?ovenilor (25 aug. 1413 ?i 2 mart. 1460) indic?: primul o consultare a 2 st?ri f?r? regim de a.s. regulat, iar al doilea, o adunare reprezentativ? a nobilimii, legat? de rolul Craiove?tilor in opozi?ie fa?? de domnie. La Chalcocondil, P. P. Panaitescu semnaleaz? o aluzie indirect? (a.s. pentru alegerea urma?ilor lui Mircea). în ?. Rom. s-au c?utat influen?e bizantine, iar în Mold. polone (Gh. Br?tianu) sau ruse?ti (A. Boldur). P. P. Panaitescu, subliniind concep?ia just? a Ti. V. Gutnovci, explic? apari?ia institu?iei prin dezvoltarea intern? a societ??ii romane?ti. 4. Compunere ?i convocare. In ?. Rom. ?i Mold., a.s. se compun din: a. Stalul domnesc ?i /;. ?ara (Mold., 1448: tot poporul); acest termen desemneaz? st?rile privilegiate ?i mai adesea (alt? tar?) pe cele mijlocii ?i mici, in opozi?ie cu boierii sau marii boieri; prin enumerare figureaz?: sfat, dreg?tori, boieri mari ?i mici, fii de boier, viteji, mazili, ro?ii, slujitori; c. Clerul: mitropolitul ?i episcopii (aproape f?r? excep?ie; episcopii nu totdeauna cu to?ii), arhimandri?i, egumeni, rar protopopi; d. Or??eni (excep?ional, prima dat? la 1538, in Mold.); ??ranii ?i preo?ii de jos erau exclu?i (o excep?ie la 9 dec. 1668 în ?. Rom.), dar preo?ilor din eparhia Buz?u li se elibera carte dup? hot?ririle prilejuite de a.s. dinainte de 15 iul. 1631. în Trans.: in sec. 13 — 14, a.s. erau alc?tuite din nobilime ?i, dup? împrejur?ri, din secui ?i ?a?i ?i st?pinii de p?mint de orice condi?ie; cnezii ?i voievozii români particip? la 1291 ?i 1355. Dup? 1433 se aplic? ?i aici Unio trium naiionum, cu excluderea românilor, popula?ia majoritar?. Dup? 1543, dieta Trans. e compus? din nobili ?i prela?ii celor 4 confesiuni receptate, f?r? ortodoc?i, din secui ?i patriciatul s?sesc, Sfatul princiar. Membrii dietei erau ale?i de colectivit??ile locale; se adunau in plenul lor sau par?ial. La 1791, românii prin Supplex I.ihctlus Yalachorum cer reprezentare in diet?, propor?ional cu num?rul lor. Compunerea, elastic?, era fixat? de domn, pin? în sec. 18, cel mult 200 de persoane. în Trans., 150, dar in dieta din 1790 la 120 ale?i se adaug? 296 desemna?i de împ?rat. La a.s. din 1456 (Mold.) particip? 60 de boieri. Pentru adunarea din 1671, convocat? paralegal de revolta?i, la la?i, sint ale?i 2 c?lug?ri de soborul fiec?rei m?n?stiri, iar tirgurile trimit or??eni, probabil tot ale?i de ob?tea lor. Dup? Cantemir, în transpunerea literar? din Ist. ierogl., convocarea unei a.s. se f?cea prin crainici cu scrisori, care „strigau” in pia?a ora?elor ?i satelor, sub pedeaps? aspr? pentru ncurm?tori. La-1756 (Mold.) se aleg 7 delega?i, mazili ?i rupta?i,. de fiecare ?inut. Convocarea o f?cea domnul, de la sine sau la cererea st?rilor, uneori sub presiunea lor. Convocarea se f?cea adesea pentru o zi de s?rb?toare. Ca ?i la Bizan?, soborul unei s?rb?tori (Boboteaza) se transforma uneori in adunare ob?teasc? de judecat?. 5. Func?ionare. în Trans. pin? in sec. 14, periodicitatea a.s. variaz? (1—2 ori pe an); ele se reuneau chiar în afara capitalei, la Turda, apoi la Cluj (1543. 1790), Sebe? (1550), Alba Iulia (1599), Bra?ov (1600), Media? (1611). în Mold. se adun? la Bulgari (Scheia, ling? Suceava) în 1441, Vaslui (1456), B?d?u?i (1538), în Cimpia Dircpt??ii (1457, alegerea lui ?tefan cel Marc). Ulterior, la curtea domneasc? (postelnicie, sp?t?rie, divanul cel mic) ?i mai ales la Mitropolie sau in Mold. (în sec. 18) la biserica Trei Ierarhi (1749). Membrii a. î?i d?deau p?rerea (consilium, sfatul). Nu erau excluse discu?iile ca în a. lui Nifon (?. Rom., începutul sec. 16) sau în a. din Mold. privind v?c?ritul. în cea de-a doua domnie (1704 — 1705), C. Duca, desfiin?ind v?c?ritul, a trebuit cu capul plecat s?-?i cear? iertare, s? jure c? va respecta „leg?tura”, a. absolvindu-J cu un „Dumnezeu s?-l ierte”. Invers, în a. pentru desfiin?area ruinîniei ?i veciniei (1740, 1749) boierii au fost sili?i la Bucure?ti, prin solemne atest?ri canonice a 2 patriarhi orientali ?i a mitropolitului Neofit Creionul, aliatul domniei, s?-?i recunoasc? vina de a fi înc?lcat preceptele evanghelice, înrobind pe aproapele lor. Hot?rîrea se lua îns? totdeauna de domnie, sub form? de hrisov domnesc, cu referire la hot?ririle a. A.s. paralegal? din 1067 emite o carte ob?teasc? de nevinov??ie a postelnicului C. Cantacuzino, pe baza c?reia domnul emile actul propriu-zis de reabilitare. în Trans., reprezentan?ii voteaz? în bloc, cu starea, iar cei desemna?i de împ?rat, individual. Votarea se face prin aclama?ii. în 7 Principatele române se slujea o liturghie, iar domnul jura c? va respecta hot?ririle, punindu-se adesea blestem general. în Mold. (1597), starea duhovniceasc? ?i cea mire-neasc? delibereaz? separat, ca ro?iii care judec? separat de boieri la 1636 in ?. Rom. La 1633, in Mold., Alexandru Ilia? declar? c?, nevrînd s? treac? peste voia ??rii, a impus bisericile la plata birului în bani. Dup? D. Gantemir, boierii cei mici votau de form?, iar hot?rirea scris? a a. se numea ,,chirograf” ?i exprima în fond p?rerea marilor boieri. La 1746 ?i 1749, domnia, unit? cu biserica, î?i impunea politica, de?i o mare parte a boierimii boicoteaz? f?r? succes. Se consider? util? atestarea solemn? a 2 patriarhi orientali ?i a mitropolitului Nifon Cretanul c? Evanghelia condamn? robia ??ranilor cre?tini la al?i cre?tini. Domnia sim?ea nevoia acestui sprijin ideologic ?i etic. 6. Atribu?ii. 1. Interne, a. Alegerea domnului, urmat?, cu unele excep?ii, pin? la C. Brin-coveanu, ultima fiind a lui C. Mavrocordat. Sint ale?i: Mircea cel Marc, Xeagoe Basarab, Radu de la Afuma?i, ?tefan cel Mare, Bogdan III, ?tef?ni??, Petru Rare?, Gh. ?tefan. Dicta Trans. alege pe principe de la 1543 pîn? la 1711; b. declararea r?zboiului ?i încheierea p?cii; c. decizii importante in materie religioas?; pentru ob?inerea de privilegii printr-o charta liberlalum, in materie de proprietate, de statut al ??ranilor, de a?ezare ?i desfiin?are de d?ri, de control al cheltuielilor domniei, tinzind s? devin? cheltuieli ale ??rii; atribu?iile in a?ezarea impozitelor sint mai largi în Trans., dup? 1437; d. judiciare (numeroase exemple în sec. 17, mai rar dup? 1750); între 1721 — 1830 se cere insistent suprimarea lor, ca incompatibile cu natura institu?iei, ceea ce era gre?it din punct de vedere istoric, dar concorda cu noul principiu burghez al „separa?iei puterilor''; 111 Trans., pin? la 1437, atribu?iile dietei erau precump?nitor judiciare. II. Externe, a. ,,închinarea” ??rii c?tre turci; b. plata haraciului; c. înt?rirea jur?mîntului de credin?? fa?? de suzeran; d. rela?ii cu biserica catolic?; sau reluarea problemei m?n?stirilor închinate (sub Matei Basarab ?i Const. ?erban). 7. Forme. Gh. Br?tianu a ar?tat transform?rile istorice ale a.s. vorbind de declinul lor între 1750 — 1829 ?i a?ezind trecerea de la regimul de st?ri la parlamentarism între 1829 — 1858. P. P. Panaitescu a prezentat marca adunare a ?ârii ca o singur? form? de a.s. ce se impune istoricului ?i consider? c? ca dispare odat? cu adun?rile din 1746 ?i 1749 pentru eliberarea ??ranilor (or, cele mold. din 1756 ?i sub I. T. Calimah au înc? acelea?i caractere). N. Grigora? deosebe?te pentru Mold., f?r? referire la ?. Rom., 2 tipuri de a.s.: Marea adunare a t?rii, care ar fi fost adunarea „tuturor categoriilor sociale” convocate pentru probleme generale ale ??rii ?i Sfatul de ob?te, adunare a uneia sau mai multor st?ri, pentru problemele lor particulare. Dac? ?inem seama de forma dominant? a sfatului de ob?te oligarhic, autoritar convocat de domn, din perioada 1750 — 1831, trebuie s? distingem: a. Marea adunare a ?ârii, cu o larg? reprezentare a ??rii privilegiate, nu totdeauna aceea?i, eventual cu or??enii sau, ca spectatori marginali activi, cl?ca?ii, la 1749 la Ia?i; avea atribu?ii de : alegere a domnului, pacea, r?zboiul, tributul, charta liberlalum, statutul ??ranilor, grave m?suri fiscale, judec??i importante; b. Sobor, adunare sau sfat de ob?te, cu boierii ?i o parte redus? din ierarhia bisericeasc?, pentru probleme ?i judec??i de importan?? mai redus?; c. Sfat sau hot?-rîre luat? cu boierii mari ?i mici in mod real sau ca simpl? clauz? de stil; d. Soboare de clerici ?i mireni pentru alegerea ierarhiei biserice?ti ?i alte probleme; e. Marea adunare a ??rii, l?rgit? neprecis spre baza ci, caricatural? prin rolul ei: adreseaz? Por?ii declara?ii de fidelitate ?i mul?umiri pentru domnii trimi?i, dar care la 1774, în ?. Rom., mai reclama redarea vechilor drepturi ale ??rii; f. Sfatul de ob?te fanariot, cu un num?r redus de mari boieri, adesea numai cu mitropolitul, lucrînd la Mitropolie sau (în Mold.) cu atribu?ii l?rgite, îndeosebi in materie de codificare ?i pentru m?suri administrative complexe ?i cu caracter tehnic. Acestuia i s-a contestat pe nedrept caracterul de a.s.» fiind evident? îngustarea bazei lui sociale, fa?? de marea adunare a ??rii; g. Adun?rile ob?te?ti regulamentare, extraordinare, pentru alegerea domnului, redat? dup? 1821 in competen?a ??rii, ?i ordinare; a.s. l?rgite, cu caracter preparlamentar, f?r? atribu?ii judiciare, inlroducindu-se astfel sub o form? relativ? principiul burghez al separ?rii 8 puterilor în stat; h. adun?rile paralegale ?i chiar nelegalei dup? 1774, care duc la reclama?ii sau adrese de sprijin privind domnia, dar mai ales la proiecte de reform? ?i reorganizare a statului, în aceste proiecte g?sindu-se un bogat ?i interesant material critic ?i prospectiv din care s-a desprins organizarea adun?rilor regulamentare. îmbinarea vechilor structuri de a.s., în continuu declin, ?i a celor noi cu caracter parlamentar burghez sc reg?se?te de la proiectul de Constitu?ie a c?rbunarilor ?i pîn? Ia adun?rile elective instituite de Conven?ia de la Paris (1858). Adunarea poporului ? din proclama?ia de la Pade? a lui Tudor Vladimirescu (1821) ?i adunarea na?ional? a programului revolu?iei de la 1848 nu mai apar?ineau schemei feudale a institu?iei. V. si diet?. Bibi.: 135, 136, 151-153, 181, 239, 540, 548, 553, 558, 566, 909, 947, 963’, 1 028, 1 029, 1 164, 1 170, 1 299, 1 358, 1 526, 1 668. Y.G. adunarea ??rii. V. adunarea st?rilor. afierosire. H?r?zire, consacrare, închinare a unui lucru sacru sau profan. *15 febr. 1568, A, apoi, in mod continuu pîn? în primele decenii ale sec. 19. Prin extinderea sensului termenului, un tirg „este dat ve?nic? afierosire tîrgove?ilor, spre a fi pururea ?i în veci tîrg sloboi”. O.S. afurisenie; var. afurisanie, aforisire. Blestem]“; pedeaps? canonic? prin care cineva era exclus din comunitatea cre?tin? ?i i sc interzicea accesul in biseric?, pe timp limitat sau definitiv. Apare ca sanc?iune in numeroase acte juridice în scc. 17 ?i 18 ?i in pravilele sec. .17. ,,?i s-au f?cut marc afurisanie intre din?ii (este vorba de 12 boieri jur?tori) de la p?rintele vl?dic? Luca, ca s? nu fac? f???rie”. C.B.Î. (gl. 37, z. 10) prevede: .»silitorul” fetei „de a nu o va indzestra, 1...] giude?ul besearicii f. ..] îl va aforisi”. A. patriarhului era folosit? uneori ca mijloc extrem de presiune asupra unei persoane. V. anatem?. O.S. agii. Mare dreg?tor cu începere din sec. 16. în ?. Rom., *10 dec. 1567, B. C?tre sfîr?itul sec. 16, a. comanda doroban?ii. Sub Mihai Viteazul, a. purta titlul de mare a. ?i participa la ?edin?ele sfatului domnesc. în sec. 17, a. comanda osta?ii pede?tri: doroban?i, seimeni, lefegii, scutelnici; era, dup? marele sp?tar, al doilea comandant al armatei. Atribu?iile a., ini?ial exclusiv militare, apoi predominant militare (sec. 17), au evoluat, m.a. devenind cu timpul ?eful poli?iei capitalei. In sec. 18 — primele decenii sie sec. 19, sarcina m.a. a fost asigurarea ordinii în capital?, exceptînd mahalalele (în jurisdic?ia sp?tarului). Avea controlul pie?elor, circiumilor, prevenirea ?i stingerea incendiilor, poli?ia moravurilor. Prvv. cond. a creat o jurisdic?ie a lui vel a. Al.a. avea judec?torie la el acas? ?i închisoarea sa. Subalternii s?i erau c?pitanul de doroban?i ?. a. însemn?tatea lui, mare sub Mihai Viteazul, a crescut în timpul lui Matei Basarab. In sec. 19, ni. a. era al 16:lea boier din clasa I. Venitul lui provenea, la început, din daruri de la osta?i ?i de la judec??i. Atribu?iile poli?iene?ti i-au sporit venitul. De aceea, în ?. Rom. n-a avut leaf? pîn? în sec. 19, cind venitul s?u legal era de peste 80 000 pia?tri anual, in afar? de abuzuri. în Mold.,* 11 febr. 1592. Evolu?ia dreg?toriei a fost similar? cu cea din ?. Rom. în sec. 17, era predominant militar?, dar nu exclusiv militar?. înc? din sec. 17, m.a. avea în sarcina sa ,,paza Ia?ilor”; judeca pricinile mici din Ia?i, pedepsea desfri-narea ?i be?ia pe uli?e. Atribu?iile poli?iene?ti le exercita ?i asupra tîrgurilor, prin buluc-ba?ii de sub comanda sa. în sec. 18, m.a. a continuat s? comande pedestrimea. Dup? reforma hri C. Mavrocordat (1741) s-a accentuat caracterul lui poli?ienesc. Era coordonat cu hatmanul care comanda poli?ia teritorial?, inclusiv marginile ??rii ?i mahalalele Ia?ilor; m.a., poli?ia capitalei ?i a tîrgurilor. M.a. a p?strat paza ora?ului ?i poli?ia economic?; el supraveghea cîrciumile ?.a. In sec. 18, m.a. a primit atribu?ii cu privire la bresle, care se l?rgesc în sec. 19. Atribu?iile judec?tore?ti ale m.a. s-au dezvoltat: judeca pricini penale mici ?i chiar pricini civile ale tîrgove?ilor. Avea dreptul s? cerceteze ?i s? execute 9 crean?e civile ?i s? închid? pe debitorii r?i platnici „birnici” sau „pro?ti” in „grosul agiei”. Hangul s?u de mare dreg?tor a fost, in sec. 17—18. dup? arma? (Gr. Ureche, M. Costin). în sec. 18. a fost ridicat în rang, înaintea vel-arma?ului. în sec. 19, m.a. a r?mas dreg?tor de cl. I considerat ,.ministru al poli?iei *. Venitul lui provenea, la început, mai ales de la subalterni. „Ploconul agiesc” in sec. 18 a fost reglementat, fiind perceput ?i de la staro?tii de bresle, de la circiumi, de la cei libera?i din închisoare („banii grosului”). în Mold. mai sint amintite bani de loc agesc ?i pecetea ageasc?, taxe percepute de la cîrciumi din Ia?i. Prin aceea?i condic?, m.a. a primit leal?, 1 800 lei pe an, în afar? de plocoanele amintite. In sec. 19, cî?tigul lui se urca pin? la 50 000 lei pe an. P.S. agentul s?racilor. în perioada domina?iei habsburgice, in cadrul organiz?rii Cancelariei de Curte a Trans. (Cancelaria Caesareo-Regia Transilnanico-Aulica^), care avea sediul în capitala imperiului ?i misiunea de a asigura leg?tura dintre guvernul vienez ?i autorit??ile locale transilv?nene, a func?ionat (pe ling? cancelar, consilieri etc.) ?i un func?ionar intitulat a.s. Sarcina lui era de a ajuta locuitorilor s?raci in redactarea plînge-rilor lor c?tre împ?rat sau c?tre amintita cancelarie ?i in sus?inerea acestora. în memoriul românesc din 1804 se arat? c? acest agent nu lucreaz? „cu temei’' pentru s?raci ?i numele lui nu este f?cut cunoscut în satele din Trans.; se propune ca împ?ratul s? controleze prin doi oameni de încredere activitatea lui, iar in cazul cind se constat? c? nu a activat în mod corespunz?tor, s?-l înlocuiasc? prin altul, harnic, care s? fie „public?luit” în toat? ?ara ?i se sugereaz? s? fie român, atît pentru motivul c? majoritatea suplicilor se înainteaz? de c?tre români, cit ?i pentru faptul c? ace?tia erau lipsi?i de drepturi ?i erau asupri?i, de?i constituiau majoritatea locuitorilor Trans. V.?. agent diplomatic. V. ca puc he hai a; consul; sol. agie. V. ag?. agnat. Kud? civil? prin leg?tura numit? ugnalio, opus? celei de sînge, cognatio, de unde cognat. Sînt a. rudele care descind dintr-un autor comun numai prin b?rba?i. Forma cea mai rigid? de agna?iune a fost practicat? de lumea roman?, in cadrul familiei patriarhale, condus? de ?eful ei, pater familias. Respins? de biseric?, agna?iunea de tip roman nu se reg?se?te la români, ca structur? de baz? a familiei. Dar atît în ob?te, cît ?i în neamul boierilor, familia are uneori puternice caractere patriarhale, exprimate prin forme atenuate de agna?iune: privilegiul masculinit??ii in ?. Rom., înzestrarea fetelor de preferin?? „cu carul” (adic? o dot? mobil?, transportabil? la casa b?rbatului, c?s?toria fiind patrilocal?), cu excluderea de la anumite acte a celor care nu coboar? prin b?rba?i sau favorizarea acestora, ie pild?, la mo?tenirea c?minurilor p?rinte?ti tot în *T. Rom. Ultima structur? agnatic?, coborirea prin b?rba?i, de?i persistent?, nu apare mai pu?in sporadic? ?i inegal?, uneori ?i în Mold., în sec. 17. Lipsa unui inventar exhaustiv a atest?rilor documentare ?i a cartografierii lor face imposibil studiul interpretativ al acestei structuri ?i aprecierea ponderei sale. în ceea ce prive?te originea, ispita de a vedea înc? ecouri destr?mate, dar tenace, de „cutume” romane este mare. Poalte fi ins? mai degrab? vorba de o poten?are, in regiuni ?i condi?ii neprecizate înc?, a unor structuri general patriarhale, care nu mai sint specifice lumii romane. V. aristocra?ie; cognat; mo?tenitor; zestre. v.G· agonisita. Apare in texte române în sec. 17, ca urmare a influen?ei culturale grece?ti, cu sensul de: 1. str?danie în vederea dobîndirii de bunuri economice; 2. venitul mijloacelor economice astfel dobîndite; 3. averea cuiva fie în general, fie, în sens re-strins, averea dobindit? prin str?danie personal?, spre deosebire de averea mo?tenit?, de ba?tin?. în sensul de bunuri dobîndite, în contrast cu patrimoniul (mo?tenit), termenul 10 intr? în discu?ie în cazuri de protimisis ?i de hiclenic (mai ales în sec. 17). V. mo?tenitor ; tr?dare. D.L. aiar. A desemnat.: 1. reglementarea ?i controlul m?surilor ?i greut??ilor; 2. analiza costului în vederea stabilirii pre?ului maximal (nart); ci?niu‘\; 3. controlul monedelor. Acestea erau supuse unui control trimestrial (în 1835), în scopul descoperirii alter?rilor ?i falsific?rilor. _ A.C. ^ajutoare. în Trans. a fost o contribu?ie excep?ional? în sec. 14, care a tins s? devin?, sub diferite motive, aproape permanent?, ad?ugindu-se censului. La 1474, cuantumul s?u a fost de 1 florin dc poart??. In sec. 16 chiar darea pentru plata tributului turcesc se numea uneori suhsidia; 111 1552, fiecare colon cu bunuri în valoare de 6 florini a pl?tit astfel drept s. 99 dinari. S. era în general mai mic? decît censul. La 1599, pe satele domeniului Bran, censul era în medic de 3,8 florini, iar cu s. media d?rilor trecea de 4 florini anual. în sec. 16 se pl?teau s. in cazuri de primejdie pentru ?ar?, ca ?i pentru între?inerea oastei princiare. La 1594, în vederea preg?tirii r?zboiului, pe lîng? darea obi?nuit? de 99 de bani, fiecare gospod?rie pl?tea drept s. suma de 50 de bani. în afar? de puterea ccnlral?, ?i st?pînii feudali puteau impune s., sub diferite forme ?i cu diverse prilejuri. In sec. 16 mai este amintit ?i un s. caritotiv (subsidium charitativum), strins de biseric? în vederea ajutor?rii s?racilor. N.S. (~ajutorin?a împ?ratului,. Dare pl?tit? de preo?ii din Trans., cîte un galben anual la sfîr?itul sec. 18. N.S. [aju?orbi'|?] Dare excep?ional?, creat? în a doua jum?tate a sec. 18, ?i v?rsat? într-un fel dc buget extraordinar. A fost înfiin?at? în locul v?c?ritului, dup? reforma lui C. Mavrocordat, în Mold. de I. T. Calimah, la 1760, iar în ?. Rom. de C. Racovi??, la 11 ian. 1754, ?i greva numai pe ??rani, bresle, preo?i, slujitori ?i mazili. Repartizarea a. în Mold. se f?cea ,,pe ogeacuri” ca ?i fum?ritul din ?. Rom., iar în ?. Rom. pe vite, dup? sistemul cislei. Cuantumul a. in Mold. era de 11 lei, 5 1/2 lei ?i 3 lei, dup? importan?a casei. Plata se efectua în dou? rate (iul.—aug. ?i dec.), de unde ?i numele de a. de var? ?i a. de iarn?. Unele documente men?ioneaz? ?i o a. dc 4 ciferturi. A. de var? se numea uneori ?i ajutorul cheltuielilor vistieriei. La 1799, a. de iarn? trebuia s? aduc? importanta sum? de 512 428 lei. _ A.C. - N.S. 1 ' ~ \ { albinpjit..:yeche dare asupra produselor albinelor (miere ?i cear?), deosebit? de darea asupra stupilor, care apare ca un impozit pe avere (capital). Termenul a. este în-tilnit în documente muntene ?i transilv?nene (datul albinelor, „banii albinelor”). Darea de cear? ?i miere s-a achitat in natur?; ridicarea ei se f?cea de albinari, care percepeau ?i dijma din stupi. La <1392) m?n?stirea Cozia primea de la Mircea cel Mare dreptul „în jude?ul Vîlcea, pe fiecare an, s?-?i adune c?lug?rii albin?ritul, s? le fie mierea pentru nevoia m?n?stirii, iar ceara s? fie pentru biseric?”. Cuantumul abi?nuit al a. era de 1/10 din produse (dijm?, zeciuial?). în Trans., datul (dijma) albinelor sau stupilor era general ?i reprezenta, de obicei, 1/10, putînd fi r?scump?rat (cu 1 — 4 dinari pentru un stup). V. desetin?; dijmurit. A.C. - N.S. ald?ma? \ var. ad?lma?. Miklosich este de p?rere c? termenul are o origine veche, slavon? (aldov „sacrificiu”, aldomaS „onorariu”), de unde a p?truns în limbile bulgar?, 11 croat?, român? ?i ungar?. Aceast? explica?ie etimologic? corespuude dublului sens al termenului: sacrificarea de animale pentru a. ?i plata ald?m??arilor (var. adâlm?-?-arilor) pentru participarea lor la încheierea actului juridic, participare care la început era necesar? pentru a-i da putere obligatorie; ald?m??arii puteau deveni martori într-un viitor proces. Explica?ia pare a corespunde, pe de alt? parte, ?i realit??ii istorice române?ti, a. fiind o ceremonie str?veche, ini?ial cu caracter religios, cu puternice r?d?cini în ob?tea s?teasc? româneasc?, atestat? in sec. 6 e. n. în nordul Dun?rii. Dup? cum s-a ar?tat, a. „reprezenta nu numai o m?rturie ?i o aprobare a vinz?rii de c?tre ob?te, dar ?i, mai ales, o r?scump?rare a dreptului ei de proprietate suprapus? asupra celei individuale”, de?i — cu timpul — devin valabile ?i transfer?rile f?cute cu consim??mîntul ob?tii, chiar f?r? a. Acesta ajunge mai tîrziu de aplica?ic general?, In sensul c? poate ap?rea in orice fel de transmisiuni de proprietate, f?r? leg?tur? cu ob?tea, ?i-i supravie?uie?te. Sub numele de a. se în?eleg atit institu?ia in sine, cit ?i alimentele, b?utura sau chiar banii care se ofereau ald?m??arilor. Întîlnim a. In cele trei ??ri lecuite de români. în Trans. — folosit atit la români, cit ?i la maghiari ?i sa?i — , a. * Gest a Hungarorum (cronica scris? de Anonymus, cap. XVI ?i XXIT, relativ la fapte petrecute la sfîr?itul sec. 9), se accentueaz? faptul c? obiceiul este ,,p?gîn”, deci str?vechi, g?sit de unguri la localnici, la cucerirea Trans. Sacrificiul animalelor grase, men?ionat în primul text, dezv?luie caracterul originar, de sacrificiu religios înso?it de liba?iuni, al ritului. P?strarea unui anumit caracter religios al obiceiului ?i dup? cre?tinare o relev? existen?a altor denumiri care 11 desemneaz?: poculum sandi Ioannis, Ukko jwh?r. Alte denumiri ale obiceiului în textele medievale lat.: mercipotus, poticula, iar în textele ger.: Weinkauf, Bicrkauf, Leitkauf, Leikauf la sa?ii din Trans., ?i almescii, aldomasch, acestea din urm? deriva?ii din cuvîntul maghiar corespunz?tor. Cutuma devfnc cu timpul pur laic?, de?i p?streaz? un rest din caracterul originar în urarea cu caracter benedic?ional privind st?pînirca fericit? a lucrului, ori folosirea fericit? a banilor primi?i. La reapari?ia 111 documentele din sec. 14 a termenului, se arat? c? el desemneaz? un obicei vechi:,, pentru ca 1111 obicei juridic s? fie deja aprobat, trebuia s? fi avut, între alte caractere, o vechime care s?-i permit? consacrarea”. în districtul gr?nicercasc n?s?udean, vinz?rile dc imobile sau de vite se f?ceau în mod obi?nuit cu a. în ?. Rom. ?i Mold., numeroase documente atest? a. pe o lung? perioad? de timp. în afar? de vin/.?rile de bunuri, 111 special imobile, mai intilnim a. ?i la vinz?rile de oameni liberi cu ocinele lor, la schimburi dc ocine, înt?riri domne?ti, înfr??iri, testamente, în?elegeri între descenden?i asupra averii r?mase de la p?rin?i, pentru evitarea unor procese viitoare ?i chiar 111 cazul cind un ?igan se vinde el însu?i rob. în unele acte se ar?ta numai c? s-a dat ?i a., f?r? s? se precizeze in ce a constat; ftar dc cele mai multe ori indica?ia este complet?. în general se consumau multe alimente ?i îndeosebi b?utur?. Uneori ald?m??arii erau diferi?i dc martori, dar nu sînt rare actele în care acelea?i persoane apar ca „ald?m??ari ?i martori”, în orice caz ald?m??arii, chiar dac? aveau ini?ial numai aceast? calitatc, puteau fi chema?i în justi?ie ca martori într-un eventual proces privind opera?ia juridic? la încheierea c?reia fuseser? prezen?i. De obicei, a. îl da cump?r?torul, cheltuielile corespunz?toare ad?ugîndu-se la pre?. Darea a. — cu toat? frecventa folosire — nu era o condi?ie esen?ial? pentru validitatea opera?iei juridice; în numeroase documente nu se face nici o men?iune despre a. O.S. - V.?. ale?i (de la vb. a alege) (?. Rom.). Primii locuitori ce au purtat acest nume au fost ,,ro?ii ale?i” (sec. 17), c?rora li se spunea astfel deoarece erau separa?i sau ale?i din masa contribuabililor obi?nui?i, datorit? situa?iei lor materiale mai bune. La sfîr?itul sec. 17, a ap?rut o categorie fiscal? cu numele dc a. care î?i achitau d?rile separat de restul locuitorilor. în timpul domniei lui C. Brîncoveanu pl?teau cca 70 galbeni dc familie. Un dic?ionar alc?tuit la 1726 în Oltenia ocupat? de austrieci îi define?te: „oameni cu averi de mijloc, adic? nici boieri, nici ??rani, care pl?tesc o sum? determinat? drept 12 contribu?ie, separat de boieri ?i ??rani”. în timpul ocupa?iei austriece, a. din Oltenia au pl?tit drept contribu?ie cite 40 de florini anual, sum? redus? apoi la 25 florini în 1736. în vremea Reg. org., a. satelor îndeplineau anumite rosturi administrative ?i fiscale. N.S. alimente. V. hran?. ali?pan. V. comitat; i?pan. I alîm; var. al?m. Dare (arend?, chirie) pl?tit? de t?tari domnului pentru p?scutul viteroTTTel)'por?iune de p?mlnt de la marginea Mold. A?ez?mtntul s-a f?cut sub Mihai Racovi?? (1716) cu t?tarii din Bugeac. Prin extensiune, s-a numit a. arenda pl?tit? de orice str?in pentru p??unatul in zona respectiv?. împreun? cu u?urul ? , a. a constituit regimul fiscal al acestui ?inut de margine. La 1769, a. era de 2 lei la 100 de oi ?i de 6 bani de cal, iap? sau vac?; în 1802, era de 2 parale de cal, o para de bou ?i 2 bani de oaie. T?tarii pl?teau a. ?i pentru fin (30 bani de stog in 1802), stupi ?i case. Perceperea a. se f?cea de alimgii. Dup? exemplul u?urului, este probabil c? ?i a. s? fi devenit rent? feudal? atunci cind p??unile se aflau pe mo?iile m?n?stirilor sau boierilor. AC. aloditi. R?m??i?? a propriet??ii romane cviritare, reluat? de popoarele migratoare care ?i-au împ?r?it provinciile romane occidentale, a. a devenit, în momentul feudaliz?rii, un sistem de proprietate f?r? sarcini, opus? beneficiului ?i apoi feudului, care constituiau ini?ial concesii viagere ?i cu sarcini. Tendin?a de feudalizare a pu?inelor a. p?strate in Europa apusean? a dus la apari?ia unor a. specifice (franc-alleux), care s-au men?inut pîn? la Revolu?ia francez?, in urma c?reia întreaga proprietate fost? feudal? alodial? p?strase idei fundamentale, amindou? principial contrarii concep?iilor feudale, ?i anume: proprietatea f?r? sarcini ?i caracterul ei ereditar. Acest caracter îl g?sim in propriet??ile de ba?tin? ? din Bulgaria ?i Serbia, opuse posesiei feudale cu sarcini, de inspira?ie bizantin?, ?i în marile domenii nobiliare ungare ?i polone. Tot un caracter alodial l-a avut ?i proprietatea otoman? de tip miilk. în ?. Rom. ?i Mold., proprietatea boiereasc? fie anterioar? întemeierii statelor feudale, fie cea concedal? de domnitori ?i transformat? prin nova-?iune, a tins s? sc apropie de a. prin jocul imunit??ilor concesionate de domni prin hrisoave, eliberîndu-se de sarcini feudale ?i devenind ereditar?. Un regim ?i mai favorabil l-a avut proprietatea ecleziastic?. Domnii au c?utat s?-?i p?streze, pîn? în sec. 18, dou? prerogative derivate din dreptul feudal, ?i anume dreptul de confiscare a propriet??ilor pentru hiclenie ?i dominium eminens (in virtutea concep?iei patrimonialit??ii). în Trans., a. a devenit institu?ia specific? a propriet??ii nobiliare, f?r? sarcini ?i ereditar?. V. rezerv? seniorial? ; tr?dare. D.L. T~amend?^ Dintre pedepsele privind averea, a. au fost prev?zute ca sanc?iuni în mai tnulte'âcle normative pentru variate infrac?iuni ?i au fost frecvent aplicate în cazurile judecate în Trans., in practica tuturor categoriilor de instan?e (comitatense, or??ene?ti, biserice?ti ctc.) de aici. Din prevederile textelor normative ?i din cazurile judecate, relev?m ca mai caracteristice, in ordine cronologic?: men?ionarea in Registrul din Oradea (1235) a aplic?rii unei amenzi de 6 m?rci pentru pir? nedreapt?; men?iunea, din actul omis de capitlul din Alba Iulia (24 sept. 1288), a a. încasate de proprietarul mo?iei No?lac de la oamenii a?eza?i pe acea mo?ie; men?iunea, din actul emis de cancelaria regelui Carol Robert (29 ian. 1322), a a. încasate de abatele ?i conventul m?n?stirii din Cîr?a; obligarea st?pînului de p?mlnt prin decr. III din 1405 al regelui Sigismund, de a încasa de la iobagi a. in termen de o lun?, dup? acest termen intervenind prescrip?ia; stabilirea la 1508 de c?tre Statutele ??rii F?g?ra?ului a gloabei de 4 florini pentru v?rsare de singe (în loc de 13 florini, cît fusese Înainte); men?ionarea (1517) de c?tre Trip. (111,7) a unor iuridica gravamina seu onera judicialia, ori birsagiorum solul io, pentru cazurile de minores 13 adus polcnliarii, de violatio scdis iudiciariae sau de emenda linguae; prevederea pedepsei cu mulda în 1583 de c?tre S.M.S. pentru ncprezentarea in instan?? a p?r?ii citate-?i a martorului citat, pentru m?rturie fals?, pentru c?s?toria rudelor de al 4-lea grad în caz de copula carnalis, pentru neglijen?a tat?lui copiilor femeii decedate de a împ?r?i în termen de 3 luni cu copiii averea r?mas? de la femeie, pentru neglijen?a mamei copiilor socului deccdat de a efectua aceea?i opera?ie în termen de 2 luni cu privire la averea r?mas? de la b?rbat, pentru creditorii care se satisfac cu de la sine putere din averea debitorului, pentru ucidere (homagium) sau mutilare, pentru injurii verbale (emenda linguae)y pentru provocarea la duel, pentru neprezentarea de c?tre garant a infractorului pentru care a garantat, pentru desfriu, pentru seduc?ie, pentru acuza?ia nedovedit? de paternitate etc.; Const. ap., la 1653. prev?d de asemenea în multe cazuri a. pentru arest?ri ilegale, neprezentarea la diet? a reprezentan?ilor ale?i sau a regali?tilor, obligarea la g?zduirea gratuit? etc. Numeroase sint ?i cazurile de a. prev?zute în actele normative forestiere ?i sanitare pentru contraven?iile la prevederile lor. V. gloab? pt. Mold; ?i ?. Rom. ; ?haf. V.?. amenin?are. Fapt? s?vir?it? de o persoan?, cu inten?ia de a intimida pe un altul, pentru a ob?ine ceva de la el. în evul mediu românesc, a. a constituit o infrac?iune, f?r? s? fie numit? astfel. Pravilele din sec. 17 pedepseau ca pe un ho? pe acela care, cerînd un lucru de la cineva ?i neputîndu-1 ob?ine, se l?uda ,,c?-i va face ceva, vreo r?utate’'. Acelea?i pravile ap?rau de pedeaps? pe cel care, fiind amenin?at cu moartea de un altul, îl ucidea, sau pe femeia care, descoperind sabia sau cu?itul puse sub pat de so? pentru a o ucide, îl ucidea ea, socotind-o în legitim? ap?rare. T.V. amestecare de sineje; sin. incest. Rela?ia sexual? a 2 persoane de sex diferit, intre care c?s?toria este oprit? din cauza rudeniei sau a afinit??ii. No?iunea de incest este o crea?ie a omului evoluat; in faza raporturilor sexuale nereglementate, i. nu exista, în dreptul bizantin, i. intre p?rin?i ?i copii, între fra?i ?i surori era pedepsit cu moartea, In celelalte cazuri, cu t?ierea miinii. în pravile ?i în documente, i. era numit,,amestecare de sînge”, ,,singe amestecat”, denumiri populare. I. era pedepsit atît cu pedepse canonice, cit ?i cu pedepse penale, laice. Synt. lui AI. Vlastares pedepsea cu moartea i. intre p?rin?i ?i copii, intre fra?i ?i surori; in celelalte cazuri, pedeapsa era b?taia ?i t?ierea nasului. Pravilele sec. 17 pedepseau, dup? distinc?ia dreptului bizantin, cu moartea, cazurile grave de i. (in linie descendent? sau intre fra?i) ?i „dup^voia giude?ului” în celelalte cazuri. Acela?i criteriu ?i cam acelea?i pedepse erau aplicate ?i de Arm., de C. pen. Ips. ?i de Manualul lui Donici. Competen?a de judecat? in materie de i. apar?inea atît organelor laice (mari vornici, de?ugubinari), cit ?i biserice?ti, pe baza dispozi?iilor domne?ti. Numeroase documentc atest? c? organele*laice pedepseau cu gloabe pe vinova?ii de i. I. fiind ?i infrac?iune ?i p?cat, paralelismul se explic?: biserica aplica pedepse canonice, iar domnia pedepse laice (in principal gloabe). Cind biserica globea, era sau în virtutea dispozi?iei domne?ti sau prin abuz. Nici un document nu dovede?te c? s-ar fi aplicat pedeapsa capital? pentru vreun i. P.S. amestec?tur?; sin. uneltire. La 1672, Grigore Gliica a cerut Por?ii s? izgoneasc? pe boierii Cantacuzini ?i pe partizanii acestora, afla?i acolo, ,,s? nu mai fac? amestec?turi ??r?i”. N.S. amnistie. V. iertare. anafora. Raportul întocmit de divan sau de delega?ii domnului cu privire la o problem? administrativ? sau judec?toreasc? prin care se comunica domnului rezultatul 14 cercet?rii ?i se propunea solu?ia. No?iunea a existat cu mult înainte de sec. 18. In justi?ie, practica a. î?i are originea în obiceiul stabilit din sec. 17 ca domnul s? delege unul sau cî?iva boieri cu cercetarea unei pricini. Ace?tia întocmeau un document numit „scrisoare’', ,,carte de m?rturie’’, „zapis de m?rturie” sau ,,m?rturie”. Documentul era comunicat domnului care d?dea hot?rirea. Termenul anaforo* 1740 (Mold.). Reformele lui G. Mavrocordat ?i mai ales cele ale lui Alex. Ipsilanti au generalizat practica a. Prav. cond. a consacrat legal a., atit la judec?toriile de prim? instan??,, cît ?i la departamente ?i la veli?ii boieri. Departamentele, de?i instan?e judec?tore?ti, emiteau tot a. A. era comunicat? p?r?ilor, care puteau s? o critice fa?? de domn. F?r? înt?rirea domneasc?, a. nu avea valoare de hot?rîre judec?toreasc?. Cu prilejul înt?ririi, domnul putea modifica solu?ia propus? prin a. sau s?-i substituie alt? liot?rire. Dac? a. era criticat?, domnul poruncea de obicei ca pricina s? se rejudece in plenul divanului. Dup? reforma lui G. Mavrocordat, ?i ispravnicii se adresau domnului prin a. Procedeul a fost larg folosit ?i 111 problemele politice ?i administrative, in raporturile dintre domn ?i divan, sau intre domn ?i adunarea st?rilor sau sfatul de ob?te, cînd a. se numea ob?teasca a. ?i mitropolitul se adresa domnului prin a. Ca mijloc dtf colaborare intre donin ?i Obi?nuita ob?teasc? adunare, a. a fost consacrat? legal prin Reg. org. (art. 48) ?i a d?inuit 111 practic? piu? Ia 1858. Ea a r?mas ?i în limbajul cancelariei. P.S. anar?jhiric. Neprimirea unei sume datorate cu chitan?a. Sub influen?a dreptului bizantin, a. este reglementat? de Prcw. cond., in titlul XXVII: Pentru anarghirie, unde se arat? c? ,,pentru ca s? nu s? mai intîmple f...] piri de anarghirie. adic? de a s? def?ima de c?tre cei ce sînt datori, zapisele lor, c? sint f?r’de dreptate”, pentru c? nu au primit suma scris? in ele, acestea se vor face in fa?a a 3 martori. Pravila mai prevede ?i alte dispozi?ii pentru limitarea pirilor de a. Y. împrumut: înscris. D.L. anatema ; var. anathim?. Osîndire pronun?at? de biseric?, afurisirc folosit? ca amenin?are pentru asigurarea respect?rii unui act juridic: ,,[...] cine se va ispiti a stricar? ?i a c?lcare mila ?i [...] hrisovul domnu nostru [...], acela om s? fie anathima ?i proclet ?i afurisit*’ ; ,,iar? muiarea ceaea ce va face curvie una cu alt? f...], iaste anate-mat?”. V. afurisenie; blestem. O.S. anatoeisin. V. dobînd?. anerisire. V. abrogare. T~angarie^, var. angara. Obliga?ie in munc? impus? ??ranilor în Imperiul bizantin pentru" execu?ia lucr?rilor publice (construirea ?i între?inerea drumurilor, a podurilor, a fortifica?iilor). De la Bizan?, a. a intrat in vocabularul administrativ al statelor slave din sudul Dun?rii, de unde a trecut în vocabularul ??rilor române, cu sensul de presta?ie de folos ob?tesc, 111 general. Negustorii constitui?i în bresle erau frecvent scuti?i de cai de menzil, zaherele ?i ,,alte angarale”. Un act jfetriarhal de la Chirii Lukaris reia formula: scutire ,,de orice d?ri ?i angarale”, distingind intre cele împ?r?te?ti (cuvenite sultanului) ?i cele domne?ti. Scutirea ,,de toate d?rile ?i ang?riile” se intilne?te ?i in Mold. (1712). In sec. 18 a început s? fie folosit termenul beilic ? pentru a., dar la Zilot Românul în-tîlnim tot angara. ______;________ D.L. j antihrez?. /Contract real sinalagmatic de garan?ie prin care debitorul conferea creditoruîcrrpose s iu nea unui imobil al s?u pîn? la plata datoriei. Apare in L. Car. (III, 11, 14) care prevedea c? ,,z?logul ? nemi?c?tor, cînd s? va da cu antihrisis atunci poate imprumut?tori ul s?-l aib? în trebuin?ile sale ?i s?-l închirieze altora”. Figureaz? ?i în Arm. 15 (§ 1 040) ?i a fost men?inut? de C. civ. 1865 (art. 1 697 — 1 700), fiind desfiin?at? abia în 1931. A. a fost uzitat? ?i în Trans., Werboczy — criticînd contractele prin care debitorul era lipsit de veniturile imobilului s?u, predat în natur? creditorului, considerîn-du-le contracte uzurarii— le accepta ca echitabile numai pe acelea prin care creditorul era obligat s? impute fructele percepute asupra datoriei, prin urmare contractul de a. propriu-zis. A fost abolit? prin patenta imperial? din 29 mai 1853, care a desfiin?at întregul sistem feudal al aviticit??ii î . o.s.-v.?. anul j?lii; var. a· j?laniei, jelirii; sin. a. de doliu. Anul, calculat de Ia moartea so?ului, în care v?duva era oprit? s? se m?rite, spre a se evita incertitudinea asupra paternit??ii copilului ce s-ar na?te în aceast? perioad? ?i pentru „cinstea b?rbatului". Aceast? regul? era cuprins? în pravile, sub sanc?iunea c? femeia care nu o respect? pierdea mo?tenirea ?i darurile de la b?rbat. C. Cal. (§ 144) pune aceea?i îndatorire ?i b?rbatului r?mas v?duv, „pentru cinstea femeii sale”. V?duva cu copii se putea m?rita ?i înainte de expirarea a. j. ,,cu slobozenia st?pînirii” ?i cu condi?ia de a l?sa copilului 1/2 din averea ei ?i toate „cî?tigurile nunte?ti” (ib., § 149). P.S. apalt. înseamn? contractul de arendare a unor bunuri sau servicii, constituite în monopol al statului. Intr? in nomenclatura fiscal? a ??rilor române in sec. 19. Un document din 1810 men?ioneaz? în Mold.: ,,apaltul c?r?ilor de joc”; la 1811 a. loteriei din Bucure?ti ?i Craiova. Se mai exploata prin a. vînzarea c?rnii, a pîinii, lumîn?ritul, s?raria, cintarul oficial etc. în contractul de concesiune a exploat?rii unui monopol, se fixau termenele, pre?ul global al concesiunii, precum ?i pre?ul maximal al obiectelor sau serviciilor concesionate. A.C. apanaj. Dup? concep?ia feudal? a monarhiei patrimoniale, familia domnitoare avea anumite drepturi la administrarea sau transmisiunea succesiunii statului. Pt. Mold. ?i ?. Rom. V.; doamn?; vornicul doamnei. f D.L. ap?r?torul libert??ii. în prima jum?tate a sec. 13, apare in spe?ele cuprinse în Registrul de la Oradea, în cazurile de procese prin care cineva era învinuit c? nu este om liber, ci rob sau iobag, institu?ia de a.-l. in proces. Cel ce se ap?ra de învinuire î?i indica un a. 1. care, al?turi de el, sus?inea starea liber? a pîrîtului pentru servitute sau a reclamantului care pe calc de proces voia s?-?i dovedeasc? libertatea amenin?at?; pe un s?tean învinuit la 1213 de iob?gie de c?tre mai mul?i iobagi îl ap?r? un cons?tean al s?u; mai mul?i s?teni învinui?i la 1214 c? sînt oameni ai cet??ii (castrenses), î?i aduc ca a.I. pe un altul care-i dezvinov??e?te, purtind pentru ei fierul încins; la 1215 o femeie se plinge c? st?-pînul s?u vrea s-o aduc? in stare de robie (redigere in servitutem) ?i î?i nume?te un a.I· care este obligat de judec?tor la proba fierului ro?u împreun? cu reclamanta. Din documentele citate rezult? c? rolul a.I. era complex; defensor, probator, participant activ la dovedirea chiar pe cale de ordalii ? a libert??ii persoanei ap?rate. V.?. apel. Dreptul consuetudinar din ?. Rom. ?i Mold. nu a cunoscut a., adic? acea cale de atac prin care partea nemul?umit? de hot?rîrea instan?ei care o judecase cerea instan?ei superioare reformarea ei. Plîngerea împotriva hot?ririi unei instan?e inferioare în fa?a divanului era uzitat?; ea avea îns? caracterul mai mult al unei reclama?ii în contra judec?torilor care o pronun?aser?; ca urmare, admiterea ei putea atrage sanc?ionarea acestora, iar respingerea ei, sanc?ionarea celui ce o f?cuse. De aceea, Prav. cond. (IX, 1 —3), de?i reglementeaz? a., mai p?streaz? o reminiscen?? a st?rii de lucruri anterioare, cînd pune 16 în vedere judec?torului primei instan?e „s? nu înjure, nici s? z?ticneasc? : ?r?i ?'????????, pentru înt?rirea acordului de voin?? intervenit intre ele. în cazul cind contractul nu se realizeaz? din culpa uncia dintre p?r?i, partea care a pl?tit a. o pierde, dac? ea este vinovat? pentru neexecutare; iar daca este in culp? partea care a primit-o, aceasta trebuie s? o restituie îndoit?. De la începutul sec. 17, a. apare in documente române?ti cu aceast? caracteristic?, pe care o intilnim ?i in pravile. Era obi?nuit? la vinz?ri. dar se putea da a. ?i de c?tre logodnic la logodna f?cut? „nedes?vir?it” ?i în cazul eînd, f?r? just motiv, cl renun?a la c?s?torie, pierdea a.; dac? renun?area nemotival? venea din partea logodnicei, aceasta trebuia s? întoarc? a. îndoit?. în mod curent, a. era dat? la încheierea acordului p?r?ilor ?i consacra acest eveniment ca expresie a caracterului consensual al conven?iei; restul pre?ului urma s? se achite la facerea zapisului. Se intimpla chiar — Ia ocine nehot?rnicite — s? se dea a. cînd p?r?ile c?deau de acord in principiu asupra vinz?rii, de?i pre?ul nu era definitiv stabilit, ceea ce urma a se face numai dup? determinarea suprafe?ei. ?i in vechiul drept feudal transilv?nean, a. (arrha) a fost folosit? ca procedeu de dovedire ?i asigurare a aducerii la îndeplinire a contractului încheiat. Ea consta intr-o mic? sum? care nu reprezenta o valoare considerabil?, nici o parte din pre?, dar care juca din p.d.v. juridic un rol apreciabil, prin îndeplinirea func?iilor amintite. Se utiliza in special in contractele de vînzare-cump?rare, dar ?i in cele de închiriere, iar potrivit unui decret al regelui Colo-man ?i Ia încheierea c?s?toriilor. O. S. arz. Plîngere, jalb?, adresat? Por?ii, din partea buierilor sau domnului. Arz-mahzar (arz-l-mahzar „jalb? colectiv?”) se înainta 111 numele unei colectivit??i, al unei provincii, in spe??, in numele ?. Hom. sau .Mold., solicitîndu-se repararea unei nedrept??i de pe urma c?reia suferea ?ara respectiv?. Plingerea putea fi înaintat? sultanului sau marelui vizir, fie de doinu ?i de boieri, fie numai de boieri. Procedeul denun??rii domnilor la Poart? prin memorii ale boierilor a func?ionat pin? la începutul sec. 19, cu 26 aprobarea ?i chiar cu încurajarea tacit? a Por?ii, l 'reche folose?te termenul /a/M cu sens de memoriu denun??tor trimis de boierii moldoveni unei puteri str?ine, inclusiv Poarta. D.L. ascultare. Principala îndatorire a vecinilor sau rumînilor era aceea de a ..asculta” de st?pinii lor: boieri sau m?n?stiri; * <1523 — 1525), ?. Rom.: „voi, rumînii to?i, sâ asculta?i de egumenul ?i de poslu?nicii sfintei m?n?stiri”. Prin numeroase alte porunci din sec. 16 — 18, rumînii sau vecinii sini obliga?i s? asculte de st?pîni: ,,la celi ce v-ar porunci”, „veri ce pov??uire v? vor da”, ,.de ce v? vor da înv???tur?”. ,,ce v-ar da porunc? ?i înv???tur? pentru ce ar fi trebile ?i lucrurile m?n?stirii” ele. Cei care nu ascultau erau amenin?a?i cu pedepse severe: „de nu ve?i asculta, s? fie volnici c?lug?rii s? v? bat? foarte r?u”; ,,cine nu va asculta, s? fie volnic p?rintele igumenul s?-l pedepseasc? dup? faptele lui ?i s?-l aduc? legat la domnia mea” sau ,,pe acei ce nu vor voi s? slujeasc? s?-i bal? ca pe ni?te vecini”. V. rumin, vecin. N.S. asisten?? social?. Ideea de ajutorare a s?racilor. 111 sens larg, a orfanilor, a b?lrinilor ?i a infirmilor a existat in trecutul ??rilor române, chiar dac? nu sub forma unei organiz?ri generale de a.s. Ceea ce numim ast?zi a.s. — ca drept al individului ?i ca obliga?ie a societ??ii — se realiza 111 vremea aceea in cadrul unei serii de structuri specifice: mil?, generozitate, iubire de aproape, „filantropie”, r?scump?rarea p?catelor, gratitudinea fa?? de Dumnezeu, speran?a in dobindirea vie?ii ve?nice. La început, biserica avea un rol precump?nitor in aceast? ac?iune, care, chiar atunci cînd este pornit? de la domn, sc înf?ptuie?te prin intermediul ei. Domnii — care au între virtu?ile tradi?ionale ?i filantropia — înzestreaz? m?n?stiri cu scopul de a îndeplini un rol de a.s. Din sec. 13 chiar, se laicizeaz? a.s. in Trans., ini?iativa fiind luat? de ora?e. Ncexis-tîi\c; o a.s. organizat?, infirmii erau obliga?i s? caute singuri solu?ii de supravie?uire: de pild?, la 10 mai 1629 se arat? c? pe un locuitor din ?. Rom. „l-a ajuns vreme de b?trine?e ?i de mare nevoie, de a fost olog ?i orb, f?r? vedere’’: neavind rude ca s?-l îngrijeasc? ?i „ca s? nu moar? pe la gardurile oamenilor, deoarece a fost ?i el om de cinste·”, a d?ruit ocina lui Dumitru Dudescu vistier, care trebuia „s? aib? a c?uta de neputin?a lui [...], s?-l îngrijeasc? ?i s?-l hr?neasc?”. în ?. Rom. ?i Mold., abia la începutul sec. 18, boieri ?i negustori avu?i întemeiaz? ?i înzestreaz? primele aziluri ?i spitale pentru oamenii s?raci ?i neputincio?i sau bolnavi: pe de alt? parte, se organizeaz? cutia milelor, cutia orfanotrofiei ?i vornicia ob?tirilor. La începutul sec. 19 se acorda pensii v?duvelor de boieri ?i se înzestreaz? fiicele de boieri sc?p?ta?i, criteriul de chs? fiind luat in considerare cu prec?dere. 2. în ?. Rom., a.s. sub forma de ajutorare a s?racilor dateaz? din sec. 14, cînd Vlaicu vod? arat?, în hrisovul de înzestrare a Pian?stirii Yodi?a, c? îi d? anual ,,o mie de perperi [...1 ?i s? se împart? s?racilor 30^ de perperi ?i 12 burdufuri de brînz? ?i 12 ca?cavale ?i o maja de cear? ?i 12 postavuri de îmbr?c?minte ?i 12 postavuri de înc?l??minte ?i 12 p?turi”. Dan I (1386) ?i Mircea cel Mare d?ruiesc m?n?stirii Tismana brînz? ?i înc?l??minte pentru s?racii care veneau la u?a bisericii. Mai lîrziu, in Mold., de Pa?te, la curtea domneasc? se împ?r?ea· s?racilor („mi?eilor”) postavuri proaste (boboae), c?m??i ?i p?l?rii (cum?nace), care se comandau la Bra?ov. Ylad ?epe? reint?re?te drepturile s?racilor din Cîmpulung. ?teian cel Mare, la o danie de sate f?cut? episcopiei din Roman, porunce?te ca ,,to?i s?racii s? asculte” de aceasta „?i alt sude? s? nu-i judece afar? de mitropolit sau protopopul lui sau de urcdnicul lui, atît in tirg, cît ?i prin sate”: este aici un început de organizare a s?r?cimii. Dar constituirea breslei „mi?eilor” apare abia într-o int?riturâ a episcopului Romanului din 21 ian. 1704. La 1 sept. 1735, mitropolitul Antonie înt?-re?ie catastihul breslei mi?eilor din la?i, format? la acea dat? din 4.1 de infirmi: iar la 23 iul. 1791 sint reglementate îndatoririle mi?eilor. în afar? de ceea ce .'istigau dir. cer?it, prin hrisoave domne?ti li se mai asigurau anumite, venituri din vama cea mare domneasc? ?.a. Tot in Mold., in 1814, mitropolitul Gavril elibera „c?r?i de cer?it 27 mila” infirmilor ?i neputincio?ilor. în ?. Rom. se înfiin?eaz? la 1 iun. 1832 o Eforie care arc sub conducerea ei trei case, din care una pentru cer?etori. 3. în Mold., la 16 mai 1619, Gaspar Gra?iani d?ruie?te mitropolitului Atanasie Grimca un loc in mijlocul Sucevii „din locul domnesc [...] ca s? iac? spital (in realitate azil, n.n.) [...] ca s? fie pentru cei s?raci ?i. neputincio?i ?i ?chiopi ?i orbi ?i al?ii care vor fi [•.•l”. în ?. Rom., în 1784, Ilagi Stan Jianu întemeiaz? un azil pe mo?ia Preajba (Dolj) pentru „oamenii s?raci, neputincio?i, cari s?-?i aib? hrana ?i chiverniseala lor”, iar la 27 mart. 1795, mitropolitul scria m?n?stirilor din ?. Rom. s? primeasc? s?racii din Bucure?ti, nevrednici de munc? ?i s? le dea hran? ?i ad?post, f?cindu-se list? de repartizarea lor. în Trans., inc? din sec. 11 — 12 încep s? se înfiin?eze aziluri-spitale pe ling? m?n?stiri, din ini?iativa bisericii. în sec. 13, din ini?iativa or??eneasc? se înfiin?eaz? azilurile-spi-tale din Sibiu ?i Cluj ?i apoi ?i in alte ora?e. în ele erau îngriji?i b?trînii ?i s?racii bolnavi, dar in acela?i timp personalul lor medical acorda asisten?? ?i s?racilor nespitaliza?i din localitate. 4. Obliga?ia pus? medicilor de a-i îngriji in mod gratuit pe s?racii suferinzi este un alt aspect al a.: cea medical? (v. doctor), o. A.s. se r?sfringea ?i asupra de?inu?ilor. în Condica de socoteli pe 1813 — 1814 a lui Scarlat-Calimah citim: ..Mile ce s-au dat [...] 440 la opt vinova?i ce au fost închi?i la pedeapsa temni??i”; intr-un testament se las? sume de bani „la pu?c?rie i la grosuri”. 6*. în ceea re prive?te a.s. cu referire la orfani v. orfanolrofie. V. si calici; casa milelor. Bibi.: 166, 221, 585, 812, 1 293. O. S. asocierea la domnie. 1. în Europa feudal?, asocierea la tron a fost practicat? atit în Apus (de exemplu, la francezi, monarhia cape?ian?), cit ?i 111 R?s?rit. în sud-est, ea a avut ca model institu?ia din Bizan?, unde împ?ratul, asociindu-?i pe fiul prim-n?scut sau alt? rud?, acorda asociatului titlul de împ?rat, iar el devenea ,,marele împ?rat”. Scopul principal al institu?iei era s? asigure asocierea la tron prin eludarea electivit??ii ?i evitarea fr?mînt?rilor la preluarea succesiunii. Ea a fost practicat? de bulgari, sîrbi, unguri, ru?i, români. în ??rile române, a.d. a d?inuit din sec. 14 pîn? in 16. Ea este dovedit? cu monede, iconografie, documente. Cele mai multe cazuri se întilnesc in sec. 14 — 15 (prima jum?tate). în ?. Rom., Basarab I întemeietorul a asociat la domnie pe fiul s?u Nicolae Alexandru, care i-a urmat la tron; Vlaicu vod? pe fratele s?u Radu, care i-a urmat la tron; Dan I pe fratele s?u Mircea (cel Mare) care i-a urmat; Mircea cel Mare pe fiul s?u Mihail, care i-a succedat; Vlad C?lug?rul pe fiul s?u Radu (cel Mare); Mihnea cel R?u pe fiul s?u Mircea; Mihai Viteazul pe fiul s?u Nicolae P?tra?cu. în Mold., Petru I (al Mu?atei) a asociat pe fratele s?u Roman, care i-a urmat la tron; Alexandru cel Bun pe fiul s?u cel mare Ilia?, care i-a urmat la tron; Ilia? ?i ?tefan, fiii lui Alexandru cel Bun, au domnit împreun? ca asocia?i de la 1437 — 1442, cind ?tefan a orbit pe Ilia? care îi orbise mama. în 1443, ?tefan asociaz? pe fratele s?u Petru, cu care domne?te pin? în 1445, cînd ?tefan e ucis de Roman, fiul lui Ilia?, care r?zbun? orbirea tat?lui s?u. Petru II ?i Roman II î?i împart domnia pin? cind Roman II fuge, Petru II domnind singur pin? în 1448. ?tefan cel Mare a asociat pe fiul s?u Alexandru, decedat înaintea tat?lui. Este controversat? a.d. de c?tre Alexandru cel Bun a fratelui s?u Bogdan între 1400 — 1407. 2. Normele de drept consuetudinar care au cîrmuit a.d. i-au imprimat ?i caracterele: ct. domnul care asociaz? r?mîne domn titular ?i p?streaz? suveranitatea pe care o exercit? direct; domnul asociat exercit? atribu?ii delegate ?i limitate; în exterior, ?ara e reprezentat? numai de titular; b. a.d. poate fi formal? (de drept) sau real? (efectiv?); c. cind a.d. e real?, asociatul poate primi atribu?ii determinate asupra unei p?r?i din teritoriu (?ara de Sus, ?ara de Jos) ?i avea o capital? (Tirgovi?te, Vaslui); d. domnul titular, în general, ia titlul de ,,mare voievod”, asociatul cel de „voievod”. Asocia?iile domnilor cu fiii lor au fost reu?ite, asigurîndu-lc deobicei succesiunea. A.d. dintre fra?i au dus la du?m?nii ?i chiar la crime. în leg?tur? cu aceasta, s-a subliniat c? „domniile duble n-au reu?it niciodat? pîn? la urm?, la noi”. ?i, probabil, tot de acolo vine ?i proverbul „în dragoste ?i-n domnie nu-ncape tov?r??ie”. Din sec. 17, cînd datorit? domina?iei otomane» 28 voin?a domnului n-a mai avut eficien?a la desemnarea succesorului, cazuri de a.d. nu se mai întîlnesc. V. domn. P.S. aspru. Moned? turceasc? b?tut? din argint, pe la mijlocul sec. 14, valorind 1/3-dintr-o para, mai tîrziu un ban, unitate monetar? a Imperiului otoman. A avut ca model o veche moned? bizantin? de argint, cu care era echivalent?. în circula?ia ?. Rom., e men?ionat de la începutul sec. 15, fiind folosit mai ales 111 nego?ul cu am?nuntul. în sec. 16, turcii au emis ?i a. de aram?, valorind 1/2 din a. de argint, care în ?. Rom. apar în 1566. Aceasta explic? de ce a. valora numai un ban, alteori, cam la aceea?i epoc?, 2 bani. In 1620, se deosebea net intre a. de argint ?i a. noi. în Mold., în afar? de a. turcesc, au mai circulat a. genovezi, a. t?t?re?li ?i, sub numele de accea, o moned? b?tut? în aram? de Ioan vod? cel Viteaz 111 1573, avînd greutatea medie de 6,33 g ?i valoarea probabil? a unui a. turcesc. A. s-a devalorizat treptat: la începutul sec. 16, talerul german valora 36 a. ; 111 timpul lui D. Cantemir, 100 a. La sfîr?itul sec. 17, cînd turcii au b?tut piastrul?, a. a devenit submultiplul s?u legal ; 1 piastru valora 120 a. Deoarece eul valora 120 de bani, s-a ajuns treptat ca un a. s? valoreze 1111 ban, iar în practic? a. s? se confunde cu banul. P.S. - A.C. asupreal?. Î11 limba literar? veche ?i probabil in limba vorbit? de popor, însemna ap?sare, nedreptate venit? de sus. Îl g?sim în documente din sec. 16 ?i 17. Cu acela?i sens termenul era folosit de pravilele sec. 17 ?i de clerici ?i cronicari. V. abuz. P.S. a?ez?mint. Ca ?i verbul din care deriv? ?i de la care a împrumutat ideca de statornicie, tr?inicie, are mai multe în?elesuri: 1. învoiala, conven?ie, în?elegere, acord. Este-sensul cel mai vechi, întîlnit din sec. 16 ?i 17 ?i din ce în ce mai rar in sec. 18—19. 2. Prin extensiune, tratat de pace 3. Dispozi?ie, act de ultim? voin??. 4. Orinduire, întocmire, reglementare statornic? prin act domnesc sau al unei autorit??i superioare: „a?ez?-mintul” sau „leg?tura” lui Mihai Viteazul din 1595. o. Cel mai nou ?i mai important sens al cuvîntului, p?strat ?i în limba de ast?zi: institu?ie, stabiliment de folos ob?tesc înzestrat cu personalitate juridic?, dar ?i institu?ie considerat? ca un grup de rela?ii ?i· de norme caracterizate prin unitate ?i statornicie. în acest în?eles îl întîlnim începînd din sec. 18. P.S. atestat medical. Era utilizat pentru atestarea st?rii s?n?t??ii unui pacient. *Sub denumirea de engrafa, 23 sept. 1792, intr-un proces de dailne in urma unui accident. La începutul sec. 19 este des prezentat pentru documentarea cererilor de autorizare a c?l?toriilor în str?in?tate în vederea îngrijirii s?n?t??ii. O.S. auditor. Era, in cadrul regimentelor gr?nicere?ti transilv?nene, ofi?erul cu preg?tire special?, cu grad de c?pitan, îns?rcinat s? participe la rezolvarea cauzelor judec?tore?ti (ca organ de specialitate in sinul colegiului tribunalului regimentar); avea ?i alte sarcini juridice, lucrind fie individual, fie în cadrul unor comisii. V.?. auditoriat. Instan?? militar? în Oltenia ocupat? de austrieci (1719 — 1738), care judeca pricinile penale; cele civile erau de competen?a administra?iei. N. S. autonomie. Esen?a regimului domina?iei politice a Imperiului otoman, instaurat? în ??rile române dup? 1538 — 1541, ,,consta în p?strarea fiin?ei autonome a acestor 29 ??ri, în schimbul îndeplinirii unor obliga?ii economico-financiare ?i militare c?tre Poart?, precum ?i in obliga?ia sultanului de a ap?ra ?i proteja aceste ??ri împotriva ?inor eventuali agresori. Totodat?, ca suzeran al celor dou? voievodate, padi?ahul î?i aroga dreptul de a lc reprezenta în raporturile interna?ionale, ceea ce însemna îngr?direa independen?ei politice a statelor române?ti’’ (M. Maxim). Con?inutul acestui regim a fost bine definit de Karl Marx care spunea c? Mold. ?i ?. Rom. sînt „dou? state suverane, sub suzeranitatea Por?ii, c?reia îi pl?tesc tribut, cu condi?ia ca Poarta s? le apere de to?i du?manii din afar? ?i, totodat?, s? nu se amestece sub nici o form? în treburile lor interne”. Cele mai importante drepturi autonome ale ??rilor române erau intan-gibilitatea teritoriului acestora de c?tre supu?ii otomani ?i autoadministrarea acestui teritoriu. Negustorii otomani nu puteau intra în aceste ??ri decît cu firmane speciale de la Poart?, iar supu?ii otomani nu aveau voie s? achizi?ioneze propriet??i sau s? se stabileasc? in ??rile române ?i nici s? se c?s?toreasc? cu românce. Un act eliberat lui Mihnea Turcitul, domnul ?. Rom., in 1585, recuno?tea solemn interdic?ia pentru oficialit??ile otomane de a se amesteca’ în treburile interne ale ??rii: ,,nimeni dintre marii mei viziri, nici dintre beilerbei ?i nici dintre slujitorii Por?ii mele sau din rîndul altora s? nu se ating? niciodat? nici de vilaetul de Eflak, nici de beii au pierdut dreptatea de apela?ie ,[...] nu s? pot supune unei de iznoav? cercct?ri”. Consacrarea acestui principiu de c?tre Reg. org. este primit? cu satisfac?ie, a?a câ, la scurt timp dup? intrarea lor în vigoare, Miliail Sturdza afirm? c?: „nu se poate admite ca nemul?umi?ii s? amenin?e pe ceilal?i prin o instabilitate a lucrului judecat”. în timpul inexisten?ei a.l.j., s-au c?utat corective ale acestei lipse în zavesc??, prad?'], gloab?f. Ca ?i in ?. Rom. ?i Mold., dreptul feudal cutumiar nu a cunoscut nici în Trans. a.l.j., in sensul care se acord? ast?zi acestei no?iuni. Dar, ca ?i acolo, au func?ionat anumite institu?ii similare cu z'jvesca din Mold. ?i gloaba sau prada din ?. Rom. Prin asemenea piedici puse in calea redeschiderii judec??ilor, s-a încercat asigurarea men?inerii sentin?elor judec?tore?ti (v. zavesc?). In dreptul scris s-a tins la formularea unei interdic?ii care se apropia de accep?iunea actual? a a.l.j. App. corist. (VI, 1, 13), vorbind de judecarea in fa?a instan?ei superioare a ??rii (Tabla principelui) a cauzelor privind dreptul de proprietate ve?nic? asupra bunurilor imobiliare, dispune: „s? se fac? judecata ?i, pronun?indu-se sentin?a definitiv?, s? fie adus? la îndeplinire f?r? a se permite (utilizarea) altor c?i de atac”. în general ins?, dup? cum arat? Benko in 1778: „De la vechea Tabl? regeasc? pricinile puteau s? fie aduse înaintea principelui pe calea apelului”, precum arat? articolul din anul 1558 : „s-a obi?nuit ca apelul s? se fac? la acest guberniu, de la care s-a îng?duit s? se poat? apela din nou la tronul preasacrei maiest??i imperiale”. O. S. - V. ?. avaet. V. liavaet. avocat; var. avueai, advocat, aclvucal. La finele sec. 18, vechilul in pricini judec?tore?ti începe s? se numeasc? a., in ?. Rom. ?i Mold. intr-un document moldovean din 23 nov. 1792 se arat? c? un împricinat „i a?ezat din partea dumisale advueat f.. .] ?i au cer?ut giudeeat?”. A. controla uneori sus?inerile împricinatului care il angaja ?i le d?dea o redactare mai potrivit?, dar, de obicei, formula, el însu?i, de la început, aceste sus?ineri. A· primeau onorarii pentru serviciile aduse. în primele decenii ale sec. 19, ei nu aveau studii de specialitate ?i nu erau organiza?i intr-un corp constituit, ceea ce f?cea ca orice om înclinat spre „în?el?torie” s? po.U? exercita aceast? profesiune, sc?zîndu-i prestigiul. Donici caut? s? atenueze aceast? lips?, prev?zînd c? „judec?torii datori sînt ca s? rinduiasc? a fi deoootriv? advoca?i pentru amindouâ p?r?ile ce se judec?, adec? s? nu fie la o pirte procopsi?i ?i ispiti?i în limba?ie, iar la cenialaL? parte neprocopsi?i [...]” (V, 12). Puteau pleda ?i a. str?ini in fa?a instan?elor romane. Restrîngerea privilegiilor str?inilor in Principate aduce îns? dup? sine ?i interzicerea apari?iei acestora în pretoriul tribunalelor, în cel de-al treilea deceniu al sec. 19. Chiar dup? intrarea în uz a termenului dea., continu? totu?i s? se foloseasc?, cu aceea?i semnifica?ie, ?i cel de vechil, în perioada destr?m?rii feudalismului (in unele ?inuturi, ?i in perioada capitalismului) a. erau numi?i procat?ri de românii din Trans. în adele oficiale redactate in limba german? în perioada domina?iei habsburgice a fost folosii termenul Prokuralor. Forma prokâtor se afl? in legisla?ia din Trans. deja in sec. 17, in App. const., care rezerv? un titlu acestei institu?ii, reglementind minu?ios angajarea de c?tre p?r?i ?i atribuirea de c?tre instan?e în anumite cazuri a a., drepturile ?i obliga?iile reciproce ale p?r?ii ?i ale a. s?u, cu sanc?iunile ce i se puteau aplica acestuia de c?tre instan?a judec?toreasc? în caz de abateri de la îndatoririle sale profesionale, sanc?iuni care puteau ajunge pin? la pedeapsa omagiului]·. Mai vechi decîl aceast? reglementare sint cele din Trip., Quadriparlit ?i legile XIII ?i XV din 1500. A. din regimentul I românesc ?i din cele 3 regimente secuie?ti de grani?? din Trans. se numeau Gr?nz Prokuratoren. Ei erau remunera?i cu sold? ?i, avind o pozi?ie echivalent? cu cea de ofi?eri, erau îns?rcina?i sa apere interesele gr?nicerilor in fa?a instan?elor provinciale, atunci cind ace?tia st?teau in judecat? in calitate de reclaman?i sau 31 -ele piri?i în fa?a acelor instan?e. în regimentul II nu func?ionau astfel de a., din motivul c? acolo, toate comunele fiind pur militare, toate categoriile de cauze erau de competen?a instan?elor militare, în fa?a c?rora p?r?ile nu aveau drept s? fie asistate sau reprezentate prin a., auditorul? fiind obligat s? ia din oficiu in considerare ?i împrejur?rile care erau în favoarea p?r?ilor, chiar dac? acestea nu le invocau. O.S.-V.?. avort. Eliminarea provocat? a f?tului înainte de soroc, a. era o infrac?iune pedepsit? în vechiul nostru drept, f?r? a purta aceast? denumire. Soborul de la Niceea pedepsea canonic pe femeia care ,,va lua ierbi ca s? strice rînza unde se z?mislesc coconii” cu o poc?in?? de 10 ani. Aceea?i pedeaps? o întîlnim ?i în canoanele Sf. Vasile. Soborul VI ecumenic de la Trulla considera „omoritori de oameni” atît pe cel care d?dea, cît ?i pe cea care lua ,,erbi omorîtoare de pintece”. Manualul lui Donici ?i L. Car. nu reglementau a. în schimb, Cond. crim. pedepsea femeia care î?i provoca a. cu trimiterea în-tr-o m?n?stire de c?lug?ri?e ,,ca s? slujcasc? în curgere de ?as? ani” (§ 220). Tat?l pruncului z?mislit, dac? se dovedea c? avea vreo vin?, era pedepsit cu b?taia ,,în trei locuri pe uli??” ?i ,,cu închiderea într-o m?n?stire pentru ?as? ani” (§ 221). Orice persoan? care, „f?r? ?tirea ?i voin?a f?meii îngreuiate”, indiferent de scop, îi pricinuia „piarderea pruncului z?mislit”, se pedepsea tot cil închiderea la o m?n?stire pe termen de ?ase ani; in cazul cînd prin fapta sa punea în primejdie ?i via?a femeii, infractorul se trimitea la ,,groapa ocnii” pe acela?i termen; dac? ins? vinovatul f?cea parte din „evgheni?i”, legea, în spirit de clas?, îl pedepsea numai ,,cu veacinica închidere intr-o m?n?stire” (§ 222). Vicariatul din districtul gr?niceresc n?s?udean, in baza unui ordin prealabil al comandamentului regimentului, punind in func?ie autoritatea spiritual? de care a beneficiat biserica in feudalism, a emis o circular?, in care a c?utat s? ia m?suri pentru st?vilirea extinderii r?ului. Relativ la aceast? infrac?iune, S.M.S. (IV, 1, § 13) au prev?zut pentru complici ca pedeaps? relegarea combinat? cu confiscarea unei p?r?i a averii, transformat? în cazul mor?ii femeii 111 pedeaps? cu moartea. V.?.-T.V. avulsiune. Institu?ie cunoscut? vechiului nostru drept, f?r? a purta aceast? denumire, ?i reglcmentind proprietatea asupra adaosului de p?mint f?cut brusc de o ap? curg?toare prin smulgerea lui dintr-un mal ?i alipirea la altul. Tradi?ional, p?mîntul deplasat continua s? apar?in? proprietarului malului de unde fusese smuls; regula nefiind îns? de ordine public?, riveranii puteau conveni ?i altfel. Asemenea conven?ii interveneau mai ales cu privire la rîurile de frontier?. într-o scrisoare a lui N. Mavrocordat c?tre Gr. Ghica, referitoare la p?mîntul smuls de ?iret cînd din malul moldovenesc, cînd din cel muntenesc, se invoc? un „testament” intervenit între G. Brincoveanu ?i Antioh •Cantemir, ,,dreptul gin?ilor” ?i ,,legile politice?ti” ?i se arat? c? moldovenii, pe de o parte, în trecut, au st?pînit p?mîntul smuls din malul muntenesc ?i trecut la cel moldovenesc, iar pe de alt? parte, acum cer s? st?pîneasc? locurile moldovene?ti r?mase prin rev?rsare in partea ?. Rom. Pravilele de la începutul sec. 19 reglementeaz? de asemenea materia in sensul c? ,,dac? puterea ?i respingerea riului, rumpînd o parte dintru mo?ie, va al?-tura-o c?tre alta, atuncea porprietatea ei r?minea tot celui de mai înainte proprietariu”. Principiul este men?inut de C. civ. 1865 (art. 498). Problema a. a fost rezolvat? în acela?i sens ?i în dreptul feudal transilv?nean: p?mîntul rupt prin violen?a apei r?mîne în proprietatea vechiului st?pin al terenului. în Trip. (I, 87) se aduc argumente în favoarea acestei opinii ?i în combaterea celei contrare ei. O.S.-V. ?. azil. 1. Institu?ie cunoscut? din cele mai vechi timpuri. în lumea veche, orice ins urm?rit se bucura de ius asyli, dac? se refugia intr-un templu, iar dup? apari?ia cre?tinismului, într-o biseric?. Exista apoi dreptul de a. al domniilor pribegi sau mazili?i din ??. Rom. ?i Mold. în Trans., unde mul?i dintre ei s-au refugiat: Radu de la Afuma?i, Petru 32 Rare?, Petru Cercel, Constantin ?erban, Gheorghe ?tefan etc., ultimii doi ad?posti?i de Gheorglic Rakoczi II. Cind adversarii s?i i-au imputat faptul c? ad?poste?te pe cei doi domni mazili, la 12 ian. 1659, principele a replicat c? exista o hot?rire mai veche a ??rii ?i a dietei s?-i primeasc? pe domnii din T. Rom. „cind sint nevoi?i s? vin? în Transilvania ?i s? nu-i dea la cererea Porcii”. In sec. 18, turcii limiteaz? acest drept prin conven?ii interna?ionale, atr?gind aten?ia ,,c? acordul intervenit între Curtea imperial? ?i Poarta otoman? nu permite acordarea de azil supu?ilor nemul?umi?i ?i rebeli, dintr-o parii*. în alta”. A. determina în numeroase cazuri în Trans. —începind din perioada feudalismului timpuriu — reducerea r?spunderii infractorilor, prin evitarea pedepsei capitale: cel care uza de acest drept, ad?postindu-se fie în biseric? (locul cel mai frecvent de azil), fie într-o m?n?stire sau în casa unui episcop, iar dup? un decret al regelui Ladislau ?i la curtea regelui, î?i salva via?a, sc?pînd de pedeapsa cu moartea, în locul c?reia trebuia s? i sc aplice o alt? pedeaps?, fie o mutilare (orbire), fie pierderea libert??ii (transformarea în rob al bisericii). Potrivit unui decret al regelui ?tefan I, dreptul de a. nu putea avea loc în caz de infrac?iune contra statului feudal ?i a regelui (II, 51). Printr-o ordonan?? austriac? din 1776 (reînnoire a alteia din 1752) s-au adus limit?ri dreptului de a. atit din p.d.v. al locului unde acesta era permis — excluzîndu-se m?n?stirile, ?colile ?i spitalele ?i limitindu-se numai la locul unde se efectua împ?rt??ania sau era p?strat? hostia —, precum ?i din p.d.v. al infrac?iunilor, excluzîndu-se a. pentru autorii mai multor infrac?iuni, de pild?: blasfemia, omorul, tîlh?ria, conjura?ia, r?zvr?tirea, înalta tr?dare falsificarea de monede, r?pirea fetelor, bancruta etc. V. extr?dare. 2. în ce prive?te a. in sens de stabiliment sanitar v. asisten?? social?. V.?. - T.V. - N.S. 1! bacal; var. b?can. Negustor, la început de legume ?i alte produse alimentare, mai tîrziu de orice produse de b?c?nie. Termenul ?i-a p?strat, în Mold., forma etimologic?; în ?. Rom. s-a modificat, devenind b?can. A p?truns în limba român? la sfir?itul sec. 17 (1669). B. moldovean apare în catagrafia din 1755 ?i sub numele de cupei^: ,,bacal cupct”. B. au fost încorpora?i, la început, în breasla general? a negu??torilor, care este semnalat? în Bucure?ti la 1713 ?i în la?i la 1 ian. 1713; mai tîrziu, se organizeaz? separat: la la?i, înc? sub domnia lui Gr. Al. (îhica (1764 — 1767), la Bucure?ti, în 10 ian. 1783. Breasla b. din Ia?i se men?ine ?i în sec. 19; o întîlnim la 26 febr. 1826, patronat? de Sf. ?tefan. Isnaful b?canilor din Bucure?ti figureaz? ?i el printre breslele de la începutul sec. 19. R?spîndi?i prin toate ora?ele din ?ar?, b. apar organiza?i profesional ?i la Boto?ani (21 febr. 1778), Suceava (11 ian. 1796), Roman (12 aug. 1S13), Crai ova (1 febr. 1825) ete. A. C. bac‘?i?\ La turci, dar Ifcut de un superier unii irfcrîcr jc scara administrativ? sairSTTClul?Tin antonimie cu j.c?cl'.e?ul^ (,,dar f?cut de un infcrier unui superior’7). De la sensul originar termenul de b. a njuns s? îrFcmi e: 1. darurile f?cute de str?ini calatori gazdelor lor sau func?ionarilor cu care au a\ut de a late; 2. prin extensiune, mila dat? unui func?ionar sau judec?tor, dublînd tenrer.ul mai precis de iu?vat (ar.), de unde romanescul ru?fct; 3. orice cî?tig ilicit· D. L. bairamlic. V. plocon. ban. La români, termenul b. a însemnat: 1. Marele dreg?tor al Olteniei numit in timp b. Severinului, b. Craiovei, m.b. al Olteniei; se mai numea b. ?i un dreg?tor subaltern al marelui b. (b?ni?orj); 2. Mare dreg?tor în Mold. în sec. 14, Banatul Severinului a trecut de cîteva ori din st?pînirea Ungariei în aceea a ?. Rom. In timp ce Yîaieu-Yladislav — care a st?pînit ?i el Severinul — se intitula el însu?i ban de Severiii (bunus de Zeurino), Mircea cel Marc î?i spune ,,domn al Banatului Severinului”, iar dreg?toria o încredin?eaz? unui boier al s?u, Radu ban, men?ionat acum prima oar? în documente. Dreg?toria a fost deosebit de important? înc? de la înfiin?area ci, b. îndeplinind atribu?ii administrative, militare ?i judec?tore?ti. între 1421 — 1486, cît Severinul a fost pierdui:, b. a continuat s? existe ca dreg?tor domnesc al unui jude?: Gorj, cu re?edin?a la Tismana, sau Mehedin?i, cu re?edin?a la Strehaia. B?nia Mehedin?ilor a cî?tigat importan?? prin ocuparea ei de c?tre Neagoe. boier cu mo?ii întinse. Acesta a reu?it s? transmit? i:Iui s?u, Barbu, b?nia, ca o dreg?toric de familie a Craiove?tilor. ?ub domnia lui Ylad C?lug?rul (cca 1491), re?edin?a b?niei de la Strehaia a fost mutat? la Craiova; Radu cel Mare (1495 — 1508) a ridicat-o în rang, f?cînd din ea marea b?nie a Craiovei, iar celelalte b. (de Mehedin?i, de Gorj) subalternii m.b. al Craiovei. însemn?tatea m.b. a ajui.s Ia apogeu sub Ncagoe Basarab (1512 — 1521). Familia Craiove?tilor a reu?it s? imprime ir.Mi?i 64 stalului politica interesului ei, între 1492 — 1539. în acest timp, ni.l>. considerau b?nia ereditara, ad op tind un formular diplomatic analog cu al cancelariei domne?ti. în 1539, dup? r?zvr?tirea m.b. v?erban, b?nia a fost luat? din mina Craiove?tilor. De atunci, domnul numea ?i revoca pe m.b. Marea boierime oltean? a p?strat ambi?ii de autonomie ?i velei' t??i separatiste. Domnia a dus o politic? de combatere a lor : a. l?sa vacant locul in.l* mimind un ispravnic de scaun; b. îns?rcina cu executarea poruncilor domne?ti privitoare Ia Oitcnia mai mult pe marele logof?t ?i pe marele vornic decit pe in.b. ?i tolera (poate chiar sugera) ca unii mari dreg?tori s? instrumenteze in Oltenia f?r? încuviin?area m.b. Chiar dup? 1539, m.b. a r?mas ,,dreg?torul cel mai însemnat dup? domn” (Sivori, sec. 16; 14a ks ic, sec. 17; Raicevich, sec. 18). La aceasta au contribuit prestigiul Craiove?tilor, ?i, mai ales, ridicarea din rindurile lor a 3 mari domni: Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Brincoveanu. Atribu?iile in.b. au fost, în perioada de ascensiune, foarte întinse: administrative, judec?tore?ti, militare. Ca ?i domnul, m.b. înt?rea actele de st?pînirc asupra p?mintului, vecinilor, ?iganilor, autoriza înfiin?area de sate ?i stabilea hotarele satelor ?i mo?iilor. M.b. îndeplinea hot?ririle sau poruncile domnului privitoare la Oltenia. El r?spundea de p?strarea ordinii ?i prinderea r?uf?c?torilor. Avea ?i o închisoare ,,b?neasc?” la Craiova. Avea, ca ?i domnul, un drept propriu de a judeca, nu numai prin delega?ie domneasc?. în penal, m.b. era singurul dreg?tor cu dreptul de a condamna la moarte sau la confiscarea averii pentru hiclenic, aceasta, pin? în sec. 17, cind aplicarea unor asemenea pedepse a fost rezervat? domnului. M.b. emitea c?r?i de volnicie ?i d?dea împricina?ilor jur?tori. în sec. 17, competen?a m.b. nu a mai fost cxclusiv?, domnul obi?nuind s? delege ?i al?i dreg?tori ca s? judece pe teritoriul Olteniei. Atribu?iile militare ale m.b. au fost cele mai vechi, sarcina originar? a b?niei fiind ap?rarea grani?ei. M.b. comanda în timp de r?zboi oastea mare a Olteniei, format? din cetele boierilor ?i din ??ranii liberi. în plus, m.b. avea oastea sa personal?, format? din curteni ?i slugile sale. în sec. 16, el avea ?i mercenari. Pentru oastea sa, m.b. avea un steag b?nesc, numit ,,grap?’’. M.b. emitea hrisoave. Avea la Craiova dreg?tori: comis, stolnic, vornic etc., care alc?tuiau sfatul b?nesc, deosebit de sfatul domnesc. Veniturile m.b.: __ - ii. renta feudal? de la ??ranii dependen?i de pe mo?iile sale; b. cote din veniturile domniei percepute în Oltenia; c. „zecimala” la împlinirea datoriilor, amenzi judiciare, pripas etc.; d. monopoluri diferite, v?mi interne; e. daruri de la subalterni. Sub ocupa?ia austriac? (1718—1739), titlul de m.b. a fost interzis. S-a creat un consiliu de 4 boieri ca organ de Jeg»tur? între boierimea oltean? ?i administra?ia imperial?. Sfatul domnesc de la Bucure?ti continua s? cuprind? un m.b. ca semn al drepturilor ?. Rom. asupra Olteniei. D'.jp? încetarea ocupa?iei, pe modelul consiliului de 4 boieri, domnia a creat la Craiova o c?im?c?mie. De la 1775, un singur caimacam numit de domn conducea efectiv, ajutat de divanul Craiovei. M.b., fixat la Bucure?ti, judeca la el acas?, avea pecetea lui, iar în divanul domnesc, cu rangul de intîiul dreg?tor, devenise un specialist în problemele oltene. Caimacamul, care rezida la Craiova ?i lucra direct cu domnul, avea venituri ?i influen?? mai mari decit m.b. Reminiscen?e de autonomie au mai d?inuit. Domnul îns? i\ {jns necontenit la lichidarea b?niei, care amintea veleit??i separatiste. Sub domnia lui Ion Oaragea s-a precizat pozi?ia m.b. fa?? de domn: „caimacamul ce se orînduie?te la Craiova de c?tre domnie este vechil chiar al domnului”, lucrînd direct cu acesta, peste capul m.b. B?nia a fost desfiin?at? în 1831 prin Reg. org. 2. în Mold., dreg?toria de m.b. a fost înfiin?at? în 1695, de Constantin Duca, primul m.b. fiind Teodosie Dub?u, fost mare logof?t. Antioh Cantemir, in 1705, a a?ezat-o „cu temei”, fixînd m.b. rangul dup? marele sp?tar ?i un venit confirmat ?i de Matei Ghica la 23 nov. 1754. Atribu?iile m.b. nu ne sînt cunoscute. La crearea dreg?toriei a contribuit probabil ?i exemplul din ?. Rom^ în sec. 19, m.b. era dreg?tor onorific, „f?r? func?iune”. P.S. - V.G. ban. 1. A desemnat, la început, monedele b?tute din argint de banii Croa?iei (1272), Sloveniei (denarii banales sau simplu bonales) cu circula?ie în Trans. ?i, foarte probabil, in ?. Rom.; mai tîrziu, denumire dat? oric?rui fel de moned?. în ?. Roin.# 35 Yladislav I ( 1364 — 1377) a L?tut cea mai veche moned? româneasc? : fc. muntean (1365), în monet?ria proprie (liaraghie); timp de aproape un veac, voievozii urm?tori au continuat s? fabrice 1j. de argint, bilon sau bronz, care au circulat pe pia?a intern? ?i extern? pîn? în sec. 18. Greutatea b. munteni a variat între 0,20 — 0,45 g (media = 0,35 g), Iar valoarea relativ? a fluctuat. Echivalen?ele cele mai statornice: în Trans., un b. egala valoric un obol sau 1/2 dinar; dincoace de Carpa?i (sec. 17 ?i 18): l/'lO dintr-o ccstand?, 1/135?i 1/112 dintr-un taler, 1/120 ?i 1/133 dintr-un leu|, 1/200 dintr-un uglii, 1/330 dintr-un galben, 1/110, 1/90, 1,80 dintr-un zlot, 1 /3 sau 1/4 dintr-o para, 1/2 dintr-un aspru, mai tîrziu un aspru. Paraua avea o valoare u?or superioar? (1/40 dintr-un taler, pe care l-a înlocuit în sec. 19). B. ca moned? divizionar? a îndeplinit func?ia de instrument de plat? în tranzac?iile comerciale m?runte, in achitarea taxelor vamale sau altor d?ri („bani de 9”); de asemenea, dat? fiind larga sa circula?ie, a servit ?i ca moned? de calcul, chiar dup? dispari?ia efectiv? c’e pe pia?a ccmercial?. V. potionic. 2. în ?. Rom., denumire sinonim? cu birul?, dat? la sfîr?itul sec. 17 unor d?ri pl?tite in bani, care purtau numele obliga?iei pentru (are erau strînse: b. finului, b. menzilului sau po?tei, b. miriei (pentru plata obliga?iilor fa?? de fiscul imperial), b. steagului (Ia schimbarea domnului) etc. în Mold., în sec. 16 — 17, birul purta adeseori rimele monedei in care era strins (zlo?i, lei, taleri etc.). în Trans. sînt aminti?i în sec. 16 b. cre?tin?t??ii ca ebliga?ie a iobagilor. A.C.-N.S. banderie. Stindardul unui senior dispunînd de puterea de comand?, apoi trupa de cavalerie constituit? în jurul acestui stindard. Institu?ie militar? caracteristic? epocii cruciadelor. Din Fran?a, prin Angevinii napolitani ajun?i regi ai Ungariei (1308 —1 382), institu?ia a fost receptat? în Trans. 1?. reprezenta o forma?ie de cavalerie inz?uat? pe care marii seniori banieri o adunau de pe domeniile lor ?i o aduceau sub steagurile regelui, la chemarea acestuia. P?turile sociale nemilitare (clericii) sau nelibere (?erbii, apoi iobagii) compensau dispensa de serviciu militar prin sarcini fiscale corespunz?toare. în Ungaria, ca ?i în Polonia, sistemul b. s-a dovedit un e?ec pentru monarhi atit pe plan militar, cît mai ales pe plan politic. Dup? moartea regelui Sigismund de Luxemburg (1386—1437), dieta maghiar? a legiferat obliga?ia suveranului de a nu convoca b. decît în cazuri excep?ionale, ?i numai între grani?ele regatului. V. ceat?; cete boiere?ti; steag. D.L. banii albinelor. V. albin?rit; stupi. Lbanii grajduluf (Mold., sec. 18). Dare încasat? de la ?igani pentru între?inerea g. domnesc. N. S. banii (/rosului. V. ag?. i-banii hacului surugiilor, (Mold., sec. 19). Obliga?ia locuitorilor de a da bani pentru plata surugiilor afla?i in slujba menzilului. V. menzil. N.S. banii masalelorXMold., sec. 18 — 19), Dare pl?tit? de ?iganii domne?ti pentru masa-lele cu care se lumina curtea domneasc?; la 1799 era de 1 leu de nume, pl?tit la 23 apr. N.S. bunii miriei (?. Rom., sec. 17). Dare încasat? în vremea domniei lui (? Brinco-veainr'pentru plata unor obliga?ii fa?? de fiscul imperial otoman; la 1696 era de 42 300 taleri. N.S. 36 ' banii steagulu?. Dare perceput? în ?. Rom. ?i Mold. (sec. 18) pentru pluta cheltuielilor de învestitur? la Poart?, la domnie nou?. Mutat in Mold. in sept. 1741, C. Mavro-cordat a încasat cile 105 parale de contribuabil drept b.s., sum? egal? cu valoarea unui sfert (cifert). N. S. banija.; M?sur? de capacitate pentru cereale, folosit? in ?. Rom. Termenul a denumit unitatea de m?sur? ?i instrumentul de m?surat. Men?ionat? in documentele sec. 16 ?i 17, b. înlocuie?te, 111 sec. 18, obrocul! ?i devine instrumentul de m?surat capacit??ile cel mai r?spindit. In sec. 18, b. oficial? avea 22 ocale; concomitent cu ea, sînt semnalate ?i b. de 14, 15, 18, 20, 24 ocale, diferen?ele fiind determinate, probabil, de greutatea specific? a cerealelor m?surate. O cauz? care a provocat permanente varia?ii în capacitatea b. a fost abuzul propietarilor funciari la încasarea dijmei; b. de dijm? a crescut, dup? regiuni, pin? la 52 ocale. Spre a curma aceast? situa?ie, Prav. coiul, ?i L. Car. au fixat capacitatea b. la 22 ocale, iar, mai tîrziu, la 20 ocale. în sec. 19, au circulat dou? feluri de b.: mic?, de 20 ocale (33,963 1), ?i mare, de 40 ocale (57,926 1). în Mold., b. apare rar, m?surarea cerealelor fiind efectuat? cu diinirlia?. Trans. 11-a folosit b.; rolul ei a fost îndeplinit de mer??f (vica). Prin introducerea sistemului metric modern, b. n-a disp?rut complet din m?sur?tori ?i limb?; dubludecalitrul este numit ?i ast?zi cu echivalentul lui vechi : b. mic?. A. C. barb?. La români, portul b. de c?tre domn ?i marii dreg?tori a fost adoptat pro* babil dup? modelul bizantin. Domni ca Mircea cel Mare sau Alexandru cel Bun au purtat b. f?r? influen?? turceasc?. Cu domina?ia turceasc?, portul b. de c?tre înal?ii dreg?tori a devenit mod?. în sec. 18 — 19, moda a generat o norm? de drept consuetudinar: boierii mari erau obliga?i ?i singurii în drept s? poarte b. Boieri importan?i (paharnicul, stolnicul etc.), de?i membri ai divanului, nu aveau dreptul s? poarte b. în 1824, un clucer de arie numit capuchehaia la Constantinopol a trebuit s?-?i intîrzie plecarea pin? i-a crescut b. La oamenii de rînd, t?ierea b. altuia f?r? voia lui era socotit? „sudalm? ?i ocar? mare’\ Raderea b. din porunca domnului constituia o pedeaps?. Ca s? constrîng? pe boieri la ceva, domnul îi amenin?a cu t?ierea b. Se practica ?i jur?mintul pe b. R?ze?ii jurau, in zapise, sub sanc?iunea s? li se taie h. Portul b. ca semn al boieriei s-a prelungit ?i dup? Reg. org. în 1837, domnii Principatelor, ca s? fie primi?i de sultan, au fost obliga?i s?-?i rad? b. P. S. baron. Erau, în Ungaria ?i Trans., partea nobilimii feudale, constituind stratul superior (mai tîrziu: o parte din stratul superior) al acesteia. Potrivit enumer?rii lui 'Werboczy, ace?tia erau: palatinul Ungariei, judele cur?ii regale, banul „regatelor'’ Dalma?iei, Croa?iei ?i Slovaciei, voievodul Trans. ?i corni?ele secuilor, banul de Severin, corni?ele de Timi?oara, corni?ele de Pozsony, marele vistier, marele u?ier, marele paharnic, marele stolnic ?i marele comis ai regelui ?i ai reginei. Ace?tia erau veri barones regni. în sens larg, intrau în no?iunea de b. ?i membrii aristocra?iei latifundiare (barones solo no-mine). Aceast? p?tur? superioar? a nobilimii a format o aristocra?ie tulbulent? ?i r?zboinic?, cu aspira?ia de sporire a puterii sale economice ?i politice ?i cu tendin?e centrifugale, care, din aceste cauze, a venit adesea în conflict nu numai cu nobilimea mijlocie ?i mic?, dar ?i cu autoritatea regal?. Dintre regii care au urm?rit s?-i înfrîng? cerbicia s-a distins Matei Corvin. L. banderiaii trebuia s? aib? organizate cete militare (banderii?) pentru ap?rarea ??rii. B. beneficiau, ca ?i prela?ii, de 1111 omagiu de 100 de m?rci, spre deosebire de ceilal?i nobili, al c?ror omagiu era de 50 de m?rci. Jur?mintul b. in slujb? avea putere cit cele a 10 nobili (ca ?i al prela?ilor, aba?ilor ?i preia Iilor cu cruce ?i inel). B. posedau domenii feudale, aveau in subordine slujba?i, st?pincau iobagi, erau scuti?i de slujbe ??r?ne?ti ?i nenobile, posedau diverse drepturi, libert??i si privilegii nobiliare, 37 ca membri ai clasei nobile. La 1770, Benko prcciza c? b. formau unul din cele 2 ordine ale categoriei magna?ilor (p?tura superioar? a clasei nobiliare, cea inferioar? constind din nobili simpli): comi?ii ?i b. ; el enumera pentru Trans. la acea dat? 28 de familii de comi?i ?i 34 de familii de b. V.?. bastard. V. copil in afara c?s?torici. baslin?. Des intîlnit 111 documente, în toat? epoca medieval?, cuvintul b. sau de b. însenina de mo?tenire, str?mo?esc: domnul d?ruie?te mai multe sate, ba?tina lui Tatomir ?i a lui Voicu ?i a lui Radoslav”; ,,b?trîne ?i drepte mo?ii de ba?tin? [...] de la mo?i, de la str?mo?i”; „ba?tini str?mo?e?ti ?i prestr?mo?e?ti”. Gind diferen?ierea avea importan?? din p.d.v. al regimului bunurilor, era absolut necesar s? se indice provenien?a acestora; ,,acele mo?ii n-au fost lor de ba?tin?, ci au fost drepte ocine de cump?r?tur? f..Exercitarea dreptului de protimisis, la finele sec. 16, pare a fi fost limitat? la b., fiind exclus? agonisita personal? a instr?in?lorului. Libertatea de a 1esla, de?i afirmat? de numeroase c?r?i de judecat?, de hrisovul sobornicesc din 15 iul. 1631, B ?i de Î.L., este limitat? totu?i la finele sec. 17 de G. Brincoveanu care enun?? îns? principiul c? ,,dup? obicei mo?iile ce sint de ba?tin? s? nu încap? la mina altora striini, ci s? fie la neam”. Dup? reforma lui G. Mavrocordat, se remarc? o tendin?? a st?pinilor de p?mint de a revendica tot mai mult un drept de dispozi?ie necondi?ionat atît pentru b., cit ?i pentru agonisita lor personal?. Se intimpl? s? se fac? referire la originea bunurilor ?i numai spre a se da icleea de totalitate a lor. Astfel, la o hot?rire se cerceteaz? ,,atit ba?tina, cit ?i cump?r?tura din mo?iile ce se arat? [...]”. Puteau fi de b. ?i rumîni sau p?minteni, ace?tia din urm? prin opozi?ie cu ,,str?inii”. înscrisul în care se vorbea de o mo?ie de b. era numit ,,dres de ba?tin?”. V. confiscare; dev?lm??ie; mo?tenitor; ohab?. O.S. Im/ar; sin. pazar. Termen transmis prin turci ?i desemnind o pia?? acoperit? cu bolt? de piatr? sau descinduri, închis? cu por?i ?i comportînd diferite pr?v?lii, controlate de autorit??ile fiscale ?i poli?iene?ti pentru a se asigura siguran?a ?i echitatea tranzac?iilor. De la b. s-au f?urit termenii: bcizarlik (negustorie) ?i bazîrgheani, negustori care aveau monopolul comer?ului pe ??rmurile M?rii Negre ?i ale Dun?rii 111 vederea aprovizion?rii Stambulului, mai ales in sec. 16. Ei se foloseau de cvasimonopolul economic otoman (impus pe etape ??rilor romane) pentru a procura, la pre?uri neeconomice decretate de autorit??ile Por?ii, produsele acestor ??ri. D.L. b?jenar, var. bej?nar, bejenar. Fugar peste hotare sau în interiorul ??rii din cauza invaziei str?ine ori a opresiunii interne. Termenul apare documentar in prima jum?tate a sec. 17. Vorbind de fugari îns?, documentele din primii ani ai secolului nu-i numesc b. Totu?i, men?ionarea unui sat, B?jenari, în 1642, atest? vechimea termenului, anterioar? primelor inser?ri documentare; men?ion?m, de asemenea, ?i un zapis din 1626: ,,?i am fostu în b?j?nii [. ..]”. Numeroase alte documente interne din sec. 17—18 atest? faptul c?, 111 vreme de primejdie, locuitorii se refugiau în locuri ad?postite, de unde reveneau cînd primejdia trecuse. La 1718, Iordachc Cantacuzino trimite un om s? strîng? pe locuitorii dintr-un sat al s?u din Mold.: ,,s? ias? de pen bejenii, c? aernu-i pace, s-au a??dzat toate zorbalele ?i s-au potolit”. Mihai vod? Racovi?? trimisese ?i el c?r?i [ . ..] s? le strige pe la tîrguri, to?i s? mearg? cine?i la satul s?u, iar nu aiuri”. I11 ?. Rom., domnii trimiteau 111 asemenea ocazii ,,c?r?i de pace”, prin care îndemnau pe locuitori s? vin? din b. B. erau numi?i ?i imigran?ii str?ini coloniza?i în ??rile noastre, ..liude oamini str?ini”, ,,b?jenari oameni str?ini”, ?i ruminii fugi?i în ??rile vecine ?i ??rani ,,str?muta?i de la un loc la altu”. B?jenia intern? ?i extern? a fost un mijloc de ap?rare a ??r?nimii oprimate. Regimul b. români în ??rile vecine n-a fost reglementat prin acorduri interna?ionale ; uneori li se acordau unele avantaje cînd b?jenia avea cauze 38 politice. B. str?ini erau atra?i de domnii români prin avantaje fiscale ?i judiciare. Ilri?ovul pentru b. a lui Const. Racovi?? din 1756 prevede o serie de înlesniri la plata birului, r?scump?rarea de slujb? (clac?) cu 6 potronici pe fiecare cas? ?i jurisdic?ia proprie pentru pricinile mai mici. Ace?ti b. hrisovulili^i?] men?in privilegiile pîn? la Reg. org. Cei mai mul?i b. treceau din Trans. în ??rile române extracarpatice clin cauza exploat?rii nemiloase la care erau supu?i. Dup? cum declarau iobagii români din regiunea Mure?, la 1779, ,,cei mai mul?i iobagi pleac? în bejenie din pricina s?r?ciei ce bintuie în rîndurile ??r?nimii din ?ara noastr?. Hohotele, d?jdiilc, c?r?u?iile la dep?rt?ri mari sînt mai multe decît pot fi suportate, fiindc? domnii au cuprins în timpul din urm? tot p?mintul cel bun pe seama lor ?i iobagii nu au unde s? produc? cereale suficiente pentru casele lor, nici nutre? îndestul?tor pentru vite. Apoi mai pleac? unii iobagi din pricina tratamentului r?u din partea slujba?ilor, administratorilor, logofe?ilor ?i a primarilor, care îi bat ?i îi chinuiesc f?r? mil? [...]. Iobagii unguri nu pleac? 111 bejenie, ci numai românii”. B. a luat o mare amploare 111 sec. 18, cînd la exploatarea crincen? s-a ad?ugat ?i persecu?ia confesional?; un contemporan din ?. Rom. putea spune astfel c? „Tota Tronsilvania ad nos venit”. V. slobozenie; ungurean. A.C. - N.S. b?nisor (d miriitiv de la han); sin. ban de jude?. 1. Dreg?tor m?runt, cunoscut numai in ?. Reni.. Î11 Oltenia, dup? 1420, b?niile devenind împ?r?iri administrative asem?n?toare cu jude?ele, crrduc?torii lor s-au numit la început bani. Radu cel Mare» scutind satele mar?stirii Tiniiana de orice fel de d?ri, 111 hrisovul s?u spunea: „?i nimeni s? 1111 cuteze s?-i turbure, bani, nici slugile banilor Sub denumi- rea de bani de jude? îi întilnim în documente mai tirziu, in sec. 16. Chiar Mihai Viteazul a fost ban de jude?, în Mehedin?i, înainte de a fi domn. B. erau subalternii direc?i ai marelui banf, c?ruia îi pl?teau o dajdie de 500 lei, pe care ?i-o scoteau u?or din gloabe ?i din execut?rile fiscale. B. erau judec?tori ambulan?i în jude?e, ca ?i vorni-ceii?; ei judecau pricini m?runte, ca certuri ?i „sf?zi” (uneori cu lovire), furturi m?runte, dar ?i pe cele de cai, pentru care aplicau gloabe, ?i înc?lc?ri de hotare sau tulbur?ri de posesie, pedepsite cu hatalm sau prad?. „Astfel banii au pr?dat satul Tismanei de ile-au luat 60 de boi”. Sub denumirea de b. îi întilnim aproape in toate documentele prin care se acordau privilegii boierilor sau m?n?stirilor: „i-au iertat domnia mea [...] ?i de b?ni?ori’,> sau „[.. .] ?i de b?ni?orii de jude?". Documente din timpul cind< institu?ia se extinsese în toat? ?. Rom. precizeaz? competen?a judec?toreasc? a b.i '„?i voi b?ni?orilor [...] s? nu v mesteca? în judecata piscupeasc?, ci numai s? ave? a v? p?zi judecata voastr? în condica vistieriei lui Const. Brincovcanu îi afl?m constitui?i în breasl?, în jude?ul Dolj ?i 111 jude?ul Arge?. 2. B. de margine judecau pricinile m?runte din regiunea de margine, dar mai erau folosi?i ?i ca organe: de represiune în caz de neplat? a d?rilor. T.V. b?taie (ca pedeaps?). în dreptul feudal românesc, b. a fost „obicinuita pedeaps?”» Consacrat? de obiceiul p?mîntului, ea era reglementat? de j ravile ?i o aplicau chiar organele biserice?ti. în general, b. se aplica pentru vinov??ii mici: combinat? cu alte pedepse (confiscarea, surghiunul) sau în cazuri deosebite (ex. nevirstnicii vinova?i),, b. era prev?zut? ?i pentru fapte grave (incest, bigamie). Caracteristic pedepsei cu b. era c? putea fi aplicat? numai oamenilor de rind; boierii ?i preo?ii erau ap?ra?i de aceast? pedeaps?. Dup? gradul de vinov??ie, b. putea fi: 1. Simpl?, cu toiagul: ex. 30 toiege. lira aplicat? mai ales ??ranilor care pierdeau procesele pentru p?mint sau judeciri ?i ca mijloc legal de constringere contra ??ranilor care n-ar executa muncile cuvenite st?pînilor. C?tre sfir?itul sec. 18, prin hrisov domnesc, se stabilea ca cei care vor depune reclama?ii nedrepte s? fie globi?i ?i „spre pilda altora” s? se bat? cu toiege Ja poarta cur?ii ?rosptd, treeîndu-se numele lor în condica ?ire?ilor. B. cu toiege putea 39» realiza indirect pedeapsa cu moarte«. II. cil toiege a continuat s? se aplice pentru unele infrac?iuni pîn? la llcg. org. 2. Prin tirg, pe uli??, cind vinovatul era purtat gol ?i bnlut ,.pe toate uli?ele’', 3. în sec. 17, s-a introdus ,dup? obiceiul turcesc, b. la t?lpi, care s-a aplicat ?i boierilor din porunca domnului. Despre boierii lui Grigore I Gliica, adversari ai Cantacuzinilor, cronicarul spune c? .,batea in toate zilele pre talpele picioarelor ?i-i spinzura de miini cu sfoar?” pe partizanii Cantacuzinilor. II. la t?lpi a determinat introducerea instrumentului adecvat: falanga, un b?? gros, sus?inut pe umeri de 2 oameni, de care cu o sfoar? era atirnat vinovatul cu t?lpile in sus, ca s? poat? fi b?tut de al?i doi oameni. De?i dureroas?, fiind considerat? pedeaps? u?oar?, b. a devenit mai frecvent? ?i in pravile ?i in practic?, sub influen?a ideilor iluministe. Ea figureaz? în Prav. cond. (VII, 6), Cod. pen. Ips. (60: 25 (IV)), Manualul lui Donici (XLI, 10) etc. Cond. crim. o prevedea, cu 3 grade, ca pedeaps? pentru furt. în sec. 19 era uneori aplicat? chiar pentru fapte grave: în 1810, 2 ho?i de cai primesc 100 toiege la falang? ?i sînt libera?i din închisoare. Atît de frecvent? a fost b. ca sanc?iune penal? îneît în sec. 17 — 18 cuvintul ,,certare”, care înseamn? „pedeaps?”, a ajuns sin. cu „b?taie”. Revolu?ia din 1848 a desfiin?at pedeapsa cu b. ca degradant?. Ea a continuat îns? dup? revolu?ie. In 1860, Comisia central? de la Foc?ani se pronun?? pentru desfiin?area b. 4. F?cind parte din categoria pedepselor corporale, b. a fost cunoscut? în legisla?ia aplicat? in Trans. ?i uzitat? în practica instan?elor judec?tore?ti pentru o serie de infrac?iuni, în diverse forme: b. cu biciul, cu b??ul, cu nuiele. B. cu b??ul s-a aplicat mai ales în practica instan?elor domeniale.^în decretele regale din feudalismul timpuriu s-a prev?zut b. cu biciul pentru unele infrac?iuni contra religiei ?i moralei: tulburarea serviciului divin, desfriul cu o roab? (în aceste dou? cazuri se aplica simultan ?i tunderea p?rului), neparticiparea la serviciul divin duminical, lucrul în ziua de duminic?, prorocirea vr?jitoreasc? a viitorului etc. App. const. prevedeau b. cu nuiele pentru desfrîna?ii nec?s?tori?i. Prin aplicarea public?, b. îndeplinea ?i func?ia de pedeaps? infamant?, contra onoarei; de aceea, nu se putea administra membrilor clasei nobiliare. Era prev?zut? ?i în drepturile or??ene?ti: S.M.S. o edictau în caz de desfrînare repetat?. Pedeapsa cu b. servea 111 anumite infrac?iuni la înlocuirea pedepsei pecuniare, în cazul de insolvabilitate a celui pedepsit cu amenda (de pild? in materie de amenzi pentru infrac?iuni forestiere în districtele gr?nicere?ti). B. s-a folosit pe scar? larg? împotriva iobagilor; dac? proprietarul sau v?taful s?u nu erau mul?umi?i de modul cum munceau, îi pedepseau pe loc cu lovituri de b??. La 1791, cînd s-a luat m?sura de a se elibera iobagii cu desp?gubire, cei care nu pl?teau desp?gubirea erau condamna?i s? suporte zilnic cîte 24 de lovituri de baston, iar femeile cîte 21 de lovituri de bici. Dup? unele limit?ri aduse in perioada destr?m?rii feudalismului exerci?iului acestei pedepse (in leg?tur? cu num?rul loviturilor ?i cu categoriile infrac?iunilor în care se putea pronun?a), b. a fost abolit? total, împreun? cu celelalte pedepse corporale, prin legea nr. 52/1871. B. prin lovituri cu vergi sau nuiele aplicate de dou? ?iruri aliniate de solda?i, prin care trebuia s? treac? infractorul — denumit? Gassenlaufen sau Spielrutenlaufcn — s-a aplicat ca pedeaps? ?i în regimentele gr?nicere?ti transilv?nene. Cu pu?in înainte de întemeierea acestor regimente, Maria Tereza a reglementat aceast? form? de p .deaps? specific militar? printr-un act normativ din 1752, in scopul limit?rii exceselor care avuseser? loc pin? atunci 111 aplicarea ci, prin reguli precise. P.S. - V.?. - T.V.-N.S. butrin (în special 111 Mold.) sau mo? (in ?. Rom.) erau vechi subdiviziuni teritoriale, egale intre ele, care puteau privi o racl? (subb?trin) sau întregul hotar al satului. Satul umbla in cazul unei asemenea dev?lm??ii pe mai mul?i li. sau mo.)/: ,,imbl? numai pe 2 b?trîni”; „au fost 3 mo?i” *15 sept. 1571. în mod obi?nuit, dev?lm??iile boiere?ti umbl?toare pe b. aveau caracter succesoral, pe cind în dev?lm??iile ??r?ne?ti b. sau mo?ul reprezenta o „împlr?irfe de bunuri pe grupe sociale de cete de neam?, f?r? de nici o referire la o spi?? comun?”. Existau, dealtfel, b. m?n?stire?ti 40 (partea linei m?n?stiri într-o dev?lm??ie s?teasc? mixt?), li. slr?inasi (cuprinzind pe str?inii intra?i în ob?te) etc. Î11 procesul de dizolvare a satului devâlma? umbl?tor pe b. sau mo?i de la împ?r?eala la nivel s?tesc se trece la cea dinl?unlrul celei de neam, ?i. eontinuindu-se fragmentarea ?i inegalizarea loturilor, precum ?i distribuirea veniturilor ob?te?ti, se ajunge la îns??i individualizarea drepturilor codcv?lina?ilor, calculin-du-sc drepturile ,,de cot?-parte inegale ?i individuale” de peste tot hotarul ,,inclusiv veniturile”. Protiinisisul intre dev?lm??ii din b. aceluia?i trup de mo?ie a i'ost 1111 mijloc de ap?rare împotriva acestui proces de disolu?ie. El s-a men?inut 111 toat? epoca medieval?, cu toat? lupta boierilor ?i a m?n?stirilor de destr?mare a dev?lm??iilor de mo?neni ?i de r?ze?i de?i, cu excep?ia Soborn. hris. ?i a Manualului lui Donici, protiinisisul 1111 a fost reglementat de dreptul nostru scris. împ?r?irea pe b. nu este un fenomen necesar in evolu?ia satelor de mo?neni constituite 111 ob?ti, spre deosebire de cea pe delni?e sau jirebii, care are caracter de generalitate, fiind intilnit? ?i în satele împ?r?ite pe b. în procesul de fragmentare se ajunge s? se vînd? jum?t??i de b., sferturi de b. etc. Fiecare b. era format din mai multe p?ininturi ?i fiecare mo? din mai mul?i stînjeni. Suprafa?a b. nu era totdeauna la fel de bine precizat? 111 actele de transmisiune. Astfel, întilnim formule ca: „un b?lrin la sat la Onceni, care b?trin s-au chemat b?trînul lui Dodea, cit? se va alegi partea acelui b?trin [. . sau.: „partea lui Yasile diaconul ?i nepotul s?u Ioan au fost 5 b?trini din Române?ti ?i alegin-du-i s-au venit în frunte hotarului 172 stînjeni pol“, adic?: b. era 34 stînjeni, 4 palme. V. oameni buni ?i b?trîni; ocin?; vîrst?. ‘ 7 O.S. beizadea; var. beizdadea, bezdadea, bezedea, bizdadca. La români, cuvintul a fost receptat în sec. 17, cu sensul de fiufial domnului. Fiii de domni continuau s? poarte titlul de b., chiar dup? mazilirea tat?lui lor. Cronicile sec. 18, scriind despre fiii domnilor, îi numeau obi?nuit „beizadele”. în sec. 19, fiii domnului ap?reau in documente, cumulînd titlul de voievod cu acela de „luminate beizadele’’. Titlul de b. era netrans-misibil. Ultimii fii de domn care au purtat titlul de b. au fost Gr. Sturdza, fiul lui M. Sturdza, domnul Mold., ?i D. Ghica, fiul lui Gr. Ghica, domnul ?. Itom. în a doua jum?tate a sec. 19, cuvintul b. c?p?tase un sens ironic (v. teatrul lui V. Alcc-sandri, N. Filimon etc.). _ P.S. / berbeni??; var. b?rbîn??, berbîn??. Termenul a desemnat: 1. o unitate de m?sur? a capacit??ii; 2. instrumentul de m?surat; 3. o dare asupra anumitor produse m?surate cu b.; 4. o tax? de breasl?. B. este semnalat? in Trans. înc? din sec. 14, ca unitate ?i instrument de m?sur? a mierei, brinzei etc. în sec. 19, o b. era egal? cu 200 fun?i (cca 100 kg). Se remarc?, în Mold., existen?a, sub numele de b., ?i a unei taxe pl?tite de me?terii str?ini, la intrarea într-o breasl?, sau de ucenic la primirea titlului de me?ter. în T. R(m. apare ca unitate de m?sur? a capacit??ii în sec. 17 ?i serve?te cu deosebire la m?suratul vinului. în Anale fier, g?sim ?i o indica?ie asupra m?rimii ei: 1/2 dintr-o bute (20 — 50 vedre). Acela?i document men?ioneaz? ?i sensul de dare al termenului b. V. p?rp?rit; vadr?. AC. ' be^leg?ril. Tax? încasat? de be?li-aga pe toate vilele aduse spre vinzare in tîr-guri, ca ?i pe tarabe ?i pe tranzac?iile încheiate in aceste tirguri (sec. 18 — începutul sec. 19); la perceperea acestei taxe, be?liii produceau multe abuzuri. N.S. bestie (pendar). Moned? turceasc? de valoare mare, care a circulat ?i în ??rile române; la 1820 valora 50 de gro?i. N.S. 41 be?liu. în ??rile române, b. au constituit un corp de mercenari turci sau t?tar·-pe care domnii îi foloseau ?i li pl?teau ca s? opreasc? pe turci de la omoruri ?i jafuri, pedepsind pe vinova?i. Primii 1». au ap?rut în sec. 16 in ?. Rom. sub domnia lui Mircea Ciobanul. O trup? de b. (sîrbi) a avut ?i Mihai Viteazul in 1599. Mai tîrziu, au fost inai des I). cre?tini. în sec. 18, I). erau repartiza?i in judele ?i comanda?i de cite un be?li-aga. în 1741 — 1742, in fiecare sat de margine se repartizase cite un b. La începutul sec. 19, ii g?sim ?i cu sarcina de a ocroti pe negustorii turci, afla?i în ??rile române. Num?rul b. nu era marc. în ?. Rom., sub domnia lui Caragca, erau 400 — 500, sub Alex. Su?u cu 1/3 mai pu?in. bc/inun. V. com?n? ; ccr?rit; cmbalic. bici?ju? (?. Rom., primele decenii sec. 19). Locuitor aflat in slujba mcnzilului sau po?tei, fiind scutit în schimb de o parte din d?ri. La 1819, existau b. in toate ude?ele: 175 in Teleorman, 149 in Vla?ca etc.; in total peste 2 000. biciiiluire. V. expertiz?. bigamie. Este infrac?iunea persoanei c?s?torite care se c?s?tore?te înc? o dat? f?r? a se fi desf?cut c?s?toria anterioar?; * despre b. o afl?m într-un document f?r? dat? adresat de Radu cel Mare (1495 — 1508) dreg?torilor Bra?ovului. C?s?toria in orindui-rea feudal? fiind monogam?, biserica a cdictat pedepse severe împotriva b. (c?s?toria unui b?rbat cu 2 femei), ?i a biandriei (c?s?toria unei femei cu 2 b?rba?i). Atit în Sijnt. lui Vlastares, cît ?i în pravilele sec. 17 ?i în Arm., b. era pedepsit?, f?r? a i se da aceast? denumire tehnic?. S'yn/. lui Vlastares pedepsea b. cu biciuirea ?i uneori •cu pedeapsa pentru adulter (t?ierea nasului). C.R.Î. o pedepsea cu moartea? numai dac? b. era s?vîr?it? ,,în toat? virsta” (gl. 15, z. 4) sau din convingere eretic? (gl. 15, z. 5). Altfel, b. era pedepsit? ,,dup? voia giude?ului”, fie cu ocna, fie cu purtarea vinovatului in pielea goal?, c?lare pe m?gar ?i b?tut pe toate uli?ele, precum ?i cu ?confiscarea bunurilor (gl. 15, z. 1). De?i în ??ri vecine b. era pedepsit? cu moartea {ex. Lituania), în ??rile române nu rezult? din docufnente c? s-ar fi aplicat aceast? pedeaps?.' Singurul caz a fost sub domnia lui Iacob Eraclid Despotul, care, într-o singur? or?, a executat 6 bigami. Documentele dovedesc c?, în fapt, b. era pedepsit?, c?ci „nu e lege f.. .] ca s? aib? omul dou? femei Vina de b., de?i grav?, putea fi r?scump?rat? prin „plata capului” care uneori însemna numai r?scump?rarea libert??ii. în sec. 19, divanul a considerat b. ca o,,cununie cu în?el?ciune”, so?ul bigam in?elînd biserica, ?i i-a aplicat, ca pentru în?el?ciune, pedeapsa surghiunului la m?n?stire. printre institu?iile cu precis profil feudal; treptat b. î?i estompeaz? caracterul feudal ?i cap?t? func?iuni de impozit: contribu?ie general? pentru nevoile statului, reprezentant al intereselor colective. Vechimea institu?iei nu coincide cu apari?ia în limbaj ?i documente a termenului. Sub denumirea de dajdie, aceast? contribu?ie este men?ionat? în ?. Rom. înc? din sec. 13 ?i ca bir din sec. 15; iar in Mold., sub numele de dan, o întîlnim în documentele sec. 15 ?i, probabil, în practica secolelor anterioare. între cele mai vechi documente care men?ioneaz? b. în ?. Rom., se citeaz? un act de scutire de d?jdii a m?n?stirii Cozia, emanînd de la Mihail, fiul Iui Mircea cel Mare: locuitorii d?rui?i m?n?stirii r?min obliga?i la plata b. c?tre domn. Documentele anterioare înregistreaz? existen?a birarilorf, ceea ce implic? institu?ia b. în Mold., termenul apare in Cr. lui Eftimie, pe vremea lui Al. L?pu?neanu (1552 — 1561). Cronicarii men?ioneaz? b. ca institu?ie de drept interna?ional, prezent? în rela?iile primilor domni români cu puterile suzerane. II., cu sensul generic de dare c?tre domn, apare ca o clauz? perina- P.S. N. S. P.S. 42 nent? în majoritatea daniilor domne?ti. Natura I». a prilejuit o controvers? in istoriografia noastr?; I». este privit sau ca impozit personal sau ca impozit real funciar. Documentele permit o singur? tez?: b. a fost un impozit personal, garantat cu averea contribuabilului (imobil? ?i mobil?), ori cu r?spunderea solidar? a satului (cisl?) sau a st?-pinului feudal. Dealtfel, b. a evoluat spre impozit personal bine caracterizat, trccind sub inciden?a sa totalitatea locuitorilor, indiferent de condi?ia social? ?i avere. Aceast? evolu?ie indic? nota dominant?, permanent? a no?iunii. Formele îmbr?cate de b. au fost multiple, dup? categoriile sociale impuse ori dup? destina?ia lui. Indic?m aci citeva din cele mai frecvente categorii: „b. de curte”, ,,b. de ro?ii’’ sau ,,b. la ro?ii“ (?. Horn.), „b. curtenilor”, curtcnie sau „dajde curteneasc?” (Mold.), ,.b. sluji toresc”, ,,Ij. domnesc”, „b. cnezesc”, ,,dajdia mazililor”, ,,dajdia rupta?ilor“, „dajdia negu?itori-lor”, „b. jidovilor”, ,,b. preo?esc” sau „Ir. de preo?i”, ,,b. de s?raci”, „b. de vecini’" sau ,.b. ruminilor”, ?ig?n?ritul, „b. de pl?ia?i”, ,,b. de poslu?nici ?i dirvari”, „b. de oameni slobozi”, „b. str?inilor”, .,b. pentru haraciu”, ,,b. temni?ei” ?i „b. femeilor rele” (?. Rom., sub I. G. Caragea), „b. împ?r?tesc”,,,darul bairamului”, „darul richiabie”, ,,b. de poelon”, ,,dajdea cinstitului împ?rat” „zlotul liaraciului” sau „zlotul” (Mold.) etc. Boierii erau, în general, scuti?i de b. Primele m?suri de impunere a lor dateaz? din a doua jum?tate a sec. 16. llia? Rarc? in Mold. a impus la b* pe „to?i boierii mari ?i mici ?i tot sfatul”, iar 111 ?. Rom. Milmea Turcitul (1586 — 1591) declara c? a fost silit s? impun? la b. pe to?i boierii „mari ?i mici”, pentru „haraciul cinstitului împ?rat ?i pentru nevoia?i greutatea ??rii Române?ti”. în vremea domniei lui Matei Basarab, Paul de Alep afirm? c? to?i boierii pl?teau b. sau tributul „în propor?ie cu propriet??ile ?i venitul lor”. Platnicii obi?nui?i ai b. s-au numit biTnici. Domnul obi?nuia s? acorde scutiri temporare ?i reduceri individuale sau colective de b. Prin reforma fiscal? a lui C. Mavrocordat, boierii in func?ie, neamurile ?i mazilii sînt exonera?i de b.; în Ardeal, preo?ii ortodoc?i erau de asemenea scuti?i. Scutirile personale se acordau, îndeosebi, slujba?ilor. S-au dat scutiri provizorii str?inilor spre a-i determina s? se colonizeze în ?ar?, locuitorilor fugi?i, spre a-i readuce in satele p?r?site, unor locuitori insolvabili. Impunerea la b. era individual? sau colectiv?, cu satul. Categoriile privilegiate pl?teau individual; ??ranii ?i ?iganii erau impu?i prin sistemul cislei. Insolvabilitatea sau fuga unui contribuabil 1111 reducea cuantumul total al b.; partea insolvabilului sau fugarului era suportat? de ceilal?i contribuabili din „foaia de cisl?’’. Criteriul de impunere era averea, mobil? sau imobil?; se constituiau unit??i fiscale (caput, cap), impuse la 1111 anumit b.; averea superioar? unei unit??i suporta un multiplu de 2 sau 3 b., dup? importan?a ei. Sistemul fiscal din ?ara F?g?ra?ului fixase — în 1560 — unitatea impozabil? la 4 vile de jug, care pl?teau un b.; pentru 2 vite, se pl?tea 1/2 b.; iar pentru o vit?, 1/4 b. Mold. a cunoscut, în sec. 18, un sistem asem?n?tor: unitatea impozabil? (capul) era de 10 vite; 20 de vite constituiau 2 capete ?i erau impuse la 2 b.. Cuantumul b. a variat. Un document muntean din 1612 indic? pentru unitatea impozabil? 4 taleri. In 1752, 1111 document din Mold., privind b. locuitorilor fugi?i, precizeaz?: „15 lei s? dea frunta?ul intr-un an, c?ruia s?-i fie socotit birul pe 6 boi, ?i 10 lei s? dea cel cu 2 ?i 5 lei cel cu 2 boi ?i 2 lei s? dea cel ce nu va avea nimic*’. Kxistau contribuabili care pl?teau o sum? forfetar?, cu ruptul. B. individual varia in raport cu averea contribuabilului; garan?ia pl??ii era constituit? de bunuri. Pentru tributul turcesc sepl?teau- b. separate, care oscilau dup? exigen?ele Por?ii. Cuantumul b. varia dup? timp ?i situa?ia economic? a satului. La reparti?ia b. pe sate se produceau multe nedrept??i datorit? interven?iei boierilor dreg?tori. La 23 aug. 1786, Al. Mavrocordat constata c?, „nep?zind cump?niala ce s? cade, cele mai multe din sate sînt cu mari u?urin?e la darea birului ?i necump?nite dup? a lor putin?e ca celelalte de la care au lipsit hatirurile ?i interesurile” dreg?torilor care ,,s-au dep?rtat cu totul de calea drept??ii’’. Ca urmare, domnul porunce?te ispravnicilor de ?inut s? p?zeasc? ,,cump?na drept??ii la toate satele [...], ca s? fie toate deopotriv? la darea birului”. In vremea domniei lui Matei Gliica un firman imperial constata: „ruinarea Moldovei se datore?te 43 mai mult boierilor ??rii, deoarece raialele, din îndemnurile lor, nu numai c? fug de la casele lor ?i se risipesc, dar se ?i ad?postesc in satele boierilor, iar ace?tia îi ascund ?i îi ap?r? ca s? nu pl?teasc? d?rile împ?r?te?ti [...]. Astfel ei i?i umplu satele cu raiale, ca s? trag? foloase de pe urma lor”. Situa?ia era aceea?i ?i in ?. Rom., unde generalul austriac Tige cerea boierilor olteni s? renun?e la sistemul protec?iei: „se constat? din relat?ri demne de încredere c? 111 Valahia se afl? nu numai familii, ci ?i sate întregi, ?i multe chiar, cârc, a?ezindu-se sub protec?ia unuia sau altuia, sînt scutite cu totul de d?ri ?i de * toate celelalte îndatoriri”. Reparti?ia inegal? a b. era cauzat? ?i de imposibilitatea stabilirii num?rului de contribuabili din pricina fugii ?i mobilit??ii acestora, ca ?i ascunderii lor de c?tre boierii interesa?i. Î11 1729, administra?ia austriac? a Olteniei î?i manifesta ea îns??i neputin?a de a stabili num?rul exact al locuitorilor prin constatarea c?: ,,nici unul din domnii de pin? acum nu a fost 111 stare s? afle num?rul familiilor, nici chiar principele Constantin Brincoveanu, de?i a stat în domnie 25 de ani ?i s-a str?duit in toate chipurile spre a-1 afla”. Contribuabilul înscris 111 foaia de cisl? „pecetluit?” a unui scaun de b. r?mînea legat de locul înscrierii pîn? la expirarea unei perioade fiscale. Documentele men?ioneaz? ?i cazuri de schimbare a domiciliului fiscal. II. grele aduceau în sap? de lemn masa ??ranilor liberi, care p?r?seau satele sau preferau condi?ia rumîniei. La fel de ap?s?tor era b. de lia-raci. Const. Mavrocordat a simplificat b., uniformizîndu-1 ?i frac?ionind plata sa în 4 sferturi. Cuantumul era de 105 parale de c?sa? ?i de 95 de parale de holtei. Prin reformele Reg. Org,., b., dare personal?, devine individual ?i uniform, cîte 3o lei (Mold.), mazilii cîte 45 lei (?. Rom.), iar recens?mîntul fiscal se face pe 7 ani. V. ?cisl?, dare, fug?, lude. Bibi.: 277, 318, 1 024-1 027, 1 154, 1 448. birar;-var. bircel. String?tori ue biruri recruta?i din categoriile sociale privilegiate. Apar în cele mai vechi documente — anterior men?ion?rii scriptice a birului — al?turi de al?i agen?i fiscali, denumi?i dup? natura d?rilor colectate. Se numeau b. atit boierii beneficiari nominali ai slujbei, cît ?i personalul prin care se executa pe teren încasarea birurilor. Boierii primeau slujba de b. in mod obligatoriu, la început, apoi prin concesiune (sec. 16), care le asigura venituri importante. Se pare c?, 111 primele secole, b. nu aveau, un sediu statornic la locul serviciului, încas?rile se f?ceau periodic, cînd se deplasau la fa?a locului, ,,ca s? strîng? acea bir?rie”. Se numea bir?rie atît slujba de strîng?tor al birurilor, cît ?i sediul ori scaunul? de bir, unde se efectua plata acestei contribu?ii. bir?u. Are mai multe sensuri: 1. în Trans. judele comunal sau primarul s?tesc, în satele din jurul Bra?ovului, din ?inutul Bistri?ei ?i pe alocuri în secuime, se nume?te I». Judele se alegea în biseric?, dup? o anumit? rinduial?. Tot astfel trebuie s? fi fost rînduit ?i b. in satele române?ti, de?i era confirmat de autoritatea superioar?. S?tenii, printr-o „carte”, adresat? autorit??ii, declarau: „pe altul noi s?tenii nu pohtim”. B. era cel mai important dreg?tor al satului. Atribu?iile sale judec?tore?ti erau cele mai însemnate: el rinduia cercet?ri, participa la expertize ?i, desigur, la judecat?, împreun? cu jura?ii ?i cu b?trinii satului. 2. B., dreg?tor român cu denumire de origine maghiar?, trebuie net deosebit de b. cur?ii, organ local al voievodului Trans., care îi reprezenta interesele ?i îi administra bunurile. 3. în Mold. b. de ocn? era ?eful corpora?iei ceang?ilor care lucrau în ocnele din ?inutul Bac?ului. * 15 mai 1635. El judeca pricinile ivite între ceang?i. V. jude s?lesc. . Rom., Mold.). Formau o categorie fiscal? ncprivilcgiat?, care alc?tuia majoritatea popula?iei ?i asupra c?reia ap?sa principala greutate a d?rilor. B. pl?teau d?rile propor?ional cu averea ?i erau solidari la plata acestora. Din aceast? cauz?, locuito- A.C. - N.S. A.C, P.S. 44 rii mai înst?ri?i c?utau s? ias? clin rindurile b. ?i s? ob?in? de Ia vistierie un regim mai ! a:i. ca bresla?i sau rupta?i. în documentele din sec. 17, b. apar ca o categorie deosebit? de boieri, curteni ?i slujitori, termenul de b. fiind înlocuit uneori cu acela de ?uran, s?rac sau mi?el. La 1819, in ?. Rom. b. au fost împ?r?i?i in 3 categorii, dup? avere: frunta?i, mijloca?i ?i coda?i. Datorit? tendin?ei locuitorilor de a sc?pa din ri>?durile b., num.irul lor a sc?zut în sec. 18 ?i începutul scz. 19 in favoarea alto? cate^vii fiscale. La 1823, in Mold., din 121 625 capi de familie, cî?i erau înregistra?i, doar i7 ·j3 3 erau b. havalegii, 28 864 scutelnici, 11 7<39 bresla?i ?i 21 933 slugi la ranguri. N. S. birnici p?miiUului. V. bîrsan. hir?ajj. Termen folosit în Trans. sinonim cu amend? sau gloab?. N. S. biseric?. Era o institu?ie global? — pe plan economic ?i pe plan na?ional —, dar ?i un a?tern de institu?ii ecleziastice ?i, în acela?i timp, o plac? turnant? pentru procesul (ic implantare obligatorie de institu?ii civile ?i publice, sau de structuri institu?ionale. considerate ca inseparabile de ac?iunea ?i de scopurile urm?rite de b. 1. Ca institu?ie global?, b. muntean? ?i cea moldovean? f?ceau parte din ecumenicitatea constant mopolitan?, cu adev?rat imperial? ?i bizantin?, care va marca pentru mult timp ortodoxia oriental?. Ca institu?ie na?ional?, b. nu va deveni autocefal?, dar de la sfîrsi-tul sec. 14 puterea domneasc? se va ciocni cu imperialismul rigid al patriarhatului, în special in Mold., ?i din 1401 domnul acestei ??ri, in acela?i timp tenace ?i conciliant, va accepta o formul? care s? permit? ca numirea formal? a mitropolitului de c?tre patriarh ?i basilms s? coincid? cu alegerea prealabil? a ,,??rii”. Va fi problema crucial? care so va pune înc? în sec. 18. Dup? dispari?ia toi/eus-ului, domnii români vor fi destul de puternici pentru a ?ine piept patriarhatului ecumenic. înfiin?area scaunelor episcopale ?i numirile de episcopi au fost, de la început, în miinile domnului, ale boieriior ?i ale ierarhiei locale. B. nu percepea dijm?, ca in ??rile catolice, dar ca a revendicat de timpuriu un drept de autogestiune in ceea ce prive?te m?n?stirile sub o form? clasic? (atonit?) in ?. Rom. (alegerea egumenilor de soborul c?lug?rilor m?n?stirii interesate) ?i sub form? sirbeasc? consacrat? de Zakonicul lui Du?an, în Mold. Dreptul de funda?ie bizantin (dreptul de ctitorie sau ctitoricesc), foarte diferit de dreptul de patronat occidental, a fost folosit de b. pentru a organiza crearea de m?n?stiri, asisten?a social?, înv???mintul ?i cultura, cu ajutorul dona?iilor pioase, stimulate energic cu un succes bine cunoscut, ?i privilegiate fa?? de dreptul de r?scump?rare al rudelor donatorului dup? novela lui Roman Lesapen (art. 927/928<922), înt?rit? de ri*iiiinul novelei din 988, atribuit? lui Vasile II ?i care abroga legisla?ia anti-inonastic? a lui Nicefor Focas (963/964). Pozi?ia b. na?ionale in statul feudal român era in totul asem?n?toare aceleia a Patriarhatului în raport cu basileus (afar?, bineîn?eles, in ceea ce prive?te rolul de direc?ie ecumenic? fa?? de celelalte biserici orientale); asociat? la conducerea politic? a statului, domeniul s?u feudal va fi în curind cel mai întins din ?ar?, cu un num?r important de vecini ?i de robi; ea va avea un cvasi -monopol al culturii, înv???mintului ?i asisten?ei sociale. Al?turi de b. domne?ti, cele mai modeste, ale boierilor, au jucat, mai ales în ?. Rom., pin? spre 1500, un rol apreciabil. P. P. Panaitescu a semnalat politica domneasc?, care a reu?it s? lege solid b. de stat, cantonind influen?a boierilor în limitele dreptului de funda?ie. Jurisdic?ia profesional? ?i civil? a b. a fost recunoscut? dup? principiile generale ale acesteia prin actele înse?i ale organiz?rii mitropolitane, reflectate slab în documentele sec. 15. Aceast? jurisdic?ie va dobîndi amploare prin crearea unui al doilea scaun mitropolitan în ?. Rom., a c?rui existen?? a fost scurt?, ?i a episcopatelor. Documentele mai apropiate învedereaz? exerci?iul acestei jurisdic?ii inferioare episcopului ?i desf??urindu-se sub supravegherea acestuia. în sec. 15, aceast? schem? institu?ional?, esen?ialinente bizantin?, nil se sprijin? înc? pc un cler de origine greac? atit de numeros ca in secoieie urm?toare. Dar mitropoli?ii de origine greac? ai ?. Rom. ?i unii ierarhi moldoveni au asigurat o strins? comuniune cu spritualitatea bizantin?, inclusiv importanta sintez? bizan-tino-slav?. Unul din punctele esen?iale ale programului de reform? alb. muntene, lansat de Nifon, va fi aplicarea strict? a pravilei bizantine 111 dauna unor obiceiuri locale, denun?ate ca meritind cenzura b. ?i, implicit, aceea a statului. Aceasta a cauzat c?derea dinamicului prelat ?i gonirea lui din ?ar?, unde corpul lui a fost adus curînd pentru a fi venerat în rindul sfin?ilor. Prin natura lucrurilor, limita l?sat? adapt?rilor schemei institu?iilor b. era în doctrin? ?i legalmcntc foarte strimt?. Dar în spatele acestei scheme legale, N. Iorga, urmat de G. Fotino, evocau o adaptare popular?. Aceast? [b. popular?, Iorga o lega de tradi?ia creat? de misionarii latini veni?i din Occident. De aceea, dup? el, „influen?a ierarhic? venind de sus e foarte slab? asupra clerului rural [...] felul s?u de a fi ?i de a ac?iona nu vine de la ordinele ?i de la reglementarea acestui ?ef oficial” (este vorba de episcop). Ad?ug?m la aceast? remarc? judicioas? faptu? c? substan?a institu?iilor cre?tine nu era exclusiv bizantin?. R?d?cinile lor veneau, pentru nu mare num?r dintre ele, dintr-o lume care precedase Bizan?ului, ?i chiar dup? sec. 4 sau 6, for?e nebizantine animau ?i alimentau b. ecumenic?. Acest proces va lua pentru ??rile române o amploare excep?ional? în urma realiz?rii sintezei bizantino-.siave. 2. Dar, pentru noi, marele rol institu?ional al b. este 111 leg?tur? cu pozi?ia ei do plac? turnant? pentru implantarea structurilor civile intr-un marc sector al vie?ii sociale a tuturor credincio?ilor, considerat de resortul religiei: familia ?i c?s?toria, calculul gradelor de rudenie ?i prohibirea amestec?rii de singe (incestul), raporturile dintre p?rin?i ?i copii, adulterul, procrearea, divor?ul. B. avea mari interese în regimul bizantin al succesiunilor, mai individualist ?i mai privatizat decît acela al obiceiului p?mîntului, al ob?tilor ?i al r?scump?r?rilor. B. avea o doctrin? a sa asupra propriet??ii ?i asupra muncii, asupra conven?iilor ?i asupra consim??mintului, asupra capi tulului ?i cametei, asupra testamentului, asupra procedurii, asupra pedepsei capitale ?i în general asupra responsabilit??ii penale ?i asupra eficacit??ii pedepselor spirituale, ca substitut sau ca ajutor eficace al pedepselor seculare. Ea în?elegea s? Tio prezent? în via?a breslelor de me?te?ugari ?i a corpora?iilor negustore?ti. Aceast? ac?iune institu?ional? a b. avea un fundament concret: aplicarea de c?tre b. a unui drept, special, dreptul canonic, declarat ca decurgînd din legea divin? ?i materializînd voin?a legislativ? a ierarhiei în acord cu puterea imperial?. Apoi, existen?a unui drept civil (nomoi) cu implica?ie canonic?, aplicat, de asemenea, de b., dar ?i de stat, intr-o simbioz? complicat? a celor dou? organisme. Î11 general, domnia a ?tiut s?-s» subordoneze b., menajind-o Ja nevoie. B. avea o doctrin? în materie de lege ?i de obicei ?i pusese în func?iune o tehnic? de cenzur? a obiceiurilor, pe care domnul a luat-o de model pentru tehnica propriei lui cenzuri. B. confirma uneori actele de stat ?i, pt iu tehnica blestemuluif, colabora la sanc?iunea anumitor acte domne?ti. B. sus?inea m general puterea central?, atît 111 politica sa intern?, cît ?i în cea extern?. Ea propov?duia supunerea fa?? de ordinea existent? ?i sprijinea lupta pentru ap?rarea independen?ei de stat ?i pentru p?strarea individualit??ii na?ionale in tot decursul domina?iei otomane, care nu a l?sat la nordul Dun?rii impactul cunoscut în alte regiuni de la sudul ei. Alian?a feudal? dintre domnie ?i b. s-a tradus prin avantaje materiale considerabile acordate b. sub form? de danii domne?ti, precum ?i prin frecvente ?i ampli? imunit??i. Nu trebuie s? uit?m faptul c? in evul mediu, b. de?inea controlul asupra preg?tirii intelectuale, „determinind caracterul esen?ialmente teologic” al culturii, ca o „consecin?? necesar? a pozi?iei adoptat? de biseric? în calitatea ei de suprem? chintesen?? ?i consfin?ire a domina?iei feudale existente”. V. ?i înv???mint. Prela?ii str?ini, aproape to?i de origine greac?, aveau dreptul s? fac? parte din compunerea instan?elor locale ?i s? confirme actele destinate s? produc? efecte în ??rile române. Jurisdic?ia bisericeasc? se exercita dc episcopi ?i de mitropoli?i cu ajutorul unor complete de judecat?, care la mitropolie luau caracterul unei instan?e colective (dicasterie), bine ates- 46 tat? documentar abia în a 2-a jum?tate a sec. 18 (in Mold., la 1773). în acest secol cre?te rolul jurisdic?ional al protopopilor în cadrul fiec?rei episcopii. Adun?rile biserici» erau «inoade formate din clerici ?i mireni, ocupindu-se cu probleme de alegere a ierarhilor. administrative si disciplinare ?i excep?ional dogmatice, ca cel convocat de Vasile Lupu Ia Ia?i (1042). O men?iune special? merit? sinodul de la Ia?i (1. ian. 1752) adunat de iacob Putncumil, penlru a înl?tura alegerea nep?mintenilor la un scaun mitropolitan sau episcopal in Molcl., contrar vechiului obicei care cerea ca ierarhii s? fie ale?i din clerul p?mintean. II. ortodox? român? a respins in general amestecul patriarhilor de Constantinopol in alegerea ierarhilor ei. Dup? cum ar?tau reprezentan?ii fc. din Mold., in mart. 1786: ,,alegerea ?i a?ezarea arhiereului nostru se face c?tr? domn dup? rug?ciunea ?i cerirea p?mintului”; tot „dup? vechiul ?i nestr?mutatul ol)iu·;ii al p?minlului nostru’’, patriarhului de Constantinopol i se trimitea apoi în-?tiii:‘are de alegerea f?cut?, .,ca s? fie cunoscut ?i la palriar?ie". Adversarii continuit??ii românilor — incepind cu Roesler ?i pin? în zilele noastre — foloseau ca ,,argu-menî ' principal al teoriei lor presupusa dependen?? a b. ortodoxe române de patriarhi;’. de Ohrida. ceea ce constituia pentru ei o dovad?" c? românii ar fi venit de 3a sudul Dun?rii. Lucrurile au fost l?murite de curind în mod definitiv de Mihai Maxim pe baza a dou? documente turce?ti din anul 1544. Din primul rezult? c? -- pl?tind vistieriei imperiale 4 100 de galbeni, cu 100 de galbeni mai mult decit d?dea patriarhul Constantinopolului — întreprinz?torul arhiepiscop Prohor al Ohridei ob?i-nusc de la sultanul Soliman cel M?re? jurisdic?ia asupra mitropoliilor ?. Rom. ?i .Mold. La 22 sept. 154 1 — dup? ce patriarhul leremia al Constantinopolului a promis c? pl?te?te ?i el haznalei sultanului aceea?i sum? de 4 10U de galbeni — , Soliman a poruncit ca ,.patriarhul vilaietelor Moldovei ?i ??rii Române?ti s? fie deslipit de patriarhia lui Prohor, care este acum patriarhul Ohridei, ?i s? se anexeze la patriarhia numi!ului leremia, a?a cum s-a obi?nuit din vechime". Xn exist? deci nici o leg?tur? între pasagera dependen?? a b. române de Ohrida în sec. 10 ?i continuitatea românilor. 2. în Trans., înc? de la începutul organiz?rii acesteia ca provincie aparte in cadrul regatului feudal ungar, popula?ia autohton?, f?cînd parte din b. cre?tin? r?s?ritean? sau ortodox?, î?i avea organizarea ei bisericeasc? proprie, cu o ierarhie incipient?, dar care, cu timpul, avea s? sc dezvolte, conturindu-se în afar? de parohiile conduse de preo?iy protopopiatele conduse de protopopi ?i eparhiile sau diecesclc conduse de episcopi (vl?dici), in sec. 16 infiin?indu-se pentru românii din principatul Trans. o mitropolie, cu sediul la începui in Alba Iulia, mai tirziu la Sibiu. Ca organe colegiale care ajutau pe ierarhii ortodoc?i in munca de conducere a b. au func?ionat soboarele^ care erau de dou? categorii: soboarc mari (pe ling? episcopi) ?i soboare mici sau protopope?ti (pe ling? protopopi) ?i a c?ror organizare a suferit o influen?? reformat? (calvin?). Ortodoc?ii din Trans., considera?i „schismatici”, au fost persecuta?i atit de puterea de stat, cit ?i de b. catolic?. La 1366, Ludovic cel Mare, regele Ungariei, a pus criteriul confesional la baza politicii sale de transformare a românilor transilv?neni 111 popula?ie tolerat?, f?r? drepturi politice, in ciuda pozi?iei lor de na?iune majoritar?. Nobilii români din Trans. care au trecut la catolicism au fost destul de repede maghiariza?i. Ca oameni ai vremii lor, domnii ?. Rom. ?i Mold. au în?eles datoria de a ajuta pe românii din Trans. s?-?i p?streze credin?a, împotriva încerc?rilor repetate de prozelitism catolic, calvin sau protestant. A?a se explic? interesul pe care-1 manifestau ?tefan cel Mare sau Petru Rare? pentru episcopia de Vad, ca ?i acela al lui Mihai Viteazul — ctitor al imii multor l?ca?uri 111 Trans.—de a asigura libertatea b. ortodoxe din aceast? provincie, pus? sub obl?duirea mitropoliei din Tirgovi?te, ca semn al unit??ii ce exista între ele. în afar? de sprijinul acordat împotriva prozelitismului amintit — îndeosebi cu prilejul unirii cu Roma — prin interven?ii directe pe ling? principii Trans. sau la curtea imperial? din Viena, domnii ?. Rom ?i ai Mold. au acordat importante ajutoare mate-rale bisericii ortodoxe din Trans., în primul rînd c?r?i de cult tip?rite 111 ??rile extra-<îarpatice. Dup? dispari?ia organelor politico-administrative laice române?ti superioare 47 prin înlocuirea lor cu organele statului feudal cuceritor, organizarea b. a r?mas în Trans., penlru popula?ia b??tina??, singura ierarhie constituit? pe întreaga scar? din elemente provenite din sinul s?u ?i servind interesele spirituale ale sale. Ocuparea Trans. de c?tre regatul ungar ?i efectuarea din ini?iativa statuiiii a diverse colcniz?ri de elemente alogene au dus la o diversitate în domeniul bisericesc prin organizarea ?i func?ionarea mai multor b. Cea mai veche b. str?in? implantat? aici a fost b. catolica. S-au întemeiat pe teritoriile transilv?nene mai multe epi- ; pii catolice (dc Alba Iulia, de Oradea, de Cenad), iar pentru elementul s?sesc coloni/ .i o prepozitur? a Sibiului. Capul b. catolice din Trans. stricto sensu a fost episcopii! de Alba Iulia. II. catolic?, sprijinit? pe vremea voievodatului Trans. dc regii Ungariei, înzestrat? cu mari domenii ?i încadrat? 111 sistemul feudal, avea venituri apreciabile din dijme si celelalte presta?ii ale popula?iei. Sl?bit? în timpul principatului autonom al Trans. prin trecerea la reforma religioas? a unei mari p?r?i a popula?iilor maghiar? ?i s?seasc?, h. catolic? a ajuns iar??i la întîietate pe vremea domina?iei Habsburi'ilor, care nu numai c? au sprijinit-o, dar au c?utat s?-i m?reasc? num?rul credincio?ilor prin atragerea la unire a unei p?r?i a clementului românesc, la sfir?itul sec. 17. Acest fapt a avut drept consecin?? diferen?ierea religioas? a elementului autohton, care de atunci s-a separat în dou? b. II. unit? a avut în frunte pe episcopul diecezei unite transilv?nene, a c?rui re?edin?? a fost ini?ial la Alba Iulia, apoi la F?g?ra? ?i s-a stabilit în fine la Blaj, ?i in subordinea c?ruia au func?ionat 4 vicari (al F?g?ra?ului, al Ha?egului, al Rodnei ?i al Silvanici) ?i un num?r mai mare de protopopi; in cadrul fiec?rui protopopiat func?ionau mai mul?i preo?i, conduc?tori spirituali ai parohiilor. ?i in cadrul acestei b. au func?ionat un sobor mare pe lîng? episcop ?i soboare mici pe lîng? vicari ?i protopopi. La 1777 s-a înfiin?at pentru românii din Ungaria ?i Banat episcopia unit? de Oradea. In sec. 16, curentele de reform? au dus la întemeierea altor b. în Trans., ceea ce a accentuat diversificarea religioas? a popula?iei de aici. S-au constituit astfel b. luteran? (evanghelic?), reformat? (calvin?) ?i unitarian? (anti-trinitar?), cea din?ii avînd credincio?i sa?i, iar celelalte dou? maghiari, trecu?i la reform? prin desprinderea din cadrul b. catolice. Aceste b. au de?inut intr-o anumit? perioad? (pe vremea principatului autonom) întîietatea fa?? dc b. catolic?, exercitlnd ?i o puternic? influen?? în organizarea b. române?ti transilv?nene, in primul rind a celei ortodoxe, cu repercusiuni ?i în dezvoltarea literaturii religioase a românilor din Trans. Fiecare din aceste 3 b. a avut în frunte cîte un superintendent. Superintendentul luteran ?i-a avut re?edin?a la Bicrtan (in scaunul Media?ului), superintendentul calvin la Aiud, iar cel unitarian la Cluj. Raporturile dintre organele b. transilv?nene ?i credincio?ii lor s-au manifestat în conducerea spiritual?, în perceperea de venituri si in judecarea anumitor categorii* de cauze dc c?tre instan?ele biserice?ti. In leg?tur? cu competen?a instan?elor biserice?ti, mai trebuie s? remarc?m aici: a. pentru b. catolic?, aceast? competen?? a sc?zut cu timpul, fiind mai larg? in perioada cea mai veche (în perioada feudalismului timpuriu intrau, de pild?, 111 aceast? categorie ?i paricidul, raptul de femei, adulterul), limitindu-se apoi treptat (în sec. 15 ea cuprindea, în afar? de infrac?iunile pur biserice?ti, cazurile privind c?snicia ?i între?inerea copiilor, dijma cuvenit? b., dotali?iul, paraphernum, quartalitium, succesiunea testamentar?); infrac?iuni biserice?ti erau: apostasia, blasfemia, erezia, jur?mîntul strimb, sacrilegiul, schisma, simonia, supersti?ia. Erau scoase expres din competen?a instan?elor biserice?ti cauzele privind proprietatea, b. Pentru b. ortodox?, majoritatea cazurilor de judec??i s?vîr?ite de forurile biserice?ti a c?ror amintire s-a p?strat în documentele r?mase se refer? la certuri pentru strane ori „presean??” 111 b., proprietatea unor obiecte biserice?ti, destituiri de clerici etc. V. abate; arhiereu; c?lug?r; cler; diacon; m?n?stire ; mitropolie; mitropolit; pop?; scaune de judecat? în Trans. Bibi.: 21, 58, 101, 139, 140, 225, 244, 301, 343, 400, 402-404, 439, 474, 503, 504, 743, 779, 787, 800, 829, 916, 976, 1 187, 1 197, 1 220, 1 236, 1 319, 1 346, 1 430, 1 487, 1 593, 1 594, 1640. V.G. - V.?. - N.S. 48 biv. Prefix la titlurile marilor dreg?tori în documentele slavo-române pentru desemnarea lor ca fo?ti dreg?tori. R?mas 111 limba roman? cu acela?i sens atit 111 documentele române, cit ?i in cronicile sec. 17—18,; in sec. 19 îl g?sim in L. Car. (ed. 1955, 186) ?i chiar dup? Rcg. org.: „biv vel ban Gr. Brincoveanu?\ P.S. bilei. Localitate rural? sau urban? unde au loc schimburi de bunuri economice la o anumit? perioad? a anului. Institu?ia b. î?i are originea 111 diversele s?rb?tori religioase ini?iate de m?n?stiri sau biserici pentru pomenirea hramului? unui sfint (panegiria, ferici, nundinuni), cînd, stringindu-se localnicii unui ?inut spre a asista la praznic, se f?ceau schimburi de produse agricole sau me?te?ug?re?ti, sub supravegherea reprezentan?ilor ecleziastici, care asigurau protec?ia, securitatea ?i jurisdic?ia eventual? a tranzac?iilor. Autoritatea statal? a intervenit de timpuriu pentru a reglementa condi?iile de ?inere a b. Astfel, in Trans., s-a stabilit periodicitatea tîrgurilor libere de bucate, s-au luat m?suri pentru protec?ia negu??torilor str?ini, s-a interzis discriminarea Ja?? de negu??torii evrei, in 1291, C, Andrei III interzice nobililor s?-i jefuiasc? pe negu??tori ?i desfiin?eaz? numeroase v?mi? interne; îng?duie oaspe?ilor? (sa?i) din Cîinpia Turzii ,,s? ?in? tirg inccpind de vineri dup? prînz pîn? sîm-b?t? seara, f?r? nici o vam?”. Iar 111 1293, voievodul Trans. Roland Borsa acord? oaspe?ilor din Dej dreptul de tîrg liber in fiecare zi, scutit de orice jurisdic?ie ?i de orice amestec al slujba?ilor voievodali ?i de vam?. Tirgurile s?pt?mînale erau ?inute mai ales pentru schimbul de grîne ?i vite. Pe la mijlocul sec. 14, ora?ele Bistri?a, Bra?ov ?i Sibiu, cu drept de tirg s?pt?mînal, cap?t? de la regii Ungariei importante privilegii comerciale. In ?. Rom., b. apare sub numele de tirg, zbor ?i se dezvolt? dup? model transilv?nean ?i balcanic, in sec. 14—15, în afar? de numeroase centre comerciale urbane se dezvolt? ?i numeroase b. rurale. Dreptul de a constitui un b. era un privilegiu domnesc ?i el putea fi con cedat. Concesionarea dreptului de b. comporta dreptul de a incasa taxele uzuale. Domnul asigura de obicei poli?ia b. ?i dispunea anume m?suri edilitare, pu?ind percepe sau conceda lyxma 111 b., diferitele taxe fiind minu?ios specificate în regulamentele întocmite sub domnii fanario?i. Mai ales în sec. 18, domnii atribuiau dreptul de b. ?i de percepere a taxelor aferente unor a?ez?minte ?colare. în general, vama la b. c?dea 111 sarcina vinz?torului. Boierii nu pl?teau tax? pentru desfacerea produselor lor decit dac? recurgeau la intermediari. în Mold.,. condi?iile au fost aproximativ acelea?i cu cele din ?. Rom. Se foloseau îns? mai mult termenii iarmaroc ?i tîrg. Primele iarmaroace apar la grani?a cu Polonia, între Hotin ?i Kolaczin (1519) ?i sint mutate de Petru ?chiopul la Lipin?i ?i L?nte?ti. Negu??torii str?ini (sa?i, armeni, evrei) au jucat un rol important în tranzac?iile de la b. Domnii exercitau poli?ia ?i jurisdic?ia b. prin vornici? de tîrg care, ca ?i în ?. Rom., erau uneori obliga?i ca din taxele încasate s? subven?ioneze ?colile din tîrgul respectiv. Comer?ul ambulant era îng?duit numai în zilele de b. Dezvoltarea capitalismului nu a pricinuit lichidarea li., dar le-a redus la un rol strict regional, cu predominarea tranzac?iilor în produse alimentare ?i mai ales vite. D.L. birsan. P?stor din ?ara Bîrsei, numit astfel de c?tre ??ranii de dincoace de Gar-pa?i. Veneau în ?. Rom. ?i Mold. pentru p??una tul oilor ?i vitelor între Sf. Petru ?i Sf. Gheorghe. Pe ling? numele obi?nuit de b., p?storii din ?ara Bîrsei erau numi?i ?i scheeni sau scheai ?i mai rar bra?oveni, sub termenul acesta fiind desemna?i cu deosebire negustorii din Bra?ov. P?storii transilv?neni din ?. Rom. sint semnala?i documentar înc? din sec. 15. B. s-au bucurat de un tratament privilegiat în ??rile române extracarpatice : 1. erau scuti?i de sarcinile personale (diverse forme de bir); 2. nu pl?teau p??unatul în munte (?. Rom.), pl?teau îns? go?tina de oi în Mold.; 3. în caz de vinzare a oilor sau produselor lactate în ?ar?, pl?teau d?rile aferente; la ?es pl?teau: 49 vi. atletul st?pinilor de mo?ie; J. oieritul ?i 6. un miel de turm? ?i 2 bani de cal ctnd se tt-eintorceau la munte. In Mold., b. formau 2 categorii distincte: cei de pe plaiurile Putnei -?i Bac?ului ?i cei de la Soveja (Putna) ?i Ga?in (Bac?u), care, statornici?i în ?ar?, se numeau „birnici p?mintului” sau „slobozeni”. Ace?tia pl?teau, în locul birului, o rupt? de 3 000 de lei vechi, iar go?tina de oi o d?deau „b?rs?ne?te”, cîte 6 bani de oaie. II. slobozeni de la Soveja ?i Ca?in aveau cîte un vornic, cu atribu?ii fiscale ?i .judiciare în?untrul comunit??ii lor. în 1813, Ioan Caragea reglementa p?storitul b.· obligindu-i s? aib? cîte un „pa?u?” în care s? men?ioneze contingentul propriu de vite. Cuantumul oieritului pl?tit de b. în ?. Rom. era — la ?es — , pin? dup? 1730, ? de 10 bani pe oaie, iar in Mold., ,,de la dzeace bucate un leu”. Sub Gr. Ghica, oieritul muntean a crescut la 15 bani, apoi la 30 de bani, iar v?c?ritul la 66 parale (198 bani). In 1740, b. pl?teau în Mold. 12 bani de oaie, plus o r?sur? de 10 bani; de la Al. Ipsi-lanti (1774), s-a pl?tit ?i 111 ?. Rom. 12 bani; in aceea?i vreme ins? (1780), b. moldoveni datorau o go?tin? de oi mai mic?, 10 bani de oaie. Importan?a b. in economia ?. Rom. era mare: astfel, 111 1780, p?storii transilv?neni posedau 500 000 oi din totalul *de 4 milioane. Dup? 1774, odat? cu înfiin?area Agen?iei austriece la Bucure?ti ?i Ia?i, regimul b. (sudi?i) în ??rile române nu mai este supus fluctua?iilor ?i arbitrariului dinamite; ei î?i consolideaz? vechile privilegii ?i cap?t? altele noi. V. dare. A.C. blasfemie. în Trans., insultarea numelui lui Dumnezeu, la primul caz se pedepsea cu b?taia cu vergi, la al doilea cu b?taia cu b??ul ?i la al treilea cu moartea. V. - biseric?. V.?. blazon. A înso?i o vorbire cu sunete de trompet? era un obicei practicat la întrecerile cavalere?ti, unde heralzii prezentau pe cavaleri descriindu-le stemele. Acest termen a c?p?tat apoi sensul de ?tiin?? heraldic?, adic? cunoa?terea, explicarea ?i descrierea unei steme folosind o terminologie de specialitate. Al doilea sens al termenului de b., devenit ast?zi cel mai obi?nuit, înseamn? ansamblul elementelor componente ale unei steme, adic?: scutul, cu diviziunile ?i mobilele sale, cît ?i cu ornamentele sale •exterioare ?i anume: timbrul (coif cu cimier ?i lambrechini), coroana, tenan?ii, supor?ii sau sus?in?torii, deviza, decora?iile, mantoul sau pavilionul. B a fost utilizat în timpul orînduirii feudale ca semn de recunoa?tere a noble?ii. în ?. Rom. ?i Mold. nu au existat b. ereditare, boierii utilizind reprezent?ri heraldice doar pe pece?ile lor. în schimb, în Trans. ne-au r?mas numeroase diplome speciale de acordare de b., diplome care cuprindeau descrierea am?nun?it? a acestuia. Printre cei c?rora li s-au acordat astfel de b. s-au aflat ?i unii boieri din T. Rom. sau Mold., care au fost prin Trans. ?i au între?inut rela?ii bune cu principii acestei ??ri (ex. Todera?cu Sturza mare sp?tar din ?. Rom., 1679). V. înnobilare. N.S. blestem. 1. Este una din formele tehnice fundamentale ale dreptului feudal. De?i mecanismul Iui este de natur? mistic-religioas? ?i apar?ine, ca atare, 111 primul rînd ‘dreptului canonic, via?a juridic? laic? l-a adoptat într-o m?sur? a?a de marc, incit procedura feudal? ?i chiar dreptul material nu pot fi în?elese f?r? cercetarea atent? a acestei institu?ii. B. con?ine o invocare impreca?ional? ?i ritual? a divinit??ii, în scopul de a ob?ine, în cazul unei anumite abateri, excluderea persoanei care o va s?vîr?i -din comunitatea religioas? ?i supunerea ei la anumite pedepse în via?a de dincolo de mormînt. B. este o form? de anatem? j, de excomunicare ?, de excludere din comunitatea religioas?, de salvare a sufletelor credincio?ilor. Invocarea poate emana de la un particular, într-un simplu act privat (zapis cu clauz? de b.), f?r? interven?ia unui ritual religios; de la o autoritate laic?, îndeosebi de la domn, ca sanc?iune penal? direct?, dar mai ales pentru înt?rirea actelor lui de stat; de la o autoritate bisericeasc? -50 fie pentru ap?rarea intereselor ei directe, fie ca un act jurisdic?ional, cerut de particularul sau autoritatea care au interesul ori c?derea de a pune în mi?care sanc?iunea^ respectiv? (cartea de l>.). Cea mai impresionant? form? de b. este cea care se pronun?? cu prilejul unei adun?ri a Marii adun?ri a st?rilor, a Soborului ??rii, ale c?rui hot?-riri sint înt?rite de domn prin hrisoave sanc?ionate cu un b. aruncat asupra celor ce· le-ar înc?lca in viitor, domni, dreg?tori sau particulari. Formele neconformiste de b.., f?cind parte din magia neagr?, sint reprimate de organiza?ia social? dominant? ?i nu intr? în sfera cercet?rilor noastre. în cazul clauzelor de b. privat sau domnesc, raportul religios ?i juridic se stabile?te intre cel ce pronun?? b. — socotit, in credin?a animist? care st? la baza lui, a fi în m?sur? s? declan?eze direct reac?ia solicitat? a divinit??ii — ?i persoana de la care se dore?te ob?inerea unei anumite conduite. T?ria acestui b. depinde exclusiv de valoarea moral? atribuit? — in mentalitatea vremii — actului prin care autorul b. — p?rin?ii, rude, parte contractant?, biseric?, domnul ??rii — declan?eaz? interven?ia divinit??ii. ?i in raporturile de stat sint frecvente cazurile-cind domnii declar? sincer c? nu vor s? cad? sub sanc?iunea unui b., sau cel pu?in par a fi determina?i 111 conduita lor de existen?a b. Cazurile de nesocotire a b. sint extrem de numeroase, mai ales 111 raporturile dintre domni. Totu?i organizarea unei proceduri de dezlegare ele sub puterea b. dovede?te eficacitatea psihologic? a acestei sanc?iuni. Dezlegarea se ob?inea printr-o plat? important?, surs? de venituri pentru biseric?. II. nu poate func?iona dcclt intr-o societate înc? puternic dominat? de credin?a supersti?ioas? 111 realitatea pedepselor evocate în formula de b. 2. Deosebit de acest b. -sanc?iune, este b.-dovad?, dat prin carte de b. !n cazul c?r?ilor de b., eliberate de biseric?, la cererea unui interesat, împotriva unei persoane determinate, trebuie s? distingem, dup? cum cartea de b. este sau nu încadrat? într-o procedur? judiciar? regulat?. Cartea de b. putea fi nenominal?, adrcsîndu-se tuturor celor ce cunosc adev?rul în cauza supus? cercet?rii. în afara procedurii, cartea de b. ac?ioneaz? ca o clauz? unilateral?, cu adaosul c? forma solemn? dat? de biseric? exercit? o ac?iune mental? mai puternic? asupra celui vizat. Cind, 111 cadrul unei proceduri, una dintre p?r?i, ob?ine o carte de b. pentru partea cu care se judec?, 111 leg?tur? cu declara?ii, m?rturisiri sau acte pe care aceasta este obligat? s? le fac? ?i s? le produc? 111 instan?? sau pentru martorii din proces, b. tinde s? asigure veracitatea declara?iilor sau conduitei acelei p?r?i. Vor fi cazuri în care acceptarea b. poate fi refuzat?. în general, îns?,, refuzarea unui b. ordonat de instan?? echivaleaz? cu recunoa?terea afirma?iilor p?r?ii care l-a ob?inut. Instan?ele precizeaz? c? neprimirea b. atrage îndeplinirea obliga?iei t?g?duite. La mijlocul sec. 18, cererea de jur?mint cu b. apare instan?ei fireasc? dac? e vorba de ??rani simpli ?i nclireasc? dac? este vorba de or??eni mai lumina?i. Acceptarea b. se traduce în fapt prin depunerea unui jur?mînt religios, sub sanc?iunile prev?zute de b., clac? declara?ia care urmeaz? nu ar corespunde adev?rului. Sanc?iunile religioase urmeaz? indiferent dac? se stabile?te ulterior c? s-a jurat fals (sperjur). Dac? îns? se stabile?te sperjurul, intervin ?i sanc?iunile penale ?i biserice?ti prev?zute pentru acest delict. H. apare deci ca un jur?mint calificat, îmbr?cat într-un ritual menit s? produc? o impresie deosebit? asupra min?ilor simple sau bigote. El mai difer? de* jur?mîntul simplu prin aceea c? sanc?iunile sperjurului sint precizate sub forme teribile ?i pot varia de la o carte la alta de b. Aceste variante, dezvoltate în sînul bisericii din b. folclorului, sint semnificative pentru treapta de dezvoltare a societ??ii feudale. C?r?ile de b., fie private, fie procedurale, erau pl?tite bisericii, constituind o important? surs? de venit pentru înaltul cler. Ele erau eliberate de episcopi pentru eparhiile lor, de mitropoli?i ?i de patriarhi. Ca ?i jur?mintul, b. era condamnat 111 principiu de biseric?, dar practicat în fapt. în Principatele române, în ciuda unor impresionante încerc?ri de împiedicare a practicii lui abuzive, în a doua jum?tate a sec. 18, in procedur? c?r?ile de b. s-au practicat pin? la Reg.org. Ele sînt înc? recunoscute de L. Car., fiind admisibile în cazurile, cu formele ?i cu efectele jur?mîntului,. spre deosebire de nizamul lui C. Al. Ispilanti, în care se f?cea deosebire între jur?mînt ?i cartea de b., aceasta din urm? fiind privit? „ca un lucru oare?ce mai u?or' .-?i nev?t?m?tor pin? într-atit cit este puterea jur?mintului”. V. afurisenie; proclet. Bibi.: 249, 524, 868, 1 021, 1 425, 1 586. V.G. - O.S. boi. Dat? fiind bog??ia în vite a ??rilor române, b. au fost uliliza?i atit Ja perceperea anumitor d?ri, cit ?i la plata amenzilor (îndeosebi de?ugubin?). Tot cu luarea unui num?r de b. erau pedepsi?i în ?. Rom. în sec. 16—1? cei care jurau strimb (amenda purtind numele de boii jur?torilor). La 16 mai 1628, B, jur?torii care juraser? strimb au fost ,,pr?da?i” fiecare de cîte 3 boi „cum a fost obicciul ?i legea ??rii”, iar la .20 mai 1633, Matei Basarab a luat de la al?i 12 megia?i jur?tori ,,dc la fiecare cîte 6 boi, • cum este legea ??rii, pentru c? au jurat strimb”. V. bou de iarn?. N.S. boier. 1. Clasa social? dominant? din statele feudale române?ti. Ei erau st?pîni de p?mint ridica?i dintre ??rani la conducerea ?i comanda militar? a ob?tilor ?i asocia?iilor de ob?ti. La început ale?i, ei s-au permanentizat la conducere, devenind cu timpul st?pîni feudali cu caracter ereditar. Existen?a lor a precedat cu mult întemeierea, fiind atestat? din sec. 10. Termenul de b. nu dovede?te originea slav? a st?rii boiere?ti deoarece: a. numele nu dovede?te totdeauna originea institu?iei, ci adesea numai filiera ei; b. slavii nu au p?truns în ??rile române în ipostaza de cuceritori. Originea româneasc?, ??r?neasc?, a st?rii boiere?ti este afirmat? de N. Iorga ?i confirmata de noile cercet?ri. Termenul b.*1389, B, în ?. Rom. ?i 1392, A, in Mold. Boierimea a jucat un rol politic însemnat; "ea' a fost analoag?, dar nu identic?, cu nobilimea de care s-a deosebit prin lipsa titulaturii nobiliare ?i prin p?trunderea în „cinul’’ boieresc a ??ranilor liberi (r?ze?i?). 2. De la întemeiere pîn? în sec. 15 pentru apartenen?a la starea boiereasc? a precump?nit st?pînirea de p?mînt. în sfatul domnesc, la care participau b. ?i dreg?tori, b. f?r? dreg?torii erau men?iona?i înaintea dreg?torilor]“. Concluzia just? (Xenopol): b. mari care aduceau un contingent important la oastea domneasc? aveau mai mare pbndere decît dreg?torii. Ace?tia ap?reau în documente cu titlul de jupan sau vlastelin? în ?. Rom. (sec. 15 ?i 16) ?i cu acela de pan, în Mold. Cu timpul, dreg?torii au fost toi mai des numi?i b.; în sec. 17, boieria a devenit sinonim? cu dreg?toria. Din sec. 17 ?i, mai pronun?at, în secri8, boieria deriv? din dreg?torie, dar niciodat? aceste idei n-au fost exclusive. Cînd boierimea s-a întemeiat pe st?pînirea de p?mînt, calitatea de b. a avut un caracter ereditar. Cînd a crescut importan?a dreg?toriilor, b. au p?strat titlul de dreg?tori chiar dup? ie?irea din dreg?torie. Cum a observat Wallenburg în raportul c?tre Metternich din 1837, în ??rile române, boierimea se prezint? ca ,,un amestec de nobilime de na?tere ?i de slujb?”. S. Ideea c? la originea boierimii a stat st?pînirea de p?mînt, emis? de Xenopol ?i acceptat? de I. Bogdan, a fost documentat? de C. Giu-rescu: înainte de întemeiere ?i în primele secole dup? ea, to?i proprietarii de p?mînt se numeau fr. Mai mult, exist? documente în care termenul de b. apare ca echivalent cu acela de om liber. Pin? în sec. 17, megie?ii (proprietarii dev?lma?i) apar în documente ca b. .hot?rnici, b. jur?tori, b. judec?tori, b. adeveritori. Legarea no?iunii de b. de aceea de st?pîn de p?mint con?ine un adev?r istoric, care a f?cut ca denumirea de b. s? fie p?strat? pentru to?i proprietarii mici ?i lipsi?i de dreg?torii, chiar într-o vreme cînd proprietarii mari primesc dreg?torii ?i cînd prin b. începea s? se în?eleag? mai ales st?pinul de p?mînt pjuns dreg?tor. 4. Categoriile de b. A. Dup? rang: b. mari ?i mici, deseori men?iona?i în documente. Cu timpul a ap?rut ?i categoria b. mijlocii, astfel c? b. mici au r?mas de cl. III, numi?i ?i boierna?i?. Ierarhia între b. se p?stra cu stricte?e. Ea se v?dea în mai multe semne exterioare: de exemplu, caftan |; b. de tr. III s?rutau celor de tr. I poala caftanului, b. de tr. II Ie s?rutau mîna, iar b. de rang egal se s?rutau intre ei pe b?rbi, în sec. 14—16, b. mari, care st?pîneau mai multe sate, au început s? se numeasc? b. veli?i?. Din sec. 17, la baza boieriei fiind dreg?toria, ierarhia în starea boierimii este determinat? de ierarhia între dreg?tori; titlul dreg?toriei ?inea loc de titlu nobiliar* D. Cantemir împarte boierimea (stare social?) în 3 categorii: a. b. propriu-zi?i care ocup? dreg?t oriile cele mai înalte ale ??rii, precum ?i urma?ii lor; b. curtenii ?i c. c?l?ra?ii. El aminte?te de r?ze?i, pe care ii consider? ??rani liberi. B. Dup? dreg?forie: b. de sfat ?i b. (ic divan ctc. în sec. 18, reforma lui G. Mavrocordat a considerat b. mari (veli?i) pe dreg?torii de la rangul de mare ban la clucerul de arie 111 ?. Rom. ?i de la marele logof?t pin;} ia logof?tul Ia 3-lea 111 Mold. Protipendada cuprindea numai pe vel logofe?i, vel vornici, .hatmani, vel postelnici, vel aga, iar in ?. Rom. ?i pe marii bani. C. în a doua jum?tate t· sec. 18, apar b. f?r? dreg?torii efective, adic? numai cu titluri onorifice (paia sau proii.). ob?inute prin bani, deosebi?i de b. cu dreg?torii efective (halca). II. paia erau trecu?i la tabla vistieriei cu drepturile ?i num?rul de scutelnici potrivit rangului lor. în Mold., de acest procedeu a uzat in special Ion Sandu Sturdza, care, sprijinindu-?i domnia pe b. de l.r. II, a lovit în cei de tr. I, înmul?ind num?rul b.: în 1833, în Mold. erau de 5 ori mai mul?i b. decît în ?, Rom.; Wallenburg ar?ta c? 1/3 din popula?ia b??tina?? a Mold. apar?inea lagmei boiere?ti. De?i Reg. org. (ari. 399 — 400) a interzis aceast? practic?, ea a continuii t: 111 1835, s-a acordat titlul de Ireti postelnic unui copil de 8 ani. în afar? de titlurile de b. cump?rate cu bani (foarte numeroase în vremea domniei lui Ioan Caragea), unii locuitori au fost boieri?i cu sila îndeosebi în vremea domniei lui N. Mavrogheni, despre care se spunea: „boeriia cu sila pe cei ce afla c? au ceva bani; le trimetea caftane ?i c?r?i domne?ti cu ciohodari ?i, ori pe unde îi afla, îi înbr?ca (cu caftan) ?i le lua banii”. Dup? Ienaehi?? V?c?rescu, domnul ,,umbla prin sate ?i îmbr?ca pe ??rani cu caftane ?i apoi îi punea la închisoare ca s? dea bani, fapte ce nu le-au mai v?zut ?ara Româneasc?”. în felul acesta, ?ara s-a umplut de b., c?ft?ni?i f?r? voie. De?i practic rangurile r?mîneau în aceea?i familie, starea boiereasc? se primenea prin dec?derea unora din b. mari (s?r?ci?i, pribegi?i, uci?i) ?i prin ridicarea din rindurile ??ranilor liberi sau ale curtenilor ?i boierna?ilor (prin fapte de arme, stringere de avere, manevre politice ctc.) a unor oameni noi carc cî?tigau încrederea domnului ?i marilor dreg?tori 5. II. au fost totdeauna fr?mînta?i de nemul?umiri, unii din cei mari rivnind domnia, cei mici poftind noi ranguri ?i avere. Ei pîrau adesea pe domn la Poart? sau manevrau cu ajutorul str?inilor împotriva domnului. B. au fost de prin sec. 17 deseori împ?r?i?i în partide, dup? simpatia fa?? de o putere vecin? : b. Movile?ti erau polonofili, b. Cantacuzine?ti, austrofili. în sec. 18 — 19 existau 3 partide boiere?ti: unul turcofil (majoritatea b.), altul rusofil, al treilea austrofil. Din sec. 17, boierimea b??tina?? s-a luptat contra accesului grecilor la dreg?torii, mergind pîn? la conflict cu domnul (Leon Tom?a), dar a?ez?mîntul din 15 iul. 1631 a fost un succes efemer. Practica a revenit mai ales sub fanario?i. Hati?eriful din 1774 a consacrat egalitatea la dreg?torii între greci ?i p?mînteni. Abia în 1802, s-a admis prioritatea p?mîntenilor ?i numai prin revolu?ia din 1821 s-a realizat dezideratul boierimii b??tina?e. Nu totdeauna fr?min??rile boiere?ti au fost sterpe. Uneori b. se sprijineau pe popor („?ara”) împotriva unor domni abuzivi 6. Î11 afar? de dreptul lor de a alege pe domn, b. s-au bucurat de prt vilegii de clas? garantate de domnie: a. Privilegii fiscale: scutiri sau reduceri de d?ri indirecte. Dintr-o rela?ie de c?l?torie din 1587 afl?m c? „marii boieri moldoveni, care stau în jurul domnului, socotesc ca cel mai mare folos ?i cea mai mare cinste de a-1 sluji pe domn f?r? plat? (senza pagamento), în schimbul scutirii de toate d?rile în afar? de tribut” < = bir ). La 1631, boierii munteni „mari ?i mici” erau scuti?i de: oierit, gor?tin?, virlârici ?i dijm? din stupi, „cum au fost de veac”, iar la 4 iun. 1734, C. Mavrocordat a hot?rit s? scuteasc? de „dajdia vistieriei” pe to?i marii boieri dc la vel logof?t pîn? la treti logof?t, ca ?i pe fiii acestora. Scutirile s-au men?inut pîn? la Rcg. org. ?i, cu unele modific?ri, pîn? la suprimarea privilegiilor prin Conven?ia de la Paris din 1858. Prin reformele din ?. Rom. (1739) ?i din Mold. (1741), C. Mavrocordat a „rînduit leala” chiar ?i b. lipsi?i de dreg?torii. Aceast? regul? a fost respectat? pîn? la domnia lui C. Ipsilanti. B. se bucurau ?i de drepturi la scutelnici. b. Privilegii judiciare. B. aveau dreptul de a fi judeca?i direct de domn, arbitru între feudali, drept respectat pîn? la C. Mavrocordat, care, prin reforma sa, a acordat ispravnicilor competen?a de a judeca ?i pe b., în pricini civile de mo?ii ?i de 53 ?igani, cu condi?ia ca la judecat? s? participe ?i 2 b. mazili. II. au luptat mereu pentru respectarea privilegiilor lor. în Mold., abia la 1827 li s-a recunoscut dreptul de a fi judeca?y „dup? vechiul obicei”. 11. mai aveau privilegiul consacrat prin pravile de a fi pedepsi ?r cu pedepse mai u?oare (b?ne?ti), in cazurile în care oamenii de rînd sufereau pedepse: trupe?ti: moartea, b?taia etc. Cind pedeapsa cu moartea era inevitabil?, 1). erau decapita?i, nu spinzura?i. Casele boiere?ti nu puteau fi c?lcate de organele poli?iei. I*. nu puteau fi aresta?i decit cu încuviin?area domnului ?i închi?i în c?mara domneasc? 7-Au existat I). ?i in Trans., îndeosebi in ?ara F?g?ra?ului. Aflat? mult timp sub st?pânirea domnilor de la sudul Carpa?ilor ?i strins legat? de împrejur?rile form?rii acestui stat, ?ara F?g?ra?ului a cunoscut o organizare social? asem?n?toare aceleia din ?. Rom.: aici vechilor cnezi le-au luat locul boierii, ca la sudul Carpa?ilor, voievozii au disp?rut, iar ??ranii aservi?i au fost numi?i vecini, ca ?i în ?ara Rom. Chiar ?i dup? transformarea ??rii F?g?ra?ului in domeniu feudal, cei doi termeni fundamentali ai societ??ii, b. ?i vecinii, s-au men?inut. Numero?i b. din ?ara F?g?ra?ului î?i aveau propriet??ile consfin?ite prin hrisoave eliberate de domnii ?. Rom. (Mircea cel Mare, Ylad Dracul etc.). Astfel, F?g?ra?ul a dus dincolo de Carpa?i ,,pin? la cap?tul societ??ii feudale un titlu românesc de libertate, unul din termenii fundamentali ai societ??ii feudale române?ti, mo?tenit de-a dreptul din ?ara Româneasc?” (D. Prodan). V, aristocra?ie; boieronat; mazili; neamuri. Bibi.: 53, 257, 260, 479, 481, 601-606, 616. 069, 1 112, 1 117, 1 255, 1 262, 1 263, 1 308, 1 309, 1 392, 1 445, 1 509. P.S.-N.S. boieresc. Munca prestat? de ??rani pe mo?iile boiere?ti in Mold. în schiinbuî buc??ii de p?mint pe care o aveau în folosin?? ( = clac? în sens restrins). Fa început, munca se desf??ura, timp de cileva zile pe an, numai la gospod?ria boierului, st?pîn de p?mint, iar mai tîrziu, pe ogoare. Se deosebea dc_clac?.prin aceea c? la început claca a a avut un caracter benevol cu sens de ajutor, pe cind b. avea un caracter obligatoriu, în sensul, devenit obi?nuit, de obliga?ie general? de munc? pe p?mîntul st?pinului, apare în numeroase hrisoave din sec. 18. Zilele de munc? gratuit? efectuat? pe mo?iile m?n?stire?ti încep s? se numeasc? „m?n?stiresc”. T. V. boierna?. Categoria cea mai de jos a boierimii. * 10 iun. 1415, B. Categoria b, era format? fie din boieri mai s?raci sau dec?zu?i, fie prin ascensiunea unor mo?neni înst?ri?i care ajungeau s? capete o slujb? sau o mic? dreg?torie. D. Cantemir deosebea 2 categorii de b.: 1. tinerii, feciori de boieri care i?i f?ceau noviciatul în vederea promov?rii lor intr-o dreg?torie ?i îndeplineau ,,slujbe de tain? ale cur?ii”. dreg?torii]" de la curtea domnului, care îndeplineau sarcini in interesul personal al domnului, precum: marele c?m?ra?, v?taful de aprozi, cuparul etc. Cantemir arat? c? ace?ti dreg?tori se recrutau nu numai dintre boieri, ci ?i dintre ,,oamenii cei mai de jos” ?i chiar dintre prizonieri. Neculce confirm?. La 1728, Grigore II Ghica, arat? c? b. ,,de curte” erau considcra?î cei pîn? la u?arul II. Uneori, b. f?ceau parte din suita unui mare dreg?tor care înso?ea mi demnitar str?in sau chiar dintr-o ambasad?: alteori, aveau sarcini minore. Domnul ir rînduia ca ?i pe boierii mari s? cerceteze pricini judec?tore?ti. 11. nu erau prea numero?i; astfel, in Oltenia, sub ocupa?ia austriac?, erau cam 200. llot?rîrea divanului din 1776· privitoare la hot?rnicii în?elegea prin b. pe ,,cei ce n-au îmbr?cat caftan”. Dar acesta nu era un criteriu, deoarece nu to?i boierii aveau drept la caftan. Apartenen?a b. la clasa boiereasc? este neîndoielnic?. în Mold., un document din 1818 ne spune c? prin b. se În?eleg cei care nu se trag din boieri ?i ,,au dobindit cinuri mai mici ce sînt de la vel ??trar în gios 11. se bucurau de privilegii boiere?ti, dar numai ei personal; urma?ii lor intrau în categoria mazililor. Boierii mari aveau repulsie la ideea încuscririi cu familiile de b.; poporul, care venea mai des în contact cu b. decît cu boierii, îi ridiculiza, definindu- „mai ma^e peste cei mici. staroste peste calici”. P. S. 54 boieronat. Mo?iile apar?inînd boierilor din ?ara F?g?ra?ului; denumirea acestor bunuri imobiliare deriva deci de la aceea a titularilor drepturilor de proprietate asupra lor. Aceste mo?ii puteau con?ine: terenuri agricole, conace, mun?i, p?duri, livezi, fine?e, locuri de moar?, mori etc. ?i erau transmisibile ereditar. Ele aveau caracter nobiliar, în cuprinsul b. se puteau afla ?i sate dependente, locuite de „vecinii” apar?in?tori boierilor st?pinitori ai b., vecini care erau îndatora?i la clac? fa?? de ace?tia. Termenul de ,,b. îamilial” reliefeaz? caracterul de bun imobiliar familial al b. Un b. putea apar?ine mai multor boieri in indiviziune. V.?. bolnilu. Sensul cu care a fost întrebuin?at euvintul in trecut este contro\ersat: osuarul m?n?stirii, l?ca? de odihn? pentru c?lug?rii b?trîni ?i bolnavi, spital pentru orice suferind. *13 sept. 1471, A: ?tefan cel Mare d?ruie?te m?n?stirii Zografu, ,,s? fie de la noi acestei bolni?e pe fiecare an 500 dc aspri pentru cei ce se afl? in aceast? bolni??”. De unde rezult? c? la acea dat? b. era o înc?pere locuit?, nu un osuar, în care st?teau, desigur, c?lug?rii b?trîni ?i bolnavi ai m?n?stirii. Din alt document muntean din 24 iul. 1524, rezult? c? se f?cea distinc?ie intre bolni?a m?n?stirii ?i „locul primitor de c?l?tori” sau .„ad?postul de c?l?tori”, ceea ce înt?re?te ideea c? în b. erau ad?posti?i c?lug?rii b?trîni ?i bolnavi, iar c?l?torii care aveau drum pe la m?n?stire sau veneau chiar acolo in pelerinaj erau ad?posti?i intr-un l?ca? special. Dac? ins? un asemenea l?ca? nu exista la m?n?stire, drume?ul obosit sau bolnav era ad?postit desigur în b. m?n?stirii spre a se odihni sau a-?i c?uta s?n?tatea. No?iunea nu era deci bine precizat?, in b. putindu-se afla ?i oameni nevoia?i ?i bolnavi. Mardarie Cozianul traducea b. prin cas? de bolnavi. Desigur c? în ??rile române nu era dccit rareori cite un c?lug?r înv??at, cunosc?tor al secretelor medicinii epocii, ca in m?n?stirile bizantine sau chiar in unele din cele slave, dar în orice caz, se g?seau c?lug?ri c?rora s? li se fi transmis printr-o lung? tradi?ie leacurile aplicate bolilor curente. C.R.Î. pune in circula?ie euvintul spital, pentru care arat? o repulsie deosebit? (gl. 9, z. 15, 16). î. L. nu adopt? termenul, inlocuindu-1 cu perifraza mai ?evocatoare: „case unde zac calicii ?i oamenii bolnavi”, sau „case de mi?ei bolnavi” . a fost desfiin?at? odat? cu celelalte „v?mi dinl?untru”, prin reformele Reg. org. A.C. bul? de aur. Folosit? de cancelaria bizantin? pentru sigilarea documentelor imperiale (de unde hrisoboullon ?i hrisov^, prin intermediar sud-slav). Cancelaria statelor slave din sudul Dun?rii (Bulgaria, Serbia, Bosnia) folosea termenul de hrisov pentru orice diplom? emis? de un suveran, chiar dac? actul nu purta ca pecete o b.a·, ci un sigiliu de plumb sau de cear? (acte numite in Occident charlae). Regii Ungariei ?i domnii români emiteau ?i oi, in unele cazuri, diplome sigilate cu b.a., în loc s? poarte obi?nuitele pece?i de cear?. Cancelaria ungar? a început s? sigileze actele regale de mare însemn?tate, din sec. 12, cu asemenea b.a· (aurcum sigillium, aurea bulla). Denumirea s-a extins asupra tuturor actelor prev?zute cu pece?i de aur. Printre cele mai importante acte solemne din aceast? categorie, emise de regii Ungariei, ?i care au avut aplicare in Trans., se situeaz? b.a. emis? de regele Andrei II la 1222, prin care se confirmau ?i se extindeau privilegiile nobilimii, reglementate deja de regii anteriori. Aceast? I). avea menirea s? contribuie la frinarca anarhiei ?i a iarîmi??rii 60 feudale. Ha c?uta s? institu?ionalizeze ordinea feudal? prin garantarea privilegiilor ?i’ imunit??ilor de diferite categorii ale straturilor feudale (in materie fiscal?, de libertate personal?, de procedur? judiciar?) ?i aducea unele importante preciz?ri in leg?tur? cu dreptul de proprietate feudal?, cu situa?ia str?inilor ?i cu unele aspecte ale func?ion?rii organiz?rii de stat feudale. A fost confirmat? ulterior ?i ad?ugit? în repetate rînduri (1231, 1267, 1351, 1384, 1397, 1464 etc.), ajungînd s? fie considerat? drept o adev?rat? „cart? a libert??ilor” feudale de pe teritoriul regatului medieval ungar ?i baza „constitu?iei’', deci a organiz?rii statului ungar, pîn? în anul revolu?ionar 1848. în ??rile ortodoxe influen?ate de Bizan?, b.a· purtau, pe lîng? numele generic de hrisov, ?i pe acela de engolpion (medalion) sau de zlalo peceatîi. Domnii români emiteau asemenea acte sigilate cu b.a. pentru danii f?cute unor institu?ii ecleziastice ortodoxe str?ine. Se p?streaz? ?ase acte voievodale române?ti sigilate cu asemenea b.a-Ele provin de la Alexandru Mircea al ?. Rom. (1568 — 1577), Mihnea Turcitul (1589), Petru Cercel (nedatat?), Petru ?chiopul (id.); Matei Basarab (id.), Grigore Ghica (1664, cu pecete de argint aurit). V.?. - D.L. buluc. în limba român? cuvintul a p?truns la sfir?itul sec. 16 ?i a circulat cu sensul de steag, unitate militar? cu efectiv de 50—70 de oameni. Echivalen?a b. = steag rezult? din documente ?i din faptul c? bulucba?a comanda sub D. Cantemir 100 de seimeni. P.S. bulucba?a. Comandantul unui buluc.* 1665. De la sfir?itul sec. 17 mai mul?i b-erau pu?i sub comanda unui ba?-bulucba??, *28 nov. 1692. Pe vremea lui D. Cantemir erau in Mold. 10 b.. La 1728 existau 8 b. age?ti ?i 4 b. h?tm?ne?ti. P.S. bunuri fiscale (bona fiscalia). Se numeau in Trans., în perioada principatului autonom ?i a principatului sub Iîabsburgi, bunurile imobiliare apar?inînd statului privit ca subiect de drepturi patrimoniale (fiscus). Aceste bunuri erau înregistrate în c?r?ile' funciare| pe numele fiscului. în aceast? categorie de bunuri, un important procent îl formau bunurile imobiliare f?cînd parte din mo?tenirile vacante prin deslieren?? ?i din averile confiscate pentru nota infidelifatis (v. tr?dare). Uzucapiunea privind b.f^ avea loc in cel mai lung termen prev?zut de lege (100 de ani). în Trans., directorul fiscal trebuia, între altele, s? urm?reasc? redobindirea b.f. înstr?inate, r?scump?rarea b.f. z?logite etc. B.f. nu puteau fi înstr?inate definitiv ?i nu puteau fi z?logite decît în cazuri extraordinare ?i doar pîn? la o anumit? sum?. B.f. din Trans. au fost cuprinse într-o eviden?? special?: Regestrum bonorum fiscalium, întocmit pentru întîia dat? sub Gabriel Belhlen în baza unei hot?rîri dietale din 1615, ref?cut în 1649 — 1650, sub Gheorghe Râkoczi II. Competente pentru judecarea proceselor privind b.f. erau, în procesele privind proprietatea, forum productionale sau tridicasteriale; în cele privind z?logirea, forum quindenale (v. Scaunele de judecat? in Trans.). Dieta era organul competent s? aprobe pierderea calit??ii de b.f. ?i scoaterea din registrul amintit a unui b.f.. V. mo?tenitor. V.?. buri|erme?ter. V. pirgar. /buriu. Unitate variabil? ?i instrument de m?sur? a lichidelor, cu o capacitate între 8—TTîPvedre. A fost men?ionat în documentele Urzii ale ?. Rom. ?i a servit la m?suratul vinului, rachiului, poate ?i al uleiului. A.C. 61 / butej var. butoi. Unitate de m?sur? variabil? ?i instrument de capacitate pentru ^icliicTe^ A fost cunoscut? în toate ??rile locuite de români. Iu Trans., este men?ionat? în sec. 18 ca unitate de m?sur? a vinului, de capacit??i diferite dup? regiuni: la Baia Mare, circa 40 vedre (b. mijlocie) ?i 100 vedre (b. mare); rn regiunea Bra?ovului, 40 — 50 vedre (b. mijlocie) ?i 80 vedre (b. mare). în ?. Rom., b. (butoiul) figureaz? in • cele mai vechi acte de danie c?tre m?n?stiri. Capacitatea b. muiitene a variat, in primele timpuri, între 50—200 vedre; în sec. 19, ca pare s? se fi stabilizat la 100 de vedre. Documentele vechi ale ?. Rom. prezint? b. nu numai ca m?sur? a vinului, ci ?i a altor lichide: miere, mied. Cu aceea?i func?ie ?i acelea?i caractere apare b. ?i in Mold. incepînd cu sec. 15. A. C. butuc. 1. Bucat? dintr-un trunchi de copac, cojil?, prev?zut? cu g?uri, în care -se prindeau picioarele, miinile, gitul unui arestat ori condamnat. Inslrumentul este vechi, fiind folosit ?i de romani. în b. sau în obezi erau pu?i, de obicei, numai oamenii 'de rînd; boierii erau, în general, întemni?a?i cu l'iare la picioare sau la git, cind erau învinui?i de r?zvr?tire sau hainie. Totu?i, uneori, în caz de hiclenie erau ?i boierii pu?i în obezi. în mod obi?nuit, punerea în b. nu era o pedeaps?, ci o m?sur? de siguran?? luat?, potrivit obiceiului p?inîntului, împotriva unor preveni?i periculo?i, în vederea transport?rii lor la un loc de cercetare sau de judecat?, sau chiar pentru de?inerea lor pîn? la pronun?area instan?ei. în mod abuziv, s?tenii care se luptau cu st?pînii de p?mînt pentru dreptatea lor erau ?inu?i la închisoare 111 b. Î11 b. se puneau uneori ?i prizonierii de r?zboi. Ca pedeaps?, punerea în b. a fost p?strat? din vechiul obicei al p?mintului pîn? aproape în zilele noastre. Preotul sau b?trinii satului obi?nuiau •s? ?in? pe vinovat în b.; 111 gr?dina bisericii, cîteva ore sau chiar o zi întreag?, în v?zul tuturor, pentru vreo fapt? care c?lca morala satului. 2. B. mai avea ?i sensul de scaun de m?cel?rie. V. tr?dare. P. S. - T. V. buzdugan. însemn al domniei, asem?n?tor probabil cu sceptrul. Cînd Miliai Viteazul a încheiat pace cu otomanii, în 1598, sultanul i-a trimis sabie ?i b.; la 1633, .Matei Basarab a primit ?i el ,,caftan, buzdugan, dup? obicei”. în Mold. este amintit ;la 1563, cînd ?tefan Tom?a l-a lovit pe Despot Vod? cu b. La ceremonii, b. era purtat *de marele sp?tar, despre care M. Costin afirm?: ,,p??e?te îndat? dup? domn, cu sabia ^atîrnat? de bra?ul sting si purtînd în mîna dreapt? buzduganul”. N.S. c cadastru feudal. Intabularea drepturilor ?i redeven?elor feudale pe baz? urbarial? Hot?rit ini?ial de împ?ratul Iosif II pentru Trans., în vederea consemn?rii ?i unific?rii redeven?elor ?i, în general, a tuturor sarcinilor feudale, c. nu s-a putut întocmiv mult? vreme. în 1817, în urma unei foamete care pricinuise moartea a numero?i locuitori ai Trans., împ?ratul Francisc II (1792 — 1835) dispune instituirea unui Comitet ad-hoc, care izbute?te s? instituie cadastrul intre 1819—1820, dar f?r? a-1 pune în aplicare. Abia in 1840 se reglementeaz? printr-o lege m?surile preliminare care s? fie-luate în vederea m?sur?torilor propriet??ilor ?i a clas?rii lor pe valori economice.. V. urbariu. D. L. «‘adiii. Func?ionar musulman cu atribu?ii multiple, între care mai importante-erau cele de ordin judec?toresc. C. din raialele de pe Dun?re aveau ?i misiunea de a trimite la centru rapoarte confiden?iale privind comportarea conduc?torilor provinciali., în primele tratate dintre voievozii români ?i sultan se prevedea neamestecul Por?ii în justi?ia intern? a ??rilor noastre. Apari?ia c. in raialele de pe cele dou? maluri, ale Dun?rii marcheaz? începutul imixtiunii otomane în justi?ia celor dou? provincii! române?ti. Este vorba de competen?a e. in litigiile iscate între români ?i turcii afl?tori pe teritoriul românesc. Abuzuri numeroase ?i grave au fost urmarea acestei imixtiuni; de aceea, dup? tratatul de la Kuciuk-Kainargi (10 iul. 1774), sultanul d? un hati?erif spre a Ie curma (4 nov. 1774): se recunoa?te domnului jurisdic?ia în pricinile dintre* români ?i în cele dintre români ?i turci; pentru acestea din urm?, divanul va fi completat cu divan effendi ?i zabi?ii turci afla?i în ?ar?. Dac? instan?a astfel constituit? -nu va reu?i s? satisfac? p?r?ile, pricina se va trimite ,,înaintea cadiului de Br?il?” (respectiv Giurgiu), care judec? in apel. Potrivit acestui hati?erif, românii in proces cu turcii trebuia s? mearg? la Br?ila sau Giurgiu (raiale turce?ti) spre a fi judeca?i în apel de c*., dup? legea musulman?, ceea ce constituia o dubl? înc?lcare a privilegiilor· recunoscute prin vechile tratate. în 1784 ?i 1802 este reluat? problema competen?ei e.. Odat? cu înfiin?area consulatului rus în ??rile române, e. va solu?iona — în apel — ?i pricinile dintre ru?i ?i români. De remarcat c? judecata se f?cea ,,conform beratului sau privilegiului pe care l-a dat Poarta”. Prin tratatul de la Adrianopol (2 sept. 1829), cet??ile de pe malul sting al Dun?rii (Br?ila, Giurgiu, Turnu) sînt redate Principatelor: astfel dispar ?i e. de pe teritoriul românesc. Art. 7 al Conven?iei de la Paris (19 aug. 1858), proclamînd formal autonomia justi?iei române?ti, precizeaz? c? nimeni nu poale fi ,,sustras judec?torilor lui fire?ti”, care vor fi magistra?ii numi?i de domn. A. C. enitnn. Hain? oriental?, lung? pîn? în p?mint, de origine persan?, adoptat? de turci ?i chiar de Imperiul bizantin, în ultima sa perioad? (sec. 14 — 15), ca ve?mintele onoare pentru marii dreg?tori. Otomanii foloseau e. pentru sultan ?i dreg?tori ca semn 63; al învestirii. In ?. Rom., c. a p?truns în sec. 15. *5 apr. 1485, B. In Mold. de la Alexandru cel Bun pîn? la Petru Rare?, domnii au purtat haina imperial? bizantin? (grana?a). Primul care a purtat c. a iost Al. L?pn?neanu. Ga semn al învestiturii, abia în sec. 16 a fost introdus „caftanul domnesc” sau „de domnie”. C. era o hain? bogat?, îmbl?nit? cu hermin?, samur, ris, vulpe, cu g?itane ?i nasturi de aur cu pietre pre?ioase. Sultanul avea 3 categorii de c.: din acestea, prima (hilal) era acordat? numai excep?ional domnilor români (ex. C. Brîncoveanu); obi?nuit, ace?tia primeau categoria II (alâ) atît la numire, cît ?i la reînnoirea domniei (mucarer). In sec. 15 ?i 16, rezult? din tablourile yotîve c? ?i doamnele purtau c. Domnul folosea e. tot pentru a învedera învestirea sau înt?rirea marilor dreg?tori. Pin? în sec. 18, aveau drept la c. numai veli?ii boieri ?i dreg?torii de starea I ?i II. în a doua jum?tate a sec. 18, boierii de starea III au primit ?i ei dreptul s? poarte c. C. era purtat, ca hain? de onoare, numai la solemnit??i. Cuvîntul câft?nire, echivalent cu numirea in func?ie, subliniaz? prima semnifica?ie a c. A doua semnifica?ie era aten?ia domnului pentru un dreg?tor, p?mîn-tean sau str?in: un fel de decora?ie. Cu timpul c. a devenit izvor de venit întîi pentru marele postelnic?, apoi pentru domn. Ilavaetul? c., cuvenit marelui postelnic, stabilit de obicei, a fost tarifat prin Condica lui Gr. Ghica III din 1776, dup? gradul dreg?torului, de la 15 — 100 lei. La sfir?itul sec. 18 ?i începutul sec. 19, c. ?i-a pierdut din semnifica?ia de simbol al învestirii. Ca s?-?i creeze venituri ?i s? promoveze favori?i, domnii au înfiin?at categoria dreg?torilor f?r? dreg?torii (paia), care primeau numai titlul (onorific) ?i c. în 1814, Caragea a redus la jum?tate havaetul c. pentru boierii paia. în sec. 18 apare un nou dreg?tor, caftangiul, care preg?te?te c. ?i îmbrac? pe boieri •cu c. Acesta este primul valet al domnului. Purtarea c. a d?inuit, anacronic, ?i dup? Reg. org.y de?i regula acord?rii c. la numirea dreg?torilor a încetat cu aceast? legiuire. V. catastiful arhondologiei. P.S. U?âLdfLQlaŁA I. Erau c. pe care satele ?i chiar ora?ele a?ezate pe drumurile oamenilor domne?ti (curieri, ?tafetari) erau obligate s?-i dea acestora ca s?-?i continue cursa cu cai odihni?i ?i vitez? maxim?. Aceast? obliga?ie, consacrat? de obiceiul p?mîntului, ;apare în documentele ?. Rom. din sec. 15. Acest obicei se întîlne?te ?i în Mold. mai tîrziu. Sarcina de a da c.o. ap?sa greu mai ales asupra satelor aflate pe drumurile frecventate, de unde fuga satelor departe de drumuri. Norma consuetudinar? s-a p?strat •?i în sec. 17, 18 ?i 19. A veni ,,de olac” însemna a veni foarte repede. Cu timpul, c.o. a devenit sinonim cu c. de po?t?, c. de menzil. La 1692 existau în Mold. c. de o. :?i c. de menzil. 2. Derivatul ol?cctr e vechi ?i a avut 2 sensuri principale: a. mic dreg?tor îns?rcinat cu strîngerea c.o. de la cei supu?i acestei obliga?ii. Unele documente ap?r? de ol?cari; b. curier, vestitor c?lare; 3. în amintirea poporului, o. s-a p?strat prin folclor, chiar dup? sfîr?itul feudalismului: „Trimi- sei ?apte olace // nu-mi aduci pe mîndra-ncoace?”. P.S. ^ cai domne?ti Łi împ?r?te?ti. Obliga?ia locuitorilor din ?. Rom. ?i Mold. de a da ?cai pentru nevoile cur?ii domne?ti ?i ale turcilor; la 10 mart. 1670, ?tefan Cerchez comisul din Mold. ducea ni?te e.î. în Creta. De obicei se strîngeau bani cu care se cump?rau apoi „cai buni, gra?i ?i frumo?i’’, cum spun documentele. în afar? de ace?ti ?cai, locuitorii erau obliga?i s? dea c. de olac? ?i pentru oaste, precum ?i birul cailor. N.S. caimacam. V. c?im?c?mie. calculi. Unitate fiscal? în Trans. ocupat? de austrieci, care a înlocuit poarta ? ?i care era compus? dintr-un num?r mare de gospod?rii: secuii alc?tuiau 17 c., sa?ii 37 etc. N.S. <64 calfa. V. breasl?. calici. Ln început, se pare c? termenul a desemnat pe bolnavii de lepr?, care trebuiau s? fie izola?i de restul locuitorilor de teama molipsirii; acest sens l-a avut în vremea domniei lui Mihai Viteazul, care i-a trimis pe c. la m?n?stiri. în sec. 17, îns?, prin c. se în?elegeau infirmii ?i cer?etorii, grupa?i in unele ora?e în mahalale ce purtau acest nume; asemenea mahalale se intîlnesc la Bucure?ti, Ia?i ?i Rimnicu Vilcea. în sec. 18, o. erau organiza?i în bresle speciale, avind un anumit regim fiscal ?i primind subven?ii de la stat. La 1 mart. 1783, Alexandru Mavrocordat — considerînd c? breasla c. este . alc?tuit? din oameni neputincio?i, ,»strica?i unii la min?, al?ii la picioare, anii ?i lipsi?i de videre ochilor” — le d? ci te 10 lei lunar din vama cea mare de la Ia?i. în documentele de mil? ulterioare, li se spune ,»breasla s?racilor cer?etori”. V. asisten?? social?. ' esemnat: 1. o bucat? de cear? în form? rotund?, avind o anumit? m?rime ?i greutate ?i servind ca unitate de m?sur?; 2. darea cerii, pl?tit? c?m?rii domne?ti la început în natur?, deci in c. 3. darea circiumilor (cîrcium?ril?), perceput? ini?ial in „pietre? de cear?” (camene); 4. alte d?ri pl?tite în cear? (fum?rit?, vin domnesc). C. — sub primele 3 forme — a avut circula?ie mai ales în Mold. Documentele o men?ioneaz? înc? de la începutul sec. 15: ca unitate de m?sur?, ca dare asupra circiumilor prelevat? de domn din cear?. O dare asupra cerii a existat — din cele mai vechi timpuri — ?i în ?. Rom., dovad? numeroasele obroace domne?ti din care nu lipse?te ceara; de asemenea, s-a perceput ?i o dare asupra crî?melor (pivni?elor), pl?tit? ini?ial în cear? ?i numit? mai tîrziu c?min?ril, c?m?n?rit, c?m?n?rie. Aceste d?ri îns? nu au fost înregistrate sub numele de c., ca in Mold., ci mai curînd de cînlar? de cear?. C., pietrele de cear?, îndeplineau ?i o func?ie monetar?. în sec. 17, se pl?teau obi?nuit în pietre de cear? 3 d?ri: c. pe cîrciumi, zis? ?i c?inin?rit; cep?rit?, pentru fiecare bute de vin înainte de a i se da cep; bezmenul de cear?, pentru luminatul cur?ii domne?ti. în afar? de aceste d?ri, se mai pl?teau în pietre de cear?: darea pe m?celarii (meserni?e), darea pe cojoc?rii. La 25 iul. 1711, Gr. II Ghica arat? c? c. „den-ceput s-au obiciuit asupra b?uturii ?i a meserni?ii” ?i c? ,,nicidecum nu s? aseam?n? nici s? cuvine a avea vro cale slujba carna?ia cu bl?n?ria;” de aceea desfiin?eaz? e. de 4 lei ?i doi potronici care fusese pl?ti tit? pin? atunci ,,cu n?past?” de cojocari ?i bl?nari. Termenul de c. pentru darea pe circiumi s-a men?inut ?i atunci cînd plata s-a efectuat in bani. în aceast? perioad? — sec. 18 — , plata c. se f?cea pe vadra de vin, adic? ,,??r?ne?te’’, sau cu rupta. C. ??r?neasc? era de 2 bani pe vadra de vin; in plata cu rupta — modalitate preferat? de circiumile din tîrguri —, cuantumul c. oscila între 8, 10 ?i 15 ughi pe an. C. pe cîrciumi era de dou? feluri: mare ?i mic?. Diferen?ierea era impus? de gruparea circiumilor pe categorii: intr-un act din 1616, se scute?te ,,cam?na de crî?m? mare”. Domnul, c?ruia îi revenea aceast? dare, putea dispune asupra ei prin danii, obi?nuit c?tre m?n?stiri, sau prin scutiri. C., dare pe cîrciumi, care completa seria d?rilor — directe ?i indirecte — asupra vinului (v?dr?ritul, pirc?l?bia, pod?ritul etc.) a fost înlocuit?, prin Reg. org., cu patenta, impus? tuturor negu??torilor cu pr?v?lii. V. cerârit. cambii*. V. dobindâ. 7 cambie.] Titlu de crcclit formil ?i comolit, care con?ine in sine obliga?ia de pl a ta 4-?Va' coii trapre > ta ?iune a unei suma determinate, la scideti?a ?i locul men?ionate N. S. calomnie. V. onoare. calpuzan, calpuz?nie. V." falsificarea monedei. c?iliimnin. V. chemare în judecat?. A.C. - N.S. 7-c. 12 65 în titlu. Poate con?ine obliga?ia de a face s? se pl?teasc? (trat?, poli??) sau de plat? (bilet la ordin). Ambele forme permit circula?ia capitalurilor f?r? s? fie necesara transportarea efectiv? a numerarului Ia distan??, econoniisindu-se astfel timpul ?i înt?tu-rîndu-sc pericolul unui asemenea transport, mai ales în perioada medieval?, cind drumurile erau nesigure. Obliga?ia fiind determinat? în titlul însu?i, acesta prezint? avantajul c? poate fi încasat la scaden??, f?r? s? i se poat? opune beneficiarului excep?iile rc/.ul-tînd din raportul juridic fundamental. De aceea e. apare în documentele latine cinci creditul începe s? fie necesar în rela?iile interna?ionale, în raporturile domnului cu creditorii str?ini ?i în raporturile dintre particulari. *25 mart. 1534, cind Ferdinand I promite lui Petru Rares c? îi va trimite 1 000 de florini prin e. la Cracovia, de unde li va putea ridica u?or; Mihai Viteazul prime?te o sum? de bani prin c. de la arhiducele Maximilian. Numeroase documente învedereaz? continua utilizare a c. în raporturile interna?ionale; domnii fanario?i, în lips? permanent? de bani ?i avînd datorii mari la ?arigrad, foloseau c. pe scar? întins?, de?i oarecare dificult??i cran provocate de lipsa lor de credit. Negustorii greci din Principate, în lips? de fonduri proprii, folosesc, Ia finele sec. 18, în comer?ul dintre Austria ?i Mold., c. cu procente dc 12 — 15%, iar comercian?ii din Trans. cer s? se foloseasc? acela?i procedeu pentru exportul de porci,, sare ?i vin în Principate. Chiar unele cadouri se f?ceau turcilor prin e. La începutul sec. 19, odat? cu dezvoltarea rela?iilor capitaliste, circula?ia c. între particulari se m?re?te. L. Car. (III, 9, 1—7) reglementa numai o form? a o.: poli?a (cartea de poli(u). în vederea înt?ririi creditului, prevedea c? dac? trasul (debitorul cambial) nu pl?tea e* la scaden??, în aceea?i zi tr?g?torul (cel care o emisese) era îndatorat „a o pl?ti stâpînu-lui ei (creditorului) în 24 de ceasuri cu dobînda îndoit?”. C. Cal. nu se ocupa de c** în mod special, dar, cu ocazia reglement?rii concursului creditorilor, îi clasifica pe cei cambiali între creditorii amanetari ?i ceilal?i creditori chirografari (§ 2 000 lit. b ?i c)y dînd astfel c. o putere mai mare decît celorlalte înscrisuri sub semn?tur? privat?. A mai circulat în Mold. ?i termenul vecsel (germ. Wechsel) pentru poli??, in sec. 19. în Trans., c. (Wcchselbrief, vâllo) e reglementat? în sec. 18 prin introducerea ?i punerea in aplicare, la 1772, pe teritoriul Principatului Trans. ?i a grani?ei b?n??ene, a legii comerciale ?i cambiale austriece (Merkantil — und Wechselordnung) din 1717, revizuit? în 1763r pe timpul M?riei Tereza. Pe teritoriul Banatului (in afara grani?ei militare), (risanei ?i Maramure?ului, dup? unele proiecte (1795 ?i 1827) care nu au devenit legi, prima reglementare legislativ? a acestei institu?ii a fost adus? prin legea XV din 1840 privitoare la c., modificat? par?ial prin legea VI din 1844. Legea cambial? clin 1772 reglementeaz? c. ca un titlu de credit formal ?i complet, necesar pentru exercitarea dreptului literal ?i autonom inscris în el. O. S. - V.?. cancelaria aulieâ transilvan?. Pe timpul domina?iei liabsburgice, la 1691. C.a.t. (Cancelaria Caesareo-Regia Transilvanico-Aulica) a fost organizat? la Viena, ca organ central de leg?tur? între guvernul vienez ?i autorit??ile locale transilv?nene, in scopui dirij?rii ?i controlului administr?rii provinciei de la extremitatea estic? a imperiului. Sfera sa de competen?? era larg?, cupYinzînd probleme din variate ramuri ale organiz?rii >i.atului, ?i anume: administra?ia general?, justi?ia, biserica, unele probleme camerale. Organizatoric, era condus? de cancelarul aulic, care avea în subordine pe consilieri ?i referen?i, precum ?i personal administrativ inferior (secretari, registratori ?.a.). între ace?tia din urm? se afla ?i agentul s?racilor. Una din revendic?rile românilor transilv?neni cil a acea perioad? a fost ?i ocuparea unei p?r?i din posturile o.a·, la care nu aveau acces. V.?. canon. Lege cu caracter religios. 1. Primele e. au fost stabilite de biserica cre?tinii La acestea s-au ad?ugat c. sfin?ilor apostoli, cele stabilite prin sinoadele ecumenice ?i, în cele din urm?. cele ale sfin?ilor p?rin?i. Ele au fost întregite cu înv???turile ?i legile biseri- 66 ce?ti elaborate ?i puse în aplicare de autorit??ile civile. Astfel, C.V35 al sfin?ilor apostoli, care opre?te pe episcop, sub sanc?iunea pierderii darului arhieresc, s? hirotoneasc? preo?i în afara eparhiei sale, a fost încorporat în gl. 3 din Î.L. Dreptul bizantin a p?truns în ??rile române ini?ial prin nomocanoane ? . 2. Cu în?eles de lege în sens mai larg, intilnim c. în L. Car., C. Cal. (§59), ocupîndu-se de rudenia n?scut? din înscriere, întrebuin?eaz? termenul de c. cu acela?i sens. 3. Cu sens de chin, suferin??, îl intilnim în pravilele sec. 3 7. Orice c?lug?ri?? care avea leg?turi trupe?ti cu un b?rbat, cu voia ei, era închis? la o m?n?stire, unde era p?zit? cu str??nicie ?i era supus? ?i la „un canon cu post, cu rug?’’. Cu acela?i sens de chin îl întîlnim ?i în documente: „sub pedeapsa canonului de 12 be?e”. Alteori, în afar? de pedeapsa ordonat? de legea penal?, se aplica ?i un c. bisericesc. T. V. capacitate. în dreptul modern c. este regula, iar incapacitatea, excep?ia. în principiu, ?i în vechiul drept românesc o persoan? avea aptitudinea de a participa la orice act juridic, din p.d.v. activ sau pasiv, cum ?i de a sta în justi?ie; este cazul oamenilor liberi majori. Unele ,,obraze”, îns?, din cauza virstei (minori), a sexului (femeile) sau mai ales a st?rii civile (femeile c?s?torite), a unei deficien?e mentale (sminti?ii, imbecilii, cei slabi de minte ?i risipitorii), a clasei sociale dependente din carc f?ceau parte (?erbii ?i robii ?igani), nu puteau s? participe la acte juridice sau s? stea în instan??. Aceast? interdic?ie de exerci?iu era mai restrîns? sau mai întins?, dup? importan?a actelor ce individul era in drept sau nu s? încheie. Actele de dispozi?ie, cum silit cele prin care o persoan? î?i înstr?ineaz? patrimoniul cu titlu oneros sau gratuit, avind o deosebit? gravitate, erau interzise, în general, incapabililor. Mic?orarea sau desfiin?area c. î?i g?sea temeiul ini?ial în ideea de ap?rare a patrimoniului si p, familiei celui în cauz?, care ajunge treptat s? fie înlocuit? prin ideea de protec?ie a anumitor persoane, în ceea ce prive?te incapacitatea cauzat? de lipsa discern?-mînlului sau tulburarea facult??ilor mintale. Unii î?i pot exercita drepturile fiind asista?i de anumite persoane (curatorul pentru minorul emancipat, so?ul pentru so?ie), iar al?ii trebuie s? fie reprezenta?i la orice act juridic sau în instan?? (minorul neemancipat ?i interzisul). în ceea ce prive?te incapacit??ile caracteristice orinduirii feudale (vecinii sau nuninii existen?i pin? la reforma lui Const. Mavrocordat ?i robii), acestea î?i aveau temeiul în ideea de exploatare a omului de c?tre om, proprie unei asemenea orînduiri. Se ajungea chiar la o capacitate de folosin?? redus? nu numai pentru oamenii dependen?i, dar ?i pentru oamenii liberi care nu beneficiau de privilegii de clas?. La începutul sec. 19, „obrazele” sînt înc? împ?r?ite „dup? noroc, in slobozi, robi ?i slobozi?i” (L. Car., I) ?i se caut? s? se justifice robia, ar?tîndu-se c? robul se socote?te ca o persoan? în raport cu al?ii decît st?pînul s?u (C. Cal., § 27). C. Cal., sub influen?a ideilor moderne jusnaturaliste, define?te c. ca „personalnica putere [...], pe care [...] avîndu-o cineva, i?r? de nici o oprire poate s?vîr?i fapte legiuite” ?i arat? cine sint incapabili: „[...] nevirst.mciif, [...] supervîrstnicii, [...] sminti?ii de minte [...], cei ce pentru desfr?-narca lor s-au supus unui curator (purt?toriu de grij?) prin judec?toreasc? hot?rîre” (§5 n. 2). în Trans., odat? cu dispari?ia robiei (concomitent? cu trecerea de la feudalismul timpuriii la feudalismul dezvoltat), se recunoa?te tuturor persoanelor c. juridic? de loîosin??, ins? o e. inegal?, dup? pozi?ia social? a acestora; cu cit aceast? pozi?ie e mai înalt?, cu atit persoana posed? mai multe drepturi. Drepturile subiective apar ca privilegii de clas?. Capacitatea de exerci?iu, a persoanelor diferea în raport cu unele elemente de fapt care atr?geau urm?ri juridice. Principalele elemente de acest fel care au avut importan?? juridic?, creînd incapacit??i temporare sau definitive de exerci?iu în leg?tur? cu anumite drepturi, au fost vîrsta ?i sexul. Sexul a determinat pentru femeie diverse incapacit??i. Concep?ia feudal?, care afirma sl?biciunea sexului feminin ?i lua în seam? c? 111 feudalism dobîndirea ?i p?strarea mo?iilor pe baza faptelor de arme a fost un mod larg r?spîndit, a contribuit la crearea unor incapacit??i îrî materie succesoral? ?i la reglementarea curatelei femeii. Pentru eludarea unor incapacit??i ale femeii 67 în materie succesoral? s-a creat institu?ia numit? pracfcclio, prin mijlocirea c?reia femeia era pus? juridic pc picior de egalitate cu b?rbatul în aceast? materie, institu?ie corespunz?toare „a?ez?rii în loc de fii” din ?. Rom. (v. înfr??ire). Aceea?i concep?ie feudal? a sl?biciunii femeii a dus, pe de alt? parte, la unele diferen?ieri în regimul pedepselor pentru infrac?iuni, cu atenu?ri ori modific?ri în favoarea acesteia. Str?inii j beneficiau de o c. juridic? restrîns? în ce prive?te bunurile imobiliare ?i drepturile politice, în afar? de persoanele fizice, dreplul transilv?nean a cunoscut ?i categoria persoanelor morale sau juridice, în care, pe ling? fisc, care de?inea importante drepturi ?i privilegii în materie succesoral?, penal?, fiscal? etc., se mai num?rau bisericile, capillurile, con-venturile, m?n?stirile, breslele sau ?ehurile etc.; sfera drepturilor ?i modul exercit?rii lor difereau, fire?te, în unele privin?e, de cele ale persoanelor fizice, ?i în primul rînd prin ceea ce în stabilirea drepturilor, obliga?iilor ?i r?spunderilor unei persoane e legat de fiin?a fizic? a individului. V. b?trîn; curatel?; diat? ; iertare de vîrst?; mo?tenitor; str?in; vechil. O.S. - Y.?. capan. Centrul otoman de colectarea produselor destinate aprovizion?rii Stambulu-lui (cu grîne, gr?simi, vite de t?iere etc.). Era supravegheat de un c.-cmini (inspector, al c.) ?i administrat de 1111 e.-naip (intendent al o.). în documentele otomane oficiale, ??rile române apar tot mai frecvent, în sec. 18 — 19, sub termenul de c. împ?r?tesc, sau de chilar al împ?r??iei. C. organiza aprovizionarea cu alimente din ??rile române prin negustori intermediari, ini?ial /azzz| din Asia Mic?. Pre?ul alimentelor procurate de ace?tia de la produc?torii români (in spe??: grîne, unt, miere, seu, cirvi?. cear?) era stabilit forfetar de c?tre marele c*. de la Stambul ?i era in general mai sc?zut fa?? de pre?ul liber al pielei. Ni:meroase proteste ale demnilor români — care denun?au Por?ii abuzurile s?vîr?ite tîe negustorii capanlîi în ??rile române — au determinat Poarta s? elibereze domnilor, la cererea acestora, o ,,ilustr? porunc?” (emr-i ?erif) prin care li se anun?au, nominal, cnpanliii îndrept??i?i de autorit??ile otomane s? efectueze aprovizion?rile cu alimente pentru Stambul, în ??rile române, ca si condi?iile în Mmitele c?rora î?i puteau exercita atribu?iile oficiale. V. miere; unt împ?r?tesc. D.L. capital c?m?t?resc. V. dobînd?. capital?. V. cetate de scaun. capitlu. 1. în organizarea ecleziastic? medieval?, organismul de cc.ordonnre ?i ap?rare a intereselor unei comunit??i religioase catolice (biseric?, m?n?stire, ordin c?lug?resc sau cavaleresc etc.). C. era compus din canonici, care aveau fiecare misiuni bine precizate: decanul, prepozitul, cantorul, tezaurarul, chelarul, custodele etc. Constituit înc? din a 2-a jum?tate a sec. 8, se generalizeaz? în sec. 12 — 13 in toat? Europa catolic?, primindu-?i norme-tip de organizare receptate în Corpus iuris canonici (can. 391 — 422). A lost receptat ?i în Trans., *la Arad, apoi la Alba lulia ?i la Oradea. C. avea atribu?ii judiciare (în penal), fiscale, economice ?i financiare. 2. C. s?se?ti. Termenul c. a fost împrumutat de Universitas Saxonum din Trans., care ?i-a Împ?r?it organizarea religioas? ?i juridic? între 8 e.: Bistri?a, Reghin, Birsa, Chejd, Media?, Sibiu, c. surrogativ Sibiu, Sebe?. în total c.s. parohiale aveau jurisdic?ie asupra a 202 sate rege?ti ?i a ora?elor s?se?ti respective. Prin trecerea unui mare num?r de sa?i la luteranism, c. au r?mas în fiin?? mai ales pentru problemele judiciare ?i administrative, în cadrul organiza?iilor confesionale luterane. V. conveni; loc de adrVirire. D.L. capitulalii. Termenul a avut 2 în?elesuri: 1. Conven?iile cu caracter special încheiate de diferite puteri cre?tine cu Poarta, începînd din sec. 15 (* în 1454 cu Genova ?i Vene?in), pentru reglementarea unor rela?ii reciproce politice ?i comerciale. C011- 68 ven?ii înclieiatc de ??rile române cu Poarta stipulînd anumite privilegii recunoscute ??rilor române, în schimbul unor obliga?ii variate ?i progresive pe care domnii respectivi ?i le asumau fa?? de Poart?. Asemenea conven?ii apar documentar intr-un sulh-nam6 al lui Meliined Cuceritorul, concedat prin 1481 lui ?tefan cel Mare. Asupra împrejur?rilor în care s-au încheiat primele c. dispunem de informa?ia dat? de Filippo Buonaccorsi-Callimachus, care sus?ine c?, dup? ce românii au respins încerc?rile otomanilor de a-i supune cu armele, ,,s-au învoit prin tratate nu ca învin?i, ci ca înving?tori” (non armis seci condilionibus ccdentem, padionibus deeiderint), în a?a fel incit „s?-?i p?streze toate legile lor (omnes leges), împreun? cu avu?iile ?i pin? aproape ?i libertatea”. A?a cum s-a remarcat, ,,textul lui Callimachus dovede?te nu numai c? acest statut special al ?. Rom. ?i al Mold. în raport cu Imperiul otoman era cuprins în conven?ii ?i tratate, dar ?i c? aceste tratate erau cunoscute în sferele diploma?iei europene” din sec. 15 (?. Papacostea). Este cert c?, oricît de ap?s?toare ar fi fost suzeranitatea otoman?, pe etapele ei progresive (sec. 16 — 1774) ?i regresive (1774 — 1877), Poarta a în?eles s? respecte aproape in continuu o serie de principii ?i anume: a. autonomia administrativ? a domnilor ?i prerogativa lor jurisdic?ional?, interzicindu-li-se de obicei boierilor recursul la Stambul împotriva sentin?elor domnilor; b. autonomia bisericii ortodoxe române ?i leg?turile ei cu patriarhiile ecumenice, cu interdic?ia pentru otomani de a ridica geamii pe teritoriul administrat de domnii români; c. interzicerea pentru turci de a se a?eza in ?ar?, in mod legal ?i permanent, ca agen?i oficiali, coloni?ti sau posesori de ciftlicuri, principiu c?lcat sporadic (sec. 16, 18), dar restabilit, de obicci, la cererea p?r?ilor interesate. în baza e., domnii români aveau obliga?ia de a participa, cu un contingent determinat de trupe autohtone sau de mercenari, la campaniile militare otomane conduse de sultani în persoan?, sau de marii lor viziri. Raporturile ??rilor române cu Poarta, cu toat? afirma?ia frecvent f?cut? de sultani c? aceste ??ri erau supuse (dar f?r? a se men?iona vreun act de vasalizare), erau de a?a natur? incit în viziunea cancelariilor str?ine domnii români — inclusiv principele Trans. intre 1541 — 1687 — au fost considera?i ca avind o pozi?ie juridic? autonom?, ceea ce a îng?duit ini?ierea ?i chiar încheierea unor acorduri politicc sau economice directe (cum ar fi cel încheiat de Anglia cu Petru ?chiopul în 1588, de?i exista o c. între Anglia ?i Poart? din 1580). Existen?a c. a fost sus?inut? de boierii români în memoriile înaintate plenipoten?iarilor marilor puteri europene, în 1772. în timpul Congresului de la Foc?ani, ?i în memoriul din 30 aug. 1774 înaintat lui Orlov, unde, bazîndu-se pe tradi?ie, ei arat? chiar termenii preci?i ai e., pe care reprezentan?ii Por?ii nu le-au contestat. Mai produc ?i un act de c. (în 13 puncte), care ar fi fost acceptat de sultanul Selim I sub domnia lui Bogdan al III-lea (1513) ?i înc?lcat ulterior, mai ales dup? domnia lui Mehmed IV (1648 — 1687). Pe baza acestei document?ri, textul Tratatului de la Kuciuk-Kainargi (29 iun./10 iul. 1774) prevede revenirea Principatelor române la regimul de care s-au bucurat in timpul lui Melimed IV (art. XVI, al. 8). Boierii munteni ?i apoi cei moldoveni 'trimit îndat? dup? semnarea tratatului arzuri la Poart?, solicitînd diferite condi?ii ?i, în primul rind, revenirea la ,,ccle mai vechi ale noastre pronomii,\ care ar figura în hati?erifuri aflate in arhivele Por?ii ?i echivalind cu o. în urma acestor arzuri ?i sub presiunea Rusiei, sultanul Abdul-Ilamid a acceptat majoritatea revendic?rilor boierilor prin firmanele din 14 nov. 1774, f?r? a men?iona existen?a unor e. anterioare. Important este faptul c? Poarta nu a contcstat existenta unor c\ cu ??rile române. La 10 nov. 1815 — la cererile f?cute Por?ii de ?ar ?i de împ?ratul austriac de a se acorda independen?? Serbiei — , Poarta a r?spuns c? nu-i poate acorda acesteia privilegiile de care se bucur? ?. Rom. ?i Mold., deoarece Serbia era o ?ar? cucerit? cu arma, în tin p ce ??rile române ,,se sont donnees des capitulations, scru-puleusemcnt observecs de tous temps”. Teza existen?ei c. între Poart? ?i tarile române este expres recunoscut? prin art. 5 din Tratatul de la Adrianopol (1829). Astfel institu-lionalizate intr-un tratat interna?ional, c. sînt receptate în publicistica politic? european? (Felix Colson. 1839; fi. F. Martens, 1853), în istoriografia romantic? român? (B?leescu; 69 Kog?lniceanu) ?i, dupâ o minu?ioas? analiz? juridic?, de c?tre juri?tii coroanei britanice (Laui Officers of thc Crown). în urma consult?rii acestora, guvernul britanic a dispus ca In statisticile comerciale anuale ??rile române s? apar?, începind cu anul 1810, distincte -de Turcia. Bibi.: 496, 600, 959, 1 175, 1 664. D.L. - N.S. capuchehaic. 1. De pe la mijlocul sec. 16, domnii ?. Rom. ?i Mold., cum ?i principele Trans. au avut cite un agent permanent la Constantinopol, care ii reprezenta fa?? de Imperiul otoman. Agentul ?. Rom. se numea Eflac capuchelhudosî, al Mold., Bogdan capuchethudasî, al Trans., Kapitiho. Denumirea c. a fost adoptat? de istorici pentru institu?ia din toate provinciile române?ti. Institu?ia a ap?rut în ??rile române odat? cu instaurarea domina?iei otomane. Primele e. ale Mold. dateaz? din a 2-a domnie a lui Petru Rare?; Trans., devenit? principat autonom vasal al Imperiului otoman în 1541, este probabil c? a avut c. tot de atunci. *1560. Prin analogie, domnii din Principatele dun?rene aveau e. ?i pe ling? hanul t?tarilor ?i chiar pe ling? serhaturi: Hotin, Bender, Akkerman, Chilia. 2. în ?. Rom. ?i Mold., numirea c. se f?cea de domn; în Trans. era desemnat de diet?. Alegerea se f?cea dintre persoanele cu rela?ii, cu iscusin?? politic? ?i mai ales cu încrederea domnului, adesea o rud? apropiat?. Num?rul c. a variat de la 1—6, unul fiind ba? c. C. nu puteau intra in func?ie f?r? agrementul prealabil al Por?ii. 3. C. reprezenta pe domn atît fa?? de Poart?, cît ?i fa?? de ambasadorii str?ini din Constantinopol ?i trebuia s?-l informeze de toate intrigile care se urzeau împotriva lui ?i de orice evenimente care priveau ?ara ?i domnia. C. f?cea de obicei plata tributului ?i a mucarerului. Minuind mari sume de bani pentru îndeplinirea sarcinilor sale, el realiza beneficii importante. Pozi?ia sa de om de încredere al domnului îi crea ins? un mare risc: în caz de hainirc a domnului, e. era pedepsit chiar cu moartea (Dimo Celepi, c. lui Mihai Viteazul, executat in 1594; lane, c. lui D. Cantemir, în 1711). C. s-au bucurat de o imunitate relativ? de jurisdic?ie, de imunitate fiscal? ?i de libertatea cultului, exercitat chiar în biserica proprie, al?turi de sediul lor. Ei se comportau ca agen?i diplomatici. Prin tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774) s-a dat e. calificarea de „îns?rcina?i cu afaceri” ?i s-a hot?rît ca ei s? se bucure de „dreptul gin?ilor”. Au primit berat de muhafizi ?i drept de a umbla c?lare, Reg. onj., dîndu-le atribu?ii cu caracter diplomatic, a stabilit implicit calitatea de subiect de drept interna?ional a ??rilor române. P.S. capii?jiu; var. capigiu. Paznic al palatului sultanului. ?efule, era un înalt demnitar aulic otoman, capugi-ba?a. Domnii români erau introdu?i în audien?? de investire la sultan de doi c.-b. C. aduceau poruncile de mazilire a domnilor români. D.L. / cari 1. Ca unitate de m?sur? a greut??ilor, e. este men?ionat în documentele «nunrcnirmn sec. 15, cu specifica?ia produsului înc?rcat: *23 aug. 1437, B ld. de a di care pentru transporturile efectuate in beneficiul o?tirii turce?ti in timpul campaniilor acesteia dc la sfir?itul sec. 17 — începutul sec. 18. La 1696 — 1698 sint men?ionate in condica de porunci a lui C. Brincovcanu „carele de Belgrad”, iar in 1699 „care de Cameni?a”; «arul trebuia „s? fie nou ?i cu 4 boi ?i inscor?at ?i înv?lit ?i cu chirigiu, om dc credin??”, în acela?i an se încasa „rinduaiala carelor” in sum? de 20 512 taleri. La 20 febr. 1679, în Mold. sînt men?ionate „care împ?r?te?ti”, datorate o?tilor otomane. în vremea domniei lui ?tefan Cantacuzino, asemenea c.o. au fost trimise pin? în Moreea. N.S. carte. Act scris emanat de la o autoritate public? sau de la un particular, denumit astfel atit în Mold., cit ?i in ?. Rom. *16 iul. 1372, B (original lat.), 18 nov. 1393, A (orig. sl.); in uz ?i ast?zi. Sin. scrisoare: *4 sept. 1389, B (orig. sl.), 17 febr. 1435, A (trad. din sl. in 1781); in circula?ie înc? in 1817. L. Car., cercetind c. din p.d.v. al for?ei probante, le clasific? in publice ?i particulare, primelor acordindu-le „mai mult? credin??” dccît celor de-al doilea (VI, 2, 31). 1. Analiza documentelor ne îndrept??e?te s? facem urm?toarele clasific?ri dc e. publice: A. Din p.d.v. al emitentului: domn, adunare de st?ri sau ob?teasc?, divan, înalt ierarh, dreg?tor. D. Din p.d.v. al obiectului: a. Acte de ordin judiciar (jurisdic?ie contencioas? sau gra?ioas?): c*. dc soroc, de pîr?, de vechilie, de m?rturie ?i întocmire, de jur?mînt, de blestem, de adeverire, de judecat?, de hot?rnicie, de mo?tenire, dc r?mas, pentru tocmeala erctocrisiei etc. C. Cal. folose?te termenul c. în sens de act judiciar; c. de desp?r?enie (§ 136, 181), c. incrcdin??toarc (§ 2 022). b. Acte ale autorit??ii administrative laice sau ecleziastice: c. domneasc? dc înt?rire a st?pinirii p?mintului, r. deschis? sau legat? trimis? de domn ispravnicului sau altui dreg?tor cu instruc?iuni; ea~secitea în toate satele ca s? cunoasc? locuitorii cuprinsul poruncii domne?ti. Asemenea c. a trimis C. Mavrocordat pentru a face cunoscute m?surile sale fiscale; ele trebuiau ,,s? se citeasc? în tot ?inutul ca s? s? în?tiin?edz? to?i” ?i apoi s? fie trimise înapoi la vistierie „isc?lite de preu?i ?i de vornicei precum s-au citit in toate satilc” ; , B, sub forma cea mai caracteristica: „Io Alexandru voievod f...] î?i porunce?te [...]: calul lui Lalu pe care l-ai luat de aici, îndat? s?-l înapoiezi”. îns? înc? de la (circa 1400), B, Mircea cel Mare d?duse porunc? mai multor sate „ca s? fie în supunere fa?? de acea m?n?stire ?i de to?i fra?ii 73 ?i s? fie de ocin? ?i de ohab?” ?i dreg?torilor s?i ca „s? nu cuteze s? turbure acele sate cu nici o dajde”, ccea ce echivala cu o c.v. dat? stare?ului pentru cazul cind s?tenii sau dreg?torii nu s-ar supune poruncii domne?ti. Peti?ionarul mai putea fi f?cut ,,larc ?i puternic’' printr-o asemenea carte: s? execute un contract, s?-?i caute oamenii prin ??ri str?ine ,,ca s?-i întoarc? iar??i [...]”, s? încaseze dijma; s? încaseze veniturile „mo?ii de la to?i ?citi sâ vor fi hr?nind pe acel loc ?i nime s? nu dea împotriva c?r?ii gospod” ele. La începutul sec. 19 înc? se mai d?deau asemenea c?r?i. 2. C.v. avea uneori ?i func?ia mandatului de aducere din dreptul modern. Domnul d?dea e.v. unui împuternicit al s?u ca „s? •fie tare ?i puternic” s?-l aduc? cu for?a pe împricinatul carc nu r?spunsese la chemarea prin ci la? ie. In cuprinsul cita?iei, chiar domnul amenin?a adesea pe adresan?i c? „de 1111 va vini la zi [...] vom trimite un aprod di-i vor aduce ?i cu ciubotc”, in Mold., sau „cu treap?d”, în ?. Rom., ori: „s? te aduc? f?r? voia ta”. C.v. cuprindca ?i o expunere am?nun?it? a faptelor; fiind încuno?tiin?at din timp dc obiectul plingerii, împricinatul putea s?-?i preg?teasc? ap?rarea; i se mai punea în vedere s?-?i aduc? dovezile. C. Mavrocordat porunce?te ca: „cine n-a veni la giudecat?, s?-l aduc? f?r-de voia lui, cu treap?d, orice obraz .ar fi; de la omul de frunte s? ia 6 pot , al doilea, trei pot., al treilea min?, 5 parale”, în „ponturile” lui C. Su?u c?tre ispravnici, se arat?, de asemenea, c?, dac? cel chemat cu „r?va? dc soroc” nu vine la termenul fixat, „atunci s? se trimi?? om ispr?vnicesc cu volnicie s?-l aduc?, c?ruia s?-i pl?teasc? ciubote cîte 10 bani de ceas”; ispravnicul primea 50 de bani ai „grosului'’, cind îl libera. Dar regula avea excep?ii ?i nu erau rare -cazurile cind pîrîtul, de?i amenin?at, nu se prezenta la termenul fixat, f?r? a avea vreo justificare, ?i totu?i nu era nici judecat, nici adus cu e.v., ci era a?teptat mai multe zile sau i se punea o alt? zij\ în penal nu se ridica problema, pentru c? în cazuri grave învinuitul era judecat sub stare de arest. Donici ?i Prav. cond. reglementeaz? mandatul de aducere in materie civil?, iar 111 materie penal?, aceasta din urm? prevede c? in pricini grave (omor, furt), învinuitul va fi adus de la început cu for?a public?, dac? refuz? s? se prezinte (ib.). L. Car. nu se mai ocup? de aceast? problem?, mul?umindu-se s? stabileasc? modul dc judecare a pîrîtului absent (VI, 1, 15—16). [O.S. carte funciar?. Numeroase documente dovedesc c? în perioada destr?m?rii feudalismului au existat in Trans, anumite registre în cuprinsul c?rora erau înscrise date privind bunurile imobiliare, aflate în posesia dobîndit? prin diferite titluri juridice a unor persoane sau colectivit??i. Apar, în ordine cronologic?, mai întii eviden?ele numite urbarii'l (sing, urbarium; Urbarien; se mai numeau ?i registra bonorum, censuum, conscrip?ia bonorum). Constatate din sec. 16 în Trans., unde devin frecvente mai ales în sec. 18, «le priveau bunurile imobiliare aflate în posesia colonilor ?i stabileau sarcinile felurite ale acestora. La început eviden?e întocmite de domnii de p?mînt respectivi, ele devin cu timpul .acte oficiale, utilizate drept baz? pentru redactarea c.f. (Grundbücher ), a c?ror necesitate devenise sim?it? 111 vederea perfec?ion?rii eviden?elor fiscale. Sporadic s-au întocmit in linele ora?e transilv?nene eviden?e privind propriet??ile imobiliare intra- ?i extravilane (de ex. pentru Sibiu la 1653 sau pentru Bra?ov în sec. 16 — 19). în aceste eviden?e încep s? fie valorificate unele din principiile de baz? ale eviden?ei funciare moderne: al specialit??ii, al publicit??ii ctc. Aspecte particulare prezint? introducerea ?i administrarea eviden?elor funciare în cuprinsul districtelor gr?nicere?ti. Pe teritoriul regimentului b?n??ean, dup? aplicarea „drepturilor confiniare” din 1754, a fost introdus regulamentul de c.f. (Landtafelpatent) în 1794, care a r?mas 111 vigoare pîn? dup? demilitarizarea acestui teritoriu la 1872. Ca urmare a constitu?iei confiniare din 1807;, s-a efectuat o nou? lucrare, pomiiidu-se de la cea veche. în regimentul I românesc transilv?nean de grani?? s-a introdus o eviden?? funciar? potrivit ordinului consiliului aulic de r?zboi din 24 apr. 1773. Aceast? eviden?? „urbarial?” este un fel de conscrip?ie cadastral?, îmbun?t??it? cu vremea, în regimentul gr?niceresc n?s?udean, vechile „urbarii” ?inute de magistratul bistri?ean fiind distruse de incendiu, 111 baza ordinelor din 1770 ale Consiliului aulic de r?zboi, 74 aprobate de împ?r?teas?, s-a procedat la întocmirea c.f., lucrare carc a durat piu? la 1780. Dup? eiteva rectific?ri ?i complet?ri, în 1829 s-au întocmit noi „c?r?i cadastrale” pentru toate comunele regimentului. C.f. din grani?a militar? au fost acte publice care constatau, dovedeau ?i, ca urmare, garantau posesiunile de p?mint de orice categorie ale particularilor ?i ale comunit??ilor ?i institu?iilor de pe teritoriul grani?ei. V.?. cartea cea de ob?te a milosteniilor. V. cutia milei; vel vornic al ob?tirilor. carvasara; var. cârv?sâric, cherv?s?ric. Oficiu vamal ?i antrepozit pentru m?rfuri importate sau in tranzit. Termenul, 111 Turcia, a denumit cascle in care erau g?zdui?i negustorii str?ini. Prima men?iune despre o astfel de cas? in Mold. este 111 privilegiu! acordat de Petru ?chiopul voievod negustorilor clin Liov; iar termenul e. apare pentru prima dat? în privilegiul acordat m?n?stirii Sf. Sava din Ia?i. Apoi este semnalat?: „cherv?s?ria domneasc?” din Ia?i, iar in 1052, e. apare cu sensul de oficiu vamal ?i antrepozit pentru m?rfuri str?ine. ?i-a continuat existen?a în sec. 18 ?i 19. In ?. Rom., c*. a fost înfiin?at?, se pare, la Bucure?ti, în 17 33, de Grigore II Chica (1733 — 1735). In 1778, Al. Ipsilanti a construit, în centrul Bucure?tilor, o «·. cu „case ?i magazii”, unde func?iona marele vame?. C. percepea, pe lîng? vam?, ?i taxe de depozitare. La 1789, un boier epistat ?inea „catastihul curat” de venitul v?mii. „Slujba domneasc?” a ;n.uie (?. Rom. 5 360 000 taleri; Mold. 5 066 783). N.S. casa doctorilor (doftorilor). Prin hrisovul din 1767, dat Epitropici Sf. Spiridon, Gr. III Ghica (Mold.) stabilea salariile medicului, geraluilui ?i spi?erului C.d. Sub acest titlu, acela?i domn organiza cî?iva ani mai tirziu (1775) corpul medical in Mold. pe tip corporativ, ca breslele, avind ca patron pe Sf. Pantelimon. în timpul domniei lui Al. Mavrocordat (1785 — 1786), C.d. era pus? sub controlul unei epitropii. La 14 aug. 1813, Scarlat Calimah o reorganizeaz?. C.d. avea angaja?i doi doctori profesori ?i al?i trei doctori, to?i cu leaf? pl?tit? de ea ?i cu obliga?ia de a da asisten?? medical? bolnavilor la domiciliu. Urma s? aib? ?i un chirurg ?i o moa??, ale?i de veli?ii boieri, întregul personal medical era obligat s? r?spund? ziua ?i noaptea la cererea de asisten??, mergind la domiciliul bolnavilor, f?r? s? a?tepte vreo plat? de la ace?tia, ,,f?r? numai de la cei în putere”. Constatind c? veniturile C.d. sînt neîndestul?toare ?i c? este nevoie s? se aduc? un chirurg, domnul, cu avizul divanului, hot?r??te ca venitul v?t??iei de harabagii din Gala?i, care se lua de pîrc?labii din acel ora?, s? fie afectat C.d. Orice medic care voia s?-?i practice profesiunea trebuia s? aib? aprobarea epitropilor acestei c.» care îi verificau în prealabil titlurile. La 16 apr. 1824 s-a atribuit c.d. din Mold. cite 5 lei de punga de bani încasat? la gor?tin?. Lipsa medicilor ?i dispari?ia unora in timpul epidemiilor de cium? ?i holer? din 1828 — 1831 au f?cut totu?i ca ?i dup? aceast? dat? s? se îng?duie practicarea medicinii unor netitra?i, care ar?taser? devotament în timpul epidemiilor. O.S. casa lazareturilor. Institu?ie organizat? in vremea ciumei lui Caragea (1813 — 1816) cu scopul de a îngriji de buna stare a carantinelor. La 1818 a fost înfiin?at? ?i in Mold., cu contribu?ia boierilor (2 500 taleri), m?n?stirilor (2 000 taleri), ?i negustorilor. N.S. casa miMizilurilor. Institu?ie organizat? la începutul sec. 19 pentru administrarea po?telor sau ivi.; in Mold. era condus? de la 1814 de un nazir (inspector), iar in ?. Rom. de un hatman al m., nume luat la 1818 ?i de nazirul m. din Mold. C-m. punea la dispozi?ie ?caii ?i surugiii necesari ?i supraveghea buna func?ionare a sta?iilor de po?t?. ,,Pentru ostenelile ?i jertfele sale”, hatmanul primea: o leaf? de 500 lei lunar, 2 000 de Iei pe an de la c.m.. cîte 5 parale de cal pe ceas de la c?l?torii particulari, havaet de la c?pitanii numi?i la menziluri ?i cite dou? parale de fiecare leu din leafa pl?tit? surugiilor ?i c?ru?a?ilor. V. ?i ugeret. N.S. casa pavelelor. îns?rcinat? cu executarea pavelelor ora?elor capital?, care au înlocuit vechile poduri dup? 1824. N.S. casa podurilor. A fost organizat? in ?. Rom., la 1801—1802, cu scopul de ase •ocupa de între?inerea podinelor ce acopereau uli?ele mari ale ora?elor principale. La 1820, c.p. din Boto?ani avea 80 de podari scuti?i de d?ri. N.S. casa po?linei (casa exporta?iei oi?elor ?i seurilor, Mold., prima jum?tate a sec. 19). Institu?ie care incasa prin oamenii s?i, numi?i po?linari, v?mile pentru exportul vitelor ?i seului. N.S. 76 casa privigherii spitalurilor. Institu?ie organizat? in timpul dotnniei lui T. Caragea pentru a supraveghea buna func?ionare a spitalelor! de cium?. N.S. casa r?surilor (leiiirilor) (?. Rom. ?i Mîld., sec. 18 — primele decenii sec. 19). Institu?ie unde se strîngeau r?surile pentru plata slujba?ilor statului, dup? ce ace?tia au fost sahriza?i prin reformele lui C. Mavrocordat. La 1894, din 72 taleri pl?ti?i anual de o lude, 39. 12 intrau la C.r. ?i restul la vistierie, iar la 10 iun. 1814 breasla evreilor din Dorohoi pl?tea r?sur? 15 parale de leu, cit era r?sura obi?nuit?. La 1812, c.r. din Mold. avea :m venit de peste 500 000 lei. La 1824 era condus? de un same? al c.r., pl?tit cu 750 lei anual. V. ?i r?sur?. N.S. cma ?colilor (?. Rom., Mald., sec. 18 — primele decenii sec. 19). Institu?ie ce avea uvija bunei func?ion?ri a ?colilor din principalele ora?e ale ??rii. V. inv???minl. N.S. casl. In afar? de în?elesul de locuin??, c. a avut 111 evul mediu ?i alte sensuri. în ?. II ;mi. se numeau dreg?tori din „casa” domnului aceia care prestau un serviciu la curte sau cei apropia?i de persoana domnului. In sec. 13, calificativul ,,înc? ?i din casa domniei inele ' se ad.iuga la acelea de vlastelin sau prim-sfetnic, pentru a sublinia apropierea dintre domn ?i dreg?torii respectivi. în sec. 17, a fi de „casa” unui domn însemna a face parte din partida favorabil? acestuia: boieri ,,de casa Duc?i vod?”, „de casa Cantemire?tilor” etc. C. a mai avut apoi ?i în?elesul de institu?ie, începind din sec. 18 (v. mai sus). N.S. castelan. V. c?pitan ; cetate. catagrafie. Desemneaz? opera?ia de înregistrare, intr-o anumit? ordine, a lucrurilor sau persoanelor. în ??rile române, c. a îndeplinit mai frecvent dou? func?iuni: 1. Inventar al bunurilor, instrument juridic de drept privat, c. putea fi ordonat? de domn, de justi?ie, sau ini?iat? de cei interesa?i. Sectorul vie?ii comerciale cunoa?te de asemenea o larg? utilizare a c. -inventar. 2. Sinonim? cu recens?mîntul, act de drept public, ordonat de domn sau, în cazuri mai pu?in importante, de organele administrative. Practica recens?-inîntului. mai ales în materie fiscal?, este veche in ?. Rom. ?i Mold.; înainte de a se fi numit c.. ea era cunoscut? înc? din sec. 15 sub expresia de ,,crestare de r?boj”; mai tîrziu s-a numit ?i „seam?”f. în Trans. s-au cunoscut c. pentru dijmele ecleziastice, sau chiar ale statului, din sec. 14. Recens?mintele se referau la materii diverse, de la cele administrative ?i demografice pin? la cele economice ?i fiscale; ele constituiau încerc?ri empirice de înregistrare statistic? a realit??ilor social-economice. în acest grup de c. se disting, dup? obiect: a. c. cu caracter demografic, ex.: înregistrarea locuitorilor p?mînteni pe categorii sociale sau recens?mîntul supu?ilor str?ini; b. c. administrative, ex.: inventarierea satelor ?i slujitorilor din plasa Muntelui, inventarierea bisericilor ?i personalului bisericesc din plasa Graiovei; c. c. de interes fiscal, ex.: catagrafia tîrgului Dorohoi, în care sînt înregistrate diferite categorii de contribuabili: frunta?i, mijloca?i, coda?i, liude nevolnici, s?raci ?i „erta?i”; d. c. privind aspectele social-economice ale ??rii, ex. înregistrarea mo?iilor din ?ar?, cu numele proprietarilor ?i al cultivatorilor. C. erau întocmite fie de boieri, rindui?i special pentru inventarele private, fie de zapcii pentru recens?minte, fie de staro?tii breslelor, pentru inventarierea averii negustorilor bresla?i în caz de deces ori scoatere la mezat a bunurilor. în sec. 19, termenul c. iese din circula?ia curent? a vie?ii judiciare ?i economice, fiind Înlocuit cu al?i termeni de provenien?? occidental? (inventar, recens?mînt). V. catalog; catastif. A.C. 77 catarg?. Pravilele sec. 17 pedepseau cu trimiterea la c. (munc? silnic?) pe fra?ii „ce-? vor hotri surorile sau ?ipre alte rude” de sînge; pe so?ul care „va hotri pe muiarea sa”, ori pe un membru al „clirosului” care s?vîr?ea „o ucidere grabnic?”. Termenul figureaz? ?i în cronici ?i documente cu sensul de munc? silnic? pe galer?. T.V. catastif; var. cala?i ih, catastiv. Registru cu întrebuin??ri multiple in evul mediu românesc. Apare de timpuriu (sec. 14 — 15) în practica vie?ii judiciare, administra ti vc, economice ?i comerciale, atit în Mold., cît ?i în ?. Rom. Vechimea lui ins? este anterioar? men?iunilor documentare, fapt care rezult? din frecven?a expresiilor: „am scris dup? str?vechiul obicciu [...] în catastihul C. se pot clasifica: 1. Dup? apartenen??: A. c. domniei; B. o. de vistierie sau al t?rii; C. c. ora?ului (or??enilor, or??enesc) sau al tîrgului; D. e. tîrgului (în sensul de iarmaroc); E. c.. m?n?stirii; F. c. breslei: G. c. boieresc. între aceste categorii de c. dup? {yjartenen??, ar mai ii de trecut ?i c. ?inutului (jude?ului), e. negustorilor (registru-jurpat)', o. diverselor instan?e de judecat? etc. 2. Dup? finalitate. îndeplineau: A. O func?ie fiscal?: incepînd de la celula administrativ? a satului pîn? la unitatea superioar? a statului, c*. f?ceau posibil? ?inerea eviden?ei fiscale a contribuabililor sub forma unor roluri fiscale pentru d?rile personale (c. de cisle, de biruri) sau permiteau centralizarea datelor statistice privitoare la venituri ?i cheltuieli, o form? empiric? de buget (e. de vistierie). B. Func?ii administrative ?i economice: a. o. de rinduieli (catagrafie sau catalog), in care sînt înregistrate datele diverselor recens?minte; „catalogul v?milor pe anii urm?tori: bucate, vin, vite mari etc.”; ,,(*. a toat? go?tina oilor o. de lefi. C. Func?ie notarial?: o. servea de asemeni la transcrierea anumitor contracte (vinz?ri, z?logiri, danii etc.). O categorie important? de contracte, care se încorporau în c., erau a?a-zisele „catasti?e de obroc”, cuprinzînd daniile domne?ti cu caracter de rent? viager?. D. Func?ie cadastral?: diverse bunuri imobile, case, locuri, vii e c. „sînt scrise ?i în ca as ihul ora?ului sau tîrgului’J ; c. devenea în felul acesta o adev?rat? carte funduar?. E. Func?ie contabil? ?i juridic?: tot c. servea ?i ca registru-jurnal al negu??torilor ?i breslelor, ca inventar al patrimoniului particular (activ ?i pasiv), ca instrument juridic cu for?? probant? în justi?ie etc. F. c. de praznic: „s-a înoit acest catastih ?i d? domnul Alexandru pentru pomenirea lui Petru vv. ?i a domniei lui f...]”; cînd au caracter permanent, aceste o. sînt sinonime cu e. de obroc. Termenul de e. desemneaz? deseori o simpl? list? (de persoane sau de bunuri), ori condicile judiciare înfiin?ate pe lîng? instan?ele de judecat? centrale ?i locale (jude?ene). Multitudinea func?iilor îndeplinite de c. relev? complexitatea birocratic? a vie?ii feudale române?ti. V. catagrafie* A.C. catastiful (condica) arhondologiei (?. Rom., sec. 19). Condic? în care erau trecu?i to?i boierii, cu titlurile ob?inute de la domn. La 1814, e.a. se p?stra la vistierie „sub purtarea de grij?” a extractorului; pentru ca s? nu se treac? cineva f?r? ?tirea domnului „între boierii cei ce sînt în caftane”, domnul a poruncit ca lunar c. s? fie semnat de vistier ?i controlat cu eviden?ele postelniciei. N.S. caterisire. Pedeaps? canonic? aplicat? unui episcop de c?tre sinod, compus din 12 arhierei; preo?ii ?i diaconii erau judeca?i de un consiliu de 5 preo?i. Ei aveau dreptul de a face apeî la sinod în caz de nemul?umire; episcopul condamnat pentru fapte compromi??toare nu mai putea face apel. C. avea un caracter definitiv. î. L. prevedea ?i luarea harului unui preot pe un timp determinat, sau „de tot” în cazuri anume ar?tate. Termenul c. se folose?te abia în prima jum?tate a sec. 18. Mitropolitul caterisea pe membrii clerului, iar mitropolitul f era caterisit de c?tre patriarhia din Constantinopol, la cererea domnului. T.V. 78 cavaler. Ini?ial lupt?tori c?l?ri medievali, apoi, in urma unui proces evolutiv complex, membri ai unei elite militare dotat? cu privilegii ?i imunit??i, care ajunge astfel un strat nobiliar ?i, in majoritatea ??rilor europene, o adev?rat? institu?ie dotat? cu statuie iuridico-morale, dezvoltat? paralel cu feudalismul ?i interferind frecvent cu institu?iile 'tudale. C. f?ceau parte din anumite ordine militare. în afara acestor e. integra?i intr-în anumit ordin cavaleresc ?i ascultind de un statut specific, 111 toate ??rile Kuropei catolice, lupt?torii c?l?ri care se puteau echipa pe cont propriu au tins s? devin?, incepind cu scc. y —10, o categorie social? constituind stratul inferior al nobilimii. Toat? nobilimea ?european? ?i chiar suveranii aspirau la titlul de c*. Ca 111 toate ??rile europene, categoria lupt?torilor c?l?ri din Trans. a avut tendin?a s? constituie o mic? nobilime dotat? cu priviiei?ii ?i imunit??i care reprezentau 111 acela?i timp r?splata regal? ?i posibilitatea de echipare pentru a face fa?? primejdiilor militare. Ini?ial o clas? deschis? tuturor lupt?torilor c?l?ri, ca in Occident, cavaleria a lins s? se constituie in categorie socio-militar? închis?, cu privilegii ?i . imunit??i ereditare, dzr situat? dup? nobilimea de curte ?i dup? »r.agna?i (barones, proceres, comites), alc?tuind astfel, ca ?i in Occident ?i din motive asem?n?toare, mica nobilime. V. aristocra?ie; viteji. D.L. fii/ae. Un important corp de mercenari in ?. Rom. ?i Mold. (sec. 16 — 18). în ?. Rom. au fost adu?i de Miliai Viteazul, care le d?dea leaf? bun? ?i ,,prad? întreag?’' si îi· luptele c?ruia au jucat un rol însemnat. Î11 vremea domniei lui C. Brlncoveanu exisl;k! înc? 13 steaguri de c., alc?tuite din 1 000 de osta?i, comanda?i de un marc c?pitan, în Moid., mercenarii c. au existat de la sfir?itul sec. 16 pin? la sfir?itul sec. 18, cind se mai num?rau 3 steaguri cu un efectiv de 132 de oameni ?i 9 zapcii. în ?. Rom., la 1803, ;iri locuitor b?trin ?i bolnav era iertat de ,,slujba c?z?ciei”. N.S. cazaclui. Ini?ial, negustor rus din ?ara cazacilor care f?cea nego? cu vinurile importa Ic din Mold. Cu timpul, c. s-au numit ?i negustorii români care aduceau din Rusia jbl?rmri scumpe sau horilc? ?i exportau vin, în special din regiunea Odobe?ti.* 16 mart. 1728. H probabil c? a existat din sec. 16, cînd rela?iile cu e. erau frecvente. C. constituiau o categorie fiscal? special?. Ei ?i-au continuat activitatea pin? la 1859, cind au fost împiedica?i de 1111 tarif vamal prohibitiv instituit de regimul ?arist. P.S. cazn?. V. strinsoare; tortur?. «?it?nire. V. caftan. caimacamie. 1. în ?. Rom. ?i Mold., caimacamii au fost loc?iitori domne?ti, înainte, loc?iitorul domnesc se numea în ?. Rom. ispravnic? de scaun. Alte denumiri: Î11 ?. Rom.: ,,cirmuitor domniei'’, „vremelnic st?pînitor”, „purt?tor de grij? de ceale ce vor fi trcbilc domniei”, „p?zitor al scaunului domnesc”; iu Mold.: „namestnic”|, „ispravnic de scaun”, „epitrop? al ??rii”, „loc?iitor de încredere”, „ocirmuitor”, „cirinuitor domniei *. Cea mai r?spindit? denumire, caimacam, o intihiim in ?. Rom. ?i 111 Mold. ân sec. 17 — 19 (1858). A fost aplicat? numai loc?iitorilor domne?ti pentru lipsa domnului de la scaun sau vacan?a tronului (interregn). Loc?iitorii domne?ti pentru minoritatea domnului (regen?i), intilni?i în sec. 14—16, au r?mas str?ini de denumirile de mai sus. 2. C. .r instituia 111 3 ipoteze: a. domnul, numit, nu era înc? însc?unat; b. domnul, însc?unat, lipsea vremelnic de la scaun; c. domnul lipsea cu totul (interregn). Pin? în sec. 16,* au prevalat loc?iitorii pentru minoritatea domnului (regen?ii). Mai tirziu, din cauza amestecului otoman in numirea domnilor, au precump?nit caimacamii din prima categorie de niiii sus. Desele schimb?ri de domn au f?cut ca institu?ia c. s? fie practicat? frecvent. A fost reglementat? exclusiv de norme de drept consuetudinar. Cind domnul era investit la Constantinopol, trimitea caimacamii cu „c?r?i de c?im?c?mie” ca ,,s? cuprind? scau- 79 nul” ?i s? exercite prerogativele pin? la însc?unarea domnului. Cînd domnul lipsea de Ia scaun, fie c? mergea la r?zboi, fie c? pleca din ?ar? in scop politic, fie c?. în ?ar?. era ocupat in afara capitalei, l?sa caimacami la scaun. în caz de vacan?? a tronului se instituia e. Ex.: la moartea lui Istratie Dabija (1665); in 1711, cînd D. Canteinir a p?r?sit domnia ?i ?ara. Cind domnul exista, chiar dac? nu era însc?unat, caimacamii erau numi?i de domn. Dreptul acestuia a fost consacrat de obicei ?i recunoscut de turci, Uneori, turcii, abuzind, numeau ei pe caimacami, mai ales în caz de vacan?? a tronuri: ex. în 1709, la mazilirea lui M. Racovi??. Cînd tronul era vacant, dac? fostul domn nu instituise o <*., cirnniirca t?rii era preluat? de divan sau acesta numea o o. 3. Dreptul de numire a caimacamilor, care dup? obicci apar?inea domnului, a trecut asupra divanului priit actul din 7 oct. 1826 anexat Conven?iei de la Akerman. Dar ?i aceast? regul? a fost r odi-ficat? prin lieg. org. V. Caimacamii prin tradi?ie erau numi?i dintre marii dreg?tori sau fo?tii mari dreg?tori, rude sau oameni de încredere ai domnului, rar dintre mitropoli?i. Regula consuetudinar? pentru c*., ca ?i pentru orice mare dreg?torie,era c? numai b?rba?ii pot fi caimacami. Prin excep?ie, so?iile de domn puteau fi caimacami sau în c. în afar? de c*. încredin?at? de Matei Basarab so?iei sale, ?i in Mold.doamna Marinca, so?ia domnului Uie, împreun? cu pîrc?labul Manuil, a exercitat locotenen?a domneasc? in lipsa lui Ilie vod? in anul 1444. (1. era compus? din 1-7 persoane în ?.Rom., din 1 —6 persoane in Mold. (e. de 6). în sec. 19, componen?a e. de 3 persoane, întilnit? in sec. 17 ?i 18, a devenit obligatorie prin Conven?ia de la Akerman, prin Reg. org. ?i prin Conven?ia de la Paris din 1858. Cînd o. era compus? din mai mul?i caimacami, unul era prim-caimacam („ba?-caimacam”). 5. Sarcina r. era exercitarea prerogativelor domne?ti în lipsa domnului de la scaun. Atribu?iile caimacamilor aveau limite rezultind din caracterul vremelnic al c.. din instruc?iunile primite de la domn, din natura atribu?iilor strict personale „privilegiile ce se cuvin cu deosebire numai la obrazul domnului”. Caimacamii amînau solu?iile rezervate sau presupuse a fi rezervate de domn. Atribu?iile caimacamilor erau: a. Paza scaunului domnesc. Aceasta însemna, întîi, predarea domnului mazilit c?tre agentul turc care adusese firmanul de mazilire; al doilea, ocuparea fizic? a scaunului ?i ap?rarea lui contra boierilor ispiti?i s? unelteasc?. Caimacamii se instalau de obicei în palatul domnesc, b. Preluarea Mstieriei de la domnul mazilit, c. S?rîngerea d?rilor ?i luarea m?surilor economice ?i politice corespunz?toare situa?iei, ci. Ca ?i domnul, caimacamii aveau dreptul s? judece pricini, s? înt?reasc? anaforale, s? ierte sau s? reduc? pedepse. Ei judecau pricini în fond destul de rar, cele mai numeroase hot?rîri ale lor fiind de procedur? gra?ioas?, cum erau ,,c?r?ile de volnicie”t, ordonarea c’e cercet?ri. Pin? la Rcg. org., hot?rîrile c. erau valabile si definitive, ca ?i cind ar fi emanat de la domn; prin Reg. org., atribu?iile caimacamilor s-au redus sim?itor. Spre deosebire de regen?i — care emiteau actele în numele domnului ?i uneori cu semn?tura acestuia, de?i minor — , caimacamii lucrau 111 numele lor, ca loc?iitori domne?ti, sub titulatura „C?im?c?mia” sau „Caimacamii”. Formula uzual? era „noi caimacamii ??rii Române?ti" sau „ispravnicii scaunului Bucure?tilor” sau „noi otcîrmuitorii domniei ??rii Române?ti”. în porunci, caimacamii încheiau, ca ?i domnul, „într-alt chip s? nu fie”. Caimacamii între?ineau rela?ii protocolare cu diploma?ii ?i agen?ii puterilor str?ine, primind vizite de deferen??. De turci erau îmbr?ca?i cu „caftanf de caim?c?mie”. 6. C. înceta prin însc?unarea sau întoarcerea domnului la scaun. Caimacamii erau obliga?i s? dea socoteal? de activitatea lor financiar? ?i politic?. Prin Însemn?tatea atribu?iilor lor, caimacamii puteau s?vîr?i mari abuzuri?. Iordaehi Canta-cuzino, caimacam al lui C. Racovi?? (1749), ?i-a însu?it o mare sum? de bani domne?ti, pretinzînd c? tat?l domnului îi era dator. Institu?ia ?i-a p?strat actualitatea pîn? la Constitu?ia din 1866. P.S. . c?l?ra?. Categorie de osta?i c?lare, ap?ru?i în sec. 16, recruta?i dintre ??ranii liberi care slujeau domniei pentru scutiri fiscale sau pentru dreptul de a folosi ocine t domne?ti. Erau organiza?i în unit??i comandate de un c?pitan ?, în ?. Rom. sau de v?tafi| în Mold. în ?. Rom., în sec. 17, erau grupa?i în ora?e-garnizoane, în interior 80 (ex. Buz?u, Ploie?ti) sau la marginea ??rii (ex. Caracal, Ru?ii de Vede, Licliirc?ti —C?l?ra?i). Efectivele lor au variat: 8 000 (Mihai Viteazul) 4 000 — 6 000 (?erban Cantacuzi'no) 4 000 (Vasile Lupu), 3 000 (D. Cantemir). Principala lor obliga?ie era s? mearg? la r?zboi pe socoteala lor. Unele grupuri de e. aveau sarcini speciale: paza marginii (c. de margine) ?i transportul ?tirilor (c. de ?arigrad). Comanda superioara a o. a avut-o in ?. Rom., in sec. 17, un mare c?pitan de c. în sec. 17, ei pl?teau o dare destul de mare: dajdea\ câl?i??eascâ, în Mold. (6 galbeni) ?i birul? c?l?r??esc în ?. Rom. (Îl ughi). în scc. 18,. dec?zind importan?a militar? ? c.. s-au men?inut ?i s-au accentuat sarcinile lor secundare. C. de ?arigrad, existen?i in sec. 17, se men?in în scc. 18, dar sînt pu?i sub comanda marelui postelnic ?. C. de margine se men?in ?i ci: în Mold. sint pu?i sub comanda unor serdari (de Orhei, dc L?pu?na, Soroca) ?i sînt scuti?i par?ial de d?ri; la 1722, c. pl?teau, darea numit? ,.banii scutelnicii” pe baza unei ,.c?r?i de c?l?r??ie” dat? de domn. P.S. c?l?u. Era omul care executa hot?rîrea dc condamnare la moarte, iar în sec.. 18 — 19 ?i pedepse trupe?ti (mutilarea, b?taia). Execu?iile capitale c?deau în competen?a marelui arma?, care — pin? la fanario?i — le aducea la îndeplinire prin subalternii s?i (arma?i ?i arm??ei) ?i excep?ional prin seimeni. Afirma?ia cronicii moldo-polone dup? care* arma?ii ,,trimit la c?l?u” nu e confirmat? documentar. ?tefan Tom?a avea la curte ,,un ?igan calo ce s? dzice pierdz?tor de oameni”. Explica?ia dovede?te c? slujba era necunoscut?, iar denumirea era nou? în scc. 17. Abia mai tîrziu izvoarele atest? prezen?a c.». iar in a doua jum?tate a sec. 18 în norme organizatorice sau prevederi financiare îl g?sim cu leaf? de 5 lei lunar. Repulsia românilor fa?? de sarcina de c. a determinat repetate crize in g?sirea c. De aici s-a format obiceiul ca slujba de e. s? fie îndeplinit? de un condamnat la ocn?, în schimbul, iert?rii de pedeaps?. Chiar a?a îns? e. erau greu de g?sit. De aceea Jules Michelet a scris c?, din cauza firii blînde a românilor, „nu s-a putut g?si printre ei [...] un c?l?u ; era nevoie totdeauna s? se cheme str?ini”. în Trans. existau* mai mul?i c. Dup? cum ar?ta Gheorghe Bari?, la începutul secolului trecut, existau 31 de jurisdic?ii care se bucurau de dreptul de a avea e. (hoher). C. erau mai bine pl?ti?i decit medicul chirurg sau cel veterinar deoarece func?ia lor, de a intimida pe locuitori, era mai important? pentru nobilimea maghiar? decit aceea a medicului. P.S.-N.S. c?ld?r?rit (Mold.). Darea ? pl?tit? pentru c?ld?rile de f?cut rachiu începînd din sec. 18; era de 8 lei pentru c?ldarea de 2 — 6 vedre ?i de 2 lei pentru c?ldarea mai mic? de 2 vedre. V. si c?z?nit. N.S. c?lug?r. La început s-au numit monahi, fiindc? tr?iau singuri, departe de lume; mai tîrziu, cind au început s? duc? via?a in comun, s-au numit ?i chenobi?i. C. constituiau o comunitate numit? cin?, în care se intra prin tundere monahal?, adic? t?ierea p?rului de pe cap, în form? de cruce, de c?tre stare? sau arhimandrit. C. trebuia s? duc? o· via?? auster?, bazat? pe munc? ?i supunere. Aprobarea definitiv? pentru intrarea în c?lug?rie o d?dea episcolul locului, numai dup? ce candidatul fusese supus unor „ispitiri”, care trebuia s? dureze cel pu?in 6 luni ?i cel mult 3 ani. Erau obliga?i s? locuiasc? în chilii, în curtea m?n?stirii închis? cu zid ?i foarte rar în chilii izolate, a?ezate în afara zidurilor. *în ?. Rom.<1374>, ? ; în Mold. la 8 mart. 1407,. A, in toponimie; în Trans., în Registrul de la Oradea. C?lug?rirea se f?cea în mod obi?nuit la cerere ?i de bun?voie. Erau îns? cazuri cînd ea se f?cea silit (ex. Stroe Leordeanu). C. care c?dea în vreo gre?eal? era judecat de soborul m?n?stirii, iar în caz de nemul?umire se putea adresa episcopului locului. Cînd s?vîr?ea o gre?eal? mai grav?, era dus ,,la judec?tori mai mari, ca s? se judece ?i s? se îndrepteze”. C. care fugea din m?n?stire era afurisit; dac? st?tea un an în afuriseniei ?i nu se întorcea la m?n?stire, el era tratat ca un eretic ?i trimis ,,la giude?ul cel mirenesc s?-l certe”, dup? ce 11 „va munci”. Toat? averea 8—c. 12 81 Sui trecea în proprietatea m?n?stirii pe care o p?r?sise. C. care se poc?ia putea fi reprimit in cin cu aprobarea vl?dic?i ?i a egumenului, îns? ,,numai cu voia ?i blagoslovenia patriarhului”. în anul 1211, regele Andrei II a adus în ?ara Bîrsei pe cavalerii teutoni, ordin c?lug?resc militar, c?rora le-a acordat privilegii întinse, economice, politice ?i biserice?ti: 'scutiri de v?mi ?i d?ri, scoaterea judec??ii lor de sub jurisdic?ia voievodului Trans., cu dreptul de a-?i alege judec?torii dintre ei, autorizarea de a ridica cet??i ?i ora?e din lemn ?i de a încasa dijma bisericeasc? ,,ca s? apere regatul împotriva cumanilor”. Alunga?i pentru c?lcarea în?elegerii stabilite, privilegiile lor au r?mas, de ele beneficiind <*. catolici (benedictini) ; fa?? de ace?tia, locuitorii de credin?? catolic? aveau obliga?ii grele, dind dijm? din grîne ?i animale. T.V. c?inar? (domneasc?). Avea sensul de tezaur privat al suveranului. în primele secole dup? întemeierea statului, toate veniturile ??rii erau considerate de domn ca apar-?inîndu-i lui. Cu timpul, el ?i-a rezervat unele venituri, ca: ocnele, v?mile, dijma din stupi •?i mascuri, gor?tina (Mold.), oieritul (?. Tom.) ; venitul de la zl?tarii domne?ti mergea ia e. doamnei. Din acestea, separate de veniturile ??rii din d?ri directe gestionate de vistierie, domnii au alc?tuit un compartiment autonom: c.d. Procesul de disociere a început înc? din sec. 15 ?i s-a des?vîr?it în sec. 17. Pentru Mold., doc. din 1 apr. 1631 dovede?te • c? atunci exista ,,c?mara domneasc?”, desp?r?it? de vistierie. Sub domnia lui Vasile Lupu erau desp?r?ite, de vreme ce Duca vod? a fost c?m?ra? mare la acest domn. în divanul lui Vasile Lupu, Bandini men?ioneaz? distinct pe vistier ?i pe c?m?ra?; Evlia Celebi (1659) atest? existen?a c?m?ra?ului ca mare dreg?tor, iar D. Cantemir constat? desp?r?irea c. de vistierie. ?i in ?. Rom., în sec. 17, c. ?i vistieria erau desp?r?ite. Dup? desp?r?irea ei de vistierie, e. a preluat, pe ling? p?strarea veniturilor domnului, procurarea ?i p?strarea hainelor domne?ti de lux. De la Croix arat? c? domnul avea 2 c?m?ra?i: unul care p?stra banii, altul garderoba. Desp?r?irea intre c. si vistierie a fost deseori înc?lcat? de domni. De altfel, între ele erau leg?turi strinse ?i prin faptul c? unele venituri ale c. erau strinse tot prin organele vistieriei. C.d. a fost suprimat? prin Reg. org., care au creat o list? civil? pentru „postul de domn”. V. ?i vistierie. P.S. c?m?ra?. în documentele slave, c. e denumit comornic, în cele latine camerarins ; *e. apare în Mold. în documentul din 6 mart. 1443, iar în ?.Rom. în 1431. Pîn? la desp?r?irea c?m?rii de vistierie, domnul avea ca dreg?tor de curte un c., care, în sec. 15, purta grija monet?riei, în afar? de al?i c., precum c. de ocne, c. de vistierie, ultimii subalterni ai marelui vistier. Dup? desp?r?irea c?m?rii de vistierie, a fost creat un dreg?tor de curte cu titlul de m. c., dependent direct de domn, om de încredere, sau rud? apropiat? a domnului, care, la început, avea un rang modest: pe vremea lui D. Cantemir, boier de starea III. Totu?i, el era printre sfetnicii secre?i ai domnului. M. e. a primit uneori ?i îns?rcin?ri de politic? extern?. Ca dreg?tor de curte, ra.c. locuia în palat, ?inea luminarea domnului în biseric?, arunca bani poporului cînd trecea alaiul domnesc etc. Era socotit ?ambelanul domnului. Pîn? la mijlocul sec. 18, atribu?iile ni. c. erau: 1. încasa ?i p?stra banii cuveni?i c?m?rii domne?ti: 2. cump?ra lucrurile de pre? necesare domnului; 3. verifica cintarele ?i m?surile negustorilor; 4. pedepsea pe negustorii care foloseau cin-tare ?i m?suri incorecte. Dup? cum spune banul Mihai Cantacuzino, „negustorii sînt datori s? ia coturi de la c?m?ra?ul cel mare ?i s? pl?teasc? pentru aceasta cîte 1 leu ?i 12 bani”. M.c. realiza din aceast? opera?ie importante venituri ilicite; la 1827, m.o. a împ?r?it negustorilor din ?. Rom. coturi mai mici cu trei degete decit cel legal, primind in schimb sume foarte mari de bani. Ca subalterni, m.c. avea pe curtenii de c?mar? ?i pe to?i c. care p?zeau banii ?i lucrurile de valoare ale domnului, ajutat pentru bani de c. de catastife, iar pentru lucruri de c. de tain? sau c. dinl?untru. în Mold. sînt aminti?i c. de lumini, care ?inea eviden?a lumin?rilor ?i c. de izvoade (sec. 17—18). în teritoriul ??rii, ca subalterni ai m.c. existau c?m?r??eii, constitui?i in cete, atesta?i documentar din ?S2 soc. 17. Veniturile m.c. proveneau din: ploeoanele de la subalterni, taxele pentru marcarea colurilor, un procent la m?rfurile cump?rate. în a doua jum?tate a sec. 18 ?i în sec. 19-m.c. a cî?tigat in însemn?tate, cu atribu?ii ?i venituri sporite, a urcat în rang. Avea dreptul' s? distribuie negustorilor instrumente de m?sur?toare marcate cu ,,boure domne?ti”.· Dreptul de a pedepsi pe negustorii contravenien?i s-a înt?rit prin Condica de venituri din 1775. în aceast? perioad?, m.c. a dobîndit competen?a de a judeca pe negustorii str?ini care f?ceau export ?i import ?i pe to?i negustorii greci, armeni sau evrei. Subalternii m.c.-în aceast? perioad? au fost: un vtori c., un v?taf de c?mar? ?i al?ii, care alc?tuiau „taifaua” sa. Veniturile m.c. au crescut. Avea leaf?, dar nu fix?, ci ,,dup? persoan?”. . Mai cî?tiga 10 % la pre?ul lucrurilor cump?rate de el pentru c?mara domneasc?, pîn? la 100 000 lei pe an. VI. c. mai avea dreptul s? ia ..avaeturi de la negu?itori”. în Mold., eF primea sume anuale fixe de la starostii de jidovi, de armeni, de negustori str?ini. Gînd judeca pricini civile ale negustorilor str?ini, avea dreptul la o ,,zeciuial?” din valoarea procesului. în sec. 19, dreg?toria m.e. se institu?ionalizase sub numele de c?m?r??ic. în ea erau numi?i boieri de treapta I. . â ^ ,, ^ P.S. - N.S. A*.'*-f Ivc [ c?minar?) Pcntr\i strîngerca venitului rezultat din darea perceput? de domn asupra cîrciiimTTor s-?'creat în Mold., din sec. 17. un dreg?tor: marele c. *25 apr. 1640, A. Ioan T. Calimah reglementa cam?na datorat? de negustori pentru pivni?e, p?strînd norma veche, intrat? in obicei, din 1721 de la Mihai Racovi??, care da dreptul ca ra.c. s? se învoiasc? cu negustorii ca ace?tia s? pl?teasc? „cu rupta” cel mult 15 galbeni pe an, iar în caz de neînvoial?, cite 2 bani de vadra de vin ?i mied. O parte din acest venit al domniei se da dreg?torului, cum se a?ezase în Condica domneasc?, sub numHe de c?min?rit î . La. 1754, Matei Ghica a hot?rit ca m.e. s? ia „venitul s?u a c?minii dup? obiceiul cel vechi,, dup? cum s-au a?ezat ?i s-au hot?rît in Condica domneasc?”. Condica de venituri din 1775 a lui Gr. III Ghica a fixat m.c. leaf? 200 lei lunar, men?inut? ?i prin bugetul lui M. Su?u din 1795. în Mold., pe vremea lui Cantemir, de?i nu avea scaun în divan, m.c. era socotit In rîndul boierilor mari, iar în 1763, divanul era compus din 12 boieri veli?i, de la marele logof?t pîn? la m.c. în sec. 19, m.c. r?m?sese boier f?r? dreg?torie, numai cu titlu onorific, în ?. Rom., aceast? dreg?torie a fost mai nou? decît în Mold., de?i darea c?min?ritului e veche, deoarece e. era p?rta? al atribu?iilor ?i veniturilor marelui paharnic. La 1695, Constantin Brîncoveanu hot?ra: ..numai c?m?nariul s? aib? a c?utare seama cîrciu-marilor, s? pue ocale drepte. Iar pre carii dintru din?ii, cîrciumari, i-ar prinde cu ocale· mai mici, pre unii ca aceia s? fie volnic c?m?nariul s?-i globeasc? cu bani 300”. \I.c. lua cite 5 lei de fiecare bute de vin sau de rachiu care se vindea în orice ora? al ??rii ?i mai percepea un venit de la toate tutunurile importate. în total, m.c. realiza un venit de 40 000 lei anual. Mai avea 40 scutelnici, dar nu avea leaf?, nici loc în divan. P.S. - N.S. /c?min: rit; var, c?m?n?rit; c?m?n?ric. Dare asupra vinului ?i rachiului, vindute în circiumiîe cinr’ ora?ele, tîrgurile ?i bîlciurile mari ale ?. Rom. Apare frecvent în. documentele sec. 18 ?i începutul sec. 19. C. se calcula pe butea de vin vindut?, cuantumul s?u, la Bucure?ti, de ex., fiind de 72 bani; pentru butea mare de rachiu, se percepea 6 taleri, iar pentru butea mic? 3; în 180 3 se pl?tea 5, resp. 21/2; pentru rachiul str?in, se pl?tea 7, resp. 3V2 taleri. Venitul c. era constituit havaet marelui paharnic . ?i cuparului. Se pl?tea c. de oricine vindea vin; erau exceptate: cîrciumile „sfintei mitropolii, ale episcopiilor, m?n?stirilor mari, ale dumnealor boierilor de la vel ban pîn? la vel clucer de arie ?i ale jupîneselor v?duve ce au st?tut boierii dumnealor veli?i”. Ca ?i vin?riciul?, din familia c?ruia f?cea parte, c. a fost desfiin?at prin Reg. org. la 26 iun. 1831. V. ccim?n?; c?minar; cot?rit; dare; mortasipie; pîrc?l?bie; vin?rici, A.C. 83· c?p?tiieri (Mold.). Oameni „f?r? c?p?tii fiscal”, care, prin ocupa?iile lor, trebuiau ?s? se deplaseze dintr-un loc in altul (vieri, ciobani, porcari etc.). Ei pl?teau birul pe ?nume sau „cap”, nu în cisl? cu satul. V. haimanale. N. S. capi Iau. Grad militar de seam? în cele 3 ??ri locuite de români. în Trans., au fost în general comandan?i ai cet??ilor, jucind rolul pirc?labilor din Mold. ?i ?. Rom. Cet??ile mai mari erau conduse de un c. suprem, care avea 111 subordine t*. de c?l?re?i, pede?tri etc. ?i vicec?pitani. C. de cetate angaja, între?inea ?i comanda o?tenii, asigura înt?rirea ?i ap?rarea cet??ii, r?spundea de siguran?a regiunii date in grij? ?i îndeplinea diverse alte atribu?ii administrative ?i economice pe domeniul cet??ii, fiind, 111 acela?i timp, ?i judec?torul locuitorilor de pe domeniul respectiv. C. sau castelanul cumula uneori ?i func?ia de comite, dac? cetatea sa era centrul administrativ al regiunii. îndeplinind asemenea atribu?ii, c. au jucat un rol militar ?i politic de seam?, pu?ind s? înfrunte uneori chiar puterea central?. C· realizau venituri însemnate, atit din leafa primit?, cît ?i din diversele daruri ?i beneficii din slujbe. în ?. Rom. ?i Mold. au existat mai multe categorii de c. La sfir?itul sec. 14, in actele redactate 111 limba latin?, au fost numi?i cu termenul latin de capifancus starostii din Mold. Ca func?ie militar?, c. apare în Mold. în vremea lui Despot vod?, iar în ?. Rom. în aceea a lui Mihai Viteazul, cînd c. comanda mai multe steaguri de o?teni. în sec. 17 aproape toate categoriile de o?teni (curteni, c?l?ra?i, doroban?i, lefegii etc.) erau comandate de e., din care unii erau numi?i mari c. în afar? de ace?ti c., existau în Mold. c. de ?inut, care au înlocuit pe marii v?tafi de ?inut la mijlocul sec. 17 ?i care asigurau ordinea în regiunea respectiv?. La sfir?itul sec. 17, ei au fost numi?i mari c. de ?inut, iar dup? înfiin?area ispravnicilor au devenit subalternii acestora, r?minînd comandan?ii slujitorilor din ?inuturi. La 1728, c. de Cern?u?i, Soroca, F?lciu, Covurlui ?i Tecuci sînt numi?i „c?pitanii cei mari de margine”. în ?. Rom. au existat dou? mari c?pit?nii numite de margine: una la grani?a spre Mold., la Foc?ani, înfiin?at? foarte probabil de Matei Basarab, ?i o alta la Cerne?i, existent? in timpul domniei lui C. Brîncoveanu. Avind în subordine pe to?i sjujitorii din regiunea respectiv?, marii c. de margine asigurau paza local? ?i îndeplineau rolul unei autorit??i superioare, avînd ?i dreptul de judecat?. în afar? de atribu?ii militare, c. au îndeplinit deci — ca ?i în Trans. — ?i sarcini administrative ?i judec?tore?ti. C. erau r?spl?ti?i de domnie cu d?ruiri de ocine — în proprietate sau în folosin?? — ?i cu unele scutiri de d?ri; în plus, ei primeau numeroase daruri de la subalterni, care erau obliga?i s? le presteze ?i unele servicii. La începutul sec. 19, slujba de c. era foarte b?noas?, de îndat? ce, la 13 iun. 1813, un locuitor promitea clucerului Nicolae Glogoveanu suma de 450 taleri dac? va interveni s? fie numit în slujba c?pit?niei la Baia pe timp de 6 luni. Dintre ace?ti c., un rol de seam? a jucat c. sau marele c. de doroban?i, care a ajuns la sfir?itul sec. 17 boier de treapta IV, membru al divanului domnesc, ?i care îndeplinea diverse atribu?ii poli?iene?ti în ora?ele capital?, Ia?i ?i Bucure?ti. C. a avut ?i sensul de comandant al armatei; la 1453, Iancu de Hunedoara era „c?pitan suprem” al armatei din Trans. ?i Ungaria, iar la 1595, ?tefan R?zvan a opta spi??. Cei care c?lcau aceast? opreli?te erau pedepsi?i pentru amestecare de singej. b. Deosebirea de credin?? religioas?. C- între un ordodox ?i un eretic se putea desface, c. C?lug?ria. C. cu o c?lug?ri?? era pedepsit? cu moartea, d. Deosebirea de stare social?. La 1781, C. Moruzi opre?te t\ între moldoveni ?i ?iganii robi. c. Logodna cu binecuvintarea preotului asimilat? cu o nunt? deplin? constituia o piedic? la e. cu alt? persoan?, f. C?s?torii anterioare. A doua t*. era tolerat? de biseric? cu peniten?? de 2 ani, a treia cu peniten?? de 3 ani, dar dac? cel ce voia s? încheie a treia c. avea copii din e. precedente, nu avea drept la c.; a patra e. era cu totul interzis? de biseric?; cei c?s?tori?i astfel erau afurisi?i, g. Preo?ii nu se puteau c?s?tori decit cu fecioare s? numai o dat? în via??. Îndeplinirea condi?iilor de fond ?i de form? erau verificate, de preot sau de protopop, care elibera un „r?va?? de cununie,\ J. Efecte. C. crea drepturi ?i obliga?ii între so?i: ei î?i datorau reciproc credin??, sprijin ?i ajutor ?i amindoi fa?? de copii. Femeia, considerat? de pravil? „mai proast?”, era obligat? s? asculte pe b?rbat, s?-l urmeze unde î?i stabilea domiciliul, s?-l a?tepte cit era la oaste sau in robie* chiar dac? nu ?tia nimic de el timp de 5 ani. 6. Femeia c?s?torit? nu avea drept s?-?i administreze averea. în caz de adulter al femeii, aceasta î?i pierdea zestrea în favoarea b?rbatului. în schimb, b?rbatul era obligat s? dea femeii in timpul c. între?inere ?l asisten?? medical?. 7. ?i în Trans., leg?tura încheiat? între b?rbat ?i femeie în scopul întemeierii unei familii (matrimonium) a fost. considerat? in perioada feudalismului ca o tain? bisericeasc? (sacramentum), ?i era în general precedat? de logodn? (sponsalia), promisiunea reciproc? de c. (înso?it? obi?nuit de un schimb de inele). Aceasta, ca ?i c., se încheia prin învoiala celor ce se logodeau ?i a celor în a c?ror putere ei se aflau (in caz de minoritate ?i tutel?) ?i avea drept consecin?? obliga?ia de a se c?s?tori. Institu?ia c., intrind sub sfera de influen?? a bisericii, a devenit obligatorie pentru credincio?ii tuturor cultelor din Trans. (catolici, ortodoc?i etc.) încheierea acesteia în fa?a ?i cu concursul unei fe?e biserice?ti. Disp?rind vechile ei forme (cump?rarea, raptul, acesta din urm? p?strîndu-se ca obicei, dar pedepsit de legi, in special la români), ea a avut la baz? consim??mintul liber (consensus) al p?r?ilor, exprimat în form? solemn? în fa?a organului bisericesc competent, care ?i d?dea binecuvântarea. în calea încheierii c. au stat impedimentele prev?zute de dreptul canonic, de pild?: nevirstnicia (illegitima aetas), rudenia sau afinitatea de anumite grade, con-stringerea, eroarea asupra persoanei, calitatea de c?lug?r, diferen?a de religie (era interzis? c. între „credincio?i” ?i „necredincio?i”), existen?a unei e. precedente. Cu privire la anumite impedimente, forurile competente puteau acorda dispense. în vederea u?ur?rii descoperirii impedimentelor la c., conciliul de la Buda din 1279, urmînd hot?-rirea conciliului de la Latran din 1215, a reglementat obligativitatea în?tiin??rilor 86 prealabile ale e. Conciliul din Trent (1545 — 1563) a impus preo?ilor parohi catolici ?inerea mior registre de c., în care erau obliga?i s? treac? numele so?ilor ?i martorilor, aiua si locul celebr?rii c. Dup? încheierea c. in fa?a preotului, erau obi?nuite la membrii tuturor claselor din Trans. ceremoniile nup?iale, festivit??ile de la nun?i, în cadrul c?rora la popula?ia romaneasc? din aceast? provincie s-au p?strat str?vechi obiceiuri din [cKiinilas nuptiarum din epoca roman?. Situa?ia femeii c?s?torite era inferioar? celei a b?rbatului, din care cauz? s-a prev?zut expres în operele unor canoni?ti scutirea k;jb?. N.S. euz?nit .cari nu aveau pîn? acum nici un irat, s? aib? de aici înainte a lua de la toate povernele sau velni?c negu??tore?ti vericîte caz a;ie se ver afla [...] de fie?care cazan po taleri 15”. N.S. "t-cear?ij Obliga?ia locuitorilor din ?. Rom. de a aproviziona cu cear? de lumin?ri curtea domneasc? (sec. 18). în apr. 1742, Miliai Racovi?? ,,a orînduit ca ?ara s? dea cear? de lumin?ri, cite o oca la fiecare trei case ?i s? se pl?teasc? ocaua cu cîte o sut? dc bani, dar nimeni nu a fost pl?tit”. N.S. ceas de mers; Unitate de în?sur? a distan?elor mari, reprezentînd aproximativ 2 000 stînjem (3,8~*km — 4,5 km); folosit din sec. 18 în toate ??rile române cu deosebire în Mold. în 1716, M. Racovi?? (în a treia domnie: 1715 — 1726) atribuia t?tarilor din Buceag o zon? de la marginea Mold., ,,lat? de 2 ceasuri ?i lung? de 32 ceasuri” pentru p??unatul vitelor. Au fost practicate 3 variante de m?suri cu c.: dup? mersul omului, al calului ?i al boului. A.C. ceat?. Grupare de mai multe persoane, rude sau nu, legate între ele prin interese comune. *8 iun. 1484, ca e. militar? („ceata boierului nostru Gangur”), apoi ca cete de ob?te: *2 mart. 1574, A („?i ceata lor”) ?i 23 mart. 1575, A („?i ceta?ii lui”), în Mold. ?i *20 mai 1526, B („?i ceata lui”) ?i t receptat în limbajul administrativ ?i militar românesc cu sensul de: 1. agent de leg?tur?, curier, trimis de Poart? la domnie cu porunci; 2. grad militar inferior, urmind stegarului ?i odoba?ei. în ?. Rom., fanario?ii au introdus termenul de Del (sau ba? ) ceau?, pentru un demnitar de curte de rang inferior, care comanda corpul de aprozi al cur?ii ?i juca rol important in alaiuri sau la recep?ii domne?ti. D.L. ecir ; var. ceair, cier (Mold., sec. 17). Obliga?ia locuitorilor de a duce caii domne?ti la p?scut. V. brani?te. N.S. cens. A desemnat, in Trans., presta?ia fundamental? pl?tit? de iobagi, obi?nuit fn bani. In~documente, este înregistrat sub diverse nume (census, terragium, e. terragii, c. akoiialis, c.S. Martini, e. molaris, fertones, collecla, taxa) ?i forme, condi?ionale de loc ?i timp. Fundamentat pe dreptul seniorului dccurgind din proprietatea funciar? ?i pe obliga?ia ??ranului dependent de a pl?ti folosin?a p?mintului, c. apare contemporan cu îns??i constituirea regimului feudal. Era datorat de to?i locuitorii a?eza?i pe p?mîn-tul unui st?pin feudal; nu-1 plate iu: nobilii, voievozii, crainicii, cnczii, juzii, persoanele în serviciul cur?ii, anunite categorii de meseria?i, cei f?r? p?mînturi de ar?tur? sau fine?e, v?duvele, infirmii. Baza impunerii varia dup? ?inut ?i domeniu: m?rimea sesiei, a sor?ii, num?rul vitelor, plugul, produc?ia de vin, valoarea averii. în ?inutul salinelor, c. se pl?tea pe poart?. Cuantumul era, în general, de 1 florin pe sesie (in Siria, Gyula, Sighi?oara etc.) sau pe 4 vite de plug (F?g?ra?); de 7,5 dinari pentru 3/4 sesie (resp. 3 vite), de 5T dinari pe îtru 1/2 sesie (resp. 2 vite) ?i de 25 dinari pentru 1/4 sesie (resp. o vit?). Uneori ?i pe unele domenii plata se efectua ?i în natur?, situa?ie în care c. se confunda cu darurile sau daturile. Impunerea se f?cea global — pe sate, pe domenii — sau individual; in prima modalitate, suma global? era repartizat? individual, dup? un sistem asem?n?tor cislei. C- se impunea anual ?i se pl?tea intr-unui sau dou? termene în afar? de scutirile perpetue, se practicau, din motive diverse (demografice, economice, r?zboi, calamit??i naturale), ?i scutiri temporare: de 6, 12, 14 ?i chiar 16 ani. AC. centumvirat. Autonomia or??eneasc?, valorificat? prin autoconducere, a fost reliefat? în Trans. incepind din feudalismul timpuriu prin alegerea de c?tre comunitatea or??enilor a organelor de conducere or??ene?ti, prin controlarea acestora de c?tre acea comunitate ?i prin administrarea treburilor or??ene?ti de organele de conducere alese de totalitatea or??enilor proprietari de imo bile pe teritoriul ora?ului. îii urma cre?terii 89 popula?iei ora?elor, în feudalismul dezvoltat, în scopul asigur?rii exerci?iului continuu nl controlului ?i unei frecvente consult?ri, s-a constituit un organ colegial deliberativ mai larg decît sfatul or??enesc rcstrîns (magistratul) care administra ora?ul, un organ reprezentativ ales de asemenea de or??eni ?i compus de regul? din o sut? de cet??eni boga?i ai ora?ului, numit electa communitas, elecli cives, centumviri, Hundertmannseha.fi. Acest organ ?i-a însu?it exerci?iul unora din drepturile privind autonomia ?i autocondu-cerea or??eneasc? exercitate ini?ial de întreaga comunitate or??eneasc?, r?inînînd comunit??ii or??enilor, global reunite, doar cele mai importante. V. ?. cenzura obiceiurilor. V. obicei. ? eep?rir^Mold., sec. 17—18). Dare pl?tit? la vînzarea vinului, cind se d?dea cep la biiîîTTa"cîrtiumi; la mijlocul sec. 18 era de 6 potronici de bute ?i de 3 potronici* de poloboc. N. S. ) cer?rit. Dare asupra cerii, in ?. Horn.; numit? bezmen in Mold. Termenul apare frecvent îil 'documentele sec. 18; darea îns? dateaz? din cele mai vechi timpuri. S-a pl?tit, la început, în natur?; mai tîrziu (sec. 18 — 19) în bani. Cuantumul, in bani,, a oscilat între 3 bani ?i 6 bani pe oca. încasarea veniturilor rezultind din circula?ia sau produc?ia cerii se realiza fie în regie, fie prin arendare. Datorau e. to?i produc?torii-cu excep?ia celor scuti?i de domn. C. dispare ca nomenclatur? odat? cu reformele Ueg. org. V. cam?n?. A. C. ecrc?tur?. încercare, examinare, controlul f?cut de st?pînire cu privire la modul cum se stringeau veniturile ?. Rom. ?i Mold. în sec. 18. C. foarte severe f?cea C. Mavro-cordat in Mold. pentru a descoperi pe cei care nu aveau pece?i; cei afla?i de cerc?-tori în ?inuturi erau trimi?i în butuci la curtea domneasc?, iar cei g?si?i în capitala Ia?i erau închi?i la seimeni, unde erau cerceta?i de domn, care-i obliga s? pl?teasc?-, suma dubl?. în ?. Rom., la 1742, Miliai Racovi?? a f?cut ? c., în urma c?reia ,,s-a întregit suma birnicilor, ba chiar în unele jude?e a ?i sporit”. N. S. ccreetare Ia fa?a locului (local?). Consta, în trecut, ca ?i ast?zi, într-o anchet?,, la fa?a locului, spre a se cunoa?te situa?ia de fapt de c?tre judec?tor. Jur?torii f?ceau implicit ?i e.I. în ceea ce prive?te c. judiciara. aceasta se putea efectua prin deplasarea instan?ei îns??i sau prin delegarea unuia sau mai multor dreg?tori, care, dueîndu-se la fa?a locului, f?ceau o. indicat?, informîndu-se de la „oameni b?trîni ?i megie?i dinpre-jur” asupra faptelor ?i refereau de efectuare printr-o carte de adeverire, trimi?înd lucr?rile, întocmite; uneori, chiar, spre deosebire de dreptul actual, ace?tia, dup? c-, judecau ?i-?i executau tot ei hot?rîrea, referind domnului. Cînd împricina?ii erau persoane de vaz?, domnul însu?i se deplasa la fa?a locului spre a constata starea de fapt. Intr-un proces de hot?rnicie între un mare dreg?tor ?i o m?n?stire, Ieremia Movil? hot?r??te dup? ce face c*.l. La fel procedeaz? Leon Tom?a sau Matei Basarab în ?. Rom. Se f?ceau e.I. în orice fel de pricini, cind erau necesare pentru solu?ionarea acestora, dar mai ales în hot?rnicii. (M. nu figureaz? printre probe in Prav. cond., L. Car., Manualul lui Donici. Numai C. Col. o men?ioneaz? (§ 1 140. 1 486). Ea r?mîne îns? un mijloc de proba-?iune uzitat în ?. Rom. ?i Mold. ?i dup? intrarea in vigoare a acestor legiuiri. în Trans., t*.l (occulata revisio) se folosea in caz de ocupare prin violen?? a unei mo?ii ?i consta în. verificarea de c?tre instan?? la fa?a locului, coroborat? prin depozi?ii de martori* a afirma?iei reclamantului, care, dac? se dovedea, devenea posibil? pronun?area sentin?ei f?r? a se mai recurge la proba prin jur?mint. O. S. - V. ?. 90 cercetare penal?. Ac?iunea întreprins? de autoritate pentru descoperirea vinovatului ?i a complicilor s?i ?i stabilirea vinov??iei fiec?ruia. Obicciul p?mintului permitea folosirea torturilor pentru stabilirea adev?rului. Pravilele sec. 17 autorizau, de asemenea, „strinsoarea”, cînd existau indicii de vinov??ie ?i vinovatul refuza s? vorbeasc? sau ocolea adev?rul. Sub influen?a ideilor beccariene, Al. Ipsilanti (1775) interzicea arma.?ului s? mai aplice vreo pedeaps? corporal? împotriva vinovatului „pîn? nu se va face cercetarea vinov??iei lui de c?tre judec?tor”. Prau. corid. (IV, 5) ?i Manualul !ui Donici (XLI, 29) prevedeau, de asemenea, m?suri pentru accelerarea cp. L. Car. tiu se ocupa de c.p. în schimb, Cond. crim. prevedea c?, dup? primirea dosarului de la c?pitanii de margine, ocola?ii sau c?pitanii de tîrguri, care prinseser? pe vinovat, ispravnicii? trebuiau ,,cu r?bdare ?i cu p?suial?, cercetind, s? deslu?easc? adev?rul [.. .], ?i dup? ce vor stringe toate m?rturiile sau dovezile ?i fapta crimiualiceasc? se va dovedi des?vîr?it [...], atuncca îndat? s? se trimit? vinova?ii cu a lor deosebite tractiruri ?i cu toate m?rturiile la Departamentul Criminalion’' (§ 16). T.V. certare. V. pedeaps?. cetate (termenul lat. cinitas a prevalat fat? de v. sl. gradisle). A fost elementul esen?ial al ap?r?rii in evul mediu. Construite în general din puternice ziduri de piatr?, mai apoi ?i din c?r?mid?, ele asigurau domniei controlul unorpuncte obligatorii de trecere ?i al drumurilor importante; in acela?i timp. ele erau ?i centre administrative, unde rezidau pirc?labi, c?pitanii sau castelanii, iar in caz de r?zboi constituiau un sistem de ap?rare a hotarelor ??rii ?i Ioc de refugiu pentru o parte a popula?iei. Cu privire la modul cum erau construite vechile c*., trebuie spus c?, atita timp cit artileria nu -constituia un pericol, modelul ideal al fortifica?iilor a fost acela cu un diametru redus al incintei, ce putea fi ap?rat? de o garnizoan? mic?, pentru a nu da posibilitatea asediatorilor s? atace în num?r mare; a?a se explic? faptul c? cet??ile ocupau la început -o suprafa?? redus?. Pe m?sur? ce s-a extins folosirea artileriei ca arm? de asediu, înce-pind din a doua jum?tate a sec. 15, s-a impus m?rirea incintei prin ziduri mari ?i groase, care cuprindeau în mijlocul lor vechea cetate; aceast? adaptare este foarte bine ilustrat? de c. moldovene Neam? ?i Suceava, m?rite in epoca lui ?tefan cel Mare. 1. Sistemul defensiv al ?. Rom. cuprindea trei categorii dc~ fortifica?ii: c. de importan?? strategic?, situate la hotarele ??rii, fie pe linia Dun?rii, fie în regiunea mun?ilor; fortifica?iile cur?ilor domne?ti ce d?deau uneori acestora aspectul unor cet??ui ?i int?riturile tradi?ionale ale unor a?ez?ri rurale, din care unele au fost explorate arheologic. Este posibil ca in sec. 14 — 15 ?i unele m?n?stiri (Cozia, Tismana) s? fi avut ziduri de incint?, a?a cum vor avea ?i mai tîrziu. C. de la Dun?re, care constituiau principalele puncte de rezisten?? împotriva expansiunii otomane, au fost aprig disputate în timpul luptelor dintre Mircea cel Mare ?i Imperiul otoman, care a reu?it la 1420 s? ocupe c. Turnu ?i Giurgiu, sar trei ani mai tirziu ?i pe cele din Dobrogea (ilir?ova, Enisala). în 1419, ?. Rom. a pierdut cetatea Severinului — ocupat? de trupele lui Sigismund de Luxemburg —, precum ?i Branul, st?pînit un timp de Mircea cel Mare, astfel încit sistemul defensiv al ??rii a fost mult sl?bit. îndeosebi pierderea c. dun?rene a avut urm?ri nefaste, ?. Rom. r?mînind f?r? ap?rare în partea sa cea mai amenin?at?. De aceea to?i domnii care vor purta lupte cu Imperiul otoman — începind cu Dan al 11-lea ?i Vlad Dracul — vor îace din ocuparea c*. dun?rene Turnu ?i Giurgiu unul din principalele obiective militare iile ac?iunii lor. în partea de nord a ?. Rom. se g?seau 5 c.: Poienari, Ora?ia (la nord de Ruc?r), Cet??eni din Vale, Burl?ne?ti ?i Tabla Bu?ii. Cea mai important? dintre acestea a fost cea de la Poienari. care a avut un pirc?lab ce apare ca membru al sfaiului domnesc al ?. Rom. piu? la 1560, cînd ?. a fost p?r?sit?. în afar? de c· amintite, au fost înt?rite ?i curiile domne?ti. Prima fortifica?ie construit? la Bucure?ti a fost datat? arheologic la sfir?itul sec. 14, iar curtea domneasc? din Tirgovi?te —-men?ionat? prima oar? la 1396 — a avut ?i ea un puternic zid de incint? din piatr?. 91 In afar? de o. de zid ?i piatr?, au mai existat ?i o serie de fortifica?ii de lemn ?i p?mint, de tipul palisadelor complexe. De?i acest tip a precedat apari?ia e. de zid, exemplele studiate arheologic dateaz? dintr-o perioad? mai tirzie, dovedind coexisten?a celor dou? sisteme de fortifica?ii. Arheologic au fost cercetate dou? asemenea c.: la Frumoasa (jud. Teleorman) ?i Fr?te?ti (jud. Giurgiu), dar num?rul celor semnalate este mult mai mare. Pentru a suplini lipsa o., neputind s? ridice altele din cauza amestecului otoman în treburile politice ?i militare ale ?. Rom., Matei Basarab a construit sau ref?cut numeroase m?n?stiri, pe care le-a înt?rit cu ziduri ca de c., atît în regiunea dinspre Dun?re (Strehaia, Sadova, Brincoveni, C?ld?ru?ani, Slobozia), cît ?i la hotarul cu Trans. ?i Mold. (Tismana, Oimpulung, Brebu, Soveja, M?xineni). Dup? moartea sa, marele vornic Preda Brincoveanu considera c? era mai avantajos c? ?. Rom. nu avea e. ?i castele, c?ci, dac? ar fi avut. otomanii ar fi pus st?pînire pe ele; ,,de aceea turcii n-au avut niciodat? puterea de a cuceri ?ara Româneasc? ?i de a r?mîne in ea”. De?i rolul c. a sc?zut mult in ?. Rom. ?i in Mold., ora?ele domne?ti de re?edin?? au continuat a fi înt?rite, pentru securitatea domnului. In iunie 1574, francezul Lescalopier ar?ta c? ora?ul Bucure?ti era înt?rit cu o palanc? f?cut? din „trunchiuri mari de copac înfipte în p?mint unul lîng? altul ?i legate între ele prin grinzi de-a curmezi?ul, prinse de acele trunchiuri cu ni?te pene lungi ?i groase de lemn’’. La 1595, în timpul luptelor cu turcii, se sus?inea c? „cetatea” Tirgovi?te era aproape toat? de lemn, cum sin· multe în aceste p?r?i (la fortezza era dentro quasi tutta de legname, come sono molti di questi parti). Lipsa r. l-a determinat pe Sinan pa?a s? ridice la Tirgovi?te ?i Bucure?ti palisade formate din dou? rinduri de birne intre care a pus p?mîntul scos din ?an?ul proiector, „dup? obiceiul ??rii aceleia” (alLusanza di quel paese). 2. în Mold. — dup? cum au dovedit-o s?p?turile arheologice din ultima vreme — primele c». de piatr? au fost construite in timpul domniei lui Petru I Mu?at (1375 — 1391), cind s-a creat baza sistemului defensiv al ??rii; lui i se atribuie cu certitudine c.: Neam?, Suceava ?i Scheia ?i cu probabilitate Ilotinul ?i ?e?ina. Urma?ii s?i i-au continuat opera: Roman I a construit o c. de lemn ?i p?mint la Roman (1391 — 1394), unde se g?sea sediul pîrc?labului, iar Iuga voievod (1399 — 1400) a construit cea mai veche parte p?stral? a e. de la Cetatea Alb?. O deosebit? importan?? a acordat fortifica?iilor ?tefan cel Mare, voievodul care a întregit sistemul de ap?rare a ??rii cu noi e. ?i a adaptat pe cele vechi la progresele tehnicii militare» m?rind incintele c. Neam? ?i Suceava cu ziduri groase ?i cu bastioane semicirculare. Marele domn a zidit o nou? e. ling? Roman, numit? Cetatea Nou? (1466), apoi e. de la Orliei (1470) ?i Soroca (cca 1499) pentru ap?rarea grani?ei r?s?ritene, amenin?at? de ta tari, o nou? c. la Chilia (1479), a în?l?at un nou zid de ap?rare la Cetatea Alb? (1479) ?i a cucerit c. Chilia ?i Cr?ciuna, înt?rind astfel hotarul de sud. S-a ar?tat pe drept cuvînt c? Mold. lui ?tefan cel Mare a fost una din primele ??ri ale Kuropei de r?s?rit care ?i-a organizat sistemul defensiv în func?ie de generalizarea artileriei ?i de utilizarea ei pe scar? larg? la asediul c*. Dup? 1484, cind puternicele e. Chilia ?i Cetatea Alb? au fost ocupate de otomani, Mold. a pierdut posibilitatea de a-?i ap?ra partea sudic? a teritoriului ei, expus? tot mai frecvent atacurilor for?elor otomane. Opera lui ?tefan cel Mare în domeniul fortifica?iilor a fost întregit? de Petru Rare?. care a construit in anul 15Î3 o e. de zid la Soroca (in locul celei din p?mint ?i lemn), a int?rit c. llotin, care impresiona prin grosimea ?i tr?inicia zidurilor ?i turnurilor sale, a m?rit construc?iile din incinta e. Suceava, în afar? de c. amintite, ?i unele ora?e erau prev?zute cu inl?rituri: dc* pild?, la 1476, ora?ul Suceava — capitala ??rii — ,.era înconjurat cu ?an?uri ?i palisade”. Cu ziduri de piatr? au fost fortificate ?i unele cur?i domne?ti, ca cea de la Piatra Neam? (1491), precum ?i unele m?n?stiri, ca Putna din care se mai p?streaz? turnul numit al tezaurului. Un eveniment care a redus mult posibilit??ile de ap?rare ale Mold. a fost avarierea e. din porunca sultanului, in vremea celei de-a doua domnii a lui Alexandru L?pu?neanu. Voievodul, „f?clndpc cuvintul împ?ratului, umplind toate cet??ile de lemne, le-au aprins de au ars ?i s-au r?sipit, numai Hotinul ce-au l?sat, ca s? fie ap?r?tur? despre Ie?i”, m?sur? prin care, spune mai departe Grigore Ureche, sultanul urm?rea ..s? sl?beasc? ?ara din temelie”. Aceasta nu a însemnat distrugerea total? a o., ele continuind s? existe, 92 dar cu un rol mult diminuat. Unii domni, ca Ieremia Movil?, s-au preocupat de edificarea e. Mold.; în timpul sau s-au f?cut unele amenaj?ri la Suceava, care a fost repus? în func?iune. Tot astfel, pentru a în?ela vigilen?a turcilor, Vasile Lupu a construit o biseric? în c* Neam?ului, care ?i-a p?strat func?ia de c., de?i ap?rea în ochii str?inilor drept m?n?stire. 3. în ce prive?te situa?ia c. din Trans., aici ele sint mult mai numeroase ?i de mai multe categorii: regale, nobiliare, urbane ?i ??r?ne?ti. Primele c. medievale din Trans. dateaz? din sec. 9 — 10, fiind ridicate de voievozii popula?iei locale, înainte de n?v?lirea maghiarilor (Biharea, D?bîca, Vladimirescu-Arad, Or?ova etc.). O etap? nou? de construc?ii de fortifica?ii a început dup? 1241, cind t?tarii au ars ?i distrus unele a?ez?ri Înt?ri‘e ca Bistri?a, Sibiu etc. Aceste înl?rituri sînt numite în documentele medievale: castrum, fortolicium sau castellum, fiind construite din lemn, piatr? ?i c?r?mid?, prin munca iobagilor, în majoritate români. Dup? 1420 — cînd incursiunile turce?ti devin tot mai primejdioase — in Trans. are loc o intens? activitate de construire a fortifica?iilor, în fa?a incursiunilor turce?ti tot mai amenin??toare, regalitatea maghiar? — cu toate m?surile luate de Sigismund ?i de Pippo Spano, care au înt?rit unele c. din sudul Trans. ?i din Banat — s-a dovedit neputincioas? s? asigure ap?rarea voievodatului; în fa?a primejdiei tot mai mari, regii Ungariei au renun?at la vechile lor privilegii ?i au încurajat ora?ele, satele mai mari ?i nobilimea s? ridice fortifica?ii pentru ap?rarea Trans. A?a se face c? apar numeroase e. ??r?ne?ti sau nobiliare, iar dup? 1405 — cind se prevede fortificarea ora?elor cu ziduri de ap?rare — principalele ora?e (Sibiu, Bra?ov, Bistri?a, Cluj etc.) se înconjoar? cu astfel de ziduri, unele deosebit de puternice. Dintre c. ??r?ne?ti, amintim pe cele de la : Rî?nov, Saschiz, Cilnic, Slimnic etc., ridicate în sec. 14—15. întrucit ad?postirea popula?iei în aceste c. presupunea p?r?sirea localit??ilor respective ?i distrugerea lor de c?tre invadatori, dup? atacurile turce?ti din 1420 ?i 1438, a început pe scar? larg? fortificarea bisericilor aflate în centrul satelor mai mari, care au devenit astfel biserici-cet??i. Aceste c. s-au dovedit mult mai practice, deoarece erau la îndemîn? în caz de pericol, iar aprovizionarea cu alimente se putea face din timp. Unele din aceste c*. au curtina interioar? c?ptu?it? cu c?m?ru?e, unde se ad?posteau familiile din sat. Num?rul acestor c. s?te?ti este relativ mare, între cele a c?ror construc?ie se înscrie în acest interval de timp fiind: M?l?ncravul, Sinpetru, Godlea, Cristian, Ilieni, mai toate în ?ara Bîrsei ?i in vecin?tatea acestei zone mai afectate de incursiunile otomane, venite de la sud de Carpa?i. Un sistem asem?n?tor de fortificare a fost adoptat ?i de comunit??ile urbane ale epocii, care, treptat, ?i-au completat vechiul sistem de ap?rare, construit de ?an?uri dublate de val de p?mint ?i palisade, cu incinte puternice de piatr?. Dup? desele incursiuni turce?ti (1479, 1491. 1492, 1493, 1494, 1501, 1502, 1513), a continuat intensa ac?iune de construire de noi fortifica?ii ?i de reamenajare a celor vechi. în 1516,. regele Ludovic al II-lea legifereaz? dreptul nobilimii ?i al ora?elor de a construi fortifica?ii f?r? nici un fel de restric?ie, ceea ce va u?ura mult aceast? ac?iune. Dup? incursiunea turceasc? din 1493, fortifica?iile ??r?ne?ti mai vechi au fost ?i ele modificate, incluzind în multe cazuri in sistemul de ap?rare biserica cu func? ia de reduit sau bastion de ap?rare. Elementele principale de ap?rare cu care erau înzestrate bisericile au fost turnurile ?i etajele-de ap?rare, amplasate peste cor ?i nav?, care erau prev?zute cu galerii de lemn ?i parapet de zid, sprijinite pe contraforturi ?i console ?i înzestrate cu guri prin care se turna asupra inamicului p?cur? încins?. Bisericile fortificate ?i e. ??r?ne?ti din Trans. constituie un fenomen istoric ?i artistic de o amploare deosebit?, ilustrind eforturile locuitorilor de a se ap?ra împotriva invadatorilor, precum ?i capacitatea creatoare a acelora?i locuitori. începind din a doua jum?tate a sec. 16, s-a desf??urat o ampl? ac?iune de modernizare a e. dup? modelul italian. Documentele de epoc? atest? c? în perioada de dup? anul 1551. sub îndrumarea generalului austriac Castaldo, s-au modernizat fortifica?iile Sibiului,, iar la 1570 a început refacerea c. Oradea, oper? a unor arhitec?i italieni. Noul sistem consta in bastioane scunde, construite pe suprafe?e mari de teren pentru a rezista focului artileriei; ele erau legate in interiorul incintei printr-un zid, prev?zut pe ambele laturi cu a?a-numilele .,urechi" cu turnuri de ap?rare. Un alt sistem, introdus în c. Gherla de arhitectul Domenico da Bologna, cuprindea bastioane in form? de pan?, f?r? „urechi”, pentru 93: ?i c.b. care, uneori, puteau înfrunta aceast? oaste. N.S. eezvirl?:) var. cesvîrt?, ciosvirt?. M?sur? de suprafa?? ?i de capacitate în ?. Rom. " Prima reprezenta 1/4 dintr-un pogon, iar cea de-a doua 1/8 dintr-o chil? veche sau 1 /4 din chila de 400 ocale (dup? 1831), deci 100 ocale. Sub ocupa?iile ruse?ti a circulat ?i o „cetvert?” — m?sur? de capacitate pentru cereale— de 209,91 1. A.G. chcfalie. Termen împrumutat din Bizan? ierarhici administrative de statele cre?tine* care în decursul vremii au ajuns s? ocupe ?inuturi de sub administra?ie bizantin?:, bulgarii, sirbii ?i ?. Rom. sub Mircea cel Mare, cînd a fost extins? st?pînirea domnului asupra Podunaviei ?i Dobrogei. Astfel, intr-un hrisov nedatat emis de Mircea în favoarea m?n?stirii Cozia se men?ioneaz? „chefalia din Dirstor, oricine va fi’', în?elegîndu-se admi-nistatorul cet??ii Durostorului, care a func?ionat pe tot timpul administra?iei române?ti! (pin? la 1420). D.L. ~jeTîcÎtuiala bal<|iba?ii, Mold., *15 sept. 1679, obliga?ia fa?? de trimisul turc venit. s? adune mierea necesar? capanului otoman. V. ?i miere. N.S. i cheltuiala jitnhei, a slugeny,j^:L??ierieî^ D?ri încasate temporar (?. Rom., sec,. 17—lk)~prntfu" împlinirea necesit??ilor dc cereale ale jitni?ei ?i de vite ale slugeriei domne?ti sau pentru completarea sumelor necesare vistieriei. N.S. j cheltuiala tîn|iilui^ Un gen de buget al tîrgurilor din Mold. începînd din sec. 18* La lV^HTarmenii dinTSoman d?deau cîte 60 de bani anual de cas? la c.t. Banii se strin-geau in cutia tîrgului. N.S. ( cheltuieli de judecat?. în timpul orînduirii feudale c. j erau ruin?toare. Ele constair în: 1. plata boieriloFJWtecuthri care se f?cea în bani sau lucruri de pre?; obiceiul a r?mas; piu? in sec. 19; 2. treap?dul (în ?. Rom.) sau ciubotele (în Mold.); 3. judec?torii, martorii,, erau hr?ni?i cu mîncare ?i b?utur? cit ?inea judecata (uneori s?pt?mini); 4. preotul care slujea la jur?mint era pl?tit; 5. ajutoarele boierilor judec?tori erau pl?tite: uricarulT logof?tul, care întocmeau uricele ?i ispisoacele. în sec. 19 apar noi auxiliari ai justi?iei: pravilistul sau vechilul. Valoarea ridicat? a c.j. rezult? din documente. C.j. erau suportate de reclamant; numai excep?ional de împricinatul care pierdea procesul. Gind erau mai mul?i interesa?i, de obicei unul sau cî?iva purtau procesul ?i suportau c. Ace?tia aveau dreptul s?-?i întoarc? de la ceilal?i partea propor?ional? cu drepturile lor, putîndu-le-re?ine ca z?log ocinile pîn? la achitarea cotei lor din c. Pentru ca împricinatul care cî?ti-gase procesul s? se desp?gubeasc? de c. f?cute, trebuia alt proces în care s? dovedeasc? reaua credin?? a celuilalt. Un progres a realizat Prav. cond. obligînd pe reclamant s? pl?teasc? <*. dac? va fi ac?ionat ,,numai din r?otate sau vr?jm??ie” (VII, 5). în acela?l· sens, Donici pune e.j. in sarcina reclamantului ,,acolisitor” care nu-?i va dovedi pîra sau o va p?r?si (XL 11,3). în Trans., piritul era obligat la c.j. atît fa?? de instan??, cit ?i fa?? de reclamant. Caracterul ruin?tor al c.j. se oglinde?te în proverbul ,, judeca ta lung?-?i m?ninc? to?i banii din pung?”. Este de ad?ugat c? dup? ci?tigarea procesului, executarea hotâririi prilejuia o nou? e.: împlinirea crean?ei se f?cea cu o jertf? de 10% din valoarea ei, pe care o suporta tot creditorul, adic? reclamantul. P.S. 95 chemare In judecat?. 1. Cel ce se socotea nedrept??it prin înc?lcarea unui drept ?al s?u se pîingea sau se jeluia judec??ii printr-o jalb? (jalob?), plingere sau pîr?, prin care punea în mi?care procedura de judecat? a pricinii (v. zi). Donici definea „jaloba” ca „dreptate spre a? ceare cineva al s?u prin judecat?” (VI, 1). în c?r?ile de judecat? domne?ti (?. Rom. ?i Mold.) din sec. 16 ?i 17 întîlnim, pentru c.j., cîteva formule care se repet?, de cx.: ,,s-au jeluit,,, ,,s-au plins cu mare jalb?”, „am dat jalb?”, ,,au tras la giu-decat?”, „au ridicat pîr? la divan [.. .J ?i au venit de se-au pîrit de fa??”, „au scornit pîr? ?i au venit înaintea domniei mele”, „s-au sorocit înaintea domniei mele”. C. Cal. (§ 1 780) în?elege prin „dritul jeluirii”, dreptul de a chema în judecat?. Reclamantul se chema jeluitor (j?luitor) sau pîri?, iar piritul, ca ?i ast?zi, pirît. La fel, in actele judec?tore?ti din sec. 18. în Manualul lui Donici întîlnim termenii j?luitoriu ?i pirît; în Prav. cond.., pîrî?, pîrit; în L. Car., pîr?? sau jeluitor ?i pirît, prigonitoare p?r?i, de la prigonire = judecat?. 2. Pin? la jum?tatea sec. 18, jalba nu putea fi adresat? decît domnului. De la reforma lui C. Mavrocordat, în Mold., jalba putea fi înmînat? ?i ispravnicilor, iar de la hrisovul din 1775 al lui Al. Ipsilanti, în ?. Rom., departamentelor, acestea putînd fi sesizate ?i de domn, care le trimitea jalba. Jalba putea fi f?cut? de o singur? persoan? sau de mai multe ?i putea privi pe un singur pîrît sau pe mai mul?i. P?r?ile puteau fi determinate nu numai nominal, ci ?i prin grupul din care f?ceau parte: „oamenii lui [...]”, „ceta?ii lui „satul [...]” sau „s?tenii „c?lug?rii m?n?stirii [... ]”, „tirgo- ve?ii din [...]” etc. împricina?ii, p.entru a putea sta în instan??, trebuiau s? fie capabili. Altfel se prezentau prin reprezentantul lor legal (v. vechil). 3. Forma scris? a c.j. — neuzitat? în trecutul mai îndep?rtat — face constant progrese ?i ea constituie regula înc? din sec. 18 în fa?a justi?iei domne?ti. în fa?a celorlalte instan?e ?i mai ales a celor locale, procedura continu? s? se desf??oare oral într-o bun? m?sur?. Este ceea ce explic? sfor??rile energice ?i îndelungate ce se fac dup? 1741—1743 (reforma lui Mavrocordat) pentru generalizarea procedurii scrise. Oralitatea procedurii era precump?nitoare în materie penal? ?i in via?a judiciar? a satelor. în sec. 18, dreptul scris începe s? reglementeze c.j. Sin. alf. Bas. se ocup? intr-un titlu de „cei chema?i la judecat? carc sint datori a veni ?i cînd nu”. 4. Abuzul de plîngeri, dovedite nedrepte ?i întemeiate adesea „pe vicle?uguri”, l-au determinat pe Al. Mavrocordat s? înfiin?eze in Mold. (1786) o Condic? a ?ire?ilor, în care erau înscri?i cei ce umblau cu asemenea plîngeri, spre a fi discredita?i în viitor ?i sus?inerile sau m?rturiile lor s? nu mai fie luate în seam?. 5. în pravilele sec. 18 ?i 19 întîlnim, de asemenea, norme privitoare la c.j. Donici Ic clasifica în trei categorii: „pentru datorii de bani, pentru cereri de lucr?ri ?i pentru vinov??ii” (VI, 2 — 4), sau, îd al?i termeni, civile (rezultînd din obliga?ii ?i drepturi reale) ?i penale. L. Car. (VI, 1, 2), mai cuprinz?tor, prevede c?: „Prigonire iaste ori cremenale sau politiceasc?”, referindu-se astfel, în prima categorie, ?i la ac?iunile f?r? caracter patrimonial privind persoanele ?i familia. Ac?iunea trebuia s? fie explicat?, „c?ci din cuprinderea jalobei s? l?mure?te chipul urm?toarei judec??i”. Pentru ca pîrîtul s? nu fie surprins prin cererea reclamantului ?i s?-?i poat? face ap?rarea, Prav. cond. prevedea c?: „cel ce trage pc cineva la judecat?, dup? datorie s? dea jalba lui, ca v?zîndu-o cel pîrit, s? aib? vreme a s? socoti sau a s? izbr?ni sau a s? a??za cu dînsul sau a s? g?ti dc judecat?” (VII, 1). în ceea ce prive?te dreptul de a reclama în justi?ie, L. Car. ar?ta c? „slobod iaste fie?care s?-?i porneasc? judecat?”, îns? „cine va voi s? porneasc? judccat? cremenale, s? nu poat? altfel decît jurînd mai întîi c? nu o porne?te din vreo pizm?, ci întru adev?r”. 6. Procedura c.j. •cuno?tea ?i 111 dreptul feudal transilv?nean dou? momente: a. înaintarea de c?tre reclamant la instan?a competent? a ac?iunii (in ius vocatio), în care se formula preten?ia contra pîritului, cxpunîndu-se împrejur?rile de fapt ?i argumentele de drept pe care ac?iunea se în emeia ?i b. c^a?iaj“. 7. Ac?iunea trebuia s? indice, dup? Trip. (I, 26), neap?rat urm?toarele clemente: numele reclamantului, numele pîritului, timpul sau dala cînd pîrîtul a produs reclamantului paguba sau jignirea, locul ?i comitatul unde s-a produs paguba sau jignirea, descrierea faptei întimplate ?i specificarea exact? a terenului ocupat (cînd era vorba de ocuparea cu for?a a unui p?mînt). 8. Reclamantul în proces se numea în dreptul transilv?nean actor. Condi?iile pe care trebuia s? le îndeplineasc? o <96 persoan? pentru a putea fi actor erau: vîrsta legiuit? ?i starea de oin liber. Pentru cei care nu îndeplineau condi?ia de vîrst?, ac?iunea se exercita de c?tre de?in?torul puterii p?rinte?ti: pentru femeile m?ritate de c?tre so?. Atît timp cît a existat robia, robii nu au putut fi reclaman?i în proces. Nu puteau fi reclaman?i nici cei pedepsi?i pentru anumite crime grave (ex. nota infidelilatis) ori cu pierderea onoarei (infamia). Reclamantul putea începe ?i sus?ine ac?iunea fie direct, fie prin reprezentant (v. avocat), In cazul cinci legea nu impunea prezen?a personal?. 9. în dreptul penal transilv?nean se numea calumnia infrac?iunea de pîr? nedreapt?, înf?ptuit? printr-o ac?iune neîntemeiat? înaintat? justi?iei, In special în urm?toarele 3 '??.izuri, analizate în l'rip. (II, 70): a. Urm?rirea unuia ?i aceluia?i lucru, sau a uneia ?i aceleia?i ac?iuni cu un dublu pretext (de ex., cineva revendic? o anumit? mo?ie invocînd 2 titluri diferite ?i incompatibile: bun?oar? atît un drept de z?log cit ?i un drept de veci), sau pe o dubl? cale (de ex. revendic? o mo'h. în temeiul unuia ?i aceluia?i titlu, îns? înaintea a doi sau diferi?i judec?tori). I. Chemarea din nou în judecat? a unei p?r?i sau a mo?tenitorilor ei de c?tre cealalt? parte sau de c?tre mo?tenitorii s?i, In baza Ui.ui act (de cujrfalitiu, dotali?iu. dogire etc.) cu privire la care aceast? din urm? parte de.earcase, desiegase sau iertase deja, anterior, pe cea dLntîi. c. Reluarea unei cauze definiLiv judecate f?r? m voirea priu.ipelui ?i acordarea dreptului de rejudecare. Cel ce utiliza o asemenea cale era sane?ion:. cu pierderea dreptului urm?rit, de orice natur? ai fi fost acesta, funl pedepsit, ^ ling? aceasta ?i cu o amend? de 50 de m?rci (echivalent? cu 200 iicrini de jiu;. rlin tare reveneau douj treimi judec?torului ?i o treime pîrîtului pe nedrept. V. amend?; arzi avocat; capacitate ; împu'znucire! mo?tenire; onoare; tr?dare. O.S.-V.?. chez??ie; var. chiz??ic. chize?iie, închoz??lvirc, închize?Uiue. Învoiala prin care cineva se constituie garant. I'recvent folosit? intre particulari ?i în rela?iile lor cu statul, din cele mai vechi timpuri: în actul de danie c?tre RingaLu fosla sa so?ie, Alexandru cel Bun semna împreun? cu boierii ca martori ?i cheza?i ai obliga?iilor luate de domn. Î.L. opre-: pe clerici s? se pun? cheza?i ?i interzicea femeii s? fie cheza?? pentru datoria b?r-batuitii, dup? Sunt. lui Ylastares, consacrind astfel regula S. C. Velleian. Hrisovul lui Grig. II Ghica, din 1 apr. 1/751, abroga par?ial aplicarea acestei reguli. Manualul lui Don ici a interzis femeii orice e. (XX, 5). Regulile c. s-au a?ezat, cu timpul, în cadrul dreptului romano-bizantin, intrind în obiceiul p?mintului. In a doua jum?tate a sec. 18, c. a preocupat pe M. Fotino (Manual) ; iar în Sinapsa mic? a Ilas., ea figureaz? cu 16 par. Pravilele sec. 19 reamintesc norme de drept consuetudinar sau repet? reguli clasice de drept roman. Obliga?iile cheza?ului trec la mo?tenitori, dai se sting în 3 ani de la moartea lui. L. Car. distinge între c. „pe om” ?i ,,pe bani” (III, 12, 9). Chez??ii trebuiau s? aib? capacitate juridic? ?i stare material? ?i social? bun?. Obiectul c. era variat De obicei, cheza?ul se obliga s? pl?teasc? el, în caz de neplat? de c?tre debitor, datoria garantat?, care izvora din împrumut, infrac?iune, bir etc. Prin c. se putea garanta ?i o anumit? comportare a altuia: 1. prezentarea la judecat?; 2. c? rm va fug? din ?ar?: 3. c? vor cl?cui 8 zile pe an etc. Dup? întinderea obliga?iilor luate, chez??ii erau pe bani, cînd se garanta o datorie b?neasc?, ?i pe om, cînd se garanta c? omul se va înf??i?a, iar in caz de fug?, cheza?ul pl?tea toate datoriile celui garantat; mai demult era chiar „platnic cu capul”. Cheza?ul care pl?tea avea dreptul s? fie desp?gubit. Vechea regula a fideiusiunii s-a p?strat în. pravile ?i în practic?. Pentru debitorii închi?i pentru datorii, liberarea a devenit obligatorie cu chcza? sub Al. Ipsilanti. Prin pitncul din 25 mai 1SG6 s-a hot?rit ca chez??ii celor ce se liberau din închisoare s? fie intabula?i in condica pu?c?riei, iar de acolo la arm??ie ?i la sp?t?rie. Garan?ia personal? era ?i în Trans. un mijioc de garantare ?i prin aceasta de asigurare a execut?rii obliga?iilor, folosit tot atît tîe i'recven? ca ?i garan?ia real? (v. z?log). Persoanele care garantau îndeplinirea de c?tre datornicul principal a obliga?iei se mâneau cheza?i. Aflam c. personal? în numeroase texte (documente, legi) din Trans., ca folosit? pentru garantarea unor \ariate obliga?ii, de ex.: a venirii înapoi a unor iobagi fugi?i, a faptului c? ei nu vor 9-c, 12 97 mai fugi într-un anumit interval de timp, a efectu?rii unei lucr?ri, a pl??ii unei desp?gubiri ctc. P.S.-V.?. chihaie. (Mold., sec. 17 — 18). Mic comandant militar, asem?n?tor ca func?ie ceau?uluij din ?. Rom.; el era subalternul iuzba?eif sau hotnogului? ?i comanda un num?r mic de curteni^sau slujitori. La începutul sec. 19, c- a ajuns s? desemneze pe conduc?torul unei cete ce oameni ce munceau împreun? (e. de p?durari). N.S. fchil?. M?sur? de capacitate ?i greutate pentru cantit??ile mari de cereale. Termen uÎ'a'P a tiuns în ??rile noastre pe ia jum?tatea sec. 16 sub denumirea de slcimbol-chilâ» chila de ?arigrad, de 18—22 ocale; curînd îns? s-a imp?mîntenit, desemnind o m?sur? cu mult superioar? celei de Stambul. în sistemul de m?suri al ??rilor române, e. a îndeplinit func?ia de etalon, avind ca submultipli: bani?a ? (în Mold., dimirlia?) ?i ocaua?-M?rimea ei a variat îns? mult, dup? porturi ?i regiuni, dup? volumul ?i greutatea cerealelor. în afar? de chila de Stambul (21 1/2 — 22 1/2 oc.) sau constantinopolilan? (36 oc.), documentele interne men?ioneaz? c. de Br?ila (240, 260, 280 oc.), c. de Giurgiu (120—130 oc..), c. de Gala?i (240 oc.) ?i alte c. de 300—360 oc. Buz?ul, Ialomi?a, Ilfovul, Teleormanul,. Neam?ul etc. î?i aveau fiecare c. proprie. O reglementare legal? pentru ?. Rom. s-a efectuat îin 1832, cind capacitatea c. a fost stabilit? la 400 oc. (10 bani le mari sau 20 bani?e mici), respectiv 679, 268 1, ?i s-a dispus trimiterea în ?ar? a unor bani?e-etalon, confec?ionate prin grija vistieriei. Noua c. de 400 ocale, ,,chila ??rii”, s-a impus treptat pe tot întinsul ??rii; totu?i anumite jude?e (Prahova, Romana ?i) au continuat s? foloseasc? în calcul c. diferite, dup? greutatea cerealelor(300 —420 oc..). în Mold., e. a avut o m?rime inferioar? celei din ?. Rom.; de-a lungul vremii ea a evoluat intre 70 de oc. (sub Antioli Cant emir) ?i 240 de oc. (sec. 19), aceasta din urm? devenind — dup? 1831 — m?rimea oficial? a e. Cit prive?te echivalentul in litri al acestei c. de 240 oc. s-au propus diferite cifre: 364,8 1, 380,95 1, 430,08 1 ele. Nici în Mold., introducerea sistemului metric nu a eliminat complet c*. din practica m?sur?torilor rurale. A.C. chile de Caineni?a. între 1672 — 1699, obliga?ia ?. Rom. ?i Mold. de a aproviziona cu cereale garnizoana otoman? din cetatea Cameni?a. La 20 dec. 1692, 21 de poslu?nici ai m?n?stirii Galata trebuiau s? dea ,,o chil? de pîine”. La 1713 sint men?ionate „c-împ?r?te?ti’’, iar la 1736 chile de pine ?i de orzu” pentru ostile otomane. N.S. ehîprcviceni. Negustori bulgari, catolici, imigra?i în ?. Rom. din ora?ul Chiprove? (Bulgaria) în sec. 17 (1638 — 1688). S-au stabilit în principalele ora?e din ?ar?: Bucure?ti.* Craiova, Rîmnicu Yilcea, Br?diceni, Tîrgu Jiu. în Crai o va este men?ionat? o „Cumpanie a bulgarilor”, companie a negustorilor bulgari c.;în Bucure?t i a existat, de ademenea — între 1760 ?i 1770— , o breasl? na?ional? închis? a acelora?i e. La 3 dec. 1693, c. contribuiau la ,,vel seam?” cu 250 ughi (galbeni) fa?? de 3 200 ughi, contribu?ia ora?ului Bucure?ti. A.C. i‘hirie. S-a numit atît contractul de închiriere, cît ?i pre?ul aferent. Contractul a p?strat, în general, caracterele clasice: transmiterea folosin?ei sau fructelor unui bun, pe un termen determinat, in schimbul unui pre?. Puteau constitui obiect de închiriere orice bunuri, inanimate sau animate ?i munca omului, brut? ori calificat?, pe termen sau pe baz? de deviz, in ??rile române, s-au practicat toate formele de închiriere, iie sub denumirea de chirie, fie sub aceea de n?imire ?i bezmen. înc? din 1590, oamenii se n?imeau spre a lucra ogoarele. Transportul, ca obiect al închirierii, apare tot atil de vechi; de asemenea, transportul cu carul, c?r?u?ia. închirierea de cl?diri pentru locuin?? sau m?rfuri cunoa?te o r?spîndire mai larg? ?i tot atît de veche. Desigur, institu?ia va fi existat 98 cu mult înaintea înregistr?rii ei documentare. Pravilele sec. 17 se ocup? indirect de c., întrunind într-o singur? expresie cele dou? denumiri ale institu?iei ?i meu?ionînd transportul cu cai sau boi ?i n?imirea p?mîntului. Sub domnia lui Al. Ipsilanti via activitate judiciar? pune în lumin? ?i alte caractere ale c.: 1. varietatea obiectelor: loc de cas?, case de locuit, od?i, pr?v?lii, pivni?e , acareturi, transport, caice etc.; 2. varietatea termenelor, de la cele mai scurte, în contractele de transport, trecînd prin termene de 1 an, de 7 ani, pîn? la 30 de ani; 3. aplicarea frecvent? a protimisisului; 4. practica subînchirierilor; <5. rezilieri motivate prin specul?; 6. frecven?a diverselor clauze, ceea ce dovede?te o nuan?are a raporturilor contractuale. Pre?ul contractului de închiriere s-a pl?tit de obicei în bani, dar nu lipsesc nici cazurile de achitare în zile de clac? sau alt echivalent în natur?. Sub aceast? form?, c. p?streaz? înc? tr?s?turile specifice raporturilor feudale. Spre sfîr?itul sec. 18 ?i începutul sec. 19, contractul de închiriere cap?t? tot mai pronun?at structura institu?iei moderne; în aceast? perioad?, c. se distan?eaz? net de arenda feudal? ?i de concesionarea exploat?rii d?rilor sau drepturilor regaliene ale domnului, prin obiect ?i prin condi?iile formale. Contractul dc închiriere (locatio conductio), atît sub forma închirierii lucrurilor, în special a locuin?elor (\. e. rerum), cît ?i sub aceea a închirierii serviciilor (l.c. operarumj, nu a fost utilizat în Trans. pe o scar? larg? pîn? în perioada destr?m?rii feudalismului. închirierea de locuin?e s-a practicat în special in mediul urban, iar închirierea for?ei de munca — dc care nu s-a sim?it nevoie in orinduirea feudal?, !n cadrul c?reia munca robilor ?i a iobagilor satisf?cea nevoia de bra?e de munc? a feudalilor — a fost practicat? în majoritatea cazurilor sub forma contractelor de antrepriz? (locatio operis faciendi), prin care se angaja efectuarea unor lucr?ri de specialitate, pentru realizarea c?rora era necesar? o for?? de munc? calificat?, de pild?, zidirea unei biserici, a unui castel, repararea unei biserici etc. S.M.S. se ocup? în special de închirierea locuin?elor, reglementînd clementele contractului (termenul, obliga?iile ?i r?spunderea contractan?ilor etc.), dar nu omite nici închirierea serviciilor. în regimentele gr?nicere?ti se întîlne.sc cazuri de închirieri din ambele categorii. Se exercita supravegherea din partea autorit??ilor militare (companiile), pentru caprin aceste feluri de contracte o parte s? nu exploateze pe alta. A.C.-V.?. ohirurfj. în documentele în limbi str?ine privitoare la ??rile române, termenul c. «ste atestat de timpuriu (1445, cu ocazia cruciadei pe Dun?re a lui Wavrin; 1574, cînd un trimis francez r?nit este îngrijit de un c. la curtea lui Alexandru Mircea). în 1822, c. cur?ii ».’in T. Pvom. primea un salariu lunar de 150—250 pia?tri, iar cu cî?iva ani mai înainte un e. de spital era retribuit cu 100 taleri pe lun?. în comitetul s?n?t??ii care func?iona in ambele principate, al?turi de 5 medici, un mamo? ?i 4 moa?e, figura ?i un c. în Î.L. (gl. 249, z. 7) ?i C.R.Î. (gl. 14, z. 7) este folosit termenul b?rbiiariu pentru c., iar în >ec. 18 ?i primele decenii ale sec. 19 termenul gerah. într-un document românesc din 1732 figureaz? termenul hirig sau firig, iar în C.Cal. (§1 172) cel de hirurg. în sec. 19, acesta un ciocoi ?i un mojic gras ca tine, plin de bani, s? intre în mo?iile boiarilor”. în timpul domniei lui Gr. II Ghica in Mold. (1735 — 1741), ,,se îmbog??ise ciocoii c? lua slujbele cu d?ri [...] ?i începuse a-i ?i boieri pre ciocoi”. Datorit? abuzurilor s?vîr?ite, numele de c. a devenit sinonim cu acela de parvenit ?i expoatator al lumii satelor. N.S. ciohodar. A desemnat, la turci, pe intendentul garderobei imperiale ?i, prin extensiune, pe sluga intim? a unui înalt demnitar; la români, termenul are o arie de aplica?ie mai larg?, el denumind atît pe boierul care se ocup? de înc?l??mintea domnului ?i a cur?ii, cit ?i pe camerierul voievodului ?i pe membrii g?rzii lui personale. Slujba de c. al cur?ii domne?ti a fost creat? sub influen?a Stambulului; mai marele c. s-a numit — dup? omologul turc — vel c-, iz-c., c.-ba?a sau ba?-c. în afar? de func?ia principal? — intendent al cur?ii pentru înc?l??minte —, vel c. primea din partea domnului ?i misiuni de încredere pe ling? suveranii str?ini ?i, de asemenea, avea sarcina de a ridica ?i depune la închisoare pe boieri. Sub ordinele vel c., se aflau e., care asigurau garda la apartamentul domnului sau la sala divanului, cînd era prezidat de domn. Tot c. înso?eau calea?ca domneasc? la plimbare. A.C. ciohod?ri?. pare pe pr?v?liile de cavafi. cizmari ?i papugii. C. a consîiluit liavae-tul marelui cioliodar pin? la 1 ian. 1809. cinci „s-a f?cut venit al vistieriei”. Cuantumul c. s-a men?inut relativ stabil: 1 taler (piastru, leu) de pr?v?lie pe an, sau 1 leu ?i 12 bani. A.C. ^cisl?.-Are o semnifica?ie multipl?: J. impunere colectiv?: col?-paiie dintr-un impozit colectiv: C. repartizarea impozitului colecliv (forfetar) pe contribuabili: 4. dare pe venitul global. 1. Sensul de impunere colectiv? este implicat In numeroase informa?ii documentare: „?inutul Sucevei: a g?sit cisla la 4 ZOO (Ic oi [...]”· Expresii ca: „s?nt la cislâ intr-un loc”, „amestec in cislâ”, ,,s? nu sepue Ut cisîâ”, «•?ubJiniaz? caracterul colectiv al acestei contribu?ii fiscale. T)o rltfeî, lermenul indic? ge!Kric iv ire ts···-·:ri! u??«:· — chiar întîmpl?toare — impus? colectiv ; a?a g?sim: ».cisla chercsleîii”. ..cisia c?rnii pentru 101 trupele turce?ti”. 2. C. s-a numit ?i cota-parte din impozitul colectiv, revenit? categoriei inferioare sau, in ultima analiz?, contribuabilului individual. Numeroase sint cazurile fugarilor individuali care nu ?i-au împlinit cisla. 3. Opera?ia de repartizare a sumei globale pe contribuabili s-a numit de asemeni c. sau cisluire: „s-au cisluit între ei ?i pe capete sau c? s-au cisluit intre, ei ,,p? delni?e”, care nu erau egale. Cisluirea se f?cea între membrii comunit??ii f?r? amestec din afara. C. Brîncovcanu interzice astfel egumenului m?n?stirii Slobozia s?-i cisluiasc? pe s?teni, ,,ce s?-?i cisluiasc? ei dentru din?ii cum vor ?ti ei”. G. Mavrocordat recuno?tea superioritatea c. fa?? de alte sisteme: „a nu s? cislui intre din?ii, iar??i nu sâ poate, c?ci cisla iaste bun?, c? cine pe ce are pe aceea d?, de cislâ n-au ce b?nui”. Prin c., cisluire s-a desemnat ?i recens?mintul periodic, urmat de fixarea sumelor globale pe ?inut, ocol (plas?), sat, bresle, companii ele.: „dindu-li pece?i s?-i cisluiasc? cu satul”. Slavi?tii contemporani au adoptat pentru acest recens?mînt termenul de cresiare. 4. C. se define?te ?i ca o dare pe venitul global, care ori înlocuie?te totali ta > ca d?rilor directe cunoscu e ori abuziv le dubleaz?. Bunurile materiale nu sin! impuse direct ?i disjunct, ele servcsc numai ca elemente de orientare în stabilirea puterii economice a contribuabililor sau a categoriei fiscale supus? la c Privit? sub acest unghi, e. poale fi calificat? ?i ca o dare personal?: ,,s? aib? ?i a-?î pl?ti numai dabilele, cit le va fi cisla lor pentru capelele lor”. Din materialul documentar de mai sus, rezult? c? c. a fost ini?ial o modalitate simplificat? de a?ezare ?i plat? a d?rilor— convenabil? atit contribuabilului (cu deosebire breslelor), cît ?i vistieriei—?i a terminat prin a deveni o dare personal?, stabilit? pe baza venitului global. Documentele men?ioneaz? c. înc? din sec. 16 atît în Mold., cit ?i în ?. Rom.; ea persist? în nomenclatura ?i practica fiscal? pîn? la Reg. Org.. cind este desfiin?at?. A?ezarea c. se efectua fie din ini?iativa domnului, fie prin tocmeal? (ruptoare j) intervenit? între contribuabili ?i vistierie. Comunitatea sau categoria fiscal? impus? prin e. era obligat? s? verse vistieriei suma global?, pe care o realiza prin cote-p?r?i repartizate pe cap, dup? criteriile indicate. Consecin?ele acestui principiu au fost r?spunderea solidar? ?i leg?tura contribuabililor de locul unde erau cislui?i (domiciliu fiscal obligator). Leg?tura contribuabilului de locul unde a fost recenzat dura pîn? la o nou? cisluire ?i se desf?cea prin plata integral? a cotei. Abuzurile prilejuite de aplicare? principiului r?spunderii colective au determinat interven?ia domnilor: astfel, Duca vod? (1668 —1072) a introdus „hlrtiile” (,,tabla hîrtiilor”), men?inute si de domnii urm?tori sul) numele de „pecetluit?” sau „pecetluiri ro?ii”. Prin reforma lui Const. Mavrocordat (hrisov, 1740), fiecare locuitor primea de la zlota?i cite o pecete domneasc? „pe numele ?i porecla fiec?ruia”, un fel de certificat fiscal, atestat de preot, vornicel sau v?lsmnn, potrivit c ?ruia contribuabilul r?spundea numai pentru cota lui. Foi asem?n?toare primeau ?i unit??ile administrative (jude?, ?inuturi, ocoale, sate) sau grupele profesionale (bresle, companii), ?i înlîmpl?toare. Vistieria centraliza toate aceste date, pe bazj c?rora ?inea eviden?a impunerilor ?i încas?rilor. Pornit? din ini?iativ? domneasc? sau urm?toare unei în?elegeri (ruptoare) solicitat? de contribuabili, c. a avut o larg? aplica?ie. Pentru categoriile de contribuabili din mcuiul rural, „catastihul de asie” al Mold. din 20 febr. 1591, A, distinge pe „??rani [...], curliani, v?tn?i, neami?i ?i popi”, la ace?tia sînt de ad?ugat c?lug?rii, diaconii, coloni?tii (din slobozii), care se bucurau de un regim preferen?ial. Profitau de c. stabilit? prin ruptoare atit contribuabilii urbani: meseria?i, negu??tori sau slujba?i, precum ?i minorit??ile etnice. O categorie important? de contribuabili prin e. o formau slujitorii domne?ti; apoi: armenii, evreii, bra?ovenii ?i bi.iiCarii stabili?i in ?ar?. Cuantumul c. era propor?ional cu puterea economic? a fiec?ruia. Plata c. se efectua in bani ?i rareori in natur?. C. ??r?neasc? se pl?tea semestrial. Tot semestrial î?i pl?teau e. slujitorii ?i preo?ii. Sumele impuse prin c. erau percepute fie de slujitori ai vistieriei, fie de delega?i ai contribuabililor. Slujitorii vistieriei îns?rcina?i cu perceperea c*. purtau numele de cisluilori sau cisla?i. încasarea c. ??r?ne?ti se f?cea ins? ?i de al?i slujitori: d?jdiari ??r?ne?ti, ili?ari, sulgiari, podvodari; ca ?i de: birari, same?i, hirtiayi, zlota?i, vistiernicei, b?ni?ori etc. in lumea rural?, t·., ca form? de plat? a birului, 102 a constituit o cauz? de s?r?ci±e, rumînîre ?i desfiin?are a satelor. Numero?i sînt s?tenii care-?i pierd ocina pentru c. nejjlatîln. ??ranii p?r?sesc satele spre a sc?pa de c. (v. fug?)t iar cei care nu reu?esc s? fug? sînt rumîni?i. A.C.-N.S. ei?niu; sin. rta (?. Rom., Mol«., sec. 18 — primele decenii sec. 19). Dreg?tor personal al domnului, do influen??· oriental?, care avea în grija sa ciubucelc de fumat. N.S. ^ cibl?. A desemna! o unilale de m?sur? a capacit??ii — lichide ?i solide — > precum ?i o dme asupra cerealelor. Vechimea termenului este aceea?i cu a g?le?ii^ ?i cibl?ritului. *3. oct. 1385, ]?>. Ca unitate de m?sur?, intilnim e. alit în documentele muntene, cit ?i în cele transilv?nene. C. n-a avut o capacitate stabil?. în Trans. con?inea ,,opt jum?t??i”, sau 4 ferdele| (mier?e). Documentele muntene înregistreaz? c. concomitent ?i echivalent? cu g?leata. Ca dare asupra cerealelor ?i linului, c. era sinonim? cu g?lct?rilul. S-a pl?tit tntii in nai ura, apoi, de la siir?itul sec. 17, în bani. AC. cihlftrit. V. ciul?: g?leat?. i ciniarTj indic?: 1. o unitate de m?sur? a greut??ii; 2. aparatul dc m?surat respectiv f i. slujba condi?ionat? de acest aparat (cint?ritul) ?i taxa pl?tit? pentru m?suratul cu e. i. C·, ca unitate dc m?sur?, a fost cunoscut in toate cele trei ??ri locuite de romani. Cea mai veche calculare ?i m?surare a greut??ii cu c· este înregistrat? în Trans. („cînt?ritorii*7 de ia Rodna, 1292), pentru metale ?i minereuri. Documentele transilv?nene din sec. 18 ?i 19 men?ioneaz? 4 variante dec., avind 44 la 50 —59,86 kg. C. — instrument de m?sural— a fost utilizat iii Trans. de st?pînii feudali, de negustori ?i ora?e, i'ie cu titlul de proprietate, 1 ie prin arendare. în ?. Rom., exist? men?iuni documentare asupra e. din sec. 10: este vorba de c. turcesc de 44 ocale (55,968 kg). La începutul sec. 19, documentele semnaleaz? o variant? dc 45 ocale, c. de Br?ila, utilizat pentru m?rfurile cu impurit??i ?i. intr-o vreme, pentru toate m?rfurile de export. Dup? 183 6, s-a renun?at la c. de 45 ocale. Mold., sub influen?a Trans., a cunoscut **. înc? din sec. 14* 1 mai 1384, A. xMai tîrziu, prin intermediul ?. Rom., s-a adoptat ?i în Mold. c. turcesc dc 44 ocale (respectiv 56,80 ka) ?i varianta lui dc 45 de ocale pentru m?rfurile cu impurit??i. Dreptul de a cint?ri m?rfurile — la schele ?i în principalele ora?e — a constituit un monopol al domnului, de unde ?i expresia de ,, cin tar domnesc”. în Analcfterul lui Const. Birncoveanu, caracterul de monopol al e. este riguros afirmat. C. domnesc putea fi administrat în regie — prin slujba?i domne?ti — sau prin arendare la licita?ie. Domnul putea, de asemenea, s? d?ruiasc? venitul e. unor a?ez?minte sau ora?e (spitalul Sf. Spiridon din Ia?i, ora?ele Foc?ani, Bac?u, Boto?ani, Roman, Vaslui, Dorohoi etc.). în sec. 19, statul a renun?at in parte la monopolul c., permi?înd st?pînilor de mo?ii, negu??torilor ?i municipalit??ilor s?-?i aib? c. proprii, sub anumite condi?ii: instrumentele s? fie f?cute ?i pecetluite de vistierie, s? se prezinte la un control periodic (obi?nuit anual), s? nu dcp?seasc? anumite plafoane (40 ocale în Mold.), s? se efectueze corect etc. Taxa c. domnesc era in ?. Rom. de 10 bani pentru suta de oeale ?i se aplica uniform în toat? ?ara. în Mold., spre sfir?itul sec. 18 ?i începutul sec. 19 (1770, 1819) se pl?tea 6 bani pentru 44 de ocale, iar mai tîrziu, ,,cite 20 de parale pentru cint?ritul a 44 ocale, afar? de sare, griu, porumb ?i fier, pentru care se pl?tea 10 parale [.Utilizarea c. ca instrument de m?surat s-a men?inut ?i dup? introducerea sistemului metric zecimal. 3. M?suratul m?rfurilor la <*. domnesc (oficial) se f?cea de cantaragii; mai tîrziu, termenul s-a exlins ?i asupra personalului de la c. particulare. Cantaragiii domne?ti primeau „cârti” de la vistierie si pulcau verifica ?i c. particulare; ei se aflau sub autoritatea marelui ag? ?i a marelui sp?tar. Cantaragiii angaja?i de concesionari depuneau jur?mînt, la intrarea in slujb?, c? vor fi corec?i. în caz de abatere, erau pedepsi?i ,,poli?icne?te ?i criminalice.?te?\ A.C. 1 circiumuril; var. cri?m?riL Dare asupra circiumilor, introdus?, în Mold., de M. Raco-vi?a (1710 — 1720) ?i desliintat?, pentru scurta vreme, de Grigore li Ghica (1726 — 1733). Reactivai de acest domn, c. este fixat la ,,cite 5 lei de circium?”. Un c. a 104 existat ?i în Trans., dar cu sensul de monopol seniorial al vinz?rii vinului ?i rachiului. V. cam?n?; monopol feudal. A.C. ! claca. .Termenul parcurge, în documentele române, o tripl? muta?ie semantic?: într-un sens generic, a denumit presta?ia facultativ?, gratuit? ?i ocazional?, în interes public sau privat; într-un sens tehnic, de categorie social-economic?, a însemnat rent? feudal? în munc?; intr-un sens mai restrîns, caracteristic perioadei de tranzi?ie de la feudalism la capitalism, c., formal institu?ie feudal?, cap?t? un caracter mixt, acela de arend? (chirie) feudal? care, împreun? cu dijma, pl?tea folosin?a propriet??ii funciare boiere?ti sau m?n?stire?ti. în linii mari, evolu?ia c. în cele trei ??ri române?ti este asem?n?toare; mai ap?s?toare, îns?, apare în Trans. De?i documentele, pin? la sfîr?itul sec. 17, abund? în men?iuni referitoare la renta în munc?, denumit? obi?nuit ajutor, slujbe, lucru sau servicii (în Trans.), apar sporadic ?i men?iuni despre c. desemnind o munc? ocazional?, colectiv?, benevol? în interesul cl?ca?ilor în?i?i, al ob?tii sau în interesul st?pinului feudal. în documentele emanate de la Const. Mavrocordat, apare net? distinc?ia dintre cele dou? forme de munc?: lucrul ?i c. voluntar?, numit? ?i milostenii. C?tre începutul sec. 18, c. circul? tot mai frecvent cu sensul de rent? feudal?: obliga?ie de a munci un num?r determinat de zile, ca o contravaloare a folosirii p?mîntului, dar ?i ca o servitute personal? fa?? de sl?pînul feudal. Din p.d.v. al cuantumului, i*. a parcurs în aceast? perioad? dou? faze: pîn? spre sfîr?itul sec. 17 (Trans., 16^ num?rul zilelor de cl?cuire era facultativ; odat? cu sec. 18 (Trans., 10), c., institulionalizîndu-se ca rent? feudal?, const? într-un num?r de zile ,,dup? tocmeal? ?i a?ez?mint“, sau ,,dup? bunul plac al st?pinului”. A?a îneît vom înregistra sau 8 r’ile pe an, sau 5 zile, sau 8 — 12 zile, sau 52 zile (Trans.). Ca modalitate a rentei feudale, c. se efectua in zile de munc?, ori putea fi r?scump?rat? (Trans.) sau transformat? în bani. Alteori, c. era convertit? în dijm?, deci pl?tit? în natur?. în raport cu dijma (cealalt? concretizare a rentei feudale), trebuie subliniat? ?i o tendin?? definitorie pentru dinamica regimului feudal: pe m?sur? ce se constituie ?i cre?te rezerva feudala, renta in munc? este preferat? celci în natur?, iar num?rul zilelor de munc? se majoreaz?. Diferitele oscila?ii ale raportului dintre cele 2 forme de rent? feudal? sint determinate de situa?ii tranzitorii, tendin?a general? r?mîne îns? aceea indicat? mai sus. Documentele de ia sfîr?itul sec. 17 ?i din prima jum?tate a sec. 18 jaloneaz? aceast? linie continuu ascendent? a cuantumului cl?cii: de la 3 zile pe an la 5, la 6, la 8, la 9, la 12 in ?. Rom.; în Mold., c. sau „boierescul” ajunge la 24 zile, iar in Trans. Ia 4 zile pe s?pt?mîn? pentru iobagi ?i 3 zile pentru jeleri. Reforma lui Const. Mavrocordat legalizeaz? cota maxim? în ?. Rom. C. se f?cea cu plugul sau cu alte unelte ?i consta, mai ales, în zile de ar?tur?, coas?, secer?. Pe lîng? aceste munci principale, cl?ca?ii efectuau ?i munci speciale, cum erau acelea de la vii, livezi, gr?dini de zarzavat, pris?ci etc., precum ?i unele munci domestice, ca t?iatul lemnelor, c?r?turiie etc. în principiu, datorau claca numai capii de familie, holteii f?r? cas? ?i femeile r?mîmnd în afara acestei obliga?ii. Reforma lui Const. Mavrocordat a desfiin?at formal servajul (ruminia ?i vecinia). ??ranii dependen?i sînt emancipa?i, î?i cap?t? libertatea personal? fa?? de st?pînii feudali. îns? ca urmare a acestei reforme ??ranii cad intr-o dependen?? mai tiranic? decit cea feudal?, dependen?a economic?, factor specific regimului capitalist: ??ranii, pu?ind fi — în numele libert??ii — îndep?rta?i oricînd de pe loturile lor, pierd dreptul de folosin?? ereditar? a p?mîntului ?i, concomitent cu acest proces, domeniul feudal se converte?te în domeniu rezervat, sau, mai explicit, în proprietate individual? plenar?, de tip cviritar. în locul vechiului condominium tacit al st?pinului feudal ?i al ??ranilor dependen?i asupra p?mîntului, se instituie dreptul exclusiv al proprietarului, ??ranul fiind expropriat indircct de dreptul folosin?ei. Capitalismul agrar din ??rile române are ca punct de plecare aceast? reform? ?i ca form? de manifestare a exploat?rii muncii, c. ??ranii sînt liberi, dar lipsi?i de drepturi asupra p?mîntului; singurul debu?eu al muncii lor fiind p?mîntul, 105 proprietarul funciar dicteaz? noul regim al rela?iilor agrare. Documentele reflect? limpede acest proces. Formal, în ?. Rom., num?rul zilelor de clac? este fixat la 12 pe an, dar se men?ine ?i regula liberei invoieii intre p?r?i. Rezultatul va fi cre?terea peste 12 a zilelor de cs: ,,din zece zile mur', acolo unde bra?ele de munc? sînt abundente ?i st?pinii p?mintului energici, sau sc?derea sui) 12, cînd st?pînul este o m?n?stire ?i bra?ele de munc? lipsesc. De men?ionat aci cazul satului Corbi, a c?rui „tocmeal?” este invocat? ca normativ: ,,s? fie la m?n?stire de lucru pre tocmeala Corbilor’’. în Mold., prin a?ez?mintul lui Grigore III Ghica (1 ian. 1766), num?rul zilelor efectiv prestate se dubleaz?. O tentativ? de frinare a exceselor s-a f?cut prin a?ez?mintul Iui Alex. Ipsilanti in ?. Rom. (1774 — 1782), fixîndu-se plafonul e. la 12 zile pe an, repartizate trimestrial, ?i reconfirmindu-se principiul liberei invoieii. Prin acela?i a?ez?mint, se fixeaz? ?i cuantumul c. în bani iun zlot de cas?). Ini?iativa convertirii e. in bani apar?inea numai st?pinului mo?iei. în toat? aceast? perioad?, suprafa?a p?mîntului atribuit cl?ca?ului pe mo?ia st?pinului nu este limitat?. Numeroase documente din aceast? vreme (sfir?itul sec. 18 ?i începutul sec. 19) se refer? la Prav. cond. Totu?i abuzurile continu?: se pretind concomitent zile de munc? ?i zlotul de cas?; se pretinde mai mult de un zlot; se cere executarea o singur? dat? a celor 12 zile de c. Nu lipsesc îns? nici învoielile cu un num?r de zile inferior plafonului legal: 3 zile, 4 zile, 5 zile, 6 zile. O alt? tendin?? demn? de subliniat: anumite drepturi de folosin?? gratuit? sînt înlocuite cu zile de c. Astfel, se cl?cuie?te pentru folosirea izlazului c. forfetar?; pentru p??une, e. propor?ional? cu num?rul vitelor, pentru lemnele de foc, pentru cositul finului, pentru iazuri etc. L. Car. în?spre?te regimul legal al C.: i. pe ling? cele 12 zile, cl?ca?ul este obligat ,,s? are st?pinului mo?iei înc? o zi prim?vara sau toamna”; 2. convertirea in bani a zilelor de c. se face la ,,cite un leu de fiecare zi”; 3. sînt interzise învoielile ,,pe mai pu?ine zile” decit cele 12 fixate de lege; 4. se legalizeaz? obliga?ia c?r?turii. Agravarea regimului el?ca?ilor continu? ?i dup? L. Car.: st?pînii mo?iilor î?i l?rgesc domeniul rezervat; ei exercit? tot mai frecvent noul drept de a refuza cl?ca?ilor „înd?r?tnici” folosin?a p?mintului; c. în bani se extinde „de om 1 taler pe zi; de plug 4 taleri pe zi, de carul cu lemne taleri 3”; c. în bani cap?t? caracterul unei chirii, consecin?? logic? a transform?rii domeniului feudal în proprietate cviritar?. în ajunul Reg. orgnum?rul zilelor de c. dep??e?te, In fapt, cu mult cifra legal? prin ad?ugiri abuzive; ele ating cifra de 20 ?i 36 zile pe an (?. Rom.), sau chiar 52 (Mold.). Regimul regulamentar va definitiva procesul de lichidare a privilegiilor feudale ??r?ne?ti prin afirmarea caracterului cvirilar al propriet??ii funciare ?i transformarea cl?ca?ilor în arenda?i cu munc?. Introducindu-se lotul obligator de 8 (?. Rom.) ?i 131/2 pogoane (Mold.), ??ranul devine un simplu chiria? al p?mintului, care pl?te?te folosin?a cu dijm?, munc? sau bani. C. î?i pierde reminiscen?ele feudale pozitive, devenind o categorie sui generis a capitalismului agrar. In aceste condi?ii, zilele de c. se ridic?, sub diverse forme, la 42 în ?. Rom. ?i 48 In Mold. Acest regim va fi efectiv abolit prin reforma din 1864 (în Trans., la 1848). V. ?i rent? feudal?. A.C. [ clale«jUnitate empiric? de m?sur? a volumului p?ioaselor ?i finului. Este men-?ionata^- cu dimensiuni diferite — tn documentele tuturor celor trei provincii istorice române?ti: în Trans., unde este cunoscut? înc? din sec. 13, a avut în medie 25 snopi; In ?. Rom. (sec. 16), 26 snopi (snopul de 4 palme împrejur) sau 28 snopi; în Mold. apare mai tîrziu (sec. 19), f?r? preciz?ri asupra dimensiunilor. V. c?pi??. A.C. clauz? penal?. V. gloab?. cler; var. clir, cliros. Corpul preo?esc ?i c?lug?resc de un anumit cult; de aici ·· catolic, ortodox, luteran, husit, armenesc etc. în cele trei provincii istorice române?ti, 106 majoritatea c. a fost de rit ortodox. Membrii c., învesti?i cu putere spiritual? prin hirotonie, mitropoli?i, episcopi, egumeni, formau c. superior, iar cei învesti?i prin hirotesie: ipodiaconi, cite?i ?i cînt?re?i (v. hirotonie) formau c. inferior. C. înalt a jucat un rol însemnat în conducerea treburilor publice: în primul rînd, membrii acestuia luau parte la alegerea domnului, de?i biserica era supus? autorit??ii domne?ti. C. înalt lua loc în divan al?turi de domn ?i de marii boieri la judecarea unor pricini, în ?. Rom., prima men?iune despre participarea mitropolitului ?i altor clerici înal?i la lucr?rile divanului este din 8 ian. <1392), B, iar ln Mold., din 8 iun. 1458. C. înalt a jucat un rol important ?i în rela?iile interna?ionale ale ??rilor române. Astfel, în 1462, mitropolitul Theoctist jur?, împreun? cu al?i demnitari biserice?ti ?i laici ai Mold., c? va p?stra credin?? regelui Cazimir al Poloniei, a?a cum se angajase, printr-un act deosebit, ?tefan cel Mare, iar solia lui Mihai Viteazul c?tre Sigismund Bâthory, pentru încheierea tratatului din 1595, era constituit? din înal?i ierarhi ?i boieri mari. C. înalt avea competen?a dc a judeca anumite pricini în baza calit??ii sale, iar altele în urma învestirii domnului (v. mitropolit, episcop, egumen, protopop, dicasterie, justi?ie, scaun). Rolul cultural ?i educativ al c. a fost important. Cei din?ii oameni ?tiutori de carte au f?cut parte din rindurile lui. începuturile înv???mîntului? în ??rile române s-a f?cut în preajma bisericilor sau în casele preo?ilor transforma?i în dasc?li. Primii gr?m?tici au fost membri fl c. Din rinciurile o. au ie?it figuri luminoase în via?a religioas? ?i cultural? a ??rilor române ca: Grigore ?amblac, Dosoftei, Veniamin Costache, Mihail Moxalie, Dior.isie Eclesiarhul, Honterus, Olachus, Inochentie Micu Klein, Andrei ?aguna ?.a. C. or??enesc a avut totdeauna o situa?ie material?|mai bun?, dar cel din mijlocul ?alelor s-a sb?lut adeseori în greut??i, pl?tind d?ri, este drept c?, în general, mai reduse deeît ceilal?i impozabili. La început, singurul c. care s-a bucurat de privilegii ?i de scutiri a fost cel care slujea în sînul m?n?stirilor; mai tîrziu ?i cel de Ia unele biserici domne?ti. V. pop?. W.V. elironom. V. mo?tenitor. clucer. Denumirea c. (var. duc iar ) însemna chelar. In ?. Rom.,* 25 aug. 1469, B, cînd c. era printre cei 12 mari dreg?tori. Din 1635, m.c. era membru al sfatului domnesc, în rangul 6, pe care l-a p?strat pin? la sfîr?itul sec. 17. Sarcina lui era aprovizionarea cur?ii domne?ti cu grîu, vin ?i alte alimente necesare pentru curte ?i oaspe?i, în lipsa unui jitnicer? (care a existat numai în Mold.), m.c. avea în atribu?iile sale strîngerea yeciuielii cuvenite domnului din grîu. M.e. a avut ca subalterni intîi ni?te c. de jitr.i??, apei doi c. c»e arie ?i un c. de pivni??. C. de arie a fost în?l?at la rang de m.c. de arie c!e ?erban Cantacuzino. înc? din sec. 16, m.c. a avut 2 sau 3 c. al doilea care îndeplineau probabil atribu?ii de c. de pivni??. în condica vistieriei lui C. Brincoveanu, sini trecute sume mari de bani date m.e. sau clucerilor de jitni?? „pentru cheltuiala jiti=it.ei’% adic? pentru procurarea de cereale (în ?. Rom. neexistînd jitnicer). Veniturile m.c. preveneau de la merticulj pîinii ce se d?dea slujitorilor ?i din cump?rarea griului. In condica vistieriei lui C. Brincoveanu, îneepînd din 1694, 6Înt trecu?i cîte 1 000 de taleri anual: „simbria” m.c. ?i al?i 500 de taleri „simbria” c. II „dup? obicei’*. Dup? reforma lui C. Mavrocordat din 1739, suprimindu-se atribu?iile m.e., acesta a primit leaf? 200 lei lunar ?i 50 scutelnici, dar ?i-a p?strat rangul de boier de cl. I, locul 8. De asemenea, m.e. a p?strat dreptul de a participa la divanul domnesc si chiar la judec?toria veli?ilor. Aceea?i reform?, împ?r?ind pe boieri în dou?, a inclus in categoria I a boierilor veli?i ?i pe e. de arie, categoria I fiind compus? din boierii de la ban pin? la c. de arie. în sec. 19, m.c. a devenit boier de cl. II, fiind primul din aceast? clas?, iar c. de arie al 8-lea din cl. IU. în Mold. *12 mai 1425, A. M.c. a avut atribu?ii similare cu ale omonimului din ?. Rom. însemn?tatea ?i rangul s?u au fost îns? inferioare. M.c. era „ispravnic pe beciurile domne?ti’’ ?i „mai mare peste c?m?rile domne?ti”, cu sarcina stringerii ?i p?str?rii alimentelor 107 necesare cur?ii ?i oaspe?ilor. El aduna ?i zeciuiala datorat? domnului din grîne. înc? din sec. 15, c. avea ca suballcrn pe c. de arie care purta ?i denumirea de gomenic (var. gumelnic). Aceast? atribu?ie a trecut în sarcina unui alt dreg?tor, ap?rut în sec. 16: jitnicerul. în Mold., m.c. a fost boier de divan ?i ocupa în aceast? stare, in sec. 17 (a doua jum.), locul 5, dup? serdar. în sec. 18 (prima jum.), D. Cantemir îl ar?ta ca al 4-lea boier de divan, dup? medelnicer. Venitul m.c. provenea pin? la mijlocul sec. 18 din cump?r?rile de griu destinat tainurilor ?i din dijmele oilor de la slînile din mun?i. în sec. 18, m.c. a primit leaf? 80 Iei pe lun?, dar a p?strat ?i venitul de la stînile din munte pin? in Sirct. în a doua jum?tate a sec. 18, el era tot boier de divan (al 15-lea, dup? vel portar). în sec. 19, era boier de cl. II, al ll-Iea din aceast? clas?, îns? boier f?r? dreg?toric. El primea îns?rcin?ri administrative sau judec?tore?ti din care realiza ci?tiguri. P.S. cncz. Popoarele slave folosesc acest termen pentru a exprima ideea de conducere a unei colectivit??i sau comunit??i gentilice, adic? atribu?ii judiciare, administrative ?i militare. în spa?iul carpato-dun?rean, termenul de c. a dublat ?i apoi a înlocuit vechiul termen latin de iudex, judec. Exist? un paralelism permanent intre c. existent în orice sclavinic ?i iudexul g?sit în orice romanic (pin? in Sardinia ?i in Peninsula ' Iberic?). Cnezatul „este o institu?ie veche româneasc?, anterior? cuceririi maghiare, cînd se numeau judeci, iar judccia se prezenta ca o institu?ie str?bun?, mo?tenit? din epoca roman?, fapt ce se constat? prin numele ei latin” (D. Onciui). Dup? cum a ar?tat I. Bogdan, institu?ia nu poate fi considerat? „un împrumut de la vreunul din popoarele slave vecine”, fiind continuarea vechii judecii de origine roman?. De altfel, institu?ia c. a evoluat la români altfel decit la slavi: in timp ce la ace?tia c. era domn ?i st?pîn cu drepturi depline (ca la ru?i sau sirbi), iar voievodul numai lin conduc?tor secundar, îns?rcinat cu conducerea o?tirii, la români evolu?ia a fost invers?: voievodul a devenit domn ?i st?pin, în timp ce c. a avut un rol secundar, fiind 111 subordonare fa?? de voievod. în cei o mie de ani care s-au scurs dup? 274, judecii sau c*. au fost autoritatea suprem? in sinul ob?tii ??r?ne?ti daco-romane ?i române?ti, coordonind activit??ile administrative, judiciare, economice ?i militare ale acesteia si jucînd rolul specific de intermediari între ob?te ?i autorit??ile alogene (nomade sau sedentare). Dinamica ascensiunii e. a fost în sensul transform?rii lor din electivi 111 viageri ?i chiar in ereditari, sporindu-?i, paralel, ?i for?ele economice ?i pozi?ia socio-politic?. în colectivit??ile agropastorale române?ti., c. apar documentar pe o arie vast?, din mun?ii Serbiei pîn? în Carpa?ii P?duro?i, ?i aceasta în decurs de peste o jum?tate de mileniu, din sec. 12 pin? c?tre anul 1750, cind avem ultimele documente despre c. C. români au evoluat pe o anumit? linie in ??rile supuse unei st?pîniri alogene ?i pe alt? linie in ??rile în care s-a ajuns la o administra?ie româneasc? autonom?. Astfel, în Serbia, Ungaria, Trans., Slovacia ?i Polonia, c. români apar ca ?efii unor colectivit??i române?ti. Sînt men?iona?i cancsii de c?lug?rul Rogerius in Carmen miscrabile ?i trata?i ca intermediari intre t?tari ?i localnici cu o serie de atribu?ii din partea t?tarilor (aprovizionare, informare etc.). Dup? retragerea t?tarilor, c. Ioan ?i Farca? apar în Diploma ioani?ilor (1247), cu acela?i rol intermediar intre popula?ia local? ?i cavalerii concesionari, subroga?i par?ial de regele Bela IV în drepturile lui regaliene. Ulterior, c. au intrat în sfera de interese a clasei st?pînitoare, dar 111 condi?ii deosebite în Trans. ?i sudul Poloniei (pe de o parte) ?i în ?. Rom. ?i Mold., pe de alta. De asemenea, c.-judeci au avut o soart? deosebit?, dup? cum au fost sub st?pînirea intermediar?, de tip feudal, a unui senior laic sau ecleziastic, sau au r?mas sub suveranitatea dircct? a regelui sau a voievodului. Î11 primul caz, c. au retrogradat pe plan social la rangul de simpli administratori domeniali (villici, vechili) ?i ?i-au pierdut repede vechile prerogative, r?mînind în general numai cu dreptul de str?mutare, specific oric?rui om cu statut social de libertate. în domeniile ecleziastice, totdeauna mai bine gospod?rite, n-a fost nevoie de c.-judeci, cea din?ii imunitate solicitat? de stare?i 108 fiind totdeauna cea judiciar?. în cadrul ob?tilor rurale neaservite (din motive fiscale, economice, vamale sau militare), ca ?i pe domeniile regale sau voievodale, c. s-au putut men?ine mai mult? vreme ?i, prin participarea la expedi?iile militare ?i la judec??i, au putut chiar constitui o pepinier? a clasei nobiliare ?i boiere?ti. De aceea c. au ?i fost considera?i drept o nobilime prestatal?. în Trans. dinastia angevin? (1308 — 1382) a impus c. care voiau s? r?mîn? sau s? se ridice în rîndul nobililor s? treac? la catolicism, m?sur? aplicat? foarte strict mai ales în urma decretului din 1428 al împ?ratului Sigismund de Luxemburg. în schimb, în Banatul expus permanentelor invazii, comunit??ile s?te?ti ?i-au p?strat C. (chinejii) ca administratori locali ?i c?petenii militare chiar ?i dup? recucerirea ?inutului de la turci (1716 — 1718). Studiile lui Radu Popa au constatat existen?a in Maramure? în sec. 14 a dou? feluri de cnezate: c. de sat ?i c. de vale, cuprinzînd mai multe sate situate pe valea unui rîu (Iza, Yi?eu etc.). C. de vale se aflau sub conducerea voievodului. Este foarte probabil c? situa?ia va fi fost aceea?i pe tot spa?iul românesc înainte de întemeierea statelor feudale. Dup? cum rezult? din unele texte juridice maramure?ene, „cnezatul era dreptul de a exercita st?pinirea pe mo?iile sale, independent de magistratura public?“ (KenesiaUi* eref jus domimum exer-cendi in suis bonis, independens a publico magistralii). C. aveau deci drept de judecat?, In calitate de „domni feudali“, a?a cum vor avea mai tîrziu boierii. „Supu?ii lor pl?teau tribut st?pinirii, dar erau supu?i jurisdic?iei cnezilor“ (Subditi eorum praestabant regnantibus tribute, sed jurisdictioni tandem kenesiorum suberant). C. a fost o institu?ie general româneasc?, izvorît? din acelea?i necesit??i de organizare a popula?iei. Deosebirea dintre situa?ia c. din Trans. ?i a celor din Mold. ?i ?. Rom. este aceea c? prima ne este cunoscut? din documente, pe cind c. din celelalte dou? apar doar în perioada lor de dec?dere; de aceea istoricii au fost tenta?i s? extind? situa?ia din Trans. asupra celorlalte dou? ??ri surori. în ?. Rom., c. au fosl asocia?i la ac?iunea de cîrmuire a domniei ?i de extindere a sl?pînirii ei spre p?r?ile t?t?re?ti. Ei au jucat în continuare rolul unei categorii intermediare între boierii mari ?i popula?ia de rind: „nimeni, nici boier, ».*i judec> caie nu mai corespundeau unei pozi?ii sociale. Au r?mas astfel in con?inuaie, fa?? în fa??, boierii (mari ?i mici) ?i cl?ca?ii, iar pe o pozi?ie lateral? mo?nenii ?i r?ze?ii, coborîtori din c. de pe vremuri care izbutiser? s? scape de procesul de aservire în secolele 16—18. C. au supravie?uit mai mult în Banat unde, atît în timpul st?pî: irii otomane, cit ?i a celei austriece, au fost conduc?torii satelor, îndeplinind deci func?ia de jude s?tesc. Mai multe sate se aflau sub conducerea unui oberenez, pl?tit cu 120 de florini pe an, în timp ce c. era scutit de contribu?ii pe timpul cit de?inea func?ia (era ales anual). C. aveau largi atribu?ii fiscale, administrative ?i judec?tore?ti: repartizau ?i percepeau d?rile, repartizau obliga?iile în munc? ale ??ranilor, reprezentau popula?ia b??tina?? pe lîng? autorit??i, arestau „lotrii”, rezolvau diferendele In leg?tur? cu arendarea prediilor etc. în timpul exercit?rii func?iei sale, c. de?inea însemnele puterii: bastonul ?i c?tu?ele. Atribu?iile lor au fost Ingr?- 109 dite de autorit??ile austriece dup? 1779. Bibi.: 50, 108, 115, 119, 138, 177, 204,, 240, 280, 365, 429, 472, 738, 880, 881, 1 215, 1 217, 1 220 a, 1 375, 1 556. D.L. - N.S. cochii vechi. V. mezat. cocon. V. vîrst?. coda?i (sec. 18—19). Categorie fiscal? în ?. Rom. ?i Mold., alc?tuit? din locuitorii cei mai s?raci care pl?teau d?ri mai mici decit restul popula?iei; la 1819 o ludef avea un num?r mai mare de c. (5—6) decit de mijloca?i (4—5) sau frunta?i (3—4> în jud. Dîmbovi?a, respectiv 10, 8 ?i 5 în jud. Romana?i. N.S. colac. Aluat copt din f?in? de griu, care se împarte gratuit pentru pomenirea mor?ilor. Prin analogie ?i extensiune, cuvîntul a c?p?tat multiple sensuri metaforice, devenind denumire pentru unele obiceiuri: 1. Dar, plocon, oferit de fini na?ilor, de ??rani st?pmului de mo?ie, de ora?e domnului, la Cr?ciun. Darurile ?i plocoanele constau în piine, vin, p?s?ri ?i chiar un cal. La 1676 este men?ionat e. adus c?m?ra?ului din Mold. de oierii transilv?neni care î?i p??teau oile în Mold. 2. R?splat? sau desp?gubire pentru îngrijirea unei vite de pripas, sau recompens? celui care a denun?at sau a prins pe autorul unui furt. La 1 dec. 1703 se spune c? s?tenii din Turce?ti ?i Ber-be?ti, pierzînd un zapis important, ,,cu to?ii au plecat în toate p?r?ile, cu colace ?i cu mult? cheltuial?, pîn? ce au g?sit zapisul”. în Mold., la 1739, cei care g?seau cîte un cîrd de boi r?t?ci?i ai negustorilor încasau drept c. 2 lei. Dreptul la recompens? ?i desp?gubire a fost creat de obiceiul p?mîntului, care trebuie s? fie vechi, de?i în documente îl g?sim abia în sec. 17. Denun??torii furtului se numeau col?ca?i. în sec. 18 s-a reglementat de domnie timpul cît se putea ?ine pripasul (5 zile), suma ce trebuia pl?tit?, dup? vit? ?i dup? timpul cît a fost între?inut?. Reglementarea c. s-a repetat prin ponturile lui M. Su?u din 1795 ?i a fost reluat? de C. Cal. (§ 518). Norma con-suetudinar? care da drept la recompens? denun??torului unui furt a fost aplicat? în toate provinciile române?ti. O însemnare pe o carte bisericeasc?, la Sebe?, în 1737* cuprinde un blestem asupra celui care ar fura-o sau ar t?inui pe ho?. în 1760, se f?g?duia c. de autoritatea din Bra?ov celor ce vor prinde ho?ii de la vama domneasc?. De la români, ungurii au împrumutat atît obiceiul, cît ?i cuvîntul kolak, care înseamn? recompens? în bani dat? pentru aducerea unei vite furate sau pentru denun?area unui ho?. V. danie. P.S. - N.S. colegiu (collegium). în dreptul feudal transilv?nean s-a în?eles prin e., în afar? de institu?iile de inv???mînt desemnate cu acest nume (bun?oar? c. din Alba Iulia), o grup? de persoane formînd fie o categorie social? caracterizat? prin drepturi, privilegii, obliga?ii comune, fie o comunitate sau corpora?ie de?in?toare a unor drepturi sau privilegii proprii în calitate de persoan? juridic? aparte. Pentru întîiul în?eles al cuvîntului, v. textul în care Werboczy trateaz? despre ridicarea oamenilor de rînd (plebeae conditionis homines) în comunitatea, adunarea, rîndul (in coetum) ?i în societatea, starea, grupa (in collegium) nobililor adev?ra?i aî regatului (verorum regnt nobilium), prin strîngerea, num?rarea ?i înscrierea de c?tre principe în num?rul acestora. Pentru al doilea în?eles, v. textul în care acela?i vorbe?te despre deosebirea privilegiilor în generale ?i speciale, prin cel special în?elegînd pe acela acordat unei persoane, iar prin cel general pe acela acordat unei ob?ti sau corpora?ii (universitati vel collegio), dînd ca exemplu de astfel de ob?ti sau c.: ora?ele, capitlele, conven-turile (prout civitoti aut capitule vel conventui). C. în primul sens se manifestau fie prin adun?rile generale ale tuturor membrilor st?rii respective, fie (ipoteza precedent? fiind greu realizabil?) prin reprezentan?i sau delega?i ale?i. C· în al doilea sens erau. 110 reprezentate de organele lor de conducere (la fel ?i c. =*= institu?ii de înv???mînt). V. breasl?. V.?. coliba?. Categorie de ??rani dependen?i; *în ?. Rom. la 4 sept. 1629, B. C. erau ??rani s?raci, f?r? delni?e, ?i, ca ?i poslu?nicii, munceau cu bra?ele pentru st?pi-nul domeniului. Se deosebeau de poslu?nici prin faptul c? locuiau in colibe, aproape de locul de munc?. Amintirea lor s-a p?strat in numele a numeroase sate denumite ,,Coliba?i“. eollecta ceasta denumire a fost aplicat? în Trans. feudal? unor numeroase «pecii de d?ri, atît ordinare, cit ?i extraordinare, paralel cu denumirile censusj\ exadio ?i altele mai pu?in folosite. Erau cuprinse în aceast? no?iune d?ri în bani {C. denariorum) sau in natur? (c. victualium), percepute fie de la toate clasele de locuitori, fie numai de la unele categorii; fie pe întreg teritoriul statului, fie numai pe o parte a acestuia. Purtau ?i numiri speciale, dup? cuantumul d?rii: c. unius ferto-nis, c. seplem denariorum, c. undecim denariorum etc. D?rile percepute în favoarea regelui se numeau c. sau census regalis. Pe domeniile prev?zute cu imunitate, e. regale erau percepute de domnii de p?mint. D?rile extraordinare numite c. regalis sau c. regia puteau fi ?i ele generale sau locale. Locale erau, spre exemplu, cind într-un ?inut se cl?dea o cetate, pentru a c?rei zidire se colectau bani din acel ?inut. Generale erau de obicei cele strinse pentru purtarea unui r?zboi sau pentru c?s?toria unui principe, ori în alte ocazii similare. Percepute ini?ial în scopuri speciale, mai tîrziu c. extraordinare s-au perceput tot mai des, datorit? faptului c? scutirile de d?ri ale anumitor categorii de locuitori nu priveau d?rile extraordinare, pentru care scutirea trebuia special prev?zut?. V.?. [ coloadâ var. cloadâ. A desemnat o unitate de m?sur? a capacit??ii solidelor ?i o dare asupra cerealelor în Mold. C., instrument de m?surat capacitatca, era confec?ionat? dintr-un trunchi de copac scobit. 1. C. m?sur? de capacitate *26 ian. 1453. M?rimea c. este imprecis? sau egal? cu o bani??. O indica?ie asupra m?rimii posibile a c. d? ?i M. Cost?chescu: c. avea în Galica 4 g?le?i» iar la Lemberg tr?gea 532 fun?i polonezi. 2. In afar? de func?ia metrologic?, c. a denumit ?i o dare asupra cerealelor, corespunz?toare g?let?ritului? din ?. Rom. ?i sinonim? ili?uluij\ Paralel acestei func?ii fiscale, ea a însemnat ?i renta feudal?, dijma de cereale, pl?tit? proprietarului funciar. colon. Termen generic care — în timpul ?i spa?iul civiliza?iei romane — a desemnat condi?ia social-economic? a muncitorului agricol. Aceast? condi?ie a evoluat de la libertatea complet? (din primele timpuri ale republicii) pîn? la alienarea complet? {spre sfîr?itul Imperiului roman) cînd c. e legat de p?mintul proprietarului (adscriptus glebae). Astfel, sensul termenului parcurge mai multe etape: muncitor agricol liber; ??ran arenda?; dijma? în condi?ii oneroase impuse de marele proprietar, exclusivul dis-pun?tor al p?mîntului; serv, încorporat ca instrument de produc?ie in sistemul economiei feudale. în Trans. s-au numit c. locuitorii str?ini adu?i pentru popularea ??rii. comis. Denumire de origine latin?, împrumutat? de cancelaria ?. Rom. din Bizan? prin filiera bulgar?. Dreg?toria — care avea în grij? caii suveranului—a existat la toate cur?ile medievale. în ?. Rom., c. *10 iun. 1415, B. Sarcina sa de „mai mare peste grajdurile domne?ti” cuprindea procurarea furajului (fin ?i orz) necesar cailor domne?ti D.L. A.C. A.C. 111 sau ai acelora ai oaspe?ilor domnului, eviden?a cailor, transportarea cailor trimi?i de domn sultanului. C. înso?ea pe domn cind acesta ie?ea c?lare ?i participa (la Boboteaz? ?i la sf. Gheorghe) la ceremonii, in care erau prezen?i caii domne?ti, inclusiv tabla-ba?a (calul d?ruit de sultan domnului). înc? din sec. 15, c. a fost un mare dreg?tor: el avea ca subaltern pe al doilea e. în sec. 17, rangul s?u era printre ultimii dreg?tori de treapta I. în sec. 18 (1778) era al 11-lea boier de cl. I. în sec. 19, m.c. a devenit boier de cl. II, fiind al 5-lea din aceast? categorie. A fost printre pu?inii dreg?tori care ?i-au p?strat efectiv atribu?iile; avea, ca ?i boierii de cl. I, drept de participare la divan. Veniturile sale proveneau din specula?iile la aprovizionarea cu fin ?i orz, in afar? de darurile de la comi?ei. începind de la 1694, în condica vistieriei lui G. Brîncoveanu, m.c. este trecut cu o simbrie de 180 de taleri pe an, iar din 1698 de 200 taleri, pl?ti?i din birul lefilor sau birul tainurilor. în sec. 18, a primit leaf? 100—200 lei pe lun?, plus 20—30 scutelnici. în sec. 19, venitul din specula?iile furajului trecea de 100 000 pia?tri anual. Chiar dup? reducere, venitul tot ajungea la 30 000 pia?tri anual. în Mold., c. *18 oct. 1434. Atribu?iile similare cu ale omonimului muntean arat? c?, probabil, dreg?toria a fost creat? dup? modelul din ?. Rom. Rangul s?u a fost tot de mare dreg?tor: al doilea dintre boierii de divan, dup? marele stolnic. Dup? Gr. Ureche, m.c. era „ispravnic pre povodnici .e vamale duble. La 22 ian. 1692, C. Brincoveanu hot?ra astlel: ,,pe carii i-ar g?si vame?ii umblind pre alte poteci ?i ascunzind vama domneasc?, pre unii ca aceia s? aib? a le lua vam? îndoit? ?i s?-i ?i globeasc?· dup? vina lor’\ Aceea?i pedeaps? se aplica ?i ia 1803. Dintr-un document din 1794 rezult? c? uneori contrabandi?tii erau b?tu?i ?i pedepsi?i cu ocna. în Mold.* Ja 1826, „marfa ce se va g?si ascuns? spre p?gubirea slujbei'’ se confisca, dou? treimi trecînd „in socoteala domniei“, iar o treime Iiind venitul vame?ilor. N.S. confracciu (?. Rom. ?i Moid.; sfir?itul sec. 18 — primele decenii sec. 19). Termen ce desemneaz? pe cei care luau cu contract in arend?, pe un timp limitat, unele venituri ale ??rii (c. ocnelor, e. v?milor etc\). N.S. 122 contract. Este termenul modern, introdus abia la sfîrsitul sec. 1 în?el?ciunea, vechilul, vînzarea, z?logul. o.s.-v.?. contract de c?s?torie sau, in termenii C. Cal. (§ 1 608 — 1 021), c?s?toreasc? tocmeal? ori tocmele c?s?tore?ti. Este contractul prin care persoanele care se c?s?toresc hot?r?sc cu privire la averea lor. Asemenea conven?ii nu trebuie s? fie contrare ordinii publice ?i bunelor moravuri; ele pot fi încheiate de viitorii so?i, dac? sint capabili, sau de p?rin?ii, epitropii sau curatorii lor, în cazul cînd sînt ,,sprevrîsnici,\ Se pot modifica în timpul c?s?toriei, cu condi?ia ins? ca prin aceasta s? nu se miesoreze zestrea sau s? se primejduiasc? siguran?a ei ?i s? nu se va teme succesorii rezerva tari sau creditorii. Toate bunurile în comer? pot face obiectul c.e. „în alc?tuirile c?s?tore?ti se cuprind: a. z?streaf; b. exoprica (paraferna j); c. contraz?stre j; d. theoritrile ?i e. darurile”]“ (§ 1, 620). în documente ?i în cclelalte pravile nu intilnim c.c. O. S. contradar. Era o liberalitate remuneratorie, inspirat? donatorului de dorin?a de a-1 recompensa pe donatar pentru un serviciu f?cut anterior. Era vorba mai mult de un schimb? decît de un dar cu totul dezinteresat, schimbul însu?i fiind îns? mai de grab? un „circuit de daruri" decît o vînzare. Nuan?ata semnifica?ie a cuvintelor grece?ti cu r?d?cina do — echivalente cu no?iunea româneasc? dar — ?i analiza acesteia înt?resc cele spuse. Inten?ia p?r?ilor este de altfel determinat? în practic?. Iar prefixul contra arat? ?i el c? nu este vorba de un act pur gratuit. C. Cat., care folose?te termenul c., precizeaz?, în acest sens, c?: ,,Dac? cineva mai înainte de a tr?da darul se va alc?tui s? ia contradar (§1 259), nu se socote?te de adev?rat dar întregul lucru d?ruit, ci numai partea pre?ului s?u, în cit va covir?i pre?ul, a contradarului“ (§1 268). Contrad?ruirea perpetua sub o form? institu?ionalizat? vechea tehnic? ?i structur? a potlaciului (Val. (îeorgescu). O.S. / contribu?ie^ var. contribution: sin. dajde împ?r?teasc?. Numele dat (??rii principa Je la caTe~~erau impu?i locuitorii din Oltenia in timpul ocupa?iei austriece(1718 —1739), cînd ea a înlocuit birul?. Fra perceput? sub dou? forme: darea ordinar?, destinat? între?inerii armatei, ?i cea extraordinar?, care se p?stra în casa provinciei. îndeosebi pentru plata func?ionarilor administra?iei. în 1720 e. s-a cifrat la 72 102 florini renani, pentru ca, la 1737, s? ajung? îa 260 352 florini, din care 50% pl?teau locuitorii birnici, iar 3 0% mo?nenii. C. nu era egal? pentru to?i locuitorii: în 1724, birnicii pl?tcrm cite 7 t?ieri anual ?i mo?nenii 10 1/2, inr Ia 1729 familia de megie?i pl?tea cîtc. 12 zlo?i, birnieji 8, iar m?rgina?ii 6. Locuitorii care îndeplineau diverse servirii do paz? (sr?un;>: 1). P.S. cordon sanitar. V. carantin?. coi'dumi? (de la cordun „cordon' ). Locuitorii care îndeplineau func?ia de slr?jeri Ja grani?a Mold. eu Bucoviua, dup? anexarea ei do Imperiul austriac. în 1775. C. sint aminti?i la 1S19 ?i în ?. Rom., In jud. Łjlîz?u ?i Suac, f?ciud paz? al?turi de poteca?ij. N. S. 125 I corn?rijiil boilor? (Mold.) Dare pus? pe boii de nego? — cîte un leu de bou, separatele" vam? — incepind de la 1705 — 1707. Mai tirziu a fost pl?tit? numai de str?ini. La 1753, c. se arenda cu 7 500 lei noi anual. V. ?i cuni??. S.S. coroan?. V. domn; dreptul de patrimonialHate. corpora?ie. V. treaslâ. coi vezi. V. lucru domnesc. costand?. A indicat o veche moned? bizantin? de argint, purtînd efigia lui Constantin cel Mare sau a altui împ?rat bizantin care, dup? D. Cantemir, ar fi fost emis? de împ?ratul Constans. în Muntenia a circulat sub acest nume o pies? de argint polon? înc? de la sfîr?itul sec. 16, avînd o valoare de 3 gro?i sau de 10 (?i 13) bani aspri; în Mold. s-a numit polronic ?i a valorat 3 gro?i sau 6 (?i 10) aspri, sau 1/13 dintr-un taler sau 1/5 dintr-un ducat (in anul 1642); Trans. a b?tut piese dup? modelul polonez cu aceea?i valoare (3 gro?i). A servit ca instrument de plat? în tranzac?iile curente. V. ?i polronic. A.C. (cosnite ohabniccj Obliga?ie feudal? amintit? doar o dat? în ?. Rom. la 1407, cînd m?n?stirea Tismana avea dreptul c? încascze dc la locuitorii satelor sale, printre alte d?ri, ?i c.o. Este vorba de un împrumut de termeni din Imperiul bizantin, unde ??ranii aservi?i aveau obliga?ia de a aduce st?pînului lor ”co?ni?e cu daruri” (FI. Constantiniu). N.S. ! cot.· Veche unitate de m?sur? a lungimii, repre/entînd distan?a de la cot pin? la extreriiitatea degetului mijlociu. A fost folosit 111 toate cele trei ??ri române; în Trans. înc? din sec. 13, în ?. Rom. ?i Mold. din sec. 15. Trans. a avut, în sec. 17, 4 e.-elalon: de Cluj, Sibiu Tîrgu Mure? ?i Oradea; dup? ocupa?ia austriac? (sec. 18), a folosit 2 feluri ?de e.: transilv?nean (0,623 m) ?i vienez (0,7775 m). C. din ?. Rom. s-a apropiat, ca m?rime: de cel din Trans. (0,664 m) ?i de ccl din Imperiul otoman (c. halep, 0,650 — 0,66,· m). Sub influen?a otoman?, i. Rom. a adoptat 2 variante de c.: c. halep ?i e. enciazc; iar dc la mijlocul sec. 19, au circulat un c. ordinar (0,636 m) ?i unul halep (0,680 m); în sec. 18 a fost ?i un e. de 0,950 m, pc o arie mai restrîns?. Mold. a utilbat de asemenea 2 c.-ctalon: c. obi?nuit de 0,637 m (111 1864) ?i o. halep de 0,681 111. C.-instru-ment s-a confec?ionat, în ambele principate, din lemn sau lier prin grija c?m?rii domne?ti, care i asigura m?rimea ?i aplicarea corecta. Submultiplii c. au fost, in ambele principate, rupio (1/8) ?i u re ful (1'1C',\ Introducerea sistemului metric modern nu a scos complet din circula?ie c., care s-a men?inu*, în mediul rural, pin? în sec. 20. Exista ?i un c. pentru cotitul (m?suratul) bu?ilor de c?tre a?a-mimi?ii cotari. La 1756, Constantin Racovi?? hot?ra ca vasele din Mold. s? se m?soare ,,cu m?sura cotului dc fier ce s-au f?cut, carele iaste la amindou? capetele cu bouri domne?ti, care cot este f?cut dup? m?sura cotului muntenesc ?i nu arunc? n?paste’', m?sur? ce a dus la unificarea «. in cele dou? ??ri surori. _ A.C.-N.S. Lc^ibiTax? asupra m?rfurilor vindute cu coti i domnesc — „cot pecetluit” — sau prin m?surare dup? sistemul cotitului (111 cazul bu?ilor de vin). C. a reprezentat un moi.opol al c?m?rii domne?ti, iar venitul lui era havaet al vel c?m?ra?ului. ca unitate metrologic?, este men?ionat în cele mai vechi documente; men?iunile documentare despre taxa c. apar mai tirziu, îndeosebi spre sfîr?itul sec. 17 ?i începutul sec. 18. Din „cartea de cot?rie” dat? de C. Brîncoveanu la 19 febr. 1699 rezult? c? darea se încasa din toate tîrgiirile ,,de la tot omul cine se va afla vinzînd marf? cu cotu”; c. sc pl?tea „de nu- 126 me” (de persoan?) 142 de bani, „iar cojocarii i rn?t?sarii s? dea pre jum?tate po bani 71, dup? obicei”. La 1799 este men?ionat ,,cot?ritul c?m?r??esc”, pl?tit de negustorii clin tirguri. Administrarea e. din vin era încredin?at? cupamlui, care avea în subordine pe cotari, slujba?i îns?rcina?i cu opera?ia m?sur?torii bu?ilor ?i încasarea taxei. Cuparul putea aduna c. „în credin??” sau il concesiona. Pentru celelalte m?rfuri, in afar? devin, se folosea „cotul pecetluit’’ (înfierat), vindut negustorilor numai de c?mara domneasc? sau vistierie la un pre? de monopol. La 1791 se pl?teau la Bucure?ti cîte 2 taleri ?i 90 de bani la preschimbarea c. pecetlui?i de domnie. Plata c. se efectua, pentru vin, în momentul m?sur?torii, cite 60 bani de bute la 1791 ?i un taler la 1819; pentru celelalte m?rfuri, se percepeau laxe fixe, un taler vechi pe an de fiecare pr?v?lie. Contraven?iile, constind din folosirea unui cot mai mic, erau sever sanc?ionate. Volumul încas?rilor din c. m?rfurilor cu cotul oscila între 8 ?i 10 mii lei anual, iar suma oferit? la licita?ia pentru arendarea acestei taxe a atins, în anul 1828, nivelul de 16 500 lei. Domnul putea acorda scutiri de c. unor categorii de negustori, de ex. bra?ovenii, sau unor grupuri privilegiate de p?mînteni, cum erau cimpulungenii. Reformele lui Const. Mavrocordat n-au atins e., care se pl?te?te mai departe de comercian?ii cu cotul pîn? la Reg. org., cind este scos din sistemul fiscal, c^ o consecin?? a înfiin??rii patentei. V. bour; dare; vir.ârici. A.C.-N.S. cotropire (de la vb. u cotropi (cutropi), a n?v?li, a c?lca; figurativ a pune st?pînire (abuziv), a înc?lca, a uzurpa). Sin. imprcsururc, înv?luire. C. a constituit un proces de lung? durat?, intîi in interiorul ob?tii ??r?ne?ti, colropitorii devenind c.u timpul conduc?torii ob?tii, apoi feudalii prin c. ?i cump?rare de ocini ino?nene?ti care „se lipeau” (se comasau) cu ajutorul domniei. În sec. 16, domeniul feudal a crescut mai ales prin c. ?i cump?r?ri de sate libere.C* a contribuit in mare m?sur? la destr?marea ob?tii. Formele de t*. au fost numeroase ?i variate; 1. Yinzarea for?ai? a ocinelor pentru a sc?pa de foamete, pentru plata d?rilor (evitarea închisorii), a gloabelor, a du?egubinelor; 2. Yinzarea, uneori, era silnic?, boierul „cump?r?tor ’ lep?dind (aruncind) banii vinz?torului „iar? voia lui’’; 3. înfr??irea intre boier ?i r?ze? (mosneaii) camufla Yinzarea ?i înlesnea c.; tot astfel, imierea; J. dania; 6. z?logirea ocinelor (v. z?log); 7. nerespectarea dreptului de protimisis ai rudelor ?i vecinilor; S. cea mai direct? form? de c. este acapararea cu for?a a p?mintuîui ??ranilor de c?tre boieri sau m?n?stiri. în aceste forme silnice e. poarta numele de „împresurare”, „împresur?tur?*', p?strat pin? in sec. 19. împotriva acestei forme de c. ??ranii rezistau fie recurgind la judecata domneasc?, la care deseori 'pierdeau, fie refuzînd s? îndeplineasc? anumite obliga?ii, sau fugind de pe mo?ie. C. s-a practicat in tot timpul orinduirii feudale. V. acuz. P.S. crainic. Yeche institu?ie romaneasc? intilriit? in Banat ?i Trans., ca ?i la locuitorii din Polonia care tr?iau dup? normele lui ins valachicum. În schimbul scutirii de d?ri, c. îndeplinea o serie de atribu?ii administrative ?i judec?tore?ti, preg?tea procesele la scaunele de judecat? ale cnezilor, stringea amenzile holurile de aceste scaune, ca ?i obliga?iile urbariale îndeosebi b?ne?ti ?i servea ca imermeduir intre administra?ia central? ?i .'oeui-torii unui district, fiind uneori chiar conduc?torul unei p?r?i dintr-o mo?ie sau, mai tirziu, mai mare peste slugile ?i iobagii unei cur?i nobiliare, in sec. 16, c. ?inea uneori loc de voievod (in Bihor), avind în subordine mai multe saîe; de regul?, îns?, era suba'iern al voievodului, înlocuind pe judele s?tesc (v. district). In ?. Rom. ?i Mold.. r:. erau vestitorii poruncilor domne?ti ?i ai diverselor ?tiri ce interesau popula?ia; întrucît strigau ve?tile, se mai numeau în Mold. ?i „strig?tori”. La 1722, administra?ia austriac? Ł·. Olteniei cerea autorit??ilor locale s? transmit? ?tirea devaloriz?rii zlotului astfel: „s? strige cu trimbi?? an cu tob? ( . . .], iar de nu va fi trîmbit? au tob?, s? strige cu «-ura”. Tot astfel se transmiteau ?i poruncile domne?ti trimise prin „carte j deschis?". N. S. 127 credin?a. în limba român? cuvîntul c. a avut mai multe sensuri, unele disp?rute azi: 1. Asigurare, garan?ie, m?rturie. 2. încredin?are, obliga?ia dreg?torului de a gusta din mîncarea sau b?utura domnului, ca dovad? c? nu e otr?vit?. 3. Regie (mod de exploatare, opus concesiunii, arend?rii). 4. Logodn?, în limba poporului român dinTrans. ?i Bucovina. 5. Credit în comer?. Cu acest sens, e folosit în Oltenia ?i Trans. V. arend?. P.S. creilar; sin. crucer. Moned? divizionar?, care ?i-a luat numele de la crucea imprimat? pe una dintre fe?e. Cea mai veche specie de c. a fost b?tut? in Tirol la 1270; din 1551, c. a fost inclus în sistemul monetar al Imperiului german. în sec. 18, s-au b?tut ?i c. de aram?. C. de argint cint?rea 0,37 g ?i valora 1/60 dintr-un galben sau 1/90 dintr-un taler imperial. în sec. 18, florinul unguresc avea 50 c., iar florinul renan 60 de c. sau 120 de aspri. Documentele române?ti îl men?ioneaz? ca instrument de plat? în tranzac?iile m?runte, în sec. 18 ?i 19, cu deosebire în Trans. Pe pia?a româneasc?, au circulat specii de argint de diverse m?rimi, de 3, 5, 10 ?i 20 c. (zwanziger, zwan?igi, sfan?ici ?), precum ?i specii dc aram?, de 1, 3/2 ?i 1/1 e. La 1799, Alex. Moruzi interzice primirea monedelor dc ?i 6 ?i 12 t\ care nu aveau cantitatea de argint reglementar?. Valoarea c. era, în Trans., de 2 fenigi ungure?ti sau 1/2 pollurac, iar în ?. Rom., pe la 1826. de 4 parale. V. dinar. A.C. - N.S. cre?tin?tate. No?iune ce cuprindea popoarele crc?tine ale Europei, aflate in opozi?ie cu otomanii, care erau ,,pagini”. Numero?i domni ?i voievozi români din sec. 15 — 16 au avut con?tiin?a faptului c? lupt? nu numai pentru ap?rarea ??rii lor împotriva expansiunii otomane, dar ?i pentru aceea a ??rilor din jur ?i a c. europene, în general. Iat? citeva exemple: în sept. 1448, lancu de Hunedoara scria astfel papei: ..noi si vitejii no?tri tovar??i de arme nc-am primejduit via?a pentru binele cre?tin?t??ii”. La 11 fc.br. 1162, înainte de înfruntarea cu trupele otomane, Ylad ?epe?, viteazul domn al ?. Rom., îi scria lui Matia Corvin, regele Ungariei ?i aliatul s?u: ,,dac? aceast? ??ri?oar? a noastr? va pieri, nici M?riei tale nu-i va ie?i nici un folos din asta ?i nici un ajutor, c?ci ar fi spre paguba tuturor cre?tinilor”. Dup? marea biruin?? de la Vaslui, din 10 ian. 1475, ?tefan cel Mare atr?gea aten?ia puterilor europene c? Mold. este ,,poarta cre?tin?t??ii”, avertizînd, totodat?, c?: ,,dac? aceast? poart?, care este ?ara noastr?, va fi pierdut? [...], atunci toat? cre?tin?tatea va fi în mare primejdie”. Opinia lui ?tefan cel Mare despre rolul Mold. de ,,poart? a cre?tin?t??ii” era- împ?rt??it? ?i de Senatul Vene?iei, ca ?i de sultanul otoman. în termeni asem?n?tori avea s? se exprime ?i Petru Rarc?, care ar?ta c?, dac? tara sa va c?dca sub otomani, va fi primejduit? ,,toat? cre?tin?tatea”, deoarece aceasta era ,,poarta ?i cheia pentru toate ??rile cre?tine”. în sfir?it, Mihai Viteazul utiliza aceea?i termeni folosi?i cu un secol înainte de ?tefan cel Marc, cind scria polonului I. Potocki, la 15 iul. 1595, înainte de lupta de la C?lug?reni: „m-am apucat s? ridic aceast? mare greutate teoritre, tlieoritre (gr. th?oritra = „daruri de vedere*‘) „darurile ce se dau femeii de c?tre b?rbat sau de c?tr? rudeniile lui a doua zi dup? cununie, pentru cinstea fecioriei“. Al?turi de teoritra mai era reglementat în C. Cal. ?i ipovolonul sau ipovolul, care se cuvenea so?iei din averea so?ului predecedal in cazul cind Ia c?s?torie se d?duse zestre, dar nu ?i contrazestre (v. recompens? conjugal?). Teoritra se deosebe?te de ipo-volon, deoarece, pe de o parte, ipovolonul era stabilit de lege ca recompens?, Iar? ca b?rbatul sau rudele lui s? manifeste inten?ia de a d?rui, pe cind teoritra era 1111 adev?rat dar, iar, pe de alt? parte, ipovolonul era atit 111 profitul fecioarei care se c?s?torea, cît ?i al v?duvei care se rec?s?torea, pe cînd de teoritra nu beneficia decit cea din?ii. Asemenea daruri erau irevocabile ?i se cuveneau în plin? proprietate femeii sau succesorilor ei, chiar cînd c?s?toria se desf?cuse sau fusese anulat?. Dac? nu se d?duse teoritra sau promisiunea ei se f?cuse f?r? ar?tarea citimei, se da in locul acesteia a 12-a parte din zestre, care nu putea dep??i 1 200 de galbeni. Prav. cond., reslementînd trimiria, prevedea c? ,,muierea stearp?, dup? moartea b?rbatului ei, [...] s? aib? a-?. lua ?i teoritra 111 loc de a treia parte“ (XXI, 3). O.S. - V. ?. [ dare, j. In societatea feudal?, institu?iile publice sînt insuficient structurate, iar nomencIaTura incert? ?i ambigu?. De aceea, o defini?ie logic? a d., care s? acopere toate contribu?iile periodice destinate s? între?in? institu?ia suprem?, statul, confundat un timp cu domnul, este greu de formulat. Vom spune totu?i c?, din ansamblul serviciilor ?i veniturilor, care aflueaz? spre c?mara domneasc? sau vistierie (ceea ce romanii numeau Vectigalia), d. reprezint? prelev?rile periodice asupra bunurilor ?i produselor materiale, în termeni moderni, asupra izvoarelor de venituri ?i a veniturilor înse?i, ('.amara domneasc? primea, pe ling? d., ?i veniturile încasate de principele feudal de pe propriet??ile personale, domne?ti (inclusiv ocnele), precum ?i variatele taxe (intre care v?mile), pe baza drepturilor lui regaliene. 2. D. feudale nu pot fi identificate cu impozitele moderne care se datoresc „în virtutea principiului de solidaritate na?ional?” (ori social?) ?i acoper? „cheltuielile de interes general” (Paul Cauves); ele au reprezentat, mult? vreme, un venit privat al domnului, afectat între?inerii persoanei ?i cur?ii sale. I)e aceea, fundamentul d. este altul decit al impozitelor. Legitimarea lor prin dreptul de dominium eminens al domnului (p?mintul gospod), o proprietate suprapus? tuturor propriet??ilor individuale sau colective, apare incomplet?. Probabil c?, în ??rile române de dincoace de Carpa?i, 139 unde s-a produs o lent? dizolvare a ob?tii arhaice, domeniile ?i drepturile feudale s-au constituit ?i fundamentat pe ideea propriet??ii, paralel cu înt?rirea puterii politice a domnului, a suveranit??ii, care a devenit apoi factor de legitimare a vechilor st?ri de fapt ?i izvor al unor noi drepturi. O teorie simpl?, unitar? nu poate explica originea complex? a d. 3. Determinarea caracterului formal al d. e posibil? prin referin?? la categoriile fiscale moderne. Vom distinge deci: A. a. I). cu caracter real, prelevate asupra bunurilor materiale — izvoare de venituri — ?i asupra veniturilor: produse agricole, viticole, pomicole, vite. produse animaliere, albine etc. Trebuie subliniat c? impunerea bunurilor materiale nu f?cea distinc?ie între capital ?i venit, astfel incit vom înregistra d. pe capital (oicritul, v?c?rit ui, stup?ritul, go?tina etc.) ?i d. pe venit (vin?riei, g?let?rit, m?jerit, cam?n?, bezm?n etc.). In categoria d. reale, se pot încadra, pentru ?. Rom.: g?leata sau cibla (g?let?rit, cîbl?rii), vin?riciul ?i p?rp?ritul, vama oilor (oierit) ?i dijma din produsele laptelui (ca?, brînz?), vama porcilor (numit? mai tirziu go?tin? sau gorstin?), ialovi?a, vama pe?telui, vama albinelor (albin?rit), dijma din poame (co?ni??), dijma din lin, dijma din lemne, ciohod?rit etc. Toate aceste prelev?ri reprezint? d. vechi, ap?rute pin? in sec. 16; de la mijlocul sec. '16, odat? cu instalarea domina?iei otomane, fiscalitatea se în?spre?te, apar d. noi, intre care men?ion?m, in ordinea apari?iei: mierea împ?r?teasc?, birul untului, birul vacilor ?i oilor (slugeria), birul cailor împ?r?te?ti, birul lemnelor, rinduiala cinepei, s?pun?ritul, g?rdur?ritul, fuin?ritul b?l?ilor, oluc-hacul, c?min?ritul, v?c?ritul, tutun?ritul, cot?ritul, fum?ritul (pe cîrciumi ?i pivni?e) etc. în Mold., fac parte din categoria d. reale; desetina din vin, din albine, în?jile de pe?te, b?rbîn?ele de icre ?i de miere, ili?ul, desetina (go?tina) din porci, coloadele de griu ?i orz, desetina din varz?, cam?na (pe cîrciumi), cep?ria, bezm?nul de cear? etc. b. D. cu caracter personal cran acelea legate direct de persoana contribuabilului, de?i impunerea se f?cea dup? criteriul averii materiale. în aceast? categorie intr?: birul, sub toate denumirile: dajdie, haraci, bir cnezesc, bir de curte (in ?. Rom.); dan, bir neme?esc (in Mold.); dica, d. de 4 taleri (in Trans.). Distinc?ia dintre bir — d. personal? — ?i d. reale este determinat? in principal de tehnica mai u?oar? a a?ez?rii ?i încas?rii lui (prin catastif, roluri fiscale), apoi de posibilitatea extinderii lui asupra tuturor locuitorilor, atunci cind sarcina tributului turcesc a devenit foarte ap?s?toare. De remarcat c? birul dubla d. reale, fiind oarecum echivalentul impozitului modern pe venitul global. B. Din p.d.v. al inciden?ei, d. pot fi împ?r?ite în directe ?i indirecte, a. D. directe — ca ?i impozitele moderne — se disting prin aceea c? sint încasate periodic ?i direct de la contribuabil pe baza unor eviden?e contabile (r?boj, crest?turi, catastife), corespunz?toare rolurilor nominative fiscale. Plata lor se face de cei care le ?i suport? sarcina. în aceast? categorie intr? majoritatea dijmelor ?i birul. b. D. indirecte sînt intimpl?toare, nu se încaseaz? pe baza unor eviden?e (roluri), se aplic? asupra bunurilor de consuma?ie ?i a serviciilor diverse ?i nu se suport? de cei care le pl?tesc, ci, indirect, de consumator. Aici putem înscrie toate d. pe circula?ia produselor, pe actele de comer?, precum ?i taxele pentru diferite servicii: v?mile din interiorul ??rii, pirc?l?bia (mortasipia), p?h?rnicia, cep?ria, oluc-hacul, corn?ritul, tutun?ritul, cot?ritul, cint?ritul domnesc, fier?ria ?i s?r?ria, s?r?ritul mun?ilor, cer?ritul etc. 4. Plata d. s-a efectuat, la început, 111 natur?, cu excep?ia birului, care a fost prima d. pl?tit? în bani. Principial, cuantumul d. in natur? — numite generic „v?mi*’ — era de 1/10, a?a cum indic? ?i nomenclatura tehnic?: dijm? (lat. decima, a zecea parte), deselin? ?i zeciuial?. Perceperea — in natur? — a d. reale se f?cea de slujba?ii sau dreg?torii domne?ti ?i de st?pînii de mo?ii in satele dependente de ei. Slujba?ii purtau numele d. pe care o percepeau: cîblari (g?letari), dijmari, mierari, desetniceri, ili?ari, c?m?nari, finari, p?h?r-nicei, stolnicci, cluceri etc. ?i st?teau sub ordinele marelui vistier, care avea 111 grij? veniturile ??rii ?i ale domnului. Cu a?ezarea ?i încasarea birului erau îns?rcina?i birarii, men?iona?i în primele documente interne, apoi: same?ii, cisluitorii, hirtia?ii, leua?ii, g?lbena?ii, zlota?ii, t?lera?ii, orta?ii, vislierniceii, denumiri luate dup? formele proteice ale birului. Ace?ti mici dreg?tori, recruta?i dintre boierii de rang inferior, erau angaja?i temporar sau 140 pe termen mai lung ?i sta?ionau fie in capital?, fie in jude?e sau ?inuturi. încasarea d. pe judele era concedat? de domnie marilor dreg?tori, care realizau din aceast? opera?ie mari venituri. Dup? cum spune Franco Sivori (1583 — 1585), ,,este obiceiul 111 ?ara Româneasca ca principii, pentru a r?spl?ti pe boieri ?i pe al?i favori?i, s?-le dea grija de a stringe la curie toate veniturile ??rii, dind unuia grija unei provincii (jude?) ?* altuia a alteia, dup;! bunul plac al principelui. Acesta, dup? un vechi obicei, pentru osteneala de a strini-î.* veniturile, acord? zeciuial? din tot ce scoate aceluia c?ruia i s-a f?cut favoarea de a-i ti;·-;?edin?a grija’’. Dup? acela?i informator, jud. Buz?u ar li adus un venit anual de 12 de scuzi din stringerea d. Pe ling? aceste venituri, dreg?torii „erau mitui?i iii tain? de contribuabili prin daruri [. ..] ca s? le mic?oreze d?rile”, ob?inind astfel alte venituri ilicitc. Au r?mas de pomin? jafurile s?vir?ite de Constantin ?tirbei, fost mare sluger, eonii1' "i clucer; acesta - fiind „cam lung la unghii*’ — a stirnit minia lui O. Brincoveanu, ia re i; repro?a: „ai luat jude?ul Dimbovi?ii, l-ai pr?dat de n-au r?mas ca un sat; l-am luat aceia li-am dat Teleormanul; ?i mai r?u l-ai f?cut’'. Boierul vinovat de aceste abuzuri Łravc a fost doar temporar îndep?rtat din dreg?torie. Mai tirziu. în sec. 18, string?torii d?ri'or au fost pl?ti?i din a?a-numita r?sur?, care era de 3 potronici la un ughi, din care strii.L.:iorii încasau 1111 potronic. o. A?ezarea d. reale era simpl?: prin num?r?toare (oi, porci, stupi, g?le?i, co?ni?e, care etc.), sau prin cint?rirc (m?ji, obroace, ocale etc.). Greul sarcinilor reale ?i personale a fost suportat, pîn? in prima jum?tate a sec. 10, de ??ranii {sec. 19) 0,0246 m în ?. Rom. ?i 0,0348 m în Mold. V. stînjen. A.G. delapidare. Infrac?iunea de d., adic? însu?irea pe nedrept a banilor domne?ti sau ai vistieriei, a fost cunoscut? în orinduirea feudal? ?i pedepsit?, de?i denumirea aceasta nu ap?ruse înc?. î. L. ?i C.R.Î. o prevedeau ?i o pedepseau cu t?ierea capului ?i ?confiscarea. Documentele întrebuin?eaz? expresii ca: ,,a l?sat mult? datorie 111 vistierie” •sau „a mîncat bani domne?ti ?i a fugit”. în sec. 14 — 17, vinovatului de d. i se cuvenea pedeapsa cu moartea. Faptul c? mul?i delapidatori fugeau peste hotare dovede?te c? ei se temeau de pedeapsa capital?. Cu toate acestea, domnul, preocupat s? recupereze paguba prin luarea averii delapidatorului (de obicei sate), neglija uneori s? tse ocupe ?i de pedepsirea lui, sau îl pedepsea numai cu închisoarea. Un delapidator a fost sanc?ionat cu decapitarea, dar pedeapsa a primit-o pentru hiclenie. Î11 cazul marelui vistier Stroe Leurdeanu, care, împreun? cu al?i doi, s-au dovedit „furi f??i?a?i ?i de c?mar? ?i de vistierie”, sustr?g'ind 85 de pungi, prin spargerea unei l?zi, Matei Basarab •s-a mul?umit s?-i mazileasc? ?i s?-i blesteme. Solidaritatea de clas? îl determina pe domn s? fie generos cu delapidatorii care erau de obicei boieri. în pravilele sec. 18 ?i 19, d. «ra pedepsit? cu surghiun ?i confiscare, cu b?taie ?i închisoare, sau cu groapa ocnei pe via?? numai dac? furtul de bani domne?ti sc f?cea de un ho? înarmat. P.S. del? (?. Rom., Mold.) Termen foarte des folosit în administra?ie, începind din «deceniul 3 al sec. 19, cu sensul de dosar; a se pune la d. însemna a se clasa la dosar. N.S. deliba?a (?. Rom., Mold. sec. 18 — primele decenii ale sec. 19). Comandantul deliilor, arn?u?i din garda domneasc?. N.S. delict. V. infrac?iune; pagub?. (delni?a. jInstitu?ie specific? st?pînirii în ob?te, a însemnat 111 ?. Rom.: 2. partea ‘de p?mînt atribuit? unei gospod?rii in vatra satului; 2. dreptul de folosin?? — recunoscut unei gospod?rii — asupra tuturor felurilor de bunuri apar?inînd ob?tei. Documentele disting, în general, „delni?a de sat”, „delni?a vatr?” sau „delni?a de cas?” care reprezint? por?iunea din vatra satului, destinat? locuin?ei, ?i d. ,,de la cimp”, „de presle tot hotarul”, care era dreptul revenind fiec?rci gospod?rii „la cimp ?i la p?dure ?i în ap? ?i în susul satului ?i în jos f...] ?i de in pomet ?i de în livezi”. Distinc?ia aceasta nu se f?cea îns? riguros: termenul desemneaz? uneori, în mod generic, partea ?i dreptul gospod?riei asupra bunului ob?tesc, din sat ?i de peste tot hotarul. Regimul juridic al d. este intermediar între proprietatea individual? ?i folosin?a în comun; d., în sens restrins, conferea familiei un drept mai complet decit simpla folosin??; ea putea fi mo?tenit?, vîndut?, dat? de zestre. Ini?ial, d., în sens larg, a conferit numai folosin?a, pe un num?r de ani, a unei p?r?i din bunul comun, atribuit? probabil prin tragere la sor?i. Acest regim special presupune preexisten?a unui dominium eminens al ob?tii asupra bunurilor folosite de membrii ei. Cu timpul, dup? destr?marea ob?tii, ?i aceast? d. a c?p?tat un statut juridic similar primeia. O alt? distinc?ie se face dup? starea social? a de?in?torilor; din acest p.d.v. existau rumîni cu d. („rumîtii buni”, „vecini buni”) sau d. f?r? rumîni sau rumîni f?r? d., numi?i s?raci care lucrau pe d. boiere?ti. Categoria ruminilor cu d. implica voca?ia rumînului, în caz de r?scump?rare, de a lua ?i por?iunea respectiv? de p?mînt; d. boiereasc? apar?inea casei boiere?ti, constituia rezerva sa feudal?. 3 · Termenul solu?ie uniform?: le pierde so?ul din a c?rui culp? s-a pronun?at d., ceea ce se constat? ?i din documente. Pravilele sec. 19 mai cuprind dispozi?ii privitoare Ia efectele d. fa?? de copiii rezulta?i din c?s?torie ?i reglementeaz? d. robilor, de care se ocupase mai înainte ?i Sob. hr. (1785), plecind de la ideea c? „intre oameni slobozi ?i robi nu se poate alc?tui înso?ire legiui?ii” (C. Cal., § 154). Problema d. a fost solu?ionat? în Trans, diferit de c?tre bisericile existente aici. Bisericile protestante ?i cea ortodox? au admis-o; cea catolic?, cum se ?tie, nu a admis-o, dar aceast? regul? prohibitiv? nu s-a consolidat dccit cu timpul în Trans, deoarece decretele primilor regi au admis d. in anumite condi?ii. Astfel, un decret al regelui ?tefan I a permis d. cerut? de so?ia p?r?sit? de b?rbat; un altul, al regelui Coloman, a permis d. în caz de p?r?sire ?i de adulter, punct de vedere însu?it de primul sinod ?inut la Strigoniu. Al doilea sinod, ins?, a consacrat principiul neadmiterii d., pe motivul c? „quod deus coniunxit, homo non separetV. justi?ie. O.S. - V.?. despot. în Imperiul bizantin, titlul de d. a devenit in a doua jum?tate a sec. 12 cel mai important dup? cel imperial; era conferit, cu un anumit ceremonial ?i cu unele însemne ?i drepturi onorifice, membrilor familiei imperiale: mo?tenitorului tronului, fiilor, fra?ilor ?i ginerilor basileului. Mai tîrziu, în sec. 13—14, el a fost acordat ?i altor personaje importante din Imperiul bizantin ?i de peste hotare. în ?. Rom., titlul a fost purtat de Mircea cel Mare in leg?tur? cu unirea Dobrogei cu ?. Rom.; Mircea poart? titlul de „terrarum Dobrodicii despotus”, adic? despot al ??rilor lui Dobrotici”. în dou? documente redactate în limba latin? 111 anii 1390—1391. în documentele interne, domnul nu se intituleaz? d., ci st?pin ,,pe amindou? p?r?ile pe toat? Podunavia, înc? ?i pîn? la Marea cea Mare ?i st?pînitor al cet??ii Dîrstorului”. Cel de la care a preluat acest titlu, Dobrotici, îl primise de la împ?ratul bizantin Ioan V Paleologul, pe care îl sprijinise în luptele purtate împotriva statului bulgar în anii 1364 — 1365; dup? alte opinii, lui Dobrotici i s-ar fi conferit titlul de d. dup? ce a devenit membru al fami- 150 3iei imperiale bizantine, cînd o fiic? a sa s-a c?s?torit cu fiul lui Ioan PalcologuK Pe ling? titlul de d., preluat de la Dobrotici, f?r? intermediul Bizan?ului, Mircea cel Marc a utilizat ?i însemnul despotici: o acvil? bicefal? care este reprezentat? pe costumul în care este înf??i?at la biserica m?n?stirii Cozia. N.S. de?u?jubin?. V. du?egubin?. dev?lm??ie. D. ?i indivizi u ne a privesc, ambele, o st?pînire in comun. Dar pe «ind indiviziunea este spccific? propriet??ii individuale absolute — fiind proprietatea comun? a mai multor persoane asupra unuia sau mai multor bunuri, fiecare avind o cot? parte nedeterminat? material — d. presupune o st?pînire dev?lma?e, adic? o st?pi-.nirc in care „ob?tea satului î?i îmbin? voin?a sa de reglementare a vie?ii s?te?ti, conceputa ca un vast atelier, cil drepturile fiec?rei gospod?rii 111 parte’’. I). începe prin a fi de ob?te sau de neam (rude de singe), in care treptat — cu rezisten?? din partea ob?tii — se admit str?ini, mai întii indirect, prin înfr??ire, apoi direct, pentru ca într-o perioad? tîrzie (1819) „st?pinirca r?z??asc?” s? poat? fi definit? intr-o carte de judecat? dat? de boierii moldoveni ca fiind „aceia unde o bucat? de loc incongiurat? cu Mo?ar? o st?pînesc multe obrazi împreun? st?pînitorii cu to?ii, îns? f?r? s? fie parte aienulrui disp?r?it? cil liotar?, nici locul cunoscut undi este parte fi?tec?rue, ci st?pînesc to?i toat? acea mo?ie împreun?, avind ei în de ei ?tiin?? numai cît? parte i se vine fi?tec?rue dintr-ace mo?ie st?pinit? de to?i împreun?”, defini?ie ce se aseam?n? cil aceea a indiviziunii. I). — tot cu aspect de indiviziune — *18 nov. 1393, A, cînd Roman voievod d?ruie?te un sat pe Suceava la o fra?i, pentru c? l-au slujit ?i îl slujesc cu dreapt? credin??; ace?tia urmau s?-l st?pîneasc? în dev?lm??ie. Apoi, la 12 mart. 1399, A, 2 sate ?i 2 jum?t??i de sate silit înt?rite de domn Du?c?i ?i nepo?ilor ei. O parte din p?mintul ob?tei era st?pinit în d.; formulele: „cit se va alege partea lui”, „oricît se va alege partea lor de peste tot hotarul”, „peste tot locul cit se va alege”, sau altele asem?n?toare care figureaz? în mod curent în actele de vînzare sau dona?ie r?ze?e?ti ori mo?nene?ti, învedereaz? acest lucru, ar?tind, 111 acela?i timp, .?i înccputul de destr?mare a ob?tii prin hot?rnicirile care urmau unor astfel de trnnsmi-siuni. înl?untrul ob?tii erau 2 feluri de d.: 1. Intre membrii unei familii asupra unei delni?e în ?. Rom., sau jirebii 111 Mold.; acestea cuprind „o parte din drepturi pe toate felurile de st?pîniri în structura satului”. „?inea singur p? seama lui [...] fie?tecare mo?nean cît loc poate de cuprinde ?i-l cur???”. Cur?turile intrau ?i ele, bineîn?eles, Łn d. familial?. 2. Intre membrii unui neam, practic ai unui b?trîn sau mo?, pe racla hot?rnicit? din zona supus? împ?r?elii de c?tre ob?te. Se st?pîneau în comun: „p??unile, p?durea, apele, p?mintul necultivat (?elina), poiana, muntele, plus alte locuri speciale ca locul de sare, de p?cur?, locul de joc, aria ob?tii etc.”. Î11 perioada feudalismului dezvoltat sînt dev?lma?i mo?nenii ?i r?ze?ii de ba?tin? care sînt megie?i ai satului, cit ?i cei care au dobîndit drepturi în ob?te prin cump?rare sau dona?ie, mo?nenii (r?ze?ii) ?i megie?ii ca împrejura?i, pentru c? „în unele zone, locurile lor, fixate pe teren f?r? hot?rnicie propriu-zis?, se ating. Pe m?sur? ce se hot?rnicesc raclele fiec?rui neam (c?ruia i sc atribuie un mo? sau un b?trin, ?i foloasele ?i veniturile echivalente in celelalte zone), sau ocinile în cadrul fiec?rui b?trîn ori al fiec?rei funii, raporturile de megie?ie str?veche sau ino?nenie ?i r?ze?ie se transform? în [. . .] raporturi de vecin?tate stilpit?”. Î11 d. boiere?ti raporturile de vecin?tate se stabileau mai repede decît în cele mo?nene?ti (r?ze?e?ti). Cit prive?te d. or??ene?ti, ele se apropie de ob?te „prin exploatarea mo?iei tirgului”, ?i de „neamul boieresc, in vatra ora?ului, unde loturile familiale se hot?rnicesc mai repede ?i domin? raporturi de vecin?tate stîlpit?”. Unii domni caut? totu?i s? împiedice ie?irile din d. Astfel, C. Brincoveanu d? porunc? boierilor lua?i de un codev?lma? pentru hot?rnicirea mo?iei comune s? nu fac? o asemenea opera?ie „c?ci c? niciodat? 1111 s-au auzit 111 ?ara Româneasc? unde au fra?ii casa dempreun? s? hot?rasc? mo?iile”. Dup? reforma lui C. Mavrocordat, in ?. Rom. 151 (1746) ?i in Mold. (1749), în satele de mo?neni (r?ze?i) se accentueaz? procesul de cotropirc din afar? ?i diferen?a între membrii ob?tii ca stare materiala, iar practica hot?rniciilor par?iale se extinde tot mai mult. De asemenea, se afirm? mai puternic ac?iunea de formare a latifundiilor boiere?ti, d. neamului boieresc tinzind s? devin? excep?ional?. *La 7 iul. 1430, A: 3 boieri vin la domn ?i cer s? se împart? sjide pe care le st?pînesc 111 comun, a?a cum au stabilit ei; domnul încuviin?eaz? ?i înl?rc‘?tt; împ?r?eala. Întîlnim în documentele ulterioare înt?riri domne?ti pe p?r?i indiviza de sate sau de mori, conven?ii de împ?r?ire a venitului sau de exploatare alternativ? ci le un an a unei vii comune etc. Sob. hr. (1785, 1835, 1839) încearc? s? apere s?te?ti împotriva cotropitorilor care se infiltrau 111 ele, interzicind — ca priiu^al? m?sur? — daniile ,,de c?tre cei s?raci ?i de starea de gios la cei mai boga?i ?i pî-ler-nici” (art. 1). Dar procesul de disolu?ie era prea avansat ca s? mai poat? fi oprit ?i L. Car. (III, 13) ?i C. Cal. (§ 1 101—1 135) privesc <1. ca o stare de indivi?*ime („ob?tire”, „de-a valma tocmeal?”, „p?rt??ie”, „împreun? proprietaoa”) ?i o reglementeaz? în spirit burghez. To?i coindivizarii au dreptul asupra fiec?rei molecule (Jiu bunul indiviz, dar determinarea în fapt a dreptului fiec?ruia ?i stabilirea p?r?ii sale Î11 exclusiv? proprietate nu se pot realiza decît prin împ?r?irea averii indivize. Cauza cea mai frecvent? a acestei situa?ii este decesul proprietarului, de pe urma c?ruia r?nim mai mul?i succesori. Ci?tigurile rezultate din bunul comun se împart între coindi-vizari; la fel ?i cheltuielile f?cute cu un asemenea bun. Oricare dintre cop?rta?i poate cere ie?irea din indiviziune, chiar dac? exist? conven?ie contrar?. Posesia ?i folosirea în d. a p?mîntului a prezentat ?i în Trans. medieval? dou? forme: a. aceea din partea ob?tilor s?te?ti (ob?ti vicinale, comunit??i s?te?ti, ob?ti s?te?ti de vecin?tate); b. ;«ccea din partea como?tenitorilor Î11 indiviziune. a. Ob?tile s?te?ti libere sint atestate în Trans. în perioada feudalismului timpuriu. Aceast? form? de st?pinire comporta drepturile ?i obliga?iile obi?nuite Î11 cadrul comunit??ilor s?te?ti medievale, cunoscute ?i în ??rile române extracarpalice, ?i, ca ?i acolo, se stingea numai prin trecerea pâinfolu-lui sub alt? form? de st?pînire, nefiind influen?at? de dispari?ia unuia din indivizii componen?i ai ob?tii. St?pînirea în d. a p?mîntului a avut loc în perioada feudalismului timpuriu, în Trans., nu numai în cadrul ob?tilor compuse in totalitate din oaîiicni liberi, dar ?i în ob?tile în sinul c?rora p?trunseser? par?ial st?pîni feudali, din care cauz? o parte a popula?iei satelor respective era alc?tuit? din oameni aservi?i (v. doc. din 1202 — 1203). b. O alt? form? de st?pînire în comun a p?mîntului a fost 111 cazul mo?tenitorilor în indiviziune, care au posedat ?i folosit in comun p?minturile mo?tenite. Como?tenitori (cohaeredes) în indiviziune (condivisorum), cop?rta?i în st?pînirea unor p?mînturi, sînt aminti?i deja în Registrul de la Oradea sub anul 1229. Aceast? form? se dizolva, ca ?i în ?. Rom. ?i Mold., prin ie?irea din indiviziune voluntar? sau judiciar?. V. mezat; ob?te. O.S. - Y.?. dezertare. Cunoscut? din timpurile cele mai vechi, este p?r?sirea postumi, fie pentru a se sustrage serviciului militar, fie pentru a trece la du?man. Institu?ia este condi?ionat? logic ?i juridic de existen?a unei armate organizate. în sensul larg, propriu începuturilor de cristalizare a institu?iilor, d. desemna orice fug? într-o tar? str?in?, cu sau f?r? inten?ie de tr?dare. Cu aceast? accep?ie, este men?ionat? în tratatul de pace intervenit între ?tefan cel Mare ?i regele Ioan Albert al Poloniei (1501), unde dezertorii apar sub denumirea de pribegi. Aceea?i clauz? privitoare la d. (fugari vinova?i) este inserat? ?i în tratatul încheiat de Bogdan, domnul Mold., cu regele Poloniei, Sigismund (7 febr. 1510), clauz? pe care, cu un adaos de precizie, o întîlnim ?i în tratatul lui Petru Rare?, reiterat de ?tefan L?cust?, cu regele polon. Tratatul lui ?t. L?cust? din 1539 stipuleaz? expres c? „dezertorii (fugarii) celor dou? p?r?i nu vor fi primi?i, ci va trebui s? fie preda?i aceluia dela care au fugit”. Dezertorii men?iona?i mai sus sint cei din timp de pace, pentru care pedepsele erau mai blînde; d. de pe cîmpu] 152 de !upt?, socotit? drept act de „hiclenie” fa?? de domn, era sanc?ionat? cu pedoapsa capital? ?i pierderea ocinei. Pentru Mold. amintim o relatare contemporan? luptei de Ia Obertvn, unde se spune c? Petru Rare? pusese in lan?uri pe doi c?pitani ai s?i care p?r?siser? cîmpul de lupt?, ce urmau a fi uci?i in chinuri, ad?ugind: „acesta este obiceiul românilor, c? to?i cei care fug din lupt? sint pedepsi?i mai r?u decit dac? ar fi ?uierit moartea în r?zboi, ceea ce face ca românii s? fie mult mai aprigi în lupt? decit alto popoare”. Mai tîrziu, intr-un document din 11 mai 1611 se spune c? Dragu postel-nicu; c?zuse „într-o mare nevoie ?i urgie de c?tre Mihai (Viteazul) voievod, pentru ca au fugit den oaste den ?ara Ungureasc?”, fiindu-i iertat capul numai dup? mari rug?min?i; la 3 dec. 1630, Matei Basarab confisc? satul Albe?ti al lui Iane c?pitan, pe motivul c? acesta „acum la p?sul ??r?i, [. . .] nu s-a aflat la oaste, ce au fugit in ?ara Turceasc? ?i pcntr-alte p?r?i, ca un om r?u ?i hiclean” (aici vinovatul a sc?pat de moarte deoarece a fugit din ?ar?). în sec. 18, în Mold., exista o dispozi?ie domneasc? potrivit c?reia „care den bresla?i (e vorba de breslele militare) nu va veni la oaste î?i va pierde mo?iile ?i va fi podan“ (om aservit, supus). V. ?i tr?dare. A.C. - N.S. diac; sin. gr?m?tic ?i pisar. In sec. 14 — 16, cuvintul desemna pe scriitorul documentelor domne?ti. D. trebuia s? cunoasc? limba slav?, iar d. de limb? latin? trebuia s? cunoasc? aceast? limb?. în a 2-a jum?tate a sec. 16, în Mold., d. cei mai importan?i s-au numit uricari?; din a 2-a jum?tate a sec. 17, cind documentele se redactau Iu limba roman?, d. au r?mas pentru aceste documente, iar uricarii pentru documentele slave (tot mai rare) ?i pentru traducerea acestora in române?te. Cariera de d. era laic?, stabil?, independent? de. fluctua?iile politice. 1). f?ceau parte din clasa boiereasc?. In sec. 15 erau trecu?i in documente al?turi de boieri ?i de marii dreg?tori. Aveau venîuiri importante. într-o însemnare din sec. 17, se spune c? se pl?tiser? 3 galbeni „logof?tului celui mare, pe zapis” ?i un galben diacului „de scris”, iar dintr-un izvod de cheltuieli din 1619 rezult? c? se d?duser? 3 galbeni lui Nebojatco diacul „drept îspisoc” pentru satul Bul?e??i ?i un alt galben pentru ispisocul privind alt sat. Mul?i d. d; veneau mai tirziu mari dreg?tori (logof?t II ?i III sau vel logof?t). D. isc?leau doci.mentele în col?ul de jos din dreapta. în sec. 17 sint aminti?i d. de c?mar?, d. de vistierie, d. ai dreg?torilor etc. D. au existat ?i in cancelaria principelui Trans. cu func?ia de secretar ?i scriitor (redactor) de documente în diferite limbi. N.S. - P.S. diastima. Folosit în limbajul judiciar al sec. 18 — 19 cu sensul de inlerval de timp: „în diastima chibzuirii de ?ase luni, s? se orînduiasc? de judecat? epitrop pe averea mortului'\ O.S. diatf»; var. adiat? : sin. testament. 1. Potrivit obiceiului ob?tilor ??r?ne?ti, mo?tenirea folosin?ei p?mintului, care era un bun comun, se f?cea dup? norme determinate da genealogia familiei. Mo?tenirea p?mintului boierilor fiind supus? acelora?i reguli, nici ei nn puteau testa. Solu?ia nu putea fi alta atit timp cit st?pînirea nu era consolidat? ca proprietate individual?. îns??i existen?a pr?dalicii ?i folosirea formulei „pr?-dalica s? nu fie” sint dovezi ale unei asemenea st?ri de lucruri. în documentele sec. 15 — chiar dac? nu se foloseau înc? expresiile de d. sau t. — începe s? apar? totu?i grija de a dispune de avere dup? moirte, mai iutii in favoarea m?n?stirilor, apoi în favoarea unei rude c?reia i se d? m ii mult decit era obiceiul, ori chiar in favoarea unui str?in. în sec. 16 ?i 17 sint folosite expresiile cu a tui limb? sau cu limb? de moarte cu sensul de t. *la 152;), B, 101. I). se impune pe m?sur? ce se consolideaz? proprietatea privat? ?i se individualizeaz? st?pînirea ?efului familiei. Biserica sprijin? individualizarea, iar dreptul bizantin este folosit pentru promovarea acestor 153 procese, cu toat? rezisten?a neamului ?i a ob?lii (v. mo?tenire). D. aveau ?i în vcchruî nostru drept nescris caracter solemn, acesta manifestîndu-se în mai multe forme. Rar olograf, din cauza mul?imii ne?tiutorilor de carte ?i a faptului c? urmele unui asemenea act s-ar putea pierde mai u?or, t. era f?cut de obicei în form? autentic?, in fa?a martorilor; num?rul acestora era variabil; in unele I. ajungea la cifra destul de mare dc 12, iar în altele se reducea chiar la unul singur; dac? I. era semnat de testator, martorii nu mai erau necesari (apropiere de I. olograf). Printre martori figurau adesea preo?i ?i c?lug?ri ?i chiar membri ai înaltului cler (episcopi, mitropoli?i, patriarhi),, ca persoane mai demne de încredere datorit? preg?tirii lor culturale ?i a vie?ii lor morale. Ace?tia din urm?, fie c? erau de fa?? chiar la confec?ionarea t., fie câ li se prezenta actul ulterior, îi d?deau t?rie deosebit? prin semn?tura pe care o puneau pe el. Cîteodat?, spre a dobîndi o solemnitate mai mare, d. era f?cut? în fa?a domnului ?i a divanului. Î.L. (gl. 285) cerea ca d. s? fie f?cut? în fa?a a 7 martori, iar în anumite Cazuri 5 sau chiar 3. O d. putea fi anulat? prin alta ulterioar?. C. Cal., p?strind tradi?ia, admitea c? d. poate fi f?cut? nu numai in scris, dar ?i oral in fa?a a 5 martori,, cînd dispun?torul nu poate testa în scris din cauz? de boal? sau din alt? pricin? (§ 745 — 747); nu admitea îns? d. în fa?a arhiereului. Prav. cond. acorda, din contr?. Arhiereului sau loc?iitorului lui un rol mai mare decit avusese pin? atunci, autorizindu-i s? autentifice d. (XXII, 1). L. Car. prevedea, mai cuprinz?tor, ca „dieata s? se fac? în scris” într-una din urm?toarele forme: autentic?, secret? sau olograf? (IV, 3, 26), cu· completarea cu privire la t. autentic c?, de nu va fi scris in întregime de dispuuâtor,. ,,s? se adevereasc? cu trei marturi [...], de arhiereul locului sau de judec?tori” (VI, 2*. 7). Este în aceast? cerin?? rezultatul întregii evolu?ii a formalismului t. autentic in dreptul roman, bizantin, roman nescris ?i Prav. cond., cu privire la persoanele in prezen?a c?rora trebuie confec?ionai. Caracteristica tuturor formelor testamentare autentice este de a nu fi necesar ca actul de ultim? voin?? s? fie scris ?i subscris de dispun? lor,, fiind suficient numai, pentru a c?p?ta t?rie deplin?, s? fie f?cut în scris în fa?a organului autentificator care s? constate de visu el auditn c? l. este opera persoanei care figura în procesul verbal dc autentificare ca fiind autorul lui. Pravilele sec. 19 mai reglementau dou? forme de t., nepracticate in dreptul nostru anterior, dar pe care le afl?m în dreptul roman. Acestea erau t. olograf care, pentru a fi valabij, trebuia s? fie scris ?i subscris de dispun?tor cu ar?tarea datei ?i a locului ,,in care ?i unde s-au scris”, ?i t. secret, mistic, sau t?inuit. Acesta din urm? era prezentat de testator martorilor strîns sau pecetluit, spunîndu-le numai c? este t. lui. Semn?turile lor se raporteaz?, din cauza aceasta, numai la identitatea testatorului ?i îndeplinirea stringerii sau pecetluirii t.* nu ?i la con?inutul lui. T. lacut f?r? paza condi?iilor de form? de mai sus este nul. 3. Ca la orice act juridic ?i chiar cu mai mult? rigoare, era necesar s? se îndeplineasc? ?i anumite condi?ii de fond pentru ca d. s? fie valabil?: testatorul trebuia s? fie capabil ?i voin?a iui s? nu fie viciat?. l.L. se ocup? in mod special de d. In gl. 285 ii stabilea condi?iile de fond ?i cele de form?: testatorul trebuia s? fie cu ..mintea întreag? ?i s?n?toas?”, iu vîrst? de cel pu?in 1-1 ani (b?ie?ii) sau 12 ani (ielele). In mod excep?ional, femeia ,,gra-cioas? carea s? va sp?la la baie ?i va muri acolo în?untru” putea s?-?i fac? t. oral „înaintea a noao muieri”. Pravilele sec. 18 ?i 19 prevedeau, dc asemenea, c? dispun?torul trebuie s? fie capabil, cu mintea întreag? (nebunii nu pot testa) ?i cu voin?a liber?, adic? nep?tat? de violen??, doi sau eroare; s? nu fie deci influen?at prin capta?ie sau sugestie. Nu are nici o t?rie d. f?cut? f?r? respectul acestor condi?ii dc fond. 4. Principalele dispozi?ii cuprinse intr-un !. se refereau la bunuri ?i purtau numele de legate (legatum). C.R.Î. (pr. 15, z. 215) reglementeaz? un ]. de uzufruct, f?r? a folosi termenul. Mica sin. a Pas. (in 7 par.) se ocup? de „legheton”. Arm. (V, 10), Manualele lui Fotino ?i Donici (XXXIII, 4, 5: XXXVIII, 1—3, 6 — 12),. L. Car. (IV, 4) ?i C. Cal. (§ 785 — 861) trateaz?, de asemenea, despre 1. Ultimele dou? legiuiri prev?d c? 1. are t?rie cînd dispun?torul ?i legatarul sint capabili primul s? dea ?i secundul s? primeasc?; dispozi?ia de ultim? voin?? este conform? legilor ?i împlinirea ei este posibil? (§ IRt), C. (Ud.). Dup? ce stabilesc condi?iile generale de validi- 154 tate ale I., ambele legiuiri se ocupa in mod special de iiecare fel de 1. în parte (I. unei case, al unei vii, al unor lucruri fungibile sau consuinptibile etc. ?i chiar 1. unui rob, r?m??i?? tardiv? ?i retrograd? a vechii orinduiri feudale). în general I. sint supuse •acelora?i condi?ii de validitate cu t. L. poate ii f?cut ?i printr-un codicil (act prin care testatorul î?i modific? sau completeaz? dispozi?iile de ultim? voin?? privitoare la .bunuri înscrise intr-un t. anterior). 5. Substitu?ia fidcicomisar?. în orînduirea feudal?, pentru p?strarea bunurilor iu familie, se obi?nuia ca dispun?torul s? rinduiasc? ordinea succesoral? pentru mai multe genera?ii, f?cînd cu privire la acela?i bun mai multe liberalit??i succesive. Acest mod de a dispune se chema s.î. ?i consta în obliga?ia pus? de dispun?tor donatarului sau legatarului (instituitului) de a p?stra toat? via?a bunurile cu care a fost gratificat, f?r? a le greva de vreun drept real ?i de a le transmite îa decesul s?u unui alt beneficiar (substituitul) decitccl desemnat de dispun?tor ?i a?a mai departe. în feudalismul românesc, s.i. se limita, in general, la un singur grad. Astfel, un dispun?tor, grijuliu ca averea lui s? nu fie pr?dalic? la un moment dat, putea prevedea ia a 2-a instituire alternativ ca averea s? r?tnin? unei anumite nepoate, dar dac? aceasta va muri inai'itea primilor institui?i, s? treac? la un nepot al s?u, ,,care va fi mai aproape de semin?enia ?i de singele s?u ins? ?i pe care îl vor cunoa?te ace?ti boieri c? ieste harnic ?i om cuminte’’. Cel de-al doilea substituit putea s? nu fie conceput în momentul cre?rii s.î.» desemnarea sa f?cindu-se de c?tre institui?i dup? criteriul indicat de dispun?tor. Cele mai multe pravile admit in termeni expre?i s.f., C. Cal. permi?înd chiar dou? suborînduiri (§ 774), sau o îng?duie în mod tacit. 0. Rezerva. Este partea din succesiune rezervat? unor anumi?i succesori, de care nu se poate dispune prin dona?ie sau t. în dreptul roman, abia lustinian a admis-o în favoarea descenden?ilor. Î.L. (gl. 282) ?i Donici (XXXV, 7) o fixeaz? la 1/3 din averea defunctului, dac? acesta avea cel mult 4 copii ?i la 1/2, dac? avea 5 sau mai mul?i, el fiind liber s? dispun? de rest în favoarea oricui ar fi dorit. IK. se calculeaz? dup? ce se scad din activul succesoral cheltuielile f?cute pentru înmormîntarea defunctului, cit ?i suma ce se va da penlru sufletul lui ?i pentru ,,plata slugilor sau a arga?ilor” lui. Prav. cond (XXII, 2). L. Car. (IV, 3, 29—32) ?i C. Cal. (§ 965—975) prev?d dou? categorii de rezervatari: descenden?ii ?i ascenden?ii, ace?tia din urm? fiind chema?i la succesiune in lipsa celor dintîi. C. Cal. stabile?te r. de 1/3 sau 1/2, ca in Î.L. ?i Donici in favoarea copiilor ?i o r. de 1/3 din averea copilului decedat in favoarea p?rin?ilor, ca ?i Prav. cond. L. Car. prevede dispozi?ii mai avantajoase pentru rezervatari: pe de o parte, ea stabile?te c? dac? de cniiis are numai un descendent sau numai un ascendent, r. este de 1/2 din averea succesoral?, dac? are 2 este de 2/3, iar dac? are 3 sau mai mul?i este de 3/4; pe de alt? parte, îl consider? rezerva tar în raport cu mama si pe copilul n?scut în afara c?s?toriei, în sensul c? ea nu îl poate îndep?rta de la succesiune dispunînd în favoarea ascenden?ilor ci. Ca ?i J.L., toate aceste legiuiri prev?d c? r. se calculeaz? numai dup? ce averea succesoral? a r?mas curat?, sc?zindu-se datoriile defunctului ?i cheltuielile de tnmormiulare. Î L. ?i Donici folosesc termenii falchidie, falchidios (prima) sau falchidion (cel de-al doilea) pentru a desemna r., inspirindu-se, desigur, de la lex Falcidia (an. 714), care reglementa r. copiilor, nemail?sind-o la aprecierea judec?torilor, ca pin? atunci, dar pravilele române?ti, spre deosebire de aceasta ?i conform novelei 18 a lui lustinian, stabilesc cote variabile. C. Cal. (§ 967) denume?te r. legitima. 7. N (valabilitatea I. Reglementate sumar in Î.I.. ?i pe larg in pravilele sec. 19, f?r? a cunoa?te îns? denumirile moderne (nulitate, reduc?iunc, caducitate, revocare), cauzele de nevaliditate a t. — in linii mari — func?ionau ca ?i ast?zi. Era nul t. care nu îndeplinea de la început condi?iile de form? sau de fond indispensabile pentru existen?a sau validitatea lui (de ex. nu s-au respectat condi?iile de form? ale unui t. autentic sau testatorul e minor); era reductibil, dac? prin legatele pe care le cuprindea se dep??ea cotitatca disponibil?, atingindu-se rezerva (în acest sens ?i Î.L., gi. 282); era revocabil. dac? testatorul i?i retracta t., prin distrugerea lui material? sau printr-o dispozi?ie intre vii sau testamentar?, care il desfiin?a implicit sau explicit, ori cind intervenea 155 lin eveniment care justificase revocarea, cum ar fi na?terea unui copil postum al testatorului; era caduc dac? dup? facerea t. interveneau cauze de nevaliditate a vreunui legat, str?ine dispun?torului, ?i care nu se datorau nici unei manifest?ri ostile a legatarului fa?? de el. Caducitatea privea numai legatul respectiv. Asemenea cauze erau: pre-decesul legatarului, incapacitatea lui, pierirea lucrului legat ?.a. 8. in Trans., succesiunea testamentar? avea loc în cazul bunurilor mobile ?i al bunurilor imobiliare achizi?ionate. Regulile privind forma t. prezentau diferen?ieri dup? autori ?i beneficiari, dup? timpul ?i împrejur?rile întocmirii. Dezvoltarea acestei forme de succesiune s-a datorat, între altele, interesului bisericii de a dobîndi, pe aceast? cale, bunuri de la credincio?i. V. iobag; mo?tenitor. O.?. - Y.?. dieasterie; var. dccasterie. Mitropolitul ?i episcopii au avut în trecutul nostru competen?a de a judeca, prin calitatea lor, pricini cu caracter bisericesc sau chiar civile ?i penale, dintre cele socotite ca avînd leg?tur? cu tainele biserice?ti; in plus, ei mai erau delega?i de domn s? judece, singuri sau cu laici, orice alte pricini. F?ceau parte, de asemenea, din sfatul domnesc. Protopopii aveau ?i ei o anumit? competen?? de judecat?. înal?ii ierarhi nu judecau îns? totdeauna singuri, ci uneori î?i formau un tribunal care mult? vreme nu a purtat vreun nume ?i a c?rui compunere varia de la caz la caz. Astfel, la confec?ionarea actelor juridice sau la judec??i, la mitropolie, pe lîng? mitropolit, participau uneori în ?. Rom. mai mul?i clerici din serviciul mitropoliei, unii înal?i ierarhi str?ini ?i unii ierarhi români. La 20 ian. 1810, abia, se organizeaz? ca instan?? regulat? pe ling? mitropolia ?. Rom. ?i sub ocîrmuirea mitropolitului o judec?torie bisericeasc? (dicasteria sau „eosistoria’·). compus? din .,4 fe?e împreun? ?ez?tori dc cei vrednici arhimandri?i sau protopopi sau ieromonahi ?i unul din mireni logof?t, iar scriitori cit va cere trebuin?a | . . .J’’. Noua instan??, neavind atribu?iile bine definite ?i influen?at? de puterile largi ale celei vechi, curind de la crearea ei (în mai, acela?i an) a intrat în conflict de competen?? cu divanul, judecind un proces civil in care una dintre p?r?i era un egumen. Ca urmare, i se interzice ..a so mai amesteca la pricini de judec??i politice?ti”. Hot?ririle date de d. trebuiau s? fie aprobate de mitropolit pentru a avea putere executorie. în Mold. func?iona înc? din 1649 un tribunal ecleziastic eparhial pe ling? fiecare episcopie, avînd în competen?a sa judecarea pricinilor privitoare la „cuscrii, cumetrii, sînge amestecat” ?i alte asemenea nelegiuiri petrecute pe teritoriul eparhiei respective. C. Mavrocordat a men?inut acest tribunal, care a func?ional in epoca 1711—1832 pe ling? mitropolia Mold., avînd 111 competen?? „duhovnicc?tile pricini”, dc unde ?i numele de ^duhovniceasc? dccasterie a sfintei mitropolii a Moldovei-. Judeca divor?uri, pricini relative la zestre, copii, neîn?elegeri între so?i, intre slujitorii bisericii, între mireni ?i preo?i pentru lucruri biserice?ti. I). întocmea o analora pe care o supunea aprob?rii mitropolitului. în 1808 instan?a este reorganizat?, iar la 27 sept. 1811 mitropolia Mold. d? instruc?iuni am?nun?ite ,,pentru duhovniceasca eonsistorie,\ Conform dispozi?iilor C. Cal., „duhovniceasca” d. trebuia s? judece numai procesele privitoare îa desfacerea c?s?toriilor încheiate f?r? respectarea prevederilor canonice ?i s? se fac? apoi „ar?tare” arhiereului, pentru ca acesta s? hot?rasc? „dup? canoanele biserice?ti", u«r in caz dc ncrespectare a deciziei sale, acesta avea dreptul „s? fac? ar?tarea pricinii c?tre stapînire, ca dc acolo s? se fac? împlinirea biserice?tii hot?riri” (§ 109, 110. 113, 114)> V. biseric?. Pt. Trans. v. scaunele da judecat? române?ti ccleiiasfice din Trans. T.V. dichiu. A intrat în limba român? bisericeasc? cu sensul de iconom, administrator al bunurilor unei biserici sau m?n?stiri. El era, so pare, pentru m?n?stiri ceea ce pentru patriarhie, mitropolii; episcopii era dichcofilaxul — p?zitorul drept??ii. D. trebuia 156 s? fie c?lug?r, administra bunurile m?n?stirii (schitului), ?inea pecetea. In Trans.*. d. unei episcopii avea dreptul de judecat? asupra c?lug?rilor din eparhie. P.S. diecez?; var. diocezâ. S-a folosit ca termen, pentru prima dat?, în organizarea administrativ? a Imperiului roman. D. reprezenta o unitate teritorial? condus? de un, guvernator, care purta titlul de vicar. în evul mediu apusean, d. era o circumscrip?ie* religioas?, condus? de un episcop. Termenul nu a avut circula?ie decît în Trans. *Text latin de la începutul sec. 13. în celelalte ??ri române s-a folosit termenul eparhie adoptat mai tîrziu ?i in Trans. V. biseric?; enorie. T.V. diet?. Constituia adunarea reprezentan?ilor st?rilor unui stat medieval, convocat? de suveran, în mod obi?nuit sau extraordinar, pentru a delibera în problemele de' importan?? major?. Sub diferite nume (Cortes, Łtats Generaux, Parliament, Seim, Reichstag, Rigsdag), d. a func?ionat în toate ??rile Europei feudale, pe un sistem specific diviziunii societ??ii pe ordine, dup? criterii tripartite (cler, nobilime, starea a treia) sau cvadri-partite (cele trei st?ri -f ??r?nimea liber?, cazul Suediei). în cadrul fr?mînt?rilor politice din ultimele decenii ale sec. 13, pricinuite de politica regelui Ladislau Cumanul, voievodul Trans. Roland Borsa ia ini?iativa convoc?rii (la Turda), pentru prima oar?, a unei d. a Trans. (generalis convocatio nobilium regni Transilvaniae). La aceast? prim? d. a Trans., afl?m dintr-o circular? adresat? de Lodomer, arhiepiscopul de Strigoniu, „uni— versis nobilibus Vngarorum, Saxonibus, Sijculis et Yatachis de Cijbiniens el de Burcia corni-latibus Transilvanis'’, c? participau ?i reprezentan?i ai românilor din comitatul Sibiului ?i din ?ara Birsei. Dup? moartea regelui Ladislau Cumanul, urma?ul s?u, Andrei IV, caut? o apropiere de Trans. ?i în acest sens convoac? in anul 1291 o „Congregatio nobilium regni Transilvaniae” la Alba Iulia, pentru ,,universis nobilibus, Saxonibus, Syculis el Olachis in partibus Transilvania”. De?i reprezentan?ii nobilimii române au participat la aceast? a doua d. a Trans., totu?i situa?ia popula?iei majoritare române a început s? se înr?ut??easc? mai întii prin hot?rîrea luat? de rege in luna iul. 1292 a scoaterii de sub jurisdic?ia voievodului Trans. a nobililor în general, a sa?ilor ?i a secuilor, ace?tia urmind cu to?ii s? fie în leg?tur? nemijlocit? cu regele, dup? concep?ia politico-juridic? specific? feudalismului maghiar, care în general nu admite verigele intermediare de obedien??, caracteristice feudalismului Europei Occidentale ?i Centrale. 1). maghiar? din 1290 îi impusese de altfel regelui periodicitatea ei anual?, cu participarea întregii nobilimi. în Trans. a continuat s? func?ioneze o congregatio nobilium sau universitas nobilium local?, convocat? de voievod sau de vicevoievod, la cererea voievodului. Dac? erau convoca?i ?i reprezentan?i ai altor st?ri decit cele nobiliare, convocarea trebuia f?cut? în numele regelui. De obicei congregatio nobilium se întrunea pe cîmpia de lîng? Turda, fiind prezidat? de voievod. întrunirea nu avea ini?ial un aspect de periodicitate. Dinastia angevin?, dup?. modele feudale occidentale, a institu?ionalizat asemenea adun?ri, mai ales dup? 1320. cu scopul de a le pune in slujba puterii regale ?i a le folosi ?i ca organe judiciare sau ca organe ale represiunii feudale. Astfel, o congregatio generalis nobilium parlis Transilvane, convocat? la «S mai 1342, C, la Turda de voievodul Trans. Toma acord? nobilimii dreptul de judecat? asupra iobagilor. O alta este ?inut? la Turda în 1355 în prezen?a tuturor „prela?ilor, baronilor, nobililor, secuilor, sa?ilor, românilor ?i celorlal?i oameni de orice stare ?i neam [.. .] din p?r?ile Transilvaniei’’. în perioada principatului, problemele mai importante privind politica extern? erau dezb?tute si hot?rîte, în principiu, în d. ??rii. D. Trans. - care era o dezvoltare a „adun?rilor ob?te?ti” nobiliare din perioada voievodatului ?i niiîi ales a congrega?iilor celor trei „na?iuni'’ privilegiate de dup? r?scoala de la Bobîlna — era alc?tuit? din reprezentan?ii acestor trei „na?iuni”, ai celcr patru religii recunoscute (catolic?, luteran?, calvin? ?i unitarian?), ai unor cet??i ?i ora?e, precum ?i din reprezentan?ii personali ai principelui (a?a-zi?ii „regali?ti”). Din d. f?ceau parte. 157* . nepl?tit? la termen producea ?i ca d.? fiind permis anatocismul (numit ,,înc?rc?tur?”, „ba? peste ba?" ). împrumuturile <‘-,.1 t?t?re?ti se realizau deseori sub forma z?logului, venitul ocinei z?logite fiind mai mare decît d. normal?. I)e aceea, pravila a prev?zut o recalculare a venitului z?logit ?i impu-tarea a 12 din venit asupra capitalului pentru sc?derea datoriei. Zapisele de împrumut c?m?t?resc cuprindeau clauze oneroase ca ocina s? fie „piitoare”, adic? s? r?rnin? creditorului pe veci în caz de neplat?, sau interdic?ia pl??ii cu bani împrumuta?i ?i plata obligatorie numai „din bucatele sale”. Debitorii în general nu puteau ph'i’i. din care cauz? st?pînii de p?mînt c?deau în condi?ia ??ranilor f?r? ocin?, iar ??ranii liberi se vindeau rum în i ,,cu ccpiii ?i ocinele lor”. Ac?iunca capitalului c?m?t?resc u fost ruin?toare. Ea a contribuit la aservirea ??ranilor liberi în sec. 16 — 17 ?i a ajn'nt la cre?terea propriet??ii feudale. Constatarea lui Marx, dup? care cam?ta provoac? ..dec?dere economic? ?i corup?ie politic?”, se verific? istoric in ??rile române. 2. D. mai însemna ?i ci?tîg: „[...] pentru pu?in? dobînd? pierz?toare de suflet”. 3. Tul d. se numea în 7'. Rom. ?i Mold. ?i ,.plcanur? sau prada de r?zboi, rrad? considerat? ini venit „legal” în acea vreme. în afar? de hirsari, osta?i pl?ti?i cu dobinda capturat? în lupt?, la unele expedi?ii din sec. 17 puteau lua parte ?i al?i locuitori „cine?i ai* vrea în dobînd?”. Pentru Trans. v. împrumut; z?log. P.S. _ A.C. - N.S. doclor. în timpul romanilor avea circula?ie in Dacia termenul medictis (medic), c?ruia la români îi corespunde vraci. S-a folosit îns? ?i termenul d. (var. dohtor, doftor), cu acela?i în?eles, de persoan? care practic? medicina, f?’? a îndeplini ?i condi?ia cerut? mai tirziu, de a avea studii superioare de specialitate. Pravilele sec. 17 f?ceau distinc?ie între ace?ti 2 termeni, dind titlul de d. numai vraciului care era „dasc?l’’, adic? profesor. Cuvintul d. ap?ruse pentru prima dat? într-o scrisoare a lui Radu Paisie, din 1 mart. 1543, sub forma dJitor. Despre profesiunea de medic se vorbe?te pentru prima dat? într-un document din timpul lui ?tefan cel Mare (pe la 1465), cind Dorino Cataneo apare ca b?rbier ?i medic al domnului ?i mare vame? al Mold. De la Bogdan cel Orb in Mold. ?i Radu cel Mare în ?. Rom. se ia obiceiul ca la curtea domneasc? s? se afle un d. Num?rul d. de curte se înmul?e?te, iar in timpul lui C. Brîncoveanu, ajunge Ia 12. Pîn? la începutul sec. 18, d. care practicau în ??rile române erau în general str?ini. O exccp?ie o face d. Dumitra?co, care pe la 1643 este medic la Tirgovi?te. în a doua jum?tate a sec. 18 ?i începutul sec. 19 se fac cunoscu?i în Trans. d. români loan Piuariu-Molnar, profesor la Academia de chirurgie din Cluj, ?i I.M. Popp (Sibiu), iar dincoace de Carpa?i oculistul Radu ?i d. St. Episcopescu, fecund scriitor, ?i d. maccdo-români Silvestru, Const. Filitti, Dim. ?i Const. Caracas, C. Darvari. Ioan Nicolaide de Piudo, stabilit la Viena, a avut o mare influen?? în ??rile române,· prin scrierile sale. Dup? 1825 apar noi nume române?ti de prestigiu: Vasile Pop, Pavcl Vasici (în Trans.), Const. Nica, Vasile Manfi, Nic. Grancea (transilv?neni emigra?i în Principate) ctc. De timpuriu, în afar? de practica propriu-zis? a medicinii, d. au mai fost solicita?i ?i la alte îndeletniciri în leg?tur? cu ea, ca de ex. expertize ? medicale. D. sau gerahilor care se bucurau dc încrederea domnului li se mai încredin?au ?i sarcini de ordin diplomatic, organizatoric, cultural. Avînd influen?? mare pe ling? domn, se îmbog??eau rapid prin favorurile ce le erau acordate. La sfîr.?itul sec. 18 se remarc? în ??rile române preocuparea de organizare a profesiunii medicale. începiud din 1775, cei ce practicau medicina erau supu?i controlului arhiiatrosului, iar mai tirziu sub acela al Casei doctorilor (în Mold.). La 25 apr. 1784, Mihai Su?u nume?te prin dou? pitace pe dohtorul Dumitru Caracas, medic al spitalului Pantelimon, „care are c?utarea bolnavilor cu silin?a ce se cade”, cu leaf? de 50 dc taleri lunar, ?i medic al ora?ului Bucure?ti, cu leaf? dc 100 de taleri lunar. Aceast? numire constituia începutul organiz?rii serviciului sanitar al capitalci. în 1793, Al. Moruzi înfiin?eaz? un post de „dohtor 164 al obrazclor sc?p?tate", pl?tit din Gulia milelor? ?i creaz? trei posturi dc „dohtor ai politici Bucure?ti”. Sc constituie astfel prima comisie sanitar? în ?. Rom. Dar plata salariilor era greu dc f?cut, deoarece Cutia era totdeauna deficitar?. La începutul sec. 19, num?rul medicilor ora?ului Bucure?ti cre?te repede: în 1809 ajunge la 9. în 1796 îl g?sim pe <1. spitalului sf. Spiridon din Ia?i înscris cu un salariu lunar de 70 de lei. Un an mai tirziu, Gr. Al. Gliica nume?te un d. al ora?ului Ia?i cu drept de a deschide o farmacie public?. în 1713, cind boto?enenii cer un d., li se d? voie din capital? „s? ?ie doctor cu a lor plat? care [...J s? fie dator a ap?ra tîrgul de doftorii mincino?i”, adic? de practicienii care se d?deau drept d. D. se înmul?esc in sec. 19 ?i Înc? de la început apar unii cu studii universitare f?cute la Padova ?i Viena. Dar ?i impostorii continu? s? practice medicina. De aceea ?i controlul pentru acordarea liberei practici se face din ce in ce mai riguros (v. carie de min?; casa doctorilor). Pe ling? salariu, d. continu? s? beneficieze de anumite scutiri. Astfel, 111 ?. Rom., la 21 aug. 1798, Ilangerli men?in; d. C. Darvari scutirea a 8 oameni str?ini „pentru ajutorul casei sale”, cu obliga?ia ca ?i de aici înainte s? fie îndatorat „a merge la cei s?raci ?i ia cei boga?i f?r? osebire”; iar la 24 oct. 1816 d. Panaiotache este scutit de vin?rici. în Mold., Alex. I. Mavrocordat dispunea ca „doftorul ??rii” s? se aleag? dc veli?ii boieri ,,?i din mila domniasc? s? aib? cinste cu privileghiul de sculelnici”. Salariile medicilor cresc in ambele principate la începutul sec. 19. Printr-un hrisov al lui Const. Ipsilanti se majoreaz? la 4 000 de taleri anual salariul d. de la Craiova, care fusese pin? atunci de 1 000 de taleri, deoarece, pentru „a se ?ine un doctor bun trebuie plat? dc simbrie pîn? la tl. 4 000”. V. chirurg. O.S. document. V. înscris. dodeear. Moned? de aur turceasc?, valorînd 12 pia?tri. P?trunde pe pia?a româneasc? odat? cu invazia monedelor turce?ti 111 sec. 19. La 1825, un negustor din Bucure?ti anun?a c? au ie?it mul?i galbeni d. calpi, care aveau mult argint ?i valorau numai 8 lei. A.C. domeniul domnesc. Ansamblul st?pinirilor funciare ale domnului, deosebite de dreptul de stâpînire asupra întregului fond funciar al ??rii (dominium eminens). I>e?i informa?iile documentare sint lacunare în privin?a constituirii d.d., se poate afirma aproape cu certitudine c?, înc? de la sfîr?itul sec. 14, domnii dispuneau de d. proprii, dup? cuin reiese din documentul din 3 oct. 1385 prin care Dan I, domnul ?. Rom., fixeaz? un obroc anual (10 burdufuri de brînz?, 10 ca?cavale, 10 p?turi etc.), ce urm» s? fie asigurat „de la casa domniei mele”, în terminologia slavon?, dom (cas?) însemnînd d.-gospod?rie, deci atestarea existen?ei unui d. al domnului. Constituirea d.d. nu poate fi reconstituit? pentru faza anterioar? sec. 14 decit ipotetic; este probabil c? domnia a preluat unele p?mînturi pe care ob?tile s?te?ti le aveau rezervate pentru conduc?torii lor. Mai tirziu, domnii au achizi?ionat ei în?i?i sate (de la boieri sau de la ob?tile de ??rani liberi) sau le-au confiscat pe cele ale boierilor „hicleni”. Domnii care an cump?rat cele mai multe sate au fost: Neagoe Basarab (10), Radu Paisie (21), Mih-nea Turcitul (20), Mihai Viteazul (149, din care a donat boierilor 18 ?i m?n?stirilor 33). în timp ce satele achizi?ionate de domnii anteriori lui Mihai Viteazul proveneau în cea mai mare parte din st?pînirile boiere?ti, Mihai Viteazul a cump?rat numai 25 de sate boiere?ti, 113 sale fiind achizi?ionate de la mo?neni. Aceea?i cercetare a ar?tat c?, pin? la 3 600, prin st?pînirea domniei ?. Rom. au trecut circa 6.f. a luat na?tere prin: a. acapararea unor bunuri teritoriale ale ob?tii de c?tre c?peteniile locale in cursul procesului pe erodare a structurilor egalitare ale ob?tii s?te?ti: b. danii f?cute de domni boierilor ?i m?n?stirilor; c. transferul p?mintului ob?tilor in st?pinirea unui boier sau m?n?stire pe baza unui act de vinzare-cump?rare; d. acapararea silnic? a p?mintului ob?tilor de ??rani liberi de c?tre st?pinii feudali, laici ?i ecleziastici. I). reprezint? o unitate teritorial-uman?, aflat? sub autoritatea unui st?pin feudal, care este beneficiarul procesului de produc?ie desf??urat în limitele acestui d. 2. în cadrul organiz?rii clasice a d., fondul s?u funciar este împ?r?it intre: a. rezerva seniorial? (delni?a boiereasc?, ,,plugul casii”, p?mintul alodial); b. ansamblul loturilor ??r?ne?ti (delni?e. p?mint urbarial); c. folosin?ele comune (p?dure, izlaz 2tc.). în ??rile române (mai ales 111 ?. Rom. ?i Mold.), aceast? împ?r?ire a fost modificat? prin absen?a pe un ?ir de d. a rezervei senioriale, d. împ?r?indu-se in „mo?ii de clac?” (cu rezerv? seniorial?) ?i „mo?ii de dijm?” (f?r? rezerv?). Loturile distribuite ??ranilor reprezentau un salariu sui generis in. natura, avind func?ia de a asigura mijloacele de reproducere a for?ei de munc? a produc?torului direct ?i de Între?inere a membrilor familiei sale. Din produsele recoltate pe loturile lor, ??ranii d?deau a zecea parte (dijma, renta în produse) st?pinului mo?iei; pe m?sura dezvolt?rii gospod?riei domeniale, a apari?iei ?i extinderii rezervei senioriale, ??ranilor de pe d. li s-a impus ?i prestarea unui anumit num?r de zile de munc? (clac?, robot?) sau de activit??i specifice (munci de curte, de între?inere a mo?iei, hcle?teului ctc., transporturi) 3. Cuantumul îndatoririlor in munc? a fost in permawcnt? cre?tere de-a lungul întregului ev mediu, devenind sarcina cea mai odioas? pentru ??rani (care mai pl?teau ?i taxe în bani). Popula?ia s?teasc? a d. era alc?tuit? din: a. fo?ti mo?neni care î?i vinduser? p?mintul ?i persoana; b. fo?ti oameni liberi care, lipsi?i de p?mint, î?i vindu- 166 ser? numai persoana; c. oameni liberi, a?eza?i pe mo?ie in virtutea unui acord (coloni?ti* l?tura?i, ?erbi fugi?i care î?i t?inuiau statutul servil); d. robij. Diferen?a între popula?ia de condi?ic servil? ?i cea liber? ?inea, în principiu, de autoritatea de caracter personal, pe care st?pinul mo?iei o exercita asupra ??ranilor ?erbi ?i in virtutea c?reia putea s? le porimccasc? s? execute orice activitate ?i s?-i pedepseasc? în cazul refuzului de a împlini porunca. Spre deosebire de munca nereglementat? a ??ranilor ?erbi, oamenii liberi cu învoial? aveau un regim de obliga?ii stabilit prin acordul redactat la a?ezarea pe d. C?tre siir?itul sec. 17, in Mold. se statornicise obiceiul ca un ??ran liber care locuia neîntrerupt timp de 12 ani pe un d. s? devin? vecin : in Oltenia, autorit??ile austriece au constatat o practic? similar?, termenul fiind îns? mult mai redus, de 3 — 4 ani. 4. întinderile d. au fost deosebit de variate, condi?iile economice si politice favorizind, uneori, constituirea unor vaste d. sau, dimpotriv?, lar?mi?indu-le rapid. Un d. num?ra în sec. 15 între 5- 50 de sate (boierul Mihail din Dorohoi st?pînea, in 1437, 52 de sate). Secolul urm?tor înregistreaz? un adev?rat asalt al boierimii care î?i extinde masiv d. în ?. Rom., Mihai Viteazul achizi?ioneaz? ca boier 37 de sate. Ridicat in scaunul ?. Rom., el a constituit un d. domnesc cump?rind 149 sate (129 întregi ?i p?r?i in alte 20), in inten?ia de a-1 folosi ca baz? ?i instrument al politicii de consolidare a autorit??ii centrale. în sec. 17, odat? cu consolidarea puterii marii boierimi, s-a ajuns la d. uria?e ca cel al familiei boierilor Buze?ti, care aveau 130 de sate cu o popula?ie de aproximativ 20 000 de ??rani ?i 700 de robi. Acest „inventar uman“ al d. era destinat s? asigure veniturile st?pinului. J. Activitatea economic? desf??ura ? in cuprinsul d. a avut forme variate, intre care cele mai importante au fost agricultura, cre?terea vitelor, me?te?ugurile. De?i exagerate, cifrele oferite de Paul de Alep despre bog??ia boierului Preda Brincoveanu sint concludente pentru economia marelui d.: ,,Se spune c? are pe mo?iile sale 12 mii de iepe de pr?sil? ?i ni fiecare din cele 2 sute de sate care ii apar?in se afla cite o herghelie. El are 30 de mii de capete de oi [...]. El are 4 mii de capete de boi, o mie de bivoli, 4 mii de porci ?i 3 sute de ?iruri de stupi, cu roiuri de albine, fiecare ?ir aducînd mai mult de un butoi mare de cear? ?i vreo sut? de vedre de miere; fiecare vadr? valoreaz? un piastru ?i aceast? cear?, este cump?rat? ?i transportat? de negustori în ?ara Turcului. în fiecare an, acest boier trimite cîte o mie de capete de boi la Istanbul cu slujitorii s?i spre a fi vindut? cu 10 mii de pia?tri. El are 1 500 de familii de ?igani robi ?i se spune c? nimeni nu are avu?ii ca el, afar? de m?n?stirea Cozia, care are o mie de ?igani. Ni s-a spus c? ia de la fiecare familie, la s?rb?toarea Sf. Gheorglie, cite 6 dinari ?i la s?rb?toarea Sf. Dumitru înc? pe atita, ca haraci. Cei mai mul?i din ace?'i ?igani sînt meseria?i ?i se spune c? aceast? sum? de 20 de mii de dinari se vars? în to?i anii in visteria lui“. Un însemnat izvor de venituri al d. l-au constituit monopolurile, îndeosebi cel al b?uturilor alcoolice, în 1740, 53 de m?n?stiri din ?. Hem. realizau de pe domeniile lor 23 500 taleri din vînzarea b?uturilor, 5 200 taleri din vin/area animalelor ?i a produselor animaliere ?i 4 500 taleri din vinzarea cerealelor. Caracterul autarhic al economiei dome-niale s-a men?inut mult timp din pricina condi?iilor nefavorabile create vie?ii economice de domina?ia otoman?. Pe m?sura atenu?rii acesteia, s-a integrat schimbului, produc?ia sa cerealier? fiind destinat?, dup? 1829 — abolirea monopolului otoman —. pic?ii externe. Transform?rile survenite in structurile domeniale in urma intensific?rii comer?ului se integreaz? proceselor de trecere de la feudalism la capitalism. Y. alodiu; monopol feudal; proprietate feudal?; rent? feudal?. Bibi.: 278, 309, 315 — 317, 320, 460, 1 002. F.C. dominiimi eminens. Dreptul de st?pinire al domnului (suveranului) asupra întregului fond funciar al ??rii. în virtutea d.c., domnul este st?pinul suprem al p?mintului întregii ??ri, aceast? st?pinire suprapunindu-se tuturor celorlalte st?piniri funciare, indiferent de natura lor (ereditare, primite ca danie de la dc-nm, cump?rate), in calitale de sl?pin superior al p?mintului ??rii, domnul face danii de mo?ii, întemeiaz? a?ez?ri (sate ?» ora?e), confisc? mo?iile celor infideli, confirm? dreptul de st?pinire asupra p?mintului 167 al oric?rui supus al s?u. Orice transfer de st?pinire funciar? necesit? confirmarea domnu-2ui. care prime?te, la emiterea actului de confirmare, 1111 cal (v. darea calului), ?i, uneori, o cup? ca simbol al st?pinirii asupra p?mîntului care a f?cut obiectul tranzac?iei, în caz dc desheren?? pe linie masculin?, domnul poate s? reintre — ca st?pin suprem al fondului funciar — în st?pînirea mo?iei (V. mo?tenitor: prâdalica). 1). c\ a constituit un instrument eficace aflat la dispozi?ia domniei 111 efortul ei dc a-?i consolida autoritatea in detrimentul tendin?elor particulare ale marilor st?pîni de p?mint (v. proprietate feudal?). D.L. domn. 1. Domnia a luat na?tere odat? cu întemeierea statelor feudale ?. llom. ?i Mold. 111 sec. 14. Primii d. independen?i (Basarab în ?. Rom. ?i Bogdan în Mold.) au fost voievozi care, folosind dezvoltarea social-cconomic? a românilor dc la sud ?i est dc Carpa?i ?i asociindu-se cu al?i mari feudali, au întemeiat state dc-sinc-st?t?toare, eliberate din vasalitatea fa?? dc Ungaria, devenind mari voievozi ?i luind titlul de domn. Acest titlu, al?turi dc cel dc voievod pe care îl permanentiza ?i îl transforma în monarh autocrat, ar?ta st?pînirea absolut? a ??rilor. Titlul româncsc dc d. apare, tradus, 111 documentclc slave „gospodin“ în ?. Rom. ?i „gospodar“ în Mold., in documentele latine „dominus", „princeps” sau „palatinus’’; in Mold., 111 sec. 18, se întilne?te ?i titlul „domn ?i igcmon,\ Pentru a-?i învedera pozi?ia de ?ef de stat suveran, d. î?i mai ad?uga titlul „samoderSa-vn?i“ (v. singur si?pinilor). în documente, d. î?i mai adaug? titluri in leg?tur? cu st?pînirea dc teritorii, ca Mircea cel Mare care se intitula in 1406, „Fu[. ..], singur st?pini-torul, lo Mircea mare voievod ?i domn, din mila lui Dumnezeu ?i cu darul lui Dumnezeu, st?pînind ?i domnind peste ?oal? ?ara Ungrovlahiei ?i al p?r?ilor dc peste mun?i, înc? ?i c?tre p?r?ile t?t?re?ti ?i Amla?ului ?i F?g?ra?ului her?eg ?i domn al banatului Scverinului ?i pe amindou? p?r?ile, pe toat? Podunavia, înc? ?i pin? la Marea cea Mare ?i st?pinitor al cet??ii Dîrstorului”. Turcii recuno?teau d. titlul dc „bey“. U11 alt titlu purtat uneori de d. T. Rom. ?i Mold. a fost cel dc „despot“, nu ca st?pin absolut de tip asiatic, ci ca prin? al unui stat vasal de tip bizantin, analog cu ccl purtat dc suveranii Serbiei, dup? modelul bizantin (K. Lousse). Accst titlu l-a purtat un timp Mircea cel Marc în documentele externe. în Mold., in documentul din 17 apr. 1606, Ieremia Movil? poart? ?i titlul de „tetrarh“ (despot). 2. Tr?s?turile permanente ale domniei în ?. Rom. ?i Mold. au fost: a. d. este ?eful unei monarhii feudale; b. d. este ales pe via?? dintr-un grup restrîns de eligibili (principiul eleetivo-ercditar; principiul domniei pc via??); c. d. trebuie s? fie b?rbat (principiul masculinit??ii) ?i s? se bucure dc integritate fizic?; d. la baza domniei sta credin?a c? puterea domneasc? vine de la Dumnezeu (concep?ia teocratic?) ?i câ d., ca reprezentant al divinit??ii, trebuie s? practice virtu?ile imperiale: filantropia, generozitatea, cump?tarea, justi?ia; e. puterea d. este absolut?, adic? nccontrolat? de vreun organ, dar nu nelimitat?. 3. La originea domniei st? contractul feudal, leg?tura încheiat? de d. cu feudalii, care i-au jurat credin??, devenind ei vasalii lui, iar el suzeranul lor. D., care ?i el jura c?trc boieri, avea datoria s?-i „miluiasc?“ ?i s?-i apere. Iii ii datorau ajutor ?i sfat (auxilium et consilium). La însc?unare, to?i boierii se „închinau“ d.. jurind ?s?-l serveasc? cu credin??. Boierii s?rutau mhna d. pîn? tirziu în sec. 19. Acest obicci s-a desfiin?at abia dup? Reg. org. Leg?tura dintre d. ?i clasa boiereasc? avea la baz? interesul comun dc clas? de a se sprijini reciproc pentru exploatarea locuitorilor. I). a cîrmuit totdeauna sprijinit de clasa boiereasc? ?i ajutat de sfatul domnesc, c?utind ins? s? reduc? rolul boierimii. în leg?tur? cu aceast? problem?, merit? s? amintim discu?ia purtat? in istoriografia noastr? privind cele dou? perioade ale regimului politic din scc 14 — 16: a?a-numita „f?râmi?are feudal?“, caracterizat? prin împ?r?irea puterii politice intre d. ?i marea boierime, care beneficia de imunit??i feudale, ?i „centralizarea statului“, in care .are loc înt?rirea autorit??ii ccntralc 111 vremea unor d. autoritari ca ?tefan cel Mare sau Ylad ?epe?, în a doua jum?tate a sec. 15. (I nii autori au în?eles în mod gre?it „centralizarea“ ca fiind apari?ia autorit??ii ccntralc). Chiar dac? nu sîntem de acord cu cei doi termeni, nu putem ?i nu trebuie s? neg?m evolu?ia fireasc? a organiz?rii statale, a domniei 168 carc nu avea cum sâ dispun? de la începui dc toate mijloacele rece sare pentru a administra teritoriul întregii ??ri. Boierimea a revendicat totdeauna dreptul de a alege ea pe d.? care a manifestat aproape totdeauna tendin?a de a ?i desemna pe succesor ?i de a inten?ia o dinastie ereditar? (ex. Mircca cel Mare, ?tefan cel Marc, Mihai Viteazul). Alegerea te 80 de numiri de func?ii ?i d. din Imperiul bizantin, în ??rile române nu se întîlnesc dccit. 3 sau 4: logof?tul, vistierul ?i, probabil, comisul ?i sp?tarul, aceasta spre deosebire de statele feudale bulgar ?i sirb, care au suferit o influen?? direct? ?i mult m;i:. puternic? din partea Imperiului bizantin ?i unde au existat numeroase denumiri de d-bizantine, neutilizate în ??rile române. în plus, datorit? faptului c? ?. Rom. ?i Mold-au folosit ca limb? de cancelarie limba slavon?, unele numiri date dreg?toriilo? au împrumutat hain? slav? (vornic, stolnic, clucer etc.), f?r? ca aceasta s? însemne c? erau de origine slavon?. 1). au început s? poarte titlul de „mare” (vel) la sfîr?itul sec. 15 ? i începutul sec. 16. Primele atest?ri ale categoriei „mari dreg?tori’ ’ în documente dateaz? de la începutul sec. 17. în ?. Rom. în sec. 17, mari d. erau: banul, logof?tul, vornicul, sp?tarul, vistierul, paharnicul, comisul, stolnicul, postelnicul, clucerul, slugerul, pitarul, serdarul, aga, ?etrarul, portarul, arma?ul, care to?i purtau titlul de „mare” (vel.) în sec. 18, dup? Bauer, d. de cl. I erau cci 12 membri ai sfatului (marii d. de la m. ban pîn? ia nu comis), iar d. de cl. II, ceilal?i pîn? la clucerul de arie. Aceea?i ierarhie se men?ine ?i îit sec. 19. în Mold. erau mari d. în sec. 17: boierii de sfat (m. logof?t, m. vornic, hatmanul,, m. postelnic, m. sp?tar, m. paharnic, m. vistier); m. stolnic, m. comis, m. medelnicer~ serdarul, clucerul, slugerul, jilnicerul, pitarul, ?etrarul, arma?ul ?i aga. La începutul sec. 18, marii d. erau, aproximativ aceia?i: cei 8 boieri de sfat ?i boierii de starea I (stolnicul, comisul, medelnicerul, clucerul, serdarul, slugerul, jitnicerul, pitarul,, ?etrarul, arma?ul;, logof?tul II, u?arul, aga, postelnicul II, logof?tul III ?i c?pitanul de doroban?i). Ierarhia între d. era riguroas?, dar a variat de-a lungul timpului. în ?. Rom., primul în ierarhia d. a fost m. ban; in Mold., pîn? în a doua jum?tate a sec. 16, m. vornic, dup? aceea nu logof?t. împ?r?irea d. în 3 trepte a avut consecin?e asupra valorii lor în actele judiciare, o,' Atribu?iile d. erau proprii sau delegate. Cele proprii erau precizate ?i imprimau d. un specific anumit. Ceea ce caracterizeaz? în primul rînd dreg?toriile este lipsa unei specializ?ri absolute a atribu?iilor, specializare ce se produce numai în aparatul de stat modern. în afar? de atribu?iile principale ale dreg?toriei pe care o de?ineau ?i de la care î?i luau numele, fiecare d. putea îndeplini, din porunca domnului, diverse alte îns?rcin?ri: erau trimi?i 111 solii peste hotare, comandau armata, participau la hot?rnicii etc» a. Principala atribu?ie politic? era participarea la sfatul sau divanul domnesc, care dezb?tea probleme de conducere a statului: rela?ii externe, rela?ii cu biserica, reforme fiscale, b. Atribu?iile administrative erau determinate de reguli consuetudinare. De ex., m. logof?t p?stra marele sigiliu al statului, semna hrisoavele domne?ti etc. Fiecare d. putea fi desemnat dc domn ca ispravnic al unui document, adic? executor al hotârîrii domne?ti, c. Atribu?iile judec?tore?ti erau exercitate de d.: judecind pe baza competen?ei proprii (ex. hatmanul în pricini de ?igani), participind la judecata divanului sau judecind cînd era delegat („rînduit“) de domn. în Mold., pîn? la reforma lui C.Mavrocordat, marii d. erau competen?i s? judece în toat? ?ara orice pricin?, d. Ca vasali, marii d. erau obliga?i s? înso?easc? pe domn la r?zboi, oriunde le-ar fi poruncit: în ?ar? sau peste hotare. Ei comandau cetele de subalterni r?spîndi?i în ?ar?: sp?t?reii, vistiemiceii etc., organiza?i din sec. 17 pe bresle, fiecare sub comanda marelui d. respectiv. 4. D., obi?nuit, îit sec. 18 — 19 î?i cump?rau dreg?toriile; domnul, care î?i pl?tise scaunul la turci, vindea marile dreg?torii celor care d?deau mai mult. Vinzarea se repercuta din treapt? în treapt?, fiecare d. recuperindu-?i pre?ul din vînzarea posturilor la subalterni. D. pîn? in sec. 18 nu erau pl?ti?i cu leaf?, ca 111 statul modern. Ei erau r?spl?ti?i cu „mila“ domneasc? prin danii de ocine, scutiri de d?ri sau concedarea unor venituri domne?ti (ex. postelnicul avea pirc?l?bia Ia?ilor). în plus, d. realizau din exercitarea dreg?toriei venituri licite (gloabe, în Mold. ferie, zeciuiala din judec??i ?i încas?ri) 174 sau ilicite (mit? de la împricina?i, plata interven?iilor pentr« iertare de pedepse, scoatere de la d?ri, scutire de oaste, cotropiri de p?minturi etc.) (v. abuz). Prin reforma lui G.*;*i Mavrocordat s-a început salarizarea d., pl?tindu-li-se „lere’’ dup? rangul dreg?toriilor. li Prin hrisovul lui Gr. III Ghica din 1 sept. 1775 s-au reglementat (in Mold.) drepturile d. ? mari >i mici atit la salariu cit ?i la perceperea altor venituri (e\. plocoane). Cu toate acestea, marii d. au continuat s? aib? scutire de unele impozite ?i un num?r de sculelnici, dup? r^ngiil dreg?toriei. I). au continuat s? primeasc? plocoane de la suhal'erni, daruri ^liavacîirri) de la administra?i, cit? vreme obiceiul domnilor de a vinde dreg?toriilc a continuat, adic? pin? la Reg. org. ?i chiar dup? aceasta. în timpul ocupa?iei ruse din 1806-- i»s 1.2, vinzarea dreg?toriilor a fost oficializat? de senatorul Mila?evici care incasa de la flecare mare d. o sum? fix? pe care o v?rsa la casa imperial?. D. erau numi?i de domn la începutul fiec?rei domnii. La începutul fiec?rui an. d. depuneau însemnele dreg?tori*i. Domnul ii schimba sau îi înt?rea din nou in dreg?torie. La numire sau confirmare, d. primeau un caftan j ?i depuneau jur?mînt de credin??? fa?? de domn. .Jur?mîntul ?era soî'-iim, cu miinile pe Evanghelie si înregistrat printr-un document semnat de d. Bibi. : 53. 73. 164, 167, 385. 443, 447,’ 484, 495, 563. 608, 703, 740, 872, 987, 1 019, 1 102. i 103, 1 232, 1 298, 1 343, 1 365, 1 408, 1 428, 1 441, 1 443, 1 451, 1 456, 1 467, î 500, 1 505, 1 616, 1 625, 1 627. P.S.-N.S. dreptate. V. justi?ie. drept de depozit (ins slaputi). Privilegiu acordat unor ora?e mari din Trans. (Bra?ov. Sibiu) potrivit c?ruia negustorii care treceau prin aceste ora?e erau obliga?i -s?-?i desfac? m?rfurile pe pia?a local?. Regele Matia Gorvin hot?ra astfel: ,,negustorii sau oricare, al?i oameni, de orice stare ar fi, care [ ...] ar veni in acest ora? al Bra?ovului. fie din p?r?ile ??rii Române?ti, fie din Moldova, s? poat? ?i s? fie datori s?-?i depun? ?i s?-?i rinduiasc? m?rfurile ?i lucrurile lor de vinzare in sus-numitul ora? iii Bra?ovului ?i s? le vind? ?i s? fac? nego?ul cu ele tot acolo ?i nu in alt? parte”. Locuitorii din alte ora?e mai îndep?rtate erau sili?i astfel s? se aprovizioneze cu m?rfuri din aceste ora?e privilegiate. Neagoe Basarab a stabilit ?i el d. de d. la Tîrgovi?te, Cimpukmg ?i Tirg?or. N.S. drept de palo? (ius glaclii). Prerogativ? seniorial? suprem? in materie de jurisdic?ie, echivalent? cu dreptul de Haute Justice in sistemele feudale occidentale. Dreptul de jurisdic?ie absolut?, inclusiv deci dreptul de aplicare a pedepselor capitale, nu se -constat? documentar in ?. Rom. ?i în Mold. (v. imunitate), dar in Trans. d. p. a fost «conccd;t anumitor nobili cu domenii mai întinse, sau cu func?iuni mai importante în aparatul de stat, de c?tre regii din dinastia angevin?. în sec. 14 ?i a continuat s? existe pin? ir> anul 1848. El a mai fost acordat ?i anumitor corpora?ii recunoscute de rege. în momentul suprim?rii d.p. de c?tre dieta revolu?ionar? de la Pesta, în 1848, mai existau, in ansamblul posesiunilor coroanei ungare, înc? 304 de seniori laici ?i 167 corpora?ii care'mai beneficiau de d.p. D.L. drept de patronat. Privitor la exerci?iul acestui drept de c?tre principele Trans. iat? de biserica ortodox? român?, posed?m textul din Const. apr., in care, dup? ce se permite preo?ilor români ,,s?-?i cear? episcopul de la principe*7, si anume pe acela pe care „îl socotesc apt prin aprecierea lor unanim?”, se consacr? dreptul principilor ca ,,dac? [. . .] il socotesc a fi demn, s?-l înt?reasc?7’. în perioada domina?iei habsburgice pin? la re-volu?ia burghezo-democratic? (1688 — 1848), in cursul c?reia a avut loc în Trans. procesul destr?m?rii feudalismului ?, in timpul absolutismului luminat al împ?r?tesei Maria Tereza, care a lins la dirijarea întregii administra?ii a statului în toate ramurile, d.p. a fost o 175 expresie* a coordon?rii administra?iei in materie bisericeasc?. Imixtiunea suvcrar.el în afacerile religioase ?i-a c?p?tat o mai puternic? temelie prin acordarea de c?tre p;-p? a titlului de rege „apostolic”. Intre altele, suverana ?i-a rezervat, in ce prive?te biserica catolic? din imperiu, dreptul de numiri* a episcopului Trans. ?i a altor episcopi, a inU;';eiat. noi episcopate in l rgaria, a modificat unele dieceze, a supus pe membrii clerului înalt la anumite cmtriLu?ii. Cciitiiuiînci aceast? linie, losif II a considerat ca un drept al ?efului statului imixtiunea in administra?ia ecleziastic?, numind pe prela?i ca pe ceilal?i func?icr.ari ai stalului, suprimîi.ci diferite ordine religioase ?i m?n?stiri care 1111 mlre?u;eau ?coli si spitale. I rin acest ansamblu de m?suri, vechiul d.p. ?i-a modificat importan?a juridic?, deverind 1 n accesoriu al unui drept mai larg de interven?ie, coordonare ?i c..i*rol ?i in acest (! mat restrins, prin d.r.s. în?elegem reglementarea normativ? juridic? de ob?ti s?te?ti burate în faza confedera?iilor de ,,?ar?’, în sens prestatal. Reglementare — predroit, terminologia lui L. Gernet, reluat? de H. Lcvy-Bruhl — aplicat? înainte de cristalizarea puterii de stat ?i sanc?ionat? patriarhal ca: „obicei bun ?i b?trîn”, ,,legi bune ?i drepte'·*, aplicabile „din b?trîni”, de c?tre „b?trîni ?i oameni buni”, chiar în perioada de tranzi?ie, sub conducerea unor frunta?i destoinici, viteji ?i înst?ri?i, de la judele] dr sat (iucex), de Ia juzi ?i judeci (iudices) pln? la voieroiii de confedera?ii de ob?ti, ca judec?tori ?i ?efi militari, trecînd prin crainici] în Trans. ?i Mold., prin boierii f?g?râ?eni, prin maiores terrae din Diploma ioani?ilor (1247) ?i prin jupani] ?i boieri] la sud ?i la est de Carpa?i, ca rezultat al unui proces de stratificare sociai-economic?, înaintea ?i în cursul c?ruia lumea numeroas? a judccilor, deja diferen?ia?i ?i ei, iau numele de cner] ?i voievod?. Dreptul de ob?te cristalizat în jurul rolului ?i privilegiilor unui cnez devine drept cnezial sau drept de cnezat, c?ruia i se suprapune un drept ce poate fi rumit voievodal sau de voievodatGînd ins kemziale (kenezatus) este aleslat la 3 mart. 1363 în Trans., el f?cea de mult parte din amplul ?i complexul regim de ius Yalachicum, a c?rui apari?ie, mult? vreme cutumiar? ?i paralcgal?, ?i sistematizare de clas? nu s-a produs în Trans. decît dup? receptarea ?i acceptarea dreptului de ob?te str?vechi în dreptul feudal, pe de o parte al statelor române?ti independente de la sud ?i est de Carpa?i, iar pe de alta în dreptul statului de cucerire maghiar in Trans. Deosebirea între cele dou? c?i este aceea c? statele române?ti independente au preluat ?i recunoscut în chip firesc normele de d.r.v. ca pe o crea?ie prestatal?, care a constituit o treapt? de trecere spre dreptul feudal (legea ??rii, obiceiul p?mînlului]), in timp ce în Trans. st?pînirea str?in? a fost silit? s? recunoasc? d.r.v. al popula?iei autohtone pe care a aflat-o aci în momentul cuceririi. Aceea?i situa?ie a avut-o d.r.v. ?i in alte regiuni unde popula?ia româneasc? — singura mo?tenitoare a romanit??ii orientale — a cunoscut st?pîniri str?ine. Ne referim la: Serbia, Bulgaria, Muntenegru, Croa?ia, Dalma?ia, Halici, sudul Poloniei, Silczia, Slovacia ?i Moravia ?i, finalmente. în continuare, pentru Balcani la Imperiul otoman, unde structuri caracteristice de ius Yalachicum se manifest? multisecular în mijlocul sau în leg?tur? cu o popula?ie valah? b??tina?e. Regimul de ius Yalachicum, diferit în Trans. de ??rile ?i regiuniie amintite, presupune inserarea neorganic?, puternic conflictual? ?i tranzitorie — de?i secular? — intr-un feudalism str?in, unde dezna?ionalizarea, dispari?ia sau dependen?a social-economic? a?teapt? atit pe s?tenii la început liberi, cît ?i pe cnezii sau voievozii ata?a?i lumii lor originare. Apari?ia doc 11- 176 meni ara a lui i.V. a fost precedat? peste tot de o faz? de practici cutumiare destuî de fidel oglindite in cele mai vechi documente, majoritatea in limb? latin? de cancelarie, in teritoriile de la nord ?i vest de Carpa?i, inclusiv Polonia ?i Oroa?ia-Dalma?ia. În general, aplicarea regimului de d.r. sau i.Y. se face in acte privilegiale emanind de la stal sau de la un a?ez?mint religios sau feudal laic ?i adresat comunit??ilor române?ti (valahe) ?i mai ales frunta?ilor lor, cnezi sau voievozi, care 111 sec. 11 ?i urm?toarele apar ca beneficiari privilegia?i ?i ca intermediari intre comunitatea ob?tilor s?te?ti, la început libere, ?i treptat dependente. Aceste constat?ri învedereaz? unitatea de structur? ?i liniile mari de continuitate in dezvoltarea istoric? a d.r.s. Î11 teritoriile, române?ti de la vest de Carpa?i, reducerea ac?iunii dreptului cutumiar românesc str?vechi a fost condi?ionat? de extinderea aplic?rii dreptului feudal, în mare m?sur? scris, al regatului ungar. Acesta l-a dislocat treptat pe cel din?ii pe m?sur? ce organizarea statului extins spre r?s?rit se completa ?i se înt?rea. Ini?ial, el a cuprins norme din întregul domeniu al dreptului public ?i privai, reglemcntînd organizarea ?i func?ionarea micilor forma?iuni sta laie de pe acest teritoriu, precum ?i raporturile dintre autorit??ile incipient feudale (voievozi, cnezi ?i cetele lor militare) ?i supu?i; de asemenea raporturile agrare ?i proprietatea p?mintului (intre alte aspecte ?i modul de determinare a hotarelor, procedura la hot?rnicii), precum ?i proprietatea asupra, bunurilor de alte categorii; situa?ia persoanelor, atit în ce prive?te raporturile între clase, cit ?i cele familiale; dreptul succesoral; un drept incipient al obliga?iilor; apoi, infrac?iunile ?i pedepsirea lor; in fine, organizarea instan?elor ?i procedura de judecat?. Existen?a acestui sistun de reguli este nu numai postulat? de necesitatea istoric? ?i probat? dc generalitatea de dezvoltare incipient feudal?, dar este dovedit? ?i de men?ionarea atit a d.r.. ca ansamblu aparte de reguli, ca sistem propriu ?i original de drept, in documentele feudale ungare, cit ?i a unor institu?ii ?i reguli singulare ale acestui drept care apar sporadic în acelea?i documente, ca vestigii ale unui vechi organism. în documentele feudale ungare, redactate în limba latin?, in-tilnim urm?toarele denumiri aplicate ansamblului sau unei ramuri a d.r.: ius, lex, ritus, modus, mos ?i consuetudo. Contextul acestor termeni precizeaz? c? respectivul sistem sau fragment de sistem era un produs al popula?iei autohtone: ius Yolachie, anliqua el approbata lex dislrictum Volacliicaliuni universorum, lex Olachorum, ritus Vo-lacliie, modus Olachorum, mos Olachorum, Yalaclwrum anliqua lex et consuetudo. Toate aceste denumiri desemneaz?: dreptul consuetudinar român, 111 sensul de ansamblu (fie* total, fie par?ial) de reguli juridice dc fond sau de form?. Vn sondaj selectiv 111 documentele vremii exemplific? sensul acestor expresii, cit ?i multiplicitatea ramurilor, institu?iilor ?i regulilor pe care le con?inea dreptul consuetudinar românesc din interiorul arcului carpatic, l-n document din 1 oct. 1500, eliberat dc banii Severinului, se refer? la aplicarea lui iusYalachie in materie procesual?, la dovada cu probe potrivit acestui drept. Un altul, din 8 oct. 1500, eliberat de aceia?i, se refer? la normele lui ius Yolachie în materie de 7estre. Antiqua et approbata lex dislrictum Yolacliicalium universorum, legea veche ?i aprobat? — statornicit? — a tuturor districtelor române?ti, e invocat? intr-un act de judecat? din 11 iun. 1478 eliberat de vicebanii Severinului în leg?tur? cu procedura jur?torilor. în documentul din 7 mai 1371, eliberat de juzii nobililor din Hunedoara, se men?ioneaz? coliziunea intre dreptul feudal al regatului ?i lex Olachorum in materie procedural? : to?i cnezii ?i românii din cele 4 scaune din districtul cet??ii Deva solicit? ca intr-un caz infrac?ional dat, privind pe un român, judecata s? aib? loc potrivit regulilor de drept procesual penal con?inute în legea românilor. Hi-· tus Yolachie e men?ionat intr-un act din 8 aug. 1499 eliberat de banii Severinului. ca îndreptar in materie dc zestre ?i daruri dc nunt?. Modus Olachorum este aplicat de capitlul bisericii de A gria la hot?rnicirea mo?iei Cuhea din Maramure?. Mos V alachorum e men?ionat intr-o problem? dc prestare de contribu?ie privind tot pe maramure?eni,. Yalachorum anliqua tex et consuetudo c indicat? într-un document din 1493 privind taxa de mo?tenire. Documentele men?ionate relev? existen?a sistemului de drept autohton, admis par?ial 111 continuare de autorit??ile statului cuceritor, dar înlocuit treptat fw 14 - c. 12 177. *_pe o scar? din ce in ce mai larg?, de sistemul de drept, în crescind? m?sur? scris, ai acestui stat. Ele dezv?luie, de asemenea, numai o mic? parte din complexul con?inutului s?u de sistem de drept. în fine, ele dovedesc rezisten?a acestui drept sau, mai exact spus, ap?rarea existen?ei lui de c?tre popula?ia b??tina?e, printr-o lupt? al c?rei .punct de virf a cuprins în special sec. 14, continuind in sec. urm?toare. în ce pri-•veste raportul dintre dreptul cutumiar românesc din Trans. ?i cel din ?. Rom. ?i Mold.. care dup? întemeierea acestor 2 ??ri s-a putut dezvolta nestinjenit mai departe iln forme proprii, mai multe documente ne relev? unitatea sau cel pu?in similitudinea între unele institu?ii ?i reguli de fond sau de form? ale celor 2 sisteme de drept nu numai înrudite, ci dezvoltate unitar dup? desprinderea lor din acela?i trunchi. Asem?n?rile sint datorite nu numai apropierii structurii social-economice, dar ?i unit??ii concep?iilor, in materia probei cu jur?tori. a practic?rii ald?ma?ului la încheierea contractelor, a utiliz?rii anumitor lorme la hot?rniciri etc. Totdeodat?, trebuie ?inut seama de amploarea ?i dinamismul prelungit pîn? in sec. 15 a elementelor cnezo-voievodale, a?a cum au fost reinvederate recent, statistic ?i interpretativ din punct de vedere social, cu re/.ul-:tate de nezdruncinat, de ?tefan Pascu, la care se adaug?, util ?i zonal întregitor, cercet?rile M?riei Holban ?i Radu Popa (pentru Maramure?, Ha?eg ?i Hunedoara), C. Ci-.hodaru (cnezatul ?i judecia 111 Moldova), interesantele analize sociologice ale lui H. II. Stahl, precum ?i studiul atent al vlahilor balcanici datorat lui Silviu Dragomir. Aceste rezultate exclud orice proces de discontinuitate sau de imigra?ie ocult? ?i filtrant?, . atît pentru lumea cnczial-voievodal? — f?r? corespondent balcanic —, cit ?i pentru aceea a ??ranilor liberi din ob?ti, confedera?iile de ob?ti devenite „??ri”, cu puternice -centre de via?? româneasc?, ?i deci de i.V., ca Maramure?ul, Ha?egul, Hunedoara ?i F?g?ra?ul. Corespondentul lui i.V. în ??rile române extracarpatice — avind aceea?i .mare vechime — este „legea valah?” sau „legea româneasc?”, acceptat? în chip firesc de domnie ?i invocat? in unele hrisoave domne?ti înc? din sec. 15 (30 sept. 1445, Mold.). D.r.v. a fost folosit apoi al?turi de pravile, prevalind îns? asupra acestora ?i supravie?uind mult timp dup? apari?ia lor. Dup? cum m?rturiseau boierii moldoveni din divanul lui Mihai Su?u la 1819: „obiceiele p?mînte?ti sînt mai puternice decit pravilele ?i prin ele se înt?resc sau se oboar? pravilele ce nu vor fi potrivite cu st?rile vreunui neam. Deci nu r?mîne îndoial? c?, 111 orice pricin? întimplindu-se a fi pravila ? cu deosebire de p?mintescul obiceiu, acesta negre?it se cuvine a se urma”. V. si obiceiul pâmînlului. Bibi.: 212, 216, 250, 714, 738, 841, 931, 1 059. V.G. - Y.?. - N.S. drepturi regallene. Termen caracteristic dreptului public feudal ?i exprimînd ansamblul prerogativelor suveranului, in virtutea c?rora acesta poate interveni 111 via?a ?i activitatea supu?ilor s?i, exercitind for?a suprem? de constringere ?i de sanc?ionare. Termenul însu?i de d.r. (lat. rcgalia) î?i afl? originea 111 str?daniile anumitor monarhii medievale (111 primul rind Imperiul romano-german, apoi regatele Fran?ei ?i Angliei) de a retrage o serie de prerogative de drept public însu?ite de seniorii feudali (episcopi, stare?i, principi laici) ?i de a le regrupa 111 miinile autorit??ii monarhice politice, pentru a fi exercitate de aceasta prin mandatarii ei imedia?i, avînd caracter de func?ionari regali ?i ac?io-nînd 111 virtutea unui officium de drept public (ofi?eri ai coroanei). Feudalismul românesc, • de tendin?? centripet?, a cunoscut problema d.r. mai ales sub forma imunit??ilor. Domeniile feudale, în cele trei ??ri române, n-au avut dreptul s? exercite alte d.r. decît cele de natur? judiciar? ?i fiscal?. Primele se m?rgineau de obicei la delictele agrare, deferite seniorului feudal laic sau ecleziastic în calitate de proprietar coordonator al activit??ii economice a domeniului (v. totu?i dreptul de palo?). Feudalii români din ?. Rom. ?i Mold. nu au izbutit niciodat? s?-i smulg? domnului d.r. militare, monetare ?i politico-diplo-matice, sanc?iunea înc?lc?rii tuturor acestora constituind crima de înalt? tr?dare. In acela?i timp, detalierea d.r. în evolu?ia lor istoric? exprim? ?i accentuarea umbririi suveranit??ii ??rilor române de c?tre puterile înconjur?toare ?i în mod esen?ial de turci. Suzeranitatea ungar? ?i polono-lituanian? nu au impietat asupra suveranit??ii domnilor decit într-o 178 oarecare m?sur?, în domeniul diplomatic ?i militar (de?i au fost cazuri de dubl? sau de* tripl? suzeranitate, asupra Mold. in spe??) ?i, in citeva cazuri istorice, în domeniul fiscal (de pild? acordul din 1597 între Polonia reprezentat? de cancelarul I. Zamoisky ?i Ieremia Movil?, prin care acesta din urm? se obliga s? bat? numai anumite monede de argint de tip polonez, ceea ce însemna o unificare a circula?iei monetare legale intre cele dou? ??ri ?i a prilejuit de altfel celebrele contrafaceri, pin? dup? domnia lui Dabija vod?). Mult mai important? a fost ?tirbirea d.r. de c?tre turci, pe etape. Astfel, inc? din sec. 16,. turcii au impus treptat lichidarea cciâ?ilor de ap?rare ?i reducerea continu? a armatei, pin? la simpla gard? de arn?u?i îng?duit? domnilor fanario?i. Libertatea de op?iune politic? ?i cconomic? a fost oficial ?i legal anulat?, domnii b?nui?i a între?ine rela?ii culpabile· cu alte puteri fiind învinui?i de hainie ?i pl?tind uneori cu capul aceast? vin?. Dreptul de lega?ie activ? ?i pasiv? a fost desfiin?at?, domnii între?inînd numai capuclieiale la Constantinopol ?i reprezentan?i la Var?ovia, pentru supraveghere ?i pentru informarea Por?ii, in afara agen?ilor secre?i pe care domnii, mai ales fanario?ii, ii între?ineau în marile capitale europene, din dispozi?ia Por?ii. Abia dup? tratatul de la Kuciuk-Kai-nargi, ??rile române au c?p?tat un fel de drept virtual de lega?ie pasiv? (consulii europeni). Din d.r., domnilor le-au r?mas numai dreptul de administra?ie, de fiscalizare (in mare m?sur? pentru satisfacerea cererilor otomane, legale sau ilegale) ?i de judecat?, acest din urin? drept fiind de altfel ?i el ?tirbit cu vremea, prin posibilitatea recursului-justifiabililor la Poart? prin arzuri ?i apoi prin interven?ia consulilor str?ini. Reconstituirea fi?iei d.r. a început abia în virtutea tratatului de la Kuciuk-Kainargi ?i a devenit deplin? numai in 1877, cind ultimele servitu?i impuse de Poart? au fost desfiin?ate prin liot?rirea parlamentului român. D.L. ducat. Termen de origine italian?, indicind o moned? de aur sau de argint. Figureaz? printre cele din?ii monede medievale (d. Apuliei a fost b?tut in 1240) ?i a circulat pe întreg cuprinsul Europei ?i în Levant. Majoritatea statelor feudale au emis d. cu titlu, greutate ?i valoare apropiate (titlul mediu 980 °/00 ?i greutatea medie 3,450 g pentru d. de aur). în ?., Rom. Vlaicu Vladislav (1364 — cca 1377) a emis în 1365 trei specii de monede : d. de argint (1,05 g), echivalent gro?ilor sîrbe?ti ?i bulg?re?ti, dinarii ?i banii. în: principatul autonom al Trans. a fost b?tut de asemenea, în monet?riile de la Cluj, Sibiu (1538—1540) ?i Haia Mare (1567 — 1571), un d. de aur, imita?ie a celui unguresc, cu valoarea de 2 florini, în piese de 1/4, 2 ?i 10 d. Pe ling? vechiul d. muntean de argint, b?tut de Vlaicu Vladislav ?i urma?ii lui in monet?ria (harag'hia) proprie, a mai circulat pe pia?a româneasc? ?i ducatonul, un d. de argint emis în ??rile de Jos (titlul 870°'^; greutatea 33,300 g), ?i, probabil, d. echivalen?i de origine toscan? ?i vene?ian?. I). de aur s-a impus ca moned? interna?ional?, termenul denumind orice pies? de aur (galben, zlot), în documentele române?ti, d. str?ini apar de timpuriu — sec. 14 — ?i se men?in pe pia??, atit ca moned? de calcul, cit ?i ca moned? real? pînâ la 14/26 apr. 1876. Intre speciile de d. cu o circula?ie mai frecvent? în ??rile române, men?ion?m: d. ungure?ti, d. vene?ieni (?echini, zlo?i t?t?r??ti, galbeni venetici), d. olandezi, d. bavarezi. Echivalen?e: în Trans. d. valora 5 guldeni renani sau 6 guldeni ungure?ti în 1704; în 1709, cursul d. — tot în Trans. — s-a fixat la 4 florini renani ?i 30 crei?ari sau 5 florini ungure?ti ?i 60 dinari, în timp ce cursul d. bavarez era ac 3 florini renani sau 3 florini ungure?ti ?i 60 dinari, iar cursul d. turcesc nou de 4 florini renani ?i 10 crei?ari sau 5 florini ungure?ti; în ?.Rom. d. cota 350 bani române?ti, adic? 5,25 florini, f?cind prim? fa?? de Trans. cu 10 bani. Specula?ia asupra valutelor de aur, agiotajul, cu deosebire spre sfîr?itul sec. 18 ?i în prima jum?tate a sec. 19, a determinat interven?ia repetat? a domnilor români a Por?ii pentru corelare oficial? a cursului. Astfel, în 1809, cursul comercial marca 14 1/2 pia?tri; în 1810, ru?ii, ca putere de ocupa?ie, au ridicat cursul d. în Muntenia de Ia 10 la 12 pia?tri, iar in 1814,-Poarta impune noi cursuri d.: celui vene?ian 13 pia?tri, celui olandez 12 pia?tri ?i 20 parale, celui imperial 12 pia?tri ?i 10 parale. O ultim? încercare de a institui un sistem oficial 179' •s-a f?cut prin Rcg. org., carc a adoptat bimetalismul, decrelind etalon aur d. olandez •.(greutate brut? = 3,49 g; titlu = 900°/00; valoare = 31 lei ?i 20 parale), iar etalon de argint, sfan?icul. D. a circulat ca moned? real?, servind in tranzac?iile comerciale interne ?i mai ales interna?ionale. Tributul ?i numeroasele daruri c?tre dreg?torii Por?ii se pl?teau in d. Ca moned? de aur cu larg? circula?ie, d. a reprezentat una din cele 2 — 3 coordonate valutare ale sistemului monetar comercial din ??rile noastre iu sec. 14 ?i 15 (?. Horn.); sub alte denumiri (zlo?i, galbeni), în sec. 16 ?i 17; apoi, in sec. 19, sub forma d. austro-olandez. A.C. duee (dux). Titlu acordat uneori voievozilor din Trans., incepind cu (ielu ,,dux Blacorum” sau ,,dux Ultransilvanus”. l'n alt d. a fost ?tefan (1257-1269), în vremea c?ruia Trans. s-a bucurat de o larg? autonomie. N.S. T du?eyiibin?;*var. dc?iigubin? ; ?uguhinâ. 1. Institu?ie creat? de obiceiul p?mîntului .în cadrtil· ob?tii ??r?ne?ti, d. a d?inuit tot timpul orinduirii feudale in ?. Rom. ?i Mold. în documentele slavo-române, la început, cuvintul d. a însemnat pierdere de suflet, moarte de om. Apoi, a însemnat vin? grav? („fapt? mare”), adic? in primul rînd moarte de om. în sec. 15, d. însemna fapt?, infrac?iune. în sec. 16, d. ?i-a modificat atît denumirea (de?ugubin?, ?ugubin?), cît ?i con?inutul: a. in loc de fapt?, începe s? însemne pedeaps?-, b. cuprinde pedepse nu numai pentru omor sau furt mare (ex. furt de ?oimi), dar ?i pentru infrac?iuni la morala sexual? (cînd o femeie nec?s?torit? n??tea un copil: ,,?ugubin? de muieri”); se întîlnesc ?i ,,de?ugubine mai mici”. în sec. 17, se disocia intre *d. care însemna leg?tur? sexual? ilicit? ?i moartea de om. în sec. 18, d. (?ugubin?) ajunsese s? însemne numai pedeapsa pentru imoralitate sexual? („gloaba pîntecelui”). Cuantumul .acestei gloabe în sec. 17 ?i 18 era, obi?nuit, de 12 galbeni, dar ?ugubinarii nu se mul?umeau cu tariful uzual. în sec. 18, „gloaba pîntecelui” era pl?tit? de b?rbatul vinovat. în sec. 18, d. se întilne?te rar sub denumirea geremea Cu acest în?eles restrins, d. a fost desfiin?at? în Mold. de Matei Ghica, „ca r?u ?i urît obicei”. 2. Desfiin?area d. nu a avut nici o influen?? asupra r?spunderii colective pentru moartea de om sau furtul cu autor necunoscut sau fugit, care a d?inuit pin? în sec. 19. Obiceiul str?vechi, practicat ?i de str?mo?i ?i de popoarele vecine (Grekov), cerea ca pentru uciga?ul necunoscut sau disp?rut s? r?spund? st?pînul locului pe care se aflase cadavrul. Regula consuetudinar? s-a aplicat ?i apare în documente incepind din sec. 15, in ?. Rom. ?i in Mold. I). se cuvenea domnului. Cuantumul d. era mare, ap?s?tor pentru sate: în Mold., 50 de boi sau 100 ughi, in ?. Rom., 90 de vaci, dar uneori ?i mai mare: ex. 158 boi, 600 oi, 20 cai. Ca s? scape de r?spundere, st?pînul locului trebuia s? dovedeasc? pe adev?ratul f?pta?. Dac? locul apar?inea unui sat r?ze?esc, d. se repartiza între membrii ob?tii prin „cisluire”. St?pînul locului putea s?-l abandoneze („s? se lepede’’), dac? nu voia sau nu putea s? pl?teasc? d. în acest caz, locul putea s? devin? „domnesc” sau s? treac? in st?pînirea celui carc c» pl?tea. R?spunderea pentru omor .sau tilh?rie cu autor necunoscut sau fugit a avut variante: a. Satul r?spunz?tor sc?pa de r?spundere dac? dovedea c? f?pta?ul, fugind, a intrat in hotarul altui sat (v. urma r?uf?c?torului), b. Responsabile pentru d. erau mai multe sate din jurul locului crimei, adic?: „împrejura?i i”; 2 sate, cînd cadavrul fusese •g?sit „între hotar” ; 3 sate: „trii liotar?”; 8 sate, in Mold.; 10 — 12 sate din jur, în ?. Rom. în Mold., hrisovul din 15 mai 1741, reînnoit de C. Mavrocordat in 1742, a stabilit r?spunderea a 12 sate dimprejur. R?spunderea colectiv? a satelor, foarte eficient? pentru •realizarea gloabei, a continuat în sec. 18 ?i chiar în sec. 19. Dup? Reg. org. aceast? r?spundere a fost reintrodus?, ca o ciudat? supravie?uire, a d. în ambele principate. P.S. du?nici. în Trans., în perioada feudalismului timpuriu, robii ridica?i de st?pinii lor intr-o stare de semilibertate (dusnici dimissi), astfel caracterizabil? datorit? faptului c? 180 aceasi? form? de „eliberare” era înso?it? de p?strarea unor sarcini fa?? de o anumit? biseric?, iu slujba c?reia erau trecu?i (uneori ?i fa?? de clericul de acolo), precum ?i de trasur* .) expres? a obliga?iei de a cfcclua periodic, in amintirea fostului st?pln, in acea biseriv.“î, slujbele religioase prev?zute de actul de eliberare. Ultima obliga?ie atr?gea asupra respectivului rob eliberat denumirea de d. de pomenire (diisnicus exequicdis). Categoria social? a d. a disp?rut consecutiv cu aceea a robilor. V.?. duic?. Moned? de origine rus?, reprezentind 1/2 dintr-o pol tur?. în ??rile române, a circulat prin sec. 17 ?i 18 cu valoarea de 13 bani ?i a servit ca moned? divizionar?. Aceast? d. era b?tut? din argint sau aram?. La 1711 r?m?seser? in Mold. „dutce de cile patru bani”, d. valorind deci 2 copeici. Trans. a cunoscut o d., a Q^rei valoare a oscifci între 9 10 dinari, de unde ?i denumirea suplimentar? de nonenarius. în 1625, dieta la Alba lulia a fixat cursul d. la 10 dinari, confirmîndu-i caracterul de moned? domi'Mîit? pe pia?a intern?, ca urmare a frecven?ei sale în tranzac?iile m?runte. V. pollurae: A.C.-N.S. dvorb?. Termenul apare în documentele emise de cancelariile ?. Rom. sau Mold. ?i în cronici cu sensul de slujb?^ prestat? domnului. Tranzi?ia semantic? dvorba-vorb? a fost explicat? prin intermediarul sl. dvovbiii (a interveni pentru cineva, a se ruga în favoare a cuiva) sau prin obliga?ia tipic feudal? de consilium, paralel? cu obliga?ia de auxi-lium ?i rmplicind obliga?ia serviciului civil la curtc, inclusiv participarea la sfatul suveranului, obliga?ie legat? de slujba la curte (senntium); la 14 febr. 1678, Antonie Ruset afirma c? episcopul de Hu?i va veni de Pa?ti la curtea domneasc? ,,la dvorb?”. V. curtean. D.L. E ecaloslsir. Moned? de argint de 100 de parale — echivalent cu iiizlucul — mai marc ca valoare de 10 ori decit decarul (sec. 19). N.S. eelejie; sin. por?ie canonic?. I\c. sau t*. (portiones canonieae, ecclesiu puroc! >alia? fundi ccclesiastici) consta, în Trans., din p?mînturile biserice?ti atribuite in folosin?a preo?ilor parohi din sînul religiilor recepte ?i servind la sus?inerea material? a acelora. Unui din avantajele oferite clericilor români care s-au unit cu biserica roman? a fost constr uirea de p.c. în parohii. Aceasta se îndeplinea ins? încet, din lipso de p?mint disponibil In anele comune, dar mai ales din cauza inten?iei defavorabile a unor organe locale, care adopt aser? fa?? de unire o atitudine negativ?. împotriva pasivit??ii acestora, autorit??ile ce Urale din capitala imperiului au intervenit în mod repetat. înzestrarea cu p?mînturi a parohilor greco-catolice din Trans. a format obiectul preocup?rii forurilor conduc?toare ale Imperiului ?i ale Trans. înc? dinainte de întemeierea grani?ei militare. In baza unui decreî. imperial din 3 oct. 1753, guvernatorul Trans. emitea la 29 ian. 1754 un ordin prin care riadea dispozi?ie magistralului bistri?an s? constituie p. parohiale in favoarea preo?ilor re nani uni?i peste tot unde e cazul. Dup? întemeierea grani?ei militare transilv?nene, par ohiile din cuprinsul ei au fost înzestrate cu p. c., a c?ror întindere fusese precizat? prin res rip-tul imperial din 15 iun. 1759 la 10 iug?re p?mint ar?tor ?i 5 iug?re p?mint pentru l in. în baza unui decret din 7 apr. 1777, aceste p. parohiale trebuiau completate din p?mij. jrile comunale, ob?te?ti. Ele erau scutite de dare. în unele cazuri, ele au fost completare diri sesiile revenite erariului militar în urma mor?ii f?r? mo?tenitori a unor grâr:ceru în 1807, printr-un act normativ, conducerea imperiului a dispus s? se constituie p. parohiale din astfel de p?minturi vacante devenite „împ?r?te?ti” prin desheren?? sau aitfel ?i s? se cl?deasc? pe ele case pentru preo?i. Prin rescriptul din 23 apr. 1818 s-a lî >L?rît ca în comunele unde nu sint astfel de p?mînturi ,,împ?r?te?ti” s? se cumpere p?min, irile necesare cu bani din casa regimentului. Astfel s-a ajuns ca în regimentele de gr?ii?â s? se constituie ?i s? se întregeasc? c. in toate comunele. V.?. eclesiarh. Membru al clerului, care avea in grija sa biserica ?i rînduiala servicjilur religios. îl întîlnim mai ales în via?a m?n?stirilor^, unde apare ca ajutor al superiu: ;UiL al?turi de econom, casier ?i arhondar, cu care formeaz? consiliul economic, prezici^:, de superior.* 4 iun. 1497, B, într-un hrisov al lui Radu cel Mare. Pe Dionisie e., dascâi sla-vonesc, il afl?m ca t?lm?citor de hrisoave, iar pe popa Borcea, ,,cliseariuP’, ca preot ia o biseric?. Mai tîrziu g?sim pe un e. al mitropoliei ?. Rom. ca egumen la m?n?stirea Deiiul. Se bucura uneori de privilegii ?i scutiri. Cel mai cunoscut este Dionisie Eclesiarhul* cronicarul, autorul Chronografalui ?ârii Române?ti de la 1764— 1815. T.Y. eforie. Termenii e. ?i efor apar în ??rile române de dincoace de Carpa?i c?tre s:ir?i-tul sec. 18. Al. Ipsikmti folose?te termenul efor cu sensul minor de pedagog. Ion Gh. 182 -Jor mari, care se transform? în casa sau e. podurilor, avind la conducere „doi efori’’, în di.c 1812, domnia rinduie?te o e. pentru m?n?stirea Cotroceni, compus? din beizadea lor,îîv ;^ragca ?i înc? 2 boieri mari, numind ?i un director ?i „cancelarist permanent la ?treab?''. în fine, Casa dc priveghere care ia fiin?? in 1820 are in fruntea ei 2 boieri numi?i ’Cfori. V. epislal; epitropie. T.V. efjiinieii. Girmuitorul unei m?n?stiri, ales sau numit dintre c?lug?ri. Denumirea de c.. ( a mai frecvent?, apare chiar în documentele dc limb? slav?. Mai rar apar denu-•aniriic «ture? ?i naslaimic. Stare? figureaz? in documente înc? din sec. 15 ?i, de asemenea, 11asti.1v.1ic. acesta chiar piu? in sec. 19. între e. ?i stare? nu exist? totdeauna echivalen??, mai s in Mold., unde stare?ii erau c?lug?ri b?trini, deosebi?i de e. E. era ales de soborul c?lu?i; ior (regula alhonilâ) sau numit de domn ?i recomandat de mitropolit (regula 4cuinf:im:?). Regula alegerii a fost consacrat? în ?. Rom. de numeroase hrisoave domne?ti, u;jt uneori a fost c?lcat?. In Mold. a precump?nit regula numirii. Au fost ?i excep?ii: .a?ez«^vmtul lui Miron Barnovschi a stabilit regula alegerii e. de c?tre soborul -c?lug?rilor. Au fost ?i variante: 1. desemnarea urma?ului de c?tre e. in func?iune, introdus? în ?. Rom. de Nicodim, iar in Mold. dc mitrop. Iosif. 2. la m?n?stirile închinate, e. era ivuiiiit de patriarhul respectiv, dar a?ezat (confirmat) de domn. Cea mai frecvent? modjlilatc practicat? in sec. 18 ?i 19 a fost, pentru m?n?stirile mari, alegerea e. de c?tre mit."«P‘ilit ?i înt?rirea lui de c?tre domn care ii da „cirja ?i cartea de egumenie”. E. era condu cotorul spiritual al m?n?stirii ?i administratorul patrimoniului ei. în orînduirea feudali, e. unei m?n?stiri mari era asimilat cu marii dreg?tori; împreun? cu mitropoli?ii, episcopr ?i arhimandri?ii, e. alc?tuiau una din st?rile convocate de domn in adunarea ?st?rilor?. LTn c. al m?n?stirii Arge?, Paisie, a fost ales domn al ?. Rom. E. era obligat s? supravegheze pe c?lug?ri ?i avea dreptul s?-i pedepseasc?, îns? „fr??e?te” ?i „cu soborul’’. Ca administrator al patrimoniului m?n?stirii, c. era r?spunz?tor dc conservarea bunurilor ei. i . reforma Iui C. Mavrocordat. e. au pierdut puterea absolut? asupra averilor m?n?-stire?iî, iustituindu-se epitropii de control. In puterea hrisoavelor de imunitate, e. avea dreptul, personal sau prin dreg?tori m?n?stire?ti, s? judece ?i s? globeasc? pe locuitorii J. ? satele m?n?stirii, cu excep?ia vinilor mari, rezervate judec??ii domne?ti. E. putea !s judecat pentru vini u?oare dc c?tre episcop, iar pentru vini grave numai de c?tre domn care, ca judec?tor suprem, avea dreptul s?-l închid? înainte de orice judecat?. To?i aveau datoria s? se adune la chemarea domnului, de obicei la Pa?ti, în sobor. Y. m?n?stire. P.S. embatie. 1. Drept real de folosin?? a unui imobil, rezultat dintr-o loca?iune perpetu? sau de foarte lung? durat?, in schimbul unei chirii. Cunoscut sub aceast? denumire (var. briic), iar in sec. 18 ?i sub aceea de ghedic, mai ales în ?. Rom., unde i se spunea ?i ?s?dire iemfiteuz?) ?i cl?dire (superficie) (L. Car., III, 5). Sin., în Mold.: bezman, bezm?n, bez-men. E. ?i b. apar in pravilele sec. 17 ?i în documentele dintr-o epoc? apropiat? acestora f?r? denumire tehnic?.* 1743, termenul bezm?n, în Mold. cu · ar?tarea c? s? fie luat ,,dup? obicei”; circula?ia ar fi deci mai veche- * 30 aug. 1792, e. în ?. Rom. E· este înrudit cu oLa?tina| (ola?ni?a), ambele fiind loca?iuni perpetue; ota?tina apare 133 Ins? mai devreme ?i prive?te s?dirile, iar ini?ial plata locu?iunii se face in »:'iî»îî-îî pe cind la e. plata se face de obicei in numerar ?i mai rar in natur?. l)iferen?ek dispar In primele decenii ale sec. 11>, cind. in capitalismul incipient, proprietarii ce- plata in bani ?i la ota?tin?. li. pare ca o form? de exploatare, alit la ?ar? cit ?i la tîrguri s: uiv?e prin care feudalii caut? s?-?i men?in? înc?, în epoca dc destr?mare a feudalismului, d^plul asupra imobilelor rurale sau urbane. La ?ar?, feudalii laici sau ecleziastici folos·.·.*'·' pentru ca s? defri?eze ?i s? cultive (mai ales cu vie ?i pomi fructiferi), cu ajutorul ?âr..-.iilor,, terenurile care le apar?ineau. în tîrguri ?i ora?e, regim dl e. era folosii nu numai de k-î-dali, dar ?i de tirgove?i sau or??eni. Libert??ile ?i privilegiile acordate de domnie tîrgove? llor ?i or??enilor in a doua jum?tate a sec. 15 ?i începutul sec. 10 le sînl luate treptat, iL^'Mmî din sec. 17 ?i pin? in primele decenii ale sec. 19, prin danii f?cute de domn boit·:“;r sj m?n?stirilor din terenurile or??enilor care sini considera?i acum ni?te chiria?i ereditari? b. (c.) urmind a se lua „dup? vechiul obicei”. Ora?e noi se întemeiaz? tot in condi?ii de e. sau 1). Locuitorii tirgurilor devin aslfel cmbalicari (bezm?nari), pl?tind chirie feudalilor acaparatori. Din a doua jum?tate a sec. 18, ca urmare a dezvolt?rii vie?ii or??ene?ti., preten?iile feudalilor laici sau ecleziastici cresc: pe de o parte, al?turi de or??enii în-lr.ri?i. ci urm?resc acapararea de noi terenuri urbane, spre a le da in e., iar pe de alia, ridicat sim?itor pre?ul loca?iunii, in a?a fel c? or??enii încep s? nu mai recunoasc? aclele juridice prin care se f?cea acapararea ?i s? refuze s? mai pl?teasc? chiria, ceea ce a dus la lungi ?i grele procese cu marii proprietari ?i la interven?ia domniei, pentru reglementarea acestor conflicte, de cele mai multe ori in favoarea exploatatorilor. M?n?stirile stipulau i:licori* în plus, c? la moartea embaticarului s? le r?min? construc?ia ridicat? de acesta. Frecven’a aplicare a e. a f?cut ca Yaciiria (trad. Ia?i, 1754), h'xabiblul lui Arincnopol (ed. Spanos), Manualele de legi ale lui Fotino (1765, 1766k 1777) ?i Basilicalelc sii fie utilizate 111 sec. 18, in ??rile române, pe scar? destul de întins?, pentru reglemen area mai am?nun?it? a acestei institu?ii, iar mai tir/iu, 111 ?. Rom., Prav. eond. (XXV) ?i L. Car. (FII, 5) s? o trateze in citeva paragrafe, ?i iu Mold., C. Cal. s? se ocupe de ea pe: larg (§ 1506 —1538), in spirit burghez, denumind edafieon sau salarium ,,plate- pe an [...] pe care trebuia s? o pl?teasc? embaticarul proprietarului lucrului (Ł1507). Legea din 15 mai 1843 ,,pentru orînduial? ce arc a se p?zi la darea locurilor cu cmbatjc 111 viitor de c?tre m?n?stirile închinate ?i neinchinale, procur;! ?i de c?tre schiturile cele slobode” limiteaz? darea locurilor cu e. numai la ora?e ?i tîrguri slobode”. C. Cin. 1865 „p?streaz? [...] loca?iunile ereditare [...] in fiin??”, nemaiputindu-se îns? crea altele noi (art. 1 415). Regimul e. este desfiin?at prin iegea pentru reforma agrar? din 14 iul. 1921. 2. In dreptul bisericesc r?s?ritean se în?elege prin e. actul prin care se s?vîr?e?te infrac?iunea de sinwnie, adic? acordarea preo?iei sau a vreunei în?l??ri în rang în urma primirii unei sume de bani echivalente cu venitul anual al unui oficiu bisericesc, de la titularul acestui oficiu, cu ocazia încredin??rii lui, f?r? posibilitate pentru el de a mai recupera aceast? sum?. O.S. einenda lin?juae. în dreptul penal feudal din Trans., pedeapsa stabilit? fie pentru injuria adus? prin vorbe ru?inoase ?i necuviincioase (lurpia inhoneslaque verba) împotriva unui om cu vaz? bun? (bonae famae) ?i de condi?ie onest? (honeslae condilionis), fie pentru o plingere nedreapt? ?i ncadev?rat? (propier iniusfam falsamque querimur iam) f?cut? împotriva cuiva înaintea regelui sau a celorlal?i judec?tori obi?nui?i. Pedeapsa consta într-o amend? de 25 de m?rci, care echivalau cu 100 de florini de aur. La secui, e.l. era fixat? la o sum? mai mic?, 12 florini ?i 50 de dinari, ceea ce constituia una dintre particularit??ile ce deosebeau regulile juridice din Trans. de regulile generale ale regatului.. V. onoare (infrac?iuni 111 contra ~i). V.?. 184 euorie. în primele secole de la inlemeierc, cuvintul c. era folosit cu sensul mai larg «tic eparhie. Cuvinlul e. a însemnat parohie si, prin extensiune, colectivitatea poporenilor apar?inind unei biserici. Excep?ional, a fost folosit cu sensul de cartier, mahala. P.S. eparhie* în Imperiul roman de r?s?rit, însemna provincie, subdiviziune a diecezei, în organizarea bisericeasc?, înc? din primul mileniu, e. a devenit sinonim cu episcopie. (gl. 27, z.3) folose?te cuvintul e. cu sensul vechi bizantin de circumscrip?ie admi. siistraUv?. Cronicarii romani l-au folosit cu sensul de episcopie. V. biseric? pt. Trans. T.V. episcop, episcopie. Grad inalt in ierarhia bisericeasc?, care conduce o episcopie (eparhie), fiind subordonat unui arhiepiscop sau mitropolit. Cea din?ii episcopie men?ionai ? ne teritoriul românesc este cea catolic? de la Cenad, înfiin?at? la începutul sec. 11, avind la conducere pe e. Gerard, canonizat c?tre sfir?itul aceluia?i secol. Cam în aceia?i timp, un alt episcopat catolic î?i avea re?edin?a in Biharea lui Menumorut, mutat? apoi Ia Oradea. A treia episcopie, al c?rei conduc?tor purta titulatura de «6. de Trans., ?i-a stabilit re?edin?a la Alba lulia (B?lgrad). Membrii clerului superior se recrutau de cele mai multe ori din rindurile nobilimii, împ?rt??ind îngimfarea, silnicia ?i l?comia de bunuri materiale ale mediului social din care proveneau. în aceast? privin??, ? gr?itor, printre altele, exemplul cunoscut al lui Gheorghe Lepes, e. Trans. din timpul r?scoalei de la Bobilna. Ii. sau prepozi?ii st?teau mai mult la curtea regal?, ca sfetnici, l?sind in grija unor loc?iitori func?iile lor biserice?ti, bucurîndu-se doar de veniturile acestora. în sec. 13 se men?ioneaz? pentru prima dat? în documente un e. a! cumanilor. La 1279, apare intr-un document episcopia Milcoviei, distrus? de t?tari. în ?. ???., primii e. sint aminti?i la 1231, cînd papa Grigore îi nume?te ,,psetidoepiscopi”, deoarece erau ortodoc?i ?i nerecunoscu?i de autoritatea papal? care propov?duia r?spîndirea catolicismului. Prima episcopie a luat fiin?? în anul 1359, transformat? pe dat? in mitropolia Ungrovlahiei ?i avind in frunte pe Iachint, fost mitropolit de Vicina, adus la Curtea de Arge? ca delegat al patriarhiei, pentru a exercita drepturile episcopale. în 1372 s-a întemeat, cu aprobarea aceleia?i patriarhii, e. Rîmnicului ?i Nouhri Severin, pentru jum?tatea de vest a ?. Rom. Despre episcopia de Buz?u, înfiin?at? pentru p?r?ile de r?s?rit iile ?. Rom., se vorbe?te in timpul domniei lui Radu cel Mare, care reorganizeaz? biserica cu ajutorul lui Nifon, fost patriarh al Constantinopo-lului, adus mitropolit in ?. Rom. Abia in 1793 este înfiin?at? episcopia Arge?ului. în Mold., episcopia de Roman s-a înfiin?at sub Alexandru cel Bun, pentru credincio?ii din p?r?ile de jos ale ??rii, iar cea de R?d?u?i, c?tre sfir?itul sec. 15, pentru ?ara de Sus. La l’ine’e sec. 16 (1597 — 1599) a luat fiin?? ?i episcopia de Hu?i, in eparhia c?reia intrau ?inuturile F?lciului, L?pu?na, Orheiului ?i Soroc?i. Pe ling? episcopiile ortodoxe, în Mold au existat ?i alte episcopii: armean?, înfiin?at? la Suceava cu aprobarea lui Alexandru cel Bun (1401) ?i cele catolice de ia ?iret ?i Baia. în Trans., la 1391, m?n?stirea de la Peri, înfiin?at? de familia Dr?go?e?tilor,. a devenit „stavropigliie”, subordonat? patriarhiei de Constautinopol. ob?inind astfel o jurisdic?ie aproape episcopal? asupra ortodoc?ilor din Maramure?. Recente descoperiri consemneaz? numele arhiepiscopului GheJasie (137G) intr-o însemnare de la Rime? —Alba, iar la 145(5 este amintit e. ortodox loa» din Caffa. în Trans., prima episcopie ortodox? s-a întemeiat la Vad, cu ajutorul lui ?tefan cel Mare (dup? 1 475), titularul sau fiind sfin?it acolo de c?tre mitropolitul Sucevei. E. era ales in Mold. ?i ?. Rom. de divan ?i confirmat in scaun de domn, iar in Trans. de efitre diet? ?i confirmat de voievod sau de regele Ungariei. Fiindc? patriarhia din Constant inopol se amesteca la desemnarea e., Leon Tom?a, împreun? cu divanul s?u, au sta-lornic*': ,,s? nu fie volnic patriarhul a trimite aicea in ?ear? nici vl?dic?, nici episcop, nici egumeni, ci pe cine va alege ?eara ?i sfatul vl?dic? sau piscup, acela s? fie. Numai s? trimit? la patriarhul s? dea blagoslovenie, cum au fost de veac”. K. lua parte, al?turi de mitropolit, la alegerea ?i ungerea domnului. K. luau, al?turi de mitropolit, jur?mînt 135 domnului. Judecau al?turi de domn, în sfatul domnesc, dar puteau judeca ?i slngurv delega?i de domn. K. putea întreprinde cercet?ri, din porunc? domneasc?, d?dea irSrturie* al?turi de soborul unei m?n?stiri, cu privire la hotarele acesteia. Se bucura de privilegii ?i primea danii din partea domniei; avea dreptul la un num?r de poslu?niei scuti?i de d?ri; putea s? angajeze oameni str?ini pentru munci ?i s? înfiin?eze slobozii, cu scutiri oe d?ri pc termen limitat. Avea dreptul s? încaseze de la preo?i ?i de la diaconi cite 40 tuleri la fiecare hirotonisirc ?i 50 taleri pentru amîndou?, dac? cea de-a doua avea loc la un interval de timp determinat de la prima hirotonisirc. Alex. Ilia? împuternicise pe e. de Buz?u s? ia ,,cisl? de bani” de la preo?ii si diaconii din eparhia sa. In afar? de acestea, e. primea de la preo?i ?i diaconi daruri, cu ocazia unor mari s?rb?tori cre?tine ?i p «conul cîrjei, la schimbarea e., care în Mold. ajunsese la 2 carboave, iar în ?. ???., de 6 1/2* taleri la 14. Ion Gh. Ca ragea a fixat ploconul cîrjei la 13 taleri. V. si biseric?. ??: 91, 341, 357, 532, 779, 1 235, 1 237, 1 329. D.L.-T.Y.-N.S- e? islat (episfasie). Ambele folosite cu sensul lor originar de supraveghetor, de conducere, în documentele ?i pravilele sec. J9. Epistasia a însemnat conducerea unei dreg?torii; un document muntean din 1813 men?ioneaz? ,,epistasia ci?melelor*. Cuvîn-tul e. a fost folosit mai ales cînd un boier cu titlu f?r? dreg?torie era îns?rcinat s? conduc? o dreg?torie: ex. Bal?, biv vel vornic, numit ,.epistat agiei”. La Cîn:pu J/ung,, peste jude?ul ales de or??eni, demnul a numit un e. cu care jude?ul trebuia s? lucreze de acord. C. Cal. (§ 847) în?elege prin e. pe conduc?torul unui serviciu public. Car. (187) men?ioneaz? pe „epistatul sp?t?riei”. Spre deosebire de e., eforul: a. esu\ obi?nuit, membru al unei conduceri colective (eforia); b. particip? la conducerea iirv. institu?ii cu caracter cultural sau social. P.S. epitropie. epitrop ; sin. tutel?, fuior. 1. Minorul r?mas f?r? tat? sau f?r? ambii p?rin?i era pus sub tutel? (epitropie), adic? i se instituia un tutor (epitrop), de obicei o rud? apropiat? ,,care trebuia s? se îngrijeasc? de persoana ?i averea minorului. Terrnciiiii tutel? ?i tutor (lat. tutela „paz?”, ,,ocrotire”) nu au avut circula?ie în ?. Rom. s Mold. în perioada feudalismului. Pravilele sec. 17, in locul tutorelui, folosesc termenu: nc ispravnic, iar Prav. cond., L. Car., ?i C. Cal. utilizeaz? in locul termenului de tiiiel?, pe acela de epitropie; C. Cal. (§ 279) nume?te sinepitrop pe epitropul str?in desemnat s? o ajute pe mam? la administrarea averii minorului. E. minorului putea fi instituita ?i prin testament. Dup? Prav. cond. „epitropia [...] acolo se cuvine unde iasle ???-????”. Mama era de drept epitroapa copiilor s?i minori, dac? nu se rec?s?torea ?i accepta e. averii râmase de pe urma so?ului decedat. Ea putea s? administreze singur? a ceas Ui avere sau cu ajutorul unui epitrop str?in. Putea fi ?i îndep?rtat? de la e., cu ar?tarea motivelor acestei m?suri. Epitropul asociat la administrarea bunurilor minorului trebuia :vj întocmeasc? 2 ca'as iie (inventare), cuprinzind ’oa'a averea r?mas?, flin care unui e ias? fn p?strare mitropolitului sau episcopului locului, iar cel?lalt in p?strarea mamei, ..mbele avind semn?tura înal?ilor prela?i ?i a rudelor so?ului decedat. Epitropul f?cea ·-cr·:·. de administra?ie, avind voie, cu autorizarea mitropolitului, s? vind? ,,din cea le mh:\'foare lucruri” supuse stric?ciunii ?i d?dea socoteala de veniturile, ?i cheltuielile minoi ·în fiecare an, în fa?a mitropolitului ?i a Epitropiei de ob?te, care func?iona in capi ta-j r?rii: (XXIII, 1 — 3). în Mold., epitropul unui minor ,,putea s? primeasc? o m?surata plat? pentru mul?umirea lui”, din prisosul veniturilor bunurilor pe care le administra. . urnai cu aprobarea Comisiei cpilropice?li. ..ins? plata aceasta s? nu treac? niciodat? pevv «inci-la sut? din prisosul veniturilor, nici peste ?ase mii de lei pe tot anul’’. 2. în lips? (ie ir,ostenitori, domnia îns??i d?dea indica?ii cu privire la lichidarea averii succesorale. f Urrtst-Ipsilanti, constatind c? de pe urma unui boier nu a r?mas decit o singur? sor?, ?i ac?;*:; cir domiciliu in Mold. (in afara hotarelor ??rii), porunce?te marelui arma?: ..ca din iprusii* negustoreasc? s? rinduie?ti dumneata doi negustori de isprav? care s? fie despre partea 186 domniei mele epitropi ?i ca vechili ?i din partea clironoinului mortului, spre a facc ace?ti negustori zapt toat? averea cita au r?mas acelui numit mort, Nicolac arma?”. 3. Sub domnia lui Ion Gh. Caragea a luat fiin?? o Epitropic ob?teasc? a ,,s?rmanilor evglicni?i”, care avea sarcina de a priveghea ?i a împiedica risipirea averii fiilor de boieri, care nu impJiniscr? virsta de 25 de ani la moartea p?rin?ilor lor. Trei ani mai Urziu, aceast? e., in urma unei anaforale a mitropolitului ?i a Veli?ilor boieri, a ob?inut numirea unui îogolat care avea sarcina ,,s? fac? anaforale, catagrafii” ?i alte lucr?ri în leg?tur? cu succesiunile boierilor, precum ?i a unui vechil care s? reprezinte ,,trebile evglieni?ilor prin .;udec??i”. 1. Printr-un hrisov din 1775, Al. Ipsilanti organizeaz? o Epitropic ob-?teaacrK condus? de 8 boieri, recruta?i din clasele a Il-a ?i a IIl-a, care, ajuta?i de 6 logofe?i, aveau sarcina s? controleze activitatea tuturor e., în care acum intrau ?i acelea cu —-- caracter ob?tesc (cutia milelor, ?coli, orfanotrofie, ci?mele). Sub Mihail Su?u, aceast? Epitropic ob?teasc? se transform? in Departamentul epitropiilor. Boierii care conduceau aces! departament aveau o leaf? care începea de la 60 de taleri pe lun? ?i mergea pîn? la 100 ogofe?ii primeau cite 30 de taleri lunar. K. cu caracter ob?tesc intilnim atît în Mold., cit ?i in T. Hom.: Epitropia spitalului Sf. Spiridon din Ia?i, Epitropia ?colii superioare din Craiova, Epitropia breslelor, Epitropia podurilor ctc. 5. în Trans., institu?ia (in sensul 1. de »fi?i sus) se numea în textele juridice aplicate aici: tutela (in textele lat.), gij?msâg (in t< xlele magh.), Yormundschaft (in textele germ.). In limba român? nu s-a format in Tr.-itis. un termen special in aceast? perioad?, de?i e cert c? institu?ia a fost aplicat? ?i în ''acirul popula?iei române?ti locale, cel pu?in în cel al elementelor nobiliare. Ca institu?ie bine conturat? ?i minu?ios reglementat? apare t. in Tripcare acord? t. caracterul de munus publicum in scopul îngrijirii celor afla?i sub t. ; distinge, în leg?tur? cu moOi/i constituirii, cele trei feluri de t.; legal?, testamentar? ?i dativ?; con«ider? t. ca ii' r'id ?i sarcina ocrotirii drepturilor familiei ?i a succesiunii, din care cauz? t. legal? jiu st instituie potrivit gradelor de rudenie, ci potrivit ordinei succesorale; pune sub t. pe b;V.o?ii sub 12 ani ?i pe femeile nem?ritate de orice vîrst? (în virtutea consider?rii sexului niysc iiin ca dignior, iar a celui feminin ca sequior, potrivit mentalit??ii feudale); impune .adrniristrarea cinstit? a I.· prescriind îndep?rtarea tutorelui suspect ?i pedepsirea celui incorect; oblig? pe tutore s? preia cu inventar averea pupilului ?i s? o predea Ia sfîr?it cu ‘‘«xoteli. O aten?ie deosebit? s-a acordat îngrijirii orfanilor ?i v?duvelor în grani?a militar?. în acest scop. deja Regulamentul din 1735 privitor la grani?a Savei d?duse in sarcijcomandan?ilor companiilor supravegherea administr?rii averilor ?i educa?iei orisriilor piu? la majoratul acestora. Ordonan?a pupilar? din 1664 ?i un edict din 1753 au serv - drept norme de baz? în materie, cu modific?ri introduse prin actele normative confirmare. Regulamentul din 1766 al regimentelor de grani?? române?ti din Trans. organiza la aceste regimente cite o comisie tutelar? (Pupillar Commission, Commissio pup.ihiris), cu caracter permanent, compus? din auditor, un c?pitan, un locotenent ?i un sublocotenent, punincl-o sub controlul comandantului regimentului. Activitatea acestei cv.misii mai era inspectat? ?i de comandamentul general prin referen?ii s?i speciali {Juni: z-Refcrenten). Comisia era obligat? s? supravegheze administrarea averilor orfanilor ?! v?duvelor ?i, între altele, s? vegheze ca banii orfanilor s? fie plasa?i de tutori cu (Joi'ifid? legal? (care era de 5 — 6%), cu toate precau?iunile necesare ?i cu constituirea de siguran?e reale, spre a se evita riscurile. Tutorii erau obliga?i s? înainteze comisiei anual socoti.i? despre averea pupililor încredin?a?i îngrijirii lor. T. orfanilor, dac? nu era atribuit? în grani?? prin testament, era atribuit? de rudele cele mai apropiate; în lips? ?i îi acelei forme, era atribuit? de autorit??ile militare. Y.?.-T.V. eretic. în evul mediu, e. era cel care repudia dogmele stabilite de biserica cre?tin?, în Ai>;rs, e. era pedepsit cu arderea pe rug. Pravilele sec. 17 prevedeau ?i ele pedeapsa cil inoa Ua?. Biserica avea puterea s? pedepseasc?, dup? canoane, pc e. cu moartea, dar documentele nu amintesc asemenea pedeaps?, a?a cum se petreceau lucrurile în Apusul Europei. Se pedepsea ca e.: cel ce hulea pe patriarh, bigamul, c?lug?rii care aruncau 187 rasa ?i fugeau clin m?n?stire, dac? nn se inapoiau în termen de un an de la anatemizarea lor. E. nu mai aveau voie s? intre in biseric?: nu mai puteau depune m?rturie: mi mai aveau voie s? primeasc? nimic prin danii sau testamente: nu puteau depune plp'.gere în justi?ie. Ca e. ?i „boiarenul“ era pedepsit „ea ?i cel mai prost“. Nevîrstnicul. in c?zu! cind era e., se pedepsea ca ?i adultul. So?ul a c?rei solie se afla la închisoare sub învinuirea de erezie nu avea obliga?ia s-o hr?neasc?. Manualul lui Doniei, I.. Car. ?i Cond. crini. nu mai men?ioneaz? aceast? infrac?iune. T.Y. escrocherie. A'. în?el?ciune. evghenie. Termen receptat prin fanario?i ?i r?spindit in sec. 18, pentru a semnifica obîr?ia (real? sau presupus?) nobil?. Este redat in române?te prin locu?iunea ..(ie bun neam“ ?i este folosit in C. ('al. (§ 246) la adop?ie, definit? ca transmiterea „evgheniei ?i m?rcii unui neam“. Termenul a dat evghenili, calificativ onorific dat boierilor de rang Înalt, considera?i ipso fado a fi de neam ales. Y. aristocra?ie; epitropie. D.L. exarh (al plaiurilor). V. mitropolit. excomunicare. în dreptul feudal transilv?nean, e. a fost o pedeaps? bisericeasc? prev?zut? pentru unele din infrac?iunile contra religiei, de competen?a forurilor· biserice?ti ?i care consta in excluderea temporar? sau definitiv? a unui credincios dintr-o comunitate religioas?. Astfel, conciliul din Ruda de la 1279 a dispus aplicarea acestei pedepse în infrac?iunea de vr?jitorie]-, care în sistemele de drept or??ene?ti era sanc?ionat?; cu pedeapsa cu moartea, de regul? prin arderea pe rug. Eficacitatea acestei pedepse asupra psihologiei popula?iei in perioada feudalismului a determinat unele foruri biserice?ti s-o aplice ?i in cazuri care nu constituiau infrac?iuni contra religiei. Astfel, episcopul (ilie.ori.he L&pes a pronun?at-o în mod abuziv împotriva locuitorilor care n-au executai ordinul s?u privind plata în moneda nou?, pe mai mul?i ani trecu?i, a d?rilor restante cuvenite bisericii, fapt care a constituit unul dintre motivele r?scoalei de la Robilna. Y. afurisenie : bteslenu V.?. execu?ie fiscalii. M?sur? represiv? luat? în Trans. ocupat? de austrieci împotriva aceluia care nu i?i achita d?rile la vreme. N. S. exil. V. surghiun. exindar. Moned? turceasc? de argint de 60 de parale (sec. 18). N.S. expertiz?. Era recurgerea la un specialist pentru a l?muri chestiunile de ordin tehnic în litigiu, care dep??eau cuno?tin?ele judec?torilor. Termenul este modern, dar procedura, veche. Pravilele sec. 17 recurg, in materie penal?, la vraci (doftor), spre a aviza dac? o ran? a fost mortal? sau dac? un infractor este nebun, iar în alte cazuri Ja vraci ?i la moa?? sau numai la moa??. în procesele civile, judec?torii — incepînd din sec. 16 — f?ceau apel la exper?i (pre?uitori), în special pentru a pre?ui (a biciului) obiectul în litigiu sau cheltuielile f?cute cu el. De multe ori erau orindui?i vornici de poart? pentru a face asemenea evalu?ri; dar se întîmpla ?i s? se recurg? la „o calf?-dou? de teslari“, ca ,,s? prc??luiasc?“ valoarea a dou? dugheni sau la ni?te negustori ca „socotitori“ iri lichidarea unei tov?r??ii negustore?ti. Aprecierea exper?ilor nu era obligatorie pentru judecat?. Prav. cond. prevede ca averea succesoral? ,,s? se pre?uiasc? de oameni vrednici de credin?? ?i destoinici [...], împreun? ?i cu omul domnesc f. . .]“ (XXI, 5). E. nu figureaz? printre probele men?ionate de Car. (VI, 2, 5) ; totu?i s-a continuat s? se recurg? Ui ea ?i sub regimul acestei legi. C. Cal. face apel la „oamenii exper?i“ in cazurile cele mai diferite. O.S. 188 expulzare. Aclul prin carc guvernul dispune scoaterea din ?ar? a unui str?in considerat indezirabil sau periculos. Dreptul de a expulza deriv? din principiul suveranit??ii ?i se motiveaz? prin datoria comunit??ii na?ionale de a-?i ap?ra fiin?a ?i ordinea intern?. Domnii români au practicat e. atil pe baza dreptului natural, cit ?i pe temeiul unor conven?ii scrise. Intr-un proiect de tralat dintre regele Poloniei ?i domnul Mold. Petru Kare?, se stipuleaz? c? cei doi suverani „nu vor trebui s? protejeze pe du?manii unuia sau altuia în ?ara lor [...], ci vor treimi s?-i expulzeze”. K., în situa?ia ??rilor noastre, era reglementat? ?i prin conven?ii încheiate de autoritatea suzeran?, sultanul, cu puterile cre?tine. Puteau fi expulza?i atil str?inii care amenin?au siguran?a statului, cit ?i cci carc contraveneau dreptului comun. în cele mai multe cazuri, ordinele de expulzare erau motivate prin abateri de la legea sau morala public?: lipsa mijloacelor de trai, escrocherii, falsuri, ,,?iretenie“, suspiciune, omor iertat de rudele victimei ctc. Atit în cazurile de e. pentru motive politice, cit ?i in cele obi?nuite, dup? înfiin?area consulatelor slr?ine, domnul trebuia s? ?in? seama de avizul lor. A. G. extr?dare. Ac?iunea prin care guvernul unei ??ri pred?, la cererea altui guvern,, pe un supus lugar, culpabil de crime sau delicte, spre a fi pedepsit. K. a fost motivat? in dreptul natural prin ideea asisten?ei juridicc mutuale intre na?iuni (internationale Rechtshilfe), idee care, în trecutul nostru, apare sub expresia de „bun? vecin?tate“ r invocat?, cu deosebire, în frecventele rela?ii ale domnitorilor români cu ora?ele transilv?nene Bistri?a, Bra?ovul, Sibiul. Intr-lin leg?mînt de credin?? intervenit între domnul Mold., llie voievod, ?i principele Cazimir al Lituaniei, se stipuleaz? obliga?ia reciproc? a e. fugarilor tr?d?tori. O serie de alte acte, intervenite intre voievozii români ?i suveranii vecini, consacr? principiul reciprocit??ii. Exerci?iul dreptului de e. nu apar?ine numai domnului: Alexandru, fiul lui ?tefan cel Mare, cere bra?ovenilor e. unor ho?i;. Alexie, pirc?lab de ('.etatea Alb?, se adreseaz? sibienilor intr-o afacere asem?n?toare, în ??rile române, e. s-a aplicat unui cerc larg de infractori, alit de drept comun, cit ?i politici. în afar? de liiclenie, au c?zut sub regimul e. ?i r?scula?ii, dezertorii, falsificatorii de monede, asasinii, criminalii de drept comun, delapidatorii ?i ho?ii de toate categoriile. Cazurile cele mai frecvente de e. priveau infrac?iunile de drept comun; dintre acestea, furtul de vite ocupa locul principal. Domnii români au f?cut distinc?ia — sub· raportul e. — între crimele politice ?i cele de drept comun. Interesant?, din acest punct de vedere, este opunerea ?i — mai ales — motivarea f?cut? de Petru II, în 1449, Ja o cerere de e. formulat? de regele Poloniei; ?i mai remarcabil? este opunerea lui Con st. Brîncoveanu la e. fugarilor politici, „ socotind m?ria sa c? acest obicei ca s? dea dintr-o ?ar? intr-alta boierii fugi?i, nici au fost, nici iaste“. Voievodul român formula acest refuz la cererea Por?ii. Iar bra?ovenilor le aminte?te c? „mai înainte acest obicei n-au fost ca s? se dea oamenii dintr-o ?ar? intr-alta“. Afacerile de e. d?deau loc la presiuni diplomatice ?i chiar la demonstra?ii de for??. A. C. 183* F falang?. V. b?taie. laice.'Una dintre vechile forme de m?surare a suprafe?ei în Imperiul rornan: suprafa?a de fîn cosit? într-o zi. în ??rile române, a reprezentat o unitate de m?surâ? a suprafe?elor, echivalînd cu aproximativ 1 1/2 hectar sau 3 pogoane. împreun? cu pogonul, I. a marcat un sistem mai avansat de m?sur?toare decît cele empirice. A fost utilizat?, cu o frecven?? diferit?, in toate cele trei ??ri din spa?iul carpato-dun?rcan: cea mai larg? aplicare a f. este înregistrat? în Mold., unde documentele o men?ioneaz? mai de timpuriu decît în ?. Rom. în Trans., î. apare sporadic prin documentele sec. 19. Documentele primelor timpuri nu aduc preciz?ri cu privire la m?rimea I. Spre sfîr?i-tul sec. 18, I. moldoveneasc? avea „80 de pr?jini f?lce?ti“, iar la începutul sec. 19, i se fixeaz? suprafa?a la 320 de pr?jini p?trate (80 x 4) sau 2 880 stînjcni p?tra?i (240 x 12). Aceast? m?rime este legiferat? prin Reg. org. ?i reprezint? 14 100, 8 028 mp .sau circa l1/2 ha. Foarte r?spîndit? ?i intrat? in practica agrimensurii din Mold., i. s-a men?inut ?i dup? introducerea sistemului metric modern, pîn? la începutul sec. 20. în ?. Rom., î. n-a avut o r?spîndire atit de mare ca în Mold.; documentele o înregistreaz? ca unitate de m?sur? pentru suprafe?e mai mici. Din scc. 17 posed?m date mai precise asupra m?rimii f. oltene: în general, f. din Oltenia a marcat m?rimi intre 5 000 ?i 6 000 mp, a fost deci aproximativ egal? unui pogon (1/2 ha), prin urmare mult mai redus? decît f. moldoveneasc?. F. muntean? dispare din m?sur?tori Ia începutul rsec. 19, cind este înlocuit? cu pogonul. F. ardelean? era egal?, în sec. 19, cu cea oltean? (0,5755 ha). F. ?i pogonul au constituit, pentru agrimensura ??rilor române, un sistem practic, c?ruia nu i-au lipsit submultiplii, ca: ferdela (V4 î.)> cezvîrtea (*/4 f.), dricul <{1/4 f.), litra (V4 pogon), cinzeaca sau ciocanul (x/8 pogon) ?i dramul (1/400 pogon). A. C. faliment. V. mofluz. îals (în Înscrisuri). în orinduirea feudal?, f. în înscrisuri publice sau private ?i uzul de I. au fost practicate frecvent. Se falsificau mai ales documentele privitoare la st?pînirea p?mîntului: zapise ?i hrisoave. Sin.: vicle?ug, în?el?ciune, me?te?ug, me?ter?ug, plastografie. Denumirea vicle?ug s-a p?strat in documente din sec. 16 pîn? în sec. 19; plastografia, introdus? in a doua jum?tate a sec. 18, a r?mas în concuren?? cu celelalte pîn? la mijlocul sec. 19. Cond. crim. explic? plastografia prin vicle?ug ?i în?el?ciune {§ 253). * Despre f., f?r? denumire tehnic?, 25 ian. 1472. Represiunea i. e deosebit? în pravile ?i obiceiul p?mîntului. De?i pravilele bizantine prevedeau pedepse severe împotriva falsificatorilor, obiceiul p?mîntului a fost indulgent pîn? la impunitate fa?? de ace?tia. Pravilele sec. 17 n-au prev?zut nimic cu privire la f. în schimb, cele din sec. 18 ?i 19 con?ineau prevederi, unele aspre. Astfel, Manualul lui Fotino (17(56) pedepsea pe falsificatori cu surghiunul (pe boieri) ?i cu moartea (pe robi); C. pen. Jps. *cu surghiunul ?i cu confiscarea; Donici cu surghiunul. L. Car. pedepsea cu t?ierea 190 mtinii pc falsificatorii isc?liturii sau pece?ii domne?ti, privit? tot ca înscris (V, 5, 2), dair aplica pedeapsa b?neasc? pentru „zapise mincinoase”. Cond. crim. pedepsea pc falsificatorii documentelor domne?ti cu b?taia ?i un an de ocn? pe ,,cei pro?ti” sau cu un an de surghiun la m?n?stire pe cei „mai de isprav?”. în ?. Rom. un document arat? c? trebuia s? se aplice pedeapsa cu moartea falsificatorului ?i, ca o indulgen??, se d? voie p?guba?ului s?-i scoat? ochii. Nici un document nu atest? aplicarea pedepsei capitale sau a mutil?rii' pentru f. Dimpotriv?, exist? documente care îl las? nepedepsit, sau aplic? pedepse u?oare ca surghiunul la m?n?stire. în Mold., în majoritatea documentelor, î. r?mînea nepedepsit sau era u?or pedepsit. Cînd un înscris era constatat f., mai toate documentele arat? c?·, era rupt sau str?puns. M?sura era str?veche: Zakonicui lui Du?an o prevedea pentru, hrisoavele f. (§ 138). P.S. falsificarea monedei; sin. calpuz?nic. F.m. — f?r? a avea aceast? denumire teh~-nic? — în ??rile române e mai veche decit întemeierea statelor. înc? din sec. 13r. monedele str?ine (bizantine, maghiare etc.), care circulau pe acest teritoriu, erau falsificate de localnici, prelucrarea metalelor fiind o str?veche îndeletnicire a lor. Dup? întemeiere, domnii au avut monet?riile (b?n?riilc) lor în cârc bateau monede ?i aveau tot interesul s? sanc?ioneze sever pe falsificatori, spre a-?i ap?ra aceast? prerogativ?, cit timp ea a existat, iar dup? pierderea ei (sec. 16) spre a proteja circula?ia monetar? în interesul economic al ??rii. Î.L. ?i C.B.l. pedepseau cu decapitarea, cu arderea cadavrului ?i cu confiscarea pc „calpuzani“, adic? „mincino?ii ceia ce fac bani r?i“ sau „mincino?i“, prin „mcstec?tura“ aurului sau argintului pentru monezi cu alte metale. C. pen.. Jps. (1775) ?i Manualul lui Donici au prev?zut numai t?ierea miinilor pentru l.in. L. Car.. îns?, revenind la concep?ia pravilelor bizantine, a prev?zut pedeapsa cu moartea pentru to?i „ci?i se vor v?di t?ietori de bani“ (V, 8, 2). Docuaientele sec. 17 dovedesc c? a existat o regul? de drept consuetudinar care pedepsea cu moartea f.m. Nu avem dovezi documentare c? pedeapsa capital? s-a aplicat efectiv, dar de aici nu se poate conchide-c? ea nu s-a aplicat, deoarece, in cazul cînd vinovatul nu era nici r?scump?rat, nici sus?inut de o persoan? cu trecere la domnie, executarea lui putea s? nu lase nici o^ urm? documentar?. în sec. 18 — 19, de?i se înmul?esc cazurile de f.m., nu rezult? din documente pedepse prea aspre: la 1779 un postelnic prins c? a pus în circula?ie bani fal?i a fost condamnat la pierderea rangului ?i la trecerea sa 111 rindul birnicilor; la 1819, unui ?igan zl?tar, prins c? f?cuse monede de tinichea, trebuia s? i se taie miinile· „dup? pravilele cele împ?r?te?ti“, iar dup? „pravila cea nou? a ??rii“ urma s? fie* osindit la moarte; întrucît îns? fapta sa nu produsese „mare v?t?mare spre paguba ob?tei“, s-a hot?rît „s? se poarte cu b?taie prin tirg ?i s? se trimit? la ocn? f?r? soroc“. Deosebit de pricepu?i în f. monedei erau ?iganii, despre care se spunea c? falsificau „cu atiia asem?nare ?i me?te?ugire, îneît 1111 are nici o deosebire ?i, cînd iese din mina lor, nimeni nu o cunoa?te“. Cu f.m. se îndeletniceau uneori ?i domnii; de pild?, Istratie Dabija, domnul Mold., care a b?tut a?a-numi?ii ?al?i ce imitau ?ilingii. P.S. - N.S. familiar. I'amiliarilas era o institu?ie feudal? specific? nobilimii maghiare din Trans. Nobilii s?raci ?i, in general, orice om liber, aveau putin?a s? se angajeze in slujba sau pe domeniile unui senior mare proprietar. în acest scop încheiau cu el un acord în virtutea c?ruia li se asigurau între?inerea ?i protec?ia juridic?, 111 schimbul jur?rnintu-lui de credin?? care îi angaja la prestarea unor slujbe de ordin militar, aulic, administrativ, privind domeniile seniorului. Uneori, nobilcs familiarii primeau de la seniori concesiuni de p?mînturi, cu caracter oneros, temporar ?i precar. F. se numea condi- 191 i< io narii, pentru c? p?niinlul le era concedat sub anumite sarcini: cel pu?in serviciul militar ?i plata unui cens. Ei luptau in armata regal? sub steagul seniorului lor (v. ?banderie). Aceast? practic? pe scar? mare, de tip clientelar, a structurat in mare m?sur? feudalismul transilv?nean. Voievodul Trans, obi?nuia s?-?i bazeze sistemul militar ?i administrativ pe asemenea f., alegindu-?i printre ei comi?ii comitatelor — atunci cînd avea prerogativa desemn?rii acestora — ?i chiar pe loc?iitorul s?u, vicevoievodul. V. si .fecior. I).L. familie. La origine o grup? de indivizi (b?rba?i ?i femei) înrudi?i prin sînge formau o gint?j; cu timpul, grupa se restringe ?i ia numele de neam?. Sl?birea coeziunii grupei se face mai mult sim?it? cind dev?lm??ia începe s?-?i piard? sensul pe caro îl avea in ob?te, proprietatea se privatizeaz? ?i membrii grupei se reduc formind i. Aceasta, in sensul restrins al termenului, îi cuprinde numai pe so?i ?i copii. F. putea lua na?tere în orinduirea feudal?, ca ?i ast?zi, prin c?s?torie (v. ?i logodn?), filia?iune (v. c?s?torie, copil n?scut in afara c?s?toriei, legitimare, mo?tenitor) ?i înfiere. C?s?toria se putea desface prin desp?r?enie. Din rela?iile de f. stabilite prin vreunul din cele 3 moduri ar?tate mai sus rezultau anumite consecin?e privitoare la: 1. puterea p?rinteasc?, tutel?, averea •copiilor minori (v. c?s?torie, epitropie); 2. drepturile succesorale ale copiilor 111 averea p?rin?ilor ?i reciproc, ale fra?ilor ?i surorilor ?i ale descenden?ilor lor, ale so?ului supravie?uitor în averea so?ului predecedat (v. mo?tenitor, mo?tenire, pr?dalic?, diat?); 3. incapacit??i la c?s?torie, la prezentarea ca martor, la anumite danii (v. ?i daruri între so?i) sau restrîngeri ale capacit??ii femeii c?s?torite (v. c?s?torie, parafern?, vechil, zestre); 4. obliga?ia alimentar? reciproc? intre copii ?i p?rin?i ?i so?i intre ei (v. hran?). Institu?ia i. a cunoscut in dreptul feudal transilv?nean o ampl? ?i minu?ioas? reglementare, elaborat? prin cutume, legile statului ?i legile biserice?ti (dreptul canonic). Comunitatea conjugal? se întemeia prin c?s?torie. Dreptul transilv?nean s-a preocupat în primul rind ?i cu o deosebit? aten?ie de raporturile patrimoniale dintre so?i în cadrul clasei nobile, stabilind mai intii o serie de reguli privind categoriile de bunuri apar?i-nînd femeii ori acordate femeii in temeiul c?s?toriei, ?i drepturile so?ilor in raport cu acestea. Pozi?ia juridic? a femeii era inferioar? celei a so?ului, potrivit concep?iei feudale; canoanele au stabilit unele excep?ii de la regula general? a subordon?rii femeii c?s?torite ?i a obliga?iei ei la diverse servicii fa?? de so?, în favoarea femeilor nobile. Ci?tigurile ?i achizi?iile realizate in timpul c?sniciei apar?ineau so?ului, cu excep?ia cazului indic?rii so?iei drept coachizitoare (coacquisitrix ) în actul de achizi?ie, sau a achizi?iilor din veniturile dotei ?i parafernei. Femeia v?duv? beneficia de ius viduale, dreptul de între?inere ?i locuin?? potrivit averii so?ului decedat, drept care se stingea la moartea ei ori la rec?s?torire. în aceast? de-a doua ipotez?, ca dobîndea un drept la înzestrare din averea so?ului. Femeia v?duv? cu copii avea asupra acestora tutela. Tat?l de î. avea asupra copiilor puterea p?rinteasc?. Aceast? putere nu avea în dreptul transilv?nean caracter absolut. în virtutea ei, tat?lui ii reveneau atîl îndatoriri, cit ?i drepturi, putîndu-se observa o oarecare reciprocitate intre p?rinte ?i copii în ce prive?te drepturile ?i obliga?iile. Principala îndatorire consta in între?inerea ?i educa?ia copiilor, cu un cuvînt cre?terea lor. îndatoriri condi?ionate de existen?a unei averi a copiilor erau administrarea ?i neînstr?inarea acesteia. împ?r?irea bunurilor era la nevoie o obliga?ie a p?rintelui: ca atr?gea concomitent emanciparea copiilor. îi era interzis? înstr?inarea bunurilor de ba?tin? f?r? consim??mintul celorlal?i membri ai familiei; numai asupra bunurilor achizi?ionate avea drept de liber? dispozi?ie. Drepturile p?rintelui erau in parte corelative îndatoririlor : dreptul de corec?ie, dreptul de a-?i cere copiii din alte miini, de a-i da ca ostatici, de a împ?r?i în anumite cazuri bunurile avitice, de a z?logi sau înstr?ina averea lor in caz de c?dere in s?r?cie, de a le orindui tulor testamentar, de a consim?i la c?s?toria copiilor s?i minori. în virtutea principiului înscris in Trip. (I, 51) c? in cas? nu poate fi decit un st?pin, puterea p?rinteasc? asupra nepo?ilor apar?inea bunicului, in cazul cind el o exercita ?i asupra tat?lui. 192 Pc timpul c?derii tat?lui 111 prizonierat, puterea p?rinteasc? se suspenda. Ha înceta total: înainte de moartea titularului prin împ?r?irea intre fii a averii de ba?tin? (in raport cu b?ie?ii) sau prin c?s?toria fetelor (in raport cu acestea), precum si la decesul titularului. - o.s-v.?. [ f?loeiia^pe vi%(Mold., sec. 17). Dare perceput? pe vii care se m?surau cu falcea. La itTiTÎTse pl?tea cite un taler de falce. In sec. 18 a fost Înlocuit? cu pogon?ritul. N. S. f???ric. 1. Pref?c?torie: .,ci [...] far’ de f???rie gr?iesc înaintea m?riei tale [.. .]. 2. P?rtinire. Domnul adresindu-se boierilor hot?rnici: „[...] ?i neminea f???ric s? nu face?i sau s? lua?i mit?”. T.V. fecior (?. Rom., Mold.). în afar? de sensul obi?nuit de fiu, a mii avut, în sec. 10 —17, ?i pc acela de subaltern apropiat al unui mire dregUor, pe care 11 ajuta la îndeplinirea atribu?iilor sale. La 12 sept. < 1641 — 1643 >, Todctu?eo mire vornic ?i Tom.* mare stolnic dau porunci ./feciorilor no?tri c.iri im')l i?i pe.itru piine.i la ?inutul Chighceiului’’. N.S. fecior dc suflet. V. înfiere. femeii». V. familie; vechil. fenic/. Moned? divizionar? de argint sau de arain.i foarte r?spindit? în ??rile germanice, cu greutate, titlu ?i valoare variate, dup? timp ?i ?ara de origine. A circulat ca moned? real? ?i a servit, de asemenea, ca unitate de calcul. Sub numele de f. unguresc, a circulat în Trans. o specie monetar? valorind. intr-o vreme, 1/2 crei?ar, adic? cea 2 parale. V. dinar. -------, ( ferdel?r var. felderiu, fertal, fîrt?, fîricd, hirt?. A desemnat: 1. o unitate de m?sur? a suprafe?ei; 2. o unitate de m?sur? a capacit??ii; 3. un instrument de m?surat capacitatea. A fost adoptat de ?. Rom. din Trans. Ga m?sur? a suprafe?elor, i*. este cunoscut? in ?. Rom. din sec. 15, fiind utilizat? împreun? cu pogonul, al c?rui submultiplu a fost (V4). Mold. a folosit, la m?suratul viilor, tot din sec. 15, o f. (fertal, fîrt?, firtaiy hirt?) avind aproximativ m?rimea f. din ?. Kom. O întrebuin?are mal întinsa a avut f. ca m?sur? a capacit??ii. în Trans. a reprezentat unitatea dc calcul ?i instrumentul cel mai r?spindit pentru m?suratul cerealelor, fructelor ?i altor produse uscate. Cu f. se m?surau diverse daturi ale iobagilor fa?? de st?pinii de mo?ie: f. de brinzâ, f. de hamei, f. de mere p?dure?e pentru o?et. f. de prune uscate, f. de s?-min?? de in etc. M?rimea f. ardelene (quartal) a fost teoretic de 1/4 dintr-o g?leat? (cîbl?). Totu?i, sint semnalate varia?ii de m?rime. Dup? introducerea sistemului metric, f. transilv?nean? a r?mas în practica m?sur?torilor îns? cu o capacitate dc 20 1, egal? cu duhiudecalitrul. în ?. Rom., f. — m?sur? de capacitate — apare mai tirziu (sec. 16) ?i este folosit? numai iu jude?ele de munte, iar la începutul sec. 19, numai in Oltenia. M?rimea ei a l'ost egal? cu a obrocului mic, adic? de cca 37 1. Un echivalent al f. ardelene de capacitate trebuie considerat, in Mold., p?trarul (quartal Trans.), cu o utilizare sporadic? ?i restrins? in regiunea Bac?ului (sec. 18). A.C. (^ferie.\ 1. Apare in documentele moldovene sub dou? variante principale termi-n ologi cir: "fer ie ?i herie, fiecare dintre acestea avind, la ritid.nl ei, altele, în total aproape 30, datorit?, desigur, ignoran?ei sau fanteziei diccilor cancelariei domne?ti. Era o tax? 193 pentru ob?inerea titlului executor ?i, în acela?i timp, ?i de r?spl?tire a celui ce judecase, constituind un venit al acestuia. *25 apr. 1565, A, f?r? ar?tarea cifrei, deci institu?ia era mai veche; ultim? atestare la 11 apr. 1687. Ulterior termenul heric (herâiej mai apare cu sensul larg de amend?. De?i asimilate de mul?i autori, f. se diferen?iaz? de zavesc?? prin aceea c? ultima era dat? de partea care pierduse procesuî, în momentul cînd voia s? reia judecata, pe cind prima era depus? chiar la darea hot?ririi, de c?tre partea care cî?tigase procesul, ,,ca s? le fie ?i de la noi carte de m?rturie ?i de îndreptare, precum ?i de înt?rire [...]“, iar nu cu func?iunea de ingreunare a relu?rii judec??ii, pe care o avea zavesca. De altfel, nu de pu?ine ori, 111 acela?i act, dup? ce se punea f. (,,?i ?i-au pus feria“), se puuea ?i gloab? („?i cine ar mai ridica o pirâ mai mare. acela s? fie dator la poart? 50 de boi“), care avea ?i func?iunea zavesc?i dup? dispari?ia eu F. putea fi depus? ?i de altcineva decît partea ci?tig?toare ?i domnul d?dea carte deponentului ca s? ?in? p?mintul „pin? ce ii va pl?ti lui leria ce a dat el 111 visteria domniei mealc“. Chiar în perioada cind a func?ionat, f. nu era indispensabil? pentru valabilitatea hot?ririi; depindea de judec?tor dac? s? o cear? sau nu, dup? cum lot 111 puterea lui era fixarea valorii ei, care varia, în general, intre 12 zlo?i — cifra obi?nuit? — ?i 24 zlo?i (uneori 54 sau chiar 110), 5, 12, 24 taleri, 12 galbeni, 3, 11 ughi, 12, 24 florin?i. în unele hot?riri nu se arat? cifra f., men?ionîntlu-se numai cu a fost pus? ,,pe obiceiul ??rii*·' sau dup? cum este „legea ??rii“. Partea ci?tig?toare depunea f. în bani judec?torului, de obicei 111 visteria domneasc?, judecata f?cîndu-se de divanul domnesc; depunerea avea loc imediat dup? pronun?are, a?a c? 111 hrisovul de înt?rire sau în hot?rire chiar, se f?cea vorbire de îndeplinirea acestei cerin?e. 2. Y. vadr? pentru f. ca unitate de m?sur?. Bibi. : 9, 126, 430, 457, 581, 907, 1 018, 1 062, 1 063r 1 434, 1 523, 1 657. O.S. fermanliu. Negu??tor protejat în activitatea sa economic? de un firman* otoman. F. puteau fi negu??tori turci (yelcpi, capanlii, lazi) sau negu??tori str?ini, supu?i'ai linei ??ri cu care Poarta avea rela?ii ?i conven?ii comerciale. Firmanul avea ca scop s? fac? s? se respecte principiul conform c?reia turcii nu puteau trece individual hotarele ??rilor române decit 111 anumite condi?ii. Principala activitate a f. consta, 'din sec. 16 pîn? în sec. 18, în procurarea de oi. Raicevich consemneaz? c? în fiecare an i. achizi?ioneaz? între 500 000 — 600 000 oi din ??rile romane la pre?ul fixat de Poart?. Sistemul reglement?rii activit??ii comerciale prin firman în ??rile noastre a c?p?tat sanc?iune juridic? interna?ional? prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi. D.L. feri un. Moned? de argint, avind greutatea unui sfert de marc? sau grivn? polon? ?i valoarea unui florin sau a 14 gro?i. A cunoscut o larg? circula?ie în ??rile apusene, mai ales ca moned? de calcul, ideal?. în ??rile române, f. a servit la plata laxelor vamale; documentele îl men?ioneaz? în diversele privilegii vamale acordate de domnii români negu??torilor transilv?neni. Intr-un act de privilegii vamale dat de Mircea cel Mare, f. apare egal cu 24 duca?i munteni. Satele din Trans. pl?teau o dare a f., care era în raport cu m?rimea sesiei. La 1374, f., moned? din Trans., era egal cu 11 gro?i sau 84 dinari. Dispare din circula?ie în ??rile române în sec. 16. ?.?. feudalism. Forma?iune economico-social?, caracterizat? prin preponderen?a economici naturale (închise), prin înzestrarea produc?torului direct cu mijloace de produc?ie, în general, ?i cu p?mint, 111 special, prin autoritatea de caracter personal a st?pinu-lui domeniului (boier, nobil) asupra produc?torului direct, in virtutea c?reia cel dinlii exercita asupra celui din urm? o constringerc extraeconomic?, ?i prin nivelul sc?zut al tehnicii. în lumina cercet?rilor recente de tipologie a f., geneza acestei orinduiri s-a f?cut pe dou? c?i: 1. Prin sinteza germenilor rela?iilor feudale — ap?rute in faza 194 de destr?mare a orîiiduirii sclavagiste — cu germenii acelora?i rela?ii, constitui?i in procesul de descompunere a orinduirii comunei primitive, în care tr?iau popoarele migratoare („barbare“). Aceast? sintez? a cunoscut, la rindul ci, dou? variante: cea dintîi a asociat în chip paritar elementele romane ?i cele ,,barbare“ ?i a fost caracteristic? zonelor care au cunoscut formele clasice ale f. din Europa apusean? ?i central?; in cea de-a doua, clementele romane au fost preponderente, ?i ea se întilne?te in bazinul mediteranean, f. bizantin fiind exemplul cel mai tipic. 2. F?r? sinteza romano-„barbar?**, prin apari?ia rela?iilor feudale în cadrul procesului de dezagregare a structurilor comunei primitive (elementele dc împrumut sau de ,,sintez?“ preluate din lumea roman? fiind sau total absente sau cu o pondere neînsemnat?). Acest tip de feudalism poate fi indentificat in evolu?ia unor popoare de origine celt?, german? ?i slav?. în stadiu! actual al cercet?rilor, s-a emis ipoteza c? geneza f. românesc se încadreaz? în acest din urm? tip, întrucit la nivelul rela?iilor de produc?ie — care este definitoriu pentru o forma?iune economico-social? — apari?ia celor dou? clase fundamentale ale societ??ii feudale — ??ranii dependen?i ?i st?pînii de mo?ii — ?i a rela?iilor dintre ele a iost rezultatul destr?m?rii ob?tilor s?te?ti de origine autohton?, elemente preluate din lumea romano-bizantin? sau „barbar?“ (popoarele migratorii care ?i-au exercitat st?pînirea asupra spa?iului carpato-dun?rean) ac?ionînd la nivelul suprastructurii. Aceast? ipotez? coincide cu opiniile lui K· Marx dup? care: ..o soart? asem?n?toare o au domimum ?i ??ranul ?i Ia popula?ia romanic? din Moldova, Valaliia etc. Acest mers al dezvolt?rii este interesant pentru c? se poate demonstra apari?ia aici a iob?giei pe cale pur economic?, f?r? veriga intermediar?, sub forma cotropirii ?i a dualismului na?ional“. Potrivit unei alte ipoteze, feudalismul românesc nu s-ar fi constituit decit mult mai tîrziu, forma?iunea economico-social? care l-a precedat fiind orinduirea tribulal? {denumire dat? modului de produc?ie „asiatic.“ definit de K- Marx). „Cît prive?te orinduirea tributal? — scrie autorul acestei ipoteze — ne putem bizui mai mult pe t?cerea izvoarelor decit pe locvacitatea lor. Ceea ce constat?m este de fapt lipsa oric?rei dovezi a unor rela?ii feudale in epoca întemeierii domniilor noastre autohtone; ceea ce ne îudrituie?te s? credem în posibilitatea existen?ei unei orinduiri tributale, mai ales ?inind scama de faptul c? aceste domnii autohtone nu pot fi concepute decit ca n?scindu-se prin procesul statelor de substituire, adic? preluînd pe seama proprie mecanismele de exploatare, organizate de c?tre nomazii antemerg?tori“. Prin dezvoltarea acestei ipoteze, s-a ajuns la concluzia c? orinduirea tributal? a existat pîn? in jurul anului 1500, dup? care urineaz? constituirea statului seniorial (boieresc), procesul de aservire a ??r?nimii fiind des?vîr?it prin „leg?tura“ lui Mihai Viteazul. Definirea tr?s?turilor tipologice ale f. românesc — ca dealtminteri tipologia f. in general — necesit? cercet?ri aprofundate, de lung? durat?. în prezent, apare drept incontestabil c? f., în ciuda faptului c?-?i deriv? numele de Ia o institu?ie politico-feudal? care nu se întîl-ne?te pretutindeni în formele considerate clasice ale Europei occidentale, este un mod de produc?ie, in cadrul c?ruia pot fi distinse dou? nivele: cel al bazei (rela?iile de produc?ie) ?i cel al suprastructurii; rcluind formularea lui R<»bert Boutruche, se poate spune c? bazei economice ii corespunde senioria în în?elesul dc domeniu, iar suprastructurii, ansamblul de raporturi feudo-vasalicc, întemeiate pe fidelitatea personal? ?i obliga?ii contractuale. Realitatea fundamental?, definitorie deci, a f., care se întil-ne?le pretutindeni in evul mediu, este domeniul feudal, principalul cadru de organizare si desf??urare a produc?iei întemeiate pe rela?iile feudale. Raporturile feudo-vasalice au c?p?tat ins? forme variate în diferitele zone ale lumii (de remarcat c? în spa?iul extraeuropean, formele cele mai apropiate de raporturile fendo-vasalicc din Europa occidental?, considerate, cum s-a ar?tat, drept clasice, se întilncsc în Japonia), dar, indiferent de institu?iile pe care le-au generat, ele au avut la baz? un contract de vasalitatc?. Periodizarea cea mai r?spîndit? a f. - pentru c? este ?i cea mai potrivit? formelor sale variate — distinge trei faze: timpuriu, dezvoltat ?i tîrziu, criteriul fiind gradul dc dezvoltare a rela?iilor de produc?ie feudale; limitele cronologice sînt 195 deosebite în cuprinsul diverselor arii geografice. în ccca ce prive?te Europa, unde cele trei faze sînt de asemenea asincrone în cadrul diferitelor zone, ceea ce se constat? îns? cu u?urin?? este o defazare clar? între evolu?ia 1*. in vestul ?i estul continentului dup? a?a-numita prim? criz? a Î. (sec. 14—începutul sec*. 15). Emergen?a ?i, apoi. dup? dep??irea crizei, avintul economiei urbane în Europa de vest a sporit consuimi! do cereale ?i a impus ca o necesitate de lung? durat? importul gr inelor din Europa oriental? ?i de sud-est. Leg?turile de schimb între?esute astfel au dus la constituirea in se**. 16-a unei pie?e europene, in cadrul c?reia Estul a devenit furnizorul de produse agricole al Vestului. în aceste condi?ii, în timp ce în Europa occidental? f. intr? în fa?? sa tirzie, de dezagregare, 111 Europa de est (linia de demarca?ie constituind-o in chip aproximativ fluviul Elba), rela?iile feudale înregistreaz? o perioad? de consolidare (a?a-numita a doua iob?gie), care se caracterizeaz? prin extinderea rezervei senioriale în cadru] unei mari gospod?rii agricole, întemeiate pe clac? (Gutshcrrschcift, folwark) a c?rei produc?ie cerealier? este destinat? comer?ului, cu prec?dere celui extern. în ultimii ani, s-a emis p?rerea c? modific?rile survenite în formele de exploatare feudale pot fi clasificate in dou? mari categorii: stadiale (pe vertical?) ?i tipologice (pe orizontal?). Cele din?ii marcheaz? trecerea de la î. la capitalism, apropierea, prin urmare, de un stadiu superior al dezvolt?rii; celelalte sint modific?ri care p?streaz? societatea in limitele aceleea?i ©rînduiri feudale, unei forme de organizare a produc?iei substituindu-i-se alta, fârâ ca schimbarea s? implice un progres. în lumina acestei teorii se discut? acum dac? consolidarea formelor de exploatare feudal? în Europa r?s?ritean? trebuie considerat? o schimbare stadial? sau tipologic?, Un r?spuns definitiv nu va putea fi formulat decit dup? ce va fi clarificat?, din p.d.v. teoretic ?i me'odic, problema acumul?rii primitive a capitalului, în afara exemplului englez analizat de_K. ?!??\, ?i se vor fi întreprins cercet?ri monografice asupra diverselor aspecte ale trecerii de la i. la capitalism, considerat? ast?zi drept cea mai controversat? problem? a istoriografiei marxiste. în cazul ??rilor române, este indiscutabil c? faza tirzie a i. ?i trecerea de la Jf. la capitalism a fost înso?it? de o cre?tere a cuantumului obliga?iilor in munc? a ??r?nimii Iar? p?inint, ?erbii (rumîni, vecini, iobagi) ?i oamenilor cu învoial?. Abolirea servitutii corporale (5 aug. 1746 111 ?. Rom., (5 apr. 1749 in Mold. ?i 22 aug. 1785 in Trans.) a pus cap?t doar uneia din tr?s?turile fundamentale ale i.: dependen?ei personale i s-a substituit îns? dependen?a reala, consecin?? a lipsei cie p?mint care-1 silea pe produc?torul direct s? accepte condi?iile de munc? fixate de st?pinul mo?iei. Domina?ia otoman?, cu ?i st?pînirile str?ine (habsburgic?, ?arist?) asupra unor p?r?i ale teritoriului romanesc au prelungit existen?a î. în spa?iul carpato-dun?rean, ceea ce a înlirziat ritmul de dezvoltare a societ??ii române?ti. Dac? revolu?ia din 1821 a solidarizat toate foi?ele sucial-politice în efortul de emancipare de sub domina?ia otoman?, care devenise 1111 reazem al regimului feudal, structuri feudale de organizare a procesului de produc?ie s-au men?inut pin? la reforma agrar? din 1864 ?i sub form? de vestigii izolate ?i dup? acea dat?. Unii istorici — precum Georges Lefevre — obiecteaz? asupra caracteiiz?rii drept feudal a regimului din faza de tranzi?ie de la f. la capitalism, propnnind in loc termenul de ,,regim domenial“. Atîta timp îns? cît se aplic? consecvent criteriul forma?iunii economico-sociale, folosirea termenului de feudal pentru a caracteriza organizarea marelui domeniu 111 aceast? faz? este legitim?, întrucit renta feudal? a continuat s? existe în esen?? ?i 111 acest timp. Sfîr?itul f. a lost marcat de revolu?iile burgheze sau burghezo-democraliee care au asigurat triumful capitalismului, de?i resturi ale orin-duirii feudale au continuat s? se men?in? înc? mult timp, mai ales in Europa r?s?ritean?. Bibi.: 96, 99, 102, 144, 179, 276, 303, 310, 356, 516, 860, 1 134, 1 142. 1374, 1 401, 1 417, 1 567, 1 568. F.C. feuda. V. feudalism; proprietate feudala. fiat. Pre?ul — necorespunz?tor realit??ii — planificat de autorit??ile otomane pentru procurarea de produse alimentare necesare aprovizion?rii Stambulului. Se aplica 196 aproape tuturor produselor: vite pe picioare, carnc de vit?, sen, cirvi?, grîne, sare, lemne de construc?ie, miere, cear? etc. V. capan; fcrmanliu. D.I, fideiusiiiiie. V chez??ie. fier?rie. Yînzarea fierului constituia un monopol al domnului (vistieriei), care-I putea exploata fie în credin?? „la hier?ria domneasc?”, fie prin arendare la licita?ie. Comer?ul fierului in ora?e figureaz? printre primele forme de monopol din ?ar?. Concesionarul era ?inut s? vind? fierul dup? un nart fixat de c?mara domnului sau de vistierie. Supu?ii austrieci ?i ru?i beneficiau de privilegiul desfacerii directe a fierului. Printr-un hrisov al divanului ?. Rom. din 1809, monopolul vînz?rii fierului se desfiin?eaz? cu începere din anul urm?tor. V. upalt. A.C. firfiric; var. firfiric?. Transpus in polonezul firka (moned? veclie de 4 gro?i polonezi), a indicat o moned? austriac? de argint în valoare de 3 crei?ari (Dreikreuzerstilck). în ?. Rom. ?i Mold. a p?truns sub forma ?i numele polonez (firka); in Trans. vine direct din Austria. A circulat pe pia?a intern? în prima jum?tate a sec. 19. La 1844 avea 14 parale. V. gros. A.C. firman. Porunc? scris? emânind de la sultan, dar semnat? numai de marele vizir ?i purtind pecetea sultanului (turaua). Dac? la dreapta turalei figura apostila sultanului, f. se numeau ?i: halii-i humaium (scrisoare imperial?) sau hatli-i ?erif (scrisoare ilustr?). în general, diplomele sultanului se numeau name. Orice f. con?inea o formula prin care se men?iona c? este întocmit în conformitate cu ?eriatul ?i cu legile (kanun) anterioare. F. de investire a domnilor era un act oficial solemn, redactat pe pergament, cu aur ?i tuf, de obicei intr-un limbaj poetico-oficial pres?rat cu termeni arabi ?i persani. Acest f. avea caracter de halfi-i humaium ?i cuprindea, in partea de sus într-un triunghi aurit ?i înflorit, turaua sultanului respectiv. Textul con?inea numele domnului învestit ?i al p?rintelui s?u; invocarea boierilor („fala boierimii cre?tine”), f?cîndu-se apel la solidaritatea lor cu domnul ?i la ascultarea rodnic? pe care trebuie s-o dovedeasc? fa?? de sultan; motivarea alegerii domnitorului; termenul pe care era numit. Se men?ioneaz? apoi sarcinile generale trasate domnului : organizarea ?i p?strarea in bun? stare a ??rii, observarea regulilor de dreptate ?i omenie (c?tre popor in general si c?tre s?raci îndeosebi), ridicarea st?rii economice a ??rii ?i a avu?iei na?ionale pentru a se asigura predarea la timp a haraciului ?i a zaharelci c?tre Poart?, precum ?i credin?a ?i supunerea datorate de domn sultanului. Ni s-au p?strat in ?ar? 4 asemenea f. de învestirea domnilor: Matei Ghiea (1752 — 1753, de la Mahmuri I); Ion Sandu Slurdza (1821—1828, de la Mahmud II); Al. Ghica (1834 — 1812, id.) ?i Gr. GJiica (1849 — 1856, de la Abdul-Medgid). Pentru confirmarea in domnie sultanul emitea un f., numit ipca-i. (ibka „confirmare”, „men?inere”, de la beka „durat?’ ). Printre cele mai importante f. acordate T. Rom. ?i Mold. cit?m pe cele din aug. — sept. 1802, care reglementau rela?iile acestora cu Poarta, linii tind strict obliga?iile Principatelor, ca ?i amestecul Por?ii in afacerile lor interne. D.L. fisc. Prin î. sau „erar” (fiscus, aerarium, kinestâr, kirdli/i kiuestâr, ?Uamkinsct?r) se în?elegea, în dreptul feudal transilv?nean, statul ca subiect de drepturi patrimoniale, spre diferen?iere de statul organiza?ie de drept public. Prin urmare, in acest drept exista, cu privire la no?iunea de stat, o bifurcare, f?cindu-se distinc?ie intre statul ca organiza?ie ce exercit? puterea de stat, imperium-ui. si statul ca persoan? juridic? aparte, lipsit? de imperium, subiect de-sine-st?t?tor al drepturilor ?> obliga?iilor 197 |)articularc ale stalului. Deci stalul îndeplinea în cele dou? ipostaze, dup? cum c\crcila puterea sau nu, dou? roluri distincte, unul de drept public, cel?lalt de drept privat, sub acest din urm? aspect avînd drepturi ?i obliga?ii echivalente unei persoane fizice sau morale de drept privat, îns? cu unele privilegii speciale. Proprietatea bunurilor statului apar?inea f., adic? statului privit în cea de-a doua ipostaz?; acestea se numeau, în consecin??, bunuri fiscale, bona fiscalia, kinestâri joszâgok, care erau de diferite categorii: mo?ii fiscale, p?duri fiscale, cl?diri fiscale etc. Aceste bunuri erau înregistrate în c?r?ile funciare pe numele î. în procesele contra statului, I. era entitatea care figura ca reclamant sau pîrît. Ca organiza?ie de putere, statul era reprezentat prin organele din administra?ie general?. Ca persoan? juridic? subiect de drepturi patrimoniale, era reprezentat prin Cuusarum Rcgalium Director et Sacrae Regni Coronae Fiscalis, in sec. 19 prin Direc?ia afacerilor juridice ale f. (a hincstdii jogiigiji igazgatos?g )f care reprezentau f. în procese; în Trans., în perioada destr?m?rii feudalismului, aceast? sarcin? a revenit directorului fiscal. Suplica din 1804 solicita de la împ?rat numirea unui director fiscal român. F. îi reveneau mo?tenirile vacante prin desheren?? ?i averile confiscate pentru nola infidelitatis (v. tr?dam). în materie de uzucapiune, f. era privilegiat, contra bunurilor fiscale accasta exercitindu-sc in cel mai lung termen prev?zut de lege (100 de ani). V.?. îi spân V. i?pan. fiu de suflet. V. înfiere. fin. Produs de baz? al economiei feudale (întemeiat? pe agricultur? ?i cre?terea vitelor), f. apare frecvent in documente sub multiple aspecte: 1. ca parte constitutiv? a produc?iei agricole, fiindu-i rezervate por?iuni importante din suprafa?a cultivabil?: finea??, livad? de f., laz de f., cur?tur? de f., poian? de f.: 2. ca obiect al unor presta?ii c?tre domn (?i c?tre proprietarul funciar): cositul ?i c?ratul f.: 3. ca dare in natur? •(g?leat? cu f., dijm?, fina?ie) ?i în bani (florinul pe f. ?i galbenul de f.); 4. ca unitate de m?sur? a suprafe?ei, împreun? cu carul: ,,carul cu f.’?. Munca sau slujba constînd in cositul f. pe domeniile domne?ti ?i c?r?turile de f. figureaz? în contextul celorlalte presta?ii. Mai tirziu, ca urmare a procesului general de convertire a muncilor în d?ri ?i a acestora in bani, cositul ?i, poate, chiar c?ratul f. se transform? în dijm?, obi?nuit a zecea parte din f. recoltat pe p?mîntul domnesc, uneori cuantumul este de 1/20 în cazul rentei feudale. La 1765, dijma din f. era de 10 parale de stogul de m?sur?, ,,iar din stogurile ce le fac mai mari de m?sur?, cîte o para d? stinjin”. Dijma f. s-a numit ?i fina?ie, adet, g?leat? cu f. Aceast? dare devine rent? feudal? atunci cind p?mîntul cu satele respective este d?ruit m?n?stirilor sau boierilor, intr-un document din 1630» întîlnim, al?turi de g?leata de f., care e caracterizat? „dare”, ?i „florinul pe fîn”, înglobat Sn categoria d?jdiilor. „Florinul pe fin” pare a fi o form? excep?ional? a contribu?iei in natur?, de unde ?i încadrarea ei între dajdii, pl?tite obi?nuit în bani: „galbenul de fin”, figurind în acela?i text cu „florinul pe fîn” ?i dup? „lucrul domnesc”, ar putea reprezenta echivalentul b?nesc al unei presta?ii legat? de f. (cosit sau c?rat). în timpul lui C. Brinco-veanu, „rînduiala finului” se d?dea jum?tate în bani ?i jum?tate 111 natur?, pl?tindu-se cotiga de fîn cu 75 de bani. La 1741 sînt men?ionate „finul gospod”, necesar cur?ii domne?ti, ?i „finul de menzil”, necesar cailor de po?t?. La 1799, numai ?inutul Orhei d?dea vistieriei 3 500 de lei din „banii finului pentru trebuin?a grajdului gospod”. F. apare în documente ?i cu func?ia de m?sur? a suprafe?ei, intr-un document îndoielnic din 1452, se d?ruie „satul Dejeni [. ..] cu gr?dinile toate de 300 car? de fîn [ . . .]”. Slujitorul domnesc îns?rcinat cu strîngerea dijmei finului, cuvenit? domniei, se numea ??înar. V. ?i brani?te. A G .-N.S. 198 ii r tai. V. ferdel?. florin; var. florin?, forin?. Ini?ial moned? de aur emis? la Floren?a în 1252. A fost apoi imitat dc majoritatea statelor europene. Trans. a avut, pe ling? al?i f. de provenien?? str?in?, ?i un f. de aur (ducat), emis în 1325 sub Carol Robert, cu greutatea medie dc 3,55 g, titlul de 990°/00 ?i valoarea de 16 gro?i sau 100 dinari sau 200 oboli; mai tirziu, valoarea acestui I. a ajuns la 400 ?i 500 dinari. în celelalte dou? ??ri române, t. a ap?rut — cu denumirea dc I. unguresc — in sec. 15. Mai tirziu, s-au b?tut ?i i. de argint; astfel, pe pia?a Trans., circul? in sec. 18 un f. imperial de 50 crei?ari sau 100 dinari ?i un i. renan de 60 crei?ari sau 120 dinari, iar in ?. Rom. ?i Mold. este semnalat, în acela?i timp, un f. depreciat de provenien?? str?in?. F. dc aur a siîr?it prin a deveni sinonim cu ,,moned? de aur’. O serie dc monede b?tute în diferite state au purtat numele generic de f.: Jf. olandezi, î. nem?e?ti, î. ungure?ti, I. t?t?re?ti. Greutatea metalic? legal? a f. a variat dup? locul de emisiune, ceea ce se reflect? ?i în cursul lui pe pia?a comercial?. Indic?m citeva echivalen?e înregistrate pe pia?a româneasc?: în 1645, f. era evaluat (?. Rom.) la 130 bani; in 1775, I. olandez avea 104 1/2 aspri turce?ti; în 1797, un I. nem?esc se schimba contra 1,20 f. ungure?ti, iar in 1810, f. era cotat la 13 ruble. S-a men?inut în circula?ie — sub multiple alte forme — pin? la 14/26 apr. 186 7. A servit ca instrument de plat? in tranzac?ii interne ?i externe, la plata v?mii, a d?jdiilor ?i a tributului. V. galben; zlot. A.C. li loriului de cas?. Dare pl?tit? de locuitorii din Trans. in sec. 18, asem?n?toare cu zlotul de cas? din Mold. N.S· ioi de murturisanie (fassiones, specificat iones). Declara?ii pe care erau datori s? le fac? boieri cu privire la num?rul ??ranilor de pe mo?iile lor in timpul ocupa?iei austriece a Olteniei (1718 — 1739). Cei ce ascundeau familii birnice erau supu?i unei amenzi grele. M?sura era luat? pentru a asigura veniturile fiscului imperial. N.S. iol?rit; var. ful?rit, folârie. Dare asupra stînelor, în Mold. (sec. 17 — 18). Documentele sec. 18 circumscriu obiectul ?i precizeaz? cuantumul (4 lei pe stîn?) acestei d?ri. într-o carte domneasc? din 1763, se determin? cuantumul in bani ?i natur? : de fiecare stîn? se d?deau cîte 2 ughi, 2 pelcele negre de oaie ?i 2 ca?cavale. La 1717, 1. totaliza 184 1/2 galbeni, constituind venitul marelui logof?t. Strîng?torii Î. se numeau f olari. F. moldovean numit ?i strunga, ca ?i In Trans., corespunde c???ritului din ?. Koin. A.C. — N.S. folnog. Dreg?tor s?tesc în Trans., îndeplinind func?ii asem?n?toare cu bir?ii. F. sînt aminti?i ?i în ?. Rom. al?turi de bir?i, în dou? documente de scutire din < 1417 — 1418 > , B, ?i 28 febr. 1424, B, acordate m?n?stirilor Cozia ?i Tismana pentru IO case din Tîrgovi?te. N.S. folosin??. V. uzufruct. fond gr?niceresc. 1. A?a-numitul fond de provente era destinat acoperirii unor cheltuieli în cadrul administra?iei interne a districtelor. Crearea acestui fond în regimentele de grani?? române?ti transilv?nene s-a efectuat in baza prevederilor Regulamentului din 12 nov. 1766. în dristrictul n?s?udean au intrat în acest fond, ca principal izvor, veniturile din drepturile regale” (circium?rit, mor?rit ele.) ?. a. Cu unele diferen?e, cam acestea au fost ?i sursele de alimentare ale fondului de provente din regimentul orl??ean. Din acest fond s-au efectuat cl?diri de locuin?e ?i ele cancelarii pentru oli?eri, construc?ii de poduri, construc?ii de ?coli de diferite 199 grade, cheltuieli cu personalul silvic etc. El era administrat de Comisia economic? militar? (v. comisiile gr?nicere?ti). 2. Fondul dc mondire. Pentru regimentul I se men?ioneaz? într-un raport din 1777 c? deja dc atunci se f?ceau, din diurnele pl?tite gr?nicerilor pentru timpul serviciului la cordon, re?ineri in vederea constituirii Iui. Pentru regimentul II, el a fost înfiin?at la 1830. Era destinat acoperirii cheltuielilor pentru procurarea de uniforme militare din stof? de calitate mai bun?; in vederea constituirii s-au afectat sume provenite din diverse surse. 3. în timpul grani?ei militare, s-au constituit 111 districtul n?s?udean fondurile ?colare comunale, in fiecare comun?, destinate sus?inerii ?colilor primare (numite ?i ?coli na?ionale), în total 44 de fonduri. Cuantumul lor varia intre 2 000 ?i 4 000 de florini, în raport cu popula?ia comunelor. Ele au fost constituite prin capitalizarea veniturilor provenite din exerci?iul dreptului de circium?rit 111 cele 3 luni de toamn?. Fondul de provente ?i cel de mondire au existat ?i în grani?a Banatului. 4. în regimentul I transilv?nean s-a decis ca plusurile anuale r?mase din impozitul pe venitul net din meserii s? fie capitalizate, constituindu-se din ele un fond, care a fost denumit fondul acrescenielor, cu destina?ia de fond de rezerv?, din care s? fie ajuta?i gr?nicerii d?una?i prin foc, inunda?ie, grindin? sau alte calamit??i. Era, cu alte cuvinte, un fond de asigurare sui gencris. o. Diversele fonduri gr?nicere?ti erau p?strate 111 casele de diferite categorii din regiment, care erau alimentate cu sume încasate din diferite surse ?i din care se scoteau banii necesari pentru diverse cheltuieli; astfel erau: casa regimentului, casa comunal?, casa bisericeasc?. Y.?. A------) I fonl;j var. funl. Unitate dc m?sur? ponderal?, reprezentind c irca 0,5 kg sau 1/100 dinlr-oTftiaja. Foarte r?spîndit 111 Trans., f. n-a avut o m?rime stabil? ?i 11-a fost uniform aplicat 111 toat? ?ara. în sec. 16—18, s-a folosit concomitent un f. de Trans. (636,955 g) ?i unul de Buda (498,87 g); mai tîrziu (1875) circul?, în acela?i spa?iu, ?i un f. dc Yiena (560,06 g) ?i unul de vam? (0,5 kg). La 1782, 1 800 ocale de cear? erau egale cu 4 040 f. «(ocaua — 2,2 f.) A.c. formular. V. carte de judecat?. for?pan. V. vor?pan. for vicariat. V. scaune de judecat? romîne?ti ecleziastice din Trans. foruri de judecat? gr?nicere?ti. V. scaune dc judecat? române?ti laice din Trans. foruri ecleziastice. V. scaune de judecat? române?ti ecleziastice din l'ratis. frate (?. Rom., Mold., sec. 16 — 19). Termen utilizat între domnii ??rilor române, ca ?i intre mirii dreg?tori de acela?i rang pentru a marca asem?narea de situa?ie privilegiat?, ca ?i con?tiin?a unei solidarit??i ce ii unea. De ex., la 16 sept. 1676, marii boieri ispravnici ai scaunului domnesc din Bucure?ti se adreseaz? lui Badea B?l?ceanu clucer cu titlul de ,,al nostru bun frate”, semnind ca ,,fra?i” ai s?i. X.S. fraud?. Y. în?el?ciune. fr??ie. V. breasl?. frontier?. Y. margine. fug?. 1. A fost una din cele mai r?spindite forme de lupt? ale ??r?nimii aservite pentru a sc?pa de exploatare, care a c?p?tat o deosebit? intensitate dup? desfiin?area dreptului dc str?mutare al acesteia. ??ranii fugeau fie 1:1 ?ar?, fie peste hotarele ei. La 6 apr. 1659 ni?te ruminif ai m?n?stirii Arge? fugiser? in ora?ul Curtea de Arge?, ai c?ror locuitori i-au ascuns, devenind „gropi dc ruminii m?n?stirii”; la 25 apr. 1695, Mihai Canlacuzino scria bra?ovenilor c? ruminii „sintu ei obicinui?i a fugi ?i a trece 111 ?ara d-str? ?i ??zind mul?ime de ani acolo, socotindu c? se uit? ?i li s? va piiarde ucma d? ruminiic”. întrucit prin î. st?pinii feudali pierdeau bra?ele de munc? de pe domeniu, ei 200 au luat m?suri pentru aduccrcn rumînilor „la urm?’. în ?. Hoin. slrîngerea fugarilor se f?cea pe baza unei c?r?i domne?ti care împuternicea pe st?pinul respectiv ca, împreuna cu un slujba? domnesc, s?-i caute oriunde: in sate domne?ti, boiere?ti sau m?n?stire?ti. în ora?e ?i slobozii; cei care nu-i d?deau erau amenda?i cu 0 boi domne?ti ?i amenin?a?i cu aducerea „in butuci” la domnie. In Mold. slrîngerea vecinilor se f?cea cu mijloacele proprii ale sl?pînilor, care ob?ineau o carte de la domnie prin care deveneau ,,tari ?i puternici’’s?-?i caute vecinii ?i s?-i aduc? inapoi pe mo?ie ,,de grumazi” sau „cu ?treangul de git’\ Jntrucit 1*. lua uneori aspecte îngrijor?toare pentru st?pînii feudali, in tratatele încheiate cu principii Trans. se prevedea restituirea reciproc? a ??ranilor aservi?i. Masuri împotriva 1*. sint prev?zute, de asemenea, in legiuirile ap?rute 111 aceast? vreme. în (gl. 50) se prevede c? cine nu-1 restituie pe fugar este pasibil de o amend? de 12 litre de argint pl?tite domniei ?i 24 proprietarului. 1'. a fost r?spindit? ?i in Trans., unde situa?ia iobagilor era mai grea decit a rumînilor sau vecinilor. Ea este amintit? in documente inc? din sec. •14, luind o deosebit? amploare în sec. 18, cind numero?i iobagi români au trecut dincoace de Carpa?i, infiin?înd satele de a?a-zi?i „ungureni1 ’ j. F. a jucat rolul de nivelator al exploat?rii feudale; teama de l.a silit pe st?pînii feudali s? îngr?deasc? exploatarea in limite s? le spunem „suportabile”. 2. F. de bir a fost principala form? de lupt? a ??ranilor împotriva exploat?rii fiscale din sec. 16 pîn? în primele decenii ale sec. 19. Ei fugeau fie in ?ara, fie peste hotare, de unde se întorceau apoi ?i ob?ineau un regim fiscal mai u?or 111 a?a-numitele slobozii. F.b. a luat o dezvoltare deosebit? in sec. 17 — începutul sec. 19, cind a silit domnia s? întreprind? o serie de m?suri, alternind —.dup? împrejur?ri — represiunea (confiscarea averii fugarilor) cu concesiile (acordarea de u?ur?ri fiscale celor întor?i sau adu?i în ?ar? ori de sc?z?minte celor nemul?umi?i). Obiceiul de a confisca averea fugarilor de bir a fost introdus de Matei Basarab la 1638 ?i a fost p?strat de urma?ii s?i; la 19 sept. 1682 se ar?ta categoric: „cine fuge de liaraciul împ?ratului, aceluia i se vindu ?i mo?ii ?i bucate ?i tot, pentru harari’’. Tot Matei Basarab a luat ?i alte m?suri împotriva fugarilor, obligînd pe curtenii din sate s? p?zeasc? pe ??rani s? nu fug? ?i pe pl?ie?i s? le Împiedice trecerea peste hotare. Din aceea?i vreme, dateaz? ?i unele documente prin care s?tenii se angajau „s? nu fugim nici unul din sat, ce s? st?m înaintea birului s? ne pl?tim d?jdile cît vom putea”. Al?i domni — dc pild? Miron Barnovschi — au creat numeroase slobozii, c?rora le-au acordat un regim fiscal mai u?or „?i a?ea s-au înplut ?ara* In pu?in? vreme, de oameni”. Cînd f. b. amenin?a s? goleasc? ?ara de locuitori, domnia era silit? s? extind? concesiile sau s? adopte sisteme fiscale mai pu?in ap?s?toare, iixind cuantumul d?rilor ?i termenele de plat?, pentru a crea o oarecare stabilitate. A?a au procedat Antioh Cantcmir, la 1700, ?i Gonst. Brîncoveanu, la 1701, generalizind sistemul a?a-zisei ruptori?.în sec. 18 ?i primele decenii ale sec. 19, m?surile represive (urm?rirea fugarilor, interzicerea de a se a?eza în alte sate) au continuat s? se împleteasc? cu concesiile, fie cu unele reforme fiscale, fie cu înfiin?area de slobozii. De pild?, la 1756, Gonst. Kacovi?? — constatînd c? s-a pustiit ?ara din cauza birurilor ?i a pr?zilor — a liot?rit ca cei care vor reveni in ?ar? s? nu dea nimic fiscului timp de 6 luni, iar apoi s? pl?teasc? cîte 10 lei omul însurat ?i 5 lei holteiul. La începutul sec. 19, în ?. Hom. se poruncea ca „fugarii ?i tocmi-lorii nici cum s? 1111 mai fie primi?i pe nic?ieri f. . .], ci fie?care din locuitorii birnici s? se afle în eisla satului unde?i va afla h?l?duin?a”, cei care-i primeau fiind amenin?a?i c? vor pl?ti"ei d?rile fugarilor. V. b?jenm. _____ N. S- \ fiim?cîti var. fum. Darea cunoscut? frecvent sub numele de î. a avut o tripl? incidcn ?? r 1. dare pc case, pe toate gospod?riile: „fum?rit pe ?ar?, cîte ?ase or?i de c.as?v; ~. dare pe pr?v?liile din ora?e afectate comer?ului de orice fel; 3. darea pl?tit? de fiecare cas? din regiunea b?l?ilor pentru dreptul de a prinde pe?te gratuit, f. b?l?ilor, numit uneori ?i „havaetul undi?ei’’; sau pentru dreptul dc a vinde pe?te, f. numii ?i m?j?rit. în cea mai larg? ?i mai veche accep?ie, f. a însemnat o dare pe case (gospod?rii), identificate prin fumuri (hornuri). Apare sub felurite expresii: fumurii, „uf/hi pentru casa, ce se cheam? fum”, „maja de fum”, „taxa pentru foc ?i fum” sau, simplu, fum. Î11 ?. Rom., cea mai vcche 201 men?iune despre f. este cuprins? intr-un act de danie al lui Vlad C?lug?rul din 1489; In Mold., prima însemnare este legat? de numele lui Vasile Lupu. Probabil ins? c? ?i în Mold. institu?ia are o vechime anterioar? atest?rilor documentare. Din p.d.v. al cuantumului, f. — dare pc cas? — a variat dup? loc ?i împrejur?ri: sub Vasile Lupu, se pl?tea ,,cîte un leu pe cas?”, sub fiul s?u, ?tefani ?? vod?, „?ase or?i de cas?” (1 1/2 leu), iar sub Antioli Cantcmir, „cîte un zlot de toat? casa” (cca 93 bani sau 3/1 leu). Mihai Raco-vi?a a m?rit mult darea, ureînd-o la 2 galbeni „de tot hornul”; „de care, dac? au în?eles tic?lo?ii p?mîntcni, mul?i ?i-au stricat c?scioarele de le-au risipit den temelie, al?ii r?si-piau hornurile de pen c?scioare, c?ci cite hornuri avea omul in casele lui, de Lot hornul da cilc doi uglii; ?i m?car c? era iarna, ear? bie?ii oameni ?i babele ?i alt? s?r?cime pustiim casele ?i fugiau în lume plingînd, cu lacrimi suspinind, c? alt? c?scioar? nu pl?tea nici 2 or?i”. Este unul din cele mai grave aspecte ale exploat?rii fiscale din epoca fanario?ilor. F. pr?v?liilor se pl?tea propor?ional cu volumul comer?ului (1 taler ?i 48 bani — o 1/2 taleri ?i 6 bani). F. b?l?ilor consta dintr-o contribu?ie uniform? pe toate casele ((>0 bani); f. pe?telui, ce se incasa la pe?tele comercializat, a fost, intr-o vreme, de 120 bani (cca 1 leu) de car. Darea f. era general?, o pl?teau casele {respectiv pr?v?liile) nil oamenii. Totu?i, boierii, jupînesele v?duve, mitropolia, episcopii ?i m?n?stirile se bucurau de scutiri prin c?r?i domne?ti spe- ciale. De asemenea, contribuabilii de rind puteau beneficia de scutiri prin acte domne?ti infuitu personae. Dispozi?ii generale ap?reau uneori de plata acestei d?ri ?i pe supu?ii str?ini; de regul?, str?inii proprietari de pr?v?lii erau impu?i ca ?i p?mintenii. Erau exonera?i de î. ?i tinerii nec?s?tori?i, presupu?i a fi lipsi?i de case proprii. Exploatarea f. s-a f?cut fie în regie — cu deosebire darea pe case — , fie prin arendare la mezat, uzitat? mai ales pentru î. pr?v?liilor; tot prin arendare era exploatat ?i f. b?l?ilor. La 1822, Î. b?l?ilor era de 66 de bani de fiecare cas? ce se aproviziona cu pe?te din b?l?ile Dun?rii. în satele locuite de maghiari din Trans. cei f?r? p?mint pl?teau „dinarii fiimali” (sec. 14) sau „banii fumului” (sec. 14 — 17). în sec. 14, darea aceasta era de 2 dinari; in sec. urm., de 9 dinari ?i o g?in?. în sate române?ti (domeniul Oradei, de ex.), banii î. se pl?teau (sec. 16) ?i de cei cu p?mînt, fiecare colon cu scsic întreag? 8 dinari, cu jum?tate sesie 4 dinari, cu 1/4 sesie 2 dinari. F. — ca termen — dispare odat? »cu perioada Ucg. org.; impozitul pe cl?diri se men?ine ins? ?i peste aceast? dat?. V. cam?nd. A.C.-N.S. ftinas. V. funie. funduc; var. funducliu. Moned? turceasc? de aur în greutate de 3,43 g. emis? iu 1748. în ??rile române, f. a circulat in sec. 18 ?i 19 (in acest secol, paralel cu denumirea de allin), cu o valoare apropiat? de a duca?ilor europeni (venc?ieni, olandezi, ungure?ti), adic? echivalent cu 11 sau 22 pia?tri sau chiar 35 lei vechi. A servit ca moned? real? în tranzac?iile interne ?i interna?ionale, paralel cu duca?ii europeni. A.C. /funie.]Fringhic de m?surat p?mintul; partea de mo?ie apar?inînd mo?tenitorilor unui â*rtor comun. 1. F. nu era o unitate de m?sur?, ci un instrument, a c?rui dimensiune varia de la un sat la altul, dup? tradi?ia local? ?i necesit??ile practice. De aceea, in toate documentele privind m?sur?torile cu f., g?sim specificat? m?rimea sa in stinjeni pa?i sau palme, unit??i de inîsur? a lungimii. în ?. Rjm. au existat f. de 12, 15, 16, 20, 25, 30, 40 ?i chiar 100 de stinjeni, ceea ce în sistemul metric reprezint? dimensiuni între 20—200 m; Mold. a cunoscut de asemenea o mare varietate de f., avind lungimi de 10, 15, 16, 20, 22, 24, 25, 30, 33, 45 ?i 60 stinjeni (20 — 120 m). Opera?ia m?sur?torii cu f. s-a numit tragere cu i. sau funire. Se m?surau (hot?rau ?i alegeau) cu f. toate suprafe?ele de p?mint: cimp, vie, p?dure 2. F. este in accep?iunea intilnit? frecvent în documen- 202 telo ??rilor române o parte dev?lma?e din mo?ia unui ascendent connm. Coproprietarii unei Î. s-au numit eetasi ori, mai rar, furio?i. AC. furci. V. moarte (pedeapsa cu ~a). flirt; var. furtusag, furti?ag; sin. ho?ie, potlog?rie. liste infrac?iunea care consta în însu?irea pe ascuns ?i pe nedrept a lucrului altuia. Din cauza pauperiz?rii (la?elor exploatate 111 orinduirea feudal?, f. a fost cea mai frecvent? infrac?iune; mai mult, f-era adesea expresia nemul?umirii împotriva orinduirii sociale, o form? a luptei de clas?. Se furau mai ales vile, stupi, lucruri de pre?. Se furau ?i documente de proprietate, cu convingerea c?, odat? cu documentul·, disp?rea ?i dreptul de sl?pinire. Dup? obiceiul p?mîntului, f. era pedepsit mai aspru decit dup? pravile: ho?ul era spinzurat, „cum iaste leagea ??rii ?i cum se cade furului” Se pedepseau ins? cu moartea numai f. mare ?i /’. manifest: „furt de fa??”, „ho? de fa??” (cind ho?ul era prins asupra faptului sau lucrul furat era g?sit în st?pinirea Ini). F. era mare prin valoare, prin spargere, prin recidiv?. F. mic, repetat de 3 ori, era pedepsit ca î. mare cu spinzur?toare. F. de valoare mic?, în Mold. s-a numit potlog?rie. Pravilele sec. 17 au consacrat normele dreptului consuetudinar privitoare la f. mare. F. manifest a r?mas mai departe guvernat de obiceiul p?mîntului, care continua tradi?ia dreptului roman ?i-l pedepsea cu moartea, cum, de altfel, era regula ?i la popoarele vecine. Pravilele, urmînd legile agrare bizantine, nu pedepseau f. de fructe, dac? omul culegea atît cit mînca. Obiceiul s-a p?strat pin? dup? Cod. pen. (1865). Î11 afar? de pedeapsa cu moartea, f. mai putea fi pedepsit cu : ocna, mutilarea, surghiunul, b?taia, gloaba, plata ualorii duble a lucrului furat, confiscarea. Pu?ine documente constat?, în Mold. ?i ?. Rom., executarea ho?ului. De obicei, chiar prin mijlocirea dreg?torului în închisoarea c?ruia se afla, ho?ul se împ?ca cu p?guba?ul (v. plata capului). Judecata o f?cea ob?tea satului, dup? dreptul consuetudinar anterior întemeierii. Treptat, acestei judec??i, întîi i s-a suprapus, apoi i s-a substituit judecata domneasc?. în 1irgurir pîn? in sec. 17, judecau ?oltuzii ?i pîrgarii. F. manifest era judecat de domn. Dreg?torii domne?ti care judecau f. erau mai ales: pirc?labii, vornicii de tirg, marii v?tafi. F. din vie erau judecate de marele paharnic. Cînd ho?ul era necunoscut sau fugea, r?spunderea era colectiv? (v. du?egubin?; urma r?uf?c?torului). Î11 sec. 18, sub influen?a ideilor umaniste, pedeapsa pentru f. se îmblînze?tc. C. pen. Jps. pedepsea f. manifest cu plata valorii de 4 ori (46: 2), iar pe ho?ii recidivi?ti învetera?icu t?ierea miiuilor (60: 15 <3>). în Mold.,. prin nizamul boierilor, aprobat de domn (1783), se stabile?te c? f. de vite este pedepsit cu moartea numai a treia oar?. în sec. 19, L. Car. (V, 3) pedepsea î. cel mai grav c.u maximum 5 ani ocn?, iar Cond. crim. (§ 239,240), cu groapa ocnei pe via??. Cu toate c? pedepsele s-au îmblînzit, f. s-au împu?inat 111 sec. 19. Î11 1845, domnul Mold. Mihail Sturza comunica Adun?rii ob?te?ti c? i n anul anterior nu s-a înregistrat nici 1111 caz de ho?ie. V. infrac?iune pt. Trans. P.S. fustn?. Categorie, redus? ca num?r, de o?teni in ?. Horn. ?i Mold. (sec. 17 — 18), înarma?i cu suli?e (fustis), a c?ror misiune era aceea de a p?zi interiorul palatului domnesc. Pomeni?i in documente la sfir?itul sec. 16 — începutul sec. 17, f. au fost organiza?i intr-o v?t??ie, condus? de un v?taf sau iuzbase/ în sec. 17 existau f. „ot doamna”, care p?zeau palatul doamnei, ?i Î. „de divan”, care îndeplineau diverse slujbe, asem?n?toare acelora ale aprozilor. Ei înso?eau pe domn la par?zi ?i plimb?ri ?i f?ceau parte din garda domnului in vreme de r?zboi. Pentru slujba lor erau scuti?i de o parte a d?rilor.. N.S. 203' G gabrovenii. Negustor de origine bulgar? (clin ora?ul Gabrovo) sau p?mintean, care vindea produse de uz casnic, importate, la început, din Gabrovo, apoi ?i din alte p?r?i, în 1820, exista la Bucure?ti o breasl? a m?l?sarilor g. ?i o strad? cu acest nume. A.C. galben. 1. Termen generic indicind monedele de aur. Sub numele de g. (?i ducati j), au circulat numeroase monede de aur, uneori de argint ?i chiar de platin? (sec. 19): g. florin, g. turce?ti, sultanini, t?t?r??ti, ungure?ti, chezariee?ti, olandezi, olani, carolini, de Cremnitz (popular, crimen?i), împ?r?te?ti, venetici (Vene?ia), ?echini, auslro-olandczi, zarmacupi, zingirlii, dodecari, funduclii, friederici etc. Documentele române?ti îl înregistreaz? prima dat? în sec. 15; în secolele urm?toare, devine — sub unele din multiplele sale forme — moned? dominant?, de larg? întrebuin?are, servind la plata du?cgubinelor, d?rilor, gloabelor, tributului etc. împreun? cu unele monede de argint, g. au constituit un sistem bimetalist, recunoscut de vistierie, iar, ca moned? dominant?, a îndeplinit ?i func?ia de unitate metrologic?. Diversitatea speciilor de aur pe pia?a româneasc? a generat un sistem complicat de schimburi valutare ?i a fost izvor de specula?ii. Valoarea multiplelor specii de g. a variat, pe de o parte, in func?ie de greutatea ?i titlul monedelor, pe de alta, sul) influen?a legii cererii ?i ofertei ?i a devaloriz?rii argintului. De aceea, un tabel riguros obiectiv ?i complet al cursului lor nu poate fi întocmit. Men?ion?m totu?i ?echivalen?e: in 1528, un g. valora 55 aspri; în 1590, 1 1/2 taleri de argint; în 1606, 2 florini; la 1728, in Oltenia, g. era definit: „moneta ideale calcolata per un talcro leonino e mezzo”; în 1780, g. unguresc se schimba cu 3,80 lei; in 1787 cu 4 1/2 florini; în 1790,un 0 de dinari; g. furtului ?i desfrîului, 1 florin; g. p?durii oprite, 1 flodn; g. pentru r?pire de fat?, 40 florini; g. pentru înc?lcarea opreli?tii domne?ti, 6 florini etc. V. ?i amend? (pt. Trans.); V. ?i adulter; ceart?; concubinaj; du?egubin?; ferîic; grivn?; hatalm; lucru judecat; neascultare; pedeaps?;prad?; proxenetism; zavesc?. O.S. ' gomelnic; gomenic. V. clucer. gonitori de urm?. V. urma r?uf?c?torului. gornic. 2. în Trans., pe domeniile mai întinse, g. era p?durarul care judeca delictele silvice m?runte. Existau ?i g. mari, care r?spundeau de paza si de strîngerea veniturilor mun?ilor. 2. Prin extindere, nume dat pl?ie?ilor din Oltenia ocupat? de austricci (1718 — 1739) (vulgo gornicos dictos). N.S. f go?tina var. gor?tin?, go?terit, go?tin?rit, go?linit. Termen de origine slav?, cil o ctihrologie ambigu?, a însemnat o dare? (tax?) asupra oilor ?i porcilor. Ambiguitatea etimologic? a determinat un distinguo între darea pl?tit? pentru porcii ?i oile caro merg la îngr??at la munte ?i darea impus? str?inilor (oaspe?i) pentru oile ?i porcii adu?i în ?ar? la p?scut. în cazul prim, am avea un fel de impozit direct, obligator pentru to?i locuitorii care folosesc p??unile din munte ?i chiar apele de munte. Trebuie remarcat totu?i c? g. a devenit o dare general?, adic? impus? pe întinderea întregii ??ri, ?i privind ,,?i boierii ?i cler ?i sirbii, cîmpulungenii ?i vrîncenii”. Aceast? g. s-a mai numit, în Mold., desetina din porci, expresie care indic?, originar, ?i cuantumul ei; iar, în ?. Rom., dijm?rit. Al doilea sens, de tax? (vam?), apare în formul?ri ca: urm?toarea: s? aib? a c?utarea pentru to?i rîm?toriî cei str?ini cî? trec din ?ara Ungureasc? ( = Trans.) aici în ?ar? la j?ru ?i apoi iar îi duc înapoi Insti- tu?ia a existat în ambele ??ri ?i figureaz? printre cele mai vechi orînduiri fiscale, intr-adev?r, în ?. Rom., ea apare, sub numele de vam? a porcilor ?i oilor, în documente de la Vladislav Vlaicu (1364— cca 1377) ?i Mircea cel Mare. Termenii go?terit, go?linit„ go?tin?rity desemnînd darea pe oi ?i porci, se întîlnesc frecvent în documentele sec. ITk în Mold., termenul g. abund? de asemenea în documentele sec. 15. Darea go?tin?ritului se aplic? pe oi ?i porci ?i figureaz?, cînd explicit („go?tina oilor”, „go?tina porcilor’ cînd implicit („go?tina”). Cuantumul g. a variat în raport cu natura d?rii — tax? pentru p?scut sau dare direct? —, ca ?i în raport cu timpul. Astfel, str?inii pl?teau obi?nuit o tax? în bani pe cap de oaie sau porc cîte 8 bani. P?mîntenii pl?teau, lit general, pentru 10 capete, un leu. Unele documente înregistreaz? îns? ?i alte cifre, în 1732, domnul constat? c? „prostimea” a pl?tit g. „de 15 oi doi lei”; considerînd c? era o „asupreal?”, domnul o reduce la un leu pentru 10 oi; în ian. 1768. Gr. Calimah reduce g. de la 5 parale vechi de oaie, la 10 bani noi de oaie; în 1806, printr-uu hrisov, Al. C. Moruzi hot?r??te „s? adaoge cîte un ban de toat? oaea în vremea go?ti-nei, peste zece bani a c?m?rii domne?ti [...]”. Str?inii erau impu?i mai u?or comparativ cu p?mîntenii. La 1785 pentru oile din Trans. care p??unau în Mold. se pl?teau ».pentru v?ratic" cîte 6 bani noi de oaie; dac? oile r?mîneau ?i iarna in Mold. „atunce vor 20b pl?ti go?tin? cate 10 bani de oaie Ia go?tinarii de streini’'. încasatorii g. se numeau go?-tinari ?i erau fie slujba?i domne?ti, fie împuternici?i ai concesionarilor, care purtau acela?i nume. Domnul acorda scutiri totale sau reduceri de g. N. Al. Mavrocordat scute?te pe arhierei, m?n?stiri, preo?i, boieri mari ?i mici, jupînese s?race, mazili, negustori, curteni ?i alte bre?ele ,,care se scosese peste obiceiul vechi”. Turcii erau scuti?i complet sau impu?i la un cuantum redus: ,,o para de oaie”, pe cind ceilal?i str?ini pl?teau, cam în aceea?i vreme, 2 parale de oaie, iar p?mîntenii 1 leu la 10 oi. Dare important?, ?., atit ca tax? pentru str?ini cit ?i ca impozit (dajdie) asupra p?nrîntenilor, putea fi exploatat? in regie sau prin concesiune in baza unei licita?ii publice sau prin arendare (Hurmuz gclepul .,cump?rase” de la ?tefan Pctriceico ,,o gor?tin? de oi turceasc?”). în caz de neplata la termen ? ?., contribuabilii erau supu?i la amenzi, care decuplau adeseori cuantumul legal: „cite un leu oaia”. Venitul rezultat din ?. reprezenta un post important in bugetul statului. I n document din Mold. înregistreaz? citeva cifre semnificative: ..Suceava, 9 000 lei vechi: Neam?ul, 3 350; Roman, 800; Bac?u, 2 400; Tecuci, 350;: Covurlui, 130; Tutova, 1 000; Vaslui, 1 000; F?lciu, 670; Cern?u?i, 2 310; Hîrl?u-Doro-lioi. 1 650; Boto?ani, 850; Cîrlig?tura, 100; Ia?i, 1 500; Birsani, 5 500”. La 1757, ?. oilor îi adus 57 000 lei visterici Mold. în 1811, „darea ?. ?i a desetinei s-a vindut f.. .] cu 160 000 pia?tri''. Ca rent? leudal?, ?. a variat între 1/10 ?i 1/30, dup? regiuni. G~ dispare ca nomenclatur? ?i organizare odat? cu reformele fiscale ale Reg. org. A.C. gratiiilus labor. V. lucru clomncsc. gra?iere. V. iertare. gr?din? (zcciuial?). V. dijm?. gr?m?tic. Subaltern al logof?tului, care scria documente domne?ti. Termenul ?., împrumutat ele la cancelaria bizantin? prin filiera sud-slav?, era sinonim cu diacj-?i pisar?. * In ?. Rom. 10 iun. 1415, B, iar în Mold. 1422. Dreg?toria în sec. 18 avea 3 trepte, prima fiind ocupat? de ni. ?. (ex. Daponte, al 2-lea ?. sub C. Mavrocordat, ajunge m.g. sub I. Mavrocordat, 1743). în 1776, vel g. avea rang egal cu vel paharnicul. M. Fotino a fost m.g. al lui ?tefan Racovi?? ?i al lui Al. Ipsilanti. In sec. 19, m.g era primul secretar al domnului. La 16 apr. 1824, m.g. din Mold. avea o leaf? de 2 ??? de lei din slujba gor?tinei. In Trans., ?. erau diecii, ajutori ai preo?ilor. P.S. gr?nicer. Militcs limilanei era denumirea oficial?, acordat? de regulamentele organizatorice de baz? ?. care compuneau regimentele de grani?? transilv?nene. Sin.: milites confinicirii, Gr?nz (Gr?nitz)-Militarcn, ori simplu Gr?nzer, c?rora le corespundea în române?te termenul de ?. To?i la un loc c6nstituiau mili?ia de grani?? (limilanecr mililia, Gr?nz-Miliz), ale c?rei unit??i, fiind compuse din diferite na?ionalit??i din regiunile de margine ale imperiului, alc?tuiau o mili?ie na?ional?: nationalis mili?ia limilanea, Xationul-Gr?ntz-Miliz. Astfel, ?. din districtele române?ti de grani?? formau la un loc mili?ia româneasc? de grani??: limilanea mililia valachica, împ?r?it? in mai multe regimente de grani??: Xational-Gr?nlz-Regimenter, limitanearum Vallachicarum regimina nationalia. Aceast? categorie a popula?iei, caracterizat? prin denumirile de mai sus din p.d.v. na?ional ?i militar, constituia concomitent ?i o categorie social?, de particular? importan?? în cadrul general al popula?iei transilv?nene: statutul (starea) militarilor]. Situa?ia ?. în raport cu serviciul, cu familia ?i cu bunurile, obliga?iile ?r drepturile lor personale ?i patrimoniale erau determinate de cele dou? calit??i pe care le de?ineau: cea de soldat ?i cea de ??ran liber agricultor, inseparabil reunite în persoana lor; iar acordarea posesiunii sesiilor era indisolubil legat? de prestarea serviciului gr?nicercsc. G. posedau un ansamblu de drepturi, condi?ionate de îndeplinirea unui ansamblu de obliga?ii. A. Obliga?iile ?. erau de trei categorii: 1. militare; 2. privitoare la lucrul ob?tesc (Gemridedicnste) ; 3. privitoare la convie?uirea în familie ?i socie- 16 - c. 12 209 late. B. Drepturile, avantajele ?i beneficiile prev?zute în favoarea g. alc?tuiau un echivalent fa f? de obliga?iile ?i presta?iile acestora; ele erau, de pild?: 1. primirea ca plat?, ? de c?tre g. care se aflau in serviciu militar efectiv în timp de pace, a unei diurne; 2. primirea armelor ?i a muni?iei necesare si a echipamentului de piele; scutirea de contribu?ie a :urnicer .o?tirile musulmane, regulate sau neregulate (akingiii, t?larii, ba?i-buzucii). Dup? chiar termenii folosi?i pe actul emis de autorit??ile otomane unui supus al imperiului care pl?tea h. (gizie) rezult? c? semnifica?ia h. era de capilafie, cu sensul de r?scump?rare anual? a vie?ii: „i s-a îng?duit s?-?i p?streze capul in anul acesta”. Cu vremea s-a ad?ugat ?i motivarea c? supu?ii nemusulmani ai imperiului fiind scuti?i, mai ales in urma desfiin??rii practicii impozitului militar de sînge (dev?irme). de serviciul militar, h. ar reprezenta contravaloarea b?neasc? a acestei scutiri. H. era astfel perceput ii! toate posesiunile otomane din Europa, inclusiv Dobrogea, raialele ?i apoi Banatul. Prin extensiune, a fost colorat cu un sens politic ?i, aplicat ??rilor cre?tine independente sau ajunse in vasalitatea otoman?, a devenit un semn remuneratoriu al recunoa?terii primatului politic ?i militar al Imperiului otoman, un adev?rat iribut, marcind stalului de dependen?? al ??rii care-1 suporta. Cel dintîi domn român care se constat? a ii pl?tit sume de bani turcilor ca h. a fost Petru Aron care trimitea sultanului, în 1456, suma de 2 000 de florini ungure?ti drept h. Ylad ?epe? refuz? s? pl?teasc? tributul majorul la 10 000 de duca?i, ceea ce provoac? invazia lui Mehmed II in ?. Rom. ?tefan cei Mare pare a fi pl?tit 3 000 de zlo?i t?t?r??ti anual, in afara perioadelor de r?zboi. II. maxim pl?tit de ?. Roin. a ajuns, in pragul domniei lui Mihai Viteazul (1593 — 1594), la suma exorbitant? de 155 000 de galbeni, iar cel pl?tit de Mold. la 65 000 galbeni in aceea?i epoc? (domnia lui Aron Tiranul). Aceast? nemiloas? exploatare a ??rilor române a pricinuit agravarea sarcinilor fiscale suportate de masa ??ranilor dependen?i sau liberi. în cele din urm?, au avut loc r?scoalele celor trei ??ri române, aliate Sfintei ligi patronate de Casa de Habsburg, de pap? ?i de Vene?ia. Dup? încheierea p?cii, administra?ia otoman? a îm-blinzit în mare m?sur? regimul exploat?rii; dup? domnia lui Radu ?crban, h. ??riio române este recalculat la 1/3 sau chiar 1/4 din h. din ultimul deceniu al sec. 16, cu sc?deri concomitente la celelalte obliga?ii. O important? majorare a li. a avut loc la începutul domniei lui Matei Basarab, ca pre? al recunoa?terii de c?tre Poart? a domnului a ies de ?ar?: h. a crescut de la 45 000 la 130 000 de taleri, cifr? la care a r?mas pin? la Brin-coveanu; la 1703, acesta a ad?ugat la h. înc? 230 sau 240 de pungi, h. ajungind astfel la 520 de pungi sau 260 000 taleri. Cit prive?te Mold., în vremea domniei lui Vasile Lnpu, li. era de cca 70 000 de taleri, r?minînd aproximativ acela?i piu? la începutul sec. 18; la 1714 era de 133 de pungi sau 66 500 taleri, mult mai mic decil al ?. Rom. în 1769, cind izbucne?te marele r?zboi ruso-turc, li. oficial al celor dou? principate era de 619 pungi (303 500 pia?tri) pentru ?. Rom. ?i de 135 pungi ?i 444 1/2 pia?tri (67 944 pia?tri) pentru Mold. Hati?erifurile emanate de la sultan, dup? 1774. recunosc ,,pronomiile” ??rilor rirnâne ?i plafoneaz? contribu?iile lor conform spiritului Tratatului de la Kuciuk-Kair-ârgL 214 Un kununname sccret al sultanului Sclim III din 1792, violind Tratatul de la Kuciuk-Kainargi ?i hatihumaiumurile ?i sencdurile pentru „pronomii”, reglementa contribu?ia real? o (arilor romane, astfel: pe ling? vechile sume pl?tite drept h., urma s? se mai dea amici cu titlul de venit nou înc? 1 000 pungi de ?. Rom. ?i 500 pungi de Mold. „pentru cu voievozii s? nu fie ap?sa?i cu havalele mai multe dccit gizielele lor stabilite” {art. 2). Rikiabiilc r?min stabilite la 500 pungi pentru ?. Rom. ?i la 300 pungi pentru Mold. ’:'!ia (hedia) r?mine la 00 000 de guru?i pentru fiecare ?ar?, jum?tate urmind a se p.-c-da vistieriei imperiale, iar jum?tate „slujitorilor înaltei împ?r??ii” (art. 4). în ai ? ?’» se face totalul contabil al suinelor datorate în virtutea noilor dispozi?ii secrete: 2 245 pungi pentru ?. Rom. (= 1 122 500 lei) ?i 1 050 1/2 pungi ( — 525 250 lei) pentru Mold. Conform stipula?iilor inspirate de Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, obliga?iile ??rilor române c?tre turci deveneau portabile, nu cherabile ca pin? alunei, pentru a se 'St?vili abuzul func?ionarilor otomani veni?i in ?ar? s? ridice aceste sume; calculul se -f?cea dup? calendarul coranic, ceea ce dovede?te c? ?i in trecut se urma acest calcul. Lucru -iresc, dac? ?inem scama c? durata trienal? normal? a domniilor era în func?ie guru?i de la Mold., plus între 1 500 (?. Rom.) ?i 250 (Mold.) guru?i. Se fixeaz? ?i o tax? forfetar? de cheltuieli de cancelarie. Acestea au fost sumele reale minime care s-au pl?tit de c?tre ??rile române Por?ii, intre 1774 — 1828, cu excep?ia anilor de ocupa?ie rus? austriac?. Numero?i agen?i diplomatici sau c?l?tori str?ini trecu?i prin ??rile roman·- în aceast? perioad? (1774 — 1828) considcr? to?i c? cel pu?in jum?tate din veniturile celor dou? ??ri (apreciate pentru ?. Rom. la aproximativ 4 milioane de pia?tri, iar prnfcru Mold. la 2 milioane) luau drumul Istanbulului sau al serhaturilor. Aceast? ?spoliere, la care se adaug? men?inerea in marc m?sur?, cu toate prevederile tratatelor si senedurilor, a cvasimonopolului otoman, a frinat evolu?ia economic?, social? ?i politic? a ??rilor române pin? in 1829, cind, in virtutea Tratatului de la Adrianopole, s-a stabilit un tribut forfetar (ineluzind toate celelalte d?ri oficiale) de 2 milioane de pia?tri pentru ?. Rom ?i de 1 milion pentru Mold. Aceste sume, ini?ial ap?s?toare, ?i-au pierdut foarte repede caracterul spoliator, 111 urma rapidei prosperit??i economice ob?inute prin desfiin?area cvasimonopolului otoman ?i prin încadrarea economiei ??rilor române în marele comer? mondial. Conven?ia de la Paris (1858) a stabilit prin art. S un tribut de 2 500 000 pia?tri pentru ?. Rom. ?i de 1 500 000 pia?tri pentru Mold. Dup? constituirea principatului autonom al Trans. sub suzeranitatea Por?ii, aceast? provincie româneasc? a pl?tit ?i ea li., dar mult mai mic decit ??rile române extracarpa-tice; el era în general de 10 000 — 15 000 florini anual. O majorare mai important? a survenit la 1658, cind Poarta a cerut lui Aca?iu Barcsai un h. de 40 000 de florini anual. D.L.-N.S. har?. Termen militar folosit de cronicarii moldoveni pentru a desemna lupta cu sabia. N.S. has-i huma iun. Termen sub care administra?ia otoman? în?elegea domeniul pro-priu-zis al sultanului. Numeroase mo?ii din Dobrogca, Banat ?i raialele Dun?rii (Turnu, Br?ila) aveau caracterul de h.h. D.L. 215 (halahn. .1. în ?. Rom. ?i mai ales in Mold., sanc?iune in bunuri (vite), în bani sau miict^pcntfu înc?lc?ri de liotarc ?i tulbur?ri chiar indirecte ale st?pinirii unui imobil, excep?ional chiar pentru alte fapte. Numeroase atest?ri de la 1474 ?i 23 apr. 14nî in ?. Rom., pin? la finele sec. 18, 111 Mold. Se percepe ,„cum este obiceiul din veci’’, i onsla în vaci, oi, mai ales boi, de la 3 boi la 125 vaci (4, 6, 12, 13, 20, 22, 24, 50, G :·). in vite ?i bani, iar de la linele sec. 17 ?i mai ales in cel urm?tor, tot mai mult inlr-o sum? rotund? de bani. C.R.Î. (pr. 13, z. 134), la ,,certarea pre trupv dup? „voia jude?ului”, prev?zut? (dup? Farinaccius) pentru cel care ,,cu puterea sa” sau, iiuirmat. mut? hotarul, adaug? „certarea cu bani, ce s? dzice s? pl?teasc? hatalm’\ pentiv cel. ce „va fi mutat furi? singur hotarul”. Î.L. (gl. 346, z. 33), p?strind textul identic. înlocuie?te h. prin prad?]. în cazuri asem?n?toare, termenul telmic lipse?te sau, mai ales-în ?. Rom., este înlocuit prin gloab?]. H. se incasa, cu porunca domniei, de m?inV>iirea imunitar? (Dealul: 1474) in hotarul înt?rit, de banii localnici de la cei care pier-zind procesul ar sup?ra pe cei c?rora li s-a înt?rit mo?ia (1480), de jude? (7 aug. 1696), dar cu deosebire de domnie. în general, se fixa prin conven?ie scris? sau oral?» de sat, intr-o hot?rnicie, „la ce jude? s? va prileji [...], s? aib? a da gloab? care s? chiam? hullalmo jude?ului”, sau de cel amenin?at de o înc?lcare. H. era ridicat (penlru domnie?) de marele vornic (1636), de marele logof?t (1668) sau de dreuiUori inai mici (bani ?. Rom.). Se lua pentru t?ierea hotarelor (1583, ?. Rom.), mutarea pietrelor sau stilpilor de hotar, stricarea iazului de moar?, cosire, arare, folosirea p?rnîn-lului peste stilpi (1633) sau f?r? voia st?pînului (1634), înecarea linei crue: de hotar (1659), nepredarea unei m?rturii false privind hotarele (1636), atragerea cl?ca?ilor fugi?i (1773 ), spargerea capului «1601 — 1611) ) ?i, în mod curent, de la jur?torii care au jurat strimb (numeroase exemple, pin? la 1668). Î11 caz de executare abuziv?, se restituia integral sau pe jum?tate sau re?inîndu-se o „spinare de dtal”, dar la 1636, domnul amenin?? c? boii de hatalm ,,vor fi pieritori’’ (ve?nici, ..de mo?tenire”). La 17 iul. 1628, B, domnul decide ca Borcea, dac? va pierde 111 fa?a megie?ilor tocmelnici, s? restituie Ananii boul închinat (hatalm) de acesta, în pricina lor de împ?r?ire a unui loc. H. oglinde?te efortul clasei dominante de a consolida privatizarea st?pînirii p?mintului care l?rgea practica hot?rnicirilor, in condi?ii de vie contesta?ie, f?cind necesar? o aspr? represiune, folosit? ?i ca surs? de venituri domne?ti. Structural se înrude?te cu zavescaf, foriiat, gloaba î conven?ional?; p?r?ile interesate particip? contractual la func?ionarea unei sanc?iuni intrat? totu?i temeinic sub controlul stalului feudal ?i încasat? de acesta. Variind dup? gravitatea înc?lc?rii, cuantumul p?streaz? un element de ritualizare cifric? (cf. num?rul jur?torilor). În sec. 15 — 16 se sanc?ioneaz? mai des înc?lcarea hotarului unui sat de c?tre altul, îndeosebi in ?. Rom. Institu?ia h. a ap?rut in ob?tea 111 descompunere, fiind repede receptat? de dreptul domnesc. V. G. - O. S. hati?erif. Ca ?i liatihumaium, a fost un ordin de cabinet al sultanului, purtîn? pecetea (tugra) ?i o formul? autograf? imperial?; era adresat obi?nuit înal?ilor demnitari ai imperiului si con?inea dispozi?ii de importan?? deosebit?. în raporturile cu ??rile române, decretele cele mai importante îmbr?cau de asemenea forma h. A?a erau: li. de confirmare în domnie, h. de mazilire a domnilor, li. cu con?inut divers (confirn’are. de privilegii, acte de gra?ie ?i curtoazie, ordin contra abuzurilor practicate de doimii ?i boierii ??rii ?.a.). II. — ca acte ale puterii suzerane — dispar odat? cu proclam.;rea independen?ei României (1877). A.C. hatman. 1. Denumirea li. a fost împrumutat? de Mold. în sec. 16 din Polonia* Exceptind pe li. de divan, crea?ie tirzie în ?. Rom., h?tm?nia a fost o dreg?torie specific? Mold. *1541. A. Caracterul predominant militar al h. rezult? din atribu?ia sa de a comanda întreaga armat?: „pe to?i o?tenii”. De la început, li. a fost mare dreg?tor, cu rang imediat dup? marii vornici, membru al sfatului domnesc. Veniturile hatm&'iM 216 f?ceau din ca lina din cele mai m?noase dreg?torii. Multe rude ale domnilor (Simion Movil?, fra?ii lui Yasile Lupii etc.) au ocupat dreg?toria de h. Ca to?i marii dreg?tori, h. a avut ?i atribu?ii politice, administrative ?i judec?tore?ti. Politic, el ajuta pe domn, ca „sfetnic de tain?’’ sau primind sarcini delicate ca aceea dat? de domn h. Orî? de a aresia pe Sigismuncl B?thory. R. Atribu?iile administrative ale h. erau: a. Obl?duirea asupra Sucevei; din sec. 16 pîn? 111 sec. 19, h. a purtat titlul de ,,hatman ?i pîrc?lab de Suceava'*. II. nu exercita efectiv pirc?l?bia, ci o supraveghere asupra pirc?labului, iar nsai tirziu asupra ispravnicilor din ?inutui Suceava, b. II. semna hrisoavele domne?ti, în locul marelui logof?t, 111 lipsa acestuia, c. Grija de ?iganii domne?ti, care aduceau serioase venituri domnului. Slugile h?tm?ne?ti abuzind, Miron Barnovschi a interzis h. ?i subalternilor s?i s? se ocupe de ?iganii m?n?stire?ti ?i boiere?ti. ?iganii domne?ti s-au numit ?i ,,?igani h?tm?ne?ti’*; la 17 dec. 1717 sînt men?iona?i ?iganii domne?ti ?i cei ce ?in uY ,,toiagul h?tm?nesc”. d. Din sec. 18, supravegherea menzilurilor, adic? a po?telor. C. ii. avea in sec. 16 ?i 17 ?i atribu?ii judec?tore?ti. El judeca: a. pe subalternii ?i pe oamenii de sub comanda sa pentru orice fapte, afar? de tr?dare; b. pe orice împricina?i care se 111 voiau s? fie judeca?i de el; c. pricinile civile sau penale, privitoare Ia ?iganii domne?ti. Aceste atribu?ii s-au p?strat ?i in sec. 18. A?ez?mintul lui Const. Mavrocordat din 1741 hot?ra c? marele h. va judeca ,,pe ceata sa ?i pricini de giude-c?l isi de str?ini”. Asupra subalternilor ?i ?iganilor, h. avea prin hot?rirea domnului din 4 ??« 1741 drepturi de judecat? asem?n?toare cu cele exercitate de marii vornici asupra celorlal?i locuitori. Veniturile ,,h?tm?ne?ti” erau mari; ele proveneau de la subalterni ?i de la ?igani; la 22 iun. 1677 este men?ionat? ,,dajdea h?tm?neasc?”. în 1775, cînd i s-a iixat li. leaf? de 4 200 lei anual, i s-au reglementat ?i plocoanele. D. în sec. 18 (a doua jum?tate), rolul li. de comandant militar s-a redus, dezvoltîndu-i-se atribu?iile de poli?ie. R?spundea de lini?tea întregului teritoriu, dar in special pentru marginile ??rii. C?pitanii, existen?i din sec. 17 in fiecare ?inut sub jurisdic?ia li., s-au p?strat ?i 111 sec. 18. II. avea sarcina s? urm?reasc? ?i s? prind? pe tilbâri. El era ?ef al jandarmeriei, dar ?i comandant al gr?nicerilor. In 1775, h. avea inc? sub ordinele sale cca l) 000 oameni. Avea ?i o incliisoarct a sa: ,,grosul h?tm?niei”. In ser. 18, h. a p?strat atribu?iile de judecat? asupra ?iganilor, a pierdut administrarea ?iganilor domne?ti, a primit atribu?ia de a face publica?iile pentru vinzarca la mezat],. Principala lui atribu?ie a r?mas poli?ia. II. elibera pa?apoartele ?i r?va?ele de drum, îndeplinea formalit??ile de expatriere a celor condamna?i la ,,des??rare” ?i r?spundea pentru incendii, avind sub comanda sa ,,tulumbele h?tm?niei”. II. avea sarcina s? prind? pe rât!f?c?tori, s?-i supun? la primele cercet?ri, s?-i transporte la departamentul crimi-21aîic(:sc, iar dup? condamnare, la locul de executare a pedepsei. Competen?a h. se întindea asupra teritoriului ??rii, iar in capital?, numai asupra mahalalelor, ora?ul propriu-zis r?m?mnd in competen?a lui vel aga. Cond. crim. a consacrat aceast? împ?r?ire a competen?i intre h. ?i ag? (§ 2 )). II. avea dreptul s? execute liot?ririle ce pronun?a ?i s? ia ,,zechiiala” din banii ce se vor împlini de la debitori sau de la pr?d?torii tilhari. in sec. 19, h. ?i-a p?strat veniturile ?i rangul de dreg?tor cl. T, cu toate c? s-au înmul?it Ii. în 1818, nazirul menzilurilor care, ca subaltern al h., conducea po?tele, a primit r?ngi;! de ,.h. al menzilurilor", dreg?lorie deosebit? ,,dc cealalt? h?tm?nie” El a primii ii· sarcin? ?i marginea Prutului, din care cauz? i s-a mai spus ,,h. de margine’* sau .Ii. Priitului”. Acest al 2-lea h. avea rang egal cu cel?lalt li., era membru al divanului : prin el se eliberau pa?apoartele ?i avea venituri care însumau 50 000 lei anual. Penau a fi mai clar? deosebirea intre cei doi h., i s-a spus celui vechi „vel hatman al polii ? ?*, iar celui nou „li. de Prut'' sau ,,h. de margine'*. Dreg?toria h. a fost men?inut? prin lieg. org., p?strindu-i-se atribu?iile poli?iene?ti, dar dîndu-i-se din nou ?i atribu?ii militare. J. II. divanului. Î11 ?. Rom. 11-a existat o dreg?lorie de h. corespunz?toare celei din Mold., comandantul armatei fiind aici marele sp?tar. Al. Ipsilanti a cre.:t dreg?toria de ,,li. al divanului”, echivalent? cu aceea de vornic de aprozi din Mold-, avind sub ordinele sale pe zapciii divanului, 1111 same?. un logof?t, un ceau?, un 217 stegar ?i pe to?i bumba?irii. Prin hrisovul clin 26 dec. 1812, Ioan Caragea a organizat h?tm?nia divanului, care preg?tea judec??ile divanului ?i executarea hot?ririlor acestuia. H. divanului era marc dreg?tor, participa la judecata veli?ilor boieri, uu avea salariu fix, dar primea 80 scutelnici ?i 10 % din valoarea proceselor, care ii aduceau cca 30 000 pia?tri anual. Prin hrisovul din 8 dec. 1816, Caragea i-a precizat atribu?iile si i-a dat 6 zapcii ai h?tm?niei. P.S. hnvaet; var. avaet. Originar a însemnat orice venit. în ??rile române, li. apare sub regimul turco-fanariot ?i îmbrac? forme multiple. Kste o institu?ie tipic feudal?. întemeiat? pe ideea c? serviciul public (res publica) constituie un obiect de drept privat. De aici o scrie de consecin?e: serviciile publice sînt venale: titularii se comport? ca proprietarii funciari, tr?ind din exploatarea lor arbitrar?; clasa dominant? acapareaz? toate activit??ile cu caracter public ?i le exploateaz? in spirit monopolist; domnul creeaz? sau inventeaz? servicii publice, pe care, în virtutea dreptului de cloniinium eminens, le trece, prin vînzarc sau arendare, în domeniul privat; de asemenea, bunul public este parcelat si dat în exploatare clasei privilegiate. în documentele ??rilor noastre, li. se prezint? sub variate înf??i??ri. 1. H. cu caracter ocazional, reprezentind venitul marilor dreg?tori, ob?inut priii vînzarea unor slujbe: h. v?tafilor de plai in beneficiul vel vornicilor, li. zapciilo:. li. pl?tit de c?pitanii de menzilnri boierului nazir al menzilurilor, h. pl?tit laminarea slujbei dese-tinci etc. 2. II. cu caracter periodic, d?ri sau dajdii pl?tibile anual (sau trimestrial — sferturi): s?pun?ritul — beneficiar vornicul de harem; cot?ritul—beneficiar murele c?m?ra?; ciohod?ritul — beneficiar marele cioliodar; v?dr?ritul, pl?tit de regiunile viticole în beneficiul sp?tarului al doilea: p?rp?ritul ?i g?rdur?ritul; c?minâritul — beneficiar marele c?minar; diverse alte taxe puse pe case, vite, mo?ii etc. în beneficiul domnului ?>. II? cu caracter de taxe ocazionale: h. undi?ei, tax? la pescuit, in folosul c?im?c?miei Cra iovei;, taxele pentru c?r?ile de judecat?, c?r?ile condicarilor, ale polcovnicilor de jude?, aie v?tafilor de plai, ale egumenilor, ale starostilor, pentru hrisoavele isnafurilor de frunte etc.,, toate instituite prin hrisovul lui Caragea din 1 iul. 1814, in beneficiul ,,logofe?ilor mari de ?ara de sus ?i de josv; h. — tax? suplimentar? —pl?tit la exportul rîm?turilor, ir> folosul doamnei. 4. II. întîmpl?toare: arend? stabilit? în tranzac?iile dintre particulari, h. -a sfin?irea unei biserici. Din parcurgerea acestor multiple forme ale h., se poate desprinde principiul enun?at mai sus: toate serviciile cu carrcter public (administra?ia, justi?ia, biserica, breslele, comer?ul, finan?ele) sint transformate in surse de venituri, din care trag beneficii clasele privilegiate. II. constituiau o surs? de venituri abuzive atît de importat?, ineît, dup? ce C. Mavrocordat a decis salarizarea dreg?torilor, ace?tia nu au renun?at la h. tradi?ionale, preferind s? depun? vistierului lefurile lor spre a p?stra h. Grigore Al. Ghica a desfiin?at h. tocmai din cauza abuzurilor pe care le prilejuiau, deoarece ,,nimic nu putea s? echivaleze cu violen?ele comise de oamenii care stringeau havactuF\. V. adet. N.S.-A.C. liavactiil doamnei. V. doamn?. havaetul p??unii. V. suhat. havactul undi?ei. V. fum?rii; hanaet. liavalagiu. Termenul semnific?: cineva îns?rcinat cu o anumit? misiune, limitata sau extins?, de obicei 111 leg?tur? cu executarea ordinelor date de Poart?, care se numeau havaele. A mai însemnat, 111 sens restrins, ?i un slujba? fiscal îns?rcinat cu strînsul birului-V. podvoad?. D.L. 218 ha valea. Orice contribu?ie în numerar sau produse, pretins? ??rilor române de demnitarii turci (zaherea, cherestea, salahori ctc.); nu se putea solicita ?i percepe, principia], decît în virtutea unei porunci venind direct de la Poart?, în baza rapoartelor de neces tiile înaintate acolo de demnitarii otomani locali. în firmanul sau iradeaua de încuviin?are a li. se specificau ?i condi?iile prest?rii sau pl??ii. Domnii înaintau, prin capuche-haieleie lor la Poart?, documente oficiale cu presta?iile efectuate sub form? de h., în vederea reducerii contravalorii lor din har aci sau din geaigea, iar documentele erau înregistrate in condicile respective ale administra?iei otomane (pt. tribut, pt. geaigea etc.) în vederea •evich:nJ( i ?i controlului. Turcii, pentru simplificare, împ?r?eau orice sarcin? impus? celor 2 ??ri române?ti in 3 p?r?i, din care o parte ap?sa asupra Mold. ?i 2 p?r?i asupra ?. Rom. (cel pu?in pin? 111 1718 ?i dup? 1739. deci 111 perioada cind Oltenia nu mai era alipit? posesiunilor habsburgice). II. au lost impuse de turci începînd cu sec. 17 ?i corespund vechiului tennei; românesc de origine greac? de angarii. Ele aveau ?i sensul de d?ri în general; categoriile fiscale care pl?teau d?rile cu rupta erau „ncsup?ra?i la obi?nuitele havaeli” <179«). D.L. —N.S. hcregliic; var. haraghie. Termenul a circulat paralel cu b?nârie, descmnînd me?te?ugi’ baterii monedei ?i îns??i instala?ia afectat? acestui scop. în Mold. a existat o li. ia Su'-(’;)va, înfiin?at? de Petre I Mu?at, iar în ?. Rom. alta, numit? b?nârie sau haraghie, iiifiin^î? de Madislav I. Trans. autonom? ?i-a avut b?n?riile proprii pentru monedele principatului, între 1538 ?i 1088; monede austriece ?i ungure?ti s-au b?tut în Trans. pin? S11 1867. Me?terii specializa?i în baterea monedelor s-au numit lieregari sau b?nari. AC. herie; herlie. V. feric. hielenie. V. tr?dare. hirotonire; var. hirotonisite. Actul prin care o persoan? intr? în ierarhia bisericeasc? ?i este investit? cu harul de a oficia serviciul religios. Prin h., care se s?vîr?ea in altar, dobindea: diaconia, preo?ia ?i arhicria. Pentru func?ia de diacon ?i de preot se oficia numai de episcop pentru eparhia sa. 1. Pentru ca un candidat s? fie hirotonisit, trebuia : o., s? fie de sex masculin; b. s? fie botezat dup? rînduiala bisericii cre?tine. 2. în afar? de cc.îe dou? condi?ii fundamentale ar?tate mai sus, candidatul la h. trebuia: a. s? fie un credincios convins ?i s?-?i exprime credin?a în public, 111 biseric?, f?cînd un jur?mînt ?solemn c? va p?zi cu grij? tradi?ia ?i canoanele bisericii cre?tine; b. s? fac? toate acestea dir. convingere; c. s? fie s?n?tos ?i f?r? infirmit??i care s? împiedice buna desf??urare a serviciului religios; tf. s? nu aib? angajamente sociale; e. s? se bucure de o bun? reputa?ie; s? îndeplineasc? anumite condi?ii de virst?, care au variat. Episcopul Întreba de obicei satul in care trebuia s? a?eze, prin li.· un diacon sau un preot. H. nu se putea face dac? salul nu se obliga s? suporte d?rile candidatului la preo?ie sau diacorne. în Trans., dieta a stabilit (1730), la cererea clerului unit, ca episcopul s? nu hirotoniseasc? un preot f?r? asigurarea între?inerii acestuia de c?tre st?pînul de p?mînt. In ? i'om., Al. Moruzi, pentru a pune cap?t abuzurilor ce se f?ceau cu h.., avertizeaz? pe- episcopi s? nu fac? preo?i ,,f?r? trebuin??”, adic? peste nevoile reale ale satelor, !îv:r;d 111 acela?i timp ?i un tarif pentru oficierea li. Datorit? fiscalit??ii excesive din sec. 18 — 19, mul?i locuitori c?utau s? scape de sarcinile fiscale f?cîndu-se preo?i. Dup? o reiat.·!re de la începutul sec. trecut, „la Teleorman ?i la Olt se g?sesc sate unde cei mai mul?i ??rani sint popi ?i diaconi, f?r? s? ?tie carte". La 1810, în satul St?nisl?ve?ti-Vla?ca, carc 11 case, existau: 2 preo?i, o diaconi ?i 3 ?ircovnici; in satul Crînguri, cu 13 case, 3 preo*j ?i 5 diaconi etc. La 3 febr. 1813, constatind c? înmul?irea preo?ilor aducea locuitorilor ..îijvârcinare ?i nedreptate”,loan vod? Caragea poruncea s? nu se mai fac? preo?i decît acoîo vinde este ,,cu adev?rat lips? ?i trebuin??”, viitorii preo?i urmînd a fi ale?i de pîrc?-labii satelor numai din cei ,,f?r? pricin? de dajdie”. La 26 febr. 1815 se poruncea din 219 nou s? nu se mai hirotoniseasc? preo?i ?i diaconi dintre birnici, ci mimai dintre feciorii de preo?i ?i ?îrcovnici, care erau scuti?i de bir. l’n alt aspect se întilne?te in Trans. unde — dup? unirea for?at? cu Roma — numero?i preo?i refuzau s? fie hirotonositi de cpiscopii uni?i ?i primeau h. de la episcopii din ?. Rom. sau Mold. La începutul cre?tinismului, h. se f?cea f?r? public. In evul mediu românesc, h. se s?vir?ea dup? prescrip?iile canonice universal acceptate, în interiorul altarului, în public, in prezen?a poporului, care era chemat s? m?rturiseasc? dac? e vrednic candidatul de gradul bisericesc la care va fi ridicat. Episcopul era li. de un sobor de 3 episcopi, 111 termen de cel mult 3 luni de la declararea vacan?ei, afar? de cazuri de mare nevoie, care puteau pricinui amîn?ri. Candidatul la episcopat trebuia ,,s? ?tie bine psaltirea [...J, cu osîrdie sfintele canoane^ sfînta evanghelie, cartea apostolatului ?i toat? dumnezeiasca scriptur? La înce- puturile cre?tinismului, candidatul trebuia s? aib? vîrsta de 50 de ani; Iustinian a redus-o la 35, iar mai tirziu s-a stabilit vîrsta de 30 de ani. Acela care intra in ierarhia bisericeasc? prin h. regulat? nu mai putea ie?i cu voia lui, ci numai prin depunere (caterisire)' pentru abateri grave de la canoanele biserice?ti, sanctionate de organele competent? ale bisericii. 3. Actul care se s?vir?ea in afara altarului ?i prin care candidatul era pricit in ierarhic, in gradele inferioare, dar nu i se da harul de a administra sfintele taine, se numea hirotesie. T.Y. - N.S. hînsar. Mult? vreme s-a crezul c? li. moldoveni alc?tuiau un corp de oaste ce lupta pentru prada ci?tigat? în b?t?lie. De curind s-a ar?tat c?, în realitate, este vorba de un corp de oaste c?l?rea?? al c?rei nume deriv? din cursorcs (= care alearg?); ei sint tntîlni?i cu numele de husari sau h. ?i în Peninsula Balcanic? în sec. 10—11, iar mai tirziu in Ungaria ?i Polonia, unde alc?tuiau trupe regulate de cavalerie u?oar? (husarones). Î11 Mold. sint aminti?i ca un corp de oaste la 1476 cind, cu prilejul htptei de la Valea Alb?-R?zboieni, cronica ??rii afirm? c? ar fi murit pin? ?i husarii, o?s.eni vesti?i”. Husarii (hinsarii) au continuat îns? s? existe ?i 111 sec. 16—17. în a doua jum?tate a sec. 17, intr-o vreme cind organiza?ia h. dec?zuse ?i cind nu mai erau mul?i amatori pentru înscrierea în acest corp, cind era nevoie de h.. ace?tia erau înscri?i cu for?a, cîte unul dintr-un sat (doc. din 18 dec. 1659). în aceast? vreme slujba h. ?i obliga?iile lor nu erau prea u?oare; la 15 apr. 1662, 2 vecini din M??c?u?i care „s-au înscris la hin.sane*'* se roag? de medelnicerul Nicolae Buhu? s?-i „rad?” dintre li., dindu-i-se din nou vecini. De?i în cunoscutul izvod de bir din 1654, h. figureaz? cu suma de 3 139 de galbeni ?i 12 potronici, la începutul sec. 18, cind hins?ria dec?zuse, D. Cantemir ii enumera printre osta?ii scuti?i de d?ri. Nu cunoa?tem cu precizie efectivele h.; probabil c? num?rul lor nu va fi trecut nici o dat? de citeva mii, avind in vedere faptul c? în fiecare tinut exista în general cîte un steag de h. Din documente mai tirzii rezult? c? h. primeau din partea domniei bl?nuri pentru îmbr?c?minte ?i c? erau condu?i de v?tafi ?i mari v?tafi. N.S. hîrtiii?; var. hîrtiar. Termen format din etimonul ,,hirtie*\ a denumii pe slujba?ii îns?rcina?i cu a?ezarea ?i perceperea d?rii personale stabilite prin sistemul „hîrliUor' introduse de G. Duca. In Mold., h. s-au numit ?i Miliari. V. bir. AC. hirtie. V. pecelluifuri ro?ii. liirtie dc zi. V. cita?ie. hlizu. V. fi inie; racl?. hoyet. Act judec?toresc sau notarial uri 1 at de la 1111 (udiu sau nwllo. Prin li. se confirma ?i legaliza vinzarea unui bun imobiliar in proprietate personal? (n i'JL·)* indieîndu-se pre?ul de vinzare ?i dclimitindu-sc proprietatea vir.dut? prin hotarele pro- 220 pricla?ilor vecine. Uneori se folosea pentru asemenea acte termenul de temlik. Printr-un? h. se putea legaliza ?i o procur?, sau se certifica eliberarea din robie (t?t?reasc? sau turceasc?). Astfel, într-un document de la Radu Mihnea se spune: „[...] domnia mea am zis s?-?i scoat? hoget cum l-au slobozit, ins? el nici hoget n-au avut”. D. L. hold?; sin. iug?r. A desemnat aceea?i unitate de m?sur? a suprafe?ei; de asemenea, un cîmp acoperit cu sem?n?tur?. S-a folosit în agrimensura empiric?. A. C. holtei. S-a bucurat de tin regim fiscal privilegiat. La 18 iun. 1676, un locuitor din Mold. „a fost holtei ?i n-a avut dajdic'·*. A?ez?mîntul d?jdiilor lui C. Mavrocordat din Mold, (1741 — 1712) distinge mai multe categorii de h.: 1. ,,holteii întregi, cu muste?e”, numi?i ?i ,,holtei de virst?”, care au cas? ?i sînt f?r? p?rin?i, vor fi cislui?i ca un casnic „?i s? pl?teasc? pe cîte capete îl va ajunge cisla satului”; 2. h. ,,cu mam? ?i cu cas?, acie nu s? vor socoti holtei, ce ca un casnic va da birul lui”; 3. „holteii cei cu p?rin?i ?i cei ce nu vor avea casele lor os?bitc vor pl?ti birui pe jum?tate”; 4. h. „copilandri, cii carii n-au muste?i, acia nu vor da nemic?, nici s? va num?ra”. Cuantumul birului, în perioada aceasta, era de cite 105 parale pe trimestru (cifert sau sfert) pentru casnici ?i primele 2 categorii de li. ?i de 55 parale sau de 20 parale pentru categoria III. în 1756, sub C. M. Racovi??, omul c?s^j? pl?tea 10 lei pe an, iar holteiul o lei, în 4 sferturi. Raportul de 1,2 între c?sa? ?i holtei era acela?i ?i la 30 aug. 1826. H. erau scuti?i ?i de obliga?iile feudale. Privilegiul fiscal al h. era adeverit prin pccefi de h., care se acordau destul de parcimonios. II. erau singurii admi?i 111 breasla cioclilor, din motive de ordin fiscal, ei fiind prefera?i altor-categorii de impozabili. A.C. ^ hoii?aqiuni. Y. compozi?ie; omagiu. ho?ari. Figureaz? în documente cu 3 sensuri: 1. cuprinsul unei posesiuni private sau publice; 2. linia desp?r?itoare dintre bunurile funciare private sau dintre ??ri; 3. margine, limiL?. Cu primul sens, il intîlnim in cele mai veclii documente de limb? slav?. P?mînturilc pe care erau a?ezate tîrgurile ?i ora?ele apar?ineau domnilor ?i se numeau h. domne?ti. Ca linie desp?r?itoare, h. este sincronic institu?iei juridice a posesiei. II. dintre ??ri s-a definit concomitent cu ideea de stat ?i s-a precizat în primele tratate ale ??rilor noastre cu vecinii, precum ?i în diversele conven?ii de h. începînd cu aceea din 1544 dintre ?. Rom. ?i raiaua? Br?ilei. La început, probabil ?i în cazul ??rilor române, h. 11-a fost precis delimitat, a avut un caracter flotant, mi?eîndu-se într-o zon? no man’s land, pe care bizantinii au numit-o limes, corespunz?toare, în parte, primelor zone de margine ale statelor medievale române?ti. Linia desp?r?itoare putea fi natural? — „zarea dealului”, cump?na apelor, Dun?rea etc. — sau conven?ional?, cum erau h. raialelor turce?ti de pe malul slîng al Dun?rii, de la l lotin ele , sau li. dinspre Polonia. Y. hot?rnicie. A.C. hotarnic?. V. hot?rnicie. hotarul lui Halii pa?a. Teritoriu din sudul Basarabiei ocupat de otomani, încredin?at t?tarilor nogai prin hogetul dat. de capugi-ba?a Ilagj Ilalil aga la 1666. N.S. liol?rire. Y. carte de judecat?. hot?rnicie: var. hot?rnicire. 1. Problema a?ez?rii hotarelor s?tc?li se pierde 111 negura vremii: anterioar? întemeierii statelor feudale române?ti, ea continu? s? se pun? dup? aceea pentru satele nou înfiin?ate. De ea se leag? terilorializarea ob?tilor gentilice ?i segmentarea teritoriilor tribale. Din sec. 15 începe s? se pun? problema 22 J parcel?rii subsecvente ?i crescinde a hotarelor fiec?rui sat. Legat? dc privatizarea st?pîni-rilor funciare în societatea feudal?, aceasta cap?t? o mare amploare. Ambele probleme *se traduc în drept prin procedurile de partaj ?i de a?ezare a unor hotare pentru prima oar?, eventual de restabilire sau recunoa?tere a lor. Atit hotarele de sat, cît ?i cele de ocin?, mo?ie, domeniu etc., pot fi tulburate, înc?lcate, distruse, cu sau f?r? contestare a titlului juridic pe care se întemeiaz? ?i pe care îl închipuie pe teren. Procedura h. apare în toate aceste cazuri restitutorie, pacificatoare ?i represiv?. Complexitatea vie?ii social-economice face ca transmiterea mo?tenirilor, ie?irile din dev?lm??ie (în cre?tere cu cît ne apropiem de sec. 19) ?i transferurile de proprietate nitre vii cu titlu oneros sau gratuit, precum ?i numeroasele treceri de st?pîniri funciare in alte mîini cu titlul de sanc?iune penal? sau fiscal?, s? necesite schimb?ri par?iale continue ale traseurilor de hotare, ceea ce se realizeaz? cu aceea?i procedur? de h. adaptat? scopurilor limitate care se urm?resc. H. este un capitol de drept funciar. în structura ?i evolu?ia ei istoric? se oglindesc puternica leg?tur? a ob?tii satului cu p?mîntul ei de via?? ?i de hran?; monopolul funciar c?tre care tinde clasa feudalilor ?i pe care aceasta ?i-l realizeaz? intr-o m?sur? asupritoare; imobilismul societ??ii feudale, cu economia ?i morala ei de st?ri, inclusiv idealul, niciodat? atins, de a realiza o leg?tur? indestructibil? între acela?i om (sau neam de oameni) ?i acela?i p?mînt de ba?tin?. Pe aceast? linie hotarele devin b?trîne din veac, pe unde au mers de totdeauna. De aici nevoia în procedura h. de a se începe de la hotarul existeijt, de la vechiul hotar, modificarea lui fiind cauzal?, un accident recent care trebuie dovedit cu mijloace materiale, pe baza unui titlu juridic concret ?i posterior. Dimpotriv?, hotarul str?vechi, în condi?iile societ??ii feudale române?ti, este un fenomen de memorie colectiv?, care îl leag? într-un mod specific de ob?tea ??ranilor, de sat, depozitarul acestei memorii. Atît pentru sat ?i mai tirziu pentru ora?, cît ?i pentru statul feudal, h., la toate nivelurile lor, constituie o problem? esen?ial?, de ordin politic, economic ?i social-juridic. în 1835, Mihai Ghica, mare vornic al ?. Rom., recuno?tea c?: prigonirile dc hotarele mo?iilor sint acum pricina celor mai multe ?i mai grele judec??i intr-aceastâ ?ar?”. Pentru rezolvarea acestei complexe probleme, domnul ?. Rom. a creat dreg?toria de mare portar, in timp ce 111 Mold., h. constituiau una din atribu?iile marelui logof?t, care realiza din ea venituri importante. Chiar atunci cînd nu prive?te hotarul satului, h. este o problem? a satului, care se afirm? ca marele hotarnic al propriului s?u teritoriu. Statul feudal i se va substitui în aceast? func?iune, f?r? îns? a-1 putea îndep?rta cu totul, din care cauz? al?turi de domn, devenit mare hotarnic al ??rii, în virtutea a?a-numitului drept de domeniu eminent, satul ?i ob?tea lui vor fi mereu prezente în opera?iile de h. De?i domnul ?i satul în întregul Iui vor ap?rea mereu ca hot?rnici excep?ionali, in general competen?a lor se exercit? prin delega?ie: boieri ?i agen?i domne?ti, pe dc o parte, grupe reduse, specializate, ?i grupe largi dc megia?i, pe de alt? parte. ?i la un nivel ?i la altul apar hot?rnicii specializa?i pe baz? de experien??. II. constituind un vast •sector de via?? economic? ?i juridic?, ?i organizarea lor procedural? este destul de specific?, între procesul penal primitiv ?i litigiile civile de sat, pe de o parte, ?i marile ac?iuni tehnice de h., pe de alt? parte, deosebirile sint esen?iale. Chiar aspectele privitoare la probe ?i la judecat?, în ciuda unor tr?s?turi comune, încadrate intr-un context institu?ional diferit, nu sînt identice la cojur?toria penal?, la jur?torii civili ?i la hot?rnici. II. folose?te în parte, dar nu in mod necesar, hot?rnici, a?a-zis „jur?tori”, ea recurge la jur?-mînt ?i la blestem, ca toat? procedura feudal?, ?i se serve?te de judecata megia?ilor, fie în complete de ob?te, fie în grupuri restrînse, coerente. Aceste tr?s?turi îns? 11-0 pot transforma — cum s-a f?cut 111 mod tradi?ional — intr-lin simplu caz de cojur?torie. Hot?rnicii care depun jur?mînt 111 îndeplinirea misiunii lor nu pot fi interpreta?i ca for-mînd o simpl? subdiviziune a unei categorii de „jur?tori”, 111 care s-ar g?si reuni?i în mod artificial cojur?torii penali, jur?torii civili ?i hot?rnicii. II. constituia una dintre ramurile cele mai originale ale dreptului vechi românesc, cu un aport considerabil de drept popular ?i chiar folcloric, pu?in influen?at de dreptul receptat romano-bizantin ?i valorificat în mod substan?ial de dreptul scris al sec. 19, în afara codului civil din 1865. Din nefericire, nu posed?m studii comparative suficiente pentru a putea desprinde fondul 222 comun sau tr?s?turile comune ale h. sud-est europene, în afara influentei dreptului bizantin savant. în aceast? direc?ie, comunicarea prof. N. G. Svoronos la Congresul de studii* bizantine de la Bucure?ti (1971) aduce sugestii pre?ioase. 2. Desf??urarea· procedurii de h. Pîn? la C. Mavrocordat, procedura era urm?toarea: partea interesat? se adresa domnului; acesta, primind cererea, în Mold., poruncea, fie unuia sau mai multor dreg?tori sau fo?ti dreg?tori, sau chiar direct unor persoane din localitate, uneori f?r? a le ar?ta calitatea, s? tac? h. cerut?; fie unor înal?i dreg?tori s? pun? în mi?care procedura ?i ace?tia, la rîndul lor, porunceau unor subalterni s? o efectueze în locul lor. Mergîndla. fa?a locului, hot?rnicii stabileau hotarele. In ?. Rom., p?r?ile interesate se prezentau domnului sau, în Oltenia, ispravnicului Craiovei, ?i luau, pe baza celor dou? r?va?e date de domn sau de ispravnic, un num?r egal de boieri hot?rnici (între 6 ?i 12, iar la repet?ri, de h., între 12 ?i 24). Dup? recomandarea de a merge la fa?a locului, a-i strînge „pe to?i la soroc” ?i a stabili p?r?ile fiec?ruia, ?inînd seam? de actele prezentate ?i ascultîndu-i pe megia?ii pe care îi chemau acolo (Mold.) sau pe eventualii martori (?. Rom.), domnul poruncea delegatului s?u (Mold.) sau boierilor hot?rnici (?. Rom. ) s? pun? semne, adic? s? delimiteze partea fiec?ruia prin semne de hotar ?i s? încheie un proces-verbal pe care s?-l semneze ?i megia?ii (Mold.) sau omul domnesc care asista la h. (?. Rom.) ?i s? i-l* trimit?. Primind porunca domneasc?, dreg?torul delegat s? hot?rniceasc? (Mold.) sau boierii hot?rnici lua?i pe r?va?e domne?ti (?. Rom.) se prezentau la fa?a locului ?i procedau la h. Prima formalitate era chemarea p?r?ilor interesate cu ar?tarea de a aduce ?i; înscrisurile pe care le au ?i, în Mold., a „oamenilor buni ?i b?trîni”, iar 111 ?. Rom. a ,,omului domnesc”. Dac? cei chema?i se prezentau cu înscrisurile (hrisoave, zapise, hot?-rîri judec?tore?ti), acestea se citeau ?i interpretau pe îndelete, opera?ia putînd dura, uneori, mai multe zile. Î11 cazul cînd printre actele prezentate era ?i o hotarnic? mai veche., necontestat? de p?r?i, lucrurile se simplificau, pentru c? se mergea pe semnele ar?tate in ea. Dac? înscrisurile lipseau cu des?vir?irc sau erau insuficiente, a?a c? hot?rnicii nu se puteau l?muri din ele, sau erau contestate, ei recurgeau la alte probe ?i anume, la oameni buni ?i b?trîni care ar?tau hotarul, uneori sub jur?mint lnat chiar cu carte de blestem ?i cu brazda 111 cap. în cazuri foarte importante ?i confuze, se deplasa chiar domnul la fa?a locului. Dup? stabilirea in mod abstract a drepturilor p?r?ilor, se f?cea determinarea lor pe teren prin m?sur?toare (sforire, funire) ?i apoi, însemnarea hotarelor (stîlpire, împietrire), prin bolovani, sub care se îngropau adesea c?rbuni ?i cenu??, prin înfierarea copacilor de pe hotar etc. (v. semne de hotar). Uneori se aduceau, pe ling? oameni buni ?i b?trîni care cuno?teau situa?ia de fapt, ?i copii în vîrst? fraged?, destina?i, unii, s? ajung? c?lug?ri (c?lug?ra?i), ?i astfel, ca ?tiutori de carte, s?-?i aminteasc? mai bine ?i mai mult timp de hot?rnicirea la care au asistat; altor copilandri se c?uta s? li se întip?reasc? mai trainic în memorie evenimentul, prin b?taie ?i tragerea puternic de urechi sau de p?r. Dup? efectuarea li., dreg?torii (Mold.) sau boierii (?. Rom.) hot?rnici întocmeau un raport (m?rturie hotarnic? — Mold : care de h. — ?. Rom.), 111 care ar?tau cum au procedat spre a se conforma indica?iei primite ?i rezultatele la care au ajuns. M?rturia hotarnic? sau cartea de li. era dat? p?r?ii interesate, spre a o duce domnului. Dac? li. nu era atacat?, domnul o confirma printr-o carte de h. in care ar?ta cum a decurs procedura, inen?ionînd eventualele incidente, ?i înt?rea st?pînirile în limitele stabilite de hot?rnici. Mutarea pietrelor de hotar, odat? stabilite de reprezentan?ii domniei, se pedepsea cu asprime; în Mold. amendase numea liatalm ?i era încasat? de marele logof?t, iar dintr-un document muntean din 3 apr. 1641 rezult? c? stricarea pietrelor de hotar se pedepsea cu o gloab? la domnie de 100 de galbeni „dup? obiceiul pe care l-au f?cut megia?ii fra?i de ocin?” (în documentele din sec. 16 amenda se nume?te ?i grivn?). Neaplicindu-se principiul autorit??ii lucrului judecat în vechiul nostru drept, procesele de h-, ca ?i celelalte, se reluau de multe ori. CHeodat? domnul trimitea pe aceia?i hot?rnici s? refac? lucrarea, dar. de obicei, la cererea p?r?ii interesate se f?cea o nou? h., în ?. Horn., cu un num?r dublu de boieri deeit la cea anterioar?: partea lua „hot?rnici peste hot?rnici, 24, ca s?-i acopere ?i s?-i calce pe cei 12”. Alteori, opera?ia se repeta înc? ?i se ajungea chiar la 48 de boieri. în aceste condi?ii, h. erau foarte costisi- 223; isitoare. în Mold., marele logof?t incasa cîte 1 galben pentru fiecare piatr? de hotar pus?; aceea?i sum? o primea ?i marele portar din ?. Rom. pentru fiecare boier hotarnic : cum ace?tia erau in num?r de 6, 12, 24 sau chiar 48 ?i cum, pe timpul h., fiecare din ace?tia trebuia osp?tat, g?zduit ?i d?ruit, la o li. se cheltuiau sume mari de bani. De pild?, la 1785 se cheltuise la o hot?rnicie în Prahova suma de 179 de taleri. La 1686, la o alta în Oltenia, 75 de taleri, din care fiecare din cei 12 boieri primiser? cîte 1 galben, iar portarul luase pentru „osteneal?” 6 taleri; separat, se consumaser?: o bute de vin, o vac?, 10 oi, 20 de g?ini, 10 gi?te, 7 curci, 4 saci de f?in? etc. ?inind seama de aceast? situa?ie, locuitorii mai s?raci refuzau s? fac? h. C. Mavrocordat a c?utat s? aduc? îmbun?t??iri procedurii h. atit în Mold., cît ?i în ?. Rom. Astfel, în Mold., in instruc?iunile c?tre ispravnicii de ?inut, el le pune în vedere ca procesele de li., ca ?i cele-lalte, s? fie rezolvate de ei direct ?i s? nu le mai trimit? la cancelaria domneasc?, pu?ind rindui ?i mazili din ?inut ,,s? mearg? s? hot?rasc?”. Ispravnicii s-au deprins greu cu noile atribu?ii, dar cu timpul, practica h. prin mazili delega?i de ei devine curent?. Cind domnul primea el însu?i jalba, trimitea, prin marele logof?t, un pitac „deschis·” ca o circular?, sau o carte „închis?” cu pecetea domneasc? ispravnicilor, spre a cerceta singuri, ori Împreun? cu o fa?? bisericeasc?, unul sau mai mul?i boieri sau mazili. în ?. Rom., domnul, caimacamul Craiovei, boierii ispravnici sau chiar judec?torii, la cererea p?r?ii interesate, delegau unul pîn? la 12 boieri s? mearg? la fa?a locului ,,ca s? aleag? ?i s? hot?rasc? mo?ia dev?lma?e sau înc?lcat?”. Cind printre hot?rnici erau boieri mari, fiecare dintre ace?tia reprezenta mai mul?i boieri hot?rnici, uneori in mod inegal, chiar cîte „unul drept cîte 12”. Prav. cond. men?ine aceast? regul?, schimbînd varia?ia reprezent?rii în raport cu treapta ?i dreg?toria boierilor desemna?i hot?rnici (XXXIV, 6), dup? cum se ar?tase pe larg ?i în hot?rîrea divanului din 1776, care dispunea ?i ca un egumen hotarnic „s? fie drept ?ase” boieri. In ceea ce prive?te reiterarea îi. în ?. Rom., C. Mavrocordat le limiteaz? la maximum 4, cu 6, 12, 24, 48 boieri hot?rnici; iar Alex. Ipsilanti reduce procedura la 3 judec??i, cu 6, 12, 24 boieri. Partea care cerea h. era, ?i în aceast? perioad?, in drept s?-?i aleag? boierul (Mold.) sau boierii (?. Rom.) hot?rnici: în primul caz, partea potrivnic? îl putea accepta pe acela?i sau cerea un altul. In ultimii ani ai sec. 18, atit în Mold., cît ?i în ?. Rom., începe s? se recurg? la serviciile unui om de specialitate (purtîncl uneori titlul de inginer), ca hotarnic sau ajutor al acestuia, punîndu-i-se în vedere s? întocmeasc? ?i harta de starea locurilor. în felul acesta a fost abandonat? încel-incet cartea de blestem, atît de hulit? in ultima ci perioad? de aplicare. Pentru stabilirea suprafe?elor ?i deci ?i pentru determinarea hotarelor, se f?ceau m?sur?torile cu stinjenul, palma ?i degetul. Acestea nu aveau îns? totdeauna acelea?i dimensiuni; de aici motive în plus pentru procese ?i dificult??i serioase în rezolvarea lor. în unele h.. spre a se evita neîn?elegerile, se arat? dimensiunile palmei folosite ca unitate de m?sur? (22, 25, 28 cm); iar în altele, din ?. Rom., se men?ioneaz? c? s-a m?surat cu stinjenul lui ?erban Cantacuzino sau al lui Gonst. Brîncoveanu, ori, din Mold., c? s-a m?surat cu stinjenul de 8 palme domne?ti. Prav. cond. — în dorin?a de unificare a unit??ilor de m?sur? ?i de înl?turare, in modul acesta, a numeroaselor confuzii la care d?dea na?tere varietatea lor — prevede c? la m?sur?torile f?cute cu stinjenul vechi, acesta s? se converteasc? în stinjenul nou (XXXIV, 2); iar L. Car., în acela?i scop, dup? ce stabile?te ca m?sur?toarea s? se fac? cu stinjenul ar?tat în sineturi (al lui C. Brîncoveanu sau al lui ?erban Cantacuzino), adaug? c?, in lipsa unei asemenea men?iuni, se va m?sura cu stinjenul lui ?erban Cantacuzino, care se va scrie de aici înainte în c?r?ile de h. ?i în zapisele de vinzare a mo?iilor (II, 4, 9). Dac? p?r?ile erau de acord asupra hotarului stabilit, hot?rnicii îl însemnau ?i incuno?tin?au autoritatea care îi învestise, spre a înt?ri lucrarea. în caz de nemul?umire, ei refereau în acest sens, punîndu-se termen la divan, spre a se judeca pricina. Nici judec??ile divanului nu erau definitive, pentru c? se putea face apel la domn ?i chiar cele date sub conducerea lui se puteau relua. în ?. Rom., în hot?rîrea divanului din 1776 ?i in Cartea cercet?rii de impresur?ri de mo?ie din 1775 se prevedea c? în cazul cind unul dintre împricina?i era nemul?umit de judecata ispravnicilor, urma s? fie trimi?i to?i cu carte de judecat? la 224 divan. La cea de-a treia hot?rnicie, cu 24 de boieri veli?i („s? aib? loc fie?tecare drept 12”) se f?ceau de asemenea cercet?ri la fa?a locului ?i se puneau pietre. Hot?rirea acestora r?niînea „nestr?mutat?”. Reglementînd materia h., Prav. cond. (XXXIV) mai înscria — In afar? de cele ar?tate mai sus — urm?toarele practici consuetudinare: to?i vecinii s? fie prezen?i la li. cu înscrisurile ce posed?; hot?rnicii s? nu se bazeze pe h. anterioare, a?a cum se obi?nuia s? se fac?, pentru c? acestea puteau fi gre?ite, ci s? fac? m?sur?torile din nou. Pietre s? nu se pun? îns? decît cîndp?r?ile potrivnice „s? vor odihni [...] sau cînd s? va face domneasc? hot?rîre de la divan care va r?mîne nestr?mutat?”. Mutarea hotarelor ?i „împreusurarea” locului altuia este sanc?ionat? cu „pedeapsa ce orinduiesc pravilele împ?r?te?ti”, plus plata cheltuielilor pricinuite. încearc? s? limiteze cheltuielile mari care s? f?ceau la h. ?i stabile?te norme utile pentru efectuarea lor, precizind ?i havaetul hotarnicilor ?i al vel portarului ?i treap?dul port?relului. L. Car. (II. 3, 2 — 11) repet? unele dispozi?ii ale Prav. Cond. ?i aduce îmbun?t??iri procedurii h. S. ?i în Trans., h. constituia o procedur? de o deosebit? însemn?tate în perioada feudalismului, cînd p?mintul forma principalul mijloc de produc?ie ?i cea mai important? categorie a bunurilor supuse dreptului de proprie-nlc. Folosite atît cu ocazia ie?irilor din indiviziune. cît ?i pentru precizarea limitelor mo?iilor divize in caz de controvers?, li. se f?ceau în Trans. în anumite forme. Pentru efectuarea lor era trimis un om al recelui (I:omo regius), asistat ca martor de c?tre un delegat al unui loc de adeverire. în unele cazuri se efectuau de comisii constînd din anumite categorii de persoane oficiale (v. comisiile gr?nicere?ti). în cursul procedurii, se fixau hotarele prin anumite semne durabile (movile, pietre de hotar), în vederea memor?rii hotarelor, se aplica metoda preconstituirii de martori, prin b?taia, p?ruirea, p?lmuirea unor copii sau tragerea lor de urechi, în scopul ca ei s? nu uite locurile pe unde se afl? hotarele ?i prin urmare s? poat? depune mai tirziu ca martori în aceast? privin??. La o h. din 1766 pe teritoriul regimentului II de grani?? românesc, se men?ioneaz? c? în timpul a?ez?rii movilelor ?i pietrelor de mejdin?, cu ocazia stabilirii pe teren a limitelor între teritoriile unor comune gr?nicere?ti ?i cele ale unor comune s?testi, mai mul?i copii din ambele categorii de comune au fost tra?i de p?r ?i b?tu?i, p?lmui?i ?i tra?i de urechi „pîn? ce au plîns”. Acela?i sistem se utiliza ?i la stabilirea hotarelor dintre ??rile române; la 1539, cu prilejul b. dintre ?. Rom. ?i Trans., 3 tineri au fost b?tu?i ca s? ?in? minte, „dup? obicei”. Alt mijloc important de prob?, utilizat la h., ?inind de categoria ordaliilor, era jur?minUil cu brazda de p?mînt pecap? (iuramentum super terram). în urma efectu?rii procedurii de h., se redactau acte, nun’ite litterae metales, în cuprinsul c?rora se descriau hotarele si se indicau semnele de hot;>r fixate. Bibi.: 511, 615, 1 061, 1 089, 1 114, 1 207. kV.G.—O.S.-N.S.-Y.?. liotno?f. în Mold., în sec. 16 — 17, comandantul unui steag de 100 solda?i. în sec. 17, termenul h. era sinonim cu iuzba?a, care a circulat mai mult in ?. Rom. II. comanda de obicei slujitori ?i numai excep?ional curteni. în Trans., li. a avut sensul de comandant de o^ti, iar sub forma hodnogiu de locotenent. P.S. hran?. Obliga?ia alimentar? pe care anumite rude apropiate o aveau în vechiul drept românesc fa?? de altele nevirstnice? sau aflate 111 stare de indigen??. Era o obliga?ie unilateral? a p?rin?ilor fa?? de copiii lor minori ?i o obliga?ie reciproc? pentru ..feciori” ?i pentru p?rin?ii lor, ca unii s?-i hr?neasc? pe ceilal?i, dac? ar fi fost lipsi?i de mijloacele necesare spre a se putea între?ine singuri. B?rbatul care î?i gonea femeia din cas? era dator s? o hr?neasc?. De asemenea, în cazul cind femeia se desp?r?ea de b?rbat pentru vreo vin? a acestuia, el era ?inut s?-i pl?teasc? toat? cheltuiala h., în afara casei. Pravilele sec. 17 mai prevedeau ?i alte situa?ii în care b?rbatul era obligat s?-?i hr?neasc? femeia, de?i nu mai locuia cu el. Astfel, dac? femeia era bolnav? de lepr?, b?rbatul putea divor?a, dar trebuia „s? poarte grij? de hrana ei” cît va tr?i (J.L.. gl. 225), C. Cal. reglementa, de asemenea, obliga?ia alimentar?. El punea îndatorire tat?lui s? se îngrijeasc? „pentru 17 - c. 12 225 hrana copiilor pîn? ce vor veni în virst? de a se hr?ni de sine”, chiar dup? desfacerea c?s?toriei; aceast? obliga?ie c?dea asupra mamei numai dac? tat?l era s?rac sau decedat (în acela?i sens L. Car. . III, 16,8). Dac? murea ?i mama, obliga?ia de între?inere a copiilor trecea la ascenden?i. Copiii erau îndatora?i, la rîndul lor, s? îngrijeasc? de „cuviincioasa hran?” a p?rin?ilor, dac? ace?tia ,,au sc?p?tat”. Copiii nelegitimi, de?i se înde« p?rtau de la succesiunea p?rin?ilor, erau totu?i îndritui?i s? cear? de la mo?tenitorii legitimi ai acestora cheltuielile trebuincioase pentru hran?”, b?ie?ii pîn? la 18 ani, iar fetele pîn? la 16 ani. în Trans., în caz de deces al so?ului, femeia v?duva avea dreptul la h. pe tot restul vie?ii (piu? la rec?s?torire), în baza a?a-numitului ins vidualc. De asemenea, aveau drept la alimente fiicele în averea p?rintelui defunct pîn? la m?riti?. Acest drept îl aveau ?i copiii fa?? de p?rinte (ca ?i în Mold. ?i ?. Rom.), el formînd una din laturile con?inutului dreptului la între?inere de care beneficiau, respectiv a obliga?iei de între?inere prev?zute în sarcina de?in?torului puterii p?rinte?ti pin? la stingerea acesteia prin deces, majorat, emancipare. S.M.S. (II, 2, §4) stabilesc dreptul la h. ?i în favoarea copiilor incestuo?i ?i adulterini pe considerentul c? cre?terea copiilor ?ine de dreptul firii. V. mo?tenitor. o.s.-v.?. hrisov. Documentul prin care, in ?. Rom. ?i Mold., domnul acorda o danief, un privilegiu, o imunitate sau înt?rea un transfer de proprietate]“, o judecat?, un h. anterior (v. înt?rire domneasc?). No?iunea ?i denumirea h. au fost adoptate de cancelaria domneasc? din practica Imperiului bizantin prin fJierea sud-slav?. Cuvtniul h.,* 20 mai 1388, B, e folosit al?turi de carte? ?i scrisoare. Din prima jum?tate a sec. 17 c?r?ile domne?ti încep s? se numeasc? tot mai mult h., iar in sec. 18 ?i 19 denumirea li. se generalizeaz? ?i d?inuie?te pin? dup? Rog. org. H. se caracterizeaz? astfel: a. act juridic solemn, produc?tor de efecte statornice; b. purta, atirnat?, pecetea domneasc? (rar în aur, de obicei in ceara), fapt constatat chiar de h. Pin? în sec. 16, li. nu purta semn?tura domnului decit excep?ional. Abia de la Mihai Viteazul în ?. Rom. ?i de la Iacob Eraclid Despot în Mold. începe s? se statorniceasc? regula semn?rii h. de c?tre domn sau marele logof?t. Pîn? in sec. 16, ele nu erau semnate nici de acesta din urm?. Autenticitatea documentului era probat? cu pecetea domneasc?. în sec. 18 se stabile?te regula de. drept consuetudinar ca h. s? fie semnate de marele logof?t: „protocolite” (certificate) de acesta. De la înfiin?area condicilor (mijloc, sec. 18) ele trebuiau s? fie trecute in condica divanului. Dac? îns? cuprindeau danii domne?ti, h. trebuiau semnate de domn, pecetea fiind insuficient?. De la sfîr?itul sec. 16, domnii, începind s? emit? reguli noi de drept (drept domnesc), a ap?rut categoria h. nprma'ive, care în sec. 17 — 18 s-au înmul?it: reforma lui C. Mavrocordat (..a?ez?mîntul” din 1741), reglementarea protimisKulu? de c?tre Al. Mavrocordat (1785) s-au realizat prin h. normative. Toate legiuirile din sec*. 18 —19 au fost înt?rire prin h. domne?ti; toate hot?ririle sau propunerile adun?rilor de st?ri sau sfaturilor de ob?te erau înt?rite prin h. care, în acest caz, erau calificate „hrisoave sobornice?ti”. Valoarea unui h· in dreptul feudal era precar? din cauza concep?iei asupra puterii personale a domnului: ea era limitat? la durata domniei. De aceea, peni ni a-?i p?stra vigoarea, h. trebuia reînnoit la începutul fiec?rei domnii. Treptat, no?iune;! de h. a fost înlocuit? cu aceea, modern?, de decret, act de autoritate emis de ?eful si aiului. P.S. hrisovul i?i (de la hrisov). Categorie fiscal? in care intrau locuitorii ce-?i pl?teau d?rile potrivit prevederilor unui hrisov domnesc, nu cu satul sau ora?ul unde rezidau: b?jenari h., negustori h., jidovi h. etc. La 1826, jidovii li. din Mold. pl?teau 76 64 8 lei în 6 sferturi, iar b?jenarii li. d?deau 45 049 lei „în rmduiala ruptelor”. V. breasl?. N.S. 226 husar. V. hinsar. huzmet; var. chizmet. 1. Darul f?cut sultanului ?i înal?ilor dreg?tori ai Por?ii. H»-cadou este definit intr-un memoriu al domnului Mold. Alex. Mavrocordat. Sensul general de venituri este subliniat într-un raport al agentului austriac din ?. Rom., Fleischhackl, c?tre Metternich. Documentele sec. 19 îl men?ioneaz? frecvent. Concomitent cu acest sens, termenul l-a p?strat ?i pe cel originar de cadou, practicat de ast? dat? !n raporturile cu dreg?torii din administra?ia ??rii. V. plocon; rusumaturi. A.C. I ialovi??, Sensul termenului ?i al institu?iei este controversat. Uneori i. înseamn? vac? (,,20 de i. de nego?”; Mold., 20 dec. 1705). Sub numele de ,,vaci grase”, I. figureaz? în ?. Rom. printre cele mai vechi d?ri (1469); în Mold., ea apare mai tîrziu, sub Gh. Duca (1670), cu denumirea slav? de I. ?i dispare la mijlocul sec. 18. I., într-o strict? interpretare a documentelor existente, apare ca o prelevare domneasc? din vacile sterpe, efectuat?, la început, în natur?, iar mai tîrziu în bani. La 1696, Antioh Gantemir ar?ta c? s-au luat „ialovi?e pentru slugerie”. Ceea ce ar putea arunca un dubiu asupra acestei interpret?ri este faptul c? I. a coexistat cu v?c?ritul ?, dare asupra vitelor mari. V?c?ritul îns? a avut o sfer? de aplica?ie mult mai larg? ?i un caracter mai apropiat de impozitul modern. Spre deosebire de sulgiu?, dare similar?, i. pare a fi grevat — la început — numai pe curteni, a?a cum reiese dintr-o carte a lui Gh. Duca din 14 sept. 1669. Mai tîrziu. i. s-a extins ?i asupra ??ranilor, devenind chiar, sub Antonie Ruset, o dare exclusiv ??r?neasc?. A.C.-N.S. iconom; var. econom. 1. Persoan? aleas? din rîndurile c?lug?rilor pentru a se îngriji de buna gospod?rire a m?n?stirii, sub directa supraveghere a stare?ului. F?cea parte din sfatul m?n?stirii al?turi de stare?, vicar, duhovnic ?i eclesiarh, la care se ad?ugau ?i monahii mai virstnici, cunoscu?i prin via?a lor monastic? exemplar?. Numirea i. se f?cea, dup? alegere, direct de c?tre stare?, ?i numai în cazuri de întîrziere nemotivat? de c?tre episcop. La fiecare sfir?it de an, I. d?dea socoteala în fa?a adun?rii m?n?stire?ti. I. apare odat? cu m?n?stirile. In Mold., Miron Barnovschi, stabilind reguli monahale, în sfatul ??rii, hot?ra ca: „iconomia ?i meto?eria, cine unde va fi pus s? socoteasc?, s? nevoiasc? foarte cu socotin?? pentru agoniseala sfintei m?n?stiri”. în ?. Rom., Al. Ipsilanti, în hrisovul s?u privitor la organizarea m?n?stirilor, stabilea c? „este de mare trebuin?? a avea ?i iconum [...], el s? fie crescut în m?n?stire ?i cu ?tiin?a de toate ale m?n?stirei [...], neatingîndu-se, ori cheltuind cele de ob?te la treaba lui. sau vreunei rudenii a lui, ?i pentru toate cheltuielile ce va fi trebuin?a la ob?te, s? aib? el catastihu curat de toat? luna”. La bisericile mai mari, unul dintre preo?i îndeplinea ?i func?ia de i. 2. Termenul de i. mai este folosit ?i in afara organiz?rii bisericii, cu sensul de administrator în general. T.V. ieosar. V. irmilic. icrb?rit. Ini?ial i. pare a fi grevat vitele str?inilor aduse în ?ar? la p?sunat. Primul document care atest? aceast? tez? eman? de la ?erban Cantacuzino (19 iul. 1682). Documente ulterioare limiteaz? strict sfera de aplica?ie a acestei d?ri la vitele ?i turmele str?inilor. N. Iorga distinge între i. ?i oluc-hac: „numai aceia care aduce vitele la primat pl?te?te impozitul pe iarb?., icrb?rit. Acela care face comer? ?udcan ?i printr-o circular? din 25 iun. 1805 a vicarului din acest district, care punea in vedere preo?ilor s? îndemne familiile gr?nicerilor care dezertaser? in cursul uiLimelor r?zboaie s?-i determine pe ace?tia si re-« vin?, spre a sc?pa de pedeapsa dubl? pentru fapta lor: moartea ?i confiscarea mo?iei. P.S.-Y.?. iertare de rumiuie* ranu.dr.. iertare de virst?; sin· emancipare. Pravilele sec. 17 se ocupa de i. v., denumind pe minorii emancipa?i, adins ei? obUtduiiori, ?i arat? c? aceast? stare se ob?ine prin c?s?toria minorului, prin darea de c?tre tat? a p?r?ii ce se cuvine minorului, sau ca sanc?iune a purt?rii urîte a tat?lui fa?? tk* copilul s?u minor (fiu sau fiic?). L. Car., dînd o nou ? reglementare materiei, prevede c? minorii de 2) de ani ,,au voie a cere de la domnie iertarea virstei, ca s? se socoteasc? între virstuici”. Ei devin astfel deplin capabili f?r? a putea înstr?ina ins? lucruri mi?catoare mai înainte de a împlini 25 de ani. I. se mai dobinde?te cind nevîrstnicii siiit cinsti?i de domnie „cu cin de veli?i” (I, 3, 4—6). Prin legea din 13 apr. 1833 „pentru iertarea de virst?” se completeaz? L. Car. ar??itidu-s e (în 13 art.) formalit??ile cerute pentru dobîndirea i. v. ?i efectele ei. Dup? Manualul Iui Doniei (XXIX, 2) minorul de la 14 pinâ la 24 de ani (afilix) se afl? sub curalel?? ?i nu poate face acte juridice decît cu autorizarea curatorului, altfel „orice va face ?i va cunoa?te c? s-au p?gubit .poate in urin? s? întoarc? spre folosul s?u”. Potrivit C. Cal · (§ 333, 334) ,,Comisia epitropiceascâ poale ierta tîn?rului ce au p??it peste al 20-lea an 230 a se sccoti întru legiuita vîrst? ?i, ccrcctînd mai înainte intru aceasta socotin?a cpitropului sau a celor mai deaproape rudenii, s?-l publicariseasc? ca des?vir?il la virst?”. Emanciparea rezult?, in mod tacit, din faptul c? st?pînirea autoriza pe minor s? înceap? o negustorie sau vreun me?te?ug; „aturice îndat? se publicarise?te acela ca un des?vîr?it în vîrst?” ?i are capacitate deplin?, ca un major. O.S. ^Jli?.\Dare asupra cerealelor în Mold. ?i Trans.. coresj'.ur.z?lcare galii?iiiului din ?. Rom. Originea termenului osie controversat?. în Trans.. clcs-vi\ apare mai frecvent In documentele sec. 17 —18 ; documentele moldcnene il înregistreaz? între cele mai vechi d?ri. I. se prezint? sub un dublu aspect; de dare domneasc? ?i de rent? feudal?, în primele documente, el figureaz? totdeauna al?turi re celelalte obliga?ii c?tre demn. Prin danii sau prin confirm?ri domne?ti, se constituie ?i o dijm? feudal? din cereale, în favoarea m?n?stirilor ?i boierilor. Plata i. s-a efectuat. Ia început, în natur?, probabil în coloade; la 13 sept . 1672 se promile locuitorilor fugi?i din 3 scoate din ?inutul Suceava c?, dac? se întorc, li se scade 20 de chile din i.; începind cu sec. 18. s-a pl?tit în bani. Cuantumul, de?i nu reiese din documenle, era probabH de 1/10, ca ?i in ?. Rom. Perceperea d?rii asupra cerealelor se f?cea prin dreg?tori domne?ti numi?i jifniccri ?i Hisari, sau direct prin oamenii sirprului beneficiar. V. uCuai?. AC. imunitate. Privilegiu de?in I de n*rrii st?pini de pîimîrt, Iniei ?i eclczicstici, în virtutea c?ruia accesul dreg?torilor cU muici era interzis î e drmeniile lor, iar atributele administrative, fiscale ?i judec?tore?ti erau cedate de autoritatea central? (domneasc?) marilor st?pîni de p?mint. Pe pionul structurilor politico-admiiiistrative. i· este expresia caracterului autarhic al economiei domeniului feudal; unei economii închise. îi corespunde o arm?tur? institu?ional? proprie, prin cedarea sau uzurparea de c?trc st?pînul de mo?ie a prerogativelor puterii centrale. I. era de dou? tipuri; ;. acordat? prin privilegiu de c?tre domni ?i avînd un caracter par?ial sau total; 2. autogen?, adic? creat? prin mijloacele proprii de putere ale si?pinului domeniului, care i?i însu?e?te abuziv atribute ale puterii suverane. !n ??rile romane se întîlnesc ambele tipuri dei. Termenii sub care apare privilegiul de i. în documentele emise de cancelariile ?. Rom. ?i Mold. sint în forma cea mai sintetic? ,,ocin? ?i ohab?” ?i, respectiv, ,,uric cu lot venitul/’ în forma dezvoltat?, privilegiul de i. enumer? scutirile de sarcinile fiscale ?i publice de care beneficiaz? popula?ia domeniului, precum ?i agen?ii puterii centrale a c?ror intrare pe domeniu este interzis?. Astfel, Mircea cel Mare acord? în <1390 — 1400) urm?toarele scutiri pentru si?pînii satului Brani?tea: ,,s? se odihneasc? ici de dijm? de oi ?i de v?rnnitui porcilor, de dijm? de grîu ?i de vin?ricie ?i de stupi ?i de vadure ?i cie ap? '. Dup? cr.lciile recent alc?tuite, 313 sate din cele 514 eîtc apar în documentele ?. Rom. pîn? Ia 1500 s-au bucurat de i. ?inînd scama c? ?. Rom. avea în aceast? epoc? cca 3 000 sate, rezult? c? pentru o bun? parte a teritoriului acestei ??ri (cca 10%), domnia renun?a la atribu?iile sale ?i ale reprezentan?ilor s?i, ca ?i la perceperea d?rilor ?i prestafea muncilor c e i se cuveneau de la locuitori, accasta, se în?elege, în favoarea r,l?pinilor feudali, marii boieri ?i marile m?n?stiri. Penlru Mold. amintim formularul unui document, din 1458, unde se arat? c? locuitorii satelor episcopiei de Roman urmau .^â nu pl?teasc? nici iîi?. nici dare, nici podvoad?, nici la morile noastre s? nu lucreze f...]; s? nu umble între ei nici judec?tori, nici globnici, nici prip??ari, nici osluhari, nici pcrc-rublL nici nimeri altul din slugile noastre, nici s? nu-i judece, nici s? nu ia gloaba de la ci, nici trotina si nici nimic altceva,, nici pentru fapt? mare, nici pentru mic? [.. .J ?i alt judec?tor s? nu-i judece afar? cie mitropolit sau de protopopul lui sau de dreg?torul lui”. Privilegiile de i. se acordau cu j rec?dere în domeniul judiciar ?i fiscal, st?pînul mo?iei cap?tind dreptul de a judeca sau de a încasa amenzile pentru infrac?iunile s?vîr?ite de locuitorii de pe domeniul irnimiinr sau beneficiind de scutiri de obliga?ii fiscale. în afara i. de drept, create prin privilegiu! acordat 231 de domnie, au existat i. de fapt (autogene), rezultate din refuzul boierilor de a permite accesul dreg?torilor autorit??ii centrale pe domeniile lor. De?i o i. de acest tip nu poate fi decît rareori surprins? în documente, ea nu a fost mai pu?in r?spîndit? decît cea legal?, în perioadele de sl?bire a puterii centrale. Este semnificativ? din acest p.d.v., ca ?i pentru supravie?uirea tirzie a i., dificultatea cu care a fost confruntat? administra?ia imperial? în timpul st?pinirii austriece in Oltenia (1718 — 1739) în efortul ei de a ob?ine eviden?a demografic? a provinciei; i. autogen? a constituit un obstacol major în calea p?trunderii agen?ilor administra?iei pe domeniile boiere?ti. în cursul procesului de lung? durat?, prelungit pîn? în prima jum?tate a sec. 19, de consolidare a autorit??ii centrale, I. prin privilegiu sau autogen? a fost progresiv erodat? ?i a disp?rut odat? cu modernizarea structurilor de stat. Sistemul i. s-a practicat ?i în Trans. feudal?, prin acordarea de c?tre rege unor nobili sau foruri ecleziastice a diverse privilegii în materie administrativ?, fiscal? sau Judec?toreasc?, prin care proprietarul feudal laic sau ecleziastic era împuternicit s? exercite el însu?i atribu?iile respective pe domeniul s?u, cu excluderea amestecului slujba?ilor regali, ori era scutit de anumite obliga?ii. Astfel de acte de i. s-au emis, în favoarea unor persoane sau foruri din categoriile men?ionate, înc? din sec. 13 — 14. Bibi.: 118, 321, 688, 711, 1 506. N.S.-F.C.-V.?. indicjcnat. Reprezint? statutul juridic atit al p?minteanului, cit ?i al str?inului asimilat p?minteanului. Primul este de drept natural; al doilea, de drept pozitiv. P?mîn-teanul se na?te cu drepturile ?i obliga?iile cet??ene?ti; str?inul le dobinde?te in totalitate sau limitativ. în trecutul ??rilor române, termenul indic?, mai ales, aspectul interna?ional al cet??eniei; el apare in tratatele ?i coresponden?a diplomatic? a vremii sub forma latin?. Actele, care consemnau leg?mintul de credin?? al domnilor c?tre suzeran — polon, ungur, austriac, rus — , cuprindeau consecvent clauza privitoare la obliga?ia acestuia de a asigura voievodului român azil, feud? ?i pensie în caz de pierdere a scaunului din cauza du?manului comun. Era o m?sur? de pruden??, urmat? logic de acordarea i. Dar, in afar? de acest i. implicit, unii domni ?i boieri î?i asigurau din vreme expressis lerminis, imp?-mîntenirea in ?ara suzeranului. Astfel, Vasile Lupu, domnul Moldovei, ,,a trimis la rege, rugindu-1 s?-i acorde indigenatul in Polonia”. ?tefan Petriceicu (1672 — 1674; 1683 — 168-') a ob?inut de asemenea diploma de i. in Polonia. într-o scrisoare din 21 nov. 1679, rebele Poloniei, Ioan III Sobieski, recomandind pe un moldovean (Miron Costin), „primul dup? domn”, ?inea s? sublinieze c? „are indigenatul in ??rile noastre; ne este foarte devotat*’. Acordarea i. era legat? de îndeplinirea unor condi?ii, între care prima consta in dovezile de credin?? c?tre suveranul ??rii de adop?ie. I. p?rintelui producea efect ?i asupra urma?ilor. O particularitate, care ?inea de sistemul feudal, era posibilitatea cumul?rii mai multor i. Domnii ?i boierii români, ob?inînd i. în ?ara suzeran?, nu renun?au la dreptul lor natural de cet??eni ai ??rii de origine. A.C. inrihiziime. V. dev?lm??ie. infrac?iune. Dreptul penal feudal din cele trei t?ri române a prezentai, ca pesle tot in evul mediu, un accentuat aspect de clas?, stabilind caracterul infrac?ional al unor fapte ?i determinînd pedepsele? ori compozi?iaj pentru aceste fapte în raport cu situa?ia sociala a victimei ?i a f?pta?ului. Prin tendin?a de a impune pe calea violen?ei, concretizata iu pedepse corporale grave ?i torturi, ascultarea de c?tre masele exploatate a normelor fixate de clasa feudalilor, acest drept apare ca un mijloc eficient de realizare a constringerii extraeconomice. Printre celelalte scopuri urm?rite, care se degaj? din con?inutul normelor sale, pe prim plan stau consolidarea autorit??ii ?i privilegiilor conduc?torilor statului feudal ?i ap?rarea proprictâlii feudale. Chiar uncie cutume str?vechi, cu origini in ob?tea gentilic?, preJuate de dreptul feudal, au iost reglementate de acest drept în sensul asigur?rii exploat?rii feudale. î. ?i pedepsele au fost reglementate atit in dreptul cutumiar, cit ?i în dreptul 232 scris. Cel dintîi este reflectat în primul rînd în con?inutul documentelor, p?trunzînd îns?, în special în Trans., ?i în con?inutul unor opere ?i colec?ii juridice, cel de-al doilea este cuprins în Trans. în decretele regale, Trip., Statutele ?ârii F?g?ra?ului, S.M.S., Const. apr., Const. comp. ?i unele acte normative din perioada domina?iei habsburgice, iar în ?. Rom. ?i Mold. în pravile, în unele sub denumirea de vini ?i în altele ca o fapt? crimi-naliceasc?, aceasta fiind „ori o fapt? oprit? de pravil? sau o ncurmare a unei lucr?ri poruncite de c?tre pravil?”. I. în dreptul penal feudal pot îi grupate în urm?toarele 4 categorii: 1. Cea mai grav? i· era aceea îndreptat? contra domnului sau regelui ?i a statului feudal, denumit? hiclenie în Mold. ?i ?. Rom., iar în Trans. hutlenseg ?i nota infidelitatis (v. tr?dare). 2. I. contra patrimoniului (furtul, tîlh?ria, jaful, punerea de foc) erau îndreptate în special împotriva averii feudalilor, prev?zute cu grave sanc?iuni (spînzurarea, mutilarea etc.), sanc?ionate deja (în Trans.) prin decretele regale. 3. I· contra religiei ?i moralei cuprindeau, în afar? de unele fapte considerate ca grave în orice orînduire (adulterul, jur?mîntul fals, avortul, sodomia), ?i altele specifice perioadei feudalismului (vr?jitoria, proorocirea, r?pirea femeilor etc.). Aceast? categorie de i. a fost, de asemenea, incriminat? de timpuriu în Trans. 4. I. împotriva vie?ii ?i integrit??ii corporale, categorie în care intrau omorul, mutil?rile, r?nirile. Aceste i. au atras pedepse variate, dup? gravitatea cazurilor: de la pedeapsa cu moartea la pedepse privative de libertate ?i b?ne?ti. în acest domeniu ?i-a g?sit din plin aplicarea, în perioada feudalismului timpuriu, principiul talionului; tot aici se constat? de timpuriu stabilirea gravit??ii pedepselor dup? existen?a sau lipsa inten?iei; de asemenea, putea avea loc în anumite cazuri compozi?ia. în Trans., unele din aceste i. au fost cuprinse în categoria denumit? adus potentiarii, cîteva chiar în categoria denumit? nota infidelitatis. Alte feluri de i., de natur? divers?, au fost def?imarea sau calomnia (v. onoare) (în Trans. cu pedeapsa emeiicla linguae); c?lcarea unei conven?ii; mutarea pietrelor de hotar, minarea cu for?a a animalelor pe locurile altora etc., care reflect? aspecte caracteristice vie?ii social-economice din perioada feudalismului. Dreptul penal feudal din Trans. a reglementat, începînd înc? din perioada feudalismului timpuriu, formele de participare la i., fie aceasta anterioar?, concomitent? sau posterioar?: instigarea sau provocarea e incriminat? deja într-un decret al regelui Ladislau (cazuri de instigare sînt relatate în Registrul de la Oradea); coautoratul, tot de c?tre acela?i rege (numeroase cazuri sînt amintite în acela?i document); complicitatea ?i t?inuirea sînt men?ionate în Registrul de la Oradea. In ce prive?te i. flagrante, deprehendatio in flagran?i avea în Trans., potrivit Trip. (III, 20 ?i 32) ?i Con?t. apr. (V, 28), consecin?e de ordin procedural, determinind judecarea accelerat?, cu o procedur? special?, a proceselor respective. V. sf?tuire. V.?.-T.V. injurie. V. sudalm?. inquilini. V. jeleri. instan?e de judecat?. V. departament/ justi?ie; scaunele de judecat? in Trans./ sfat. instigare. V. sf?tuire. insult?. V. sudalm?. Iu/. în titulatura domnilor români din sec. 14 — 19 figureaz? în documente, în sigilii, pe monede, înainte de numele de botez al domnului, vocabula Iw sau Ioan (întreg sau prescurtat). Asupra originii ?i sensului ei, discu?ia a început din sec. 16, în ea intervenind mul?i istorici români ?i str?ini (ex. I. Sommer, Balthasar Walther). *în ?. Rom. în 1330 sub forma Basarab Iwanco. în Mold., probabil a fost introdus? din ?. Rom., prin biseric?. Vocabula Iw (Ioan) apare ?i în documentele bulgarilor, începînd din sec. 11, ?i în ale sîrbilor, începînd din sec. 14. în interpretarea vocabulei, principalele p?reri au fost: a. Iw — Ioan vine de la numele împ?ratului Ioni?? Asan care a domnit asupra bulgarilor ?i românilor. A c est nume a ajuns apoi titlu, a?a cum Cezar (Kaiser) ?i Augustus 233 au devenit „tulii.·; împ?r?te?ti**. Aceasta p?rere a fost adoptat? de mul?i istorici, in frunte cu Sainuil Micu ?i B. P. Hasdeu. Argumentul cure o invalideaz? este faptul c? Iw figureaz? în documentele bulgarilor din anul 1018, cu înalt înainte de împ?ratul Ioni?? Asan. b. Iw — Ioan nu e altceva decit pronumele personal eu, in forma popular? io> care corespunde perfect cu pronumele italian sau portughez io. Aceast? p?rere a fost sus?inut? de Dionisie Fotino. S-a r?spuns ca ea nu explic? p:*ezenta lui Iu; 111 documentele slave. ?i apoi, cum s-ar explica prezenta lui Ia> 111 d):;urn matele bulgarilor ?i sirbilor ? c. Iw— Ioan a fost îrnjrlimitat, prin biserici ortodoxa, din cancelaria bizantin?, unde figura in subscrierea documentelor imperiale. A fost adoptat de cancelaria bulgar?, de unde a trecut în ?. Rom. Aceast? p?rere a fost înt?rit? de D. P. Bogdan cu argumentul c? prescurtarea Iw apare cu aceea?i grafie 111 actelc solemne bizantine ?i în cele slavo-române. Al?i cercet?tori au ad?ugat observa?ii ?i argumente in sprijinul acestei p?reri, întemeiat pe toate studiile anterioare, Em. Virtosu amplific? aceast? p?rere, ar?tînd c? vocabula Iw, prescurtare a numelui grecesc Ioan, ,,cel d?ruit de Dumnezeu” (cu domnia) sau „cel ales de Dumnezeu” (spre a domni) a fost un titlu acordat dom iilor la ungerea lor de c?tre biseric?. Aceasta arat? c? vocabula Iw nu a fost un simplu ,,decalc paleografie” (A. Sacerdo?eanu), ci a avut o valoare simbolic?, în acord cu concep?ia feudal?’a domniei ?i cu caracterul harismatic, de origine divin? al puterii domne?ti. Ea satisf?cea deopotriv? „interesele conjugate ale domniei ?i ale bisericii”. Vocabula Iw era atit de intim legat? de persoana domnului, îneît r?minea integrat? în numele lui chiar ?i dup? moarte. I. Minea a ar?tat c? din documente rezult? c? vocabula Iw sau Ioan se ad?uga ?i la numele mo?tenitorului prezumtiv al domnului. Adev?rul este îns? c? nu totdeauna vocabula apare la mo?tenitorul prezumtiv, iar uneori apare la to?i fiii domnului. Vocabula Iw a fost utilizat?, prin abuz, de c?tre unele so?ii de domn (Stanca, doamna lui Mihai Viteazul, Marghita a lui Simion Movil?) ?i chiar de c?tre fiicele de domn ca Maria, fiica lui Petru ?chiopul. Vocabula Iw—Ioan a figurat statornic in titulatura domnilor în ?. Rom. timp de 5 secole, pîn? in anul 1828. în Mold , ea a fost uneori înlocuit? în actele latine cu pronumele noi (nos), 111 special sub fanario?i. Romanii au ?inut la aceast? vocabul?, care prin vechimea ?i aura ei mistic? constituia un element in tradi?ia monarhiei române?ti. De aceea, la 1859, s-a încercat reintroducerea ei in titulatura legal? a domnului Alexandru Ioan Guza, iar la 1866 111 aceea a domnului Carol I. încercarea n-a reu?it: vocabula era prea specific? conceptului feudal al domniei. P.S. iobag; iob?gie; sin. ruminie (vecinie). 1. Condi?ia ??ranului dependent 111 ?inuturile de dincolo de Carpa?i. Termenul înregistrat de documentele de limb? latin? în forma iobago (pl. iobagiones ), iar in cele maghiare — jobbâgy — este de origine ebraic? ?i a denumit ini?ial pe credinciosul care datora clerului anumite servicii. Aceste obliga?ii ale i. stau la originea dijmei ecleziasticc, ca îns??i fundament al dijmei feudale. în Trans. este semnalat, la 1291, un Iuancea „iobag al castrului Albei transilvane”. Se ?tie c? iob?gia — ca ?i ruminia, dealtfel — a cunoscut 2 forme: una, mai u?oar?, constind in anumite obliga?ii materiale fa?? de st?pînul feudal; a doua, agravat?, care ad?uga primei leg?tura de p?mint. Sub aceast? form? iob?gia s-a numit ?erbie?. în Trans. cele dou? forme sint cronologic delimitate prin anul 1514. în sensul larg al primei perioade, iob?gia includea pe membrii clasei suprapuse, în m?sura in care datorau dijma ecleziastic?. Marea mas? a ??ranilor (incolae, villani, rustici, coloniy iobagiones) erau, în principiu, liberi, dar supu?i anumitor obliga?ii: c?tre rege, biseric? ?i nobili. 2. Sarcinile publice ale i. constau: a. în principal, dintr-o dare de2 florini (f?r? 2 dinari) p© an pentru o poart? sau r?va?, pl?tibil? în 2 rate; poarta se socotea dup? averea mobil? a supusului ( = 6 vite); b. sarcini militare, în natur? sau bani; c. lucr?ri publice la cet??i, drumuri, poduri, c?r?u?ii, post??it, g?zduiri de persoane oficiale; ci. cheltuielile cu ?inerea dietelor (de 2 ori pe an). în sec. 16, toate cheltuielile publice erau aruncate în general asupra nenobililor. I. transilv?neni români datorau regelui quinquagesima. 1 · 214 ‘ catolici pl?teau bisericii catolice dijma ecleziastic? (bisericeasc? sau episcopal?), repre-zentînd 1/10 din principalele prcciuse agroalimentare (cereale, vin, porci ?i albine). 3. Obliga?iile senicriaîe ale i. constau înainte de 1437 din: a. cens (pt. ar?turi) sau teragiu, (pt. vie), darea p?mîntului, pl?tibil? obi?nuit în bani, cite un florin (100 dinari) pe an de cap de familie, în 2 rate semestriale; b. daruri în natur? (munera) numite o vreme ako (cu caracter de plccon, nedefinit materialmente ?i nici delimitat cantitativ), iar mai tîrziu devenite none]; c. a treia grup? de obliga?ii era lormat? din presta?ii în munc?, serviciile (scivitia) sau slujbele, asem?n?toare cu lucrul (mai tîrziu, claca, boierescul) din ??rile române extracarpatice ?i constînd în: lucrul la cetate, la curte, la mori, la iazuri, c?r?turi, diverse munci agricole. între 1437 ?i 1514, serviciile se datorau o zi pe an ?i puteau fi r?scump?rate in bani. 4. Jurisdic?ia asupra i. constituia un privilegiu al st?pî-nului feudal (bi?cric? sau nobilj, cu excep?ia a 3 pricini: furtul, tîlh?ria ?i silnicia (mai tîrziu ?i punerea de foc), care sint judecate de instan?ele publice (comitat, voievod etc.). în mod excep?ional, unii nobili ob?ineau ?i privilegiul judec?rii infrac?iunilor grave ?i pronun??rii condamn?rilor capitale. Pe domeniul episcopului de Oradea, românii aveau dreptul (în 1442) s?-?i constituie 12 cnezi jura?i, care judecau împreun? cu voievodul sau vicevoievodul la locul scaunului de judecat?. La fel, în ?ara Oltului ?i în districtul F?g?ra?ului, unde remânii se judecau în fa?a instan?elor proprii ?i dup? „legea româneasc?”. Pedepsele variau: pentru (mor 2 m?rci, 2 dinari, pentru ran? mortal? o marca, pentru lovire cu v?rsare de singe o jum?tate de marc?. Sumele erau încasate de judec?tori ?i p?guba?i. 5. I. avea dreptul de a-?i testa lucrurile, fie rudelor, fie str?inilor; în lipsa rudelor ?i a testamentului, mo?tenirea revenea bisericii sau st?pînului feudal; contrar, acesta primea numai o vil? de 3 ani. 6. înainte de 1514, i. se puteau str?muta de pe un domeniu pe altul cu oblicaija de a-?i achita censul (iusto ierraqio deposito) ?i celelalte datorii. Str?mut?rile eri.u ord erate obi?nuit de rci-.e in interesul coloniz?rii ora?elor sau domeniilor regale, lotu?i, exist? cazuri — ?i in aceat? perioad? — cînd i. fugari sînt readu?i cu for?a; de asemenea, str?mut?rile nu erau posibile f?r? „permisiunea obi?nuita a st?pînului mo?iei”. Dup? r?scoala din 1514, dieta, convocat? în acela?i an, ?i Trip. (1517) au fixat un nou statut i.. mult mai dur prin legiferarea servitutii ve?nice (?erbie) ?i prin ridicarea num?rului zilelor de lucru la 52 pe an. Începînd cu acest an (1514), censul se uniformizeaz? la 1 florin pe an ?i se extinde ?i asupra jderilor, iar daturile se tran-form? în non?. Condi?ia ?erbului tirde s? se asimileze cu aceea a robului. Legat de pa-mînt, i. urmeaz? în. principiu soarta domeniului feudal, ins? poate fi negociat ?i separat, ca un obiect, în diverge tranzac?ii: împrumuturi, vinz?ri-cump?r?ri, danii, schimburi, z?-logiri etc. C?derea în iel-?ii'ie (Serbie) a ??ranilor liberi era consecin?a fiscalit??ii excesive, a r?zvr?tirilor, sau a voin?ei proprii, prin constituirea ea z?log pentru datorii private. Dieta din 1714 a stabilit robota îa 4 zile pe s?pt?mîn? pentru i., iar legea urbarial? din 1769 (Certa puncta) la 4 ziîe cu bra?ele ?i 3 zile cu vitele. Nobilii au r?st?lm?cit în?elegerea, silind pe i. la 4 zile robot? pe s?pt?mîn? cu vitele ?i la 3 cu bra?ele, adic? toate zilele s?pt?mînii în timpul muncilor agricole majore. Protestînd împotriva acestor abuzuri, episcopul Inochcntie Mi'-u ar?ta împ?ratului de la Yiena: „se afl? ?i de aceia care pe supu?ii s?i în 3 — 4, ba ?i in toate zilele s?pt?mînii îi silesc la lucru ?i peste tot timpul cel bun de lucru, mai amar ii trateaz? ca pe ni?te robi, de?i robie aici nu este, c? robilor li se d? cel pu?in de mîncare. iar iobagilor nu”. La 1820. ??ranii din Dr?gu? ar?tau c? trebuiau s? fie „în brazd?” cirid r?s?rea soarele, c? la prinz st?pînul nu-i l?sa „un sfîrtai de ceas” s? r?sufle ?i-i ?inea pe cîmp „pîn? noaptea pe întuneric”, iar uneori aprindea paie pe cîmp pentru ca iobagii s? poat? lucra ?i noaptea. „S?r?cie mai marc nu poate s? fie intr-un sat cum c la noi”, considerau ??ranii din Dr?gu?, de?i situa?ia era aceea?i ?i In alte sate. Linii proprietari cereau i. s? lucreze „cu ruptul”, cantitatea do lucru fixat? pentru o zi fiind mult mai mare decît posibilit??ile i. Dac? proprietarul sau reprezentantul s?u nu erau mul?umi?i de munca i., îi puteau pedepsi pe loc cu lovituri de b??; în multe cazuri i. erau uci?i (spinzura?i sau omorî?i în b?t?i), st?pînii feudali dispunînd de dreptul de palo? j. în ajunul revolu?iei din 1848, din cele 1 960 de sate afl?toare In 235 comitatele Trans. (f?r? scaunclc secuie?ti ?i s?se?ti), 1 866 erau sate de i. „în genere iob?gia din Transilvania se arat? a fi una din cele mai grave iob?gii cunoscute. Cu atit mai grav? pentru iobagul român care constituia majoritatea covir?itoare a iob?gimii ??rii, cu cît poporul român însu?i se g?sea exclus din rindurile cet??enilor ei, din rîndul fiilor patriei [...], socotit fiind numai tolerat” (D. Prodan). în sec. 17, i. erau diferen?ia?i în I. ereditari sau ve?nici (perpetui) ?i i. taxali?ti. care î?i râscump?rau obliga?iile iob?ge?ti cu o tax?. Dup? avere, ei se împ?r?eau în: poiioris sortis (frunta?i), medioris sortis (mijloca?i) ?i pauperes (s?raci). în acela?i timp li s-a interzis s? poarte arme ?i s? umble c?lare, fiind obliga?i s? se îmbrace cu haine de rînd. în general, situa?ia i. ardeleni era cu mai mult grav? decit a ruminilor ?i vecinilor din Principate, ceea ce explic? frecventele lor emigr?ri peste Carpa?i. cu deosebire dup? reforma lui Const. Mavrocordat, prin care s-a desfiin?at rumînin. Iob?gia a fost abolit? in Trans. prin ordonan?a împ?ratului Iosif II din 22 aug. 1785 ?i suprimat? definitiv În 1848. V. dreptul de palo?; ius vcilacliicum; renta feudul?; sc?unel ? dc judecat? in comitatele nobiliare; scaunele dc judecat? române>ti laice din Trans. Bibi.: 1 256. A.C. - N.S. ipistat. V. epistal. ipodiacon. V. cler. ipotec?; var. ipolliichi. Garan?ie real? accesorie, care nu.deposedeaz? pe debitorul proprietar al imobilului ipotecat ?i care permite creditorului nepl??ii s? urm?reasc? imobilul in mîinile oric?rui de?in?tor, pentru a-?i valorifica crean?a sa cu preferin?? fa?? de ceilal?i debitori. Nici dreptul cousuetudinar, nici pravilele, in afar? de Sin. alf. Bas. ?i dc C. Cal., nu au cunoscut termenul i., aceast? garan?ie real? imobiliar? fiind cuprins? în no?iunea general? de amanet sau z?log. C. Cal. enumer? ipolliichi printre drepturile reale (§ 405) ?i arat? c? orice lucru ..slobod a se face nego?ia?ic, poate s? se supun? amanetarisirii. Dac? lucrul este mi?c?toriii se nume?te chiar amanet, iar de este nemi?c?toriu se zice ipothichi”(§ 5S4). Imobilul ipotecat r?miuea in posesia debitorului pîn? la eventuala lui vînzare silit?. Creditorul ipotecar, ca ?i cel amanetar, dac? nu este îndestulat la termenul convenit, „poate s? cear? prin judecat? vinzarea amanetului sau a ipothicii” (§ 604). Este nul pactul pignorativ. adic? acea conven?ie prin care p?r?ile ar stabili c? „dup? trecerea termenului pl?tii s? r?mîie amanetul sau ipothichi la creditoriul 111 locul datoriei, f?r? cercetarea pre?ului lor, sau ca s? aib? el voie a înstr?ina aceste amanet?ri cu un pre? intimplâtoriu ori hot?rit” (§ 1 342, lit. b). în § 605 — 615 se reglementeaz? procedura scoaterii in vînzare a imobilului ipotecat. în afar? de i. conven?ional?, C. Cal. mai prevede o i. legal? tacit? (t?cut?) în favoarea femeii m?ritate „asupra toatei averi a b?rbatului**, pentru garantarea zestrii? (§ 1 640) ?i a paraferneif (§ 1 667), în favoarea minorilor „asupra averii epitropilor ?i a curatorilor”, în favoarea copiilor „asupra averii tat?lui pentru cela ce au de la maic? sau de la alte rudenii ?i asemenea asupra averii maicii pentru cele ce au ei de la tat?l lor, cînd aceste lucruri vor fi sub a ei purtare de grij? cum ?i pentru ci?tigurile nunte?ti, cînd tat?l sau maica iar??i se vor înso?i”, precum ?i in favoarea legatarilor „asupra averii legatarului, ?.c.l.” (§ 586 ?i n. 36). Acela?i cod mai reglementeaz? ?i o ipotec? judiciar? (cf. § 1 997, care stabile?te concursul creditorilor ipotecari). Toate aceste ipoteci oculte, d?un?toare creditului, au fost desfiin?ate prin C. civ. din 1865, care, în afar? de ipoteca conven?ional?, a men?inut-o ?i pe cea legal? cu obliga?ia de transcriere in registrul de la tribunalul în circumscrip?ia c?ruia se afl? imobilul, implinindu-se astfel cerin?a publicit??ii, necesar? pentru garantarea drepturilor ter?ilor. O.S. irat; var. erat; hairat. în nomenclatura fiscal? a ??rilor române, i. a p?truns în ???. 18 cu sensul de venit public al vistieriei, al domnului sau al „cutiilor”. A.C. 236 irmilic. Moned? de aur (mai rar de argint), valorind 20 de pia?tri. I. a ap?rut în multiple emisiuni, fapt care explic? ?i valoarea lui inegal?. în circuitul comer?ului românesc, s-au înregistrat i. vechi ?i noi, de aur ?i de argint, întregi, jum?t??i (poliirmilici) ?i sferturi. Echivalen?ele practice sint sub nivelul legal de 20 pia?tri (lei); la 1719, i. valora 60 de aspri sau 20 de parale, deci 1/2 din leul nou; la 1799 era de 20 de parale; In 1834, un i. vechi era echivalent cu 14 lei, iar unul nou cu 13 lei; un an mai tîrziu, cota 18 pia?tri; în 1840, valora cca 16 lei, iar în 1850, cind este impus de sfatul ??rii ca moned? cu putere liberatoare oficial?, i se fixeaz? valoarea de 12 lei ?i 10 parale. Din prima jum?tate a sec. 19, i. este semnalat pe pia?a româneasc? ?i cu numele grecesc de icosar. AC. / isp??ii. Obliga?ia st?pînului sau paznicului unor vite de a desp?gubi pe st?pinii holdelor sau s?dirilor 111 care ele au f?cut stric?ciuni. Aceast? obliga?ie a trecut în pravilele sec. 17 din legile agrare bizantine. în limba român?, cuvintul 1. (var. isp??ire, ispâ?ie) are sensurile: 1. pagub?, stric?ciune pricinuit? de vite, 2. procedur? de constatare ?i evaluare a pagubei. I., ca ?i pripasul, trebuie s? fi existat, 111 dreptul consue-tudinar, înainte de întemeiere. Neîn?elegerile ivite din stric?ciunile vitelor pe loc str?in se rezolvau, în cadrul ob?tei, de „oameni buni ?i b?trini”. Dup? întemeiere, lucrurile s-au complicat. Obiceiul p?mîntului prevedea numai obliga?ia st?pînului sau a paznicului neglijent la desp?gubirea stric?ciunii. Pravilele nu pedepseau decît pe cel care, cu inten?ie, bag? vitele sale în hold? sau s?dire str?in?, obligînd totdeauna pe vinovat a pl?ti ,,toat? paguba”. Dreg?torii domne?ti au creat obiceiul nou ca, 111 afar? de desp?gubirea stric?ciunii, vinovatul s? pl?teasc? ?i gloab?, chiar dac? gre?eala era f?r? inten?ie. Marii vornici realizau astfel din ,,gloaba vorniciei,’ venituri importante. Un document din 1695 confirm? existen?a regulei mai vechi c? stric?ciunile trebuiau s? se isp??easc? punîndu-se vitele la opreal? ?i încasîndu-se ,,gloaba vorniciei”. Deosebit, vinovatul trebuia s? pl?teasc? ?i „paguba omului’'. Procedura de isp??ire a variat. în sec. 15 — 17 era îndeplinit? de prip?-?ari, iar dup? dispari?ia lor de globnici, vornicei ?i al?i subalterni ai marelui vornic, c?ruia îi reveneau veniturile din ,,gloaba vorniciei”. în sec. 18,cei îns?rcina?i cu aceast? procedur? se numeau 111 Mold. isp??itori. Actul de evaluare a pagubelor se numea isp??alnicâ. Prav. cond a dat vornicilor dreptul de ,,a isp??i” stic?ciunile vitelor, s? încaseze „gloaba dup? obicei” ?i s? împlineasc? de la vinova?i paguba, luînd zeciuiala lor (XVIII, 4). O reglementare precis? a gloabei pentru stric?ciune o g?sim in L. Car. în Mold., Ponturile lui M. C. Su?u au prev?zut c? isp??itori vor fi vornicul ?i 3—4 frunta?i ai satului. Vornicelul avea sarcina s? împlineasc? paguba ,,îns? prin ?tirea ispravnicilor ?inutului”. în unele cazuri, domnul poruncea ca, în afar? de împlinirea stric?ciunilor, s? fie ridicate vitele celor vinova?i ?i unele (vaci, boi, oi) confiscate în favoarea domniei, altele (cai, iepe) puse la menzil ca s? slujeasc? un an. Procedura i. a d?inuit ?i în sec. 19 : intr-un caz, s-au isp??it stric?ciunile produse de gî?te. os. isplsoc. V. înscris. ispravnic. 1. *iun. 1481, B, în ?. Rom., indicînd pe dreg?torul desemnat de domn s? aduc? la îndeplinire o porunc? a sa. în unele cazuri, aduc?torul la îndeplinire era însu?i domnul: „însu?i spusa domniei mele”. în Mold., abia în a doua jum?tate a sec. 16 începe s? apar? formula „domnul a spus” sau „a poruncit”. în Trans., documentele nu se termin? cu asemenea formule. 2. Cu în?eles de reprezentant al unei autorit??i superioare îl întîlnim pe i. : la judecata unor boieri da?i pe r?va?e domne?ti; la facerea unui testament (un episcop este ispravnic al mitropolitului); la o cercetare la fa?a locului. J. Pravilele sec. 17 numeau i.: pe c?petenia unui grup de oameni care s?vîr?eau o infrac?iune; pe mandatarul unei persoane particulare sau al unei comunit??i religioase; pe tutore (v. epitropie) ; pe uzufructuar. 4. în Oltenia, un i. al scaunului b?nesc, numit «nai tîrziu caimacam (1761) (v. c?im?c?mie), înlocuia pe marele ban, cînd acesta era 23T la curtea domneasc? pentru a lua parte la lucr?rile divanului. 5. I. de scaun domnesc apare în ?. Rom. în timpul domniei lui Matei Basarab. El sau ei (dac? erau mai mul?i) Înlocuiau pe domn, rezolvînd chestiunile urgente, cînd acesta se afla în alt? parte a ??rii. Actele administrative f?cute de i. erau supuse domnului, la înapoierea acestuia la curte. în timpul lui ?erban Cantacuzino ?i Const. Brincoveanu, num?rul lor variaz? de la 3 pin? la 5. Se tinde acum ca i. de scaun s? fie înlocui?i cu caimacamii!. 6. I. cu func?ii administrative apar prima, dat? în Oltenia în timpul ocupa?iei austriece (1718— 1739). Ei sint administratori de plas? ?i func?ioneaz? în subordinea vornicului, care avea ca sarcin? s? conduc? jude?ul. 7. Const. Mavrocordat (hrisovdin 1740, art. VII), în reforma pe care o aduce în ?. Rom. ?i apoi în Mold. (1741), prevede delegarea unor boieri de treapta I ?i II, în toate jude?ele, cu sarcina de a împ?r?i dreptatea, a ap?ra pe s?raci de abuzurile agen?ilor fiscali ?i a supraveghea pe pîrc?labii satelor la întocmirea cislei, precum ?i pe ceilal?i slujba?i ai ??rii r?spîndi?i în jude?e sau ?inuturi. Mai prevedea ?i numirea unui judec?tor? la fiecare jude? sau ?inut. La început s-a numit numai cîte un i. de fiecare jude? sau ?inut; mai tîrziu, cîte doi. In materie civil? aveau competen?a general? în circumscrip?ia lor teritorial?; în materie penal?, nu judecata moartea de om, care era de competen?a divanului, sau, mai tîrziu, a Departamentului Criminalicesc. în ceea ce prive?te urm?rirea d?rilor, ei lucrau sub directa supraveghere a marelui vistier. Func?ionau cîte un an ?i exercitau atribu?ii judiciare ?i administra« tive. Aveau în jude?e aceea?i autoritate pe care domnul o exercita din capitala ??rii, în calitate de st?pîni ai jude?elor, i. s?vîr?eau multe ?i grave abuzuri. La 1809, Langeron constata: ,,ces isprawniks sont despotes dans leur jurisdiction. Ils prennent, sans pudeur et meme sans mystere, â chaque paysan ses garnis, ses bestiaux, son argent. Chaque familie doit payer au Divan une capitation quelconque; l’isprawnik la double, la quadru-ble, la decuple, sans y etre autorisâ par aucune loi ni par aucun ordre, et partage cett© somme avec Ies membrcs du Divan. Si le paysan ose se refuser â ces horribles exacti-ons, ou se plaindre, il est emprisonnâ, dâpouillâ, battu et tourmentâ par des supplices rechercMs dans lesquels il expire souvent, ou, par un rafinement de cruautfc de ses bourreaux, il voi? torturer aevant lui sa femme et ses enfants”. Peste 3 ani, la 1812* se afirma c? în Oltenia i. „faire mettres Ies femmes sur Ies charbons et fouetter Ies enfants pour arracher le pcu d’argent qui leur restait, lorsque Ies maris et Ies peres avaient de?erte’’. Cit timp au func?ionat doi i. de fiecare jude?, s-au petrecut dese înc?lc?ri de atribu?ii. Pentru a le pune cap?t, Al. Ipsilanti (în ?. Rom.) a hot?rît ca un i. s? se ocupe de treburile administrative, iar cel?lalt de cele judec?tore?ti, devenind în cele din urm? judec?tor. Veniturile i. erau foarte mari. Ele se alimentau dintr-o cot? de 4% aplicat? la toate încas?rile efectuate ?i din diferite stoarceri abuzive. Pentru a se pune cap?t acestor abuzuri?, li s-a fixat o leaf? de 5 000 de pia?tri pe an, dar în loc s-o încaseze, i. o l?sau, împreun? cu alte daruri, la mina vistierului, ca r?splat? pentru protec?ia acordat?. Unii dintre I. cî?tigau de la 30 000 la 50 000 de pia?tri pe an. în scc. ÎS — primele decenii ale sec. 19, slujba de i. se cump?ra cu mari sume de bani. !r, mart. 1742, „ispr?vniciile s-au vindut la cochii vechi de c?tre sp?tar cu cite 500 ?i 600 fiecare”; la 1790 se ar?ta c? fanario?ii „vendent â Fenchâre toutes Ies places subalternes de leurs Principautes; celles d 'isprawniks (cbefs de district) sont Ies plus lucratives et Ies plus recherchâes”. La numirile de I. din 1819, domnul Al. Su?u a primit de la ace?tia 300 000 dc pia?tri. Peste cîteva luni, din l?comie, a numit al?ii, de la care a luat aceea?i sum?. La începutul sec. 19, toate m?surile administrative luate de domnie erau aduse îa îndeplinire prin i. în Mold., potrivit dispozi?iilor Cond. crim.P i. avea datoria s? cerceteze faptele criminalice?ti petrecute în ?inutul s?u, f?cîndu-le în termen „tacrirul foarte l?murit”; s? efectueze perchezi?ii „cu bun? cuviin??’’, cînd existau prezum?ii de vinov??ie; si urm?reasc? ?i s? prind? pe tîlhari, punînd pe urmele lor poterile înarmate: s?-i trimit? la „criminalion”, dup? terminarea cercet?rilor. Tacrirurile (procesele-verbale) întocmite de i. aveau „legiuit? puteare de dovad?” la judecat? (§ 6, 36, 48, 73, 79, 80, 81, 137). 8. între pu?inele dreg?torii din ??rile române care s-au men?inut ?i sub ocupa?ia ?arist? a fost ispravnicia de curie. La 1 febr. 1811, 238 pitarul Alecu este rinduit i. la ispr?vnicia cur?ii, în locul paharnicului Pan? Costescu. Veniturile i. de curte erau aleatorii; ele se alimentau dintr-o cot? de 10% asupra cheltuielilor întimpl?toare ale divanului. I. de curte era intendentul cur?ii domne?ti; el se îngrijea de toate cheltuielile m?runte ale acesteia, precum ?i de repara?iile imobilelor care apar?ineau cur?ii domne?ti. I. de curte se numea din rindurile boierimii de treapta II sau III ?i niciodat? de treapta I. Avea un venit de circa 20 000 de pia?tri. 9.1· pentru str?ini. Alex. Ipsilanti a creat, in anul 1776, dou? ispr?vnicate de „ungureni’ unul pentru Oltenia ?i cel?lalt pentru restul ?. Rom. în anii 1789 — 1790, sub presiunea Austriei, ispr?vnicatele de „ungureni” au fost desfiin?ate. Nemaibeneficiind de privilegii, oamenii din aceste ispr?vnicate s-au împr??tiat, fiind acum supu?i la regimul „cislei” ca ?i ceilal?i locuitori. Unii au devenit po?lu?nici, al?ii sudi?i. în 1811, sub ocupa?ia ruseasc?, divanul a propus reînfiin?area ispr?vnicatelor de „ungureni”, cu men?inerea privilegiilor din trecut. Reînfiin?area lor s-a realizat abia în 1813, sub domnia lui Ion Gh. Garagea, dar tot sub domnia lui, c?tre sfir?it, au fost desfiin?ate {1818). Ele au fost reînfiin?ate de Al. I. Su?u, la propunerea divanului, pe baza anafora-lei din 19 apr. 1819, sub denumirea mai cuprinz?toare de ispr?vnicate ale str?inilor, fiindc? acum beneficiau de privilegii nu numai românii fugi?i din Trans., ci ?i sirbii veni?i de peste Dun?re. To?i se bucurau acum de o sc?dere de bir (cite un taler ia fiecare sfert) ?i nu erau impu?i „în cisl?”, ci pe cap de locuitor. Aceste ispr?vnicate au func?ionat pîn? la Reg. org. T.V. - N.S. ispravnicul de ungureni; ispr?vnicatul str?inilor. V. ispravnic. ispr?vnicel (diminutiv de la ispravnic). V?t??el îns?rcinat cu supravegherea muncilor agricole; lucra sub ordineie v?tafului de curte. îi întilniin in ?. Rom., în sec. 18 ?i 19. T.V. istov (de Locu?iune adverbial? compus? din substantivul istov ?i prepozi?ia de, cu sensul, in limba român? veche, de des?vir?it, complet, total. ??rani de istov, în Mold., s-au numit, în catastihul lui Petru ?chiopul din 1591, ??ranii care pl?teau birul întreg (Panaitescu, Gihodaru), spre deosebire de cei care, avind numai 2 vite sau una singur? sau nici una, erau impu?i la 1/2 sau 1/4 din bir ?i erau socoti?i s?raci (Cost?chel). De bir nu erau scuti?i nici ??ranii aservi?i, nici cei lipsi?i total de p?mînt; ei erau impu?i ca s?raci la un bir redus. Dup? catastihul lui Petru ?chiopul, num?rul ??ranilor de istov era de cca 32 000, fa?? de al s?racilor de cca 4 000, cifre verosimile fa?? de num?rul total al contribuabililor, capi de familie, cuprins 111 catastih: 46 860. P.S. - D.L. i?pan. Termen maghiar împrumutat foarte probabil de la cel sud-slav (mai ales croat) jupan, care corespunde termenului latin de corms ?i celui germanic de graf, graeo. Este atestat documentar în 1259, documentele anterioare redactate în limba latin? folosind termenul universal de comes sau, de la domnia lui Bela III (1172 — 1196), ?i termenul germanic de grof. I. era un înalt demnitar regal, numit de rege do obicei din suita lui ?i învestit cu o tripl? competen??: judiciar?, administrativ? ?i militar?, în fruntea unui comitat. Centrul administra?iei i. fiind de obicei o cetate, el purta ?i titlul de v?rispân (vâr = „cetate”). Atribu?iile i. erau primordial militare, ca ?i atribu?iile grafilor germani (Gauverfassungy în Bavaria mai ales) ?i ale jupanilor sud-slavi. Auxiliarii i. au fost mai întîi pristavii (pristaldes), organe de execu?ie ?i de aducere la cuno?tin?? a hot?rîrilor i., apoi udvornicii (udvor, curtea, curia i.) ?i ali?panul (vice-i?pan, ajutor de i?pan), delegat de obicei cu prezidarea tribunalului comital. în momentul transform?rii comitatelor regale în comitate nobiliare, ali?panul era numit la propunerea adun?rii congrega?iei nobiliare a comitatului ?i din rindurile acesteia, în vreme isi ce i. a r?mas în continuare numit de rege sau, dup? 1526, de voievodul sau principele Trans., pe teritoriul acestui voievodat. Paralel cu tendin?ele de feudalizare, constatate In ultima perioad? a regilor Arpadieni ?i, sporadic, sub Angevini, pentru a se înt?ri sub Sigismund de Luxemburg ?i mai ales dup? moartea lui Matia Corvin (1490), !· devin ereditari. Carol Robert a înt?rit atribu?iile militare ale i., astfel cum erau precizate în Bula de aur din 1222, G. Sigismund de Luxemburg a legiferat în 1397 îndatoririle 1. ?i condi?iile în care puteau fi tra?i la r?spundere ?i destitui?i pentru asuprirea ?i nedrep-t??irea locuitorilor sub administra?ia lor, principii modificate prin dispozi?ii ulterioare (din 1439, 1486, 1533, 1534 ?i 1548). Apari?ia ali?panilor a dus la completarea titulaturii i. devenit foispan (fi?pan, conte principal) ?i r?mas In continuare conduc?torul administrativ ?i militar al comitatului (praefectus comitatus, iudex castri vel parochiae, comes arcis etc.). Atribu?ie i. au fos^ organizate prin legea din 1886. D.L. iug?r. Unitate de m?sura a suprafe?elor, reprezentînd ini?ial suprafa?a de p?mînt arat? de 2 boi intr-o zi (ca ?i pogonul). A fost folosit în Trans. înc? din sec. 15. La 1437 era echivalat cu sesia (iuger seu mansum). M?rimea I. a variat: cel roman a fost echivalent cu 0.252 ha, cel din Trip. (sec. 16) cu 7 166 mp, iar cel de sub ocupa?ia austriac? a fost de 1 600 stînjeni p?tra?i sau 0,5 755 ha. Concomitent cu acesta din urm?, s-a mai folosit ?i i. unguresc de 1 200 stînjeni p?tra?i sau 0,4 366 ha. I. s-a men?inut în practica m?sur?torilor ardelene ?i dup? 1875, data introducerii sistemului metric modern. A.C. ius Valaehicum. V. dreptul românesc (str?vechi) în Trans. iuzba??. Ofi?er inferior otoman, c?petenia unei trupe de o sut? de osta?i. Termenul a fost receptat in ??rile române (mai ales în ?. Rom.) de la sfîr?itul sec. 16. E probabil c? primii i. au fost comandan?i de mercenari. în sec. 17 sînt atesta?i documentar un mare num?r de i. de: ro?ii, doroban?i ?i c?l?ra?i, comi?i, sp?t?rei, postelnicei, p?h?rni-cei, vistiernicei etc. I. comandau o trup? de o sut? de curteni sau slujitori (un steag), avînd atribu?iile de pe vremuri ale suta?ului, c?pitanului sau hotnogului, suta?ii ap?-rînd îns?, în ultimele decenii ale sec. 17, ca o categorie deosebit?. I. aveau ca auxiliari cîte un ceau? ?i un stegar. Matei Basarab d?ruia pe i. cu ocine, uneori cu rumîni. în sec. 18, oastea româneasc? fiind în mare m?sur? dizolvat?, i. au fost folosi?i în func?ii aulice. Astfel, D. Fotirio (III, 286) arat? c? aga avea sub ascultarea Iui un i. de divan ?i un 1. de harem, amindoi „oameni domne?ti”. I. apar frecvent in documente ca achizitori de propriet??i, ca martori în asemenea acte, printre boierii hot?rnici sau printre jur?tori. în Mold. apare documentar un I. la 25 iun. 1462, A, dar este sigur c? e vorba de o traducere ulterioar? a termenului de hotnog? sau de v?taf?, documentul fiind p?strat numai într-o traducere român? ulterioar?, poate chiar o falsificare. Miron Costin scrie c? „fiecare ?inut are c?pitani ?i hotnogi deosebi?i, care acum se numesc dup? limba turc? iuzba?i, adic? ?uta?i”. D.L. iuzluc (ecalostar). Moned? turceasc? de argint de 100 de parale (sec. 19). La 1813, la Rucure?ti, I. valora 3 gro?i, iar la 1823, i. vechi, 4,5 gro?i. N.S. izvod. Document medieval în limba slavon? p?strat în traducere româneasc? veche (Surele ?i izvoc.de, colec?ia de 25 de volume a lui G. Ghib?nescu). V. ?i suret. I. mai avea ?i sensul de eviden?? la vistierie (i. negustorilor, Mold., 1777). N.S. 240 fmbourare. V. înfierare. împ?care. A pune cap?t unui conflict printr-o în?elegere, care se f?cea de obicei în fa?a domnului, a voievodului, înaintea judec??ii („ca s? economiseasc? cheltuielile de procese ?i certuri”), în cursul procesului sau chiar dup? pronun?area hot?-rîrii. Se întîmpla ca însu?i domnul s? ia ini?iativa de a pune cap?t unui litigiu între bo?eri, printr-o i., f?cînd apel în acest scop la mitropolit ?i boierii judec?tori întrucît 1. ,,este cea mai bun? [...] ca s? nu ajung? treaba a intra în judecat?”. în Banat, f. avea loc în fa?a banului, sau în fa?a castelanilor ?i a judelui. Interveneau î. chiar în cauze cu caracter penal, de mic? importan??: „sf?zi ?i b?t?i”. Pravilele sec. 17 prevedeau modul cum se poate face î. pentru sudalm?. Considerînd infrac?iunea de ierosilie deosebit de grav?, ele nu permiteau î. în cazul cînd victima era o c?lug?ri??, chiar dac? interveneau în acest sens p?rin?ii sau alte rude ale victimei. L. Car. permitea „o tocmeal?’’ între dou? sau mai multe persoane, înainte de proces, ca s? nu se mai judece. Ea putea fi f?cut? în scris, prin viu grai, prin mijlocitori sau f?r? mijlocitori. Dac? la „tocmeal?” se stabilea ?i o „osînd?,,, în caz de ncrespectare „se punea în lucrare întocmai”. Dac? în pricin? se aflau mai mul?i împricina?i, dintre care unii se vor învoi, iar al?ii nu, „atî?ia sînt lega?i a p?zi acea învoial?, cî?i se vor fi învoit”. în caz c? învoiala intervenea în cursul judec??ii, ea trebuia întocmit? chiar de c?tre judec?torul pricinii. Cond.crim. (§ 224) autorizai, cu rudele mortului, a acelora care, f?r? inten?ie, participau la o b?taie, în 2 sau mai mul?i, iar victima lor murea din cauza r?nilor primite. T.V. împ?mintenire. V. p?mîntean. împietrire. V. semne de hotar. Impresurare. V. cotropire. împrumut; var. împrumutare. 1. propriu-zis este contractul în virtutea c?ruia lucrul ce face obiectul î. devine proprietatea celui ce se împrumut?; în consecin??, acest fel de 1. are ca obiect numai lucruri consumptibile ?i fungibile; iar împrumutatul are îndatorirea s? restituie lucruri de aceea?i specie, calitate ?i cantitate cu cele împrumutate. Spre deosebire de comodat?, restituirea se face prin echivalent. Lipsa de capital caracteristic? evului mediu f?cea ca I. s? fie foarte c?utat ?i contractarea în condi?ii oneroase pentru debitor s? aduc? adesea ruina economic? ?i pierderea libert??ii acestuia. Restituirea sumei împrumutate era garantat? de cele mai multe ori printr-un lucru pus z?log? — de obicei p?mînt — care devenea proprietatea creditorului în cazul cînd debitorul nu-?i putea achita datoria. Chiar termenele foarte lungi nu-1 mai puteau salva pe debitorul împov?rat, care se împrumuta nu spre a-?i îmbun?t??i fondul, ci pentru a se hr?ni, produc?ia ocinei sale fiind insuficient?. Mai f?ceau 1. ?i dreg?torii, spre a acoperi pagubele pe care le cauzau statului prin proasta lor administra?ie. De lips? de capital se resim?eau ?i domnii, care pentru acoperirea unor nevoi presante recurgeau 18—C. 12 241 la I. la m?n?stiri, boieri sau supu?i str?ini, în special c?m?tari greci sau turci. Mihai Viteazul ia cu 1. de la m?n?stirea Cozia 20 000 de aspri ?i ni?te plumb, stipulind c? dac? nu-?i va putea onora obliga?ia la scaden?? s? fie satul Vi?ina al m?n?stirii. Pentru c? jafurile erau frecvente, C.R.Î. (pr. 13, z. 143) ?i I.L. (gl. 346, z. 42) exonereaz? de restituire pe împrumutatul care dovede?te cu martori sau prezum?ii c? banii împrumuta?i i s-au furat. Prav. cond. (XXIV, XXVII) caut? s? remedieze abuzurile care se f?ceau cu î., cerînd act scris semnat de 3 martori asisten?i la darea obiectului împrumutat, men?ionarea în act a banilor restitui?i ?i necesitatea vinz?rii la mezat a lucrului pus z?log, în cazul cînd nu se putea face plata nici la al doilea termen fixat în acest scop. L. Car. reglementeaz? pe larg î. (III, 8), ar?tind modul cum se contracteaz?, ordinea de preferin?? a creditorilor în cazul unor urm?riri individuale, cit ?i în caz de faliment al debitorului. în Manualul lui Donici (VIII, 17) se cuprind, de asemenea, cîteva norme privitoare la î., unele în favoarea debitorului: r?spunderea personal? a acestuia (b?rbat sau femeie) pentru plata datoriilor, care îns? nu pot fi urm?rite decît asupra patrimoniului s?u, f?r? a putea fi silit, dac? este „lipsit ?i s?rac [...], a sluji creditorului s?u pentru banii datoriei în cazul pluralit??ii de creditori ?i a insu- ficien?ei patrimoniului debitorului, chiar dac? la unele crean?e s-a stabilit dobînda?, averea urm?rit? va fi împ?r?it? propor?ional între creditori numai pentru acoperirea capetelor, nu ?i a procentelor; mo?tenitorii pl?tesc datoriile lui de cuius (ale celui pe care îl mo?tenesc); dac? debitorul t?g?duie?te datoria, creditorul trebuie s? o dovedeasc? ?i în cazul cînd reu?e?te, debitorul trebuie s? o pl?teasc? îndoit; dac? debitorul cere termen de plat?, i se acord? 4 luni, „pentru ca s? nu-?i vinz? f?r? pre? din ale sale”. Cel ce nu are posibilitate s?-?i pl?teasc? datoriile ?i nu-?i g?se?te nici cheza? „nu s? cuvine mai mult de 30 de zile s? ?az? 111 închisoare; ce, de s? cade, i s? pune mai Îndelungat? vadea” (dispozi?ie contrar? în L. Car.). în C. Cal. se trateaz? despre „tocmâla împrumut?rii lucrurilor cheltuitoare” (consumptibile) în § 1 323 — 1 346: se define?te ?i caracterizeaz? contractul de 1., se arat? felurile lui, sc fixeaz? dobînzile legale ?i limita maxim? a celor conven?ionale, se stabile?te „pedeapsa creditorului mîr?av”, adic? a c?m?tarului. Contractul de i. este reglementat deja in Ungaria prin decretele din sec. 11, în care, pentru valabilitatea i. de bani de la o anumit? sum? în sus, s-a stabilit c? e necesar? forma scris?; acest contract trebuia semnat de împrumutat, împrumut?tor ?i martori. Pentru anumite contracte de I., regele Coloman a reglementat ?i obliga?ia acord?rii unui z?log, care în caz de neplat? a 1. trecea în proprietatea împrumut?torului. Dezvoltarea reglement?rii î. a fost paralel? cu aceea a z?logului, în perioada prefeudal?, z?logul a fost considerat ca un element constitutiv al obliga?iei dintre cele dou? p?r?i ale contractului de 1.; începînd din sec. 13 el s-a transformat Intr-un element de asigurare sau de satisfacere a acestei obliga?ii. Aceasta a atras dup? sine trecerea riscului, privind bunul z?logit, de la creditor asupra debitorului consti-tuitor al z?logului ?i, totodat?, transformarea dreptului creditorului de a deveni — tn caz de neplat? — proprietar al z?logului, în acela de a-1 vinde spre a se satisface din valoarea lui. în leg?tur? cu î. de bani s-a dezvoltat ?i reglementarea dobînzilor, relativ la care mai multe texte biserice?ti a?i impus fie interdic?ii, fie limit?ri, iar un decret al regelui Bela IV le-a permis 111 rela?iile cu c?m?tarii evrei; ini?ial numite pena, apoi u?ura, cuantumul lor a fost la început neprecizat, apoi a fost fixat in unele acte normative or??ene?ti, de regele Sigismund etc. S.M.S. (III, 1), stabilind distinc?ia între mutuum (I. pentru consuma?ie, constînd din lucruri ce se cint?resc, se num?r? ori se m?soar?) ?i commodalum (1. pentru folosin??, constind din lucruri care se restituie ? natur?), prevede pentru împrumutat obliga?ia de restituire la data fixat?, iar în caz c? nu s-a fixat o anumit? dat?, cînd va cere împrumut? torul; oblig? pe judec?tor s? acorde debitorului 6 s?pt?mîni pentru plat? ?i s?-l condamne potrivit clauzelor contractului, afar? de cazul cînd acesta a prev?zut dobînzi ?i stipula?ii nelegale; admite obligarea la plata pe dobînzi pentru întîrziere; refuz? dreptul la ac?iune pentru creditorul care a împrumutat pe un fiu f?r? voia tat?lui acestuia; iar în III, 6, § 16 inter- 242 zice prescrip?ia (uzucapiunea) lucrurilor muiuatae sau commodatae. în regimentele gr?nicere?ti, autorit??ile militare au adus reglement?ri prin care au prev?zut acordarea c?tre gr?nicerii s?raci a unorl. de bani pe termen scurt, cu dobînda legal? de 6%, din casele biserice?ti; s-a prev?zut obliga?ia pentru tu tor de a plasa banii orfanilor in i. cu dobînda legal? ?i cu constituirea de siguran?e reale, pentru înl?turarea riscurilor; s-a acordat f. f?r? dobind? gr?nicerilor d?una?i prin calamit??i. Bibi.: 197, 198, 893. o.s. -v.?. împrumut?; sin. împrumutare. Obliga?ia boierilor ?i m?n?stirilor din ?. Rom* ?i Mold. (sec. 16—18) de a avansa domnului sume de bani, în general pentru nevoi urgente, sume ce uneori se restituiau, alteori nu. î. for?at? era folosit? de unii domni pentru a pedepsi pe boierii ostili, c?rora nu le mai restituiau sumele mari de bani luate, silindu-i astfel s? contribuie ?i ei la cheltuielile ??rii. Tot I. se numea uneori ?i darea încasat? de la boierii mici. La 20 nov. 1638 se spune c? Frincu postelnicul „iaste slug? domneasc? ?i-?i d? împrumuta cu alal?i postelnici”. Sub ocupa?ia austriac? din Oltenia, marii boieri ?i m?n?stirile erau impu?i la o dare excep?ional?, numit? dare benevol? (donum gratuiium), ?i care înlocuia împrumuta mai veche. In 1720 a fost de 15 000 taleri, perceperea sa repetîndu-se adesea c?tre sfir?itul st?pînirii austriece. La 1735, „to?i boierii ?i boierna?ii” au pl?tit cîte 50 de florini pentru d.b. Documentele din sec. 18 dau numeroase ?tiri despre î.; în mart. 1742 se spune c? boierii d?duser? cîte dou? I., fiecare de la 2 la 10 pungi, inclusiv mitropolitul ?i episcopii · în apr. 1742 au fost impuse ?i m?n?stirile; în oct. acela?i an s-au dat din nou I.: mitropolitul 18 pungi, boierul Cre?ulescu 12, Dudescu 20, banul peste 30, vistierul 40, clucerul 8, Ilera 30; cu toate acestea, se mai cerea o nou? I. pentru bairam-pe?che?. I. mari au fost obliga?i s? dea boierii ?i în vremea domniei lui N. Mavrogheni. N.S. împuternicire. V. vechil. înc?rc?tur?. V. dobînd?. închisoare; sin. gros, ocn?, groapa ocnii, pu?c?rie, temni??, vait?, opreal?. 1. î. *în ?. Rom. Ia 8 sept. 1571, B, cu sens de pedeaps? privativ? de libertate; în Mold. la 20 ian. 1582, A, cu acela?i în?eles. L se f?cea mai mult pentru datorii, dar ?i ca pedeaps? a ??ranilor care, judecîncfu-se cu un boier, pentru a-?i ap?ra starea de r?ze?i, sau a-?i revendica p?mîntul str?mo?esc, pierdeau procesul. Pentru a sc?pa de I., mul?i locuitori erau sili?i s?-?i vînd? ocincle. Pc vremea lui Al. Calimab, numero?i ??rani români fugeau spre raialele turce?ti pentru a sc?pa de d?rile ap?s?toare, fiindc? acei care nu aveau cu cc pl?ti erau prin?i ?i pu?i Ia I. Numai acela care punea un cheza? putea s? ias? de la I. N. Mavrocordat a încercat s? desfiin?eze î. pentru datorii, dai* nu a reu?it, Cu toa te c? nici un judec?tor r.u avea voie s? aib? î. lui, pe ling? protopopi a func?ionat cîte o î. dc femei pentru curvii, pentru r?piri de fecioare, amestecare desînge. î. func?iona pe lînp? sp?t?rie. Marele arma? era „purt?toriu de grij? pentru to?i ceia ce fac r?u ?i cad la închisoarea ??rii”. Din cauza abuzurilor zapciilor, la finele sec. 18, se prevede c? ei nu pot s? duc? la I. pc nimeni „f?r? hot?rire ?i f?r? carte de judecat?”. I. se cxecuta la m?n?stire, cind un membru al boierimii (evghenist) s?vîr?ea „o silnic? împotrivire c?tr? judec?tori sau c?tr? dreg?tori sau c?tr? alt? persoan? rindui t? în trebuintele ob?tii, cu neb?gare de seam?, cu primejdioas? amenin?are”. 2. a. Gros *în ?. Rom. la 12 febr. 1681, B. Pravilele sec. 17 prevedeau (j. pentru cel învinuit de „furti?ag”. G. era o I. destinat? oamenilor de jos, ?inu?i in preven?ie. în timpul lui G. Duca vod? „era pline închisorile de boieri ?i grosuriîe de cei s?raci, de-i b? tea ?i-i c?znea cu capetele prin parduri ?i muria prin grosuri". De?i g. era o i. de preven?ie, autorit??ile domne?ti sâvîr?eau adesea abuzuri, „îi puneau prin grosuri de stau închi?i pentru un an”. Din aceast? cauz?, Al. Su?u d? porunc? ispravnicilor: „s? cerceteze gro?urile sau alte închisori ispr?vnice?ti ?i pe cî?i ho?i ?i tîlhari va g?si la închisoare mai mult decît orîndui?ele trei zile s?-i trimit? la sp?t?rie pentru 248 judecat?,\ G. func?iona pe lîng? ispr?vnicia de jude? ?i era o î. rudimentar?, cu pere?i de scinduri r?u lipite, în care de?inu?ii înghe?au iarna de frig, iar vara sufereau de c?ldur?. în g., de?inu?ii erau foarte prost trata?i, iar alimentarea lor era precar?. Din aceast? cauz?, uneori ei tr?iau numai prin bun?voin?a familiilor lor, sau din mila public?. De?i g. era o I. de preven?ie destinat? oamenilor s?raci, la g. sp?t?riei, care era o I. central?, mai nimerea ?i cîte un boier sau negustor, b. Grosari. ?eful g. precum ?i ceilal?i paznici purtau numele de grosari. Grosarii care înlesneau evadarea unor vinova?i erau pedepsi?i cu temni?a pentru „vremea hot?rit? dup? împrejur?rile pricinilor”. 3. Ocn?. Loc de execu?ie a pedepselor grave, ; rare condamna?ii la munc? silnic? t?iau blocuri de sare. *în ?. Rom., la 7 aug. 1451, li. u.r în Mold., mai tîrziu (7 mai 1632). Pravilele sec. 17 pedepseau cu munca silnic? pe bigami, pe cei care jefuiau la drumul mare înarma?i, pe r?pitorii de femei sau fecioare, pe siluitori. La începutul sec. 19, un condamnat pentru omor la be?ie este trimis ,,la ocn? pe soroc de cinci ani ?i dup? aceia s? fie trimis la poc?in?? bise?iceasc?,,, iar ni?te indivizi care „au venit s? fac? calpuzanlîc din mahmudele”, dar au fost descoperi?i înainte „de-a pricinui paguba ob?tii”, g?sin-du-se la dîn?ii „calîpurile de mahmudele”, de?i, dup? pravile trebuiau osindi?ila moarte, domnul, milostivindu-se, le-a mic?orat pedeapsa ?i i-a trimis „la ocn? f?r? soroc”. Cond. crim. introduce termenul de groapa ocnii în loc de o. Era trimis la groapa ocnii, potrivit acestei condici, oricine s?vîr?ea „fapte criminalice?ti ce privesc împotriva st?pî-nirii ?i împotriva patriei” (§ 189); uciga?ul din be?ie, sau la ininie, dac? nu avea avere (§ 212, al. 4—5); cel ce s?vîr?ea o ucidere din r?nire involuntar? (§ 224). 4. Pu?c?rie. Termenul apare în ?. Rom. în documentele din a doua jum?tate a sec. 17. Marele ban al Craiovci amenin?a pe un debitor: „iar d? nu-i ve? pl?ti banii [...], voi s? trime? cu treap?d s? v-aduc lega? la Craiova, s? z?ce? la pu?c?rie pîn? ve? muri”. ?i preo?ii puteau fi închi?i la p. Sub Alex. Ipsilanti, p. avea sens de preven?ie, dar ?i I. pentru executarea pedepselor. C? p. era ?i o i. de execu?ie a pedepselor ne-o dovede?te ?i dispozi?ia lui Const. Ipsilanti de a folosi „oameni din vinova?ii pu?c?riei’’ la lucr?ri. «5. Temni??. *în ?. Rom., la 3 mart. 1629, B, cil sens de î.; prima pravil? care o pomene?te este C.R.Î. Cond. crim. prevede 1. ca pedeaps? grea, dup? ocn? (§ 183). Potrivit acestei condici, se trimiteau la t. (i. cu un regim sever): cei ce se ridicau împotriva st?pînirii ?i a patriei; grosarii care înlesneau evadarea de?inu?ilor; calpuzanii; r?pitorii de fecioare; cei care puneau foc 111 mai multe rinduri sau d?deau foc lucrurilor proprii, In mod inten?ionat, de ardeau ?i lucrurile vecinilor; ho?ii recidivi?ti. 6. Vart? î. destinat? debitorilor r?i platnici, pus? sub comanda v?tafului de aprozi, iar mai tîrziu a vornicului de aprozi. 7. Opreal?; sin. popreal?. Ace?ti termeni se foloseau cu sensurile de arestare, re?inere, 1. preventiv?. 8. In perioada feudalismului timpuriu, pedeapsa temni?ei s-a aplicat în rare cazuri în Trans. Un decret al regelui Ladislau o prevedea bun?oar? pentru furtul comis de nobili împotriva rudelor. în cet??i existau In acel timp, ?i au r?mas ?i în celelalte perioade ale feudalismului, înc?peri care serveau ca t. pentru închiderea preventiv?, pîn? la judecat?, a infractorilor. în feudalismul dezvoltat, de?i acte normative din 1436 ?i 1492 au prev?zut închiderea pe via?? pentru anumite infrac?iuni, bun?oar? m?rturia mincinoas? a clericilor, totu?i pedeapsa privativ? de libertate a r?mas ?i în aceast? perioad? rar?. S-a practicat în continuare de?inerea preventiv? în turnuri de cet??i, sau în ora?e, în beciurile prim?riilor ?i prefecturilor, pîn? la judecat?. App. const. pedepseau pe slujba?ii care eliberau pe osîndi?ii la moarte de?inu?i înt. (III, 47, 16). La 1785, Horea ?i Clo?ca au fost ?inu?i închi?i pîn? la judecarea procesului ?i executarea sentin?ei într-o înc?pere destinat? acestui scop, din cetatea Alba Iulia. I. adev?rate s-au înfiin?at în Trans. numai începînd din sec. 18; pe timpul lui Iosif II, s-a înfiin?at penitenciarul de t. grea din Gherla, ulterior un penitenciar de 4. grea la Aiud,? m?rit prin construirea de aripi noi în 1892. T. au existat ?i în regimen-v tele gr?nicere?ti; cea de la re?edin?a regimentului era administrat? de profos?. în perioada destr?m?rii feudalismului s-a înmul?it ?i num?rul infrac?iunilor pedepsite cu i. 244 1ns? aceasta a devenit pedeaps? principal? ?i obi?nuit? numai în perioada capitalismului. P.S. - v.?. - T.V. înfierare; sin. imbourare, pccetluire. 1. în documente, i. apare în sec. 16 ca semn al infamiei. Ca pedeaps?, o intilnim ?ui) denumirea de pecetluire în pravilele sec. 17, fiind aplicat? incendiatorului de p?duri. în ?. Rom. erau pedepsi?i cu î. criminalii, inclusiv boierii „hicleni”. C. Brincoveanu pe 3 boieri „i-au înfierat ?i i-au dat prin tîrg ?i i-au dus la ocn?”. î. a iosl folosit? ca semn al infamiei ?i de Vasile Lupu, care il însemna pe vinovat la prima crim? cu fierul ro?u. î. se f?cea cu bour? domncsc pe frunte (îmbpurare). Sub influen?a ideilor beccariene, legiuirile sec. 18 ?i 19 n-au mai prev?zut I. printre pedepse, dar ea a continuat s? se aplice marilor infractori ?i reci-divi?tilor. Numai Cond. crini, a mai men?ionat imbourarea ca pedeaps?. La 16 mart. 1840 s-a decis ca aceasta s? se fac? pe spinare, nu pe frunte. La 1862 era desfiin?at?. 2. î. ca semn de proprietate pe vite cu „bour domnesc” (imbourare) dateaz? din timpuri imemoriale. In sec. 13, in timpul domina?iei t?tare, purtînd denumire.» de dang?, i. este folosit? ca un semn distinctiv aplicat cu fierul ro?u pe ?oldul sau conpsa vitelor. La origine, d. era semnul autorit??ii politice ?i economice. A r?mas ca semn de identificare a vitelor apartinlnd satului sau, mai tîrziu, unui anume cresc?tor de vite. D. a fost un semn juridic popular p?strat pin? in sec. 20. în Trans., d. se nume?te „fier”. P.S. - T.V. înfiere; sin: feciorie de suflet, înfialâ, adop?ie, iotesie. Este un contract solemn prin care înfiatul devine fiul infielorului ca ?i cum ar fi copilul lui legitim, f?r? a se afla îns? în raporturi de familie si cu rudele acestuia. Fecioria de suflet este o institu?ie cu r?d?cini în ob?te, copiii înfia?i fiind cunoscu?i în trecut sub denumirea de fii sau feciori de suflet. F?ceau fii de suflet cei ce jiu aveau copii din trupul lor, sau avuseser? dar le muriser?, îi dezmo?teniser?, ori c?zuser? in robie. î. se s?vir?ea cu mare jur?mînt, în biseric?. Fiind înfiat, un nepot este chemat la succesiunea unchiului s?u, care îl înfiase, ca ?i un fiu legitim, indep?rtînd pe ceilal?i nepo?i cu care ar fi venit altfel in concurs. Termenii feciorie de suflet ?i feciori suflete?ti sau fii dc, suflet sînt cunoscu?i ?i de Î.L. (gl. 195: fecioria de suflet pot s? o fac? cei f?r? copii, luind „coconi” str?ini pe care ?i-i fac „feciori suflete?ti cu sfintele molitve”), L. Car. (IV, 5: „Pentru iothesie sau facere de fii de suflet”) ?i Manualul Iui Donici (fiu de suflet). Al. G. Moruzi reglementeaz? luarea de fii de suflet intr-o orinduire sistematic? ?i am?nun?it?, net superioar? trat?rii incomplete ?i nemetodice din Arm. (§ 842—846). C. Cal. ?i L. Car. prev?d ?i ele condi?iile i. (diferen?a de vîrst? de 18 ani între înfiat ?i înfietor ?i consim??mîntul înfietorului capabil ?i al înfiatului, iar dac? acesta este minor, consim??mîntul tat?lui firesc, sau dac? nu are tat?, al mamei ?i autorizarea epitropi-lor ?i a judec?toriei; î. celor f?r? p?rin?i se f?cea cu aprobarea st?pînirii, în Mold. a comisiei epitropice?ti: § 244 C. Cal.). Consecin?ele î. sint, ?i potrivit acestor legiuiri, tot cele ar?tate mai sufe. C. Cal. (§ 252—254) face distinc?ie între î. ?i luarea de copii de suflet, adic? „numai pentru hrana ?i cre?terea lor”, f?r? a se stabili raporturi juridice ca între înfiat ?i înfietor. Termenul î. este folosit ?i ast?zi în legisla?ia român?. Asem?n?toare ca structur? ?i finalitate cu î. din ?. Rom. ?i Mold., adop?ia este atestat? în numeroase izvoare feudale transilv?nene: texte de legi, documente, care precizeaz? ?i unele aspecte particulare ale ei. Astfel, Trip. (I, 8) arat? c? a. se folosea ?i ca modalitate de înnobilare, un domn (dominus) sau nobil (nobilis) putînd adopta ca fiu al s?u pe un ??ran sau nenobil, f?cindu-1 astfel urma? ?i mo?tenitor al bunurilor sale, cu autorizarea regelui, necesar? în acest caz ca ?i în cazul prefacerii fetelor în b?ie?i (în ceea ce prive?te statutul juridic). Cale artificial? de dobîndire a puterii p?rin-te?ti, a. avea ?i aici ca principal scop dobîndirea de mo?tenitori de c?tre cei ce nu aveau, fiii adoptivi avind acelea?i drepturi ca cei legitimi. Se urm?rea prin a. trecerea bunuri- 245 lor, în lips? de fii fire?ti, asupra unor persoane agreate, deci p?strarea propriet??i/ feudale în mina membrilor (existen?i sau crea?i prin act) ai acestei clase. o.s. - v.?. înfr??ire. 1. Institu?ie foarte veche, constatat? la toate popoarele, din viemea organiz?rii gentilice. în documentele ?. Rom. apare sub forma fr??iei de mo?ie sau î. pe mo?ie, ca procedeu folosit pentru transmiterea dreptului de proprietate, prin subro-garea unei rude în grad nesuccesibil dup? dreptul feudal al acestei ??ri, sau chiar unei persoane str?ine, care prin aceast? 1. devine rud? în grad succesibil cu ccl ce face î. ?i cap?t? astfel dreptul de a-1 mo?teni, evitîndu-se ca la moartea înfr??itorului averea r?mas? de la el s? devin? pr?dalic? j. Membrii ob?tilor s?te?ti se considerau fra?i intre ei, adic? descenden?i din acela?i mo?; I. aducea în sînul ob?tii, sub form? de frate, pe o rud? sau pe un str?in, ca s? participe de îndat? la folosirea p?mîntului în comun ?i s? r?mîn? mo?tenitor la moartea celui cu care s-a înfr??it. 2. î. apare în documente, în ?. Rom., sub domnia lui Ylad Dracul. în Mold., I. nu este atestat? documentar, fiindc? acolo fiicele venind la mo?tenirea p?rin?ilor lor cu drepturi egale cu ale fiilor, cauza principal? a acestei institu?ii disp?rea. în ?. Rom., pe calea i. boierii se subrogau u?or In drepturile altui boier mai mic, mai ales cînd acesta nu avea rude apropiate. Hrisoavele de i. fac men?iune special? despre aceasta, tocmai pentru a se evita contesta?iile posibile pe baza dreptului de preem?iune?. î. se f?cea „cu ?tirea tuturor megie?ilor de împrejurul locului” ?i dinaintea domnului. Ea constituia un transfer de proprietate; acordîn-du-1, domnul renun?a la pr?dalica, dar avea grij? s? perceap? un signum domini, în spe?? un cal bun, sau s? declare c? renun?? la el. Se efectuau !. între so?i, între tat?, fiic? ?i nepoat?, între cumna?i, între na? ?i fin. Folosind calea !., mul?i feudali ocoleau protimisisul, devenind st?pini pe ocinile unor ??rani ap?sa?i de nevoi ?i apoi, odat? intra?i în ob?te, cump?rau ocinile celor lovi?i mai tare de ap?sarea fiscului. Printr-un document din 1502 se confirm? vlastelinilor Radu ?i Petru proprietatea asupra unor ocini dobîndite prin î. ?i cump?rare de la membrii unor ob?ti s?te?ti. Este posibil ca unele !. s? fi ascuns de la început tranzac?ii pecuniare pe care documentele nu le atest?, în orice caz, cu timpul eîe devin, în cele mai multe cazuri, simple vînz?ri deghizate, î. au fost frecvente in sec. 15, destul de numeroase în sec. 16 ?i începutul sec. 17, mai rare c?tre sfîr?itul f accstui sec. ?i sporadice în sec. 18, fiind interzise de biseric? ?i func?iunea 1. putînd fi realizat? prin înfiere^. în vremuri mai vechi, I. aveau un caracter mistic ?i se efectuau cu un anumit ritual. înfr??i?i) î?i crestau miinile ?i î?i amestecau sîngcle, fie sugînd unul din crest?tura celuilalt, fie amestecînd sîngeîe în cupe cu vin ?i bînd fiecare din cup?. In felul acesta, sc considera c? se realizeaz? o înrudire de sînge, partenerii devenind fra?i de cruce. în evul mediu românesc înfr??i?ii nu mai procedeaz? la comuniunea de sînge, ?i deci nu mai devin fra?i de sînge, ci numai fra?i de cruce, printr-o ceremonie religioas?, înt?rit? de biseric?. Beneficiarul nu putea emite nici o preten?ie decit dup? moartea aceluia care îi l?sase mo?tenirea. L constituia o cale de ocolire n exercit?rii dreptului de preem?iune ?i a dreptului de a intra în st?pînirea ocincior rimase f?r? urma?. 3. Numit? ?i fraternalis adoptio, adop?ia fratern? (adoptiva fralcrniics) din dreptul feudal al Trans. este corespondenta institu?iei înfr??irii pe mo?ie din ?. Rom. înrudit? cu aceasta prin structur? ?i finalitate, se încheia în forme si avea consedr?c similare: dou? sau mai multe persoane se învoiau, printr-un act incfcrist in fa?a forurilor competente, s? st?pîneasc? pe viitor, în comun, mo?iile ?i por?ile lcr de mo?ii indicate în acel act, prcv?zînd pentru cazul mor?ii f?r? mo?tenitori legitimi a uneia din p?r?i, ca acele mo?ii sau p?r?i s? r?mîn? — n baza dreptului i. (ins fraternale) — celui sau celor r?ma?i în via?? dintre contractan?i ori urma?ilor lor. Potrivit Trip. (i, 63 ?i 66), pentru valabilitatea actului era necesar? îndeplinirea a 2 condi?ii esen?iale: iipsa de erezi legitimi ?i permisiunea, exprimarea consim??mintului regelui (conscnsus principis). încuviin?area suveranului era necesar? datorit? existen?ei dreptului de proprietate suprem? (oominium eminens) 246 al acestuia, în virtutea c?ruia el poseda dreptul de retract succesoral, aprobarea î. echivalînd cu renun?area in cazul respectiv la exerci?iul acestei prerogative. Bibi.: 211, 347, 455, 715, 1096. T.V. înnobilare; sin. nobilitare. Era opera?ia juridic? prin care ?eful statului trecea pe o persoan? dintr-o clas? inferioar? (or??eneasc?, ??r?neasc?) în rîndu-rile clasei nobile. în baza acestui act, persoana înnobilat? dobîndea situa?ia, drepturile, libert??ile ?i privilegiile membrilor acestei clase. 1. putea avea loc cu sau f?r? acordarea unei mo?ii. în priin.il caz, ea comporta întocmirea unei diplome dona?ionale; in al doilea, acordarea unui blazon printr-o diplom? de i. pentru merite militare, numit? scrisoare de blazon (armalis), de unde numele de armali?ti aplicat celor înnobila?i în acest fel. Cazurile de i. din rindurile ??r?nimii ?i or??enimii române din Trans. au fost frecvente, atit în perioada voievodatului, cit ?i in cea a principatului autonom ?i a principatului sub Habsburgi; ele sint atestate documentar începînd din sec. 14 pîn? în sec. 19 ?i s-au acordat in special pentru merite militare. într-o prim? faz?, ele au fost condi?ionate de apartenen?a la religia catolic?, apoi s-a admis ?i apartenen?a la o alt? religie recept? ?i chiar la religia ortodox?. Pentru i. prin scrisoare de blazon a unui iobag era necesar? eliberarea concomitent? din iob?gie de c?tre st?pînul acestuia. în ?. Rom. ?i Mold. nu se cunosc cazuri de înnobilare cu acordare de blazon ca în Trans. Totu?i, ?i aici, în anumite perioade, aveau loc ridic?ri fie in grup, fie în cazuri singulare, ale unor persoane in categoria nobililor. Astfel, ?tefan cel Mare a ridicat- în rîndurile vitejilor pe ??ranii care se distingeau in lupt?. Al. L?pu?neanu a ridicat dintre curteni în rindul boierilor citeva familii din Mold. La sfir?itul sec. 18 ?i în primele decenii ale sec. 19 s-au acordat ?i diplome personale de înnobilare, care erau pl?tite cu bani. La 1 mart. 1823, Gr. D. Ghica ridic? astfel la rangul de boier de neam pe Gr. M. M?gureanu din Bucure?ti. V. ?i boier. N.S. - V.?. înnoire. Termenul este întrebuin?at de C. Cal. (§ 1 812—1 816) pentru nova?ia prin schimbarea datoriei. Prin acest act juridic se stinge o obliga?ie existent? ?i se înlocuie?te prin alta nou?, f?r? participarea unei a treia persoane. Garan?iile crean?ei ini?iale se sting prin i., dac? nu s-a convenit altfel. L. Car. (III, 12, 7) se ocup? incidental (la chez??ie) de tocmeala de schimbare a datoriei ,,cea dintiiu”. O.S. Inpitra. V. semne de hotar. înscris. 1. Sint numeroase documentele în care se vorbe?te despre î. în vechiul nostru drept, sub denumirile de ispisoace, diresuri, zapise, urice\, c?r?if, hrisoave?, sine- turi. I. sînt probe preconstituite, adic? preg?tite dinainte de o autoritate competent? (!. autentice) sau de p?r?i (i. sub semn?tur? privat?), în scopul dovedirii în viitor, în caz de litigiu, a drepturilor rezultate din ele. Participan?ii la o opera?ie juridic? (m?n?stiri, boieri, or??eni, r?ze?i, sau chiar vecini) caut?, în special în materie de st?pînire imobiliar?, s? se înarmeze cu asemenea probe. De multe ori, pentru ca î. doveditor s? fie valabil, cer adeverire de la ispravnici ?i înt?rire de la domn sau divan, ori, în unele cazuri (du?egubine), confirmare la episcop; alte ori cer reînnoirea c?r?ii de înt?rire, cea existent? fiind ,,veche ?i rupt?’'. în general, cancelaria domneasc? d?dea înt?rirea unei schimb?ri de posesie pe baza zapiselor de vinzare-cump?rare sau pe baza unui I. mai vechi; la 3 sept. 1638, Vasile Lupu ar?ta c? nu avusese încredere Intr-un ispisoc de înt?rire de la Gaspar Gra?iarii voievod, deoarece nu se preze ntase odat? cu acesta ?i zapisul de cump?rare. Domnii chiar, în dorin?a de a face s? dispar? jur?mintele v?dit mincinoase ?i mai ales cele luate sub povara blestemelor grele, ,»pierz?toare de suflet”, ajung s? îndemne p?r?ile ca orice contract s?-l înt?reasc? in scris, in 247 asisten?a a 2—3 martori. în caz de dispari?ie a î., prin distrugere în timpul invaziilor o?tilor str?ine, pierdere, putrezire, ardere etc., partea interesat? se adresa divanului pentru reconstituirea lui, care se f?cea „cu mul?i martori boieri de la curtea domniei mele ?i o?teni de frunte ?i megie?i din jur”, sau prin restabilirea f?cut? de instan?a de judecat? îns??i (propriis sensibus), ori prin reînnoirea de acte f?cute chiar de p?r?i între ele. Cu ocazia întocmirii unui I. nou în locul celui pierdut, se obi?nuia s? se adauge: „iar de s? va afla acel zapis dintîiu, s? fie acesta tot ca unul”, ceea ce însemna c? primul I. era anulat sau, în terminologia epocii, era considerat „r?suflat”. 2. Variet??i de înscrisuri, a. Ispisocul a fost definit ca „un act oficial de recunoa?tere sau confirmare a unui privilegiu de proprietate”. De cele mai multe ori el avea aceea?i semnifica?ie cu uricul, ie?ind din cancelaria domneasc? din Mold. El putea s? emane ?i de la alte autorit??i, de ex. de la un episcop. *11 sept. 1400, A: „suret de pe ispisoc vechiu pe sîrbie de la Alexandru”; de unde urmeaz? c? termenul exista înainte de începutul sec. 15. Iar la 1 oct. 1835 se vorbe?te înc? de „ispisoace domne?ti”. î. erau scrise uneori „pe piele de iepure”. Cele mai des întîlnite sint i. de cump?r?tur? ?i de pîr?, acestea din urm? cu variante ca i. „de pîr? ?i de r?mas” sau cu complet?ri ca „de popriri ce au avut ei din pîr?”. Apoi i. de împ?r?eal?, de danie, de danie ?i de miluire, de întoarcere, de ferie, de înt?rire, b. Diresul (pl. direase, direse, diresuri) a circulat în limba român? de cancelarie, în Mold., în sec. 15 — 17, cu sensul de act juridic (instru-mentum). *8 iun. 1458, A. Întîlnim expresiile: „direse domne?ti” sau „de domnie’% „diresuri viclene”, al unui testament, al unei judec??i etc. c. Zapis, var. zapes („scriere”), era un termen generic prin care se desemna înscrisul constatator al oric?rei conven?ii (z. de vînzare, danie, împrumut, chez??ie etc.) în ?. Rom. *7 oct. 1577, B, iar în Mold., 31 ian. 1572, A. Este întrebuin?at de Ureche de C.R.I. ?i de Î.L. d. De mare circula?ie în sec. 17, folosirea termenului z. — de?i persist? ?i ast?zi — se r?re?te din sec. 18, cînd contactele mai strlnse cu turcii fac s? apar? termenii sinet ?i senet („zapis”, „adeverin??” „chitan??”) — în special în textele traduse din grece?te — cu sensul obi?nuit de chitan??, act doveditor al unei obliga?ii sau chiar de hot?rire judec?toreasc? (sinetul de judecat?). 3. For?a probant?. Citîndu-i la judec??i, domnul pnnea în vedere împricina?ilor s? prezinte i. pe care î?i sprijin? preten?iile. Dac? ambii prezentau î., judecata, apreciind asupra valorii lor, le re?inea pe cele care i se p?reau mai temeinice; în general, se punea mai mult temei pe cele mai vechi. Dac? instan?a, aflîndu-se în prezen?a unor acte produse de ambele p?r?i, nu se l?murea asupra veracit??ii lor, ea putea, prin apreciere, s? pretind? oric?ruia dintre împricina?i s?-?i completeze dovada, dup? indica?iile pe care i le d?dep în prezen?a unor c?r?i sau hrisoave domne?ti care se contrazic, divanul refuza chiar s? judece, trimi?ind cauza în judecata domnului numai cu o expunere a faptelor procesului ?i a desf??ur?rii lui, f?r? a-?i ar?ta opinia: fiind „hrisoavi domne?ti ?i la o parti ?i la alta”, r?mîne s? hot?rasc? domnul însu?i. 4. înscrisuri mincinoase. în numeroase litigii se pomene?te de I. dobîndite prin mijloace necinstite, sau falsificate. Era un obicei foarte r?spîndit în trecut, atit în ??rile române, cit ?i în altele, ca cel ce voia s?-?i afirme un drept asupra unui lucru (ocin?, vie etc.), dac? nu avea vreun titlu doveditor, s? ?i-l confec?ioneze prin pl?smuirea unui î. Stabilindu-se falsul, î. era îndep?rtat ?i rupt, dat p?r?ii adverse, ori declarat f?r? valoare, pentru a nu mai putea fi prezentat în alt? pricin?, îns? partea care îl falsificase sau îl folosise numai, spre deosebire de ceea ce se întîmpl? în dreptul modern, nu era sanc?ionat? pennlice?te. Semnatarul unui act juridic sub semn?tur? privat? putea ?i în trecut s?-?i conteste semn?tura, cerînd o verificare de scripte. TJnele î. prezentate de p?r?i erau mai cuprinz?toare si, din aceast? cauz?, chiar dac? se constata c? anumite men?iuni erau false, nu se putea desfiin?a î. în întregime; pentru ca partea fals? s? nu mai poat? fi folosit? în viitor, se scria totu?i pe act solu?ia dat? sau se ?tergea pasajul falsificat de c?tre autoritatea judiciar?. Se Intîmpla ca ambele procedee s? fie folosite în acela?i document. Procedeul modific?rii unui i. vechi, devenit necorespunz?tor situa?iei reale, era întrebuin?at, de altfel, nu 248 numai în cazul falsific?rii lui par?iale, ci ori de cile ori se sim?ea nevoia, 5. Actul scris, de?i g?sit valabil, era înt?rit uneori cu martori sau jur?tori. Ei putea fi comb?tut prin asemenea probatorii. Totu?i întilnim motiv?ri în care for?a probant? a I., 111 raport cu alte dovezi, nu este pus? în discu?ie: ,,mai cu credin?? este ispisocul domnesc decit gurile oamenilor'’; sau vedem judecata delegind unul sau mai mul?i dreg?tori s? se duc? la domiciliul împricinatului care avea un 1. ?i nu voia s?-l produc? in instan??, spre a i-1 cere din nou. în materie de 1., Prav. cond. aduce importanta obliga?ie de înregistrare a accstora în condicile tribunalelor, spre a le face astfel cunoscute ?i opozabile ter?elor persoane. L. Car. prevede formele de întocmire a i. pentru a fi valabile, reguli de interpretare a lor, procedura de def?imare sau t?g?duire a i., regimul copiilor ?i principiul c? I. publice au mai mult? autoritate decit cele particulare. Manualul lui Donici, dup? ce arat? c? zapisul cu 3 martori face credin?? deplin?, adaug? c? in lips? de martori spre a se dovedi c? zapisul este adev?rat, se va compara semn?tura cu altele scrise necontestat de mina celui ce se pretinde c? a semnat zapisul. In caz de pierdere a î., se admit alte dovezi pentru stabilirea actului juridic. Isc?litura din eroare a unui zapis de vînzare nu produce efecte. C. Cal. nu cuprinde decît dispozi?ii indirecte privind actele scrise ?i admite valabilitatea tocmelii „prin viu grai’*. 6. în dreptul procesual transilv?nean i. au constat din acte (litteraUa instrumenta, okiratok, oklevelek sau okmânyok), care aveau un raport cu obiectul litigiului ?i pe care p?r?ile le prezentau în iu.stan?? în sprijinul afirma?iilor lor; ele aveau caracter public (emanate din cancelariile de diferite categorii), sau privat (emanate de la p?r?ile în cauz?), ?? purtau denumirea general? de litterae (sing. litiera, „scrisoare”), cu ad?ugirea de denumiri anexe cor.>*.ituind preciz?ri ?i distinc?ii care f?ceau ca denumirile s? fie numeroase ?i variate, ind.dnd prin aceasta subcategoriile actelor. L?sind la o parte denumirile care serveau la recizarea formei externe in care ele se prezentau, ca de pild? I. clausae (scrisori închise), 1. patenles (scrisori deschise), men?ion?m dintre categoriile cu importan?? juridici : I. melaies (acte de hot?rnicie), 1. fassionales (acte contractuale). 1. regales (acte regale), I. prwilegiales (acte privilqgiale), 1. rclatoriae (acte con?inind referate), 1. rcambula-ior^e (acte con?inind restabiliri de hotare). 1. donalionalcs (acte de dona?ie), I. arrnales (ac··:· de înnobilare f?r? acordarea unei mo?ii), 1. adinoniloriae (acte de soma?ie), I. citawiae (acte de chemare), I. preccptoriac (acte de porunca), I. birsngiahs (acte de amend?), J. procuraloriae (acte de procur?), 1. protectionales (acte de ap?rare, emise de rege In t'ivoarca unei persoane), 1. statuloriae sau introductoriae (acte de punere in st?pinire a mo?ii donate), I. sententionalcs (acte de hot?rire). 1. judicialiae (acte judec?tore?ti) etc. î. mai purtau ?i denumirea de cliartae sau chartulaey denumiri care apar fie singure, fie ·.. termeni compu?i, ca de pild? c. ecclcsiasticae, c. regales snu regias, v. pagen-ses -;ic. (v. carte), precum ?i denumirea de instrumenta (in compu?ii litteraUa instrumenta, ins'.rumaitum i.ublicum etc.). între diferitele categorii de acte. se f?cea deosebire: oriji-.:!alclc, ?i in special ceie prev?zute cu sigiliu autentic,, aveau putere doveditoare m?, mare decit copiile. Prezentarea de acte false in proces era considerat? ca o crim? gravii, f?cînd parte din grupa infrac?iunilor intituiaio nota infidelitalis. V. fals (in înscrisuri); i iii'ov; spargere: tr?dare. o.s. - v.?. în?el?ciune. Avea in vechiul nostru drept, ca ?. asl?zi. dojâ aspecte, unui civil ?i al-.ul penal ?i era cunoscut? in documente ?i pravile sub denumiri diferite: „îny.-!?to-rie”. „ziceri întunecate”, „ar?t?ri neadev?rate” sau „mincinoase”, „vi.c‘?ug”. „viclenie”· sau ..me?te?ug”, ultimul utilizat foarte adesea 111 cronici ?i docu :îk·:« te. Despre ucher-sari; Gantacuzinilor din ?. Rom. se spune: „ca ni?te r?i hicleni, cu mari nu->u·‘?ui-uri, au n r.blat de au stricat domniia lui Antonie vod?’’. Acestea se întrebi’iLi?iai. f?r? deosebire·, pentru unul sau cel?lalt din cele dou? aspecte indica le mai care in terminologia modern? poart? denumirile de doi (in materie civil?) ?i nc-:rocherie (iu materie penal?). 7. Doini este un viciu de voi ni.'i con^ind in 2-9 manoperele frauduloase (mijloacele viclene) pe care le întrebuin?eaz? una dintre p?r?i spre a o determina pe cealalt? parte s? încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat deloc, sau nu l-ar fi încheiat in condi?ii atit de oneroase. Asemenea „tocmeli’* sînt nule în primul caz, iar în cel de-al doilea î?i p?streaz? valabilitatea, îns? partea p?gubit? trebuie s? fie îndestulat? pentru dauna suferit?. 2. S?vir?e?te infrac?iunea de escrocherie sau i. individul care reu?e?te s? dobindeasc? fonduri, valori sau obiecte uzind de un nume fals. o calitate fals? sau întrebuin?înd manopere frauduloase. în acest în?eles pravilele sec. 17 considerau c? s?vir?e?te o i. cel care folose?te m?suri false ?i d? lips? la cintar ?i-l pedepseau cu b?taia. Legiuirile urm?toare reglementeaz?* de asemenea, aceast? infrac?iune sub diverse aspecte, iar documentele :i atest? existen?a In practic?. V. bigamie; fals; me?te?ug; tr?dare. T.V. int?rilin? domneasc?. Este unul din cele mai'importante ?i mai frecvente acte juridice din dreptul feudal roman. î.d. a d?inuit, cu con?inut variabil, de la întemeiere pîn? dup? Reg. org. Ea se realiza deseori sub forma de hrisov vi avea ca scop s? acorde un privilegiu, o imunitate, o danie domneasca, s? înt?reasc? un transfer de proprietate, iar mai tirziu o judecat? sau o propunere. în Mold., actul se numea ?i ..ispi-soc de înt?ri tur?” sau „uric de înt?ritur?”. în sec. 14— 16, cele mai frecvente î.d. aveau ca obiect st?pînirea unei propriet??i: 1. Cind domnul d?ruia o proprietate unei m?n?stiri, din pictate, sau urnii boier „penini dreapta si credincioas? slujb?“ acorda de obicei ?i o scutire de d?ri. 2. Domnul înt?rea transferurile de proprietate dintre particulari (danii, vinz?ri, mo?teniri),· declarind c? ,,{·..] am înt?rit boierului nostru [...] ca s?-i fie dreapt? ocin? ?i cump?r?tur?”. S. î.d.. avind efecte limitate la durata domniei, se repetau la fiecare nou? domnie. Înc? din sec. 14 sînt documente prin care domnii înt?reau danii f?cute m?n?stirilor sau boierilor de c?tre înainta?ii inr. i. Din sec. 17 ?i mai ales în sec. 18 ?i 19, cele mai multe i.d. se d?deau în leg?tura cu judec??ile. Boierii delega?i cercetau, dar, de cele mai multe ori, nu hot?rau, ci f?ceau o propunere care era supus? i.d. Prav. cond. (XXXII. 12) prevedea c? zapisele de vînz?ri de bunuri nemi?c?toare vor fi înt?rite .,ca s? fie mai sigure” la scaunul domnesc. V. darea calului: imun Hale; înscris. P.S. intreiala Form? de veni? feudal? perceput? de la cei care pescuiau în apeîc proprietate str?in? in sec. 17 — primele decenii ale sec. 19. La 1746, m?n?stirea Arnota ,,lua iutreial?, adec? diii t.ci pe?ti un pe?te ?i din trei bani un ban”, de la ce? care pescuiau în ba.Hi -M?ce?ul, l.p. a înlocuit in sec. 17 vama din ????. La 3 iul. 170G se spunea c? in Mold. i.p. se lua ,.iîup? obiceiu vechi”. N-S. im???niint. în evul mediu. i. a avut mult? vreme un caracter religios, fiind organizat în cadrul m?n?stirilor. Pentru nevoile cancelariilor domne?ti, ca ?i pentru cuitura bisericeasc? ?i feudal? in genera), ?colile cclezifstice s-au axat mai ales pe urm?toarele tipuri dc *. ?i literatur?: redactare de acte oficiale, literatur? religioas? (copiere do texte de cult, dc istorie, privind vie?ile sfin?ilor, de imnuri), litera «ur? juridic? bizan-t:no-slav? (nomocauoanc'i, in sfir?it, hronografe. Din ?colile m?n?stire?ti, i. a p?truns 1:> cur?ile domne?ti ?i boiere?ti, pe m?sur? ce cultura elementar? incept-? s? fie indispensabil? in func?iile publice ?i în gestiunea marilor domenii. Coloni?tii str?ini î?i trimiteau de obicei fiii s? se perfec?ioneze in diferite ramuri de i. la ?coli de peste hotare ?i odat? cu ci, au început de la o vreme (mai ales din a doua jum?tate a sec. 16) s? fie trimi?i, la asemenea ?coli str?ine ?i fiii de boieri ?i uneori de negustori. Cultura unor boieri moldoveni de la sfîr?itul sec. 13 si începutul sec. 16 (postelnicul Luca Cîrje, logof?tul Trutu?anu) nn se poate explica altfel. Voievozii ?. Rom. subven?ionai: importanta ?coal? ortodox? din S cheii Bra?ovului, atestat? documentar înc? din. 1480—1495 ?i rezidit? 250 cu sprijinul lui Vlad C?lug?rul ?i al lui Neagoe Basarab. Reforma, contrareforma ?i nou! curent de rena?tere elenic?, constituit în sec. 16 — 17, au înriurit asupra i. romanesc. Intr-un asemenea spirit reformist a înfiin?at Despot vod? ?coala domneasca de la Cotnari, cu limb? de predare latin? ?i de inspira?ie protestant? ?i umanista, conduc?torul ?colii fiind umanistul ?i poetul Johann Sommcr (1562). Dup? moartea lui Despot, ?coala pare a fi fost men?inut?, dar la nivelul inferior al unei ?coli de gramatic? latin?, cu 2 — 3 clase, pîn? spre sfir?itul sec. 17. în cadrul ac?iunii contrareformei s-a c?utat implantarea unei ?coli catolice la Ia?i, din ini?iativa lui Bartolomeo Brutti, sub domnia iui Petru ?chiopul, in leg?tur? cu ac?iunea iezui?ilor in R?s?ri?i'.! Europei. Gr?m?ticii de la curtea domneasc? erau forma?i mai ales la ?coala de dieci de slavonie, organizat? înc? din 1576 la biserica Sf. Gheorghe Vechi din Bucure?ti. în 1593, sinodul ortodox de la Constantinopol, prezidat de patriarhul Ieremia II (1572 — 1594), oblig? toate mitropoliile ortodoxe s? întemeieze ?coli elementare pentru î. scrisului, cititului ?i exegezei evanghelice. Pentru a putea rezista pe plan cultural importantelor centre universitare catolice ?i protestante, biserica ortodox? caut? s?-?i constituie un î. superior, mai ales în jurul Academiei patriarhale din Fanar, în fruntea c?reia esl»? numit în 1625, de c?tre patriarhul Chirii Lucaris, savantul Teofil Coridaleu, format in universit??ile italiene. în acela?i timp ia fiin?? ?i Academia ortodox? din Kiev, din ini?iativa mitropolitului Kievului, Petru Movil?, pentru a rezista catolicismului în urma unirii cu Roma ?a unei p?r?i din rutenii ortodoc?i din statul polono-Rluan, la sinodul de Ia Bre?k (1596). Academia ortodox? din Kiev î?i constituie cadre teologice puternice, dintre care unele întemeiaz? la Ia?i, în 1639, colegiul de la m?n?stirea Trei Ierarhi. Prin transformarea bazei politico-culturale a elenismului reînviat în Principatele române, grecii, ob?in de la Vasile Lupu ?i ?erban Cantacuzino autoriza?ia întemeierii unor ?coîi superioare de limb? greaci., la Ia?i (1646) ?i la Bucure?ti, dup? ce sub Matei Basarab ar fi existat, între 1646 — 1650, o prim? ?coal? superioar? la Tîrgoviste, pentru conducerea c?reia se apela la Pantelimon Ligaridis, care a preferat îns? Mold., ?i, ulterior, o alt? ?coal? la Cîmpulung, înzestrat?, la 28 mart. 1670, de Antonie din Pope?li. Aceste ?coîi superioare din ?. Rom. — la fel ca ?i cea din Mold. — erau menite s? fie pepiniere pentru boierimea ce ocupa func?ii administrative, dar ?i un mijloc de înlocuire a slavonismului prin elenism. To?i domnii ulteriori, incepind cu Brincoveanu. au contribuit ia reorganizare.· ?colilor româno-grece?ti, inspirind modernizarea programelor, pc m?sura progreselor culturii europene. Aceasta a prilejuit difuzarea unei culturi de inspirai ie ?i limb? de circula?ie elenic? (dar con?inind tot mai numeroase elemente iluminis!e si ?tiin?ifice), in sin:il claselor suprapuse din Principate. Un rol important în organizarea i. in ?. Rom. i-a ji.cat C. Brîncovcanu, care a reorganizat, prin 1695, si consolidai, prin hrisovul din 1 sept. 1707, Academia de la Sf. Sa va (întemeiat? de ?erban Cantacuzino), încredin?ind direc?ia ?colii savantului grec Sevastos Kymcniles. S-a mai întemeiat ?i ?coala de la Coi?ea. din ini?iativa înv??atului boier Mihail Cantacuzino (intre 1703 —1707).' ?coli cu caracter bisericesc mai existau la acea dat? în ?. Rom. la Cirnpulurig, la Craiova, Rîmnieu Yilcii ?i Buz?u (nltimile dou? Sub patronajul episcopilor respectivi), iar în Mold., pe ling? ?coala cea mare domneasc? (ctitoria lui Vasile Lupu), mai erau o ?coala la Foc?ani ?i alte 3 la R?d?u?i, Roman ?i Hu?i (pe ling? episcopii), in afar? de ?colile catolice din Ia?i. Cotnari ?i Gala?i. Numero?i domni fanario?i ?i. mai ales NT. ?i C. Mavrocorriat, Gr. II Ghica, Gr. Al. Ghica, Al. ?i C. Ipsilanti, Al. Moruzi, Ion ?i Sc. Calimah ?i ion Gh. Caragea s-au ocupat de reorganizarea î. Pentru între?inerea ?colilor existente, domnii respectivi au pus la dispozi?ia acestora parte din venituri1' stalului: Ia 171'», N. Ma vrocordat a dat cite 200 de taleri anual din vin?rieiul Buz?ului episcopiei locale pentru între?inerea unei ?coli de limb? greceasc? si sloveneasc?. Alteori haini pentru i. erau srrin?i de la preo?i; la 20. oct. 1765, Gr. III Ghica scute?te astfel de mucarer pe preo?ii, ?i diaconii din episcopia Hu?i, urmind ca ace?tia s? dea fiecare cite 2 lei noi ,.pentru nanii ?coalelor'\ în afara acestui î. oficial, organizat ?i frecvent reorganizat ?i adaptat progresului culturii europene, un num?r reslrin* de feciori de domni 251 sau de boieri au putut înv??a la universit??i str?ine: în Polonia (Gr. Ureche, M. ?i N. Costin), la Constantinopol (N. Milescu, Dim. Cantemir ?i aproape toate beizadelele fanariote), la Academia din Kiev (Udri?te N?sturel), la Padova (Const. Cantacuzino), la Vene?ia, la Paris, la Adrianopol ele. în a doua jum?tate a sec. 17, se generalizeaz? obiceiul i. particular pe la casele boiere?ti, prin cîte un dasc?l (didâscalos) grec ?i apoi francez, unii din ei savan?i eleni?ti de prestigiu. î. se baza pe gramatica elin? ?i pe literatura greac? veche, ceea ce a contribuit la culturalizarea clasei boiere?ti ?i la dezvoltarea unei literaturi române?ti de tip anacreontic. în Mold., pentru p?tura mijlocie ?i de jos, printr-un hrisov din 1766, Grigore III Ghica a dispus înfiin?area cîte unei ?coli elementare, în limba român?, 111 fiecare jude?, pe ling? cele trei ?coli episcopale (Hu?i, Roman ?i R?d?u?i, organizate din 1747). O m?sur? similar? a luat, în ?. Rom., Al. Ipsilanti, in 1775, care a reorganizat î. superior ?i ?colile de la Craiova ?i Buz?u. Este interesant de re?inut faptul c? domnul hot?ra ca la ?coala de la Sf. Sava elevii trebuiau „s? fie nobili, adic? fii ai boierilor ce se afl? in lips?» ori ai urma?ilor de boieri ce se zic mazili, ori si str?ini s?raci, iar nu ??rani, c?rora li s-au dat lucrul p?mintului ?i p?storia ?i li se cuvine grija de acel lucru al p?mîntului ?i de acea cre?tere a vitelor. Iar copiii negustorilor ?i ai me?terilor, dac? vreunii dintre ei o doresc, fiind instrui?i numai la gramatic?, s? se scoat? apoi din ?coal? ?i s? mearg? fiecare la me?te?ugurile pe care le vor alege p?rin?ii lor. c?lind la puterea lor trupeasc?”. I. avea deci caracter de clas?, celor de jos fiindu-le interzis accesul la înv???tura înalt?, care era apanajul boierimii. Numero?i domni ?i boieri întemeiaz? ?coli s?te?ti, punîndu-li-se la dispozi?ie unele izvoare de venituri (concesiuni dc biruri, drept de bîlci etc.). în 1780 erau salaria?i de stat în ?. Rom. 29 de dasc?li, iar 111 1797, 33. în al doilea deceniu al sec. 19, i. românesc este reorganizat, modernizat ?i românizat mai ales prin contribu?ia entuziast? a lui Gheorghe Asachi (in Mold. de la 1814) ?i a lui Gheorghe Laz?r, la Bucure?ti (la Sf. Sava, din 1818). în proiectul întocmit pentru ?coli, la 1 oct. 1832, se recunoa?te faptul c? „trebuin?a înv???turii pentru treapta lucr?torilor nu este t?g?duit? acum de nimeni; acesta este un adev?r sim?it ?i cunoscut de to?i oamenii lumina?i. Un me?ter care ?tie s? citeasc?, s? scrie ?i s? socoteasc? ?i care are ?i cîteva cuno?tin?e de prin?ipurile me?te?ugurilor mehanice, este 111 stare a p?trunde toate lucr?rile meseriei de care se sluje?te. A osindi cineva pe lucr?tor la soarta unui instrument orb, unui automat, supus la îmbulzirea ce i se face, este ca ?i cum ar voi s? se lipseasc? de toat? n?dejdea de a se mai face vreo des?vîr?ire 111 lucrarea productelor industriale”. Dezvoltarea economic? a ?ârii determin? deci clasa suprapus? ?i statul s? ia m?suri pentru mai buna organizare a i. Ca ?i în ?. Rom. ?i Mold., cele din?ii ?coli nu luat fiin?? în Trans. pe ling? institu?iile biserice?ti. Ele apar deja din sec. 11, pe ling? m?n?stirile ?i episcopiile catolice; la început frecventate de tineri dedica?i carierei clericale, din sec. 14 încep s? fie urmate ?i (le laici. Tot în acest secol apar ?coli.s?te?ti ?i înv???tori îa sate. precum ?i ?coli or??ene?ti. De asemenea, se organizeaz? un î. de nivel mai ridicat: i. mediu. ?colile men?ionate aveau la baz? i. limbii latine. ?coli române?ti apar din sec. 15 pe ling? biserici ?i m?n?stiri ortodoxe; înv??area limbii slave st?tea la baza cuno?tin?elor difuzate in ele (ca ?coala dc pe ling? biserica ciin ?cheii Bra?ovului). în sec. 10, i. ia o tot mai marc dezvoltare ca urmare a progresului cultural ?i a luptei pentru dobîndirea sau p?strarea suprema?iei îmi re diferitele religii ?i curente religioase (reforma) ?i filozofice (umanismul), înliin?imiu-se ?coli iezuite, ?coli (colegii) reformate (mai ales la ora?e), interneindu-se chiar institu?ii «ie i. superior, de durat? mai scurt? sau mai lung?: Siudium generate la Sibiu în 1525 —1526 ?i Vni-D'.rsitalea care a func?ionat Ia Cluj intre 1581 ?i 1003 (aceasta din urin? cu trei facult??i: teologie, filozofie ?i drept). Con eu ren ?a dintre curentele religioase determin? ?i o îmbog??ire a î. românesc cu ?coli nu numai ortodoxe, îa ora?e ?i sate, dar ?i calvine (.ie pild? la Sighct. Ha?eg, Lugoj, Caransebe? ?i, în sec. 17, F?g?ra?). Sec. 17 cunoa?te o si mai accentuat? mflarlre a i.. ai;t sub influen?a iu continuare a Reformei ?i umr-nis-niniui. Cil ?i sui) cea, nou?, a puriUiiisinuIui. înmul?irea ?colilor sâlesii calvine ?l 252 cre?terea num?rului ?colilor române?ti atît ortodoxe, cit ?i calvine, se înscriu printre aspectele caracteristice acestui secol. I. superior, in urma încet?rii cursurilor universit??ii din Cluj, a fost reluat prin înfiin?area Colegiului academic din Alba Iulia la 1622, mutat la Aiud, în 1662. Dac? aici cursurile au fost p?trunse de principiile cocceianismului ?i de cele carteziene, I. catolic a cunoscut o nou? recrudescen?? în sec. 18, in urma ocup?rii Trans. de c?tre Habsburgi. înfloresc ?i sînt frecventate mai ales gimnaziile Jatino-catolice” din: Alba Iulia, Baia Mare, Bistri?a, Cluj, Odorhei, Oradea, Sibiu, Tîrgu Mure? ?.a. Se înfiin?eaz? institu?iile de I. românesc grcco-catolice din Blaj, care vor avea o influen?? hot?rîtoare pentru dezvoltarea cultural? a românilor; universitatea din Cluj, reînfiin?at? în 1698, func?ioneaz? în acest secol sub domina?ia catolicismului. Beforma ?colar? efectuat? de absolutismul luminat al Cur?ii vieneze, a c?rei expresie juridic? o constituie cele dou? acte normative aferente: Raiio educationis totiusque Rei Litleranac per Regnum Hungariae el Provincias Eidem adnexas din 1777 ?i Norma Regia pro Schofie Magni Principatus Transilvaniae, Ioseph II, Caes. Aug. Magni Principis Transilvaniae iussu edita din 1781, organizeaz? conducerea ?i controlul de c?tre stat a 1. de toate gradele, î. românesc se îmbog??e?te cu o re?ea de ?coli elementare ?i cu ?coli medii (?coala normal i din Arad 1812, liceul din Beiu? 1828 etc.), în diferite ora?e, pe lîng? gimnaziile teoretice, ?coli tehnice ?i profesionale (de minerit, agronomie, comer?, desen). Institu?iile de I. superior sînt înfiin?ate la Oradea (Academia, 1780, completat? cu o facultatc de drept în 1788), la Odorhei (colegiul, 1832), la Sibiu (Academia de drept, 1844, unde a studiat ?l Simion B?rnu?iu), în afar? de „Liceul academic regal” din Cluj, mai vechi, unde se ?ineau ?i cursuri juridice, urmate, între al?ii, de Avram Iancu. Se constat?, a?adar, înmul?irea institu?iilor de î., diversificarea profilului lor, laicizarea treptat? a î., cu preluarea de c?tre stat a rolului conduc?tor în acest sector. în districtele gr?nicere?ti s-au efectuat, pe aceast? linie, realiz?ri care s-au datorat, pe de o parte, urm?ririi, de c?tre autorit??ile auxiliare, militare, a înf?ptuirii ?i aici a politicii imperiului—ini?iat? de absolutismul luminat — de culturalizare a popula?iei din toate provinciile; pe de alt? parte, nevoii de cultivare resim?it? de în?i?i locuitorii din grani??, care se manifestase, bun?oar? in districtul n?s?u-dean, înc? din perioada anterioar? militariz?rii prin mergerea la înv???tur? peste hotare a unora din fiii acestora. în districtele gr?nicere?ti s-au întemeiat printre cele din?ii ?coli de stat din Austria. S-au înfiin?at aici succesiv adev?rate re?ele de institu?ii de î. în Banat, la începutul celui de-al treilea deceniu al sec. 19, regimentul româno-iliric poseda o ?coal? normal? în Caransebe?, o ?coal? de fete tot acolo, 5 ?coli triviale ?i 43 de ?coli comunale. Pe teritoriul regimentului I românesc transilv?nean s-au întemeiat: o ?coal? normal? în Orlat, ?coli triviale în 2 comune ?i mai multe ?coli elementare comunale. Cel mai complet organizat a fost i. din regimentul II. Mai întîi, s-au înfiin?at, începind de la 1766, 5 ?coli triviale (Trivialschnlcn). Limba lor de predare a fost româna, pîn? la 1837 ?i dup? 1860. ?colile triviale au urm?rit. între altele, preg?tirea de subofi?eri, func?ionari ?i juzi (primari) comunali. în 1770 — 1777 s-a înfiin?at la N?s?ud o ?coal? latin?-german? denumit? „?coala normal?”, mai tirziu „?coala normal? superioar?” (Normal liauplsclaile), la început cu dou?, din 1784 cu trei, iar din 1824 cu patru clase, cea mai important? institu?ie de i. general din district. Predarea în aceast? ?coal? se f?cea în limba german?; este cunoscut îns? c? vicarul Ion Marian, concomitent ?i director al acestei ?coli, utiliza în explica?ii ?i limba roman?. în urma interven?iei împ?ratului Iosif II, se deschide in 1784 un singur „Institut de cre?tere (educa?ie) militar” (MilU?r-Erzichungshaus). ?coala normal? ?i Institutul militar au fost între?inute in primul rînd din fondul de provente, iar în primii 50 de ani ?i cu contribu?ia gr?nicerilor. în aceste dou? institu?ii, erau preg?ti?i ofi?eri, subofi?eri, înv???tori ?i func?ionari pentru regimentul II (iar de Ia 1826 ?i pentru regimentul I). în 3 826 s-n înfiin?at la N?s?ud ?i o ?coal? ele fete. Ponderea principal? în programele de curs ale acestei ?coli au avut-o, în afar? de limba german?, no?iunile teoretice ?i exerci?iile practice in diverse ramuri ale gospod?riei casnice. ?coli comunale na?ionale fNatioiial-Gcnu-inde-Sdiuicn) s-au înfiin?at începind din 1826 în toate comunele districtului gr?niceresc rs?s?udean, avînd uneori pin? la 2 000 de elevi. Un ordin din 1827 253 al Consiliului aulic de r?zboi a determinat organizarea ,,?colilor de repeti?ie” pentru tineretul între 12 ?i 15 ani, destinate tinerilor absolven?i ai ?colilor elementare care nu i?i c ontinuau studiile la ?coli superioare. în fine, trebuie amintite ?i cursurile „preparandiale” (pedagogice) de 6 luni, deschise, de la 1837, de vicarul Marian ?i ?inute de el ?i de succesorii lui pe ling? ?coala normal?, cu absolven?ii acesteia, în scopul preg?tirii lor ca înv???tori pentru ?colile na?ionale comunale din cuprinsul districtului. Sumele neccsare construirii ?i între?inerii institu?iilor de î. au fost furnizate în special de fondul de provente ?i fondurile ?colare comunale (v. fondurile gr?nicere?ti). Institutul de educa?ie militar era condus de un ofi?er cu grad de locotenent; activitatea institutului sub raportul instruc?iei militare era controlat? de ofi?erul comandant de sta?iune. Angajarea înv???torilor acestei ?coli avea loc pe baz? de concurs. Directorul era ?i inspector al tuturor ?colilor din regiment, fiind membru al comisiei ?colare ; purta titlul de Schulen-Direclor. Cursurile pedagogice de 6 luni începute de la 1837 au însemnat o cotitur? decisiv? ?i în ridicarea nivelului profesional al înv???torilor comunali. Angajarea acestora se f?cea prin încheierea unui contract între ei ?i comun?. ?coala de fete din N?s?ud a fost pus? sub conducerea directorului ?colii normale; la ea func?iona o înv???toare; ea a avut un caracter erarial, ca ?i ?coala normal? ?i ?colile triviale. Cursul preparandial era predat de directorul ?colii normale; absolven?ii carc reu?iser? cu cele mai mari medii erau numi?i direct înv???tori. To?i membrii corpului didactic erau scuti?i de serviciul militar ?i servicii comunale. Consiliul aulic de r?zboi a decis Ja 14 aug. 1835 c? înv???torii de la ?colile gr?nicere?ti erariale erau func?ionari de stat ?i beneficiau de pensie. îndrumarea ?i coordonarea activit??ii institu?iilor de i. din grani?? au fost date în atribu?ia Comisiei ?colare (Schulen-Commission) a fiec?rui regiment. în compozi?ia ci intra în mod obligatoriu, în afar? de un ofi?er superior ?i un cleric, directorul ?colii normale, care îndeplinea ?i rolul de organ executiv permanent, fiind si inspector al ?colilor din cuprinsul întregului regiment. Rapoartele anuale ale Comisiei cu privire 3a administra?ia ?i mersul î. în districtul de grani?? respectiv erau trimise autorit??ilor militare superioare. V. eforie. Bibi: 187, 313. 1 176, 1 229, 1 557, 1 566, 1 582. D.L. —V.?.-N.S. 254 J jaf; var. jac. V. furt; tîlh?rie jalba. V. chcmare în judecat?. jderi (inquilini). în complexul clasei aservite feudale din Trans., j. formau p?tura cea mai slab situat? din p.d.v. economic. Chiar în cadrul lor existau din acest p.d.v. 2 straturi (v. sesie). 1. Primii j. sînt aminti?i pe mo?iile episcopiei de Alba Iulia în 1246 (priores inquilini), ei fiind men?iona?i tot mai des în a doua jum?tate a sec. 13. Num?rul lor a crescut dup? 1360, ca urmare a accentu?rii procesului de pauperizare a ??r?nimii. Mul?i j. posedau doar o frac?iune de sesie, iar cei mai s?raci erau lipsi?i cu totul de p?mint ?i nu aveau cas? proprie, mînnind ca zilieri (oper?rii). La 1437. j. f?r? gospod?rie trebuiau s? pl?teasc? dare 12 dinari anual, fa?? de 25 de dinari cît pl?teau iobagii cei mai s?raci. La începutul sec. 16, num?rul lor era inc? destul de mare; la 1512 în 31 de a?ez?ri ale comitatului S?imar locuiau 179 familii de iobagi ?i 83 (31,6%) familii de j.; propor?ia osie asem?n?toare pe domeniul cet??ii Medie?, unde în acela?i an existau 181 sesii iob?ge?ti ?i 80 de j. (31%). La începutul sec. 16, j. din Sibiu totalizau cca 20% din popula?ie. Dup? 1511, cind j. au fost lega?i de pâmînt ca ?i iobagii, num?rul j. s-a redus considerabil; în 1556, în cele 66 de sate ale domeniului Chioar, sînt înregistra?i doar 24 j. 2. ?i în cadrul districtelor gr?nicere?ti se disting: a. j. cu cas?, care ins? nu puteau poseda nici intr-un caz sesii agricole, fie cit de mici, acestea fiind rezervate in grani?? exclusiv gr?nicerilor (in afar? de cele atribuite comunelor ?i bisericilor): b. j. f?r? cas?. J. din grani?? erau ??rani nemilitariza?i care tr?iau numai din munca lor. Fa?? de popula?ia gr?nicereasc?, p?tura j. forma în districtele gr?nicere?ti o minoritate. Mai cu seam? în districtul n?s?udeaii, num?rul ei era foarte redus in raport cu cel al gr?nicerilor, statisticile din 1830 dind ca num?r al b?rba?ilor Taglohner ?i Knechte din acest district cifra de 371. Neposedind sesii militare, nu prestau nici serviciul militar, îns? pl?teau, ca ?i ceilal?i provincialist!, diferite impozite ?i taxe (în timp ce gr?nicerii au fost scuti?i, incepind de la 1801, de impozite ?i erau scuti?i ?i de taxe pentru folosirea bunurilor comune). J. se între?ineau nu numai din retribu?iile de diferite categorii, primite pentru serviciile prestate gr?nicerilor sau comunelor, dor ?i din luarea de la gr?niceri, prin în?elegeri încheiate pe ascuns, f?r? ?tirea autorit??ilor militare, a unor terenuri agricole in arend? sau spre cultivare in parte. Aceste în?elegeri oculte, de?i interzise, erau lotu?i piacticate ?i r?mineau în cea mai mare parte neobservate, cu loat? vigilen?a autorit??ilor militare. Ele prezentau în unele cazuri avantajul de a ajuta familiile gr?nicere?ti lipsite de bra?e de munc?, in alte cazuri dezavantajul de a încuraja spre inactivitate pe unii gr?niceri, în special pe cei cu sesii mai întinse. V.?.-N.S. jirebie. V. delnilâ. jit?rit. Plata cuvenit? jitarului. în ?. Rom. înc? de la sfir?iluî sec. 14, înUInim sate scuttle ,;de vama porcilor ?i de jil?ril”. lorga crede c? termenul jilar ar veni de la 255 vilariul, pronun?at cu un sunet special moldovenesc, între v ?i j ?i c? sarcina lui era aceea de a p?zi vitele. Jitarul are la începutul sec. 19 atribu?ii de paznic al p?durilor ?i al hotarului. T.V. jitnicer; var. jicnicer. în Mold. prima men?iune despre j. e o inscrip?ie din 1558. în sec. 16, j. figura printre ,,slugi:’, nu printre dreg?tori. în sec. 17, j. ajunge mare dreg?tor. Miron Costin îl men?ioneaz? ca al 7-lea dintre marii dreg?tori care nu iau parte la sfatul domnesc. D. Cantemir îl consider? tot al 7-lea marc dreg?tor din starea I a boierilor de divan, dup? marele sluger ?i înaintea marelui pitar. în sec. 18, rangul m.j. era acela de boier de cl. II, fiind al 17-lea din aceast? categorie. Atribu?iile m. J. erau în leg?tur? cu strîngerea, p?strarea ?i distribuirea cerealelor dup? necesit??i. Rangul acestui dreg?tor se explic? ?i prin faptul c? hambarul cu grine sau jitni?a dat? în grija m.j. se afla chiar în curtea domneasc?, ceea ce presupune prezen?a lui permanent? la curte, In anturajul apropiat al domnului. în sec. 17, m.j. a avut ca ajutoare pe al 2-lea j. ?i al 3-lea j. Pe lîng? ace?tia, m.j. mai avea ca subalterni pe c?m?ra?ul de jitni??, care ?inea contabilitatea cerealelor strînse în hambarul domnesc, ?i pe diecii de jitni??. în 1754, Matei Ghica i-a atribuit m.j. cîte 500 lei pe an de la pîrc?l?bia Gala?ilor. în 1776, Gr. Ghica i-a fixat leaf? 600 lei pe an. Ca ?i al?i mari dreg?tori, m.j. era rinduit de domn s? judece pricini, din care mai realiza unele cî?tiguri. în sec. 19, m.j., a r?mas boier f?r? dreg?torie, adic? numai cu titlu. în ?. Rom., de?i a existat mai demult o jilni?? domneasc?, în care se p?strau grînele, dreg?toria de j. a ap?rut abia în sec. 17, sub domnia lui Gr. Ghica ?i, probabil, dup? exemplul din Mold. Existen?a acestei dreg?torii în ?. Rom. a durat foarte pu?in. Dup? domnia lui Gr. Ghica, ea s-a desfiin?at, atribu?iile m.j. trecind asupra marelui clucer. în condica vistieriei lui C. Brîncoveanu sînt trecute sume mari de bani (circa 8 000 de taleri anual) date marelui clucer sau clucerilor de jitni?? „pentru cheltuiala jitni?ei”, adic? pentru procurarea de cereaie. La 1696, „rinduiala g?le?ii” din ?. Rom. era utilizat? în acela?i scop. P.S. joi mir. Denumirea unor trupe de mercenari existente in Polonia. Primii jj. sînt men?iona?i in oastea lui C. Movil?; la 28 ian. 1701, un moldovean aflat în aceast? ?ar? ,,s-au scris la stiag la joimiri”. Sub acest nume a fost înfiin?at un corp de slujitori moldoveni c?l?ri de c?tre Grigore II Gliica (1726 — 1733), cu un efectiv de 120 de osta?i, împ?r?i?i în 2 steaguri ?i purtind haine de postav ro?u. Prestau serviciul militar la curtea domneasc?. Au fost scuti?i de d?ri, ini?ial la întemeierea corpului ?i a doua oar? la 15 febr. 1736, la a doua domnie în Mold. a lui Grigore II Ghica. în 1776 mai exista în Mold. un singur steag dej. compus din 40 de oameni. V. lefegiu; ro?ii de ?ar?. -----. D.L.-N.S. jold. ^Termen de provenien?? incert?, utilizat numai în Mold. (sec. 15 — 17) ?i al c?rui în?eles este greu de definit cu precizie din cauza ambiguit??ii textului documentelor: „nici la j. s? nu pl?teasc?” (22 aug. 1447); „nici la j. s? nu umble” (5 apr. 1418,); „la posad? ?i la j. pe Nistru ace?ti oameni s? nu mearg?'’ (5 apr. 14-18). Formula „s? nu umble” sau „s? nu mearg?” se repet? ?i in alte documente din sec. 15. în aceste documente, j. este trecut de obicei dup? posad? ?i înainte de munca la cetate, ceea ce poate, dovedi c? termenul f?cea parte din aceea?i categorie de obliga?ii cu caracter militar. în documente mai tirzii, din sec. 17 (23 iul. 1619. 1 nov. 1690, 21 apr. 1626 etc.), termenul j. apare al?turi de podvoad?, ceea ce poate îndrept??i opinia c? j. a fost. o obliga?ie de transport, asem?n?toare cu podvoada. La 16 iun. 1705 se spune chiar „car de joid’·. ?inînd ins? seama de originea termenului (germ. Sold, polonul zold = leaf?), unii istorici (C. C. Giurescu) sus?in c? joldunarii erau osta?i cu leaf?, deci mercenari, desi ei nu sînt men?iona?i in documente. N.S. 256 jude; var. judec. în toate ?inuturile medievale de popula?ie romanica, sau care au fost influen?ate legislativ de dreptul roman, iudex a r?mas, ca in vremea Imperiului roman, magistratul care împ?r?ea justi?ia intre localnici. în regiunile unde nu exista o autoritate politic? puternic?, judec?torii aveau ?i rol politic, de conduc?tori ai ob?tilor asupra c?rora aveau jurisdic?ie. Astfel, Iordanes, 111 sec. 6 e.n., identific? pe iudices cu proceres, cu nobilii. în Sardinia, iudices jucau rolul dii. conduc?tori ai ob?tii. Ilincmar, in sec. 9, ii consitkr? pe iudices situa?i ierarhic numaidecît dup? comites. în numeroase regiuni balcanice s-au conservat mult? vreme magistra?ii romani colegiali, duunwiri iure dicundo, mai al( s pe ??rmul adriatic, unde se refugiase popula?ia indigen? romanizat? în fa?a n?v?lirilor avaro-slave. Mai tirziu, in unele comunit??i urbane ?i rurale, 111 zonele balcanice (Ianina. Croia etc.) se constat? administra?ia unor magistra?i asista?i de notabilii comunit??ii, ..oameni buni”, dintre care se alege judec?torul comunit??ii. Comunit??ile valahe au putut astfel s?-?i p?streze nealterate structurile judiciare. în lipsa unei puteri indigene superioare, j. au ajuns în mod firesc s? exercite func?iuni publice complexe. în cazul coexisten?ei cnezilor cu j., ace?tia din urm? ,,trebuie privi?i ca expri-mînd tendin?ele ?i necesit??ile de autoadministrare ?i de autoguvernare ale colectivit??ilor s?te?ti, iar ceilal?i pe acelea de structurare feudal? a societ??ii române?ti”; acest mod de interpretare a ?tirilor permite deslu?irea ,,c?ii principale de dezvoltare social-politic? a societ??ii romane?ti” (Radu Popa). Cnezii ?i j. sint cirmuitorii ob?tilor vechi, autohtone, v?t?mnnii ai celor nr,i, înfiin?ate iii urma întemeierii statului feudal (v. rezerv? feudal? ?i cncz). J. s?lesc (iudex pagi). în Trans., c?petenia local? a unei comunit??i rurale (ob?tea s?teasc?) învestit? cu anumite atribu?ii administrative, judiciare, fiscale ?i militare ?i slujind în esen?? de intermediar între administra?ia voievodal? ?i comunitatea local?. J. avea: 1. atribu?ii economice: supraveghea campania agricol?, alternan?a culturilor, asigura paza cîmpurilor ?i a recoltelor, stringerea la vreme a bucatelor, folosirea corespunz?toare a p??unilor, islazurilor, fine?elor, p?durilor, plaiurilor, mun?ilor; 2. atribu?ii culturale ?i administrative: între?inerea bisericii locale, a pie?ii publice, a cl?dirilor publice, salarizarea preotului, paza avutului s?tesc ?i a moralei publice; 3. atribu?ii judiciare: judeca în pricinile locale de mic? importan??, pentru care. putea osindi la gloabe ; se îns?rcina cu execu?ia pedepselor ?i a gloabelor; 4. atribu?ii fiscale: stringerea d?rilor c?tre stat (ulterior c?tre seniorul feudal); o. atribu?ii militare: reparti?ia sarcinilor militare între membrii ob?tii, la caz de nevoie. Fiind cap al ob?tii, j. era. ales de ob?te, sarcinile fiindu-i r?spl?tite prin anumite beneficii, imunit??i ?i p?r?i din d?rile pe care le colecta pentru organele superioare de stat. în unele ?inuturi privilegiate, ca in F?g?ra?, obiceiul, pîn? în sec. 16, era ca j. s? fie ales dintre boierii locali. Odat? cu tranzi?ia spre feudalismul dezvoltat, j., in calitatea lui ini?ial? de reprezentant legal ?i autorizat al ob?tii, începe s? fie subordonat tot mai mult julorit??ilor superioare. J. devine astfel un agent subaltern de execu?ie, în domeniul fiscal, administrativ, penal (executa sentin?ele comportind pedepse corporale sau pecuniare), al presta?iilor cu caracter public sau seniorial, al aprovizion?rii, incartiruirii ?i între?inerii trupelor. Seniorii feudali maghiari au tins s?-l transforme pe j.s. într-un prepus al lor, considerîndu-1 ca pe un iobag privilegiat, îns?rcinat cu reparti?ia ?i colectarea sarcinilor feudale (censuri, daturi, dijme), cu supravegherea execu?iei la timp a muncilor ?i a respectului de c?tre to?i iobagii a îndatoririlor lor feudale (respectarea, de pild?, a monopolurilor feudale de vinzare a b?uturilor, de circium?, de moar?, de piu? etc.). Ca organ judiciar, competen?a j. se restringe 111 continuu ?n favoarea competen?ei noi a justi?iei senioriale. El ajunge competent s? judece pricini comportind gloabe de maximum un florin. K?mîne ins? cu atribu?ii de execu?ie. Durata func?iunii de j. a variat. E probabil c? ini?ial j. era ales de ob?te pe via?? ?i 19-c. 1- 257 ?i exista chiar tendin?a ca fu fic?iunea de j. s? fie ereditar?. Pe m?sur? ce func?iunea t?i pierde atributele ini?iale ?i, ca urmare, ?i prestigiul, ca devine o îndatorire iob?-geasc?. Ca atare, termenul dc r?minere in func?iune tinde s? scad? la un an ?i uneori chiar la o lun?, cu posibilitatea j. s? refuze realegerea. Sporirea concomitenta a sarcinilor j., transformat în agent al autorit??ilor de stat sau feudale, a dus ?i la defal-carea atribu?iilor ini?iale ale j. pe mai multe organe în subordine. Astfel, în sec. 17 apare un ajutor de j.. sau j. mic (kisbiro, viceiudex), care-1 ajut? pe j. marc (naqijbiro9 fobiro, index primarius, de unde primar). Puteau func?iona ?i doi vicejuzi, sau un vi-cejude ?i un sindiu (sau j. alerg?tor), a c?rui func?ie era s?-i strîng? din vreme pe iobagi pentru executarea muncilor agricole ?i s?-i supravegheze pc timpul muncilor. Vice j. se mai numea uneori ?i pirgarul mic. Pentru supravegherea muncilor de pc rezerva seniorial? func?iona dc obicei un palier biro. Sarcinile economice sporind necontenit, în func?ie de evolu?ia ?i complexitatea sporit? a economici domeniale feudale, J., ajuns un auxiliar stipendiat al domeniului feudal?, a primit ?i alte ajutoare. lY.trucît duplicarea func?iunilor j. (publice, c?tre stat, ?i feudale, c?tre seniori) d?dea na?tere la confuzii ?i la ambiguit??i, începind cu a doua jum?tate a sec. 17, paralel cu decaden?a rapid? a ordinei princiare transilvane, func?iunea j. s-a scindat. Alaiuri de vechiul j. (biro), r?mas cu atribu?ii de drept public, a ap?rut un j. domenial. sau domnesc (iudex dominalis, urbiro, urbirajo, udvari biro, sau udvarhazi biro), care era exclusiv la dispozi?ia seniorului domenial pentru toate problemele 111 func?ie de administra?ia domeniului feudal. Acest j. domenial era cunoscut uneori sub numele de cnez] de curte (sau de urvarnal levo biro) ?i se distingea de j.s. (falus biro). Odat? cu introducerea administra?iei austriece, dup? pacea de la Karlowitz (1699), j. vechi al satului, exonerat de sarcini domeniale, a fost investit cu tot mai numeroase sarcini administrative, devenind astfel lin agent local de informare ?i execu?ie subordonat ierarhiei administrative, în timp de j. domenial a devenit un agent de execu?ie la dispozi?ia seniorului feudal. V. bir?u. Bibi.: 2(19, 240, 285, 518, 1 254, 1 496. Y.?.-D.L. jude al scaunului Ia secui, V. scaunele de judccat? in Trans. jude de ?igani. V. rob. judec(?. Rom.) A avut sensul de om liber, proprietar, sin. cu megia?? sau mo?neanf. N.S. judecata lui Dumnezeu. V. ordalie; prob?. judecat?. V. carte de judecat?; chemare in judecat?/ cita?ie; zi. judec?tor. înc? dinainte de întemeiere ?i dup? aceea, sarcina de a judeca di" verse pricini au îndeplinit-o, la români, oameni denumi?i in documente cu termenii; cnez, jude, jude? (in orig. sl. sude?, trad. prin judec?tor), judec, vornic, oameni bun* ?i b?trini, jur?tori, precum ?i dreg?tori de tot felul. Sarcina lor era electiv? (..oamen* buni ?i b?trini'’), ereditar? (cnez, judec) sau încredin?at? de domn prin numlro (vornici sau b?ni?ori). Piu? in sec. 18, j. erau mai ales dreg?torii care, pc ling? atribu?iile lor administrative, o îndeplineau ?i pe aceea de a judeca. Întrucît toii marii dreg?tori aveau dreptul de a face judec??i, termenul de d. era sinonim uneori cu acela dej.; la 4 mart. 1646 se vorbe?te despre „dreg?torii carii vor fi judec?tori lâr?i”. înainte dc aceast? dat? ins?, asupra oamenilor aservi?i de pe mo?iile lor aveau drept de judecat? st?pinii acestora, drepturi înscrise in privilegiile de imunitatej: a?a se explic? faptul c? in lexiconul slavo-român al lui Mardarie Cozianul, termenul de ...jude?” este t?lm?cit prin „mai marele locului”. Sarcina de j. nu era exclusiva, era onorific?, de?i nu dezinteresat?, ?i era lipsit? de caracter profesional. Cel din?ii care a încercat s? creeze j. de profesie a fost C. Mavrocordat, ca domn al Mold. în 1741. el a numit 3 fo?ti mari dreg?tori (Ion Neculce, Iordache Dulgheriul, Aristarh) cu sar- 258 cina ca „la toate trcbile ?i judec??ile s? fie nelipsi?i” ?i cu leaf? de 50 lei pe lun?. Acela?i domn a numit in ?inuturi j. cu sarcina exclusiv? de a judeca, deosebit de isprav-aiici. I rmindu-i exemplul, al?i domni au numit ?i ei j. pentru ?inuturi: Matei Ghica, Gr. Culiinah în Mold., iar în ?. Horn. mai ales Al. Ipsilanti care a creat prin Prav. cond. (XV, 1) „cite un judec?tor la fie?care jude?”, dar a p?strat ?i pe ispravnici (XV, 11). Domnii au continuat s? numeasc? j. la ?inuturi, dar, în fapt, pin? la Reg. org.. au judecat tot ispravnicii, j. r?minind un fel de sinecuri?ti. Cu privire la situa?ia, obliga?iile, ?i r?spunderea j. — persoana îns?rcinat?, prin numire sau alegere, cu distribuirea drept??ii, singur? sau mai de regul? în cadrul unui organ colegial — bogata legisla?ie feudal? din Trans. a c?utat s? garanteze func?ionarea, corespunz?toare clasei dominante, a justi?iei, prin diverse interdic?ii ?i sanc?iuni privind abaterile ce se puteau produce în activitatea slujitorilor ei. Werboczy — pe planul principiilor declarative ?i al condi?ion?rii mentale a maselor — expune o concep?ie filozofico-juridic? asupra naturii func?iei j. ?i a importan?ei ei pentru „binele comun”, cerind acestuia exerci?iul con?tiincios ?i impar?ial al atribu?iilor sale, în vederea unei corecte ?i exacte aplic?ri a legii. Tot el consider? ca posesor al puterii judec?tore?ti (potestas iudiciaria) pe rege, c?ruia aceasta i-a fost acordat? de ?ar?. R?spunderea j.. în leg?tur? cu exerci?iul atribu?iilor sale, a fost reglementat? prin norme care, pe de o parte, prohibeau anumite acte, de pild? cele prin intermediul c?rora j. î?i dep??ea atribu?iile, manifesta p?rtinire fa?? de una din p?r?i, cauza o pagub? unei p?r?i ctc.; pe de alt? parte, stabileau pedepse pentru cazul înf?ptuirii unor astfel de acte. Asemenea norme se afl? de pild? în unele vechi decrete regale (ex. ale regilor Ladislau, Coloman, Matia), precum ?i in Trip. Acesta din urm? încearc? s? stabileasc? st?rile de spirit care pot altera con?tiin?a j., ocazionind o sentin?? inechitabil?, cuprinzîndu-le în urm?torii termeni: timor, cupiditas, odium, amor. îndatorirea principal? a j. era ca în diferitele pricini, în înf?ptuirea sarcinii generale de „judecare, cercetare ?i îndreptare” a tuturor cauzelor, s? se l?mureasc? cu bun? credin?? ?i s? le rezolve definitiv numai dimana ?i Vodi?a citc 400 de g?le?i de griu din j. Jale? la 1387. 2. Din documentele r?mase din aceast? vreme rezult? c? in fruntea j. din Oltenia se g?seau a?a-numil,ii sfieli sau jude?i. Cuvintul sude? — ca ?i sudstvo, cum este numit jude?ul in ?. Hom. — deriv? de la cuvintul suditi = a judeca, ceea ee arat? c? sude?ii erau mai marii j.. asupra c?rora aveau ?i drept de judecat?, pe ling? acela de a administra ?i a stringe d?rile; a?a se explic? faptul c? în numeroase scutiri de d?ri acordate de domnie unor sale ale m?n?stirilor ?i boierilor amestecul sudetilor era interzis. La sfir?ilul sec. 15, 3 din vechile j. oltene (Jale?, Motru ?i jude?ul de Balt?) au disp?rut, locui lor fiim] luat de j. Mehedin?i ?i Dolj. Un j. nou ap?rut a fost Gilortul (1502), care nu mai este men?ionat dup? aceast? dat?. în timpul domniei lui Radu Paisie (1535 — 1545,». ?. Rom. a pierdut j. Br?ila, care a devenit raia. în sec. 17, j. Muscel ?i P?dure?, s-au contopit, iar mai tirziu (1845) a fost desfiin?at jj. Saac (S?cuieni), fost între j. Prahova ?i Buz?u. Dup? sude?i, la conducerea j. au urmat marii v?tafi?, aminti?i incepind de la 1529, iar mai tirziu, dup? 1741, ispravnicii? de j. V. ?i comitat: Urnit. N. S. ju?jarit v/giug?rit, Mold., sec. 18 — 19). Tax? ce se percepea pentru carele de lemne aduse din p?dure. N.S. jupan. Cu sensul de conduc?tor feudal local, termenul este utilizat pentru prima oar? în cunoscuta inscrip?ie din 943, descoperit? la Mircea Yot?, jud. Constan?a, care aminte?te de j. Dimitrie. 1. în ?. Rcm. *4 sep. 1389, B. în c( mponen?a sfatului domnesc.în documentele emise pîn? la ji rn?tatea sec. 15 sint numi?i j. to?i boierii f?r? dreg?torii, care apar în sfatul domnesc înaintea boierilor cu dreg?torii. Dintre boierii care de?ineau dreg?torii nu aveau titlul de j. decît cei mai importan?i; mai rar se atribuia ?i unor fo?ti dreg?tori, precum vistierului ?i sp?tarului. Excep?ii s-au f?cut ?i cu boierii mai mici, care f?ceau parte din familii cu renume, sau cu boieri care erau rude ale domnului ?i ocupau o pozi?ie înalt? in sfatul domnesc. C?tre sfir?ilul sec. 15, titlul de j. este atribuit ?i altor boieri, care nu erau membri ai sfatului domnesc, indiferent dac? de?ineau sau nu dreg?torii. Totu?i, in cursul sec. 16, p?strindu-se tradi?ia, numai dreg?torii mai importan?i care luau parte la sfat erau numi?i j. Termenul ?i-a pierdut treptat din importan??, fiind atribuit pîn? la urm? tuturor boierilor care luau parte la sfatul domnesc. La începutul sec. 17 sint numi?i J. chiar ?i negustorii. 2. jnpariifâ. Titlu acordat so?iei unui j. 3. în Mold., termenul corespunz?tor lui j. era pan, împrumutat din Polonia. T.Y. jura?i. Asesori ai judelui, în ora?ele ?i unele sate din Trans., ale?i de ob?tea local?, in num?r de 12, alc?tuind sfatul care ajuta pe jude în administra?ie si participa la împ?r?irea drept??ii, la scaunul de judecat?. Sinonim cu pirgarii] din Mold· ?i ?. Rom., j. îndeplineau fa?? de jude, în Trans., rolul pe care îl îndeplineau pirgariî fa?? de ?oltuz? în Mold. ?i fa?? de jude?? în ?. Rom. Existen?a lor este alestatâ documentar in ora?e, din sec. 13 ?i, în unele sate mai mari, din sec. 14. Ei au func?ionat atît în districtele române?ti, cit ?i în cele secuie?ti ?i s?se?ti atît in Trans. cit ?i in Banat. Analogia intre j. ?i pîrgari apare în termenii cu care sint desemna?i pirgariî în documentele latine si germane: ,,eives iurati’, ?i „Geschworenen”. împreun? cu judele, j. judecau multe pricini locale: de la pagubele pricinuite de vite pin? la omor ?i tilhârie, in unele tirguri. Y. scaunelc de judecat? române?ti laice din Trans. P.S. 260 jura mint. M?rturisirea prin punerea împricinatului iu contact cu divinitatea, ceea ce îi atr?gea sperjurului r?spunderea fa?? de aceasta, era des utilizat? în procesul medieval. înt?rirea m?rturisirii prin J. — care originar era o form? de ordalie]“ — se impunea chiar de plano in cauzele penale mai grave, în care acuzatul se dezvinov??ea prin j. individual în sprijinul simplei lui m?rturisiri, înainte de a se recurge, eventual, la o procedur? cojur?toreasc?. J. poate fi prestat 111 procesul civil de 1111 împricinat relativ la preten?ia sa, fie ca urmare a declara?iei celeilalte p?r?i c? în?elege s? lege solu?ia litigiului de acest j. (derizoriu), fie din cauz? c? judec?torul a recurs la asemenea mijloc de proba?iune pentru a completa elementele necesare instan?ei ?i pe care le g?se?te insuficiente (j. supletoriu). Ceva mai mult, un împricinat se putea oieri el însu?i s? presteze j. J. este proba superioar? care determin? solu?ia procesului: preten?ia unuia dintre împricina?i este definitiv dovedit? prin recunoa?terea la j. a celuilalt sau este iremediabil compromis? prin negarea la j. a acestuia. In principiu, în vechiul nostru drept, nici o alt? prob? nu mai putea fi administrat? 111 combaterea jj. l otu?i, aceste reguli nu erau p?strate, totdeauna, cu toat?· rigoarea: adesea instan?a de judecat? supunea la j. din oficiu pe partea Împotriva c?reia se afirma vreo preten?ie, sau îl deferea ambilor împricina?i. Partea c?reia se deferea jj. putea s? îl accepte, s? îl refere celeilalte p?r?i sau s? refuze s?-l depun?. Aceast? ultim? atitudine era interpretat?, in general, de instan?a de judecat?, ca recunoa?tere a preten?iei p?r?ii care îl deferise. în primul caz, solu?ia depindea de atitudinea celui c?ruia i se referea j.: dac? jura, ci?tiga procesul, dac? refuza s? jure, îl pierdea. Tot astfel, dac? judecata constata c? una din p?r?i s-a oferit s? jure, iar cealalt? ,,1-au l?sat s? giure". solu?iona pricina in favoarea celei din?ii. Orice preten?ie se putea dovedi prin j. J. derizoriu, propriu ??rilor latine, este o supravie?uire a probelor legale. Anglia, de ex., a cunoscut numai j. supletoriu, care, de altfel, avea o larg? aplicare ?i in vechiul nostru drept. De cele mai multe ori j. era ordonat de domn în divan ?i se lua in biseric?, pe Evanghelie, de unul sau mai mul?i preo?i, ori inal?i ierarhi români sau slr?ini. J. era înt?rit uneori ?i de blestem. Spre sfîr?itul sec. 18, întîlnim totu?i o anafora a veli?ilor boieri în care apare ostilitatea fa?? de blestem. Procedura j. era urm?toarea: dac? era acceptat de partea c?reia i se deferea, ambii împricina?i erau trimi?i la biseric? spre a se'lua j. în Bucure?ti, biserica sf. Dumitru era numit? chiar „biserica de jur?mînt“, pentru c? acolo selua j. împricina?ilor ?i jur?torilor. încheierea prin care se constata s?vîr?irea lui se trimitea instan?ei judec?tore?ti care, pe baza ei, solu?iona litigiul. Vechilul putea depune jur?mînt pentru mandant rind era vorba de fapte pe care le cunoa?tea personal. Starea social? a persoanei care jura avea importan??. Un împricinat negustor, jurind, se ar?ta c? „fiind negu?itor s-a crezut“. Citeodat?, în materie penal?, j. inculpatului se combina cu un interesant vestigiu al unui j. de cojur?tori: un învinuit de furt „s-au îndreptat cu giur?mint giurind cu alt om dimpreun?”. De teama sperjurului se întîmpla ca judecata îns??i s?-l sf?tuiasc? pe împricinatul care se ar?ta gata s? jure s? se ab?in? ?i s? primeasc? solu?ia propus?. J. false („strimbe”), într-adev?r, nu erau rare ?i chiar preo?ii se dovedeau uneori sperjuri. Pravilele sec. 17 sanc?ionau sperjurul cu t?ierea limbii, dar nu este cunoscut? nici o atestare documentar? a aplic?rii acestei pedepse. în sec. 19, osinda sperjurului devine minim?. L. Car. îl obliga s? dea „îndoitul” a ceea ce datora, dac? jur?m in tul fusese ordonat de judecat? ?i îl l?sa „nesup?rat” dac? jurase „dup? cererea protivni-cului împricinat” (VI, 2, 53); iar Cond. crim. îl pedeapsa cu b?taia „la 3 locuri pe uli??” ?i cu globirea „la cutia milelor”. F?cînd diferen?iere de clas?, pentru sperjurul care f?cea parte din „evghenis” prevedea numai „închiderea la m?n?stire pe ?ase luni” (§ 253, pct. 7), dup? cum I. L. (gl. 10) oprea numai de la liturghie pe episcopul, preotul sau diaconul care jurau strîmb. Despre o criz? a j. se poate vorbi înc? de la mijlocul sec. 18, cînd C. Mavrocordat, 111 Mold., scria ispravnicilor judec?tori de ?inui s? nu sileasc? oamenii „cu giur?mintul la judec??i ?i ales pentru fie?tece lucru mie*’, pentru c? aceasta „este cu p?cat”; iar Matei (ihiea, tot 111 Mold., consta- 261 tind abuzurile care sc s?vir?eau cu j. ?i c?r?ile de blestem, din cauza lipsei înscrisurilor, ca s? nu mai piar? atitea suflete, prevedea obligativitatea înscrisurilor la încheierea opera?iilor juridice care mai tirziu ar fi putut da na?tere la procese ?i deci ar fi necesitat administrarea de probe in fa?a judec??ii. Gliica sc întemeia pe doctrina bisericii care teoretic condamna jj. Dispozi?ii privitoare la j. intilnim ?i in proiectele lui Miliail Fotino, din 17(53 ?i 1766, în care autorul c?uta s? armonizeze dreptul bizantin cu vechiul drept romanesc nescris. Prav. cond. (XXIX), de asemenea, prevedea c? j. se face numai in lipsa altor dovezi, in acest caz fiind obligator; L.Car., dind o reglementare mai complet? materiei, stabilea c? in pricini penale pîri?ul depunea j. c? nu se judec? „din vreo pizm?, ci intru adev?r ’; cind se contesta autenticitatea unui înscris ai c?rui martori nu mai tr?iesc, sc recurgea la j.; 111 pricinile civile m?rturisirea se f?cea sub prestare de j. in fa?a judec??ii sau, dac? sc socotea necesar, la biseric?; acest j. se f?cea obligatoriu in biseric?, dac? pricina era penal?; judec?torul deferea j. p?r?ii împotriva c?reia sc f?cea o afirma?ie nedovedit?, dar verosimil?; cel ?care nil primea j. deferit de judec?tor pierdea procesul; 1111 sc putea uit?ri prin j. propriu o cerere in justi?ie nedovedit?; dac? judecata deferea j. uneia dintre p?r?i ?i aceasta primea, îns? cealalt? parte se opunea, se considera c? jur?mintul s-a efectuat ?i cel care se opusese pierdea procesul; in cazul cînd debitorul deferea j. creditorului pentru o sum? de bani, el trebuia s? depun? in prealabil ace?ti bani; de dispozi?iile privitoare la sperjur nc-am ocupat mai sus. C.Cal. cuprindea numai dispozi?ii sporadice despre folosirea j. în materie de depozit, mandat, martori ?i partaj ?i posibilitatea de a se deferi sau accepta j. printr-un mandatar cu împuternicire special?. înTrans., jj. (iuramentum) a avut în perioada feudalismului o aplicare frecvent? ?i multipl? ca forme (in afar? de jj. pe care trebuia s?-l depun? martorii ,,dc veritate’’ în sprijinul m?rturiei lor). El era acordat de instan?? uneia sau alteia din p?r?i, dup? împrejur?ri. în cazurile penale, era 111 regula general? în sarcina pirîtului, urm?rind disculparea acestuia (iuramenium purgationis ). V. limb? strîmb?. Pt. jur?-mîntul feudal v. vasalitate. Bibi.: 297, 520, 1 061, 1 089. O.S.-V.?. jurâmintul cu brazda 111 cap sau cu traista (desagii) cu p?mint la spinare (pe umeri). Procedur? str?veche de natur? magic-animist? cunoscut? în via?a juridic? a ob?tii ?i reg?sit? în dreptul feudal, ca ?i jur?mintul, blestemul, fr??ia de sînge, potcirca hotarelor. Consta intr-un jur?mint deosebit de solemn, f?cut de cel care se pretindea st?-pîn al unui teren ?i voia s? ob?in? recunoa?terea dreptului s?u de proprietate, sau de un num?r variabil de „oameni b?trini’*, cunosc?tori ai situa?iei locale, care atestau „cu sufletul lor” traseul unor hotare. *\Iold., 1 aug. 1634 ?i ?. Rom., 10 iul. 1667 ?i ultima dat? în Mold., oct. 1824 ?i in ?. Rom., 5 aug. 1792 ; cercet?ri pe teren au prins îns? ?i urme mai tîrzii. în Mold. se punea o brazd? pe cap, iar in ?. Rom. se umpleau ni?te traiste sau „ni?te disagi de p?mint” care se luau „în umeri'’, ori se lua ,,p?mînt în poal?” ?i, dup? depunerea jur?mintului, se mergea a?a „din semne in semne”, ar?tindu-se pe unde a fost hotarul desp?r?itor. P?mintul sau brazda erau luate din terenul care f?cea obiectul pricinii. Ritualul este confirmat ?i printr-o procedur? tirzie (1744 — 1748) de substitu?iune, în care se vede cum, în acela?i scop, hot?rnicii fac jur?mintul ?inind pe cap — în loc de brazd? — cartea domneasc? de hot?rnicie. Ca ritual originar, a?ezarea c?r?ii domne?ti pe cap ar fi fost cu totul lipsit? de sens. El a putut fi conceput numai ca o mecanic? imitare a celui vcchi, in care deasupra capului se a?eza brazda de p?mint, ritual care, la origine, avei o semnifica?ie animist? real?. Unul din documentele tîrzii de care dispunem t?lm?ce?te astfel simbolismul procedurii: „trupul sperjurului s? n-aib? parte de odihn? 111 p?inînt: p?catul de a fi jurat strîmb s? apese pe sufletul sperjurului, a?a cum apas? p?mintul pe capul lui·’. Aceast? explica?ie este real? pentru epoca tîrzic, în care este consemnat? in documente; pier-zîndu-?i sensul originar autentic, vechea procedur? persist? cu tenacitate. Ritualuri asem?n?toare, dar nu identice, se reg?sesc într-o seric de proceduri arhaice la popoare 262 vecine sau conlocuitoare (slavi — ru?i, poloni, cehi, slovaci, sirbi, croa?i —, unguri), înrudite (romani, albanezi) sau îndep?rt? le (ose?ii din Caucaz, alemanii). Din acest ansamblu de ritualuri in care brazda sau p?mintul joac? un rol oarecare, se desprind nu una ci mai inulte institu?ii procedurale, care 1111 trebuie s? fie confundate între ele. Î11 orice caz, fie c? este vorba de 1111 proces in revendicare, fie de unul de hot?rnicie, în toate cazurile jur?mintul ar fi suficient pentru rezolvarea litigiului. Aceasta este atît de adev?rat incit asist?m în sec. 17 ?i 18 la refuzul unor hot?rnici de a jura cu brazda în cap, ?i hot?rnicirea poate avea lotu?i loc, pe ling? num?rul considerabil de cazuri în care problema ritualului brazdei nu sc pune ?i hot?rnicirea se face numai cu megie?i cojur?tori simpli. Jur?mintul se presteaz? în toate cazurile (la popoarele indicate mai sus, cu excep?ia romanilor) în formele bisericii cre?tine, care 1111 pot fi mai vechi decît introducerea cre?tinismului la poporul respectiv, 111 timp ce ritualul brazdei, cu con?i-nu'ul lui animist arhaic, este neîndoios mai vechi. Rezult? de aici c? este vorba sau de o conjugare deslul de tirzie a jur?mintului cre?tin cu 1111 ritual arhaic, sau de o str?veche procedur? unit? (la origine unitar?), în care un jur?mint p?gin a fost înlocuit cu formele lui cre?line, p?strîndu-se mai departe, ca un adaos cu caracter excep?ional, ritualul brazdei. Aceast? analiz? a structurii tipologice a institu?iei cercetate ne conduce la precizarea c?, 111 formele pe care le cunoa?tem, j.b.e. se referea sau la un proces de revendicare a propriet??ii sau la unul de hot?rnicire a acesteia. Î11 ambele cazuri este vorba de proprietate individualizat?, deci de o faz? mai nou?, cind proprietatea particulara î?i f?cuse apari?ia. La aceast? dat? folosirea jur?mintului nu ridica nici o dificultate, dar inventarea unui ritual a?a de arhaic, precum ne apare ritualul brazdei, pare surprinz?toare. Pentru a face comprehensibil? prezen?a lui al?turi de jur?mint in litigiile tirzii privind hotarele ?i proprietatea individualizat?, trebuie s? admitem ipoteza c? ritualul — cu o semnifica?ie animist? — dateaz? dintr-o vreme cind ob?tile române?ti, avîiul sau neavînd introdus termenul hotar, cuno?teau litigii privitoare la st?pî-nirea p?mintului ?i la delimitarea lui, servindu-se de alt cuvint. Aceasta s-a întîmplat poate chiar anterior cuceririi romane la ob?tile b??tina?e. Ritualul brazdei, ca ?i ritualul amestecului singelui în fr??ia de sînge, ar reprezenta un m?nunchi de ritualuri animiste de o excep?ional? persisten??. În ceea ce prive?te con?inutul animist al ritualului, pornind de la cele mai generale ?i r?spîndite credin?e animiste legate de p?mint, se poate în?elege construirea ideologic? a unui ritual al brazdei sau al p?mintului: cîncî brazda sau alt fragment de p?mînt in litigiu, infuzat? de aceast? for?? animist?, este pus? în contact ritual cu persoana din proces (revendicant sau cojur?tor hotarnic), aceasta din urm? este încredin?at? ac?iunii magice a for?ei care infuzeaz? p?mîntul atins de ea. Declara?ia solemn? pe care o face ca revendicant sau ca indicator de hotare n-ar mai putea fi mincinoas?, f?r? a da na?tere la cele mai grave conflicte magice, de ordin supersti?ios, dar „reale” pentru con?tiin?ele primitive de care este vorba, intre declarant ?i p?mîntul care prin structura lui animist? se g?se?te umanizat împreun?, de altfel, cu întreaga natur?. În lumina acestei interpret?ri, ipoteza pe care am propus-o mai sus cu privire la istoria predocuinentar? a j.li.c. se impune ca singura explica?ie satisf?c?toare a proceselor in fa?a c?rora ne afl?m. Ea este înt?rit?, 111 plus, prin existen?a institu?iei înrudite a potcirii\ hotarelor. Originea procedurii j.b.e. in dreptul român este controversat? (Val. Georgescu). În Trans., deosebit de solemn? era acea form? a jur?· mîntului care sc presta cu un pumn de p?mint pe cap, in procesele de proprietate agrar? form? denumit? iuramentum super terram, corespunz?toare j.b.e. sau cu traista de p?inint * pe cap ori pe spate, utilizat dincolo de Carpati; aceast? form? se intilne?te ?i in Trans. unde e atestat? ?i la sa?i, fiind considerat? ca depus? dup? regni corisuetudo ab antiquo approbuta. Aceast? form? de jur?mint avea 1111 pronun?at caracter de ordalie V. hot?rnicie. Y.G. —O.S. —W?. 263’ jur? mi ii tul 17, dreptul domnesc elimin? rudele ?i impune principiul — aplicat deja de dreptul roman ?i romano-bizantin martorilor propriu-zi?i — c? j. 1111 trebuie s? fie rude cu p?r?ile din proces. Tot in sec. 17 apar ?i j. numi?i din sinul divanului. Coj., care la început adevereau dreptatea acuzatului intr-o învinuire penal?, cu timpul adeveresc ?i dreptatea pirilului, intr-o pricin? civil?, ?i mai tîrziu, tot mai mult îl sprijin? pe reclamant în asemenea pricini. Prin aceast? adeverire, ci aduceau în proces o prob?, în sensul în care se concepea atunci. Iar prin felul cum jur?mintul lor decidea de soarta procesului, la început, f?r? replic? posibil?, adeve-ritorii se integrau, ca un element indispensabil, în judecata de ob?te, ca o parte component? a ei, devenind un organ de judecat?. Cînd se admite contraproba sperjurului, jur?mîntul este deja intrat intr-un lent proces de laicizare. Chiar iii feudalism, cînd domnul se substituie ob?tilor în exercitarea dreptului lor de judecat?, cl 1111 renun?? la· procedura coj., grefind-o pe judecata lui domneasc? ?i pe aceea a unor mari dreg?tori, deci cojur?toria adeveritoare se men?ine, dar cu importante transform?ri care se fac 111 mod. lent. în sec. 15 — 16 ?i la începutul sec. 17, procesul era cristalizat: notabili feudali locali ?i chiar din divan, precum ?i membri ai clerului, sînt substitui?i frunta?ilor satului. Coexisten?a cojur?toriei adeveritoare cu dreptul domnesc feudal a fost foarte îndelungat? ?i s-a terminat prin utilizarea boierilor ca j., extinderea cojur?toriei in materie civil?, în care jur?mîntul 1111-?i putea p?stra caracterul ordalie ?i cenzurarea lui prin tehnica ra?ional? a sperjurului. Ca urmare, coj.au ajuns s? fie înlocui?i prin judecata unor boieri delega?i de domnie (înc? din sec. 17) ?i mai tîrziu prin judecata unor instan?e propriu-zise (în a< doua jum?tate a sec. 18), care recurgeau la toate mijloacele de prob? mo?tenite din dreptul romano-bizantin ?i adaptate acum nevoilor unei societ??i 111 care i?i f?ceau apari?ia noile rela?ii capitaliste. 2. J. locmelnici sau de a?ezare. O solu?ie de împ?ciuire,, de a?ezare, de tocmeal? era fireasc? 111 rela?iile dintre membrii ob?tii. De aceea, în loc s? se mearg? la un proces contencios, se recurgea la arbitrajul rudelor, al vecinilor, al oamenilor buni ?i h?triui. ale?i ?i ceru?i de p?r?i la început, iar mai tirziu impus? de prestigiul dobindit de ace?tia cadrul unui proces de diferen?iere social? inl?untrul ob?tii. Prin organizarea judec??ii megie?ilor practica tocmelii n-a disp?rut: oamenii buni ?i b?lrîni aveau sarcina ca, sub jur?mint, s? g?seasc? solu?ia ,,cu sufletul lor”. Ace?ti jj.t. nu mai jurau cu una din p?r?i precum coj.: ei aveau in principiu rolul de judec?tori, care ins?, cunoscind faptele, îndeplineau ?i un rol probatoriu, asem?n?tor cu al martorilor. Ki se puteau sprijini pe orice fel de probe, inclusiv martori. ?i aceast? form? de judecat? de ob?te a fosl pre- 265 luat? de dreptul domnesc feudal, acordind boierilor ca j.t. un rol precump?nitor. 3. Hot?rnicia cu j. tocmelnici. Era una din prerogativele fundamentale ale ob?tii, care p??ea adesea în întregul ei la hot?rnicie. Un grup rcstrîns, cu caracter specializat, cerut , s-i creai, pc ling? mitropolia Mold., o instan?? bisericeasc?, jude?ul bisericesc, avim’ compunerea ei ?i un mirean: un deputat al divanului. A mai func?ional, in ?. lUnu. ?i -Mold-, dicaslcria]. J. bisericeasc? a func?ionat cu un aparal analog celui laie. mitropolie era o închisoare, cu paznici seimeni da?i de sp?l?rie. Au fosl închisori ?i la e;:--scopii ?i chiar la protopopii. J. bisericeasc?, separat? de j. laic?, a fost in general subordonat? j. domne?ti. Judec??ile pur canonice (ex. caterisirea) erau de competen?a exclusiv? a j. biserice?ti. Fa?? de Patriarhia din Constanlinopol, piu? la recunoa?terea auto·. ? ;:: iiei bisericii române (1885), jj. bisericeasc? a fost subordonat? canonic (ex. caterisiri r.iilropoliiilor o f?cea patriarhia), dar independent? din p.d.v. judiciar; judec??ile civile ;iie mirenilor erau controlate numai de domn (ex. mo?tenirile, desp?r?eniile). Patri;ni;i!I ins? ?i-a dep??ii uneori competenta, rcformînd hot?riri ale milropoliIilor ?i adrc.s;ri(i*i-Je chiar mustr?ri pentru modul cum au judecat. (laraclcrc. J. feudal? a avut caractere specifice, care o deosebesc de j. modern?. Unele s-au men?inut pîn? la sfir?itu! feudalismului, altele s-au alterat cu timpul, ori au disp?rut in faza destr?m?rii. a. (lai (?;< o r de clas?. j. feudal? a constituit un instrument de guvernare in miinilc clasei dominante creatoare a statului. Boierii ?i clerul aveau importante privilegii de clas? in leg?tur? cu jj.: boierii aveau dreptul s? fie judeca?i numai de c?lre domn in persoan? piu? la mijlocul sec. 18 (reforma lui C. Mavrocordat); ei nu puteau fi aresta?i, iar casele lor iui puteau fi perchezi?ionate f?r? încuviin?area domnului. Pravilele pedepseau aceea?i fapt? cu pedepse diferite, dup? cum era s?vir?it? de un boier, de 1111 cleric sau de un om tie rind. Criteriul social care favoriza pe boieri la judecat? e aprobat de cronicari, ci ins î?i boieri, b. J. feudal? era izvor de venituri pentru judec?tori: domn ?i dreg?tori. Cea r,i,.i grea vin? putea fi r?scump?rat? cu bani sau ocini, cea mai u?oar? vin? era pedepsit? cu gloabe mari. în procesele civile, împricina?ii erau ruina?i cu cheltuieli de judecat?? exagerate, c. Separarea puterilor în stat, cucerire a dreptului modern (sec. 18), era ne-cunosc\.!? in j. feudal?. Dreg?torii cumulau atribu?iile judec?tore?ti cu cele exe-cuti\e. Acela?i dreg?tor (ex. globnicul) acuza, judeca, condamna (globea) ?i executa (inca?,! gloaba). Viciul a fost criticat chiar în epoc?. (ir. Ureche explica pieirea oamenilor nevinova?i prin concentrarea puterii judec?tore?ti ?i executive 111 mina aceluia?i organ: ..îns?? giude?, însu? pîre?te, însu? împle legea”. Prin aceasta, cronicarul român prefigura principiul separ?rii puterilor, cu aproape 1/2 secol înaintea lui J. Locke, precursorul (1690) lui Monlesquieu in aceast? problem? (1778). C. Mavrocordat a încercai un început de separare a puterilor, numind la ?inuturi judec?tori deosebi?i de ispravnici. Al. Ipsilanti, de?i reformator (de ex. a interzis judec?torilor s? aib? închisoare, proprie), a m?rturisit c? separarea puterilor apar?ine viitorului. Abia prin Jteg. org. s-a consacrat principiul separ?rii puterilor d. Confuzia jurisdic?iei civilc si penale. Acelea?i organe judecau pricini civile ?i penale. Oricînd, într-un proces civil, odat? cu judecata preten?iilor b?ne?ti, domnul sau dreg?torul care judeca putea aplica uneia din p?r?i o sanc?iune penal?: „certare ca s? se înfrîneze ?i al?ii*’. Primele instan?e penale care au rcali/at desp?r?irea intre j. civil? ?i cea penal? au fost departamentele criminalice?ti. e. A’Hi cinci, prin împov?r?rile excesive f?cute de st?pinii de p?mint, ei erau amenin?a?i s? nu-?i mai poat? împlini sarcinile fiscale. In sec. 18 ?i 19, num?rul I. este mare ?i formeaz? o categorie: a I. sau l?turalnicilor, care. nu cuprindea pe to?i oamenii „care veneau in ?ar? s? se a?eze pe mo?ii'·, ci numai pe cei „care se al?turau unei comunit??i existente la venirea lor". Astfel, locuitorii din slo-nozii j* nu purtau numele dc 1. în ; ?e>?nui ti 1 lui C. Mavrocordat din 1746 ?i 1749, al?turi di vecini j, ei apar ca ??rani lipsi?i de p?mînt — cultivatori ?i unii ?i al?ii pe teren str?in —, confundîndu-se ulterior tot mai mult 111 categoria general? a cl?ca?ilor]. Cu sensul de vecini dc mo?ie este folosit termenul 1. de Donici (XXV, 1) ?i de L. Car. (II, o. Anumi?i mo?tenitori. O.S. sin. mercenar. Au alc?tuit in evul mediu o armat? nou?, priceput? în mînu-irea armelor de foc, care a contribuit 111 unele ??ri din Europa la înt?rirea puterii centrale, pe cârc o f?cea independent? de for?a armat? a feudalilor. în ??rile romane, I. nu au constituit o oaste atit de numeroas? ca aceea existent? în unele ??ri apusene, datorit? faptului c? domnii au preferat sistemul scutirii de d?ri a o?tenilor sau pe acela al concesion?rii de p?mînturi unor categorii ost??e?ti; 111 plus, domina?ia otoman? a f?cut ca mare parte din veniturile ??rii s? ia destina?ia Por?ii. în ?. Rom. ?i Mold., I. sint aminti?i înc? din prima jum?tate a sec. 15, atingind efectivele cele mai ridicate in vremea domniei lui Miliai Viteazul (cea 20 000). în sec. 17 aceste efective nu au trecut de cite va mii, de?i 1. au luat treptat locul curtenilor ?i slujitorilor, afla?i în dec?dere. Importan?a 1. in aceast? vreme a fost recunoscut? de Gheorghc ?tefan, domnul Mold., care declara c?.* dac? nu ar avea „oaste cu simbrie" cu sine, „prostimea ne-ar alunga din scaun pentru d?rile multe pe care, de nevoie, le arunc?m asupra ei". L. primeau de la domnie le^f?, echipament ?i hran?, între?inerea lor fiind foarte costisitoare. în vremea lui Mihat Viteazul, soldatul pedestru primea cite 3 taleri lunar, iar c?l?re?ul 5, in afar? de hran? ?i echipament. R?mas? aproximativ la acela?i cuantum 111 sec. 17, leafa mercenarilor a sc?zut, se pare, în sec. 18, la 3 lei pe lun?. La 1801, ascherliii recruta?i de domnul Mold. pentru a fi trimi?i contra pazvang:ilor primeau lunar cite 15 lei neferul c?l?re, 10 cel pedestru, 100 iuzba?a, 30 bulucba?a ?i 20 stegarul c?lare, in afar? de tain. în perioadele In care domnii erau nevoi?i s? ?in? 1111 num?r mai mare de 1.. se agrava exploatarea fiscal?; a?a s-a petrecut în timpul domniei lui Gheorghe ?tefan, cînd „era la noi în ?ar? amu mai greu de d?ri pentru mul?imea lcfeciilor ce ?inea ?tefan vod?". Ncavînd mijloace s? între?in? o oaste permanent? de mercenari, in unele cazuri domnia chema 1. în solda sa numai în cazuri grave, cînd avea nevoie neap?rat de osta?i, ?i-i licen?ia de îndat? ce situa?ia revenea la normal. în sec. 18, în astfel de împrejur?ri deosebite, Poarta îng?duia domnilor s? „fac?” „cu leaf? împ?r?teasc?’’ mercenari, ?inîndu-i cu „leaf? ?i tain” cit timp era nevoie de serviciile lor. L. erau comanda?i de 1111 marc c?pitan de I., men?ionat la sfîr?itul sec. 17. (2a ?i marele c?pitan de doroban?i, ni.c.l. era considerat boier de rangul II, fiind citat dup? marele arma? si marele ag?. V. oaste. N.S. 272 legare (leg?tur?) de brazd? (glie). V. iobag; rumin. legare do coada calului V. pedeaps?. legat. V. diat?. leg?tura. V. zauesc?. lege: var. trage. A avut in limba român? 5 sensuri: 1. Act normativ, eu nuan?ele: a. obieceiul pâminUilui (drept nescris): b. i. scris? (drept canonic) î·. I. scris? laic? („legile împ?r?te?ti”), a. în concep?ia popular? ?i in limba vorbit?, 1. era norma nescris?, consacrat? dc tradi?ia mo?tenit?, denumit? obiceiul p?rnin-tului. Cu acest sens, ea apare în denumiri ca ,,legea ??rii’’, „legea romaneasc?*’, „legea, românilor’’ (tex Olacliorum), „legea b?trin?”, „legea p?mintului”, care se intilnesc in documente, b. (',u sensul de nomocanon, cuvintul 1. apare in expresii ca „legea lui Dumnezeu'’ sau „legea dumnezccasc? c. Cu sensul de norm? de drept laic, cuvintul I. apare-mai tirziu: in sec. 17, legea sc numea înc? pravil?. Chiar in sec. 18, Prav. cond. folose?te expresia „pravilele împ?r?te?ti” (IV, 2.3). Totu?i, in sec. 18, 1. începe s? fie sinonim? cu pravila: „mitropolitul Ghcdeon, dup? ce f?cu cercetare în pravil?, a scris [. . .] «Legea îl osinde?te la moarte»” 2. Judecat?: „[. . .] s?-i duc? la lege, pedepsindu-i dup? vrednicie· [. . .]. J. Tribunal, scaun de judecat?, ,,[. . .] unde zic acelor legi tribunal”. 4. Hot?rîre: „Oricare r?pitorii! nu va primi legea ciimu-1 va giudcca giudc?ul, ce va alerga la alt giude? mai »nare [. . . ]'\ 5. Credin??, religie: „De lege î?i ridea, c? in postul cel marc s-au însurat [...]’’. Din sensul de judecat? al cuvintului 1. au derivat expresii numeroase: a face 1. — a judeca: „s? mearg? la giude? ?i s?-i judecc leagea a da 1. V. jur?tori r a lua 1. peste I. V. jur?tori; a r?minca de I. a pierde pricina: „?i au r?mas Cinda ?i. c?lug?rii de lege". O.S. legeni (obiceiul) girlii. Ansamblu de cutume, intilnit în Mold., in documentele sec?* 17. privind a?ezarea morilor ?i folosirea in comun a apei. La 15 mai 1634 are loc o judecat? pc girla Putnei f?cut? „cumu-i legia gîrlei*’ care hot?r??te: „cînd va îneca o moar?-pre alt? moar?, atunci s?-?i slobozeasc? morile cei din gios, s? înble ?i cea din sus, s?vai dc are hi ?i p?mintul altuia, c? apa nu înbl? cu p?mintul”. Uneori i se spune obicei” sau „obicin?”. N.S. legitimare. Este o favoare legal?, în virtutea c?reia copiii n?scu?i în afara c?s?toriei pot fi considera?i ca ?i copiii legitimi. 1. în vechiul nostru drept o întîlnim în C. Cal. sub denumirea de inlegiuire, copiii legitima?i fiind numi?i inlegiui?i. Se putea face: a. prin c?s?torie subsecvent? a p?rin?ilor; b. „prin dezlegarea împiedic?rii <111 cazul unei ncputernice înso?iri) sau prin nevinovata ne?tiin?? a aminduror înso?i?ilor ori m?car numai a unuia’1; c. prin autorizarea st?pinirii (per rescriptum principis). în primele cazuri, copilul legitimat avea acela?i drept succesoral cu cel legitim; în cel din urm?, el „cî?tig? dritul mo?tenirii numai asupra averii tat?lui ?i a mamei sale, dar nu ?i asupra averii celorlalte rudenii a lor’’ (§ 215- 219; 942- 943). L. Car. nu cunoa?te institu?ia I» îns? admite ca prin înfiere s? fie f?cu?i „drept adev?ra?i [...] copii no?tri ce nu sînt din cununie, cind nu avem fire?ti ?i dup? lege” (IV, 5, 5 al. 2), contrar interdic?iei dreptului iustiniancu (Xon. 74, § 3). 2. L. era în dreptul feudal transilv?nean unul din modurile de dobindire a puterii p?rinte?ti asupra copiilor n?scu?i in afara c?s?toriei. L. copiilor naturali se putea efectua în acest sistem juridic in unul din urm?toarele 3 moduri: a. Per subsequens matrimonium, adic? prin c?s?toria ulterioar? a tat?lui firesc cu mama copilului n?scut în afara c?s?toriei, b. Per rescriptum principis, prin hot?rîrea principelui manifestat? intr-un act oficial denumit rescript. c. Gratia ponlificis papae, adic? prin îndurarea, mila (gratia) papei, manifestat? sub forma învoirii sale la 1. Prima form? (c?s?toria subsecvent?), a c?rei men?ionare lipse?te în legile feudale (chiar ?i în Trip.),. a fost practicat? în acest sistem ca obicei juridic sub influen?a dreptului canonic. A doua 20 — c. 12 27a tîorm? s-a aplicat ini?ial de asemenea ca obicei juridic, ?i este men?ionat? dc Werboczy lin Trip. (I, 108). A treia form? nu a fost uzitat? atît de frecvent ca a doua, de?i domeniul litr?. M?sur? de suprafa??, capacitate ?i greutate, reprezentind 1/4 dintr-un pogon ?i 1/4 dintr-o oca. La m?surarea suprafe?ei a fost folosit? în sec. 19, în unele jude?e "din Oltenia (Yîlcea, Gorj). AC. loc (le adeverire. Se numeau loca crcdibilia, în Trans. medieval?, forurile biserice?ti -emi??toare de acte de diverse categorii juridice, autentificate prin sigilarea cu pecetea lor proprie. Competen?a emiterii de acte autentice era acordat?, iu calitate de loca crcdibilia. cancelariilor capitlurilor ?i a unor conventuri. Cele din?ii erau colegii de canonici, organizate fie pe ling? bisericile episcopale (capitlurile din Oradea, Alba lulia ?i Ccnad), fie pe ling? unele biserici colegiale (capitlul din Arad). Cele de-al doilea erau anumite m?n?stiri; de pild?, ca mai importante, conventul din Cluj-M?n??tur ?i cel din Dealul Oradei. iar ca de mai mic? însemn?tate ?i cu activitate temporar?: conventul din Siniob {Bihor), din Igri? (Banat), al cavalerilor ospitalieri din Turda, ale dominicanilor din Sibiu ?i din Alba lulia, al minori?ilor din Sibiu, al augustinilor din Alba lulia. Emiterea actelor de c?tre aceste cancelarii se efectua ori din îns?rcinarea unor autorit??i ale statului, ori la solicitarea unor particulari. Competenta emiterii de acte autentice a acestor l.a. nu «ra exclusiv?, aceast? opera?ie juridic? pu?ind fi efectuat? ?i de alte autorit??i ori persoane oficiale înzestrate cu sigilii autentice proprii. Categoriile actelor emise de cancelariile capitlurilor ?i conventurilor sint de natur? variat?, ineepind de la documentele privind starea persoanelor sau proprietatea, ori diverse acte sinalagmatice sau unilaterale de interes privat pîn? la unele acte de deosebit? importan?? social-politic?, cum a fost În?elegerea de la Bobilna, din 6 iul. 1437, încheiat? prin intermediul conventului din'Cluj-M?n??tur. Actele de adeverire aveau ca denumire general? termenul de litiere fassiohales. în afar? de acestea, l.a. întocmeau, la cererea unor autorit??i de stat (printre care în primul rind la porunca regelui), rapoarte, denumite cu termenul general de litiere relaloriae, in diverse probleme, mai ales in leg?tur? cu hot?rniciile de mo?ii sau cu punerea în st?pînirea linor mo?ii. Cancelariile l.a. erau conduse de lectori, canonici care aveau ?i conducerea ?colilor capitulare. Cu vremea s-au instituit ?i notari, care au ajuns s? conduc? ei cancelariile. Procedura întocmirii actelor era minu?ios reglementat?. L.a. posedau ?i arhive, p?strate în sacristiile acestor institu?ii, în care erau p?strate ?i acte particulare sau publice depozitate spre p?strare de c?tre p?r?ile interesate. Prin acte de stat sau obiceiuri s-a încercat o reglementare corespunz?toare a competen?ei teritoriale ?i a competen?ei personale a acestor a?ez?minte (neputind oficia în acte în care figurau ca p?r?i interesate fie ele, fie episcopii de care apar?ineau). Acestor l.a. ecleziastice li s-au adresat mai ales nobilii, pe cind or??enii se adresau 111 scopul ar?tat mai mult consiliilor ora?elor. Pentru emiterea actelor, de c?tre partea sau p?r?ile in cauz?, se achitau taxe dup? 1111 tarif diferen?iat potrivit categoriei documentelor. V.?. logodn?. Este promisiunea reciproc? de c?s?torie pe care viitorii so?i ?i-o fac solemn fa?? de rude, prieteni, eventual preot. Cuvîntul care denume?te institu?ia, originar din limba slav? bisericeasc?, a fost introdus in limba român? prin biseric?. Poporul îns?. în special în Trans., a p?strat denumirile de origine latin? „credin??” ?i „încredin?are”,· folosite ?i ast?zi cu sensul de 1. Ca întregul ceremonial care precede c?s?toria, I. este o mo?tenire a tradi?iilor romane care s-au p?strat atît în obiceiurile poporului, cit ?i in terminologic: pe?itorii (lat. pclitores), ora?ii (lat. orationes) etc. Ca ?i la romani, 1. se încheie prin m?rturisirea iubirii ?i promisiunea de c?s?torie, insolite de gesturi simbolice (s?rutarea tinerilor, schimbarea inelelor), ?i putea fi înso?it?, 111 trecut, de o conven?ie de penalizare a celui care o va rupe (arrha sponsalicia). Un alt gest care înso?ea promisiunea de c?s?torie la I. era darea mîinii de c?tre viitorii so?i; acest gest, practicat de români, în special în Trans., a fost introdus de biserica cre?tin?. Ca ?i la romani, 1. 1111 era la români absolut necesar?. Pentru încheierea 1. era necesar, în principiu, consim??mintul p?rin?ilor fetei, ca ?i binecuvîntarea bisericii; in 1767 se desface o 1., motivindu-se: ,,la decanonul sfîntului Vasilie zice: fata ce iaste supt st?pînire t?tine-s?u, de s? va logodi 276 f?r-de voia p?rin?ilor, aceia logodn? nu arc l?ric nici s? poal? s?vir?i nunta de nu vor primi si p?rin?ii ei; cu atit mai virtos 1111 va avea t?rie logodna ce s? va fi f?cut f?r-de ?tirea ?i f?r-de Magoslovenia arhiereului”. Sinodul de la Trulla a hot?rît s? pedepseasc? ca iidull·t c?s?toria unuia cu logodnica altuia. Dispozi?ia a trecut 111 Ecloga (XVII, 32), Proniro / (XXXIX, 08), Epanagogn (XL, 55) ?i Bas. (LX, 37, 83). Prin noiriocaiioane, normele -ireptului bizantin au fost introduse ?i la români, astfel c? I. înt?rit? de biseric? producea irm?toarele efecte juridice : 1. piedic? la c?s?toria unuia din logodnici cu alt? pcrs< -i; b?rbatul care se c?s?torea cu o femeie logodit? s?vîr?ea o infrac?iune penai;!; cel care r?pea o femeie logodit? era pedepsit cu moartea, iar dac? sc?pa -cu vi.a? ora pedepsit de biseric? cu interdic?ia oric?rei c?s?torii. înlr-un caz judecat, r?pir·: > J:iei fete logodite a fost pedepsit? cu t?ierea capului; documentul arat? c? pedeapsa a .'ost dat? „dup? pravil?”; 4. logodnica insultat? putea fi ap?rat? in justi?ie de logodnici!! ei. Ca ?i in dreptul roman, I. putea fi desf?cut?, chiar dac? era înt?rit? de biseric?. De?i neint?rit? de biseric?, I. desf?cut? f?r? motiv justificat îndrept??ea pe cejialt? parte s? fie desp?gubit? prin: restituirea darurilor, plata cheltuielilor, plata penalit??i; convenite, în general motivele care îndrept??eau desfacerea c?s?toriei justificau ?i ruperea I. V. pt. Trans. ?i c?s?torie. PS. Joijof?t. A denumit dou? no?iuni fundamentale: 1. marele dreg?tor care conducea cancelaria domneasc?; 2. slujba?ul care servea ca secretar unui boier sau mare dreg?tor ori chiar in cancelaria domneasc?. Din aceste categorii, sau înrudite cu ele, s-au ivit I. dc obiceiuri, I. de tain?, 1. de vistierie, I. de divan etc. 1. Denumirea marelui dreg?tor a fost adoptat? de ia Bizan?, prin filiera sud-slav?. în documentele de limb? îatin?, denumirea m.l. este aceea de cancettarius sau supremu? cancettarius. În ?. Hom. *«(1390 -1100), 13, iar in Mold. 7 ian. 1403, A. Probabil, dreg?toria a existat inc? de la inleineicre, statele feudale neputindu-se lipsi dc o cancelarie. Prin natura atribu?iilor, 1.1. era un alter ego al domnului pentru problemele judioare, o permanen?? a divanului domnesc. în a doua jum?tate a sec. 18, la o dat? nestar> ?ilu, m.l. s-a dublat ?i în Mold., creîndu-se un vel I. de ?ara de Jos ?i un vel I. de ?ara de Sus. Data acestei dubl?ri cade intre 1 sept. 1776, cînd Condica de venituri ale dregâlori-ilor men?ioneaz? pe vel I. ca dreg?tor unic, ?i 1783, cînd un document cuprinde îit lista de martori un I. al ??rii de Jos ?i alt I. al ??rii de Sus. Veniturile in.1. au sporit. P?strîndu-?i drepturile anterioare, m.l. primea ?i leaf? fix? ?i alte taxe ad vo'orein- 2. Deosebit de titlul marelui dreg?tor domnesc, termenul 1. a fost folosii, din sec 15 pentru un slujba? particular: secretarul unui boier. In sec. 17, cînd sfatul domnesc cm compus numai din mari dreg?tori, 1. sau diacul care lucra ca secretar al unuia din ace?tia s-a transformat intr-un slujba? oficial. Dar ?i între I. s-a ivit, prin evolu?ie, o diferen?iere: astfel, 1. de vistierie, care, în ?. Rom., erau pu?ini la num?r (maximum 3). participau la ?edin?ele sfatului domnesc ?i ap?reau în unele documente al?turi de marii dreg?tori. în Mold., tot ei sînt men?iona?i de Cantemir ca dieci de vistierie, subordona?i unui 1. de vistierie; în 1776, I. de vistierie erau pl?ti?i lunar unul cu 100 lei;, al?i 4 cu cîte 30 lei ?i al?i 16 cu cîte 20 lei. To?i ace?tia aveau o pozi?ie ierarhic superioar? I. din cancelaria domneasc?, dat? fiind însemn?tatea atribu?iilor lor: ei ?ineau socotelile vistieriei. La 1824,1. de vistierie din Mold. primea 1 000 de lei anual din slu j bit gor?tinci, o leaf? dubl? fa?? de vistierul II. Folosirea 1. ca secretari s-a generalizat, la toate dreg?toriile ?i, dup? irs'.itu?iora'.izarea acestora, la toate institu?iile. Chiar mitropolia ?i episcopiile aveau în cancelariile lor 1. Aceast? practic? se men?ine in tot sec. 18. Prav. cond. introduce la toate departamentele ,,'ogofe?i cu pracsis” (11,2), iar la judec?toriile jude?ene cîte un logofe?cl cu sarcina condicii ?i chiar a redact?rii unor acte de notariat (XV, 4,5,6).«?. L. de obiceiuri. A fost un mare dreg?tor, creat la sfîr?itul sec. 18. în ?. Horn-dreg?toria a fost înfiin?at? de Al. Ipsilanti, în a doua domnie, prin hrisovul din 20 iul. 1797. Sarcina l.o. era s? adune ,,toate obiceiurile ?i orînduielile politice?ti”, adic? s? colec?ioneze normele de drept consuetudinar, în care scop se înfiin?a „condica de obiceiuri”. Pe baza acestora, hrisovul întrez?rea c? se va scrie „istoria, orînduiala politi-ceasc?”, care urma „s? se p?streze la c?mar?”. Hrisovul a reglementat ceremonialul cur?ii, urmînd s? realizeze pentru ?. Rom. un cod al protocolului, analog cu Condica lui Gheorgachi (1762) din Mold. L.o. f?cea parte dintre veli?ii boieri, avea ca subalterni 3 1. ?i primea leaf? 500 lei lunar, în afar? de 80 scutelnici. Ion Caragea i-a dat, peste leaf?, o cot? din dijmele ??rii. în 1822, el î?i p?stra rangul de boier de cl Ir fiind al 9-lea mare dreg?tor, imediat dup? m.l. al ??rii de Jos. în Mold., !.*>. a fost creat sub domnia lui Al. Calimah (1795—1799), probabil dup? exemplul lur Al. Ispilanti. *l.o. 14 iul. 1799. Din nefericire, nu ni s-a p?strat nici o condic? întocmit? de l.o. 4. L. de tain?. !n Mold. l.t. era un mic dreg?tor la curtea domneasc?, secretar intim al domnului. El citea plîngerile („jalobele”) oamenilor adresate domnului ?i redacta r?spunsurile pe care al treilea 1. (treti) punea pecetea domncasc? (cea mic?). L.t. f?cea parte din „rufetul lui vel logof?t” ?i avea „zapciu” pe treti 1. în Condica de venituri din 1775, l.t. era trecut cu leaf? de 10 lei pe lun?, cu 2 scutelnici ?i alte venituri din ajutorin?? ?i mucarer. în Condica de venituri din 1776, sînt prev?zu?i 2 l.t.. pl?ti?i fiecare cu cîte 20 de lei pe lun? ?i un c?m?ra? de izvoade. în ?. Rom., în sec. 18 erau 2 l.t. ca subalterni ai m.l., in afar? de al?ii mai mici. 278 î. de divan. Dintre cei doi unul era primul colaborator al in.l. pentru problemele judiciare. Pl?tit cu 150 lei pe lun? „sau mai mult”, dotat cu scutelnici ?i alte venituri însumînd peste 20 000 lei pe an, de?i boier de treapta a IV-a, era un adev?rat mare dreg?tor. El citea 111 divan actele pricinilor, prin el se comunicau in scris rezolu?iile ?i Intiriturile domne?ti. Subordonat m.l., dar sfetnic intim al domnului, el îi citea .acestiîiiî, seara, „in particular”, hirtiile proceselor sorocite a doua zi. El trebuia s? cunoasc? legile ?i obiceiurile ?i nu se schimba ca marii dreg?tori, ci numai in caz de abateri grave. P.S. loflofelel. V. logofât. lon?je; var. loje, longia. Organ al breslelor cu atribu?ii administrative ?i judec?-tore?ii. în ??rile române, institu?ia apare odat? cu noua organizare a breslelor, efectuat? de Ai. Ispilanti dup? modelul turcesc ?i se structureaz? spre sfir?itul sec. 18. L. era alc?tuit? din staroste, împreun? cu cpitropii sau proe?tii? breslei; liot?ririle 1. erau ?supuse apelului la vel c?m?ra?. S-a sus?inut c? acest organ era nu numai comisia de judecat? special?, ci ?i adunarea general? a breslei. Documentele invocate nu autoriz? decit o concluzie: termenul I. desemneaz? iutii instan?a de judecat?, al doilea, judecata sau decizia admnistrativ?. L. este semnalat?, mai rar, ?i in Mold. cu aceea?i com-poncr?'? ?i cu atribu?ii asem?n?toare. A.G. lotru. 1. în documentele T. Hom. apare cu sens de ho?, tilhar. 2. în unele documente din Mold. termenul este folosit ?i cu sens de hiclean, tr?d?tor sau de sprijinitor al acesUiia. 3. în Banatul ocupat de austrieci dup? infringerea turcilor (1716 — 1718), lotria era o form? violent? de lupt? de clas?. Oamenii organiza?i in cete, care atacau institu?ii, po?talioane, arenda?i ?i negustori, luind ostateci pentru a ob?ine desp?gubiri prin r?scump?r?ri; cu o larg? baz? de mas?, luptau contra exploat?rii ?i a administra?iei habsburgice. Centrele lor de rezisten?? erau în mun?i ?i p?puri?uri. în r?scoala popular? din 1738, lotria a fost baza de pornire. Pravilele sec. 17, L. Car. ?i Cond. rrim. nu folosesc termenul de I., ci pe acela de tilhar, fur, uciga?. V. haiduc; r?uf?c?tor; tîlhar. T.V. lucru domnesc; sin. slujbe; munc? domneasc?; cl?ci gospod. Corespunz?tor rentei feudale in munc?, l.d. a constituit o presta?ie, în ?. Rom. ?i Mold.; locuitorii datorau munc? pentru repararea cet??ilor, morilor (domne?ti), podurilor, iazurilor etc. La iezirea apei pentru morile domne?ti din ?endreni Gheorghe ?tefan a scos la munc? s?tenii din r,trei ?inuturi’1. Num?rul zilelor era variabil, dup? necesit??i. Contemporan cu primele strucL:ri feudale ?i cu constituirea statelor române?ti, l.d. a d?inuit pin? tîrziu în sec. 19. in vremea lui C. Brîncoveanu, este men?ionat ,,birul pentru lucrul viilor domne?ti”, ceea ce arat? c? unele din aceste obliga?ii au fost convertite în bani. în Trans., obliga?ia locuitorilor de a presta diverse servicii în favoarea st?pinirii, obliga?ie asem?n?toare cu l.d. din ?. Rom. ?i Mold., se chema „munc? gratuit?" (gratuitus labor). De pild?, la 1614, pentru cl?direa palatului princiar din Alba Iulia, dieta Trans. cere cîte un om de poartiî ?i cîte un car cu 4 boi de 5 por?i, care s? lucreze o lun? pe an. La cl?direa cet??ii de margine a Incului a fost rinduit «j.i. in comitatul Zarand, iar la cetatea Hust în comitatul Maramure? (1631). La 1668, dieta Trans. hot?ra ca cet??ile de margine s? fie între?inute de locuitorii de pe domeniile acestora, care s? dea cite 10 oameni de poarta pe cite. 2 s?pt?mîni etc. Uneori f|.l. se r?scump?ra cu bani (2 florini de poart? la 1640), „Obligativitatea muncii gratuite coboar? pe scar? în jos, la comitat, la ora?, ia sat. Drumuri, poduri, institu?ii, biseric?, ?coal? ?i altele cad 111 sarcina supu?ilor, se 21? fac în cea mai mare parte cu munc? gratuita” (D. Prodan). Aceast? obliga?ie a cuvenit foarte grea dup? ocuparea t?rii de c?tre austrieci (1088). V. claca; ioluhjir; ?:;:>??/?* feudal,. Bibi.: 229, 617, 1 126, 1 398, 1 561. N. S. Jueru judecat. V. autoritate a lucrului judccal. lucrum tamfiae. Denumire dat? unor venituri percepute de regele i’ngare.i din Trans. în timpul domniei lui Ca rol Kobert (1310 —1342), era venilul regal de la I -iicro:5» ?i schimbarea monedei, precum ?i o dare permanent?, pl?tit? dup? por?i. 1.351 era de 3 gro?i pcnlru o poart?, iar la 1411 de 30 dinari pentru o poart? mare si !5 dinari pentru o poart? mic?. La 1467 a fost înlocuit temporar prin ciarea obi?nui:,', (•/?--butum fisei rcejalis), dup? care a fost înglobat in subsidiu, fiind rareori amintit i : \;?;-mea principatului (1593). V. ajutoare. N.S. Iude; ???. liudc; pi. liuzi, liudi. Termen intrat în limba roman? prin ouuUil slav; a circulat documentar din sec. 18. cu dou? sensuri: 1. oameni in gener.?[, oameni de rind; 2. unitate impozabil?, individuala sau colectiv?. L., unitate bsc;;!» colectiv?, este clar definit? in raportul lui Lîarbii ?tirbei c?tre Kisselcv, din 1832: ,,Lu-die in limba slavon? înseamn? om: a?adar, cind se zicea înainte cutare num?r de 1;.??, se în?elegea num?rul oamenilor pl?tind contribu?ia personal?. Aceast? contribu?ie ni?-rindu-sc, mul li contribuabili nu erau in stare s? pl?teasc? întreaga capita?ie?, ci ;i Bucure?ti, in sec. 17 — 19, 111. purtau fie numele unei categorii de me?te?ugari ?i negustori grupa?i pe acel loc (?elari, zl?tari, precupe?i, z?bunari etc.), fie pe acela iii unei biserici (Dintr-o zi. Doamnei, Sf. Gheorghc etc.), fie pe acela al unui personaj mai -cunoscut (aga Ni??, ceau? Radu). Mai tirziu, in. a c?p?tat sensul de periferie a ora?ului. N.S. mahmudea. Moned? turceasc? de aur cchivalînd cu 25 lei veclii. A fost emis? da sultamrl Mahmud I (1730 —1754), de la care si-a luat numele. în ??rile romane a circulat — cu valoarea indicat? — în prima jum?tate a sec. 19. La 1821 valora 26,5 gro?i, tar la 1825, 25 gro?i sau 25 lei. A.C.-N.S. maicr (major) (Trans., sec. 17 — 18). îngrijitorul acareturilor gospod?re?ti ?i al m?ieri?lii, unde se ?ineau vitele ?i p?s?rile st?pinilor feudali. N.S. maiere. Gospod?riile situate 111 apropierea ora?elor din Trans. care erau arendate ?i care au devenit apoi proprietatea arenda?ilor. De la acest termen deriv? numele de mâirreni, ce se d?dea proprietarilor unor gospod?rii din vecin?tatea ora?elor Alba Iulia, Sibiu etc. N.S. maiores lerrae: sin. »lus-t'iui. Primul termen documentar sub care apare nobilimea feudal? român?. îl g?sm 111 Diploma ioani?ilor, concedat? de regele Ungariei Reia IV 111 1247. Acestor in.l. li se confer? dreptul de recurs in penal la tribunalul regal ?i o serie de imunit??i ?i privilegii. Expresia este treptat înlocuit? cu termenul latin feudal de proccres regni. D.L. maja. A desemnat, la început, o unitate de m?sur? ponderal?, echivalent? cu 50 sau 100 kg (1 car?), apoi ?i darea asupra bunurilor m?surate cu ea. I. Din dou? documente, provenind de la Mircea cel Marc ?i Dan II, rezult? c?, 111 perioada respectiv?, m. reprezenta 2 care. Mai tirziu, piu? la 1876, termenul a devenit sinonim cu cîntarulf (cantor:um), reprezentind 100 funzi, circa 48 kg. ?. Rom. a primit termenul din Trans. în sec. 11, iar Mold. in sec. 15, cu sensul ?i m?rimea carului. Tot din Trans. s-a împrumutat, probabil, ?i 111. de 5"0 kg. Aceasta din urm? este înregistrat? in documente mai tirzii. Greutatea 111. a variat dup? regiuni ?i timpuri. ?. apare ca unitate de m?sur? a cerii, apoi ?i ca unitate de m?sur? a pe?telui. Documente tirzii atest? folosirea acestei unit??i ponderale ?i pentru alte produse : lin?, sare, l'ier etc. 2. Cu semnifica?ia 281 pe dare, termenul apare in documentele de privilegii alaiuri de alte d?ri. In aceast? accep?ie, n». — dare în natur? — este sinonim? cu m?j?ritul]. A.C. î marea (pondus). Unitate etalon de m?surat monedele, utilizat? în Trans., unde avea, în sec. 13 —11, 206, 768 g. La 1248, voievodul Trans. slabile?te censul astfel: f,s? pl?teasc? anual fiecare dup? o curte întreag? trei p. de argint, dup? stal era (m?sura) cea mare [...], jelerul care are vite s? pl?teasc? 1 p. ?i 1/2, iar cel ce mi are vile s? pl?teasc? 1 p.”. în timp ce în Ungaria se utiliza ui. de Buda, în Trans* domina m. de Sibiu sau transilv?nean?, generalizat? la sfîr?itul sec. 15. Cind gi \ernul vienez a impus, la 1747, m. de Viena ca etalon oficial, numai Trans. a fost exceptat?, locuitorii ei continuind s? utilizeze ni. transilv?nean?. N.S. margine. A însemnat zona din vecin?tatea fronticrii, care a f?cut obiectul unei organiz?ri speciale: autoritatea central? era interesat? in ap?rarea liniei desp?r?itoare — hotarul —, în controlul atent al circula?iei oamenilor ?i bunurilor, in rezolvarea litigiilor dintre locuitorii celor dou? state vecine; „nizaniul marginilor ?i al intr?rilor ??rii” fiind ,,o treab? din cele mari”, paza va fi încredin?at?, in ?. Rom., plule?ilor. De-a lungul lan?ului carpatic, documentele men?ioneaz? un ?ir de plaiuri, cu administra?ie ?i justi?ie încredin?ate v?tafilor de plai, schilerilor ?i pirc?labilor ?i cu paza militar? revenind „c?pitanilor dup? margine”. în Mold., r?spunderea administra?iei ?i justi?iei de ni. o aveau starostii sau pirc?labii, iar r?spunderea pazei militare, vel c?pitanii de ni., sau serdarii (peste Prut). O zon? de ui. des men?ionat? este „ni. ??rii’* dintre Mold. ?i ?. Rom., unde, inc? din 1602 (?. Rom.) ?i 1686 (Mold.) g?sim c?pitani de m. cu atribu?ii militare sau chiar mai întinse (?. Rom.). Din 1728, marele c?pitan de m. în ?. Rom. se numea ispravnic al ni. Satele din zona de ni. a Mold. se bucurau de unele u?ur?ri privind obliga?iile lor feudale: intr-un hrisov din 1 iaiu 1766, Grigore Ghica reduce la 6 num?rul zilelor de munc? pe an al locuitorilor de m., fa?? de 12 zile, cit datorau ceilal?i ??rani. De o reglementare am?nun?it?, prin acte interna?ionale, s-a bucurat zona de ni. dintre Mold. ?i Polonia [tratatul de pace ?i alian?? dintre ?tefan cel Mare ?i regele Ioan Albert din 1499, tratatele dintre Bogdan: vod? (,,cel Orb”) ?i Sigismund I din 20 mart. 1510, dintre ?tef?ni?? ?i Sigismund î din 1519, dintre Petru Rare? ?i acela?i rege din 1527. în tratatul din 1519, se vorbe?te chiar de un drept m?rginean”]. Reglementari similare sint incluse în tratatele cu Trans. (tratatul de alian?? ?i amici?ie dintre Const. Serbau ?i Gheorghe Rakoczi din 1655, precum ?i reglement?rile de frontier? efectuate dup? pacea de la ?i?tov. între Mold. ?i Trans. ?i între ?. Rom. ?i Trans). Potrivit acestor reglement?ri, judecarea litigiilor iscate intre cet??enii de m. ai celor dou? state vecine se f?cea de comisii mixte, dup? o procedur? special? ?i in anumite centre urbane de la iii., cum erau Came- ni?a ?i Ilalici pentru faptele petrecute pe terilor.ul Poloniei ?i Cern?u?i, Hotin ?i So- roca pentru cele petrecute in Mold. Tot comisii mixte judecau ?i înc?lc?rile de frontier?, în baza unui statut ad lioc; hot?rîrile Jor trebuiau s? fie ratificate de ?ef'ul statului. V. ?i m?rgina?. AC. marh?. Avea si sensul de vite: .,s?-si aduc? marha s? pasc? în plaiul muntelui’^ (Mold., 1676). N.S. maria?. Moned? austriac? de argint de 17 creitari, cu o larg? circula?ie îra Trans. (sec. 18--19); la 1792, florinul valora 3,5 m. Se mai numea ?i crivac ?i ora 1 / #. dintr-un leu la 1770. N.S. 282 martalo?). în jurul anului 1690, C. Brincoveauu a constituit un corp de mercenari «11., îns?rcinindu-i cu paza grani?ei foarte expuse a Olteniei. Termenul s-a extins în no?iunea de paznic armat, chiar dac? paza se executa pentru m?n?stirile din Carpa?i. Dintr-un act, datind din 1723, rezult? c? in. ca element mercenar erau folosi?i dc domnii fanario?i ca s?-i dubleze ?i supravegheze pe plâie?i pentru paza grani?ei ?. Rom. Administra?ia austriac? a men?inut posturi de ni. in Oltenia pe linia Dun?rii. In 1739, mai erau in Oltenia 70 de iu., comanda?i de 5 zapcii. D.L. martor (documentar sau instrumental); sin. v?dilor. Persoan? care asist? la un fapt ?i il atest?. în ob?tea gentilic? apare ca mijloc de proba?iune m?rturia de tip colectiv care se cristalizeaz?, l?rgindu-se, în ob?tile teritorializate. Faptele unui proces 3iu se dovedeau în fa?a organelor superioare ale ob?tii prin martori izola?i, ci prin grupe {cete) de megia?i (la sate) sau de mahalagii (la ora?e), ori de boieri, egali sau superiori împricina?ilor. Men?inerea ?i chiar l?rgirea acestei proceduri probatorii este o manifestare a procesului de receptare a dreptului de ob?te în dreptul stalului feudal. Megia?ii erau ni?te martori activi, cu caracter propriu, care atestau faptele, conferind cauzei, prin num?rul ?i omogenitatea lor, un gir moral ?i social: ci nu pot fi asimila?i nici cu cojur?torii de dezvinov??ire penal?, nici cu jur?-torii tocmelnici care a?ezau p?r?ile, de?i adesea contribuiau ?i ei la împ?ciure, ci apar mai mult ca ni?te garan?i ai împricinatului pe care il sus?in. Cu timpul, megia?ii devin ins? martori de tip roman ?i modern, adic? documentari ?i lua?i individual, ale c?ror depozi?ii (r?va?e de m?rturie) sint supuse aprecierii suverane a instan?ei. De obicei m?rturisirea cetei libere dc megia?i sau a unora dintre ei se lua f?r? jur?mînt. In «mod excep?ional jur?mintul cetei era luat în bloc in biseric?. Pin? in prima jum?tate -i\ scc. 18, cînd se accentueaz? tr?s?turile ra?ionaliste ale probelor, megia?ii m?rturisitori sint prezen?i in procese, mai ales în hot?rnicii, dar ?i in pricini penale ?i chiar în cele mai felurite pricini civile. Cel care afirma era ?inut s? recurg? la interven?ia unor persoane str?ine, cunosc?toare a situa?iei (martori), sau la a unor oameni de încredere ai s?i (jur?tori) care s? jure pentru el, cînd nici prin înscrisuri, nici prin m?rturisirea p?r?ii adverse nu-?i putea dovedi în justi?ie nevinov??ia sau o preten?ie cu caracter civil. Spre deosebire de dreptul modern, proba cu in. era admisibil? în trecut pentru dovedirea oric?ror fapte ?i acte juridice, f?r? nici o limit?. In procesul penal se puteau dovedi cu in. atît s?vîr?irea unei infrac?iuni, cit ?i nevinov??ia învinuitului. M. puteau fi ?i de moralitate, nu numai pentru dovedirea unui act sau unui fapt juridic. Se admitea a se dovedi cu m. ?i un fapt negativ, ceea ce se stabilea în realitate prin dovedirea faptului pozitiv invers: cererea ca m. s? jure „c? nu ?tiu ei s? fie oameni tilhari în satul lor” poate fi satisf?cut? prin afirma?ia acestora c? to?i oamenii din sat sînt cinsti?i. P?r?ile contractante, pentru a da mai mult? t?rie actelor private (vînz?ri, z?logire ?.a.), aveau obiceiul s? le încheie in fa?a unor m., care se c?uta, dac? era posibil, s? fie ?i de mare prestigiu (boieri mari, înal?i ierarhi). Femeile puteau fi m.. de?i, prin felul cum se desf??ura via?a social?, ele aveau rar ocazia s? compar? in instan??. ?i preo?ii se intîmpla s? fie m. Dar, din cauz? c? m?rturiile lor erau uneori mincinoase, cu timpul li s-a interzis s? le mai dea f?r? autorizarea mitropolitului. Puteau fi iu. ?i domnul ?i boierii care judecau procesul in divan, sprijinin-du-se astfel solu?ia pe cuno?tin?a personal? a judec?torilor. Proba cu iu. se administra de instan?a de judecat? sau de c?tre unul sau mai mul?i dreg?tori, ori chiar de mitropolit ori un egumen, delega?i in acest scop. Uneori jur?mintul era luat in biseric?, pe .Evanghelie sau pe cruce, mai rar, „pe cheile bisericii” sau pe „lac?tul” ei, ceea ce reprezenta in acest ritual îns??i biserica. Dac? se g?sea necesar, instan?a care luase declara?iile in., l'?cînd apel numai la con?tiin?a lor, le cerea s?-?i repete depozi?iile sub jur?mmt, sau in. audia?i sub prestare de jur?mînt de dreg?torii delega?i erau chema?i din nou in fa?a divanului ?i reintreba?i sub jur?mînt. in general, pentru ca proba testimonial? s? aib? valoare, era nccesar s? se audieze minimum doi in., dar în multe 283 judeca?i depozi?ia uimi singur 111. a fost socotit? ca dovad? deplin?. Mica Sir.opsâ c? Bas., carc a circulat in tarile romane in a doua jum?tate a sec. ÎS. se ocupa de „M?rturii”. în Manualele clc legi ale lui M. Fotino, din 1765 ?i 1766, titlul dc-pro m. este unul din ccle mai importante ?i cuprinde o serie de norme luate din Bas. ?i adaptate situa?iilor din ?. Rom. ?i Mold. Prav. eond. (XXVIII, § 1—9) reglementeaz?, de asemenea, cu grij?, administrarea probei cu m. L. Car. (VI, 2, 33- 4-1) debuteaz? cu o discriminare intre procesul civil ?i cel penal in privin?a jur?mîntuJui in. , in primul caz admite ca înainte de m?rturisire s? li se ia jur?minlul in fa?a judec?torilor ?i numai dac? se va g?si necesar ?i în biseric?, pe cind, in cel de-al doilea, dispune s? nu li se poat? lua decît in biseric?. Dac? pravila nu stabile?te „ci?i martori s? fio*', trebuie audia?i cel pu?in doi: „Un martor singur ca nici unul s? socote?te” (in acela?i sens ?i Manualul lui Donici). Se reintroduce astfel regula testis unus. tesli.« rnillus pus? de Manualul lui Fotino, dar necunoscut? dreptului nostru consuetiidii'i'r ?l Prav. eond. Se mai arat? ce persoane nu sînt admise ca martori. Apoi se adaug?, printre altele, c? „m?rturiia cea dup? auzire” nu este primit? decit „la prigonirile de st?pi-nire sau de hotar?” ?i c? faptele negative nu se pot dovedi cu m. Proba cu m. e organizat? am?nun?it ?i de Manualul lui Donici (XXII, 1—16). în dorin?a de a asigura o prob? cit mai apropiat? de adev?r, Manualul prevede, printre alte dispozi?ii, c? m. mincino?i ?i partea care i-a adus se pedepsesc, iar liot?rirea dat? pe baza depozi?iilor lor este nul?. Cond. crini, se ocup? in § 102 — 145 de „cercetarea marturilor”, de „inf??o?area celui învinov??it cu m?rturii” ?i de „pravilniceasca putere a dovezilor”, dezvoltind prescrip?iile legiuirilor anterioare in materie penal?. Dovada cu ni. (Ies-Ies, tanuk) a începui s? fie folosit? in Trans. din sec. 14. Modul ascult?rii relat?rilor m. a variat dup? categoria instan?elor. în procesele judecate de instan?ele feudale, se practicau 2 modalit??i: 1. ascultarea m. reclamantului înainte de începerea procesului, !n prezen?a reclamantului (inquisiiio simplex); 2. ascultarea ni. reclamantului ?i piri-tului in decursul procesului, in prezenta ambelor p?r?i (inquisiiio communis). în ambele cazuri, audierea nu se f?cea de c?tre instan?e, ci de c?tre delega?ii constituite în acest scop ?i compuse, dup? instan?e, din trimisul unui loc de adeverire ?i un om al regelui, sau oamenii comitatului. La judec??ile ?inute în fa?a instan?elor or??ene?ti;, ni. ambelor p?r?i erau audia?i de instan?ele înse?i, în timpul procesului. în general, daca to?i m. depuneau în favoarea unei p?r?i, nu se mai recurgea la proba cu jur?rnint; se cunosc îns? cazuri cind a fost decisiv? ?i m?rturia majorit??ii covîr?itoare a m.; astfel, lntr-un proces judecat la 21 iun. 1506 in fa?a scaunului comi atului, e luat? in considerare ca liot?ritoare m?rturia a „peste 70’' de ni. ai piri?ilor, fat? de cea a „3 sau 4” ni. ai reclamantului. Dac? in primele secole proba cu m. era socotit? inferioar? celei cu jur?tori, legile din sec. 16 acord? m?rturiei asupra faptului o tot mai mare importan??; Werboczy recunoa?te c? „spusele a doi sau trei vecini ?i limitrofi pre?uiesc ?i cint?resc mai mult decît (depozi?ia ca jur?tori, n.n.) a dou?zeci de nobili S.M.S., dup? ce afirm? c? utilizarea ni. e necesar? ca s? nu r?min? astfel ceva ascuns ?i îndoielnic intr-un proces (1, 5, § 6), subliniind astfel importan?a m?rturiei pentru stabilirea adev?rului material, reglementeaz? minu?ios modul chem?rii ?i ascult?rii m., capacitatea lor: demn? de subliniat e prevederea prii* care aceast? legiuire interzice ascultarea m. înainte de proces, permi?ind-o excep?ional în unele cazuri enumerate expres (iminenta unei c?l?torii în str?in?tate, boal? grav?, b?trîne?e avansat? a martorilor, existen?a unei epidemii, existen?a unei condi?ii suspensive ?i alte împrejur?ri „care nu îng?duie o intîrziere”, I, obicei de un capugiu sau capugiba?a. Se f?cea dup? un anumit ritual: în prezen?a marilor boieri, capugiba?a înmîna domnului firmanul de m., care era citit de >divan effendi. Mazilitul mul?umea pentru blînde?ea sultanului ?i invoca mila împ?r?teasc?, recunoscindu-?i vina. Din momentul m., puterea domnului înceta; la 2 iun. 1638, boierii moldoveni declarau: „domnul cind iaste mazil n-are treab? a milui cu sate den ?ar? pre nime”. Domnul mazilit in 3 zile pleca spre ?arigrad, împreun? cu familia •?i cu toate bunurile sale. La ?arigrad, deseori, dup? pîra boierilor sau în scop de a fi stors de bani, era aruncat în închisoarea celor 7 turnuri sau trimis în surghiun. Surghiunirea domnilor mazili?i era frecvent? ?i nu totdeauna motivat?: Al. Ipsilanti a fost •exilat în insula Rodos. Cînd era socotit „hain”, domnul mazilit era decapitat, cum au fost, între al?ii, Const. Brîncoveanu (1714) sau ?tefan Cantacuzino (1716). Unii domni au fost mazili?i înainte de însc?unare: Alex. Su?u in ?. Rom., Al. I-fangerli în Mold. Dup? tratatul de la Kuciuk-Kainaigi dreptul de m. a fost îngr?dit prin hati?eriful din 4 nov. 1774, completat prin senedul din 1783 ?i hati?eriful din 1784, firmanele din 1791 ?i 1792 ?i hati?erifurile din 1802, 1806 ?i 1826. Domnul nu mai putea fi mazilit *decit pentru o vin? flagrant? (,,de fa??”) ?i dovedit? (hati?eriful din 1774). Ga s? se eludeze opreli?tea, se scria îns? în firman c? m. a fost acordat? la cererea repetat? 'a domnului mazilit. De aceea, ca s? se împiedice eludarea, s-a stabilit, prin hati?eriful din 1802, c? vinov??ia domnului trebuia constatat? atît de puterea suzeran?, • cit ?i de puterea protectoare. Principiul m. condi?ionate de vinov??ia constatat? de ambele puteri (Turcia ?i Rusia) a fost men?inut atit prin actul din 1826 relativ la principatele Mold. ?i ?. Rom., cît ?i prin actele ulterioare pîn? la 1858. P.S.-N.S. m?cel?rit (macellum, Trans.). Monopol feudal, seniorial, ca ?i crî?m?ritul: obliga?ia m?celarilor de a asigura aprovizionarea cu carne ?i seu a cet??ilor ?i cur?ilor nobiliare. El nu a intrat în preocup?rile dietelor ?i nu a ajuns nici în legisla?ia Trans. <(D. Prodan). N.S. m? (/la?. Numele dat lucr?torilor din ocnele de sare din ??rile române, ?i anume acelora care, spre deosebire de cioc?na?i?, sau ?aug?i? (care t?iau sarea ?i erau pl?ti?i in func?ie de num?rul de bolovani de sare t?ia?i zilnic), f?ceau gr?mezile de bolnavi ?i le rscoteau din ocn? cu ajutorul unor scripete, ac?ionate de obicei prin for?a vitelor aduse tot de m. Dup? o practic? general? medieval?, mo?tenit? de la romani ?i bizantini ?i atestat? în Polonia, Cehia, Ungaria ?i ??rile balcanice, ocnele erau considerate proprietate domneasc?, iar munca în mine era considerat? lucru domnesc.?. Rumînii ?i vecinii folosi?i in ocne erau recruta?i din satele din jurul ocnelor, satele respective fiind denumite „sate m?gl??e?ti”; erau recruta?i ?i du?i la ocn? m. de c?tre c?m?ra?ii domniei care „goneau” satele la ocn?. Pentru a sc?pa de ruminie, locuitorii par a fi preferat s? fie in. Dup? îndeplinirea lucrului la ocne, ni. se puteau îndeletnici cu oricare alte munci, cum ar fi viticultura. Munca m. era o munc? de clac?, obligatorie, in contrast cu munca cioc?na?ilor. care se pl?tea la norm?, existind deci in cadrul aceleia?i exploat?ri munc? salariat? de tip precapitalist ?i munc? de clac? de tip feudal. Pentru muncile de clac? prestate în ocne, m. erau scuti?i de o serie de îndatoriri fiscale sau de alt? natur?, cum ar fi: vama mare, poclonul, p?rp?rul, caii de olac, podvoadele. Satele :286 de m. erau impuse totu?i la o dare anual? (ini?ial 40 de galbeni, apoi 60), pe care c* achitau direct vistieriei, birarii neavind voie s? p?trund? în satele de m. D.L. m?j?rit. Tax? pe circula?ia pe?telui, m. ?i-a luat numele de la maj??, care constituia, al?turi de car, o unitate de m?sur? ponderal? a pe?telui. Circula?ia pe?telui, cu sau f?r? comercializare, a fost supus?, în Principatele române extracarpatice, înc? din scc. 14, unei taxe, la trecerea prin tîrguri sau peste vaduri. Denumirea acestei taxe a fost divers?, dup? timp ?i locuri: vam?, majâ, m., m?j?rie. Taxa pe circula?ia pe?telui se încasa la transportul pentru necesit??i proprii, transportul în vederea comercializ?rii., export. Ca tax? pe comer?ul pe?telui, o g?sim men?ionat? — sub denumirea de vam? — în numeroase documente. Taxa pe circula?ia pe?telui nu trebuie confundat? cu darea („vam? den pe?te”, „vam? den b?l?i”), prelevat? de domn asupra pe?telui pescuit, în Dun?re, b?l?ile ?i iezerele domne?ti, care constituia un cvasiimpozit, pl?tit în natur? — 1/10 sau 1/3 („întreial?”) — sau în bani, ?i nici cu zeciuiala, rent? feudal?, preluat? de m?n?stiri ?i boieri din pe?tele pescuit în b?l?ile ?i iezerele de pe mo?iile lor. De-asemenea trebuie subliniat? distinc?ia dintre in. ?i fum?rit?, a?a cum apare intr-un document din 1701, „?i s? ia fum?ritul de la tot omul, cî?i vor fi locuitori pe Dalt?. [...]; s? ia ?i m?j?ritul d? la cei ce poart? maj? d? pe?te [...] prin tirguri ?i prin. sute'’. Taxa pe circula?ia pe?telui s-a pl?tit ini?ial în natur?, mai tirziu ?i 111 bani. Modalitatea impunerii era: pentru pe?tele s?rat, dup? num?rul de vite din atelajul carului; pentru pe?tele proasp?t, pe car. In 1792 ?i 1803, pentru carul de pe?te adus de la balt? la Bucure?ti se pl?tea 1 taler ?i 12 bani plus 3 ocale de pe?te. Tariful pentru pe?tele exportat se calcula dup? greutatea în m?ji ?i varia dup? .calitatea pe?telui. în numeroasele obroace consim?ite m?n?stirilor, domnul preciza totdeauna c? transportul pe?telui este scutit de tax?. M., ca ?i celelalte forme lingvistice ale taxei pe circula?ia pe?telui, dispare in a doua jum?tate a sec. 19, cind se realizeaz? unificarea ?i modernizarea sistemului fiscal in ?ara unit?. A.C. m?n?stire. Loca? format dintr-o biseric?, în care serviciul religios este oficiat de* c?tre c?lug?ri, ?i mai multe chilii, in care locuiesc ace?tia. în afar? de biseric? ?i chilii, orice m. avea o arhond?rie (sal? de oaspe?i) ?i o trapez? (sal? de mese). Unele m. (Agapia, Secu, Hangu, Ca?in in Mold.; Bistri?a, Cozia, Sinaia, Strehaia, Tismana etc. în ?. Hom.}^ erau împrejmuite cu ziduri înalte ?i groase, care serveau de ap?rare in caz de primejdie. Primele ni. au fost înfiin?ate de c?lug?ri sau de oameni cu stare material? ?i evlavio?i, înainte de constituirea statelor feudale române?ti (Mete?). Î11 ?. Rom., prima in. cunoscut? documentar este Vodi?a, ctitorit? de Vladislav I, la îndemnul lui Nicodim. în Mold., m. Neam?u apare prima în documente. Domnii, dîndu-?i seama de importan?a economic? ?i spiritual? a ni., le-au înzestrat cu mo?ii ?i, acordindu-le privilegii însemnate, au lac it din ele un puternic sprijin al domniei. M. devenir? astfel, 111 scurt timp, centre' economice importante, care exploatau domenii întinse, formate din sate, mo?ii, b?l?i., p?duri, cu rumîni?, robi? ?i vite. Domnii mai evlavio?i începur? s? construiasc? ei în?i?i ni. Astfel, Mireea cel Mare a construit Cozia, Neagoe Basarab, Arge?ul; Matei Basarab, Arnota ?i multe altele în ?. Rom.; iar in Mold., Alex. cel Bun, Bistri?a; ?tefan cel Mare, Putna, unde este inmormintat, ?i cîte o m?n?stire sau biseric? dup? fiecare b?t?lie. Pilda lor a fost urmat? ?i de al?i voievozi. M. s-au bucurat în genere de irart privilegii, imunit??i, scutiri. în ??rile române cele mai multe 111. au fost domne?ti ?i boiere?ti. La început, acestea au fost scutite de d?ri, dar pe m?sura dezvolt?rii vie?ii economice ?i m?ririi averilor m?n?stire?ti, domnii se v?d nevoi?i s? supun? ?i 111. la d?ri. Dimitrie Cantemir scrie c? 111 Mold. toate m?n?stirile pl?tesc o dajdie domnului. Dajdia global? a m. din Mold. fusese fixat? la 1706 de Antioh Cantemir la 1 320 de galbeni, anual, din care 120 galbeni pentru ?coli. La 1733, C. Mavrocordat a scutit. 111. de dajdie. în ?. Rom., iu. s-au bucurat de scutiri mai mari, dar nu sub to?i domnii. Astfel-. jMilmea Turcitul cere, 111 a doua domnie, o contribu?ie, a ni. pentru plata haraciuluiî. Dup? aceast? plat? tot el scute?te toate iu. de birt. Mai tirziu. Leon Torn?a scute?te pe viitor toate 111., domne?ti ?i boiere?ti, de toate d?rile, recunoscind c? pîn? atunci a pus •d?ri pe m. ,.pentru greut??ile ??rii'’. M. aveau venituri proprii. Potrivit privilegiilor acordate de domnie prin actele de danie, ele puteau ,,s? adune venitul m?n?stirii, vama din pe?te, vama din stupi ?i gloabe ?i du?egubine ?i toate celelalte munci’’; s? se bucure de scutiri: ,.pentru bucatele sfintei m?n?stiri întru nemica s? nu le supere” ; s? fac? schimburi de bunuri. Ele puteau s? dea bani cu împrumut ?i s? se împrumute. M. nu puteau s? vînd? decît bunuri pe care le aveau ,,de dedin?", iar nu ?i pe acelea pe care le primiser? de la ctitori („pravila nu sloboade nicicum ca s? vinz? satele, mo?iile •ce silit date de ctitori”). Domnii acordau in mod obi?nuit dreptul de judecat? m. în satele proprii. Dai nu numai domnii aveau în st?pînirea lor m., ci ?i boierii. Prezen?a in. pe domeniul feudal al boierilor se explic? nu numai printr-un sentiment de evlavie, ci ?i prin dorin?a acestora de a se lolosi de autoritatea ni. pentru a st?pini mai u?or pe ??ranii i celelalte categorii de in. în aceast? perioada, •s-au redefinit anumite etaloane, s-au confec?ionat de vistierie instrumentele de m?surat corespunz?toare, s-a organizat expedierea lor în provincie ?i controlul corectei aplic?ri. Izolarea economic? a Trans. de Ungaria este ilustrat?, printre altele, ?i de faptul c?, în timp ce în Ungaria se folosea un sistem proprin de m?suri ?i greut??i, Trans. l-a p?strat pe cel tradi?ional, care avea multe elemente comune cu ?. Rom. ?i Mold. In Trans., s-au fixat, la 1613, 4 sisteme cu aplica?ie în 4 zone: Cluj, Sibiu, Tirgu Mure? ?i Oradea; dup? 1690, s-au ad?ugat acestor sisteme ?i unele in. germane. Sistemul feudal de m. din Principatele Unite a fost legal înlocuit cu sistemul metric la 1 ian. 1866, iar în Trans. la 1875. Bibi.: 145, 577, 578, 589, 627, 741, 851, 894, 899, 1 200, 1 219, 1 341, 1 359, 1 446 (lucrarea principal?). A.C. Imâsura de asigura?e sau executare. Sechestrul asigur?tor, sechestrul judiciar, poprirea, de curent? aplicare în dreptul procesual modern, erau cunoscute ?i în dreptul nostru feudal, chiar dac? nu aveau totdeauna denumirile tehnica actuale. Asemenea m. erau ordonate pentru p?strarea unor bunuri in litigiu, a veniturilor unor astfel de bunuri, sau a unei sume cuvenite debitorului ?i aflate in posesia unei ter?e persoane. Dup? ob?inerea hot?ririi asupra fondului dreptului se proceda la executarea silit? a bunurilor conservate prin vreuna din aceste ni. Se recurgea frecvent la astfel de ni., atît în raporturile dintre p?minteni, cit ?i in raporturile acestora cu str?inii (represalii). intr-un document latin din 1 nov. 1546, se folose?te termenul „interdictunr iar în documentele române?ti ini?ial m.a. este denumit? poprire sau oprire, chiar dac? în realitate prive?te un sechestru •asigur?tor ori judiciar. Astfel, intr-un document din sec. 18 se arat? c? ,,s-au orinduit doi oameni de isprav? [...] ca s? string? toate cîte vor fi ?i s? stea poprite 111 sama lor [.. Iar 111 sec. 19: ,,?i pin s-a da sfir?it pricinii cu divanul domniei mele, tot acel venit [. . .] s? stea poprit”. Uneori veniturile unei mo?ii, ca m.a.. erau depuse 111 miinile unei ter?e persoane pîn? la solu?ionarea litigiului de fond, în care se stabilea cui se cuvin. Solu?ia era tradi?ional?. în sec. 19, poprirea începe s? aib? numai sensul modern, iar pentru lucruri mobile, în afar? de bani, se folose?te termenul scchestru (secvestru, seefestru). Dreptul scris reglementeaz? m.a. Manualul lui Donici, spre a evita abuzurile care se f?ceau prin încuviin?area unor s. nedrepte, cere ca, pentru încuviin?area acestei m?suri s? sc dea o cau?iune, constind intr-un z?log sau 1111 chcza? (XIII, 2). L. Clar. reglementeaz? materia s. asigur?tor 111 termeni apropia?i celor din Manualul Iui Donici: „Judec?torii, înaintea judec??ii ?i a hot?ririi, s? nu fac? seclestru ’ucriiri de ale celui dator pentru datorie, afar? numai cind împrumut?torul va da chcza? sau va pune z?log cu leg?tura ca, de s? va dovedi, dup? judecat?, seefestru cu drept cuvint s? fie bine f?cut iar de nu, s? r?spunz? celui dator cit? pagub? cu nedreptate i s-au pricinuit cu seefestru” -(VI, 3,7). Dispozi?iile § 7 din L. Car. vor fi completate printr-o lega din 9 febr. 1832 asupra secfestrului, întemeiat? pe obiceiul vechiu, ?i deslu?it? ?i întregit? la 27 ian. 1838. C. Cal., ocupindu-se de a. judiciar, arat? c? poart? acest nume persoana c?reia i se încredin?eaz? de c?tre împricina?i sau judec?torie p?strarea unui,,lucru de gilcevire” (§ 1 307) $i enumera cazurile ?i condi?iile în care se poate recurge la acest s.: de ex., dac? este discu?ie cu privire la dreptul de st?pînire asupra unui lucru, oricare dintre p?r?i poate „s? cear? judec?toriului agiutoriu” ?i „atunce trebuie s? se încredin?eze lucrul de pricin? în p?strarea judec?toriei sau a altui cuiva, pîn? cind se va cerceta ?i hot?rî pricina pentru st?pinirea lucrului” (§ 451). O.S. medclnieer. în evul·mediu românesc, dreg?tor care avea ca sarcin? s? toarne ap? domnitorului ca s? se spele intr-un lighean, înainte de mas?- în inventarul m?n?stirii Gaiata, întocmit în anul 1588, se men?ioneaz? ?i o „medelni??” de aram?. Referin?ele pe care Ie avem asupra rangului ?i atribu?iilor m. difer? unele de altele, (ir. l.'reche scrie c?, „îmbr?cat in hain? domneasc?”, m. serve?te la masa domnului „la dzile mari ?i taie 291 fripturile ce se aduc Ia mas?”. Dup? Miron G lua parte la sfaturile secrete ale domnului, d1 a?eza al treilea intre boierii de divan. Era ajuta masa domnului în fiecare zi, scrvindu-1 la ma Mold-, m. apare pentru prima dat? in docume act de hot?rnicie, în ?. Kom., într-un docu înaintea clucerului. în sfatul t?rii, in. este men M. 111. apare 111 ?. Kom., la jum?tatea sec act de înt?rire, dup? marele comis ?i înaintea r 3 360 cai in Mold. ?i circa 5 000 111 ?. Hom., intre 500—1 000 c?rulc de po?t? în fiecare ?ar?. în Mold., coordonarea ?i supravegherea 111. o asigura marele lialman, ?i ?e foloseau cea 1 000 de c?pitani de po?t? ?i surugii, taxa fiind tot de 10 bani de cal-ceas pentru curierii domne?ti, de 15 bani pentru boieri ?i de 20 bani pentru negustori ?i ceilal?i particulari. Surugiii, in afara lefii ?i a imunit??ii fiscale, mai percepeau cite 5 bani de cal-ceas din ceea ce pl?teau c?l?torii, care nu puteau c?l?tori de. altfel decit pe baz? de carte de 111., emis? in capital? de hatman (sau sp?tar, la Bucure?ti, ?i caimacam, la Craiova), iar 111 ?inuturi ?i jude?e d sau 120 ocale (197, 12 1 ?i respectiv 215,04 1). Trans. a folosit ca unitate de m?sur? a cerealelor, intre altele, o 111. (uica) de capacitate mai redus? decit cea moldoveana, ea reprezentind un submultiplu al cîbleij; 1/3, 1/4, 1/8, sau chiar 1/2 dintr-o cibl?, în termeni moderni, circa 22,5 1 sau 22 — 25 kg. M. (vica) transilv?nean? este men?ionat? în documentele ??rii înc? din sec. 16 (1556). în ?. Rom., 111. este semnalat? sporadic — sec. 17 ?i 18 — numai in citeva jude?e (Buz?u, Gorj, Teleorman). Aceast? 111. a fost, probabil, egal? cu ferdela?, obrocul] mic sau bani?a?. .Prin introducerea sistemului metric modern, 111. n-a ie?it complet din practica m?sur?torilor rurale. A.C. ine?te?inj; var. me?ter?ug. Deriv? din me?ter, împrumutat din limba german? iMf‘is*er ,,maestru” „me?ter’), care l-a primit de Ia romani (magister sau ministerium). 1. în limba român? a p?truns 111 forma me?te?ug ?i cu în?elesul de iscusin??, strategie, art?, viclenie, în?el?ciune j. în sec. 18, cuvintul a luat forma me?te?ug, folosit mai ales cu sensul de în?el?ciune, viclenie, uneltire. Acest sens a disp?rut în limba modern?, 111. fiind 293 azi sinonim cu meserie, m?estrie, iscusin??, dib?cie (V. prezum?ie). 2. ?. evolueaz? intre economia natural? ?i economia capitalist?. Caracteristicile acestei forme intermediare de produc?ie sînt: îndcmînarca, ajutat? de unelte, ?i o cunoa?tere sporit? a materialului; produc?ie Ia comand? ?i — intr-o faz? avansat? — produc?ie pentru pia??; specializare, •determinat? de varietatea cererii ?i a materialului de prelucrat; organizare profesional? {bresle j, corpora?ii); crearea unui mediu urban. M. este modul de produc?ie caracteristic economiei ?i structurii sociale a feudalismului. Primele m. înregistrate documentar în spa?iul carpato-dun?rean dateaz? din sec. 12. într-o danie constituit? m?n?stirii Siniob (Oradea), in 1169, se vorbe?te de ,,zece case de me?te?ugari’’. Evolu?ia produc?ici me?te?ug?re?ti parcurge 3 etape: produc?ia închis? (autarhic?), produc?ia la comand? ?i produc?ia pentru pia??, strins legate de zona social-economic? in care se circumscrie ni. Aceast? evolu?ie nu se deosebe?te, in linii mari, de aceea din restul Europei medievale. Istoria m. române?ti din sud-estul Carpa?ilor î?i are perioadele ei specifice; perioada anterioar? domina?iei otomane (jum?tatea sec. 16), cârc cuprinde feudalismul ? timpuriu ?i o parte din feudalismul dezvoltat; o a doua perioad?, care coincide, in larg? m?sur?, cu perioada feudalismului dezvoltat (sec. 17 ?i începutul sec. 18); perioada de la sfîr?ilul feudalismului dezvoltat pîn? la epoca regulamentar? (1830); ?i perioada regulamentar? pin? la desfiin?area corpora?iilor (1873), care dep??e?te limitele studiului nostru, a. în prima perioad?, dezvoltarea in. se face pe 3 linii: eterogenizarea produc?iei, desprinderea ei de agricultur? ?i delimitarea treptat? de procesul circula?iei. în aceast? perioad?, Trans. cunoa?te o reglementare eficient? a in. sub forma de bresle (sec. 14 ?i 15), care, in celelalte ??ri române, nu vor ap?rea decîl în sec. 17 (fr??iile nu aveau un caracter strict profesional). Spre sfir?itul acestei perioade, domina?ia otoman? a frinat procesul specializ?rii ?i extinderii ni. urbane; în schimb, m. din mediul rural (domenii feudale ?i sate) au continuat s? se dezvolte, b. Alte fenomene caracteristice în evolu?ia social-economic? a in. în aceast? perioad? sint: delimitarea de comer? prin apari?ia intermediarilor intre me?te?ugar ?i client, preponderen?a produc?iei la comand? —de?i apar pie?ele permanente —, diferen?iere social? între me?te?ugari (simbria?i, salaria?i, patroni, demnitari administrativi), extinderea privilegiilor (economice, fiscale, judiciare, administrative), în sfirsit, organizarea profesional? sub forma breslelor cu catastife (statute) ?i recunoa?tere din partea autorit??ii politice, c. în perioada a treia (sec. 18 — 1830), evolu?ia m. înregistreaz? un regres la sate — unde p?trund produsele or??ene?ti —, un progres relativ pe domeniile boiere?ti ?i m?n?stire?ti — unde munca se efectueaz? cu poslu?nici, scutelnici ?i ?igani robi —?i un mare avint la ora?e. Determinantele noului ritm sînt de ordin politic (unificarea pie?ei interne ?i deschiderea pie?elor externe, orgnizarea transporturilor, privilegiile acordate de domni breslelor), de ordin economic (formarea capitalului comercial), de ordin juridic (organizarea strict? ?i extinderea domeniului breslelor). Un fenomen demn de subliniat, în aceast? perioad?, este laicizarea tiparni?elor, care trec din proprietatea institu?iilor religioase in mina particularilor (1747, în Bucure?ti) ori sînt înfiin?ate direct de particulari <1743, în Ia?i). Ca o consecin?? a cre?terii importan?ei lor economice, ni. î?i ap?r? tot inai hot?rît vechile drepturi ?i î?i revendic? altele noi. în aceast? perioad?, se înregistreaz? ac?iuni profesionale cu caracter de grev? ?i chiar r?scoale. Acumul?rile de capital — industrial ?i comercial —, concuren?a manufacturilor ?i a m?rfurilor str?ine produc, 111 prima treime a sec. 19, unele fenomene de erodare a 111. Totu?i, num?rul ?i importan?a lor economic?, îndeosebi la ora?e, le situeaz? 111 fruntea produc?iei industriale a ??rii. Tratatul de la Adrianopol ?i Ret7. org. au creat ni. un cadru juridic ?i economic mai liberal. P.S.-A.C. nietoh: var. melor, miloc; pl. mc.tohuri, metoa?c. In limba român? a avut dou? sensuri; 1. M?n?stire mic?, dependent? de una mai marc. în acest sens, 111. este sinonim cu schit, cu adaosul c? schit mai înseamn? uneori ?i retragere in sih?strie. 2. în limbajul bisericii ortodoxe, m. are si sensul de „proprietate sub directa administra?ie a m?n?stirii"; 111 acest caz, in. putea servi ca loc de ad?post pentru c?lug?ri sau ca punct de desfacere a 294 produselor unei m?n?stiri; de pild?, la 19 mai 1665 un locuitor d?ruia m?n?stirii Gozia im loc de cas? la Bere?ti ,,ca s?-?i fac? metoh acolo [...], s? le fie de conac ?i de odihn?”, iar la 27 febr. 1649, Matei Basarab scute?te m. m?n?stirii Cotmeana din Pite?ti de c?m?-n?rie, ceea ce dovede?te c? in. era un punct de desfacere a produselor m?n?stirii respective. P.S.-N.S. mezat; sin. sullan mezat ?i cochii vechi. Ace?ti termeni desemnau scoaterea in vinzare prin licita?ie public? de obicei a unui imobil. Expresia cochii vechi este intilnit? în sec. 17 — 19 in toate ??rile române?ti, fiind folosit? mai ales cu privire la arendarea veniturilor domne?ti, iar celelalte dou? au ap?rut în ?. Hom. ?i Mold. la finele sec. 18. Cererea de scoatere 111 vinzare era f?cut?, in general, de c?tre proprietarul imobilului, ori de c?tre embaticar, indicindu-se motivul care o determin? —de obicei imposibilitatea pl??ii datoriilor, ori ie?irea din indiviziune 111 cazul propriet??ii 111 comun, cind nu exista acordul eop?rta?ilor asupra împ?r?elii —, sau de c?tre creditorii nepl?ti?i, spre a se îndestula din pre?ul mobilului vîndut. Prav. coiul., 111 ?. Bom., arat? c? scoaterea la ?. se hot?r??te de divanul gospod in unul din cele dou? cazuri indicate mai sus (XXXII, 14). Se puteau scoate in vinzare la 111. orice fel de imobile (acareturi, case de locuit, pr?v?lii, terenuri urbane, mo?ii, vii, feredee, mori ?i chiar biserici), cum ?i bunuri materiale (de ex., marfa unui negustor). Numeroase hot?riri s-au pronun?at in materie de vinz?ri la oi., in ?. Hom., pe baza Prav. cond. ?i a obiceiului p?mintului, iar in Mold., pe baza Sob. lu\ ?i a aceluia?i obicei. Prin legea pentru licita?ie sau mezat, dup? obiceiul p?mintului din Mold. se precizeaz? c? un imobil poate fi scos la in. cind: 1. debitorul nu voie?te sau este în imposibilitate s?-?i pl?teasc? datoriile, de?i a avut 3 termene 111 acest scop; 2. proprietarul, de bun?voie, cere st?pînirii s? admit? vînzarea la licita?ie a imobilului s?u. în primul caz este necesar? o hot?rire judec?toreasc? pentru a se putea face licita?ia, pe cind în cel de-al doilea este suficient s? ,,se dea ?edul? domneasc?” (§ 2). Cererea de scoatere în vinzare la 111. se adresa domnului sau în Oltenia caimacamului, acesta urmind a aprecia asupra temeiniciei ?i oportunit??ii ei. In Mold., un dreg?tor, de obicei un vornic de poart?, era delegat de domn s? fac? cercet?ri la fa?a locului cu privire la bunul urm?rit. Partea interesat? se prezenta domnului cu raportul dreg?torului care f?cuse cercetarea ; de la înfiin?area vornicici de aprozi, domnul scria acesteia, ar?tindu-i cuprinsul cererii ?i cercet?rile ce trebuiau f?cute la fa?a locului ?i poruncindu-i s? rinduiasc? pe telalba?a s? strige la 111. bunul urm?rit. în ?. Rom. starostele de negustori era delegat de domn, respectiv de caimacamul Craiovei, s? procedeze la scoaterea in vinzare prin licita?ie public? a bunului, dup? ce in prealabil se stabilise de c?tre.departamentul de 8 sau de 7 dac? debitorul este proprietar sau numai embaticar al bunului, dac? acesta este alienabil, dac? înstr?inarea este oportun?, ?i era determinat? data cu precizie. Strig?rile se f?ceau, 111 general, 40 de zile pe uli?ele ora?ului ?i in divan ?i prin publica?ii ia ispr?vnicii, pentru ca cei interesa?i s? se poat? afla la m. Legea pentru licita?ie sau mezat din Mold. prevede c? acest termen se poate prelungi, dup? cererea creditorilor, pin? la 5 luni (§ 7), cum de altfel se admisese ?i înainte in ?. Rom. L. Car. fixeaz? termenul de 60 de zile pentru s?vîr?irea vînz?rii prin licita?ie public? (III, 2,47). Strigarea, la execu?ia silit? imobiliar?, f?cut? publicului« pentru a licita, ?i adjudecarea asupra cump?r?torului, adic? atribuirea imobilului licitantului care a oferit pre?ul cel mai mare, se numeau hareciu. Opera?ia vinz?rii fiind adusa la cuno?tin?a domnului, respectiv a caimacamului Craiovei, era înt?rit? de acesta ?i astfel proprietatea bunului urm?rit trecea asupra cump?r?torului care pl?tise pre?ul. Dup? aceea rudele ?i megie?ii nu mai puteau exercita dreptul de protimisis. Aceast? soiu?ie tradi?ional? este consacrat? de Sob. hr., Manualul Iui Donici (XXV, 6), legea pentru licita?ie sau mezat (§ 4) ?i L. Car. (III, 2, 48). O.S. miere, miere împ?r?teasc?. Obliga?ia locuitorilor din ?. Rom. ?i Mold. de a furniza cantit??ile de miere necesare Por?ii. în sec. 17, 111.i. era o obliga?ie deosebii de grea: la 295 1636, partea de ni. i. datorat? de doi locuitori din ?. Uom. valora 1 100 de aspri sau 7 ‘galbeni; la 16^0, s?tenii din P?u?e?ti-Vîlcea au fugit din sat, neputind s? pl?teasc? talerele •?i iii.l. La 1713, C. Brincoveanu trebuia s? livreze Por?ii 15 000 ocale de ,,miere pur?’' cu limitele aduse de organizarea rezervei; dac? ins? nu o face, s. se deschide ab in-testat (s. legal?), dup? cum se intimpla ?i la Roma. Pravilele fac distinc?ie între elementele patrimoniale ?i cele exlrapatrimoniale care compun masa succesoral?, numai primele trecind succesorilor. în prima categorie sint cuprinse atit activul, cît ?i pasivul patrimonial, adic? bunurile materiale ?i cele imateriale, obliga?iile defunctului, cum ?i ac?iunile civile ale acestuia. R?inin in afar? de patrimoniul succesoral bunurile din a doua categorie, cele nepatrimoniale. Acestea nu sint transmisibile succesorilor lui de cuius, din cauza caracterului lor pur personal. A?a sint: boieria, privilegiile personale ale defunctului, pedepsele ce i s-ar fi dat pentru vinile lui. J. S. se deschide in momentul mor?ii fire?ti sau politice?Li (C. Cal., § 692) a lui de cuius, in beneficiul unei persoane existente la acea dat? ?i care nu este nedemn? (nevrednica). I.L. (gl. 283) ?i C. Cal (§ 695 — 700) reglementeaz? nedemnitutea. Principalele cazuri cind succesibilul este înl?turat de la s. pentru c? a s?vir?it anumite acte de ostilitate fat? de de cuius sint ar?tate de acesta din urm? (§ 695):.,Cel ce cu r?u cuget au v?t?mat ori s-au ispitit a v?t?ma la cinste, la trup sau la avere pe acela de la carele au r?mas mo?tenire, pe copiii, p?rin?ii sau so?ia lui”; cum „[...] ?i carele nu s-au sirguit prin toate chipurile de a dezrobi pe rudenia lui, ce c?zuse in robie'*. L. Car. nu se ocup? de nedem-nitate, sub regimul ei succesibilul care se manifest? ostil fat? de de cuius pu?ind fi numai dezmo?tenit. Lacuna a fost suplinit? ins?, în oarecare m?sur?, de Cond. crim., unde se prev?d 3 cauze de nedemnitate (art. 30, al. 1 ?i 2 ?i 281, al. 2). Nedemnitatea, avind caracterul unei pedepse, este personal?; efectele ei nu se pot r?s-i'ringe deci asupra copiilor nedemnului, care sint îndritui?i s? vin? in nume propriu, dar nu ?i prin reprezentare, la s. de la care a fost exclus p?rintele lor (C. Cal., § 696). 1. Ordinea succesoral?. în vechiul nostru drept, s. ab intestat era devolut?, cu unele nuan?e, urm?toarelor clase de mo?tenitori: a. succesorii legitimi, forma?i din descenden?i (rude de jos) — cu aplica?ia in anumite cazuri a privilegiului masculinit??ii — , ascenden?i (rude din sus) ?i colaterali (rude din al?turi); b. succesorii din afara c?s?toriii: copilul din afara c?s?toriei 111 raport cu mama ?i cu rudele acesteia ?i reciproc; c. înfiatul 111 raport cu p?rintele sufletesc ?i reciproc; d. so?ul supravie?uitor sau v?duva s?rac?; e. domnul, fiscul, Cutia milelor], o. „Cel ce nu voie?te, cu sila mo?tenitor nu se face” (L. Car., IV, 3, 5). Succesibilul nu devine deci în mod necesar succesor, prin faptul mor?ii lui de cuius: el are dreptul s? opteze, acceptind sau refuzînd s. Dreptul iustinianeu, C.Cal. (§ 1 026, 1 042 — 1 050) ?i C. civ. (art. 689 — 723) dau dreptul succesibilului s?-?i exercite dreptul de op?iune în unul din urm?toarele 3 moduri: acceptare pur? ?i simpl?, acceptare sub beneficiu de inventator ?i repudiere. La prima se recurge desigur cind activul succesoral dep??e?te incontestabil pasivul, la cea de-a doua, cind este dubiu 111 aceast? privin?? ?i la cea de-a treia cind s. este incontestabil deficitar?. ].. Car. nu cunoa?te decit alternativa: acceptare pur? ?i simpl? sau repudiere (IV, 3, .5 — 13). ?i înainte de apari?ia acestor pravile solu?ia era aceea?i: in cazul unei s. deficitare, jupini?a Hîr?ova în „divan, dinaintea r?posatului ?erban vod?, s-au lep?dat de toate ale t?tine-s?u ce au r?mas ?i de toate datoriile lui'’. Cind era vorba de un minor ?i s. se constata, in urma catagrafiei f?cute, c? este deficitar?, domnul poruncea, ins?, ca ?i copiii ?i in. s? fie „nebîntui?i de datornici”, impiedicindu-se confuzia patrimoniului ereditar cu acela al descendentului minor. în C. Cal. (§ 1 020 — 1 053) s-a reglementat beneficiul de inventar adoptindu-se dispozi?iile dreptului romano-bizantin. L. Car., mai înapoiat?, admite inventarul in cadrul institu?iei spa?iului de deliberare, iar nu ca institu?ie independent?. Pravilele arat? formele 111 care se poate face acceptarea (expres? ?i tacit?); persoanele incapabile s? accepte (minorii, risipitorii, nebunii ?i imbecilii, interzi?ii legali, femeile m?ritate); caracterele accept?rii (irevocabilitate ?i indivizibilitate); efectele accept?rii (confuzia patrimoniului succesorului cu cel succesoral ?i r?spunderea succesorului pentru plala datoriilor s. chiar peste limitele activului succesoral: ultra vires hereditatis) ?i cauzele de desfiin?are a accept?rii. Apoi, modul cum trebuie f?cut? renun?area (s? fie evident?), caracterele ?i efectele ei (dreptul de ,306 acrescfmint în favoarea celui ciumat la s. în acela?i grad cu rcnun??torul), capacitatea de a renun?a ?i desfiin?area renun??rii. De?i nereglementat? în termeni expre?i, peti?ia de ereditate — adic? ac?iunea pe care o are succesorul în contra celor ce, pretin-zînd c? sînt înrudi?i la s., o de?in în totalitate sau în parte — a fost totu?i admis? de autori ?i de practica judec?toresc?, pe considera?ia c? o asemenea ac?iune este ca în spiritul pravilelor. 6. O succesiune nerevendicat? de nimeni este desherent?; ea revenea în vechiul nostru drept autorit??ii publice, pe ba/a ideii c? bunurile f?r? st?-pîn îi apar?in. Desheren?a era o stare de drept definitiv?; prin aceasta ea se deosebea de vacan??, care era o stare de fapt provizorie, produs?, de exemplu, de renun?area erezilor chema?i in prima linie. Principiul desheren?ei î?i g?se?te aplica?ie în multe documente; cîrd domnul d?ruie?te o seli?te sau o ocin? r?mas? domniei ,,de la Cern?-toae, dup? moartea ei, pentru c? nu s-a putut afla, dup? moartea ei, nimeni din neamul ei pe aceast? ocin?’·, intr-un hrisov de înt?rire de mo?ie de la începutul sec. 19 se arat? c? mo?ia f?r? st?pîn, ,,dup? rinduiala ?i obiceiul ce s-au urmat”, se ia „pe seama domnesc?”. în cancelaria domneasc? a T. Rom. apare, la mijlocul sec. 15 ?i pîn? la începutul sec. 17, termenul prâdalica?, mai ales sub form? negativ? (,,pr?dalica s? nu fie'’), avind, printre alte în?elesuri, ?i pe acela de deslieren?? succesoral?, realizat? uneori prin stingerea liniei succesorale masculine, iar alteori prin lipsa oric?rei rude de sînge. /. L. (gl. 280) prevede c? dreptul de op?iune se prescrie în termen de 30 de ani; o mo?tenire nerevendicat? în acest termen devine desherent? ?i deci domneasc?. Prav. cond. (XXII, 4) ?i pitacul lui Moruzi din 9 oct. 1793 atribuiau „Cutiei” o treime din succesiunea celor ce mureau f?r? succesori direc?i. Tot Cutiei milelor ii revenea ?i potrivit dispozi?iilor 1Car. succesiunea aceluia care nu l?sa nici rude, nici so? supravie?uitor ?i nici nn dispunea prin testament (IV, 3, 24). Prin Legea pentru ob?teasca epitropie (art. 11, al. 2) din 1832 se prevede c? succesiunea r?mas? ,,f?r? mo?tenitori ?tiu?i” trece ,,pe seama caselor f?c?toare de bine” (L. Car., p. 229). Succesiunea r?mas? f?r? mo?tenitori revenea, potrivit Manualului lui Donici (XXXVII), statului (fiscus), iar potrivit C. Cal. (§ 962 combinat cu 1 828 ?i 1 829), caselor publice (?coli, spitale, Casa s?rmanilor, orfanotrofiilor, Cutia milelor ?i celelalte locuri folositoare ob?tei), afar? de o a treia parte, care, prin ?tirea arhiereului, s? se cheltuiasc? ,,spre pomenirea mortului”. 7. Defunctul poate modifica ordinea succesoral? legal? prin dezmo?tenirca (exheredarea) unuia sau mai multora dintre mo?tenitorii s?i. Ca urmare, succesiunea revine celor neexclu?i afla?i in acela?i grad cu exheredatul sau, in lipsa acestora, celor chema?i in grad subsecvent. Dac? sînt exclu?i to?i mo?tenitorii,, f?r? indicarea altora, succesiunea revine statului. Succesorii rezervatari (copiii ?i p?rin?ii) nu pot fi dezmo?teni?i de rezerv? decît pentru motive grave. Documentele înregistreaz? cazuri de exheredare pentru rea purtare a succesorului fa?? de defunct ?i pentru faptele lui nedemne. î. L., in gl. 284, extras? în cea mai mare parte din Arm., enumera 9 cazuri de dezmo?tenire de c?tre p?rinte pentru purt?ri rele ale copilului. ].. Car. (IV, 3, 34 — 37) include în 4 cazuri toate aspectele relei purt?ri a descenden?ilor fa?? de ascenden?i ?i care pot justifica dezmo?tenirca celor dintîi. Motivul dezmo?te-nirii trebuie s? figureze în testament. Dezmo?tenirca este reglementat? ?i de Donici (XXXVI, 10—13). C. Cal., dezvoltînd materia, mai adaug? ?i alte cazuri de dezmo?tenire la cele prev?zute de L. Car, atît în cazul cind dezmo?tenirca este f?cut? de p?rin?i, cit ?i în cazul cind este f?cut? de copii (§ 978 — 996). 8. Cu privire la lichidarea s., este de semnalat·c? aceast? materie se subdivide în dou? p?r?i: lichidarea activului succesoral ?i'lichidarea pasivului succesoral. Dac? s. se cuvine unei singure persoane, atunci lichidarea activului succesoral este simpl?: mo?tenitorul se substituie în drepturile lui dc cuius. Dac? îns? de cuius a l?sat mai mul?i mo?tenitori, s. revine tuturor acestora in indiviziune. lndiviziunea ?i împ?r?eala sint reglementate de L. Car. in cap. 13 (III), iar de C. Cal. în cap. 19 (§ 1 101 — 1 149) care cuprind dispozi?ii aplicabile ?i in materie succesoral?. Pentru formarea masei succesorale ?i restabilirea egalit??ii între descenden?i, unele pravile prev?d raportul darurilor ?i al dotei (numit ?i sinisfora), adic? aducerea acestor liberalit??L la masa succesoral? pentru calcularea p?r?ii fiec?rui mo?tenitor. P?rintele p?streaz? dreptul de a face liberalit??i scutite de raport, în limitele cotit??ii disponibile. în Mold., institu?ia raportului este atestat? documentar chiar înainte de apari?ia Manualului lui Donici. Prav. cond ?i L. Car. nu reglementeaz? raportul, iar prima legiuire interzice chiar fiicei înzestrate s? raporteze zestrea (XX, 1). Solii (ia esle explicabil?, prin aceea c? in concep?ia ultimelor legiuri fetele înzestrate, fiind deja gratificate, erau excluse de la succesiune, a?a c? nu mai era locul Ia raport. O s. se poate compune nu numai din elemente active, ci ?i din elemente pasive: obliga?iile contractate de de cuius se pl?tesc de succesori. Intr-adev?r, ace?tia nu pot pretinde s? primeasc? in întregime bunurile succesorale înainte de a fi pl?tit datoriile ?i sarcinile succesorale: bona non intelliguntur nisi deduclo aere alicno. în lichidarea pasivului succesoral, in prim-rînd se pl?tesc creditorii — mai întii cei cu garan?ii reale — , iar numai dup? aceea legatarii, dac? mai r?mîne vreun excedent dup? îndestularea creditorilor, pentru c? nemo liberalis nisi liberalus. Aceste principii, admise de pravile, sint tradi?ionale. 9. Mo?tenirea monahilor, piu? la apari?ia Codului civil din 1865, era o excep?ie de la regula c? in. se deschide la moartea unei persoane. C?lug?rul, prin faptul c? se dedica vie?ii monahale, se lep?da de toate bog??iile lume?ti. Viitorul c?lug?r mai putea dispune de bunurile lui prin testament pin? la c?lug?rie, cind i se deschidea s. ca ?i cum ar fi fost mort. Restul averii, de care nu dispusese, se cuvenea m?n?stirii în care se afla, dac? era legat de o m?n?stire, sau statului, pentru opere de asisten?? social?, dac? nu era legat de vreo m?n?stire ?i nici de mitropolie. C?lug?rul era izbit de o incapacitate absolut? de a dispune ?i de a primi. Regimul acesta î?i are originea în novela 123 a lui Iustinian ?i novela 5 a lui Leon Filozoful, de unde a trecut în vechiul nostru drept, cu unele nuan?e ?i cu tendin?a, în ?. Rom., de restrîngere a dreptului de a testa. 10. în dreptul transilv?nean, înc? din perioada feudalismului timpuriu, apar reglement?ri in materie succesoral?, care fac distinc?ii în raport cu provenien?a bunurilor r?mase de la defunct (bunuri dona-tive, bunuri cump?rate etc.). Datorit? discrimin?rilor intre categoriile de bunuri in feudalism, bunurile succesorale nu apar ca un patrimoniu unitar, ca o universalitate juridic?, ci se face deosebire intre ele dup? provenien?? (de ba?tin?, donative, achizi?ionate etc.), stabilidu-se reguli devolutive diverse diip? categorii. Tendin?a a fost conservarea patrimoniului în mina familiilor feudalilor; de aceea s-au consacrat reguli care contribuiau la realizarea acestei tendin?e, printre care pe prim-plan a fost privilegiul masculinit??ii (v. mo?tenitor). 11. în s. nobiliar?, bunurile avitice se mo?teneau potrivit regulilor s. legale. Aviticilatea s-a dezvoltat în cadrul procesului de i'eudali-zare de la sfîr?i tul sec. 13 ?i din sec. 14. Aceast? institu?ie 'f?cea ca, spre deosebire de bunurile achizi?ionate (bon? acquisita) care puteau fi înstr?inate de c?tre dobînditor în mod liber (?inînd seam? numai de clauzele înscrise 111 actul de dobîndire), acesta ne-avind, în principiu, obliga?ia de a le p?stra pentru familia sa, fa?? de bona avitica proprietarul s? nu aib? drept de liber? înstr?inare, regim asem?n?tor cu al bunurilor dc ba?tin? din ?. Rom. ?i Mold. Aviticum era deci o no?iune contrar? lui acquisitum nil numai din p.d.v. al vechimii intr?rii bunului in proprietate, dar ?i în ce prive?te sfera drepturilor conferite proprietarului. Cauza principal? a deosebirii dintre aceste dou? categorii de bunuri era considerarea propriet??ii avitice ca: proprietate a întregii familii, nu numai a titularului actual. Astfel, descenden?ii nu erau considera?i ca viitori mo?tenitori ai titularului de la un moment dat al propriet??ii bunului, ci ca mo?tenitori ai autorului ini?ial, ai str?mo?ului prim-titular ?i ca p?rta?i ai unui bun comun de familie. Sediul materiei se g?se?te in Trip. (I, 57 ?i 58), unde se prevede c? bunurile avitice nu se pot înstr?ina decit cu consim??mintul copiilor sau fra?ilor. în titlul 60 se adaug? c? în caz de vînzare este necesar? în?tiin?area prealabil? pentru ca cei îndrept??i?i s?-?i poat? exercita dreptul de preem?iune. Aviticitatea a fost desfiin?at? prin lege, în urma revolu?iei din 1848. V. b?trîn; rurnin (pt. mo?tenirea delni?ei). O.S. - V.?. 308 ? mo?tenitor. 1. în vechiul drept românesc erau recunoscu?i ca iii. legali [numi?i ?i mosteani de /. L. (gl. 285), clironomi de L. Car. (IV, 2) sau mo?tenitori legiui?i de C. Cal. (§ 013 urm.)]: succesorii legitimi (descenden?i, ascenden?i, colaterali); copilul din afara c?s?toriei in raport cu mama ?i rudele ei ?i reciproc; înfiatul in raport cu infie-torul si reciproc; so?ul supravie?uitor sau v?duva s?rac? (in C. Cal. ?i v?duvul s?rac); autoritatea public? (domnul, fiscul, Cutia milelor). în terminologic modern?, rudenia este de 2 feluri: in linie direct? (descendent? ?i ascendent?), cind rudele coboar? una din alta, ?i in linia colateral?, cind coboar? dintr-un autor comun (fra?ii ?i copiii lor, verii). Linia este format? de ?irul gradelor, fiecare genera?ie formind un grad. Pravilele au reglementat dreptul nostru succesoral, f?r? a folosi termenul tehnic linie sau altul cchivalent. a. Descenden?ii sint coboritorii in linie direct? din acela?i autor comun. Cei legitimi ii înl?tur? de la succesiune, pe ascenden?ii ?i colateralii p?rintelui lor, iar intre ei, cei mai apropia?i ii înl?tur?, jn principiu, pe cei mai îndep?rta?i, ins? în cazul predecesului unui descendent de primul grad (fiu, fiic?), descenden?ii lui, reprezentîn-du-l, vin în concurs cu unchii ?i m?tu?ilc lor la succesiunea bunicului, mo?tenind pe tul-.pin?, între ei, dac? sînt mai mul?i. în Mold. s-a crpzut, in general, c? ar fi fost admis totdeauna numai principiul egalit??ii sexelor, atit in dreptul nescris, cit ?i 111 cel scris, de?i documente tardive par a infirma aceast? ipotez?. în ?. Kom., îns? ca ?i in F?g?ra?, de la finele sec. 15 ?i pîn? la mijlocul sec. 17, au coexistat sistemul egalit??ii sexelor ?i privilegiul masculinit??ii, adic? dreptul fiilor ?i 'al descenden?ilor lor masculini de a exclude pe fiice de la mo?tenirea p?rin?ilor. Acestea î?i primeau partea lor din averea p?rinteasc? prin înzestrare, de obicei in bani sau lucruri mobile, p?mintul fiind mo?tenit de b?ie?i. Ap?rut ca o institu?ie de drept consuetudinar, cu r?d?cini adinei 111 ob?te ?i in obiceiurile feudale prestatale chiar, privilegiul masculinit??ii s-a aplicat atit în mo?tenirea in ob?te, cit ?i in cea boiereasc?. Î11 sec. 17 ?i in cea mai mare parte a sec. 18, el mai este pomenit, ca o reminiscen??, in unele testamente boiere?ti; este ins? consacrat legal de Prav. coiul. (XX, 1, 2) ?i L. Car. (1818) (IV, 3;· 17), cu obliga?ia pentru fii de a le înzestra pe fiice. Spre a evita aplicarea pr?dalicii\, adic? a trecerii bunurilor la domnie, in cazul cind tat?l nu avea descenden?i masculini, el se adresa domnului ?i acesta consim?ea s? introduc? în acte formula ,,pr?dalica s? nu fie cit? vreme se va mai afla dinlr-in?ii m?car o fiic?“, sau printr-o fic?iune, tat?l care nil avea decit o fiic? ob?inea de la domn, pentru evitarea pr?dalicii, ca s?-?i a?eze fata ,,in loc de fiu”, adic? s? devin? mo?tenitoare; sau, chiar 111 prezen?a fiilor, spre a le face ?i pe fiice mo?tenitoare, p?rintele le a?eza, in fa?a domnului, ,,in rind cu fiul“. în acela?i timp, atit 111 F?g?ra?, cit ?i in ?. l-lom., se admitea, paralel cu privilegiul masculinit??ii, principiul egalit??ii sexelor, consacrat ?i de /. L. (gl. 373) ?i care — dup? cum s-a v?zut ?i din expunerea de mai sus privitoare la procedeele de înl?turare a privilegiului masculinit??ii — ajunge s? fie singurul drept aplicabil, cu toat? restabilirea tardiv? ?i de scurt? durat? a privilegiului masculinit??ii de c?tre Prav. cond. ?i L. Car. Destr?marea ob?tilor, apari?ia testamentului, reducerea considerabil? a armatei sub ap?sarea turceasc? au conlucrat la triumful principiului roman al egalit??ii sexelor. Pentru timpul convie?uirii celor dou? sisteme succesorale, nu se poate g?si nici un criteriu dup? care s? se stabileasc? preferin?a pentru unul sau pentru cel?lalt, într-un document de la finele sec. 15, se arat? c? privilegiul masculinit??ii se aplica în cazul cind se mo?tenea o ,,b?trîn? ocin? de ba?tin? dreapt?“, iar principiul egalit??ii sexelor cind ocina era dobindit? prin cump?rare, ceea ce ?i-ar putea g?si o explica?ie ra?ional?. Dar distinc?ia aceasta nu a fost totdeauna acceptat?. Tot ca un aspect al privilegiului masculinit??ii intilnim 111 documente ?i in pravile institu?ia c?minului din sec. 18 sau, cu alte denumiri, mo?ie str?mo?easc?, p?rinteasc?, temeinic?, de neam, scaun (de la p?rin?i), înc? din sec. 16. Ini?ial, prin c. se în?elegeau toate mo?iile p?rinte?ti, pentru ca, mai tirziu, sensul termenului s? fie restrins numai la acele mo?ii de Ia care î?i trage numele sau porecla familia care le st?pine?te. Prav. cond. (XX, 3) 309 ?i L. Car. (IV, 3, 20) reglementau e., prima chemindu-i pe b?rba?ii descendent! sau colaterali pîn? la nepo?i de frate, iar cea de-a doua. ?i pe ascenden?i, ?i ambele ex-cluzindu-le pe fiice, urinind ca ele s? lie desp?gubite in bani pentru valoarea succesiunii de la care au fost îndep?rtate. Daca delunctul l?sa copii din mai multe cus?torii, succesiunea sc împ?r?ea intre ei, atît in Mold. cit ?i in ?. Hom.. cei germani, (ai ambilor so?i) mo?tenind in amîndou? liniile, iar cei consingeni (ai so?ului) sai: ule-rini (ai so?iei) numai in Jinia patern? sau matern?. In sistem deosebit admite r- mai î. L. (gl. 275), potrivit c?reia chiar nepo?ii dintr-un frate german înl?tur? de la succesiunea unchiului lor pe fra?i consangvini (ccnsingeni) sau uterini ai acestuia. în ceea ce prive?te pe copiii nelegitimi, din unele documente rezult? c? ei nu erau chema?i la succesiunea tat?lui natural, pe cilid din altele rezult? contrariu]. L. Car. (IV,. 3, 21) exclude, pe copilul natural de la succcsa nea taUlui .s?u, ins? ii recunoa?te dreptul succesoral în mo?tenii ca nimici, a ui ehiJor ?i a bunicii dinspre mam? ?i dreptul acestora in ‘uccesiunea lui. Potrhit § Î54 din C.Cal., numai mama il mo?tene?te pe copilul s?u natural, mi ?i rudele ei. Starea de copil legitim ?i cea de copil natural se dovedesc cu martori, în lipsa unui tistem organizat de registre de stare civil?, b. As-cer.denjii (mmi?i ur cori ?i n a?i) sint p?r.n?ii, bunicii, str?bunicii defunctului, ivi sint chema?i la succesiune in Ipsa eescmclen?ih r, în??turii c.u-i, in ger.erai, pe colaterali. Totu?i, succcsimea vrei Unui este im} ir?il? de mitropolit, in ?. Hom., la începutul sec. 17, în trei p?r?i egale: o treime mamei, a doua so?ului supravie?uitor ?i a treia unei veri?oaic, ultimii doi m ccesori Jiind astfel ciuma?i in concurs cu o ascendent?. P?rin?ii mo?tenesc pe copiii rdoptivi, ca ?i pe cci legitimi. 1. L. (gl. 274) prevede c? p?rin?ii exclud pe fra?i ?i surori, bunicii sint chema?i ins? în concurs cu accstia. Potrivit Manualului lui Deniei (XXXVII, 4, 5, 7) ?i C. Cal. (§ 927, 928, 933, 934) p?rin?ii mo?tenesc pe capete cile o ji m?laie din averea aflat? in succesiunea copilului 1«· r. în ceea ce îi prive?te pe buj ici, potrivit C. Cal., ei mo?tenesc egal pe linii (patern? ?i matern?). Ambele legiuiri dispun c? in concurs cu colateralii privilegia?i (fra?i ?i surori ai defunctului) to?i mo?tenesc deopotriv? pe capete, iar în concurs cu nepo?i ai defunctului, ascenden?ii mo?ier esc pe c;pete ?i nepo?ii pe tulpin?·, aceasta corespunzinr! cu autorul predecedat pe care îl reprezint? succesorii reali. Manualul lui Donici (XXXVII^ 7) interzice p?rin?ilor sau altor rude s? vin? la succesiunea copilului natural, pe cînd C. ( al (§ S54) o recunoa?te pe mam? ca mo?tenitoare a copilului s?u natural. î. 1.^ (gl. 272) ?i Manualul lui Dorici (XXXVII, 5) — intemeindu-se pe solu?ia preconizat? de patriarhul Alanaiie al (lonstantinopolului (indica?ie gre?it? in î. L. ?i Donici) ?i de sinod (13( 5) ?i confirmat? de Andronic II Paleolcgul (novela din 1306) — dispun c? în cazul cîrd la moartea unei persoane au ranas in via?? so?ul s?u, copiii sâi care îns? au decedat in virst? fraged? dup? moartea p?rin?ilor lor ?i ascenden?i, succesiunea se împarte prin Irimirie, adic? in trei pir?i egale, o parte atribuindu-se so?ului supravie?uitor, a doua p?rin?ilor mortului, iar a treia folosindu-se pentru pomenirea mortului. Dac? ru au r?mas copii din c?s?torie, î. L. prevede c? o treime din succesiune este mo?tenit? de colaterali, in lips? de p?rin?i. Preocuparea de pomenire a mortului la inmormintare ?i la parastase, fi.cute cu mas? ?i pomeni, in credin?a c? sc aduce u?urare sufletului mortului, era veche la români ?i purta denumiie.: de comînd, în concep?ia popular? sin. cu partea sufldului. în documente apare adesea- C. Cal. (§ 941) prevedea câ in cazul cînd copilul murea înainte de a împlini 14 ani, dac? era b?iat, ?i 12, dac? era fal? — ca o excep?ie de la sistemul general succesoral pe care îl admitea — averea so?ului predecedat se împarte în dou? p?r?i egale intre so?ul supravie?uitor ?i p?rin?ii so?ului predecedat, dup? deducerea cheltuielilor de inmonTiîi;-tare ?i a celor ,,pentru suflet“, adic? pentru pomeni. în ?. Hom., Prav. cond. (XXI) ?i L. Car. (IV, 3) reglementau, de asemenea, trimiria, cu oarecare diferen?ieri. Astfel, aceast? ultim? legiuire nu mai f?cea distinc?ia radical? din Prav. cond. privitoare la data mor?ii copilului impuber, îr.ainte sau dup? moartea p?rintelui s?u. Solu?ia concord? cu ra?iunea trimiriei; r?splata so?ului supravie?uitor pentru grija pe care a 310 avu t-o cu crc?terca copiilor. în plus, L. Car. mai reglementa o situa?ie: aceea a copilului mort înainte de 3 ani de la decesul unuia dintre p?rin?i, situa?ie pe care o asimila cu aceea a copilului^predccedat. în ambele, ca ?i în aceea a copilului mort impu-ber, solul supravie?uitor lua o treime în bani gata din succesiunea so?ului predecedat, ins?, spre deosebire de ultimul caz, nu mai primea ?i partea sufletului, ci aceasta revenea ascenden?ilor sau fra?ilor so?ului decedat, care il desp?gubeau pe so?ul supravie?uitor pentru clicltuiclile f?cute cu inmormintarea ?i pomenile, c. Colateralii sint rudele care coboar? dintr-un autor comun ?i care, 111 principiu, sint chemate la succesiune in lipsa descenden?ilor ?i ascenden?ilor. Se împart 111 dou? clase: privilegia?i (fra?i ?i surori ?i descenden?ii lor) ?i ordinari (celelalte rude al?turate) si sint numi?i de unele legiuiri ?i l?tura?i. Aceast? clasificare exista in dreptul nescris: mortul neavind ?descenden?i sau ascenden?i, erau chema?i la succesiune fra?ii ?i surorile lui (in cazul cind nu erau înl?turate prin aplicarea privilegiului masculinit??ii); ori. în caz de precieces al acestora, copiii lor (nepo?i de frate sau de sor? ai mortului), care, prin reprezentare, erau chema?i 111 locul p?rin?ilor lor, sau verii primari ai mortului. Pravilele, de asemenea, prev?d în prima clas? pe fra?ii ?i surorile lui de cu ins ?i pe descenden?ii lor. Fra?ii ?i surorile mo?tenesc ,,pc capete”, adic? to?i egal, iar nepo?ii de fra?i ?i surori predeceda?i, ,,pc tulpin?”, adic? to?i copiii unui frate sau unei surori predecedat iau partea cuvenit? p?rintelui lor pe care o împart egal ?i astfel vin, prin reprezentare, în concurs cu unchii ?i m?tu?ile lor. în lipsa fra?ilor ?i surorilor buni (germani) sau a descenden?ilor lor, sint chema?i cei vi tregi (consangvini sau uterini, dup? caz) ?i — prin reprezentare — copiii lor. Dac? nu au r?mas colaterali privilegia?i de pe urma lui de cuius, succesiunea revine colateralilor ordinari, „care mo?tenesc dup? spi?a rudeniei, protimisindu-s? totdeauna cei mai de aproape de cei mai de departe”, piu? la gradul 12, potrivit C. Cal., sau pin? la gr. 8, potrivit Manualului lui Donici, L. Car. ?i î. L. Dup? aceast? ultim? legiuire ei sint chema?i numai pin? la gradul 6, dac? defunctul a l?sat so? supravie?uitor. în anumite cazuri, colateralii sint chema?i la succesiune împreun? cu ascenden?ii sau cu so?ul (respectiv so?ia) mortului, d. So?ul supravie?uitor. în ?. Horn., 111 1616, so?ul supravie?uitor venind in concurs cu mama defunctei, mo?tenirea este împ?r?it? 111 dou? p?r?i egale, luind o jum?tate so?ul, iar cealalt? jum?tate mama moartei. Î11 Mold. ins?, so?ul supravie?uitor este înl?turat de la mo?tenirea so?iei sale cind fiica rezultat? din c?s?torie a murit la citeva zile de la decesul mamei ei, iar so?ul acesteia din urm? se afl? in concuren?? cu fratele ei, care este în drepf s? ia zestrea dat? de mam? fiicei. în cazul cînd fiica rezultat? din c?s?torie moirie dup? cî?iva ani (?apte in spe??) de la decesul mamei, so?ul acesteia prime?te îns? succesiunea ca succesor al fiicei, care o mo?tenise pe mam?. La alte judec??i, în ?. Hom., se d? so?ului supravie?uitor o treime din averea celui decedat, dar f?r? a fi vorba de trimirie. 1. L. — inspirindu-se din izvoare bizantine diferite — prevede, cu privire la dreptul succesoral al so?ului supravie?uitor, dou? dispozi?ii contradictorii: in gl. 274 arat? c? dac? de cuius nu a l?sat nici un fel de rude de sînge, ci numai so?ie, aceasta mo?tene?te jum?tate din averea lui, cealalt? devenind domneasc?, pe cînd în gl. 276 arat? c? in cazul cind unul dintre so?i moare f?r? a l?sa rude de ?sînge pin? la gradul 6, so?ul supravie?uitor mo?tene?te, oricit de pu?in timp ar fi fost c?s?tori?i. Donici reglementeaz? pe larg dreptul succesoral al so?ului supravie?uitor, femeie sau b?rbat. Printre altele, el prevede c? dac? v?duva, r?mas? cu copii, nu se rec?s?tore?te, are dreptul la o parte cît a unui copil din averea so?ului ei predecedat; iar dac? se rec?s?tore?te i se las? numai darurile dinaintea nun?ii ?i zestrea, în afar? de cazul cind s-a rec?s?torit f?r? a respecta anul de doliu, cind pierde ?i darurile dinaintea nun?ii ?i ceea ce i-a l?sat so?ul decedat. Dreptul v?duvei la o parte cit a unui copil este recunoscut de pravil?, indiferent dac? ea a fost sau nu înzestrat?. în cazul predecesului so?iei, dac? din c?s?torie au rezultat copii, so?ul supravie?uitor are dreptul la o parte de copil in uzufruct (XXXVII, 2). V?duva f?r? zestre, venind în concurs -cu copiii, mo?tene?te o p?trime din averea b?rbatului, dac? au r?mas cel mult 3 copii» 311 ?i o parte viril?, dac? au r?mas 4 sau mai mul?i, în cazul civici nu i-a f?cut barba lilt vreo danie in via?? sau pentru dup? moarte. în concurs cu fra?ii ?i surorile solului s?u predeccdat, v?duva neinzestrat? ia o parte viril?, iar dac? sint 3 sau mai putini ia. o p?trime (XXXVII, 8). Potrivit C. Cal., v?duva s?rac?, avind piu? la 3 cop·;· cu so?ul ei, are dreptul la o p?trime din averea acestuia, in uzufruct, iar dac? nuf?rul copiilor este mai mare, la o parte viril? în uzufruct. Dac? so?ul prcdecedat a l?sa' copii dintr-o c?s?torie anterioar?, v?duva s?rac? ia din averea lui, dup? criterii de mai sus, un sfert sau o parte viril? in plin? proprietate. Dac? nu au r?mas copii, ci alte rude, ea prime?te o p?trime in plin? proprietate. Acelea?i drepturi le are si »si?ul s?rac in averea so?iei predecedate (§ 959, 960). So?ii se mo?tenesc reciproc in Sipsa altor mo?tenitori, dac? au tr?it nedesp?r?i?i pin? la moarte (§ 961). Prav. mnd., f?r,? a face distinc?ie dac? so?ul supravie?uitor este chemai in concurs cu alte rude sau singur, îi acord?, in toate cazurile, o ?csime din averea succesoral? (XX. 4). L. Car. — în afar? de ipotezele pe care le-am expus studiind dreptul succesoral al ascenden?ilor ?i al colateralilor, cind condi?ia procre?rii era esen?ial? pentru ca so?ul supravie?uitor s? poat? mo?teni —mai prevede citeva cazuri in care alte elemente sint luate în considera?ie. Astfel, potrivit § 23, al. 1 (IV, 3), so?ul supravie?uitor poate fi chemat in concurs cu ascenden?ii sau colateralii so?ului decedat, la a 6-a parte din averea succesoral?, cind c?s?toria a durat cel pu?in 10 ani ?i defunctul nu a avut vreun copil dintr-o c?s?torie anterioar?, e. în lips? de in., succesiunea revenea statului (v. mo?tenire). 2. Ca ?i în celelalte ??ri române?ti, in Transîn evolu?ia succesoral? legal? se distingeau 3 clase de mo?tenitori: descenden?ii, ascenden?ii ?i colateralii. Descenden?ii mo?teneau per eapita in primul grad, per stirpea in gradele urm?toare (in caz de predeces a unui descendent de grad mai apropiat). La bunurile, donative, de regul? mo?teneau b?ie?ii,* potrivit clauzelor înscrise in actul regal de dona?ie; fetele mo?teneau ins? egal în caz de prae?ectio. în caz de legitimare prin act regal, copiii naturali mo?teneau la fel cu cci legitimi; dreptul cutumiar le acorda drept egal de ni. la bunurile achizi?ionate. în cazul bunurilor avitice (v. mo?tenire), fetele beneficiau de ius qurtalitium; la cele achizi?ionate mo?teneau egal. Quartatitium (quarta pueltaria) era in dreptul feudal transilv?nean o norm? succesoral? proprie clasei feudale ?i în strins? leg?tur? cu privilegiul masculinit??ii, prin care s-a urm?rit asigurarea r?mînerii categoriei bunurilor imobiliare denumite iura possesaionaria acquisititia ori servitiis acquisita în mîna descenden?ilor masculini ai nobililor deceda?i. în acest caz, fetele excluse de la mo?tenirea bunurilor respective aveau dreptul la un sfert din valoarea acestei mo?teniri în bani, nu în natur?. Descendentele mai apropiate în grad excludeau pc cele mai dep?rtate, iar sfertul se cuvenea tuturor fetelor dintr-un anumit grad, la un loc,, nu fiec?reia în parte, oricîte ar fi fost. Fiecare fat? putea separat pretinde partea ei din sfertul comun. Fra?ii îndatora?i la plata quartaiitiiimulni nu puteau invoca prescrip?ia. Tendin?a de a p?stra bunurile donative în miinile mo?tenitorilor de sex b?rb?tesc era atit de puternic?, încit chiar în cazul actului juridic al prefacerii fetei iii b?iat (praefectio), dac? nu se inserase in actul de schimbare clauza utrumque sezum, la moartea acelei fete bunurile acestea treceau numai la fii, iar fetele trebuiau s? se mul?umeasc? cu quartatitium. Fetele unui p?rinte decedat, în virtutea lui ius capillare, aveau dreptul de a beneficia în continuare de între?inerea corespunz?toare celei din timpul vie?ii defunctului, în raport cu posibilit??ile averii imobiliare r?mase, între?inere constînd din: locuin??, hran?, îmbr?c?minte, educa?ie. Preten?ia se îndrepta contra fra?ilor mo?tenitori ?i'dura pîn? la c?s?toria fetelor, cind sc transform:· în preten?ie de înzestrare (v. zestre), cu care ea se termina. Spre deosebire de quart a-litium, ius capillare putea fi pretins separat ?i integral de fiecare fiic? ?i greva atit bunurile avitice, cît ?i pe cele dobîndite. Ele se cuveneau ?i atunci cînd nu se putea pretinde quartatitium. în caz de c?s?torie, cei ce prestau ius capillare erau ?inu?i s? observe egalitatea între fete, în ce prive?te cuantumul valorilor mobiliare acordate în lips? de descenden?i, mo?teneau ascenden?ii; în aceast? clas?, gradele mai apropiate 312 .‘exckideau pc cele mai dep?rlate. in lipsa ascenden?ilor mo?teneau colateralii, de asemenea cu excluderea gradelor mai dep?rtate de c?tre cele mai apropiate. Prin adop?ia cu autoriza?ia regelui, o persoan? neinrudit? putea fi ins? echivalat? cu rudele de singe. Solia supravie?uitoare mo?tenea in virtutea lui ins viduale. în caz de caducitate din lips? de orice mo?tenitori sau in caz de nota infidelilatis (v. tr?dare) mo?tenirea revenea fiscului, iar 111 ora?e trecea in patrimoniul or??enesc. Averea iobagului r?mînea mo?tenitorilor legitimi; 111 cazul lipsei de mo?tenitori, el putea dispune prin testament asupra bunurilor mobile, iar cu privire la cele imobile se f?cea distinc?ia: cele avitice r?mîneau st?pînului mo?iei, din cele achizi?ionate r?mînea st?pinului mo?iei jum?tate, asupra celeilalte jum?t??i iobagul avea drept de a testa. în caz de deces f?r? mo?tenitori legitimi ?i f?r? testament, toat? 111. iobagului revenea domnului de p?mint. Consf. apr. au recunoscut v?duvei iobagului dreptul la a treia parte a bunurilor mobile, .2 treimi revenind st?pinului, împreun? cu totalitatea imobilelor; iar fetelor le-au recunoscut numai dreptul la hainele lor, numai cu voia st?pînului pu?ind primi mai .muH. V. aristocra?ie; mo?nean; ob?te; rumin. Bibi.: 288, 513, 590, 653, 945, 1 022, 1058 , 1 203, 1 233, 1 274,' 1 338, 1 350, 1 351, 1 353, 1 370. O.S. - V.?. mucarer. Termen otoman semnificînd confirmarea domniei de c?tre Poart?, la fiecare an (111. mic) sau reînnoirea ei la citc trei ani (111. mare). Pentru plata lui se incasa o dare ce purta numele de 111. (13 oct. 1674). i\I. mare s-a introdus în ?. Rom. in vremea domniei lui Kadu Leon (1664 — 1669), cind turcii ,,au poruncit s? fie obicei de al treilea an s? mearg? domnul la Poart? [. . .| s?-?i înnoiasc? domniea”. Obiceiul prezent?rii personale a domnilor la Poart? nu s-a men?inut ins? mult? vreme. M. mare implica trimiterea unui firman nou de domnie, cu caftanul domnesc respectiv. Pentru ambele m. domnii trebuiau s? pl?teasc? sultanului sume mari de bani, in afara hara-ciuluij ?i pe?che?urilor ? anuale. .Sistemul a fost practicat cu stricte?? pin? la pacea dc ia Kuciuk-Kainargi (1774) ?i chiar, sporadic, dup? aceast? dat?. D.L.-N.S. miimhasir: var. bumba?ir. Slujba? îns?rcinat cu încas?ri ?i execu?ii fiscale. 7. A ap?rut în Mold. ?i ?. Rom. la începutul sec. 18, ca slujba? al puterii otomane, re-prezentînd în justi?ie interesele supu?ilor turci ?i executind împlinirea birului?. C. Brîn-coveanu ob?ine de la sultan aprobarea ,,de a uu-i mai trimite nici ag?, nici mumba?ir, pentru a-i pretinde tributul”, urmind ca domnitorul s? rezolve singur orice cerere în leg?tur? cu obliga?iile sale fa?? de Poart?, direct cu capuchehaia. Fa?? de protestele continue ale domnului împotriva abuzurilor 111., prin firmanul din 1784, se interzice nazirilor sau cadiilor s? numeasc? m. în Mold., ca s? cear? bani sau alte havaeturi. Pc dc alt? parte, Poarta hot?r??te ca ni. s? fie folosi?i numai cu ocazia unor „afaceri urgente” ?i s? nu-?i prelungeasc? ?ederea ,,sub pretexte mincinoase". 2. Ca slujba? al domniei, 111. apare in ??rile române c?tre sfîr?itul sec. 18, ca organ de execu?ie în genere ?i cu atribu?ii speciale de încasare a d?rilor, sau de aducere la îndeplinire a hot?ririlor privind pricinile dintre particulari. în Prav. (lotul. 111. apare ca slujba? administrativ trimis 111 jude? s? aduc? pc împricina?i la judecat? sau s? încaseze biruî. 3. Mumba?irlic (activitatea, func?ia m.) : ,,?i pe ace?tia cu strinsoare prin mum-ba?irlîcul orinduitului mumba?irk‘. T.V. muue? ?j nituit? / 111 unei domne?ti. Y. lucru domnesc. munci. V. strinsoare; tortur?. mutilare; sin. slu?ire. Introdus? prin influen?a bizantin? în ??rile din sudul Dun?rii, pedeapsa 111. a fost practicat? ?i în vechiul drept românesc. La noi, cel mai vechi 313 caz cunoscut de iu. este orbirea lui Uia? de c?tre fratele s?u ?tefan. Intrat? oarecum in obiceiul p?mîntului ?i prev?zut? de pravilele vechi, 111. a fost folosit? ca pedeapsa pin? în sec. 19. 3M. a fost prev?zut? ?i de pravilele sec. 17 pentru jur?mînt slrimb,. r?pirea unei femei curve etc. M. se realiza prin: scoaterea ochilor sau a unui ochi,, t?ierea miinilor, picioarelor, limbii, urechilor, nasului, organului sexual, înfierarea cu fierul ro?u (imbourare). Unii domni au aplicat aceast? pedeaps?: Ilia?, fiul lui Fetru Rare?, Al. L?pu?nennu, ?tefan Tom?a. Yasile Lupu a aplicat iu. gradat: pedepsea furtul de prima dat? cu biciuirea ?i însemnarea cu fierul ro?u, a doua oar? cu t?ierea unei urechi, a treia oar? cu t?ierea ?i a celeilalte, iar a patra oar? cu spînzurarea. De la C. Brîncovcanu au r?mas numeroase porunci adresate s?tenilor care refuzau s? presteze sarcinile feudale cu amenin?area: ,.voi trimite domnia mea om domnescu de v? va t?ia urechile tuturor”. Erau, foarte probabil, simple amenin??ri. Mutila?ii incapabili de munc? erau între?inu?i din mila domneasc?. Pedeapsa cu t?ierea nasului a fost aplicat? pentru ^ tr?dare marelui c?rturar, sp?tarul Nicolac Milescu, pentru uneltire împotriva domnului s?u, ?tef?ni?? Lupu. Milescu, poreclit „Cînnil”, s-a supus, in Germania, unei opera?ii reu?ite de chirurgie estetic?. ?i pravilele mai noi ?i practica judec?toreasc? au admis pinii in sec. 19 t?ierea ambelor miini sau a ambelor picioare. Majoritatea mutila?ilor mureau din cauza opera?iei r?u f?cute. Se neglija m?sura umanitar? care consta în asisten?a obligatorie a unui chirurg? la t?ierea miinilor, ca s? previn? infectarea. Al. prin t?ierea ambelor miini a continuat. Kreuchely se întreba in 1823 dac? t?ierea miinilor la 2 tilhari, poruncit? de domn, este ,,un act de cruzime sau mai degrab? de clemen??”. Pretenden?ii la domnie — tot dup? practica bizantin? — erau însemna?i la nas, pentru a deveni incapabili de a mai rîvni la tren. Astfel, Alexandru L?pu?neanu prinzind pe Joldea, pretendent la domnie, l-a însemnat la nas ?i l-a c?lug?rii. Au lcsi ?i cazuri excep?ionale ci rid cei însemna?i la nas (Constantin Serban) sau cu defecte fizice (Bogdan încruci?atul. Petru ?chiopul, ?tefan Surdul) au domnit. în Trans., mutil?rile (t?ierea limbii, a muia sau ambelor miini, a degetelor, urechilor, nasului, scoaterea ochilor etc.) s-au aplicat in întreaga perioad? a feudalismului (?i dup? apari?ia Codului iosefin); in perioada feudalismului timpuriu ele fiind aplicate ?i 111 baza legii talionului, în cazurile de crime similare. Amintim, printre altele, dup? informa?iile cronicarului contemporan Fran-cisc Nagy Szabo, modul cum au fost pedepsi?i de nobilimea maghiar? secuii r?scula?i la 1596: celor prin?i li s-au t?iat nasul ?i urechile, „f?cind ins? acest lucru alll de f?r? mil?, încit, odat? cu t?ierea nasului, t?iau ?i buzele s?rmanilor, astfel c? r?mi-neau cu din?ii descoperi?i. Din aceast? cauz?, mul?i au ?i murit. ?i la cei la care le-au t?iat urechile, t?ietura era astfel f?cut? c? ajungea pin? la git. La astfel de mutil?ri îngrozitoare au fost supu?i s?rmanii”. Cronicarul mai remarc? faptul c? asemenea groz?vii nu s?vir?eau nici ,.p?ginii”. V. uzii. P.S. - V.?.-N.S. 314 N nnnicstnic: var. naniesnic, nemcsnic. Folosit, cil sensul lui originar, în limba cancelariei domne?ti din sec. 15 (* 1409) pîn? in sec. 19. Dreg?torii obi?nuiau s? aib?, ca înlocuitori, oameni pricepu?i ?i de încredere. Astfel, marii vdrnici, deseori chema?i la curte de domn, l?sau la Birlad înlocuitori (n.). Ace?tia, în sec. 17, s-au numit vornici de Bîrlad. Vornicii de ?inut aveau ?i ei cile un n. în sec. 18, ispravnicii puneau n. pe bani, pe care ace?tia ?i-i recuperau de la împricina?i. C. Mavrocordat a iriterzis practica n. în justi?ie. M. Su?u a repetat interdic?ia sub pedeapsa ocnei ?i a uli?ei. Cond. or im. consider? termenul n. echivalent cu ocolasul (§ 9, 202). P.S. nari. A însemnat pre? maximal. Pe ling? acest sens circumscris la pre?uri, ii. 3 indicai, prin extersiune, ?i plafonul impus diverselor d?ri sau taxe. Practica n. apare în ??rile române sub domniile lui Al. Ipsilanti, N. Mavrogheni, M. Su?u, în a doua jum?tate a sec. 18. Domnul invit? divanul ?i epitropii de ob?te „s? socoteasc? pre?ul tuturor lucrurilor cîte sint trebuincioase norodului de ob?te ce se vind în Bucure?ti, atit ale minc?rii cit ?i orice ?i s? se puie nartul cuviincios la toate”. Pre?urile propuse de divan sint înt?rite de domn ?i aplicate prin aparatul administrativ (sp?tar, ag?, ispravnici). Treptat, regimul pre?urilor impuse s-a extins la majoritatea produselor comercializate ?i la servicii, cu excep?ia m?rfurilor importate ?i a citorva din cele destinate exportului. De la m?rfuri, n. a trecut asupra muncilor agricole (domnia fixind suprafa?a de p?rnint ce trebuia arat?, pr??it?, secerat? etc. intr-o zi, începînd de la 176G), precum ?i asupra altor munci: dog?rie, c?ratul ?i desc?rcatul vinurilor, cherestele, zid?rie, dulgherie. în 1820, un tabel de n. in tocmit de divan cuprinde 59 produse. j\. din aceast? perioad? con?in ?i unele major?ri de pre?. Practicat într-o epoc? de ocupa?ii militare ?i abuzuri, regimul n. a însemnai imixtiunea arbitrar? a ^autorit??ii in procesele vie?ii economice, f?r? a ?ine seama de interesele produc?torilor ??rani si ale meseria?ilor. A.C. naslaviiic. V. egumen. na?io (cu sensul medieval de grup etnic, tribal). S'rat etnic dotat cu anumite pri\iîegii| sau imunit??i?, constituit prin a?ezarea in Ungaria ?i Trans. a unor variet??i etnice venite in calitate de coloni (sa?ii, din Flandra ?i regiunea renan?, începînd de la mijlocul sec. 12). în Trans. au persistat autonomiile locale na?ionale, justificate istoric ?i func?ional ?i institu?ionali/ale juridic, ale sa?ilor ?i secuilor. în urma r?scoalei ??riVio?ti din 1437 se încheie l.i Cîipilna, la 16 sept. 1437, celebrul pact intre cele 3 na tu.· ni (Unio Irinm naliormm), sub lorma unei „uniuni fr??e?ti” patronate de vicc-voievodul Trans., Lorand Lepes de Varaskezy, ?i cu participarea reprezentan?ilor nobilimii n ^gliiare, a scaunelor secuie?ti ?i a celor s?se?ti, cu excep?ia românilor, care formau majoritatea covir?itoare a locuitorilor. Acest pact de solidaritate, îndreptat formal împo'riva vr?jma?ilor externi ?i interni ai celor 3 „na?iuni”, a fost reînnoit in dieta 315 de la Turda, la 6 febr. 1438, ?i a fost receptat in Trip. î 11 vocabularul juridic din Trans. hârom nemzet (cele 3 na?iuni) au fost de acum înainte considerate ca ordine privilegiate, în contrast cu masa iobagilor lipsi?i de drepturi politice. Astfel, deliber?rile dietelor Trans. folosesc frecvent termenul de nai io, aplicat: nobilimii maghiare, sa.?iior ?i secuilor. V. ?i Unio trium nationum. D.L. naturalizare. V. paniintean. navlon. Bir încasat în vremea lui Constantin Brincoveanu pentru transporturile pe Dun?re. N. S. nazir. Administrator otoman de raia (ex. nazîrul Br?ilei). în administra?ia ??rilor române, sub fanario?i, termenul de n. a fost folosit pentru a-1 desemna pe demnitarul mai mare peste v?l?fii de plai ?i pe v?taful ?iganilor domne?ti. V. cadiu; v?taf. D.L. naiam?. Obliga?ia locuitorilor din ?. Hom. de a da diverse obiecte (covoare, vase ctc.) pentru nevoile solilor str?ini ?i ale trimi?ilor Por?ii. N.S. n?past?; var. n?paste; pl. n?p??ii. 1. X. cumuleaz? o gam? larg? de semnifica?ii: a. generic, ea înseamn? orice nenorocire c?zut? pe nea?teptate în via?a cuiva f?r? s? o merite, „lovitura destinului”; b. de ordin moral: r?ul uneltit inten?ionat împotriva unui om; c. in domeniul juridic: orice învinuire nedreapt?, gloab?, def?imare; d. din p.d.v. administrativ, n. este sinonim? cu abuzul; e. în sens fiscal, n. indic? supliment?rile birului fie prin preluarea birului nepl?tit al altuia, fie prin majorarea birului propriu, cu consecin?ele lui nefaste, rumînirea contribuabilului insolvabil, de?ertarea satelor etc. De pild?, în mart. 1742, se face ,,mare cerc?tur?” in ?. Hom., în urma c?reia s-au dat „hirtii” ?i la copiii nevîrstnici ?i „deosebit n?paste la fiecare sat cîte 10 ?i 15 hîrtii”; f. termenul a mai circulat ?i cu sensul generic de bir. Documentele române?ti cuprind date despre n. sub toate formele semnalate, dar cele mai frecvente documente se refer? la supliment?rile („ad?o?ag”) d?rii personale (bir). Cu acest sens îl g?sim în dreptul bizantin sub expresia ,,din v?zduh”. Tna dintre cele mai vechi men?iuni ale n. fiscale în ?. Rom. dateaz? din <1562 — 1563). Din p.d.v. fiscal, n. desemna uneori ?i o impunere just?, ,,n?p??ti adev?rate”, atunci cind era determinat? de necesitatea acoperirii unor cerin?e neprev?zute. Frecven?a în documente a unor expresii ca ,,opt n?p??ti”, „?apte n?p??ti” sau „?apte biruri de pl?tesc ei n?p??ti” atest? existen?a unor cote suplimentare fixe, deci o mai precis? definire a n. fiscale, care se inslilu?ionalizeaz?» 2. N?pâstuirilc administrative ?i fiscale, cu urm?ri atit de nefericite pentru birnici, au’ provocat dese interven?ii din partea domnului. Cu toate aceste interven?ii, nu s-au putut împiedica urm?rile dezastruoase ale ii., golirea satelor prin fuga ??ranilor, declasarea boierna?ilor, a micilor proprietari de p?mint, sau rumînirea ??ranilor liberi. Odat? cu dizolvarea institu?iilor feudale, dispar ?i n. din viata economic? ?i administrativ? a ??rii. A.C. neajunsul eh el tui el i lor vistieriei (Mold., sec. 18- 19). Dare menit? s? acopere deficitul bugetar, asem?n?toare cu lipsa haraciului? din ?. Hom. N.S. neam; neamuri. ]. Reprezint? una sau, adesea, mai multe familii înrudite. De?i fac parte din ceat??, n. sint ceva distinct. X. î?i au numele tot dup? un autor comun; de ex. ceata Tilimpe?ti, n. N?ne?ti, compus din 8 — 10 familii; Drago? Murgu ?i frai ele s?u ,,au pl?tit deplin în mîna (...] lui Sima (...) ?i neamului Avraam [...], înaintea noastr? [...]”. în general, in documentele sec. 17 ?i 18, prin n. sau neamuri se în?eleg 316 rudele de sînge. C. Cal. explic? în termenii urm?tori sensul pe care îl acord? cuvintulul· n.: „Supt numele familiei se cuprind p?rin?ii ?i to?i pogoritorii lor. Leg?tura între aceste persoane se nume?te rudenie, iar leg?tura ce se face între cei înso?i?i ?i rudeniile celui-lant înso?it se nume?te cuscrie, care se face din dou? sau din trei neamuri" (§ 48). în> Manualul lui Donici, n. apar ca subdiviziuni ale rudeniei (XXXI, 1). X. este sinonim aici cu linief. Prav. cond. în?elege prin n. familia in sens larg, sinonim cu rud? (XXI, 5). Mai multe n. cu sens de familie, avînd interese comune, puteau fi reprezentate de aceea?i persoan?. Astfel, la o împ?r?eal? pe b?trîni apare Dinu Canlacuzino ca reprezentant a trei „neamuri” din Dorna: Gheorghi?enii, T?ritenii ?i Cliilsoenii. în sens mai restrictiv, se în?eleg prin n. celelalte rude succesibile decit descenden?ii. 2. Formau o categorie social? privilegiat?, beneficiind de anumite scutiri: sînt descenden?ii boierilor din clasa I ?i II, sco?i prin reforma lui C. Mavrocordat (1740) din rîndurile celorlal?i mazili; ei se bucur? de privilegiile boierilor. în 1742, domnul instituie în Mold. o comisie pentru stabilirea ,flamurilor”. Aceasta elibereaz?, în acela?i an, 27 c?r?i de niamuri celor ce aveau ascendent patern un boier mare sau tat? un boier de starea a Il-a. într-o list? din 4 febr. 1742 figureaz? numeroase persoane, care se dispune c? „dup? dovedire, sînt s? se scoa?? la niamuri, dup? cum s-a hot?rît”, adic? „s? s? scoa?? de la dajde ?i s? s? pui? la rîndul boiarilor”. în r?spunsurile divanului Mold. la întreb?rile guvernatorului Bucovinei se arat? c? cei ce se trag din n. vechi, „cari str?mo?ii ?i mo?ii lor au st?tut boieri dup? vremi, cari se chiam? neamuri ?i ace?tia sînt deosebi?i ?i mai cinsti?i din mazili, avînd ?i încredin?ate dovezi de la divan ?i de la domni de alegerea neamului lor ?i privileghia acestora este s? nu pl?teasc? dajdii ?i desetina? s? pl?teasc? boiere?te. La unele din porunci ?i la slujbele care sînt mai mari, se rinduiesc cu deosebite, c?r?i domne?ti, scrise c?tre însu?i ci iar nu c?tre ispravnici”. în ?. Rom., n. erau, de asemenea, „descenden?i din boieri ?i fo?ti slujba?i ai ??rei” ?i „erau" scuti?i de unele d?ri, ca vin?riciul, dijm?ritul Alex. Moruzi (1793 — 1794) d? hot?riri de „a?ezare la neamuri”. La 1802 existau în ?. Bom. 416 n. scuti?i de dajdie, obliga?i s? dea cîtc 40 de taleri ajutor la lefile ost??e?ti. Kreuchelv ar?ta c? n. erau „indivizi originar ie?i?i din prima ?i a doua clas? de boieri; dar, mai în urm?, acest privilegiu a fost acordat ?i altor indivizi, care pl?tesc pentru a ob?ine acest rang, printr-un soi de brevet ?i sînt socoti?i nobili; ei sînt scuti?i de impozitul obi?nuit. Ace?ti indivizi pot fi situa?i în rîndul burgheziei din Europa, f?r? ca totu?i acest caracter s?-i poat? scuti de falang?, cînd se ive?te cazul”. Despre I. Caragea sfe spune c? a ob?inut, la 1819, 450 de pungi de la înnoirea c?r?ilor de n., taxa oficial? fiind de 90 de gro?i cartea. Tot el a creat 4 000 de n. noi, de la care a luat între 500 ?i 2 000 de pia?tri de n. V. aristocra?ie ; mazil ; mo?tenire ; rînduialâ. O.S. neascultare; sin. osluhr 1. X., ca infrac?iune, consta în nesupunerea fa?? de porunca domneasc? sau a oamenilor dependen?i de pe mo?ii fa?? de st?pînii lor. Ea cuprindea ?i nerespectarea unei porunci emis? de un dreg?tor ?i, cu atît mai mult, a unei c?r?i' de judecat? emis? sau înt?rit? de domn. în Mold., * 30 iul. 1401, A, iar în ?. Rom., 12 dec. 1424, B. Infrac?iunea a durat în tot timpul feudalismului; sub denumirea de împotrivire, o g?sim pin? în sec. 19: Infrac?iunea a fost consacrat? ?i prin praviler indirect: prin dispozi?ii care presupun existen?a ei. /. L. reproduce un text din Deutero-nom (cap. 17) care stabile?te principiul c? acel care nu ascult? de judec?torul ales de Dumnezeu trebuie pedepsit cu moartea. Cum domnul era considerat ales de Dumnezeu ?i judec?tor suprem, baza infrac?iunii era principiul biblic însu?it de pravil?. Infrac?iunea a existat ?i la popoarele vecine. 2. De obicei, pedeapsa apare ca o amenin?are în îns??i porunca („va pl?ti cu capul”). Pedepsele întilnite în documente sînt: moartca?, mutilarea ? („ii voi bate cartea în frunte”), b?taia?, confiscarea uneltelor, gloaba ? (1 bou — „boul de soroc”, 2, 6, 12, 24 siu 50 boi maximum) ?i izgonirea din sat. Nici un document nu constat? aplicarea pedepsei capitale într-un caz concret 317. , un rol important vor juca slujitorii!. Nu insist?m asupra acestor categorii de osta?*, care au fost prezentate separat. 3. Organizarea armatei Trans. era destul de complex?: pe ling? organizarea teritorial?, exista aici ?i una etnic?, fiecare din popula?iile ??rii avind anumite obliga?ii militare. l’n important rol îndeplineau astfel cnezii români, foarte numero?i in sec. 11 — 15. în aceast? vreme cnezii înnobila?i erau datori s? se prezinte la o. cil o ,,lance”î- Holul militar al diezilor a crescut în vremea luptelor conduse de Tancu de Hunedoara, cind cnezii hunedoreni ?i b?n??eni — deveni?i slujitorii (famili-ares) lui Tancu — au constituit o parte însemnat? din armata Trans. Pentru \ilcjia lor deosebit?, mul?i dintre ace?ti cnezi au fo;t r?spl?ti?i cu mo?ii. Dintre ace?tia s-au remarcat in mod deosebit in lupta de la Vama (1441) Cînde?tii din lliu de Mori, care ?i-au ci?tigat ,.mare cinste/’ datorit? vitejiei lor. îndatoririle militare ale iobagilor — in mare majoritate români — îmbrac? diferite aspecte: obliga?ia de a face serviciul militar, de a pl?ti darea militar?, subsidiile, d?rile extraordinare de r?zboi, de a presta lucru la cet??i, obliga?ia de între?inere a o. ete. în Trans. exist? numeroase reglement?ri scrise ale acestor obliga?ii; din aceste reglement?ri rezult? c? num?rul o?tenilor ridica?i la vreme de primejdie varia de la caz la caz. în caz de mare pericol, se apela ?i aici la ridicarea general?. Dup? 1396 — intr-un moment de mare primejdie — s-a prev?zut c? to?i locuitorii ??rii erau datori s? se ridice la o. „dup? datina osta?ilor" (more exerci-tuanlium). Primele, m?suri pentru mai buna organizare a armatei 111 vederea ap?r?rii împotriva primejdiei otomane au fost luate in timpul lui Sigismund de Luxemburg. Prin aceste m?suri se hot?ra 111 principiu ca fiecare nobil ?i baron s? lie obliga?i s? dea cîte un arca? de fiecare 20 de iobagi pe toat? durata purt?rii r?zboiului împotriva otomanilor; faptul c? in hot?rirea dietei din 1397 se vorbe?te de obiceiul încet??enit arat? c? aceasta legifera o practic? mai veche. La începutul sec. 15, era chemat la oaste fiecare al zecelea iobag: obliga?i i era impus? ?i scaunelor s?se?ti, care trebuiau s? mobilizeze cîte 1111 o?tean de fiecare 10 familii. La 1435 s-a emis 1111 decret special cu privire la obliga?iile militare ale ??r?nimii iobage, in care se prevedea c?, 111 caz de ridicare general? (universali* excrcitus), no'nlii erau obliga?i s? aduc? cite un arca? de fiecare 33 de iobagi afla?i sub st?pinirea lor. în caz de mare primejdie pentru ?ar?, nu se mai ?inea seama de num?rul de iobagi fixat prin hol?ririle dietelor, ci se apela la ridicarea in mas? a acestora pentru ap?rarea ??rii, l'n asemenea caz s-a petrecut 111 1442, cind otomanii au invadai ?ara ?i citul laucu de Hunedoara a pus s? fie purtat? prin tirguri ?i sate sabia insin-gerat?. ceea ce însemna mobilizarea general?: 111 acest fel a strins o mare armat?, alc?tuit? 111 cea mai mare parte din ??rani, cu care a reu?it s? înving? pe invadatori. De?i dup? r?zboiul ??r?nesc condus de Gheorglie Doju iob?giinea a fost dezarmata ?i i s-a 326 interzis, sub amenin?area eu aspre pedepse, s? mai poarte arme. evenimentele grave din 1526 au reclamat imperios cre?terea for?elor militare ?i in consecin?? revenirea la impunerea iob?gimii la obliga?ii militare. în 1526 e prev?zut? astfel obliga?ia individual? a fiec?rui iobag de a fi gata s? r?spund? chem?rii generale la o. Dieta din Tirgu Mure?, din ian. 1535, prescrie fiec?rui iobag care poseda intre 6 ?i 8 boi de plug obliga?ia de a avea arc, 32 de s?ge?i ?i sabie; cei mai înst?ri?i trebuiau s? aib? ?i scut ?i secure, iar cei mai s?raci doar lance ?i secure. Se poate spune deci c? ??ranii din Trans.—în majoritate romani —aveau obliga?ia de a participa la ap?rarea ??rii in caz de mare //rimejdic, jjc umerii lor sprijinindu-se principalul efort militar j.entiu respingi rea inraziilor str?ine. Intrucît nobilimea maghiar? —redus? ca num?r —nu putea r?spunde singur? Ja sarcinile ap?r?rii—la care o obligau privilegiile sale —ap?rarea ??rii revenea 111 mod obiectiv majorit??ii locuitorilor, adic? romanilor. L'n rol militar important îndeplineau ?i secuii, coloniza?i pentru a ap?ra grani?a r?s?ritean?. Prin decretul din 1438, secuii ?i sa?ii erau obliga?i s? trimit? împreun? la o. 1 000 de oameni. în schimbul slujbelor militare, secuii ?i-au p?strat libertatea ?i s-au bucurat de anumite scutiri de d?ri pin? in sec. 10, in vremea Bathore?-tilor. Ki au constituit in toat? aceast? epoc? un corp de osta?i ,.de o nespus? vitejie ?i de o mare t?rie”, dup? cum îi prezint? unele izvoare. Secuii erau împ?r?i?i in mai multe categorii, cu obliga?ii diferite: cei mai puternici (j.oliores) trebuiau s? aib? cal ?i s? vin? bine înarma?i, cu suli??, scut, sabie ?i plato??; secuii mai de jos (inferiores) erau datori s? aib? acela?i echipament, mai pu?in plato??, iar cei mai s?raci doar lance, sabie ?i secure. Sa?ii au îndeplinit un rol militar mai recîus; in schimb, ora?ele cu popula?ie s?seasc? (îndeosebi Bra?ovul, Sibiul ?i Bistri?a) jucau un rol de seam? in confec?ionarea armamentului. La 1535, sa?ii au fost ?i ei împ?r?i?i in dou? categorii, dup? avere: cei care posedau bunuri in valoare de cel pu?in 12 florini erau datoii s? aib? pu?c? de min? (pixidem manualem) ?i sabie; cei mai s?raci erau obliga?i s? aib? sabie sau lance, secure, arc ?i s?ge?i. Prin legiuirea din 1535 se stabilea o o. teritorial?, alc?tuit? dintr-un c?l?re? la 16 iobagi (ace?tia erau 111 majoritate români), ridicarea la o. a nobililor, o o. secuiasc? ?i una s?seasc?, precum ?i înarmarea iobagilor care aveau o oarecare situa?ie material?. ?i ca principat autonom Trans. a cunoscut o organizare militar? oarecum diferit? de a celorlalte dou? ??ri române extracarpalice. O. sa era alc?tuit? din trupe cu caracter permanent ?i din trupele a?a-numite „insurec?ionale”, la care se apela 111 caz de mare primejdie. Acestea erau compuse din: deta?amentele nobililor; trupele „portale” (ridicate dup? num?rul „por?ilor”): contingentele furnizate de secui ?i de ora?e ?i garda cur?ii principelui, ultima format? 111 mare parte din lefegii. Deta?amentele nobililor erau propor?ionale cu întinderea domeniilor lor ?i cu importan?a func?iilor ce ocupau in stat. Iobagii chema?i la oaste se înrolau in banderiile'j* st?pinilor lor dac? acc?tia dispuneau de efective suficient de numeroase; 111 schimb, iobagii de pe domeniile princiare, biserice?ti sau ale nobililor, cu o popula?ie mai pu?in numeroas?, erau încadra?i in banderiile comitatelor. Jixista deci in Trans. o dubl? subordonare a o. ??r?ne?ti. în cadrul o. ??rii un loc important ocupa nobilimea român? din regiunile F?g?ra?, Ha?eg, Hunedoara, Chioar, Bihor etc. Din a doua jum?tate a sec. 16 s-au p?strat numeroase hot?rîri ale dietelor transilv?nene referitoare la ridicarea o?tenilor dup? num?rul „por?ilor”; în general, se cerea cite un osta? bine echipat la 16 „por?i”. Regulamentul militar al Trans. in 1565 a legiferat acest sistem; separat, se prevedea ca la „o?titul comunit??ii” s? participe de 10 „por?i” 1111 pu?ca? cu pulbere ?i gloan?e, un arca? ?i 8 l?ncieri sau suli?a?i. Dieta din 1575 a ad?ugat la un c?l?re? de 16 „por?i” ?i cite un pedestra? care primea sold? pe o lun? de la st?pânii s?u. Se tinde deci ca o?tenii s? fie pl?ti?i; în aceea?i vreme — ca ?i in ?. Rom. ?i Mold. — au început s? se formeze anumite categorii de osta?i, desprinse din ??r?nime sau din nobilimea m?runt?, între care un rol de seam? îl aveau pu?ca?ii?. Iobagii fiscului alc?tuiau o parte a garnizoanelor cet??ilor de margine, ale c?ror efective erau, in vremea domniei lui Gabriel Bethlen, de 6 000 — 8 000 de o?teni. In condi?iile cinci nobilimea era scutit? de impozite, 327 toat? greutatea între?inerii armatei, 111 primul rind plata lefurilor o?tenilor in vreme do r?zboi, ap?sa asupra ??r?nimii. „Pasul înainte pe care-1 face sistemul militar e suportat S11 primul rind de ??r?nime’', care particip? la o. ?i contribuie masiv la între?inerea ?i plata ei (David Prodan). în cazul unor expedi?ii de mare anvergur? obliga?iile de a da o?teni se m?reau. Asll'el, înainte de campania împotriva imperialilor din 1G20, Gabriel Bethlen a poruncit ca în cel mai scurt timp ,,toat? pedestrimea din scaune, cu to?i juzii cr?ie?ti din scaune, cu toat? g?tirea de r?zboi, cu provizii, pu?ti bune ?i cu bani de leal'?*' s? plece spre tab?ra de ling? Tirgu Mure?. în sec. 17 — de?i obliga?ia iob?gimii de a participa la o. se p?streaz? — ea nu mai este chemat? decit foarte rar, cum se intîmpl? In vremea lui Gh. Râkoczi II. Obliga?ia principal? a ??rani inii devine plata d?rilor pentru între?inerea armatei, format? tot mai mult din o?teni de profesie. Secuii au continuat s? alc?tuiasc? o important? parte din o. principatului Trans. La 1552 se spunea c? ,,sînt datori, fiecare in parte f ...], s? înso?casc? pe principe la r?zboi ?i s? fac? slujb? ost??easc? f?r? plat? o lun? de zile, iar odat? împlinit? acea lun?, dac? nu se poart? lupta cu du?manul, li se cuvine leaf? din partea principelui, dac? acesta ar vrea sâ-i re?in? mai mult? vreme la oaste”. în afar? de aceast? obliga?ie, secuii furnizau pentru paza cur?ii principelui cite 100 de osta?i c?l?ri, care f?ceau de servici cu rindul, fiind schimba?i de 3 ori pe an. Dup? r?scoala din 1562, obliga?ia general? a secuilor de a participa la o. s-a restrins, ea r?mînind numai asupra frunta?ilor, a primipililor? ?i a unei categorii militare denumit? a traban?ilor ro?ii (dup? culoarea îmbr?c?mintei ce purtau). Situa?ia secuilor care îndeplineau rosturi militare era destul de grea, din care cauz? unii preferau s? treac? în rîndurile iobagilor. într-o serie de documente de la începutul sec. 17 se g?sesc numeroase cazuri de trecere de bun?voie în iob?gie în schimbul scutirii de o. Puterea central? a c?utat s? împiedice acest fenomen pentru ca s? nu se mic?oreze efectivele o. Gabriel Bethlen a incorporat numero?i iobagi secui între traban?ii ro?ii. 4. în ?. Rom. ?i Mold. chemarea la o. in caz de mare primejdie se f?cea prin strigarea in tirguri ?i sate a poruncii domnului de stringere a o., c?reia i se fixa un loc de adunare 111 func?ie de situa?ia existent?. ,,în toat? ?ara trimis? de sirg s? ias? to?i la oaste”, „de sirg au trimis in toate p?r?ile 111 ?ar? s? se siring? la Roman” sau „au dat veste ?i ??rii de sirg s? se string?”, define?te Grigore Ureche sistemul de strîn-gere a o.m., echivalent? — datorit? particip?rii generale — cu „?ara". Pentru ?. Rom. exist? o ?tire din 1496, potrivit c?reia, în cazul preg?tirii de r?zboi, ,,se strig? în toate p?r?ile, iu toate cet??ile ?i tirgurile, c? to?i osta?ii cei buni ?i to?i oamenii s?n?to?i s? încalece pe cai ?i s? plece”. Î11 Trans., chemarea la o. se f?cea pe baza unui ordin al voievodului sau principelui, care porunceau locuitorilor s? se prezinte echipa?i ?i înarma?i la locul stabilit, intr-un termen stabilit. Recrutarea o?tirii se f?cea atît prin intermediul dreg?torilor domniei, cit ?i prin acela al boierilor, pentru cetele cu care ace?tia veneau la lupt?. Documente din sec. 16 — 17 arat? c? domnul sau principele f?ceau periodic „c?utare” (lustratio, inspec?ie) o?tirii, cu care prilej avea loc probabil verificarea instruirii o?tenilor. 5. O?tenii care se distingeau în cursul luptelor erau cinsti?i ?i r?spl?ti?i dup? victorie. Astfel, dup? luptele din 1481, ?tefan cel Mare „a d?ruit multe daruri ?i îmbr?c?minte scump? boierilor s?i ?i vitejilor ?i întregii lui o?tiri [...], dup? vrednicie”; dup? luptele victorioase din 1497, acela?i mare domnitor ?i-a strins „toat? oastea” la Hirl?u „?i au f?cut osp?? mare tuturor boierilor ?i tuturor vitejilor s?i ?i cu daruri scumpe i-au d?ruit pe din?ii”. Cît prive?te ?. Rom., în cunoscutele sale înv???turi, Neagoe Basarab sublinia obliga?ia domnului de a-?i cinsti „slugile” r?mase în via?? dup? lupt?. Un alt mijloc de r?spl?tire a osta?ilor care se distingeau Î11 lupt? a fost ridicarea acestora în rîndurile „vitejilor”, ceremonial utilizat în vremea domniilor lui Vlad ?epe? ?i ?tefan cel Mare. 6. Efectivele armatei le fixau domnul sau principele ?i sfatul s?u, ?inind seama, in primul rind, de posibilit??ile ??rii de a furniza osta?i, precum ?i de m?rimea primejdiei ce se ab?tea asupra ??rii. Se în?elege c?, în cazul In caic statul era amenin?at cu invazia de o armat? mare, domnul c?uta s? adune sub steagurile sale toate for?ele de care dispunea ?ara. Nu se cunosc prea bine efectivele armatelor române înainte de mijlocul sec. 15; în a doua jum?tate a acestui secol, 328 mai exact în epoca lui ?tefan cel Mare, o?tirea Mold., ca ?i aceea a ?. Rom., a atins fiecare, în caz de mare primejdie, un efectiv de 40 000 de oameni (aceast? cifr? este repetat? cel mai adesea de izvoarele istorice). Dup? dec?derea o.iu., în a doua jum?tate a sec. 16, efectivele au sc?zut; în anumite epoci îns?, de pild? in timpul domniilor lui Miliai Viteazul, Vasile Lupu ?i Matei Basarab, ?. Rom. ?i Mold. au putut ridica din nou efective de circa 40 000 de oameni. în a doua jum?tate a sec. 17, efectivele au sc?zut mult; la sfîr?itul acestui secol. Mold. mai dispunea doar de 1 500 slujitori, în timp ce o. lui C. Brîncoveami era alc?tuit? din 1 500—2 000 slujitori. în aceast? epoc? slujitorii îndeplineau mai mult sarcini de administra?ie decît militare. 7. Comandan?ii militari. Comandantul suprem al armatei era domnul sau principele, singurii care puteau decreta mobilizarea o. Domnul putea delega la conducerea o. în timpul luptelor pe oricare din marii s?i dreg?tori; în unele cazuri (în Mold.), comandantul delegat de domn purta el însu?i titlul de voievod. Comandan?ii obi?nui?i ai armatei erau marele sp?tar în ?. Rom. ?i hatmanul 111 Mold. Diversele categorii de o?teni aveau, la rîndu-le, proprii lor comandan?i din rinduriie dreg?torilor: curtenii erau comanda?i de marele logof?t in Mold. ?i de marele paharnic în ?. Rom.; doroban?ii se aflau sub ordinele marelui ag?, în timp ce c?l?ra?ii aveau un mare c?pitan. Existau apoi comandan?i teritoriali: pîrc?labiij, comandan?i ai cet??ilor, sub ordinele c?rora se strîngeau o?tenii din ?inuturi, ?i c?pitanii de margine, care asigurau paza ?i administra?ia în regiunile de margine. Tot un asemenea comandant teritorial a fost ?i serdarul?, c?ruia îi era încredin?at? dup? 1650 paza regiunii de r?s?rit a Mold. Pe lîng? ace?ti comandan?i de corpuri sau cete mai mari de o?teni, au existat numero?i al?ii de unit??i sau subunit??i mai mici: v?tafi, mari v?tafi, c?pitani, mari c?pitani, iuzba?i, hotnogi, ceau?i ?i stegari. In Trans., un rol militar de seam? îndeplineau c?pitanul g?rzii princiare ?i marele c?pitan al secuilor, precum ?i c?pitanii principalelor cet??i (Satu Mare, Oradea, F?g?ra? etc.). Existau, de asemenea, comandan?i de unit??i mai mici. în general, o?tenii erau organiza?i pe steaguri de cite circa 500 de oameni, fiecare avind în frunte un c?pitan; c?pitanul avea în subordine 5 hotnogi, respectiv 5 subunit??i a cîte 100 de o?teni fiecare. 8. Osta?ii veneau la r?zboi în general cu propriile lor arme. Despre ?tefan cel Mare se spune c? pedepsea cu moartea pe ??ranii care nu aveau arc, s?ge?i ?i sabie. în timp ce boierii ?i nobilii se prezentau la lupt? îmbr?ca?i în c?m??i de zale ?i armuri — ca ?i cavalerii apuseni — ??r?nimea venea cu arc ?i s?ge?i, suli?e, uneori chiar topoare, coase etc. Armele erau confec?ionate atît de me?teri locali, cît ?i de cei str?ini. Ni s-au p?strat numeroase scrisori prin care domnii ?. Rom. ?i Mold. cereau me?terilor transilv?neni arcuri, s?bii, scuturi de fier, s?ge?i, precum ?i fier pentru confec?ionarea armelor. Faptul c? Trans. era principala furnizoare de arme a dus la o oarecare uniformizare a aeestora în cele trei ??ri române. 9. Un rol important în sistemul de ap?rare al ??rilor române l-au avut cet??ile] de la hotarul ?i din interiorul ??rii. 10. Cît prive?te vitejia ?i priceperea cu care osta?ii români î?i ap?rau patria, vom cita cîteva m?rturii str?ine. Astfel, pe la 1439, un bizantin, Torcello, aprecia c? o?tirea ?. Rom. era alc?tuit? din 15 000 de oameni, considera?i ,,printre cei mai viteji din lume”; înv??atul pap? Pius al Il-lea (contemporan cu Vlad ?epe?) afirma c? românii erau „fortissimi et bellicosis-simi”; doctorul Matteo Muriano — care a vizitat Moldova la 1502 — considera c? supu?ii „preavestitului” ?tefan cel Mare sînt to?i „b?rba?i viteji, ageri ?i nu f?cu?i s? stea pe perne, ci la r?zboi, pe cîmpul de lupt?”, p?rere asem?n?toare cu a lui Georg Reicher-storffer despre osta?ii lui Petru Rare? „destul de deprin?i cu treburile r?zboiului, dup? obiceiul lor”, „destul de îndemînatici în treburile ost??e?ti ?i foarte ageri” sau „deosebit de bine preg?ti?i în felul lor în treburile ost??e?ti ?i r?zboinice”; la rîndul s?u, eruditul Anton Verancsics — uimit de vitejia românilor — m?rturisea c? au o „armat? ??r?neasc? atît de priceput? ?i atît de dîrz? în atacarea du?manului'[...], incit cei ce nu ar vedea acest lucru cu greu ar putea fi f?cu?i s?-l cread?”. în sfîr?it, peste mai bine de dou? decenii, un alt italian, Giovan Andrea Gromo, caracteriza la rindu-i pe românii din Trans. ca fiind „foarte viteji în lupte”, iar Possevino afirma chiar 829 c? ace?tia ,,se arat? mai viteji la r?zboi decît ungurii”. Chiar cronicarii otomani — în general foarte zgirei?i in laude la adresa du?manilor — silit sili?i uneori s? recunoasc? c? romanii se luptau ca ni?te balauri curajo?i”. 11. înlrc tarile rom 'ine a anul loc în evul mediu un intens schimb de o?teni: c?tanele erau o?teni veni?i din Trans., a?a cum tra-ban?ii din sec. 16 din T. Rom. ?i Mold. au venit lo! din Trans.; leven?ii erau moldoveni care slujeau cu plat? in ?. Rom.: uneori seimenii din ?. Rom. au trecut in Trans. ?i Mold., la mijlocul sec. 17 etc. Aceste treceri de o?teni dintr-o ?ar? intr-alta a contribuit la 0 anumit? unificare a organiz?rii ost??e?ti a celor trei ??ri române. Nu trebuie s? uit?m nici faptul c? adeseori principii acestor ??ri se ajutau intre ei, trupe ale lor trecind din ??rile române extracarpatiee in l'rans. ?i invers, ceea ce a contribuit la generalizarea experien?ei militare pe care o dobindiser? in ac?iunile întreprinse. în concluzie, se poate spune: ,.sintem deci. sub raportul guvern?rii, mai sus decît: cele mai multe ??ri din liuropa. Cu institu?iile de acolo, turcii ar ii trecut peste noi: dac? am r?mas noi singuri ?i nu ne-am confundat, cum se mai crede de toat? lumea, intr-un fel de robie otoman?, de care ne-am fi eliberai numai în sec. al XlX-lea. aceasta se datore?te faptului c? eram o comunitate militar? strins legat?, r?spunzind la fiecare porunc? a domnului” (Nicolae Iorga). V.: c?l?ra?, c?pitan, cete boiere?ti, cnrlcan, doroban?, lefegiu, pl?ia?. slujitor, str?jer etc. liibl.: 64, 76, 77, 111, 119.’ 120, 137. 210, 295* 30ol 306, .‘-512, 353, 435, 530, 667, 723, 792, 796, 801, 815, 820 a, 903, 1 087, 1 091-1 093, 1 1 10, 1 166, 1 295, 1 296,1 311, 1 312, 1 435, 1 436, 1 438, 1 439, 1 449. 1 45:5, 1 663. N.S. obezi. V. buluci. obiceiul p?mi.ulnluh Ansamblul normelor juridice cutumiare reglementind via?a socio-economic? a colectivit??ilor pastorale ?i agrare române?ti. Aceste colectivit??i sînt de tipul pe care Marx si Kngels îl numesc l)orf, B. Spre sfîr?ituî perioadei în care cuvîntul dedin? are circula?ie inlilnlm dedina preo?ilor, cu sensul de partea din sat care fusese rezervat? din vechime preo?ilor. Dedina (spre mijlocul sec. 16) ?i o. (spre sfîr?ituî lui), prin caracterul lor ereditar, sint opuse bunurilor dobîndite prin „cump?r?tur?”. Termenul mo?ie (de la mo?? *20 iul. 1400, B) cu în?elesul de proprietate ereditar?, ve?nic?, ap?rînd în unele documente chiar sub forma compus? slrâmo?ie. Spre finele sec. 17 ?i în special în sec. 18, mo?ie devine de circula?ie curent?, uneori al?turi de o., ajungînd ca, spre sfîr?ituî ultimului secol, s? se substituie termenilor o., ba?tin? ?i ohab?\, cînd, de altfel, ia din ce în ce mai mult sensul mai larg de proprietate rural?, pe care îl p?streaz? ?i ast?zi. în documente oamenii de pe o. sînt numi?i ocina?i. Uneori starea lor de dependen?? fa?? de st?pinul o. este exprimat? in termenii: „[.. .] pentru c? îi sinte?i veche ?i dreapt? ocin? O.S. ocîrmuire. V. c?im?c?mie. ocn?. I. A desemnat: a. locul de exploatare a s?rii?; b. venitul realizat de domn (rege) din vînzarea s?rii (monopolul]* s?rii); c. legat? de o., poate fi ?i vama pl?tit? 336 la circula?ia ?i comercializarca s?rii. Cele mai vechi men?iuni apar?in Trans. (sec. 12); în. sec. 14, 15, documente frecvente semnalizeaz? o. ?i dincoace de Carpa?i. Bunuri domne?ti (regale), o. erau administrate de c?mara domneasc? (regal? în Trans.), condus? de marele c?m?ra? (?. Rom. ?i Mold.) sau corni?ele c?m?rii (comes camerae salium, Trans.), care aveau ca subalterni un num?r de slujba?i. Din sec. 17, o. se exploateaz? ?i prin arendare. Munca în o. se f?cen de cioc?na?i, me?teri, m?gla?i (?. Rom.), ?aug?i (Mold.), t?ietori: incisores sctlium (Trans.), pl?ti?i în natur? ?i bani;t?ie-torii transilv?neni primeau (in 1435) 8 dinari de 100 de s?ri (bolovani de sare), plus alimente; m?gla?ii primeau (in 1811) cîte 8 parale pe zi, cioc?na?ii cîte 6 parale, la care se ad?uga un mertic zilnic de 10 ocale sare. în ansamblul veniturilor domne?ti, o. au reprezentat un post important: o men?iune din 1583 apreciaz? venitul o. din ?. Rom. ja 400 00 scuzi anual, o alta, din sec. 17, arat?, pentru Mold., un venit de 25 pungi ughi sau 1 250 florini ungure?ti. 1). Canlemir d?dea, pentru vremea lui, cifra de 10 000 lei noi, ceea ce nu exprima realitatea, mult superioar?. La 1742, o. din ?. Rom. s-au vindut cu 215 pungi. 2. Sub regimul fanariot a fost folosit termenul tuzla pentru desemnarea ocnelor de sare; iar prin termenul tuzimen era desemnat c?-m?ra?ul, v?taful, administratorul unei ocne de sare. Despre pedeapsa cu o. v. inchi-soare. V. s?r?rie: s?r?rit. A.C. ocol. 1. O. a constituit un hiterland de sate aservite, ascult?toare de un ora?, tirg sau cetate, apar?inînd, in epoca prestatal?, unor voievozi sau cneji. Dup? constituirea statelor feudale, în locul acestor conduc?tori prestatali, s-a suprapus puterea domneasc?, care a preluat o., înf?ptuind primul gest de trecere pe seama statului a unei p?r?i din teritoriul ??rii, mai înainte de organizarea ?inuturilor. Devenind domne?ti, o. s-au dezvoltat în prima faz? prin cump?r?ri de sate sau schimburi, iar cu începere din a doua jum?tate a sec. 16, mai mult prin confisc?ri pentru acte de hiclenie s?vîr?ite fa?? de domnie, a. în Mold., înc? de la începuturile domniei, o. au f?cut parte din domeniul public (,,ocoale domne?ti“), formate din mai multe sate, ascult?toare de cet??i, cur?i domne?ti sau de tîrguri. Urm?rind s? creeze un suport economic ?i social direct al domniei ?i, în acela?i timp, s? stimuleze dezvoltarea tîrgurilor moldovene, ?tefan cel Mare a procedat la organizarea unei întinse re?ele de o., care depindeau de cet??ile ?i cur?ile domne?ti; dup? unele calcule, aceste o. cuprindeau circa 200 de sate, din care domnul î?i putea recruta o?teni ?i colaboratori de n?dejde prin intermediul dreg?torilor reprezentan?i ai puterii centrale. Marele domn a pus cap?t sistemului de dona?ii din satele de o. pentru r?spl?tirea marilor feudali. O. cet??ilor au fost mai mici ca întindere decît acelea ale ora?elor, tîrgurilor, sau cur?ilor domne?ti. Cit timp cet??ile au îndeplinit un rol de seam? în ap?rarea ??rii, o. lor s-au aflat sub administra?ia pîrc?labilor. în a doua jum?tate a sec. 16, cet??ile ?i-au pierdut valoarea militar? ?i strategic?, din care cauz? domnii le mic?oreaz? o. prin danii ?i vînz?ri; la începutul sec. 17, cînd Ieremia Movil? înfiin?eaz? o cetate, are grij? s?-i creeze ?i posibilit??i de existen?? proprie, luînd mai multe sate din juru-i ?i subordonîndu-le cet??ii: „?i le-au f?cut s? fie ocol aceii cet??i”, b. In afar? de cet??i, cur?ile domne?ti dispuneau de o., mai întinse ?i mai bogate: ?tefan cel Mare d?ruie?te m?n?stirii Tazl?ul Mare satele: Z?-ne?ti, Stolnici ?i Fauri ,,care sate au fost din ocolul cur?ilor noastre de la Piatra“, în timpul aceleia?i domnii, aceast? curte ajunsese s? dispun? de un o. cu 26 sate, $ hele?tee ?i un iaz. în documentele vremii, întîlnim men?iuni despre cur?ile domne?ti de la Ia?i, Hîrl?u, Boto?ani, R?d?u?i etc., care dispuneau de o. cu domenii întinse, formate din sate, terenuri agricole, p?duri, iazuri etc. c. Tirgurile ?i ora?ele dispuneau de asemenea de o., care nu se confundau cu hotarul sau mo?ia ora?ului. Satele din o. tirgului sau ora?ului erau aservite domniei, pe cînd locuitorii care munceau în mo?ia ora?ului erau liberi, ca orice or??ean. în prima jum?tate a sec. 15, Ilia?, fiul lui Alexandru cel Bun, împ?r?ind puterea cu fratele s?u ?tefan II, îi cedeaz? o parte din- 24-c. 12 337 ?ar?, intre care ?i ..ora?ul Vaslui ?i ocoiu! cc ascult? de acest ora?[. . . ] ?i tirgul Birla-dului cu tot ocolul}...] ?i ora?ul Tecuci cu tot ocolul [.. .]“. Sub ?tefan cel Mare, o. ora?ului Vaslui era compus clin 17 sate ?i seli?ti, care se întindeau pe o suprafa?a de 432 ha. Aceste o. aveau o organizare proprie, deosebit? de aceea a ?inuturilor in mijlocul c?rora erau a?ezate, avind in fruntea lor pe vornici sau ureadniei, ca reprezentan?i ai domniei, cu atribu?ii administrative, judec?tore?ti ?i fiscale. Satele ie?ite din o., printr-un act dc danie, nu mai. puteau s? fie urm?rite de organele domne?ti ,,pentru zeciuial? de varz?, sau [.·.] pentru alte m?run?i?uri care sint pre alte sate de oeoi", fiindc? dup? danie ,.ele umbl? cu ?inutul·4 ?i nu mai au nimic comun cu o. ?i cu obliga?iile acestuia. Lichidarea o. domne?ti s-a f?cut treptat în a doua jum?tate a sec. 16, prin danii ?i vinz?ri. Ultimul domn care a fost preocupat de o. tirguriler a fost Ion Vod? cel Cumplit care a luat satele de pe riul Miletin ?i le-a dat s? fie ..ascult?toare'’ de Hirl?u. în ?. Rom. o. nu este intilnit cil acest sens. In locul lui sc folose?te termenul de ho?ar. în c?r?ile de pirc?l?bie din vremea lui C. Brincoveaiui se arat? c? autoritatea pîrc?labilor din tirguri se întindea asupra tirguri lor respective ?i a celor 12 sate ,,din prejurul tîrgului”. 2. Ca unitate administrativ?, in cadru! ?inutului sau jude?ului, o. apare în ??rile romane abia in a doua jum?tate a sec. 18, în urma reformelor lui C. Mavrocordat, avind acela?i sens cu plasa ?i fiind înlocuit maitîrziu de aceasta. La 25 apr. 1757, ?inutul F?lciu avea o o. Harta Mold. din 1833 prevede 10 ?inuturi ?i 55 o., fa?? de 16 ?inuturi ?i 76 o., cite fuseser? mai înainte. D.L. — T.V. - X.s. oeola? (Mold., sec. 18). Slujba? îns?rcinat cu stringerea d?rilor. în iun. 1799. C. Ipsilanti hot?ra: ..numai un o. s? fie la fiecare ocol spre stringerea banilor birului [..·], care oeola? s? fie om vrednic ?i de credin??, din maz?lii ?inutului ?i, luindu-?i leafa sa de pe la sate pe fic?tecare lun?, dup? izvod anume ce se trimite la vistierie, alt? nimica, cît de pu?in, s? nu supere pe locuitori*’. Cei cârc- î?i cump?rau slujba erau amenin?a?i ,,cu uli?a ?i cu ocna’’. N.S. ocolnic?. Carte de alegerea hotarelor, de hot?rnicie: ,,Copie dup? ocolnica mo?iei Bocoviciorul, dup? cum s-au g?sit [.. .]‘·. O.S. octalia. V. cap?. octave. Erau, în Trans., anumite zile acordate ca termene pentru judecata unor procese ?i fixate în raport cu o mare s?rb?toare religioas? (Sf. Mihail, Sf. Gheorghe, Sf. Luca, Boboteaza ?.a.), ?i anume în cea dc-a opta zi socotit? de la s?rb?toarea respectiv?, începînd cu ziua s?rb?torii. Denumirea lor complet? era octave judiciales, octavalia sau octavalis terminus. Ap?rute din sec. 13, o. sint reglementate în App. tonst. ca adev?rate sesiuni judiciare, cu ziua de începere la data sus indicat? ?i cu durat? variabil? dup? urm?toarele subdiviziuni ale Trans.: comitatele nobiliare, scaunele secuie?ti. Partium. V.?. odaia vizirului. V. raia. odaie. Originar a însemnat cazarm? sau regiment de ieniceri; mai tîrziu, a indicat o a?ezare improvizat? în cimp, mun?i sau p?duri pentru ad?postul vitelor în perioada p?scutului. Cu timpul, o. au c?p?tat oarecare stabilitate, constituind puncte permanente de gospod?rire a turmelor de oi sau cirezilor de vite. Existen?a lor în ?. Rom. s-ar ridica pîn? la 1 300, dup? N. Iorga, ar fi posterioar? anului 1600; documentele men?ioneaz? „od?i turce?ti” inc? de la sfir?itul sec. 16. O. turcilor aflate pe p?-mîntul ?. Rom. pricinuiau mari pagube vistieriei ?i locuitorilor, motiv pentru care unii domni, precum C. Mavrocordat (1739), a trimis un turc ?i un român în jud. Ialomi?a 338 ,.s? d?rime od?ile, ca s? dispar? cu totul“. O. p?mintenilor erau a?ezate pe locuri d?ruite de domni, cump?rate sau arendate de la proprietari, I. ngurenii, bucovinenii ?i gali?ieniii ?i asigurau locul pentru o. prin închiriere, pl?tind un adetj anual. N. S- - A.G. odoba??. Mic comandant militar: o. de seimeni (Mold.. 1693); o. agesc (1732) etc. N.S. oiis. Întrebuin?at in prima jum?tate a sec:. 19. in limbijul c.mcalariei, cu sensul de decret domnesc, porunc? domneasc?: o. generalului Kiselev c?tre divanul Mold. ; o. domnesc pentru numire de egumen. P.S. o(jeac. Termenul a fost receptat ca nume colectiv, de obicei pentru o trup? militar? (o. de seimeni, de arn?u?i), dar ?i sinonim cu s?la? de ?igani sau cu breasl?. O. apare ?i sinonim cu asiel? fiscala, in Mold. (,,birul p?mîntului reprezenta 3 lei pe ogeac”) în Dobrogea, sub ocupa?ie otoman?, o. a fost folosit pentru a desemna osta?ii pe care trebuia s?-i dea ?inutul in caz de r?zboi. D.L. ohab?. Autorii nu sint de acord asupra sensului institu?iei; dublul în?eles al cuvin-tului („a opri“ ,,a se ab?ine“ ?i „a uza“) ni se pare ins? c? poate explica îndoita semnifica?ie a acestuia, de imunitate] (domnul opre?te pe slujitorii lui s? intre în imobilul scutit) ?i de bun ereditar, de veci, proprietate deplin?, inalienabil? ; mo?ia oliabnic? era in acest ultim în?eles o proprietate scutit? de unele d?ri ?i sarcini, dar ?i o proprietate ereditar? de ba?tin??, deci proprietate deplin? ?i mo?tenit?, nu cump?rat?. Din documente rezult? — ca ?i pentru ocin?? — un în?eles sau altul, dup? raportul cuvîntului o. cu contextul în care figureaz?. întilnim acest cuvint in special în expresiile „s?-i fie de ohab?“, sau „s?-i fie de ocin? ?i de ohab?“, in mod curent în ?. Rom ?i „de uric ?i de ohab?”, accidental în Mold. De ohab? este, f?r? îndoial?, o scutire, într-o înt?rire redactat? în termenii urm?tori: „[...] s? le fie de ocin? ?i de ohaba, începînd de la vama oilor [...], adic? deja slujbele mici piu? ?i la cele mari, de acestea toate s? le fie de ohab? lor ?i copiilor lor, nepo?ilor ?i str?nepo?ilor, cit va tr?i domnia mea ?i cît va tr?i fiul domniei mele Mihail voievod [.. .]”. Sensul acesta de sate libere, scutite de anumite obliga?ii fa?? de domnie, explic? existen?a ?i ast?zi a unor localit??i pe teritoriul ??rii noastre cu numele de Ohaba sau altele derivate din el. Dar o. sau ohabnic? pare a fi o proprietate definitiv?, creditar?, inalienabil? în fraze ca: „s? le fie de ocin? ?i de ohab? sfintei m?n?stiri” sau „[...] lor ?i fiilor lor”, sau ,,[...] Ł?-i fie aceste a?ig?nci ohab? fiilor, nepo?ilor ?i str?nepo?ilor ?i de nimeni neclintit[...]’\ în acest sens se folose?te mai des cuvîntul o., Iar? prepozi?ia de. Nu numai mo?ii ?i sate puteau fi ohabnice, ci ?i case, pr?v?lii, ?igani sau rumîni. Beneficiarul imunit??ii putea s? nu fie boier. Examenul documentelor duce la concluzia c? termenul o. a fost folosit de cancelaria domneasc? din ?. Rom. în sensul de imunitate în sec. 14 ?i 15 ?i de proprietate deplin?, ereditar? din sec. 16 pîn? la începutul sec. 18. O.S. .oLilfL-?ursat. V. sursat. oierii. jUna din principalele d?ri ale sistemului fiscal feudal, prelevat? asupra oilor care p??teau pe teritoriul ??rii. Oile reprezentau, în sectorul animalelor, o important? bog??ie; de aceea au format, înc? de la constituirea statelor române?ti, o materie impozabil? de baz?, surs? a diferite venituri pentru domn: gor?tin?, stînit, c??erit, vama? de grani?? etc. în primele documente cunoscute din ?. Rom., aceast? dare figureaz? sub numele generic de vam?, adic? parte din produs, în spe?? vama oilor. Cam în aceea?i vreme, este denumit? ?i dijm?. Dim. Cantemir o nume?te de asemenea decima, dijm? de oi. într-un document din 1443, întîlnim termenul oierit: 339 ,,i-am iertat de oierit ?i de gor?tin?rit". Pin? in sec. 17, darea asupra oilor apare sub aceste diverse denumiri; in Condica brîncoveneasc?, se statornice?te termenul o.: „s? le scuteasc? de oierit“. în Mold., darea pe oi s-a numit go?lin??, iar inTrans. quin-quagesimaf (cincizecime). Plata o. s-a efectuat la început în natur?, mai tirziu în bani. Decima-dijma a constituit o indica?ie aproximativ? asupra cuantumului în aceast? perioad?. în Trans. ?i ??rile vecine a existat o dijm? mic? (5 oi din 100), o dijm? mare (10 porci sau stupi din 100) ?i de asemenea o quinquagesimci (o oaie din 50), sistem care a putut influen?a ?i ??rile romane extracarpatice. în sec. 17, o. se pl?tea în bani, cu excep?ia rechizi?iilor (sursaturi) intempestive pentru necesit??ile armatelor turce?ti sau t?t?re?ti. Cuantumul in bani al o. a variat dup? categoria contribuabililor ?i dup? necesit??i. Bra?ovenii (ungurenii) au pl?tit, în general, o dare mai mic? decît localnicii. O. a cunoscut, sub raportul cuantumului, varia?ii multiple. O. p?mintenilor marcheaz? varia?ii asem?n?toare: pentru ?. Rom., în 1739 era de 16 bani, în 1748 de 6 parale; pentru Mold., intre 1716 —1719, era de 11 parale, în 1731 de „z?te bucate un leu“. La începutul scc. 19, cuantumul o. se ridic? la cifre neobi?nuite: de la 10 aspri la 45 în 1814, la 78 in 1816 ?i la 81 în 1817. Separat de darea propiu-zis?, contribuabilii trebuiau s? pl?teasc? ?i ploconul, care în 1809 era de 160 bani de nume pentru st?pînii cu peste 10 oi. O. era datorat principial de to?i posesorii de oi; categoriile privilegiate au fost ins? adeseori scutite integral, sau impuse la un cuantum mai redus decit ??ranii, de ex. 1/3 din cola acestora. La 180r, m?n?stirile, mitropolia, episcopiile ?i boierii de la vel ban la clucer de arie, ca ?i v?duvele celor ce ocupaser? aceste func?ii, erau scuti?i de o. ,,precum se urineaz? ?i în ?ara Moldovei”. încas?rile vistieriei din o. au ocupat locul al doilea în ordinea importan?ei, dup? bir. Astfel, în 1768 — 1769, s-a încasat în ?. Rom. 218 500 lei din o., iar din sferturi (bir) 1 145 014. Caden?a in care a crescut venitul o. este marcat? de urm?toarele cifre: în 1696 a fost de 25 514 1/2 taleri, in 1700 de 39 585 taleri, în 1703-1704 de 80 325 taleri, pentru ca în 1768 s? ating? cifra, deja men?ionat?, de 218 500 lei, în 1811 s? ajung? la 330 000 lei, iar in 1812 la 600 000 pia?tri. O., ca ?i go?tina, a disp?rut din nomenclatura fiscal? a ??rilor române dup? reformele Rcg. org. din 1831. V. ?i birson. A.C. olae; ol?car. V. cai de oLac. aluc-hae. V. ierv?rit. om domnesc (gospod). în sec. 17 — 19 se numea orice reprezentant al domniei trimis s? rezolve sau s? cerceteze o problem?, s? îndeplineasc? o hot?rîre a domnului ?i a sfatului, s? aduc? la judecat? un împricinat sau s? sileasc? pe ??rani s?-?i îndeplineasc? obliga?iile fa?? 'de st?pînii de mo?ii. în numeroase documente se spune: „va veni om domne seu de v? vor aduce cu ciubote“ sau „vom trimite om domnesc cu treap?d“. Deplasarea o.d. era pl?tit? de locuitorii considera?i vinova?i cu o tax? numit? ciubote în Mold. ?i treap?d| 111 ?. Rom. N.S. om Împ?r?tesc. Delegat al sultanului, trimis în ??rile române, de obicei la cererea domnilor, pentru a cerceta anumite situa?ii privind mai ales hotarele ??rilor sau limitele administrative ale raialelor sau ale a?ez?rilor t?tarilor din Bugeac. Un asemenea 0.1., cu rang de aga, a hot?rnicit limitele raialei Br?ila, la cererea Iui Antonie din Pope?ti (1669 — 1672). Ivindu-se discu?ie asupra juste?ei hot?rîrii din 1671, s-a f?cut o nou? hot?rnicie în 1695, la cererea lui Constantin Brincoveanu, de c?tre un capugi-ba?a ?i un cadiu. D.L. 340 omagiu feudal. Institu?ie feudal? fundamental?, materializînd prin anumite gesturi leg?tura de credin?? dintre un suzeran ?i un vasal. în esen??, prin formalit??ile de o., un vasal accepta s?-l recunoasc? pe suzeran ?i primea, ca o consecin?? învestitura suzeranului pentru feuda (sau beneficiul) cnncedat. O. era. din p.d.v. juridic, un contract sinalagmatic, comportincl obliga?ii corelative — de?i nu identice — din partea vasalului ?i a’suzeranului. Toate raporturile de natur? feudal?: raporturi militare, sociale, econo-nomice, penale, fideiste etc., deriv? din institu?ia corelat? a o. ?i a învestiturii, ca ?i din ideea fundamental? de credin?? care formeaz? clicia moralo-juridic? a sistemului feudal. O. consacra ideea esen?ial? a feudalismului, care implica dubla divizare a suveranit??ii (între suveran, suzerani ?i vasali) ?i a propriet??ii (in dominium eminens, beneficiu ?i domininm utile). O., cu toate consecin?ele lui, il vom g?si, atit în raporturile dintre diferitele c?petenii politice ale statelor Europei feudale, cit ?i între acestea ?i vasalii lor interni. O.i. a fost prestat de c?tre unii domni ai ?. Rom. ?i Mold. regilor Ungariei ?i Poloniei, aceasta in afar? de o. specific datorit sultanului pe tot timpul suzeranit??ii otomane Au fost ?i cazuri in care domnii români au prestat o.f. împ?ratului romano-germun sau principelui Trans. ?i e neîndoielnic, de?i un e-xist? documente, c? in cazul in care domnul unuia din cele dou? principate impunea celuilalt principat un domnitor (Alexandru Aldea, impus ?. Rom.de Alexandru cel Bun numero?ii domni impu?i de ?tefan cel Mare, Vintil? vod? impus de Ion vod? cel Viteaz), domnitorul astfel impus i?i asuma anumite obliga?ii care se pot asimila cu cele rezultînd din o.f. Actele de o. sint presta le în numele domnului, al fiilor ?i urma?ilor lor, al dreg?torilor, boitrilor mari ?i mici, al tuturor supu?ilor (subdicti). Semnificativ? este evolu?ia rolului boierilor moldoveni, astfel cum apare in actele de o., din 1387 pin? 111 1485. în primele acte de o., boierii garanteaz? credin?a domnului fa?? de suzeran ?i se angajeaz? s? previn? orice act de necredin?? din partea domnului, r?minind in acest caz credincio?i coroanei poloneze (o. boierilor lui ?tefan I, consemnat la Suceava, la 6 ian. 1395). Asemenea formule dispar ulterior, dar pin? si in actul de o. semnat in 1485 la Golomeea apar pece?ile a 12 boieri. Conform tipicului dreptului feudal, actul de o. trebuia prestat personal ?i reînnoit la moartea suzeranului sau a vasalului. în principiu trebuia prestat la re?edin?a suzeranului. Documentele moldovene cunosc cazuri de jur?minte omagiale prestate personal de domnitori in fa?a unui suzeran polonez: (6 mai 1387) de Petru Mu?at fa?? de Vladislav Jagello ?i regina Hedwiga; (6 oct. 1407) de Alexandru cel Bun ?i boierii lui, c?tre acela?i rege ?i (19 sept. 1436) de Ilie voievod, c?tre acela?i rege; la Colomeea (16 sept. 1485) de ?tefan cel Mare c?tre Cazimir. V. vasalitate. D.L. omor. Denumirea moarte de om” (înlocuind pe cea de „omor” cu începere din sec. 15) a durat pîn? 111 sec. 18, cînd a reap?rut „omor”. încercarea pravilelor sec . 17 dea Înlocui „moarte de om” cu ..ucidere” n-a reu?it. „Ucidere” a reap?rut abia în Cod. crim. (§ 211). Dup? întemeierea statelor feudale, o. fiind crim? important? („fapt? mare”), judecata lui a fost rezervat? domnului („caz domnesc”). Spre deosebire de dreptul germanic medieval, dreptul vechi românesc, urmînd concep?ia dreptului roman, cerea, pentru existen?a infrac?iunii, pe ling? faptul material ?i inten?ia de a ucide. Toate pravi lele aplicate in ??rile române, incepind cu Synt. Iui Ylastares, au consacrat aceast? concep?ie. Uciderea unui rob constituia o., ca ?i 111 dreptul roman. Documentele muntene ?i moldovene, începînd din sec. 16, dovedesc c? uciderea unui ?igan era pedepsit? ca o. Robul, fiind persoan?, era capabil s? s?vîr?easc? o. El r?spundea penal pentru fapta lui, iar st?pînul lui r?spundea civil pentru desp?gubiri. Pravila distingea 2 categorii de moarte de om: 1. grabnic? (spontan?, din minie) ?i 2. vajnic? (cu chibzuin??). Aceasta reprezint? o. cu premeditare din dreptul modern. Mobilurile crimei de o. în oiinduirea feudal? erau: jaful, dragostea, ura fa?? de clasa dominant?, în special fa?? de dreg?tori, ca reac?ie împotriva nedrept??ii. Marele num?r de o. s?vâr?ite de autori 341 r?ma?i necunoscu?i îndrept??esc îpote/n ca aceste crime aveau un mobil social: exterminarea indezirabililor care c?utau s? p?trund? in ob?te cu încuviin?area ei tacit?. Pedeapsa prev?zut? de pravile, pentru o. era una din acestea sau o combina?ie intre ele: moartea, mutilarea, tortura, ocnn. închisoarea, confiscarea, surghiunul, gloaba. Tentativa era pedepsit?. V. compozit ic ; infrac?iune. ; pedeaps?. P.S. onoare (infrac?iuni în contra ^ i). Din aceast? categorie lac parte: injuria, def?imarea, calomnia, denun?area calomnioas?. Ele au fost prev?zute ?i pedepsite ?i in vechiul drept românesc, uneori f?r? denumire tehnic?, alteori sub diferite denumiri (sudalm?, clevetire), disp?rute ast?zi din limbajul juridic. 1. Sudalm?. Folosit de obiceiul p?mintului, termenul a fost adoptat de pravilele sec. 17. Acestea d?deau un sens foarte larg termenului s. ?i clasificau diferitele expresii ?i ac?iuni ultragiante in dou? categorii: a. mari ?i b. mici. a. Erau s. mari: t?ierea b?rbii cuiva, in batjocur?; retractarea unui act de danie f?cut cu zapis în public: imbrincirea cuiva cu inten?ia de a-1 umili; suduirea unei persoane, de c?tre mai mul?i, 111 public ?. a. b. Toate celelalte s. erau considerate mici. S. se pedepsea, dup? aprecierea judec?torului, cu sanc?iuni care variau de la gonirea de pe mo?ie piu? la t?ierea capului, dup? gravitatea infrac?iunii ?i starea social? a infractorului. Suduirea domniei se ,,certa” cumplit. Prav. cond. nu mai folose?te termenul de s. in în?eles atit de larg; ea pedepse?te cu b?taia pe acela care înjur? pe judec?tor, afar? de cazul eind judec?torul il înjurase mai înainte (VII, 6). Manualul lui Donici nu se mai ocup? de s. L. Car. calific? drept ,,necinstitor” pe cei care injuriaz? ,,cu cuvintul sau cu fapta" ?i-i pedepse?te dup? m?rimea faptei ; pedeapsa aplicat? const? in dare de bani, b?taie, închisoare, surghiun, dup? voia judec?torului (V, 9, 1 — 4). Cond. crim. aplica pentru aceea?i fapt?: globirea la cutia milelor, surghiun la o m?n?stire pe timp hot?rit ?i b?taia la poarta cur?ii gospod (§ 262). 2. Def?imarea. Spre deosebire de s., care era o injurie prin fapta sau vorbe (in ultimul caz un termen de dispre? sau o invectiv?, f?r? a cuprinde imputarea unui fapt precis), d. se referea la 1111 fapt determinat, indiferent dac? imputarea era exact? sau nu. a. Infrac?iunea de d. consta 111 stricarea faimei cuiva, in public, verbal sau în scris. F?r? a cunoa?te aceast? denumire tehnic?, pravilele sec. 17 prevedeau d. ?i o sanc?ionau cu alungarea infractorului din sat, rareori cu trimiterea lui la ocn?. Obi?nuit, def?im?torul „r?minea f?r? de cinste”, adic? î?i pierdea orice credit, dar cind arunca cuvinte grele pe uli?i, 111 gura mare, sau f?cea acest lucru in scrisori scrise ,,cu vicle?ug”, incercind astfel s? strice reputa?ia cuiva, era purtat prin tot tirgul ?i înjosit. Manualul lui Donici pedepsea cu b?taie ?i închisoare pe „cel ce va g?si hirtie scris? cu ocar? ?i batjocur? ?i 1111 o va rupe îndat?, dup? cuviin??, socotindu-sâ ca un împreun? sîrguitoriu spre def?imarea celui de aproape”, atit el cit ?i cel care a scris-o (XLI, 22). b. D. era cunoscut? ?i ca sanc?iune. Cond. crim. prevedea c? cel ce se ridica împotriva st?pînirii era pedepsit, împreun? cu complicii s?i, ,,cu pierderea cinului ?i a evgheniei ?i cu def?imare in fa?a ob?tirii prin iinbr?care de sucman”. Aceea?i pedeaps? se aplica ?i aceluia care împingea la desl'rîu pe o fat? încredin?at? lui spre educare, c. ?i actele puteau fi def?imate (V. înscrisuri). 3. Calomnia; denun?area calomnioas?. F?r? denumire tehnic?, aceste infrac?iuni au existat în trecut, constînd intr-un atac nedrept, s?vir?it prin vorbe în public (calomnia) sau în scris (denun?area calomnioas?> împotriva unei persoane, punindu-i in sarcin? fapte determinate ?i neap?rat mincinoase (ceea ce le deosebe?te de d.) cu privire la via?a sa ob?teasc? sau particular?. Obiceiul p?-mîntului a sanc?ionat atit c., cit ?i d.c. cu însemnarea vinovatului în frunte cu fierul ro?u. Termenul de c. este deseori întîlnit în documentele redactate în limba latin?. Pravilele sec. 17 pedepseau c. ?i d.c. Pedepsele pentru e. erau l?sate la aprecierea judec?torului. In timpul ocupa?iei Olteniei de c?tre austrieci, c. la adresa Cur?ii imperiale se pedepsea cu surghiunul. C. se practicau pe o scar? mare ?i cu consecin?e grave. De aceea s-au f?cut proteste dîrze împotriva lor. Astfel, boierii olteni se plîng contelui Walis c? au fost bîrfi?i 342 ,.prin uritc si nedrepte dela?iuni ?i chiar prin calomnii, numai cu scopul dc a fi pedepsi?i ?i surghiuni?i din patrie” ?i cer s? se Iac? o anchet? pentru restabilirea adev?rului; boierii munteni, printr-un arzmahzar trimis la Poart? prin pa?a de Silistra. cereau ca orice c. la adresa domnului ,,s? fie cercetat? prin .judecat?’* ?i numai ,,de a se g?si vinovat cel reclamat, s? se arate vinov??ia iui prin anafora c?tre înaltul Devlet ?i s? hot?rasc? pedeapsa iui; dac? ins? nu si* va g?si vinovat, s? dobindeasc? dreptatea lui ?i s? se pedepseasc? calomniatorul’’. L. Car. pedepsea pe cel care chema in judecat? penal? pe un nevinovat cu o pedeaps? asem?n?toare cu aceea pe care ar fi primit-o piritul, dac? acuza?ia s-ar fi dovedit adev?rat? (V. 7. 1 --2). Coiul, crini, pedeapsea cu „globirea la cutia milelor sau cu închisoarea la o m?n?stire pe o hot?rit? vreme, sau dc va fi din pro?ti, cu b?t?i la poarta cur?ii”, pe cel ce se f?cea vinovat de v?t?marea cinstei cuiva (§ 262). L Aceea?i legiuire denumea eleveiirc orice pir? neîntemeiat? pe care cineva o f?cea la judecat? ,,pentru vreo vinov??ie criminaiicease? care s? dovede?te a fi neadev?rat?”. Autorul ei ,,cade supt vinov??ia clevetirii ?i se osindj?te cu taftopalie'*, rinduin-dn-se — ca ?i sub regimul Car. — acceasi pedeaps? ce s-ar fi aplicat celui învinuit, dac? cele afirmate despre el s-ar fi dovedit adev?rate ($ 23v). T.Y. o])â<‘iiia?i. Obliga?ia locuitorilor din ?. Rom. de a da visla?i pentru cor?biile care aprovizionau Imperiul otoman (sec. liî —17). Ln Mold. aceea?i obliga?ie se numea „oameni de ?eici” 7 . N.S. ojH)7-i?ie. în dreptul modern, o. e o cale do atac ordinar?, prin care partea împotriva c?reia s-a pronun?at o hot?rire in lips? poate cere aceleia?i instan?e s?-?i retracteze hot?-rîrea. in vechiul nostru drept consuetuuinar o. 1111 era organizat?. La finele unor hot?rîri date in lipsa piritului, dup? examinarea probelor prezentate de reclamant, intilnim formula: „iar cui ar p?rea cu strimbul s?-?i aduc? dircsili înaintea domnii melc”, pe cind în altele, pronun?ate in acelea?i condi?ii, citim: ((s? nu aib? de acum înainte niciodat? a mai piri” . Prav. eond. reglementeaz? o. 111 favoarea aceluia ,,care de vreo nevoie n-a putut veni la judecat?” (VIII, 4). Donici prevede, de asemenea, c? .,de se va întimpla s? lipseasc? o parte ?i >? va da hot?rirea, atuncea acea hot?rire nu are nici o t?rie” (II, 12). L. Car. ?i C. Cal. nu se ocup? de o. O.S. oprire. V. m?sur? de asigurare. ora?. A?ez?ri omene?ti importante, centre me?te?ug?re?ti dezvoltate, centre comerciale, administrative, politice ?i culturale. O. medievale s-au format prin urbanizarea treptat? ?i lent? a unor a?ez?ri rurale care beneficiau dc condi?ii geografice ?i economice favorabile. Unele din accstea s-au n?scut prin aglomerarea unor categorii de me?te?ugari care satisf?ceau cu produsele lor necesit??ile popula?iei din regiunea limitrof?. Altele s-au format din dezvoltarea unor centre de schimb sau tîrguri periodice, situate de obicei la limitele regiunilor de ?es ?i deal, regiuni care furnizau produse diferite, sau pe drumurile principale de comer?. Aceste dou? c?i au conlucrat adesea in gr?birea procesului dc urbanizare, prin dezvoltarea pie?ii locale atît prin vinzarea produselor me?te?ug?re?ti realizate, cit ?i prin aducerea pe aceea?i pia?? a materiilor primei necesare me?te?ugarilor. Schimbul ?i produc?ia me?te?ug?reasc? au fost factorii principal în procesul de apari?ie ?i dezvoltare a o. Alt? serie dc o. (Cluj, Satu Mare, Timi?oara, Roman, Tirgovi?te etc.) s-au n?scut 111 jurul sau la ad?postul unor cet??i sau cur?i domne?ti fortificate, unde exista deci un ccntru politic, care oferea atît protec?ie, cit ?i pia?? de desfacere pentru produsele necesare personalului cet??ii sau cur?-ii domne?ti, centrele 343 politice stimulind în aceste cazuri schimburile economice. în Trans. au mai existat ?i alte c?i de formare a o.: din a?ez?rile miniere in care erau adu?i speciali?ti pentru‘exploatarea acestora (Baia Mare, Turda, Dej sau Rodna) sau in jurul unei re?edin?e episcopale, ca în cazul ora?elor Oradea, Cenad sau Alba Iulia. Cele expuse mai sus nu exclud, se în?elege, posibilitatea interdependen?ei sau conlucr?rii dintre c?ile amintite, în Trans., unele o. s-au dezvoltat pe urmele vechilor a?ez?ri (municipii ?i castre) din Dacia roman?. Cel din?ii o. transilv?nean men?ionat în documente este Turda (Potaissa, 1075, C); urmeaz? Oradea (1091, C), Alba Tulia (Apulum, 1097, C), cetatea Orod (Arad, 1132, C), Cluj, (Napoca, 1173, C) etc. Dup? colonizarea sa?ilor, apnr in Tran. o. noi, ca : Bra?ov, Sibiu. Sighi?oara, Sebe?, Or??tie ?i Media? in sudul ?i centrul provinciei, iar c?tre nord Rodna, Dejul ?i Bistri?a. Unele o. din ?. Rom. ?i Mold. s-au întemeiat înaintea constituirii statelor feudale române?ti, altele apar 111 cursul sec. 14 — 15 sau mai tîrziu, datorit? unor condi?ii economice specifice fiec?rei regiuni. în ?. Rom., cel mai vechi o. este Cîmpulung, format înainte de constituirea statului feudal. Slatina este men?ionat? în documente la 1368, cu ocazia acord?rii unui privilegiu comercial, prima men?iune despre Pite?ti esle din anul 1388, iar despre Rimnicu Vilcea de la 20 mart. 1388, B. Tirgovi?te, de?i a?ezare omeneasc? veche, anterioar? constituirii statului, este men?ionat? în documente abia in timpul lui Mircea cel Mare. O. Bucure?ti *29 sept. 1459, B ; iar Craiova, 1 iun. 1475, B; Ru?ii de Vede *18 mai 1526, B; Caracalul * ca sat, 17 nov. 1538, B, devine o., ca ?i Ploie?tii, în timpul lui Mihai Viteazul. în Mold., Baia pare a fi prima a?ezare or??eneasc?; Tirgu ?iret ?i Hîr-l?ul apar în documente la sfir?itul sec. 14, ultimul cu titulatura de curte a mamei lui Petru Mu?at; Suceava ?i Neam?* 10 febr. 1388, A ?i respectiv la 5 ian. 1393, A; Roman, 30 mart. 1392, A, ca cetate de scaun, Bac?ul la începutul sec. 15, ca punct de vam? de margine, pentru schimburile comerciale cu Trans., Cimpulungul la 11 apr. 1411, A; iar tîrgul Ia?ilor cap?t? caracteristici urbane la 25 mai 1434. La 8 oct. acela?i an, avea curte domneasc?, iar capital? devine sub Alexandru L?pu?neanu. Gala?i * 23 sept. 1445, A. Toate o. constituite înainte de formarea statelor feudale române?ti au devenit domne?ti, fiind a?ezate pe p?mîntul care apar?inea de drept domnului (dominium eminens), iar celelalte, pe m?sura constituirii lor. O. constituiau o comunitate autonom? care depindea direct de domnie. Atit în Mold., cit ?i în ?. Rom., unele o. devin boiere?ti sau m?n?stire?ti, prin daniile f?cute de domni în sec. 18 pîn? la jum?tatea sec. 19. Unii domnitori au încercat s? împiedice acest proces: N. Mavrocordat a luat m?sura ,,s? se strice daniile ce s-au f?cut de domnii de mai curînd, cu împu?inarea locurilor tîrgurilor domne?ti”, aceasta deoarece „tîrgurile sînt ale ??rii, st?t?toare în veci, ce nu s? cade a le da, numai domnii au datoria s?-?i ia veniturile, iar locul r?mîne tot a ??rii”. Or??enii au dus o lupt? permanent? cu ace?ti feudali pentru a-?i rec?p?ta autonomia pe care o avuseser? înainte de danie. Lupta s-a dus ?i cu ajutorul breslelor î de meseria?i ?i prin intermediul epitropiilor î or??ene?ti. In Trans.. o. au fost libere. Cel ce locuia mai mult de un an într-un o. sc?pa de sub dependen?a feudalului. O. au jucat un rol de seam? în via?a economic? a celor 3 ??ri române. Structura o. a fost modificat? substan?ial de me?te?ugarii mai iscusi?i, mai întreprinz?tori, care au organizat mici manufacturi, legate mai mult de produsele agroalimentare ?i de nevoile casnice ale locuitorilor. încep s? se instaleze în o. mori domne?ti, mori boiere?ti, mori m?n?stire?ti, topitorii de in ?i de cear? etc., pentru satisfacerea nevoilor popula?iei, dar ?i pentru export. Astfel apar meseria?ii în num?r mai mare: m?celari, croitori, cismari, zidari, l?c?tu?i etc., care ajut? la dezvoltarea vie?ii a?ez?rilor omene?ti. Odat? cu economia de schimb se înmul?esc pr?v?liile, care erau în acela?i timp ?i mici ateliere me?te?ug?re?ti, se formeaz? centre sau pie?e cu caracter permanent, numite pazare (v. bazar). Pr?v?liile se vînd sau se închiriaz? „cu ?tirea tuturor negustorilor”, care, al?turi de me?te?ugari, constitui?i în bresle, încep s? joace un rol de seam? în via?a o. Inst?rindu-se, ei cump?r? case, pr?v?lii ?i chiar mo?ii în afara o. Boierii ?i m?n?stirile, de asemenea, cump?r? case cu pivni?e, pentru a-?i depozita ?i vinde mai u?or produsele de pe mo?ii. Casele se închiriaz? pe bani; din cauza 344 cererii chiriile cresc. Apar ?i speculan?ii de bani, c?m?tarii. într-un document se men?ioneaz? chiar ,,locul ce se cheam? al zarafilor". Treptat, pe m?sura dezvolt?rii lor, o. cap?t? o autoritate administrativa, cu jurisdic?ie proprie. In Trans., o. au avut o autonomie mai mare decît în ?. Rom. ?i Mold. în ?ara Rom. ?i Mold., or??enii erau birnici ?i obliga?i la anumite d?ri speciale c?tre domnie sau feudali (boieri sau m?n?stiri), cind casele lor erau a?ezate pe mo?iile acestora. Domnii au dus o politic? de sprijinire economic? a o. Cu tot aportul fiscal pe care l-au adus o. vistieriei, domnia nu s-a putut sprijini pe ele in lupta împotriva boierilor, decît. la jum?tatea sec. 17. în Mold., o. dipuneau de ocoale î . în Trans., in fruntea o. se afla un sfat ales, format dintr-un jude ?i mai mul?i jura?i, care aveau sarcina s? se ocupe de administra?ia o. ?i de problemele juridice, fiscale ?i militare. 111 ?. Rom., o. erau conduse de un sude? sau jude?, ajutat de 12 pîrgari. Reprezentantul domniei 111 conducerea o. era pirc?labul î , iar în ora?ele cet??i de scaun, 1111 ispravnic, care a c?p?tat puteri din ce în ce mai mari. Î11 Mold., organul de conducere al o. era ?oltuzul sau voitul, ajutat, ca ?i în X Rom., de 12 pirgari. Î11 o. in care o parte din popula?ie era de origine str?in?, func?ionau cîte 2 ?oltuzi, unul ales pentru popula?ia româneasc?, iar cel?lalt pentru popula?ia str?in?, cum a fost cu germanii sau armenii. Pe baz? de în?elegere, in unele o. (Bac?u), ?oltuzul era ales într-un an dintre români, iar in anul urm?tor dintre str?ini. Dreg?torul domnesc care func?iona in administra?ia o. a fost la inceput vornicul, iar cu începere din sec. 16, ureadnicul. Atit 111 ?. Rom., cit ?i in INIold., organele de conducere ale o. reprezentau administra?ia in fa?a domniei, în rela?iile cu marii dreg?tori ?i cu alte o. din ?ar? sau de peste hotare; luau parte la hot?rnicii?, eliberau c?r?i de hot?rnicie; judecau pricini ivite pe teritoriul sau in hotarul o. (ajuta?i de b?trinii ora?ului) între locuitorii o. sau între ace?tia ?i str?ini, treceau în catastihul ? o. toate schimb?rile de proprietate, intervenite prin vinz?ri, cump?r?ri, danii, înzestr?ri, succesiuni, chiar atunci cind dobinditor era domnul. Bibi. : 10, 31, 59, 219. 248. 252, 253, 258. 549, 559, 569, 624, 634, 637 — 639, 647, 659, 672, 675, 676, 683, 70(5, 892, 928, 955, 956, 1 040, 1 094, 1 125, 1 156, 1 162, 1 426, 1 481, 1 483, 1 484,1 551. T. V. orbire. V. mutilare. ordalie. 1. Procedura o., r?spîndita la popoarele primitive, consta 111 supunerea celui b?nuit sau celui indicat de judecat? la o mare suferin?? (foc, ap?, otrav? ? a.), cu credin?a c? zeii, care ocrotesc pe nevinova?i, ii vor da puterea s? reziste. O. au fost practicate in antichitate, 111 India, in Africa, in Grecia etc. Romanii au respins o., procedur? barbar? ?i mistic? de pe urma c?reia sulereu mai ales nevinova?ii. în Europa medieval?, o. au fost introduse de popoarele germanice. Ele au fost practicate ?i de slavi (ru?i, polonezi, cehi, sirbi). Numele acestei proceduri, derivat din cuvintul anglo-saxon ordal („judecata lui Dumnezeu”; or „mare” — daci „judecat?”) care a dat pe germanul Urteil „judecat?", dovede?te filiera germanic? prin care a p?truns 111 Europa. De?i întemeiate pe credin?e pagi ne, o. au fost adoptate de biserica catolic?, explicind c? Dumnezeu, in interesul drept??ii, poate realiza abateri de la legile naturii (minuni). In Trans., o., care p?trunseser? prin practica german? preluat? de unguri direct sau prin slavi, au fost sprijinite ?i supravegheate de biserica catolic?. Exercitind o presiune moral? asupra poporului, o. au fost folosite de biseric? pentru a-?i justifica amestecul ;in via?a laicilor. Pentru Trans., s-a decis c? o. vor putea fi practicate numai 111 fa?a capitlului catolic din Oradea, unde era episcopie catolic?. Acolo, la începutul sec. 13, s-au trimis numeroase cazuri In care s-au Îndeplinit o. Registrul de la Oradea, între anii 1208—1235, este cel mai vechi document european relativ la o. El cuprinde detalii privind 389 de cazuri, în special penale, dar ?i civile, judecate cu proba fierului ro?u (examenum ferri candentis). în Trans., dintre toate formele de o., nu s-au folosit decît 3 : fierul ro?u, apa (examenum aquae) ?i duelul judiciar. Se ardea fierul pîn? la ro?u, iar b?nuitul trebuia s?-l duc? 111 mina dintr-un loc 111 altul, conform indica?iilor. Mina se lega apoi cu o la?? care se pe- 345 cetluia. Dup? un timp (cea 8 zile), desf?cindu-se bandajul, dac? arsura nu era vindecat?, b?nuitul era socotit vinovat ?i condamnat. Ca efect inlirzi.it. al Conciliului de la Latran (1215), care a interzis clerului participarea la administrarea o., procedura aceasta a fost interzis? ?i in Trans. in anul 1279; totu?i a continuat duelul. 2. Duelul judiciar (iudicium duclli) ap?rut in sec. 12, poate chiar în sec. 11. men?ionat apoi in Bula de aur (1222), interzis de Matei Corvin In 1486 (care-1 permite mimai intre militari) apoi de Vladislav II (1492), practicat totu?i pin? in sec. 17, era utilizat, de asemenea, mai ales în pricini penale, dar ?i în pricini civile: ins? nu s-a practicat in procese judecate in fa?a instan?elor ecleziastice, ci în fa?a instan?elor laicc. Instan?a hot?ra data ?i locul duelului prin al c?rui rezultat trebuia s? se exprime voin?a divin?*’. P?r?ile luptau personal sau prin reprezentan?i, potrivit hot?ririi instan?ei; clericii ?i femeile luptau prin reprezentan?i. De obicei nu luptau personal nici marii feudali. Astfel, intr-un proces relatat in actul de la 16 sept. 1281, C, p?r?ile (episcopul Trans. ?i un comite) au luptat prin lupt?tori reprezentan?i, pentru un p?mint ?i o desp?gubire, o. De?i practicate pe teritoriu} Trans. de c?tre o popula?ie str?in?, cu sprijinul regalit??ii ungare ?i al bisericii catolice, o. au r?mas str?ine poporului român, care a r?mas credincios vechilor sale obiceiuri de tradi?ie roman?; ius valachicum nu cuno?tea o. Cazurile sporadice de români care apar in Registrul de la Oradea arat? c? românii, cind se judecau cu str?inii, erau obliga?i s? suporte o., dar nu prin aplicarea lui ius valachicum. Tot astfel, duelul n-a fost practical de românii din Trans. Duelul, pe ling? c? era necunoscut in ius valachicum. era incompatibil cu starea social? a românilor (aservi?i).·O. n-au fost folosite de români in nici una din ??rile române. Nu exist? document sau alt izvor iu sens contrar. Dimpotriv?. D. Cantemir arat? c? moldovenilor, de?i înclina?i spre gîlceav?, ..vorba dud nu le este cunoscut?”. Românii, continuatori ai tradi?iei juridice romane, au avut ?i ei repulsie fat? de o., dup? cum v?de?te lipsa oric?rei urme din aceast? procedur? in ius valachicum sau in obiceiul p?mintului. Bibi.: 528, 560, 632, 731. 856. 1 064. P.s.-Y.?. orîanolroiie. Prima o. a luat fiin?? in ?. Rom. clin ini?iativa lui AL Ipsilanti ?i a func?ionat pe ling? biserica ..To?i Sfin?ii*' din Bucure?ti. Mihail Su?u, printr-un pitac, nume?te pe,,doltoru Policlironie“ medic la o. ..cu leafa [. . .] dup? obicei” ?i aduce aceasta la cuno?tin?a boierilor epitropi. în o. erau ad?posti?i ?i îngriji?i in primul rînd copii orfani ?i s?raci ?i rareori b?trini ?i v?duve f?r? venituri. Veniturile o. se alimentau din cutia mileij. Pentru acoperirea cheltuielilor, domnitorul rinduie?te 111 favoarea o. o tax? de o para la fiecare cot de stof? vindut, ,,?i aceea?i para s? o ia iar??i post?varii de la cump?r?tor cind il vor vinde*'. Alexandru Ipsilanti încuviin?eaz? deschidcrea'unui num?r de bragagerii, care trebuia s? aduc? la o. un venit anual de 600 de taleri pentru copiii ce se cresc prin mahalele'*. Domnitorul Constantin 11-ingerli, cu încuviin?area sfatului de ob?te, închina o. din Bucure?ti m?n?stirea Strehnia. ..ca s? serveasc? la cheltuielile de între?inere a copiilor s?raci*·. Au mai fost in ?. Rom. ?i ini?iative particular.*: Maaea brutarul, ,,seimen bulucb??esc din breasla sp?t?riei^, a înfiin?at o o., care ,,a început a da odihn? ?i hran? pruncilor s?rmani f?r'de p?rin?i”. Ea a func?ionat pe ling? biserica din mahalaua ,,Popii Radului”, care fusese construit? cu cheltuielile acestuia. Pentru aceast? danie, domnitorul a acordat fondatorului o. diverse scutiri de d?ri. în Mold., printr-un hrifcov semnat de Al. C. Moruzi in 1804, s-a constituit la Ia?i un asez?mint pentru ocrotirea copiilor s?raci, f?r? p?rin?i. Pentru sus?inerea lui s-a dat din veniturile vistieriei cite 4 000 de lei pe an. Î11 fruntea asez?mint .ului a iost numit? o epitropie? format? din: mitropolit ?i 4 boieri mari care aveau sarcina s? se îngrijeasc? de buna gospod?rire a o.-?i de zidirea unei case proprii. în 1817. Scarlat C.ilim th a înfiin?at cite o comisie sau epilropie a o. in fiecare capital? de ?inut, care nu au dat îFisa rezultate pozitive. C. Cal. se ocup? de legatele destinate o. ($ 843). precum ?i de drepturile Caselor publice ?i o. la averea unui decedat f?r? mo?teni'ori 962 ?i 1 1M5). T.V. 346 orîudar (Mold.. soi*. 18 — 19). Arenda?ul monopolurilor feudale ale si?pinilor de mo?ii (s? fie volnic ,,a pune orindari [...] ca s? vin/? tot felin 1 de b?uluri”). Monopolul vînz?rii vinului ?i rachiului se munca ?i .,orinda paharului”. N.S. oîinduial?. V. rinduialâ. tort., înseamn? sfert ?i indic? — sub aspect monetar — o pies? de argint cu o valoare relativ? de 1'4 din alt? moned? (leu, piastru. taler, gulden). Totu?i, valoarea m«>-nede.i s-.. men?inut in jurul cotei de 10 parale. A avut o larg? circula?ie 111 ??rile german.>, în Poloni·.». Turcia, iar 111 spa?iul românesc a ap?ru! 111 sec. 16 ?i s-a men?inut pin? in pragul sec. 19. A servil ca moned? divizionar? metalizat?, „ort b?tut’’, ?i de asemenea ea moned? teoretic?. în cele 3 ??ri romane, unde a cunoscut o intens? circula?ie, o. a fost instrument de plat? in tranzac?ii comerciale, pentru vam?, pentru d?ri (,,ortul de cas?’*, o. v?t??esc. o. st?rostesc). Folclorul românesc il mai p?streaz? în expresia „ortul popii” ?i in termeni deriva?i ca .,ortac'?f, „ortomair’, cu func?ii semantice deosebite. A.C. I ort sl?rostesc (Mold.) ?i v?l??esc (?. Rom.). Tax? pl?tit? de circiumile ?i de scaunele de carne din ora?e, care era încasat? de starostele de negustori 111 Mold. ?i de v?tafii de m?celari ?i de circii-mari 111 ?. Rom. N.S. osînd?. V. pedeaps?. osluh; osluliar. V. neascultare. o?tean. Y. voinic. J ot?stiii?. Rent? feudal? pl?tit? st?pinilor pâmintului de c?tre st?pinii vi?ei de vie· Termenul o. * sept. 1491 — aug. 1492, B: cu sensul neîndoielnic de vin?rici? boieresc sau m?n?stiresc apare in sec. 17. Documentele sec. 18 înregistreaz? frecvent o. priu expresii ca: „dijma p?mintului’’, .,hacul p?mintului’ , ..ota?tina din vinuri”, „zeciuiala p?mintului”, „ota?tina p?mintului”, „adetul p?mintului’', „ota?tina mo?iei sau ota?tina viilor”. Distinc?ia dintre o. — rent? feudal? — ?i vin?rici domnesc este adeseori subliniat? 1*1 documente. Distinc?ia rezult? ?i din cuantumul diferit. De regul?, cuantumul 1». era de o vadr? din 20 ?i se achita fie in natur?, fie in bani, dup? interesul ?i puterea economic? a p?r?ilor. Uneori, st?pinii solului reu?eau s? impun? ??ranilor o cot? superioara: „din zece vedre de vin o vadr?”. Acela?i interes — în spe?? al st?pînului de mo?ie — dict;*# uneori fixarea o. în bani la pogon, deci o a treia modalitate de plat?. Domnii au încercat s? men?in? o. la o cot? fix? ?i unic? pe ?ar?. în 1744. se pare c? o. a fost legalizat? ia 1/20 sau 5% din produc?ie. Desfiin?area vin?riciului, ia 26 iun. 1831, nu a atins ?i o,, care, ca venit privat, a supravie?uit /?·?r/. org., cuantumul ei oscilind intre 1,50 ?i 5 lei vechi pe pogon sau 1/2U vedre. Y. embalic; nogon?rit. A.C. oteup. Concesionarea unor servicii publice produc?toare de venituri (po?tele, v?mile, ocnele, încasarea anumitor d?ri ). Termenul este aplicat ?i institu?iei concesionare, în a doua jum?tate a s;‘C. 18. O. se scoteau la mezat sub supravegherea marelui vistier, termenul concesiei fiind de maximum 5 ani. Concesionarii (otcupciii sau otcupcicii) erau de obicei str?ini (greci, armeni, balcanici;, care din ei?tigurile realizate cu o. î?i cump?rau pitace de boierie ?i mo?ii. In perspectiv? istoric?, domnii fanario?i pot fi considera?i, cuiu a f?cut Vaillant, ca otcupcici (fernuers-genâraux) investi?i de sultani pentru veniturile ??rilor române. D.L. otr?vire. O. (introducerea unei substan?e în organism care poate provoca moartea) a fost deseori folosit? in via?a public?, de domn împotriva unor adversari 347 politici, de boieri împotriva domnului. Pravilele sec. 17 pedepseau „cu cumplit? certare’’ pe cei ce ucideau cu otrav?, socotindu-i mai periculo?i decît pe cei ce ucideau „cu sabia sau cu alt? arm? Pedeapsa se r?sfringea ?i asupra urma?ilor lor: „înc? ?i cuconii lui, ce vor r?minea peurm?, vor fi neputearnici, f?r? nice de o cinste ?i ru?ina?i înaintea tuturor”. C. pen. Ips. pedepsea ca pe un uciga? atît pe otr?vitor, cit ?i pe cel ce prepara otrava, o ?inea sau o vindea, cu scopul de a omori pe cineva. Acela?i cod pedepsea cu surghiunul la o m?n?stire pe cel care, f?r? chibzuial?, d?dea unei femei ,,siliption”, din care cauz? aceasta murea. Divanul ?. Rom., de asemenea, a trimis la m?n?stirea Dintrunlemn din Vilcea, în surghiun, pe tin?ra Stana, descoperit? c? a voit s? otr?veasc? pe Ecaterina Caragea. Ca o m?sur? de securitate public?, Nicolae Caragea a poruncit ca otrava s? nu se mai vind? decît în spi?erii, cu r?spundere legal? pentru spi?eri. Cond. crim. osîndea ca pe un uciga? pe cel ,,ce cu ad?pare de otrav? va face ucidere·’; la fel ?i pe acela care punea la dispozi?ia alluia ,,bani sau unelte, sau otrav?, spre omorîrea cuiva”. Aceea?i condic? pedepsea tentativa de omor prin o. numai cu b?taia in public, citirea faptei ,,întru auzul ob?tiei în trei rinduri” ?i închiderea condamnatului la o m?n?stire „unde s? aib? a sluji în hot?rît? vreame” (§ 213 — 214. 219). T.V. P paguba. Pierdere material? pricinuit? cuiva cu sau f?r? voie. S?vîr?it? f?r? voie, nu atr?gea r?spunderea penal? a autorului ei. în caz de r?spundere penal?, împlinirea p. avea un caracter secundar. în evul mediu românesc, atît obiceiul p?mîntu-lui cit ?i pravilele s-au îngrijit ca p. s? fie împlinite integral, iar în unele împrejur?ri, îndoit sau chiar întreit. Dac? cineva împrumuta un bou pentru arat, numai în cazul cînd moartea acestuia survenea la un alt loc de munc?, neconvenit de p?r?i, împrumutatul era obligat s? pl?teasc? boul deplin. Dac? cineva fura un plug sau un jug ?i acestea erau p?zite de el acas?, ho?ul era obligat s? pl?teasc? „cite 12 aspri pe zi [...] sau cît se va da unui om ce lucreaz? pe zi’’, socotindu-se aceasta din ziua cînd s-a s?vîr?it furtul, pîn? la restituirea uneltelor, asem?n?tor cu daunele cominatorii din dreptul modern, f?r? sanc?iune penal?. Pravilele se ocupau analitic de diferitele situa?ii în care se cuvin desp?gubiri pentru p. produse, prev?zind acoperirea lor sub diverse forme (obliga?ia uciga?ului de a hr?ni pîn? la majorat pe copiii victimei) ?i urcîndu-le cuantumul, în general, în caz de repetare a infrac?iunii. La desp?gubire se asociau adesea ?i pedepse corporale ca b?taia cu toiagul, mutil?ri, „pecetluirea în min?” ?.a. C. pen. Ips. reglementeaz? p. în cazul unui rob mort dup? vînzare. Prav. cond. prevede c? so?ul care nu depune aceea?i grij? în salvarea zestrii so?iei de la tilhari, foc sau cutremur, pe care se dovedise c? o pusese pentru propriile lucruri, este obligat s? o pl?teasc? deplin. De asemenea, fratele care pricinuia p. în administrarea zestrii surorii sale (XIX, 6 ?i 7). Problema r?spunderii pentru p. cauzat? nu era bine l?murit? in vechiul nostru drept: r?spunderea civil? pentru fapte penale era în general reglementat? dup? cum s-a ar?tat mai sus. Dar nu erau trecute cu vederea nici r?spunderea pentru fapte ilicite, f?r? coloratur? penal?, ?i nici r?spunderea contractual?. Cu timpul no?iunile încep s? se precizeze. Astfel Donici, în titlul pentru Vini, prevede c? „din han sau din circium?, perind lucrul cuiva, s? învinov??esc hangiul ?i cîrciumarul”, regul? care este aceea?i cu cea prev?zut? de art. 1 623 a C. civ. din 1865, ?i consacr? r?spunderea pentru cazul depozitului necesar. Iar L. Car. reglementeaz? principiile responsabilit??ii civile pentru fapte ilicite, inten?ionate sau numai culpabile, pe carc mai tîrziu le întilnim în C. civ. (art. 998—1003) ?i prevede, cu privire la responsabilitatea contractual?: „în verice a?ez?mînt, cine nu va p?zi toat? tocmeala [...] nu este dator paguba celuilalt”. C. Ca/., in cap. „Despre des-d?unare” (§ 1 723 — 1 770), se ocup? pe larg, atit de responsabilitatea contractual?, cît ?i de cea delictual?. Cond. crim. a Mold., ocupîndu-se de responsabilitatea penal? ?i de cea civil? în cazul punerii de foc, prevede c? dac? cineva pune foc gospod?riei altuia ?i se dovede?te c? vinovatul a pus foc în mai multe rinduri, sau a f?cut-o dinadins, în scopul de a pr?da cu aceast? ocazie, sau cînd focul pricinuie?te „o mare pagub?, atuncea vinov??ia easte mai mare ?i pedeapsa mai cumplit?”, vinovatul fiind b?tut pe uli?ele ora?ului ?i obligat s? suporte „paguba pricinuit?”, urmînd s? fie închis la groapa ocnii pe termen de 6 ani (§ 231, al. 1). T.V. 349 paharnic; var. peharnic, paharnic. 1. Mare dreg?tor, existent la curtea domnilor români, ca la toate cur?ile monarhilor feudali : francezi, unguri, bizantini etc. El a avut 2 denumiri: p. de la peharnic ?i cca?nir de la ceasnik. Un al treilea termen picernic îl întilnim Intr-un singur document. Prima denumire a circulat mai des în T. Rom. ?i mai rar în Mold., iar a doua invers. Denumirea de p. a fost, se pare, împrumutat? de la slavii de sud: din Serbia sau Bosnia; cea de cea?nic, de la poloni sau de la lituanieni, in cursul sec. 17, denumirea de cea?nic a fost treptat înlocuit? de cea de p., sprijinit? de cuvintul pahar, p?truns în limba român? vorbit?. Dreg?toria dateaz? din sec. 14 ?i, respectiv, 13. 2. Atribu?iile care au determinat apari?ia dreg?toriei au fost: grija de b?utura domnului atît pentru aprovizionarea pivni?elor domne?ti, cit, mai ales. ca b?utura domnului s? nu fie otr?vit?. P. ?i subalternii s?i trebuia s? guste in prealabil b?utura domnului, s? ia ,,credin?a”. Cu timpul, atribu?iile s-au înmul?it: p. administra viile domne?ti, supraveghea pe cele particulare, percepea dijma vinului cuvenit? domnului, judeca pricinile ivite in leg?tur? cu viile, mai ales in Mold., comanda cetele de p?h?rnicei, in special in ?. Rom., iar în a 2-a jum?tate a sec. 17, comanda pe ro?ii sau curteni. Subalternii p. erau: al doilea p., pivnicerul, cuparul, iar in Mold. ?i al treilea p. Avind subalterni, el a primit înc? din sec. 16 titlul de mare p. ?i rang de mare dreg?tor. M.p. nu servea pe domn la mas? decit în zile de mare s?rb?toare, in restul zilelor fiind înlocuit de subalterni. Rangul s?u în ierarhia marilor dreg?tori era înalt: f?cea parte din sfatul domnesc, fiind (111 sec. 17) al ?aselea mare dreg?tor iu ?. Rom., iar in Mold., al ?aptelea. în Mold. a existat ?i un cea?nic al doamnei, care a d?inuit ?i in sec. 16, dar nu mai exista pc vremea Jui Dimitrie Cantemir. o. De?i m.p. nu avea salariu, veniturile lui erau importante. în ?. Rom., el primea plocoane de la p?h?rnicei, numero?i ?i înst?ri?i. Mai primea venitul. numit p?h?rniciaj, constind intr-o cantitate însemnat? de vin (1 000 vedre) de la proprietarii de vin. în Mold., m.p. primea de la fiecare proprietar un plocon cind ii da autoriza?ia f?r? de care nu putea s? culeag? via. în plus, el avea un marc venit de la st?rostia de Cotnari, unde strîngca zeciuiala cuvenit? domnului ?i anumite d?ri pe vinurile vindute. A existat si in Mold. ,,venitul p?h?rniciei" men?ionat tirziu. dar existent dinainte; acest venit consta într-o dare pe butea de vin intrat? 111 Ia?i. Prin hrisovul din 1751, m.p. a mai primit 1/2 din ortul stârostese perceput de starostele de Putna, care a fost împ?r?it intre el ?i p. 11. Venitul p?h?rniciei a fost ultima oar? confirmat prin hrisovul din 1775 al lui Gr. Ghica, dar a fost luat de la m.p. ?i dat m?n?stirii Sf- Spividon din Ia?i pentrn spital. 4. Î11 a doua jum?tate a sec. 18, ni. p. pierde caracterul de dreg?tor dc curte; in ultimele decenii ale sec. 18, atribu?iile lui de la curte au rost Lot mai mult exercitate de un alt dreg?tor, cuparul. Acesta a f?cut ca m.p. s? r?min? un dreg?tor f?r? atribu?ii, 1111 boier cu titlu f?r? dreg?torie. I*. II strîngea dijma de pe locul domnesc din Hu?i pin? la 1755, cînd C. Racovit? a d?ruii-o episcopiei locale. P.S. palcr (Tu.rv. ‘cc. 17—î 9). 51 ].i i.\ c ·. 1 ctc ri iun gen de v?tafi) ai muncii iobagilor ; avu.u \(c t't ’a tUp.ni ta Lctâ ?i i? gkLcasc? pe cei nesupu?i. X.S. palm?? \ 'nitiite ele m?sura a lungimii egal? ci; distan?a dintre extremitatea degetului mare ?i a clegeliiliii mic al palmei larg deschise. împreun? cu pasul, degetul ?i linia p. a f?cut parte din sistemul stinjcnului, reprczcntir.d 1/8 dintr-un stinjen, adic? 0,2458 m în ?. Rom. ?i 0.2787 m in Mold. În sec. 10(1855). sistemul stinjenului fiind organizat dup? principiul zecimal, p. a devenit a zecea parte dintr-un stinjen. P. s-a folosit si pentru a indica o lungime mic? in expresii de genul : ,,nici o palm? s? nu sc întind?“. A.C. pan. V. jupan pandur. 1. In ?. Rom. întilnim p. documentar cu sensul de haiduci, veni?i din ??rile vecine, pentru prad?: c? veneau, in acea vreme, din afara hotarelor, nc-o do\e- 350 de?te im documcnt al Iui Alexandru Cucoinil, privind scutirea de u?ri a satului Tismana, apar?inind m?n?stirii cu acela?i nume. In prima jum?tate a sec. 17 ap?ruser? mai întîi in Slovacia, ca armat? regulat?, f?cindu-se cuuoscu?i prin. vitejie, apoi ?i în celelalte ??ri aflate sub st?pinire austriac?, in acela?i timp, ii intilnim ca ap?r?tori ai hotarelor în regiunea dintre Mure?, Tisa, Dun?re ?i Sava. De aci au trecut ?i în ?. Rom. Pe vremea lui Miliai Cantacuzino (1770), intre „c?pit?niile” ?i elementele militare ale jude?ului Arge? (Lovi?tea, Pite?ti, Vin?tori) sint pomeni?i ?i p. jude?ului. Principalul obiectiv urm?rit la înfiin?area p. era paza de ho?i ?i prinderea lor. în acest scop, p. erau organiza?i pe jude?e. Pentru paza de ho?i a jud. Ilfov se l?saser? 15 p. pe ling? sp?t?rie, iar pentru alte jude?e mai expuse, cum era Arge?ul, num?rul lor era de la 20 la 30. Pentru serviciile aduse ??rii, p. primeau ca „ermilic” (ra?ie) cite 10 parale de fiecare zi, iar c?peteniile lor cite 20 parale pe zi. Sub domnia lui Ion Gh. Caragea, p. s-au r?sculat, împingînd ?i pe ??rani la r?zmeri??, dînd astfel revoltei lor un caracter social. Fiindc?, „din toat? bruma de oaste ce a mai r?mas în ?ar?“ singuri p. mai reprezentau a valoare real?, Caragea a gra?ia t mul?i p. de peste Olt, cu c?r?i de iert?ciune pentru fiecare, spre „a nu mai fi tra?i pentru gre?elile ce vor fi f?cut în vremea r?zmeri?ii”. Num?rul de p. de peste Olt s-a redus la 500 (100 Vîlcea, 150 Jiul de Sus, 250 Mehedin?i), ceilal?i p. pin? la totalul de 2 075 fiind da?i în bir ca rupta?i. Obijduirile ?i nedrept??ile, lipsa de încredere din partea domniei, prigonirile ?i jafurile pe care sint sili?i s? le îndure din partea arenda?ilor greci „fac din panduri factorii mi?c?rii antigrece?ti înaintea mi?c?rii revolu?iei lui Tudor”. în Oltenia, uri corp de p. români serve?te sub comanda lui Tudor Yladimirescu în oastea rus?, in timpul r?zboiului din 1806. in proiectul ru?ilor pentru organizarea armatei din ?. Rom. se prevedea, între altele, si înfiin?area unui corp de 5 000 de p. pentru Oltenia (1812). Dintr-un memoriu întocmit de boierii munteni, afla?i în pribegie la Sibiu, se constat? c? dup? revolu?ia lui Tudor Yladimirescu, corpul de p. a fost desfiin?at, fiind înlocuit cu „arn?u?i ?i al?i str?ini”. T.V. panlir (Mold.). Corp de mercenari localnici ,,ce erau in leaf? din ?ar?”, infiine ?at de Grigore II Ghica la 1727 — 1728. Numele a fost împrumutat din Polonia, und existau „pan?iri care sint cu zale” îmbr?ca?i. Mai tirziu, p. au fost repartiza?i ca sluji" tori pe la ispr?vniciile ?inuturilor, unde f?ceau „slujb? ispr?vniceasc?’\ La 1776 existau 11 steaguri de p., cu un efectiv de 490 oameni ?i 33 de zapcii. La 18 iun. 1800, ispravnicii ?inutului Suceava ,,au a?ezat pe satul Boroaia pan?iri in slujba ispravnicii”. La 1827, ispr?vnicia ?inutului la?i dispunea de 156 p. recruta?i din satele Tab?ra ?i Groze?ti. N.S. para. Moned? de origine turc?, emis? de Murad IV in 1626; ini?ial, pies? de argint reprezentînd 3 ?i 4 accele (1,10 g) sau 1 '40 dintr-un piastru. Apare pe pia?a comercial? româneasc? in sec. 17 ?i se men?ine pin? la introducerea sistemului monetar na?ional. A circulat, o vreme, în concuren?? cu banul muntean, pe care l-a ?i înlocuit, sau cu fenigul în Trans. (1 p. — 3 fenigi). în 1770, sub ocupa?ia ruseasc?, s-au b?tut, in monet?ria de la Sadagura, p. de aram?, in piese de 1 p. (= 3" denghi) ?i de 2 p. (= 3 copeici), purtind stemele al?turate ale T. Rom. ?i Mold., ca recunoa?tere a unit??ii lor. Cursul p. a variat, ca la majoritatea monedelor reale, astfel c? în 1683 valora 1/40 dintr-un taler adic? 3 bani; in 1747, 1/80 dintr-un taler, la 1766, p. avea 2 le?c?i. în sec. 19, cind a fost abolit? pe pia?a intern?, p. nu mai reprezenta decit 3/4 din valoarea ini?ial?. A.C. paraiern?; sin. exopricâ. Ambele denumiri apar în L. Car. ?i C. Cal.; p. cuprin dea toat? averea pe care fem?ia nu ?i-a constituit-o zestre, cit ?i cea cî?tigat? de ea în timpul c?s?toriei prin mo?tenire, legate, daruri, sau 111 alte chipuri legiuite. Femeia avea dreptul de dispozi?ie asupra p. în timpul vie?ii ?i prin testament. L. Car. ?i C. CaL 351 consacrau prezum?ia mucian? prev?zind cu, dac? femeia nu va putea dovedi provenien?a bunurilor parafernale, se consider? c? le-a dobindit de ia b?rbat ?i se cuvin acestuia ?i succesorilor s?i. C. civ. din 1865 nu a men?inut o asemenea prezum?ie. B?rbatul nu putea înstr?ina vreun bun parafernal decit cu înscris încredin?at cu martori din partea femeii aflat? în vîrst? legiuit?. Pentru garantarea p., femeia aveai ipotec? legal? asupra averii b?rbatului. Dup? desfacerea c?s?toriei, ea sau mo?tenitorii ei puteau cere p., iar b?rbatul trebuia s? o întoarc?, afar? de ceea ce s-a distrus datorit? trccerii timpului ori dintr-un caz de for?? major?. O.S. paricid. Uciderea p?rin?ilor sau a celor asimila?i cu ci: ascenden?i, descenden?i, so? (respectiv so?ie) sau oricare rud?. Pravilele sec. 17 calificau ,,ucig?toriu de p?rin?i’' pe uciga?ul oric?ruia dintre ace?tia. Pedeapsa tradi?ional? in dreptul bizantin pentru p. era arderea de viu. Synt. lui Ylaslares, Manualul lui Arm. (§ 2 053), iar mai tirziu Manualul lui Mihai Fotino din 1766 (par. despre omor, nr. 6) ?i Manualul lui Donici (XLI, 8) prevedeau pentru p. aceea?i pedeaps?. La sîrbi. Zalonicul lui Du?an (30, nr. 96) pedepsea pe p. tot cu arderea in foc. Pravilele sec. 17 pentru p. hot?rau „moarte mai cumplit?”: t?ierea mîinii care a ucis, urmat? de tirirea de cozile cailor ?i decapitarea. Nu era considerat p. p?rintele care-?i ucidea fata prins? curvind, nici so?ul sau so?ia care-?i ucideau so?ia sau so?ul, prin?i in aceea?i vin?. De asemenea, nu era considerat p. tat?l care î?i ucidea fiul „pcntruc?-?i va fi lep?dat legea lui Hristos’\ C. pen. Ips. pedepsea p. cu arderea în foc; aceea?i pedeaps? era prev?zut? ?i de Donici (XLI, 8). L. Car. nu se ocup? de aceast? infrac?iune. Cond. crim. o pedepse?te ,.cu cumplit? pedeaps? a trupului, cu b?taia în public pe toate uli?ele ora?ului in trei rînduri” si apoi cu moartea (§ 215). V. biseric?. P.S. parmae. Numele dat în Mold. degetului j, unitate de m?sur?. A reprezentat 1/8 dintr-o palm?f ?i a servit la m?surarea lungimilor mici. V. slinjen. —A.C. pas.vYeche m?sur? de lungime, egal? cu distan?a dintre picioarele unui om mijlociu in timpul mersului. Folosit de romani ?i apoi de toate popoarele europene, p. este men?ionat în documentele române?ti la începutul sec. 16. M?surarea cu p. a fost practica t? în spa?iul carpato-dun?rean înc? din perioada anterioar? întemeierii statelor române?ti; a servit, în principal, la m?suratul p?mintului. Lungimea p. a variat în timp ?i spa?iu. Odat? cu organizarea sistemului legal al stînjenului j (2 m), in sec. 17, m?rimea p. s-a stabilizat: în ?. Rom. la 4 palme (p. mic, 0,9832 m) ?i 6 palme (p. mare, 1,4748 m); în Mold. la 6 palme (1,6725 m). I*. a fost scos din nomenclatura legal? a m?surilor române?ti odat? cu introducerea sistemului metric modern. A.C. pasu?. V. pa?aport. pa?alic. Termen otoman semnificînd: demnitatea ?i rangul de pa??, apoi teritoriul administrativ pus sub cirmuirea militar? ?i administrativ? a unui pa?? cu 2 sau 3 tuiuri. Regimul de p. a fost aplicat în unele regiuni române?ti de grani?? înglobate Imperiului otoman : Dobrogea ?i raialele de pe teritoriul românesc ocupate de turci, ca ?i unele ?inuturi de peste Carpa?i. Otomanii au încercat în mai multe rinduri s? transforme ??rile române în p., dar nu au reu?it; asemenea încerc?ri s-au f?cut pentru ?. Rom. la 1522 sau 1595, dar ele au fost respinse de oastea român? condus? de Radu de la Afuma?i sau Mihai Yiteazul. O nou? încercare a avut loc la 1660, cînd Grigore Ghica î?i manifesta convingerea ferm? c? orice modificare a statului de autonomie al ?. Rom. va declan?a o reac?ie violent? care va dep??i hotarele ??rii, pentru a se transforma într-o nou? edi?ie a evenimentelor din timpul lui Mihai Yiteazul: ,,de vor auzi celelalte ?âri precum c? fac ei (turcii) beglerbei în ?ara Româneasc?, atunci to?i se vor face una ?i 352 moMovenii iac?. fiind ci drep?i, se vor face ?i ei c haini* numai cit se va afla acest cuvc:it de belglerbei in ?ara Româneasc?. Z?u c? va vrea vizirul sâ-i a?c/e ?i nu va putea”. afirmata din nou limita peste care turcii nu puteau trece f?r? a risca o r?scoal? care s? solidarize/c toate for?ele societ??ii române?ti” (Florin Constantiniu). Subliniem fapUU c? — spre deosebire de ??rile din jur (Grecia. Bulgaria, Serbia. I'ngaria) — ??rile române nu au cunoscut st?pinirca otoman? sub forma de p., ele reu?ind s?-?i p?streze auio.:otnia î ?i s? opreasc? expansiunea otoman? la I )un?re. V. ?i capitulalii. D.L.-N.S, pa?aport. în accep?ia cea mai larg?, a Înseninat autoriza?ia de liber? trecere dintr-o ?ari in alta; intr-un sens mai restrins, a denumit si autoriza?ia de circula?ie sau patentele de exercitare a comer?ului in ?ar? de c?tre un str?in. O denumire care circula prii', sec. 18 in raporturile cu Trans. ?i sub influen?a acesteia a fost aceea de pasu?; în aceea?i perioad?, a circulat ?i expresia r?na?^ de drum, cu acela?i sens de p. Forma sul' care se emiteau p. era aceea de scrisoare de liber? trecere; ,,litterae salvi conducti”. Mac tlrziu. limbajul diplomatic a f?cut distinc?ie intre p. ?i scrisorile de recomandare (acreditare): ..pa?aport ?i scrisori”, ,,lettere et passaporti \ 1’. de liber? circula?ie a str?inilor, de exercitare a comer?ului, sau de domiciliere in ?ar?. numite ?i „p?suri domne?ti*’, ,,r?va?e de drum’’ sau „scrisori libere domne?ti”’ (furstlichc Frey-Briefe) era:· eliberate de domn sau de marele sp?tar cu aprobarea domnului. în ora?ele transilv?nene certificatele de liber? circula?ie puteau fi eliberate ?i de juzii respectivi. în regiunile supuse autorit??ii unui comandant sau pa?? (raiale turce?ti), acordarea p. constituia o prerogativ? a acestora. în timpul ocupa?iilor (austriac? ?i rus?) prerogativa acord?rii p. a trecut asupra comandan?ilor generali sau înal?ilor comisari civili. Dup? ce regimul p. a. fost reglementat prin acorduri interna?ionale — intre ru?i ?i turci ?i intre turci ?i austrieci —. p. se elibera de departamentul externelor sau de agen?iile diplomatice din ??rile respective. Acordarea p. a fost supus? unor condi?ii, acelea?i in toate ??rile europene: solicitatorul trebuia s? indice numele, afacerea pentru care c?l?torea, m?rfurile — dac? era negustor —, precum si 1111 garant. A.C. patent?. T'n important izvor de drept pentru Trans. l-au constituit în sec. 18 p. imperiale, acte normative emise in form? de ordonan?e de c?tre forul superior de conducere al statului f?r? concursul Adun?rii ?ârii (fie in lipsa, fie cu ocolirea acesteia). Prin astfel de acte normative (numite ?i ordonan?e, decrete, edicte), in special Maria Tereza ?i Iosif II au introdus o scrie de reforme ale administra?iei statului, dintre care multe au avut efect ?i cu privire la români. Ra?iunea utiliz?rii acestui mod de legiferare a fost evitarea opunerii corpului legislativ, compus din membri ai ordinelor privilegiate, fa?? de reformele determinate de curentul iluminist. Printre cele mai însemnate dintre p. acestor doi monarhi, reprezentan?i ai absolutismului luminat, se situeaz?: p. privind d?rile c?tre stat (1754); p. numit? Certa puncla (1769), privind îndatoririle iobagilor ?i jderilor fa?? de domnii de p?mint; p. privind reforma inv???minlului (1774, 1777, 1781); ordonan?ele silvice din 1769, 1781 c.tc.; ordonan?a asupra presei (1781); edictul de toleran?a (1781); celebra p. privind desfiin?area dependen?ei personale, edictat? la 1785 in urma r?scoalei lui Horea, Clo?ca si Crisan ele. Y.?. patriciat. P?tura superioar? a or??enimii, format? din marii negustori, c?m?tari ?i fcancheri. care — datorit? puterii sale economice — de?inea majoritatea func?iilor municipale, jucind rolul conduc?tor în administrarea ora?elor. I\ s-î» manifestat mai puternic ?i mai organizat 111 Trans., unde popula?ia ora?elor avea o stratificare mai pronun?at?. El a jucat un rol de seam? in via?a principalelor ora?e (Bistri?a, Bra?ov, Sibiu ?i Cluj). ..Patricienii se deosebeau de or??enii de rind prin modul de via??, prin titlurile ce li se dau (dominus, Ilerr, providi viri). prin îmbr?c?mintea luxoas?, iar unii dintre ei si prin stemele pe care ?i le confec?ionau, asemenea nobilimii" (?tefan 25 - c. 12 Puseu). Or?senimea s?rac? a dus o lup La dirz? împotriva p.. a.soci in du-se In ronrlJe r?scoale ??r?ne?ti, iu timp ce p. a fost de partea nobilimii feudale. Potrivii unor cercet?ri rece 11 le, pot fi considera?i ca t?eînd par le din p. si negustorii boga?i din ?. Rr.n. ?i Mold. din sec. 15 ?i prima jum?tate a sec. N. S- pa/ar. V. haz ar; ora?. pa/â (impolriva i isi bresle ?i încadra?i in armat?, in Mold.. in timpul lui Dimitric Oantemir, erau in ivim?r de 24. Hxislenta lor este atestat? documentar din sec. 15. P.S. p?li?nncie (bani de ^ ). Dare 111 bani cuvenita domniei in ?. Hom. de Ia circiu-miJc din ora?e (sec. 17), asem?n?toare cu c amânat din Mold. V. paharnic. N.S. p?lma?; sin. fopora?. Cl?ea?ii cei mai s?raci, lipsi?i de mijloace, de proo-ic?ic? îndeosebi animale, care prestau claca cil bra?ele. N.S. ?ffijn^M?sur? empiricii a terenurilor arabile in Mold., reprezentind suprafa?a ce se putea ara intr-o zi ?i numit?. în Germania, Morgan sau Ach'cr, Gclângc sau -iu!e ; în Anglia acre : în Fran?a arpent sau honnier; in Austria loch. iar la romani iuovnnn. 1\ erau atribuite gospod?riilor in ?arina satului ?i se determinau prin l??ime, rareori ?i prin lungime; aveau m?rimi diferite (l??ime: 15, ÎS, 20 sau 22 pa?i). Importanta economic? a satelor se determina statistic prin num?rul de p.: existau sate cu V2h p. (?atul N?stureni) ?i altele cu (satul Ruginoasa). Gospodarii puteau st?pini in ?arina linul sau mai multe p. AC. pâmintean. Concept cu multiple sensuri: 7. sub numele vechi de zvml/'an a i'semnat, în Mold., proprietar individual de p?minl; din aceast? calitate, decurgeau obng;i?iî (militare, fiscale) ?i drepturi (privilegii diverse), care il definesc ca membru al stai iilai; in ?. Hom., zemleanului ii corespundea horcanul, iar in documentele de limba h ? 1 * na, ierrigena : 2. aceia?i termeni (zcmlean. hon un) au indicat ?i o categorie social? distinct? de vecini ?i boieri, ??ranii liberi; V. s-a mai în?eles prin p.. locuitorii n?scu?i din str?mo?i autohtoni, locuitori ai t?rei di* Ia str?mo?ii lor’’: 111 aceast? accep?iune, etniei-atea este nota dominant?: î. in sfirsit, s-a numit p. locuitorul „supus pravilelor p?minti..ivi”, îndeosebi obliga?iilor fiscale, no?iune care nu coincide cu aceea de sub nr. 3. intp:cît., in acest sens. puteau fi p. ?i evreii „ale c?ror nume s-au trecut ?i 111 catastiful vistieriei’' ?i ungurii „ce sînt a?eza?i cu dajdia la vistierie,? ?i armenii ele. Factorul fiscal a devenit alit de important in sec. 18, incit înscrierea unui str?in în registrele vistieriei echivala cu o încet?lenire. Cele 4 elemente de mai sus figureaz?, cu mici variante, în Î-Xile defini?iile ulterioare ale cet??eniei române. Xecxistind o concep?ie clar? asupra cot?te: iei, nu s-a organizai nici un regim legal riguros al ei; n-au existat reguli precise ?i statornice, de împ?mînlenire sau de pierdere a calit??ii de p?miulean. l'ncori. st?pinirea p?miotului de c?tre un str?in il asimila indigenilor: proprietatea funciar? constituia, in conceptul interna?ional al indigenatului, condi?ia primordial?: alteori, impunerea la darea personal? prin înscrierea iii catastiful vistieriei era suficient?: de asemenea, participarea str?inilor la alc?tuirea sloboziilor ii asimila, dup? un stagiu variabil, cu p. : c?s?toria cu o p?minteanc? boieroc^c? putea deschide drumul spre dreg?torii ?i toate drepturile derivind din irnp?nnntenire; lot a?a, numirea de c?tre domn a unui str?in i'^îr-o 354 dreg itorie a echivalat totdeauna cu impamintenirea: Ia începutul sec. îl», caii la leu de I». :.<· ob?inc-i prin hot?rirca divanului. Dispozi?ii domne?ti puteau retrage str?inilor drcpMirilc ?., fie prin lichidarea propriet??ilor imobiliare achizi?ionate de ei in ?ar?, fie F*c*in anularea contractelor de arendare. Prin imp?mintenire. str?inul c?p?ta o serie de drepturi fundamentale care-i fuseser? — total ori par?ial — interzise ca str?in. Pe ne alt? parte, str?inul iinp?mintenil pierdea unele privilegii recunoscu le ?i garantate prin regi mul capitulat iilor. V. indigenul. ?.(;. p?rinte sufletesc. V. înfiere. pârp?rilj^var. pâr pur. perper. pirp?r. de la perperul bizantin. Veche fiare indirect?, în | . ????, prelevat? asupra produselor destinate circuitului comercial. Forma cea mai frec ent? de p. a fost aceea asupra vinului: a existat îns??i o clare asupivi vinzârii cerea-lelcr cu acest nume. ?i alta asupra pe?telui comercializat. Modalitatea perceperii p. pe viu era ..de fundul de bute ?i de fundul de putin? de stejar, cile 12 bani ?i ele fundul de {*·.·:lin? de brad. bani 0". Darea pe bute mic? (putin?) se mai numea ?i berbeni?? | . Vei- rulp. iresp. bcrbeni(ei) era vindul la licita?ie cu contracte, ponturi ?i constituia hava-ctuf sp?tarului al doilea ?i armasului al doilea, Cuantumul p. asuj)ra pe?telui era. in sec. 17, re 0 bani pe car ?i de 10 bani pe luntrea de raci. in Mold.. a ap?rut mai tirziu o dare corespunz?toare p. niuntean, numit? Icul pc bule ?, preleval? de asemenea asupra viiiLuui comercializai. 1\ a fost desfiin?at prin lleg. ont. V. (unârici si pe.rper?. AC. pecete: var. preiate, peectie. Mijloc de p?strare a secretului coresponden?ei ?i de !ntîii-;re a unui document, înlocuind semn?tura sau ad?ugîndu-i un elemenl de autenticitate în orinduirca feudal?, termenul p. a avui un sens larii, permanent, cuprinzind : p. t**?Ł?..rilor. p. dreg?torilor, p. particularilor, ?i un sens reslrins, fiscal. f)omnul avea ?.: mare. mic? ?i mijlocie (v. logof?t). T'neori, domnul pecetluia documentul cu inelul s?u, deo^bit de p. mic?. linierii, adic? dreg?torii, aveau ?i ei ?.. pc care le aplicau in sec. 14 — 15 pe documentele domne?ti la care erau martori T. Tirgurile aveau fiecare ..pecetea t îrgijU:i” care se aplica atit pc documentele oficiale emise de ele, cit ?i pc documentele private: zapisek· la care participau soltuzii ?i pirgarii. Particularii, in majoritate ne?tiutori de c: rte, aveau rareori p. cu care semnau sau înt?reau documentul la care erau p?r?i sau f .artori ". în multe documente medievale figureaz? expresia ..am pus degetele în loc d: pecete P.S. pecetluituri ro?ii; var. pecetluit; pcccte]. Sau numit adeverin?ele personale eliberate contribuabililor impu?i la darea personal? (bir), introduse in Mold. de ?. Mavrocor-dat. Sinonime cu ,,hirtiile’? ? introduse de Gii. Duca (1008 —1072; 1078 — 1083), o dat.’» cu m?sura respectiv? ?i amintite de Xeculce sub Antioh Caulemir (1095 — 1701); 1705 — 1707). Xoua denumire a circulat paralel cu prima, sub M. Hacovi?? si X. Mavro-corci:*!.: .»pecetluiri ro?ii (pecelluiri cu cear? ro?ie), de scris fe?ele oamenilor de la mic Ia ma>.v’\ Dc obicei, p. se d?deau in ?alele unde isi aveau re?edin?a birnicii. i.a 17 12 — fiind lips? de contribuabili’' .... s-au împ?r?it p. fiec?rui locuitor acolo unde se g?sea ?i, separat, ?i p. .,1a satele de care erau lega?i’*, aslfel incit circa 5 000 de oameni „au primit c-te dou? pecetluite ?i este mare jale”. Locuitorii s?raci refuzau primirea ??.: dup? o irifoi·? va?ic din 170:î, „unii mai s?raci ?i nu prea cunoscu?i se iugropau sub p?minl, l?sind o r?nafl?toare. ?i mul?i au murii, de frig' slînd acolo piu? ce se distribuia acel înscris”. V. ?i eisl?. ?.?. - x.s. pedeaps?: sin. cartare ?i osindâ. 1. îu orinduirca feudal?, ba/.al? pe exploatare, p. a fost unul din principalele mijloace penlru sus?inerea ?i înt?rirea clasei exploatatoare; aceasîn explic? mul?imea, cruzimea si varietatea p. in feudalism, ca si faptul c? in 35 ? prii vile majoritatea textelor con?ineau drept penal. Pentru a în?elege atrocitatea p., trebuie s? spunem c? evul mediu a fost o epoc? de mare cruzime. pretutindeni in lumea cunoscut? atunci, din Asia piu? in Apusul Kuropei. Sintetizînd vechiul sislem de pedepse, autorii luiciclopediei franceze din 1789 ar?tau: „un dictionnaire des diverses suppliees praliques chez tous Ies peuples du monde feroit fremir la naturc: c'est un phe-nomene inexplicabie que retendue de ]'imagination des hommes en fait de barbarie et de cruaute". istorici de mare renume au ar?tat c? pin? in sec. 18 cei care aplicau pedepsele, obi?nui?i cu cruzimea ?i cu suferin?ele victimelor lor. erau str?ini de sentimente omene?ti. Se în?elege c? nu vom putea întocmi aici un repertoriu al pedepselor obi?nuite in acea epoc? in Kuropa. Ne vom mul?umi cu dou? exemple. Ludovic X7, regele Fran?ei, contemporan cu Ylad ?epe?, considerat im marc rege, aplica urm?toarele ]).: tr?d?torul de conidi?ie social? inferioara era mai iutii spin/urat, jupuit de viu, i se t?ia burta, era castrat, t?iat apoi in patru buc??i, i se scoteau intestinele; falsificatorii de moned? ?i cei vinova?i de inversiune sexual? erau condamna?i s? moar? fier?i de vii in ulei încins; r?uf?c?torilor li se cr?pau ochii, li se t?ia o ureche sau nasul, li se t?ia o min? ele. Aplicind aceste j.. si allele la fel de crude, regele Fran?ei nu f?cea decit s? respecte practicile obi?nuite, de?i a fost acuzat de cruzime: ,,regele Ludovic aplica metodele in vigoare în epoca sa, f?r? s? fac? dovada nici unei originalit??i'' (P.M. Kendall). Pentru Imperiu) otoman amintim numai modul cum a fost ucis b?trinul domn Alexandru Ipsilanti la 1801>, dup? ,,hainirea*’ fiului s?u Constantin: „stind vizirul de fal?, au poruncit la giala?i de l-au început a t?ia din toate încheieturile, adec? de la degetele inimilor pin? la umere, care s?ut 17 încheituri la o min? p?n? la umere; asemene ?i la alt? min? iar 17. ?i la picioare, iar de la degele pin? la incheeturile armurilor la trup, 13 incheeluri la un picior ?i alte 1'3 la alt picior, care fac de toate incheeturi 150. ?i r?m?indu-i numai trupul, l?v?lindu-s? în sânge, i-au t?iat pe urm? capul'·. Lista p. prev?zute de pravile sau aplicate în ??rile române cuprind: a. p. cu moartea î ; b. mutilarea î (slu?irea); e. munca silrnc? in groapa ocnei; d. tortura î ; e. compozi?ia î /'. închisoarea!: g. surghiunul î : h. exilul j peste hotare; i. b?taia ?;./. confiscarea ?; k. gloaba j cu variet??ile: hatalm ?, gloaba pinlecelui, du?egubina [; l. degradarea civic? ; m. pierderea rangului ?i a titlului boieresc pierderea cinului“, „ridicarea evgheniei’’, „ridicarea scutelnieilor"); //. ru?i-narea; o. raderea b?rbii. Datoril? evolu?iei, p. au înregistrat unele modific?ri de Ia o epoc? la alta, ins? de-a lungul întregii orinduirii feudale, p. prezint? caractere generale care le deosebesc de p. moderne. Aceste caractere sint realizate din plin in perioada de la întemeierea statelor feudale pin? la mijlocul sec. 18 ?i se atenueaz?, unele din ele, in perioada urm?toare, cind se preg?te?te r?sturnarea de concep?ie ?i sistemul de drept penal corespunz?tor clin orinduirea burghez?. Independent, de evolu?ia social?, aplicarea p. a fost influen?.it? de caracterul domnului sau de concep?ia lui de guvernare. 2. Caracterele generale ale p. in orinduirea feudal? au fost: a. Scopul p. era s? intimideze pe supu?i. aceea, p. erau aspre, iar executarea lor înconjurat? de larg? publicitate: spinzurare.i ia bilei sau „la o zi de tirg*’. Acest scop. m?rturisit în linele documente domne?ti, exist? ?i in p. modern? ; 111 orinduirea feudal? lipsea ins? finalitatea corectiv? (reeducarea) care apare abia 111 dreptul penal modern: b. p. erau severe, uneori crude, totdeauna dispropor?ionate cu gravitatea vinei. De exemplu, p. cu moartea pentru furt de vite sau, în Trans., pentru furtul unui bun 111 valoare de 1 florin. Pravila admilea cumulul dep.: în „moartea mai cumplif?v era cumulat? mutilarea cu moartea. Cumulul era practicat efectiv; c. p. erau nu numai cele prev?zute de lege: domnul avea dreptul s? n?scoceasc? „feluri de munci nou?*'. Pin? în sec. 19, domnul avea dreptul s? aplice o p. neprev?zut? de lege, s? agraveze sau s? reduc? p. prev?zut? de lege. Principiul legalit??ii incrimin?rii ?i a p. este o cucerire a dreptului penal modern; d. p. erau prev?zute ?i aplicate inegal, in interes de clas?: pentru .aceea?i fapta, erau p. diferite dup? apartenen?a social? a vinovatului. Sjjnt. Iui Ylastares pedepsea pentru omor cu moartea pe uciga?ii de rine! ?i cu deportarea sau confiscarea pe uciga?ii nobili. C. peri. Ips. (60:39) aplica pentru omor p. diferen?iate celor ..d? cinste ?i din stare mare” ?i Ia „cei pro?tiŁ\ Pin? ?i Cond. crim. (1820 — 356 1826) prevedea p. discriminatorii pentru persoane nobile („evgheni?i?‘). Boierii. înainte de a executa pedeapsa principal?, erau degrada?i prin imbr?carea în suman; c. Pravilele (in special cele din sec. 17) l?sau majoritatea p. sa fie fixate „dup? voia judec?torului”. Astfel, sudalma (v. onoare) se pedepsea in 1. L. (gl. 113, z. 2), cu ocna, cu confiscarea averii sau cu degradarea civic?, la alegerea judec?torului; f. p. erau produc?toare de mari venituri pentru domn ?i dreg?tori: pentru o moarte dc om, gloaba era, dc obicei, in sec. 15 — 18. de 100 de galbeni sau 50 boi, in Mold., ?i de 90 vaci în ?. Rom. Chiar pentru fapte minore (rela?ii sexuale in afara c?s?toriei) se luau gloabe serioase: 12 uglii de la fala mare; ?i 17, fusese îngr?dit?, este tot mai rar? in sec. 18; condamnat? prin anaforaua din 9 apr. 1827, ea a fost desfiin?at? prin Reg. org. A fost desfiin?at? ?ugubina „de muieri“ (gloaba pentru adulter) prin hrisovul din 23 nov. 1754 dat de Matei Gliica in Mold. în schimb, gloaba pentru moarte de om, pentru tîlh?rie si pentru majoritatea infrac?iu- 357 fiilor a continuat s? aduc? venituri muri domniei ?i ci regalurilor. Compozi?ia a continuat v? func?ioneze piua iu sec. 19. T. ('.ar, printr-o dispozi?ie, o considera permis?, iar Cond. crini, admite c? in caz de împ?care cu rudele victimei, pentru loviturile cauzatoare de moarte, p. va fi mai u?oar? ($ 217). ??. Ap?rarea dc p. Pravilele prevedeau legitima ap?rare drept cauz? care ap?ra de pedeaps? pe cel învinuit de omor. Botezarea vinovatului evreu in religia cre?tin? ?i c?lug?rirea învinuitului cre?tin puteau s? apere de asemenea de orice p. sau s? o u?ureze. J. Mic?orarea p. Alt? cauz? de mic?orare a pedepsei era lipsa vicle?ugului ?i a în?el?ciunii, cu ocazia sâvir?irii unei infrac?iuni. Pravilele sec. 17 presupuneau c? un ??ran prost ?i „gros”, un cu con mic de virsl? sau o muiere nu gre?esc cu vicle?ug. .Mai duceau la mic?orarea p.: minia ?i sfada, virsta, be?ia, nebunia, obiceiul locului. ascultarea de porunca domnului sau a st?pinului, sexul (femeia se certa mai pu?in decit b?rbatul), dragostea (echivalat? de pravile cu be?ia), categoria social?, destoinicia. mu?enia ?i surzenia. Manualul lui Donici ?inea scam? la stabilirea vinov??iilor de „gin-dul ?i cugetarea celor vinova?i·*, mic?orind p. numai celui ce ,,din be?ie liind cuprins sau din trupeasc? poft?“ s?vir?ea o infrac?iune grav?, precum ,,?i celuia ce s? va intimpla s? nebuneasc?·· (LI, .">). Dup? T.. Car., cauzele care duceau la mic?orarea p. erau : legitima ap?rare, virsta. nebunia, neb?garea de seam?, lipsa do cugetare, be?ia, minia (V. 4. n — c). Potrivit Cond. crini., numai crimn s?vir.?il? ,,cu neluare aminte ?i be?ia duceau la mic?orarea |>. ($ 212, pt. 3 — 4). Ilegitima ap?rare, virsta (cruda copil?rie), nebunia, minia erau cauze ele nevinov??ie ($ 271, pt. 1. 2, 5). In dreptul penal transilv?nean, pe cit de variate si de numeroase erau infrac?iunile j\ tot pe atil de diverse ?i dc multe erau telurile p. cu care acestea erau sanc?ionate. Cea mai grav? dintre toate, p. cu moartea, prezenta multiple moduri de executare, dintre care cele mai obi?nuite in perioada feudalismului timpuriu au fost t?ierea capului ?i spinzurarca, la care s-au ad?ugat in perioada feudalismului dezvoltat, in special sub influen?a dreptului feudal german si pe calea legiuirilor or??ene?ti, diverse moduri Împreunate cu chinuri fizice, ca de pild? arderea pe rug, tragerea pe roat?, tragerea in ?eap?, înecarea, ruperea membrelor. împ?ratul Iosif II a desfiin?at temporar, prin Codul iosefin, p. cu moartea asupra cet??enilor (men?i-nind-o numai in ce prive?te pe militari), îulocuind-o cu p. la galere, dar dup? moartea sa ea a fost din nou pus? în vigoare. Mutil?rile s-au aplicat in întreaga perioad? a feudalismului (?i tiftip? apari?ia Codului iosefin). Celelalte p. corporale (b?laia cu biciul, cu be?e, cu nuiele, stigmatizarea cu fierul ro?u ctc.) aveau, prin aplicarea lor public?, ?i rolul de p. infamante, de p. contra onoarci; alit p. cu mutil?ri, cit ?i celelalte p. corporale (iu afar? de p. cu moartea) nu se puteau aplica contra membrilor clasei nobiliare. Cele mai frecvente p. contra onoarei, infamante, înjositoare (in aiar? dc acele p. corporale care aveau ?i acest rol) au constat iu tunderea p?rului, legarea la stilpul infamiei, pierderea calit??ii de nobil sau a func?iei, cererea iert?rii in condi?ii ru?inoase (de pild? descul?) etc. 1*. privative dc libertate nu au fost aplicate la început, cu excep?ia vînz?rii ca rob (temni?ele servind in feudalismul timpuriu mai ales pentru deten?iunea preventiv?): in perioada feudalismului dezvoltai au fost aplicate, dintre aceste p.. exilul (expulzarea din Iar? ?, prescrip?ia), interdic?ia de a locui in anumite localit??i sau de a ie?i din ele, temni?a, intre alte aplic?ri ale accslci ultime fonne dc p. era arestul pe timp determinai in temni?ele militare, care se aplica militarilor pentru anumite infrac?iuni; in ccca ce-i prive?te pe gr?niceri, la fiecare regiment de grani?? exista o temni?? supraveghia l? de profos. Iu fine. o categorie de p. foarte frecvent aplicate iu perioada feudalismului au fost p. contra avetil· dintre care mai cunoscute au fost confiscarea averii (aplicat? mai ales ca p. complimentar? in caz de nota infidelitatis (v. tr?dare)] ?i p. b?ne?ti: omagiul (v. compozi?ie), emetu'.a. lingune. ? ?i iu general amenzile, plata dublat? sau inlreil? a unei pagube etc. Li!>!.: 1 L oL 737, 932. 1 302, 1 421, l 499, 1 1 .j7L 1 031. 1 03S. P. S. —T.V. — V.S. — N.S. pemlur* Y. bc?iic. 353 pensie. Neeunoscm? ca termen în ovul mc fiii!, ora folosit? uneori; îa 15 oct. 1677. Antonio Hnset. domnul Mold, scute?te de clari pe >o?ia unui ceau? caro muris.e în r?zboi si r?m?sese ou 1 copii. N.S. percpisnie: var. pcnrubnic. ??????. Termeni dcsciutiiud. in Mold.. pe slujba?ii îns?rcina?i cu impunerea ?i perceperea birului îa slirsitul sec. 16 ?i în sec. 17; în T. Hori . s-au numit rizoirli, biruri j sau uircci. V. risl?. A.C. - D.L. pei-prrfi. Veche moned? bizantin? de aur. de greut??i diferite (4.55 g; 2,35 g; 2.27 g). in sec. 17 ?i 18. republica Uaguzei a b?tut p. de argint in valoare de 12 ?i 6 înro?i. Ini?ial, p. a fost o moned? real?, eu intens? circula?ii* in comer?ul do pe coastele M?rii Negre ?i din Balcani (sec. 13 ?i 14); mai lirziu, a devenit moned? ideal?, repre-zonlind anumiU· cantit??i de monede de argint (pe vremea lui Mircea cel Mare. valora 18 duca?.i). în ??rile române, o intilnim destul de frecvent in sec. 14 ?i 15, ceea ce e>.plie? ?i folosirea ei la plata unei d?ri, pârpârilul], care ii supravie?uie?te. în ?. Horn., ?». avea o valoare deosebit? de p. ??rilor vecine, de unde ?i expresia „perperi de Valachla**. A.C. persoan?. V. oh rar. pe?che?. Cuvinlul ?.. care a circulat 4 secole (15 — 10) in limba român?, a inse: r nat darurile obi?nuite in rela?iile domnilor români cu Imperiul otoman. Totu?i, îl intil* nim ?i cu sensul de dar oferit unui dreg?tor român: in sec. 19, Manualul lui Donici permitea judec?torilor s? primeasc? de ia împricina?i ?.. dar numai „pu?in lucru {...] spre mi »care sau b?utur?** (II, 1). in raporturile ??rilor române cil Imperiul otoman» p. erau darurile importante, în bani ?i in natur?, pl?tite in mod obligator ?i periodic de domni sultanului ?i marilor dreg?tori turei peste haraci. I\ s-au dat, ineepind diJt sec. 15, ini?ial cu caracter de curtenie, de recunoa?tere a unei suzeranit??i onorifice, constind mai ales din ?oimi, eiini de vin?toare ?i cai. dealtfel obi?nuite in rela?iile-feudale, in sec. 16, regii l ngariei s-au obligat chiar prin tratate s? pl?teasc? turcilor p-IV aveau o mare valoare: aproape egal? cu haraciul, sau chiar mai mare decit acesta: Petru Cercei a pl?tii 150 000 scuzi tribut ?i tot atita ?.; in 1538, Petru Rarc? a pl?tit 10 1)00 galbeni haraci si 12 000 ?.. plus bl?nuri de samur, de ris, cai buestra?i ?i ?oimi. )*. se pl?teau: a. periodic, anual, odat? cu haraciul ?i. in plus, la s?rb?toarea bairamului. Piu? la Congresul din Foc?ani (1772), bairam p. reprezenta 75 000 aspri, plus cca 500 ??? aspri marelui vizir ?i altor dreg?tori din Constantinopol ?i cam 1/2 din aceast? suma dreg?torilor din serbaluri; b. La anumite evenimente ca: însc?unarea domnilor, urcarea pe tron a unui nou sultan, c?s?toria copiilor sultanului, botezul fiilor lui, schimbarea marilor dreg?tori otomani, vizitele domnilor la Poart?. De asemenea, p. primeau dreg?torul turc care venea in ?ar? ca s? ridice haraciul, cel care aducea steagul de domine ?i, in general, oricare slujitor al împ?r??iei venit iu ?ar? cu porunc? imperial?. 1\ se d?deau sultanului, mamei acestuia (sultana valide). înal?ilor demnitari turci: beglcrbegul Bumeîiei, marele vizir, chehaia, tefterdarul, reis-effendi, precum ?i comandan?ilor serialurilor ?i raialelor Dun?rii ?i Nistrului. Dup? Pacea de la Kuciuk-Kainargi, prin hati?erifuri si seneduri, Poarta a plafonat bairam-p. (Ia 90 000 pia?tri) ?i richiabia. Oficial, de?i p. a fost dcsiiiii?at prin Acordul de la Pelersburg din 17/29 ian. 1834. toate sumele cuvenite Por?ii fiind înglobate in Iribut, practica p. a continuat. P. erau oferite de domn. dar in realitate erau suportate de (ar? ; ca si haraciul, cheltuielile cu p. eriui In practic? repartizate intre contribuabili. V. gniiyiti: mumn-r. P.S. pe iac. V. pi fa ? ? pia?tri». Indic? o moned? de argint (?i mai rar de aur), care a circulat în ??rile europene (îndeosebi în Spania ?i italia). Aceea?i denumire a fost dal? de europa;:; si > 359 1 i:c‘: monede turce?ti. cunoscut? in Imperiul otoman ?i ??rile dependente sub numele de yuru? (gluirsh sau gurusli). Greutatea p. turcesc a variat intre 19—24 g, iar valoarea sa a reprezentat 1,100 dintr-o lir? otoman? sau 40 parale sau un taler turcesc. l\ european a constituit atit un instrument de plat? in tranzac?ii interna?ionale, cit ?i o moned? de calcul, in ??rile romane, p. de argint de provenien?? turceasc? apare in sec. 17. Cursul p. turcesc a variat u?or in raport cu celelaltc valute, peudulînd în. jurul unui florin sau taler, A.C. piatr?.) i. Ca m?sur? de greutate pentru cear?, p. este atestat? documeutar, in Mold.'Tn sec. 15. în ?. Rom. o intilnim, mai rar, la mijlocul sec. 16, ca m?sur? de greutate pentru gri«, f?in? ?i mei. I*. av ea, în ?. Rom., greutatea dc 4 — 8 obroace; in Mold. ?i Trans. se pare c? era egal? cu 1/5 dintr-un cintar. 2. Ca semn dc hotar? .V ?l camân?. A.C. /pifitâ.j M?sur? de capacitate pentru lichide, folosit? in Trans. A fost submultiplu al ciblci (1,8) si echivalent? cu IV>94 1· în regiunea Abrudului, s-a mai numit ?i m?sura. A.C. pisar. Cuvint cu care era denumit dreg?torul cancclarici domne?ti în Mold., men?ionat in documente inc? din sec. 15; avea sarcina s? scrie documcntul domncsc. în cancelaria domneasc? erau mai mul?i p. ierarhiza?i: un document din 1575 men?ioneaz? pc un ..vtori pisar”. La început era echivalen?? intre diac] ?i p. Cu timpul, au început s? se deosebeasc?, in sec. 18 p. r?mînind ai domnului, iar diecii ai divanului. Reforma Iui Constantin Mavrocordat des?vir?e?te desp?r?irea celor dou? cancelarii (cu pisari gospod ?i dicci de divan). Existau ?i p. pentru limbi str?ine; la 169q este men?ionat in Mold. Andrei AVolf p. le?esc. P.S. pitîic. 1. în terminologia administrativ? din ??rile române, sec. 18 — 19, act oficial scris, in general, dar mai ales cu sensul de act domnesc prin care se conferea o demnitate: p. dc boierie (diplom? nobiliar?, brevet). Cu acest sens apare in Î.L. (gl. 407). P. mai însemna ?i în?tiin?area scris? provenind dc la un· domn sau de la un înalt demnitar str?in (sultan, pa??, ?ar) sau roman. în prima jum?tate a sec. 19, p. este folosit mai ales in acest sens. Termenul jiit?cit (ajuns peiorativ in urma infla?iei de diplome boiere?ti, mai ales in Mold., iu prima jum?tate a sec. 19) însemna ,,investit cu diplom? nobiliar?”. 2. Moned? de argint de origine rus?, valorind 5 copeici. în Trans. a circulat de asemenea un p. de aram? de 5 crci?ari — emisiune austriac? — ?i unul maghiar (pcl?k) dc 7 crci?ari, denumit ?i siebener (?eptar). P. este semnalat prima dat? in documentele interne ale ??rilor române iu sec. 17. La 1732, vadra de viu se vindea cu 7 p. la Craiova. V. dinar. D.L. - A.C. piiar. în ?. Rom. * 25 apr. 1489. fi. I*. figura uneori ?i prinlre membrii sfatului domncsc. Titlul dc marc p. apare in sec. 16. Cum rezult? din titulatura dreg?torici ?i din unele documente, atribu?ia ini?ial? a m.p. a fost s? îngrijeasc? de piinea care trebuia servit?, proasp?t?, domnului ?i cur?ii. Din sec. 17, atribu?iile lui s-au amplificat: m.p. avea in grija sa carele si c?le?ti Ie domnului, precum ?i caii de ham ai domnului: cu timpul, noile atribu?ii au ajuns precump?nitoare. Din scc. 16, m.p. a devenit maro dreg?tor, avind ca subaltern un al doilea p. In a doua jum?tate a sec. 17, m.p. era al zecelea dreg?tor membru al sfatului domnesc. Jn sec. ÎS. ci figura prinlre dreg?torii de cl. I la locul 14, cu o leaf? lunar? de 30—40 lei ?i cu 20 scutclnici. în sec. 10, rangul m.p. era imediat dup? marele comis; nu mai avea leaf?, dar din veniturile legate de slujba lui ci?tiga anual 10 000--12 000 pia?tri ?i avea 6 scutclnici. în Mold., 360 * 22 mai 1476, A. Titlul (le m.p. apare pentru prima dala in sec. 16. Spre deosebire de ?. Rom., în Mold., m.p. nu este men?ionat ca membru al sfatului domnesc. La începutul scc. 18, el era „mai marele brutarilor'*. Probabil sub influen?a ?. Rom., m.p. a primit in sec. 18 ?i in Mold., pe ling? vechile atribu?ii, ?i grija pentru tr?surile ?i caii de trac?iune ai domnului. ?i in Mold.. m.p. a fost mare dreg?tor, primind uneori, ca ?i in ?. Rom., misiuni diplomatice. In sec. 17 si 18, m.p. era al 8-lea dintre dreg?torii de starea I care nu luau parte la sfaturile secrete ale domnului. In Catalogul de rinduiala boierilor din 1775, m.p. era boier de cl. II (dup? cei 7 boieri de ci. I), ?i anume între boierii de divan de cl. II, el era al 18-lea. M.p. avea ca ajutoare înc? din scc. 17 un al doilea ?i un al treilea p. în sec. 18, m.p. avea sub ordinele sale. in afar? de personalul inferior (vizitii etc.), 4 p. ai cur?ii domne?ti. M.p. a primit prin condica de venituri a lui Gr. Chica din 1776 o leaf? anual? de 600 lei. in afar? de veniturile pit?riei, m.p..ca to?i marii dreg?tori, era rinduit de domn s? judece pricini, realizind cistiguri si pe aceast? cale. in sec. 19, m.p. a r?mas boier f?r? dre&?toric. P.S. pilula. Denumire popular? a unei mici monede de aram? din familia ?ustacului? polonez. A circulat in sec. 19 ca moned? divizionar?. AC. pivnicer. Mic dreg?tor al cur?ii domne?ti carc avea grij? de pivni?a de vinuri.* în ?. Rom. în 1392, iar in Mold. in 1441. Era subaltern al cuparului] ?i avea sub porunca lui pe chclari, dogari ?i lucr?torii din crame. în Mold., în ora?ele cu vii (Hu?i, Cotnari, I-Iîrl?u) func?iona în sec. 17 cite un p. ca subaltern al paharnicului. P.S. pivmcerit (Mold., sec. 18). Dare, asem?n?toare camenei?, ce se pl?tea pentru pivni?ele unde se depezitau ?i comercializau b?uturi spirtoase.La 1733 era de 5 lei de pivni??. N.S. pixidar. Era numele ce se da secuilor de rînd, care slujeau în armat? ca pedestra?i. Dup? r?scoala din 1562, mul?i dintre ei au intrat în dependen?a principelui, care i-a donat ca iobagi; cei r?ma?i liberi au fost încadra?i intre pu?ca?ii î pede?tri, fiind scuti?i de d?ri în schimbul obliga?iei de a fi „pururea gata de r?zboi, cu bun? preg?tire, sabie ?i sinea??”. Întrucît purtau uniform? ro?ie, au fost numi?i ?i traban?i (d?r?bani) ro?ii, categorie asem?n?toare cu doroban?ii din ?. Rom. ?i Mold. (v. oaste). Secuii de rînd s-au dovedit alia?i de n?dejde ai lui Mihai Viteazul — care le-a restituit libert??ile — ?i Radu ?erban, pe care i-au sprijinit în luptele lor. La 1614 existau 2 877 p., care reprezentau 14,25 % din num?rul popula?iei. N.S. pilc. Era unitatea militar? cea mai mare alc?tuit? în vederea purt?rii luptei sau pentru mar?; el corespundea unui corp de armat? din vremea noastr?. Ca ?i ceata î , nu era o unitate stabil?; efectivele sale se fixau dup? necesit??i. De pild?, Vl?du? vod? ?i-a împ?r?it oastea cu care mergea împotriva lui Mihnca cel R?u în 3 p., iar în 1528 Petru Rare? a intrat în Trans. cu 2 p. de oaste; la Jili?te, Ioan vod? cel Cumplit a atacat cu 3 p., iar la Cahul ?i-a împ?r?it oastea în 30 de p. a cîte 1 000 de oameni. Rezult? c? p. era o ceat? mai mare, format? in vederea execut?rii unor manevre tactice sau strategice. N.S. pîr?. V. chemare în judecat?. pirc?lab. Dreg?toria de p. a existat în toate provinciile romane?ti; sensul ?i importan?a ei au variat dup? epoc? ?i provincie. Ea î?i are probabil originea de pe vremea lui Carol cel Mare. în documentele de limb? latin?, p. apare sub denumirea capitaneus sau castellanus. in Mold., * 1387, cu denumirea caj)itaneus, iar sub denumirea de p. 28 iun. 1411. P. au fost printre cei mai vechi dreg?tori; fiind comandan?i ai cet??ilor, 361 ci au avui o mare însemn?tate. Sub ?tciau cel Mure luau parte Ia sfatul domnesc., iar in documente ap?reau la loc dc frunte, dup? marele vornic. Dcc?zind cet??ile, iu sec. 17, dreg?toria a dec?zut ?i ca. în a doua jum?tatea sec. 17, s-au numit p. la toate tirgurilc ?i cet??ile, astfel c? toate ?inuturile aveau (1—2). în sec. 18, odat? eu înfiin?area ispravnicilor dc ?inuturi, p. au primit atribu?ii de ispravnici, Iranst'ormindu-se in i$/*ranuici. în unele ?inuturi (Covurlui). ispravnicii au p?strai denumirea de p. chiar Sm sec. 19, pin? la Unirea din 1859. In ?inuturile de margine, p. avea denumirea de staroste. în at'ar? de atribu?iile militare, |>. au avui atribu?ii judec?tore?ti ?i administrative înc? din sec. 15, cind puterea exercitat? de ci în cet??i sem?na cu suveranitatea domnului. In sec. 17 încasau „gloaba pirc?l?beasc ?” de la r?uf?c?torii prin?i. In ?. Rom., p. au jucat un rol mai mic. acolo fiind mai pu?ine cet??i, *1368. Cel mai iusemnat p. din ?. Horn. a fost al cet??ii Poienari. Ca ?i 111 Mold., exercitau, iu afar? de comand? militar?, atribu?ii judec?tore?ti ?i administrative. Un document din 1741 men?ioneaz? existen?a unui dc curte. Î11 sec. 15 — 17, reprezentantul autorit??ii domne?ti in ora?e era p. de ora?. Ca ?i in Mold., 111 sec. 17, dreg?toria a dec?zut. înc? clin prima jum?tate a sec. 17, titlul de p. este dat ?i unor dreg?tori m?run?i de sat ia'sem?n?tori v?t?manului. I*. erau c?peteniile satelor (un fel de primari) existen?i 111 fiecare. Mi aveau atribu?ii administrative ?i judec?tore?ti; in sec. 18 sul) ocupa?ia mistria c?, in Oltenia, aveau competen?ii s? judece prici 11 i m?runte ?i s? pronun?e pedepse umoare. Numirea se f?cea dc c?tre ispravnici, afar? de cazul cind salul apar?inea unei m?n?stiri cu hrisov dc imunilatc, iu care caz egumenul m?n?stirii „punea" |i. La MO oct. 1632 se cerc satelor m?n?stirii Bistri?a: „s? asculta?i de p. care va fi de la slinla m?n?stire”; |i. „s? aib? a judecarea ?i a-i globirea” (27 apr. 1711). Existen?a j). de sal s-a prelungit în ?. ttom. piu? la Re.(/. onj. în Trans.. ca ?i în cclelaltc provincii române?ti, dreg?toria de p. a avut mai ales caracter militar. 1*. au fost comandan?i de cetate: în 1548, ora?ul Bistri?a trimitea la voievodul Mold. cu daruri pe |t. Thorozki. Un document din 1677 men?ioneaz? pe un Vcres, „pîrc?lab al cet??ii Deva”; documente din sec. 17 atest? existen?a unor p. la Bistri?a sau la Alba Iulia. Un document din 1766 men?ioneaz?, într-o cercetare la Sini bata de Jos, c? bir?ul fusese pirit la j». c? a furai 2 care dc fin. Dar ?i alte documente mai vechi atest? existen?a unor p. de sat 11 -Trans. P.S. pi real? lu. In ?. Rom. se men?ioneaz? o prim? desfiin?are de c?tre Const. Mavro-coteial (1740), o reactivare sub domnii urm?tori ?i dispari?ia ci din documente dup? 1775. Cuantumul p. a variat de la o domnie la alta; Kuslralie Dabija l-a fixat la 1 leu de pogon; ulterior, a crescut piu? la 1 galben, iar sul) forma de ,,pogon?rit al str?inilor” a fost de 2 taleri, 2 lei ?i 24 parale ?i chiar 4 pia?tri (lei) ?i 16 aspri. Dup? desfiin?area p. asupra b??tina?ilor, documentele men?ioneaz? un p. al str?inilor, care ,,r..u erau lega?i cu dajdie la vistierie”. 1*. era, împreun? cu alte rusumaturi ?, o dare real?, pc care vistieria o explozia obi?nuit prin arendare la licita?ie. V. ola?tin?. A existat ?i un p. pc p?pu?oi (porumb). înfiin?ai in Mold. de C. Duca (1693 — 1695) ?i desfiin?at de N. Mavrocor-ci;U (1709- 1710); se pl?teau 2 or?i de pogon. A.C. pojarnic. Cel care folose?te pompa de ap? pentru stingerea incendiilor. Serviciul de pompieri a luat fiin??, in Rucure?ti, c?tre siirsilul sec. 18. în 1794 exista in Bucure?ti un sf.eiig de foc (iaiu/anul), care func?iona pe ling? agie, compus din 50 de p. La ace?tia sc mai ad?uga o alt? ceat? sau o c?pit?nie de foc, format? din acela?i num?r de p., care -slsieau la dispozi?ia sp?t?riei. I*. dispuneau de sacale, c?ngi, topoare ?i cile o pomp? cu 11 tom b?. Aceste instrumente erau p?strate Ia curtea domneasc?, sub paza lui ba?-buluc-Serviciile de p. s-au creat din veniturile eforiilor înfiin?ate in multe tlrguri. I*. cm« organiza?i in ro?i? pojarnice?li. în Mold. iau fiin?? cu ajutorul veniturilor eforiilor c'itî îa?i, Gala?i ?i Boto?ani, constiUiindu-se în companii pojarnice?li. T.Y. polcovnic. Rang militar, de origine rus?, adoptat in ?. Rom. ?i Motd. la sfir?itul sec. 18 — începutul sec. 19, cind coexist? cu cel de c?pitan, in aceast? vreme existau p. de jude?, îns?rcina?i cu paza contra r?uf?c?torilor, p. de poduri, care aveau atribu?ia de a îngriji de podinelc (podurile) uli?elor din ora?ele mari, p. de martalogi, de seimeni ele. I*. numi?i printr-o porunc? domneasc?; intr-o astfel de porunc?, din 1803, prin care se înfiin?eaz? o polcovnicie la marginea p?durii Yl?siei. sc fixeaz? efectivele, atribu?iile p. ?i le&fa acestuia, de 20 taleri lunar.-La 1815 se spunea c? p. „sini orindui?i pentru paza ?i str-âjiiirca locuitorilor jude?ului ?i a c?l?torilor de a petrc:c odihni?i ?i f?r? de grije de c:V.re ho?i ?i f?c?torii de rele”. Utilizat prima oar? pentru domnia lui G. Duca In Moîd.. cînd i s-a încredin?at acestuia ?i „?ara C?z?ceasc?”, unde a pus p. ,.dup? obiceiurile lor”. N.S. poli??. V. c ani bit'. polttirac; var. pol tura, pohra. Indica 2 monede divizionare (argint sau arama) de emisiune poloneza ?i austriac? (p. împ?r?tesc). Valoric, a reprezentat 1/40 d-iitf-un florin renan sau 3 bani ungure?ti (fenigi, dinari). I\ a înregistrat· echivalent.) 367 variate. în tarile române, a circulat de-a lungul sec. I7 ?i 18. Subdi/î/.iir.l··? a grosului valorind 1/2 gros san 2 erei ?ari sau 4 iemgi ungure?ti ?i de asemenea 1 1/2 erei?ar sau 3 dinari (fenigi). F. este prezent cu deosebire in Mold.?i in Trans.; unde are Junc?ia de moned? dominant?. A C. pomi. V. mana. ponl (ponluJi gospod) (Mold.. sec. 18). Hot?rire domneasc? pcnlru regle.montarea obliga?iilor s?tenilor fa?? dc stâpinii de mo?ii. pop?; sin. preof. Persoan? îns?rcinat? cu oficierea serviciului religios al unui cult, intr-o biseric? de sat sau de ora?, sau intr-o m?n?stire ;*in Trans. in sec. 12,in Mold. in vremea lui Alexandru cel Bun, in T. Rom. la 16 iul. H05, B. Pentru ca o persoan? s? îie hirotonit? ca p. trebuia: s? ?tie carte, s? se bucure de o bun? reputa?ie*, s? fie s?n?tos ?i s? aib? cel pu?in 30 de ani. Cu toate acestea, in ??rile române, mul?i p. de ?ar? au -ost ne?tiutori de carte, iar cea mai mare parte, absolven?i ai unor ?coli de catehism, cu un curs redus de 2 ani, ?coli care func?ionau pe ling? m?n?stirile sau pe ling? scaunele episcopale. Aceste ?coli modeste au îndeplinit un mare rol educativ ?i cultural in via?a societ??ii române?ti din a.cea vreme. Bine organizate ?i îndrumate, avind in fruntea, lor oameni cu dragoste de ?ar?, ele au d?inuit pîn? în sec. 19, cînd au luat fiin?? si-inina.riik\ in scopul de a da o preg?tire mai temeinic? ?i corespunz?toare. Spre deosebire de ?. Jînni. ?i Mold., în Trans. p. s-au bucurat de scutiri de d?ri înc? de la începutul sec. 13. Mai tîrziu, p. religiilor recc.ptc ,,nu numai c? nu se confund? in nici un fel cu iob?gimea, clar beneficiaz? de condi?ii de favoare, dota?ie ecleziastica, a patra (quarta) sau ?i mai mari p?r?i din dijm?, din vama morii ?i desigur ?i alte favoruri dc la st?pinul de aceea?i confesiune'J (D. Prodan). Spre deosebire de ace?tia, p. ortodoc?i împ?rt??eau soarta· iobagilor, fiind obliga?i la dijm?, daturi ?i de multe ori chiar la slujb? iob?geasc?; via?a de toate zilele a p. nu se ridica peste media iobagului. F. ortodoc?i au fost scuti?i de d?ri )a 1600, la interven?ia lui Mihai Viteazul. Scutirea a fost înnoit? la 1600 de GabrieJ Bâtliory, apoi de Aca?iu Barcsai :}i de Mihai Apafi, care constata ,,soarta ?i starea umil?” a preo?ilor români, care, ,,strîmtora?i de multele lor lipsuri[...], nu pot tr?i din ci?tigul slujbei lor, ci sint sili?i s? se apuce de munc? ??r?neasc?”. în ?. Hom. ?i Mold., in cursul sec. 14 — 17, p. au avut obliga?ii fiscale mai mici decit s?tenii sau tîrgove?ii din satele sau tirgurile în care slujeau. Grigore Ghica introduce, la 15 apr. 1673, sistemul ruptoarei pentru preo?ii din eparhia Hiînnicului, obligindu-i s? dea, la vremea haraciului, 750 ughi ca bir, iar la înnoirea domniei ,,poc!onul steagului“, scutindu-i în acela?i timp de cai de olac, podvoade, conace etc. Gheorghe Duca, la 2 mart. 1674, generalizeaz? ruptoarea la to?i p. munteni. Ad?ugarea îns? la aceasta ?i a unui ,,bir al datoriilor“, impus ?i p., produse o mare tulburare în rîndurile acestora ?i mul?i dintre ei p?r?sir? satele pentru a sc?pa de n?past?. Gh. Duca reveni asupra m?surii la 9 apr. 1676. La 30 ian. 1682, ?erban Cantacuzino reînnoie?te ruptoarea pentru to?i p. ?i diaconii din eparhia Buz?ului, fixindu-le tot un bir global de 750 ughi anual, ca ?i celor din eparhia Rimnicului, care se pl?tea cu ocazia haraciului. Sub Constantin Brîn-coveanu, p. figurau la bir în mod obi?nuit de 4 ori pe ân ; preo?ii din cele 3 jude?e ale e-piscopiei Buz?u pl?teau 2 000 de galbeni în 4 sferturi. La începutul sec. 18, ?tefan Cantacuzino a acordat o scutire general? de bir pentru to?i p. din ?. Rom., care nu a fost respectat? de to?i domnii. în Mold., p. au fost scuti?i din cînd în cînd de bir, ca ?i în ?. Rom. La 1692, C. Cantemir hot?r??te ca p. s? dea cîte 2 ughi la bir anual ?i al?i 2 ughi la înnoirea domniei. Cea din?ii scutire cu caracter general a fost acordat? de Const. Ma-vrocordat, dar ?i aici ea nu a fost respectat? de domnii urm?tori. în afar? de bir, p. mai pl?teau ?i d?ri pe avere: dijm?rit, oierit, c?min?rit, fum?rit, vam? etc.; aceste d?ri erau totu?i ceva mai mici decît ale celorlal?i locuitori. F. r?spundeau ?i de unele datorii ale st?pînirii, de zaherele; contribuiau pentru ?coli cu cîte 3 taleri ?i 15 parale la sf. Dumitru, iar cei care ?ineau de mitropolie cu cîte 4 taleri ?i 10 parale. La toate acestea se 368 ad?ugau ?i obliga?iile lor fa?a de episcop ?i mitropolit. ?. mai pl?teau anual mitropolitului cile 200 de aspri ?i o piele de vulpe sau dc jder. în statul feudal, p. domne?ti nu au avut lefuri piu? la Constantin Brincoveanu, care i-a „miluit·’ cu 100 taleri pe an dc la visterie, m?sur? înt?rit? de Alexandru Ipsilanti. Veniturile p. se alimentau din slujbele pe care le f?ceau pentru locuitorii satelor sau ora?elor, care ins?, uneori, nu acopereau nevoile familiilor lor. Din aceast? cauz? intilnim in documente p. care au ajuns rumini sau vecini, fiind sili?i s? munceasc? p?mintul la rind cu ??ranii. In sec. 17— 19, p. se îndeletniceau, ca ?i ??ranii, cu munca cîmpului, cre?terea vitelor ?i cu celelalte ocupa?ii ale ??ranilor; , ,vi vunt aratro et ceconomia'', se spune într-un raport din timpul ocupa?iei austriece a Olteniei (17 195, cind trupele lui Sigismund de Luxemburg, regele l'ngariei, au iosi surprinse de români ,,in tree?torile toarte înguste ale mun?ilor, înmiite Posada*’ (in alpibns, Pazala didis. slrictissimis indayinibus). Cu acela?i sens, la 1671. se spune c? se mim?rascr? ,,aiei la posad?’*, în straja v?mii de la 1 Ui car ?i Drago-slavele” ni?te vite ce urmau a fi trecute in Trans. Obliga?ia de a face paz? la hotare, sin. eu viglu, men?ionat? adeseori in documente, intr-o scrisoare c?tre bra?oveni , Xcagoe Basarab se plinge c?, tntrucit ace?tia f?ceau mereu „r?zmeri?e”, ,,in aceste vremuri de iarn? trebuie s? ?inem pe siromahi in posad?”, adic? la locul ce trebuia p?zit de la hotarele ?. l’oin. Intr-un document mai tirziu sint aminti?i iu Oltenia ..pos?d?rii pos?zii ce p?zesc potecul”. Uneori obliga?ia de p. a ??ranilor din regiunea de margine a ?. llom. era concedat? de domn unor m?n?stiri. Astfel, la < 1107), Mireca cel -Mare porunce?te satelor aflate sub st?pinirea m?n?stirii Tismana s? lie ,.in supunere pentru toate slujbele ?i d?jdiile ?i de posad?”. Intrucit din documente mai tir/ii afl?m c? locuitorii satelor din preajma m?n?stirii p?zeau m?n?stirea cu rindul ,,zi ?i noapte”, rezult? c? |i. de la (1407) constituia obliga?ia de pa/?. Obliga?ia este men?ionat? ?i iu Mold. {scc. 15), cu acela?i sens. N.S. posesie (possessio). Termen, cu în?eles de st?pinire, mo?ie, domeniu ?, utilizat adeseori iu documentele de limb? latin? din Trans. Uneori arc ?i sensul fie sat cu hotarele sale (possessiones seu villas nostras liberas). Dreptul feudal transilv?nean nu a f?cut distinc?ie net? intre p. ?i dreptul de proprietate. Totu?i, Trip. (1,24) se apropie de justa în?elegere a sensului acestei no?iuni, atunci cind arat? c? acest cuvint indic? atît bunurile imobiliare de diferite categorii, cit ?i st?pinirea, folosirea ?i administrarea unui lucru mobil sau imobil. Pentru primul sens, el în?ir? toate a?a-numi?ele iura posscssionctria, atît de numeroase ?i diverse: cet??ile, castelele, înt?nturilc. ora?ele, satele, posesiunile (mo?iile) sau p?r?ile de posesiuni (portiones posscssionaviac), p?minturilc, p?durile ?i p?mînturile pustii, precizînd c? termenul desemneaz? iu special satele, celelalte categorii de bunuri imobile enumerate avind numiri separate. Pentru al doilea sens, el precizeaz? c? se în?elege prin p. un fel de p??ire de punere a piciorului (pedum positio) in uzul ?i st?-pînirca [in usum ac domin imn) unui lucru pe care cineva îl de?ine in mod real (rcalitcv icnet) ?i îl administreaz? (gubernat). în alt? parte (f, 67), Trip. adaug? c? unul din modurile prin care se manifest? st?pinirea asupra unui bun este p. (iurc possessorio), precizînd c? aceast?, modalitate se* realizeaz? atunci cind cineva de?ine st?pinirea (dominiam) real?, pa?nic? ?i manifest? a unui bun atît in ce prive?te perceperea fructelor, cit ?i serviciile iobagialc. Ca mijloace de ap?rare a permite respingerea cu for?a a tulbur?torilor p. ?i reluarea cu for?a a lucrului ocupat cu for?a de c?tre ace?tia (T, 6S). Cauzele privind p. erau de competen?a exclusiv? a instan?elor laice (TI, 32). Y,> 370 posîu?im*. în sens propriu, ??ran scutit de (lari ?i presta?ii c?tre domnie. in favoarea unor biserici sau m?n?stiri. Scutirea constituia ca atare un stalul fiscal de excep?ie, justificat p:in diferite considera?ii fideiste, economici* sau politice, in spe??, principiul dc baza al institu?iei, ca ?i al aceleia, ulterioare, a sculelnicilorî, consta in transferul câtre membrii clasei dominante a unei for?e de munc? sustrase patrimoniului domniei. Termenul dc p. apare documentar cu cîteva veacuri înainte de termenul specific de SGutel-nic. ini?ial cu sensul general de supunere, fiind aplicat uneori ?i boierilor în obliga?iile lor fa?? de domn, dar de obicei pent ru cei ajun?i, de bun?voie sau din porunc? domneasc?,în slujba unui loca? de cult. La rimi?ii statelor str?ine i-a sporit importan?a; din dreg?tor in serviciul personal al domnului, iu. p. a devenit dreg?tor al ??rii. Izvoarele narative din sec. 16— 18 îl considera mai important dccît il arat? documentele. Dup? Sivori, m. p. era al pat rulea din cei 12 mari dreg?tori; dup? A. M. del Chiaro era al ?aptelea mare dreg?tor in sfatul domnesc. Iu sec. 19, prin amplificarea vie?ii de stat ?i crearea consulatelor, rolul lui sporind, m. p. a devenit im fel de ministru ,,al trebilor din afar?”. El ?inea coresponden?a domnului c.11 Poarta ?i cu pa?alele din serhaturi. Veniturile ni. p·. pîn? în sec. 18, proveneau din daruri de ia subalterni, de la dreg?torii c?ft?ni?i, de Iii unele ora?e a c?ror obl?duire o avea. în sec. 19, pe ling? leafa de 1 500 lei lunar, in. p. continua s? primeasc? darurile din trec ut. Dac? era influent pe ling? domn, m. p. realiza un venit, anual pîn? la 150 000 lei. în Mold., m. p. * 8 mart. 1407, A. Acest dreg?tor a avut ini?ial acela?i caracter ?i aceea?i evolu?ie ca ?i în ?. Rom. Cronicarul Maca rit; califica pe in. p. ,,paznicul iatacului domnesc". M. Costin ar?ta c? p. poate intra la domn, chiar nechemat ,,?i chu*r dac? domnul nu este îmbr?cat”. De la rangul de ultim dreg?tor al sfatului sub Alexandru cel Hun, ni. p. a ajuns in scc. 17 al cincilea dintre marii dreg?tori, iar in sec. 18 cu cea mai mare leaf? : 12 000 lei pe an în 1795, iiind v?zut de str?ini ca ,,un fel de prim-minist ru'\ Gr. Ureche arat? c? p. era tîlmaci de limbi str?ine, atribu?ie efectiv exercitat?. M. Costin ?i I). Can-temir îl arat? ca un fel de mare?al al cur?ii domne?ti, cu drept de a judeca pe curteni ?i avînd in sarcina sa protocolul cur?ii. De la Croix îl numea ,,mare maestru de ceremonii". C'ind domnii, in loc s? convoace sfatul, preferau s? se sf?tuiasc? cu un dreg?tor, poreclit ,,chivcrnisitor", m. p. fiind mai aproape de domn, juca el acest rol, cum a fost cazul in. p. Ramadan. Atribu?iile ni. p. au fost, în sec. 18— 19: a. Supraveghea confortul domnului; grija de a?ternutul acestuia trecuse asupra subalternilor s?i. b. Ea începutul domniei ?i la anul nou, ni. p. chema la domn pe dreg?torii numi?i sau confirma?i in dreg?to-rie ?i le înmîna caftanul, c. A avut: sarcina s? duc?, în numele domnului, negocieri cu consulii puterilor str?ine, d. AI. p. a avut înc? din sec. 17 atribu?ii de ,,pirc?lab de la?i”. El nu a exercitat efectiv aceast? dreg?torie, dar a avut venitul ei, a?a cum rezult? din hrisovul lui Matei Ghica din 23 nov. 1754. e. Atribu?iile judec?tore?ti ale iu. p. au fost reduse. El era foarte rar rînduit de domn s? judece pricini ?i atunci numai împreun? cu al?i boieri mari. Veniturile in. p. au fost foarte mari. Cînd Matei Ghica, în 1754, a creat venituri fixe marilor dreg?tori, a exceptat pe iu. p., hot?rînd ca , .postelnicia s? ia pîrc?-l?biile sale*, dup? vechiul obicei”. în afar? de leafa care i s-a fixat în 1775 ?i care s-a m?rit mereu, ajungînd în sec. 19 la ÎS 000 lei anual, m. p. primea taxe de la fiecare dreg?tor la îmbr?carea caftanului. în plus, in. p. primea plocoane tarifate prin condica de venituri: de la v?taful de c?l?ra?i de ?arigrad, de la chehaia de c?l?ra?i de ?arigrad, de la cei 40 c?l?ra?i de ?arigrad, de la v?taful ?i de la odoba?a de lipcani etc. Ca marc dreg?tor cu trecere pe ling? domn ?i pe ling? ceilal?i dreg?tori, ni. p. f?cea interven?ii pl?tite cu bani sau ocine: într-un caz, a primit 50 stînjeni de mo?ie ca s? scape pe un om de la oaste. Subalternii ni. p. au fost: incepînd din sec. 16, p. al doilea, care locuia, efectiv în palatul domnesc, iar din sec. 17 ?i un al treilea p. în afar? de ace?tia, in scc. 18 existau înc? 7 p. de rang mai mare ?i vreo 24 de rang mai mic. Ea 1804 existau in ? Rom. 250 de p. scuti?i de d?.ii, obliga?i s? pl?teasc? in mod excep?ii nai cile 40 de taleri pentru lefile ost??e?ti. Titlul se ob?inea pe laza unei c?r?i domne?ti. P.S.-N.S. po?linur (Mold., sec. 19). Mic slujba? care supraveghea trecerea vitelor peste hotar pentru a incasa poslina. V. Casa poslinei. X.S. 372 po?t?. A însemnat: 1. sta?ie in generai, apoi sta?ie de cai fie schitu!; (conac ?); 2. disrru.?a intre 2 asemenea sta?ii; o. oficiul îns?rcinat cu transportul scrisorilor ?i persoanele r. Documentele ?. Kom. înregistreaz? termenul c?tre sfir?itul sec. ÎS; documentele cLick lene îl men?ioneaz? înc? din sec. 16. Distan?a între 2 sta?ii de p. a variat, iii ??rile <:iiro-;>ene. intre N ?i 20 km; in ??rile române, p.. ca unitate de m?sur?, a oscilat intre 13 ?i 20 km, distan?? parcurs? cu caii in 4 — 6 ceasuri. Serviciul p. a fost, în ??rile române, un. r.'.onopol al domnului; mai tir/iu, reprezentan?ele' diplomatice din ?ar? au primit privilegii. s?-?i organizeze servicii de p. proprii: suedezii, austriecii ?i ru?ii. Cuantumul aren-zii p. constituia un venit important pentru '/isteric; astfe l, in 1796. serviciul p. din Mold. <·, iest arendat cu Si) de pungi, iar in 1810. între?inerea p. reprezenta 265000 lei. în ?. Kom.. serviciul p. costase pe arenda? 70 000 pia?tri in 1796, pentru ca in 1818 s? se ridice la 595 000 pia?tri, sum? dep??it? Ia licita?ie. Exploatarea p. prin arendare a continuat ?i in sec. 19. In Trans. a existat uu oficiu al p. care avea in frunte un vieegerant, sau un magistru suprem. între?inerea acestui oficiu se realiza din postârit, contributie suportat? de ??rani. Y\ cui de ol ac : men:il. A.C. \ po?t?rilC, Obliga?ia locuitorilor din Trans., sec. i7, de a da cai de po?t?, aprovizionare ?i g?zduire po?tei principelui, obliga?ie asem?na?i are cu conace ?i mertice din ?. Rom# N.S. potcire: sin. pocire. în credin?a supersti?ioas? a satului, anumite interese economice foarte ?precise se exprim? priutr-un ansamblu de reprezent?ri legate de hotarele dintre ,,locuri”, ,,ocine*\ ,,mo?ii". Aceste reprezent?ri au uu caracter dual, ambivalent. De de se leag? o idee de respect, de sfin?enie; este str?vechea reprezentare — atît de vie la romani — produs? de interesele propriet??ii private, care face din piatra de hotar tiu obiect sfint. pus sub protec?ia, divinit??ii, iar din c?lcarea hotarului, un sacrilegiu. Dar in ob?tea româneasc?, unde, in condi?iile unei indirjile lupte a ob?lenilor de jos împotriva privatiz?rii crescinde a st?pinirii ?i a întregii ob?ti, împotriva aservirii de c?tre feudalii str?ini ei, sistemul hotarelor de parcelare a marelui hotar devâlma? a ap?rut ca imaginea vie a destr?m?rii ob?tii. De aceste hotare interioare in haturile lor se leag? ?i reprezent?ri negative, do team? ?i suspiciune. Materialul ideologic de elaborare a acestei atitudini a fost furnizat de chiar religia cre?tin?, dovad? c? procesul nu este mai vechi de înr?d?cinarea. cre?tinismului. Locul do hotar este socotit impur, sediul preferat al diavolului, loc bun de s?vir?ire a vr?jilor, dar ?i loc unde e în?elept lucru ,,s? nu dormi, s? mi ?ezi [. . . c? de îndat? î?i vue?te in cap”. Aceast? reprezentare negativ? în con?tiin?a unei importau'e p?r?i din ob?te, a introducerii hotarelor private înl?untrul hotarului dev?lma? al ob?tii se îmbin? cu o alta, pozitiv?, crea?ie a elementelor înst?rite din ob?te, interesate in privatizarea st?pinirii asupra p?mintului. Ea consta in folosirea credin?elor despre caracterul ,.necurat’’ al hotarului, ca procedeu de magie juridic?, prin care s? se ob?in? o protec?ie «a hotarului privat, legind de el o supersti?ie de team? care s? îndep?rteze de la orice înc?lcare pe du?manii parcel?rii ?i pe cei ispiti?i de buna stare a mogie?ului trecut in fruntea ob?tii. Semnele de hotar devin obiecte purt?toare ale unei însu?iri magice ?i a?ezarea lor ,,poce?te’’ locul ?i, totodat?, pe cel eo s-ar atinge de hotar sau ar umbla pe acolo. Documentele atest? existen?a unui obicei al polci lor ?i al pocirii cu semne (1794), care atrage obliga?ia l?s?rii in pace a locului astfel însemnat (1693), dar H. W. Stahl, ar.alizind aceste documente, conchide judicios c? din ele nu rezult? clar ?i o nuan?? ,,magic?" a procedeului respectiv. Pentru noi. din cel?lalt ansamblu de fapte adunate ?i sistematizate de H. H. Stahl, rezult? f?r? putin?? de contestare acest caracter originar ?i folosirea obiceiului ea proccdur? juridic?. Elementele dt magie neagr?,de participare a diavolului au fost de natur? a împiedica specializarea obiceiului. îi: aceea?i m?sur? ca jur?m în tul sau chiar ca blestemul. De unde slaba lui oglindire m documente tardive. V.G. 373 poteca?. V. mu dura ?. poter?. Vechi procedcv! de urm?rire ?i primlere a r?uf?c?torilor care cons:-' în urm?rirea criminalului, in vrr< a descoperirii ?i pedepsirii lui, de cai re ;:omunit;..1ea interesata s? exercite r?zbunarea singelui (vcndc'tta), comunitatea pu?ind ii un svt ori mai nmlte sate asocia.tr. Sub domina?ia otomana, institu?ia a fost receptat» în Oltenia, apoi in ?. Rom., unde dealtfel exista sub o forma rudimentar? numit? slii'. fi·, îl urm?rea pe infractor pm?-i ? rindea sau ii pierdea urma: în acest din urma ;:uz proprietarul sau ob?tea de ve Jocul unde se pierduse urma trebuia, s?, jure c? nu avea cuno?tin?? de locul \mde s-ar putea afla infractorul. Sub fanario?i, neexistind o for?? i rmata permanent?, în afara micului num?r dc lefegii de la cu:ie, institu?ia p. — cap?t ind ?i aceast? denumire — a fost folosit? — sub forma unor grupuri de oameni înarma?i, afla?i :in slujba st?pînirii — pentru urm?rirea ?i prinderea cetelor de haiduci ?. în nmpul domniei iui Al. Mavrocordat, divanul, îngrijorat de ac?iunile tîlharilor, cere s? se aleag? rlintre slujitorii ?inuturilor Orhei ?i Soroca ..oameni vrednici” care, ,.cu armele lor ?i cu zapcii dintre din?ii, s? se rinduiasc? pe la locurile unde se ‘/or socoti de trebuin??, ca prin marafetul ispravnicilor de acolo, s? umble dup? tîlhari s?-i prind?”. A?a s-au format primeic p. In 11 ,,c?r?i” trimise de domn ispravnicilor, le c-::ie s? dea de ?tire p. ,,mdat? ce ve?i afla c? s-a ar?tat undeva ori m?car acea ceat?, ori m?car si al?ii ?i an sup?rat pe cine/a, oii din locuitori sau'din c?l?tori drume?i”, ,,s? porni?i asudra lor cu potere". Potera?îi care nu î?i f?ceau datoria ?i-i sc?pau pe ho?i erau pedepsi?i aspru. D.L.-T.V. potlog?rie. V. furt. polronie. Moned? de arcr,:? de origine polonez?, emis? in sec. 16. Era un multiplu al grosului î, b?tut in piese de 5 gro?i (triplu gros), care au circulat în Mold. înco-pînd cu sec. 16. Echiv?leni nl s?u în ?. Rom. a fost costanda j. Trans. a cunoscut o pies? similar? (Drcigrosclu-r). imitat? dup? potronicul polonez înc? din 1594. I^a începutul sec. 11, un p. valora in ?. Rom. î;i Mold. 10 bani. La 1747, galbenul avea 20 p. A circulat pe pia?a intern? româneasc? în sec. 16— 18 ?i mai rar în sec. 19 pîn? la introduce ? ea sistemului monetar na?ional (14/16 apr. 1867). A.C.-N.S. povara. 1. A desemnat greutatea m?rfii înc?rcat? pe un cal Este men?ionat? în cele mai vechi documente vamale privind comer?ul dintre ?. Rom. ?i Trans. sau în actele de danie. Greutatea unei p. a variat, în ?. Rom. între 110 ?i 125 ocale (140 ?i 159 kg) ; bra?ovenii au acceptat m?sura de'108 kg. în Mold., p. a fost utilizat? mai rar ; pu?inele men?iuni exisb' te indic? o greutate superioar? celei din ?.Rom.(în sec. 18 :cca 180 kg). 2. în domeniul monetar, p. valora 100 000 de aspri. Era utilizat? îndeosebi la plata haraciului c?tre Poart?; la 1620, Alexandru llia? pl?tea haraci 56 de p. a cîte 100 000 de aspri, iar la 1691 sultanul cerc lui C. Brâncoveanu s? dea 5 p. (iuk), adic? 500 000 de aspri lui Emeric Thokoly. A.C.-N.S. prada. 1. întrebuin?at in limba cancelariei ?i a cronicarilor cu sensul legal de a executa amenzi. în Mold., hrisovul din 1627, al lui Miron Barnovschi, restrînge activitatea de?ugubinarilor care „fac n?p??ti la femei ?i fete ele oameni buni ?i la giupînese s?race de fac prad? ?i-i bag? în fiare [..în ?. Rom. are acela?i sens; a pr?da are sensul de executare silit?: fugind s?tenii dintr-im sal f?r? s?-?i pl?teasc? ,,parte de miiare ?i t?ierile”, domnul constata c? ,.au pr?dat slugile domniei mele pe popa Tatomir pentru dajdea s?tenilor” ?i d? carte popii s?-i caute pe fugari prin sate, slobozii sau ora?e ?i s?-i apuce s?-i pl?teasc? banii pentru care a fost urm?rit. 2. Numai în ?. Rom., p. desemna clauza care se insera intr-un act de învoiala intervenit pentru curmarea unor neîn?elegeri ce existau între p?r?i, sau intr-o carte de judecat? ?i care consta in darea unei valori patrimoniale c?tre domnie de ecl ce nu-?i respecta angajamentul, sau relua judecata. 374 *14 nai 1627. fi. Uneori figura alaiuri de blestem, dc amenin?area cu toiege sau de sauc-?iinito. pierderii mo?iei. In general. împ?c?rile a c?ror executare era sanc?ionat? cm p. priveau p?mintul. Kle puteau avea ins? ?i all obiect (?igani). Intr-o astfel de învoial? p?rUle prev?d: ..iar? cine s-ar mai scula unu la nitul cu pir? ?i gîlccavâ s? fie afurisi?ii el ?; >01 casa lui (...) ?i la ce judecat? ar merge s? nu li <;? crcaz? nici unui nici. altuia ?i s? li - închinat? prad? uglii 50”. I*. se d?dea iu bani (."in. :î(H.j galbeni. 30 taleri. 50 uglii, 4tK! tiorini). V. f/loab?: leg?tur?; pandur: pr?d?ciunc : rarcscu. P.S.-O.S. pnuMiium. Termen latin desemnind un sul pustiu, similar cu sili?te, in documentele c.e limb? latin? din Trans. înseamn? uneori ?i sal (viilo). in documente intilnindu-se atil .,predium deserlum", cit ?i ..praedia populosa’7. X.S. pravil?. A avut in limba roman? o larg? circula?ie ?i urm?toarele sensuri: 1. Lege. sciisti, in opozi?ie cu obiceiul juridic nescris. ... J.rnisla?ic, cod. o. Manual, carie de doc-tiivâ. în acest sens, pravila lui Yasilc Lupii (1646) s-a intitulat Carte romaneasc? de inre. l?tura. Donici î?i intitula pravila Manual juridic (1S14). i. Dispozi?ii, [/revedere legat?. Cu sensul ei fundamental de lege scris?, p. a primii, in practica dreplului feudal rov 'ctn, calificative corespunz?toare unor semnifica?ii deosebite; a.\i. sfiala: ?i s? iIe dup? pravila si'inl?: s? nu prade adic? tat?l pentru fiu. nici fiul pentru tat?*' ; b. p. împ?r?teasc?, ca drept laic. a echivalat cu ..pravilele ceale mircnc?li’’, deosebite de ..pravila bisericii”, adic? de drept canonic care se împlete?te cu cel laic in nomocanoane ; c. |i>. împ?r?te?ti au fost numite, 111 sec. 18. in special Dasiticatele; d. p. ??rii, p. p?mînlului s-aii numit p. scrise sau traduse in române?te, precum C.ii.î. (1640). î l.. (1652), L. Car. (ÎttiS). Vaci ir ia (Cirja arhiereasc?). care este nomocanonul lui lacob din lanina, tradus ce c?lug?rul Cosma (1754). Aceste calificative serveau ea s? le deosebeasc? de cele scrise în. grece?te. Iiibl.: 338, 451, 50«, 545. 546, 570. 607. 742. 1 205, 1 244-1 247, 1 400, 1 4uy- 1 412. 1 423, 1 47:}, 1 549, 1 593. I .s. pr?da li ea. Apare in peste 229 de documcnle ale ?. Uom. Are calitate de 59. bunul (sat, mo?ie, ocin?, incepiud cu 1 ?i 12 iui. 1526 un rob ?igan) care, spar?inlnd unui „hiclean“ (tr?d?tor, fclon, necredincios) lat? de domnie, a suferit pedeapsa unei distrugeri materiale a mijloacelor lui de împotrivire ?i rezisten?? (curtea Înt?rit?, mo?ia, in Trans., castelul). înainte ca acel bun confiscat s? revin? în domeniul domnesc, printr-un fel de refract feudal sau, cum spun documentele, su ?ic luat pc scama domniei, s? devin? domnesc. Un singur document folose?te 4e 3 ori perfectul (pr?dalicit) unui verb cu sensul de a face p.. tradus a/i prin fu?d?licit ?i-gre?it irou Înainte prin pr?dalnicii. Sanc?iunea violent? disp?rlnd sau devenind excep?ional? (v. cazul ag?i B?l?eeanu la finele sec. 17). s-a impus ca esen?ial aspectul feudal dc re-tract. îmbinat cu ideea bizantin? de confiscare, adic? de pedeaps? statal? pentru tr?dare ca o crim? public?, in felul acesta, p. s-a aplicat tuturor buniirilor :‘luale pe scauia domniei”, nu numai pentru „hiclenie”, ci ?i pentru desheren?? feudal?. Aceasta-se producea prin stingerea cercului de persoane definite ca urma?i la sl?pinirea bunului, in contractul feudal (danie domneasc? cu titlul dc beneficiu sau feud?. înt?rire. închinare a unei mo?ii str?vechi), L?rgirea acestui cerc de urma?i-slr?pinilori — l?rgire care va sfir?i prin s cuprinde tot neamul de slnge ?i, de la o vreme (1555. 1631). chiar pe cei din afar?, potrivii unui testament de tip romano-bi/antin sau diatâf — era aprobat? de domnie ce ia caz la caz ?i, din cînd in cind, prin dispozi?ii gener.de implicit sau explicit sprijinite pe principiile pravilei bizantine ?i ale dreptului bisericesc (1555. 1631). Aprobarea se dudea prin inserarea in actul de înt?rire a unei clauze „v nih pr?dalira da ncasr ’ ^pr?dalica s.3. nu fie) (215 cazuri cunoscute), urmat? in general de o alia care indica generic cercul noilor urma?i st?plnitori, suficient? chiar numai ea pentru a înl?tura desheren??. Se dubla deci clauza de ,,pr?dalica s? 1111 fie’· (în func?iunea el originar? de renun?are la retractul ce .,Uiclenie''), dindu-i-se acum în?elesul de renun?are ia orice retracl. inclusiv cel dc des- 375 heren??. Colo dou? clauze au fost rezultatul unei îndoite lupte a boierimii ?i a bisericii 2. Lupta boierimii împotriva politicii domne?ti de autocratic? reprimarea viclcr .ei: adic? a oric?rei opozit ii politice personale, ?i 2. Lupta bisericii convergent? cu a elementelor privatizante din sinul boierimii care doreau. în contra solidarit??ii tradi?ionale de neam, o st?pinire consolidat? in persoana ?efului de familie boiereasc? mic? (conju^ J?) cu prerogative cit mai apropiate de ale proprietarului in dreptul romano-bizantin. F?r? aceast? evolu?ie, biserica nu-?i putea asigura alimentarea prin danii pioase a vasti-oui s?u domeniu, iar boierimea nu se putea ap?ra de un relract domnesc pentru numeroasele cauze prev?zute de dreptul feudal ?i invocate de domn potrivit intereselor ?i capriciilor sale. Consolidarea îns? nu putea merge prea departe, din cauz? c? st?pîmrea funciar? trebuia — obiectiv — inc? s? r?minâ condi?ionat? fa?? de ??rani ?i fa?? de titularii privilegiului de protimisisj(rude, vecini, r?ze?i— mo?neni). Domnia aVea interese contradictorii: a. s? sl?beasc? boierimea prin men?inerea sistemului de feud? cit mai precar? ?i chiar de beneficiu; h. s?-?i asigure adeziunea devotat? (?i deci r?spl?tit? substan?ial) a unor efective din sinul boierimii, ucordindu-le consolidarea st?pinirii funciare revendicat?. Aceast? revendicare se va dovedi peste tot a corespunde evolu?iei istorice. Aplic?rile retraetului pentru viclenie nu se iuregistrau imediat decit în r;?od excep?ional ; s-au transmis mai ales ecouri tirzii. cu prilejul reabilit?rilor sau variatelor conflicte cu mo?iile confiscate (I. Donat). Deci cu atit mai mult erau necesare garan?ii, în larga circula?ie a satelor pradalice. atribuite partizanilor domnului (care le treceau din min? in min?), d?ruite m?n?stirilor (ceea ce era forma cea mai legal?) revendicate cu st?ruin?? de rudele vicleanului, chiar de la domnul pedepsitor, care avea interes s? se împace cu rudele sau chiar cu vicleanul (nedecapilat). Aceast? politic? domneasc? umple sec. 15 ?i 16 ?i a fost conving?tor luminat? de inventarul satelor confiscate ?i de reconstituirea recent? a circula?iei lor (I. Donat). De aceea, chiar aparent legat? numai de desheren??. clauza ..pr?dalica s? nu fie/' constituie in acela?i timp o pre?ioas? siguran?? ?i contra p. pentru viclenie, deoarece satul putuse fi odat? confiscat pentru tr?dare, împrejurare trecut? inten?ionat sub t?cere sau efectiv ignorat?. P. a fost în general interpretat? ca o manifestare a dreptului domnesc de domeniu eminent asupra întregii ??ri(I. N?dejde, I. C. Filitti, D. C. Arion, I\ P. Panaitescu, ?t. ?tef?neseu, VI. Ilanga). Idee just?, care ins? in spe?? se îmbin? cu pozi?ia de autocrator a domnului român ?i cu tradi?ia bizantin? a crimei publice de tr?dare (crime i îcsae maiestatis) pedepsit? cu moartea ?i confiscarea tuturor bunurilor. ?i aici avem o sintez? româneasc? a structuri< autocratice bizantine, a celei de dominiu eminent ?i a celei de retract. Autori bulgari ?i români (v. recent D. Angelov ?i ?t. ?tef?neseu) au admis c? în hrisovul lui C. Asen raportul de p. pentru desheren?? se putea stabili ?i intre o m?n?stire ?i paricii ei cu privire la lotul de a?ezare al acestora, devenit pr?dalika. Cel pu?in un document românesc poate fi interpretat ca referindu-se la raporturile dintre m?n?stirea Dealul ?i ??rani, de la care este împuternicit? s? încaseze, pr?dalica, du?cgubinele etc. (Val. Georgescu). în acest caz ar trebui admis c? ?i boierii aveau un drept de p. fa?? de slugile lor cu privire la daniile de p?mînt pentru slujb? credincioas?. De altfel, P. P. Panaitescu a sus?inut c? în faza de declin clauza de renun?are domneasc? la p. (desheren??) o scriau în act boierii beneficiari. Adev?rul este c? o singur? dat? cel care renun?a la p. este sfatul or??enesc, iar in 5 cazuri clauza, deja înscris? în actul încheiat de p?r?i, care scontau renun?area domneasc? promis?,, era reluat? de diacul de cancelarie nu ca o clauz? pus? spontan de domn, ci ca o reluare a aceleia din actul p?r?ilor. Aceast? practic?, incepînd din 1538, nu poate fi explicat? (P. P. Panaitescu) prin declinul institu?iei provocat de introducerea libert??ii de a testa la 1555. Au nevoie de a fi adîncite raporturile între no?iunile de ocin? pr?dalic? ?i ocin? domneasc?. Amintim c? Svetkova~ Penkova, din compararea hrisovului lui C. Asen cu acela al lui Uro? II pentru aceea?i m?n?stire, conchide c? p. înseamn? proprietate (praedium) a m?n?stirii, cuvîntul apar-?inînd unui grup de termeni juridici deriva?i din r?d?cini latine. Trebuie subliniat? importan?a textului lui Mu?at, în care termenul necunoscut de dreptul moldovenesc (in · care existau îns? acelea?i institu?ii de baz?) este folosit în leg?tur? cu bunurile 376 in desheren?? dup? moartea lui Matia? Corvinul f?r? urma?i legitimi. Devenite pr?dalica no vqorscom zemli (dup? obiceiul ?ârii ungure?ti), o parte din aceste bunuri au revenit lui loan Hunyady, prin efectul unei tranzac?ii politice (renun?area lui Ioan la tron). Apui?ia la 1454 a clauzei ..prâdalica s? nu fie” (sensul de „retractat”, „reluat prin re-trjet”, se intilne?te abia la 5 nov. 1465) nu poate fi explicat?, cum face P. P. Panaitescu, legi'ul-o exclusiv de desheren??, prin introducerea retractului de c?tre un domn autoritar ca Ylad ?epe?. in cadrul politicii lui de centralizare a puterii domne?ti. Procesul este dta'eclic: domnii autoritari sanc?ioneaz? viclenia, lac retractul de desheren??, dar de nev.jie ?i in interesul lor conced renun??ri numeroase la retract in favoarea partizanilor ?i recepteaz?, sub presiunea mai ales a bisericii, principiul bizantin al libert??ii de a testa chiar in afara neamului. Totul In contextul luptei mai sus expuse a boierimii.· Din bogata literatur? a problemei, cu ingenioase ipoteze etimologice, subliniem meritul lui I. N?dejde (1926) de a fi descoperit structura de renun?are Ia retractul domnesc a clauzei „prâdalica s? nu fie”, de a se fi referit la preteda, predai, f?r? fundamentarea istodco-social? din interpretarea noastr?, ?i de a fi eliminat definitiv etimologia lui Ha.sdeu (prodati — a vinde). Aceast? etimologie gre?it? f?cuse timp de o jum?tate de secol din prâdalica s? nu fie o clauz? de inalienabilitate cu grave consecin?e pentru sistemul propriet??ii funciare imaginat dup? o astfel de traducere a clauzei in chestiune îti 215 documente. Etimologia lui Const. Yasilicoiu. prea ingenioas?, porne?te for?at de la ideea preconceput? c? pr?dalica s? nu fie l?rgea cercul de mo?tenitori, ignorind ?oal? problematica vicleniei. Etimologia slav? (preadali. preadal —· a restitui) propus? dc Valeria Cost?chel este, in sine. posibil?, dar nu r?spunde la particularit??ile explicate prier interpretarea noastr?. ?. P. Panaitescu deriv? ?., intr-o regiunc'Tnaghiar?, de la praedium, praedialis, termeni folosi?i in concesiile feudale care prevedeau expres retractul pentru desheren?? In favoarea seniorului suzeran. ?i aici leg?tura cu desheren?? era excesiv?, Panaitescu admi?ind ulterior, f?r? a o explica, ?i o contingen?? neclar? cu retractul pentru „hiclcnie’*. in plus, de la praedialis ne-am a?tepta la pr?dialica. Interpretarea noastr? nu exclude apropierea lui Panaitescu intre pr?dalica ?i pirdalica. Pr?dalnic ?i pr?dalnicii (puse gre?it iu unele traduceri in loc de pr?dalic sau predalicil) reprezint? alt? forma?ie româneasc? (cu sufix slav) de la praeda praedari. f^?dalnic se icfer? la autorul unui praedari; pr?dalica exprim? efectul ei asupra obiectului unui astfel de act. Pr?dalnic n-a suferit etalarea juridic? a p. Interesantul paralelism statistic, observat de II. II. Stalii, inlre curba de frecven?? a clauzei ..pr?dalica s? nu fie’? ?i aceea a clauzelor de înfr??ire se explic? prin leg?tura ambelor institu?ii cu procesul general de consolidare ?i privatizare a st?pânirilor funciare (inclusiv limitarea privilegiului masculinit??ii prin înfr??irea fetelor). ?. P. Panaitescu, semnalind r?rirea clauzelor „pr?dalica s? nu fie” ?i dispari?ia termenului dup? 1600. cu denatur?rile citate din documentul din 1482, vede in ele efectul libert??ii de a tesla decis? in 1555. Procesul descris este real. De el se leag? ?i celebra formul? din documentul din 13 iun. 1588. impus? de boieri lui Mihnea Turcitul in sensul c? ..nu este lege ca domnul s? vind? satele boierilor”, iar la 22 iun. 1581 acela?i domn inventaria locurile pr?dalnice, cu care se f?ceau abuzuri in dauna domniei. Dar explica?ia autorului citai este insuficient?, p. nefiind exclusiv legat? de desheren??. iar dup? 1600, principiul c? domnul ia pe seama sa bunurile h* desheren?? r?inine valabil, 111 cadrul noului sistem succesoral. De altfel, problema libert??ii dc a tesla nu era l?murit? la 1555. fiindc? hrisovul din 15 iul. 1631, Ii (..charta ribertalum** smuls? de boieri ?i slujitori lui Leon Tom?a). mai avea nevoie s? prevad?: , .dup? moartea boiarului sau fic?cc om s? 1111 i se ia bucatele domne?ti (pr?dalica, n.n.). ce s? r?mie la singe sau unde va l?sa mortul (se reconfirm? libertatea de a testa de la 1555. ncrespectat? scrupulos. 11.11.), s? fie cum au fost de veac [...] nici un om f?r? judecat? ?i f?r? divan s? nu se omoar?, ce sâ-1 inchizâ intiiu, de aciia s?-l scoat? la divan, s?-i fie vina cunoscut? de to?i. Atunce s? piar?, cumu-1 va ajunge legea, pro vina iui’'. Sint tratate cele dou? aspecte ale p. In noul regim de legalitate feudal?, reclamat? ?i ob?inut? de boieri, clauza de r,on-[;r?duli( a i?i pierde ra?iunea de a fi., iar 377 re trac. tul de felonie osie ;iiloc'.iit prin regimul bizantin de judecat? publica in divan, cu pedeapsa statal? a confisc?rii, (linei se vorbe?te cie dispari?ia p.. trebuie în?eles c? pentru moli vele ar?tate a disp?rut clauza de pr?dalica s? nu fie ?i a disp?rut ?i te/.me-nul de pr?didie?, de?i bunurile f?r? mo?tenitori (dup? noua l?rgire a cercului lor) reveneau tot domniei, iar viclenia d?dea na?tere la confiscare: bunurile erau luate pe scârna domniei, f?r? calificare de prâdalicct de?i (lonstantin Brincoveanu va ordona ur> act de prut duri in sensul lui originar. J upta boierilor contra ,,pr?dalicei de confiscare” continu?, fiindc? in proiectele de cod ale lui M. Folino din 1705, 1700 si 1775 —1777 se insereaz? textul din Jlas. prin care domnul era obligat ca atunci cînd aplic? o pedeaps? asupra persoanei (de pild? decapitarea viclenitului), s? nu pedepseasc?“ ?i mo?iile (ca/e n-aveau nici o vin?), ci s? le lase s? mearg? la rudele de singe, fiind ale neamukii. O lupt? similar?, cu ajutorul acelora?i texte bizantine, era dus?. din sec. 10, de boieri- mea moldovean?. contra politicii domniei in materie de confiscare pentru viclenie, de?i in dreptul moldovenesc nu exista termenul de p. ?i clauza de renun?are îa ea. Limitarea lor in ?. Hon». a r?mas piu? acum f?r? explica?ie satisf?c?toare. Y.G. - O.S. Lujâji»?\ rnitate ?i instrument de m?sur? a lungimii ?i suprafe?ii in ?. I-îorn. ?i Mold. * ?. Horn. in 1570; * Mold. in 15^7. M?rimea p. munlenc a variat intre 2—3 slinjeni la 10 — 24 palme piu? ia lleij. on/. (1831), care legalizeaz? p. de 3 stinjeiiJ (24 palme), echivalind. m termenii sistemului metric, cu 5,880 m. P. moldoveneasc?, de?i formal lot de stinjeni, a avut o lungime superioar? celei munlenc. fapt explicabil prin m?rimea diferit? a slinjenuhii clin Mold. (2.23 m); deci, in lermeni actuali, p. a reprezental 0.09 m. In atar? de aceast? p. oficial?, au mai circulat în Mold. ?i p. particulare, de m?rimi variind intre 12 — 24 palme. Instrumentul de m?suraL mim.U p. a fost confec?ionat, la începui, dintr-o nuia sau stinghie, mai tirziu, dintr-o p. marcat? la capete cu pecetea domneasc?. P. a servit ?i la m?suratul suprafe?elor. înainte de Reg. org.y este men?ionat?, in ?. Hon)., p. p?trat? de 4 slinjeni p?tra?i (2 >?; 2 stinjeni), rehi-vafind cu 7.8480 mp; dup? ort/.. p. p?trat? a fost de 9 stinjeni p?tra?i (3 y 3 stinjeni), adic?. 17.0985 Tnp. Tot in prima jum?tate a sec. 19 a circulat ?i p. pogoncnsc? de 54 stinjeni p?tra?i (3 :< 18 stinjeni), ceea ce reprezint? 208,82 mp. în .Mold. a existat p. f?lccasc?, pe care o men?iune din 1839 o arat? ca fiind de 30 stinjeni p?tra?i, introducerea sistemului metric modern n-a eliminat complet p. din practica m?sur? lojilor rurale. V. fatec. A.(l. preaeiirvir. V. adulter. preeupef. Negustori organiza?i Ia 1805 in Bucure?ti intr-un iznaf (breasl?) de 40 de oameni, ale?i de ag? ca .,oameni de credin?? ?i cu statornicie bun?". N. S. preem?iiine. V. prolrmis's. preot. V. biseric?: pop?. prepuitor. 1,. Car. (V, 7. 1 — 2) numea p. pe cel ce pornea ..<> pir? de învinov??ire, asupra unui nevinovat". P. era sanc?ionat cu pedeapsa care s-ar fi aplicat prepusului”. dac? cele puse in sarcina sa. de c?tre p.. s-ar fi dovedit adev?rate (laftor^Ue). Cond. crin). ( § 259) califica aceast? fapt? drept clevctirc ?i il osindea pe p. ca ?i L. Car. V. onoare. O.S. prescrip?ie. Institu?ie in virtutea c?reia, dup? un timp de inac?iune, se dobb. de?te sau se stinge un drept sau o obliga?ie, (lind efectul ei este dobindirca. p. se nume?te ^-hizi-tiu? sau uzucapiune, (lind efectul ei e stingerea, p. se cheam? extinctin?. P. achizlljv? e totdeauna civil?. P. extinctiv? poate fi: civil?, penal?, fiscal?, vamal?. Scopul p. c*.1e s? limiteze în timp incertitudinea asupra situa?iilor iuriclice. P. a fost cunoscut? de .oeci. La romani, p. s-a dez'. oltat mi’It. Principiile asupra p. au trecut din dreptul ro5:oa-;o-bizantin prin noriocannane in dreptul feudal roman. 1*. a fost practicat? probabil dl:oai.ate 378 de ? .temeierc. cind a avut loc o reglementare in obiceiul p?mintului. 1 n documente existen?a (*'. apare· abia in soc. Itî. în documente ?i chiar in pravile, uneori j>. apare sau exprimat? pL*;’.·* perifraze sau sub una din aceste 2 denumiri: 7. para?i;afl·: in unele din pravilele scc. 18, în ra vilele sec. 19 ?i in documente: prescrip?ie cure figureaz? iu C. Cal., trad. 1833 ?r se generalizeaz? in limbajul juridic modem, în obiceiul p?miutului. j>. se caracterizeaz? pr: -lipsa unui termen precis si acceptarea no?iunii vagi: ..mult? vreme", ..atita vreme” sac a unui termen foarte lung: ('.ol. l'ixind la p. mo?tenirii termenul de 40 de ani. l?mu- rcVre: ..dup? obiceiul p?mintului’’ ($ 1 951). Pornirea unor procese dup? 60 — 70 dc ani de «.> începerea curgerii p. sau aplicarea p. l'?r? ca hot?rirea s? se refere la un termen precis de p» dovede?te c? obiceiul p?miutului a avut piu? tir/iu in materia p. o anumit? valoare. regulile j)atriarhale ale acestuia au venii in contradic?ie cu necesit??ile economice. De aceea, înc? din scc. 17. regulile p. din dreptul bizantin au început s? se aplice chiar l'?r? t':r; itere la pravil?. I*. cuprins? in nomocanoane inc? din sec. Io a fosl prev?zul? în pu-vilcle sec. 17. 18 ?i 19. 1*. uehizitiv? a fost guvernat? de principiile dreptului roman. Fi.» vi lele ?i practica au cerut pentru dobindirea nemi?c?toarelor ?i ?iganilor prin p. (uzucapiune.) st?pinirea cu just titlu ?i bun? credin?a timp de Io ani intre prezen?i ?i de 20 de ani îiu.t absen?i. Dac? st?pinirea durase 30 de ani. nu se cerea titlu nici bun? credin??, 'lotu?i, ?ig.- :ii fugi?i peste hotare ?i p?minliil c?lcat de vecin nu se prescriau niciodat?. Cal. cc "v.* ins? bun? credin?? chiar la p. de 30 de ani ( $ 1 910). Bunurile publice ?i cele biserice?ti se f'. bincleau prin st?pinire timp de 40 de ani. 1*. nu opera împotriva incapabililor (nebuni, nev :rstnici. robi?i ;. Curgerea p. era întrerupt? prin ..cuvinte sau price”. în sec. 19 s-a pf.c:;7at c? simpla coresponden?? mi întrerupe p. 1*. bunurilor mi?c?toare cerea st?pinirea cir î-un? credin?? timp de 3 ani. Lucrurile furate nu puteau li niciodat? dobindite prin p.I*. c:J.l 'div? apare, in pravile si documente, sub forma unor p. speciale. Astfel, in materie de p-eem?iune, de?i tendin?a popular? a fost s? se r?scumpere orieind, iar p. consuetuclina-i3. avea un termen nedefinit, in procese se invoca termenul de lo ani din pravila bizantin? ?i. sjLpoi s-au introdus prin diferite legiuiri termene speciale mai scurte. Ac?iunile pentru datorii b?ne?ti, z?log, chez??ie, depozil. mo?tenire se prescriau prin 30 de ani. In Mold · ac?- unile pentru mo?tenire se prescriau. dup? obiceiul p?miutului. dup? 40 de ani. lîesti-tir:--xa zestrei se prescria dup? 10 ani. Ac?iunea de desp?gubire se prescria prin 3 ani de la pagjb?. afar? de crime, cind p. era de 30 de ani. I\ penal? apare iu pravilele sec. 17 cu un tennen general de 5 ani; afar? de r?pirea de femeie care *»0 prescria dup? 10 ani. ./.. Car. a Introdus o regul? sever? : r?spunderea penal? dura Loat? via?a celui vinovat, alar? de ci'ivle ?i necinste, care se prescriau in termen de o lun?. în regul? general?, p. nu se invoca din oficiu, ei numai de partea interesat?. V. vamal?. în C.Ii.î. (pr. XIV, /.. 1 1) se { -tilne?te o p. a drepturilor de vam? cu termen de 5 ani. care nu se constat? s? se fi ap'‘cat vreodat?. în dreptul feudal transilv?nean, p. achizitiv? era prev?zut? ca unul, dV.L'e modurile de dobindire a propriet??ii, fiind reglementat? precis ?i minu?ios, între aUcte, in Trip. (I, 78 — 79), 82, 85), in Quadriparlit (II. 51). in S.M.S. (ill,()) ele. în leg?-ci*fA cu aceasL? institu?ie se stabileau iii lexlclc men?ionate: condi?iile in care ea are loc, cazurile iu care ea nu e permis?, termenele de împlinire a ei si cazurile de suspendare. In ce prive?te prima chestiune, o condi?ie necesar? era inten?ia fanimus) de a st?pini pentru sire. pentru a deveni proprietar al bunului respectiv; nu erau necesare ins?, spre deosebire cc dreptul roman, nici buna credin??, nici titlul just. slabilindu-sc de pild?, in leg?tur? cu nic?tilc, c? prescrip?ia achizitiv? are loc in caz de vinzare-cump?rare. în caz de ocupare s:»u i.\ orice all fel de înstr?inare. în ,S\.V..S'. (111. <>. 15). mai puternic influeu?ale de dreptul roiî.iAiî, se prevedea expres ca necesar? existen?a justului titlu. Spre a proteja anumite iirle;e*e speciale demne de ocrotire, nu se permitea p* achizitiv? in unele cazuri: z?logir i (lu botiis impi?/noraliliis), rectific?ri de hotare (in meti* rcctificamiis), sau intre fragii de s'.age afla?i in indiviziune (fralcs r/encrationalcs ct condivisionatcs) in ce prive?te. dre.p-tm:,.c de mo?ie si plata dolali?iilor ?i quartalitilor (v. recompens? conjugal?; mo?tenire )f cazi-i’i la care S.M.S. adaug? ?i lucrurile de furat, bunurile luate m st?pinire prin violent?, lucu.rile primite ca împrumut, comodat, ori depozit, lucrurile l?sate ca legai; de asc- 379 menea, ele adaug? ?i incurile sfinte ?i pe cele publice. în ee prive?te durata p. achizitive. Trip. prevede pentru bunurile ?i drepturile de mo?ie regale o sut? de ani, pentru cele ale bisericilor 40, pentru a Ie nobililor 32, pentru ale or??enilor 12, iar pentru ale s?tenilor lin an ?i o zi. S.M.S.. fiind o legiuire or??eneasc?, prev?d numai termenul de 12 asii. Drept cazuri de suspendare a curgerii termenului de prescrip?ie, Trip. prevede timpul cit cineva se afl? in captivitate la turci, saraceni. t?tari sau al?i necredincio?i, iar S.M.S. suspend? curgerea prescrip?iei pe limpid cit sl?pinul bunului (dominas ni) este minor (in minore aelate), stabilind c? ea incepe s? curg? numai cind acesta ajunge Ia majorat. Regulile prezentate reflect? anumite aspecte caracteristice ale societ??ii feudale ?i ocrotirea diferen?ial? a intereselor de c?tre legisla?ia feudal?. P.S.-Y.?. prezum?ie. Ln împricinat este scutit de prob? cind legea prevede o p., adic? prive?te un fapt ca stabilit. P. absolut? (iuris cl de iure ) nu poate li înl?turat?, pe cind p. relativ? (iuris lanlnm) poate fi comb?tut? prin proba contrara. P?r? denunvre te!n ca, p. erau folosite in vechiul nostru drept ca mijloace de probaliune. Ap?rem uneori ca adev?rate p. legale : in cazul r?spunderii colective a satului pentru o moarte de om un Lirt s?vir?it pe teritoriul lui. Dac? se descopereau omoritorii sau ho?ii, r?spunderea c?dea asupra acestora ?i salul era exoner.it; in caz contrar, r?spunderea era a întregului sat. Aceast? p. relativ? (iuris t antum) pul ea fi r?sturnat? ins? chiar prin afirm irea sub prestare de jur?mînt a „doi oameni c? nu ?tiu ei s? fie oameni tilhari in salul lor”. în e/izul c.*hI o cas? nelocuit? lua foc, era p. c? vecinii au incendiat-o. Instan?a hot?rind intr-un proces, c? proprietarul este m drept ..s? apuce pe megie?ii lui pentru aprinderea casai, s?-i pl?teasc? casa ?i ?oal? paguba ee-au avut in cas?‘\ fiind vorba de o p. iuris (antum, le rezerv? îns? acestora dreptul ca „de vor ?ti pe altcineva vinovat s?-l dea de grumaz’'. 1*. — adic? cele care nu rezult? din lege, ci din împrejur?rile cauzei — puteau ?i ele s? fie luate în considerare in judec??i, dac? erau destul de puternice ca s? înl?ture aparen?a contrar?. Astfel, judecata apreciaz? ca o p. puternic? a neparticip?rii unei femei la actul de ani me· tare de c?tre so? a mo?iei ei, faptul c? „jeluiloarea se vede isc?lit? cu condeiul b?rbatului s?u'*, de?i ,.ea ?tie a isc?li singur?"’ L. Car. denume?te p. „dovezi cu me?te?ug*’; acestea sint „cile le izvodesc judec?torii cu iste?imea lor”. Legea nu se ocup? de ele: „ca unele ce silit anevoie de a s? cuprinde si de a s? canoni?i, le l?s?m la mintea judec?torilor” (VI, 2,5). C. Cal. admite ca mijloc de proba?iune p. legale relative ?i le oplic? in mai malte cazuri (§ 28.3.J ?.a.) O.S. pricina. Cuv intui, intrat de mult in limba român?. înainte de a fi folosit in limbijul juridic cu sensul de proccs, a fost folosit in sec. 17. intr-o singur? pravil?, cu sensul de capitol (C.R.I.. Pravile pentru plugari are 10 pricini in Ioc de glanc]), iar în limba curent? cu alte sensuri: 1. cauz?. motiv; acest sens il p?streaz? ?i azi; -. vin?; -3. pretext; a pune pricin? -- a pretinde; 1. in sec. 18, de?i se mai intilne?te cu sensul de justificare, cuvintul p. e toi mai des folosit in terminologia judiciar? cu sensul de prores. în Prav. corul. (1780) sînt reglementate p. uinon??esti (I, 1). p. politicesti (XIII, 1), p. biserice?ti (XXXIX, 1), p. ost??e?ti (XIH, 1). in sec. 19, Manualul lui Daniei il întrebuin?eaz? cu acela?i sens: pricini de lucruri (IX, 1). /,. Car. nu-I mai folose?te, înlocuindu-1 eu sin. prigonire (Vi, 1 y P.s. pricul. V. cui. prifioiiire. V. ehcmarc in judecat?. priniipil. C?l?re?i secui cu o situa?ie intermediar? intre frunta?i (primare* ) ?î secuii de rind (v. pixidarj. Hi au avut o evolu?ie asem?n?toare cu curtenii din ?. Rom. ?i Mold.: unii s-au ridicat in rindurile nobilimii, iar al?ii au dec?zut intre secuii de rind. Diferen?ierea social? in rindurile societ??ii genlilice a secuilor era înregistrat? la cind apare denumirea de tria genera Siculorum. Schimb?ri importante s-au produs in rindurile p. îndeosebi in sec. 10. La 1o.j8, dieta de la Alba lulia i-a impus pe cei mai mul?i 380 p. la d?ri, fiind excepta?i doar aceia ai c?ror str?mo?i au l'osl solda?i c?l?re?i in timpul domniei lui Matia Corvin ?i care r?mineau in continuare s? îndeplineasc? serviciul militar. Dup? r?scoala secuimii din 1562. frunta?ii ?i p. au Iost declara?i egali din punct de vedere juridic cu nobilii din comitate. ..Frunta?ii ?i primipilii din fiecare scaun s? aib? dreptul de a se folosi de starea lor de frunta?i ori do primipili la fel cum se folosesc de titlul lor nobilii, sâ-i st?pineasc? pe cei a?eza?i pe mo?iile lor ?i pe care-i de?in pe drepl ca pe ni?te iobagi de-ai lor, la fel cum nobilii sl?pinesc pe iobagii lor”. în deceniile urm?toare, 111 timp ce p. s?raci intrau treptat intre secuii de rind. care erau pedestra?i, unii dintre ace?tia erau ridica?i — prin privilegii princiare — din starea de iob?gie intre traban?ii ro?ii ?i p. Aveau o situa?ie privilegiat? fa?? de secuii de rind; lor li se cuvenea de dou? ori mai mult p?mint decit pedestra?ilor (v. ob?lc). La 1(302 — 3603 existau in scaunele secuie?ti 2 172 p., care alc?tuiau 23 % din popula?ie, iar la 1614, 1131, sau 20,45%. N.S. principale. Aplicarea acestui termen de drept public european ??rilor române apare, sporadic, in tratatele secrete încheiate de domnii români cu Imperiul habsburgic sau cu Rusia (tratatul de la 13 apr. 1711* încheiat de Dimitrie Cantemir cu ?arul Petru I). în tratatele de pace încheiate de Imperiul otoman sau in conven?iile comerciale, încheiate cu o putere european?, ?. Rom. ?i Mold. figureaz? ini?ial cu termenul de provincii (cchi-valîiul cu termenul turcesc de viluijct). Sub acest termen apar in tratatele de la Karlowitz (1699), Passarowitz (1718) ?i Belgrad (1739), ca ?i in Conven?ia de la Conslantinopol din 6 iul. 1771. Pentru intim dat?, termenul francez de „Prineipautes de Yalachie et de Mol-davic” apare in textul francez al Tratatului de la Kuciuk-Kainargi din 10 iul. 1774 (art. XVI). Acela?i termen francez este folosit ?i 111 conven?ia explicativ? a Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, încheiat? la Constautinopol la 10 mart. 1779 (art. VII). în tratatele de pace semnate de Poart? la ?i?lov (1791) cu Austria, ?i la Ia?i (1792) cu Rusia-, ??rile române extracarpatice sint iar??i calificate provincii, 111 vreme, ce firmanele emise de Poart? continu? s? le numeasc? raiale. Termenul de „Prineipautes” reapare 111 textul francez al acordului de armisti?iu ruso-turc de la Slobozia (24 aug. 1807), dar nu ?i în Tratatul de pace de la Bucure?ti (10/28 mai 1812), in textul c?ruia nu e pomenit? decit Mold. (de 4 ori), f?r? a fi precedat? de vreun calificativ. Tot astfel, 111 Conven?ia de la Akkerman (7 oct. 1826), considerat? ca fiind explicativ? a Tratatului de la Bucure?ti, se men?ioneaz? privilegiile ce care se bucur? v,la Moldavie et la Yalachie”, f?r? alte men?iuni, cum de altfel e men?ionat? si Serbia. Termenul de Principali Ies de Moldavie et de Yalachie“ apare ins? frecvent in Tratatul de la Adrianopol (2/14 sept. 1829) ?i de atunci încolo este folosit aproape in permanen??, fiind definitiv intrat in terminologia politic? ?i diplomatic? european?, pîn? la apari?ia termenului de ./Principatele l'nilo;i (1859) ?i ulterior de România. Î11 memoriile epocii (sec. 19) se folose?te frecvent ?i expresia, neoficial?, de .„Prineipautes daniibicnnes**. D.L. principatul Trans. Dup? pr?bu?irea l'ngariei la Mohaes (1526), Trans. s-a desprins de sub domina?ia fostului regat ?i a alc?tuit un principat autonom sub suzeranitatea Por?ii. ..Desfacerea Transilvaniei din leg?turile cu regatul ungar ?i organizarea ei ca principat sub ocrotirea suzeranit??ii turce?ti era menit? s? aduc? ?ara aceasta 111 leg?turi mai strinse cu Muntenia ?i cu Moldova, dup? cum cerea o veche dorin?? a locuitorilor ei” (loan Lupa?). Principele era ales de diet?; dieta întrunit? la Cluj in 1543 declar? c? i s-a recunoscut dreptul de a alege ..orice principe ar voi”. V. autonom al Trans. cuprindea cele ?apte comitate din fostul voievodat, scaunele s?se?ti ?i secuie?ti, cele trei districte (Bra?ov, F?g?ra? ?i Bistri?a), precum ?i comitatele apusene din ..Par-tium” (Maramure?, Sa tu Mare, Crasna, Solnocu de Mijloc, Solnocu Lxterior, Bihor, Zarand ?i Arad), Banatul 111 întregime, unele comitate din Ungaria Superioar? (Bereg, Ugocsa ?i Szabolcs). St?pinirca acestor regiuni îi era recunoscut? lui Ioan-Sigismund, înc? de la 30 aug. 1510, de sultanul Soliman. De la aceast? dat?, ,,Partium” (cuprinzind 381 ?i Banalul) se une?te Iol mai strins cu Trans. îîi ???? anului 1??2, Martinuzzi cheam? la diet? pe reprezentan?ii comitatelor Timi?. Arad. Zarand, Be'kes. Cenad, C.songrad, Bihor ?i Soluocu Uxterior; reprezentan?ii acestora sini prezen?i ?i la dieta din anul 1511. Pârlea sudic? din „Partium”, Banalul, a fost ins? pierdut? 111 urma ocup?rii ei de turci, începiud din anul 1?>52. Principele, ales de diet? sau numit uneori direct de Poarl?, era însc?unat cil ceremonial ?i fast, in prezen?a unui ceau?, reprezentant al sultanului. în catedrala din Alba Iulia, capitala ??rii ?i ora?ul de re?edin?? a cur?ii princiare. Principele era investit teoretic cu largi prerogative: hot?ra in problemele de politic? extern?, de-clarind r?zboi ?i încheind pace: numea sau aproba numirea trimi?ilor in misiuni diplomatice; primea trimi?ii diploma?i sosi?i in ?ar?. Dac? aceste prerogative apar?ineau in drept principelui, ingerin?ele Por?ii in problemele de politic? extern? însemnau in fapt 0 îngr?dire important? a autorit??ii sale. Principele întrunea prerogative însemnate in politica intern? a ??rii, asem?n?toare cu cele exercitate de domnii ?. l’om. ?i ai Molii: era comandantul suprem al o?tirii, care trebuia s? serveasc? uneori ?i interesele Por?ii; era judec?torul suprem al ??rii, judec??ile l?cindu-se in numele s?u; convoca dietele; numea 111 func?ii publice: conferea titluri de noble?e: hot?ra 111 problemele religioase. Amestecul Por?ii in problemele de politic? intern? era mult mai pu?in v?dit decit in cele de politic? extern?; sultanul respecta autonomia ??rii in interior atita vreme cit nu-i erau primejduite interesele prin neplata regulat? a tributului statornicit sau ncimpli-nirea celorlalte obliga?ii. Principele cîrmuia ?ara cu ajutorul unor colaboratori direc?i, care alc?tuiau sfatul (consilium) s?u (v. consiliu princiar). Num?rul membrilor sfatului a variat in cursul sec. 16. stabilindu-se in cele din urm? la VI. Disputat ???? de mai bine de 1111 secol intre Imperiul otoman ?i cel liabsburgic, p.T. va ajunge pin? la urm? sub domina?ia acestuia din urm?. Dup? victoriile r?sun?toare ob?inute de tiupelc austriece in 1080 — c-înd au cucerit Buda. capitala fostului pasalic — la 17/127 oct. 1087, prin tratatul de la Blaj, împ?ratul l-a obligat pe principele Mihai Apafi s? accepte suzeranitatea habsburgic? ?i s? primeasc? armata imperial? in Trans.; Diploma leopoldin?f (1 dec. 1091) stabile?te rela?iile dintre Trans. ocupat? ?i Imperiul liabsburgic, iar împ?ratul devine mare principe al provinciei (v. guvernator ). Tratatul de la Karlowitz (1099) consfin?e?te trecerea Trans. sub st?pinirea austriac?. V. ?i consiliu princiar, dicta. nai io. în ultima vreme unii istorici au sus?inut neîntemeiat c? p. autonom al Trans. ar.fi constituit in sec. Io ,.regalul de r?s?rit al Ungariei”, de?i nu au existai niciodat? dou? asemenea tegair; dup? dispari?ia regatului Ungariei, Trans. a devenit un stat autonom, intrerupind toate leg?turile cu defunctul regat sub domina?ia c?ruia sc aflase. 1 ii plus, trebuie s? subliniem faptul c? aceast? provincii· româncasc? nu s-a integrai niciodat? în Ungaria, ci s-a considerat ?i a fosl considerat? ca o unilalc soci al-pol Hi al aporie: a?a se face c? in loale h?rfilc medievale Trans. este trecut? separai dc Ungaria. De altfel, numero?i istorici ?i geografi unguri au recunoscut ci în?i?i aceast? realitate, lat? cîteva opinii: Ivos Kâroly sus?ine: ,.in tot cursul evului mediu Transilvania a fost sprijinul permanent, aproape rezerva sigur? a tuturor aspira?iilor, revoltelor, preten?iilor ?i rivalit??ilor îndreptate împotriva puterii centrale a regatului maghiar”. Î11 1913, un cunoscut geograf maghiar, Jeno Choinoky, recuno?tea cu sinceritate c? Trans. r?m?sese înc? o imitate fizico-geogralic? distinct? ?i c?. in cursul istoriei, autonomia ei a ie?it mereu in eviden??; ,,fie ca Dacia, fie ca provincia Transilvaniei, ea a avut întotdeauna o istorie proprie”. O opinie asem?n?toare a exprimat un mare istoric maghiar, Sandor Sziiagyi, care sus?inea c? Ungaria ?i Trans. au fost ??ri deosebite, care nu s-au contopit niciodat?, în sfirsit, pornind de la spusele cronicarului Mihai (-serei, K. Lukinich afirma: ..pentru majoritatea transilv?nenilor, Ungaria era o ?ar? str?in?, de care trebuiau s? se apere ca de oricare alta*’. De aceea ni se pare perfect întemeiat? concluzia lui Ioan I.upa? c? Trans. ,,uu s-a contopit niciodat? cu Ungaria in a?a m?sur? incit s?-?i piard? cu totul individualitatea sa istoric?, distinct?, s? dispar? caracterul ei de provincie, de ?ar? deosebit?, a c?rei autonomie teritorial? ?i administrativ? a ie?it totdeauna la iveal? in mod destul dc pronun?at’'. Si dup? ocuparea ei de c?tre austrieci Trans. ?i-a p?strat o stare (ie 382 autonomie. avîndu-?i propriul s?u guvern la Cluj sau la Sibiu, propriile sale diete ?i propria sî*. cancelarie, iar diplomele ?i decretele imperiali* relative la Trans. recunosc aceast? autonomie ( — 1-181, care lac verosimil? interpretarea sa. Durata scurt? a existentei prip??arilor si prezen?a lor exclusiv in Mold. pune la îndoial? accast? interpretare. Din documentele tirzii ce posed?m (sec. 17—18) rezult? c? p. ?i ispa?a au fost institu?ii vechi, create de obiceiul pâminlului, care trebuie s? fi func?ionat in cadrul justi?iei obstei s?te?ti. Actele normative ale domniei au reglementat cu detalii institu?iile acestea, dar. 4n linii generale, regulile de drept consueludi-nar erau urm?toarele: V. pentru vitele r?t?cite (pripasuri) st?pinul lor datora o r?splat? mimil? co/ar? celui care le g?sea ?i le între?inea pin? la predarea lor; colacul cuprindea in sine atit r?splata pentru g?sirea vitei, cit si cheltuiala între?inerii, fiind mai mare dac? între?inerea se prelungea; 3. cind st?pinul nu era g?sit un timp îndelungat (e.\. un an), organele locale trebuiau s? predea vita dreg?torului superior, primind de la acesta cheltuiala: 7. cind vitele f?ceau stric?ciuni pe ioc str?in, st?pinul lor, pentru vina lui, datora gloab? c?tre vornic, gloab? care se numea vornieic ; el datora, in afar? de gloab?, plata c?tre p?guba? a stric?ciunilor cu o sum? denumit? ispasâ. Principalele documente care reglementeaz? tir/iu p. sini. in ?. Hom., porunca domneasc? din 161)5 a lui Constantin Brîncoveanu si Prav. cond. (1780), iar in Mold. n'nduiala pripasurilor din Condica Ini (ir. Chica de la 1775 ?i ponturile iui ?. C. Suin din 17?4. Din ele ?i din alte documente rezuit? c?, pentru vilele de ?.. pe baza unui vechi obicei, st?pinul lor pl?tea colac. Veniturile rezultate din p. ?i din ispa?e au fost ..din vechime*’ ale marelui vornic, din care cauz? s-au ?i numit in ?. Kom. vornicii. Din l?comia dreg?torilor, colacul ?i-a schimbat natura ini?ial? (r?splat? ?i între?inere), ajungind un soi de gloab?: sum? rotund?, important?, variind dup? valoarea vitei: ,,de cal bani 200, un bou 100 Aceasta ne bce s? credem just? interpretarea majorit??ii istori- 383 ci lor. cil corcctivul c? gloab? se lua pcnlru stric?ciuni, iar pentru p., colac, care era in parte gloab?, in parte plata între?inerii vitei. Prip??arii au lucrat desigur sub ordinele vornicului ?i, la desfiin?area lor, atribu?iile lor au trecut asupra globnicilor. Din acelea?i documente, rezult? c? veniturile din p. au apar?inut vornicilor pin? la salarizarea acestora, cînd au trecut asupra ispravnicilor. în ?. Horn., prin Prav. cond. (XVIII, 1 — 2), veniturile rezultate din p. au fost date in competen?a vornicilor, dar afectate pentru construirea de str?zi in Bucure?ti. Denumirea gloabelor pentru vitele intrate in ?arinele plugarilor a r?mas tot aceea de ,,vornicii dc pripasuri”. în 1813, Ion Cili. Caragea vindea la cochii vechi vorniciile dc pripasuri din 17 jude?e, cu 28 500 taleri. Ele au fost desfiin?ate abia prin licg. org. al T. Kom. (art. 61, XIII), dar institu?ia p. a r?mas, vinova?ii urmind a fi judeca?i ?i pedepsi?i dup? o lege din 1831 asupra stric?ciunilor pricinuite de vitele de p. în ?. Rom., inc? din sec. 17, pentru vitele care f?ceau stric?ciuni ..prin vii’’ sau ,,pe dealuri’*, existau dreg?tori speciali: g?rdurarii. P.S. pris?carit. Dare prelevat? în Mnlri. asupra pris?cilor; a fost înfiin?at? de Mihai Racovi?? (1710 — 1720) ?i abolit? de Grigorc II Ghica (1726 — 1733). Cuantumul p. era de doi ughi dc prisac?. V. albin?rit; stupi. AC. pristav. Executor al unei sentin?e judiciare sau al unei dispozi?ii regale sau nobiliare. Atribu?iile p. în Trans. erau ini?ial apropiate de cele ale crainicului. 1*. consemna declara?iile contribuabililor privind asieta produselor solului ?i vitelor, din care se pl?tea dijma ecleziastic?. în atribu?iile p. intra ?i executarea sentin?elor judec?tore?ti. Ca urmare, din Registrul de la Oradea, rezult? c? to?i inculpa?ii sau împricina?ii trimi?i înaintea organului judiciar din Oradea pentru a se supune ordaliei fierului ro?u erau trimi?i de un p., retribuit dc Împricina?i, care aducea la cuno?tiin?a instan?ei spe?a respectiv?. 1*. erau folosi?i in Trans. pentru comunicarea poruncilor organelor superioare, apoi, în sec. 15 — 18, pentru vestirea sarcinilor impuse iobagilor ?i aducerea lor la munci. 1*. erau r?spl?ti?i în diferite feluri, in func?ie de secol. Termenul dc p. ?i func?ia au trecut ?i in ??rile romane de dincoace de Carpa?i. Astfel, in 1417 — 1418, B, Mihail, fiul lui Mircea cel Mare, interzice slujitorilor domniei „jupan [...], vornici sau pristavi” s? tulbure, cele 10 familii scutite de d?jdii si slujbe in favoarea m?n?stirii Cozia. interdic?ie repetat? de Dan II. Publicitatea hot?ririlor domne?ti era asigurat? prin p.. care strigau poruncile in tirguri ?i sate, atunci cind comunicarea direct? detentorilor dc domenii feudale nu era suficient?. *4 sept. 1495, B. D.L. privilegiu. Regim legai excep?ional, de favoare, caracteristic orinduirii feudale, bazat? pe principiul inegalit??ii; principiu care se contureaz? ?i înt?re?te odat? cu constituirea stalului feudal. Cancelaria moldoveneasc? a receptat termenul privilia, foarte probabil prin intermediul cancelariei lituane, ?i-l folose?te in 1437 (un act de înt?rire a propriet??ii unor sate d?ruite de Alexandru cel Bun). Numai prin sec. 10 este înregistrat sporadic ?i sub denumirea latin?; termenul latin va cunoa?te o r?spîndire larg? abia in sec. 18. P. au avut o dubl? surs?: st?pinirca p?mîntului ?i voin?a domnului. Sl?pinii de p?mint — inc? din perioada destr?m?rii ob?tii s?te?ti — se bucurau, în raport cu masa cultivatorilor, de o pozi?ie privilegiat? din p.d.v. fiscal ?i administrativ. Cind domnul va constitui domeniul feudal, va include in actul dc danie ?i scutirea de d?ri ?i recunoa?terea imunit??ii. Ca st?pîn al statului, domnul va acorda p. ?i cu ocazia numirii de dreg?tori sau slujitori, f?r? a lega aceste avantaje de proprietatea funciar?. A?adar, p. constau, pe de o parte, din scutiri de d?ri ?i diverse slujbe, precum si dintr-o jurisdic?ie excep?ional? ralionc pcrsonac: pe de alt? parte, din constituirea anumitor venituri f?r? baz? ccononiic? (plocoane, havaeturi, diverse laxe) ori din atribuirea unor demnit??i politice ?i administrative sau concesionarea unor monopoluri cu caracter economie. 1. (iele mai numeroase p. sint dc natur? fiscal?: satele d?ruite 384 m?n?stirilor erau ..slobode de muncile, d?rile ?i veniturile domniei**. Ia fel cele atribuite boierilor; marii dreg?tori beneficiau de scutiri cu excep?ia birului, iar uneori erau absolvi?i chiar de plata acestei contribu?ii; clerul nu pl?tea darea poslu?nicilor str?ini, era seui.it uneori de dijm?rit, de desetin? ?i go?tin?, ori de totalitatea d?rilor: slujitorii statului, osta?i sau civili, beneficiau — drept echivalent al serviciilor prestate — de anumite u?ur?ri fiscale: curtenii, in Mold., pl?teau „dajdia curteneasc?", un impozit de favoare; tot astfel ro?ii, in ?. ???.; pe vremea lui Matei Basarab, ei pl?teau ,,rumpla ro?ilor**, dare special?, unic?. Un statut fiscal de favoare aveau. 111 ?. H0111.. ?i c?l?ra?ii, ..osta?i f?r? leaf?, ci numai pe scuteal?**, precum ?i ,,satele pl?e?e?ti”, cum erau Dragoslavele, Riic?rul. ..fiind purt?tori de grije ?i de paza schcalir·; in Mold.. aceast? categorie de slujitori-osta?i plâtea ,,clajdia c?l?r??easc?’', iar anumite sate de margine (Berlesti, M?-ne?u. Groz?ve?ti etc.) pl?teau numai bir. Slujitorii civili, organiza?i in cete (bresle), pl?teau o sum? unic?, 1111 ,,cu satul’’ (,.??r?nia" 111 Mold.), ci ,.cu breasla*’ sau ceata respectiv?. P. fiscale se acordau ?i din considerente economice anumitor categorii pro/e-, sionalc, negustori ?i me?te?ugari, care pl?teau d?rile cu breasla, sul) forma unei contribu?ii forfetare, rupta. Negustorii str?ini (armeni, bra?oveni, evrei), care „aduc folos ?i c?m?rii gospod ?i l?cuitorilor înlesnire la ali?veri?", se bucur? de asemenea de p. fiscale, precum ?i ele scutiri vamale. P. fiscal a servit si la stimularea ?i protec?ia industriilor incipiente. sau la atragerea coloni?tilor, p?mînleni ori str?ini. Tot ca un p. trebuie privit ?i monopolul aprovizion?rii, produc?iei ?i vinzârii anumitor bunuri, recunoscut breslelor de negustori ?i me?te?ugari sau boierilor.-. P. judiciare constau, pe de o parte, în existen?a unui regim jurisdic?ional ele favoare atit clin p.d.v. formal, cit ?i material pentru boieri ?i dreg?tori, pentru slujitori ?i bresle, pentru anumite ora?e ?i tirguri; pe cie alt? parte, in atribuirea dreptului de jurisdic?ie local? sau profesional? st?pinilor de mo?ie, marilor dreg?tori, agen?ilor administrativi locali ?i organelor de conducere a breslelor. Acte asem?n?toare instituiesc p. judiciare ?i in ?. Kotn. J. P. administrative constau in dreg?torii ?i slujbe, la care nu aveau acces decit boierii ?i boierna?ii; odat? cu organizarea breslelor -- de negustori ?i me?te?ugari —, anumite sarcini administrative au fost atribuite si organelor de conducere a acestora. Un num?r important de alte p. întregeau tabloul societ??ii feudale: dreptul de vin?toare. de pescuit, de vinzare a vinului sau c?rnii, de a între?ine mori, teascuri etc. P. fiscale au d?inuit piu? la Conven?ia de la Paris (1858), care Ie-a abolit de drept. V. bilei: imunitate: pronomii: larcan. A. O. privilegiu eoinercial. Document eliberat de domnii ?. Rom. ?i Mold. negustorilor str?ini pentru practicarea comer?ului 111 condi?ii avantajoase pentru ace?tia. La 1482, Vlad C?lug?rul îng?duia astfel conducerii ora?ului Bra?ov: ,.s? umble oamenii domniei voastre cu marf? prin tirgurile din tara domniei mele ?i la Dun?re dup? pe?te si s?-?i viu d? marfa fie cu ridicata, fie cu bucata, cum le va pl?cea". Cele mai vechi p.c*. cunoscute sint cel din 1368 acordat de Ylaicu-Yladislav negustorilor bra?oveni ?i cel eliberat la 1108 negustorilor lioveni de c?tre Alexandru cel Bun. în aceste p.c. sint trecute m?rfurile care se importau, exportau ?i tranzitau, taxele vamale datorate, locurile unde se incasa vama etc. în a doua jum?tate a sec. 15. p. de care se bucurau negustorii str?ini au fost restrinse treptat, incurajindu-se astfel dezvoltarea comer?ului local. La 1517, Neago'e Basarab explica astfel bra?ovenilor politica sa comercial?: ,.vede?i bine ?i d-voastr?. dac? vom slobozi pe negu??torii d-voastre s? cumpere ?i s? \ind? prin ora?ele noastre, atunci s?racii ?i negu??torii no?tri cum se vor mai hr?ni ?i cui vor vinde pe?tele ?i cum se vor înlesni s? se pl?teasc? de dajdea domniei mele?". N. S. privilegiul masculinit??ii. Y. mo?lcnifor: sesie. privilia. V. privilegiu. proba apei; proba fierului ro?u. Y. ordalie. c. 12 385 prob?. Se numesc p. mijloacele prin care împricina?ii î?i pot dovedi preten?iile în procesul civil ?i inculpatul nevinov??ia, in cel penai. în perioada medieval? stabilirea adev?rului se putea face in 2 moduri: prin p. de veritate ?i prin p. de credibilitate. Prin primele se c?uta a se dovedi adev?rul material, împrejur?rile concrete, reale, în care se petrecuse un fapt, pe cind prin celelalte, se tindea a se stabili încrederea pe care o merit? una dintre p?r?i cur??irea ei de suspiciune (purgarea) prin mijloace prin care se f?cea apel la judecata divinit??ii. în domeniul acestor p. se manifest? din plin formalismul procedurii judiciare feudale, reliefat prin ritualuri în cuprinsul c?rora apare rolul elementului religios, al bisericii, al credin?ei în for?a dhin?, in supranatural. Kste ceea ce se intimpl? la unele resturi de ordalii, ca jur?mîntul» blestemul, (co)jur?torii. jur?mintul cu brazda 111 cap ?i in special la ordaliile propriu-zise. printre care se num?r? ?i duelul. Dup? o clasificare curent?, p. se subdivid în scrise si orale. în hol?ririle judec?tore?ti se reflect? rolul important pe care il au p.; in toat? perioada medieval? ele se întemeiaz?, în ?. Kom. ?i Mold., in special pe m?rturia p?r?ii, înscrisuri, martori, jur?mint, cercetare la fa?a locului, cuno?tin?a personal? a judec?torului ?i chiar prezum?ii cil permanent? tendin?? de îmbun?t??ire a felului de administrare a acestor p.. manifestat? in special in pravilele de la finele sec. 18 ?i începutul sec. 19. Jur?torii, cartea de blestem (v. blestem) ?i tortura, de larg? aplicare in prima parte a perioadei feudale, dispar spre sfirsitul ei, de?i de cazne ?i c?r?i de blestem se mai pomene?te ?i 111 L. Car., ca vestigii ale trecutului, de care aceast? legiuire se resimte înc?. în schimb, din ce in ce mai mult se face apel la cuno?tin?ele oamenilor de specialitate, mai ales doctori ?i ingineri (v. expertiz?). Spre sfir?itul evului mediu romanesc apar in legiuiri texte speciale in care se reglementeaz? p. O importan?? deosebit? din acest p.d.v. au Manualele lui Po?i 110 din 1765, ?i 1766. unde atît dispozi?iile privitoare la p. in general, cit ?i cele privitoare la fiecare mijloc de proba?iune în special, au corespondent in Bas. L. Car. are ?i ea un capitol special privitor la p. (VI. 2, 1 — 5), cu urm?toarele dispozi?ii: cel ce afirm? trebuie s?-?i dovedeasc? spusele, piritul neputind fi silit de piri? s?-i fac? dovada ac?iunii; cînd se cere un lucru ?i cuvintele prigonitoarelor p?r?i au deopotriv? putere, este preferat cel ce posed?; cel ce cere un lucru, pentru a avea cî?tig de cauz?, trebuie s? probeze c? acel lucru este al lui, nu c? nu este al adversarului s?u; dovezile cu me?te?ug, adic? prezum?iile, sint cele pe care „le izvodesc judec?torii cu iste?imea lor"; cele f?r? me?te?ug sini: c?r?ile (înscrisurile), martorii, jur?mintul, cartea de blestem ?i cazna (toriura). Prav. cond., Manualul lui Donici ?i C. Cal. 1111 cuprind 1111 titlu generaldespre p., numeroase texte ale acestuia din urm? reglementeaz? ins? probleme piivitoare la materia p., ca de ex. sarcina p.: diversele mijloace de proba?iune: înscrisuri, martori, m?rturisire, jur?mint, expertiz?; apoi p. admise in cazuri speciale: hot?rnicie ($ 1 140), c?s?torie (§ 115 — 110) ele. în TransTrip. enun?? principiul c? index secundam alltgata el probata indicare teneatur. Const. apr. stabilesc in mod repetat c? pronun?area hol?ririi trebuie s? se fac? „dup? descoperirea adev?rului lucrului’*. Sint principii juridice fundamentale* permanente de justi?ie, care i?i au germenul in nevoile vie?ii materiale, dar ?i in moral? ?i in natura uman?. Aceste principii urm?resc dovedirea re iii ta?ii exacte, „descoperirea adev?rului material'’, dup? formula dreptului socialist. Prezint? importan?? atît din p.d.v. al fondului, pentru precizarea con?inutului faptelor, cit ?i din p.d.v. al formei procedurale, pentru impunerea u tiliz?rii tuturor mijloacelor ?i metodelor apte a conduce la aflarea adev?rului material, care permite o concluzie juridic? adecvat? asupra fondului. Principalele categorii de p. au fost, in Trans. — ca de altfel ?i în celelalte ??ri romane —, in perioada feudalismului: a. dovezile scrise ?i b. dovezile orale. O mare pondere au prezentai insa atunci p. de credibilitate, (jur?mintul cu jur?tori, jur?mintul cil brazda în cap, precum ?i ordaliile), l'n fine, m?rturisirea, tortura ?i occulata renisio (v. cercetare la fa?a tocului) încheie ?irul probelor utilizate in dreptul transilv?nean. o.s. - v.?. 386 procfliimen. C?lug?r la m?n?stirile mai mici cu acelea?i atribu?ii ca si egumenul. Supraveghea întreaga via?? spiritual?, administrativ? si economic? a m?n?stirii. controHnd organele in subordine ?i raportind, cel pu?in o dat? pe an, la un anume termen, autorit??ii superioare „despre via?a monastic? ?i purtarea monahilor ?i despre gospod?ria m?n?stirii·'. Func?ia apare înainte de constituirea statelor feudale, in documente- in ?. lloni. < 1 IST —1192), B. 1*. au r?mas in administra?ia m?n?stirilor pinâ în epoca modern?. T.Y. proeslos; pl. proeslo?i. proesti. A p?truns in limba noastr? spre sfir?itul sec. 18, desemnind pe frunta?ii breslei, b?trini pricepu?i ?i cu autoritate 111 mulurile me?te?ugarilor, cunoscu?i si sub numele de epitropi. Num?rul lor a variat dup? importan?a breslei care ii alegea. Erau ajutoarele starostelui ?i se îngrijeau ca marfa produs? s? fie de cali-tatc ?i vindut? la un pre? ..cuviincios”. în literatura oficial? din perioada fanariot?. ?>. a însemnat ?i staroste, c?petenie a rufetului. 1*. asistau pc staroste 111 exerci?iul atribu?iilor sale administrative ?i se constituiau 111 instan?? de judecat? sub pre?edin?ia acestuia, pentru rezolvarea pricinilor dintre bresla?i ?i dintre ace?tia ?i clien?ii lor. Termenul a circulat ?i cu sensul generic de conduc?tor bisericesc. în urma reformelor Reg. org., termenul de p. a ie?it din circula?ie din lumea me?te?ug?reasc?, pâstrindu-se numai in limbajul bisericesc. A.C. - T.Y. J pro?jon {T. Rom., Mold.). La inccpulul sec. 19, plata carelor luate pentru nevoile -o?tilor ruse?ti/ La 1811. vistieria d?dea o sum? de bani „pentru plat? de progoane la car?le ce s-au luat de c?tre polcuri de la l?cuitori". începind din deceniul 3 al sec. 3 9. taxa pl?tit? pentru transportul cu caii dc po?t?, înlocuind ii?j'.-rclul; p. era propor?ional cu distan?a parcurs? (m?surat? in ceasuri) ?i cu num?rul cailor de la c?ru?a de po?t?. La 1813, taxa de po?t? pentru particulari era de 30 de bani de cal pe ceas. N.S. prononiie. Folosit 111 limba român? in sec. 18 ?i 19 cu sensul de privilegii boiere?ti. Mitropolitul Gavril Calimah preciza c? boierii trebuie s?-?i p?streze „pronomiile p?mir.tului". în 1782, boierii se jurau s? lupte pentru ..pronomiile statului boieresc'*. La 12 apr. 1827, marii boieri smulg lui Ioni?? Sandu Sturza înt?rirea anaforalei sobornice?ti (5 clerici, boieri) din 9 apr. 1827 pentru „pronomiile Moldaviei** [,,a fi accstc pronomii ?i drept??i in ve?nic? lucrarc”; „drept??i asupra p?mintuliii" : ..privilegion” (al or??enilor); „legiuri ?i pronomii a Prin ?ipatului Moldaviei”: „nestr?mutat pronomion”]. O.S. proprietate feudal?. Problema p. este fundamental? pentru orinduirea feudal?; ea condi?ioneaz? atit rela?iile sociale stabilite intre proprietari ?i ??r?nimea aservit? sau liber? care folose?te proprietatea acestora, cit ?i puterea politic? a de?in?torilor Originea p.f. a constituit in trecut obiectul unor aprige discu?ii îndeosebi intre cci care sus?ineau juste?ea cauzei împropriet?ririi ??ranilor ?i cei care se împotriveau acesteia, respectiv liberalii ?i conservatorii. Ilustrativ? este din acest punct de vedere disputa acerb? iscat? la începutul secolului între G. Panu ?i Radu Rosei ti. Primul sus?inea c? marea p. a existat înc? de la începutul istoriei noastre medievale, ca o mo?tenire a st?pinirii romane, ?i c? ..aproape toat? popula?ia rural? era a?ezat? pe domeniile unui restrîns num?r de proprietari”. Apologet al marii propriet??i, Panu afirm? c? „in aceste ?âri a fost 1111 singur fel de proprietate, proprietatea mare. cea boiereasc?. O parte din aceast? proprietate, frac?ionindu-se 111 cursul veacurilor, a dat loc la mica proprietate a r?ze?ilor, de aceea?i origine ca ?i cea boiereasc?··, de?i procesul este invers. Spre deosebire de G. Panu, R. Rosctti a ar?tat c?: „întregimea hotarului fiec?rei a?ez?ri fusese dc la început al ob?tei s?tenilor [.·?]. Pretutindeni dreptul de folosin?? al ??ranului asupra hotarelor a?ez?rii este neasem?nat mai vechi decît al nobilului 387 ?i acest drept, al nobilului osie rezultatul unor cotropiri succesive ale c?peteniei a?ez?-rii", punct de vedere acceptat in general de istoriografie. ..în orinduirea feudala, baza raporturilor de produc?ie a format-o proprietatea feudalului asupra mijloacelor de produci ie. 1,1 primul rind asupra p?mintului, ?i proprietatea necomplct? asupra produc?torului. asupra ??ranului dependent, pe care stâpinul, in anumite condi?ii, il poate vinde si cump?ra. Al?turi de proprietatea feudal?, exist? ?i proprietatea individual? a ??ranului ?i a meseria?ului asupra uneltelor de produc?ie ?i asupra gospod?riei lor, bazat? pe munca proprie. Dreptul de proprietate prezenta ca atare, in feudalism, un caracter complex, cuprinzind dou? aspecte principale: proprietatea feudalilor (fie laici, fie biserice?ti) ?i proprietatea ??r?neasc?’’ (Yladimir Ilanga). I nii istorici din trecut (de pild?, C. Giurescu) nu f?ceau deosebire intre aceste 2 felini de p.. afirmind c? ,.toli proprietarii, oricare ar fi fost întinderea mo?iei lor, f?ceau parte din boierime” ?i c? numai în sec. 16 —17 — citul marii proprietari ?i-au hot?rnicii p?r?ile — .»proprietatea marc se constituie separat de cea mic?”. în realitale, exist? o mare deosebire intre p. marc boiereasc? ?i p. liber? ??r?neasc?: in timp ce boierii î?i exploateaz? mo?iile prin utilizarea for?ei de munc? a ??r?nimii aservite (v. rent? feudal?), megia?ii, mo?nenii ?i r?ze?ii î?i munceau ei singuri p?mînturile. Pentru p. ??r?neasc? v. ob?tea fâr?musc?. 1*. feudal? era de 3 feluri: domneasc? (v. domeniu domnesc), boicieasc? ?i m?n?stireasc? (v. domeniu feudal), l'.i. boiereasc? s-a constituit pe dou? c?i: prin uzurparea drepturilor de p. ale membrilor ob?tilor s?te?ti ?i prin danii domne?ti pentru slujbe. în timp ce în T. Rom. p.Ii. este in marc parte anterioar? domniei ?i s-a format prin uzurparea treptat? a drepturilor membrilor ob?tii s?te?ti de c?tre fo?tii cnezi, la început ale?i, in Mold., multe i .1». au o origine donativ?, fiind d?ruite de domn apropia?ilor s?i (A. D. Xenopol, I. Tanoviccanu). Dup? Dinu C. Arion, in Mold. ,,numai actul domnesc de donaliune este constitutiv al titlului de proprietate”, iar ..proprietatea privat? nu ia fiin?? decît printr-o dona?iunc a domnului”. Aceasta nu înseamn? ins? c? in ?. Rom- nu a existat p. donativ? sau c? in Mold. nu existaser? proprietari feudali înainte de venirea lui Drago? ?i Bogdan pe care boierii moldoveni i-au acceptat ca.domni. Dup? întemeierea domniei Mold., domnul consider? p?mintul ob?tilor |. sa, din caiv acord? ocine boierilor pentru drept credincioas? slujb?; aceast? p.· se nume?te vislujenn-?. în sec. 18 se p?stra înc? tradi?ia c? ,,tot locul ??rii Moldovei dintr-un început loc domnesc au fost [. . .] ?i toate mo?iile ce se st?pinesc din vremile vechi [.. .| sint date danie cu hrisoave domne?ti, dup? slujba ?i cinstea fie?tec?ruia, pe cit au voit domnul“. în sec, 15, domina p.f. rezultat? din descompunerea ob?tii agrare ine? înainte de întemeierea statului. Treptat, cele dou? feluri de p. se contopesc, beneficiind de imunit??ii, v,uric cu tot venitul” (C. Cihodaru). 1’. donativ? se intilne?te ?i in ?. Rom. inc? din sec. 11; la <13(J8) jupan Aldca recuno?tea c? î?i ci?tigase satele pe care le avea în p. ..pentru slujba ?i credin?a” cil care il slujise pe Mircea cel Mare, de?i de la acest domn nn au r?mas documente despre danii pentru slujbe. Indiferent de originea ei, ].b. era limitat? nu absolut? ca cea burghez?: in sus de dominium eminens? al domnului, iar in jos de dreptul de folosin?? al rumînilor sau vecinilor (v. dclnifu sijirebic). Domnul puica s?-?i însu?easc? p.b. în dou? împrejur?ri speciale: in caz de hiclenie (v. tr?dare) sau in caz de desheren?? (lips? de mo?tenitori: v. pr?dalic?). 1'. m?n?stireasc? s-a n?scut din danii domne?ti sau boiere?ti, in primul rind cele f?cute de ctitorii marilor l?ca?uri, ?i a crescut prin danii, cump?r?ri ?i silnicii. Este semnificativ faptul c? din cele 51 de sate cit avea m?n?stirea Tismana in a doua jum?tate a sec. 16, 35 au constituit obiect de contesta?ie la sfatul domnesc, r.m. a avut mai mult? stabilitate decît rea boiereasc?, intrucît m?n?stirile nu aveau voie s? înstr?ineze bunurile imobile (v. m?n?stiri ). M?n?stirile s-au num?rat printre marii st?pini feudali din ?. Rom. ?i Mo|(l.; la sfîr?itul sec. 16 existau numeroase m?n?stiri care st?pineau domenii ce cuprindeau 20 —-10 de sate ?i p?r?i de sate (Cozia, Curtea de Arge?, Tismana, în ?. Rom., Neam?, Putna, Bistri?a etc., în Mold.). La 1822, m?n?stirile închinate din Mold. aveau peste 200 de sote Intre marea p.f. ?i" cea ??r?neasc? a avut loc în tot timpul evului mediu o aprig? lupt?, terminat? 383 în fîi\oaroa primei, care a înghi?it in mare. parte p. libera ??r?neasc?. în sec. 16—17, ]).b. a crescut in mod deosebit: acum are loc ,, trage di a propriet??ii sub povara i isc?li t ?-?ii” (I. C. Fiiilti). .'Mul?i dintre ??ranii liberi, nemaiputind s?-?i pl?teasc? d?rile tot mai mari — in primul rind birul — au fost sili?i s?-?i vind? odat? cu p?minlul ?i libertatea, devenind rumini sau vecini. Aceste vinz?ri de sale sau ocine au luat propor?ii in vremea domniilor lui Mihai Viteazul ?i Matei Basarab, cînd sute dc sate au fost silite s? se vind?. Matei Basarab a luat chiar m?sura confisc?rii averilor fugarilor de bir: ,,care om nu va merge la mo?ia lui s?-?i ia bir ?i taler, aceia mo?ie ?i acela om s? fie pre seama domneasc?’*. ?crban Cantacuzino va formula chiar principiul: „p?mintul este al împ?ratului dajnic, cine il pl?te?te acela s?-l st?pincasc?” Mul?i al?i s?teni au fost sili?i s?-?i vind? ocinele pentru plata unor amenzi mari; la 1639, locuitorii din G?l??c?ti, trebuind s? pl?teasc? 27 de galbeni partea lor dinlr-o du?egubin?, au fost sili?i s? vind? 150 de stinjeni de mo?ie unui boier. Al?ii î?i înstr?ineaz? p?mintul din cauza foametei: ..au luat bani gata pe vreme de foamete ?i de lips? ?i au fost r?mas vecini” (1651, ?. Rom.). O alt? cale a fost cotropirea. în numeroase documente, referitoare la cotropiri dc ocine ?i sate ale ??ranilor din ?. Rom., se spune c? marii dreg?tori s?vîr?iscr? abuzurile respective pentru c? au fost atunci tari ?i puternici”, ,,ca ni?te boieri puternici fiind", f .fiind puternic în acea vreme”, sau ,,·fiind atunci mare vornic, s-a pus in spatele acestor oameni ca s?-i vecineasc? cu sila, cu puterea lui”. în Mold., la 15 apr. 1611, ni?te locuitori declarau in fala lui Yasile I.upu c? Chiri?? Dumitrache, fost mare postelnic, cotropise o ocin? ,,dup? obiceiul celor mari ?i puternici”. O serie dc documente r?mase de la ?tefan II Tom?a constat? numeroase cotropiri s?vîr?itc in vremea Movile?tilor dc Ncstor Ureche mare vornic sau dc Balica hatmanul ,,cu mare asuprire ?i cu mult? strîmb?tate". ,,Marii proprietari feudali, boierii ?i m?n?stirile, atunci cind nu pot aservi întregul sat de mo?neni, caut? s? p?trund? pe diferite c?i in interiorul ob?tii s?te?ti, ca apoi, cu încetul, dup? delimitarea p?r?ii ce le revenea, s? acapareze treptat ?i p?r?ile celorlal?i s?teni, pe care, în majoritatea cazurilor, ii aserveau”. Pe aceste c?i numero?i boieri din T. Rom. ?i Mold. ?i-au constituit domenii întinse, cuprinzind de la 20 pîn? la 100 de sate. Dup? spusele lui Sivori — secretarul lui Petru Cercel — în ?. Rom. erau destui boieri care posedau cîte 50 de sate ?i peste 1 000 de ??rani dependen?i (Istoria României, II). Boierii s-au str?duit s? îngr?deasc? dreptul de folosin?? al rumînilor sau vecinilor, îndeosebi in primele decenii ale sec. 19, pentru a dispune in mod liber de o parte din mo?ie. Ua 1828, boierii din Mold. ob?in dc la loni?? Sturza dreptul de a-?i opri pe seama proprie 1 /3 din suprafa?a mo?iilor, cu motivarea c? ,,veeinicul st?-pin, adic? proprietarul, s? nu fie lipsit de locurile trebuincioase pentru ar?tura lui, pentru fin” etc. Aceast? dispozi?ie a fost respectat? ?i de legea de împropriet?rire din 1864, care prevedea c? suma locurilor date în deplin? st?pînire s?teanului ”nu va fi mai marc dcc.it 2/3 ale mo?iei”. Dreptul dc p. 111 feudalismul transilv?nean se caracterizeaz? prin diferite limit?ri ?i obliga?ii conexe, precum ?i prin aspectul complex, constind din suprapuneri ?i discrimin?ri, diferind sub acest aspect, esen?ial, de dominium c:c iure ffuivilium. HI se mai caracterizeaz? prin diversificarea p. pe categorii, dup? categoriile sociale ale celor c?rora ea apar?inea. în ce prive?te categoriile bunurilor, distinc?ia fundamental? intre bunuri mobile (bona mobilia, res mobilcs) ?i imobile (bona immobiliu, iura possessiomiria) prezint? importan?? datorit? limit?rii apar?inerii acestora din urm? la numai o parte a membrilor societ??ii care, prin st?pinirea mijloacelor de produc?ie (dintre care cel mai important 111 feudalism era p?mintul), î?i crea mijlocul cel inai eficace de constrîngere economic?. Iar constringerea economic? era dublat? ?i u?urat? de constringerea exlraeconomic?, datorit? pozi?iei politice dominante a membrilor clasei privilegiate 111 stalul de tip feudal. 1*. feudalilor (laici sau ecleziastici) const? din bunuri imobile ?i bunuri mobile. în ce prive?te modurile de dobîndire, ca putea fi dobindit? originar: prin ocuparea mobilelor f?r? st?pin sau prin defri?area (l?zuirea) p?minturilor; dar in cele mai multe cazuri era dobindit? derivat: prin mo?tenire, dona?ie regal?, uzucapiune (v. prescrip?ie), acte intre vii (vînzare, danii de la persoane 389 pr'.vale. schimb; v. ?i obliga?ii) ?i acte rnorlis causa (v. diata). O distinc?ie esen?ial? ?i caracteristic? dreptului J'eudul era cea intre bunurile aviticc (bona anitica; v. mo?tenire) ?i bunurile dobindite (bona acquisita). distinc?ie care acorda drepturi diverse pe de o parte proprietarului, pe dc alta parte familiei acestuia. Tendin?a dreptului feudal a a fost s? men?in? integritatea patrimoniului familial ?i s? garanteze transmiterea lui intact? din tat? in fiu, prin interzicerea liberei înstr?in?ri a bunurilor aviticc, asupra c?rora drepturile rezervate familiei erau deosebit de accentuate, creind o adev?rat? indisponibilitate pentru titularul momentan al dreptului de p. Cea mai caractcristic? ?i important? categorie de bunuri imobile in feudalism au constituit-o mo?iile donative (ini?ial bencficii temporare, apoi fcucle ereditare), cu care regele (ulterior principele Trans.) r?spl?tea serviciile de natur? in special militar? f?cute de supu?i. Importan?a acestei forme de p. apare in Trip. (\, 13). Asupra acestei categorii de bunuri, regele avea diverse prerogative derivate din dreptul s?u dc dominiam cminrns. in virtutea acestui drept ?i a corolarului acestuia: retractai succesoral. înstr?inarea mo?iilor donalive nu se putea efectua decit cu consim??mântul regelui (conscnsus regius), la fel si adop?iile (v. înfiere), înfr??irile, precum ?i ..prefacereajuridic? a fetelor in b?ie?i (v. mo?tenitor). I)e asemenea, dreptul eminent regal legitima reîntoarcerea bunurilor imobiliare clonative la rege în caz de lips? de urma?i (defectam seminis; v. pr?dalica) sau iii caz de tr?dare (nota infidelilatis) a donatarului. O procedur? specific? iu leg?tur? cu dona?iile regale era punerea donatarului în posesia p?mintului, care se numea slalulio ?i trebuia s? se fac? in termen dc un an de la data actului de dona?ie, la fa?a locului, dc c?tre 1111 om al regelui (homo regius), asistat de un delegat al unui capitlu ?i de un reprezentant al comitatului, 111 prezen?a donatarului ?i a vecinilor. A persistat 111 feudalismul timpuriu transilv?nean, p. ob?teasc? a comunit??ilor nicinale dc ??rani liberi, care a fost progresiv acaparat? 111 perioada feudalismului dezvoltai, de nobilimea laic? ?i ecleziastic?, ??r?nimea din ob?ti fiind treptat redus? la starea de iob?gie; acela?i sistem a fost aplicat ?i de ora?e fa?? de satele administrate de ele. O alt? form? important? a raporturilor agrare 111 feudalism au constituit-o sesiunile gr?nicere?ti din perioada destr?m?rii feudalismului (v. sesie). Un caracter special a prezentat iu cadrul orînduirii feudale p. or??enilor asupra bunurilor imobile (case ?i terenuri intravilane ori extravilane), reglementat? de un drept care s-a apropiat de concep?ia dreptului roman (cf. S.M.S.) ; în leg?tur? cu aceasta s-au dezvoltat ?i norme aparte privind eviden?ele funciare (v. carte funciar?). In line, iu ce prive?te p. iobagilor, ace?tia au avut numai p. mobiliar? ?i p. casci de locuit; asupra sesiilor lucrate de ci aveau numai posesia, nu p., care. apar?inea mo?ierului feudal. în leg?tur? cu limit?rile la înstr?inarea prin diferite acte (vinzare, schimb ctc.) a p. imobiliare v. ?i prolimisis (dreptul dc precump?rare ?i r?scump?rare). Tr?s?turi specifice in leg?tur? cu p. imobiliare prezenta 111 feudalism procedura la hot?rnicirea mo?iilor. Bibi.; 49, 54, 170, 173. 217. 234. 237. 246. 256, 320, 461. 468, 488. 489, 512, 537, 539, 549, 554, 559, 592, 676, 725, 726, 863. 968, 1 083. 1. 136, 1 169, 1172 a, 1 308, 1 368.· 1 406, 1 502, 1 512, 1 520, 1 659. 1 670. N.S. - Y.?. prostitu?ie. V. adulter; proxenetism. prolimisis. Drept real legal, opozabil erga omnes, in virtutea c?ruia persoanele care se g?seau in anumite raporturi durabile de solidaritate (rudenie, dev?lm??ie, vecin?tate, megie?ie de ob?te etc.) cu sl?piuul, silit s?-?i înstr?ineze anumite bunuri c?tre o persoan? din afara cercului respectiv de solidaritate, puteau dobindi lucrul însu?i sau folosin?a lui, pl?tind pre?ul de înstr?inare ?i lacind s? fie astfel preferate dobindi torului str?in. Se exercita sub forma ofertei de preein?iune pe care instr?in?lorul trebuia s? o fac? privilegiatului, pentru ca acesta, in anumite termene (in general 30 de zile), s? se decid? dac? pl?te?te pre?ul oferit de str?ini ?i p?streaz? bunul pentru el, men?i-nindu-1 astfel in cadrul cercului de solidaritate respectiv. Dac? aceast? preferin?? nu era respectat?, se n??tea o sanc?iune a ocolirii obiceiului de p.: un drept de r?scump?- 390 rare (retract), Im schimbul pre?ului pl?tit. do la sir?inul care dobindise bunul in mod ilegal. Termenul de r?scump?rare s-a stabilizai, dup? modelul bizantin, la 10 ani. Sub impulsul bisericii, daniile (pioase) au fost exeeplate de la p.. feudalii extinzînd acest privilegiu ?i ia daniile f?cu le lor chiar de oameni s?raci ?i f?r? ap?rare. Institu?ie caracteristic? societ??ii feudale, p. se g?se?te legat de cele mai variate forme de solidaritate în cadrul acestei societ??i: de ob?te, neam, familie, vecin?tate, vasalitate, tov?r??ie, superficie. arend?. închiriere, in loat? evolu?ia dreptului de p.— de la ivirea lui in ob?tea agrar? ?i pin? la desfiin?area lui (in 1810 in ?. Rom. ?i in 1865 in Mold.) --el apare ca o form? de condi?ionare general? a st?pinirii p?mintului, robilor, vecinilor sau ruminilor in ob?tea pe cale de destr?mare ?i in feudalism, ?i ca un sistem de control asupra circula?iei respectivelor bunuri (lucruri ?i oameni considera?i ca lucruri: robii, sau indisolubil legali de p?mînt: vecinii). Prin condi?ionare se în?elege suprapunerea — reciproc-condi?ional? -- de drepturi, de o inlensitate variabil?, asupra aceluia?i bun. Ap?rea astfel o form? de proprietate divizat?, in care prerogativele acestui drept erau reparlizate intre mai mul?i titulari, dup? criterii foarte variate. Condi?ionarea prin p. exist? in orice form? de feudalism, ea fiind legat? de condi?iile economiei naturale, de structura ierarhizat? a societ??ii ?i de formele st?pinirii p?mintului, deci, in ultim? analiz?, de modul de produc?ie din societatea respectiv?. Prin condi?ionare se ajunge la o rest ringere a dreptului de dispozi?ie respectiv, ceea ce face ca p. s? nu-?i g?seasc? loc în orinduirea capitalist?, care prive?te proprietatea ca un drept absolut ?i exclusiv ?i care are nevoie de o larg? circula?ie chiar a bunurilor nemi?c?toare. P. devine o necesitate dup? ce in ob?ti, ora?e ?i dev?lm??iile boiere?ti apar forme de st?pinirc priva?i-, zat?. l)e aplica?ie redus? la început, p. î?i afirm? progresiv utilitatea in raport direct cu cre?terea privatiz?rilor ?i a num?rului tranzac?iilor. Exploatarea de clas? îl lace îns? s? devin?, în acela?i timp, nu mimai un instrument de ap?rare, dar ?i unul de acaparare. intr-adev?r, el este folosit, pe de o parte, de s?teni, de or??eni ?i de orice s?r?ci?i, ca mijloc de ap?rare împotriva celor puternici ?i boga?i (m?n?stiri, boieri, or??eni îmbog??i?i) care le acaparaser? p?mintul, iar pe de alt? parte, este invocat de c?tre ace?ti acaparatori în?i?i. P?lrunzind in ob?ti sau dev?lm??ii familiale prin cump?rare sau ca donatari ?i ajungind astfel s? dobindeasc? acelea?i drepturi ca membrii ob?tii sau dev?lm??iei, ace?ti feudali exercitau, la înstr?in?rile ulterioare, dreptul de p. f?r? nici o concuren?? din partea celorlal?i dev?lma?i, ei în?i?i s?r?cit», ?i in modul acesta dezagregau ob?tea sau dev?lm??ia, acaparindu-i p?mintul. Dup? o lung? perioad? consueludinar?, p. este reglementat 111 scris îneepînd din sec. 18. prin hrisovul lui Al. Tpsilanti din 1775, Prav. cond., L. Car. ?i prin legisla?ia modificatoare pin? la 1840 (în ?. Rom.) ?i prin Sob. hr. .Manualul lui Donici, C. Cal. ?i anaforaua din 31 oct. 1818 (in Mold.). Mai este reglementat ?i prin legile bizantine care s-au aplicat în ??rile noastre ?i prin proiectele aulolitonc care n-au devenit legi: Xomocanonul l?rgit al lui lacob din ianina, din 1045 (tradus in rom. la Ia?i, în 1754), Manualele de lcc/i din 1705, 1700, 1777 ale lui M. Fotino (in ?. Rom.) ?i prin Manualul de legi, din 1788, al lui Teofil al Cambaniei. îndemânoasa adunare (1804), care este traducerea romaneasc? a lui Arm., f?cut? de Toma Carra. ?i Pandeclde, adic? proiectul de cod al acestuia din 1800 (in Mold.). Chiar dup? desfiin?area legal? a p.. el a continuat s? subsiste ca obicei juridic exfralegal in viata satelor, al?turi de dreptul burghez oficial. P. este o institu?ie cutumiar? de ob?te asupra c?reia s-a exercitat la început (sec. 15, scutirea daniilor) o slab?, ?i apoi, îndeosebi in sec. 18 ?i 19, o puternic? influen?? bizantin? cu caracter tehnic ?i social (nov. imp. din sec. 10 — 11), direct sau prin Arm. P. a existat ?i in Trans. feudal?, in favoarea rudelor, dev?lma?ilor ?i vecinilor, respectarea lui formind o condi?ie de valabilitate a contractelor de vinzare-cnmp?rare de imobile avilice, precum ?i a schimburilor, dona?iilor ?i z?logirilor unor asemenea bunuri. Format ini?ial în cadrul propriet??ii dev?lma?e, ca o puternic? arm? juridic? de ap?rare a ob?tii vicinale fa?? de intru?ii str?ini de comunitate, accst drept a ajuns s? se extind? ?i aici la proprietatea individual?, dup? formarea ci, în acela?i scop al evit?rii trecerii unui bun str?mo?esc in mina str?inilor, h'l a avut drept corolar 391 «?.<1 italia anun??rii prealabile a rudelor, dev?lma?ilor ?i vecinilor eu privire hi înstr?inarea proiectat?. Aceast? obliga?ie era satisf?cut? prin vestirea (praenwnitio, admonilio) celor îndritui?i s?-?i exercite dreptul. Vestirea se f?cea, in mod obi?nuit, iu 3 duminici consecutive, iu unele regiuni la 3 lirguri sau scaune periodice de judecat?, in fa?a sau prin intermediul organelor oficiale competente, iu pia?a public? sau înaintea bisericii. Pentru a se asigura despre cunoa?terea inten?iei de înstr?inare de c?tre cei îndritui?i la ?., autorit??ile in fa?a c?rora se incheiau contractele (locuri de adeverire, magistra?i or??ene?ti etc.) obi?nuiau s? întocmeasc? actele în prezen?a celor îndritui?i, înscriind în contract renun?area lor la p. ?i punindu-i s? semneze ?i ei contractul. în cazul cînd cei îndritui?i nu-?i exercitau dreptul de ?., proprietarul bunului putea s?-l înstr?ineze oricui. Dac? înstr?inarea era f?cut? f?r? a se fi efectuat în?tiin?area prealabil?, consecin?a era c? îndritui?ii puteau r?scump?ra bunul prin depunerea pre?ului obi?nuit al acestuia (oricit de mare ar fi l'ost suma înscris? in act); dac? ea era f?cut? cu în?tiin?area prealabil?, ci puteau ?i în acest caz r?scump?ra bunul, ins? numai depunind întreaga sum? — oricit de exagerat? — înscris? in contract. Aceasl? institu?ie s-a practicai în Trans. alit la romani, cit ?i la unguri ?i sa?i. in perioada feudalismului timpuriu, dreptul dej), s-a aplicat ?i la vinzarea robilor, imobile prin destina?ie. S.M.S· au prev?zut c? la schimbul efectuat f?r? doi sau fraud? a dou? bunuri similare acest drept nu se aplic?. Acelea?i .Statuie au reglementat un drept de p. a bunurilor mobile in favoarea rudelor pin? la al treilea grad, iar Regulamentul urbarial din 17G9 prevedea la punctul 14 din sec?. III dreptul de p. al st?pinilor de mo?ii in caz de alienare a averilor iobagilor si jelerilor de pe mo?ia Iar. Y.G. - O.S. - Y.?. protocol de porunci (p. circularelor sau p. comisiilor). Condici ?inute de preo?ii bisericilor din Trans. în care erau înregistrate ,,toate poruncile împ?r?te?ti ?i gu-bernialice?ti”, dup? ce acestea erau aduse la cuno?tin?a locuitorilor. Eviden?a a fost introdus? la 6 apr. 1780, iar printr-o ordonan?? din 25 febr. 1783 se stabile?te c? la redactarea p. putea fi utilizat? ?i limba român?. P. p. au func?ionat pin? Ia 1 nov. 1849. X.S. protoiereu. Y. protopop. proton ied ie. Y. ar hi lat ros. protome?ter. Se spunea uneori starostelui de breasl?!· ?? 1803, breasla b?rbierilor din Bucure?ti avea un p. mai ,,mare peste din?ii, adic? staroste’’. N.S. protonotar. Y. se num· le de judecata din Trona. protopop. Organ de conducere in ierarhia bisericeasc?. în Mold, Ia sfir?iIul sec. 14, patriarhul de Constanlinopol îns?rcineaz? pe p. Petru, trimisul lui ?tefan 1, cu conducerea bisericii Mold· pin? la aplanarea conflictului ivit în leg?tur? cu numirea unui mitropolit, dindu-i toate puterile unui mitropolit, afar? de dreptul de a hirotoni. în documentele interne, *10 sept. 1427. A, în Mold·. intr-un act de danie: * 28 mart. 1412 B, in ?. Honi., intr-un act de vin/.are. Pin? c?tre sfir?ilul sec. 18 a func?ionat cite un p. de fiecare jude?, iar dup? aceea cile unul de fiecare plas?, iu afar? de cel din fruntea jude?ului. 1*. era numii de c?tre mitropolit, la propunerea episcopului, din rindurile preo?ilor „vrednici, de cuviin?? ?i cu ?tiin?a de înv???tur?, cu via?a f?r? dc prihan?*’, dar nu putea s? intre in func?iune pin? ce mi-i d?dea domnul carie de volni-cie. Avea împuternicirea s? se ocupe de bunul mers al bisericii in jurisdic?ia sa, supraveghind desf??urarea serviciului religios obi?nuit, cit ?i celelalte lucr?ri care c?deau in sarcina preo?ilor ?i diaconilor din subordinea sa. Cerceta ,,trebile biserice?ti, adic? de curvii, de r?pirea fetelor, de iimestecul singelui, de paragonia nun?ei a 4-a, de fermec?torii, de vr?jbi intre b?rbat cu so?ia lui’*, si acolo unde dovedea ,,vreuna dintre aceste r.ecuvioasc lapte*’, avea dreptul s? fac? judecat? „dup? înv???tura ce au de la p. sa 392 [. ..] ?i de mi le poate face îndreptare, adec? numai cu închisoarea de femei la protopopi, iar? pe b?rbat la închisoarea politiccasc?"’, trebuia s? în?tiin?eze pe mitropolit, singurul care avea competen?a, dup? pravil?, s? judece ?i s? pedepseasc? amestecarea de singe ?i r?pirea de fecioar?. Caramea, constatinc? c? p. f?ceau abuzuri cu ocazia acestor cercet?ri .,?i prad? ?i jefuiesc pre fetele i muierile ce se întimpl? de cad în fapte de curvie”, le-a interzis s? ia ,.m?car 1111 ban” sub form? de globire pentru astfel de cazuri. Din îns?rcinare domneasc?, p. avea puterea s? judece pricinile m?runte dintre laici (de cx. ..ni?te dijme de griu, orz ?i fin”). P. aveau dreptul s? încaseze de la judeca?i citc 2 taleri treap?d ..pentru osteneala lor, iar mai mult nu, dup? cum pentru aceasta au protopopii ?i c?r?i domne?ti”, iar de la pricinile. ..care se s?vîr?escu ?i se izb?-vescu prin protopopi, nu oprim domnia mea de a lua de la partea cea vinovat? acei 300 de bani obi?nui?i [...], care se numesc «dieherm? > iar nu gloab?". P. incasa de la preo?i peciul cununiilor, cite 1 taler vechi la prima cununie dintre ..un june cu fat?*'» la a doua cununie 2 zlo?i, iar la a treia. 2 taleri vechi, dind adeverin??. Urm?rea veniturile episcopului, „sco?ind^ banii ploconului praznicului sfintei episcopii, cite 3 taleri ?i 2 costande, de la fiecare preot si diacon, din care p. lua o cosland?, iar pe celelalte, cel ce stringea banii. Urm?rea ploconul cir/ei la în?l?area 111 grad a unui episcop, din care oprea 7 lei. partea lui. Din cauza abuzurilor comise la accst havaet de c?tre p., preo?ii ?i diaco: ii (creau s?-l pl?teasc? o singur? dat?, la Sf. Gheorghe. Ca ?i preo?ii ?i diaconii, p. au pl?tit d?ri mai pu?ine si mai mici decit ceilal?i locuitori de 'la ora?e ?i sate. f?r? s? formeze o categorie special? de birnici. in perioada de la 1631 la 1762, d?rile au crescut pentru tot clerul, deci ?i pentru p. Dajdiile pe avere au fost a?ezate ?i asupra p.. dar unii domni le-au acordat scutiri, ca ?i preo?ilor. P. apar in unele documente ca t?lm?citori de înscrisuri slavone; în altele ca mar'ori la diverse acte judiciare. Diatele ?i foile de zestre ce se întocmeau in jude? erau f?cute de logofe?el, dar pentru a fi valabile — potrivit Prav. corul., XV, 6 — trebuia .,s? se isc?leasc? ?i de c?tre protopopi”, iar in lipsa lor, de c?tre egumenii marilor m?n?stiri. Termenul de p. este ?i ast?zi prev?zut in organizarea bisericii. El se folose?te concomitent cu acela de proto-iereu, care are acela?i în?eles ?i aceea?i func?iune. V. scaunele de judecat? din Trans. T.Y. protopresliiter. Organ administrativ de supraveghere ?i control a bisericilor dintr-o eparhie. în Trans., unde termenul avea o circula?ie mai larg? (= protopop), p. lucra ajutat de un sinod protopresbiterial, 111 componen?a c?ruia 2 treimi din membri erau laici, desemna?i de popor prin vot, iar o treime clerici, desemna?i tot prin vot de clerul jude?ului. Acest organ se ocupa de problemele administrative biserice?ti, precum ?i de cele 111 leg?tur? cu ?coala. în cuprinsul mitropoliei Sibiului, p. prezida un sfat presbiterial format din 6 clerici, care se ocupa numai de problemele pur biserice?ti. De cele privitoare la cheltuielile bisericilor ?i ?coalelor pendinte de biseric?, se ocupa o epitropie protopresbiterial?, compus? din 4 epitropi. Termenul este în circula?ie ?i în prezent. T.V. proviant. V. ralierea. provincialist. în regimentele gr?nicere?ti transilv?nene, persoanele de diferite categorii sociale ?i situa?ii economice care nu f?ceau parte din starea militar? (statutul militarilor) pentru c? nu se înscriseser? ca gr?niceri (militcs limitanei). Întrucît nu preluaser? obliga?iile militare ce caracterizau starea militar?, ei nu posedau nici p?min-turi cultivabile cu caracter de feude militare pe teritoriul grani?ei; cu alte cuvinte nu de?ineau sesii gr?nicere?ti, care erau repartizate numai celor conscri?i ca gr?niceri, Nu se bucurau nici de alte drepturi ?i privilegii ale acestora. Pentru c? locuiau pe teritoriul grani?ei, p. pl?teau taxa „protec?ional?” ?i taxa ..capitis”, iar dup? subcategori» pl?teau, 111 afar? de acestea, ?i alte impozite ori taxe privind diverse feluri de bunuri ?i de venituri în leg?tur? cu ocupa?iile lor; de asemenea, nu puteau folosi bunurile comune 393 (p?durile, p??uni Îl·) decit contra pl??ii unor taxe. în categoria p. erau jelcrii*. minerii ?i func?ionarii de la mine, ?iganii aurari etc. Aceste p?turi la un loc formau pe teritoriul grani?ei o minoritate fa?? de masa gr?nicer mii. Y.?. piovi/or (Trans). Dreg?tor sau jude al cur?ii nobiliare sau pe mo?iile fiscului care îndeplinea îndeosebi sarcini judiciare. Avea lin scaun de judecat?, unde judeca in apel pricinile judecate de juzii satelor, Kealiza venituri din gloabe. N.S. proxenetism: sin. hotrie, volrie. Pravilele sec. 17 pedepseau cu severitate votria (proxenetismul). Volru sau holru se chema cel care ?inea feiuei 111 casa lui. „carele-?i dau trupurile de le spurc? b?rba?ii cei rai, pentru dobinda lui”; cel ce folose?te roaba sa in acest scop; „cela ce îndeamn? ?i am?ge?te pe vreun cucon. de-] spurc? cineva*'. La fel era considerat ?i b?rbatul care g?sindu-?i „pre muierea lui f?cind preacurvie” îi r?bda gre?elile ?i continua s? locuiasc? cu dinsa. Cind se constata c? cineva a am?git o temcic. convingind-o „a se da spre dcztnicrd?ciunca b?rba?ilor”, acesta era sanc?ionat ca „supuitor ?i volru”. Pedepsele aplicate pentru volrie variau: uneori vinovatul era scos din ora?ul sau salul in care se dovedise c? a practicat volria; alteori trebuia ,,s?-l baue in ocn? sau sa-1 poarte pre uli?e ?i s?-l bal? cu pietre*'. In cazul in care hotrul ademenea pe un minor ?i îl „spurca” cineva cu ajutorul lui, atunci holru lui trebuia s? i se laic capul. Î11 afar? de acestca, el r?minca im om de ocar? ?i f?r? de cinste „ce nu-i ?ine niinc in seam? cuvîntul ce gr?ie?te**. C. pen. Ips., Manualul lui Donici ?i L. Car. nu au pedepsit proxenetismul. Cond. crim. pedepsea pe proxenet cu globire la cutia milelor? ?i înzestrarea fetei ademenite, dac? infractorul era un p?minlean; în caz c? era 1111 str?in, se exila. V. adulter; concubinaj. T.V. pruncucidere. Denumire modern? pentru infrac?iunea constînd 111 uciderea propriului copil, de curind n?scut. Obiceiul p?mintului, ca ?i pravilele, sanc?ionau cu .severitate aceast? fapt?; totu?i, in acela?i timp, se admitea ?i transformarea pedepsei intr-o valoare material?. Astfel, Const. Movil? d? porunc? lui Petra?co. mare. vornic, .„s? ia 50 de boi ca pedeaps?” pentru un copil mic omorit ?i îngropat de mama sa ?i g?sit la Corla-tele. Pravilele sec. 17 ap?rau de pedeaps? pe cel care-?i ucidea feciorul, numai dac? se ..va fi n?scut cu niscarc seainne groaznice ca acealca, cum ar fi cu capul ca de dobitoc, sau cu tot trupul sau de tot cu totul s? fie lucru ca acela nice de o treab?, ?i cumu-i mai grozav ?i cum s? nu s? poat? socoti s? fie 0111”. L. Car., ocupindu-sc de „vini”, nu reglementa p. Cond. crim. (Mold.) pedepsea pe mama care. n?scîud un prunc ,,ce l-au f?cut în cununie”, îl omora „cu cugetat? r?utate”; ca urma s? fie tuns? în public, purtat? ?i b?tut? pe uli?e ?i trimis? într-o m?n?stire de c?lug?ri?e, „unde in obezi s? robeasc? toat? via?a ei” (§ 210). V. moa??. T.V. i,_pmini.\M?sur? empiric? pentru lungimile mici. reprezentind eca 2 "3 clintr-o palm? (aproximativ 0,130 m 111 ?. Rom. ?i 0,110 m in Trans.). Apare, ca submultiplu al palmei, iu documentele de la sfir?itul sec. 18 ?i sec. 19. A.C. punere de foc. Pravilele sec. 17 pedepseau pe cel care. din neglijen??, l?sa pojarul în pometul propriu, cu inten?ia de a-1 cur??a prin plrjolire, f?r? s? ?in? seama „c? iaste vint mare”, care înte?ea „pojarul” ?i-l f?cea s? sar? ?i la vecin, arzindu-i casa. Cind locul era pus, cu inten?ie, într-o p?dure str?in? sau la gardul viei vecinului, infractorul era pedepsit cu pecetluirea în min? ?i cu b?taia, fiind in acela?i timp obligat s? restituie va- 394 loarea pagubelor îndoit. Cel ce punea foc la casa cuiva, la o arie cu „pine sau fin", din pizm?, se pedepsea cu arderea în foc; iar cel care punea foc la grajduri sau in alte locuri în care erau depozitate finul sau paiele pentru hrana animalelor era pedepsit cu t?ierea miinilor. Potrivit dispozi?iilor Cod. pen. Jps., cel care punea foc într-adins, cu vicle?ug, la o cas?, se osindea ca un uciga?, iar dac? focul era pus la stogul de griu sau de fin, era b?tut ?i ars in foc. Dac? focul era pus afar? din ora? sau sat, vinovatului i se t?ia mina. Cine punea foc in ora?, din vreo vrajb?, era pedepsit cu t?ierea capului sau cu arderea în foc. Cel cc incendia o colib? sau o hold? era pedepsit mai u?or. Manualul lui Donici pedepsea cu pierderea capului pe cei ce ,,vor arunca foc ca s? fac? aprindere, cu cuget r?u“ (XLI. 25). L. Car. nu se ocupa de aceast? infrac?iune. Cond. crim. dispunea ca cel dovedit c? a pus foc in mai multe rinduri, cu inten?ie, pentru a pr?da împreun? cu al?ii la ad?postul focului, s? fie b?tut pe uli?ele ora?ului ?i închis la groapa ocnci pentru ?ase ani ?i s? suporte paguba pricinuit?; dac?, ins?. dintr-o întimplare, focul nu se întindea, vinovatul se pedepsea cu b?taia pe uli?? ?i închiderea in temni?? pentru 2 ani; iu cazul cind focul era pus noaptea, sau într-un loc anume, unde s-ar fi putut întinde, vinov??ia se m?rea, fiindc? fapta acum ..privea?te împotriva ob?te?tii siguran?ii” (§ 235, al. 1—4). P.i. era folosit? ?i ca meted? de defri?are a cîmpurilor; ea se putea efectua numai toamna ?i prim?vara „cii:d nu sînt peste cimp nici bucate, nici nimic de a face vreo stric?ciune”. Cei ce nu respectau poruncile drurne?ti date în aceasta privin?? erau obliga?i s? împlineasc? pagubele pricinuite ?i erau sanc?iona?i ?i penal. V. cur?tur?. T.Y. puu?j?. Unitate de m?sur? monetar?, însemnind 500 Iei sau 500 taleri sau 500 lei vechi. Pentru asigurarea con?inutului ei, p. era pecetluit?. P.S. puritan. Membru al unei secte religioase existent? in Trans. 111 vremea lui G. R?koczi I, dup? influen?a englez?. Prin hot?ririle sinodului de la Satu Mare, din 10 iun. 1646, al bisericii calvine, secta a fost desfiin?at?, promotorul ei. ?tefan Boszermeny, a fost condamnat la închisoare, numele de p. fiind considerat „ru?inos si demn de toat? ocara”, iar cei ce-1 purtau amenin?a?i cu excomunicarea. N.S. pu?ca?: var. vutcar. în Trans. ?i T. Rom. au fost 1111 grup de osta?i pede?tri înarma?i cu pu?ti, care în Mcld. se numeau sinciari]. Cei mai numero?i p. au existat în Trans. unde, la 1565, ei alc?tuiau 1/10 din totalul oastei ridicate din ?ar? (1/10 erau arca?i, iar restul de 8 l?ncieri). în a doua jum?tate a .sec. 16, p. au fost grupa?i în jurul unor cet??i a c?ror paz? o asigurau (p. Gil?ului, Gherlei etc.). în sec. 17, p. f?ceau parte din categoria libertinilor!; erau datori s? slujeasc? cu pu?c?, pe cal, în hain? verde, oricînd le cerea sl?pinul: e>istau ?i p. pede?tri, ca draban?ii, care slujeau la cet??i, cu pu?c? lung?. Î11 sec. 17 exista o categorie de p. (sclopetarii), ridica?i dîn rindurile iob?gin ii de pe domeniile fiscale. Calitatea de p. era ereditar?, fiind condi?ionat? de serviciul militar; in schimbul acestuia, p. erau scuti?i de presta?iile publice ?i iob?-ge?ti. În T. Rom., primii p. apar la începutul sec. 16; întrucit aici predominau armele albe, num?rul lor nu era prea mare, fiind comanda?i de un v?taf. Ca ?i în Trans., pentru serviciile prestate primeau unele scutiri de d?ri. în afar? de ?., tot cu pu?ti erau înarma?i ?i al?i o?teni pede?tri, îndeosebi seimenii?. în Mold., unde tunurile se numeau pusei p. erau o?tenii care f?ceau serviciul la tunuri, îndeosebi la cet??i (Neam?, Hotin etc.). La 20 aug. 1708 este men?ionat un v?taf de p. de la Cetatea Neam?, în prima jum?tate a sec. 18, Grigore II Ghica a înfiin?at dou? steaguri de vin?tori ?i ?., care f?ceau de paz? la curtea domneasc?. N.S· 395 pu?c?rie. V. închisoavc. putere. Capacitatea contribuii\a a locuitorilor din ?. Rom. apreciata dup? valoarea bunurilor lor mobile ?i imobile; birnicii se cisluiau intre ci dup? aceast? „putere**, cei bogali pl?tind mai mult decit cei s?raci, pc baza principiului c? „cine pe ce arc, pe aceia d?”. în poruncile de „a?ezare“ a birurilor domnii cereau boierilor s? nu încarce ,.mai mult peste puterea satelor”. La 1G61, ispravnicul de Craiova cere s?tenilor din Usca?i „s? c?uta?i s? lua?i seama s?-i cislui?i pre putere ?i din cas? ?i din afar? [..·], ?cine precum îi va fi puterea". V. ?i cialu. N.S. quartaliliiiin. V. mo?tenitor. qu iudeu ele. Krau, in Trans.. anumite zile acordate ca termene pentru judecata unor procese ?i fixa Ic de regul? in raport cu l?sarea Ia vatr? a oastei, 111 a 15-a zi de la aceast? dat? (inslusiv ziua evenimentului). Fixarea termenelor judec?tore?ti, prin ami-nare. in acest mod, se f?cea in scopul ap?r?rii intereselor celor mobiliza?i pentru expedi?ii militare, in special contra turcilor. Y.?. / quiitqiia?jcsiini? (cincizccime) ; sin. datul oilor. Una dintre cele mai vechi d?ri reale din Trans. prelevat? asupra oilor ?i caprelor („quinquagcsima ovium sive capra-nin;“), reprezenta, principial, a 50-a parte din bunul impus. Q. este prezent? in toate ?inuturile aflate sub regimul lui ins valachicum; *intr-o diplom? din 1234 a papei Grigore IX c?tre regele Bela IV al Ungariei. într-un act al regelui Andrei III din 1293, C se vorbe?te de 00 gospod?rii de români ,,scutite de cincizccime. de dijm? ?i de alte d?ri“. Q. a cop.stituit un venit al regelui ?i afecta toate categoriile de produc?tori, inclusiv nobilii: „jQfuinqiiagosima va li încasat? — dup? vechiul obicei — chiar din bunurile nobililor“. Din 1541, venitul t|. s-a încasat de principele Trans. de la turmele de pe teritoriul principalului autonom. Dieta de la Turda (1548) a fixat cuantumul q. dup? urm?toarele nonne: 1. pentru 25 de oi, o oaie cu un miel; 2. pentru 50 de oi, o oaie, 1111 miel ?i o cioar?; ·>. pentru 75 sau 100 de oi, 2 oi, 2 miei ?i o mioar?. La 1553, darea din oi pe domeniul cet??ii Ciceu însemna 800 de capete. De?i dare prin excelen?? Î11 natur?, totu?i, intr-im raport ulterior, se preciza c?, ,.pentru fiecare oaie sau capr? dintr-un grup sub 25 capele, se pl?te?te cite dou? parale’’. Unele comunit??i valahe se r?scump?ra?i de q. prinlr-o sum? forfetar? (1494, Ha?egul cu 330 florini). Era cea mai productiv? dare (1537, 20 000 florini, fa?? dc un total al Încas?rilor de 31 700 florini). Q. era perceput? intre Pa?te ?i Rusalii. încasarea se efectua fie dc nobili, fie de func?ionari speciali, pe baza unor recens?minte periodice, destul de riguros efectuate. Perceptorii se numeau cotlccforcs et cxactorcs quinquagcsimaliiim sau dicalorcs ?i quinquagcsima-toics. în leg?tur? cu aceast? dare, trebuie s? ar?t?m c? unii istorici str?ini au exagerat caracterul pastoral al poporului român. în realitate, a?a cum au dovedit cercet?torii romani, ,.transhuman?a a fost un fenomen limitat din punct de vedere economic ?i excep?ional din punct de vedere etnografie*·', aceasta deoarece popula?ia româneasc? a practicat mai ales p?storitul agricol·, bazat pe mi?c?ri de mic? amploare (I. Donat). A.G. - N.S. 397 11 ruda·. Bucat? de pamint, parcel?: . .] ?i iar a cump?nii [. . . ] un r?zor 111 Jung în ciinpul de sus, Î11 racla de la Corni[..Tendin?a de ocupare cu predilec?ie a unor anumite por?iuni din satul dcv?lma? de c?tre to?i mo?nenii (r?ze?ii) a dus la o distribu?ie egalitar? a întregului teren in chestiune celor îndrept??i?i. Zonele împ?r?ite in loturi ·-numite racle — deveneau astfel st?pînire individual?, transmisibil? din genera?ie în. genera?ie. Ele erau ins? grevate de o servitute colectiv?, rezultat? mai ales din regula transform?rii periodice a r. in izlaz. Regimul juridic al r., care era o .»stâpinire pe sum? de stinjeni?\ apare clar intr-un document din 9 oct. 1793. R. erau împ?r?ite la rindid lor în fi?ii lungi (curea, funie, ching?, hliz?, etc.), ele intinzindu-se ..peste tot hotarul”; cuprindeau, adic?, din vatr?, p?dure, izlaz, finea??, ..de pretutindeni". Egalitatea r. nu dureaz? ins? mult timp ?i ele ajung s? fie chiar punctul de plecare al ac?iunii de destr?mare a dev?lm??iei egalitare întreprins? de acaparatorii locali prin cump?rarea loturilor-matc? din cuprinsul rM împlinind prin aceasta propor?ionalizarea drepturilor lor asupra întregului teritoriu dcv?lma?. Satul determin? r. ?i el decide împ?r?irea ca rezultat al luptei din ob?te pentru un început de privatizare. O inegalitate a loturilor se remarc?, de altfel, de la incvput, pentru c? prin împ?r?irea lor pe funii ?i repartizarea acestora cetelor de neam, ne g?sim in fa?a unui num?r de loturi egal cu num?rul familiilor-gospod?rii componente ale neamului. Num?rul acestor familii fiind variabil ins? la fiecare ceat?, rezult? c? unele familii vor avea loturi mai mari, iar altele mai mici. Prin înzestr?ri ?i mo?teniri se ajunge cu timpul la noi inegaliz?ri. R. apare totu?i ca o unitate agricol? a p?mintului satului, înl?untrul c?reia se întrebuin?eaz? un anumit regim juridic ?i ca urmare exist? o unitate de cultur? (aceea?i cereal? se cultiv? pe toate funiile) ?i o ritmicitate a muncilor agricole (aratul, seceratul, culesul se f?ceau în acela?i timp pe toate fi?iile unei r.); cind nu mai era productiv, p?mîntul r. era p?r?sit tot, în acela?i timp, pentru a fi înlocuit cu altul de pe mo?ie. O.S. radere de Ia dajjdie, scoatere din catastif. A desemnat opera?ia urmat? dup? scutirea de birj a unui contribuabil, radierea lui din eviden?a vistieriei. R.d. sînt men?ionate înc? din sec. 16. Uneori aceste r. erau par?iale: la 1637, postelnicul Dumitra?co a ras ,,doi potronici de dajdie din vistierie” unui locuitor din Pomîrla. V. dare. A.C. - N.S. rahtivan. Termen otoman receptat în ??rile romane sub fanario?i. R. era slujba?ul cur?ii domne?ti care avea în paz? harna?amentul cur?ii. Se numea ini?ial câm?ra?] de rafturi ?i mai avea ?i sarcina de a-1 ajuta pe domn s? încalece sau s? descalece. V. comis. D.L. raia. 1. în sens social larg , r. erau to?i supu?ii Imperiului otoman, indiferent de religie, care se îndeletniceau cu munci economice (agricole, industriale, comerciale) ?i nu f?ceau parte din clasa superioar? a sclavilor sultanilor (militari ?i func?ionari scuti?i de impozite prin slujbele militare ?i administrative pe care le îndeplineau). R., ncavînd 398 obliga?ii militare, constituiau sub diferite forme masa impozabil? in imperiul otoman, pl?tind diferite d?ri (pentru r. cre?tine, gizic. haraci ?i ispenge). dijme, ca ?i contribu?iile speciale impuse de Poart? 111 împrejur?ri excep?ionale. ... Dup? ocuparea ?inuturilor balcanice, otomanii au impus statutul de r. maselor rurale, men?iniiulu-le de obicei institu?iile locale si obliga?iile ?i inscriindu-le 111 registre (lahrir), care ulterior au fost cola-?ionate intr-un kanuniutme pentru fiecare sangeac. Dup? organizarea comunit??ilor rurale indigene de ap?rare local? de c?tre Soliman Magnificul*’ au fost înregistra?i 82 G92 valahi ?i marlaJogi ca avind un regim privilegiat, comportind imunitate fiscal? ?i autonomie administrativ? local?. «3. Pe teritoriul românesc, in afara sensului general al termenului i\. pe care-1 iniilnim 111 Dobrogea, Banat etc., r. avea un sens restrins. E vorba de cet??ile cucerite pentru asigurarea domina?iei otomane, Rind pe rind au fost ocupate de turci: Giurgiu (1120), Turnu M?gurele sau Nicopolul Mic (1120), Chilia ?i Cetatea Alb? (1481), Br?ila (1510), Bendcr (1538), 111 sfir?it, Motinul (1715); exista o garnizoan? 111 fiecare din aceste ora?e. Odat? cu cet??ile respective au fost anexate ?i un num?r de sate. Astfel, r. Br?ilei cuprindea cea 150 kmp, cu 9 sate ini?ial, sporite prin diverse r??luiri practicate in dauna ?. li om. la 30 de sate ?i 1 sili?ti ?i Ja înc? 14 sate ?i sili?ti înc?lcate sporadic de garnizoana r. Unele r. de pe teritoriul român (Giurgiu ?i Br?ila) aveau statut administrativ ?i fiscal de has (domeniu imperial), Hotarele r. Br?ilei au iost stabilite ini?ial de o comisie mixt? lurco-munteanâ (1516), R??luiri le continue din partea garnizoanei au provocat proteste frecvente din partea domnilor ?i in 1671 Poarta dispune o nou? hot?rnicie, sub Antonie din Pope?ti. Un nou protest al lui Constantin Brincoveanu duce la o nou? hot?rnicie 111 1695. Î11 sfîr?it, iu 17151. ?tefan Racovi?? ob?ine de la sultan s? trimit? un om împ?r?tesc ca, pe baz? de constatare la fa?a locului, s? rectifice ?i delimiteze ?inuturile supuse direct Por?ii ?i cele r?mase sub administra?ia voievodului muntean, de la Ada-Ivaleh ?i pîn? ia Br?ila. Comisia nu ?i-a des?vir?it lucr?rile, care au fost reluate in 1767 ?i la o dat? ulterioar? neprecizat?. Regimul social ?i fiscal al locuitorilor români ai r. era de tipul celui aplicat r. din restul Imperiului otoman. Ei se puteau îndeletnici cu agricultura, gr?din?ria. pomicultura, pesc?ria ?i comer?ul, ?i chiar erau îndemna?i s-o fac?, pentru aprovizionarea garnizoanelor. Turcii au impus ini?ial o gizic de 12 taleri ?i 60 bani pentru orice locuitor nemusulman c?s?torit ?i cite 12 taleri de fiecare copil de la 10 aid în sus. Localnicii mai erau supu?i la diferite cl?ci pe propriet??ile domeniale (has) ?i anume cite 3 zile de om cu plugul ?i cite 10 — 12 zile de om cu bra?ele, pe an. Br?ila era administrat? de un pa?? asistat de 1111 capuchehaie pentru rela?iile cu domnul ?. Rom., de un be?li-aga pentru paza carantinelor de ?i un giiriimegiu pentru vama, foarte important?, a portului. Problemele religioase ?i judiciare erau coordonate de un cadiu, cele fiscale de un nazir al pa?alei. R. tyr?ilei avind caracter de has, deci de domeniu imperial, pa?a i\ luat ini?iativa s? r??luiasc? 1111 teritoriu cu o popula?ie de 1 500 ??rani români pentru a constitui a?a-numita Odaie a vizirului, al c?rui venit era atribuit sultanelor. Sub domnia lui Scarlat Ghica (1758 — 1761), vistieria ?. Rom. a r?scump?rat Odaia. vizirului. 111 schimbul unei sume forfetare de 25 000 lei anual pe care vistieria se obliga s-o pl?teasc? sultanelor. Tot Scarlat Ghica a ob?inut, cu marc greutate, recuperarea unor cifllicuri ?i ci?le f?cute de turcii din r. Br?ilei pe p?mintul ?. Rom., pl?tind pentru r?scump?rare aproape 800 de pungi. 11. Hotinului, constituit? in urma campaniei de pe Prut din 1711 ca paz? si supraveghere a frontierei spre Polonia ?i Rusia, a dus la izgonirea boierilor din noua r. ?i la ocuparea domeniilor lor de turei. Locuitorii au fost impu?i la plata unei le?clierele. pe 3 clase. Toate r. de pe teritoriul ?. Rom. ?i Mold. au fost desfiin?ate prin pacea de la Adrianopol (1829). D.L.-N.S. ratio edueationis. V. înv?l?minl. r?boj. Procedeu mnemotehnic cu etiologic magic? ?i finalitate sociogospod?-reasc?. Ini?ial se crestau anumite senine pe stilpii unei prispe sau pe grinzile din tind?, senine amintind îndeob?te anumite obliga?ii spirituale si materiale ale capului familiei 399 fa?? de ob?te, dc organele ecleziastice, fiscale, administrative, dar ?i pentru a marca dreptul de proprietate asupra gospod?riei, lt. mobile, de mina. aveau o semnifica?ie mai restrins? (anume date economice, contractuale). DL. r?boj ar (sec. 15 — 17. T. Rom.). Slujba?i ai domniei îns?rcina?i cu tinerea evidentei d?rilor pl?tite de locuitori. în aceast? calitate puteau face abuzuri, punhid pe locuitori s? pl?teasc? ..n?p??ti? de biruri". C?tre mijlocul sec. 17. locul r. a fost luat de sar'.nici ?i cisluitori. X.S r?fuial?. Deriv? din verbul a rufui = a socoti, a lichida. K folosit in pravile cu sensul de compensa?ie, institu?ie juridic? in virtutea c?reia 2 obliga?ii reciproce se sting pin? la concuren?a celei mai mici. C. Cal. folose?te atit verbul, cit si substantivul cu acest sens. P.S. r?nire. V?t?marea corpului cuiva, adic? r. lui. constituia o infrac?iune. Pravilele sec. 17 f?ceau deosebire intre r. grave cauzatoare de moarte, care atingeau ..inima ?i creerii" ?i r. u?oare .,ce se vindec? mai pre lesne", adic? acelea care v?tâmau partea inferioar? a corpului „cumu-s la stinghi ?i la pulpile picioarelor, a?ijdere ?i la miini". Caracterizarea r. se f?cea de c?tre ..vraci"]·, care stabileau dac? rana este sau nu mortal?. Pravilele, fiind legiuiri de clas?, ?ineau seama ?i de categoria social? a victimei, cind era vorba de stabilirea gravit?tii r. Dac? victima era de rang boieresc ..ce se zice domnesc", se da crezare acelora care sus?ineau c? rana este grav? ?i tinde, s? pricinuiasc? moartea, ,.iar? dc va fi madulariul din eeale mai mici, va credea pe cealalt? parte de vraci, ce zice c? rana nil-i de moarte". In cazul cind erau mai mul?i infractori, se pedepsea mai grav cel care a lovit in piept decit cel care a lovit numai în deget, fiindc? se considera c? lovitura aplicat? mai sus dc abdomen era pricinuitoare de moarte. C. pcn. Jps. ?i Manualul lui 1 tonici, aplicind legea talionului, pedepseau cu scoaterea ochilor ,,pe cel ce va lovi pre om in ochi. ca s?-l chiorasc?" (XLI, 11). Coiul, crini, osîndca pc cel ce ,,va r?ni pre cineva sau il va betegi", obligindu-1 la plata ,,a toate cheltuielile lecuirii ?i celelalte pagube ?i dup? silnicia fapt ii ?i v?t?marea ce va fi pricinuit, va lua certare, sau s? va pedepsi cu închisoare spre veghearea ?i a altora*? (§ 223). în cazul în care b?taia avea loc între doi sau mii mul?-i, intervenind r?ni grave ?i din neglijen?? se întîmpla o moarte „în prip?", atunci b?t?u?ii ,,s? se vegheasc? cu b?tae” ?i dup? ce se voi?inip?ca cu rudele mortului „s? se pedepseasc? cu trimitere la groapa ocnii pe doi ani” (§ 224). In documente intilnim uneori r. pedepsite numai cu b?taie la t?lpi. T.V. r?pire; sin. rapt, r?piturâ, r?pit. R. unei femei în scop de a avea cu dinsa raporturi sexuale a fost considerat? ca infrac?iune la aproape toate popoarele. In Imperiul roman de r?s?rit, pîn? la împ?ratul Constantin, r. era pedepsit? fie ca violen??, fie ca injurie. Constantin a f?cut, cel din?ii, din r. o infrac?iune independent?. Dreptul bizantin, inspirat de biseric?, a determinat în?sprirea pedepselor de la Constantin pîn? la Iustinian, asimilind r. cu omuciderea ?i cu crima de lezmaiestate. Vechiul drept românesc s-a aflat sub ac?iunea a 2 for?e: biserica, sprijinit? pe pravil?, care cerea asprime; poporul — care p?strind amintirea moravurilor vechi atît în folclor, cit. ?i in practica r. închipuite'ca ritual la nunt? — a înclinat totdeauna spre indulgen?? fa?? de r?pitori. Synf. lui Vlastares pedepsea cu moartea r. cind femeia r?pit? era c?lug?ri??, c?s?torit?, fecioar? sau cind r. se f?cea cu ajutorul armelor. în alte cazuri, r. se pedepsea cu t?ierea unei miini C.R.Î, generaliza principiul pravilei vechi: „certarea r?pitorilor iaste numai moartea” (gl. 32, z.2) ?i prevedea în plus c? averea r?pitorului va fi dat? femeii r?pite. R?pitura era mai grav? cînd se r?pea o fat? de „mare boiariu” (gl. 32, z. 25). Acceasi pravil? cerea pentru 400 existenta infrac?iunii: a. transportarea r?pitei dintr-un loc in altul; b. necinstirea ei prin violen??; cinci r. se f?cea cu voia femeii, r?pitorul se pedepsea dup? voia judec?torului. Dac? r?pitorul se c?s?torea cu r?pit? nu mai era pedepsit. Domnia a adoptat în principiu asprimea pravilei, dar a admis in practic? r?scump?rarea vinei, care. find frecvent?, producea venit. La 1609. un c?l?tor str?in remarca faptul c? atunci ..cind un roman se îndr?goste?te de o lat?, ca s? p ia de so?ie, sc ducc cu ci?iva tovar??i sau prieteni buni, o r?pesc de la tat?l ei si numai dup? citcva zile se face nunta. Dac? ins? 111 acel timp mireasa nu-i place ?i nu-i convine mirelui, acesta o trimite înapoi acas?*', 11. de fecioar? era. înc? din sec. 15, considerat?, ca si moartea de om, vin? grav? (..fapt? mare**). Judecarea ei era rezervat? domniei. Dreg?torii domne?ti, incepind cu marele vornic, judecau in numele domniei cazurile de r. înc? din sec. 15. pedeapsa cea mai frecvent? era gloaba. Domnul ins? p?stra dreptul de a aplica ?i pravila, atunci cind voia. Se citeaz? cazul unui c?pitan, decapitat sub domnia lui Consl. Duca, condamnat .,cu pravila pentru c?ci au r?pit o fat? logodnica altuia**. în sec. 18, pravilele au avut o tendin?? de imblinzire. Manualul lui M. Fotino (1766) a considerat r. numai dac? r?pitorul a fost înarmat ?i a furat ..cu puterea*’ o fecioar?, femeie m?ritat? sau c?lug?ri??, caz in care pedeapsa era moartea. Totu?i. C. pcn.lj>s. pedepsea cu moartea r. cu arme a unei femei de orice stare: de neam, slobod? sau chiar roab?. în sec. 39,. Manualul lui Doniei prevedea c? r?pitorul va fi pedepsit „din pravil?**, iar r?pit? va putea s?-l ia de b?rbat. Pu?in înainte, ins?, domnul, judecind pe un tin?r care r?pise cu voia ei pe o fat? de boier, cu scopul de a se c?s?tori cu dinsa, a considerat c? ..este vrednic de osinda ocnei" ?i l-a trimis la ocn?, iar pe fal? la m?n?stire. ?i in Trans.. r. persoanelor dc sex feminin formeaz? o infrac?iune destul de frecvent? 111 acea perioad?, pentru st?vilirea c?reia statul feudal s-a considerat obligat sa ia. prin legi, severe m?sui i represive. Printre alte tr?s?turi care o caracterizeaz? ?i printre preciz?rile intilnite in leg?tur? cu pedepsirea acestei infrac?iuni pe teritoriul de la vest de Carpa?i, sînt de men?ionat, ca mai esen?iale, acelea c?: in cele mai multe cazuri, ea avea ca scop încheierea c?s?toriei; un element constitutiv necesar pentru existen?a infrac?iunii era sila, lipsa eonsim??mintului: urm?rirea se putea termina prin compozi?ie; f?cea parte dintre infrac?iunile grave ?i, potrivit unora dintre actele normative, a atras, 111 anumite condi?ii, chiar pedeapsa capital?. Cazuri judecate apar in diverse acte înc? din perioada feudalismului timpuriu; in aceea?i perioad? apar si dispozi?ii legislative cu privire la aceast? infrac?iune ?i Ia pedepsirea ei. Astfel, între judec??ile dintre anii 1208 — 1235 cuprinse in Registrul de la Oradea, se afl? ?i mai multe spe?e privind aceast? infrac?iune, care reflect? tr?s?turile subliniate mai sus. Legiuirea transilv?nean? cea mai important? care incrimineaz? ?i sanc?ioneaz? r. de femei, ?i anume la români, printre care acest obicei r?m?sese frecvent si la mijlocul sec. 17, este App. const. care prevede pedeapsa capital? pentru cazul cind cei in cauz? nu se învoiesc, iar pentru cazul cind cei interesa?i î?i dau încuviin?area pedepsea cu plata pre?ului de r?scump?rare a capului. V. ?i c?s?torie; logodn?. P.S.-V.?. r?scump?rare. V. compozi?ie; prolimisis; rob; rumîn. r?scump?rare pentru injurie. V. emenda linguae. r?spopire. Pedeaps? aplicat? de autoritatea bisericeasc? ierarhic? pentru un timp determinat sau pentru toat? via?a, ca urmare a unor fapte grave, pedepsite de legile canonice sau laice. Pedeapsa r. se aplica numai dup? o judecat? prealabil?, f?cut? de instan?a competent? ?i se aducea la îndeplinire de forurile biserice?ti. 11. ducea la interdic?ia celui sanc?ionat de a mai îmbr?ca od?jdiile, pentru a oficia. Preotul r?spopit definitiv pierdea dreptul de a mai figura în eviden?a clerului, în care fusese trecut imediat dup? hirotonisire j. Numele preo?ilor r?spopi?i era comunicat de c?tre episcopic ispravnicilor de jude? ca ei s? intre „la dajdie cu locuitorii satelor unde locuiesc”. Pravilele sec. 17 pedepseau cu r. pe timp de 3 ani ?i trimiterea la m?n?stire pe preotul care m?rturisea strîmb intr-un proces privitor la mo?ii, vii, case, haine sau bani; dac? m?rturisirea se 401 referea Iii o persoana ?i tindea ..ea s? i se fac? stric?ciune la trupul omului, sau s?-i piarz? via?a, sau de in trupul lui ccsa, alunei s? i se ia popia de tot”. La fel se pedepseau ?i alte fapte grave. Arhiva Mitropoliei ?. Rom. cuprinde numeroase cazuri de r. ?i in alte documente figureaz? destul de des preo?i r?spopi?i. Se inlilnesc chiar ?i sate care poart? numele ..R?spopi", probabil ca o amintire c? in acel sat a fost un preot r?spopit. T.V. r?sjuuidere civil?. Y. obliga?ii; pagub?. [j'îisurâr Dare suplimentar?, din al c?rei venit se pl?tea leafa slujba?ilor publici. Ini?ial, r. a fost o indemniza?ie de cheltuieli,, pl?tit? perceptorilor sau slujba?ilor administrativi de c?tre contribuabili. Cu acesi sens o înregistreaz? primele documente din sec. 18 (5 apr. 1701— Mold.) Mai tirziu, r.-indemniza?ie (liavaet) a coexistai cu r. vistieriei ; in 1710 (?. Rom.) ?i 1713 (Mold.), Constantin Mavrocordat a fixat lefuri ispravnicilor, in care scop a reglementat r., sub forma unor zecimi adi?ionale la principalele d?ri încasate de vistierie, (.ir. II Chica (Mold.: 1717—1718: ?. Rom.: 1718—1752) a exlins regimul lciurilor ?i la alte categorii de func?ionali, ceea ce nu s-a putut realiza decit printr-o sporire a r. care s-a aplicat la: sferturi, ajutorin??, d?jdii, venitul mazililor, al negu??torilor ?i ruptasilor, ,,cile 11 parale de lot leul”. O alt? aplica?ie a r. pri vea venitul deselinei, al v?dr?rilului, go?linci, vamei ?i ocnelor, cile 3 lei pentru punga de 500 lei, fie c? se arendau la licita?ie, fie c? se exploatau in regie. La 1 sept. 177t)f Gr. Al. Ghica a dat venitului realizat din r. un statut deosebit de al vistieriei: sul) numele de ghcnicon (venitul boierilor), r. erau administrate de o epi-tropie special?, compus? din in. logof?t, m. vornic, m. sp?tar ?i m. han. Aceast? Cas? a i·.. numit? ?i Cas? a lefilor, a devenit o institu?ie financiar? de importan?? capital?, odat? cu sporirea corpului func?ion?resc. H. au crescut de la 10 la 11, 15. 10 ?i 20 parale de leu. Cuantumul pl??ilor a crescut dispropor?ionat fa?? de venituri: in 1795, vistieria Mold. pl?tea circa 400 000 lei, acoperi?i in parte numai din banii r?surilor”. în 1804, totalul lefilor pl?tite in T. Rom. a atins cifra de 1 088 592 lei, iar Casa r. a înregistrat un deficit de 190 000 lei, ceea ce l-a determinat pe C. Al. Ipsilanti s? propun? ridicarea r. de la 16 la 20 parale de leu. Plata acestui supliment urma s? fie suportat? de ??rani, in 1818, r. (cite 15 parale de leu) aducea vistieriei Moldovei 450 000 lei, fa?? dc bir, care însuma 1 200 000 lei: la aceast? dat?, lefile reprezentau 800 000 lei. Pin? in prima jum?tate a sec. 19, înal?ii — ?i chiar mai m?run?ii — dreg?tori au continuat s? încaseze, pe ling? lefurile legale, ?i ha vaduri ori plocoane diverse, ridicate uneori dc la Casa lefilor. Principalii beneficiari ai acestui regim de favoare erau vel logof?tul, hatmanul, postelnicul cel mare, vel aga. A', casa r?surilor. A.C. r?uf?c?tor. V. infrac?iune. r?nlale. Y. complicitate; infrac?iune. r?va?. 1. Cu sens de scrisoare inliluim r. in Cond. crim (§ 00). 2. H. dc drum. Boierul st?pin al unui sat emitea bilete de identitate s?tenilor care voiau s? p?r?seasc? temporar satul; r. era solicitat de la preotul sau vornicclul satului. Practica aceasta a fosl legalizat? în Mold. prin nizamul propus de boieri în divan ?i aprobat de AI. Mavrocordat la 21 mai 1783. La corespundea m?surilor echivalente din Trans., avind aceea?i finalitate: sporirea controlului boierilor asupra ??ranilor din satele lor. Mai tirziu acest control este f?cut de autoritatea public?, pentru ap?rarea locuitorilor împotriva tilha-rilor (a celor ce fac ,‘netrebnicii'’). 1. Gli. Caragea dispune ca pentru r. de drum ,,ce se dau de la c?im?e?mie la c?l?tori, s? ia logof?tul numai cite 10 parale”: iar ispravnicilor le pune 111 vedere prinlr-o circular?, „ca to?i cei ce vor vrea s? se c?l?toreasc? pentru al lor interes, oriunde”, s? ia dela ispr?vnicat, „prin chez??ie [...]. r?va? de drum*’ ?i intr-o condic? ,,s? se treac? chez??iile”, cum se procedeaz? ?i la sp?t?rie. ..iar cei ce se vor g?si c?l?torind f?r? a avea dovad? in scris de cinstea sa, adec? de unde au plecat ?i unde merge ?i cu ce treab?, sau ?i de vor avea r?va? ?i vor avea arme ?i armele 1111 vor fi cuprinse 402 în r?va?ul de drum. [. . .] s? se trimit? la sp?t?rie, spre îndreptare [.. La 2 febr. 1835, domnul Mold. comunic? Ob?te?tii adun?ri, in leg?tur? cu urm?rirea tilharilor, pentru ca asemenea indivizi s? nu poat? circula liber in ?ar?, s-a hot?rit c? nici 1111 s?tean 1111 va putea lipsi din sal f?r? a fi ob?inut un r. de drum. ?>. 11. de trecere pentru Ardeal. Const. Ipsi-lanti porunce?te v?tafilor de plai printr-o carte domneasc? din 3 ian. 1803 ca: ..înl?untru in Ardeal s? nu îndr?zneasc? a l?sa pe nimeni s? treac? ncavind r?va? de drum de la dumnealui vel sp?tar, care r?va?e de trec?toare s? le stringe?i ?i la sfir?itul fiec?rei luni s? le trimite?i la dumnealui vel vistier, care le va ar?ta la domnia mea, prin catastih*'. Oierii transilv?neni pl?teau 4 parale pentru fiecare r. de drum în ?. Rom. V. c?s?torie; cita?ie ; jur?tori; martor; pa?aport. A.C. r?ze?. P?tura sfteial? care apare documentar în Mold. avînd aceea?i accep?iune cu megia.?j si mo?nean?, adic? mic proprietar de p?mint st?pinit in dev?lm??ie. Defini?ia o d? un document moldovean, unde se spune: ,,st?pinire r?z??easc? este aceea unde o bucat? de loc înconjurat? cu hotar? o st?pincsc multe obraz? împreun?, st?pinitorii cu to?ii, ins? f?r? sa fie partea nem?rui disp?rtit? cu hotar?”. *20 iun. 1584, cind Petru ?chiopul porunce?te lui Mare? v?taf s? aleag? partea lui Mili?il? din Il?l??eni ..de c?tre r?ze?ii s?i de acolo”; peste doi ani. la 20 iul. 1586, Mili?il? era considerat ,,neame?”, adic? boier, iar fo?tii s?i coparta?i erau numi?i simplu ??rani” intr-un alt document din 1588 se vorbe?te de alegerea unor ..p?r?i neme?e?ti" din satul I-Iorbine?ti, apar?inind lui Gavrila? logof?tul, de acelea ale ..r?ze?ilor s?i”, adic? ale fo?tilor coparta?i. A doua accep?iune a termenului de r. — ca ?i a aceluia de megia? — este aceea de vecin de ocin?: ..r?-ze?ii.imprcjura?i care se megie?esc cu aceast? mo?ie". Cantemir ii pomene?te pe r. ca pe a patra ?i ultima treapt? a boierimii, dup? boierii numi?i de domn in dreg?torii, curtenii, care au mo?tenit un sat sau dou? de la înainta?ii lor. ?i c?l?ra?ii, care pentru folosul mo?iilor ce li s-au d?ruit de domn. trebuie s?-l înso?easc? totdeauna la r?zboi cu cheltuiala lor. R. sînt considera?i a se situa pe pragul dintre ??r?nime ?i boierimea de slujbe, mai aproape de „??ranii slobozi decit de boieri" ?i nu au gospod?rii ??r?ne?ti mari, ,,ci locuiesc laolalt? intr-un sat luerindu-?i mo?iile, fie prin îminca lor sau a familiilor lor, fie cu slugi n?imite*’. Dup? teoriile lui Radu Rosetti. Seb. Radovici ?i C. Giurescu, e probabil c? r* sînt descenden?ii unor cneji sau judeci de ob?ti, sau întemeietori de ob?ti, recunoscu?i ca atare de domnie, in schimbul anumitor obliga?ii, militare sau de alt ordin. Î11 catagrafia fiscal? a lui Petru ?chiopul (1500) nu se men?ioneaz? r.. ci mimai s?racii, ??ranii de istov, preo?ii, curtenii, v?ta?ii ?i neme?ii. Î11 schimb, in sec. 17 ?i 18. r. apar in numeroase documente, dovedindu-se deosebit de procesivi. Din minu?ioasa statistic? întocmit? 111 1849 pentru Moldova de X. Su?u, cunpletat? cu alte date ulterioare, rezult? c? din totalul satelor acestei ??ri, 111 1849 — 1853, satele r?ze?e?ti reprezint? mai pu?in de 1111 sfert, cu o suprafa?? de 15,5% din suprafa?a total? (745 309 f?lci) a t?rii, ?i o popula?ie reprezentînd 22% din totalul locuitorilor Mold., apreciat la 1 462 105 suflete. Mai important? este ins? localizarea satelor r?z??e?ti, ?i anume în citeva jude?e din sudul ?i centrul Mold. Din tabelul întocmit de Su?u rezult? c? satele r?z??e?ti erau concentrate pe lunca ?iretului, aproape jum?tate fiind situate 111 trei ?inuturi: Putna, Tutova ?i Tecuci (207 sate r?z??e?ti din totalul de 448 sate). Ele sînt foarte rare in jude?ele nordice, de ?es (Ia?i, Boto?ani, Dorohoi, unde prevaleaz? satele boiere?ti ?i domne?ti) ?i în jude?ele de munte (Neam?, Suceava) cu multe sate m?n?stire?ti. In 1921, dup? atîtea reforme agrare, Petru Poni, in Statistica r?ze?ilor (incluzîndu-i ?i pe mo?neni), constata prezen?a în Mold. a 103 130 familii de r., dintr-ur. num?r total de 422 651 de capi de familii, ceea ce reprezenta 24,30 % din capii de familii (fa?? de 39,9 % în Oltenia ?i 20,9 % în ?. Rom.) Reparti?ia satelor de r. corespunde datelor din 1590 ?i 1849 (ca ?i celor din Condica liuzilor). Anume, în Putna se constat? 21 583 familii de r. din 36 457 de familii în total (deci 59%), iar 111 Tutova, Covurlui ?i Tecuci propor?ia este de 45%. Bibi.; 35, 266, 314, 1 214, 1 271, 1 368, 1 558. N.S.-D.L. r?zvr?tire. V. tr?dare. 403 icccns?iniiil. V. sama. recidiva. Repetarea de c?lre o persoan? a unei infrac?iuni identice sau de aceea?i natur? cu prima, pentru carc i s-a aplicat o sanc?iune. Pravilele sec. 17. ca ?i cele ulterioare. pedepseau r.. iar? a-i cunoa?te denumirea tehnic?, în?sprind totdeauna sanc?iunea pentru cea de-a doua infrac?iune, ins? in mod diferit, dup? natura acesteia din urm?. Astfel, acela care era prins prima dat? cu „furti?ag” era b?tut ?i obligat ..s? întoarc? tot p?guba?ului ': prins a doua oar? asupra aceleia?i fapte, era pedepsit cu b?laia ?i obligat „s? întoarc? dou? preturi. Ins? de va fura ?i a treia oar?, s? le scoat? ochii, s?-i orbeasc?". Acela care se pref?cea c? vincaz? pe ling? drum, dar in fapt fura toi ce g?sea 111 calc „sau jecuia pe cineva”, la prima abatere se certa cu ocna, „iar de va fi f?cut ?i alt?dat?, s? i sc fac? moarte": iar cel care fura un lucru mic, dc la 1111 mi?el, la prima abatere era b?tut, .,iar? de va fura ?i a doua oar?, s?-l ins?nmcze la nas de o parte, iar? de va fura ?i a treia oar?, acesla s? moar? in furci”. Furtul de la sl?pin, in caz de repetare, era pedepsit cu spînzurarea infractorului. Chiar ho?ul dc p?s?ri sau de vite, dac? era dovedit c? a f?cut acest lucru de mai mulle ori, era trimis la spinzur?toare. Siluitorul recidivist era de asemenea pedepsit cu moartea. Pravilele nu cru?au nici pe minori, in caz de recidiv?: la a doua abatere, ci erau pedepsi?i „mai mult ca din?ii”, dar niciodat? cu moartea, chiar dac? pravilele sau obiceiurile ar fi prev?zut o asemenea pedeaps?. L.Car. pedepsea mai aspru pe recidivistul in materie, de furt. El era osindil cu plimbarea prin tirg, cu b?taie pc uli?e ?i trimiterea la ocn? pe 5 ani (V, 3, 2). Cotul, crini, pedepsea cu asprime pe cel carc punea foc In mod obi?nuit, chiar dac? in unele cazuri, din motive fortuite, focul nu se aprindea ?i nu producea pagube (§ 235, pct. 2). în materie de furt, „dac? tot acela va fura ?i de-al doilea, aluncc s? se bat? pe uli?? ?i s? se osindcasc? la temui ?? pentru 1111 an de zile” ($ 239). T.V. . recompens? conjugal? (in favoarea femeii). în vechiul drept românesc, sub influen?a dreptului bizantin, femeia (fecioar? sau v?duv?), ca pre? al fecioriei sau a primei nop?i a cclei dc-a doua c?s?torii, primea o recompens?, care constituia o cre?tere a zestrii?. Apare 111 Sin. alf. Bas. (§ 451) ?i apoi iy Manualul lui Donici ?i C. Cal. Potrivit acestuia din urm? (§1 678), dac? s-a dat zestre, dar nu ?i conlrazcstrc (dar cu ocazia c?s?torieij\), femeia va mai primi, la moartea b?rbatului s?u, in lips? de conven?ie contrar?, pe ling? zestre, ?i a treia parte din averea lui, „cu numele de ipovolon” ; sin. v?duvârit. Nu era un drept ele mo?tenire, ci de reluare a zestrii m?rite cu ipovolon. Dac? prin scoaterea ipo-volonului sc ataca partea succesoral? a mo?tenitorilor legiui?i ai b?rbatului, femeia lua numai o parte egal? cu a unui copil, cind erau copii; iar in concurs cu alte rude, ca lua invariabil o p?trime din succesiune (§ 1 679). Dac? erau copii rezulta?i din c?s?torie» nuda proprietate a ipovolonului le apar?inea lor, femeia avind numai folosin??. Femeia care devenea îns?rcinat? in anul dc doliu pierdea ipovolonul. în Trans., institu?ia echivalent? ipovolonului purta numele de dotalilium sau dos, prin care sc în?elegea totalitatea bunurilor de valoare variabil? (dup? slarea ?i pozi?ia so?ului), date so?iei din averea acestuia, dup? moartea lui sau desfacerea c?s?toriei, ca r?splat? a îndeplinirii îndatoririlor conjugale. Valoarea acestei cantit??i dc bunuri era stabilit? in Trans., pentru nobilii ce de?ineau func?ii baronale la 100 de m?rci, iar pentru ceilal?i nobili la 66 de florini. Plata se f?cea de c?tre so? ori mo?tenitorii s?i, parte in bani (2,3), parte In alte bunuri (1/3). în caz dc predcccs al so?iei, dofalilum putea fi pretins dc cele mai apropiate rude de singe ale accstcia. Valoarea lui sc?dea 111 raport cu num?rul c?s?toriilor: dup? primul so? se primea cantitatea integral?, dup? al doilea jum?tate, dup? al treilea 1111 sfert, dup? a 1 patrulea o optime ?.a.m.d· Femeia adulter? (in caz dc adulter dovedit, urmat de divor?) pierdea dotalilium, dar nu pierdea paraphernum (v. dar cu ocazia c?s?toriei). în caz de infrac?iune comis? de so? si urmat? de confiscarea mo?iilor sale, insolit? sau nu de execu?ie capital?, so?ia nu pierdea dotalilium, putîndu-1 pretinde de la noul posesor al acelor bunuri. 404: tu cc prive?te procedura de judecat?, o lege dietal? di ti 1019 trecea cauzele privind doi cilii ium in categoria cazurilor beneficiind de o procedur? accelerat? (brevis proccssus). OS·- Y.?. reform?. M?sur? cu caracter general meni?i s? îmbun?t??easc? situa?ia intr-un aniM.«ît domeniu (social, fiscal, administrativ, etc.). Cele mai multe astfel de r. dateaz? din sec. 18: desfiin?area ruminiei si veciniei in ?. I’om. (1746) ?i Mold. (1719); desfiin?area iob?giei in Trans. (1785): r. fiscale ale lui C. P»rincovcanu (1701) ?i C. Mavro-cordat (1740 — 1711) prin care se înlocuiau d?rile cu 4 sferturi; r. administrativ? a lui (?.. Mavrocordat (1710 — 1711) prin care nume?te ispravnici la conducerea jude?elor si ?inuturilor etc. is.S. regen??. c?im?c?mie. re?jinieiit {jr?iih'msi*. l'nitate militar? de grani??, organizat? pe timpul M?riei Tcrcza in completarea briuUii de unit??i conliniare cu care era prev?zut? frontiera Austriei c?tre Imperiul otoman. In ordine cronologic?, s-au organizat mai iutii 2 r. de infanterie ?i un r. de dragoni în Trans., in anii 1762 ?i urm., elaborindu-sc ?i regulamentul din 12 nov. 1764. special destinat organiz?rii administra?iei române?ti transilv?nene. 11. de dragoni fiind desfiin?at la 1770, au r?mas 2 r. de infanterie, primul cu re?edin?a in Orlat. iar al doilea in N?s?ud (denumite, respectiv, Erstcs ?i Zwrites Walachcn Grenz-Infanteric Regiment), care au existat pin? la 1851, depunind ambele o frumoas? activitate in domeniul militar, economic ?i social-eultural. rîlima unitate confiniar? româneasc? înfiin?at? a fo.st cea din Banat, organizat? mai intii sub forma unui batalion românesc (Watachcn-Jiataiilon), constituit la 1768, reunit dup? ci?iva ani (la 1775) cu unit??ile de grani?? sirbc?li in cadrul r. româno-iliric (W'alaclnschillijrischcs Grenz-Regiment); numai la 1845 s-a organizat, un r. distinct româno-banalic ( Wafachisch-Ranafcr Grenz- Infanterie-Ilcgi-nicni), cu re?edin?a 111 Caransebe?, desfiin?ai in 1872. Teritoriile r.. f capabili de lucru, ii scoate la slujb?, a?a ca ?i cind noi n-am avea nici o dat? s?ri/iitoare”. V. clac?, iobag. Bibi.: 218. 200 a, 309, 321. 550. 508, 800. 995. 1 002, 1 030- 1 032, 1 139, 1 1 10, 1 173,, 1 250, 1 259 a. 1 279, 1 281, 1 283, 1 281, 1 -130, 1 501. A.C.-N.S. represalii. Obicei specific feudal, care const? diu ..dreplul” celui p?gubit de un locuitor al unei ??ri str?ine de a-?i recupera dauna de la al?i locuitori din ?ara respectiv?. Procedura r. s-a n?scut din nevoia ca negustorul care f?cea afaceri in alta ?ar? b? fie protejat de statul s?u împotriva t?gadei de dreptate suferit? de el in str?in?tate. Ea a ap?rut iu rela?iile dintre ora?ele italiene in sec. 9 ?i s-a perfec?ionat piua in sec. 14, cinci a început s? decad?, ca o c msecin?? a principiului nou care da acces la justi?ie str?inilor ca ?i supu?ilor proprii. Aceast? procedur? care, in dreptul privat, pare ast?zi bizar?, era foarte eficace ?i s-a r?spindit in Europa, fiind practicat? ?i de statele vceîiae cu ??rile române: Polonia ?i t 'ngaria. în ?. Rom., Trans. ?i Mold- ea s-a aplicat începind din sec. 15 pin? la mijlocul sec. 18, sul) denumirile: oprire, poprire (T. itom. ?i Trans.), z?bor, z?berire, ziberire (Mold ). tr?sur? (?. Rom. ?i Mold·). în Mold·* despre r. o cuprinde tratatul dintre Alexandru cel Hun ?i regele Poloniei: domnul Mold· accepta ca pensia anual? constituit? fostei sale so?ii Ringala s? poat? fi executat? asupra bunurilor negustorilor moldoveni afla?i in Polonia ?i chiar prin constringerea persoanei acestora. Procedura r. a fost frecvent aplicat? in raporturile moldo-polone. dar au fost ?i cazuri de r. in rela?iile dintre Mold. ?i Trans. 1'nii domnitori au c?utat s? interzic? aplicarea r. Astfeî, prin salvconductul din <1435) acordat negustorilor bra?oveni. ?tefan al Il-lea ?opre'A pe creditorii moldoveni s?-?i exercite dreptul de r. pentru datorii asupra bra?ovenilor in Mold,·, cerind, totodat?, ca nici negustorii moldoveni s? nu fie urm?ri?i la Bra?ov pentru datoriile nepl?tite ale concet??enilor lor (Radu Manolescu). tratatul de iUianl? încheiat la 1175 inlre ?tefan cel Mare ?i Malia Corvin. regele l'ngariei. pre-vedeix: 'negustorii s? nu mai fie de aici înainte opri?i de c?tre cealalt? parte” pentru datoriile altora, ci s? li se fac? judecat? dreapt?. In ?. Rom., procedura c. a fost pracUcal? mai ales in rela?iile cu negustorii din Trans. înc? din sec. 15. Dovada o avem in privilegiul dat bra?ovenilor de Mircea cel Mare iu 111.°,, prin care le garanta: ?crc ci lorii români î?i vor c?uta datornicul sau chez??ii, iar ..de oameni drep?i >? nu se atiî.g?''. Aceste privilegii au fost reînnoite prin tratate de Mihail. fiul lui Mircea. de Dan ITf de Radu Prazuaglava. La 1 170, Radu cel Frumos imputa negustorilor bra?oveni c? ,,m· s-a început niciodat? nici o r?utate de la noi. ci s-a început tot de la voi [ ? ·-J, c?ci mergeau acolo . r.i. a servit mai ale> la între?inerea cur?ii feudale, contribuind ia formula autarhic? fireasc? intr-o economie axat? pe produc?ia pentru consum: ca urmare, in aceast? perioad?, nevoia de bra?e pentru r.f. era neînsemnat?. ??rile române au fost antrenate in circuitul conjuncturii favorabile pentru ??rile din R?s?ritul Europei, circuit ini?ial mai ales prin deschiderea curentului de schimburi de cereale prin Marea liallic?, dup? atingerea litoralului acestei m?ri (la Gdvîisk si in Pomerania) de c?tre Polonia, in urma r?zboiului de Iii ani (1452 — 14i>4) cu Ordinul teutonic. Aceast? conjunctur? favorabil? n-a d?inuit ins? mult? vreme, c?ci în sec. 1G se agraveaz? cvasimonopolul economic otoman ?i ??rile române sini in mare m?sur? scoase din circuitul pie?elor europene. Mai pu?in controlat? de turci ?i mai aproape de Polonia, Mold. ?i-a putut continua exportul do cereale (?i mai ales de vite ?i de alte produse ale economiei rurale) spre Polonia ?i Trans.. ceea ce a contribuit la constituirea unor r.f.. mult? vreme ins? de mic? importan??. în ?. llom.. procesul l?rgirii r.f. se produce in ultimele decenii ale sec. 16. în ??rile române de dincoace de Carpa?i. r.f. s-a dezvoltat mai ales pentru a se face fa?? cerin?elor tot mai mari ale turcilor 111 cereale. în urma Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, dup? deschiderea M?rii Xegre naviga?iei europene, ?i mai ales dup? desfiin?area cvasimonopolu-lui otoman ?i deschiderea Dun?rii maritime comer?ului interna?ional, problema r.f. ?i a consecin?elor ei (claca ?i imobilizarea ??ranilor dependen?i pe domeniu) s-a pus tot mai stringent de c?tre boierime, care a izbutit s? ob?in? o cre?tere necontenit? a cl?di prin dispozi?ii legislative succesive (Prav. când., a?ez?mintele lui Cir. III Ghica. Al. Moruzi, M. Su?u. Ion Sandu Sturdza, ('.. Cal. ?i L. Car.), care au culminat cu dispozi?iile P\c?f. org.. Principiile care au asigurat renlabilitalea r.i. implicau: dreptul st?pinu-lui de a-?i alege por?iunea din domeniu pe care o vrea. cu condi?ia s? 1111 fie o cur?tur? a ??ranilor: delimitarea obliga?iilor ??ranilor, in zile de lucru, munci specificate ?i nart (norm? zilnic?): condi?iile (foarte grele) ale str?mut?rii. în Trans.. por?iunea din domeniul ieudal pe care seniorul o punea iu valoare in regie a tins s? sporeasc? 111 sec. 16 — 17. pe m?sur? ce se creau condi?iile linei economii agrare de schimb. Prin diferite procedee, seniorul izbutea s?-?i constituie astfel o baz? economic? autonom?, pe care tindea s-o transforme in drept de proprietate absolut?, de tip roman cviritar. Pe accast? ? ?.. seniorii au început, din prima jum?tate a scc. 17. sâ foloseasc? un jude special. '>>nmiE: palier hiro. sau palier, cu care se încheia de obicei un contract scris de prostii re de servicii. Jnsu?indu-si toate caracterele propriet??ii individuale cviritare, r.f. devine in cele 3 ??ri române o proprietate funciar?, care se va valorifica prin formula juridic? modern? a arendei?sau printr-o form? pe dijm? adecvat? nuilor condi?ii social-cconor/iice (chirie? fixat? prin liber? învoial?). Totu?i, unele practici feudale vor persista inca in exploatarea mo?iilor boiere?ti pinii la abolirea propriet??ii funciare individuale. ?-?. - D L- richiahic. Cei 4 ofi?eri superi« ri care st?teau in preajma calului sultanului, pc cîmpul de lupt?, au ajuns, dup? sedentari/arca puterii otomane. înal?i demnitari ai Por?ii. Dup? ce a crescut dependen?a ??rilor romane fa?? de Poart?, ei au primit, din partea acestor ??ri, din sec. 17, un dar in numerar, cunoscut sub numele de richi-ahi(\ al c?rui cuantum a variat. în urma Tratatului de la Kuciuk Kainargi si a hati?erifului pentru pronomiilc Mold. din 1 nov. 1771, confirmat prin firmane sau hati?erifuri clin 1781, 1702 si 1802, r. a fost plafonat? la 40 000 pia?tri anual pentru ?. Rom. ?i la 25 000 pia?tri pentru Mold. R. s-a desfiin?at prin Tratatul de la Adria-nopol (1829). D.L. ridicare inijioriiva st?jiiiiirir. V. Iradare. risipitor. Sec. 19 debuteaz? cu o preocupare de ocrotire a patrimoniului oric?rui incapabil, nu numai minor, dar ?i major, împotriva actelor de dispozi?ie (înstr?inare, ipotec?) d?un?toare, pe care le-ar s?vir?i titularul dreptului. Zorile capitalismului în ??rile române aduc cu ele dorin?a de îmbog??ire ?i grija de p?strare a bunurilor achizi?ionate, organizindu-se un sistem de ap?rare rnai minu?ios deciL’ in deceniile anterioare, cind, aplicind un principiu de drept bizantin, M. Fotino (Manual, 1777) înscria deja îndatorirea domnului de a da curatori r. intr-un document din ?. Rom. sc arat? c?, la cererea unei surori a c?minarului C. Dudescu. domnul porunce?te ca acesta s? fie declarat „nevolnic”, fiindc? „e r?u iconom al casii”, iar la cererea surorii sale „sa se ia in /aptul ?i purtarea de grij? a Epitropiei ob?tilor j, f?r? a mai fi volnic dumnealui c?minarul de acum înainte a mai vinde*'. Pravilele de la începutul sec. 19 se ocupa ?i ele de r. Manualul lui Donici (XXIX, 4) prevede c? „celor desfrîna?i (no?iune care în sens larg îi poale cuprinde ?i pe r.. — n.n.) li se pune purt?toriu de grij?"*. Car. reglementeaz? intr-un tillu special: „Pentru r?sipitori" (I, 5) situa?ia acestora, adic? a celor care „î?i pr?p?desc f?r? cuvint averea". Rudele sau prietenii pot s?-i cheme în judecat? spre. a li se orindui epitropi. Dup? punerea sub epitropie, r. nu mai pot încheia conven?ii ?i face daruri f?r? autorizarea epilropilor. iii r?spund ins? de pagubele pe care le cauzeaz? altora ?i de vinele lor. C. Cal. nu trateaz? materia intr-un capitol, îns? se ocup? de r. in mai multe paragrafe. Astfel, el prevede c? cei „v?di?i întru r?s?-pire" se pun sul) curaloria sau apararc (§ 357, pcl. 4), ?i pune sarcin? comisiei epitropi-ce?ti s? publice „de r?s?pitoriu pe acela ce prin inf??o?are ?i cercetare sâ va dovedi r?sipitoriu a averii sale [...] prin toanele de împrumuturi f?r? socoteal? sau cu p?gubitoare condi?ii"; arat?, apoi, care este procedura de urmat pentru luarea acestei ;:i?sim ?i care sint consecin?ele admiterii ei. V. ? ural d?. o.s. v^induinFn sursatului. V. sursal. var. on'nduial?. 1. Nume dat de la sfir?ilul sec. 17 în ?. Rom. anumitor d?ri, menite in primul rind s? satisfac? obliga?iile ?ârii fa?? de Imperiul otoman: r. cinepii, pentru otgoanele necesare fiolei, r. oilor împ?r?te?ti, r. untului împ?r?tesc, r. mierii ?i cerii împ?r?te?ti, ce se trimiteau la Poart?; r. carelor, necesare pentru transportul o?tilor turce?ti: r. lemnelor lui Aii pa?a, din care se procurau lemnele necesare ?eicilor otomane, sin. cu birul ?cicilor” sau „birul lui Aii pa?a \ în Mold.: r. lui 410 mai, r. lui aug. (1678); :‘i r. pentru neajungerea birului (1708). în Moid., la 1711, N. Mavrocordat .,au socotit s? nu mai imble orinduiali pe [arii si au a?ezat ?ara cu rupta, deda oamenii pe cil'erturi’'. 2. Grupuri fiscale privilegiate (?. Horn., sec. 18 — pri'ne'e decenii sec. 19), alc?tuite Î ie din boieri ?i urma?ii acestora (r. boierilor de neam, r. boierna?ilor mazili, r. postelnicilor), lie din alte categorii: la |81‘J se poruncea ca s?tenii î:irnici ..s? nu se po;it? a?eza la nici un tel de orinduialâ (··?]. adic? precum diacos, ?îrcovnic. scutelnic, breasl? slujitoreasc?. bicigas si poslu?uic f?r? voia si adeverin?a satului". j '7 N-S- mat? dejnâsiiriit. Vechi instrument de agrimeusurâ simpl?, cr. circumierîn?u de unVsTTnJeu (8, care vine de la krestianî-cre?tin” (FI. Constantiniu). Pin? in sec. 1(5, situa?ia r. a fost mai bun?: ei beneficiau de dreptul de str?mutare, iar obliga?iile fa?? de st?pini nu erau prea mari. Mircea cel Mare îng?duie str?mutarea ??ranilor din satele boiere?ti în satele m?n?stirii Cozia. La str?mutare, ??ranii trebuiau s? dea st?pinului ..g?leata! de ie?ire”. Dreptul de str?mutare a fost desfiin?at (dup? p?rerea majorit??ii cercet?torilor) prin faimoasa ,.leg?tur?'’ a lui Mi hai Viteazul care prevedea cu to?i r. s? r?min? pe mo?ia unde se g?seau ; în plus, leg?tuia a creat ?i o categorie nou? de r., numi?i r. ,.de leg?tur?'’. În?sprirea condi?iilor politice^ sociale ?i economice a provocat in ultimele decenii ale sec. 16 ?i in sec. 17 (mai ales in primele lui decenii), im proces larg de aservire a ??ranilor liberi, aservirea fiind denumit? ruminiir. Aservirea avea un caracter ereditar ?i nii-1 exonera pe r. de linele obliga?ii c?tre domnie, decit dac? devenea poslu?nic al unui domeniu feudal, de obicei ecleziastic. Interzicerea str?mut?rii apare clar în documentele ?. Rom. din sec. 17. Astfel, Radu ?erban dispune: „?i a?a s-au apucat acei megie?i care au vin-dut mai sus zisa ocin? [...] ca s? fie ei vecini pe aceast? mai sus zis? ocin? a lor, fiecare la local sau s? se hr?neasc?, iar pc alic ocinc ?i la al li boieri s? nu fie volnici s? se mute niciodat? de la locul lor p?rintcsc". Ruminirca avea caracter definitiv ?i, pentru a i se asigura publicitatea,, se prevedea ca ea s? se fac? cu ?tirea „tuturor me-gie?ilor din jurul locului ?i din jos ?i din sus ?i dinaintea domniei mele5'. Str?mutarea f?r? voie era sanc?ionat?, alit penal (prin raderea p?rului ?i. a b?rbii ?i trimiterea la ocn?), pentru tentativa nejuslificat? de cnezire, cit ?i economic (prin confiscarea bucatelor). K. puteau sc?pa din starea de dependen?? pe 4 c?i: 1. prin luga de pe mo?ie; 2. prin robire ?i apoi eliberare; 3. prin r?scump?rare ?i 4. prin iertarea c?p?tat? de la st?pîn f?r? desp?gubire. It. sc?pa?i din robia turcilor sau t?tarilor deveneau oameni liberi. c?ci robii nu pot fi vecini. Radu Mihnea îng?duie unui „rob cu capul lui s? fie volnic unde va vrea s? se duc?. numai s?-?i duc? ?i partea lui de bir dup? dinsul; iar de va vrea s? ?az? in sat, s? pl?teasc? birul in satul Lcurdeni". O cale utilizata îndeosebi in deceniul 2 al sec. 17 a fost r?scump?rarea cu bani a libert??ii, uneori ?i a p?mintului. Referindu-se la domnia lui Gavril Movil? (1618 — 1620). 1111 document mai tîrziu arat? c? atunci „s-au r?scump?rat ?i celelalte sate, toate”. In afar? de bani, r. se mai puteau r?scump?ra dind al?i oameni 111 Ioc „cap pentru cap*’, de obicei ?igani în sec. 17, cind ruminia devine aproape sinonim? cu robia. La 10 iun. 1652, B1111 ca din Cilieni se r?scump?r? din ruminic de la domni?a Anca, cump?rind cil 17 ughi p6 Bobe din Cilieni. om slobod, mcgici?j. ?i dindu-1 în locul s?u, cap pentru cap. Nedelco din Vi?ina, i*. al m?n?stirii Cozia, se r?scump?r?, dind in loc 1111 alt locuitor, „ca s? fie rumîn al svintei m?n?stiri, el ?i feciorii lui ?i str?nepo?ii in veci necl?ti?i?\ Formula este important?, c?ci scoate 111 relief caracterul în principiu perpetuu ?i ereditar al ru-niiniei, fa?? de care nu exist? prescrip?ie de nici un fel (in afara nova?iei pricinuite de înrobire ?i dezrobire, cum am v?zut), ?i care, din context, pare a avea mai degrab? un caracter personal ?i mai pu?in real; problema e mult controversat?, A. D. Xenopol. Radu Rosetti ?i N. Iorga considerind c? r. ?i vecinii erau lega?i de p?mint, 111 vreme ce I. C. Filitti ?i mai ales C. Giurescu consider? c? leg?tura este între r. ?i st?pînul s?u, laic sau ecleziastic. Î11 sflr?it, r. puteau deveni liberi prin iertarea acordat? de st?pîni, care le opreau de obicei delni?eleî. într-un document se spune c? ni?te r. din Yîls?- 415 lic?ti fuscserâ ierta?i (Ie ruminie dc c?tre jupineasa Balo?ina ,.pcntruc? stnt vlahi cre?tini, nu sint ?igani”. în alte cazuri iertarea de ruminie era condi?ionat? fie de între?inerea so?iei sl?pinului, r?mas? in viat?, fie de obliga?ia dc a face ,»pomenirea” fostului st?pin dup? moarte. în principiu, r. erau considera?i numai b?rba?ii, nu ?i femeile. Totu?i, in documente apar ?i femei r. II. aveau drept de folosin?? asupra unei p?r?i din p?mintul sl?pinului, p?r?i denumite delni?e sau jirebii. Intr-un raport al lui Acsinte L’ricariul c?tre domn se spune: .,??ranii lucriadz? pe mo?ia sl?pinului s?u ?i unde le dau loc de arat ?i de cosit, c? s? împart intre diu?ii. ?i, dup? ce mor ?i p?rin?ii lor, ?in ficiorii lor ?i nepo?i tot accali p?minturi ?i locuri de final, m?car c?-i mo?ia st?pi-niasc?; ?i nice ??ranii nu inlr? unul in locul altuia, ??-?i lucriadz? cine-? pe al s?u", hi afar? de delni?e, r. puteau avea ?i ocinef in proprietate. Disocierea lor pe mo?ia înstr?inat? trebuia prev?zut? în mod expres, altminteri se prezuma c? fondul s-a vindut împreun? cu r.. c?ci f?r? r. nu avea valoare. ,,Cutn s-ar putea a cump?ra un boier mo?ie f?r? de veciniei’?”, se întreab? Gavril Movila. Yinzarca r. sau vecinilor se f?cea de obicei ,.cu toate delni?ele lor ?i cu toate ogr?zile lor ?i din p?dure ?i de preste tot hotarul*’, st?pinul ob?inind astfel un drept eminent nu mimai asupra lotului r. (delni?a. jireabia), ci ?i asupra p?r?ii lui din hotar (p?r?ile comune ale unei ob?ti ??r?ne?ti în descompunere). Yinzarca se face explicit ,,cu delni?a lui. cit? se va alege partea lui. den cimp, den p?dure, den ap?, den ??zulul satului, de pesle lot hotarul?”. Dac? ocinele (delni?ele) mi au fost înc? individualizate, hot?rnicite, st?pinul ob?ine un drept eminent asupra p?r?ilor de peste tot hotarul. ..cit se ??? alege". îmbun?t??irile f?cute de r. ii apar?in, de?i ?i asupra contravalorii lor el datoreaz? dijm?. Tot astfel r. putea r?mine proprietar liber pe o parte din ocin? pentru care nu se vinduse ?.. sau putea dobîndi, prin c?s?torie sau alte moduri de achizi?ie, o proprietate, considerat? ca fiind ,,ocina rumt-nease?”. Îndatoririle r. din cele mai vechi timpuri au constat 111 renta feudal?]“, în 3 categorii de obliga?ii fa?? de st?pin: g?leata], datul] ?i lucrul]. Pe delni?ele cultivate dc el ca r. (delni?e care. ca in toate sistemele feudale europene, erau calculate astfel încit s? îndestuleze o familie de cultivatori ?i s? îng?duie ?i plusvaloarea preluat? de st?pin), r. avea obliga?ia s? dea o parte din produse, dc obicei a zecea parte (dijma]) sl?pinului. Ca ?i in Trans., unde func?ionau decima ?i nona], 111 ?. Rom. ?i Mold., r. era obligat la 2 dijme, g?leata boiereasc? (c?tre st?pin) ?i g?leata domneasc? (c?lre domnie), aceasta din urm? Iuindu-se din griu, orz ?i fin. Dijma din vin se numea vin?rici]. Datul consta intr-o dare pl?tit? sl?pinului ?i domniei pentru vite ?i stupi, pentru p??unat percepindu-sc o dare numit? suhat]. Î11 sfir?it, lucrul (robota) sau claca] constituie obliga?ia primordial? a ??ranilor dependen?i, atestat? documentar de pe vremea lui Mircea cel Marc. Desfiin?area ruminiei a fost opera lui C. Mavro-cordat, atit in ?. Rom. (1746), cit ?i în Mold. (1749), cele dou? ??ri fiind primele din sud-eslul Europei unde s-a desfiin?at servitutea personal?. La baza acestor reforme au stat alit lupta ??r?nimii, cit ?i unele calcule în care s-a ?inut seama de necesitatea redres?rii demografice, economice ?i fiscale a ??rii, de principiul iluminist al introducerii unei ordini egalitare in problemele sociale la un anumit nivel. Prin aceste reforme, fo?tii r. au devenit cl?ca?i. V. ascultare; feudalism; proprietate feudal?; serbie. D.L. - N.S. rup; pi. rupi. M?sur? dc lungime reprezentind 1 8 diutr-un col?. Î11 ?. Iîom., r.. ca submultiplu al cotului halep. a fost egal cu 0.085 m ?i. ca submultiplu al cotului ordinar, cu 0.0795 m. A-C. rupta*. Categorie fiscal? privilegiat? care pl?tea d?rile prin sistemul ruptei sau luploarei], in Mold-, in sec. 18 — primele decenii ale sec. 19. se acordau ..c?r?i de rup-tasiv unor locuitori pe motiv c? erau ..neamuri de rupta?i". situa?ie care se mo?tenea. 416 în afar? de darea global?, r. mai pl?teau uneori ?i alte d?ri; în nov. 1768, „rupta?ii c?m?rii’' din ?inutul la?i, in num?r de 91, pl?teau suma de 332 de lei ?i 57 bani noi la “slujba agiutorin?ei". La 23 aug. 1786, Al. Mavrocordat hot?ra s? nu mai r?min? intre r. decit cei „ce vor fi trecu?i Prin izvodile de dajdi cu pecete gospod’. in 1795 s-a hot?rit s? fie* trecuti intre r. numai str?inii, „nicidecum p?mintenii de loc” (Mold.). N.S. ^ruptoare; var. rumtoare, rupt?. Ini?ial, r. a însemnat tocmeal?, învoial?; cu timpul, termenul a c?p?tat o func?ie special? în nomenclatura fiscal?: dare unic?, forfetar? stabilit? prin bun? în?elegere cu vistieria. Documentele sec. 16 ?i 17 înregistreaz? r. mai ales ir: rela?iile de drept privat, cu semnifica?ia de învoial?, acord prin tocmeal?. R. devine un privilegiu fiscal, modalitatea u?ur?toare de plat? a d?rilor, înc? din sec. 17 în ?. Horn., in Trans. ?i in Mold. Institu?ia se structureaz? treptat, precizindu-?i, in scc. 18 ?i 19, urm?toarele caractere: 1. dare cu caracter personal; 2. stabilit? pe cap de locuitor sau pe grup (bresle, companii, sate); 3. înlocuind celelalte d?ri (amintim r. f?cut? de C. Brîn-coveanu in 1701); 4. pl?tibil? in 4 rate trimestriale (sferturi, ciferturi) sau semestrial. Sub aceast? form?, r. era utilizat? de vistierie atit in scopuri fiscale, cit ?i ca stimulent pentru dezvoltarea economic? ?i demografic? a ??rii. Modul de fixare a cuantumului, „dup? starea ?i puterea fiec?ruia”, confirm? caracterul de dare personal?, corespunz?toare mut al i s-mut andis impozitului modern pe venitul global. Domnul a folosit sistemul r., fie pentru readucerea în satele de ba?tin? a ??ranilor fugari, fie pentru atragerea coloni?tilor str?ini prin înfiin?area de slobozii, fie pentru încurajarea negu??torilor p?minteni, fie pentru determinarea comercian?ilor str?ini s? se a?eze in ?ar?. Cuantumul r. varia dup? starea contribuabilului individual sau colectiv, dup? interesele economice sau demografice ale autorit??ii centrale, dup? situatia finan?elor publice ?i conjunctura politic?. In 1666, str?inii a?eza?i în slobozia de la Brahmani — Mold. urmau s? dea cu ruptul cîte 6 galbeni anual. în 1794, ??ranii stabili?i provizoriu in mahalalele Bucure?tilor erau împ?r?i?i in 3 categorii fiscale pentru plata r.: frunta?ii, care pl?teau cîte 12 taleri, mijloca?ii d?deau cîte 9 taleri ?i coda?ii cîte 7,60 taleri. Vistieria ?i-a p?strat libertatea de modificare a r., limitind durata impunerii la un ar· R. a fost desfiin?at? prin Reg. org., asimilindu-i pe me?te?ugarii bresla?i ?i negu??tori-companisti cu contribuabilii obi?nui?i. AC. — N.S. rusiimaturi. Termen generic, desemnind ansamblul d?rilor reale care reveneau domnului; este încorporat nomenclaturii fiscale a Mold. in sec. 18; în ?. Koin., d?rile similare s-au numit huzmeluri ?. La 1784, r. însumau 715 495 lei, fa?? de 1 270 727 lei ?i 97 bani cit reprezenta?i veniturile ??rii (ciferturi, d?jdii, ajutorin?e, r?suri etc.). R. erau compuse din : desetin? = 102 800 lei; v?dr?rit = 187 500 lei; gor?lin? = 100 150 lei; vam? = 110 000 lei ?i ocne = 120 000 lei. Separat de r., doamna avea un venit anual de (»7 375 lei ?i 40 de bani. La 3 iul. 1792, desetina, v?dr?ritul ?i gor?tina erau definite ca fiind „slujbile rusumaturi“. în 1812, r. principale ale Mold. însumau 900 000 lei, iar iu 1815, Condica de socoteli a tui Scarlal vod? Catlimachi înregistreaz? analitic r.: 100 i’··*) lei desetina, 202 950 lei v?dr?ritul, 91 000 lei go?tina. Aceste r. au fost desfiin?ate prin reformele Reg. org., iar termenul, r?mas f?r? obiect, a ie?it din circula?ia limbii vii. A.C.-N.S. ru?alâ. V. curtean; cnrtcnic; ru?iet. V. mit?. 29 — c. 12 417 s salahor. Ohlita?ia ?. Peni. ?i Mold. (sec. 17—19) dc a da un num?r ce s. pentru lucr?rile necesarc la cet??ile turce?ti de la marginea acestor ??ri. In vremea (-omiliei lui C. Brîncoveanu sc încasa anual „birul salahorilor’’, cu care se pl?teau cei trimi?i la lucru; la 10 mai 1699, „rinduiala s.M a fost pl?tit? de bresla?i (7 575 taleri). La 1«S16 se stringeau 149 250 taleri lunar pentru plata a 3 400 s. ?i a 580 de care necesare pentru cet??ile turce?ti. X.S. sania; var. scam?; s?me?ie. 1. In ??rile române apare cu sens de: a. recen-s?mint, b. sfert (rat? trimestrial?), c. dare de seam?, socoteal? anuala, a. Cu acest sens *în ?. Rtm., cu ccazia refrrmei fiscale a lui Matei Basarab (1634 — 1635) intitulat? ..lale-rul”. care p?r?se?te impurerea colectiv? (cisla), adoptir.d-o pe cea individual?. Cancelaria domneasc? folosea chiar expresia „sama talerului” pentru acest recens?mint. De la denumirea recens?mintului ?i-au luat numele unul din cele 4 sferturi, la început, .Aeama cea mare” sau „vel seama”, ii.r mai tîrziu ?i s. a doua ?i a treia. b. Raia Irimesf;un? la plata birului. Constantin Brîncoveanu, prin reforma sa fiscal? din vara anului 17· 1, reduce num?rul mare de d?ri ce sc ridicau la 42, dup? condica oficial? a vistieriei, ini.odu-cind 4 d?ri principale: s. a doua (pe vite. 25 apr.), s. a treia (10 iul.), s. cea mare sau vel s. (1 oct.) ?i haraciul (12 dec.). Vel s. era o dare personal? pe care o pl?teau chiar ?i subalternii marilor dreg?tori. Cînd Brîncoveanu a pus s. cea mare pe sili?ti, în toate jude?ele, a scutit de ca pe boierii mazili, ?uta?i, popi, logofe?ii de divan etc. Bra?ovenii care Îuceau nego? intens cu ?. Hom., in afar? de „ruptoarea” pe care o pl?teau prin bun?voimau fost supu?i în timpul domniei lui Brîncoveanu ?i la o sum? fix? anual? de 1 000 taleri, pe care se obligau s? o pl?teasc? la 4 termene: la s. a doua, la s. a treia, la vel s. ?i la haraci. Constantin Mavrocordat, în a treia domnie din ?. Rom. (anul financiar 17· ^ — 1740) ?i în domnia urm?toare din Mold-, care începea 111 anul 1741, desfiin?a d?rile personale — poclonul steagului, s. cea mare ?i cea mic? sau haraciul, pe?che?ul bairamului, pecetluitul etc. — înlocuirdu-le cu o dare fix? de 10 lei pe an, pe cap de contribuabil, pl?tibil? în 4 sl'erti;ri de cîte 2,50 lei, ad?ugind la aceasta cile 10 parale in ?. Rom. ?? 15 în Mold., ca „r?sur?” ? pentru strîng?torii de d?ri. Al. Ipsilanti înlocuie?te sferKrile, care între timp se înmul?iser?, ajungînd la 12, cu 4 s. ca pe vremea lui Brînco\v.;nu, „una destinat? pl??ii haraciului, iar celelalte 3, de cîte un galben fiecare, acoperirii cheltuielilor generale”. La 1783, num?rul s. a crescut la 6 pe an, fiecare de cite 4 u?ieri; la 1804, fiecare din cele 6 s. era de 12 taleri, plus 6 pentru po?t?, deci 111 total 78 t?ieri. c. în timpul domniei lui Gr. III Ghica termenul de s. sc folose?te cu sens de dare de s. anual?, la încheierea socotelilor. în anul 1880, 111 urma unui incendiu, s-au g?sit în arhivele Palatului Administrativ de la Ia?i condicile vistieriei MoU; , in num?r de 9, con?inind s. anilor 1777, 1786., 1795, 1796, 1797, 1798 ?i 1804. .. erau strîng?torii dc biruri în jude?e ?i ?inuturi, 1111 fel de vistieri locali. Func?ia de s. era foarte productiv?. Prin numirile de s. domnia realiza venituri importante, fiindc? de l.i un 418 singur s. se incasa pin? la 20 000 lei. în anul 1819, Alex. Su?u a încasat de Ia s. 160 000 pia?tri. Printr-un hrisov de la 1813, I. Caragea stabilea sarcinile s., care erau datori: ,,a-?i avea iu toat? vremea catagrafia adev?rat? a st?rii jude?ului, extractul ui ite kide penlru toate împlinirile din jude? ?i pentru încheierea socotelilor, catasti?c curate pentru breslele jude?ului, de scutelnici, de poslusnici, de slujitori ?i de veri ce orinduieli îi ic vistieriei’’. Cu privire la obliga?iile fa?? de ?eful lor, se hot?ra : ,,same?ii ce se vor al< i'.k ?i se vor orindui dc acum înainte s? dea la vistierul cel mare, ca o filodorm?, numai cile taleri 1 500 (fiecare), iar nu mai mult“. Vel vornicul de politie, numit ?i ,,vel vornic de Bucure?ti”, instituit la 5 mart. 1794, sub Al. Moruzi, cu atribu?ia de a s'rînge d?rile de la locuitorii din Bucure?ti, avea în subordine un s., uu polcovnic dc str?ini ?i v?ta?ii sau zapcii de mahalale. Barbu V?c?rescu, pentru a pune ordine in finan?e, propunea lui Al. Su?u un corp de s. credincio?i ?i cinsti?i, care s? fie „nestr?muta?i”, cu drept de a supraveghea pe ispravnici (dar ?i ispravnicii pe ei) ?i n raporta marelui vistier toate neregulile. 3. S?me?ie: sediile same?ilor. Func?iona cite lin:; la capitala fiec?rui jude? ?i cite una central?, în fiecare capital?. Printr-o dispozi?ie a vel vistiernicului, s. a ie?it de sub autorKa1^ iravnicilor, ace?tia r?mwiind numai cu datoria de a da s. oameni de paz?. T.V.-X.S. sa mod? r je?. V. singur (de sine) sl?pinitor (fiilor). sancfeuc. Numele generic dat steagului otoman. Prin extensiune, circumscrip_ ?ia administrativ? avind in fruntea ei un s.-bei, cu semn distinctiv un steag cu uu sin-gur ?. Inccpînd cu perioada 1526-1541, au func?ionat pe actualul teritoriu al ??rii noastre, in afara s. din Dobrogea, 6 s. depinzind de pa?alicul de Timi?oara (constituit între 1551-1553). D.L. saragele. Corp de cavalerie turc? purtînd uniform? ?i steaguri de culoare galben?. In sec. 17, Mihnea III, apoi ?erban Cantacuzino ?i Constantin Brincoveanu au constituit-un corp de saragele din mercenari turci c?l?ri, pentru paza capitalei ?i a grani?ei, ca ?i pentru misiuni dc curieri reclamînd mare celeritate. S. beneficiau de imunit??i fiscale. ca orice trup? militar? medieval?. In 1739 existau înc? in ?. Rom. 8 steaguri de s. cu 258 lude ?i 12 zapcii. sat. Form? de a?ezare omeneasc?, ai c?rei locuitori se îndeletnicesc, in principa» cu agricultura. Originea s. se pierde intr-un trecut îndep?rtat, fiind o dovad? de continuitate. Formula ,,pe unde din veac au tr?it”, intîlnit? în nenum?rate documente, dovede?te existen?a s. cu înalt înainte de constituirea statelor feudale romane?ti. Cea mai vechc forma de proprietate a s. romane?ti a fost st?pinirea p?mintului in dev?lm??ie în cadrul ob?tii? s?te?ti. Cele mai multe s. române?ti poart? un nume la plural: Cin-de?li, B?de?ti, Rusane?ti, Voine?ti etc., ceea ce dovede?te caracterul de comunitate al a?ez?rii, precum ?i vechimea ei. Numele s. este legat fie de un conduc?tor feudal, fie mai ales vje comunitatea s?teasc? liber? dup? al unui frunta? sau ,,b?trin’\ în caz de roire ? sau e/tlonizare. în documentele moldovene din sec. 15, numele s. vine uneori de ia un st?-pin feudal, de la enezi sau juzi, care au st?pînit f?r? privilegiu, men?iona?i in înod obi?nui!: :n documente: ,.uu sat pe Tutova, anume Pulpe?tii unde a fost jude Pulpe”. Primele s. au fost a?ez?ri omene?ti foarte modeste, începînd de la 3 case pin? la 120, fiecare casu reprezentind o gospod?rie de 3 — 5 persoane; acestea s-au dezvoltat treptat, pe m?sura cre?terii economice a a?ez?rii. S. mediu avea 20 de case. în toate cele trei ??ri române casele s. erau r?spindite, nu adunate ,,la linie”, dovad? a vechimii lor (Roinulus Vuit·). Primele încerc?ri dc sistematizare au fost întreprinse, din motive fiscale, de administra?ia austriac? a Olteniei la 1719, cînd s-a prev?zut ca obliga?ie a vornicilor „s?-?i 419 dea toat? silin?a ca oamenii s? p?r?seasc? p?durile ?i mun?ii 111 care s?l??uiesc înc?, as-cunzînclu-se pin? acum. ?i s? se adune în sate care urmeaz? a fi construite in locuri potrivite ?i priincioase, si anume acolo unde erau a?ezate înainte sate cu biserici”. ??ranii refractari erau amenin?a?i cu sanc?iuni grave. în Trans., in primele decenii ale sec. 13, se constat? existen?a a 563 a?ez?ri omene?ti, cu o medic de 48 familii pe a?ezare, iar la mijlocul sec. 14, 2 552 a?ez?ri. în ?. Rom., dup? relat?rile unui str?in, la 1620 se aflau cca 4 000 de s., iar în Mold- num?rul lor era ?i mai mare. Din cauza asupririi turce?ti, num?rul s. a sc?zut. Dup? o statistic? întocmit? de Ion Donat, Oltenia ?i Muntenia, la un loc, aveau 111 1831, 3 576 s., iar în Mold. dup? statistica lui N. Sutzu, 111 1849 erau 1 933 s. Erau dou? categorii de s.: 1. libere ?i 2. dependente (aservite). 1. S. den?l-ma?e libere erau locuite 111 ?. Rom. de mo?neni, iar în Mold-, de r?ze?i, constitui?i in ob?ti teritorializate, r?m??i?e din timpul destr?m?rii comunei primitive, care au reu?it s? supravie?uiasc? acestei perioade istorice. Ele ?i-au p?strat libertatea ?i in feudalism. 2. s. dependente au devenit astfel prin aservirea lor de domnie sau de feudalii laici sau eclaziuslici, pentru constituirea sau m?rirea domeniului domnesc sau a celui feudal, a. S. domne?ti emu administrate in Mold- de cnczi, juzi sau v?t?mani, iar în ?. Rom. de pirc?labi care aveau grija s? strîng? birul ?i dijma de la locuitori, b. S. boiere?ti se bucurau adesea de privilegii ?i de scutiri, domnul intcrzicind slujitorilor s?i intrarea in ele: ,,?i s? nu cuteze s?-i turbure nici sude?, nici globnic, nici birar”. Ele erau administrate in Mold- de uread-nici ?i v?t?mani, ca reprezentan?i ai proprietarilor, in ?. Rom. de pirc?labi, iar in Trans. de un jude, ajutat de jura?i. Ace?tia se îngrijeau de stringerea dijmei pentru sl?-pînul de p?mînt ?i de executarea muncilor de peste an. c. S. m?n?stire?ti erau a?ezate pe mo?iile m?n?stirilor dobîndite prin d?rnicia domnilor ?i a boierilor sau prin cump?rare. Ca ?i s. boiere?ti, s. m?n?stire?ti se bucurau de scutiri de d?ri ?i ./slujbe” domne?ti. îniru-cît mul?i locuitori î?i p?r?seau s. pentru a sc?pa de plata d?rilor, prin reforma sa fiscal?, C. Mavrocordat hot?ra: „Nici un om dintr-un sat intr-altul de acuma înainte s? nu se mai mute, c? unul ca acela ce va umbla mutîndu-se se va globi ?i se va pedepsi”. Locuitorii erau lega?i astfel de s. unde fusseser? înscri?i la d?ri. Acela?i domn poruncea: „Nime de pe la locurile lor, d? unde li s-au a?ezat banii, s? nu mai str?mute”. AUt In ?. Rom. ?i Mold., cît ?i în Trans., conducerea administra?iei s. m?n?stire?ti se f?cea de acelea?i organe ca ?i la cele boiere?ti. 3. în afar? de s. dependente ?i libere, mai erau ?i s. de pl?ie?iy locuite de oamenii care f?ceiu paza plaiului ?i care se bucurau de scutiri. Aceste s. erau conduse de v?tafii de plai. 4. Sloboziile ? erau s. noi sau repopulate. V. m?gla?; sate de drum. Bibi.: 259, 576, 622, 654, 744, 751-753, 1 068, 1 275, 1 326 a, 1 457, 1 629, 1 631. T.V.-NS. satara. Dare ap?s?toare, excep?ional?, ca ?i mînc?turilc ? ?i n?iamele ?: satarale ce s? pun aici In ora? pe mahalale ?i pentr-alte tîrguri ?i sate”,, un bir greu ce s-au numit satara” (Mold., 1742). A.C. sate de drum. Categorie fiscal? alc?tuit? din lccuitorii a?eza?i aproape de drumurile mari ale ??rii. Avînd o serie de obliga?ii suplimentare care ap?sau greu asupra lor (cai de olac, conace, mcrtice), erau scutite de o parte a d?rilor; în ?. Rom., in sec. 17, î?i d?deau „nevoile” pe jum?tate. Cu toate acestea, locuitorii se fereau s? stea in apropierea drumurilor mari, ceea ce d?dea c?l?torilor str?ini în trecere pe la noi impresia c? ?ara este lipsit? de popula?ie. N. S- s?punarit. Dare prelevat? asi pra cherhanalelor de s?pun. Una din primele men?iuni documentare despre darea pe s?pun dateaz? din timpul demniei lui Const. ]>rin-coveanu; mai mult decît probabil c? darea a preexistat actului domnesc. Documentele ulterioare — din vremea lui Al. lpsilanti ?i M. Su?u — vorbesc de „s?pun?ritul din Bucu- 420 re?ti ?i d»n cele 17 jude?e/’. Darea, sub aceast? denumire, nu apare ?i in documentele din Mold- Erau supu?i la darea s. to?i produc?torii de s?pun destinat comercializ?rii. La început, darea s-a pl?tit pe întreprindere, ,,pe nume", ?i a fost fix?: sub C. Hrincoveanu, era de 1 taler ?i 1/2 ,,dup? obiceiu”; în timpul domniilor lui Ai. lpsilanli ?i M. Su?u, sc calcula pe cantitatea produs? ?i era ,,de fiece oca de s?pun cite un Lan”. Venit al domnului, in 1803, s. devine havaet al vornicului de liarem (v. vorn'nul doamnei). Slujba s, se administra prin concesiune, a?a cum reiese dintr-un document al lui Al Su?u. S. se men?ine piu? la Bcg. org., care inaugureaz? sistemul modern de fiscali/urc a activit??ilor economice. A.C. s? iac. Teimen destmnird în evul mediu o categoric social? lipsit? in general de mijloace de existen??. Astfel, în Trans. paupere s constituiau o categoric a iobagilor pase-dînd numai o subdiviziune de sesie sau chiar lipsi?i cu totul de sesie. Pauperii erau scati?i de cens, dar trebuiau ?? contribuie în natur? sau bani la între?inerea oastei cr?ie?ti. in principiu, pauperii . (srdfs); ele au constituit vreme de 5 veacuri autorit??ile publice locale ale teritoriului locuit de sec ii. în sec. 16 existau 7 s. secuie?ti: Odorhei, Mure?, Sepsi, Orbai, Kezdi, Cun ?i Arie?. în prima jum?tate a sec. 17, s. Sepsi, Ke/.di ?i Orlxii s-au unit sub denumirea de Trei Scaune. Existau ?i cile va s. filiale, dintre care Ca?in ?i Gheorgiiicni in s. Giuc, cu care s-au ?i unit. Gondaeerea local? era asigurat? de „adun?rile sc?unale”, iar judecarea diverselor pricini — care era func?ia de baz? a s. — se f?cea la s. de judecat?. V. si corni?ele secuilor. V. justi?ie; scaunele de judecat? din Trans. N.S.-T.V. scaune!»» de judecat? din Trans. 1. în Trans. voievodal?, au func?ionat ca instan?e obi?nuite: a. instan?ele domeniede, prin intermediul c?rora feudal ii laici sau cclcziastici 422 exercitau jurisdic?ia seniorial? asupra ??ranilor de pe mo?iile lor; o asemenea instan??, numit? forum dominate, avea o competen?? mai larg? sau mai redus?, dup? cum st?-pinilor (U meniilnr respective li se acordase sau nu de c?lre rege dreptul palo?ului? (ius glaaii), in temeiul c?ruia, avind a?a-numita ,,justi?ie major?*’, puteau judeca ?i în cauze penale grave ?i aplica pedeapsa cu moartea; />. instan?ele comitatcnse numite, din cauza compozi?iei lor, sedes nobililares sau sedes iudiciaria nobilium; erau superioare in grad instan?elor dcmenialc; ele judecau apelurile împotriva liot?ririlor acestora ?i, în prim? instant?, diferite cauze, pîn? la o anumit? valoare, privind atit pe nobili, cit ?i pe nenobili; v. instan?ele or??ene?ti, compuse din jude?e ora?ului ?i jura?ii ora?ului, iurati cives. care judecau pricinile civile ?i penale ale cet??enilor ora?ului; d. instan?ele ecleziastice, cu competen?? special?, judecind pe clerici (privitegium fori) ?i, iii anumite cauze (in leg?lur? cu o ,,tain?’’ bisericeasc?), pe laici; e. instan?a voievodala, s. j. al voievodului sau vicevoievodului, pe care voievodul l-a-?inut fie, mai iutii, singur, fie, in-cepind din sec. 14, mai mult cu ocazia ?i în cadrul adun?rilor olj?tc?ti (congrega?iilor generale), ?i care judeca pe nobili ?i nenobili, cu excep?ia clericilor ?i a persoanelor scoase de sub jurisdic?ia sa (asupra nobililor avea în cazurile penale competen?? exclusiv? în raport cu instan?ele enumerate anterior); el judeca ?i apelurile împotriva liot?ririlor forurilor de judecat? comitatense. Era instan?a cea mai înalt? în ierarhia judec?toreasc? transilv?nean?. în perioada principatului autonom (1<>Î0— ]o\SS), organizarea judec?toreasc? devine mai complex? ?i, gra?ie dobindirii autonomiei administrative, conducerea suprem? in materie judec?toreasc? in Trans. revine unui organ intern: principele, care posed? ?i dreptul de gra?iere ?i are ca sfetnic ?i ajutor in aceast? materie, in Consiliul intim, pe index curiac, numit ?i palatinus curiae (corespunz?tor vornicului din Principatele extracarpatice). De?i în principiu judec?tor suprem, principele Trans. ms a exercitat cu regularitate ?i frecvent, în mod direct, aceast? prerogativ?, ca domnii ?. Rom. ?i Mold-, ci de obicei a exercitat-o prin delega?ii s?i. De aceea, aici s. suprem obi?nuit de j. a devenit Officium palatinale, numit ?i Tabla principelui sau Tabula septem-viralis, prezidat de primarius iudex ?i alc?tuit din jura?i nobili. Acest for nobiliar superior judeca atît apelurile contra hot?rîrilor instan?elor imediat inferioare (sedes nobililares din comitate, s. general secuiesc ?i s. Universit??ii s?se?ti), cit ?i, în prim? ?i ultim? instan??, diferite procese mai importante, de pild? cele relative la dreptul de proprietate, în materie de crime de înalt? tr?dare judeca în prim? ?i ultim? instan?? dieta. Ca instan?e inferioare ?i intermediare se întîlnesc în aceast? perioad? : s. j. din sat (forum pedaneum)r compus din judele s?tesc ?i jura?i, care judeca în cauzele minore dintre s?teni; s. s??pinului de mo?ie (forum dominate), care judeca pe oamenii de pe ino?ia respectiv? în termenul scurt, de opt zile de la introducerea ac?iunii, prev?zut de App. const. (IV, 1, 28); s-judec?toresc de plas? (sedria partialis), prezidat de pretor; s. or??enesc, compus din jude (iudex) ?i jura?i (iurati civts) ; ?i s. cet??ii, constind din c?pitanul cet??ii ?i asesori» Instan?ele intermediare cu caracter general cele mai importante r?mîn, ca ?i in perioada precedent?, s. comitatelor (sedes nobililares), care formau instan?a ultim? pentru ??ranii iobagi reclaman?i, oamenii liberi avînd dreptul de apel la Tabl?. Ca instan?e cu caracter ?i competen?? speciale func?ioneaz? ?i în aceast? perioad? forurile ecleziastice. 3. in perioada domina?iei habsburgice (1688 — 1848), organizarea judec?toreasc? din perioada precedent? e ini?ial men?inut? (Diploma leopoldin? din 1691 prevede expres aceasta),, îns? cu timpul i se aduc diferite modific?ri ?i complet?ri pe cale dc reforme, care urm?resc modernizarea ?i in acest sector a organiz?rii statului in spiritul politicii absolutismului luminat, dominat dc ideile iluministe. O alt? caracteristic?, consecin?? a cuprinderi» In cadrul unui imperiu constind dintr-un conglomerat de ??ri ?i provincii, este faptul c? împotriva liot?ririlor instan?elor provinciale superioare este deschis? calea de atac la forurile supreme ale Imperiului habsburgic. Reformele in domeniul justi?iei. întreprinse de monarhii austrieci, au urm?rit separarea ei de administra?ie,'introducerea-unei continuit??i in activitatea instan?elor, crearea de noi instan?e ?i îmbun?t??i rea formelor procedurale in general, concomitent cu îmblinzirea lor in materia dreptului procesual penal. Forurile judic?lort?ti care au func?ionat in aceast? perioad? in Trans. au 423 fost. pornind de la inferior la superior: s. dominate (sedes dominales), p?strate diîi perioada precedent?, prin care st?pinii de p?mint judecau pe supu?ii ?i slugile nenobile ale lor în cauze civile ?i penale (potrivit App. const. ei judecau ?i pe indivizii din afara mo?iei, înf?ptuitori de infrac?iuni, prin?i la locul faptei), cu drept de apel la tablele comitatensc; instan?ele s. districtelor s?se?ti, precum ?i cele ale comitatelor ?i s. secuie?ti transformate la 1764 în table permanente (continuae tabulae) ale acestor unit??i teritorial-admini-strative, care au r?mas forurile de judecat? cele mai generale ale principatului, functionînd atit ca prime instan?e, cit ?i ca instan?e de apel; s. ora?elor ?i tirgurilor, r?mase ?i ele din perioada anterioar? ?i alc?tuite din conducerea acestor unit??i (magistraius civitatum ct oppidtim); forurile ecleziastice, p?strate ca instan?e cu competent? special? ?i tot ca instan?e cu competent? special?, create acum, instan?ele militare; Tabla regeasc? (Inclyta Tabula regia judiciaria), al c?rei sediu a fost stabilit în cursul acestei perioade, la 1754, in Tirgu Mure?, era alc?tuit? din pre?edinte, 3 protonotari ?i 12 asesori, a func?ionat ca prim? instan?? in cazurile penale grave ?i în cazurile civile importante enumerate în App. const., ?i ca instan?? de apel în cazurile prev?zute de lege relativ la procesele nobililor judecate in prim? instan?? in fata oric?rui alt for judec?toresc; pe ling? aceast? instan?? superioar? ?i-au f?cut practica ori au func?ionat avoca?i renumi?i (dintre români pot fi aminti?i Avram Inncu, Papiu-Ilarian); guberniul regesc (gubernium regium), la care se putea apela de la tabl? 111 anumite cazuri; forul produc?ional (forum productionale), ?care judeca in cauzelc privind bunurile ?i veniturile fiscului, constituit din consilierii guberniali, oficialii superiori din plâ?t ?i Tabla regeasc?; numele lui este datorat obliga?iei •celor chema?i în judecat? de a prezenta (producere) actele pe carele aveau; în unele cauze privind pe membrii nobilimii ace?tia puteau apela de la instan?ele supreme locale la Cancelaria aulic? transilvan? de pe ling? Curtea din Viena, împ?ratului revenindu-i în consecin?? decizia final?. Caracteristicile principale ale dezvolt?rii organiz?rii judec?tore?ti din comitatele Trans. 111 cele 3 perioade amintite au fost: p?strarea permanent? a unor instan?e corespunz?toare organiz?rii administrative locale, dar totodat? înmul?irea ?i specializarea instan?elor, diversificarea ?i completarea organiza?iei lor, iar in perioada de la sfir?it, reformarea organiz?rii ?i a unor aspecte ale func?ion?rii lor, spre a corespunde noilor condi?ii· Astfel, au persistat permanent, trecind din perioad? in perioad? : instan?ele comitatense, forurile dominale etc.; s-au creat ca instan?e noi, speciale : forul produc?ional, instan?ele militare etc.: s-a diversificat ?i completat organizarea unor instan?e p?strate, organizîndu-sc, de pild?, printr-o ramificare a competen?ei, in cadrul organiza?iei s. j. comitatense : s. general, s. par?ial (cu competen?? limitat?) ?i s. filial? (acesta judecind 4n cauzele civile ?i penale ale iobagilor); ori transformîndu-sc s. comitatense 111 table continui. Reformele introduse potrivit politicii iluministe a conduc?torilor statului habsbur-gic au urm?rit, ca ?i reformele din celelalte sectoare ale vie?ii de stat, p?strarea edificiului de stat feudal prin adaptarea organiz?rii sale la noile condi?ii social-economice, care pro-vocaser? proccsuî destr?m?rii feudalismului. S. de J. române?ti ecleziastice. Forurile ecleziastice au r?mas competente in judecarea cauzelor biserice?ti ?i a cauzelor mirenilor in leg?tur? cu o tain? a bisericii sau cu o infrac?iune împotriva religiei, chiar dup? ce competen?a s. laice a sc?zut ori acestea au fost cu timpul desfiin?ate. Cele mai numeroase au fost s. protopope?li, iar 111 cadrul bisericii unite au prezentat importan?? ?i forurile vicariate; superioare acestora ?i pu?ine la num?r erau forurile episcopale. în sec. 17 — 18 este dovedit? documentar pentru ambele biserici române?ti, in multe localit??i transilv?nene, în care rezidau protopopi, func?ionarea s. prolopope?li. Ele aveau 111 frunte pe protopop, iar ca asesori preo?i din protopopiatul respectiv, participînd, din sec. 17, sub influen?a bisericii calvine, ?i reprezentan?i ai popula?iei mirene înst?rite. Dintre cazurile de judec??i protopope?ti atestate documentar in sec. 17 — 18 unele se refer? la proprietatea unor c?r?i biserice?ti, altele la anumite locuri din stran? ori la prioritatea în biseric?, altele la desfaceri de logodne etc. Forul de judecat? superior s. protopope?ti în cadrul bisericii era soborul mare, al clericilor din cuprinsul unei eparhii. la care participau episcopul, protopopii ?i preo?ii eparhiei. KI putea fi general (?inut cu clerici din toate protopopiatele eparhiei) sau par?ial (?inut cu clcricii din unele proto 424 popiate). Era compus numai din protopopi ?i din preo?i, alunei cind alegea sau judeca ?i depunea pe vl?dic? (cum a fost în cazul opise* pilor Sava Brancovici ?i loasal la ti iul. 1679, la 2 iul. 1680, 12 — 14 iul. 1682). Mai cil?m soborul linul la 17 apr. KiO.S-In Sighet de episcopul Maramure?ului, la care particip? mai mulli protopopi ?i preo?i ?i 2 ,,jupini" maramure?eni, care judec? o ceart? ce avusese loc in biseric?, aplicind o amend? de 24 florini p?r?ii vinovate; soborul par?ial (,,par?iale?iu sobor”): cel din 15 mai 1690, ?inut de acela?i episcop în Bude?ti împreun? cu 2 asesori (intre care un protopop), in care s-a judecat o controvers? privind un „iosag’' (mo?ie) al bisericii:, altul (tot par?ial), linul la Dr?goe?ti in ian. 1699, sub pre?edin?ia aceluia?i episcop, asupra folosirii unor locuri in biseric?. în intervalele dintre soboare, s. episcopale ?i proto-pope?ti aveau loc cu participarea jura?ilor sau asesorilor ale?i de soboare (pentru episcopate, piu? la 12 protopopi, care alc?tuiau in biserica unit? consistorial episcopalr iar pentru protopopiate, in general, 2 —o preo?i). In categoria instan?elor de judecat? ecleziastice se situeaz? ?i forurile vicariate ale bisericii unite, cu t.rganizare ?i competen??, apropiate de a s. protopope?ti, mai pu?ine ins? la num?r decit acestea, datorit? faptului, c? vicarii aveau pozi?ie superioar? protopopilor, un \icariat cuprinzind mai multe protopopiate, in dieceza greco-catolic? transilv?nean? (de Alba lulia ?i F?g?ra?) existind ia 1835 doar 11 decanate (din care 4 vicariale: F?g?ra?ul, Ha?egul, Hodna ?i ?imleul Silvaniei), in cuprinsul c?rora se aflau 72 protopopiate sau arhidiaeouatc. (Ui privire la organizarea forurilor vicariale, e de remarcat c? ele au func?ional pe teritoriile regimentelor gr?nicere?ti, cu excep?ia celui din vicaiiatul ?imleului Silvaniei. Forul din districtul gr?niceresc n?s?udean era constituit dintr-un „asesoriu”, compus din 6 asesori, un ,,ap?r?tor al c?s?toriei ?i fisc” ?i un notar, to?i preo?i, 1‘unc?ionind de regul? sub pre?edin?ia vicarului. Reprezentînd justi?ia ecleziastic?, cu caracter special, acest for era competent numai in anumite cauze ?i fa?? de anumite persoane, jurisdic?ia general?, de drept comun pe teritoriul regimentului, fiind cea militar?. Ratione persoane, forul vicarial judeca pe preo?i în cele mai multe cazuri, iar pe mireni numai in leg?tur? cu o ,,tain?” a bisericii (c?s?toria etc.). în leg?tur? cu competen?a ratione inatc-riae a acestei jurisdic?ii speciale, a existat temporar un conflict intre autorit??ile militare ?i cele ecleziastice de pe teritoriul regimentului, acestea din urm? pretinzind ca competen?a lor s? nu fie limitat? la chestiunile cu caracter pur bisericesc. Vicarul Ioan Neme? (1802 — 1834) a reu?it s? extind? competen?a jurisdic?iei biserice?ti, obli— nînd ca preo?ii din district s? fie judeca?i de instan?ele biserice?ti nu numai in problemele strict religioase ?i disciplinare, ci ?i in cauzele penale ?i familiale, r?minind. în competen?a justi?iei militare rtumai procesele preo?ilor privitoare la bunuri (posesia ?i folosin?a acestora, contractele privind bunurile etc ). V. ?i biseric?. S. de j. române?ti' laice. Pintrc s.j. compuse, exclusiv sau par?ial, din elemente autohtone, unele reprezint? un rest al vechii autonomii a organiza?iilor locale ale acestora: altele deriv? din privilegiile recunoscute în domeniul judec?toresc anumitor st?ri (clerul, militarii gr?niceri); toate dovedesc capacitatea acestor elemente de a organiza ?i desf??ura o activitate pe teren ju-risdic?ional. Acceptarea dc c?tre statul feudal ungar a unei p?r?i diîv vechile, institu?ii' autohtone de drept public ?i privat o relev? p?strarea institu?iei voeve datului transilv?nean, a unor ,,??ri” ?i „districte*’, a unora din s.j. ?i a unei p?r?i a obiceiurilor juridice ale popula?iei b??tina?e in materie de drept privat, drept penal, drept procesual etc. Atît competen?a de judecat? a instan?elor române?ti, cit ?i sfera de aplicare a dreptului con-' suetudinar romanesc au fost cu timpul restrînse. tendin?a general? fiind înlocuirea lor treptat? cu instan?ele generale ?i dreptul comun al regatului. 1 )iiitre documentele care ilustreaz? primul aspect ne referim la actele emise de regina Elisabeta la 30 sept. 1364 ?i la 26 sept. 1370- în cel dmtîi, rccunoscînd comunit??ii românilor din comitatul Bereg dreptul de a-?i alege voievodul (precum precizeaz?, au dreptul ?i românii din Maramure? ?i din alte p?r?i a/e regatului), regina consacr? ?i dreptul acestuia de a judeca toate cauzele dintre dîn?fi; in cel dc-al doilea, la suplica mai multor români din acela?i comitat, hot?r??te ca in cauzele privind posesiunile s? i judece corni?ele de Bereg. iar 425 în cauzclc mai mici voievodul românilor clin accl comitat. Din aceste dou? acle emise la un interval de eî?iva ani rezult? limpede restringerea competentei voievodului respectiv. în acela?i secol, institu?ia voievod itului M iramarejului este inlocuil? cu comitatul, prin extinderea organiz?rii co;niLile:ise a rectului; deci o înlocuire Loial? a unei vechi institu?ii adniinislrativ-judiciarc b??tina?e. Tendin?a înlocuirii normelor dreptului cutumiar local cu normele legilor regatului ?i în cauzele privind pe locuitorii b??tina?i e eviden?iata de documentul din 7 mai 1371, emis in Deva de juzii nobililor comitatului Hunedoarei, in care ace?tia relateaz? despre opunerea tuturor diezilor ?i românilor din cele 4 districte ale cet??ii Deva la aplicarea legilor regatului in cazul judec?rii unui român ?i cererea acestora ca el s? fie judecat iuxla lefjrm ()!achoriim \ cazuri similare de împotriviri ale elementelor autohtone la aplicare i legilor feudale ale regatului ne relateaz? si alte documente din acela?i sec. 14. S.j. constituite, fie numai din români, fie cu participarea românilor, in unit??ile teritorial-administrative cu popula?ie total sau majoritar româneasc?, erau compuse diutr-un pre?edinte ?i mai mul?i membri (de regul? 12). S. era prezidat fi« de voievodul sau vicevoievodul din acea regiune, fie de un dreg?tor al statului feudal (vicevoievodul Trans., corni?ele, banul, castelanul din regiunea respectiv?, ori — excep?ional — regele însu?i). .Membrii s. constau de obicei din cnezi, ?i numai excep?ional din alte categorii sociale (boieri, preo?i, ??rani); ci erau in general ale?i de c?tre popula?ie, in unele cazuri pe un an, 111 altele pe alt termen. Cercetarea principalelor s.j.r. din Trans. cunoscute documentar învedereaz? varia?iile locale in modul constituirii ?i al structurii acestora. în ?ara Ha?egului, devenit? ulterior districtul Ha?egului, afl?m documentat?, începind din sec. 14, o instan?? local? prezidat? de castelanul de Ha?eg (care putea fi concomitent ?i vicevoievodul Trans.) ?i alc?tuit? la început din 12 cnezi, 6 preo?i ?i 6 români de rind, în calitate de jura?i asesori ale?i de ob?tea cuezilor ?i a oamenilor de alt? stare din district, iar ulterior din 12 jura?i asesori ale?i numai dintre cnezi. Denumirea de jura?i (iurati) a fost determinat? de faptul c? la intrarea in func?ie ei depuneau jur?mint. Cu ?linele transform?ri, s. de j. local func?iona la Ha?eg ?i iu sec. 18. în Maramure?, voievozii locali au avut, ca si cei vecini ai Beregului, ?i atribu?ii judiciare, nu numai militare si administrative, ?i aceasta atit înainte de întemeierea comitatului, cit ?i, intr-o m?sur? mai redus?, dup? aceasta. ?i aici s-a petrecut, desigur, acela?i proces de restringere treptat? a func?iei lor judec?tore?ti, indicat pentru comitatul limitrof al Beregului de documentele men?ionate mai sus. Nici pentru Maramure?, nici pentru Bereg 1111 este precizat documentar modul organiz?rii s.j. voievodal. El ins? trebuie s? fi fost asem?n?tor celui atestat la începutul sec. 15 pentru s. local prezidat de organele comitatense, care î?i avea sediul in tirgul Sighetului ?i se compunea din 12 membri recruta?i dintre „jupanii”, ,,neme?ii” români locali, sub pre?edin?ia vice?panu-lui. Un voievod ales anual de cnezi ?i întreaga comunitate se afla ?i peste cele 10 sate ale domeniului numit Craina din p?r?ile maramure?ene; un altul pe domeniul Ilomoana din acelea?i p?r?i; func?ia judec?toreasc? a acestora e atestat? de unele documente. Cu privire la exercitarea func?iei judec?tore?ti de c?tre voievodul român de pe domeniul Cet??ii de Piatr? (Cliioar), se ?tie c? el ?inea s.j. la intervale de 2 s?pt?mîni. Documente din 1592 ?i 1594 ne informeaz? c? din amenzile edictate, voievozilor le revenea a treia parte. S. voievodal de judecat? al românilor din localit??ile districtului Beiu? — care forma o parte (provincia, perLinentia) din domeniul episcopiei catolice de Oradea, era compus din voievodul sau vicevoievodul „provinciei” Beiu? ?i 12 jura?i, cnezi ale?i de popor dintre cnezii districtului pe cite o jum?tate de an; alegerile aveau loc la 6 ian. (Boboteaza) ?i la 20 iul. (Sf. Ilie) ale fiec?rui an ?i trebuiau s? se fac? dintre cnezii potrivi?i acestei sarcini. Ale?ii depuneau jur?mînt; pe durata mandatului erau scuti?i de servicii iob?ge?ti. Instan?a era obligat? s? judece cauzele tuturor litigan?ilor din ?inutul respectiv, audiind ?i conchizind; judecata trebuia s? se efectueze in loco srdis iudiciariac; cei nemul?umi?i de judecat? aveau drept de apel la curtea cpiscopal? din Oradea (ca instan?? domenial?). încasarea pedepselor b?ne?ti, pronun?ate de instan?a voievodal? sau de cea de apel episcopal?, era de atribu?ia 426 voievodului ?i crainicului („oficial” al districtului, subordonai voievodului, dar? superior cnezilor); in cazul cind ace?tia neglijau s-o execute in timp de lf> zile de la. partea condamnat?, avea dreptul s-o încaseze castelanul (c?pitanul) Beiu?iilui de la. voievod sau crainic. O regiune in cuprinsul c?reia elementele superioare clin sinul populai iei române?ti locale (nobilii ?i cnezii) au intrat in componen?a instan?elor de judecat lic?re au func?ional acolo sub pre?edin?ia organelor stalului, fie locale (banii, vicebaniL comi?ii, castelanii), fie in unele cazuri supreme chiar regele, a fost Banalul. Aceste s.j., dup? cum ne alesl? mai multe acte, au aplicai in diverse cazuri de judecat?., în probleme de lord sau de procedur?, dreptul romanesc (antiqna el ai-, probat o tex district umn volachicalium la 1478, ins volachie ia 1500, rilus votachir la lT>0.‘i etc.). Cele.' 8 districte române?ti din Banat. (Ahnaj, Bîrzava, Cemiat. Cra?ova, lladia, I.ugoj, Meiia-dia ?i Sebe?, ulterior Caransebe?), situate pe teritoriile comilatelor Timi? ?i Caras, aveau fiecare s. propriu de j., s. principal fiind cei din Sebe?. Între aceste districte' a existat o leg?tur? administrativ? ?i judec?toreasc?. Vnincisilas i ohitium ci kenesioninr din fiecare s. a avut atribu?ii ?i în materie de jurisdic?ie contencioas? si gra?ioas?. Astfel» Ja 1428, regele Sigismund împreun? cu adunarea general? a ob?tei nobililor si cnezilor din districtul Mehadiei judec? un proces intre ni?te enezi locali; la 1439, ob?tea nobililor ?i cnezilor din districtul Sebe?, strîns? în adunare general?, d? adeverin??, prinlr-im raport adresat comi?ilor de Timi?, relativ la fidelitatea fa?? de coroan? a unui membru, care nu mai era in via?? ?i a fiului s?u, din p?tura i (»biliar?. Aceste congrega?ii puteau fi compuse nu numai din nobilii ?i cnezii unui anumit district, dar ?i clin cei din mat multe sau din toate districtele. în districtul F?g?ra?ului (men?ionat ca district hr 1428; numit, înainte de aceasta, Terra Blacorum sau Terra Blachonun, în 1222: Tcrrr? Fugaras in 1372, Terra Fugrasch in 1413), s.j. erau compuse ele asemenea cu asesor? din p?tura superioar? a popula?iei române?ti. Boierii ele aici aveau a?adar nu numai rosturi militare ?i administrative, dar ?i judec?tore?ti. l'u general, num?rul boierilor jura?i asesori era de 12, dar putea fi ?i de 6 (excep?ional 8). S.j. f?g?r??er.e au fosf. prezidate, dup? caz, de organele locale sau cehtrale ale statului. Conform Constitu?iilor ??rii F?g?ra?ului din 1657, în sec. 17 func?ionau in acest district 2 categorii de-s. locale de j.: 1. S. superior (Fogarasiensis sedrs superior), numit si s. capi l? na tulul· (sedes capilaneatus), compus din 12 asesori, un notar, 2 juzi ai nobililor si prezidat de c?pitan; acest s. judeca pricinile civile în care cel pul in una din p?r?i era boier., libertin, negustor, doroban? sau cleric, ?i pricinile penale mai grave cu drepl de apel la principele Trans.; in cazul cînd o persoan? liber? chema in judecat? penal? pe im-iobag, trebuia s? fie de fa?? la judecat? provizoriii, ,.ca s? poal? ocroti ?i ajuta pe-iobag in cauza drept??ii sale” (XX, 2). 2. S. inferioare erau in num?r de .j; a. provizorat al F?g?ra?ului (sedes provisoralis Fogarasiensis )r numit a?a fiindc? era prezidat de provizori (provisores, judec?torii de curte), numit, totodat?, ?i boieresc (boero-nalis), datorit? faptului c? era compus din 12 asesori boieri: ?i in componen?a acestui s. intra un notar: in fa?a acestui s. se judecau iobagii care ?ineau de domnul cet??ii ?i persoanele libere care aveau preten?ii fal? de supu?i: in apel, persoanele libere se adresau s. superior, iar persoanele supuse se adresau prefectului: s. provizoral judeca', pricinile succesorale dintre iobagi, silniciile, injuriile, certurile, procesele de datorii, b S. din Porumbac, ci mpus din 0 boieri jura?i ?i un notar si prezidai de un provizor,· judeca pricinile intre iobagi ?i boieri, cu drept de apel la prefect, cu excep?ia infrac?iunilor care se judecau de s. superior din F?g?ra?, r. S. din Ccmana. compus ?i ei' din 0 boieri jura?i si un notai*, prezida?i de un provizor, de ia care boierii care sc.· judecaser? cu iobagii puteau face apel 1a prefect ?i de acolo ia s. c?pil?natului. d. S- tirgului (or??elului, oppidi) F?g?ra?, care judeca numai cauzele dintre or??eni, c. 5- din ?ercaia, numii ?i Curtea din ?ercaia. Dintre acesle 5 s. inferioare din cele 4 localit??i mai importante din districtul F?g?rasului, cel mai însemnai a fost cel provizoral (boieresc) din F?g?ra?. Date privitoare Ia numirea, respectiv alegerea membrilor s-i-f?g?r?.?enc, la durata mandatului lor, la zilele de judecal?, la apelurile împotriva jude- 427 c?tilor sc?unale, la miclc pedepse corporale ?i b?ne?ti, la diverse taxe judec?tore?ti, la desfiin?area unora din s.j.. se iutiInesc in diferite conscrip?ii urbariale ale localit??ilor F?g?ra?ului. Tot in aceslea afl?m ?i date asupra organiz?rii (constind din jude ?i 5 jura?i) .?i a competen?ei (pricinile mici, pin? la 1—3 florini, dup? localit??i) instan?elor numite iudicium pcdancum, precum ?i a c?ilor de atac împotriva hot?ririlor lor. I)e asemenea, g?sim in acelea?i surse date cu privire la inexisten?a 111 F?g?ra? a s. dominate sau tri-duale ?i la introducerea lor abuziv?, pe alocuri, in sec. 18. La dec?derea s.j. din F?g?ra?, 111 special ale celor mai importante (al c?pit?niei ?i al boierilor), a contribuit ?i întemeierea regimentului 1 de grani??, care a determinai organizarea altor categorii de instan?e. în regiunea Sibiului, la S?li?te, este men?ionat, in protocoalele comunei p?strate 111 arhivele Sibiului începind din sec. 10, 1111 s.j. a c?nii competen?? se întindea peste 0 sate in frunte cu S?li?tea, al" c?rei jude, ales anual la Cr?ciun, era cel m ii de seam? dintre juzii acelor sale; in afar? de juzi, c.i ajutoare ale lor, sini men?iona?i pirgarii. Cele 6 sate constituiau 1111 s. românesc, 111 cadrul s. s?sesc. Magistratul sibian impune ca organe proprii in organizarea s. s?li?tean 2 juzi ale?i din sinul sfatului sibian, privind la 15Sf> pe juzii români locali de competen?a lu?rii jur?mintelor, pe care o atribuie exclusiv juzilor desemna?i de la Sibiu, reducind astfel competen?a elementelor autohtone in administrarea justi?iei. U11 fenomen identic se constat? pentru satul R??inari, din aceea?i regiune; acest sat poseda un s.j., compus din jude ?i jura?i, care a de?inui, la început o competen?? larg?, redus? treptat iu sec. 17 ?i 18, de acela?i ora?, pin? la valoarea de un florin. Spre compara?ie, se poale men?iona c? 1111 alt s.j.r.. cel din satul Ungureni din fostul jude? Sjlnoc-D )bic 1. ave/i la 17:î;J competen?? pin? la 3 florini. Un s.j. s?tesc este documentat ?i pentru localitatea Feleac de ling? Cluj, c?ruia sfatul ora?ului Cluj îi confirm? la 1559 dreptul de judecat?; aceast? instan?? avea in frunte pe cnezul satului, c?ruia i se impun anumite condi?ii de celeritate in distribuirea justi?iei. O alt? categorie de instan?e in componen?a c?rora au intrat, iu regimentele de grani?? române?ti, elemente autohtone din cadrul gr?nicerimii {ofi?eri, subofi?eri), au fost forurile dc judecat? gr?nicere?ti, dintre care pe primul plan -se aflau tribunalele regimentare. S. de j. ale na?ilor. în unit??ile tcritorial-administrative s?se?ti au existai in perioada feudalismului, ca instan?e de drept comun similare celor din comitatele regale: instan?ele sc?unale, constind în fiecare s. din judele regal (index regis, iudex regali s, sau index regius), judele sc?unal (iudex sedis, numit ?i jude p?mîntean, index terrestris, iar în limba german? Stuhlrichter) ?i jura?ii asesori; de la instan?ele sc?unale se putea apela la instan?a superioar?, de asemenea proprie popula?iei s?se?ti, intitulat? sedria septem indicam, alc?tuit? din judec?torii s.s. ?i din seniores, prezidat? de corni?ele Sibiului, care era ?i iudex regius Cibiniensis; acesta prezida ?i adun?rile generale ale na?iunii s?se?ti, care aveau ?i ele atribu?ii judec?tore?ti, fiind forul suprem al comunit??ii s?se?ti, de la care se putea apela numai la rege (nu la voievodul Trans.). Instan?e inferioare la sa?i mai erau instan?ele or??ene?ti, constind din jude ?i jura?i, care judecau In pricinile or??enilor, ?i cele s?te?ti, compuse din juzii satelor (Richter, Hannen, Gr?fen), care judecau in pricinile mici dintre s?teni. Organizarea judec?toreasc? proprie a sa?ilor s-a p?strat ?i în perioada destr?m?rii feudalismului, sub domina?ia Imperiului liabsburgic, cind prima instan?? general? au format-o judec?toriile s. ?i districtelor, a 2-a, consiliile sc?unale, iar a 3-a, instan?a superioar? de apel, Universitatea s?seasc?. Organizarea aparte proprie a sa?ilor, inclusiv cea judec?toreasc?, a avut ca temelie privilegiul autoconducerii acordat prin actul regal de colonizare, -care le asigura o cvasiautonomie in cadrul Trans., stabilind pentru popula?ia lor ca unitate, ca Universilas — fixat? pe un teritoriu concedat de regalitate, constituind o ,,provincie” proprie —, raporturi directe de subordonare fa?? de rege (care In cursul timpului a intervenit prin imixtiuni, aducind diverse modific?ri organiz?rii sa?ilor). "S. de j. ale secuilor. Teritoriul concedat secuilor s-a bucurat, ca ?i al sa?ilor, de o cirmuirc autonom?: nici aici nu s-a extins organiza?ia comitatens?; organizarea s. secuie?ti prezint? paralelisme cu cea a s. s?se?ti, neputlndu-se stabili cu certitudine 428 influen?e dinlr-o anumit? direc?ie, similitudinile datorindii-se probabil stabilirii in ebuli?ii asem?n?toare peste un fond autohton cotmin. Unit??ile teritoriale in care s-a ai vizat teritoriul acordat lor erau organiza?ii administrativc-judec?tore?ti; dator iâ func?iei lor judiciare, numele de scaun (szek, sedes), ce li s-a dat, a reprezentat u extindere de la d-numire.i s.jj. (sedes iudiciaris) asupra teritoriului supus juris-didllui, fenomen identic c.11 cel petrecut la sa?i, in unele teritorii române?ti ?i la cum:?i-ii a?eza?i în comitatul Genad. S.j. secuie?ti erau alc?tuite din cei 2 dreg?tori ak'M ; s. administrative respective: c?pitanulj (capitaneus maior exercifus, hadnugy) ?i (numit jude p?mintean, index terrestris, sau jude al scaunului, index sedis, <>), asista?i ini?ial de ob?tea s., iar din sec. 15 de 12 jura?ij asesori?, de asemene.· ale?i. In sec. 15 începe s? fie numit in fiecare s. (de c?tre corni?ele | secuilor, mur:>· îa rindul lui de rege) un jude regal (iude.r regis), care, iu calitate de reprezentau' comitelui ?i al regelui, controla administra?ia ?i justi?ia scâunal?. în perioada principalului, ?i judele reg.il (fokirdlybyrâ) era ales, trebuind insa s? ob?in? confirmarea principelui. Forul de apel împotriva sentin?elor judec?toriilor sc?unale era adunarea obsl< ? ?>v? (congrega?ia) secuilor. Ultima instan?? de apel era, in vremea voievodatului, c.:?/<'« regal?, iar in vremea principatului, Tabla principelui, in perioada domina?iei 'iabsburgice s-au organizat ?i in s. secuie?ti tablele continui (labulae coniinuae), ape li;· iacindu-se la Tabla regeasc? din Tîrgu Mure? ?i in ultimi instan?? (dar numai În o /urile cele mai importante) la împ?rat. v.?. sc?tma?i (ingilcs). Locuitorii din regiunea dinspre Olt ?i Dun?re a Olteniei ocupat? de austrieci, care asigurau paza hotarului. Afla?i sub conducerea vame?ilor, erau scuti!; de jum?tate din contribu?ie pentru serviciile prestate. La începutul sec. 19, I. Gh:oa afirm? c? s. însemna ?i comisionar al unui turc in sudul Olteniei. N.S. sceptru (schiptru). însemn al puterii domne?ti, amintit adeseori In cronici ?i docu -mente (sec. 15 — 17). La 1457, ?tefan cel Mare ,,a luat schiptrul Moldovei“; in lupta de la 1471. ?tefan cel Mare a capturat ?i ,.schiptrul cel mare” al lui Radu cel Frumos; dup? moartea lui ?telan cel Mare, „a luat schiptrul Moldovei” fiul s?u, Hogdan; Intr-un document din 1618, Gavril Movil? se adreseaz? urma?ilor s?i: .,pe cine va alege Dumnezeu sâ fie domn cu schiptru, s? ?in? ?ara Româneasc?’' etc. V. si domn. N.S. selieeau; scheau. V. birsan. schel?. A indicat, la început, porturile ?i pie?ele comerciale din Levant unde negu??torii europeni — îndeosebi italieni — i?i stabileau factoriile, pl?teau vama ?i-?i organizau afacerile, sub protec?ia consulilor proprii, ca locuitori ,,liberi” („francs”). Vechimea s. in ??rile române este legat? de practica taxelor vamale ?i de existen?a comer?ului interna?ional, în special cu s. italiene de pe litoralul M?rii Negre. Pe vremea lui Alexandru cel Bun, este men?ionat un ,,vame? marc ce ?ine sc?lile ??rii pentru v?m?-?ie\ ini?ial la români, s. a însemnat port — cu birou vamal — pe ??rmul M?rii Negre sau pe Dun?re; prin extensiune, s-au numit s. ?i punctele vamale de pe grani?? (s. Cîineni, s. Gtmpinei, s. V?leni etc.). Termenul ?i-a pierdut semnifica?ia de mai sus odat? cu modernizarea regimului vamal; se men?ine totu?i in vorbire, dar cu alte sensuri. V. consul; sehiler. A.C. sehiler. Veche denumire a vame?ului?; controla traiicul de m?rfuri ?i persoane ?i in ca sa taxele vamale la schelelef de la Dun?re sau din trec?torile Garpa?ilor. Avea tn subordine un num?r de pl?ie?i? sau martalogif, asupra c?rora exercita o întins? jurisdic?ie profesional?; de asemenea avea sub control satele pl?ie?e?ti din zona schelei, 429 cu dreptul <[c n judeca, singur sau împreun? cu pire?labul, mumiile infrac?iuni locale ?i de a administra singur importantul sector al pripasurilor. Termenul de s. s-a i.ien-tiric.it cu genericul vame? (încasator de taxe), astfel c? sint men?iona?i s. si la posturile din interiorul ??rii (la ocne, pentru încasarca taxelor pe sare). AC- sclintii». Este un contract („tocmeala de schimb?tur?”) prin care p?r?ii·.· isi dau reciproc un lucru pentru altul; de larg? aplicare in societ??ile primitive, sau c'.iiar în alte organiz?ri sociale, în epoci de criz? cconcmie?. S. (trocul) poate fi consi,;..*\it; str?mo?ul vînz?rii. Lipsa de numerar, caracteristic? periordei medievale, f?cea -·..'; i'ic-î folosit chiar de domnie; ?tefan Tc.m?a comand? bislri?enilor tiv: m?ji de cosi?ii. m-municîndu-le c? le trimite „sau vite sau bani”. Pu?in timp înainte, AL L?pu?-c. rut le propusese ca pentru ni?te untdelemn ?.a. furnizate de ace?tia plata s? se iac;· «jiu vinul trimis de domn. Ca ?i vînzarea, s. este un contract consensual, sinalagi; — : ic, comutativ ?i translativ de proprietate. Dar, spre deosebire de vinzare, pre?ul in este înlocuit printr-un lucru în natur?: sat pentm sat: mo?ie pentru mo?ie, p‘.\;ini cas? în ora?, pentru stupi, pentru pr?v?lie; cas? de locuit pentru pr?v?lie; 2 cai Le!c-gari pentru un >c?l?? de ?ii'rni; 5 vecini cu jirebii pentru 0 vecini cu jirebii sai: capete de rumini contra ?i gr ni ele. Pravilele sec. 17, din texte luate din legea au'-ur? bizantir?, reglementeaz? s. cie j~?mînturi între plugarii din ob?te, in situa?ii care oaiin-desc o avansat? de za graure a dcv?lm??ieif de sat. Dac? valoarea bunurilor m: este egal?, echivalentul pi este?ilor se restabile?te prin plata unei diferen?e in bani (s:-.'!u), ipotec? prev?zut? in C.R.L ?i 1.1..; se schimb? o ocir.? pentru un s?la? ele ?ig?ri si o sult? de 780 lei: o ocii ? per.îru alt? ocir?, ?i pentru c? una dintre ele ,.au fost mai bunisoar?”, cel care a primit-o a mai dat în plus 5 co?i de postav sub?ire si 7i> iei. Fiind o vinzare cu pre?ul h î r.ti r?, s. a fost supus ca ?i aceasta controlului o! "•Iii]' ?i al famiîiei?, dar r?scump?rarea de protimisis? nu a iest admis? decit in mod excep?ional, cind era cu sult?. Sob.Ir. nu distinge intre s. simplu ?i cel cu sull?. dn.i:ml urmînd sa aprecieze in ce caz el avea caracterul unei vinz?ri. Donici (XVII, 2) prevede c? dindu-se „bani ?i lucru”, dac? „cea mai mare parte a pre?ului va fi în lucrul ce s? d?, atuncea iaste schimb, fiindc? banii s? socotesc ca o ad?ogire la îmbun?t??irea lucrului ce s? d? în schimb”. C. Cal. l?mure?te diferen?a dintre, s. ?i vinzare. în cazul cind s-a dat sult?, în termenii urm?tori: „Dac? cump?r?torul unui lucru au dat peiît *u dînsu nu numai bani, ci împreun? ?i alt lucru, atuncea de vor covir?i bunii obicinuitul pre? al lucrului dat cu bani, sau de vor fi deopotriv? cu pre?ul, atuncea se socote?te tocmala aceasta cump?rare, iar dac? obicinuitul pre? al lucrului va covir?i suma banilor, atuncea se socote?te schimb” (§ 1416). Sob. l\r. ?i 1.. Car. (III, '·>. 5> cer autorizarea st?pinirii pentru s. de mo?ii între m?n?stiri, iar C. Cal. (§ 1 402) precizeaz?: înt?rirea mitropolitului ?i a divanului. In ceea ce prive?te „schimb?rile cele curate a lucrurilor nemi?c?toare”, p?r?se?te regimul de control al Sob. hr. ?i admite c? ele „au t?rie ?i f?r? a se face în?tiin?are divanului” (§ 1 400). Atît Sob. hr., cil ?i C. Cal. (§1 401) sprijin? ac?iunea de dezagregare a ob?tilor precizîrd c? s. de p?r?i ruze-?e?ti între r?ze?i nu se pot face decît dup? ce s-au hot?rnicit aceste p?r?i. Acela?i lucru se urm?rea ?i prin înl?turarea protimisisului în caz de schimb, principiu consacra1, df legea ??rii înc? din secolele precedente, cu unele inconsecven?e. Prar. cotul, nu se ocup? decît de s. de ?igani (v. ?i Sob. hr. în Mold.) care prezenta o mare importan?? practic? ?i era minu?ios reglementat în interesul st?pînilor de robi. S. este amplu regierieriat pe linia dreptului romano-bizantin ?i deci a pravilelor de la începutul sec. 19. de proiectele de cod redactate de 3\I. Fotino (1765, 1766 ?i 1777) ?i de diferitele sinopsc manuscrise care circulau în a doua jum?tate sec. a 18. Contractul de s. (permuta:io, concambiumy corcambialis permutatio) a fost supus in dreptul feudal transilvane;·;! unor reglement?ri asem?n?toare cu cel de vînzare-cump?rare, avind unele hi furi co-Uiune cu aceasta, pe ling? diferen?ierile inevitabile, datorite diversit??ii obiectelor lor. Atît textele normative care reglementeaz? s., cît ?i actele care ne atest? cazuri de s. 430 sc îvfor? in special la s. de imobile, mii ales de m:>?ii (unele acte se refer? ?i la s. de io'.Mgi). Werboczy, definind s. de bunuri ?i mo?ii, il caracterizeaz? ca o trecere legala '.;e la un contractant la altul a lucrurilor, operat? din diferite motive ?i interese. Dac? un posesor consider? c? un s. ii este util ?i profitabil, e liber s?-l fac?r f?r? ca iiii. / Vele ?i fra?ii s?i s? sc poat? opune, dreptul de mo?te.aire al acestora trecind ins? asii|K ! luciului primii in s. S. frauduloase ?i simulate pot fi ins? atacate de c?tre a cos:?i ca urinare revocate de instan?e, cu excep?ia cazului cind nu reclamaser?, iar il primit in schimb a fost folosit ?i fructele percepute d *. ei. Trip. (1,74), relc- vind : iveven?a inser?rii in contractele de s. a clauzei rasp anderii pentru evic?iune, prec:/'i c? in caz de nereu?it? a men?inerii 111 st?pinire a celeilalte p?r?i, eoschiinb?toru 1 e s? înapoieze celui evins mo?ia primit? in s. de la acesta, iar in cazul cind nce.'«· ? fusese intre lim) înstr?inat?, obliga?ia de a-i di iu Io: o alt? mo?ie, dc suprafa??. odnicie ?i v.ilo.ire egil?. S.M.S. (III, 6, § 18) prev?J d.v asemeaei neaplicarea dre«>: u.:i de preraitiiine in cazul cind s. a 2 bunuri similare s-a efectuat f?r? în?el?-" cilii;;' siu viclenie. Potrivit patentei imperiale intitulate Certa puncta (I7n9), s. de locuri ‘;;;curi de c.is?. ogxire ?i fina?uri) era permis ?i între iob i-.fi (III, .*)). în unele eoni·a·.·Le de s. p?strate se g?sesc ?i stipula?ii speciale: ap?rarea uaei p?r?i de c?tre ccalaK? in caz de evic?iune; sanc?ionarea p?r?ii care ar revoji unilateral s. operat; obligi la unei p?r?i carc nu predase înc? bunul de schimb U (in spe?? ni?te iobagi) de a-1 preda piu? la o dat? anumit?; alegerea de c?tre unii din caalractan?i a bunului V i spe?? un iobag) pe care dore?te s?-l primeasc? in s. V.G. - O.S. - V.?. schimbul banilor. Reprezenta în ?. Rom. ?i Mold. (sec. 17 — începutul sec. 19) rctiM.^’rca anumitor monede? d: pe pia??, opera?ie care se efectul iu s. uaui agiu, re?im»;. dc domnie. Categoriile de or??eni obligate la s.b. erau cu dea»eljirc negustorii, preot/, m?n?stirile, boierii, posesorii obi?nui?i de bani lichizi. îutr-o scutire de d?ri din HM*2, documentul men?iona: ,,?i de schimbul banilor”; intr-alt* se preciza: ,,?i de împj fîimt ?i de schimb”. S.l>. apare rar în scutirile de d?ri acordate unor sate <20 apr. 1636, T. Rom). Domnia realiza beneficii importante prin obliga?ia de ,,schimb” pe care o impunea locuitorilor, ?i anume de a primi de la domnie o moned? in locul alteia dc valoare mai mare. V. lucrum camerae. X S. - A.C. schit. V. meloli. scoaterea ochilor. V. mutilare. scrisoare. V. carte; înscris; pa?aport; sol. scutelnie. Sensul general al termenului este „scutit de bir”, deci echivaleaz? cu iminti’alea, cu deosebirea c? imunitatea era acordat? claselor st?pinitoare, in vreme ce scutclnicia privea pc oamenii dependen?i. Justificarea imunit??ii fiscale putea fi: 1. prestarea unor servicii de interes public (in domeniul militar, al str?jii ?i vamei la hotare, in mine etc.); 2. încurajarea imigr?rii, in care caz scutirea de bir era temporar? (cazul Întemeierii de slobozii]); 3. favorizarea claselor superioare, prin punerea la dispozi?ia lor a unor s. (sau poslu?nicit, mai ales pentru m?n?stiri), scuti?i de sarcini c?tre domnie ?i integra?i, cu toate obliga?iile transferate de la domnie la boieri, în sfera juridico-economic? a unui domeniu feudal. Scutelnicia propriu-zis? este legiferat? în cadrul reformelor sociale ?i fiscale ini?iate de Constantin Mavrocordat (1739 — 1747) în ambele principate. La protestul boierimii fa?? de desfiin?area serbiei (ruminiei ?i veciniei), Mavrocordat, dup? ce a precizat obliga?iile fiscale fa?? de domnie, a acordat boierilor, sub form? de compensa?ie economic?, indispensabil? pentru cultivarea ?i administra?ia domeniilor lor — dar, de fapt, ?i pentru a le ci?tiga bun?voin?a ?i a evita trimiterea de arzuri ostile la Poart? — un num?r de s?teni scuti?i de d?ri c?tre domnie ?i pu?i astfel la dispozi?ia boierilor. S?teanul s. este un postu?nic al boierului; in schimb 431 hui imunit??ii sale fiscale, el este obligat s? presteze anumite munci sau s? pl?teasc? boierilor cîte 2 taleri pe an. Num?rul s., dup? relatarea lui Ion Xeculce, varia dup? importan?a func?iei boierilor, nu dup? întinderea domeniilor lor, ceea ce implic? ideea de supliment de retribu?ie a slujbelor publice, in func?ie de importan?a lor în ochii domnului. Astfel, boierii mari au primit cite 50 — 60 s., boierii mai mici ?i mazilii cite 15 — 20, iar boierii de pe ultima treapt? cite 4 — 15. Jupinesele v?duve ?i s?race au beneficiat ?i ele de un num?r de s.. calcula? la jum?tate din num?rul cuvenit rangului so?ilor lor. Popula?ia Mold. mai ales era citit de sc?zut? îneît Neculce afirm? c?, dup? reforma lui Mavrocordat, „?ara era giuinfitate scutelnic?”, ?inînd scama, evident, ?i de imunitatea fiscal? a claselor superioare, de s. militari ?i de poslu?nici. Folosind presiunea exercitat? prin func?iile lor administrative ?i beneficiind de rapida schimbare a domnilor fanario?i in a doua jum?tate a sec. 18, ca ?i de noile raporturi dintre domni ?i boieri, ace?tia au ajuns s?-?i sporeasc? samavolnic num?rul s. personali, recrutîndu-i chiar dintre ??ranii frunta?i, impu?i mai mult la fisc, ceea ce a fost de altfel interzis prin diverse porunci domne?ti, f?r? mari rezultate. Pentru reglementarea situa?iei s-a admis ca boierii s? primeasc? de Ia vistierie 0 sum? forfetar? pentru scutelnicii lor, care urmau s? fie impu?i. în 1796, dup? o situa?ie fiscal? din Mold., vistieria, care avea venituri anuale de 1 15 ) 656 lei, pl?tea boierilor, în contul s., 226 760 lei, adic? 1/5 din buget. La 1805, din încas?rile de 1 869 517 lei se sc?deau pentru s. 288 618 lei. J. A. Yaillant, cxagerir.d, evident, apreciaz? num?rul s. din ?. Rom. la 58 000 (probabil fiind vorba de toii membrii familiei s.) ?i consider? institu?ia scutelniciei ca fiind ,,le moyen le plus infame dont gouvernement se soit jamais servi pour recompenser ou pour corrompre". Asemenea aprecieri g?sim ?i la Rauer, care consider? scutelnicia ca implicind un transfer de capi-ta?ie de la fisc la boieri, dup? modelul practicat in Rusia. Mecanismul juridieo-eco-nomic al scutelniciei era de fapt suficient de echivoc, intrucit st?pînii de p?mint ?i ??ranii erau l?sa?i s? încheie conven?ii personale (tocmeli), dar in limitele obliga?iilor fiscale de care ??ranii fuseser? scuti?i, astfel îneît nu se poate vorbi de o libertate de contracîare, cele dou? p?r?i nefiir.d pe pozi?ii egale. D. Fotino, în tabelul s?u statistic pentru ?. Rom., consemneaz?, în 1817, 16 487 familii de poslu?nici ?i 15 720 de s., majoritatea acestora din urm? în jude?ele de munte (de plai), ?i anume 9 321 familii. La 1819 existau 19 000 s. în Mold., recens?mintul ordonat de generalul Pahlen in 1829 consemneaz? 28 009 s. ?i 12 583 bresla?i. S. obliga?i s? munceasc? pentru boieri aveau uu regim de munc? mult mai greu decît acela al fo?tilor rumini sau vecini, num?rul de zile munc? obligatorii fiind de 65 — 96 in Mold. ?i de 90 — 120 în T. Rom., sporirea zilelor fiind paralel? cu restringerea cvasimonopolului otoman ?i cu posibilitatea progresiv? a valorific?rii rezervei? domeniale. Ca ?i poslu?nicii, s. au fost desfiin?a?i prin Rcg. org.. prev?zin-du -se desp?gubiri forfetare înscrise în bugetele celor dou? principate, lot s. s-a numit ?i o categorie de slujitori din ?. Rom., men?ionat? la 11 nov. 1678, cind se in?ir?: ,,fie scutelnic, d?r?ban?, c?l?ra?, m?car? ce slujitoriu va fi”. In vremea domniei Iui Serbau Cantacuzino, s. erau slujitori care se bucurau de unele scutiri fiscale, fiind grupa?i cite 4 — 8 la o cruce f · La 1702 existau 14 steaguri de s. c?l?ri ?i 6 steaguri de s. pede?tri cu un efectiv mai mare decît al c?l?ra?ilor ?i doroban?ilor lua?i împreun?. La 1764 existau 608 s. grupa?i în 12 steaguri, iar la 1813 sînt aminti?i s. „sp?t?re?ti” D.L. - X.S. secui. V. comitete secuilor. seimen. Mercenari de origine sud-dun?rean? (sirbi), afla?i în armata ??rilor romane (sec. 17 — 18). în ?. Rom., corpul s. a fost înfiin?at de Matei Basarab la 1636 dup? modelul trupei de pedestra?i organizat? de sultanul Murad IV. Cronicarul (I. Kraus are cuvinte de laud? despre aceast? oaste de pedestra?i, înzestrat? cu arme de foc, ,.viieaz?;. destoinic? ?i mobil?”. S. ?i doroban?ii au adus o contribu?ie de scam? Ia victoriile lui. Matei Basarab, motiv pentru care, dup? b?t?lia de la Finta, sus?inind c? ,,ei au b?tut 432 r?zboiul cazacilor”, ccreau s? ]i se dea cîtc trei lefuri drept r?splat?. I)e frica dezordinilor provocate de s., Matei Basarab vroia s?-i desfiin?eze, gînd pc care nu a apucat s?-l înf?ptuiasc?. Motivind c? ?ara este in pace cu vecinii s?i ?i c? s. „nu iaste ??rii nici de un folos”, Constantin Serbau a încercat s? desfiin?eze corpul s., dar doroban?ii s-au solidarizat cu ace?tia ?i au pornit împreun? marea r?scoal? din 1655. Dup? infringerea acesteia, cind ..foarte mul?i din doroban?i ?i din seimeni au c?zut jos”, efectivclc s. hji sc?zut mult: la 1655 — 1656, C. ?erban dispunea de 6 steaguri de s., alc?tuite din 400 de oameni. La 1702, C. Brincoveanu avea tot 6 steaguri, alc?tuite din citeva sute de s. în 1739, s., împ?r?i?i în dou? categorii: s. vechi ?i s. holtei, alc?tuiau 9 steaguri,, cu 9 c?pitani, 27 de zapcii ?i 469 de osta?i. în aceast? vreme, principala atribu?ie a s. era paza cur?ii domne?ti ?i a închisorii. La 1820, s. din Bucure?ti, condu?i de un polcovnic., purtau „capoade” ro?ii. în Mold.. s. sint aminti?i prima oar? de Miron Cost in in leg?tur? cu r?scoala boierilor din 1633 contra lui Alexandru llia?, care a plecat din ?ar? înso?it de ,.s?imeni cu sine?cle gata”. în prima jum?tate a sec. lŁ, existau 3 categorii de s.:. de curte — avind in sarcin? pa/a cur?ii domne?ti, — hatm?nesti ?i age?ti, care îndeplineau diverse îns?rcin?ri, printre care asigurarea pazei in ora?ul capital?. La 1736, Gr. II Ghica avea 4 steaguri de s. de curte; tot el le-a schimbat ?i portul, , ,o sam? tot cu haine verzi,, al?ii ro?ii, iar in capul lor chiv?re negre”. Ceata s. a continuat s? existe ?i dup? reformele lui C. Mavrocordat. care a redus mult num?rul slujitorilor. La 1776, ei constituiau cel mai important corp de slujitori ai domniei: 14 steaguri, cu un efectiv total de 658 de oameni. Men?ion?m c?, în a doua jum?tate a sec. 17, existau s. ?i în Trans., mai pu?ini; îns? decit in T. Rom. si Mold. N.S. seli?te; var. sili?te. în documente apare cind ca locul unde a fost undeva un satj ?i, din diferite motive, s-a risipit (caz frecvent in toate ??rile medievale), cind ca un loc vindut sau d?ruit în vederea întemeierii unui sat, in cadrul politicii domne?ti dc a valorifica solul pe cale demo-economic?. Este de subliniat faptul c? în toate ?inuturile române?ti a prevalat termenul de origine latin? ?i militar? (f)saty iar nu termenii slavi ca grad, gorod, solo. în Trans., s. denume?te de obicei un sat întins. Miron Costin folose?te termenul in sensul de sat risipit, p?r?sit de localnici, care vor fi fugit de urgia n?v?litorilor. S. domne?ti, mai ales cele din ocoalele tirgurilor, erau folosite in sec. 17, în Mold., pentru a se a?eza pe ele c?l?ra?i, în calitate de coloni militari scuti?i dc d?ri. D.L. semin?ie: var. sementie, s?min?iie, s?minlenic, s?min??nie. Rudenie, neam în Mold·: ,,?i, ?igani, anume Lehr, cu toat? s?min?ânia lui”. Prav. Lucaci (165 — 166) prevede c? „semen?ia [.. .] s? împarte in trei p?r?i: în ccaea ce merge mai în sus ?i in ceaea ce merge mai in gios ?i în ceaea semen?ie ce mearge pre mijloc”, ar?tind, înal?i termeni., c? rudenia este in linie direct? (ascendent? ?i descendent?) ?i in linie colateral?. O.S. semne de hotar. Erau puse la hot?rnicii pentru determinarea hotarului. S.h-vechi erau c?utate cu ocazia unor noi hot?rnicii cu ajutorul oamenilor b?trini, liotar-nicul umblind din semn in semn. Caimacamul Craiovei porunce?te hotarnicilor cu ocazia unei noi hot?rnicii: ,,s? citi?i ocolnica Craiovi?ii ?i pe unde va scrie in ocolnic? ?i vor ?ti ?i b?trinii craioviccni ?i podb?niceni semnele cele vechi, s? le descoperi? d-str? ?i s? le înnoit [...]**. S.h. erau de 2 feluri: naturale (cursuri de ap?, culmi de deal ctc.).. aproape exclusive in hotarnicele cele mai vechi, ?i artificiale, puse de mina omului-*22 febr. 1446, A. Acestea din urm? erau: înfierarea copacilor de la hotar cu fierul ro?u, in ?. Rom., sau bourul (boor, buor, buore), in Mold- (purtind acest nume dup? stema ??rii, ceea ce arat? caracterul public al hotarelor dintre sate), sau crucea. împietrirea, stilpul, c?rbunii ?i cenu?a sub pietre, groapa, movilita. Piatra de hotar nu trebuia- 30—c. 12 433 •s? aib? 4 muchii egale, ci s? fie cil o fal? mai lat? (pravul), care indica direc?ia in care urma s? mearg? hotarnicul spre a g?si piatra urm?toare. In ora?, de cele mai multe ori, nu era necesar s? se pun? s.li., distan?ele m?surate fiind mici. L. Car. (II. 3, 2, 6, 7) arat? importan?a pe care o au ,,semnile ce sînt puse drept hotar?"; iar C. Ca! (§ 1 140), tratind despre ,.înnoirea hotarelor’", se ocup? ?i el de aceste semne: „aflarea celor vechi semne de liotar?’’ este unul dintre „cele mai[...] puternice mijloace de agiutor spre îndreptarea hotarelor’’ ($ 1 MO. 1 113 1 116). Mutarea s.li. era pedepsit? cil amend? sau gloab?. în Oltenia, la 1731, se prevedea ca „cine va strica ?i va t?ia holar?le ?i va muta hotar?lc, adec? pietrile, [ . . .) pe unii ca aceia s? s? prade cu 71 de boi, dupe cum iaste obiceiul ??rii". V. semne juridice. O.S. senine juridice. S.j. populare, a c?ror origine se urc? piu? la comuna primitiv?, au durat tot timpul orinduirii feudale ?i s-au men?inut chiar mai tirziu. S.j. populare au existat în ??rile române atit la români, cit ?i la popula?iile conlocuitoare. De altfel, ele au constituit un fenomen popular înregistrat nu numai in toat? regiunea carpato-balcanic?, ci ?i in toat? lumea. Create de ingeniozitatea poporului, ele au r?spuns unor nevoi practice ale vie?ii economice ?i au fost consacrate de obiceiul p?mîntuhii. S.j. populare, dup? leg?tura de apartenen??, se impari in: a. ob?te?ti (apar?in ob?tei s?te?ti); b. familiale (pe spi?e de neam); c. individuale; d. me?te?ug?re?ti sau profesionale (cînd relev? anumite profesiuni sau apar?in anumitor bresle); e. in sfir?il, mai existau ?i s.j. care ar?tau anumite st?ri juridice sau sociale (infamie, robie) sau constituiau mijlocul de individualizare a unor produse de valoare artistic?. S.j. ob?te?ti au fost r?spindite în ??rile române pin? la destr?marea feudalismului. S.j. familiale au fost folosite mai ales în epoca feudalismului dezvoltat. Toate se aplicau pe lucrurile ?i vie?uitoarele care puteau deveni obiect de litigiu. S.j. profesionale aveau: cresc?torii de animale, inclusiv p?storii, cu care ace?tia „înfierau*’ sau respectiv „crestau’’ animalele apar?inînd, in perioada feudalismului, unei ob?ti sau unui domeniu seniorial; st?pinii de mo?ii sau ob?tile aveau semne de hotar; pluta?ii ’aveau semnele lor cu care marcau lemnele plutite de ei; minerii, de asemenea, î?i însemnau cu emblema lor produsele extrase prin munca lor; olarii, cismarii, cojocarii, fierarii, dulgherii etc. aveau, fiecare, semnele lor. Cu semnele infamiei erau înfiera?i condamna?ii (pe ?old, pe um?r, pe frunte, dup? gradul vinov??iei), precum ?i ?iganii robi sau cei atin?i de lepr? etc. în Trans. ?i Banat, un s.j. folosit de popula?ia german? era cel destinat a marca proprietatea locuin?ei (Ilausmarke). El consta din o plac? de lemn (Kabel sau Kavel) pe care se trasa ini?iala sau mai multe litere din numele proprietarului casei. între •cele mai frecvente s.j., atit la români, cit ?i la celelalte popoare din spa?iul carpalo-balcanic, au fost semnele de r?boj]. Grafia s.j. populare a fost foarte variat?*, prin repetarea sau combinarea elementelor simple, prin imitarea ideografic? a elementelor din natur?, sau prin imitarea unor semne alfabetice. S.j. populare au jucat un rol însemnat în trecut. Ele au avut chiar o valoare legal? pin? la Reg. org., iar în unele regiuni de munte au r?mas în uz si tolerate de autorit??i chiar dup? introducerea legisla?iei moderne. P.S. sened. V. înscris. serdar. în ??rile române cuvîntul s. a fost folosit întii cu sensul generic de comandant de oaste ?i numai de la mijlocul sec. 17 cu sensul de mare dreg?tor. Dar ?i dup? aceasta, a fost uneori utilizat cu sensul de comandant. în 1742, domnul Mold. numea la Gala?i un s. turc, sau cerea pîrc?labului s?-i recomande un turc ca s., evident pentru a comanda pe neferii ?i arn?u?ii de acolo. Iii ?. Rom. *27 iul. 1646. S. avea atribu?ii militare: era subaltern al marelui sp?tar. Lipsesc ?tiri privitoare la atribu?iile civile ale s.; de vreme ce figura printre sfetnicii domnului ?i avea 434 r?ni' de inarc dreg?tor, el trebuie s? fi avui ?i atribu?ii politice, administrative, judec?tore?ti. li ist. rcl. il men?ioneaz? ea ultimul dintre cei 14 sfetnici domne?ti (1(578 — 16S8). X. de Porta îl arat? ca al 11-lea dintre cei 12 sfetnici (1718—1739). S. sc recrutau, de obicei, dintre m. c?pitani sau c?pitani. în Mold. dreg?toria de s. a fost creat? de Ynsile Lupu ca s? apere marginea de r?s?rit a larii împotriva t?tarilor din Bugcac ?i din Crimeea. S. avea sub comanda sa direct? pe c?l?ra?ii („c?l?ra?i de margine") din 3 ?inuturi: Orliei, L?pu.?na ?i Soroca. l)e la înfiin?are ?i piu? Ja reforma lui Constantin Mavrocordat, s. a fost un mare dreg?tor; .Miron Costin il vedea „hatman al doilea” sau ..un fel de hatman de cimp”. El figura printre ni. dreg?tori care nu luau parte la sfat (al 4-lea dup? stolnic, comis ?i medelnicer). hi timpul lui Cantemir. s. era tot printre boierii de divan din starea I: al 5-lea dup? stolnic, comis, medelnicer ?i clucer. Alt? dovad? este ?i faptul c? oficial el a dobind.it titlul de vel s. în 1730, (ir. Chica a reglementat dreg?toria, coordonind pc s. cu pirc?labii din ?inuturile comandate de el: p?strind atribu?ia principal? (paza marginii), ii las? in competen?? judecata furturilor de cai t?t?re?ti sau turce?ti, dar ii interzice s? se amestece la furturi mari sau mici, care r?mineau in competen?a pirc?labilor. S. mai p?stra dreptul de a judeca ?i globi „pe vechiul obicei*’ 3 zile pe an, la tirgurile din cele 3 ?inuturi., precum ?i competenta general? in lirgul Oni?cani. I se interzicea ins? s. s? „strice orice judecat?, chiar „rea‘\ a pirc?labilor. Prin a?ez?mintul din 1741, Constantin Mavro-cordivt, infiiu?ind la loale ?inuturile ispravnici, a înfiin?at ?i pentru ?inuturile L?-pu?na ?i Orhei 2 ispravnici, c?rora le-a p?strat titlul vechi de s., iar dreg?toria s-a numit „s?rd?ria ot L?pu?na ?i ()rher\ Ei erau deseori „rindui?i” de domn s? judece sau sa cerceteze pricini, s? Iac? hot?rnicii sau s? execute porunci domne?ti. In sec. 10, s. a r?mas un dreg?tor Iar? dreg?torie, adic? un titlu boieresc onorific. P.S. serhnt. în sens reslrins, termenul are în?elesul de ?inut, sau cetate, sub administra?ie miiilar? otoman?. Apar astfel ca s. cet??ile: Turnu, Giurgiu, Br?ila, Nico-poîe, Ruseiuc, Silistrn, Chilia, Bender, llotin. D.L. servi?ii». Y. iobag; lucru domnesc; slujb?. servitute, 1. lira intr-o stare de s. personal? acela care intr-o anumit? organizare polilico-social? se afla in raport de dependen?? fa?? de altul. în orinduirca feudal?: robii?, ruminii?, vecinii j, iobagii j\ 2. S. real? este un drept imobiliar stabilit in sarcina unui imobil (fond aservit) ?i în favoarea unui alt imobil (fond dominant) care-apar?in unor proprietari deosebi?i. Prin natura ei, s. este perpetu?. Arm. se ocup? de s. (II, 4), ar?lind diverse feluri ale acestora, f?r? a folosi o clasificare ?tiin?ific?;, iar în § 788 — 798 le reglementeaz? in general, definindu-le, men?ionîndu-le caracteristicile ?i prev?zind termenele de prescrip?ie in diverse cazuri. în vechiul drept românesc, de s. urbane se ocup? mai iutii M. Fotino, in Manualul din 1766 ?i in proiectul de cod general din 1775 — 1777, folosind Tratatul lui Iulian din Ascalon ?i marele hrisov din 12 mai 1768, care recepta dreptul urban bizantin din Bas. ?i Arm. Materia s-este reglementat? apoi in /.. Car. (II, 2, 1—5: „Pentru robirea lucrurilor”) ?i in special in C. Cal. (§ 616- 686: „Pentru ?erbirea lucrurilor; servitute’*). Ambele legiuri, dup? ce definesc s.. in feluri asem?n?toare celui de mai sus, indic? enun?iativ ci leva s.: de trecere, lumin?, vedere, pic?tura stre?inii, p??unat etc.; C. Cal. arat? ?i caracteristicile fiec?reia dintre ele. în plus, acesta, de?i nu face o expunere metodic?, înainte de a sc ocupa de s. în particular, prevede norme generale privitoare la toate s. Astfel, el le clasific? dinlr-un p.d.v. în reale (rcalnice) ?i personale (personalnice: uzufruct j\ uz?. abila?ie?), primele fiind, la rindul lor, pozitive (cind proprietarul fondului dominant poale face ceva: „de a r?/.ima cineva greutatea zidirii sale pe o zidire str?in?; de a deschide fereastra in p?rete str?in pentru lumin? sau pentru priveal?; a scurge 435 pic?turilc stre?inii sale pe loc str?in”), sau negative (cind proprietarul fondului aservit este indatorit s? 1111 fac? ceva: s? nu înalte sau s? nu coboare o cl?dire, s? nu opreasc? ,,lumina ?i aerul despre casa cea st?pinitoare sau priveala”); or, din alt p.d.v., in urbane (numite ,.or??ene?ti*’ sau ,,ale zidurilor”, cum sint cele de mai sus) ?i rurale (numite „mo?iene?ti”, din care fac parte: „dritul potec.ei f. . .] prin loc str?in"; de a lua ap? de pe loc str?in; de a-?i ad?pa vitele sale; de a abate sau atrage apa; ?de a p??una vitele sale ele.). Apoi arat? modul de dobiudire a s. (conven?ie, testament. hot?rirc judec?toreasc? dat? ,,in vremea împ?r?elii unei mo?ii r?z??e?ti”, prescrip?ie), ,,dritul j?lbilor pentru ?erbire” iu cazul s. pozitive ?i al celor negative, ?i modurile de stingere a s. Pe ling? modurile generale de stingere a oric?ror drepturi ?i obliga?ii. acestea mai înceteaz? ?i in urm?toarele cazuri: distrugerea unuia dintre fonduri, •confuziunea sau reunirea fondului dominant ?i a celui aservit 111 patrimoniul aceluia?i proprietar, trcccrea termenului hot?rit. 'I. Pentru s. in sens feudal, ca explica?ie a d?rilor, v. dare; serbie. O.S. servus. V. rob. sesie; var. sesiune. 1. Se numea 111 dreptul feudal transilv?nean lotul de p?mint constînd dintr-un complex de terenuri (parcele ) intravilane ?i extravilane, 111 suprafa?? total? de 1111 anumit num?r de iug?re Termenul a servit s? denumeasc? in primul rind terenurile acordate de c?tre mo?ieri iobagilorj spre stabilire ?i cultivare, asupra c?rora ace?tia aveau un drept de posesiune legat de o suit? de obliga?ii care cu variat 111 cursul timpului. El a servit ?i la denumirea propriet??ii nobililor unius sessionis care aveau întindere de o s.; ace?tia nu posedau iobagi (erau nobiles iobbagioncs non habentes). De asemenea, el a fost folosit la numirea unor p?minturi apar?inînd bisericii, folosite de preotul paroli (sessio parochialis). Tot s. s-au numit ?i complexele funciare date in posesia familiilor gr?nicere?ti. Prin urmare, termenul sesie nu s-a aplicat numai p?minturilor folosite de popula?ia aservit?, ci ?i unor p?minturi apar?inînd popula?iei libere (fie nobil?, fie ??r?neasc?), sau chiar bisericii. în principal, termenul a desemnat îns? posesiunile iob?ge?ti (sessio iobbagionalis sau colonicalis), care formau cea mai dezvoltat? ca num?r dintre toate aceste categorii. M?rimea terenurilor acordate nu era uniform?, ceea ce a condus la o stratificare din p.d.v. economic a ??r?nimii aservite, stratificare dovedit? prin frac?ionarea s. ?i. ca urmare, de?inerea de c?tre unii iobagi mai bine situa?i materialice?te a unor s. întregi (sessio integra, in principiu de 34 iug?re, dar m?rimea nu a r?mas fix?), iar de c?tre al?i iobagi, dintre care cei mai s?raci erau numi?i pauperes in actele vremii, a unor frac?iuni de s. Aceste frac?iuni erau variate: trei sferturi, jum?tate, un sfert, o optime dintr-o s. Din p.d.v. al situa?iei materiale, membrii clasei aservite erau de 3 categorii: cei prev?zu?i cu terenuri însumind ca întindere cel pu?in un sfert de s. se numeau iobaggiones sessionati vel coloni, deci iobagi cu s., coloni?; cei care aveau mai pu?in de 1111 sfert de s. ?i o cas? se numeau inquilini domos habentes, jeleri? cu cas?; iar cei care 1111 aveau nici un fel de teren, nici cas? se numeau subinquilini, inquilini domos non habentes, jderi f?r? cas?. Proprietatea s. o de?ineau domnii de p?mînt, pe cind iobagii (?i jelerii posesori ai unui minim de p?mînt) aveau numai posesiunea, care se concretiza într-un drept nelimitat de folosin??. Tendin?a general? a procesului de evolu?ie a s. iob?ge?ti a constat pe de o parte în accentuarea f?râmi??rii, pe de alt? parte in ciuntirea suprafe?ei lor. in scopul trecerii suprafe?elor r??luite în cadrul rezervei feudale]“ (alodiului?). 2. Deosebit de interesante ca rost ?i mod de administrare, ?i prezentînd in Trans. diferite aspecte proprii care le diferen?ieaz? de s. din celelalte p?r?i ale Imperiului habs-burgic, au fost s. gr?nicere?ti, existente in a doua jum?tate a sec. 18 ?i prima jum?tate a sec. 19 in regimentele de grani??. Acordarea acestor s. gr?nicerilor a avut multiple ra?iuni, printre care prima a fost cea a organiz?rii unei for?e armate cu sarcini complexe, de-a lungul grani?elor statului, prin concedarea c?tre osta?i a unor loturi de p?mînt din teritoriul statului. în aplicarea In cursul grani?ei militare austriece, in- 436 «clusiv al celei transilv?nene, ?i in fundamentarea acestei concep?ii a feudei militare, s-a considerat c? împ?ratul — reprezentant prin erariul militar — are asupra teritoriului grani?ei domiiiium eminens, iar gr?nicerii au asupra loturilor acordate domininm utile, întemeiat pe obliga?ia serviciului militar. Independent de starea social? anterioar?, ?•caracU-risticile modului st?pinirii imobilelor înscrise in eviden?ele funciare pe numele .?gr?nicerilor transilv?neni se pot grupa, potrivit regulamentelor de ba/? ?i actelor normative ulterioare, intr-o suit? de tr?s?turi esen?iale. Aceste imobile ([undi, bona im-.mobiii-j) se aflau iu posesiunea ?i folosin?a perpetu?, ereditar? a locuitorilor militari/a?i. Totalitatea imobilelor pe care le poseda o familie gr?nicereasc? purta in limbajul oficial denumirea de Gr?n:-Scssion, s. gr?nicereasc?. în limbajul localnicilor din districtul .gr?nie··. rose n?s?udean era ins? folosit termenul de „mo?ie”, care reflecta con?tiin?a st?pir.lrii din vechi, ancestrale a popula?iei autohtone asupra acestui p?mint. O s. nu putea consta din mai multe parcele disparate; aceste parcele trebuie s? se afle pe lerilu> ;ul aceleia?i comune, adic? al aceleia?i sta?iuni militare’'. Suprafa?a lor varia de hi sub un hectar pin? la mai multe zeci de hectare. Aceste diferen?e in m?rimea s. au condus la o stratificare social?, conturindu-se iu raport cu situa?ia economic? 3 categorii de gr?niceri: s?raci, mijloca?i ?i avu?i, printre care majoritatea o formau mijloca?ii. In confiniul transilvan, întreaga s., de caracter unitar, era in principiu inalienabili·. Actele de dispozi?ie asupra s. sau a unor por?iuni din acestea nu erau permise •clec-it ni autoriza?ia autorit??ilor militare ?i numai in favoarea altor gr?niceri. Dac? o s. lingea vacant? prin deces f?r? urma?i sau din alte cauze, devenea „împ?r?teasca" in virtutea dreptului de retraet?. în caz c? o s. devenea vacant? prin fuga ?i emigrarea unei întregi familii, p?r?sirea ei în acest fel era considerat? drept o c?l-•care de jur?mint, un sperjur, ?i atr?gea drept consecin?? confiscarea? general? a averii mobile si imobile a acelei familii; in acest caz, retractili s. avea caracterul unei sanc?iuni. Dreptul de retract ?i de confiscare sint printre cele mai pregnante tr?s?turi care acordau s. posedate de gr?niceri un caracter net de feud? militar?. Revenit? crariului militar, o s. putea fi atribuit? de c?tre autorit??ile militare fie in întregime unei familii gr?nicere?ti nevoia?e, fie prin împ?r?ire mai multor familii gr?nicere?ti nevoia?e. Dreptul de mo?tenire legal? se sprijinea pe principiul feudal al privilegiului masculinit??ii. S. trecea la mo?tenitorii de sex masculin cei mai aparopia?i in grad, consc.ri?i in familia respectiv?, împreun? cu obliga?ia militar?. Atîta vreme cit exista un b?rbat in cas?, fie cit de îndep?rtat ca grad de înrudire, femeile, fie ele rude cit de apropiate, nu aveau nici un drept asupra s.; numai in cazul cind pe o s. nu se mai aflau persoane înrudite de sex masculin, mo?ia r?minea membrilor de sex feminin ai familiei. De?i Regulamentul din 1766 nu a reglementat pentru regimentele române?ti de grani?? ardelene sistemul comuniunii de cas?f, rezult? din unele dispozi?ii ?i documente ulterioare c? ?i pe teritoriul regimentului II s-a introdus acest sistem, general in grani?a sudic?. Diferitele restric?ii puse 111 calea liberei administra?ii ?i dispozi?ii asupra terenurilor din grani?a militar? au fost resim?ite de popula?ia local? ca piedici în dezvoltarea rela?iilor noi, a c?ror necesitate începea s? se impun? tot mai accentuat, cu cît se apropia sfir?itul perioadei destr?m?rii feudalismului. V. delnil? ; mo?tenitor. v.?. seu doiauesc^Vlold., sec. 18) Obliga?ia scaunelor de carne din tirguri de a livra domniei cantitatea de seu necesar? „pentru treaba lumin?rilor de curtea gospod.”. N.S. sfan?ic. A desemnat o moned? de argint emis? în Austria (1753). S. a avut greutatea teoretic? de 6,68 g, titlul de 583°/00, iar valoarea de 20 de crei?ari sau 2 lei ?i 10 parale. A circulat in Austria ?i ??rile dependente, inclusiv Trans.; documentele interne ale ??rilor române il înregistreaz? in sec. 19, cind constituie — al?turi de ducatul olandez — a doua moned? a sistemului bimetalist introdus prin Reg. org. AC- 437 sfat domnesc: sin. divan. divan domnesc. S.d. a jucat un rol do seam? în organi/'1 rea statelor feudale romane?ti extracarpatice. liind principala institu?ie care ajuta pe (Ymrj în rezolvarea tuturor problemelor de politica intern? sau extern?: in acela?i timp. ca* reprezentant al clasei boiere?ti — clasa dominant? in acea epoc? —, el avea griu' <;t domnul s? conduc? ?ara in coi.iormitate cu interesele acestei clase. A?a cum au evocat lucrurile ?i in alte stale medievale europene, la constituirea s.d. s-a ajuns pe dou? cTi.; pe de O parte, boierii — vasali ai domnului - fiind oblica?i fal? de acesta s?-i ai 'rce-a?a-mmiitul consilium ?i, in plus, avind grij? ca domnul ales de ei s? conduc? ?a: « conformitate cu interesele clasei lor, era firesc ca o parte din ei s? fir prezen?i la t-îT.'ca domneasc? înc? de la constituirea statelor feudale române?ti: pe rle alt? parte, don.· ca orice suveran feudal, avea nevoie de dreg?tori in primul rind pentru între?inere:: fastului cur?ii sale. ace?ti dreg?tori fiind la început boierii n:ai apropia?i de Per^vuia: domnului. 1. Denumirea de sfat (,,svar· in doc. rom. din sec. 17) vine de la s?nal?.^ ,,sfat”. Denumiri echivalente se întilnesc in documente : s. domniei, s. ??rii. s. de ob?te,, sobor, singlit, pretoriu, divan. Dintre acestea, cea mai important? este cea de di vor.. .d. a devenit oficial în sec. 17, iar in sec. 18 s-a generalizat, d?inuind piu? dup? Jh-fj. or< f?r? s? fi înlocuit complet pe cea dc s.. pe care o intilnim chiar in sec. 19. in sec. 14 ?i in prima jum?tate a sec. 15, s.d. era compus mai mult din boieri, sl?pîni de mo?ii., care nu aveau dreg?torii. Pu?inii dreg?tori membri ai s.d. r?mineau in planul doi. hi a doua jum?tate a sec. 15 si hi sec. 10 au intrai in compunerea s.d. aproape niiîr.:ii dreg?tori ?i fo?ti dreg?tori. In timp. termenul d. a avui 5 sensuri: a. locul i,-dese aduna s.d.: b. însu?i s.d.: c. un s. mai larg, cuprinzind pe dreg?torii mari ?i n:d:: d. ?edin?a s.d.: c. judecata s.d. S.d. era alc?tuit de domn dintre rudele lui ?i oameni ii de mare încredere. De?i numi?i de domn, membrii s. reprezentau, in sens feudal, cin sa. boiereasc? pe care se sprijineau domnia ?i întreaga orînduire feudal?. Totdeauna, dar in spccial în sec. 14-10, compunerea s.d. a fost foarte variabil?, in ?. Horn., 111 soc.. 10 — 17, s.d. avea 12 membri care, in a doua jum?tate a sec. 17, erau marii dreg?tori: banul, logof?tul, vornicul, sp?tarul, vistierul, paharnicul, comisul, stolnicul, postelnicul, clucerul, slugerul si pitarul (N. Stoicescu). In Mold- in sec. 10 — 17 ?i la încep ?;IuL· sec. 18, s.d. era compus din 8 mari dreg?tori: logof?tul, vornicul ??rii de .Jos, vornicul ??rii de Sus, hatmanul, postelnicul, sp?tarul, paharnicul, vistiernicul. Izvoarele narative arat? din sec. 10 pîn? în sec. Î9 cifra 12 ca reprezentînd num?rul membrilor s.d.: in sec. 10, Sivori: pentru sec. 17, italianul Locadello: în sec. 18, Boscowich:: pentru sec. 19, Heinhard. Willkinson. Cifra 12 are o semnifica?ie simbolic? ?i o valoare-tradi?ional?, care explic? d?inuirea ei timp de 4 secole (C- Cihodaru). Chiar cifra Uiî: de des) prin aceste ??ri; ei puteau influenta hot?ririlc d.d. in favoarea intereselor biserice?ti. Doctrina politic? feudal? (cronicarii Azarie, Gr. Treche, Miron Costin. mitropolitul Matei al Mirelor, înv???turile lui Neagoc Basarab ele.) a propagat ideea e? domnul nu poate conduce singur ?ara ?i c? in toate problemele trebuie s? coii^lîHe-s.d. Pîn? in sec. 17, s.d. sau d.d. a avut o îndoit? semnifica?ie; de sfat al doniiriui';.; (legal. de persoana acestuia) ?i de exponent al clasei feudale, pe care domnul, prici 438 boierii de frunte diu sfat, o asocia li cirmuirca slatului. Abia in sec. 17, s.d. se insti-tulionalizeaz?, transformiudu-sc din sfat al domnului in sfat al ??rii. întinderea atribu?iilor s.d. a a variat dup? epoc? ?i dup? temperamentul, experien?a sau virsta dom-miUii. Tendin?a s. a fost s?-?i afirme ?i s?-?i l?rgeasc? atribu?iile, iar a domnului s? ie îVfUic? ?i chiar s? se dispenseze de s.d. in unele probleme. între domn ?i clasa boiereasc? a fost o lupt? îndelungat? pentru limitarea puterii domne?ti; mijlocul pentru realizarea acesteia era înt?rirea s.d. ·?. Atribu?iile s.d. au fost: a. politice (în special •de ?>-. litic? extern?, dar ?i de politic? intern?, mai ales financiar?), b. administrative ?i câtorr?li. în politica extern?, atribu?iile s.d. au fost mai întinse in sec. 14 — 16 in ;.;cial cu privire la alian?e, care uneori implicau raporturi de vnsalitale?, precum ?i la pornire.i unui r?zboi. Astfel, Mihai Viteazul, cind a hot?rit s? schimbe politica ia?? (ie turci, a consultat s.d.. este drept, dup? ce schimbase componen?a lui; el a •cons;:itat îns? ?i marea adunare a ??rii?. Bineîn?eles, in problemele mari de politic? •exici·:?;!, domnul consulta si marea adunare a st?rilor, dar nucleul cel mai activ ?i ?infhierit al acesteia r?minca tot s.d. S.d. era consultat de domn ?i în problemele r?zboiului. Astfel, în 1476, ?tefan cel Mare a fost sf?tuit de boieri ca s? aleag? „loc de r?zboi la strimto.ire la Valea Alb?”. Neagoe Basarab sf?tuie?te ca, in r?zboi, domnul s? -in? în jurul s?u ,,to?i sfetnicii cei b?trini” ?i pe ,,boierii cei mari” ?i pe to?i boierii de frunte ?i s? se consulte cu ei chiar 111 privin?a tacticii de lupt?. Î11 sec. 18, mai :;U-s iu epoca fanario?ilor, atribu?iile de politic? extern? ale s.d. s-au redus; suzeranitatea otoman? ?tirbise autonomia extern?, iar domnul numit de turci se sim?ea independent fa?? de boieri. S.d. avea supravegherea asupra vistieriei, in care scop Î11 MifUl. marele vistier era obligat s?-i prezinte trimestrial o dare de seam?. S.d. era consultat cind ?ara urma s? fac? noi eforturi b?ne?ti; de obicei, ins?, cind era nevoie s? sc înfiin?eze d?ri noi asupra poporului, domnul consulta marea adunare a st?rilor ?(O. Mioc). Tot pe plan intern, s.d. avea atribu?ii in leg?tur? cu organizarea bisericii, ca: înfiin?area unei mitropolii sau a unei episcopii, mutarea scaunului mitropolitan, alegerea mitropolitului, care se f?cea ,,cu sfatul de ob?te*’, adic? ,,adunîndu-se cu to?ii, partea bisericeasc? ?i politiceasc?”. S.d. era consultat ?i la numirea de egumeni importan?i. Problemele însemnate ale bisericii, ca închinarea m?n?stirilor sau scoaterea lor de sub închinare, erau de obicei supuse marii adun?ri a st?rilor {P. P. Panaitescu). Una din atribu?iile care însumeaz? cea mai voluminoas? activitate a s.d. este participarea sa la judecarea pricinilor. Ca judec?tor suprem, domnul judec? rareori singur; de obicei, el judec? împreun? cu s.d., pe care îl consult? înainte" de a da hot?rirea. S.d. sau d.d. apar in documentele judiciare in formule ca ,,tot sfatul domniei mele”, ,,marele divan cu mul?i boieri”, ,,înaintea boierilor no?tri” ctc. De?i domnul judeca împreun? cu s.d. sau d.d., hot?rirea o lua el singur, s.d. fiind numai un organ consultativ. S.d. sau d.d. nu era o instan?? judec?toreasc? pin? la înfiin?area departamentelor, in a doua jum?tate a sec. 18. El nu era nici un organ de control asupra domnului care s?-i limiteze puterea; obligat de obiceiul ??rii s? se consulte cu boierii care reprezentau clasa conduc?toare, domnul ?i s. d. constituiau împreun? o unitate dialectic?, domnul p?strind dreptul de a hot?rî singur dup? cercetarea pricinii împreun? cu s.d. Domnul avea dreptul s? judece ?i singur, ca: pricini de hiclenie sau dup? jurisdic?ia gra?ioas? (f?r? dezbateri contradictorii). împotriva dreptului domnului de a condamna singur pe boierii hicleni, 111 ?. Rom. este hrisovul din 15 iul. 1631, B. în Mold-, abia Cond. crim. (§ 189) a hot?rit c? tr?darea se judec? de ob?teasca adunare a divauurilor, adic? de d. în plenul s?u. în pricini de însemn?tate deosebit?, domaul judeca, întrunind fie un sfat mai larg decit cel obi?nuit, fie convocind marca adunare (Val. Georgescu). Aglomerarea de pricini la d.d., ca efect al mitului drept??ii domne?ti asupra imagina?iei populare, a determinat in sec. 18 m?suri reformatoare cu privire la d.d. Procedeul deleg?rii unor boieri care s? cerceteze ?i s? propun? o hotârîre prin anafora s-a generalizat. Boierii mari au fost autoriza?i s? judece pricini chiar acas? la ci. Reforma lui Constantin Mavrocordat (1741) a descon- 439 gestionat d.d. (v. ispravnic). Reforma do structur? a d.d. a fost ins? realizat? in ?. Rom. ?i· Mo)(l. prin crearea departamentelor] judec?tore?ti. ])e-a lungul sec. 18, din cauza ocupa?iilor-str?ine, cînd domnul lipsea din scaun, d. a ci?tigat 111 important?, pierzind treptat caracterul de organ consultativ ?i personal al domnului, pentru a deveni, prin insillu-?ionalizarc, un organ al ??rii. Perioada in care d. a fost restructurat prin crearea departamentelor s-a numit, popular, ,,vremea divanului”. .Oficial, d. a primit denumiri: corespunz?toare noului caracter: „divanul Principatului Yalahiei” ?i, respectiv, „divanul Cnejiei .Moldovei”. Descongestionat, d.d. a avut, ca instan?? suprem?, de judecai mai pu?ine pricini. Specializarea a mers mai departe, ajungindu-se s? se disocieze între un divan executiv, „împlinitor”, ?i un „divan judec?toresc”, chemat s? _u:«.jecc· pricinile venite de la departamente. J11 sec. 19, se convocau uneori „amîndou? divanu--rile”. adic? atît veli?ii boieri, cît ?i „departamentul judec?toriei’' 1?1 scop de „ob?teasc?· cercetare”. în acela?i sens, o convocare a d. cu 10 boieri mari, în frunte cu mitropolitul ?i episcopii, care s-a întrunit ca s? judece o pricin? „la divan ?i în ob?teasca adunare*’., arat? c? un asemenea organ era un fel de adunare plenar? a d. în sfîr?it, cînd d. se ocupa cu probleme administrative, el primea uneori denumirea de „ob?feasca adunare a boierilor”. (',11 acela?i sens de adunare plenar? a d., dar cu atribu?ii excep?ionale de· judecat? a cazurilor de tr?dare, este denumit? „ob?teasca adunare a d.” de c?tre (ionel -crim (§ 189). Adun?rile d. cu atribu?ii administrative sau judec?tore?ti 1111 trebuie confundate cu marea adunare a st?rilor. în acest sens, un istoric al sec. 19 aminte?te-„divanurile generale ale ??rii”, i. Reej. orej. a consacrat ca instan?? judec?toreasc?, suprem? „înaltul divan” în ?. Rom. (art. 310) ?i „divanul domnesc” in Mold. (art-280, 362, 363). Acest d. avea pe domn „in persoan? prezident”. S-au creat in ambele-??ri ci te 2 instan?e de apel: in ?. Rom. 2 „divanuri judec?tore?ti”, unul la Bucure?ti altul la Craiova (art. 267 — 269); în Mold· 2 „divanuri de apela?ie”, unul ca ..divan de ?ara de Jos”, altul ca „divan de ?ara de Sus” (art. 320). J. Divanul (iruiouei.. In sec. 16 a existat 111 Oltenia, pe ling? marele ban, un sfat b?nesc, similar, dar ?i deosebit de s.d. într-un document din 5 sept. 1696 se men?ioneaz? un d. al C., dar existen?a lui este îndoielnic?. în sec. 18, dup? ocupa?ia austriac? a Olteniei (1718 — 1739), existen?a d.d. este cert?. Originea lui trebuie c?utat? în c?iin?c?nia? colectiv?* format? din 4 — 5 boieri care a func?ionat între anii 1740 — 1759. Filitti consider? c? d.C. i?i trage originea din consiliul dirigent înfiin?at de austrieci. Dup? 1775, în locui’ c?im?c?miei colective a ap?rut caimacamul unic, nou dreg?tor domnesc care exercita puterea marelui ban, cu re?edin?a fixat? la Bucure?ti. D.d. func?iona pe ling? caimacam. Fiind alc?tuit din boierii olteni, domnul da prin aceasta boierimii prilej de participare la cîrmuirea provinciei ?i o satisfac?ie ambi?iilor locale. Acest d. era numit de domn, de acord cu marele ban ?i era compus la inceput din 4 boieri, apoi din 5· membri (1789) sau 7 membri (1812). D.C. avea atribu?ii judec?tore?ti ?i administrative. El judeca în apel pricinile solu?ionate în prim? instan?? de ispravnici sau de Departamentul de 4 creat la Craiova prin hirsovul lui M. Su?u din 30 apr. 1785. D.. înt?rea hot?rîrile departamentelor, ins?, în procesele penale, d. 1111 hot?ra, ci întocmea anafora, pe care împreun? cu hot?rîrea departamentului o trimetea d. din Bucure?ti, în sfera administrativ?, d.C. avea dreptul s? înt?reasc? acte de st?pînire, s? numeasc?, in func?iuni, s? stabileasc? pre?uri la alimente etc. în probleme de importan?a major?, d.C. lucra împreun? cu caimacamul. D.C. func?iona înc? in 1830. Bibi.: 151,. 239, 677, 1 312, 1 314, 1 441 (lucrarea principal?). Pentru Trans. v. consiliul princiar.. P.S. — N.S. sfaluire: var. sveîtuire; echivalent cu îndemn, pov??uire. instigare. Pravilele sec. 17 considerau s. infrac?iune, cînd cel sf?tuit s?vîr?ea o fapt? pedepsit? de lege. Sf?tuitorul se certa ca ?i principalul vinovat, adic? întocmai ca un coautor. (i. pen.lps. pedepsea eu spinzur?toarea, cu darea la fiarele s?lbatice spre a se lupta cu ele, sau cu surghiunul pe cei ce îndemnau norodul la apostazie ?i la tulburare, ?inind seama de starea sociali* 440 :n infractorului. Manualul lui Donici pedepsea pc „pov??uitori ca si pe gazdele de tilhari” deopotriv? cu tilharii ?i „f?c?torii de reale” (XM, fi). L. Car. nu pedepsea pe „sveat-nic”; Cond. crim., ins?, învinov??ea „cu fapte de criminal” nu numai pe f?ptuitor, dar ?i pe acela cc se va dovedi „c? au poruncit, au îndemnat, au pov??uit, au sf?tuit ?i au înlesnit s?vir?irca vreunii fapte reale” (§ 170). „Mijlocitorii ?i indenin?torii la fapte de cur vie” se pedepseau cu: def?imarea de ob?te, globire la cutia milelor ?i închiderea pc tiimp limitat intr-o m?n?stire ($ 228,232). T.V. sfert. V. ci feri. sfetnic. Termenul a însemnat, in ?. Rom. ?i Mold.. membru al sfatului domnesc, sf?tuitor al domnului ?i, mai larg, dreg?tor. în ?. lloni. *intr-un document latin sub lor mu sfetnic (consiliarius) la 27 dec. 1391, B, iar la 9 oct. 1492, B, sub forma „intiiul sfetnic". Acesta constituia un fel de titlu acordat boierului Staico, mare logof?t ?i tjinere al domnului, pentru a sublinia trecerea deosebit? a acestui dreg?tor. Titlul de iiitiiuî sfetnic s-a mai dat in ?. Rom. unor inari dreg?tori (m. ban, m. logof?t, m. vornic) in sec. 16. Dovada c? era o distinc?ie, un titlu, este faptul c? putea fi acordat de domn la mai mul?i dreg?tori in acela?i timp. în sec. 16, în documente reapare ?i termenul .simplu de „sfetnic’’. Deoarece in sec. 16 prin sfat se în?elegea sfatul restrîns al domnului, termenul s. însemna prin el însu?i dreg?tor important. Poate de aceea, in sec. 17, termenul întiiuJ s. este abandonat, ultima men?iune fiind in documentul din 10 mart. 1641. Calificativul s. ad?ugat la acela de dreg?tor voia s? sublinieze pozi?ia deosebit? a dreg?torului. Folosirea termenului s. a fost mult mai rar? decît aceea de dreg?tor. în Mold., termenul s. i\ fost întrebuin?at ?i mai rar.* 12 iul. 1434, A. Cronicile slavo-române din sec. 16 de-.semneaz? cu termenul „s?veatnik’* pc dreg?torii foarte importan?i. în sec. 15, în Mold., intr-un document izolat apar „sfetnicii tirgului", membrii unui sfat or??enesc care pare s? ii fost alt organ decît soltuzul si pirgarii. P.S. * sifjiliu. Capsule de cear?, uneori ?i de metal (plumb, rar de aur), aliniate sau aplicate pe un document pentru a-i conferi autenticitate din partea celui in drept s?-l «libereze. Vechile s. romane?ti (domne?ti, boiere?ti, ecleziastice) au fost, dup? modelul general european, s. heraldicc, con?inînd stemele personale ale emiten?ilor (domni sau î)oieri), sau, in cadrul unei institu?ii ecleziastice, efigia sfintului ei patron. în sec. 17 ?i 18 i*par s. iconografice pc actele sigilate de vornicii mari ai ?. Rom., s. înf??i?ind acum figura dreg?torului, cu ve?mintele ?i însemnele proprii dreg?toriei lui. V. hrisov; peccle. D.L. signatura boum. V. dalul boilor. sil?. Termen folosii de pravilele sec. 17 pentru viol. Dac? s. se s?vir?ea fa?? de o v?duv?, infractorul ,,se va certa cu bani, dup? destoinicia acelui obraz”. Robul sau n?imitul, „de vor face sil? featei st?p^nu-s?u”, se pedepseau cu arderea in foc de viu; in cazul cind s. s-a f?cut cu voia Jclei, ea împ?rt??ea aceea?i soart?. Acela care f?cea s. vreunei fete sau muieri, folosindu-se de arme ?i tovar??i pentru intimidare, se pedepsea cu moartea. în cazul cind lipseau armele, dar erau de lat? tovar??i, pedeapsa era dat? ,,dup? voia judec?torului”. Dac? infractorul era un cleric, episcopul trebuia s?-l oblige s? înzestreze fata siluit?: in caz c? era mirean, jude?ul acelui loc trebuia „s?-l nevoiasc? s? o înzestreze”. Clericul se închidea intr-o m?n?stire sau intr-o temni?? „de va ?idea pîn? cind va fi voia jude?ului*'. C. pcn. Ips. pedepsea cu t?ierea nasului pe cel ce „strica fecioria'· unei fete, obligindu-l „s?-i dea fetii jum?tate din avutul s?u". Donici aplica aceea?i pedeaps? — t?ierea nasului — aceluia cc „prin sil? va batjocori fecioar?", obli-gindu-1 s? dea fetii 1/3 parte din averea sa (XI.i, 20). L. Car. nu s-a ocupat de aceast? «frac?iune. Cond. crim. înlocuie?te termenul cu silnicie]. Acela care folosea „îngroziri 441 ?i silnicie*' pentru a r?pi fecioria unei fete era b?tut pe uli?e ?i îndatorat s? înzestreze fata. Numai in cazul cind nu era in slare s-o înzestreze, se includea in temni?? pe termen de un an, dac? era un om de rind, iar dac? era din ,.evghenisi \ dup? înzestrarea fetei se pedepsea cu o vremelnic? închisoare (§ 225). In aplicarea pedepsii pentru s. se remarc? varia?ia sanc?iunii in raport cu clasa social? ?i averea infractorului, fiind favorizate .?i aici clasele privilegiate (boierii ?i clerul). V. ?i silnicic. T.V, silnicit»; var. silnicic. 1. Pravilele sec. 17 sanc?ionau infrac?iunile sâvir?ite pe calea violen?ei. Acela care muta un hotar ,.cu puterea sa**, slind gata „cu arme s? fac? r?zboi’*, se certa trupe?te (cu b?taia) dup? aprecierea judec?torului; vame?ul care f?cea? „n?paste.” unui negustor, luîndu-i marfa, sub motiv c? nu a pl?tit vama, era obligat s? restituie marfa confiscat? ?i se certa ca un fur, dac? negustorul f?cea dovada c? a pl?tit-o. Manualul lui Doniei prevedea c? „jaloba pentru silnicii’ , împotriva persoanei silnicului se cerceta ?i se rezolva ,,în curgere de un an, iar lucrul luat in silnicie se restituia îndoit dac? era mi?c?toriu’\ Donici mai întrebuin?a termenul s. cu sensul de tilh?rie] (XLI). L. Car. punea îndatorire celui „care ?ine in silnicic lucru str?in f. . .] s?-l întoarc? st?pî-nului”. 2. în Cond. crim. ob?teasc? s. era „silnica împotrivire c?tr? judec?tori sau c?trf* dreg?tori sau alt? persoan? rinduit? in trebile ob?tei?\ s?vir?it? „cu neb?gare de seam?* cu primejdioas? amenin?are". Ka se pedepsea „dup? m?rimea vinov??iei ?i dup? împrejur?rile faptei, cu trimiterea la groapa ocnii, socotindu-sc de la un an pîn? la patru’* pentru un om de rind, iar dac? vinovatul „va fi din evghenisi, cu vremelnic? închidere la o m?n?stire**. Legea mai prevedea ?i alte infrac?iuni f?cînd aceea?i diferen?? de clas? cu privire la sanc?ionare (§ 194 — 199). J. în dreptul feudal transilv?nean erau denumite adus potenliarii infrac?iunile care se înf?ptuiau pe calea violen?ei sau silniciei (fadum vel adus polentiae), îndreptate contra persoanei fizice, libert??ii sau averii acesteia, fie în> casa ori in afara casei sale. Ca infrac?iune special? ?i no?iune aparte de drept penal, este reglementat? întiia oar? în 1298. La început nu s-au stabilit distinc?ii juridice intre diferitele cazuri de a.p., ?i înc? în decretul 56 din 1298 s-a prev?zut ca pedeaps? special? pentru tilh?riile comise in afara ora?elor plata unei desp?gubiri de o valoare de 10 ori: mai marc decît cea a lucrului furat, spre deosebire de decretul 79 din acela?i an, potrivit c?ruia pedeapsa general? pentru [aduni polentiae s-a hotârît a fi sententia capitalis. La sfin?i tul sec. 14 s-a f?cut distinc?ie intre a.p. majores ?i a.p. minores, potrivit criteriului gravit??ii infrac?iunilor, f?r? a preciza cazurile care erau cuprinse în aceste categorii-Precizarea in acest sens o aduce Decretum maius al regelui Matia Corvirî, care stabile?te cazurile de a. maioris potentiae, determinând c? ele sint urm?toarele cinci: p?trunderea cu for?a „f?r? just? cauz?” in casa unui nobil (invasio domorum nobilium sine iustcc causa), ocuparea mo?iilor nobiliare (occupalio possessionum et pertinentiarum earundum)y de?inerea ilegal? a unui nobil (delentio nobilium sine iusta causa), b?taia (verberalio) sau r?nirea (vulneratio) unui nobil), ?i om orire a unui nobil (interemplio nobilium). Se reliefeaz? prin aceast? reglementare grija ap?r?rii clasei feudale privilegiate în ce prive?te persoanele ?i bunurile membrilor ei. Decretul 5 din 1492 confirm? decretul lui Malkt Corvin, distingind net cazurile de a. maioris polentiae (cele 5 cazuri men?ionate) de a* minoris potentiae (celelalte cazuri de a.p.J. Cuprinse in Trip. (II, 42 ?i 67). aceste reglement?ri au incriminat ?i sanc?ionai o infrac?iune tipic feudal?, recrudescent? în perioadele de anarhie feudal?, urm?rind st?vilirea acesteia prin asprimea pedepselor. Considerat? ca infrac?iune privat?, s-a admis compozi?ia intre reclamant ?i pirît. Infractorii) scutit de sententia capilalis ce i s-ar fi cuvenit pentru cazurile maioris potentiae pierdea in favoarea reclamantului valorile cedate prin compozi?ie (din care o parte revenea judec?torului), dar mai era pedepsit de judec?tor ?i cu amend?. Cazurile minoris potentiae erau sanc?ionate numai cu o amend?, care se împ?r?ea in mod egal între reclamant sâ judec?tor. V. sil?. V.?.-T.V. 442 sindie; sindic. V. jude s?lcsc. siuepiirop. X. epitropie. siiiel. V. înscris. siuelar. 1. Termen derivat din ,,sinea Iii”, pu?ca cu cremene; desemneaz? pe f?uritorii de arme. 2. in sec. 1 ti -17, categorie pu?in numeroas? de o?teni din Mokl. înarma?i cu sine?e sau pu?ti (numi?i in Trans. ?i ?. Hom. pu?ca?i). Fi locuiau 111 regiunea Orhei-îSoi-oca, erau condu?i de un v?taf ?i primeau unele scutiri de d?ri pentru serviciile militare 5P rest a te. • N\S. sin?jur sau dc-sine-stupîiiilor (sau fiilor): sin.'samod?rje?, samavolnic. Formul?rile romane?ti ale calit??ii de suveran ?i independent, exprimat? in titulatura basileului bizantin prin autokrator (?-=.- împ?rat), ?i, dup? model bizantin, 111 aceea a ?efilor de state «lave prin semod?rje?, termen preluat de cancelaria roman? din limba slav? sub formele xcnwdrjavnii, samodrjauiu. Gr. Ureche, referindu-se la ?tefan cel Mare. nume?te ,,însu?i Łsau singur) ?iitor peste toat? ?ara Moldovei”. Isl. ?. Rom., referindu-se la tratativele 2ui ?erban (iantacuzino, folose?te expresiile: singur sl?pinilor' ?i samavolnic, definind autocra?ia: „cum va vrea (domnii) s? fac? cu ?ara ?i cu ai ??rii de nimeni opreal? s? ai-aib?". Samod?rje?, singur (de-sine-) st?pinilor traduceau formal pe bizantinul auto-kialor 111 sensul de titular al unei puteri preeminente (în raport cu o asociere la domnie, sensul propriu atribuit de Fi. Yirtosu), nelimitat suverane (G. Ostrogorsky), imperial •ecumenice (Yal. Al. Georgescu). In titulatura c?peteniilor politice slave, samodirje? a începuit prin a oglindi preten?iile de succesiune imperial?, definind ins? în realitatea istoric? expresia autonomiei lor politice fa?? de basileul bizantin (?arul bulgar ?i sîrbesc, marii ciieji ru?i). Procesul acestea era general, însu?i bizantinul autokralor aplicîndu-se altor ?efi poltici decit împ?ratul, îndeosebi unui despot cu preten?ii dc emancipare. Domnii romani, f?r? a adopta titulatura slav? (?ur, cnez>, l-au întrebuin?at cu st?ruin?? numai în documente interne de structur? autocratic?, incepînd cu inscrip?ia din biserica domneasc? (Curtea de Arge?), unde samod?rje? apare in titulatura lui Hadu Negru, pe lespedea funerar?1 a lui Nicolae Alexandru (f 1364) din biserica din Ompulung ?i în titulaturile lui Vladislav Vlaicu, Hadu I, Mircea cei Mare, IMihail I, piu? la Mihnea Kadu (1659), cu unele ?eclipse incepînd din a doua jum?tate a sec. 16. în acte de la Mircea cel .Mare, Dan II, Alexandru Aldea, Vlad Dracul, Yladislav If. Hadu cel Frumos, Hasarab cel B?trin ?i cel Tin?r etc. samod?rje? calific? stfipinirea sau cirmuirea (oblasti). Î11 Mold., samod?rje? i\pare în 2 hrisoave de la Koman (1392 — 1393), în inscrip?ia greceasc? de pe patrafirul cu portretele lui Alexandru cel Bun ?i doamnei Maria (autokralor panlis Moldonlahias paneth-utlias; iar ea autokratorissa). Î11 documentele redactate 111 latine?te nu apar echivalentele Sui s.s.' sau vcliki vo'ivoda. Patriarhia din Constantinopol 1111 folose?te pe aulokrator, ci cel mult pe ,,megas voivodat kai authcnfis pasis Oiiggrovlahias", adresîndu-se lui Alexandru Nicolae. Domnii români au folosit 111 limba cancelariilor lor, excep?ional ?i în grece?te, tun model sirbo-bulgar, dar ?i unul bizantino-balcanic, punind accentul pe func?iunea intern? a structurii autocratice, in confruntarea domniei centralizatoare cu marii boieri lega?i dc o politic? de lârimi?arc. (iu acest în?eles structura autocratic? ?i deci pozi?ia de samod?rje? revine in politica dinastic? a lui ?erban Cantacuzino ?i a lui Dimitrie (ia ti tem ir care, 111 sprijinul politicii sale, cx iUeaz? pozi?ia de samodirje? a lui Alexandru cel Bun, snventînd episoade istorice ?i atribuind acestuia, in convorbirea cu împ?ratul bizantin, formula occidental? care afirma c? 1111 monarh (independent) nu de?ine coroana sau ?ara decît de la Dumnezeu si de la propria sa sabie (v. A1.. Filian, care citeaz? si un alt text contemporan publicat de Melchisodec). Se poate afirma c? adev?rata func?iune a structurii de samod?rje?-aulokralor, desprins? de func?iunea ci imperial-ecumcuic? din contextul de basileu, trebuia, din sec. 14 — 1"), s? serveasc?, intr-un sens parUcularist, pre-na?ional, politica dc afirmare crescind? a suveranit??ii ?i independen?ei domniei române?ti. Titlul de samod?rje? avea sensul formulei occidentale: ..Hogele Fran?ei (Angliei 443 ctc.) este împ?rat (-· aulokralor, samod?rjet) in regatul s?u*'; in Occident, formula viziv preten?iile de suprema?ie (ccumenicitale) papal? si imperial?. Dezvoltarea normal? i* structurii autocratice a fost blocat? de domina?ia otoman?. In cadrul concep?iei bizantine despre familia de monarhi ?i state, autocra?ia (neimperial?) nu era incompatibil? cu ierarhia ?i dependen?a, ci decurgea din aceast? structur?. Hogii, despo?ii, autocratorii, inferiori ?i subordona?i basileusului, erau totu?i ctulocra?i, suverani ?i independen?i hoc sensiu In proiectul de cod din 1705 ?i 1766, M. Fotino, f?r? a folosi termenul de autokralor. define?te puterea domnului cu formul?ri luate din Ban., ca fiind o apolijton exousian kai sermpestieti (putere absolut? ?i independent?), iar in cel din 1775 — 1777 ca un meizon hratous panton f. . .] kata ton basileia (puterea suprem? dup? împ?rat). Proiectul Car definea pe domn ca fiind protiston prosopon (intimi obraz) al ??rii, echivalentul vechii pozi?ii de s.s. V.G.-D.L. siimiostenitor. V. mo?tenire. sinod. V. sobor. sinucidere. V. uciga? de sine?i. siromah. V. s?rac. . silnicie. V. sit?; silnicie. simbrâ; sin. simbrie. Tov?r??ie, asocia?ie, In special la arat, la p?scutul vitelor, k* alc?tuirea unei stîni pentru v?ratul oilor ?i pentru ap?rarea ei, în Mold. ?i Trans. C.R.Î.. (gl. 48, z. 4) consider? ca un semn de iertare a sudalmei faptul c? cel suduit ?i suduitorul ,,vor avea sîmbr? împreun?”, ceea ce Î.L. (gl. 111, z. 4) exprim? în termenii explicativi: ,,cînd vor avea amestec?tur? împreun?”. în documente : ,,|.. .] ei sînt p?guba? dt sîmbr? a 4 boi”, sau într-o porunc? a lui loni?? Sandu Sturdza: „?i pe aceia din l?cuitori care nu vor fi avînd boi, s?-i sili?i ?i s?-i supune?i, ?i f?r? voia lor, a s? uni întru lucrarea p?-mîntului cu acei ce vor fi avînd plugurile lor, pentru ca s? poat? a lua s?mbr?; precum ?i pe cei cu plugurile s?-i îndatora?i a primi s? se alc?tuiasc? întru acest fel de unire, îns?mbriu-luindu-s? a?a unii cu al?ii”. S-a ar?tat c? în ?ara Oa?ului „st?pînirea de odinioar? ir* comun a oilor a transmis în zilele noastre o r?m??i?? focloricâ, a?a-numita sîmbr? a oilor', oile se mulg 111 comun, se reune?te laptele ,,?i se face apoi socoteala pe r?bojf a cantit??i» de lapte ce se cuvine fiec?ruia”. Cu timpul s. ajunge s? însemne orice angajament personal contra unei remunera?ii în numerar, ?i apoi remunera?ia îns??i. în acest sens e folosit termenul de Gr. Ureche care, traducînd un text din cronicarul polon Martini Paskovski, arat? c? Despot s-a l?sat pîrît „pentru simbrii” pentru a ajunge s? fie recunoscut ca mo?tenitor legiuit al adev?ratului Despot. Simbria?ii erau cei care se întov?r??eau1 pentru a constitui o stîn?, apoi cei care se angajau la stîn? sub diferite forme, primind plata în natur? sau numerar. La 1755 (Mold.), s-a hot?rît ca p?storii n?imi?i ,,cu simbrie” s? fie angaja?i numai cu tocmeal? in scris ?i cu martori. D.L.-O.S. slid. V. urm?. slobozie: „sat de mil?”. S-a numit o a?ezare s?teasc? nou? sau repopulat?, scutit?* de d?ri ?i slujbe pe un termen limitat. Slobozeniile erau u?ur?rile fiscale acordate acestor sate; locuitorii s. se numeau slobodnici sau slobozeni (v. birsan). Cele mai vechi informa?ii despre s. dateaz? din sec. 15: in 1415, Alexandru cel Bun men?ioneaz? indirect o atare s. t, M rcea cel Mare autoriza de asemenea m?n?stirea Cozia s? colonizeze satul C?r?reni de pe mo?ia sa cu ??rani din satele boiere?ti. întemeierea de noi sate era dictat? de multiple interese: strategice, demografice, economice, sociale. Dreptul de a întemeia noi a?ez?ri apar?inea domnului, care îl delega, prin c?r?i de s. ori hrisoave, dreg?torilor (c?petenii de ?inuturi, pire?labi, starosti), boierilor sau m?n?stirilor. Coloni?tii s. au fost — la început (sec. 15 — 16) — ??rani autohtoni ori ??rani ,.din ?ara str?in?*’; mai tirziu 444 (sec. 17), au fost prefera?i str?inii sau oamenii liberi, f?r? bir, f?r? dajdie. Str?inii colonizau in s. aveau un regim mai bun decît autohtonii. Durata imunit??ilor fiscale, acordate noilor a?ez?ri sau celor reconstituite dup? risipire, a oscilat intre 1 ?i 10 ani, în func?ie de interesele colonizatorilor. întinderea scutirilor era, de asemenea, dictat? de condi?iile locale ?i de timp; in general, se acordau scutiri de munci ?i d?jdii, exceptindu-se birul ?i unele slujbe publice (militare). Un sistem practicat adeseori a fost ruptoarea: slobod-nicii pl?teau o sum? forfetar?, inferioar? d?rilor obi?nuite. Pe lîng? avantajele fiscale, s-aveau ?i dreptul de judecat? local? (,,b?trinii ale?i”), precum ?i dreptul de control asupra indigenatului local (ob?tea hot?r??te asupra asimil?rii str?inilor). Dup? expirarea termenului dc scutire, slobodnicii treceau ,,în rind cil ?ara”, erau asimila?i, sub raportul· obliga?iilor fiscale, cu ceilal?i contribuabili. Sub Alexandru Cuconul (1623 — 1627), s-a procedat chiar la suprimarea regimului privilegiat al s., din motive de echitate fiscal?. V. ungurean. A.G. slobozit. Hobul liberat (Arm., § 1 643). L. Car. (I, 8, 1 — 5) prevedea c? ?iganii s-„slnt dc o cinste cu cei slobozi supu?i, adic? cu birnicii domne?ti”. Cel ce se slobozea trebuia s? fie în vîrst? de cel pu?in 20 de ani. Slobozenia nu se putea face decît în scris. Egumenii nu puteau slobozi ?iganii m?n?stire?ti. , ’ O.S. slug?. în evul mediu, termenul definea raportul dintre vasal ?i suzeran ; în ordinea intern? a ??rilor române, raportul dintre boieri ?i domn, precum ?i acela dintre ??ranul dependent ?i st?pinul de p?mint. Termenul de s. cerea astfel, totdeauna, un raport de dependen??. 1. Domnul îl folosea fa?? de boierii s?i, dar ?i fa?? de alte persoane aflate în slujba domniei, care uneori puteau s? nu fie boieri. Erau ,,slugi domne?ti” orice persoane aflate în slujba domniei. 2. S. boiere?ti erau persoanele aflate în slujba unui dreg?tor. Alexandru Ilia? împuternice?te pe Socol s? se dpere împotriva oricui, pentru ocina sa din Clici: „nici slug? domneasc?, nici slug? boiereasc?”. 3. S. m?n?stire?ti; se numeau to?i locuitorii care se aflau în slujba unei m?n?stiri, ??rani dependen?i de pe mo?iile m?n?stire?ti sau chiar poslu?nicii. Scutind 5 poslu?nici ai m?n?stirii Sfînta Troi?? (Radu vod?) dc poclon, Matei Basarab porunce?te: ,,a?i?derea ?i voi, birarilor,-în foarte bun? pace s? l?sa?i aceste slugi ale m?n?stirii Sfintei Troi??”. în Trans. apare cu sens de iobag: ,,ca biserica aceea s? aib? toate dijmele sale ?i ale tuturor oamenilor ei atit liberi, cit ?i slugi”. T.V. slnger; var. sulger. Dreg?tor in ?. Rom. ?i Mold. cu sarcina de a aproviziona curtea domneasc? ?i oastea ??rii cu carne. In Mold., *13 iun. 1456, A; în ?. Rom. *7 nov. 1480, B, ca martor în acte dc înt?rire. In ?. Rom., s. era socotit ,,?eful m?celarilor, care avea grij? s? aprovizioneze cu carne pentru curte cît ?i por?iile date turcilor ?i altor oaspe?i” ; s. era „mare împ?r?itor de tainuri”. ?i în Mold., dup? relatarea lui Gr.. Ureche, s. era „ispravnic pre toate obroacele de carne ce se dau la cuhnele domne?ti ?i la slujitorii cur?ii ?i la oaspe?ii ce vin în ?ar?”. Din cauza atribu?iilor multiple, s. devine· mare s., avînd în subordinea sa, ca ajutoare, pe s. 11 ?i s. III. În ?. Rom., m.s. apare, de la înccput, în sfatul ??rii, dup? cum se vede din documentul din 1480, prccitat; în timpul domniei lui Matei Basarab destul de des, iar dup? domnia acestuia cu regularitate,, el figureaz? ca martor in documente domne?ti, dup? marele postelnic ?i înaintea marelui paharnic, in Mold., s. începe s? se intituleze m.s. înc? de la sfir?itul sec. 16. M.s. ?i s. puteau primi sarcini diferite. Dup? izvoare str?ine (Kreuchelv), înainte dc reforma lui Mavrocordat, s. era un boier de rangul 3 „care inspecta ra?iile de carne ?i de lumin?ri cuvenite boierilor ?i slujitorilor care aveau drept la un tain'’. Pentru aceast? sarcin?, el primea bani de la vistierie, cump?ra vite, dup? nevoi, ?i distribuia carnea celor în drept.. 445» Avea un venit substan?ial. La 1697 se fixa prin catastif ..rinduiala vacilor ?i a oilor’' necesare ,,pentru cheltuiala slugerii”; fiecare sat era dator s? dea cile un num?r de vaci :?i oi, pl?tite vaca cu 5 taleri ?i oaia cu 1 taler. Din oct. 1696 pin? în sept. 1697 — vreme de un an — .cheltuiala slugeriei lui C. Brincoveanu a fost de Io 695,42 taleri, adic? pre?ul a peste 3 100 de vaci. în Mola., vitele confiscate in ?ar? erau aduse ,,la sulgcrie gospod". C?tre sfir?itul perioadei medievale, func?ia î?i pierde din importan??, s. r?inînind numai •?cu rangul ?i cu 10 scutelnici. între dreg?tori, venea acum la rind dup? medelnicer ?i înaintea marelui pitar. V. ?i ialovi??. T.V. - N.S. slujb?. 1. în lumea feudal?, s. a constituit un factor important in raporturile dintre vasal ?i suzeran (v. vasalitate). S. stabilea un raport de dependen?? a feudalului fa?? de conduc?torul ??rii; pentru s. f?cut?, domnul il r?spl?tea pc feudal, d?ruindu-i de obicei o mo?ie. 2. Termenul s. cu un sens mai larg il g?sim ?i in hrisovul lui Leon vod? din 15 iul. 1631, B, dat sub presiunea adun?rii de st?ri din acea dat?, in care se arat? m?surile care se luau împotriva grecilor ,,care vin aici în ?ear?” ?i „nu socotescu s? umble dup? obiceiul ??rii, ce [...] alte slujbe le-au m?rit ?i le-au ridicat f?r? seam? [...] ca s?-?i pl?teasc? ei cametile lor ?i s?-?i îmbog??easc? casele lor”. în sens larg, se numeau ?i diverse servicii aduse ??rii, ca strîngerea d?rilor („slujba zlot?rii”), precum ?i d?rile (s. v?dr?rilului. s. gor?tinei, s. cheltuielii ??rii etc.). 3. Slujbe, termen generic cuprinzind obliga?iile în munc? ale locuitorilor aservi?i atît fa?? de st?pînul feudal, cit ?i fa?? de stat (domnie). D?ruind m?n?stirii Tismana ni?te sate, Mircea cel Mare scria locuitorilor lor: „s? fi?i in supunere despre toate slujbele ?i dajdiile”. în Trans., în documentele sec. 12, s. purta numele de „servitia”. V. clac?; iobag; lucru domnesc; slujitor. T.Y.-X.S. slujitor. 1. în evul mediu românesc, termenul cuprindea, într-un prim-sens, pe to?i slujba?ii statului feudal: „Strins-au ?ara ?i slujitorii s?i ?i au intrat in ?ara Munteneasc? f..La alegerea lui Constantin Brincovcanu au luat parte„toat? boierimea ??rii ?i slujitorii”. 2. C?tre sfir?itul sec. 16 ?i începutul sec. 17, sub denumirea de s. se în?elegeau mai ales corpurile de oaste formate din c?l?ra?i ?i darabani. în Mold., aceast? categorie de s. apare dup? recens?mintul efectuat din porunca lui Petru ?chiopul, la 20 febr. 1591, in care s. nu figureaz? înc? al?turi de curtcni. Documentar s. sini men?iona?i în acela?i sens la începutul sec. 17. într-un document ehiis de Miron Barnovschi, preo?ii ?i diaconii de la toate bisericile din Ia?i sînt scuti?i de d?ri, precum ?i de cazarea s. în ?. Rom. au luat fiin?? sub Miliai Viteazul; dup? o relatare a lui Venier c?tre dogele Vene?iei, Miliai Viteazul, în urma m?cel?ririi c?m?tarilor turci din Bucure?ti, a reu?it s? atrag? în oastea sa un num?r mare de oameni de jos, promi?indu-le scutiri de d?ri; acestora li s-a spus s. Documentar, ace?ti s. sînt men?iona?i, pentru ?. Rom., tot la începutul sec. 17. în timpul lui C. Brincovcanu, to?i mercenarii sînt cuprin?i sub numele de „slujitorime”. S. erau organiza?i în bresle, ca ?i curtenii. Spre deosebire de ace?tia, ci nu erau proprietari de p?mint, ci aveau numai folosin?a p?mintului domnesc. în sec. 17 ?i 18, s. reprezint? principala categorie de slujba?i ai administra?iei domne?ti. în ?. Rom., în raidurile lor se num?r? talpo?ii, saragelele, inartalogii. scutelnicii si mai tirziu mocanii. La 1700 este men?ionat „birul lefilor’' pentru lefurile s. în Mold., in timpul primei domnii a lui Grigore II Gliica (1726 — 1733) apar noi cete de s., numi?i ro?ii ?i vin?tori. La începutul sec. 18, oastea Mold. era alc?tuit? din: oastea de scuteal? sau slujitorii ?i cea cu leaf?. Tot din rindurile s. au f?cut parte ?i pl?ie?ii, str?jerii, hinsarii, haiducii, arca?ii, suli?a?ii, sine?arii, pu?ca?ii ?i tunarii. 3. S. s-au numit ?i subalternii marilor dreg?tori ca: sp?t?rei, p?h?rnicei, logofe?i, a?eza?i la ?ar? ca oameni liberi, care, prestind servicii pe ling? st?pinii lor, se preg?teau pentru demnit??i mai înalte, în timpul lui Al. Ipsilanti, polcovnicii care func?ionau pe iing? zapcii aveau în sub-‘Ordinea lor s. care se bucurau de scutiri de d?ri. La 1704 existau in ?. Rom. 5 285 s. ?i 446 menzilgii, iar la 1819 numai 4 437 s. La 1801 existau în Mold. 2 345 s. ispr?\ nice?li, recruta?i numai din anumite sate ?i repartiza?i astfel pe ?inuturi: Bac?u — 130; Boto?ani — 134 (aici se numeau s. vornice?ti); Cirlig?tura — 49; Codru — 59; Covurlui — 160: Dorohoi — 96; Faleiu — 125; Greceni — 74; Ilerla — 14; Ilirl?u — 120; Hot?rniceni — 135; la?i — 234; Neam? — 224; Roman — 120; Soroca — 129; Suceava — 120; Tecuci — 160; Tutova — 111 ?i Vaslui — 117. Separat de ace?tia, in ?inutul Orhei existau 984 s. serd?re?ti, c?pit?ne?ti ?i ai polcovnicului de Chi?in?u ?i al?i 398 s. c?pit?-ne?ti in ?inutul Soroca. La 1820, domnul Mold. constata c? fiecare ?inut ,,are de ajuns-slujitorii s?i”. înscrierea ruminilor sau vecinilor în rîndul s. era interzis?. Din vremea jui Matei Rasarab au r?mas numeroase porunci de genul: ,,c? domnii mele nu-mi tri-buescu slujitori ruminii boiarilor ?i birnicii” sau c? ,,nu scriu domnia mea c?l?ra?i ru-minii boiere?ti sau ai m?n?stirii”. Cind se d?deau porunci de aducere la urm? a ruminilor fugi?i, se specifica s? fie lua?i ?i cei ,,supu?i pe ling? nescare slujitori”. V. c?l?ra?; doroban?. 4. in Trans., s. se numeau servienlcs; existau 2 categorii de s.: unii aservi?i ca ?i iobagii de cetate, ?i al?ii liberi, asimila?i nobililor; pentru fapte deosebite de vitejie, primii puteau fi trecu?i in categoria secunzilor. La 1333, ci?iva iobagi ?i s. de cetate (iobagioncs ct condi?ion?rii castrcnses ), care se remarcaser? prin , „slujbe credincioase” în campania din 1330 in ?. Rom., au fost sco?i ,,din iob?gia ?i starea de slujitori ai cet??ii” (iobagionatu ct condi?ionalii castrcnsi), fiind trecu?i ,,în ceata ?i în num?rul slujitorilor liberi ?i nobili ai regatului” (in cctum ct numerum liberorum servientium et nobiliara regni),, urmind a se bucura, ei ?i urma?ii lor, ,,de acelea?i privilegii de care se bucur? ceilal?i nobili si slujitori liberi'·. T.Y.-N.S. sminteal?. Avea sensuri variate : tulburarea min?ii, nebunie; stingherirr, tulburare. clintirc, scoatere; p?gubirc; v?t?mare; împiedicare. Ne ocup?m aici numai de tulburarea min?ii, reglementat? pentru prima dat? în pravilele sec. 19. L. Car. nume?te ..Iar? minte f...] pe cei ce sînt întru adev?r nebuni sau lipsi?i de minte sau zminti?i”. Orice act juridic f?cut de ace?tia se socote?te Iar? valoare. Ei nu r?spund nici de faptele lor culpabile (I, 4, 1 — 3). Iar C. Cal. enumera printre incapabili pe ,,cei întru des?vir?it? nebunie, acei smin?i?i la minte ?i acei z?luzi <=z?p?ci?i>, care sau de istovi sint lipsi?i de întrebuin?area min?ii sau sînt neputincio?i de a prividea ispr?vile faptelor lor” (§ 33· lit. d). Ace?tia nu se pot c?s?tori (§ 72); nu pot fi martori la testamente (§ 751); pot fi dezmo?teni?i, chiar fiind rezervatari (§ 981); fiind succesor vreun ,,nebun, ie?it din minte ori timpit?’, nu se poate face „împ?r?irea mo?tenirii f?r? ?tirea ?i voia st?pinirii sau a judec?toriei" (§ 1 078). O.S. smoniire. V. momire. sobor; var. s?bor. in evul mediu românesc, termenul este întilnit cu mai multe sensuri. 1. .,Soborul ??rii” (v. adunare de st?ri). 2. S. bisericesc, cu o participare mai restrins?, în sinul m?n?stirilor ?i al mitropoliilor: a. s. m?n?stiresc, care arc dreptul s? se-pronun?e in problemele vie?ii interne a m?n?stirii ?i a patrimoniului s?u: ,,de bun?voia noastr? am f?cut vinz?toare ?i ne-am tocmit cu egumenul de la sfinta m?n?stire cea mai sus zis? chir Nil dimpreun? cu tot s?borul”; b. S. episcopiei convocat de Radu Serbau, Pentru o înt?rire de proprietate; c. S. mitropoliei. Defini?ia cea mai clar? o g?sim într-un: document din 14 apr. 1666,, care cuprinde o m?rturie dat? de mitropolit, episcopi ,,?i cu to?i n?stavnicii <= egumenii) sfintelor lavre, ce se cheam? tot s?borul”. Aceste s.. aveau loc cu prilejul unor mari s?rb?tori (Boboteaz?, Pa?te). Neac?ul, diacon, întocme?te un zapis pentru o datorie de 10 ughi la Ylad v?taful ,,de fa?? fiind Dr?goi ?i tot soburul mitropolii. Cind avea de judecat cazul unui mitropolit sau episcop, domnul aduna un mare s. Astfel, la cererea fostului mitropolit Teodosie, depus din scaun ?i aflat ,,la opreal?” la m?n?stirea Tismana, Serban Cantacuzino a adunat un ,,mare s?bor de arhierei ai ??rii ?i de al?i arhierei care se intîmpla atunci aici ?i to?i egumenii din toat? ?ara ?i cu toat? boierimea”. 3. S. sinodal sau sinod. Miron Barnovschi, in documentul 44 7 din 20 sgpt. 1626, A, nume?te cele 7 sinoade ecumenice „s?boare”. Se în?elege prin sinod iorul suprem al bisericii ortodoxe, care se întrunea periodic sau ocazional, spre a g?si o cale comun? pentru rezolvarea problemelor controversate ale timpului, privitoare la dogme, moral? ?i administra?ie. Singurul sinod care s-a ?inut pe teritoriul ??rilor române, in epoca medieval?, a fost acela din 11—21 mart. 1642, convocat de Vasilc Lupu la Ia?i, pentru a pune cap?t disputelor dogmatice pricinuite de calvinism. Prin componen?a lui, acesta a fost un sinod patriarhal de mare importan?? fiindc? au luat parte la el 2 delega?i ai Patriarhiei din Constantinopol: Porfirie, mitropolitul Niceii, Melelic Sirigul ?i 3 reprezentan?i ai Mitropoliei din Kiev. Ei au luat in dezbatere ,.m?rturisirea de credin?? a bisericii ortodoxe” întocmit? de mitropolitul Kievului, Petru Movil?, adoptînd-o ?i condamnînd-o pe aceea a lui Lucaris, care era sub influen?? calvin?. Hot?rîrile acestui sinod s-au tip?rit sub forma unui decret sinodal, care, avînd ?i semn?tura patriarhului Partenie al Constantinopolului, s-a aplicat de c?tre toate bisericile ortodoxe. Reprezentan?i ai bisericii ortodoxe române au fost prezen?i la s. care s-au ?inut in alte ??ri. Astfel, Damian, mitropolitul Moldovei, a luat parte la sinodul de la Floren?a (10 ian. 1439), înso?it de o ambasad? compus? din logof?tul Neagoe ?i înc? 5 persoane. V. blestem. T.V. sodomie. Se chema sodomlcan b?rbatul care se împreuna trupe?te cu o parte b?rb?teasc?, major sau minor, cu o femeie, fie chiar so?ia sa, „preste ???’’|, sau cu un animal. i>i femeile, dac? se împreunau intre ele, comiteau infrac?iunea de s. Gre?eala s. se judeca la dou? ,,jude?e”: cel bisericesc, care afurisea pe sodomlean, ?i cel mirenesc, „care i f?cea moarte”, trupul urmind a fi ars în foc. Sodomleanul era lovit de incapacitatea de a dispune ?i de a primi, cu titlu gratuit, averea sa urmind s? devin? domneasc?. Dac? sodomleanul f?cea parte din cler, el era mai întli oprit de la s?vir?irea serviciului religios, apoi trimis la o m?n?stire ?i, de acolo, dat ,,pre mina giude?ului celui mirenesc, s?-l certe cu moarte, ce s? dzice s?-i taie capul’’, in nici o împrejurare judec?torul nu putea s? mic?oreze pedeapsa sodomleanului, fie c? acesta era boier sau om ,,de gios", ci totdeauna trebuia s?-l osîndeasc? cu t?ierea capului ?i cu arderea trupului 111 foc. Numai atunci cind ?s. se f?cea între ,,cuconi mic?ori, ce nu vor fi înc? de virst?", giude?ul putea s? mai mic?oreze pedeapsa, evitînd pe cea capital?. Dovada infrac?iunii de s. se f?cea cu martor ,,?i cu seamne”, care constituiau prezum?ii de vinov??ie. C. pcn. Ips., L. Car. ?i Coiul, vrim. nu s-au ocupat de aceast? infrac?iune. Manualul lui Donici pedepsea pe sodomlean cu t?ierea nasului (XLI, 16). T.V. sol. în documentele interne slavone ale cancelariilor ??rilor române apare termenul de pocliscir sau apoclisar sau cel de poslcmic. în sec. 15—16 prevaleaz? termenul slav de sol, in vreme ce în documentele latine apar termenii specifici medievali de oratorcsy nuntii, ambasadores, negociatores. Gr. Ureche folose?te termenul de s. mai ales pentru trimi?ii str?ini. Diploma?ia ??rilor române, pîn? în sec. 15—16, 111 virtutea independen?ei lor politice ?i acceptat?, formal sau tacit, de ??rile str?ine, cu excep?ia acelora care aveau preten?ii la suzeranitate asupra uneia sau alteia din ele, a fost foarte activ?, ini?ial în spa?iul balcanic, apoi. in perioada rezisten?ei antiotomane, in ??ri mai îndep?rtate europene (Polonia, Lituania, Vene?ia, Ungaria, Moscova, Vatican), ?i chiar asiatice (Iranul Iui Uzun Hasan). în înv??aturile lui Neagoe Hasarab ni s-a p?strat un adev?rat tratat despre modul cum trebuiau primi?i s. str?ini la curtea domneasc?. Dup? intrarea ??rilor romane sub domina?ia Por?ii, ele au pierdut oficial dreptul de lega?ie pasiv? ?i activ?, dar au continuat s? aib? leg?turi diplomatice sporadice, prin agen?i de tain? (mai ales str?ini: armeni, raguzani, greci, apoi francezi, italieni etc.), ?i s? încheie unele conven?ii interna?ionale cum ar fi: acordul de alian?? antiotoman? încheiat, la 1 mart. 1542, la Suceava, de Petru Rare?, in a doua domnie, cu electorul de Brandenburg, Joachim II; acordul dintre Alexandru L?pu?ncanu ?i Sigismund August, regele Poloniei, încheiat la Vilno, la 16 dec. 1551; tratatele lui Mihai Viteazul ?i Aron 448 Tiranul cu Sigismund Bâtliorv in vederea cruciadei antiolomane ini?iale dc Sfinla Liga ; tratatul lui Mihai Viteazul cu împ?ratul Budolf II, încheiat la Tirgovi?te la 30 mai/9 iun. 1598; tratatele de alian?? ?i prietenie dintre Matei Basarab, Vasile Lupu ?i Gheorghe Râkoczy L principele Trans.; tratatul politico-confesional de la Moscova (17 mai 1650) dintre Gheorghe ?tefan, domnul Mold., ?i tarul Rusiei, Alexei Mihailovici, dublat de o conven?ie comercial?; negocierile ?i tratatele secrete dintre ?erban Cantâcuzino, împ?ratul Leopold I ?i ?arii Rusiei; acordul de la Luck (13/21 apr. 1711) dintre Dimitrie Cantemir si Petru I. Domnii fanario?i aveau ?i misiunea de a supraveghea situa?ia politic? ?i diplomatic? a Europei ?i de a informa la timp autorit??ile otomane ; au fost obliga?i prin aceast? misiune permanent?, asupra c?reia Poarta le atr?gea necontenit aten?ia, s? între?in? agen?i oficiali (la Var?ovia) ?i neoficiali (in capitalele ??rilor vecine ?i chiar la Vicna, Vene?ia etc.), in vederea culcgerii de ?tiri. Dup? Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, Rusia ?i Austria mai întîi, apoi ?i celelalte puteri europene, au acreditat agen?i consulari (v. consul) la Bucure?ti ?i la?i ?i apoi in cîteva centre economice ale ??rilor române. La Poart?, domnii au început, din a doua jum?tate a sec. 16, s? acrediteze agen?i permanent i, capuchehaiele dovad? a autonomiei ??rilor române. D.L.-N.S. sohiriuin. V. embalic. sol?rit. V. s?r?rit. somalie. V. chemarc in judecat?. soroc. V. zi. sorocovu?. A indicat o moned? de argint de 40 de parale. S., pies? ruseasc?, a p?truns in ??rile române in sec. 19 ?i. împreun? cu ducatul austro-olandez, a constituit sistemul bimetalist, învestit de Reg. org. cu putere legal? de eliberare. în afar? de s. rusesc, a circulat pe pia?a intern? româneasc? ?i un s. austriac de 40 ?i 2i) crei?ari, cu submultipli de o jum?tate (polsorocov??) si un sfert de s. A.C. sorti. Y. dclnif?. so? supravie?uitor. V. mo?tenitor. sp?tar. 1. Dreg?toria a existat în ?. Rom. ?i Mold. La început, a fost un dreg?tor de curte, cu atribu?ia principal? s? poarte spada domnului in marile ceremonii. în documentele slavo-române, apare denumirea spatar sau orijnik, iar in cele latine spatharius, sup re mus ensifer sau armiger. 2. In ?. Rom., *10 iun., 1415, B. S. avea atribu?ia de comandant al întregii armate, dup? unele izvoare (Joppecourt, Paul de Alep, Miron Costin), sau numai al cavaleriei, dup? altele. Nu se poate preciza cind s-a transformat s. din dreg?tor de curte, personal al domnului, 111 comandant al o?tirii. Ga marc dreg?tor, particip? la sfatul domnesc, fiind trecut in documentele sec. 15, de obicei, al 4-lea, imediat dup? marele logof?t (N. Stoicescu). Subalternii s. erau s. II, din sec. 10, iar din sec. 18 ?i s. III. Dup? apari?ia s. IT, s. a luat titlul de in. s. Al?i subalterni ai s. erau ba?-buluc-ba?a, c?pitanul de lefegii, precum ?i to?i sp?t?reii]. Veniturile s. pin? in sec. 18, 111 afar? de daniile primite din „mila domneasc?”, erau in principal cele strinse de la subalterni: în natur? (o bani?? de griu ?i alta de orz, un car de fin ?i altul de'lemne) sau in bani (cite un leu de fiecare cruce ? de c?l?ra?i j“). Mai realiza de asemenea venituri din judecarea pricinilor ?i din diferite interven?ii pe ling? domn sau marii dreg?tori. Cu timpul, m.s. a primit atribu?ii de poli?ie ?i justi?ie penal?. Prav. cond. i-a dat in competen?? judecarea pricinilor din mahalalele Bucure?tilor, privitoare la furt, adulter, b?taie, injurii, be?ie (XI l, 1—3). Pe m?sura reducerii efectivelor armatei, m.s. — ca ?i aga | —a c?p?tat tot mai largi atribu?ii poli?iene?ti: eliber? ,*pasu?uri” (pa?apoarte) sau ,,r?va?e de trecere” (v. r?va?) ?i avea grij? da poli?ia capitalei. La 9 aug. 1813, I. Caragea ar?ta c?: ,,cea din?ii datorie a dreg?toriei sp?t?riei este de a str?jui atit aici fiind unul din cei mai mici comandan?i militari. în sec. 16, in Trans., un s. primea 3 taleri leaf? pe lun?. N.S. stepenu. V. spilâ. ' stifp; stilpire. 1. împ?r?ire a p?mintului in Mold.; s. era o parte de mo?ie, asem?n?" toare eu funia j din ?. Rom., dar stîlpit?. Cu vremea ?i s. trebuia s? fie împ?r?it intre diver?i mo?tenitori sau cump?r?tori, a?a c? devenea, ca ?i funia din ?. Rom. o Împ?r?ire ideal? a satului, st?pînit? în realitate de mai mul?i cop?rta?i. 2. StUpirea era delimitarea de c?tre hot?rnici a unui loc cu s. ciopli?i din lemn sau ,,cu petri hotar?”; ,,s? alege?i partea ei despre ceilal?i a ei r?ze?i ?i le pune?i stilpi [...]” sau s? ,.stil-pe?ti, s? pui petri’' (de hotar). în cazul cînd nu erau toate p?r?ile de acord asupra hotarului, nu se a?ezau s., ci se f?ceau numai semne ?i cu cercetarea hotarnicilor în scris, p?r?ile erau trimise la divanul domnesc cu zi de soroc fixat?. Stîlpirea era o opera?ie tehnic? necesar? efectu?rii hot?rniciei care, din cauza importan?ei ei, ajungea s? aib? ?i sensul de hot?rnicie. în ceea ce prive?te stîlpirea, C. Cal. prevedea: ,,Dac? un r?ze? va voi s? schimbe partea sa, este datoria ca mai întîi s? o deosebeasc? ?i s? o st?lpeasc? f. . .j” (§ 1 401), iar: „Dac? ?i aceast? m?sur? a st?pînirei ambelor p?r?i va fi cu îndoial?, atunce trebuie s? se împart? întinderea locului gîlcevit intre ace?tia in p?r?i deopotriv? ?i pe uima s? se fac? st?lpirea” (§ 1 142). O.S. sttnit. V. c???rie. (stînjen. Una dintre cele mai vechi unit??i de m?sur? din ??rile romane, reprezen-tînd aproximativ 2 m. Termenul pare a fi — dup? B. P. Ilasdeu — de origine latin?., trecut prin limbile slave ?i revenit în limba român?. Ca unitate metrologic?, s. este prezent — cu mici deosebiri de m?rime — pe arie european?. în Trans., este atestat documentar in sec. 14 sub numele de orgia, iar de la 1515 de ulna. M?rimea sa a variat în timp: 2,88 m la 1514 (Trip.), 1,896 la 1875 („stinjenul nem?esc“). Documentele ?. Rom. înregistreaz? s. ca m?sur? a suprafe?ei ?i lungimii in sec. 16, iar cele moldovene?ti la începutul sec. 17. Dat? fiind larga lui r?spindire, s. a constituit etalonul de fapt al unui sistem metrologic de oarecare stabilitate. în ?. Rjm., prima reglementare legal? a m?rimii s. (cca 1679) se datore?te lui ?erban Cantacimno, care.-l fixeaz? în arhitectura m?n?stirii Cotroceni, ctitoria sa: coloanele porticului erau dc cile un s. (1,962 m). Un stinjen-etalon impune ?i Const. Brîncoveami (2,00 m), variant? care a avut o circula?ie mai restrins? decît „stînjenul lui ?erban vod?“- Mold. n-a cunoscut o reglementare legal? a s.; totu?i, documentele pomenesc un s. domnesc (.,opt palmer domne?ti“), care a circulat concomitent cu s. ,,prost“, dimensionat dup? „palma de om de mijloc“, m?rimea acestuia variind dup? ?inuturi ?i chiar localit??i. S. moldovenesc a fost, in general, mai mare decit cel din ?. Rom. (2,21} m in sec. 19). Diversele modele 455 «ele s. aii fost — Iu inciput — nurcile p* p'relii sr.i c/estate pe birnele bisericilor; m.ii tîrziu, vistieria s-a îngrijit s? confec?ioneze s. din le n i s ui din fier, circ — în sec. 19 - se încredin?au judec?toriilor: erau „stinjenii pecetlui?i“, adic? ?tampila?i de autoritatea central?- Submultiplii s. au fost: p.ilnuf, p.ilnucul sau degetulj; iar ca multiplu a avut pr?jina?. Dup? 1855. s-a adoptat ?i pentru sistem jl m *tr«>lo.j;ic al s. principiul zecimal, astfel incil submultiplii lui au reprezentat: 10 palm·'., 10.) degete si l 0.)J linii. S. s-a men?inut in practica m?sur?torilor de lungime ?i suprafa?? ?i dapl introducerea sistemului metric modern. A.C.. slo<|. Unitate empiric? do m?sur? a v iluin il ii paioiselor ?i finului, Folosit cu deosebire iii Mold., s. a avut dimensiuni diferite in timp: documentele semnaleaz? — pentru fin — s. de 12 stinjeni împrejur ?i „trei in s is“ (sec. 18), de 15 stîujeni împrejur ?i de trei ,,peste cap“, siu mii tîrziu de 9 stinjeni împrejur ?i 8 ,.peste cap“ (sec. 19), ceea ce echivaleaz? cu 18 ?i respectiv 16 ni. S. a fost cunoscut d in Trans., " unde prezint? aceea?i variabilitate de dimensiuni: 14,5) stinjeni lungime, 3 l??ime ?i 2,50 în?l?ime, sau 6 stinjeni lungime. 2 l??ime ?i 2 în?l?ime (sec. 16). Fxprimate in cl?i? s. apar (sec. 16) foarte variate: s. — 25).) cl?i; 75 ) cl?i; 453, 45:), 23;) cl?i etc., dup? diversele domenii ?i regiuni. Pe ling? ,,stogul de m?sur?” (unitate de volum), a existat. în Mold., ?i ,,stogul de o falce“. reprezentind cantitatea de fin recoltat? de pc suprafa?a unei f?lcii f, ca ?i „stogul de boeresc”, obliga?ia cl?ca?ilor de a face fin pentru st?pînul de mo?ie. AjC. sioliiie. Dreg?tor in ambele ??ri rom Ane extracirpatice, cire purta grija mesei domne?ti. Servea personal la mesele oficiale, gustind mînc?rile, pentru a ar?ta oaspe?ilor c? nu sint otr?vite, in ?. Rom. apare în sfatul domnesc ca martor intr-un hrisov de înt?rire <1392) ; figura printre ultimii dreg?tori, uneori înainte i paliirnicului, alteori dup? acesta. în documentele interne din prima jum?tate a sec. 17, el apare ca al ?aptelea dreg?tor din sfatul domnesc, dup? comis ?i înaintea paliirnicului. Kra mai mare peste buc?t?rie, avînd în subordine pc m. ?ufar. Aproviziona curtea domncasci cu pe?te, carnea r?minind in sarcina slugcrului. M. s. apare in documente, in a doua jum?tate a sec. 15, într-un act de înt?rire a mai in iltor sate ?i ?igani. în conven?ia încheiat? de Neagoe Basarab ?i voievodul Trans. pentru delimitarea hotarelor ,,Tstrate vel stol-nic'r figureaz? ca semnatar dup? coinis. Subalternii m. s. erau: al doilea s. ?i ni. ?ufar. Avea in subordine pe stolnici sau slolnicci, care stringeau dijma din pe?te, din b?l?ile Dun?rii. fn Mold , s. este men?ionat in documente de la finele sec. 14(1393) printre primii dreg?tori, înaintea vornicului. în sec. 15 — 17, el continu? s? figureze printre membrii sfatului domnesc, dar printre ultimii. Ca ?i in ?. Rom., s. supraveghea buc?t?ria domneasc?, îngrijindu-se de masa domnului. Miron Costin afirm? c? el nu lua parte la sfaturile ?secrete ale domniei, al?turi de cei 8 mari dreg?tori. S. lua loc la misa domnului Ca si în ?. Rom., el era mai mare peste gr?dinari, pescari, dar ?i peste „toate b?l?ile formate de bra?ele Prutului ?i ale Nistrului’'. Avea in subordine pe mi al doilea s. si pe m. ?ufar. Stolniceii aveau sarcina s? serveasc? bucatele la masn domneasc?, ajutind pc s. sau pe in. s. To?i dispar odat? cu reformele lui Al. T. Cuza. T.V. straj?: sir?jeri. 1. In Mold-, paza la hotare, asem?n?toare cil pot uda] din T. Rom. S. apare in documente 111 vremea lui Alexandru cel Bun. Stabilind obliga?iile negustorilor lioveni. domnul Mold. d? porunc? s? se ia ca vam?: ,,la straj? de fiecare car cile doisprezece gro?i”. în jud Bac?u ?i Neam? intilnim localit??i cu numele Slraja, care reamintesc numele satelor care au fost de s. la trec?tori le c?tre Trans. Satul B?l??-?esti din Neam? fusese ,,de-a pururea p?zitor la straja Hangului ?i la alte poteci prin mun?i, la marginea hotarului dinspre ?ara Ungureasc?“. S. se f?cea prin rota?ie ,.pe 456 rindu, cu s?plamina“, rdic? mi avea un caracter de permanen??. La constituia o obliga-?ie deosebita de oaste, intr-un document din sec. 1?», privitor Ia satele m?n?stirii I lorod-nit*, se spune c? acestea urmau ca „nici la straj? s? uu mearg? |...|, nici la oaste, s? nu mearg?**. Locuitorii satelor care i?ceau paza sau s. la hotarele ??rii se numeau slr?jeri, corespunz?tor pl?ii?ilor clin ?. Bem. Str?jerii erau pu?i sub comanda unor v?tal'i?, care aveau acelea?i atribu?ii cu \?tafii de plai clin ?. B< m. Fiindc? ajutau la încasarea v?mii, str?jerii ascultau ?i de vame?i ?i ele c?pitanii ele ?inut. Str?jerii beneficiau de unele scutiri ele d?ri, sau d?deau birul cu rupta. Avangard? sau avanpost, reprezent inel un corp mic ele caste, mobil sau fix, care supraveghea mi?c?rile inamicului, asigurinei înaintarea grosului trupelor. In conven?ia dintre Bogdan cel Orb si poloni se prevedea restituirea prizonierilor c?zu?i ..in lipl? ori la slr?ji**. în înv???turile lui, Neagoe Basarab sf?tuie?te pe fiul s?u Tecdosie s? trimit? 111 lupt? întii prima s., apoi s. a chua ?i minai dup? aceea s. a treia. ?'>. La sfir?ilul sec. 18, termenul de s. se folose?te ?i cu sensul dc paz? intern? a ora?elor ?i satelor. M. Su?u,. alarmat de desele înc?lc?ri ale ho?ilor, ca s? u?ureze slujba str?jer!lor, ia m?suri .,ca la locurile unde ?ed str?jerii sa se instaleze ad?posturi*’. V. mylu. T.Y. N.S. stratornic. V. postclnic. str?in. Condi?ia juridic? a s. 111 ??rile române a lost in general un regim tolerant. ?iganii ?i t?tarii din ?. Horn. ?i Mold. sc aflau in condi?ie servil? înc? din sec. 14 — 15, iar musulmanii nu au avut niciodat? îng?duin?a legal? de a se stabili pe ieri o-riul ??rilor romane ?i nici dreptul de a ridica geamii sau alte l?ca?e ele cult, sau dc a achizi?iona propriet??i. Negustorii str?ini (sa?i, liovcni, levantini, armeni ele.)· au c?p?tat, 111 secolele 14 — 15, numeroase privilegii de la domnii români, 111 vederea dezvolt?rii comer?ului, care, prin v?mi, alimenta vistieria Principatelor. De asemenea, ??rile române erau 111 general deschise imigran?ilor str?ini de religie cre?tin?, veni?i, sau adu?i, ca: 1. Me?te?ugari ?i comercian?i (sa?i, armeni, germani, bulgari, sirbi, greci); 2. coloni?ti rurali în slobozii; 3. mercenari in ostile domne?ti (v. ?i seimeni) 4. refugia?i politici sau religio?i din ??rile învecinate, mai ales din Peninsula Balcanic?, în sec. 15 — 16, anumi?i domni limiteaz? activitatea in tranzit a negu??torilor str?ini (mai ales 111 ?. Hom.) ?i chiar stabilirea lor in ?ar?, spre a favoriza activitatea me?te?ugarilor ?i a negu??torilor români. în 1551, ?tefan Hare? — probabil pentru a atenua efectul penibil produs de renegarea fratelui s?u 11 ie Hare? — a dispus convertirea 111 mas? la ortodoxie a „ereticilor” (de?i husi?ii refugia?i in Mold. fuseser? primi?i in sec. 15) ?i a armenilor, consecin?a imediat? fiind migrarea unui num?r de armeni in ?. Rom.· ?i mai ales in Trans. Este, de altfel, singurul caz ele intoleran?? confesional? in ??rile române, întrucit armenii, husi?ii ?i, mai înaintea lor, bogomilii, se bucuraser? in ??rile noastre de o primire atit dc tolerant? încit scandalizase curtea pontifical?. Str?inii cre?tini puteau fi în?l?a?i de domn pe trepte boiere?ti iar. dac? se c?s?toreau cu boieroaice, deveneau st?pini pe mo?iile so?iei. C. Sion enumera, in Arkomloloyia Moldovei, 16 familii boiere?ti de origine str?in?, dinlr-un total de 772, dalele lui Sion fiind ins? de acceptat cu pruden??. Pravila lui Matei Basarab interzice formal c?s?toria ?i adop?ia între cre?tini ?i nc'crc?lini, dispozi?ia figurinei ?i în C. Cal., care, prin § 91, o extinde ?i la rela?iile dintre ortodoc?i ?i catolici sau protestan?i, sub influen?a mentalit??ii fanariote panortodoxe. Ob?tile rurale au avut reflexul respingerii s. in general, mentalitate ilustrat? prin calificativele frecvent peiorative atribuite str?inilor (venetici, lifte, limbol?, nemernici, pribegi, b?jenari). In tratatul încheiat dc Dimilrie Canlemir cu Petru cel Mare se prevedea c? „din moscali s? nu se amestece la boieriile Moldovei, nici s? se însoare in ?ar?. nici mo?ii s? nu cumpere". S. grupa?i in comunit??i na?io--------------------- nale (bra?oveni, armeni, evrei, chiproviceni etc.) pl?teau d?ri pe baz? dc in?elei'.ere, cu „rupta’', de unde denumirea lor fiscal? (rupta.?i). Inii domni din sec. 18 au luat m?suri împotriva s. La 176L ?tefan Racovi?? interzice stabilirea me?terilor ?i negustorilor str?ini 457 {n ?. Rom. pe motivul: , ,ci?tigul ?i folosul ce ar putea s? aib? p?minlcnii il apuc? ei ?i sc pricinuic?tc de ob?te r?zvr?tire ?i stric?ciune la toat? patria”. Tratatul de pace de la Kuciuc-Kainargi (10 iul. 1774)^ slipulind dreptul puterilor europene de a avea consulate in ??rile romane, cu încuviin?area Por?ii otomane, numero?i locuitori s. din Principate se voi· pune sub proiec?ia unui consul, devenind sudi?i, cu un regim iiscii 1 deosebit ?i cu dreptul de a fi judeci?i de tribunalele consulare, printr-o aplicare abuziv?, împotriva c?reia s-a protestat in permanen??, a capitulii ? ii lor încheiate de Poarta otoman?, inccpînd din anul 1536, cu diferite puteri europene. Sud i?ii depuneau jur?mînl de credin?? capului statului a c?rui protec?ie o ob?ineau, iu Mold., înc? din 1784, se interzicea ispravnicilor de a-i ,,închide, globi sau pedepsi pe sudi?i". Procesele sudi?ilor se desf??urau în prezen?a consulilor sau reprezentan?ilor lor. in scliimb, sudi?ilor li se interzisese dreptul de a dobîndi propriet??i imobiliare în ??rile române, dar aveau voca?ie succesoral?. Mai ales sub domniile p?mîntene au început s? se impun? anumite restric?ii s. ?i sudi?ilor, cum ar fi: ?inerea scaunelor de carne, t?ierea p?s?rilor clc. Din cauza privilegiilor de care se bucurau sudi?ii, unii localnici renun?au la cet??enia roman? ?i sc puneau sub protec?ia unui consul s., cum constat? divanul ?. Rom. Intr-o adres? c?tre comand imentul trupelor ?arului Alexandru I din 15 mart. 1810. Ion ('.h. Caragea reglementeaz? situa?ia sudi?ilor, suprimiud toate privilegiile lor fiscale ?i înfiin?înd noua instan?? judec?toreasc? a Departamentului str?inelor pricini cu competen?a judec?rii pricinilor dintre sudi?i, sau dintre ace?tia ?i raiale. La 10 apr. 1819, au fost numi?i 2 ispravnici pentru s., unul 111 Yalahia Mare ?i altul in cea mic? (Oltenia)» care s? îngrijeasc? de ,,orhuluiala str?inilor", ce refuzau s? fie trecu?i între birnicii p?nuiUeni. 1? pl?teau 80 000 de taleri anual ca d?ri. între 1803 ?i 1821 numai in Mold. num?rul sudi?ilor austrieci a sporit de la 540 la 1 557, din care 265 s-au putut anula, 111 urma denun??rii abuzurilor consulului Lippa de c?tre Ion Sandu Sturdza la Poart?. Situa?ia supu?ilor musulmani stabili?i, împotriva str?vechilor privilegii ale ??rilor români',. pe p?mintul lor s-a reglementat de Poart? in 1771, printr-un hati?erif care satisf?cea in parte cererile formulate de boieri prin arz, asigurindu-sc ,,securitatea propriet??ilor ?i lini?tea necesar? dezvolt?rii produc?iei” ?i inl?lurindu-se abuzurile s?vir?ite înainte de 1769 de c?tre func?ionarii turci in ? Rom., mai expus? ac?iunilor ini?iate din raiale. De asemene.*, hati?eriful revenea la spiritul vechilor capitulat? ?i reglementa dreptul turcilor de a intra in ?ar? numai pe baz? de firman; se interzicea, de asemenea, conform uzului, celor de alt? religie de a dobîndi in ??rile române propriet??i imobiliare, fie chiar prin succesiune. Reg. org. au pus cap?t regimului sudi?ilor 111 ??rile române. Primele m?suri împotriva dreg?torilor str?ini s-au luat la 1822, odat? cu instaurarea domniilor p?mîntene; la 21 iul. 1822, caimacamii ?. Rom. anun?au ,,c? cei str?ini au s? se dep?rteze ?i s? fie p?minteni 111 slujbele ??rii”. M?sura «era îndreptat? îndeosebi împotriva grecilor, compromi?i din pricina Eterici, recent Înn?bu?it?. în Trans., s. s-au a?ezat, fie cu for?a, prin ocupa?ie pur? ?i simpl?, fie pe baz? de privilegii regale (v. colonat; oaspe?i). Regii arpadieni au favorizat stabilirea de s. pe teritoriile asupra c?rora Î?i exercitau supravegherea ?i suveranitatea, aplicînd cunoscuta maxim? predilect? a regelui ?tefan 1: ,,Natn uni as lingue uniusque moris regum imbecitle el fragile est”. Sub Matia Corvin ?i in special in sec. 16 ?i 17, Trans. a cunoscut un climat de toleran?? aproape unic in Europa catolic? (?i protestant?) din acea epoc?, climat care a stirnit admira?ia umani?tilor europeni. Ilabsburgii s-au ar?tat mult mai intoleran?i, cu excep?ia lui Iosif II (1780 — 1790), care a cdictat libertatea confesional? a ?inuturilor simuhii s.: totu?i putem deduce, prin analogie cu ialovi?a, propor?ia in care ??ranii participai! la darea s.. S.. ca ?i alte d?ri, forma obiectul unor libera lit?? i din partea domnului în favoarea m?n?stirilor sau boierilor. în atari situa?ii, s. era prelevat de m?n?stirile sau boierii beneficiari, devenind rent? feudal?, ca ?i vin?riciul m?n?stiresc sau boieresc. Dan·;! tradi?ional? a s. a continuat s? greveze ??r?nimea, fie sub forma ialovi?ei, contribu?ie in bani, fie în natur?: ca rent? feudal?, s. a persistat sub forma obl igatici de a preda m?n?stirii sau boierului o parte din carnea vitei t?iate. V. slutjer. AX- sultan mexal. V. mezat. supuitor. Y. proxenetism. surei. Copie de pe documentele medievale moldovene. La 19 mai 1757, pirc?labii de Cala?i ar?tau domnului Mold. c? au scos „sureturi” de pe o carte domneasc? pe care le-au trimis in tinut ,„s? s? ceteasc? prin toate satele”. V. ?i izvod. N.S. surghiun. Institu?ie foarte veche, existent? atit la romani, cit ?i la bizantini, sub denumirea de exil sau deportare. în vechiul drept românesc, chiar înainte de a avea o denumire tehnic?, s. apare ca pedeaps? aplicat? membrilor clasei dominante vinova?i de tr?dare, c?rora domnul, în loc s? le ia via?a, le-o cru?a, inchizîndu-i la o m?n?stire, sau dindu-le domiciliu obligatoriu; pravilele sec. 17 pedepseau cu trimiterea la m?n?stire (,,s? seaz? acolo în toat? via?a Iul”) pe un membru al clerului care s?vir?ea ,,o ucidere grabni.e?”. Termenul de s. apare in documente în sec. 17, sub iufluen?a contactelor cu institu?iile turce?ti. în timpul celei de-a doua domnii a lui Grig. I Ghica (1672), la cererea domnului, marele vizir .,au f?cut surgun” in insula Creta pe boierii Cantacuzini afla?i ]a Poart?. Aplicat la început numai clerului ?i boierimii, sub influenta ideilor becca-rieuc, s. ajunge s? se aplice ?i altor categorii sociale pentru infrac?iuni foarte variate. Astfel. C. peri. Ips. prevedea s. pentru fapte grave ca: adulterul, ierosilia, violul, r?pirea femeilor, tilh?ri a la drumul mare, vr?jitoria, asasinatul, otr?virea f?r? inten?ie ?i schimbarea de hotar s?vir?it? de un tin?r, pedepsit? pin? atunci cu mai mult? severitate. Teoretic s. se aplica pe termen limitat, de la 2 pin? la 5 ani. în practic? îns?. pedepsele erau uneori coborite sub minimum, sau aplicate f?r? termen. Cind un surghiunit fugea de la locul unde i?i executa pedeapsa era surghiunit din nou pe via?? pen. Ips.). S. se executa de obicei la m?n?stiri f?r? paza. în alte împrejur?ri seluau m?suri mai severe, dup? persoan?, ?i s. se executa sub paz?. într-un caz grav, cel surghiunit la m?n?stire a fost obligat s? se c?lug?reasc?, luindu-?i alt nume. Un s. mai u?or de suportat, asem?n?tor cu domiciliul for?at de mai tirziu, era cel executat Ia mo?ia vinovatului. Astfel, beizadea Ioni??, fiul lui Antioh vod?, este trimis in s. la mo?ia sa, fiindc? se amestecase in treburi biserice?ti, f?r? ?tirea domnului. ?i alungarea din sat sau de pe mo?ie era tot o form? de s. Kada lui Budulac din satul Gura V?ii (Yla?ca) este surghiunit? împreun? cu b?rbatul s?u intr-un sat din p?r?ile de munte ale jud- Arge?, din cauza scandalurilor pe care le f?cea în satul s?u. Nici femeile ?i minorii nu au fost cru?a?i de s. (v. tentativ?). Un fiu care a lovit pe tat?l s?u a fost trimis in s., sc?pind astfel de t?ierea miinilor, cerut? de pravile. Manualul lui Donici pedepsea cu s. ?i confiscarea averii pe plastografi, martorii mincino?i, pe cei care luau hani pentru a alc?tui si porni pîri mincinoase ?i viclene inipotriva unor nevinova?i ?i pe cei ce s?vir?eau ad?ugiri in scrisori sau în diate (XLI, 27); L. Car. pedepse i cu $. pe 3 ani ?i b?taie pe cel 461 care omora la belii», daca era om s?rac ?i cu surghiun pc 2 ani ,,pc necinstitori, cu cu virilul sau cu fapta", pe vinovatul de adulter. Corni. crim. pedepsea cu s. pe boier, dac? se împotrivea judec?torilor; pe cel ce s?vir?ea o omucidere, la be?ie ; pe femeia curc-?i provoca, singur?, pierderea copilului; pc proxenet ?i pe femeia ademenil? de acesla. \\ infrac?iuni. T.V. / sursat\ var. birul sur satului; rînduiala sursatului; oile de sursat. A desemnat rochi/.i-?iileîn natur? pentru necesit??ile armatei : ,,ieu de la locuitori griu, orz, m?lai, plat indii-lc cum le va fi voea ?i de multe ori nepl?tindu-le nimica. Acest obiceiu r?u urmea/? din vremea lui Calimah voievod, precum este cunoscut în tot p?mintul cu numele de Mirsat ?i ca un lucru de sil?”. Amintit? prima oar? în ?. Rom. în Condica vistieriei lui C. Brîncoveanu, in anii 1694 — 1698, cînd r.s. a variat intre sumele de 3 562 ?i 25 51 1 taleri, pl?ti?i de bresle ?i birnici. La 1697, „rînduiala oilor de sursat” din ?. Rom. prevedea 10 000 de oi care trebuiau date lui casap-pa?a; „îns? s? fie berbeci mari, ale?i”. S. era înglobat uneori în categoria larg? a ajutorin?elor î . V. dare. A.C.-N.S- sula?i (?. Rom., sfîr?itu 1 sec. 17 — începutul sec. 18). Categorie fiscal? format? din locuitorii boga?i, care, în schimln l scutirii de restul d?rilor, pl?teau cite 100 de galbeni anual. în timpul dcmr.ici lui Coi.st. Brîncoveanu, ei d?deau cca 13 400 galbeni pe an. X.S. sveafnic. V. sf?luirc; sfetnic. ? ?al?u. Denumire popular? a unei monede moldovene de bilon sau brmz, b?tut? ub Kustratie Dabija (1661 — 1665) in b?n?ria de la Suceava (1662); cunoscut? ?i sub numele de solidus ualachicus in Polonia (unde circul? ?i la începutul sec. 18) ?i silim/ in Tran*. ?. reprezint? valoric 1/225 dintr-un ducat de aur, 1/135 dintr-un taler de argint, 1/3 dintr-un gros ?i 1/4 dintr-un ,,ban bun”. Men?iuni numeroase despre ?. g?sim in documentele interne ale Mold. in sec. 17, cind circul? ca moned? divizionar?. La 7 mai 1665 ,.umbla leul 100 bani pro?ti, ?al?i”. , ,, A.C.-N.S. ?ainj?u (?avg?u). Corespundea cioc?na?ilor ? din ?. Rom. La 23 aug. 1761, (ir. III Ghici« d? hrisov pentru ,,?aug?ii ce taie sare la ocn?”, m?rindu-le leafa de la 1 ban la :>> bani pentru un bolovan de sare ,,ce sint obicinui?i s? dea la c?ut?ri”; la 1783 li se pl?teau 4 bani de bolovan, iar la începutul sec. 19, 12 bani noi. Un ?. t?ia in medie 6 — 7 drobi zilnic, printr-o munc? deosebit de grea. X.S. ?âtrar. în evul mediu românesc, dreg?tor cu atribu?ii militare, care avea in grija sa paza corturilor domnului in timp de r?zboi. In ?. Rom. apare in documente la începutul sec. 16: Mihnea ?. figureaz? ca martor, ultimul dintre dreg?tori, într-un act de înt?rire in favoarea m?n?stirii Nucet. Citiva ani mai tirziu, într-un hrisov al lui Vladislav III, ?. apare pentru o singur? dat? ca membru in sfatul domnesc, dup? arma? ?i înaintea comisului. Dreg?toria începe s? capete importan?? iu a doua jum?tate a sec. 17, cînd oastea ?. Rom. este mai des solicitat? s? participe la r?zboaiele otomanilor. în timpul domniei lui ?erban Cantacuzino, ?. era al 13-lea mare dreg?tor, luind loc in sfatul domnesc dup? sluger ?i înaintea serdarului. Avind atribu?ia principal? de a se îngriji de corturile domne?ti ?i de organizarea cantonamentelor, el putea primi ?i alte sarcini în leg?tur? cu organizarea ap?r?rii. Astfel, Const. Brincoveanu a trimis pe M?n?il?, aii.?., ,.s? tocmeasc?” care pentru cet??ile turce?ti ?i t?ietori pentru lemnele necesare trupelor turce?ti. M. ?. era recrutat de obicei din rîndurile boierilor cu experien?? c?p?tat? in lupt?, in func?ii de comand?. în Mold-, ?. apare in documente cam in acela?i timp cu "f. Rom. La începutul sec. 17, Baica ?. este men?ionat printre boierii sfatului, dup? Lupe vornic de gloat?. Miron Costin il a?eaz? pe ?. ca al 9-lea dreg?tor, dup? portar ?i înaintea arma?ului, men?ionind c? nu lua parte la sfaturile secrete ale domnului. Tot Înaintea arma?ului il situeaz? ?i Dimitrie Cantemir. Atribu?iile m. s. din Mold- nu se deosebesc de ale celui din ?· Rom.: in timp de pace, el avea in grij? corturile domne?ti, iar in timp de r?zboi, la aceast? grij? se ad?uga a?ezarea taberelor ?i armamentului greu. Cantemir il define?te ca marele general de artilerie ?i intendent al armatei. Spre deosebire de ?. Roin., in Mold. se constat? prezenta unui al 2-lea ?. însu?i Dimitrie Cantemir a dat porunc? la 1711 lui Ioan al 2-lea ?. s? întind? corturile ling? Bahlui. Al 2-lea ?. era tin dreg?tor de starea a 2-a ?i îndeplinea parte din atribu?iile m.?. T.Y. 463 ?<'lii< :i| ?. M?sur? de lungime reprezentind distan?a înlrc extremitatea degeiului mare ?î a ar?t?torului, larg deschise. De?i documentele mimtene ?i moldovene men?ioneaz? o ?. „domneasc?”, nu i s-a putut stabili lungimea exact?; probabil c? a fost eualîi cu 2/:* dintr-o palm? (0,180 m — 0,195 m). in Trans. este men?ionat? mai tîrziu (sec. 19) o ?. de cca 0.20 ni. ?.?. ?erb; serbie. Sistem de rela?ii sociale specific perioadei Urzii a antichit??ii {colo-natul) ?i feudalismului. Era caracterizat prin dependen?a masei munci lori lor de pâmint. de detentorul cu orice titlu al unui domeniu care devine, prin aceasta, leudal; detenlorul se interpune intre autoritatea de stat ?i muncitorii p?mintului, prin exercitarea unor drepturi rcgaliene, senioriale, atribuite de stat, de bun? voie sau prin uzurpare. Serbia se caracterizeaz? printr-o economie cu tendin?e autarhice, f?r? o larg? pia?? de schimb, ?i în care comer?ul, moneda ?i ora?ele joac? un rol sc?zut. Pentru asigurarea bra?elor de munc? necesare domeniului ?i pentru asigurarea asietei fiscale, statul, cu complicitatea seniorului feudal, sau acesta din urm? împotriva statului, au tendin?a s?-l fixeze de sol pe cultivator, interzieîndu-i sau limitîndu-i dreptul de str?mutare. In ??rile ronune. ?erbia apare sub diferite foi mc: iob?gie, vecinie ?i nuninic, a c?ror situa?ie devine tot mai dependent? ?i mai aspr?, piu? la legarea de glie la începutul sec. l(i (Trans.), la sl ir?i-?itul sec. 16 (?. lîom.) ?i la incepuli I sec. 17 (Mold.). Cu toate condi?iile vitrege ale pie?i i interne ?i externe, serbia, mai ales sub forma ei personal?, se agraveaz? alit de mult incit echivaleaz? cu vechea robie.; la începutul sec. 18 li se spune ?. ?iganilor, care erau de fapt robi. V. ?i iob?gie. D.L. ?oimi. Obliga?ia domnului ?. Hom. de a furniza s. pentru vin?lorile sultanului, în scîc. lrt —17 se stringea o dare numit? aspri de ?. în Anatefterul lui C. Hrincoveauu sint trecu?i ‘? de ?.. repartiza?i pe 7 jude?e, ,,pentru treaba împ?r??iei”. ?oimii trebuiau s? fie „mari·, frumo?i, ca s? poat? trece la împ?r??ie”. La 180H. s., 111 num?r de 15, erau repartiz.i?i pe ?'?? 11 plaiuri existente 111 regiunea de munte a ??rii, c?rora li se cereau ,,?oimi buni, frumo?i, ins? ?oimoaice, iar nu ?oimi, parte b?rb?teasc?’*. N-S. ?olluz. Conduc?torul sfatului lirgului sau ora?elor. Apare numai in Mold., a vinci corespondent in ?. Kom. jude?ul sau sudelul ? , iar in Trans., în ora?ele cu popula?ie s?seasc? pe Burgmeister sau Schullheiss. Se alegea, ca ?i pirgarii, o dat? pe an, cu drept de realegere, din rindurile negustorilor celor mai înst?ri?i, care se bucurau de un nume bun în localitate. *5 mart. 1435, A, într-o scrisoare a lui ?tefan II, adrosat? boierilor, vornicilor, ?. ?i pirgarilor din Mold. care au treburi eu negustorii din Bra?ov. Prin ?. ?i pîrgari, se aduceau la cuno?tin?? hot?ririle luate de domn împreun? cu sfatul domnesc, cu porunc? de a se tine seama de ele. ?. era uneori invitat s? participe la lucr?rile sfatului domnesc, la judecarea unor pricini, al?turi de ceilal?i dreg?tori. S. ?i pirgarii reprezentau ora?ul în raport cu celelalte ora?e ?i tirguri din ?ar? ?i de peste hotare.In mod obi?nuit, ?. ajutat de pîrgari se ocupa 111 primul rînd de buna administrare "a ora?ului sau tîrgului pe care îl conducea. Astfel, el înregistra schimb?rile de proprietate, trecin-du-le in catastih; întocmea acte pentru stabilirea gradelor dc rudenie, necesare acelora care aveau de primit mo?teniri din alte ??ri; supraveghea afacerile comerciale ce se 111-cheiau pe teritoriul ora?ului; controla m?rfurile ?i m?surile folosite in tranzac?ii: intervenea în favoarea negustorilor din ora?, pe ling? autorit??ile din alte ??ri, pentru a li se face dreptate, cind erau p?gubi?i. Autoritatea lui se întindea ?i asupra ocolului lirgului sau ora?ului. Participa la judecarea unor pricini m?runte (contraven?ii) sanc?ionate cu amenzi; întreprindea cercet?ri din proprie ini?iativ? sau la porunc?, pentru stabilirea vinov??iilor; avea rolul de comisie rogatorie, pentru ascultarea dc martori in afaceri de 464 judecat? în alte localit??i. F?cea parte ?i din complete de judecat? cu competen?? mac larg?, in materie penal? ?i putea proceda la împ?carea p?r?ilor. ?. din Dorohoi judeca,, al?turi de ,,oamenii huni ?i b?trini”, pe un oarecare ?tefan, care furase l boi ?i trecuse Peste hotare, in Polonia. ?. ?i pirgarii repartizau sarcinile fiscale pe cap de locuitor, dup? sistemul cislei; puneau la dispozi?ia domnului for?e armate sau mijloace b?ne?ti pentru echiparea ?i între?inerea lor. Nu se ?tie dac? ?. a primit leaf? pentru serviciile aduse ora?ului. Este posibil ca el s? fi încasat o cot? parte din veniturile aduse vistieriei. Kra. scutit de bir ?i d?ri, împreun? cu membrii familiei sale. Odat? cu numirea vornicului de tirg sau a ureadnicului, ca organe centrale pe ling? administra?ia tirgului sau ora?ului., s-au redus 111 primul rind atribu?iile fiscaie ale ?. Înccpînd din sec. 17, ?. ?i pirgarii devin „un fel de auxiliari ai instan?elor centrale ?i locale de judecat?”, fiind adesea chema?i numai ca martori, pentru l?murirea cauzelor aflate spre judecare in fa?a acestora. I nele procese din sec. 18 au fost judecate de dreg?torii domne?ti, împreun? cu to?i tirgove?ii,. f?r? s? se mai men?ioneze prezenta s. ?i pirgarllor. C?tre sfir?itul sec. 18, un ?. era îns?rcinat de ispravnic s? g?seasc? o bucat? de ,,loc, domnesc” pentru ca un oarecare Bacalu s?-?i poat? face cas? în Dorohoi. Toate acestea arat? c? la sfir?itul sec. 18 autonomia ora?elor moldovene nu mai exista, iar autoritatea ?. disp?ruse aproape complet. Î11 Trans. se numea soltesz c?petenia judiciar? ?i administrativ? a unei comune, cind era vorba de o comun? constituit? de coloni?ti chema?i in vederea defri??rii unei localit??i (drept de Maydcbury ). X. voit. T.Y. ?lraf. S-a folosit in ?. Rom. ?i Mold. cu sensul de amend?. Dup? 1831, cind s-a organizat mai bine controlul ?i supravegherea instrumentelor de m?surat, negustorii prin?i c? foloseau m?suri „nedrepte’’ erau supu?i Ia ?. ce varia dup? gravitatea faptei s?vîr?ite. N.S. ?treaiHj. V. moarte (pedeaps? cu ~a). ?ufar: var. ?ifar. A fost, in ?. Rom. ?i Mold-, un dreg?tor subordonat marelui stolnic; el era mai marele buc?tarilor de la curtea domneasc?. *1560 ?. Rom., sec. 17 Mold. în ?. Rom. se pare c? el avea 111 grija sa unele b?l?i din care se aproviziona cu pe?te buc?t?ria domneasc?. N.S. ?ugiibin? de muieri. Y. adulter: du?efjubin?. ?u?tae; var. sa?la?/. Indic? o moned? de argint polonez?. ?. apare in documentele interne din Trans. ca o moned? de argint valorind 6 erei?ari ( Sechskreuzcrstuck ) sau 12 dinari: în ?; Rom., la aceea?i epoc?, ?. avea un curs de 8 dinari. La 1709 existau ?. noi ?i vechi. Din 1799, Trans. cunoa?te înc? 2 categorii de s. de 12 ?i 24 erei?ari, iar in sec. 19 un ?. de aram? popular denumit pi?ul?. A servit ca moned? real? 111 schimburile curente de pe pia?a intern?; in Trans. ?i ca moned? de calcul. A.C. 32-c. 12 T /fnl?ja lrirtiHori Y. ciula. * TaBÎaprincipelui. V. scaunele de judecat? din Trans. tabla regeasc?. V. scaunele de judecat? din Trans. tabla vistieriei (Moltl., sec. 18). Eviden?a tuturor contribuabililor (un gen de catastih); la 7 nov. 1733, dajdia m?n?stirilor a fost scoas? din t.v. odat? cu iertarea lor de dajdie. N.S. tablele comitantense. V. scaunele de judecat? din Trans. tablele permanente. V. scaunele de judecat? din Trans. laesildar: var. lahsildar, iaxidar, taxildar, laxindar. Sint încasatori ai d?rilor ?i incepînd de la linele sec. 18 ?i pin? la Reg. org., documentele men?ioneaz? t. domne?ti, al?turi de boieri t. Arendarea principalelor venituri ale statului (oierit, dijm?rit, ocne, vin?rici etc.) a constituit o surs? importanta de îmbog??ire pentru unii boieri ?i, mai tirziu, pentru cî?iva negu??tori influen?i. De?i preluarea încas?rii d?rilor se f?cea prin licita?ie public? (v. mezat) ?i îmbr?ca forma unui contract scris (ponturi), t. se dedau la abuzuri, care, in perioada 1806 — 1812, au provocat numeroase tulbur?ri ?i plingeri la divan. La 1819 se poruncea t. liuzmeturilor ,,s? nu fac? locuitorilor cea mai pu?in? n?p?s-tuire”. Boierii t., pe ling? încasarea d?rilor prin prepu?i — t. propriu-zi?i —, aveau ?i atribu?ii judec?tore?ti: „Pricinile ?i judec??ile ce se vor intîmpla între podgoreni în popoarele lor [...] s? se caute de boierii tacsildari [...]”. A.C. tain. V. mertic; obroc. taler. Termen derivat din numele unei v?i argentifere, Joachimsthal, apar?inind con?ilor de Schlick, care au b?tut (c?tre 1520) o moned? de argint, dup? modelul alteia mai vechi, emis? (1484 — 1486) de arhiducele Sigismund de Tirol; noua moned? s-a denumit, la început, Joachimsthaler, iar mai tîrziu, cu termenul scurtat de thaler. A fost imitat de numeroase sta le, a?a incit pie?ele comerciale s-au v?zut invadate de cele mai variate specii de t. Dat? fiind multitudinea speciilor, numite generic Iederi, greutatea, titlul ?i valoarea lor apar tot atît de variate. In 1685, t. valora 195 bani?, in 1709 era cotat la 30 gro?i, în 1736 la 109,9 bani, în 1747 la 80 parale. în 18161a 6 pia?tri turce?ti, în 1821 la 22 ,,bani de argint”, în 1848 la 10,5 lei. T. este înregistrat in documentele interne ale ??rilor române în sec. 16 ?i se men?ine pe pia?a comercial? pin? la jum?tatea sec. 19. A circulat ca moned? metalizat?, servind in tranzac?iile interne ?i externe, precum ?i la plata tributului, a unor daruri ori subven?ii interna?ionale. Al?turi de zlot ?i leu, t. a ocupat pozi?ia de moned? dominant? in sec. 17 ?i 18, constituind împreun? un sistem monetar recunoscut de vistierie. A servit atît ca moned? real?, cit ?i ca moned? ideal?, în t. s-au pl?tit ?i unele d?ri; în 1636, Matei Basarab a f?cut o „sam?” (= rccens?mint) „de au pus talere, cines pre capul lui”. V. ducat. A.C. 466 lalhi?. Raportul pc care îl înainta marele vizir sulf anul ui prin care se argumenta., motivat, necesitatea înlocuirii domnilor români, sau se propunea, tot motivat, confirmarea sau numirea lor in scaun. .Motivele invocate pentru înlocuire erau: neindeplinirea la timp· a obliga?iilor curente fa?? de Poart? (tribut, pe?che?, zaherele etc.); neglijen?? vinovat? în administra?ie; oprimarea memUchelului ?i a raialei, ceea ce constituia, dup? -Coran,, un p?cat ?i putea avea drept consecin?? sl?birea capacit??ii fiscale ?i economice a ??rilor romane. Uneori se invoca in t. ?i motivarea iigurind in arz-mahzarurile înaintate iu. tain? de boierii ??rilor respective. D.L. talpa. V. picior; urm?. lalpo?. Mercenar, ini?ial de oricine croat?- ?erban C-intacuzino a înfiin?at ?i el în ?. Rom. un corp de t. pus sub ordinele marelui c?pitan de doroban?i ?i slujind la paza cur?ii domne?ti. în 1739 mai exista la Bucure?ti un steag de t., compus din 35 de lude ?i condus de 1111 c?pitan de t. ?i de 2 zapcii. Dup? reforma fiscal?-administrativ? a lui Const. Mavrocordat (1739 — 1715) au mai r?mas numai 120 I. la Bucure?ti. La 25 iul. 1815 li se spune ,,talpo?ii dorob?n?e?ti pedestri". D.L.-N.S. lamin. Prin (. cancelaria moldoveneasc? în?elegea: 7. imunitatea concedat?; 2.. ---------------- beneficiarul imunit??ii; 3. actul însu?i de concesiune a imunit??ii, care apare sub termenul slavizat de larkanstno. Termenul e folosit ?i pentru calificarea unei m?rfi al c?rui monopol de vînzare ?i-l rezerva domnul Mold-, dup? modelul dat de hanul t?tarilor. D.L. taxalist (Trans.. sec. 17). Se numeau fo?tii libertini ? trecu?i in rîndul iobagilor care î?i r?scump?rau slujbele iob?ge?ti cu o tax?. Existau ?i tîrguri t. care-?i r?scum-p?rau scrviciile c?tre stat cu o tax?; la 1(> 11 Odorheiul pl?tea 250 florini tax? anual .. N.S. | tax?.\Numele general al d?rilor din Trans. la începutul sec. 19. La 1816 se încasau iirm?w?reîci.: t. mo?iilor din afar? (apartenen?elor) pentru locuri ar?toare, fîna?e ?i vii;, t. agonisirii osebite, pentru fiertul rachiului ?i al berii, mor?rit, pive etc., cite 6 crei?ari la 1 florin; t. dobitoacelor pentru animale ?i stupi (un gen de v?c?rit ?i desetin?): 24 crei?ari pentru o vit? mare, 5 crei?ari pentru un porc, 3 crei?ari pentru o oaie, aceea?i sum? pentru o „co?ni?? de albine” etc.; t. protec?ii, pentru cei f?r? avere, era de 18 crei?ari. pentru un b?rbat ?i 12 crei?ari pentru o femeie; t. capului era pl?tit? de diverse categorii: oamenii liberi cite 4 florini renani, jelerii 3, ?iganii 2, minerii ?i c?rbunarii 1 etc.; t. or??eneasc? a negu??torilor ?i a me?terilor se pl?tea pe 4 categorii, dup? importan?a ora?elor,, fiind de 6, 7, 8 si 10 florini. N.S. t?ierea capului. V. moarte (pedeapsa cu ~a). t?ierea de bani. V. falsificarea monedei. t?ierea limbii; a miinilor ; a nasului. V. mutilare. t?inuire. Î11 evul mediu, ca ?i ast?zi, t. era o infrac?iune care consta 111 ascunderea cu ?tiin?? a unui infractor sau a unor obiecte sustrase de altul prin furt sau jaf. Pravilele sec. 17, in caz de t. a unui „fur” sau tilhar cu lucruri de furat, îl pedepseau pe t?inuitor ca ?i pe fur sau tilhar. El se „certa” ins? dup? voia judec?torului, dac? t?inuia numai pe fur sau tilhar, sau numai lucrurile aduse de acesta. T?inuitorul recidivist se pedepsea cu spînzur?toarea, indiferent de sex. Tat?l, mama, fra?ii ?i surorile unui fur nu erau pedepsi?i pentru t., decit dac? se dovedea c? l-au sf?tuit s? fure. Oricare fecior sau slug? sau orice 467 ?uit? persoan? „de va ?ti ?i de va cunoa?te” pe cineva c? vrea s? ucid? pe o alt? persoan? „au cu otrav?, au cu arm?, au fie cu cel fel de moarte” ?i nu va c?uta s?-l împiedice4 „acela ca un ucig?torii! de p?rin?i s? va certa împreun? cu ceilal?i cu to?i carii au vrut sau au ?i lacul uciderea”. Sub influenta ideilor beccariene, C. pen. Ips. prevedea c? Îralele care a sim?ii pe un alt frale al s?u c? preg?te?te otrava pentru a o da tat?lui lor ?i nu-1 în?tiin?eaz? pe acesta se pedepse?te cu surghiunul: iar acela care t?inuia r?pirea unei femei, fie de neam. fie slobod?, fie roab?, de c?tre persoane înarmate, se pedepsea cu t?ierea nasului: cind r?pirea se f?cea de c?tre oameni neinarma?i, sanc?iunea era numai tunderea, b?taia ?i trimiterea in surghiun. Manualul lui Donici nu pedepsea 1. L. Car. osindea cu 5 ani de ocn? pe cel ce t?inuia pe tilhari (Y, 2..*)). Cotul, crini, califica ins? drept p?rta? la infrac?iune pe cel ce t?inuia lucruri de furat ?i îl pedepsea ca ?i pe fur, dup? m?rimea ?i gravitatea faptei sâvir?ile (§ 242 -24:1). In Trans., I.. despre care relateaz? ?i Registrul de la Oradea, este reglementat? atent in S.M.S., care prev?d pentru t?inuitorii ?i g?zduilorii in cazuri de ho?ie ?i lîlh?rie pedeaps? egal? cu aceea a f?pta?ilor: la fel prescriu statutele ?i pentru cei ce au dat drumul ho?ilor ?i tî 1 Uari 1 or pe care au putut s?-i prind?, în urma primirii de bani sau a unei p?r?i din lucrurile sustrase; rudenia sau afinitatea între t?inui tor ?i r?uf?c?tor este considerat? ca o cauz? de mic?orare a pedepsei (IV, 2, § 7). V. moarte; mutilare. T.Y.-Y.?. ! ' l?lpi. ‘Una dintre d?rile frecvent men?ionate in actele de înt?riri ?i danii din ?. Rom., în sec. 15 ?i 16. Prima men?iune cunoscut? dateaz? din anul 1424, iar ultima din timpul domniei lui Radu de la Afuma?i. Specificul acestei d?ri nu reiese din documentele publicate pin? în prezent. A.G. telal. Termen turc receptat sub fanario?i 111 ??rile române cu sensul de: 1. mijlocitor în nego?, misit, intermediar; 2. strig?tor public, sinonim cu crainic sau pristau; 3. in sens restrins de la 2 : strig?tor la mezaturi. Starostele t. la mezat se numea telalbasa. DL- temni??. V. închisoare. tentativ?. încercarea de a s?vir?i o infrac?iune, întrerupt? din motive independente de voin?a infractorului. Pravilele sec. 17 pedepseau ca „pe un ucig?toriu de p?rinte” pe acela care cump?ra otrav? s? o dea p?rintelui s?u „m?car c? nu va fi putut nemeri s? i-o dea”. La fel se pedepsea ?i str?inul care cump?ra otrava ?i o d?dea unui fecior ca s? otr?veasc? pe tat?l s?u, „iar? el nu se va fi putut me?tersugui s? i-o dea”. Pedeapsa era l?sat? la aprecierea judec?torului, dar nu putea fi niciodat? capital?. Aceea?i pedeaps? se aplica ?i aceluia care încerca s? otr?veasc? pe cineva ?i 1111 izbutea. C. pen. Ips. pedepsea cu arderea pe fiul care cump?ra otrav? s? i-o dea tat?lui s?u, chiar dac? nu apuca s? i-o dea. Ca un uciga? se pedepsea oricine cump?ra otrav? ?i o ?inea intr-adins, ca s? omoare pe cineva. în practic?, sub influen?a ideilor beccariene, pedepsele erau mai blinde, de exemplu, trimiterea „la ocna Sl?nicului spre osind?”. Divanul ?. Rom. trimite 111 surghiun la o m?n?stire in jud. Yilcea „pe fata Elenca ce a vrut s? otr?vcasc? pe Lumin??ia sa Ecaterina Caragea”. Manualul lui Donici ?i L. Car. nu pedepseau t. Coiul. crim. prevedea b?taia „in pubjic? ?i cu cetirea faptii, intru auzul ob?tei în trei rînduri ?i s? se poc?iasc? cu închiderea la o m?n?stire unde s? aib? a sluji în hot?rit? vreame”, a aceluia care se va dovedi ,,c? au cercat s? otr?veasc?, sau s? ucig? pe altul” <§ 219). T.Y. teoritra. V. dar cu ocazia c?s?toriei. termen. V. zi. terziman. V. dragoman. 468 tcslârie (Mold-, sec. 17). Obliga?ia locuitorilor de a furniza lemn de construc?ie pen .ii curtea domneasc?. N. S. testament. Pe ling? sensul de diat? ? , t. a mai avui ?i pe acela de a?ez?mînt, regk;.?? vntare, urbariu. La 17(50, Ioan Teodor Calimah, domnul Mold. hot?r??te: „care n-ij ;va s? lucreze, s? dea tot c?sa?ul cite un leu, dup? hot?rirea testamentului”: la 17»).·;. vrigore III Gluca decide ca oamenii ?ez?tori pe mo?ie trebuiau s? presteze cile 5 J le '·1 lucru „dup? hot?rirea testamentului ce este f?cut cu sfatul de ob?te”, adic? inlr-o t-HÎî.' mai larg?. X.S. te?clieiv Dare pl?til? dc ??ranii s?raci din raiaua Ilolin (sec. 18); era de 1 piastru s\ 4 parale:' N.S. tezuiirarint (regius Ihcsaurarialns). Institu?ie care administra venilurile statului în .îs., asem?n?toare cu vistieria? din ?. Rom. ?i Mold- în cadrul s?u au luat fiin?? în st;·. 18 dou? sec?ii: t. in cameralibus, care se ocupa de venitul s?rii, de v?mi, domenii iisei/j" ?i dijmef ?i t. in monelariis el montanislicis, care avea in grije minele, baterea ?i chestiunile silvice. Conduc?torul institu?iei era tezaurarul (?= vistierul?), care f?cea parte din consiliul t?rii. N.S. tin?. M?sur? de capacitate pentru lichide, folosit? in Trans. M?rimea I. a varia!, dup? regiuni, intre 1 ?i 4 vedre, cea mai r?spîndit? fiind t. de o vadr?. A.C· lilh?rio; var. filhu?ug. Foarte r?spindit? in toat? Europa, t. a fost cunoscut? ?i 3n U' îc române. Exploatarea feudal? nemiloas? împingea pe mult» ??rani s? ia calea codr‘:Jui, devenind haiduci. T. a însemnat, pin? tirziu in sec. 19, o form? disperat? a lupii 1 împotriva orinduirii feudale. Domnii urm?reau stirpirea tilh?rici, carc constituia un *i;?cleu protestatar contra orinduirii ?i îndep?rta pc negustori; ei organizau potere? peutr j prinderea tilharilor ?i represiunea pentru suprimarea lor. Urm?rirea nu era u?o;> v, tilharii aviiul de obicei gazde care îi alimentau ?i ad?posteau. In plus, tilharii se l)ucjj:vu deseori de simpatia poporului, iar citeodat? chiar de complicitatea unora din dregr:li. în afar? de pedeapsa cu moartea, tilharilor li se mai aplica gleaba ?i eoni iscarea ?ea pedepse complementare) ?i desp?gubirea celor p?gubi?i, care dup? pravil? -?teasc? unde p??teau vitele mari ale satului. D.L. toptan?jiu. Negustori angrosi?ti care vindeau m?rfurile cu loptanul sau cu ridicat» (sec. 18 — 19) sau. dup? o defini?ie contemporan? (1819), cei care desf?ceau „m?ria in sum? mare de la magazie ?i prin cantar gospod”. Activitatea t. a fost reglementat? la 1823, cind li s-a interzis s? vind? marf? cu am?nuntul: potrivit poruncii domne?ti., numai b?canii ?i precupe?ii aveau dreptul s? vind? m?rfurile „cu cump?na ?i cu balan?a,, cu m?run?eaua’*, t. fiind obliga?i „s? vinz? acca marf? la isnaful b?canilor”. N.S. tortur?. Violen?? fizic? aplicat? în cercetarea penal? asupra celui b?nuit spre* a-?i m?rturisi vina ori complicii, iar uneori mijloc de agravare a pedepsei sau de executare a unei datorii. Folosit? în ??rile române sub denumiri variate : cazne, munci (?. Rom. ?i Mold.), strinsoare, schingiuiri, trudiri (Mold)., uneori eliiar fa?? de boieri sau de clerici. Strînsoarea a însemnat mai mult violen?a moral? ,,înfrico?area“. Chiar pravila disocia intre strinsoare ?i munc?, prin munc? în?elegindu-se violen?a fizic? (cazna), documentele la fel. Despre adversarii boierilor Cantacuzini din ?. Rom. se spune c?-i bateau pe ace?tia la t?lpi, ii spinzurau de mîini „?i-i muncea în tot felul”, din care pricin? cronicarul ti aseam?n? cu Maximilian ?i Dioclctian, „muncitorii < = chinuitorii) cre?tinilor”. Pravilele sec. 17 prevedeau c? t. poruncit? de domn „cu asupreal? ’ nu obliga pe dreg?tor la executare, decit dac?, dup? scrisoarea lui, domnul poruncea din nou cu men?iunea „intr-alt chip c? nu fie“. La t. se recurgea de obicei cind lipsea alt mijloc de prob?, ca de exemplu, la investiga?ie. Sub influen?a ideilor beecariene, M. Fo-tino ?i Al. Ipsilanti au adoptat principiul c? t. e admis? numai cînd vinovatul, dovedit, t?g?duia. Prav. cor.d. (IY, 5, 7) a pus t. sub supravegherea judec?torilor. în practic?,, t. a continuat chiar pentru plata birului. ].. Car. a autorizat t. ca mijloc de cercetare penal? pentru constringerea vinovatului dovedit la recunoa?terea vinei (VI, 2,56 — 57). T. a fost practicat? ?i sub domnia lui Grigore Ghica ?823). cînd un ispravnic a afumat cu ardei pe un învinuit de delapidare. In Mold., Cond. crim. autoriz? t. (eufemistic ,,pedeaps? trupeasc?“) în timpul cercet?rilor, dac? învinuitul r?spunde ?ov?ielnic sau refuz? s? r?spund? (§ 89). Reg. org. au desfiin?at I. (art. 298 V; art. 355). ?.. considerat? in procedura penal? feudal? ca „regina probationum“, a fost ?i in Trans. aî,ît o metod? folosit? in procesele penale pentru l?murirea adev?rului, cît ?i o form? de agravare a pedepsei principale. Ca metod? de prob?, a fost reglementat?: S.M.S. (IV, 1, § 9) prev?d c? cercetarea crimelor nu trebuie s? înceap? cu t.. care se poate folosi numai in cazul cînd b?nuitul este dovedit cu alte probe, ins? lipse?te recunoa?terea lub 470 (deci metoda de smulgere a m?rturisirii). în aplicarea t. au existat, in primele secole ale feudalismului, limit?ri care dovedesc caracterul de clasa al justi?iei din acel timp: nobilii, honora?iorii ?i or??enii nu erau supu?i t. decit in caz de lezmaiestate ?i vr?jitorie ; autorit??ile militare austriece au început ins? s-o aplice, in sec. 17, ?i fa?? de cei pin? atunci scuti?i. Numai sub influen?a filozofiei iluministe, s-a interzis, la 1770, t. ca mijloc de cercetare in infrac?iunile comune ?i de în?sprire a pedepsei ; ea a contii-LKil s? fie aplicat? abuziv de unele instan?e. P.S. - Y.?. - T.Y. iraiprc» p?r a copiilor. Y. .hot?niicic. tragerea in (????. Y. moarte (pedeapsa cu ~a). tr?dare. în ?. Ham. ?i Mold., in epoca medieval?, tr?darea se numea hiclcnic. i(sin. ii'^-nie, viclenie, lminie), iar in Trans., nota infidelitatis. 1. II. era o infrac?iune (crim?) 3. lutn.' feudale, cu o structur? specific?, îndeplinind oarecum func?iunile t. de ?ar? din dreptul roman ?i modern. Istorice?te, h. prin declinul ei face loc crimei de t. in schema dreptului respectiv. Din contractul feudal ?i din raportul de vasal-senior ?i chiar din cel do oin dependent-st?pin, sau din leg?tura foarte personalizat? (închinare) dintre supus ?i monarh, rezult? o obliga?ie fundamental? de credin??, avind la baz? un jur?-mint expres sau implicit. La nivelul clasei dominante, înc?lcarea acestei îndatoriri produce i slarea de infidelitas, felonie, necredin??, viclenie, hiclenie, sanc?ionat? prin ruperea leg?turii feudale, prin revocarea (in ?. Rom., pr?dalica) daniei feudale pentru slujb? credincioas? ?i prin t?ierea capului, ca pedeaps? maxim?, dac? nu intervenea indulgen?a «(iertarea) domnului, ca expresie a unei tranzac?ii sau a unei tactici politice. II. apare documentar sanc?ionat? pentru prima oar? sub domnia lui Nicolae Alexandru (1352 — 1304) i? ?. Rom. II. cuprindea t. militar? ?i politic?, uneltirea, rebeliunea, conspira?ia, ?exilul voluntar al boierului (pribegia pentru uneltiri în afar?), intrarea în serviciul unui st?pinitor str?in, încuscrirea cu acesta ?i chiar simpla cump?rare de mo?ii la grani??, f?r? voia domnului. Era h. originar? privind numai raporturile boierilor cu domnul. -Chiar în aceast? faz?, structura feudal? a h. a fost influen?at? de regimul institu?iona-lizat al t. reglementat? in textele bizantine ca o crim? de drept public, unde confiscarea general? a averii, pedeaps? patrimonial? de stat, înlocuia retractili feudal ?i distrugerea (praedari -> pr?dalica) domeniului fortificat al celui necredincios. Domnii au tins s? aplice, li cazurile de li., regimul t. bizantine, într-un stil autocratic, f?r? judecata public?, adesea la minie (ira regis), cu confiscarea total? a averii, chiar mobile. Dar institu?ia pr?dalicii atest? ?i impactul unor structuri feudale clasice: „confisc?rile* pentru h. au alimentat domeniul domnesc pentru alte danii feudale in favoarea partizanilor politici ai domnului sau ca mas? de manevr? in tratativele cu chiar boierii fugi?i sau cu familiile lor. Soarta bunurilor ?i a vie?ii boierului necxecutat varia mult de la un domn la altul, mai ales dac? urma?ul nu se situa pe aceea?i linie politic?. Problema h. a fost complicat? ?i agravat? de: a. asocierea boierilor la actele de oinigii feudale ale unor domni fa?? de regii Poloniei sau Ungariei; b. crearea în “?. Rom. (sec. 15 —10) a 2 partide boiere?ti, legate de cele 2 spi?e domne?ti, ?i apoi orientarea politicii externe: filootom.m? ?i filocre?tin?; c. contrastul între centralizarea autocratic? urm?rit? de voievozi ?i eforturile constante de instaurare a unui regim nobiliar, eforturi care izbutcsc relativ intre 1611 — 1714 — 1716; d. solidaritatea de familie boiereasc? ?i rolul economic ?i politic al mo?iilor de ba?tin? (in contrast cu cele agonisite sau de cump?r?toare) in via?a fiec?rui neam boieresc; acesta, f?r? ba?tin?, era desfiin?at politice?te ?i de aceea lupta ca actul personal de t., dac? nu putea fi anulat, s? nu fie sanc?ionat ?i prin pierderea mo?iilor; e. regimul domina?iei otomane, care a f?cut ca boierii s? fie lega?i de domn prin Poart?, devenind posibil? o h. (în realitate, hainie) fa?? de aceasta, cu sau f?r? h. fa?? de domn, ?i, uneori, în contrast cu pozi?ia boierului fa?? de domnul s?u c?ruia ti r?mînea credincios. în noul climat, delapidarea, îndeosebi a birului c?tre turci, ?i neplata birului, cu fuga mo?nenilor dc pe mo?ie, 471 devin acte de h. Megia?ii ?i ruminii ajung s? se poala hicleni fa?? ele domnie, aci·, (or Iezind interesele Por?ii ?i creind domniei dificult??i la plata haraciului. Primele i:urr-împotriva fugarilor de bir. deveni?i astfel ,,hicleni”, dateaz? din vremea domni:.- Uii Matei Basarab. care declara: „domnia mea, v?zind liillenia ruminilor ?i a megiia*. .or., cum c? de la o seam? de vreme s-au înv??at r?i ?i hitleni ?i fugari, lacut-am sfat cu ^ m“-reii ?i cu to?i boiarii mari ?i mici ?i cu toat? ?ara pentru ce?ti oameni r?i ?i fugari « . cum care om nu-?i va merge la mo?ia lui, s?-?i ia bir ?i taler, aceia mo?ie ?i acela . ,;i. fie pro sama (domneasc?) ?i cui voi da domnia mea ?i pre cine voi milui, s?-i fie .: !;u st?t?toare cu pace ?i lui ?i coconilor, in veci”. 3. In pravilele sec. 17 se men?i.. ?i viclenia slugii fa?? de boierul s?u, adic?, oarecum, a vasalului fa?? de v ?i a c?lug?rilor ?i c?lug?ri?elor fa?? de cinul lor (lep?darea rasei, ie?ire. ne.· furi? din min?stire), precum ?i a so?ilor unul fa?? de altul (.solia hiclene?l- /.’ -of cu otrav? sau altceva, farmece, arme; un so? punea pe un ter? s? fac? vicle?ug cei,·:-a II.. so?). Viclenia devine or.ee rupere a unui jur?mint, a unei leg?turi de credin??. <: i. /,. ?i Î.L. deosebesc pe boierul hiclean unui domn de cel Luin larii, pedeapsa lor fiinu ;..ai grav? decît a omului de jos: furcile spinzur?torii vor fi mai inalle, boiere?ti, Teiu de vicle?ug contra domnului era pedepsit? ca ?i crima consumat?. Pravilele ada, ii.'!; (ele sau modelul lor padovan neogrec) pe Parinacius, care \orbea de latro, sedu* ·'. si. p roditor patriae suae, deosebesc h. fa?ade domn de hiclvnireu mo?iei si na?terii m a' n?scut ?i de haini a mo?iei. Originea italian?, renascentist?, a acestor texle explic? gr-odul. inalt de elaborare doctrijial? a conceptelor folosite, legate (de?i nu exclusiv) de no? î :i roman? de t. a ??rii ?i a ?efului stalului. Se schi?eaz? in pravile ?i distinc?ia in:ie. ii- (necredin??) ?i hai nie (vr?jm??ie) cu tendin?a ca prima s? fie referit? la leg?Lura sonal? fa?? de domn, ?i a doua la leg?tura mai abstract? cu mo?ia, cu patria, cu a 4. Din istoria politic? ?i social? a Principatelor române, h. ?i circula?ia corespunzi ;m-niei fa?? de boierime, in cadrul conflictelor dinlâuntrul clasei dominante. Docum. ^U le men?ioneaz? multe cazuri de li. a boierilor in timpul domniilor lui: ?epe?. ?lei;· ? ??,. Mircea Ciobanul, L?pu?neanu, Ion vod? cel Viteaz. Milmea 111 ?i chiar i-:st.. Cantemir. Judecata era sumar?, adesea f?r? divan, pribegia, mai ales în ri r^ns. ?i Polonia, devenise endemic?, urgia se întindea asupra familiei, care, pi: ;: ia urm?, avea interes, ca ?i domnul pedepsitor, sau urma?ul lui, sâ g?seasc? o lor i?J?. de împ?care. De unde numeroase ieri ari ?i reabilit?ri, cu complicate restituiri de >;ile con fiscale, dup? ce ,,umblaser? din min? in min?“. Majoritatea vicleniilor ; se oglindesc in documente decît indirect sau tardiv. In ?. Rom. (1459— 1631), i cri-mea a luptat contra acestei politici, smulgînd domnului o renun?are expres? k .statutul de pr?dalica (extins de la mo?iile hiclene ?i Ja cele r?mase f?r? mo?tenii". in cercul limitat al beneficiarilor daniei? domne?ti). Renun?area a luat forma ci ./.ei ,,pr?dalica s? nu fie" (peste 200 de cazuri). In 1631, adunarea de st?ri, din l."·» in (Ihartajibtrtatum pe care boierii ?i slujitorii o smulg domnului (I.eon Tom?a), o;: ine promisiunea c? acesta va renun?a la aplicarea pr?dalicei domne?ti ca retract - io-rial. în Mold., lupta s-a dus cu alte mijloace juridice. S-a pus accentul pe disti. <;?ia între ba?tin? ?i agonisit?], aplicindu-se principiul bizantin c? in anumite infrac?iuni l: a\e bunurile r?inin neamului, fiindc? nu bunurile sâvir?esc crima, ci cei care st?pinesc c -c.stu bunuri. Principiul se reg?se?te, ca motivare pentru a exclude confiscarea b??tii.*·' de 1a confiscarea pentru hainic, la ?tefan Tom?a, Radu Mihnea. Gaspar Gra?ia?ii, '? "oir Rarnovschi. l ltimul declara categoric: ,,nu se cuvine s? se piar/.? nici un sat p· Im hiclenie" (doc. din 19 ian. 1627). in ?. Rom. se confisc? toat? averea, de?i un documev’L de 472 3 a l'aflii de la Afuma?i vorbe?te 111 primul rînd de agonisita lui, dar adaug?:.si averile, ccca n. Gra?intii se haine?te fa?? de turci ?i este ucis de hatmanul ?eptilici ?i de postelnicul Goia, noul domn (Alex. Ilia?) le taie capul, fiindc? s?vîr?iser-? „scirnav? ?i groazd-aiicâ îapt? ?i neaudzit? in toate ??rile cre?tine. Domnul, ori r?u, ori bun, la toate primejdiile ferit trebuie?te, c? oricum iaste, de la Dumnezeu iaste“. Ecou de mentalitate •fido’st?, dar ?i artificiu care permite s? fie condamna?i cei credincio?i turcilor ?i s? fie •coM. Institutionalizarca h. II. este o structur? per-sonn ^t?. Înc? de la linele sec. 16, treptat în cel urm?tor ?i vizibil în sec. 18, li. î?i ?pierde acest caracter, devenind o infrac?iune împotriva domniei ?i ??rii în acela?i timp. Huiî.iroa împotriva ??rii se desprinde de persoana domnului pentru a deveni o infrac-?iii -: contra statului, sanc?ionat? de pravil?, care favorizeaz? mult aceast? evolu?ie. Î11I - *n caz de h. mixt?, ca cel din 9 dec. 1658, hrisovul iui Mihnea III de-»cli.ivî'i e.? Preda vornicul, Istrate postelnicul ?i Pirvu vistiernicul ,,s-au sculat asupra doi·.·*· iei mele ?i ??rii |...j ca 11 i?te oameni r?i ?i c?lc?tori de jurâmînl, ?i au r?mas toai/e mo?iile lor spre seama domneasc?“. Cu toat? raportarea infrac?iunii la ?ar?, baza ?har:·, -atic?, jur?mintul fa?? de persoana domnului, r?mîne pe primul plan. Cronica brific -veneasc?. citind pravila, spune, în cazul lui Prooroceanu ?i Mileoycanu, c? spîn-zuri’.'area se aplic? celui ce va umbla „împotriva domnului ?i a ??rii“. De altfel, Brîn-•t*ove.;.":ii, îmbinind asprimea cu clemen?a, pare preocupat de problema legalit??ii: judeca in H van ?i punea pe mitropolit s? deschid? pravila (II.) „la un loc ?i la un cap. uixle zice [. . Cind il iart? pe paharnicul Staico, cronica precizeaz?: „nu fie?te cum fl-uu krtat, c? dup? politice?tile pravile ii era vina de moprle”. Sub Nicolae Mavrocordat 473 sc continua cristalizarea conceptului dc ,,li. fa ?ii do domn ?i tar?“. în culegerile delegi bizantine din a doua jum?tate a sec. 18 ?i în cele romane?ti dintre 1/80 — 1826' precump?ne?te concep?ia bizantin? a t.. a uneltirii ?i rebeliunii fa?? de domn ca ?ei al statului, evolu?ie accentuat? dc noul impact al dreptului burghez iluminist. Totu?i Fotino mai recepteaz? principiul bizantin c? in* infrac?iunile cu r?spundere personal? sc pedepse?te persoana f?ptuitorului, iar nu mo?iile, care sint ale neamului. Principiul este amintit ca o datorie a domnului, f?r? a mai li legat expres de problema hai-niei. Manualele n-au fost înt?rite, dar textul din Bas. ?i din novela lui Iustinian avea aplicabilitate de principiu. în Cond. crini, a Mold., h. devine fapt? criminaliceasc? împotriva st?pînirii ?i împotriva patriei (11, cap. 4), fiind declarat? ,,cea mai mare fapt? de vinov??ie”. Se distinge (§ 188) ridicarea împotriva ,,persoanii st?pînitorului”, „obo-rîrea alc?tuirii ocirmuirii ?i a orînduialclor cealor legiuite a patriei”, prin ,,t?inuite ispitiri“, prin „r?zvr?tirea ?i r?dicarea dc arme” sau prin ,,invit?ri aievea spre v?t?marea patriei”, cceea ce cuprindea ?i delictul dc opinie politic?. Judecata sc f?cea de ,.ob?teasca adunare a divanurilor p?minte?ti”, pedeapsa fiind: moartoa, ocna pe via??, temni?a, pierderea evgheniei ?i a cinului sau numai „def?imarea în fa?a ob?tei prin îmbr?carea dc sucman”. Deosebit dc gr?itor este proiectul de constitu?ie al c?rvunarilor moldoveni (1822), care în art. 11 prevede c? cel ce face „entrig? ?i spionlic, prigonire sau viclenire, precum ?i tot cel ce ar ridica tulburare sau r?zvr?tire împotriva binelui patriei, s? fie neap?rat supus pedepsei pravilicc?ti”, ca ?i ccl ce ar s?vîr?i ,,o silnicie asupra obl?duitorului”. Cu aceasta, cariera istoric? a li. feudale era încheiat?. 7. Nota infidelitatis era considerat? ?i în dreptul feudal transilv?nean ca cea mai grava dintre toate infrac?iunile. Ea consta in c?lcarea, intr-unui din modurile stabilite prin legi sau cutume, a credin?ei datorate suveranului ??rii ?i corespundea cu h. din dreptul moldovean ?i muntean. Pedeapsa pentru aceast? crim? era aceea?i ca ?i în celelalte 21 ?âri române: execu?ia capital? asupra persoanei vinovate ?i confiscarea averii sale. îndatorirea general? de supunere, ascultare ?i credin?? fa?? de monarh putea fi înfrint? în mai multe moduri, pe care Werboczy le precizeaz? astfel: a. Crimen taesae maies-tatis, crima de v?t?mare a suveranului sau, mai exact, îndreptat? spre v?t?marea suveranului, pentru c?, in afar? de v?t?marea pcsoanci acestuia cu mîna, cu sabia sau cu otrav?, mai cuprindea în sfera no?iunii sale ?i invazia violent? a cl?dirii în care acest» se afla. Pedeapsa capital? în acest caz se aplica ?i fe?elor biserice?ti, fa?? de care în dreptul feudal exista o discriminare in aplicarca pedepselor. Pierderea vie?ii ?i a bunurilor pentru astfel de crime era prev?zut? ?i în S.M.S. (IV, 8). b. Cind cineva, în mod evident, se ridic? ?i se opune statului, regelui ?i coroanei. Werboczy observ» «c? atunci cind aceast? ridicarc ?i opunere are loc în scopul unei drepte ap?r?ri proprii, nu este vorba de infidelitate; distinc?i:» aici arc contingen?? atît cu no?iunea general? a legitimei ap?r?ri, cit ?i cu aceea special? a dreptului de rezisten??; a nobililor c. Confec?ionarea dc acte false ?i utilizarea de astfel de acte în fa?a justi?iei; aici e considerat? ca apar?inind dc asemenea ?i confec?ionarea ori utilizarea: de false sigilii, d. Baterea de monede false, sau folosirea public? ?i în mare cantitate, ct& ?tiin??, a unor asemenea monede, e. Uciderea fra?ilor, rudelor de singe pin? la gr. lVr ta?ilor (categoriile întii ?i a treia intrau dc altfel în aceea men?ionat? in al doilea rînd)r so?ului sau so?iei (relativ la aceste 2 cazuri din urm? Werboczy preciza: înf?ptuit? f?r? proces ?i contra echit??ii). /'. Siluirea consingenelor, lot pin? Iu gr. IV7, precum ?i a mamelor vitrege, ?i incestul dovedit evident. (/. Incendierea satelor ?i mo?iilor. h. Aducerea din afar? a unor jefuitori sau n?imi?i (angaja?i cu plat?) iu scopul tulbur?rii situa?iei interne a statului, i. Violarea scrisorilor de interes public ori salvconductelor în ipoteza dovedirii evidente a faptului. /. T. cet??ilor propriilor st?pini, atacarea, ocuparea ori acapararea pe furi? a cet??ilor, castelelor sau altor fortifica?ii, dc c?tre* orice locuitori ai ??rii, in caz de dovedire evident? a acestor fapte. k. Omorirea, sechestrarea, lovirea sau r?nirea judec?torilor obi?nui?i ai ??rii sau a loc?iitorilor lor. I. Omorirea p?r?ilor in proces care mergeau s? participe la dezbaterile judec?tore?ti înaintea 474 ?regelui sau înaintea oric?rei alto instan?e (comitatense etc.), ori omorirea celor care mergeau s? participe la dezbaterile dietelor, m. Omorirea, r?nirea sau lovirea oamenilor regelui ori a oamenilor capitlelor sau con velitelor care ac?ionau în exerci?iul '.func?iunii lor. n. Iar??i specific evului mediu: ereticii publici, care aderau la o erezie -condamnat?, o. Cei care scoteau ochii ?i schilodeau m?dularele (cxceptîndu-se expres, daforit? pozi?iei lor in cadrul statului, banii, voievozii ?i al?ii care ocupau func?ii la ? marginile ??rii), p. l’ierderea sau predarea cet??ilor dc margine ale ??rii. q. 'Furnizarea de arme ?i hrana turcilor ?i altor necredincio?i, du?mani ai regatului, r. Cei •ce i Li burau, prindeau sau spoliau pe refugia?ii din Turcia care, renun?ind la credin?a lor ..condamnabil?", veneau s? se a?eze în cuprinsul ??rii. în?irarca multiplelor ?i atit dc variatelor cazuri dovede?te complexitatea situa?iei concrete interne din acea perioad?; eviden?iaz? multiplicitatea formelor de subminare a orinduirii feudale; reflecta asprimea moravurilor, care atr?gea cruzimea pedepselor. Trecerea în sfera no! junii de t. a unor crime grave care nu aveau nimic de-a face cu subminarea orindui-;rii feudale, dar care au constituit crime în concep?ia oric?rei societ??i, nu e atît o Inadverten?? juridic?, cit o preocupare de a egaliza pedepsele 111 cele mai grave cazuril de crime cu cele dictate 111 contra încerc?rilor dc subminare a orinduirii feudale. Bibi.: 591, 885, 1 328, 1 408. V.G. - V.?. tr?sur?. 1. n alar? de procedeul hot?rniciei prin ocolni??, folosit in specia', penlriî mo?iile cu forme neregulate, se mai recurgea 111 evul mediu românesc ?i la acela ui celor 3 I., in cazul cinci terenul avea o form? geometric? dreptunghiular? sau apropiat? de aceasta. Ilotarnicul fixa cele 4 col?uri, m?surind apoi de-a curmezi?ul celor 2 capete. Majoritatea mo?iilor erau insa divizate 111 dou? p?r?i: cea de sus ?i cea de jos; in asemenea situa?ie era necesar s? se fac? ?i a 3-a m?sur?toare pe la mijlocul terenului. Ilotarnicul m?sura deci aceste 3 lungimi ?i le fixa pozi?ia punînd pietre (cheotoare). Hot?rnicia consta astfel 111 tragerea a 3 t.: de sus (numit?, t. I), de mijloc (t. II), de jos (t. III). Din cauza formei neregulate a mo?iei era nevoie, fin unele cazuri, dc un num?r mai mare de t. Dac? se tr?geau 3 t., suma total? de stinjeni, rezultat? din adunarea lungimii lor, se împ?r?ea in 3, ob?inîndu-se astfel media aritmetic? în stinjeni. Aceast? cifr? se împ?r?ea apoi la num?rul b?lrinilor? ?i se stabilea •ci?i stinjeni apar?inea fiec?rui b?trin. -. V. represalii. ..........., o.s... ^ treap?d: /sin. ciobofc. Cei care, prin pasivitatea fa?? dc actele autorit??ii, f?ceau ?îieccsar?-'tfcpTasarca omului domnesc pentru executarea lor silit?, trebuiau s? pl?teasc? o tax? denumit? 111 ?. ???. I., iar în Mold. c. *?. K0111. este 2 ian. 1622; in Mold. 15 apr. 1588. Institu?ia corespunz?toare acestor denumiri este, probabil, mult mai veche, dc vreme ce intr-un hrisov din 1631 se arat? c? t. se va pl?ti ,,p? •obicei*’. înainte dc apari?ia t. ?i c. 111 documente, constringerea celor rezisten?i la ascultare fa?? de st?pinii feudali ?i poruncile domne?ti se realiza, probabil, prin osluhari. T. sau e. se pl?teau in urm?toarele, cazuri: 1. neexecuitarea obliga?iilor fa?? de st?pinii de mo?ii sau fa?? de al?i creditori, inclusiv vistieria; neprezentarea la termenul fixat de domn sau de divan a împricina?ilor sau a jur?torilor; 3. alt? nesupunere la porunca domnului sau a.dreg?torului care il reprezenta (ispravnic). Gloaba sau de?egubina, cuvenite vistieriei ?i încasate prin oameni domne?ti, erau distincte de t. ?i ?., care se cuveneau executorilor. Oamenii domne?ti care încasau t. sau c. erau în primul rind arma?ii ?i aprozii, iar in al doilea rind: vornicii, copiii de cas?, c?l?ra?ii ?i oricare alt dreg?tor sau slujitor carc primea sarcina de a se deplasa pentru o executare de orice gen. Valoarea acestei taxe era fixat? de autoritate ?i, dup? o practic? îndelungat?, intrase in obicei. Ea era destul de mare ca s? constituie o sperietoare pentru cei înclina?i la nesupunere: în ?. Kom., in citeva cazuri, t. a fost de 10 ughi. In Mold., la o gloab? de 5 boi, un arm??el ia 5 taleri ?., iar in alt caz, se iau 25 ughi c. pentru o du?egubin?. 475 Oi toate acestea, prin abuz, oamenii domne?ti încasau adesea mai mult decit li se cuvenea dup? obicei sau dup? porunca domniei. De aceea, in sec. 18, cuantin ,*i a fost fixat prin acte normative. In ?. Rom., Prav. corni, a lixat 1. în func?ie r-; distanta parcurs? de zapeii ?i de categoria acestora. La împlinirea datoriilor, le. -;irea acord? executorilor zeciuiala: 1/10 din suma realizat? de la debitor, a?a cir. era regula veche, consuetudinar?. în Mold., prin a?ez?mintul lui C. Mavrocordat dii. ‘7-41,. cuantumul a fost fixat in func?ie de categoria celor adu?i cu for?a la judecat?: ,,de frunte”, ,,de-a doua ?i de-a treia min?". A?ez?mintul lui (Ir. III Ghica din î7?r* ?i ponturile lui Mihail C. Su?u din 1795 au reglementat t. ?i e. cuvenite execir arilor în func?ie de timpul necesar drumului parcurs de ci: aprozii j erau pl?ti?i cu '!·?: bani-de ceas; oamenii ispr?vnice?ti cu 10 bani de ceas. în sec. 1(J, I. ?i e. continu? s? o :iste, cu aceea?i func?iune. Cancelaria domneasc? continua s? amenin?e pe împricina?i care refuz? s? vin? la divan c? vor pl?ti,,grele ciobote". dar cuantumul o. cuvenite y:.rozilor de 20 parale pe ceas a r?mas în vigoare în Mold. în ?. Rom., prin hrisovul din oct. 1819, s-au fixat sumele cuvenite ca t. zapciilor ?i mumba?irilor care aduceau pe ir: prîci-na?i la judecat?; ele variau dup? distan?a de la fiecare jude? piu? la capital?, fiind cuprinse-între 5 taleri ?i 25 parale pentru jude?ul Ilfov ?i 22 taleri ?i 20 de parale pentru jr ielele-Gorj ?i Mehedinfi, sume loarte mari. în afar? de banii 1., reclamantul trebuia s? pocure ?i mincare executorului. Zeciuiala cuvenit? celor care împlineau datoriile s-a me: ;lnut. Institu?ia a d?inuit pin? la R°(j. ory. Dar sub noua legiuire, au ap?rut metoda echi- valente pentru exercitarea unei presiuni asupra debitorului: de exemplu, dac? un :ifniir întirzia cu plata birului, autoritatea trimitea un doroban? la casa acestuia, care î:i*.j>uii* s? hr?neasc? ?i doroban?ul ?i calul pin? la achitarea birului, drept pedeaps? pcnln. i'nlir-zierea pl??ii. P.S.-X.S. Ireli. întrebuin?at in titulatura dreg?toului al treilea: de exemplu, treti logof?t. P.S. — · —\ tretin?.i Denumire specific? Mold. în sec. 15 pentru cota de 1/3 cuvenit? : Unit??ii din valoarea desp?gubirii sau a bunurilor recuperate de victima unei infract.'uni-*22 aug. 1447, A: domnul interzice globnicilor ?i altor dreg?tori domne?ti s? b din satele d?ruite de el, cu privilegiu de imunitate, m?n?stirii Neam? „nici gloaba, nici trelm?”. Cu numele ei, (. e menlioratâ în pu?ine documente moldovene, ultimi;: fiind* din 16 febr. 1459, A. Institu?ia îns? a continuat s? existe ?i dup? aceast? dalu uit document din 1496 constat? acordul inoldo-polon ca la furt sau tilh?rie s?vir?^e de· moldoveni în Polonia sau de poloni 111 Mold., autoritatea s? ia numai 1/10 în ioc de 1/3 din lucrurile furate, cum deducem c? se lua obi?nuit. Norma consuetudinar? tk a se· opri din gloabe o cot? de 1/3 a fost practicat? ?i 111 Trans. ?i chiar la romanii din Polonia. în ?. Rom., partea cuvenit? dreg?torilor din gloabe era, dup? documente, ccrt?... cota îns? era indefinit?. Institu?ia î?i trage originea din obiceiul germanic feudal, ?iup;» care compozi?ia j era divizat?: 2/3 (fetidus) se cuveneau ca repara?ii victimei sau r\; ielor ei, iar 1/3 (fredas) revenea vistieriei pentru tulburarea p?cii ob?te?ti. Acest cei,, consacrat prin legea salic?, a fost practicat ?i de boemi 111 sec. 14 ?i de unguri î ; sec* 13. în istoriografia român? s-a discutat originea ?i natura I. Ea a fost consider ji u de istorici ca: ,,dare, cind în bani, cînd 111 natur?” (liasdeu), amend? judec?torr:isc?,r de 1/3 din valoarea obiectului in litigiu (Melchisedec), ,,amend? de natur? nehoi^nl?’ (Cost?chescu), gloab? de 1/3 din valoarea lucrurilor furate (Giurescu), amend? pentru infrac?iuni grave (Pântea), taxe de judecat? (I. lTrsu), amend?, cot? sau poate adaos în bani la gloaba in natur? (Grigora?). O valoroas? contribu?ie la l?murirea I. odus. D. Prodan care disociaz? intre sensul regional transilv?nean al t. c:\ dare in n: ••?de· de 3 ani datorat? numai de români ?i sensul de cot? din amenzi (tertia pars s.io-na-rum), aplicat? 111 Trans., analoag? cu I. din Mold. Acest autor consider? t. ca uvîn- 476 du-?i originea in dreptul celui care judeca (cnez, jude) la 1/3 din amenzi. Interpretarea ni se pare just?, cu precizarea: J. cota 1/3 nu prive?te numai amenzile, ci ?i desp?gubirea cuvenit? victimei infrac?iunii, ceea ce rezult? din documentele moldovene care men?ioneaz? gloaba distinct de t.; 2. aceast? cot?, limitind drepturile dreg?torilor, s-a desfiin?at cu timpul în Mold., l?cînd ca t. s? se contopeasc? cu gloaba, ceea ce explic? dispari?ia ei din documente in sec. 16. Iar în ?. Rom., de?i institu?ia a existat, ca n-a purtat numele de t., pentru c? cota a fost fixat? de dreg?torii domne?ti, de la caz la caz. O interesant? r?m??i?? a t. se intilne?te in Oltenia in sec. 18, sub· ocupa?ia austriac?: v?tafii ?i pl?ia?ii primeau 1/3 din m?rfurile de contraband? confiscate. P.S. tribunalul recjiinentiilui (jr?nieerese. .lurisdic?ional, ca ?i administrativ, regimentele gr?nicere?ti erau independente de unit??ile administrativ-teritoriale vecine (comitatele,, scaunele, districtele), avindu-?i organizarea administrativ? ?i judec?toreasc? proprie, înc? dinainte de înfiin?area grani?ei transilv?nene, institu?iile proprii acestei ramuri a organiza?iei gr?nicere?ti erau conturate in sistemul grani?ei austriece. Printre acestea, cea mai important? ?i fundamental? a fost t.r., numit in limbajul gr?niceresc oficial Regiments-Gericht. Organizarea unor asemenea instan?e a avut loc pentru întiia oar? în sistemul grani?ei militare austriece (intre 1737 ?i 1749), cu care ocazie cele dou? generalate au fost divizate, primul (la 1737) in 2, al doilea (la 1745) 111 4 regimente de grani??, cu organiza?ie strict militar?, similar? regimentelor de linie, organiza?ie dcs?vîr?it? prin reforma din 1753. Cu ocazia diviz?rii 111 4 regimente a generalatului Clujului (la 1745), s-a format in fiecare regiment un tribunal propriu, independent. Accast? organizare a fost adoptat? ?i in regimentele de grani?? române?ti transilv?nene, prin regulamentul din 1766, care prevede c? administrarea justi?iei penale ?i civile este încredin?at? comandan?ilor regimentelor gr?nicere?ti, instan?a regimentului func?io-nind la sediul comandamentului, s?pt?minal sau chiar zilnic, dac? e nevoie, cu urm?toarea compunere: un c?pitan, un locotenent, un sublocotenent, un sergent, un caporal, un frunta?, un soldat de rind, împreun? cu auditorul?; accast? instan?? decidea dup? ob?inerea aprob?rii comandantului regimentului. Competen?a ralionc materiae a t. regimentar era, in teritoriile pur militare, general?, cu excep?ia cauzelor matrimoniale ?i biserice?ti judecate de forul vicarial. Competen?a ratione personae a acestui tribunal era de asemenea general? (cu excep?ia comandantului regimentului ?i a persoanelor apar?inînd categoriei a?a-numite ,,mili?ia vaga”, care erau justi?iabili de instan?ele constituite pe lîng? comandamentul general din Sibiu, ?i cu excep?ia preo?ilor în cauzele extrapatrimoniale, justi?iabili 111 fa?a forului vicarial). Procedura 111 fa?a acestei instan?e militare era gratuit? ?i accelerat?. Apelurile contra sentin?elor t.r. în orice categorie de cauze se judecau de c?tre jurisdic?ia organizat? pe ling? comandamentul general: curtea militar? de apel; astfel de cur?i au func?ionat in grani?a austriac? de la 1787 pîn? la 1810: la Agram (Zagreb), la Petrovaradin ?i la Sibiu (aceasta din urm? pentru grani?a transilv?nean?); de la 1810 a func?ionat una singur?, cu sediul mai întîi la Petrovaradin ?i apoi la Yiena. Ca instan?? suprem? pentru grani?a transilv?nean? ?i pentru întreaga armat? din imperiu a func?ionat departamentul justi?iei din cadrul Consiliului aulic de r?zboi din Yiena (Juslizabtheilung des K. K. Tlofkriegsrathes) . Asupra func?ion?rii regulate ?i reglementare a justi?iei 111 regimentele de grani?? se exercita un control strict din partea Comandamentului general prin referen?ii de justi?ie (Justiz-Referentei!) care func?ionau 111 cadrul acelui comandament. Y.?. Irieesinî?. Tax? vamal? pl?tit? în Trans. pentru m?rfurile importate. exportate sau în tranzit. Ylaicu I comunica, in 1368, bra?ovenilor care treceau cu m?rfuri in 477 'Muntenia c? „vor pl?ti dou? triccsirne, una la intrare ?i alta la ie?ire”. Ga ?i vigesima?, aceast? tax? se calcula fie dup? cantitate (greutate, num?r), fie cicl valorcm ?i se achita, dup? caracterul m?rfii, în natur? sau în bani. Cuantumul era de a 30-a parte sau 3 %. în principiu, erau supuse t. toate m?rfurile, indiferent de natura lor: produse agricole, vite, produse industriale etc. Taxa vamal? se încasa in anumite ora?e de pe liziera Carpa?îlor (Sibiu, Bra?ov, Bistri?a, Dej, Bran) sau în alte puncte din interiorul ??rii; sistemul acesta constituia o practic? interna?ional? ?i-l g?sim de asemenea ?i in ??rile române. Puterile europene angajate in comer?, cu Imperiul otoman erau interesate s? se aplice regimul capitula?iilor pe întreg teritoriul controlat de Poart?, inclusiv provinciile române, spre a pl?ti taxa vamal? o singur? dat? pentru toate ??rile vasale Por?ii ?i cuantumul taxei s? fie egal in orice punct al imperiului ?i relativ redus (3%). Principatul transilv?nean, ca ?i ?. Rom. ?i Mold., s-a opus regimului capitula?iilor, ceea cc a provocat repetate interven?ii din partea statului suzeran in favoarea puterilor europene. Rela?iile de bun? vecin?tate intre ??rile locuite de români s-au tradus prin acorduri tacite sau exprese, stipulind avantaje reciproce 111 comer?ul dintre ele. Actele de reducere sau scutire de t. erau frecvente între Principate. încasarea t. Î11 Trans. era asigurat? prin iricesimalori, 1111 corp de. slujba?i riguros organizai. Contrabandele vamale erau sanc?ionate cu confiscarea m?rfii ?i cu amend?. Tricesimatorii încasau o prim? de 1/3 din valoarea contrabandei, iar judec?torii, 1/3 din amend?. A.C. triinirie. V. dar cu ocazia c?s?toriei. tui. Steag turcesc, alc?tuit dintr-o pr?jin? de cca 3 ni, purtînd în vîrf o sfer? de plumb aurit?, sub care atîrnau mai multe fire de p?r de cal împletite în 5 ?uvi?e ro?ii. Num?rul cozilor de cal, adic? al t., determina simbolic rangul demnitarilor otomani. Domnii români erau asimila?i in ierarhia administrativ? otoman? cu pa?alele cu 2 t., fiind considera?i conduc?tori de vilaietej. V. capuchehaic; emblem?. D.L. tulburare de posesie. V. cotropire. tulpin?. Y. mo?tenire. tult. Moned? divizionar? turceasc? de argint, 111 valoare de 1/3 dintr-un piastru. In ??rile române, t., cunoscut ?i sub numele de lei??, a circulat 111 sec. 17, 18 ?i prima jum?tate a sec. 19. Documentele interne men?ioneaz? diverse ecliivalcn?e ale t.: în 1709, a valorat 1/2 zlot sau 11 de bani, 111 1775, reprezenta 1/3 dintr-un leu vechi sau 15 parale sau 5 gro?i. A.C. tulumbe li?tm?ne?ti. V. hatman. tunar (Trans. ?i ?. Rom.). Categorie de o?teni specializa?i 111 manevrarea tunurilor (numi?i în Mold. pu?ca?i). Num?rul lor nu a fost prea mare, datorit? slabei dot?ri cu artilerie în evul mediu. în ?. Rom. 111 sec. 17 erau comanda?i de un iuzba?e ?i erau utiliza?i mai ales la ceremoniile cur?ii, tr?gind salve la evenimentele mai de seam? petrecute (îndeosebi alegerea domnilor). Î11 Trans., t. sint aminti?i îndeosebi la cet??i, a c?ror paz? o asigurau. N. S. turnir. V. vier?un. tutel?. Y. cpitropic. \ tuiuii?rit. Dare asupra culturilor de tutun. Cultura tutunului era liber?; cultivatorii datorau îns? o dare, care se calcula pe pogon. O prim? men?iune asupra t. dateaz?, in Mold., din timpul lui Const. Duca (1693—1695), care fixeaz? aceast? dare la 4 lei 478 de pogon. în ?. Rom. este men?ionata intr-o scutire de d?ri din 7 iul. 1702; la 1803' era de 4 taleri vechi de pogon, plus 80 de bani ploconul de nume. In ?. Rom., documente din sec. 18 vorbesc de asemenea de 4 lei. T. era o dare riguroas? general?, care nu cuno?tea decit rare scutiri. Venitul tutunului reprezenta valori apreciabile: 111 1759, încas?rile lat. s-au cifrat, pentru ?. Rom., la 5 000 lei. iar in 1767, arenda lui s-a ridicat la 7 950 lei. La 1822 se pl?teau 11 bani de stinjen ?i cile 2 parale de „r?va?ul de nume" ce se da pentru plat?. în afar? de t. ?i „ploconul de nume4’, vistieria încasa ?i taxe de export sau import la tutun. Sub Al. Ipsilanti (1775), vama tutunului exportat era de ,,cîte un ban de oca’’; pentru tabacul importat din ?ara turceasc? se pl?tea, 111 1810, ,,de una oca cite parale 50 ?i os?bit la cutia milosteniei”. A.G.-N.S. ? ?ar?. Derivînd de la lat. terra, termenul de ?. este el însu?i un element necontestat de continuitate. In evul mediu timpuriu, uniunile de ob?ti sau „romaniile populare" — cum le numea Nicolae Iorga — s-au constituit in „??ri”’ române?ti, care sînt primele 'forma?iuni social-politice atestate documentar inc? din sec. 9 — 10 pe întreg teritoriul românesc, cele mai multe in Trans. Cele peste 20 de ?. române?ti, zone de str?veche ?i dens? locuire existente din Oa? ?i Maramure? piu? in Alm?jul din Banat ?i în ’codrii din r?s?ritul Mold., au tradi?ii proprii de cultur? material? ?i spiritual? foarte vechi (Radu Popa). Cu vremea, printr-un proces îndelungat, 1. s-au transformat în voievodate. V. voievod. N.S. ??ran. ??r?nimea a constituit principala clas? social? din trecutul ??rilor române. Dup? cum se arat? în Programul Partidului Comun.st Român, ,,Mult? vreme, de-a lungul nrlenarei existen?e a poporului român, ??r?nimea a reprezentat cea mai important? for?? social? a progresului. Lupta de clas? a ??r?nimii, a maselor populare împotriva asupririi a constituit factorul fundamental al tuturor transform?rilor sociale, al înaint?rii poporului nostru pe calea progresului econoinico-social ?i a eliber?rii na?ionale”. Referindu-se la existen?a unei puternice ??r?nimi libere în evul mediu, acela?i document precizeaz? ,,Aceast? împrejurare a imprimat ??r?nimii, in întregul ev mediu, un rol deosebit în via?a ??rilor române?ti, f?cind din ea atit for?a social? principal? a dezvolt?rii economico-sociale, cit ?i factorul militar hot?ritor în b?t?liile pe care poporul a trebuit s? le duc? pentru ap?rarea entit??ii na?ionale, a integrit??ii patriei, a dreptului s?u sacru de a tr?i liber”. ?i mai departe: „??r?nimea a constituit for?a principal? a armatelor multor mari conduc?tori de o?ti, care au înscris pagini de în?l??tor eroism în lupta împotriva domina?iei str?ine [...]. ??r?nimea a dus greul b?t?liilor împotriva cotropitorilor str?ini, pentru unirea ?ârilor române, pentru cucerirea independen?ei de stat, pentru închegarea statului na?ional unitar român“. Este definit astfel rolul istoric al ??r?nimii de principal? for?? social? a societ??ii române?ti. In tot cursul evului mediu, ?. a ?inut mereu treaz? flac?ra luptei pentru dreptate social?, pentru scuturarea exploat?rii ?i asupririi. Întrucît?. nu a lost o mas? unitar?, fiind împ?r?it? în dou? categorii principale: ?. liber? ?i aservita, am tratat aceste categorii separat: cnez, mo?nean, megia?, r?ze? pentru prima categorie; iobag, rum in, ?erb ?i vecin pentru cea de-a doua. Obliga?iile lor fa?? de st?pinii de mo?ii sînt prezentate la: clac?, domeniu feudal, rent? feudal?. Pentru obliga?iile militare v. oast. N.S. ??r?nic. Se numea in Mold. situa?ia de ncprivilegiat, locuitor de rind; la 12 iun. 1664, ni?te locuitori declarau : ,,fiind noi oameni lipsi?i, n-am avut prilej de curte-Tiie sau de alt? breasl?, ci am c?zut la ??r?nie”. Ace?ti locuitori plâteau d?rile ,,??r?ne?te”, 480 ca ?i .plajelea ??r?neasc?” (doc. din 16»34 —10*33), f?când parte din ».slutul <;' = starea) ??r?nescu”. N.S. ?cchin. V. ducat. leii. V. breasl?. 1 ?ifju narii: var. ?ig?nit. Dare asupra ?iganilor, scoasa, iu Mold., de X. Mavrocordat (171T—171b) ?i desfiin?at? curind cu blestem. Mihai Racovi?? <171(3 — 17213) a reintrodus ?.. iar Grig. 11 Ghica (1726 —1733) l-a aplicat, dup? cronic?, mi sing’u· au. Cuantumul ?. a fost invariabil: ,.de tot ?iganul cite 2 iiglii". AC. > . > liiloan». V. posadnic?. iimira? (?. Rom., Mold., sec. 17—19). Osta?i îndeplinind atribu?ii de curieri ?i c?l?uze pentru soli. Ei purtau o placa de argint cu stema ?ârii ?i fiecare sat sau ora? intilnit în drum .,e dator s? asculte de acest ?imira? ?i s? aib? grij? de g?zduire, provizii, cai ?t c?ru?? pin? la etapa urm?toare’·. La 1801 existau la la?i 12i ?. V. conace, mcrticc. N.S. ?inut. Circumscrip?ie administrativ? modoveneasc?, corespunz?toare jude?ului] din ?. Rom. Diferen?ierea etimologic? e semnificativ?, in ?. Rom. punisidu-.se accentul pe unitatea local? de jurisdic?ie, iar in Mold. pe ideea implant?rii unor organe ale puterii domne?ti intr-o regiune ,,?inut?“ pentru domnie, mai ales prin cetatea local?. In documentele slavone se folose?te termenul slav voio?i. ?. apar relativ lirziu in actele emise de cancelaria domneasc?, localiz?rile de ocine ?i sate f?cindu-se. pin? in a doua jum?tate a sec. 13, dup? cursul apelor, sau dup? formula cunoscut? ,,unde a fost cnez [. . .] jude [. . .] v?t?man [ . . .]*’. Primele ?. au ap?rut in documente la scurt? vreme dup? moartea lui Alexandru cel Bun, ceea ce poate îndrept??i opinia c? organizarea lor a început iu aceast? vreme. Iat? ordinea apari?iei lor in documente: ?e?ina, Chilia, Vaslui, Tu Iova, Birlad, Tecuci (1133), Cern?u?i (1457), Cirlig?tura (1158), Trotus (1-1(5(3), Suceuva (1472), Horincea (1528), Soroca (1529), L?pu?na (1533), Dorohoi ?i Chiglieci (1540). Hirl?u (1518), Putna (1555) etc. în 1500, diplomatul polon N. Brze?ki afirm? c? la acea dat? existau 21 de t. ?i anume: Birlad, Tecuci, Chiglieciul, L?pu?na, Vaslui, Orliei, Soroca, Holin. Cern?u?i, Suceava, Ilîrl?u, Dorohoi, Cirlig?tura. Ia?i, F?l-ciu, Covurlui, Horincea, Putna, Agiud, Tutova, Trotus, Bac?u, Roman si Neam?. Din acela?i izvor afl?m c? ?. erau conduse de pirc?labi j sau v?tafi, in catagrafia de cisle a lui Petru ?chiopul din 1591 sini men?ionate numai 22 de ?inuturi, lipsind Horincea ?i Adjud, contopite intre timp cu Covurlui ?i, respectiv, Putna. Miron Costin consemneaz? numai 19 ?. ?i anume: Suceava, Neam?, Roman, Bac?u. Putna, Tecuci, Covuriui, Tutova, Vaslui. F?leiu, L?pu?na, Orhei, Soroca, ITotin, Cern?u?i. Dorohoi, Hirl?u, Cirlig?tura (Tirgu Frumos) ?i Ia?i. Acelea?i ?. silit men?ionate de Dimilrie Canlernir, cu descrierea lor statistic? ?i cu men?iunea c? alte 4 ?. au fost r??inile de turci ?i de t?tari (Chilia, Akerman. Bugeac. ?i Ismail). Fa?? de situa?ia din 1591 au disp?rut 3 ?.: Birlad, reunit cu Tutova. Trolu?, incorporat la Bac?u, ?i Chigheci. care a fost subordonat l. F?iciu, formind ins? u unitate administrativ? distinct?, numit? c?pit?nia de Codru. Este posibil ca reorganizarea ?. s? fi avut loc in vremea domniei Ini Vasile Lupu, cind sint men?iona?i ?i c?pitanii de ?. ce au înlocuit pe marii v?tafi de ?. în sec. 18 mai apare un ?. al Greceniior, cu re?edin?a la Greceni, men?ionat documentar intre 1712 ?i 1810, un ?. al Codrului (codrul Chigheciului), un ?. Hot?rniceni, înfiin?at de Gr. III Ghica în dec. 1775 ?i, între 1711 — 1700, ?. Cimpulimgul Sucevii, Cîmpulungul rusesc (pe Ceremu?) ?i Boto?anii. Dup? ocuparea Bucovinei de austrieci, se înfiin?eaz? temporar ?. Her?ii. Toate acestea din urm?. ca si ?. Cirlig?turii, au fost desfiin?ate în baza noii organiz?ri •33-c. li' 481 introdus o de ii?/;, org. La 1812, ?.: Soroca. Orlicî, 1 lot?rnieeni. Codru ?i Cîrcccni, ca ?i o paric a f. Ia?i ce se întindea si la ist de Prut au fost încorporate în Rusia ?arist?. ?. erau administrate ini?ial de pirrulubi ?i (le nutrii nula fi* apoi. din sec. 17, de c?pit?nii ?l·: ?., iar de ]a reforma lui Const. Mavrocordat (.1719) de ispravnici. D.L.-N.S. i«i. M?sur? de provenien?? austriac?, reprezentînd 1/60 dinlr-un slînjen (0,0 316 in). A fost introdus in Trans. odat? cu încorporarea ei la Imperiul austriac, in ?. Hom. ?i Mold., ?. a cunoscut o scurt? aplica?ie (sec. 19) în lucr?rile de construc?ii. A.C. t n1>ofilii. Ap^r mai inlti Intr-un document slrbesc din 1220 (uboghie fimiî.) ?i apoi în Zako.dcul lui Du?an (ari. 28. 17w)· în documentele moldovene figureaz? inccpind dia sec. 15. cu sensul de s?raci, adic? de tei f?r? p?mlnt in proprie lalea feudal?, ii; sec. 17. u. S!i!î toii nepj ivilegia?ii. V. sume. O.S. wfenic. X. breasla; me?te?ug. i:icid«rr. V. omor, lat'iija?. V. omor. ndimiirii. *28 nov. 1'.A. În cuprinsul aceluia?i document, u. apare uneori cu ambele sensuri ar?tate mai sus. în cancelaria ?. lîom., termenul u. are echivalent ohaba pentru primul în?eles- ?i »apis. is/)isor, dires, sinet, carte pentru cel de-al 2-lea. Formula cea mai uzitat? do· inl?riiv domneasc? era: ,.s?-i li o urie cu tot venitul iu vecii vecilor ?i liilor lu nepo?ilor, str?nepo?ilor ?i preslr?nepo?ilor lui". Domiiu! însu?i cump?ra uneori sate pe care le lipea de ocolul unui tirg, scriind c? ele ,,s? fio domnii mele uric, cu tot venitul [ . . .j in veci". De unde rezult? c? prin u. nu se în?elegea neap?rat acordarea unei imunit??i, ci si înt?rirea unei propriet??i depline pe care titularul oi ora îndrept??it s? o transmit? ereditar. Cu sensul de inslriun^nium, termenul u. arc o arii.· circula?ie: u. de înt?rire, de m?rturie, de cum;)ar?tur? ele. :2. Uricil — cu liric: i-a fost danie uricilâ mai înainte lor". V. înscris; ocin?; ohab?. OS. uricar ^de la uric). înseamn? seriilor, redactor de documente (Mold.). Cu acest termen, încopiud din sec. 10, au fost desemna?i diicâ?, cele 2 cuvinte fiind la început sinonime. Cuviutul ii. *1510. Dup? ce documentele domne?ti au început s? fio redactate iu limba roman?, u. ?i-au p?strat atribu?iile de traduc?tori de documente slavone (.,& scoale pe moldovenie") tot timpul sec. 18. V. înscris. P.S. urina raui'âcalornlui. în orinduirea feudal?,, ob?tea satului era oblicat? ?? identifice ?i s? prind? pe uciga?ii, tilliarii sau ho?ii care s?vâr?iser? fapte pe teritoriul oi. Ea pl?tea de?egubina dac? nu prindea pe f?pta? sau nu dovedea c? el. fugind, a intrat în hotarul altui sat. Cercetarea se f?cea pe u.r.. din sat iti sat; satul iu hotarul c?ruia se Înfunda urma r?mîuea r?spunz?tor. Aceast? institu?ie, veche, practicat? ?i la vecini (poloni, ru?i), iu Mold. s-a numit u.r. A fost practicat? ?i in T. ltom. ca variant? de du?egubinii. Un document domnesc este gr?itor prin porunca de a se c?uta ni?te boi fura?i ,,de in sat in sat** ?i ,,uude se vor înfunda urma acelor boi s? aib? a luare de în satul acela 5 boi"'. Obliga?ia de a goni u.r. ora foarte important?.. Ca s? avantajeze im sat (m?n?stiresc, de exemplu), domnul il sculea .de aceast? obliga?ie. Ca s? ajute descoperirirea f?pta?ilor ?i încasarea de?ugubiuei. iu sec. 15 au func?ionat, ca slujba?i domne?ti. ,,gonilorii de urnuV* (în doc. slavone slidogoncf). Institu?ia a func?ionat pin? în sec. 18. AVoismantol atest? c?, datorit? acestei norme, deseori suedezii ?i-au g?sit caii fura?i .sau le-au fost pl?ti?i. Aceast? eficacitate a determinat aplicarea ci ?i in raporturi interstatale (\\ normele de judecat? moldo-polrme din 1540). în Trans.. responsabilitatea colectiv? a ob?tii s?tenilor a fost reglementat? in legisla?ia scris?, in -materie penal?, pentru cazurile de sc?parea infractorului de sub paza încredin?at? lor, sau de neglijarea îndatoririi de a prinde si aduce pe infractor Înaintea dreg?torilor (St?tule?e ??rii F?g?ra?ului din 1508). p.s - v.?. urna. V. vadr?. 486 usehiie »Ie Isif». Am\i sensul do lip"..! ? putorii p?rinte?ti, in limbajul pravilelor soc. 17: l?f?i putea s? se pling? de ..sudalma" f?cut? Iitilni s?u mimai dac? acosta mi ora ..itsebil** do el, adic? dac? avea puterea p?rinteasc? asupra lui; pe de all? parte, tat?l pierdea îns??i puterea p?rinteasc? >>i trebuia s? dea copiilor averea ce. li se cuvenea de la ol, dac? î?i maltrata fiul sau se in voia ca fiica sa s? duc? o viat? imoral?. O.S. ti?ar; var. u?eriii. Denumirea acestui dreg?tor vino, probabil, de Ia tistiono-?, titlul dreg?torului bizantin care introducea persoanele primite la palatul imperial. Dreg?tor specific Mold., ol avea atribu?ii comune cu unele din atribu?iile marelui porior din ?. Kom.: în afar? de primirea ?i g?zduirea agalelor turce?ti ?i a ailor str?ini ,,du seam?“, avea ?i competen?a in hot?rnicii?. Din cauza analogiei, Dimitrie Cantomir i-a dat acestui dreg?tor, in afar? de prima denumire ,4us:ur mufjmif*. ?i pe aceea 50) — ecupindu-se mai pe larg decit celelalte legiuiri contemporane de institu?iile civile — reglementeaz? n. în eileva paragrafe, ca o variant? restrinsa a uzufructului ?i anume, ca un drept real asupra unui bun, in virtutea c?ra ia uzuarul s? se poal? folosi de acel bun ?i s?-i perceap? fructele, ins? mimai pentru nevoile sale personale ?i ale familiei sale. Acest drept îiu poale Ji deci cedat. O.S. uxiieapiiine. V. prescrip?ie. iizufi’iicr. Mste un drept real de folosin?a asupra unui lucru care apar?ine altcuiva decit titularul ». si care se stinge cel mai tîrziu Ia moartea iizufructuarului. Se poate exercita asupra unui lucru mobil sau imobil. I zufructuarul este îndrituit s? uzeze de lucru ?i s?-i ia fructele: dreptul de dispozi?ie asupra lucrului (abusus) apar?ine ins? nudului proprietar. Jn epoca medieval?, se obi?nuia s? se doneze numai folosin?a unui lucru, nud proprietar r?minind donatorul sau o all? persoan? desemnat? de acesta, adesea o m?n?stire, care la moartea donatorului devenea proprietar deplin. Tata un exemplu eu valoare istoric? datorit? importan?ei sociale a p?r?ilor contractante: 407 Alexandru voievod [···] am d.it in stupiuire, cit va trai, doamnei Anastasia, soacra noastr?, satul Co?manul Mare [...]. Iar? dup? trecerea ei din via??, tonte acestca mai sus numite sate s? l'ie 111 st?pinirea Episcopiei de R?d?u?i’’\ care pîn? atunci era numai nud? proprietara. Nereglementat in Prav. cond. si Manualul lui Donici. u. apare in L. Car. sub numele de hrisis (..folosin??”), iar in C. Cal. este tratat iJi cap. VII, privitor la ..?erbirea lucrurilor (servitute)", cu titlul de ,,driLul iiUrebuinl?rii rodu-rilor” (§ 660 — 673). prev?ziiidu-se dispozi?ii privitoare in special la : drepturile ?i îndatoririle uzufructuarului ,,pentru îns?rcin?rile unite cu lucrul, pentru p?strarea lucrului, pentru zidirea din nou, pentru cheltuielile îmbun?t??irii’*., modul de dovedire a preten?iilor nudului proprietar fa?? de uzufructuar ?i viccversa. proprietatea fructului nestrinse la încetarea u. o.s. V vâri îjrase. Y. ialovifâ. vaeuf. Proprietate pus? sub protec?ia leaii coranice (seriatul) ?i avînd ca scop asisten?a publica ?i retribuirea educatorilor ?i delimit?rilor religio?i ?i juridici musulmani. Datorit? situa?iei lor privilegiate, v. sustr?geau din circuitul economico-fiscal un mare num?r de bunuri de min? moart? si confereau raialelor care le exploatau scutirea de obliga?ia de g?zduire a func?ionarilor locali, a osta?ilor otomani sau a curierilor. ?inuturile recent cucerite de otomani, mai ales in Peninsula Balcanic? ?i in Dobrogea, Banat sau Partium, suportau regimul v. D.L. vadea. V. zi. ' vadra.) Unitate ?i instrrmcnt de m?sur? j a lichidelor; a circulat în toate ??rile vecine de limb? slav? : ??rile rcniiine l-au împrumutat de la slavi, odat? cu instrumentul de m?surat. *i'n ?. Rom. la 16 sept. 1440, B, iar in Mold. la 11 dec. 16S2, A. A servit Ia m?suratul vinului, micrei, p?curii. M?rimea v. a fost oarecum stabil?: „zece ocale ?i ocaua de 400 dramuri”, echivalent? cu 12,88 1 in ?. Rcm. ?i 15.20 1 in Mold. Legalizarea acestei capacit??i se datore?le. in ?. Rom., lui Const. Brîncoveanu: acte domne?ti repetate de-a lungul sec. 18 i-au iixat, ?i in Mold.. aceea?i capacitate formal?, de 10 ocale moldovene?ti (resp. 15,20 1). Pe ling? v. domneasc?, a mai circulat, în Oltenia, v.· de 12 ocale, v. ..mare” (sec. 17), iar în Mold. o ..m?sur? a ??rii”. A', instrument era confec?ionat? din lemn cu cercuri de hmn sau din aram?, aceasta din urm? servind ?i ca etalon. Capacitatea ei era garantat? de domnie prin pecetluire. Exista ?i o dare pe vinuri numit? v. domneascu; la 1741, C. Mavrocordat interzice s? se ia ,,vadra domneasc? de cram? de Ia Odobc?ti!\ în Trans., m?sura corespunz?toare v. a circulat sub denumiri ?i m?rimi diverse — Jiidria, ftria, urna — înc? din sec. 11. Ilidria, denumit? ?i v., ar fi echivalat, in sec. 16, cu 10,8 1, iar în sec. 18 cu 11,57 1;· fcrici, nume dat v. în sec. 18 ?i 10, a avut aceea?i m?rime ca hidra, 10,8 1 ?i 10,1, dup? 1875; în sfîr?it, urna — a treia denumire a v. transilv?nene, provenit? din urna roman? (12,96 .1) — a fost identic? celorlalte dou?. în realitate, în rela?iile comerciale cu ?. Rom. ora?ele transilv?nene au f?cut uz de v. romaneasc?, deosebit? ca m?rime de aceea ungureasc?, (8/1.0 din prima). Ca ?i în ?. Rcm., v. ardelean? era construit? din doage de lemn strînse în cercuri de fier. Y., ca unitate de m?sur? a vinului, s-a men?inut în practica ??rilor române ?i dup? introducerea sistemului metric modern. ... - A.C. vadr? si?rostease?.\ Obliga?ia posesorilor de crame din ?inutul Putna de a da cîte o vadr? de vin starostilor loc aii. Intiucît ace?tia ,,f?cea m?sura vedrelor cît le era voia lor de mare”, producînd pagube locuitorilor, la 15 oct. 1763, se hot?r??te ca vadra s? fie ..dreapt?"’ dc 10 ocale. N.S. 489 vam? in primele documente interne de limb? slav?. institu?ia apare sub deiiu-irirea de ,.vaiua": in tex lele latine este desemnat? prin lermemii Ir Umilim. 1. Ci sensul general de dare, v. abund? in documentele primelor veacuri: ..vama pe?telui", „vama morii": „vaina porcilor" etc. (Trans.): „vama oilor, rimai orilor, griului"; ,.vama calului"; „vama dc sare" ele. (?. ???. ?i Mold.). Treptat. Icrmenui v. isi va restringe sfera numai la laxele pe eirculalia intern? ?i interna?ional? a bunurilor, pentru ca. dup? reformele Rea. on/., s? se limite/e Ia seclorul strici al circula?iei internaiionale a m?rfurilor ?i valorilor. Plala v. se efectua lie in natur?, fie iii bani V. iu natur? reprezenta o anumit? cot?, 110 (v. stupilor sau a porcilor, v. pe?telui ele.), sau 1/50 (v. oilor. quinquagesnna. iii Ardeal) etc. Tax? [;?: eirculalia interna?ionalii a bunurilor. în 13(>8, Vladislav l-Vlaicu permitea bra?ovenilor tranzitul m?rfurilor prin ?ara sa cu obliga?ia de a pl?ti o v. la ducere ?i alta la întoarcere; Mircca cel .Mare a redus la una aceast? v. ?i a scutit pe negu??torii poloni ?i lil-vaui. care treceau marf? prin ?ar?. s? dea alte v. in afar? de aceea de la Tirgovi.?le; iar Alexandru cel ??? acord? reduceri de v. la exportul postavurilor din Mold. spre Trans. ?i ?. ???. ?i la imporlul ailor produse de acolo in .Mold. V. de la hotare era ni', venit domnesc si se negocia pe baza raporturilor de bun? vecin?late ?i a obiceiului «lin îrecul. în 152';*. Moise vod?. inl?rind tn?n?slirii Tismana dania v. dc la Calafat, o preciza aslfel: .. aspri de cal, 3 de bou, 2 de vac?, 1 de 2 oi, 2 de sac cu grîu, H) de bule du vin, 3'\, din bolovanii de sare, 10% din pe?te, .40 aspri de luntrea cu pe?te. 15 a'.pri de maje. Ide carul cu pe?te, 2 de calul cu peste [· . j’' : reconfirmat? in 5 sept. 1561. Ytfjeaima] transilvan? se incasa lie in natur? (1 20). fie in bani, ad nalorcm. Transilv?nenii încasau drept v. la început triccsimaî principial 1/30: 3% se incasa si la unele schele din T. ???. Penlru orientarea economic? aproape exclusiv? a Trans. spre cele dou? ??ri romane extracarpaticc este revelator faptul c?, in 1717, v. încasal? la punctele dc trecere spre ?. ???. ?i Mold. reprezenta 83% din totalul sumelor percepute drept v. iu Trans. Pe m?sur? ce comer?ul marilor puteri cu Imperiul otoman a c?p?tat amploare (sec. 18 ?i 19), au intervenit reglement?ri, care au afectat ?i ??rile romane; s-a stabilit c?, pentru m?rfurile importate in Imperiul otoman (inclusiv ??rile române) .se va pl?ti o singur? v. la punctul de intrare sau la locul de vinzare ?i aceast? v. s-a .fixat tic var iei ar la 3%. Domnii români, invocind vechea autonomie, au continuat s? încaseze v. ?i la hotarele ??rii lor. La protestele repetate ale agen?ilor diplomatici str?ini. Poarta a venit cu explica?ii generale, ar?lincl c? negu??torii ,,uu vor pl?li mai nuill dc 3% vam?, o singur? dat? in provinciile Imperiului otoman (ari. 2 al Scnedului din 24 febr. 1784). Voievozii români au replicat c? ??rile române se bucur? de un regim excep?ional in cadrul Imperiului otoman. Punctul de vedere al domnilor români a prevalat piu? la urm?, astfel incit un hati?erif din 1800. interpretind dispozi?iile Tratatului de la ?i?tov, preciza c? „v?mile m?rfurilor sosilc la Gala?i vor fi percepute dup? regula t?rii, in numele gospodarilor”. Prin Rcg. org.. ??rile române isi organizeaz? regimul vamal pe baze autonome: tarifele sini fixate de adunarea ob?teasc? cu înt?rirea domnului. în toat? aceast? perioad?, tarifele vamale au marcat cre?teri ?i sc?deri dup? conjunctura politicii ?i economiei, dup? influen?a partenerilor ele. îu principal, nu se acordau scutiri pentru c? „vama iaste domneasc?”. Reducerile sau scutirile de v. erau dictate uneori do interese economice. Domnii practicau o adev?rat? politic? vamal? iu scopul stimul?rii comer?ului cu ??rile vecine sau al protec?iei industriei na?ionale Încep?toare, in 1t(>7, Matia Corviu notifica vame?ilor dc la Brau c? negustorii bra?oveni nu pl?tesc v. pentru m?rfurile exportate in ?. ???.; sclieienii s-au bucurat totdeauna de privilegii in comer?ul cu ??rile române: iar armenilor li se acordau scutiri de v. si alte privilegii spre a înfiin?a colonii in Mold. Reduceri de v. erau consim?ite si boierilor pentru exportul anumitor produse proprii. ('n rvgim de favoare aveau si m?rfurile de tranzit. La începutul sec. 19, solidaritatea economic? a Principalelor si tendin?ele unioniste au dictat o serie de m?suri, intre care si libertatea circula?iei m?rfurilor prin desfiin?area v. [neutru unele din principalele produse, ca sarea si cheresteaua. Priu politica 490 vamal?, s-a protejai, de asemenea, industria na?ionala în primii ei pa?i. Exploatarea acestui important venit domnesc — v. la hotare — se f?cea în regie sau prin arendare la licita?ie. In sec. 18 ?i 19, sistemul arend?rii s-a permanentizat. Pre?urile realizate 3a licita?ia v. cresc de la un an la altul: astfel, in ?. Rom. înregistram pentru 1785 un pre? de 168 000 pia?tri; pentru 1801), pre?ul ob?inut este de 420 000 taleri care. prin subarendare, ajunge la 444 450 lei; in anul urm?tor, v. sint cump?rate de acela?i arenda? cu 385 000 lei; in 1819, agentul austriac din Bucure?ti raporteaz? c? v. „au Îost arendate pe un an de bogatul vistier l ingi Moscu cu 800 000 pia?tri tor in 1822, acela?i agent indic? cifra de 370 700 pia?tri, in Mold., procesul este similar. Dup? rapoartele acelora?i diploma?i str?ini, in 1808 vistieria incasa din arendarea v. 220 100 pia?tri; 3 ani mai tirziu. slujba v. se adjudec? cu 305 Ouo pia?tri, iar in 1815 cu 2(13 000 pia?tri. Phi? la nu a existat un sistem precis de sanc?iuni legale pentru contraband?. In aceast? legiuire se prevedea confiscarea. ?>. Am ar?tat c? prin termenul de v. s-au desemnat ?i taxele pe. circula?ia internii a bunurilor ?i pe comercializarea lor. Înlr-un memoriu din 1831 al boierilor munteni refugia?i la Sibiu, se determin? natura ?i aria acestei v.: ,,La noi se pl?te?te vam? atît la frontier?, cit ?i in fiecare ora?, in fiecare sat ?i în fiecare bilei (tirg) ?i aceasta nu numai pentru m?rfuri, dar ?i pentru vile, griu, lemn, vin ?i rachiu, produse pe care locuitorii ?i Ie \ind unii altora pentru subsisten?a zilnic? ’. La aceste v. trebuie ad?ugate v. de trecerea podurilor; ..vama pe ap?**, „vama drumurilor'’; „vama cîmpeasc?”, „vama de la vaduri*'. ..vama de plaiuri” etc. D?rile pentru comercializarea m?rfurilor aveau ?i denumiri speciale: c?min?riî? in ?. Rom, mortasipiej ?i pîrc?labief in Mold. Documentele fac distinc?ie intre v. domneasc? ;v. de la hotar} ?i v. tirgului (numit? ?i ageasc?), între v. mare (principal?} si v. mic?. In primul caz, este vorba de distinc?ia intre d?rile generale cu caracter de cva^iimpozii ?i intre cele locale, cu caracter de rent? feudal? apar?inind tîrgurilor sau st?rîmior de mo?ii (m?n?stiri ?i boieri); în al doilea caz, care prive?te, pare-se, exclusiv taxele vamale propriu-zise, distinc?ia se face dup? criteriul valorii m?rfii ?i al cuantumului taxei. Aceast? a doua distinc?ie e ihtilnit?' în Mold. : v. de la Suceava este denumit? v. mare sau principal?, pe cind v. de la 'Bac?u, Tazl?u, ?iret, Vaslui, Bîrlad, Koman etc. formeaz? categoria v. mici. Taxele vamale — mare ?i mic? — se încasau cumulativ, deci atît îa Suceava, cit ?i in diferitele tîrgiiri dm interiorul ??rii. Modalitatea impunerii v. interr.e era, in general, dup? cantitate, nu dup? valoare: pe care sau cal înc?rcat, iar plata- se f?cea fie in natur?, fie în natur? ?i bani. Cuantumul taxei varia de la un tîrg îa. altul ?i de la vame? la vame?. Pentru produsele comercializate în tirguri, se fixa uneori o cot? ad valorem. La 1721, schitul Gîrcina (fin Mold. incasa ,,dup? obicei·’ cile 2 potronici de fiecare dughean? din tirgul ce se f?ceai pe mo?ia sa, iar la 1819 vame?ii din Tirgu Jiu luau v. cite 7 pîini zilnic de fiecârc cuptor de pîinc. Iii Trans., v. interne erau regale (pe mo?iile regelui) sau senioriale (pe mo?iile nobililor sau m?n?stirilor), v. ale ora?elor ?i tirgurilor; se distingeau v. pe uscat (drumuri, trec?tori, tirguri, bilciuri) ?i v. pe riuri (vaduri, z?gazuri, poduri fixe ?i umbl?toare); se incasa v. pentru cai, boi, care, sare si orice m?rfuri, ca ?i pentru oameni; tarifele variau arbitrar. La începutul sec. 19, divanul ?. Rom. desfiin?eaz? „vama din toat? politia Bucure?tilor de orice fel de zaherea”, iar în 1831, se proclama in Ob?teasca Adunare c? ,,toate rusumaturile [...], v?mile dinl?untru si celelalte |...] sint cu hot?rire desfiin?ate”. V. pirc?l?bie; schcl?; trieesim?; vigesimâ. Bibi.: 371, 030, 870 a, 994, 1 109, 1 482. A.c.-N.s; vam? (lin b?l?i. V. m?jerit. vam? din pe?te. V. m?jerit. vame?. Denumire generic? a dreg?torilor îns?rcina?i cu încasarca v?milor. Documentele atest? apari?ia v. din primele secole de viat? statal? româneasc?. Un act de danie din 11 febr. H00, A, men?ioneaz? un „pan Dan vame?”. Au existat atîtea categorii de 491 v. cîte genuri de v?mi; l. In cel mai Iar? sens, v. era perceptorul d?rilor domneau; existau deci .,vame?i de oi, de porci ?i de albine", ,,vame?i de stupi", ,,vame?i de b?l?i" ere. Se d?dea numele de v.} de asemenea, pcrsop.nelor împuternicite s? culeag? veniturile ?i milei- v.nor m?n?stiri, deci administratorilor de rente feudale. 3. Categoria cea mai important? a acestor dreg?tori era format? din v. ci·: hotar sau sskilcri·. A in r. ui ?i inc? în do:um_·.-i?ele lui Vladislav [ — Vlaicu ?i Mircea cel Mare, v. de hotar cu mulau multiple func?ii: fiscale, administrative, judr'C?tore?ti, militare etc. Xu rareori ace?ti iscusi?i reprezentan?i ai domnului la hotare erau idosi?i .?i ca soli in rela?iile cu ??rile vecine. Zonele puse sub controlul v. erau cele de la grani??, in Carpa?i ?i pe Dun?re. In afar? de punctele de grani??, existau oficii vamale ?i in ’.mele tîrguri ?i ora?e din. interiorul ??rii, unde func?ionau, de asemenea, v. cu o competen?? restrinsa la calcularea ?i perceperea taxelor. V. transilv?neni se numeau generic colectori, sau, dup? natura v., vigesimatori ?i tricesimatori. Cronicarii semnaleaz? prezen?a in divanul domnesc al Mold. a unui ,,vame? mare ce ?ine se?lile ??rii p-nlru v?mi?ie [·?·] ?i ispravnic pre negu??tori", demnitar care ocupa un loc modest in torul suprem al ??rii. Men?iuni consemnate in raooart«.*k* agen?i îor diplomatici str?ini atribuie m.v. rolul de sef al c >.u i ji li tatii vistieriei Vi ca uitat. A.C. vart?. Apare în doc a minte cu în?eles de gard?, straja la începutul s.v. 1%. C?tre sfirsltul sec. ÎS intilnitn v. ?i cu sens de închisoare de preven?ie. T.V. vasalitate. 1. Raport contractual, întemeiat pe fidelitatea personal?., in cadrul c?ruia intre dou? persoane — vasal ?i suzeran — se stabilesc îndatoriri reciproce, ca urmare a prest?rii ormgiului? de c?tre vasal suzeranului ?i a acord?rii unui beneficiu (feud) de c?tre suzeran vasalului. In formale clasice ale feud ilism iluij, feudul era de obicei un domeniu?, dar, uneori, el putea fi ?i un venit b?nesc (fief de boursc). In schimbul feudului primit, vasalul era îndatorat la consilium ci auxilium, adic? i?i asuma, prin jur?mint, obliga?ia de a r?spunde la convocirea rn'litar? a suzeranului ?i de a fi prezent la curtea acestuia, acordiudu-i sfatul (concursul) in ad ninistrarea domeniului, împ?r?irea drept??ii etc. In ??rile romane, îndeosebi iu ?. Rom. ?i Mold. (in Trans. cucerirea maghiar? a introdus forme ale fcud.ilism.ilui occidental), raporturile feudo-vasalice nu au c?p?tat forme atit de riguros articulate ca in Europa apusean?, dar esen?a lor nu este deosebit? de cea din amintita zon?. în virtutea lui dominium eminens], st?piuirile funciare (chiar cele de mo?tenire) erau considerate ca ve îind de la domn, astfel c? de?in?torii lor erau îndatora?i la ,,dreapt? ?i credincioasa s!ujba”|, care este echivalentul romanesc al lui consilium et auxilium. Li in-italarea do n laltii, boierii, slujitorii ?i întregul popor ii prestau un jur?mint, care c;tc analog omigiuluif. Paul de Alep red? astfel textul juriimîntului la luarea dom îiei ?. Rrn. de c?tre Constantin ?erban (1654): ,,jura?i voi ?i fi?i îutr-un cuget ?i intr-un i?ind cu c!i:r C > astantin voievod , fiul lui Serbau voievod, sad asculta?i ?i s?-i fi?i credincio?i, pe l'i?l ?i in tain?, f?r? s?-i ascunde?i vreo tain? atîta timp cit va tr?i el ?i ve?i tr?i ?i voi s? nu-1 tr?da?i, nici s? unelti?i împotriva Iul·’. înc?lcarea fidelit??ii fa?? de domn, care se identifica cu jur?mintul de v.. atr?gea dup? sine pedepsirea vinovatului prin dreptul de relract? al do n ralui. 2. V. s-a manifestat in cazul ??rilor rom ine ?i în rela?iile ci (Jagiria. P >!o aia si Imviriul otoman. Fal? de cele dou? regate cre?tine, rapo.'lut’ile feado-vas 11ice cire ii u îm i iu anumite perioade pe suveranii ungari ?i poloni ca dom iii ?. Km. ?i M >!d. aa im > \lMt form le o’>î?·îtiite ale feudalismului apusean de consilium ci auxilium. AvJ'e!. drnnl M>ld. ?tefan I, preo?ind omtgai lai Vlad'slav J ig:ll:>, regele Poloiiei, sj oV.igâ iii term ii urm?tori: 5,vom fi credincio?i f...l ?i vom sta ling? din?ii ca toate ca vie?ile noastre ?i cu toat? puterea noastr? ?i cu to?i boierii no?tri [. . .] il vom ajuta contra tuturor du?m r?ilor nc-exeeptînd pe nici unul, pe cinste, pe credin??, f?r? în?el?ciune, f?r? violen??. Asemenea 492 f?g?duim s?-l În?tiin?am cîo toate, s?-i sf?tuim cu sfat bun, niciodat? s? nu fim împotriva lor ?' afar? de din?ii s? nu c?ut?m al?i domni”. Domnii ?. Rom. ?i Mold. au prestat jur-i?rilnt de i. fa?? dc regii ungari care fie le-au recunoscut sl?pinirea unor ,.?iiri” mai vechi care f?cuser? parte din componen?a ?. Rom., precum Amla?. F?g?ra?, fie le-au încredin?at unele noi ca: Geoagiul de Jos, Cicou. Cetatea de Balt? etc. Dup? alte opinii, la baza preten?iilor dc suzeranitate ale regilor Ungariei asupra ?. Rom. ?i ale regiloi' Poloniei asupra Mold. st?teau interese economice, ?i anume necesitatea de a asigura negustorilor bra?oveni accesul liber la Dun?re (in cazul regelui Ungariei) ?i a celor liovenl la .Marea Neagr? (pentru regele Poloniei) (Serbau Papacostea). Dun? cum spunea Nicolae Iorga, ,,era o vasalitate special? care nu încurca intru nimic jocul liber aî politicii vasalului fa?? de interesele suzeranului, r?mînindu-i acestuia numai dreptul de a-1 declara «infidel·) si de a porni, dac? putea, o campanic de pedepsire început? prin confiscarea feudelor”. Acela?i istoric considera c? situa?ia domnului T. Rom. faŁ? de regele maghiar era asem?n?toare cu aceea a regelui Angliei fa?? de regele Fran?ei. De altfel, trebuie s? spunem c? dc cite ori a?a-zi?ii suzerani au încercat s?-i aduc? la ascultare pe a?a-zi?ii vasalii lor au fost infrin?i de ace?tia; s? amintim doar victoriile de la Posada (1330) sau Cetatea Dîmbovi?ei (1368) pentru ?. Rom.. Ghind?-oani sau Hint?u (1395). Baia (1107), sau Codrii Cosminului (1197) pentru Mold. Prestarea omagiului care implica intrarea in v. se putea face in scris sau personal (de pild? ?tefan cel Mare la Colomeea). Al?turi de domn, prestau omagiu ?i marii boieri ai ??rii, care aduceau astfel garan?ia fidelit??ii domnului lor fa?? dc suzeran. în perioadele cind domnia era puternic?, aceste prest?ri de omagiu din partea boierilor nu mai erau solicitate. Acceptind uneori o dubl? v. (ungar? ?i polon?), domnii Mold. au exploatat rivalitatea intre cele dou? puteri pentru a-?i asigura o neatirnare de fapt. V. ??rilor romane fa?? de Imperiul otoman s-a înscris in concep?ia islamic? despre teritoriile ».tributare” (d?r-at-sofii sau dar al ‘ahd), care beneficiau de un statut de autonomie, recunoscut printr-un act oficial ’ahdn?me (a?a-zisele capitula ?ii). ?. Rom. in sec. 15, Mold. in sec. 1*3 si Trans. intre 1541 — 1690 au avut un statut de autonomie complet? cu ’ahdhatnc reînnoit in repetate rinduri; din sec. 16 111 ?. Rom. ?i din 1538 In Mold. reînnoirea se r?re?te piu? la dispari?ie, locul ei fiind luat la sfir?itul sec. 18 de hati?erifele de privilegiu. Acordarea statutului dc autonomie de c?tre Poart? a fost rezultatul icz’sten?ei poporului roman: a?a cum spunea umanistul italian Filippo Buonaccorsi-Caliîn'achus. romanii s-au supus turcilor „prin tratate [...] 1111 ca Învin?i, ci ca înving?tori". V. ?i autonomie. F.C. - N.S. vatra satului. Loc cuprinzind iiitiia a?ezare a uaui sat, c.\ ua perimetru c:\Iculat in jurul stîlpului central al satului. V.s. constituia ini?ial un cerc m.igico-juridic Închis, izoii-id un spa?iu sacru de tot ce era profan (Roma quadrala, de exemplu) ?i rezervat spi?elor din neamul mo?ului întemeietor. Dreptul de a?ezare pe mo?ia ob?teasc? (ali?it tt x.i.. cit ?i la marginea sau la hotarele lui) era strict îngr?dit de voin?a colectiv? a cobori-.' lori li·:* din mo?ul întemeietor. P?mintul de ar?tur? din v.s. putea fi folosii numai pentru gr?din?rit. Y. obs Ir: ora?. _______ D.L. ! vilo?ri?..\Uua dintre cele mai ap?s?toare d?ri — ,.lepr? sau iistula in pintece** —, care binTuil ??rile române, de la sfir?itul sec. 17 piu? in a 2-a jum?tate a sec. 18 ?i care a provocat ruinarea economic? ?i demografic? a satelor? a fost v., prelevat asupra vitelor mari: vaci. boi, cai, bivoli. V. este înfiin?at in ?. Rom. la 1089 de Const. Brinco-vea;.;.:; in Mold. îl introduce Const. Duca (1393 — 1695). Caracteristici: 1. dare real?; ??. obligatorie pentru toii posesorii dc vite, f?r? discrimin?ri sociale sau etnice: C. discontinu? in timp; 4. cuantum variabil; o. rentabilitate ridicat? pentru vistierie; 6. foarte .ap?s?toare pentru ??r?nime: 7. impus de evenimente palitic.o-militare excep?ionale, v 493 prezenta penlm vislerie avantajul de a putea fi sigur ?i mai prompt realizabiJ, fiind exclus? evaziunea fiscal?; >S. darea v. avea un caracter general: ciuleau sub inciden?a ci toate vitcJc din ?ar?. ale b??tina?ilor — domn, boieri, m?n?stiri, boierna?i, l?rsî»;i — ?i ale str?inilor; V. r?spunzind unor nevoi extraordinare si fiind permanent conUv’.at de p?turile privilegiate, v. a avut o aplica?ie intermitent?: a fosl desfiin?at eu solemnitate ?i jur?minte ?i reînfiin?ai atil in ?. l{om., cil ?i in MoJd. de numeroase ori. O prim? desfiin?are se dalore?te lui ?tefan Cantaeuzino, la 4 mai 1714; va ii restabilit, dup? 3 ani, de Joan Mavrocordat ?.a.ni.d.; acelea?i intermitente in Mold.: dup? pu?ini ani de la introducere, v. este abolit de Antioli Cantemir la 1 mart. 1008, reintrodus de Mihai Raeovi?? ?i din nou abolit de Const. Duca bl 1702. Dup? o existent? intermitent? de peste o jum?tate de secol, v. p?mîntenilor este desfiin?ai definitiv, in Mold., la 20 febr. 1757, spre a fi înlocuit in 1759 cu ajutorin?a], o form? mai u?oar?; in ?. l-lom. dispare la 1703, dat? la care se ,,scoate obicinuita dajde a ajutorin?ei”. l'n *c men?ine ?i dup? aceste date. îns? numai pentru str?ini, sub numele de cunil? in Mold. ?i cu vechii:? mimc în ?. Rom. V. p?mîntenilor cunoa?te o scurt? reactivare (1798 — 1799) in ?. Rom., sub Const. ilangerli, care îl reînfiin?eaz? la 5 dec. 1798; v. dispare definitiv la 15 iebr. 1799. Cuantumul v. pe cap de vit? a variat in timp ?i a fost diferit în ceîe dou? Principate ext.rscarpaîiee. La dala înfiin??rii, reprezenta in Mold- ,.de vac? un zlot ?i de cal un leu”. Sub Const. Brincoveanu porne?te de la 33 aspri pe cap de vit? ?i ajunge Ia 70 ?i apoi 1a 152 aspri; în 1753, în ?. Rom., se încasau 00 bani pe cap de vil?, iar în scurta perioad? de sub domnia lui Const. ilangerli. muntenii au pl?tit 2 lei ?i o.!ten ii 2 zlo?i de vit?. Str?inii au pl?tit, Ia început, un cuantum redus pin? sub a 3-a domnie a lui Nicolae Mavrocordat (1728) in ?. Rom.; acesta l-a asimilat p?mintenilor, impu-nîndu-i la 00 bani pe an. Pin? la abolirea v. p?mînlenilor, str?inii au avur acela?i regim, ca modalitate de impunere ?i cuantum (cu excep?ii de scurt? durat?): dup? aceast? dat?, \. str?inilor a formal obiectul unor continue presiuni din partea statelor interesate, astfel incit cuantumul lui a oscilat intre 00 ?i 33 aspri. La 1822, v. str?inilor era de 33 de bani de vita mare, iar pentru vita mic? pe jum?tate. Penlru vistierie, randamentul v. era substan?ial; oindica?ie din 1741 privind cuni?a arat? cifra de 124 911 lei. Interesant? apare, de asemenea, repartizarea pe categorii sociale a acestei d?ri: dup? acela?i document, din totalul de mai sus. ,,birnicii ??rii*' au pl?tit 105 485 lei. adic? de 10 ori mai mult decît boierii ?i m?n?stirile laolalt?. Sub ap?sarea acestei s?lbatice d?ri, ??r?nimea reac?iona prin mijloacele atunci posibile: violen?e contra perceptorilor, p?r?sirea ?alelor, exodul în str?in?tate sau disolu?ia gospod?riilor etc. in afar? de greutatea 111 sine a d?rii —de multe ori cuantumul impunerii dep??e?te valoarea vilei impune—, calcuiaica ?i încasarea ei d?deau na?tere la abuzuri: se impuneau vitele moarte: se încasau dou? v. pe an in loc de unul, iar, atunci cînd se pl?tea în 2 rate, aceea de iarn? era arbitrar înc?rcat?; între?inerea aparatului fiscal (conacele)) c?dea in sarcina birnicilor. V. str?inilor a r?mas în vigoare ?i dup? reformele Rcg. vig., conlinuînd s? fie exploatat prin arendare. AC- v?drar. Slujba?i domne?ti care încasau darea pe vin numit? v?dr?ritj. La 1795, veniturile v. erau compuse din 1 para de „??diJa” lipit? pc fundul vaselor m?surate ?i din cite 2 parale pentru r?va?ul de drum ce-1 d?deau posesorilor de vase de vin. V. f?ceau dese abuzuri, m?surind vasele cu „n?past?” (v. cot?rii), sau iuind mincare de la podgoreni în timpul perceperii d?rii. N.S. Iv?dr?rit. Dare asupra vinului în ?. Rom. ?i Mold. (sec. 18 — 19), ce se încasa separat de vin?rici ?i pogon?ritul pe vii. înfiin?at? de Antioh Canleinir (1705 — 1707), care ,,a f?cut obicei în ?ar?, care n-au mai fost, cite doi bani de vadra de vin”. La 1763 crescuse la 8 bani de vadr?, iar la 1795 la 12 bani vechi de vadr?. Dup? modelul Mold., v. s-a introdus ?i în ?. Rom. La 1802, v. din jude?ele Buz?u ?i Rîmnicu S?rat 494 constituia venitul sp?tarului ? ?i era ..dup? obicei” de 50 de bani de om, plus o vadri c’c sin do bute ?i 15 dc bani de tocitoarea de tescovina ce se vinde. Darea pe viu ocup» tocul al doilea dupâ bir (capilare). Astfel, la 1777 era de 120 000 lei. la 1784 de 187 5?' ici, iar la începutul sec. 19. a atins cifra de 110 000 lei. Erau exonerate de plata aceste- contribu?ii îndeosebi treptele superioare ale boierimii ?i clerului, mai rar categoriite infenc: re. breslele me?te?ug?re?ti sau negu??torii. La 20 oct. 1827. Ob?teasca Adunare pref:».cc v. iu vin?rici?: ..adic? s? nu se mai coleasc?, ci s? se ia plata pe pogoane’·*, o m?sur? care garanta proprietarilor o rent? fixa, la ad?post de fluctua?iile produc?iei. Dup? o prim? reorganizare sub Const. Mavrocordal (hrisoavele din 1733, 1734, 1742, 1743. !7-19). care desfiin?eaz? unele d?ri (pogon?ritul?) ?i le simplific? pe altele, unifieind cuantumul ?i sistemul de impunere, v. (resp. vin?riciul) este desfiin?at iu 1831. Y. clasliti?. A.C.-N.S. vâilm? s?rac?. V. mo?icuilor. t?ralrf (Mold.. sec. 17 — 10). Se numea perioada din timpul verii eind oile sau. alic sr-malc erau ?inute in p?dure sau in brani?te. La 1630 cei care duceau oi sau alte dobitoace in brani?te. ,.vâriiui sau toimiind*\ d?deau cile 12 berbeci de turm?, „cum este obiceiul’1. N-S. var. valah', v?la?; v?lav. In evul mediu, termen des luttlnil in documente. In varicmlele de mai sus, cel mai des vaiaf, f?r? s? se arate l?murit func?ia. în ?. Rom. *15 ia: . 11f)7. ? în Mold. ceva mai tir/iu. Marii v. func?ionau la ?inuturi sau jude?e, cu atribu?ii cu caracter fiscul, administrativ, judec?toresc si militar. Dispunem de pu?ine ?tiri ?l nu îndeajuns de sigure cu privire la atribu?iile militare ale m.v. A vinci iu vedere faplu* c?. iu Cronica moldo-polon?. v. de ?inut sini numi?i stegari, putem presupune c? ci crjn comandan?ii steagurilor clin ?inuturile pe care le conduceau, a?a cum in ?inuturile undo existau plrc?labi, aceast? func?ie o îndeplineau dreg?torii respectivi. Dealtminteri. în aceast? vreme, atribu?iile militare erau îndeplinite de aceia?i oameni care asigurau ?i ar··'^ilustra?ia. Din scutirile acordate unor mari st?pini feudali la sfir?itul sec. 16 ?i înce.i^iul celui urm?tor, in care este interzis mai iutii accesul m.v., apoi al dâbilarilor, gioiî.fTcilor si du?egubiuarilor, rezult? c? m.v. îndeplineau diverse sarcini fiscale: scoteau satele TJ munci pentru domnie, luau cai de olacf, „tr?geau” averea celor fugi?i de bir peîî.t*u i4 desp?gubi vistieria ele. M.v. asigurau apoi ,.poli?ia” intern? a ?inuturilor, prin-zmd r?uf?c?tori, vegheau la p?strarea „ordinei’’ feudale iii ?inutul ce li se Încredin?a, iivîiiri grije s? restituie st?pinilor de domenii ruminii sau vecinii fugi?i in ?inutul pe care ii conduceau ?i prinzlnd pe cei care fugeau dc bir. Af.v. aduceau la îndeplinire diverse porunci ale domniei referitoare la ?inutul respectiv si aveau un rol deosebit de important la ? fee·! narea hot?rniciilor, care constituiau una din atribu?iile cele mai de seam? ale apariî-ului local de stat. în calitatea lor dc conduc?tori ai autorit??ilor locale, m.v. s'nî. cr care elibereaz? adeseori diverse zapise de acte veri re pentru vtnz?ri ?i cump?r?ri de oc‘. e. în sfir?it. m.v. îndeplineau — ca ?i starostii ?i pirc?labii — însemnate atribu?ii judeciLore?li iu ?inuturile moldovene. în ?. Dom., primul m. v. apare la începutul sec. 16. iar iu Mold.. in timpul celei de-a doua domnii a lui Petru Harc?. ?1. v. dispar iu ?. Iloin, in tu .pul lui Mihai Viteazul. iar in Mold. in timpul lui Vasile Lupu, locurile lor fiind oc^p'- U- de c?pitanii de ?inut sau de curteni. începind clin a doua jum?tate a sec. 16, Ml. I?i ^ au sarcina de a comanda grupuri mici de curteni. Jn a doua jum?tate a sec. 17, orice conduc?tor de ceat? j organizat? poart? numele de v. Astfel, intilnim in documente ci ? comi?i; v. de p?h?rnieei: v. de stolnici; v. de pitari; v. de copii de cas?. un fel de ?ef al slujitorilor de la sp?t?rie: v. de lilmaci; v. al beizadelelor, care supraveghea apartament ? copiilor domnului; v. de paici, care avea in subordine 8 slujitori numi?i paici; v. de arga?i etc.. Odat? cu apari?ia slujitorilor, forma?i din corpurile de c?l?ra?i ?i doroban?i, intilnim iu documente ?i pe v. acestora. Astfel avem iii Mold- v. de hinsari; v. 495 de doroban?i; v. de sine?ari: v. de i?ranî?i*. Conduc?torii de bresle me?tc?ug?re?Li poart? ?i numele de v.: de croitori, un fel de staroste: de c?r?u?i sau de harabagii. Pe îl întilnim iu documente ?i cu alte îns?rcin?ri. Y. de divan convoca divanul, cu pnr.nic? domneasc?. Era îmbr?cat la solemnit??i cu o hain? ro?ie ?i purta obi?nuit arcul ?i Tolba cu s?ge?i, precum ?i stindardul de m?tase ro?ie. Mai func?iona pe ling? divan un v. dc aprozi; era ?eful aprozilor divanului ?i se îngrijea de executarea liol?ririlor divanului. Ca sarcin? suplimentar?, introducea pe împricina?i la judecat?, June?ii cari· in vremea lui Al. Ipsilanti a trecut asupra zapciului. Func?iona in subordinea marelui vistier ?i avea in tîrg si sarcina de a strîngc tributul ?i alte d?ri, din care i se atribuia o mic? parte. Un v. de aprozi apare ca hotarnic; altul c trimis dc marele postelnic s? intimpine pe un sol austriac. A', de ?igani domne?ti avea sarcina de a stringe birul de la ace?tia ?i depune la vistierie; judeca pricinile m?runte dintre ?iganii domne?ti: se îngrijea de trimiterea împricina?ilor la judecata domneasc?* atunci cirul era cazul. Y. dc plai era conduc?torul unui grup de pî?iesi. numit vtilây.ie. HI avea în subordine citeva zeci de pl?ie?i, pro\cru?i din mai multe sate, a?ezate in apropierea unui plai sau punct de treiere·. Avea sarcina s? fac? paza plaiului .,de ho?i, tilhari ?i furii de dobitoace” ?i s? împiedice pe bir?.'-ci s? treac? peste mun?i. în Trans. Incasa v?mile ?i judeca gilcevile. mici dintre locuitorii plaiului, rezervind pricinile mai mari ispravnicilor ?i judec?torilor de jude?. Controla intrarea ?i ie?irea m?rfurilor din ?ar?, prin punctul de frontier? pe care ii avea in supraveghere ?i avea dreptul la o treime din m?rfurile confiscate pentru contraband?^. Se bucura de scutiri de d?ri. de podvezi. de clac? ?i angarii. In cursul sec. 17 si 1«S. atribu?iile v. de p. se l?rgesc, el devenind conduc?torul aparatului administrativ local (Sloicescu). La 1817, *.p. încasau cile un ca? ?i cite un miel de turm? ,.cînd se suie oile Ia munte '. în calitate de ?efi ai administra?iei locale, v.p. s?vir?eau numeroase, abuzuri. La LS12 afl?m astfel c? v.p. ,.se întind a pedepsi pe oameni cu b?t?i stra?nice ?i cu cazne nesuferite” si se d? porunc? ,.de acum înainte foarte s? se fereasc? v?taful plaiului dc- r.i?tc urm?ri ca acestea, s? nu fie volnic v?taful de plai a certa pe locuitorii satelor plaiului ce vor c?dea in pricini de vini mici mai mult decit cu 20 sau 30 be?e", ?i aceasta numai pentru ,.vin? de fapt? dovedit?”. La 1819, satele din plaiul Novaci-Gorj se pîingeau c?. v.p. ,.le-au luat cite taleri 100 de fie?care sat pentru vornicie”. iar pentru ziua dc clac? ce i se datora cerea cîte 1 leu peniru fiecare om din cas?. V. straj?. T.Y.-N.S. v?taf de plai. V. plai; v?taf. v?taf de u?erei. Y. u?ar. v?t?man (Mold). Func?ie asem?n?toare cu aceea dc vornicel do sat, cu care coexist?. *1415 („unde au fost Maxim ?i Yoinca v?t?mani”). De?i Al. Gon?a sus?inea c? v. au fost conduc?torii satelor de t?tari, numele lor romanesc ?i persisten?a institu?iei pîn? tîrzin — cînd pu?inii robi t?tari disp?ruser? — dovedesc c? erau moldoveni, ca ?i cnezii. La 1740, v. ?i vorniceii satelor din ?inutul Ilotin erau scuti?i de bir ,,devreme ce ei sîntu alerg?tori ?i cu strinsul banilor ?i purt?tori de grij? satelor”. Y., ca ?i vorniceii, f?ceau dese abuzuri, „cisluind banii îndoi?i ?i întrei?i pc s?raci” (1711). Erau ?i sate care aveau ?i v. ?i vornicei; s?tenii din Nicore?ti se jeluiau astfel c?pitanului de Tecuci „c? au ?i vornicel ?i v?t?man ?i scriu ca s? r?mîie au vornicel au v?t?man, iar pe unul s?-l scoat? ?i s?-?i pl?teasc? birul s?u, ca sa nu se mai supere oamenii pl?tind pe doi”. N.S. v?t??el. Vornicul, zapciu dc mahala, îns?rcinat cu adunarea d?rilor. Avea obliga?ia s? cunoasc? pe to?i locuitorii de ambele sexe, chiar ?i pe copiii lor, spre a le face impunerile pentru toate propriet??ile. * 18 iul. 1603, A, în Mold.: un v. de doroban?i figureaz? ca martor într-un act de vînzare. în ?. Rom., la sfîr?itul sec. 18, întîlnim pe v. de mahalale primind porunc? de la epistatul agiei s? cerceteze „fiecare în mahalaua lui”, cazurile de boal? (cium?) ?i s? raporteze în fiecare duminic? preotului dir\ 496 acea mahala. Boierii aveau ?i ei v. lor. care se îngrijeau de organizarea muncilor agricole ?i anun?au pe locuitori cind ?i unde s? ias? ia lucru ; ei erau adesea inslrum-mte de împilare a acestora. Serveau de crainici ?i de curieri personali ai boierilor. T.Y. vechil: ncchilti; vcchilinua. în cadrul familiei, reprezentarea in acte juridice sau in judecai.i se f?cea in primul rind pe o baz? natural?, organic?, printr-o rud? apropiat?, care mult? vreme nici nu pare a ii avut nevoie de o împuternicire formal?. Nimic mai firesc decit ca fratele s? reprezinte ..organic*’ pe sor?, ginerele pe soacr? ?i invers ?i 111 special so?ul pe so?ie, chiar dac? vreunul din ei abuza de aceast? situa?ie. Treptat, calitatea de rud? a reprezentatului nu mai este suficient? pentru reprezentant ?i se aplic? in toate cazurile regulile comune ale reprezent?rii între persoane str?ine una fa?? de alta, ajungindu-sc s? se recurg? la persoane în afar? de familie pentru reprezentarea la diverse acte juridice sau in judec??i cu procur? scris?: vechili-mea, vcchilet. Numit ispravnic sau r?iao sau chiar numit in nici un fel, procuratorul devine mai tirziu v. Cir. I Calimah îi scrie lui Ion Sturza biv vel vornic, pirit pentru un ?igan, s? se prezinte cu titlurile de proprietate, ad?ugind c? poate trimite ?i v. Boierii mari nu mai stau 111 judecat? decit prin v.; negustorii recurg în mod obi?nuit Li v. în afaceri ?i in judec??i: practica procurii scrise devine curent?, purtind numele de carie dt vechil dc judecat? sau de vechilic ; m?n?stirile nu mai compar in instan?? prin egumen ?i sobor, ci printr-un v. (c?lug?r sau logof?t). Cind din cauza importan?ei lui, se voia s? se dea mandatului un oancare caracter dc autenticitate, el era prezentat unei autorit??i publice pentru înt?rire: o c?lug?ri?? îl înf??i?eaz? stari?ei ?i soborului m?n?stirii, format din 9 c?lug?ri?e, care semneaz?; un laic ia înt?rirea domnului. V. atît cei care reprezint? 111 afaceri, cit ?i cvi din justi?ie, nu aveau studii de specialitate ?i adesea nici o moral? profesional?. î.)e aceea uneori ap?rarea intereselor inandante-lui l?sa de dorit. Dezvoltarea rela?iilor maria-bani, in a doua jum?tate a sec. 18, ?i schimb?rile interne ?i externe, f?ceau totu?i foarte necesar? recurgerea tot mai mult la v. ?i deci o reglementare a statutului lor. De aceea, Mica sinops? a Bas., aplicat? în ?. Rom. ?i Mold. in a 2-a jum?tate a sec. 18, Prav. coiul. (VI) ?i L. Car., aplicate în ?. Rom., ?i Manualul lui Donici (VII) ?i C. CV/î., aplicate în Moid., se ocup? toate de aceast? materie. L. Car. trateaz? mai iutii despre vcchilet (III, 19, 1 — 20) ?i apoi despre vechilul dc judec??i (III, 20, 1 — 4): ,,Vechil iaste cel ce st? în locul st?pînuiui la vreo treab?’’, iar vechilet este ..fapta vechilului”. Vechilctui se d? prin conven?ie scris? sau oral? de c?tre st?piii sau altul in numele lui, cu puteri depline sau limitate, pentru 1111 lucru sau mai multe, pentru orice acte juridice de dispozi?ie, administrare sau judec??i. V. trebuie s? lucreze conform în?elegerii ?i f?r? vicle?ug, altfel este r?spunz?tor de paguba cauzat? fa?? de st?pin, ai ar? numai dac? ca se datore?te întîmpl?rii. R?spunde ?i de paguba produs? prin faptul c? a neglijat s? se ocupe de veclîiletul primit. Y. este desp?gubit de st?pin pentru cheltuielile pe care le-a f?cut cu ocazia execut?rii vechiletului. Actele s?vir?ite de v. conform îns?rcin?rii primite sint opozabile st?pînuiui. V., de?i a primit veclîiletul, se poate lep?da înainte de a începe treaba, sau chiar dup? aceea, pentru ,,cuviincioas? pricin? ?i z?ticueal?”, sau ?i f?r? motiv, dac? prin aceasta nu produce vreo pagub? st?pînuiui, dar cu obliga?ia de a-1 în?tiin?a în prealabil. Yechiletul înceteaz? prin moartea st?pînuiui sau a v. V. de judec??i nu se poate orindui decît prin act scris. Se mai folosesc de L. Car. (III, 21, 1) termenii v. ?i vechikl ?i în materie de epitropie (,,Epitropul iaste vechilul tat?lui celui nevîrsnec” ?i ,.Epitropie s? zice veclîiletul epitropului”). C. Cal. se ocup? pe larg de vechilet (§ 1 347 — 1 887) sub denumirea de împuternicire (îm + potere), folosit? ?i ast?zi, numai in mod excep?ional utilizînd termenul v. Reglementarea — mai am?nun?it? — este similar? celei di li L. Car. ,,în pricini criminalice?ti, vechilii nu sînt primi?i” pentru nici una dintre p?r?i. O.S. 34 — c. 12 497 veci». Termen sinonim cu ruiuln|. ??ran dependent. Asupra originii termenului s-au purtai lungi discu?ii. Dup? opinia lui Dimitrie Caulemir, v. ar li fosl locuitori adu?i de moldoveni din ??rile vecine. ..unde serbia ??ranilor era introdus?’'. Aceasta afirma?ie a înv??atului domn moldovean era menit? s? slujeasc? ideea originii nobile, latine, a poporului român: fiind romani, deci nobili, români nu puteau fi înjosi?i prin aservire. în realitate, aservirea a avut loc si in Mold. prin uzurparea treptal? a libert??ii ?l a drepturilor de proprietate ale ??ranilor de c?tre conduc?torii ob?tilor 111 care tr?iau ace?ti ??rani. ?.? 1907. Radu Rosetti a dat o explica?ie destul de naiv? termenului, care ii!· li provenit din a?ezarea apropiat? a v. de locuin?a cuezului; cnezii ..le vor ii dai, pentru a-si face casele, loc mai iu apropiere de casa lor, spre a-i avea mai la hidemin?. De aici a venit, f?r? îndoial?, numele de vecin”. Dup? .Marcel Emerit, in apusul Europei cicinus era locuitorul unui vieus — sat, in timp ce la români v. ar deriva de la slavul vece. — adunarea popular? din epoca democra?iei primitive, opinie respins? de la început de N. lorga (19:U). Dup? Al. Roldur (1911), lermenul de v. traduce pe cel rusesc de sused. care îndeamn? membru al ob?tii. Valeria Cost?chel (1951) sus?ine c? v. deriv? din vicinus, termen ce desemneaz? pe membrii comunit??ii s?te?ti, de?i ??ranii liberi iui au fost numi?i nici o dat? v. Dup? P.P. Panaitescu (1961), „originea cuvinlului latinesc este din vicinus, vecin, adic? cel ce sl?plne?tc cu vecinii împreun?, al?turi, ?i nu f ...} din vicus, sat”. Recent, FI. Constantinii! — relutud o sugestie mai vecile a lui C. Giurescu — a dovedit c? v. nu este altceva decit traducerea cuvintului grec parec — vecin, eJ fiind împrumutat pentru a se putea face deosebire intre ??ranul aservit ?i vecin, adic? cel aflat in apropiere, care a devenit sused.* ?. Rom. la 2‘? mart. 11812 (document original) ?i 25 aug. 1169 (traducere). începind din a doua jum?tate a sec. 1(5, termenul v. a fost înlocuit 111 ?. Rom. cu acela de rumin: termenul a continuat s? fie utilizat ins? în ?ara F?g?ra?ului — unde a lost împrumutat din ?. Rom., de care a apar?inut mult? vreme — ?i iu .Mold. ,,Spre deosebire de ?ara Româneasc?, unde elniconul a devenit ?i termen social, in Moldova o evolu?ie semantic? de acest fel nu era posibil?” (1*1. C011-slantiniuj. Pentru a evita confuzia intre accep?iunea româneasc? a termenului v. ?i noul con?inut social atribuit, cancelaria moldoveneasc? l-a tradus pe v. in slavone?lc (susedj. Obliga?ia principal? a v. — ca ?i a ruminilor — era ,,ascultarea”! fa?? de st?piu ?i de reprezentan?ii acestuia ; st?pinul, avea dreptul ,,s?-i bat? ca pe ni?te vecini” pe cei care nu se supuneau la împlinirea rentei feudale ? (Mold.. , 17 iul. 1612). Starea de v. se numea vecin?tate; Miron Costin afirm? despre cazaci c? tr?iau ,.slobozi de vecin?tate”, iar iutr-un document moldovean din sec. 18 se spune despre ni?te locuitori c? ..nu i-au tras nimeni pln? aemu la vecin?tate”. Constatind c? „vecinii robi nu sint”, prin reforma lui C. Mavrocordat din 1719, „s-au holârlt din porunc? gospod ca s? nu s? mai pomeneasc? funie din l?cnitorii Moldovei cu nume dc vecini, ce s? aib? to?i volnic? slobozeniia lor”. Y. serb. N.S. vecinie: sin. vecin?tate (Trans.). in sec. 15— 19. gruparea mai multor familii vecine, din acela?i ora?. cu scopul dc a se ajuta reciproc, a p?stra cur??enia, ordinea ?i buna cuviin?? ?i a asigura ap?rarea comun?. Ora?ul Jira?ov ?i suburbiile sale avea?i ^9 de v. Institu?ia era condus? de un ,,tat? de vecini”, mai ales dintre b?lrinii v.. care era ajutat de 1111 vornian ?i de 4 — 8 consilieri b?trini. Fiecare v. î?i avea o lad?, in care .se p?stra averea, ?i o tabl?, pe care se scriau ordinele. In regiunea N?s?udului. v. se numeau dccurii. N.S. veghetor (Trans.. sec. 16-17). Erau iobagii scuti?i de slujbe pentru a face paz? de· noapte la cet??i sau la curiile nobiliare. N.S. vel vornic al obstirilor. Î11 ?. Rom. a func?ionat de la 1797 un nou mare dreg?tor: v.v.n.. creat de Al. Jpsilanti prin hrisovul din 5 oct. 1797. Acest domn, care înfiin?ase in 1775 Cutia milelor?. sub epilropia mitropolitului ?i a unor mari boieri, a reorganizat 498 epilropiaj, sub conducerea unui mare dreg?tor, v.v.o. Dreg?toria acestuia a avut, în afara de Cutia milelor, atribu?ii privind edilitatea, lulelele, mo?tenirile. Este tleei o înrudire între v.v.o. din ?. Horn. ?i vornicul (sau v.v.) ob?lii din Mold. De la o vreme, acest dreg?tor s-a numii ?i vornic de culic. Al. lpsilanli organizase alil în ?. Hom., cil ?i in Mold. Cutia cea «ie ob?te a milosteniei ’, alimentînd-o cu fonduri. La 1816 v.v.o. avea în grija sa „trei cutii: milostenia, ci?melele ?i orfanotrolia”. î 11 anul urm?tor, bugetul lunar al v.o. era de: 3 505 taleri pentru ,,s?racii lefa?i’ (de la Cutia milelor); 1 020 de taleri, doctorii ?i gerahii ora?ului Bucure?ti; 1810 taleri leafa pentru tagma vorniciei ob?tirilor” ?i 100 taleri pentru logof?tul epitropilor „s?rmanilor evgheni?i”, deci în total 7 125 taleri. Banii necesari sc realizau din: taxe pe cununiile s?vîr?ite in Bucure?ti (20 taleri pentru boier mare, 10 pentru boier de al 2-lea, 5 pentru boier de al 3-lea ?i negu??tor), citc 10 taleri de la f iecare polcovnic de jude?, taxele la hirotonii (5 taleri de preot ?i 2 taleri ?i 60 de parale de diacon), 9 bani de ocaua de cear? exportat?, cite 1 taler pentru fiecare carte eliberat? de vistierie negustorilor p?mînteni etc. P.S.-N.S. vel vornic de politie. în ?. Hom., in sec. 19. a func?ionat un mare dreg?tor, numit v.v.p., cu atribu?ii financiare ?i administrative in ora?ul (,,politia’’) Bucure?ti. Era foarte bine pl?tit (400 taleri lunar). Avea ?i alte atribu?ii: 1. judec?tore?ti, fiind considerat ca ,,jnde superior al re?edin?ei”; în leg?tur? cu str?inii. Precursorul acestui dreg?tor pare s? fi fost vel vornicul de Jhicure?ti, creat prin liot?rirea lui Alex. Moruzi din 5 mart. 1794, cu atributii de întocmirea ?i slringerea d?jdiilor. în Mold., v.v.p. a fost creat de Scarlat Calimah. Atribu?iile iui constau in grija edilit??ii ora?ului de re?edin?? ?i competenta de a hot?rnici terenurile din ora?. El era egal in rang cu v.v. ob?tii, f?cînd parte din ,.treptele boierilor cele de protipendad?''. P.S. veli?ii boieri. în ?. lîom. ?i Mold., incepind din sec. 17 — c.înd ,,boier’’ a devenit sinonim cu ,.dreg?tor“, iar in compunerea divanului intrau to?i marii dreg?tori—, prin v.b. s-a în?eles fie un grup restrins de boieri mari ,jindui?i” de domn s? judece o pricin?, fie însu?i divanul domnesc, cind judeca 111 lipsa domnului. In ambele ipoteze, judecata v.b. se încheia de obicei cu o propunere (de la mijlocul sec. 18 numit? anafora), care devenea hot?rîrc numai dup? înt?rirea ei de c?lre domn. Cu timpul, v.b. au devenit, prin practica îndelungat?, o instan?? superioar? prin compunerea ei (exclusiv din boieri mari), dar subordonat? divanului, care era de drept prezidat de domn. De aceea, chiar cind domnul înt?rea anaforaua v.b., el deschidea p?r?ii nemul?umite calea apelului la divanul domnesc. Reforma lui Al. Ipsilanti a consacrat prin lege scris? instan?a v.b.. dindu-i o structur? precis? ?i o competen?? determinat?; Prav. cond. a f?cut din departamentul I (existent de la 1775), compus din boieri mari in func?ie ?i 3 boieri mazili, o instan?? numit? ,Judec?toria veli?ilor boieri”, superioar? celor 2 departamente II, dar inferioar? divanului domnesc. V.b. aveau drept s? judece fie ca prim? instan?? pricinile repartizate de domnie, fie ca instan?? de apel pricinile judecate de cele 2 departamente II. In ambele ipoteze, hot?rîrea v.b. avea valoare de anafora: nu producea efecte decit dac? era înt?rit? de domn sau dac? p?r?ile ,,d?deau mul?umire” pe ea. V.b. au judecat in aceste condi?ii în tot restul sec. 18 ?i 19 pin? la Reg. org. P.S. venalitate. Asimilarea domeniului public cu cel privat — caracteristic? dominant? a feudalit??ii — a produs v. oficiilor publice (administrative sau financiare). (V. ca infrac?iune penal? nu intr? in cadrul acestui articol). Sistemul v. func?iilor nu a cunoscut o reglementare legal? riguroas? decit in sectorul financiar. Negocierea scaunului domnesc al ??rilor romane Ja Poart? ?i sumele fabuloase pl?tite de pretenden?i au intrat — din prima jum?tate a sec. 16 — în mentalitatea ?i moravurile curente, 499 bisa prad ic'? lor s-a ascuns sub forme avuabile, cum au fost pe?che?ul!. bairamlicul sau mucarerul'j. Sistemul statornicit la Constanlmopol s-a adoptat ?i în?untrul ??rilor vasule, în ambele ?âri române cxtracarpatice, c?ftânirea boierilor a constituit o surs? facil? de venituri pentru domn, care conferea rangurile boiere?ti contra plat?. S-au ' vindut de asemenea dreg?toriilc, care — prin havaeturi j la început ?i prin lefuri mai tirziu — constituiau surse importante de venituri pentru categoriile privilegiate. Sarcinile mai mici. slujbele, se pl?teau in mina marilor dreg?tori dc caro depindeau. La 10 ian. 1794.. logof?tul (iolescu prelua vorniciile din 12 judele (?. Rom.) cu 12 374 taleri, iar ?vel sp?tarul lonaclie Yâcârescu pe cele din 5 jude?e dc peste Olt cu 4 500 taleri. Slujba?ii necesari acestor servicii erau numi?i de concesionari contra plat?. în sectorul •financiar, v. a lost organizat? legal: majoritatea d?rilorj de cotitale — ca ?i a veniturilor rcgalicnc — erau concesionate prin licita?ie public?. Concesionarii pl?teau o sum? global?. cump?rau venitul pe un an ?i-l încasau cu mijloace proprii. Armata dc agen?i fiscali era recrutat? ?i organizat? dc ei ; slujbele acestea se îndestulau de la contribuabili, de aceea erau pl?tite scump de slujba?ii respectivi. Y. oficiilor publice a fost abolit? prin lieg. orfj. A.C. i«*xel, V. cambie. vicar. în cadrul bisericii române?ti unite din Trans., v. a fost un demnitar bisericesc dc grad intermediar intre cpiscop ?i protopop. în dieceza greco-catolic? din Trans. au func?ionat 111 total 4 v.: de F?g?ra?. Ila?cg. Rodna ?i Silvania, cu re?edin?ele in: F?g?ra?, Ha?eg, N?s?ud ?i ?imlcu Silvaniei. Dintre ace?tia, primii 3 se aflau pe teritoriile regimentelor române?ti dc grani?? din Trans. Y. conducea treburile biserice?ti din cuprinsul vicariatului s?u. ajutat de soborul vicarial (compus din preo?ii din cuprinsul vicariatului). iar in materie judec?toreasc? de forul vicarial, compus din ci?iva preo?i din cuprinsul vicariatului, prev?zu?i cu aceast? sarcin?. Dintre v. uni?i s-au distins, prin activitatea depus? pe teren idcologico-politic ?i social-cullural, îndeosebi loan Para si loan Marian, ambii din X?s?ud. Y.?. vieiu de eoiisiiii??niiiit. Y. contrad; diat?: vinzare. viclenie. Y. în?el?ciune; tr?dare. viei?un. Nume sub carc sint cunoscutc intrccerile cavalere?ti din Moîd. in sec. 16. Un asemenea v. este amintit intr-un document din 26 mai 1589 c? ar fi avut loc in vremea domniei lui Alex. L?pu?ncanu în tirgul Birlad, cind ,,au alergat caii s?i (ai unui boier> cu dinsul ?i caii tuturor boierilor carc au fost atunci, de la gura Tutovei de la pod pin? la tirgul Birlad. ?i a trecut acel cal înaintea tuturor cailor care au alergat cu el la acel viersuri”. Obiceiul l-a mo?tenit ?i Bogdan L?pu?ncanu, care „î?i pierdea vremea [...] in alerg?ri cu caii”. Asemenea întreceri sint amintite ?i in ?. Rom. la 1631. cind boierii se întreceau intre ci 111 iscusin?a de a minui lancea ?i arcul, înving?torii fiind r?spl?ti?i de domn. ______ N.S. /yiflesl??? Tax? vamal? încasat? 111 Trans. asupra m?rfurilor importate, exportate sau 1 iiTra 1 îzTtTicprezen?ind a 20-a parte din cantitatea ori valoarea lor. în 1493. Ylad C?lug?rul cerea bra?ovenilor s?-i scuteasc? de v. ni?te postav cump?rat acolo; alte documente men?ioneaz? triccsima] ?i v. 111 schimburile comerciale dintre Mold. ?i Trans. Modalitatea calcul?rii — dup? cantitate sau ad vulorcm —, ca ?i cuantumul taxei (1 20 ori 5%), au fost clar determinate intr-un raport al comisarilor regelui Fcrdinand I din 1552: ,.Cînd vigesima 1111 se poate preleva din m?rfuri, se încaseaz? in bani dup? pre?ul cu care se vind m?rfurile [...]. Din celelalte m?rfuri care se num?r? se pretinde totdeauna a dou?zecea parte (vigesima pars cxcipifur)". Exploatarea v. se f?cea fie in regie, fie prin arendare. Y. si vam?. A.C. 500 vig Iu. Obliga?ia locuitorilor ora?elor din ?. lîotn. do a asigura paza acestora în ti'tipul nop?ii J.Mc pomenita cu acest minie intr-o scutire abordat? unor locuitori din Tirgovi?te la <1117 — 1418). De?i tir^ovclii ?i-au p?strat aceast? obliga?ie ?i 111 secolu-ie urm?toare. termenul a disp?rut., imul înlocuit cu sau straja (Mold). La 17 mart. 1760. poslu?nicii episcopiei Roman erau astiel sci.ti?î ,.ae straj? ce umbl? nop?ile, rinduil? do c?tre ispravnicii si pirc?labii de Roma:i'\ N.S. vin?. V. infrac?iune. n complexul d?rilor care grevai: viticultura medieval? (p?rp?ritul, pogoriarilul. cot?ritul, g?rdur?rilul. poclonui do mi ine. pirc?l?bia. moriasipia, datul din vin etc.). v.? darea pe vin (in Mold., desetina? din vin. v?dr?ritul|). ocupa locul principal. Termenul apare prima dat? în documentele tic limb? slav? iu expresii ca: „vama <>t vinarici’’ (vam? de vin?rici) sau „deseatak ot vina*? (zociuiala, desetina din vin): din sec. 17, il intilnim ?i in textele romane?ti. Al?turi de d?rile asupra cerealelor, oilor, stupilor ?i rim?torilor. v. este men?ionat in ceie mai vechi documenlt:: sec. 14. în ?. Rotn., sec. 17) în .Mold. Y. a constituit imul din1 re primele venituri ale statului feudal romanesc. Cercet?rile recente stabilesc docume :tar existen?a a 2 forme de v. (in ?. Rom.): domnesc ?i boieresc. Lltimul se mai numea ?i „dijma (sau zeciuiala) p?mintului” pe care cre?tea vi?a. Spre sfirsilul sec. 17. v. boieresc figureaz? in documente ?i sub numele de otu?tm? de la mijlocul sec. 18. aces'a il înlocuie?te. S-a afirmat c? v. domnesc ar fi reprezentat nn cvasiimpozit ?i c? s-ar fi datorai de st?pinii viilor, spre deosebire de cel boieresc — rent? feudal? —, datorat numai de st?pinii vi?ei. Se pare c?. in primele timpuri, ?i v. domnesc, care intra in c?mara domnului, avea un caracter domi'nial, domnul încasindu-1 fie ra st?pin direct al mo?iei, fie ca st?pin suprapus (?onnmum erninens): numai dup? ce s-a produs separarea intre vistieria stalului ?i c?mara domneasc?, aceast? dare a c?p?tat caracterul de cvasiimpozit. Datorau v.s st?pinii viei (v. domnesc), st?pinii vitei (v. boieresc si adeseori domnesc), arenda?ii {arend? feudal?), ruminii (,,datul de vin”, v. boieresc). Ca clement constitutiv al patriaromului real, v. putea fi vin du t odat? cu solul (..vie ?i cu vin?riciul domnesc ?i boieresc'*), ori d?ruit integral sau par?ial. Plai a v. s-a f?cut, intr-o prim? perioad?, cu prec?dere in natur?, apoi în natur? sau ba ui (sec. 17), pentru ca apoi. din sec. 18. s? predomine plotJ. în bani. Sub raportul cuantumului, v. domnesc a fost una dintre d?rile cit cea mai marc stabilitate: „din zece vedre lina" sau 4 bani de vadr?, cu unele oscila?ii intre 2 ?i 8 bani ?i uneori peste aceste liniile. V. boieresc a variat intre 1/10 ?i 1/20, cu predominarea ultimei colo (5%), care s-a generalizat pe ?ar?, probabil dup? 1740. Daraa vinului, ca venit domnesc, era administrat? fie in regie C.in credin??”) de c?mara domneasc?, fie prin arendare. încasarea v. se efectua prin ninâriccri, mai tirziu oi?mieri, care f?ceau ?i m?sur?toarea butilor. cu vadra domneasc? de aram? sau cu cotul ?. C?mara domnului (sau vistieria, mai tirziu) realiza din darea vinului un venit anual mediu de cca 5iM>00 lei în ?. Rom. ?i peste 100 000 lei în Mold. Prin reforma fiscal? a lui Gonst. Mavrocordat (hrisoavele din 1710. 1716 ele.) s-a desfiin?at, pentru scurt? durat?, pogo-îiâritul. sporindu-sc in schimb v. cu i> bani la vadr?. Cind cuantumul v. se m?rea. acesta aducea venituri mai mari; la 1811 era estimat iu ?. I’om. ia 200 000 de taleri pe an. La 1 aug. 1822 — avind nevoie de bani pentru ..plata o?tirilor împ?r?te?ti*’ -- - caimacamii ?. Rom. au hot?rit: „locuitorii s? pl?teasc? vin?riciul cile 2 parale de vadr?, m?car c? din vechime a fost obicei ?i liot?rirc a pl?ti ci te 5 bani de vadr?, iar la viitorii ani s? fit tot dup? întocmirea cea de mai nainte". Boierii ?i m?n?stirile erau scutiti in general de v. în cunoscutul hrisov al lui Leon vod? din lf> iul. 1631, se ar.d? c? boierii erau scuti?i de v. „cum au fost de veac”, iar in Genealogia Canlociiziniin: se afirm? c? ..de cind este "?ara Româneasc?’’, boierii ?i m?n?stirile nu au dat v. ?i dijm?rit. Ei erau impu?i la v. numai in împrejur?ri excep?ionale; de pild?, la 1803, ?. Rom. avind de pl?tit o datorie mare. C. Ipsilanti i-a impus pe „privileghia?i” la cile t· bani de v^.dra de viu. asigurin- 501 du-i îns? ,,c? mimai anim odat?, Intr-accst an, s? sc urineze la aceast? mare ?i deosebit? trebuin?? [..·], iar mi ?i alt? dat? intru al?i ani, pentru ca nu care cumva ^? se mai cear? de )a privileghia?i aceast? dare, ori cu cuvînt de ajutor sau cu pricin? c? s-au mai hiat ?i alt? dat?’·. La 180-1 sc înt?re?te scutirea de v. pentru: mitropolie, ccle 3 episcopii, m?n?stirile mari ?i met oasele lor, boierii de rangul I, II ?i III ..pin? la boieria cea mai de pre urm? ce se iace cu caftan". Domnia putea ceda p?r?i din v. unor fu udat iuni religioase ; la 1801 bisericile domne?ti din Bucure?ti încasau 0 000 dc lei din v. jude?ului YL'?ca. Iluzmetul v. a fost desfiin?at in ?. Rom. prin ordinul vistieriei din 20 iun. 1831. Sub numele de ola?limh v. boieresc supravie?uie?te, cu un cuantum oscilind între 1,50 ?i 5 lei vechi de pogon sau 1,20 vedre. V. darea din vin. AC.-N.S. viol. V. sila. violare ife domiciliu. P?trunderea cu for?a in locuin?a cuiva, f?r? autorizare legal?-Pravilele sec. 17 nu au considerat-o infrac?iune. Pian. cond. o calific? infrac?iune, iar? s?-i dea aceust? denumire. Nimeni nu avea voie s? intre in locuin?a cuiva ?i s?-l fraga cu sila*’ din cas? .Jar' de osebit? porunc? domneasc?’“. Zapciul care ar li îndr?znit s? fac? acest lucru se pedepsea foarte greu, in afar? de cazul ,,cind va fi pricin? de vinov??ie cum de umor" (XII, 2). Cond. crim. pedepsea cu b?taia la fa?a locului „spre veghearea si a altora", precum ?i cu plata pagubelor, pe acela care p?trundea în casa altuia, înarmat. Dac? infractorul f?cea parte din ..evghenisi*’, pe ling? întoarcerea pagubei, el era obligat s? verse la Cutia milelor o sum? fixat? de judec?tor (§ 196 — 197). T.V. violen??. V. ion/rar/; strinsoarc: tortura. visiujenier var. rislujtnic. Termen juridic seninificind cauza feudal? a dona?iilor de mo?ii f?cute de un principe unui r?zboinic aflat in slujba lui. Folosit de cancelariile ??rilor slave înconjur?toare, mai ales de cancelaria principatului Lituaniei, a fost receptat de cancelaria domnilor Mold., in prima perioad? dup? întemeierea statului. Ideea este exprimat? limpede in cronica lui (ir. I’reche, pentru domnia lui Iu ga: „?i au început a d?ruire ocini prin (ar? la voinici ce f?ceau vitejii la o?ti”. V. constituie o dona?ie (uric) cu caracter specific, explicat? prin cauza ei: r?splata unei fapte dc vitejie pe cimpul de lupt?. în mod firesc era f?cut? numai in favoarea laicilor, în vreme ce uricul in general putea fi acordat ?i unei institu?ii ecleziastice. Documentar, v. apare expressis1 Kcrbis intr-o serie de acte din ultimele decenii ale sec. 14, în Mold. V. este echivalentul moldovean al beneficiului mililar feudal. Termenul nu mai apare în a doua j mil? Uit c a sec. 15 — in actele lui ?tefan cel Mare, de pild? — intrucît, prin jocul dreptului de mo?tenire, bcneficiul personal, eoncedat ini?ial cu titlu viager, a ajuns drept de posesie ereditar?, uric, conform termenului sinonim occidental de ho ir ie, derivat din laL 'JUures (ir. huir, emil. heir). V. jude; vasalitate. D.L. vistier: var. vistiernic. 1. Denumirea deriv? din vistierie, v. fiind mai marele acesteia. Denumirea o g?sim in documentele slave din ?. Rom. ?i din Mold. sub forma „visticarî" sau .,vi$licarriik,'\ iar în ?. Rom. în sec. 14 — 16 rareori si sub forma „proto-vistiari”. în documentele de limb? latin?, v. se nume?te „thesaurarius”, ,,camerae praefcctus", «.thesaurarius magnus” etc. Pin? la desp?r?irea vistieriei de c?mar?, v. avea, în afar? de sarcina strîngerii veniturilor ??rii, ?i pe aceea a procur?rii ?i p?str?rii pentru domn a obiectelor dc lux vestimentar (bl?nuri, stofe, m?t?suri etc.) pentru uzul s?u ?i pentru daruri necesitate dc protocol. Aceast? atribu?ie, de la mijlocul sec. 17, cind ?-a creat dreg?toria de mare c?m?ra?, a trecut asupra acestuia. 2. V. este unul din cei mai vechi dreg?tori; in ?. Rom. *8 ian. <1392), B, iar în Mold., H febr. 1400,. A. Rangul acestui dreg?tor a fost, la început, mai mare in ?. Rom. decit in Mold. în ?. Rom., v. a fost al 4-lea mare dreg?tor, dup? marele logof?t, sau al 5-lea, dup? marele sp?tar. în Mold., in sec. 15—16, v. figura printre ultimii membri ai sfatului domnesc, 502 fviai:?lei* stolnicului ?i comisului. La incepulul se*c. LS, v. era ultimii! dintre murii dreg?" tor; c.'re complineau sfatul domnesc: DimiLrio Cantcmir scria c? v. participa ln sfat miHî t: pentru c? p?slra cheia de Ia c?mara unde aveau loc ?edin?ele. însemn?tatea lui a cierul in sec. IN ?i mai ales in sec. 10. ciiul. sul) influen?a mentalit??ii ruse?ti, a f<:>v. un timp in care era considerai ca primul membru al divanului domnesc. Dup? cU-^i?r’ii-ea c?m?rii de vistierie, v. a p?slrat ca atribu?ii: a. s? a?eze impozi tele asupra ?i.rv; l·. s? primeasc? banii aduna?i din impozite de la cei care ii stringeau. fie ca fie ca slujitori domne?ti, dind chitan?e de primire; c. s? p?strez·:· ace?ti bani; ti. s: elibereze banii necesari cheltuielilor poruncite de domn: <·. s? ?in? socoteala tulu-r< r sumelor primite si pl?tite spre a puica da oricînd seama domnului ?i boierilor de gC'l???? lui. In Mold.. trimestrial, v. era oblicat s? prezinte sfatului domnesc soco-tc. !:· veniturilor si cheltuielilor vistieriei. La sl'ir?ilul sec. 18 ?i începutul sec. 10, v. a i. vt: l ?i alt? atribu?ie important?: el numea ?i controla pe ispravnicii ?inuturilor ?i pe s: rv:esii| fiec?rui linul. Prin aceasta, controla întreaga administra?ie li ??rii. î. V. avea ?i ir-aporianle atribui, ii judec?lore?li: a. la încasarea impozitelor se t?ceau mar< aÎMizuri r?sc ponturile*', b. in virtutea dreg?foriei sale, vel v. judeca pe negustori; hrisoavele dvr;?.îc?li înt?rind privilegiul negustorilor, in special p?minteni. decid c? pricinile lor v*. · i judecate de ncl v. ,,dup? vechiul obicei**: r. v. era deseori delegai (.,nnduit”> de domn s? judece pricini importante. Suballernii direc?i ai m.v. au fost. in ambele ?âr. al 2-lea si al 3-lea v. ?i logofe?ii de vistierie, iar in Mold-, cliccii vistierie (sec. 1?») ?i cum?ra?ii dc nislicric (sec. 10). Diecii de vistierie erau pu?i sub ordinele logofe?ilor de vistierie. In Mold., ni. v., al 2-lea ?i al 3-lea v. îndeplineau slujba vistieriei prin r* t:> ?ie: cite 3 luni primii doi ?i 2 luni al 3-lea. Jn a 2-a jum?tate a sec. 18, in Mold. i*pttr noi subalterni: v?taful? de vistierie, same?ul de vistierie, condiearul vistieriei ele. în t?S:*, L Caragea reorganizeaz? „can?elaria” vistieriei ?. Rom.. oriiiduind: ,,16 cale-mitî, adec? sume?i ai vistieriei: exlraclar, logof?l de bresle, logof?t ai havalelelor. logof?t dc scutclmci, logof?t de slujitori, logof?t de r?m??i?uri. logof?t de capan, logof?l de r?spunsuri. logof?t de poslu?nici, logof?t de j?lbi, logof?l al r?surilor prin care sa se dea Jeiil.s i condicar ?i trei logofe?i s? aib? g?zdiile jude?elor .si ? zarafi, numiodu-le acev.e dreg?torii ale vistieriei domniei mele, cu care am îns?rcinai pe cei ce s-au ar?tat de d;/m?tcalui vel vistierul de credinc/osi ?i de destoinici de aceste slujbe, c?rora s? li se dea ?i deosebite c?r?i ale domniei mele cuprinz?toare de treaba î'ie?c?ruia. cum ?i pentru date nsupunerii ce se cade a avea c?tre dumnealui vel vistierul”. Nu ni s-au p?slrat „c-k’lile” de care e vorba. Din sec. 17. atit in ?. Rom., cit ?i in Mold. au func?ionat, ca sul.ailerni ai m.v. r?spindi?i 111 jude?e, cete de nislicrnicei, organizate milit?re?ie. sub comanda unui c?pitan (?. Rom.) sau a unui v?taf ( Mold.). Atribu?iile lor erau in leg?tur? cu colectarea ?i transportarea la vistierie a banilor strin?i de la contribuabili (Nr. Stoiccscu). 6‘. Veniturile m.v. izvorau: a. pin? in sec. 18 din sume reali/ale de !a subalterni; b. din cote cuvenite la încasarea impozitelor; c. din sec. 18. din leal? fix?: în ?. Rom. 9000 lei c:.f;Lf-i 1, in Mold... 3 0i)() Iei anual, plus 2 500 lei anual de la arenda?ii veniturilor dom-re?ii: d. din havaeluri: de exemplu, la eliberarea c?r?ilor de scuti!·'.· (!a neamuri ele.). Ve iturile v. trebuie s? ii fost foarte mari. devreme ce m.v. putea s? siring?, averi ?; a*>e ?i s? împrumute pe domn; in sec. 17. m.\. l'rsachi putea pl?ti eî singur întregul tribul al Mold. c?tre Poart?. C?tre sl'ir?ilul sec. 18 si în sec. ?1. veniturile \. iw crescut pi îI* atribu?ia dobîndit? de acesta de a numi pe ispravnici, care fiecare ???? la r;L?.'..iire o sum? important?. Drcg?toria de \. era cea mai rivnil?, aducind lîlularului im venit sigur de 500 000 pia?tri anual. La 1821. slujba?ii vistieriei din Mold. primeau a*.\j.îiî din banii gor?linci: v. II 500 lei. v. 111 200 lei. samesii? de vistierie r*iM> lei, iar d eci: de vistierie 1 000 de lei: cel mai bine pl?tit era logol?Uiî ck vistierie cu 1 (>(>0 de lei. V. si sam?, L.S. - N.S. 503 vistierie: var. vist a ic. în ?. Rom. ?i Mole!., venilurile larii ?i sie domninei se stringeau in v., nr.de se p?strau ?i lucrurile de îmbr?c?minte (bl?nuri, stofe, m?UViiri) necesare domnului si cur?ii. Numele institu?iei, de origine bizantin?, se explic? tocmai prin sarcina ei de a p?stra aceste obiecte (vestis — hain?). Un document din G :: .ari. 1470 dovede?te c? v. p?stra bl?nurile colectate pentru domn. Ca ?i c?mara!, v. ^e afla în palatul domnesc. Obiectele de pre? ?i banii erau p?stra?i de c?m?ra?i?! la început sub supravegherea vistierului, apoi sub aceea îl marelui c?m?ra?. Paza in jun.i ei a f?cut ca v.. iar mai tirziu c?mara, s? devin? închisoare pentru boieri. Y. Sinea eviden?a tuturor categoriilor de contribuabili: pe sale, pe judele (?inuturi) si pe tar?. în condici sau catastife in care erau înmatriculate ?i scutirile sau reducerile de impozite. în sec. 18 ?i 1{J. documentele domne?ti cu caracter fiscal erau protocolite de vei vistierii-e ?i trecute la condica v. Primele semne de diferen?iere între veniturile ??rii (care intrau în v.) ?i cele domne?ti (care alc?tuiau c?mara domneasc?) dateaz? din 1479—1480, cînd boierii munteni ai lui Basarab cel Tinâr (?cpelu?) cer bra?ovenilor s? le restituie „acea vistierie care este a ??rii Române?ti”, pe care o capturase prin suprindere Basarab cel B?trin (Laiotâj. Despre Dumitra?co Cantacuzino, domnul Mold., se spune c? banii stririsi din ?ar? ,,nu-i trimitea la vistierie, s?-i siring? dup? obiceiul ??rii, ci-i strîngea in cas? la dinsul". în sec. 17 se slarornicise deci ...obiceiul ??rii'-' ca veniturile ??rii strinse de la locuitori s? Sie depozitate la v. Unii domni au încercat s? contopeasc? veniturile v. cri ale c?m?rii: de exemplu, Miliai Racovi?? in Mold. (1716 — 1726), Const. Mavrocordat in ?. Rom., in 173;*. (Contopirea încercat? de Grig. Ghica în ?. Rom., in 1824, n-a fost real?; ea a constat numai in încredin?area v. ?i c?m?rii aceleia?i persoane. Toate încerc?rile de contopire au e?uat. Datorit? cenlraliz?rii financiare excesive, v. a avut totdeauna o mare însemn?tate. Domnii erau con?tien?i de aceasta. Malei Basarab, încredin?înd v. ?i c?mara unor boieri, î-a pus s? jure pe Evanghelie ?i i-a legat cu carte de blestem de la 4 patriarhi. Ion Ncculce spune despre un domn. la numirea unui mare vistiernic, c? i-a dat ..cheia ??rii în min?". P.S.-N.S. i— vita Oe tâia? (trelina. l’rans. sec. 17—18). Obliga?ia satelor de iobagi români de a da anual cur?ii nobiliare cile o vil? sau dou? de t?iat. N.S. vila de pripas. V. colac; pripas. • viteaz. Categorie militar? în orînduirea feudal? româneasc? corespunzînd în general seriei milcs — cctballarius — ckevalier — Rittcr — knight din sistemul feudal occidental. To?i ace?tia au un element comun, ?i anume: sint lupt?tori c?l?ri, greu înarma?i ?i se bucur? de o autonomie r?zboinic? ?i social? relativ?, dup? contextul sistemului social rcspectiv. S-a discutat îndelung asupra originii cuvintului v. la noi; dup? cele mai îndrept??ite opinii, termenul a r?mas din timpul convie?uirii cu slavii, ceea ce indic? o mare vechime. Opinia lui Al. Gon?a dup? care v. ar deriva din wiking nu poate fi luat? în serios. Drago?, apoi Bogdan, au desc?lecat în Mold. întov?r??i?i de o suit? de v. Pe ace?ti v. i-au folosit domnii români pentru organizarea ?i ap?rarea domniei ?i pentru extinderea sferei de obedien?? voievodal? spre est ?i sud, pe valea rîurilor, pîn? la ??rmurile Dun?rii ?i ale M?rii Negre. în afara func?iilor lor aulice sau locale, v. au constituit ini?ial o oaste feudal? ele c?l?re?i, retribuit?, dup? practica feudal? universal?, prin concesii de p?mint. prin beneficii (nislujmie], în documentele moldovene). Termenul v. apare in documentele române în limba slav? ini?ial ca titlu; primul document care îl men?ioneaz? fiind un act redactat în limba elin?, unde e pomenit un Neagoe vilezis, trimis de Vlaicu vod? la muntele Athos pentru a cerceta starea unei m?n?stiri pentru care se solicita ajutor material din ?. Rom. în Mold., termenul v. apare asociat, în form? de rang, titlu sau demnitate — întocmai ca ?i miles in documentele apusene — , cu numele unor martori: Costea Viteaz, Grozea Yiteaz. Drago? Yiteaz. loani? Yiteaz. V. constituiau o categorie social? militar?, inferioar? marii boierimi. Calitatea de v. le era conferit? 504 de domni pentru mari fapte do arme. Atribu?iile v. erau esen?ial de natur? militar?, ei fi;i'id oblicai;, la chemajvu domnului, sa se prezinie preg?ti?i pentru lupt?: c?l?ri ?i «ren echipa?i, in sec. Io. domnii munteni ?i moldoveni (mai a ies Yîacl ?epes ?i ?tef:»:i cel Mare) s-au str?duit s? extind? institut ia v.. conferind aceast? demnitate, cu avaclajele socio-economice aferente, unor osta?i din clasele de jos care se acoperisoru de g'orie pe cimpul de lupt?. Despre ?tefan ccl Mare se spune c? ..a instituit mul?i vi?eii” dup? lupta de la Rimnic din 1181 ?i dup? biruin?a de la Codrii Cosminuiui din 1197, dup? ce, in lupta de la Valea Alb? din 1170, au pierit mul?i „din vitejii cei buni".’ Yhul ?epe> a procedat la fel: ,.care (din o?teni) era r?nit in fa??. aceluia ii d?dea mure cinste ?i-l iacea viteaz al s?u". V. care se distingeau in lupt? ?i isi datorau numele vitejiei lor, primind in timp de pace atribu?ii adtninistraîive. ?inind de o curte, au fost nunul: curteni. Ultima amintire a v. dateaz? din timpul domniei lui ?tef?ni??. Termenul a r?mas in limba român? cu sensul de ast?zi ni adjectivului fiieaz, care nu implic? nici un fel de conotatie social? sau moral?. D.L. —N.S.. . vin?tor. Corp de osta?i, redus ca num?r, ap?rui, la începutul sec. 18. In Mold. v. au fost organiza?i de Grigore 11 Ghica (1720 — 1 733).. cind existau luO —110 v., grupa?i în 2 steaguri; erau scuti?i de d?ri ?i îmbr?ca?i de domnie ..in port unguresc, cu barate (bonete) negre de pisl?'’ si aveau ,,sine?e ghintuite '. La 1770 exista un singur steag de \ . În ?. Rom. existau la 1739 : 165 de v.. condu?i de 2 c?pitani ?i 7 zapcii. La 1820 erau dou? cete de v.. agie/tl si sp?târesti, condu?i de polcovnici. N.S. vinzarc. Se în?elegea uneori arendarea. Du asemenea, impoziUle erau uneori ,,vin.cIuteM (concesionate) de domnie („ponturile de vin/arca v?milor*’;. Ca ?i in dreptul roman,'v. era in dreptul românesc feudal învoiala prin care vinz?torul transfera cump?r?torului st?pîiiirea de veci a unui lucru. în schimbul unui preî. Dar condi?iile economice ?i sociale proprii orinduirii feudale au f?cut ca v. .>? capete aspecte specifice în leg?tur? cu fiecare ciiii clementele ci. Pierzind caracterul consensual. v. imobiliar? a devenit un contract aproape solemn, supus unei publicit??i ?i unor formalit??i, explicabile prin forma ?i însemn?tatea propriet??ii funciare in orinduirea feudal?. Instrument de înstr?inare a ocinei? sau libert??ii, v. a l'ost un contract fJarîe frecvent· in oriiid-iirca feudal?. Multe v. erau ins? camuflate sub înf??i?area altor acte juridice: danii, înfr??iri, a?ez?ri pe mo?ie. O caracteristic? general? a v. in feudalismul românesc este c? era privit? in popor ca o nenorocire pentru vinz?tor, mai ale*> cind avea ca obiect mesia. De aci a rezultat dreptul vinzâtorului de a strica v. dac? se întrema economi-ce?te, precum ?i dreptul de a fi preferat in caz de v. fa?? de dobindilorii ulteriori (Val. Georgcscu). Normele juridice privitoare la v. le g?sim in obiceiul p?mintului ?i în pravile, din care unele cuprindeau prea pu?ine dispozi?ii (exemplu. Sunt. lui Vlasta-res)., altele nici o dispozi?ie privitoare Ia v. (C.R.Î. ?i Î.L.). V. putea avea ca obiect bunuri imobile sau mobile, robi (?igani), vecini sau rumini. 1. Imobilele con.·»Iau in: mo?ii; sate sau p?r?i de sate. cu vecini sau f?r?, ocinc sau p?r?i de ocin?, .se puteau vinde cote care urmau a se „alege” ulterior. Sob. hr. (17S?) a impus ca ie?irea din indiviziune s? precead? v. 2. Lucrurile mobile care se puteau vinde (stupi, cercaie. animale, lin?. cear? ele.) ap?reau obi?nuit in documente nu ca obiect, ci ca pre? al v. in special pin? la mijlocul sec. 18, cit timp a precump?nit economia natural?, pre?ul v. consta mai mult in lucruri ?i mai ales în animale (boi, vaci. cai. porci.) care amintesc rolul ini?ial de moned? al acestora. 3. Ca obiect al v. apar adesea ?iganii, individual sau ca familie: „un s?la? de ?igani”; ?iganii erau importan?i in economia feudal? ?i erau trata?i ca nemi?c?toare iu ce prive?te formalit??ile- I. De asemenea, vecinii (rununii) se puteau vinde, de obicei, de st?pinul mo?iei. Dar se vind ?i oameni liberi de c?tre ei în?i?i ca s? fie vecini. Pre?ul v. putea consta in: bani. lucruri plus bani, servic?!. De exemplu, pre?ul in ?igani: 2 s?la?e, sau animale ?i ..20 valuri de Im?”. 505 Cînd preta· co-jsta în lucruri, acestea erau (le obicei pre?uite (..biciuîuite”). De?i pre?ul în nahn? se r?re?te în a doua jum?tate a sec. IN. C\ (l prev?zut? ?i in pravile, in legiuirile din a doua jum?tate a sec. 18 ?i din sec. JH, se organiza o publicitate stalal?. Pentru constatarea ei în mod anie/îtic, se încheia prinlr-un zapis de m?rturie in fa?a unei autorit??i care verifica ?i zapisele sau ...diresele" vechi ?i plata pre?ului. La v. de bunuri nemi?c?toare, era necesara ?i înt?rirea domneasc?; creat? de obiceiul p?mintului. ea a lost legiferat? prin Pian. t-ond. (XXXII, 1*2) care d?dea ?i caimacamului Cramei dreptul de inl?ritur?. efectiv exercitat. in sec. înt?rirea Logofelici Mari a fost socotit? suficient?. Publicitatea transie/u-Jui propriet??ii imobiliare era realizat? prin catastifele ora?elor care au existat din sec. )o. I n document din sec. 17 constat? c? zapisul s-a înscris in registrul ora?ului ,,dnp? vechiul obicei”. Prun. cond. a creat condici in care erau intabulate toate v. ?i care erau p?strate la mitropolie ?i la episcopii. Zapisele de v. cuprindeau ?i ir^âriri cu blestem, îndreptai contra celor Îndrept??i?i la protimisis. Obiceiul p?mintului a iveat incapacit??i de a dobindi unele bunuri pentru anumite categorii de persoane, in general, .str?inii nu aveau drept s? cumpere bunuri imobile rurale, cu excep?ia viilor ?i caselor. Const. Brincoveami spunea bra?ovenilor c? la el au voie s? cumpere ,,au vii au case |...J”. Turcii, pe baza vechilor capitula?ii, nu aveau drept s? dobîndeasc? ir.Mîbi.îe în ??rile romane. Evreii aveau drept, în Mold., s? cumpere pr?v?lii in ora?e, iar arme. ii vii in podgorii. Interdic?iile erau deseori c?lcate, mai ales desudili?. Pentru împiedicarea celor str?ini de ob?te de a p?trunde in ob?te, zapisele de v. cuprindeau uneori clauza (valabil?) care obliga pe cump?r?tor s? nu vind? decit ,,tot la noi mo?nenii'*. R?spunderea de c\-ic-?iune func?iona in dreptul feudal romanesc. Cump?r?torul insera uneori în zapis clauza prin care vânz?torul se obliga, in caz de evic?iune. ,,s? poarte pira’\ adic? s?-î apere in-proces ?i s? dea ,,ocin? pentru ocin? ?i rumîn pentru rumin'\ Cînd un lucru se vindea de 2 ori, regula aplicat? a fost c? prima v. este valabil?. Aceast? regul? creat? prin obicei a fost consacrat? ?i prin pravil?. Contractul de v. a fost iu Trans. feudai? cel mai important ?i cel mai frecvent uzitat dintre contracte, atît între membrii clasei nobiliare, cil ?i intre or??eni ?i ??rani. La cei din?ii, spre a-1 deosebi de z?log?, care era considerat ca o vinzare temporar?, el era numit contract ve?nic (perennalis jossio). V. mobilelor nu prezenta particularit??i. V. imobilelor se efectua în anumite forme; transmiterea imobilelor nobiliare nu era valabil? f?r? respectarea acelor forme. Astfel, se încheia în fa?a unor locuri de adeverirej sau a unui func?ionar din cadrul unor asemenea oficii; vinz?lorul ?i cump?r?torul trebuiau s? se prezinte personal ori prin reprezentan?i; contractul se redacta in scris; pentru bunurile avitice trebuia ob?inut con-siin??mînlul celor îndritui?i, pentru cele donative consim??mintul regelui. Obiectul contractului era mai ales p?mintul, dar ?i casele, oamenii aservi?i ? a.; pre?ul coosta de obicei din bani, dar ?i din obiecte; consim??mintul p?r?ilor — cum s-a ar?tat — se exprima, cu privire la anumite bunuri. în fa?a unor organe oficiale, în scris. în ce prive?te v. bunurilor avilice, se cerea ca acest contract s? fie necesar sau cel pu?in ra?ional; în ipoteza unor v. f?r? nici un motiv, fassiones simpliccs, ele puteau fi revocate de rude. Oferta (praononitio) c?tre cei care beneficiau de dreptul de pr ecun\pura re ?i r?xcump?nuc era în orice caz necesar?. S.M.S. au reglementat minu?ios acest contract, con?acrîndu-j un întreg tillu (111, 0). Ar?lînd c? el se încheia prin consensul p?r?ilor, 506 acesta legiuire admite rezolu?ia lui prin consensul contra?· al acestora, înainte do „tradi-?iu '>ea" lucrului sau plata piciului. Dup? perfectarea contractului, lucrul trece i,i riziro — pericolul cump?r?torului —·, chiar dac? r?niine in custodia vinzâtorului. caic nu r?spunde deci* de culpa ?i dolul s?u. in al'ar? de ca/ul cinci ?i-a luat r?spunderea pentru orice situa?ie. Dup? indieierea contractului, dac? s-a dat o arvun? cit de mic?. vinz?torul râiii' -.o obligat la predarea lucrului ?i c ump?r?torul la primirea lui si la plata restului pre?ului. Se reglementeaz? o serie de aspecte ale aplic?rii in cazul acestui conlruet a drcpiuîui de preem?iune (bunurile la care se aplic?, persoanele iudivptâlile, procedura); se acord? chiar cu privire la bunurile mobile vindute pe ascuns, f?r? ?tirea consangvinilor, i m drept de r?scump?rare in favoarea acestora pin? la al treilea grad. Se prevede peuL'U imobile procedura introducerii solemne a cump?r?torului in posesia bunului (sio.fr.'io ). Pentru str?ini se rcslringe la cadrul tirgurilor din ora?e sau or??ele locul de practicare a acestui contract relativ Ia animalele mari. Cel ce vinde cu ?tiin??.un lucru str?in comite un l'urt. nu ins? ?i cel care crede c? lucrul pe care-l vinde ii apar?ine (IV, 2, § (>). iu ora?e s-a. introdus mai timpuriu decit in mediul rural obiceiul înscrierii v. de imobile ir, ?uiuniue eviden?e funciare (v. cortc funciar?). In ce prive?te pe românii din Traus., cei destul de pu?ini care apar?ineau clasei nobiliare puteau vinde si cump?ra bimuri mobile ?i imobile in acelea?i condi?ii cu membrii maghiari ai acetici clase. Iobagii.nu aveai; dreptul de v. a sesiilor pe care le cultivau. ??ranii liberi de pe pAmintul cr?iesc aveau îns? dreptul de v^a „mo?iilor'" lor. (Contractul de v. la membrii acestei clase s-a încheiat li», i'-?ceput verbal, apoi in scris (prin za pis, termen uzitat in sec. 17-19)· Pentru %. de imobile erau necesare: acordul p?r?ilor relativ la obiect ?i pre?, consim?ânputul fam’(iei (so?, copii, care semneaz? de obicei ?i ei), anun?area rudelor ?i a vecinilor (prin trei în?tiin??ri publice. înaintea bisericii, f?cute prin judele satului): vi n/a rea se m.chcia de regul? cu ald?ma??: înscrisul redactat (cu rol probator) era semnat de p?S:î (111. (>. 12) se ocupau ?i ele de garan?ia ele evic?iunc. Din tcxlclc legislative indicate, rezult? c? in dreptul transilv?nean au fost conturate cu destul? claritate unele laturi esen?iale ale obliga?iei garan?iei ce cvict'iunc: rostul de a men?ine pe cump?r?tor sau pe cel ce a schimbat cu altui 1111 imobil in st?pinirca lucrului cump?rat sau primii iu schimb; trecerea obliga?ie: ?i asupra urma?ilor vinzâtorului sau coschimb?torului; obliga?ia cump?r?torului de a chema in garan?ie pe vinz?tor in cazul cind c ac?ionat In justi?ie de un teri care rectain? bunul cump?rat: in Trip. (i. 70) se trateaz? si despre ipoteza evic?iunii pur-?ia le. Inaptul c? p?minlurile alc?tuiau in feudalism cea mai important? categorie de bunuri a f?cut ca reglementarea garan?iei de evic?iunc s? se efectueze numai pentru accL.sU categoric. Ap?rarea cump?r?torului sau urma?ilor acestuia de c?tre viu/.?tor sau urma?ii s?i trebuia s? se fac? prin osteneala ?i pe cheltuiala acestora din urm?; c? d>.-.oritu importan?ei sale ?i faptului c? obliga?ia vinzâtorului se transmitea asupra urma?ilor s?i, garan?ia de evic?iunc se lua de obicei în fa?a unor foca crcdibilia; c? ea putea avea loc nu numai în caz de \. ?i de schimb, dar ?i î:: caz de dona?ie ?i de 507 z?log» re; ?i ? fi garantul r:\spundca mimai pîn? la darea hot?ririi în procesul intentat dobin ditorului bunului. rf-.p:;·. derea iui ince!ind in acel moment in cazul c.ind el nu fusese chemat in proces. P.S· - V.?. xînxai'c JiHîfa. V. vin/area ierbii. V. suiial. virst?. V. b'j'iin: voron: infrac?iune; nrrirslnic. vîasiel: var. nlaslrlin: sin. maiores Inracf. Termen social slrl>. pentru membrii înaltei nobilinii cu func?iuni politice ?i militare ?i care, in Serbia ?i în Bosnia, ? înlocuit în sec. 13 —14 termenul mai vechi de vdmoza (oclmuz). avind ca echivalent termenul de influent? turanica, de boier, boliarin, receptat în Bulgaria, Husia ?i ??rile romane. Termenul v. a fost receptat in ?. Rom. de la cancelaria sirb?, odat? cu terme- nul de boier de la cancelaria bulgar?, probabil in c? din sec. 14; îl R??ini documentar cu sensul de prim-sî'etnic. echivalind cu titlul onorific ?i administrativ de jupan abia în sec. 15, iar in documentele muntene din sec. 16 termenul apare de 34 de ori pentru boieri sau dreg?tori importan?i, '11 dintre ei fiind rudele domnului. Jn Mold- apare foarte rar, primul document fiind cel din 10 mai 1406, A, in care apare ca v. Dobrul logof?t. De asemenea, termenul e folosit de cronicarii moldoveni (Maca-rie. A/arie), care arata c? v. il aleg pe domn. Atribut al marii nobilinii (cea care beneficia de titulatura onorifica de jupan în ?. Rom. ?i de pan in -Mold·), titlul a fost înlocuit definitiv in soc. 10 cu cel de boier, cu calificativul de ml. Pin? la înlocuirea lui ?i-a p?strat ins? o mare însemn?tate,, titlul fiind conferit de domnitor ca semn de mare distinc?ie. Astfel, pe piatra de mormint a lui Vladislav TI (y la 22 aug·. 1456), pus? sub Xeagoe Basarab de boierii Craiovc?ti, se men?ioneaz? c? edificarea acestei pietre de mormînt este un act de recuno?tin?? pentru c? domnul ii ridicase la rangul de v. Termenul a fost interpretat ca f? cinci leg?tura, de tip feudal, între puterea politica recunoscut? prin conferirea unui anumit rang (acel de v.) ?i posibilitatea folosirii resurselor economice ale unei regiuni. Treptata ie?ire din uz a termenului poate fi interpretat? ca o înt?rire a prerogativelor domniei în dauna marii boierimi, domnii izbutind principial s? desfiin?eze titlurile nobiliare care nu erau asociate puterii domne?ti printr-o func?ie ?i s? considere ca boieri numai pe cei învesti?i cu func?iuni de c?tre domnie, adic? pe dreg?tori. N.S. - D.L. voie vegheat?. Radu Mihnea f?cea ..giude?cle cu marc dreptate ?i socoteal? f?r? f?t?rie, cu cinste, iar? nem?ruia cu voie vegheat?”, adic? f?r? p?rtinire. În acest sens, expresia are o larg? circula?ie in cadrul reformelor judiciare de la finele sec. 18 ?i începutul sec. 19. în încercarea de st?vilire a hot?ririlor p?rtinitoare. Cu sensul de inten?ie rea figureaz? în ?? ud. crim., iar cu sensul de favoare in C. Cal. Despre N. Mavro- cordat se sminea c? avea crcdin?? si v. v. de la turci. O.S. voievod. La români, v. n-a fost numai comandant militar ci conduc?torul unei confedera?ii de ob?ti, cu atribu?ii politice, administrative ?i judec?tore?ti. V. a fost ?eful primelor forma?iuni statale romane?ti. V. au existat in toate ??rile locuite de români. De?i poarta un nume de origine slav?, voievodatul este o institu?ie româneasc?, avind o origine unic?, dar care a evoluat în moduri diferite de o parte ?i de al a a Carpa?ilor. J. Cele mai vechi voievodate sint semnalate in Trans. de Anorn/mus: cele .conduse de Menumorut, Glad ?i Gelu. Ele sînt mai vechi decit începutul sec. 10. V.. care la început fuseser? ale?i, ajunseser? s? mo?teneasc? demnitatea. X. din Trans. aveau cet??i, armat? format? din ??rani ?i erau puternici, astfel c? au putut s? lupte împotriva invaziei ungare. Cind ungurii au cucerit Trans., aceasta ?i-?. p?strat autonomia ?i mi mele de voievodat, care î?i avea r?d?cini adinei în tradi?ia rom?- 508 neasc?. Titlul do v. purtai do conduc?torul Trans. l-au împrumutat do la romani si i-:iu folosit aiit oficial, cit· ?i in limbajul cun.nl. Apari?ia iu documente a. v. Trans. cu 1 1'2 soc. înainte dc întemeierea ?. Rc.-m. dovede?te identilatea de oricine a forma?iunilor statale române?ti, unitatea ?i contimiitalea poporului roman pe ambele versante ale Carpalilor. Pe teritoriul ?. Rom.. existen?a voievodatelor este tot alst de veche. Ea este atestat? de Diploma cavalerilor ioanili (1247) dal? de rebele Ungariei Bella IV, care le cedeaz? cnezatele iui loan ?i Parca? odat? cu ?ara Severi nu iui. in afar? de voievodalele lui Lilovoi si al ini Seneslau. Aceste voievodale, aflate in vasalitate fa?? de regii Ungariei, de care se emancipeaz?, erau puternice ?i luptau contra t?tarilor, chiar dup? ce ace?tia stabiliser? controlul asupra teritoriului ??rilor romane (1241). Letopise?ul rusesc numit Yoskresvnskuia nral? c? o parte din t?tarii ajun?i Li Dun?re au avui r?zboi cu românii (voiohii). In 1273, Lilovoi, r?zvr?tii împotriva leg?turii de vasalitale, cade in lupt?, iar fratele lui. B?rbat, esle prins, dar se r?scump?ra cu o mare sum? de bani. Voievodatul a r?mas mai departe sub suzeranitatea ungar?, dar a c?utat s? se extind? in toate direc?iile ?i s? se uneasc? cu alte voievodate, in special cu cel din sting? Oltului al lui Seneslau. C?utuid s? scuture vasalitatea maghiar?, profitind de sl?birea t?tarilor prin moartea lui Xogai (1299) ?i lupLind pentru înt?rirea clasei feudale române?ti, voievodatele ain sting? ?i din dreapta Oltului au reu?it dup? str?danii de cileva decenii, sub v. Basarab, fiul lui Tihomir. s? întemeieze statul feudal unificat ?. Rom.; acesta î?i afirm? independen?a 111 r?zboiul cu regele Caro] Robert, încheiat victorios prin b?t?lia zis? de la Posada (1330). Al?i v. au continuat s? existe ?i dup? întemeiere, ca vasali ai lui Basarab care devine in. v. ?i la titlul vechi de v. î?i adaug? pe acela nou do domn], adic? de st?pîn a toat? ?. Rom. ;. în Mold., sub domina?ia t?tar?, mai pronun?at? ca in celelalte provincii, au continuat s? existe voievodate. Dovada existen?ei lor in Mold. înainte de întemeiere o avem în cronica rimat? a lui Ottokar de Stiria care ne spune c?, în 1307 — 1308, Otto de Bavaria, prins de v. Trans., a fost trimis ..peste mun?i" la un v. valah care era domn (licrr) peste ceilal?i”. Ca ?i 111 ?. Rom., lupta contra t?tarilor a favorizat întemeierea Mold. în aceast? lupt? s-au ilustrat îndeosebi românii din voievodatul Maramure?ului. Ludovic I, regele Ungariei, luptind pentru izgonirea t?tarilor, urm?rea extinderea domina?iei maghiare in Mold. El a a?ezat la Baia, devenit? centrul unei ..m?rci" alc?tuit? din români, pe v. maramuro?an Drago?, acceptat, de feudalii locali. în acest timp, in Maramure?, regele urm?rea s? desfiin?eze voievodalul românesc ?i s?-l înlocuiasc? cu un comitat regal. X-a reu?it, dar a înl?turat‘pe v. Bogdan. Acesta, nemul?umit, a trecut în Mold. în anul 1359. Profitind de conjunctura politic? favorabil? ?i exploatînd nemul?umirile moldovenilor, Bogdan izbute?te s? îndep?rteze de la conducere pe Bale. urma?ul lui Drago?, rupe leg?tura de dependen?? cu Ungaria ?i întemeiaz? stalul feudal Mold. de-sine-st?l?tor. Toate expedi?iile regelui Ungariei pentru reprimarea r?zvr?tirii au fost infructuoase. \\ Bogdan a r?mas domn al Mold. 1. Titlul de v. a lost p?strat de v. însc?una?i la cîrma statului ?i înt?rit prin ad?ugirea celui de domn. Pentru a-1 înt?ri ?i pentru a releva preeminen?a v. uns domn asupra celorlal?i v.. in primele timpuri dup? întemeiere, în ?. Rom., s-a adoptat titlul de „mare voievod”. Acest titlu a fost atribuit lui Basarab (mai mult de urma?i), lui Nicolae-Alexandru, Radu v. (1377 — 1383) (pe monede), dar mai ales lui Mircea cel Marc. Acest titlu, care vrea s? arate ?i independen?a, a fost purtat de domni numai in documentele interne, în sec. 14 — 15 ?i cil oarecare intermitente. In Mold., titlul dc 111.v. a fost atribuit in citeva documente numai unui domn (Roman). J. 7n afar? de domn. titlul de v. a fost atribuit dup? întemeiere ?i fiilor de domn. in sec. 14 ?i 15, acordarea titlului de v. unui fiu de domn avea semnifica?ia unei desemn?ri a mo?tenitorului prezumtiv al tronului sau chiar a unei asocieri 1a domnie. Mai tirziu îns?. eind domina?ia otoman? a sl?bit ordinea succesiunii la tron, to?i liii dc domn purtau titlul de v.; intr-un hrisov al lui Matei Ghica, apar 3 fii ai s?i cu acest titlu. 0. Tot in afar? de domn, titlul de v. a continuat s? fie purtat de v. locali, o bun? bucat? de vreme dup? întemeiere. în 1374, un v. Stoican 509 era in fruntea boierilor nemul?umi?i fugi?i din ?. Horn. în Trans. fu Mold., sub domnia lui ?tefan cel Mare, titlul de v. a fost p?strat ?i cu vedica Iui semnifica?ie de comandant , 1220 a. P.S. voievodat. Form? de organizare .social-politic? condus? de un voicvod?. Pe teritoriul pairiei noastre au existai mai multe v. (a?a-numilul pluralism statal, proces specific Kuvopei medievale); din aceste v.. dou? au devenit state independente, ?. lîoni. ?i Mold.. îi\ condi?iile expuse in articolul precedent. înlrucit organizarea acestor dou? v. a fost prezentat? pe larg la alte articole (domn, sfat domnesc etc.). vom insista aci asupra v. Trans.. intrat treptat sub domina?ia regalului feudal maghiar in sec. 11 — 1:î . V. Trans. este dezvoltarea la scara întregii ??ri a unor vechi institu?ii autohtone pe care regii arpa-dieni le-au g?sit aici la cucerirea Trans. ,,Aceast? lorm? de organizare r?mine o institu?ie specific? numai Transilvaniei in întreg regatul maghiar, imprimind o alt? not?, deosebitoare. ??rii Transilvaniei” (?tefan Paseu). Voievodul se bucura de largi prerogative, limitate doar par?ial de acelea ale regelui Ungariei, suzeranul s?u. în anumite perioade, v. Trans. dispunea de o adev?rat? autonomie, a?a cum s-a intimplat la sfîr?itul sec. 1” si începutul sec. 1 I. sau in sec. In, cind voievozii din familiile Bor?, Lackfi ?i Csaki au încercat s? transforme i. intr-o func?ie ereditar?, asigurindu-i o putere suveran?, aproape deplin? (regnum Transilvaniac). Numit ?i revocat de rege. voievodul î?i alegea subalternii — de Ia vicevoievod ?i comi?i pîn? la notari — dintre ,,familiiarii” s?i. oameni afla?i in slujba sa personal?, care depindeau de el si r?spundeau numai fa?? de el, in virtutea acelei familiarilas, form? specific? a raporturilor vasalicc(v. ?i slug?). Voievozii ?i vicevoievozii nu aveau la început o re?edin?? stabil?, ci rezidau la cur?ile de pe domeniile lor. înlrucit,mai ales de la începutul sec. 15. voievozii trebuiau s? stea uneori in afara hotarelor Trans., l?sau conducerea treburilor aproape exclusiv pe seama vicevoievozilor; vice-voievodul Lorand f.epes a cirmuii astfel ?ara peste 20 de ani( 11 lo — 1138). începind din sec. 13, dreg?toria de voievod ?i cea de vicevoievod au fost exercitate adesea de doi sau chiar trei demnitari iu acela?i timp. Voievodul întrunea in inimile sale atribu?iile administrative. judiciare ?i militare cele mai înalte din Trans.: convoca congrega?iile generale, conducea armata Trans., se bucura de întinse privilegii judiciare, administra veniturile legale, din care î?i oprea 1 /:* etc.. Autoritatea sa a fost limitat? treptat la cele 7 comitate aflate sub jurisdic?ia sa proprie: Solnocu Interior, Doinea, Cluj. Turda, Tirnava, Alba si Hunedoara. Devenind ?i comite al secuilor*. voievodul si-a extins autoritatea ?i asupra regiunii secuie?ti. V. si principalul Trans. N.S. voinic. /. V. di curte. în unele documente termenul de v. are sens de o?tean (de l:t. roina „r?zboi ) dc curte. V. de hran? era tin?rul ajuns la majorat, capabil s?-?i cî?lige singur existen?a. T.V. - N.S. \(>t4; var. voiul; sin. cu ?oltuz]. Apare, allcrnind cu acesta. In documente, cit sens de administrator numai în Mold. pîn? ia sfir?itul sec. 17. de cind este folosit numai termenul de solluz. T.V. 510 volnicii». V. cfnl·: dc vo/nicic. vor«i<·: var. droniic. Termenul a fost folosit pentru desemnarea mareiui dreg?tor, mai marele cur?ii domne?ti. A servil ea denumire si a unor mari dreg?tori asimila?i cti cei din?ii (vel v. dc aprozi] ele..), dar ?i a unora mai miei (v. dc po«;-/ numi|i si vornicci]). în primele timpuri dup? întemeiere, vornicia a fost o dreg?lorie militar?: domnul ?i boierii mari aveau la mo?ii cur?i înt?rite, eu v. drept comandan?i militari, in ?. Rom., dreg?toria de iul v. a fost creat? dup? modelul pala linului apusean, dreg?tor cu atribu?ii similare. * Despre v. ca mare dreg?tor (‘sie din 4 sept. 1389., B. Atit in ?. Rom., cit ?i in Mold., m. v. este primul mare dreg?tor care apare in documente. Atribu?iile ni. v. au fost precump?nitor judec?lore?ti. La începui, judeca numai curtea; paralel cu înt?rirea puterii centrale, el ?i-a extins jurisdic?ia asupra întregii ?âri (sec. 15), exceplind Oltenia, unde judeca marele ban. De aceea, in documente, titlul de in v. este înlocuit uneori cu .,marele judec?tor al cur?ii*', iar in documentele latine el este ,.iudcx et pal Uinus curie nostre”, ,,iudcx generalis“ ele. Competen?a sa era larg?: civil? ?i penal? judec;! pricini de sl?pinire de p?unul, de rumini, de ?igani, furturi. ICI judeca direct sau apelind la judec?tor; uneori delega cu judecata pe un alt dreg?tor, alteori judeca el însu?i pe ba/a unei delega?ii domne?ti, ca oricare dreg?tor. În ?. Rom., in sec. 14—18, a existat un singur ni.v. pin? în anul 171 «>, cind 0. Mavrocordat a mai creat un m.v., imp?r?indu-Ie competenta: m.v. al r?rii de Sus avea jude?ele apusene (Olt, Arge?, Teleorman, Yla?ca, Ilfov. Dîmbovi?a), iar m.v. al ??rii de Jos jude?ele r?s?ritene (Buz?u, S?cueni, Prahova, Muscel ?i Ialomi?a). Sub domnia lui Alex. Morn/.i s-au creat înc? 2 m.v. care aveau numai sarcina s? judece la judec?toria veli?ilor, cu leaf? de cile 500 lei pe lun? ?i 80 scutelniei. La 1814 leafa celor doi m.v. ,.al treilea ?i al patrulea'· a fost m?rit? la 750 de taleri pe luna (deci 9 000 de taleri, pe an), la care se ad?ugau cîte 15 taleri încasa?i de la fiecare povarn? sau vclnil? negustoreasc? ce fabrica rachiu. Subalternii m.v. se numeau in sec. 15 v. mici. in sec. 16 sub m.v. func?ionau ?i al?i v. al 2-lea. în sec. 17 au fost numero?i (cel pu?in 6) v. al 2-lea. Sub Const. Hrîncoveanu. m.v. numea in fiecare jude? cile un v. numit vornici l. Ace?tia judecau ?i globeau pentru vini mai mici (ho?ii, curvii. gilcevi), stringeau vilele de pripas, primeau colacul ?i încasau gloabele de la cei ce stricau recoltele. Veniturile m.v. erau importante, de?i pin? in sec. 18 nu avea leaf?; ele proveneau de la tilliari si ho?ii de vile, din r?scump?rarea capului, din ..partea lui** la încasarea du?egubinelor, din gloabe penlm stric?ciunile recoltelor (,,gloaba vorniciei'') pin? in sec. 18. cind au fost preluate de c?tre domnie. La 1822, m.v. încasau anual 5 100 taleri ca liavael de la v?tafii de plai. M.v. aveau la dispozi?ie 1 logof?t, pl?tit cu 20 de taleri lunar, plus cile 30 de taleri primi li la numirea fiec?rui v?taf de plai. in Molcl., m.v.* 18 nov. 1393, A; existen?a lui este ins? anterioar?. Denumirea in documentele slave este aceea?i ca in ?. Rom. in documentele latine, denumiri ca ,,supremus iudex curie ’. ,.rnagister cnriae alias dwornik" ...giudice supremo’i relev? atribui iile judec?tore?ti, in denumirea ..voievod’·*, ‘tradus? in latine?te ,,capilaneus', se v?de?te atribu?ia de comandant de oaste, specific? m.v. moldovean. Pin? în sec. 16, cind m. logof?t i-a luat înainte, m.v. a fost cel din?ii dreg?tor al Mold. în sec. 10, dreg?toria m.v. s-a dublat. Existen?a a 2 m.v. este sigur? de la 1564 — 1565, data cronicii moldo-polone. care ii men?ioneaz? pe am îndoi. De la 11 mart. 1569. A, v. ??rii de Jos ?i v. ??rii de Sus apar in documente. Primul avea re?edin?a la Birlad ?i în jurisdic?ia sa 12 ?inuturi; cel de-al 2-lea avea re?edin?a la Dorohoi ?i 7 ?inuturi. >I.v. nu rezidau obi?nuit la Birlad si Dorohoi, unde aveau „scaun” (loc de judecat?), prezen?a lor fiind necesar? la re?edin?a domnului, in cele 2 ora?e, m.v. au l?sat înLii înlocuitori (,,names-nici”), deveni?i apoi v. de Birlad ?i \. dc Dorohoi (cile 2 de fiecare ?ar?), in sec. 18, num?rul m.v. s-a dublat: cile 2 m.v. de ?ara de .Jos ?i cile 2 de ?ara de Sus. Atribu?iile principale ale m.v. erau judec?tore?ti, eu cea mai larg? competen??: civil? ?i penal?; el era „giudec?loriu tuturor den ?ar? cine au slrimb?t??P. De la judecata m.v. na se putea sustrage nici un împricinat; ceilal?i dreg?tori judecau numai pe cei care acceptau judecata. Din sfera sa de competen?? civil?, pin? in sec. 18, erau exceptate pricinile 511 de mo?ii boiere?ti, care inlmu in competen?a ni. logof?t. M.v. judeca, c’’ drept propriu, pricini civile: fie singur, fie cu ..oameni buni ?i b?trîni’’, fie personal, fie doîe-gind un subaltern. El judeca pricini de orice fel. inclusiv de st?pînire de bunuri imobiliare r?zese?li. Principala sa competen?? era penal?: judeca pe vinova?ii de moarte de om. cu dreptul de a pronun?a chiar pedeapsa capital?, judeca pe tîlhari ?i pe ho?i. Pentru prinderea uciga?ilor, tilhnrilor, bolilor. avea subalterni: vornici, globniei, desiiar.bir-.ir:. M.v. avea si o temni?? la re?edin?a sa (X. C.ostin). IU avea competen?a s? judece ?i s? globeasc? leg?turile sexuale in afar? de c?s?torie: „?ugubina de muieri**. Comp·' enia m.v. s-a restrins in sec. 18. De Ia 1741, era obligat s? prind? pe tilhari ?i s?-i trimit? pentru judecat? la divan. Prin crearea Departamentului Criminalicesc (circa 1789), moartea de om. tilh?ria, furtul mare au încetat de a ii judecaie de m.v., trccind in competen?a departamentului. In sec. 11 — 10. m.v. a a\ut ?i atribu?ii militare însemnate. Pinii la înfiin?area h?tm?niei (sec. 16), m.v. era comandantul o?tirii. Iioldur sub domnia lui ?tefan cel Mare, C?r?b?? sub ?tef?nit? vod?, fi roz a v sub Petru Rare?, au comandat o?ti in timp de r?zboi ca m.v. Chiar dup? crearea hatmanului, m.v. erau uneori folosi?i la comanda o?tirii, al?turi de hatman. Veniturile m.v. erau foarte mari: ele proveneau din gloabe, din cote de du?egubine care se cuveneau domnului, din judec??i etc. Din sec. 18. m.v. a primii leaf? fix? de 5 000 lei anual ?i unele taxe la exportul de vite ?i ia Lorilc?. create special pentru vornicia mare. P.S. vornic al ob?tii. în Moid.. la 1 ian. 18u3. s-a creat, ca marc dreg?torie, Vornicia obs/ii. condus? de un vel v.o. Atribu?iile acestuia au io.->t administrative (a Casei milei, sarcin? retras? de Sc. Calimah) ?i, mai ales. judccâtorc?ti: toate problemele privind tutela ?i mo?tenirile, cu ?oale implica?iile lor: inventar, lichidarea bunurilor succesorale, împ?r?irea mo?tenirilor, preluarea averilor str?inilor mor?i f?r? mo?tenitori ?i lichidarea lor etc. Acest dreg?tor lua parte îa divan, ca boier velit, dup? cei 4 vornici mari. Un document arat? abuzurile lui cu averile str?inilor mor?i f?r? sau chiar cu mo?tenitori. l axele, percepute pentru serviciile sale erau ruin?toare. Dup? alt document, dintr-im activ succesoral de 50 000 lei, a r?mas de împ?r?it mo?tenitorilor 12 800 lei, în timp ce 30 000 lei reprezenta ..implineala dumisale vei vornic al ob?tii’’. Dreg?toria a fost desfiintat? la 1832. P.S. vornic de aprozi. Dreg?tor marc, specific Moid.. creat de c?tre AI. Mavrocordat (1782 — 1785). * 18 sept. 1789. Era ,,zapciu divanului“. avînd sarcina de a înf??i?a pe împricina?i la judecat?, de a executa m?surii«:· procedurale în cursul proceselor ?i liot?ririle judec?tore?ti. Avea rol important ?i in procedura mezatului j. Dep?sindu-?i atribu?iile, el judeca adeseori pricini f?r? îns?rcinarea divanului, fapt care a determinat divanul in 1821 s?-i precizeze atribu?iile. El avea sub ordinele sale o închisoare (varia]) care ii înlesnea abuzurile împotriva debitorilor. I.a executarea crean?elor, el lua, prin abuz, dou? zeciuieli: una de la datornic ?i alta de la creditor. Dreg?toria v.a. era foarte m?noas?. Veniturile proveneau din plocoanele de la subalterni, din taxele de executare ?i, mai ales, din sumele stoarse j)rin execut?ri abuzive sau favoruri. Pentru ob?inerea dreg?torici, se pl?teau sume foarte mari. Mihai Sturza. ajuns domn al Moid. in 1834, a fost v.a. între 1815 ?i 1810. Dreg?toria a fost men?inut? prin Reg. org., limitindu-i-se competen?a la execut?ri de hol?riri judec?tore?ti civile si comerciale. V. aprod. P.S. vornic al oh?tirzlor: vornic ori asupra copilului deocheat. Obiceiul este mo?tenit de la romani, unde a fost consemnat de Pîinius (28, 35): ,,spuere in siuuni'. Mo?tenirea roman? se v?de?te ?i in terminologie: striga ?i strigoi î?i au originea in lat. striga, vr?jitoare. într-un document,, termenii „vr?jitoare ?i strigoaic?” sint folosi?i ca echivalen?i. în feudalism, credin?a in for?e oculte ?i în eficien?a magiei era general?: la oamenii de rind ?i la clasa dominant?, la laici ca si la clerici. Dimitrie Can'emir poveste?te, convins, ca martor ocular., un caz de vindecare a u:iui cal de c?tre o vr?jitoare, cu ap? ?i cu vorbe rituale. Vechiul drept românesc, urmînd tradi?ia dreptului roman, a pedepsit, in general, numai magia neagr?. Pentru magie, limba român? a folosit termenii: vraja, farmec, desclntcc. Între etnografi este controversat sensul exact al acestor termeni. în pravilele sec. 17, vraj? înseamn? magie neagr?; farmec ?i descintec ?in de magia alb?- Totu?i, un document din Mold. constat? c? ni?te împricina?i care au umblat cu „farmece” au fost pedepsi?i. în sec. 18, farmec ?i vraj? sînt sinonime ?i înseamn? magie neagr?. Tot astfel este folosit cuvintul farmec ?i în cronica lui Radu Popescu. în sec. 18 se men?ine echivalen?a intre farmec ?i vraj?. Descintecul este considerat de pravile ca fapt licit. în Mold-, in sec. 17, descint?torii ?i descînt?toarele se bucurau de stim?, ei cxercitînd o profesiune cinstit?. Vracii erau in num?r redus. V., adic? magia neagr?, a fost pedepsit? de pravile. De?i Sijnf, lui Ylastares pedepsea cu moartea pe vr?jitorii din popor ?i cu exilul pe cei din clasa conduc?toare, pravilele sec. 17 prevedeau împotriva v. numai pedepse canonice sau civile. Obiceiul p?mintului, cu r?d?cini adinei în tradi?ia geto-dacic?, era mai blind deciX pravilele bizantine. Nici un document nu atest? condamnarea la moarte pentru v. Sînt îns? documente din care rezult? indulgen?a, de exemplu, „ru?inarea” ?i „purtarea de gît prin tot tlrgul”. Pravilele sec. 18, de esen?? bizantin?, erau aspre. Manualul de legi al lui Mihail Fotino din 1766 a reintrodus pedeapsa cu moartea pentru oamenii de rind ?i confiscarea averii pentru demnitarii vinova?i de v. C. pen. Ips. pedepsea cu moartea invocarea diavolului sau v?t?marea vreunui obraz mare prin „filtre” (b?uturi magice menite s? trezeasc? pasiunea amoroas?). L. Car. nu cuprindea prevederi contra v., care r?mînea supus? pravilelor bizantine. Neaplicarea pedepsei cu moartea în nici un caz de v. în ?. Rom. ?i Mold., în sec. 16 ?i 17, cînd în ??rile apusene se executau anual mii de oameni pentru v., este un fapt semnificativ. Cazul din 1714, cînd m?tu?a doamnei lui ?tefan vod? Cantacuzino, b?nuit? de a fi f?cut farmece nepoatei sale, a fost zidit? de vie, a fost excep?ional ?i a avut o cauz? politic?: teama domnului c? r?ul so?iei sale, survenit chiar în ziua execut?rii lui Const. Brîncoveanu la Constantinopol, s? nu se cread? c? ar fi o pedeaps? de la Dumnezeu. Documente din sec. 18 dovedesc de asemenea c? vina de v. nu a determinat niciodat? represiunea sever? prev?zut? de pravil?. Alta a fost îns? situa?ia 111 Trans., unde, din 515 cauza influen?ei bisericii catolice, a luptelor interconfcsionale ?i a clasei dominante maghiare, v. a fost reprimat? cu pedeapsa capital?. în ora?e, v. se pedepsea cu moartea prin ardere. Registrul de la Oradea (sec. 13) men?ioneaz? multe femei acuzate de v. majoritatea „dovedite” vinovate. în sec. 16, un document arat? c? 3 românce au fost condamnate pentru v. ?i executate. Numai in regiunea Cluj ?i numai 111 anul 1586, au fost 2 procese de v., urmate de condamnarea ?i executarea a 10 femei. Pentru perioada 1621 — 1713, lista proceselor de v., întocmit? de dr. Zoltân Szabo, arat? numai în regiunea Bra?ov 17 femei arse pe rug, în afar? de alte zeci de femei executate la Rupea, Media?, Ocna Sibiului. Pentru sec. 17, interesante am?nunte d? Fr. Teutsch. La începutul sec. 18, un c?l?tor englez înc? semnala c? în Trans. multe femei tinere sau b?trîne erau învinuite si condamnate pentru v. Bibi.: 133, 147, 937, 1 066, 1 531. P.S. vulpe; var. hui pe. O variant? lexical? a cuni?ei?, dare pl?tit? cneazului, în Bucovina pentru fata m?ritat? în alt sat. Plata s-a efectuat, la început, în piei de jder? sau de v., mai tîrziu 111 bani sau b?utur?. A.C. 516 z zabet; var. zabil. 1. c?petenie otoman? (militar? sau administrativ?) în general; 2. agen?i domne?ti îns?rcina?i cu poli?ia bilciurilor ?i care comiteau frecvente abuzuri; 3. Cond. crim. (§ 29) în?elege prin z. sau bocarii zabcii pe administratorii jude?elor. D.L. zaherea. Ansamblul mijloacelor de aprovizionare necesare unei o?tiri otomane în campanie. Pentru campaniile turcilor în vestul ?i estul Europei, z. era îndeob?te furnizat? de ??rile române ?i consta in cereale (mai ales orz ?i griu), f?in?, unt ?i vite de t?iere (cu excep?ia porcilor, a c?ror carne e proscris? de Coran). Derivînd din obliga?iile militare ?i economice asumate de ??rile romane in cadrul suzeranit??ii otomane, z. constituie sfera de aplicare a cvasinionopolului otoman în domeniul economic, întrucît produsele alimentare ?i cheresteaua ??rilor române trebuiau livrate (la pre?uri fixe ?i inferioare celor reale) administra?iei, armatelor otomane sau garnizoanelor cet??ilor din serhaturi. înc? din 1560, un firman al sultanului Soliman Magnificul ii impune lui Al. L?pu?neanu s? furnizeze z. ?i cherestea pentru lucr?rile de repara?ii întreprinse la importanta cetate Oceakov (Ozn). în acela?i an esle men?ionat? obliga?ia de z. impus? de sultan ?i Trans. Z. se ad?uga la obliga?ia general? de aprovizionare a Istanbulului (mucaiesea; mukaijcsc, „propor?ie”, „analogie”) impus? domnilor ??rilor române începînd din sec. 16; Soliman Magnificul a impus Mold- obliga?ia anual? de a livra Por?ii pentru aprovi zona rea capitalei 100 000 chile (de Istanbul) de orz, adic? cca 2 200 tone, ?i 1 200 bovine, in afara oilor colectate de gelepi. Uneori, z. era impus? cu titlul gratiiil, ca plocon în cadrul obliga?iilor militare. De obicei, z. comporta un pre? minim, oficial, care se sc?dea din haraci. Astfel, printr-o favoare special? a sultanului Mehmed IV fa?? de Miinil Apafi, in oct. 1684, în cadrul opera?iilor militare dintre turci ?i austrieci, z. impus? Trans. pentru garnizoana din Buda urma s? se scad? din haraciul anual. !n 1756, de?i nu era stare de r?zboi în Europa, ?. Rom. era obligat? s? furnizeze pentru aprovizionarea Istanbulului 200 000 chile orz ?i 300 000 chile griu, iar Mold- cîte 100 000 chile orz ?i 200 000 chile griu. în timpul r?zboiului ruso-austro-turc, Mold. furnizeaz?, intre 13 dec. 1786 ?i 16 apr. 1788, pentru aprovizionarea o?tirilor otomane, 219 833 chile griu, 265 267 chile orz ?i 119 631 chile (de Istanbul) de f?in?, în afara celor 117 ??? oi trimise de Al. Ipsilanti în 1787. în cadrul aceluia?i r?zboi, Selim III impusese ?. Rom (firman din 1791) livrarea a 100 000 chile de griu, 60 000 chile de orz etc. în 1795, de?i nu era stare de r?zboi, Mold. livra 50 000 chile de griu, iar in 1796 era silit? s? livreze z. ?i pentru cele 2 ora?e sfinte ale Islamului, Meca ?i Medina, prin portul Gala?i. Z. este reglementat? oficial prin firmanele sultanului Selim III din sept. 1802, odat? cu toate celelalte obliga?ii fal? de Poart?, cump?r?turile pentru z. urmînd s? se fac? la pre? curent la schela Gala?i, transportul z. „s? nu mai fie o povar? pentru raia”, iar cuantumul ei s? fie fixat pe baz? de firmane. Dup? revolu?ia din 1821, z. impus? ??rilor române a fost de 33 000 oi (de la vechea obliga?ie de 50 000) pentru ?. Rom., iar pentru Mold. de 10 000 (de la 20 000) ?i de 80 000 chile orz (?. Rom.) ?i 40 000 chile orz (Mold.), pentru 517 grajdurile sultanului, plata urmi iul s? se fac? prin arpa-emini (c?petenia grajdurilor siJ**»-nului). De notat tendin?a, in sec. 17 — 19, de a fi pus? la contribu?ie ?. Rom. 111 propor . dubl? ca Mold., fiind considerat? mai bogat? ?i tnai aproape de linia cet??ilor de ap?rare otomane. D.L. zapciu. Apare in ambele ?âri române extrararpaticc in sec. 17, sul) influenta contactelor cu administra?ia turceasc?. Lu început, cirmuitor fiscal al unei plase, îns?rcinat cu stringerea d?rilor, mai tîrziu, mic dreg?tor care, in afara sarcinilor fiscale, primea ?i sarcina de a executa diferite porunci cu caracter militar, judec?toresc sau administrativ-gospod?-resc. în sec. 18, z. erau numi?i de ispravnicii de jude?, ceea ce a dus (din cauza venalit??ii . acestora) la recrutarea unor persoane necorespiinz?toare. De aceea. Al. Ipsi lan ti a stabilit ca z. s? fie numi?i, la propunerea vistieriei, numai de c?tre domnie ,,din rândurile fiilor de boieri ?i boierna?i". Cu toate acestea, ispravnicii au continuat s? numeasc? z. f?r? ?tirea domniei, luind de la ci sume importante de bani. Pin? in anul 1795, z. nu aveau o leaf? fix?; veniturile lor se împlineau din gloabe ?i amenzi încasate direct, uneori in mod abuziv. La 1 mai 1795, cind s-au fixat lefurile veli?ilor boieri, boierna?ilor ?i altor slujitori ai cur?ii domne?ti, s-a stabilit ?i pentru z. o leaf? fix?. Leafa unui z. mergea pin? la 225 taleri lunar. Z. urm?rea împlinirea d?jdiilor? la vreme ?i proceda la execu?ii silite, in caz de neplat?. Nu avea voie s? acorde nici scutiri, nici p?suiri ?i nici s? intre in sate ,,cu calabalîcuri” ?i înso?it de mai mult de 2 — 3 slugi. Nu avea voie s? supere pe boieri sau m?n?stirile care se bucurau de privilegii. Urm?rea împlinirea pentru „madeaua untului”. D?rile datorate de ?igani erau urm?rite de un z. arm??esc, care avea sarcina s? ?in? un catastif cu numele lor. Dup? hrisovul lui Al. Ipsilanti din 1775, z. avea sarcina s? aduc? la judecat? pe cei chema?i la divan ,,cu pricini", de c?tre judec?tor ?i s? stea acolo pîn? la terminarea judec??ii. Nu putea s? ia m?suri de executare împotriva nim?nui, înainte de judecat?. Z. era trimis la împricinat numai dac? acesta 1111 se prezenta la primul termen. Uneori domnul folosea un z. sp?t?resc pentru a aduce pe împricina?i la judecat?. Z. avea ?i drept de judecat? pentru unele pricini m?runte. El lua parte la vînz?rilc efectuate la mezat, întocmind inventare pentru a urm?ri drepturile vistieriei de la debitorii sco?i in vînzare. La începutul sec. 19, ,,cei din Bucure?ti, adu?i de zapciu la judecat?” pl?teau acestuia ,,treapâd de 2 taleri ?i 30 parale, o singur? dat? [...], dup? finea judec??ii”. Pe ling? divan, func?iona un z. care avea sarcina ,,s? ia jalba piri?ului, ca s? aduc? la judecat? pe cel pîrît", dup? ce i-a ar?tat jalba, cu cel pu?in o zi înainte de termenul de judecat?. Se îngrijea s? introduc? p?r?ile la judecat? ?i martorii. Ar?ta, f?r? z?bav?, cclor ce ,,se pricinuiau", anaforaua sau cartea de judecat?, pentru ca cel nemul?umit s? fac? apela?ie. Lua 2 bani pentru osteneala ,,de a s?vir?i hot?rîrea”. Z. de divan avea dreptul s? încaseze zeciuiala ,.la cî?i bani vor Împlini, iar? nu la toat? suma ce s? hot?r??te de c?tre judec?tor, dar nu se împline?te". Z. era ?i organ de urm?rire, agent poli?ienesc, în aceast? calitate, el nu avea voie ,,s? trag? afar? din cas? f?r? porunc? domneasc?" pe nici o persoan? ?i nici s? bat? pe locuitori. Numirea 111 postul de z. se f?cea de vornicul politiei. Numai domnia il folosea pe z. in cercet?ri, autorizindu-1 s? smulg? adev?rul pe orice cale: ,,are voie ortnduitul zapciu s?-l sileasc? ca ?i f?r? voie s? m?rturiseasc? adev?rul". C?tre sfir?itul sec. 18, z. i se dau sarcini diferite. T.Y. zapis. V. înscrisuri. zapt. Luare in posesie a unei propriet??i sau a unui venit in numele statului otoman (zapt-ferman). Pentru domnii români, zapt-fermanul (ordinul de luare în posesie) se trimitea de sultan odat? cu însemnele domniei. Termenul z. a intrat in terminologia româneasc? în sensul de sechestrare, administra?ie t autoritate. Cu sensul de administra?ie apare în Cond. 1770 : „Venitul cintarului s?-l aibe sub zaptul lui”. în Oltenia, mai apropiat? de st?pînirile otomane de peste Dun?re ?i din Banat, z. a ajuns sinonim cu jaf. in acela?i 518 sens, Ion Neculce: ,,Turcii b?laii sc temeau de clins il xGrigore Ghica}[. . . ] de nu puteau face zapt intru nemic?”. Derivate: zapciu, zapcilic. 521 s? fie ?i cu ?tirea ?i voia mir?rii’*. Alienarea averii do ta le imobile sc f?cea totu?i, de obicei, cu aprobarea domnului, pentru motive tcmeinice, cum ar fi plita datoriilor. Pravilele sec. 17 s-au ocupat ?i ele de z. ! )u ;.? ce prev?d ci Leva principii generale privitoare la înzestr?ri. arat? cazurile de ivsliîui ? > a z. femeii sau succesorilor ei, cazurile de pierdere a z. de c?tre femeie, obliga?ia d.* in.virare pus? r?pitorului sui siluitorului pentru paguba adus? femeii prin fapta sa. An.'-. Sin. cdf. Pas. (14 p ir.) ?i in special Fotino cuprind, de asemenea, dispozi?ii priviloar' li z. Prav. cotul. (XIX), L. Car. (III, 16,9 — 43), Donici (XXXIII, 1—35) si C. Ca!. (1 ‘.î22 — 1 657) reglementeaz? pe larg materia: modul de constituire a z.; obliga?ia de înzestrare; pre?uirea z. mobile; drepturile ?i îndatoririle so?ului; drepturile feme i si ale mo?tenitorilor ci; inalienabilitatea z. ?i excep?i le de la acest principiu; protimisisul fal? de creditori; cazurile de restituire; schimbul imobilului dotai cu un bun de aceea?i valoare al so?ului sau al altei persoane (numii in L. Car. antipricon, anti-pricos — ..zestre'*'»; ipoteca legal? (C. Cal.) ?.a. Z.. numit? ?i allatnra, allatnra uxorca, allatue rrs, consta, in dreptul transilv?nean, din totalitatea bunurilor mobile (ve?minte, lucruri g ispod?re?ti ?i alte mobile) aduse ca o contribu?ie la inlimpi-narea sarcinilor c?s?toriei, de sau pentru femeia c?s?torit? (?i din aceast? cauz? numite ?i ret deductae, res secam adductac, res secam dclalac). Acest ansamblu de bunuri afectat sus?inerii sarcinilor matrimoniale alc?tuia, spre deosebire de dolalilium ?i de res paraplier-nahs sau paraphcnuim (care formau categorii diferite de bunuri ale femeii m?ritate), z. propriu-zis?, corespunzind cu institu?ia juridic? numit? dos din dreptul roman, cu z. din vechiul drept nescris ?i scris al Principatelor romane, cu dota din dreptul civil român modern. Obliga?ia de a da z. o avea tat?l fetei, sau, în cazul mor?ii sale, cel care exercita In locul acestuia puterea paterna. Z. era propor?ional? cu starea social? a fetei ce se m?rita; la 6 iun. 1813, marii boieri ai T. Rom. ar?tau domnului c? ,,intr-aceast? vreme fetele se m?rita cu zestre mari. mai virtos de o familie ca aceasta ( = Dudescu) de starea din?ii, cind la o fat? de boier de al-doilea stare trece zestrea peste 200 de pungi (= 100 000 de taleri), cu mo?ii, vie, ?igani, scule ?i haine’’. Nu toate bunurile duse de femeie în casa so?ului constituiau z., ci numai cele transmise lui sub titlu de z. Bunurile din care se compuneau ?. nu deveneau proprietatea so?ului, dar st?teau în timpul c?s?toriei sub administra?ia lui, în afar? de lucrurile de folosin?? personal? a femeii. Numai banii ?i lucrurile consumabile deveneau proprietatea lui. în caz de desfacere a c?s?toriei, b?rbatul sau mo?tenitori i? acestuia aveau obliga?ia s? restituie femeii sau mo?tenitorilor ei lucrurile aflalae ce-i fuseser? predate sau — pentru cele consumate ?i distruse — valoarea lor. In ce prive?te lucrurile neconsuinabile, asupra c?rora so?ul ci?tiga pe durata c?s?toriei drept de folosin??, raporturile dintre coustituitorul ?. ?i so? erau similare celoj dintre proprietar ?i nznfructuar. Femeia aven dreptul de a testa bunurile allatae; f?r? testament al femeii, ele reveneau mo?tenitorilor legitimi ai acesteia. V. dar cu ocazia c?s?toriei; mo?tenire; recompens? conjugal?. O.S. —V.?. —N.S. zi. 1. Punere (luare) de zi; sin.: soroc, sorocirea p?r?ilor. Primirea unei jalbe a provocat totdeauna chemarea împricina?ilor la judecat?. în acest scop se fixa termen ifleÎnf??i?are sau — în terminologia epocii de care ne ocup?m — sc lua z. se punea soroc, ori se soroceau p?r?ile. în ?. Rom. ?i Mold. sc punea z. la divan: a. cînd acesta, fiind sesizat printr-o plîngere, urma s? solu?ioneze un litigiu; se lua z. pentru orice act necesar desf??ur?rii pricinii (ascultarea p?r?ilor, administrarea probelor ?i dezbaterea procesului In fond); b. ca urmare a unei proceduri gra?ioase urgente ?i provizorii, declan?ate de domn Ia cererea unui reclamant de a interveni pentru men?inerea unui drept al s?u amenin?at, sau chiar pentru restabilirea unui drept v?t?mat. într-un asemenea caz domnul d?dea carte de volnicie? reclamantului, ca s?-?i apere dreptul sau trimitea porunc? unui dreg?tor în acest sens. în ambele cazuri obi?nuia s? scrie: „cui îi va p?rea cu strimbul”, S? vie s? stea de fa?? „înaintea domniei mele” sau alt? formul? asem?n?toare. Se în-tlmpla s? dea porunc? direct tulbur?torului dreptului, ar?tindu-i ?i pericolul care îl ame- 533 nin?A în cnzul cînd nu se supune de îndat?; c. ca urmare a deleg?rii de c?lre domn a midi dreg?tor care s? cerceteze ?i s? judece pricina, dup? indica?iie date 111 porunca doineasc? Se ad?uga în porunc? formula: ,,Iar de va fi poveste Intr-alt chip, s? vie la divan’' sau ilh* asem?n?toare. Z. de judecat? putea fi pus? de domn direct, trimi?ind cita?ii p?r?ilor 1 nwu?( de soroc). Adesea îns?, pentru ca acestea s? fie de acord asupra termenului, domnul poi micea unui dreg?tor s? ia contact cu ele ?i împreun? s? fixeze z. de prezentare a divan. Determinarea z. la care urma s? se prezinte p?r?ile pentru o plat? sau o fxecu M-e, cum ?i nentru judecat? se f?cea cu precizie, chiar dac? nu se ar?tau z. ?i luna calendaristic?, c. prin referire la data cînd se fixa sau la o s?rb?toare. Obiceiul mai vechi era ins? ca dac? una dintre p?r?i nu se prezenta la termen, s? fie a?teptat? o s?pt?-min? ?i uneori chiar mai mult ?i eventual s? se amîne solu?ionarea opera?iei juridice sau a judec??ii pentru o alt? dat?, de?i chemarea se f?cuse cu amenin?area judec?rii în lips?, în acest caz: pentru noul termen partea lips? era adus?, de obicei, cu mandat de aducere (v. carte de volnicie). Se putea îns? ca un înalt dreg?tor (caimacamul Craiovei, de exemplu), pi ud plingerea unei boieroaic . s? voiniceasc? de la început „o catan?” ca s?-i aduc? pe ?ze?ii pîri?i la judecat V în caîiil cînd una dintre p?r?i r?mînea nemul?umit? cu judecata ispravnicului în Mold., acesta punea z. la divan ?i înainta dosarul cancelariei domne?ti; in ?. Rom., pentru accelerare, f?r? a pune termen, trimitea cauza la divan ?i împricina?ii cu rnum ba?ij, Dup? obiceiul p?mîntului, în Mold-, nu se puteau acorda mai mult de 3 t^rnurne pentru lipsa p?r?ilor; totu?i, invocîndu-se chiar acest obicei — cînd partea lips? 'ra «mi puternic al zilei —,se mai a?tepta înc? mult prezentarea lui ?i peste aceste termene Mangalul Im Donici reglementeaz? problema, precizind c?, dac? nu se prezint? la judecat? pîrîtul jsle adus .vu puterea st?pînirii”. El „are vadea de trei luni pentru ca s?-?i g?teasc? dovezile sale”, în 3 termene de cite o lun?. Dac? dovezile sînt într-o ?ar? str?in?, term mul se prelunge?te, dup? caz, pin? la 9 luni (IV, 2, 3, 6). în ?. Rom., in sec.18, nepre^entarea unui împricinat in instan??, nici personal, nici prin procurator, nu împiedic? judecarea procesului; aceasta se f?cea îns? cu mare întîrziere, a?tep-tîndu-se timp îndelungat partea care nu venea, ceea ce p?gubea grav partea cealalt?, mai ales cînd a?tepta cu martorii pe cheltuiala sa. Prav. cond., spre a mic?ora tergivers?rile, îl oblig? pe reciamant s? termine procesul început (VII, 2); iar L. Car. (VI, 1, 13 — 18), pentru acela?i motiv, prevede c? pîrîtul care nu se prezint? în instan??, într-o pricin? civil?, f?ri a se g?si 11 vreunul dintre cazurile men?ionate în pravil? (boal?, în-morrrintare, lucr··· p?mîntulu; etc.), va fi judecat neap?rat la al treilea termen. La în-.ceputui sec. 19, în ?. Rom., în perioada muncilor agricole intense, judec??ile erau interzise; astfel, între 14 apr. ?i lo mai, „dup? obiceiul ce s-au urmat în to?i anii pentru trebuin?a ar?turilor de porumb, de mei, de lucrul viilor” (29 mart. 1816); între 1 iul. ?i 15 aug., perioada seceri?ului (18 iun. 1820) ?i dup? 18 sept. pîn? la sfîr?itul lui oct., ,,într-aceast? vreme ind sînt culesul viilor, culesul porumburilor ?i ar?turile [...], pentru ca s?-?i poat? c?uta fie?tecare de aceste agoniseli” (18 sept. 1814). în Trans., S.M.S. dispune c? cita?ia se va repeta în caz de neprezentare a împricinatului ?i în caz de lips? a acestuia duj? prima citare i se va aplica o amend? de un florin, dup? a doua citare de 2 florini, iar dup? a treia, cauza se va solu?iona în favoarea reclamantului. în actul de judecat? emis la 15 sept. 1339, C, de un magistru vicar general al episcopului Trans. se arat? c? s-a dat hot?rîre împotriva unui pîrît, întrucît, fiind chemat de mai multe ori în chip legiuit, nu s-a înf??i?at la judecat? (v. treap?d). 2. Unitate de m?sur? reprezentînd suprafa?a de teren arat? într-o zi ?i echivalînd cu 16 pr?jini? p?trate (pr?jina de 16 palme? domne?ti). o.s.-v.?.-a.c.-n.s. zingirliu; var. zengerliu. Moneda turceasc? de aur valorînd 2 pia?tri ?i 30 parale· Pe pia?a intern? româneasc? circul? în sec. 18 si 19, cu valoarea de aproximativ 3 lei# V. leu. A.C. 523 zlot. Termenul indica o moned? de aur. Primele documente moldovene desemneaz? cu acest nume ducatul de aur veiu'lian sau genovez de la Calfa, p?truns în ?inuturile noastre prin comer?ul cet??ilor italiene. Avînd o larg? circula?ie, z. a c?p?tat sensul generic de moned? de aur, astfel c? il g?sim denumind diverse valute: z. t?t?r??ti, le?e?ti, nem?e?ti, turce?ti, ungure?ti, de Moncastro, pia?tri turce?ti ele. In ?. Hom. — prin sec. 18 — se da numele de ,,zlot vaiuii. românesc vechi” unui florin depreciat de argint. La 1718.vizirul Ibrahim a emis im nou piastru in valoaree f.le 80 de aspri care a luat numele de z. turcesc. In Ollenla ocupat? de austrieci 2,3 din banii pl?ti?i pentru d?ri de locuitori erau z. turce?ti, pi' care autorit??ile austriece i-au devalorizat la 80 de bani. Men?ion?m citeva din echivalen?ele mai des inlîlnite in documente: în 1020, pentru 1 florin se pl?tea 1,17 z.; in 1711, z. era egal cu 1 florin ?i 20 dinari sau 93 1/2 bani române?ti, in 1714, sc pl?tea leul cu 1,70 in 1718. z. valora 80 aspri|; la 1720. în Oltenia, valora 1 florin ?i 0 crei?ari: in aceast? vreme existau 2 feluri de z.: unul vechi de 88 aspri, altul nou de 90 aspri, în 1775, valora 1/2 caragros, iar în sec. 19, pentru un z. de argint se pl?teau 30 parale. Z. — sub numele de z. t?t?r?sc — e semnalat in Mold., în prima jum?tate a sec. 15, unde ajunge curind moned? dominant?, situa?ie p?strat? pîn? în sec. 17. Continu? s? circule ?i dup? aceast? perioad?, ins? cu o mai redus? frecven??, atit în Mold., cit ?i în celelalte ?inuturi române?ti. Z. a servit deopotriv? ca moned? real? — ,zlot b?tut'’ — ?i moned? de calcul (sec. 17). A.C.-N.S. zlota?. Dreg?tor domnesc îns?rcinat cu perceperea d?rilor. Denumirea î?i are originea intr-o dare cu caracter personal, zlotul de casa|(163o); încasatorii acestui cvasi-impozit s-au numit zlota?i, apoi, prin extensiune, termenul a desemnat categoria general? a perceptorilor. între atribu?iile z. men?ion?m: încasarea ci forturi lor (sferturile trimestriale), controlul adeverin?elor de plat? a d?rilor („cerc?tura” pentru ,,pece?i”), efectuarea recens?mîntului fiscal ?i eliberarea adeverin?elor de impozit (facerea „istovului” ?i împ?r?irea pece?ilor pentru sferturi), confiscarea adeverin?elor îndoielnice (poprirea pece?ilor), încasarea r?surii, încasarea v?c?ritului, desetinei, camenei ctc. Abuzurile z. au reprezentat o plag? pentru marea mas? a birnicilor: încasau d?rile de la cine puteau nu de la cine trebuia, „pr?dau”, „ciubo?eau” (luau amenzi pentru intirziere), aplicau du?e-gubine? ?i n?p??ti?, puneau oamenii în fiare ele. Slujba lor se numea zlot?rie; la 4 mai 1729, C. Costachi era „cu slujba zlot?rii la Suceava”. A.C. zlotul de cas? (Mold., sec. 17). Dare pl?tit? de fiecare gospod?rie în moneda* numit? zlot]. La 1635, Ioan Movil? ar?ta c? ar fi fost primit ca domn în Mold., dar ,,s? nu fie în ?ar? dare de zlot, adic? de taleri’’. Tot sub numele de z.e. (sau. de vatr?) a fost cunoscut? r?scump?rarea cl?cii în ?. Rom. in sec. 18. V. zlota?. N.S. zmin leal?. V. sminteal?. zorbalic. V. r?zvr?tire. zucjruniare. V. sugrumare. zulum. V. abuz. BIBLIOGRAFIE GENERAL? 1 Acsâdy J., A magijar jobbagysâg torlenete, Budapesta, 1948. 2 Acsinte Uricariul, De a doua domnie a lui Nicolae Alexandru vod?, ed. I. St. Petre, Buc., 1944. 3 Acte judiciare din ?ara Româneasc? (1775—1781), ed. întocmit? de Gh. Cron?, Al. Constantinescu, Anicu?a Popescu, Theodora R?dulescu ?i G. Teg?ncanu, Buc., 1973. 4 Acte ?i documente relative la istoria renascerei României, adunate de Ghenadie Petrescu, D. A. Sturdza, D. C. Sturdza, C. Golescu-Vartic, J. J. Skupiewski, 11 voi., Buc., 1888-1901. 5 Acte ?i legiuiri privitoare la chestia ??r?neasc? ; seria I, 4 voi., adunate de D. C. Sturdza- Scheianu; seria II, 8 voi., adunate de Radu Rosetti, Buc., 1907—1908. 6 Ades du premier Congres interna?ional des itudes balkaniques et sud-est europeennes, 3, Sofia, 1969. 7 Ad?niloaie N., Boierii ?i r?scoala condus? de Tudor Vladimirescu, Buc., 1955. 8 Agapie Bogdan, Problema jur?torilor români. Studiu critic de drept vechi românesc, Ia?i, 1939. 9 — Institu?ia feriei. Conlribu?iune la cunoa?terea dreptului cutumiar românesc, Ia?i, 1942. 10 Agust Irving A., Urban Civilization in pre crusade Europe, 2 voi., Leida, 1968. 11 Ahrweiler Helene, La frontiere et Ies frontieres de Byzance en Orient, în XI Ve Congres International des etudes byzantines, Buc., 1971. 12 — Etudes sur Ies struclures administratives et sociales de Byzance, în Variorum Reprints, Londra, 1971, 1, 103-114; 7, 1-22. 12 a Albu N., Istoria înv???mîntului românesc din Transilvania pîn? la 1800, Blaj, 1944. 13 Alexandreseo Dimitrie, Droit ancien et modern de la Roumanie, Paris — Buc., 1898. 14 — O ochirc retrospectiv? asupra pedepselor ?i in special asupra execut?rii pedepsei cu moarte in diferite timpuri ?i in diferite ??ri, în G. J., 1902, 471 urm. 15 — Explicatiunea teoretic? ?i practic? a dreptului civil român, 14 voi., ed. 1 si 2, Buc ., 1906-1925. 16 Alexandrescu Grig. I., Sludiu asupra obiceielor juridice ale poporului român ?i teoria viitorului cod civil, Gala?i, 1896. 17 Alexandrescu-Dersca M. M., Despre regimul supu?ilor otomani in ?ara Româneasc? in veacul al XVIII-lea, in S., 16, 1961, nr. 1, 87-112. 18 — Rolul hati?erifurilor de privilegii in limitarea obliga?iilor c?tre Poart? (1 774 — 1802 ), în S., 11, 1958, nr. 6, 101-122. 19 — Sur le regime des ressorlissants ollomans en Moldavie (1711 — 1729), în S.A.O., 5—7, 1967, 143-182. 20 — Sur le mariage entre Ies Turcs ottomans et Ies Roumains (XVIe s. — XIXe s.), in „Recherches”, 6, 1981, 15—17. 20a Aii, Le prime monete e i ptimi aspri delV Impero ottomano, în ,,Rivista italiana di Numismatica,% 1921, 77 — 93. 21 Alivissatos A., Das Kanonische Recht der Orthodoxen Kirche, în „Ekklesia”, 10, 1939, 75-90. '525 " 2 Allen W.E.D., Problems of the Turkish Power in the Sixteenth Century, Londra, 1963 , 23 Amiras Alex., Cronica anonim? a t?rii Moldovei. Care se începe de la domnia lui I strati Dabija vv. .>?/ se sfîr?e?le la domnia lui Grigorc Ghica vod? cel b?trin (1662—1733). trad, din grece?te... de Alex. Amiras, la M. Kog?lniceanu, Let., 3, 97—180. 24 Analele parlamentare ale României, 1831 — 1862, 17 vol., Buc., 1890—1915. 25 Anatefurul. Condica de porunci a vistieriei lui Const. Brincoveanu, 1695—1803, ed. Dinu C. Giurescu, în S.M.I.M., 5, 1962, 353-493. 26 Andea Av., Op?iuni pentru o istorie a administra?iei, în Sub semnul lui Clio, Cluj-Napoca, 1974, 340-345. 27 Anderson M.S., The Eastern Question, 1774 — 1923, Londra, Melbourne, Toronto (1966. republ. 1968). 28 Andreescu C., ?tiri noi asupra aducerii apei în Ia?i in cursul sec. XVIII ?i începutul sec. XIX, în A. R., 3, 1939, 193-219. 29 Andronic Al., Din problemele dreptului civil român: Cita?ie ?i mandat, în S.C.I., Ia?i, 20 (voi. 3 din seria nou?), 1947, 299—311. 30 Andronic Al., Cercet?ri arheologice privind unele cur?i domne?ti ?i cet??i medievale din România, în S.A.I., 13, 1969, 67-78. 31 — Les villes de Moldavie au XI Ve siecle â la lumiere des sources Ies plus anciennes, în R.R.H., 9, 1970, 837-853. 32 — Curtea domneasc? din Ia?i — re?edin?? voievodal?, în A.I.I.A., 18, 1981, 543—549. 32 a — Fortifica?iile medievale din Moldova, în M. Ant., 1970, 403—416. 33 Andronic Al. ?i Matei M.D., Cetatea de scaun a Sucevei, Buc., 1965. 34 Angelescu Const. C., Pedeapsa cu moartea la români în veacul XIX, Buc., 1927. 35 Angelescu I. N., Originea r?ze?ilor ?i mo?nenilor. Caracterul codev?lm??iei lor9 Pite?ti, 1909. 36 — Evolu?ia economic? a ??rilor române?ti, I, Buc., 1918. 37 — Histoire economique des Roumains, Geneva (f. a.). 38 Angelescu N. I., Acte ?i documente din trecutul farmaciei în ??rile române?ti, Buc., 1904. 38 a — Tariful vamal ?i nartul lucrurilor de b?c?nie din 1776, Buc., 1907. 39 Angelov D., Bulgaria, în Ades Sofia, 3, 1969, 27—37 (v. nr. 6). 40 Anghelov D. ?i ?tef?nescu ?t., Tr?s?turi comune ?i deosebiri in dezvoltarea social- economic? în Bulgaria ?i ?ara Româneasc? în sec. XIII —XIV, în Rela?ii româno-bulgare de-a lungul veacurilor : sec. XII—XIV, Buc., 1971, 57—106. 41 Anghel Gheorghe, Considera?ii generale privind tipologia cet??ilor medievale din Ro· mânia din secolul al XllI-lea ptn? la începutul secolului al X VUI-lea, în „Apulum ”, 1981, 151-163. 41 a — Cet??i medievale din Transilvania, Buc., 1972. 42 Anonymus, secretarul regelui Bela, Gesta Hungarorum, la Popa-Lisseanu, Izv., I, 23-134 (v. nr. 1 221). 43 Antoine de Saint-Joseph M., Essai historique sur le commerce et la navigation de la Mer Noire, Paris, 1820. 44 Antonovici I., Istoria comunei Bogdana din plasa Simila, jud. Tutova, Bîrlad, 1905. 45 — Documente bîrl?dene, 5 vol., Bîrlad, 1911 — 1926. 46 Anul 1&4 8 in Principatele române, Buc., 1903. 47 Apostolescu G., Duelul, în „Remania literar?’ 1855, nr. 33. 48 Approbate constituiiones Regni Transilvaniae et partium Hungariae eidem annexarum· Ex articulis ab ano millesimo quingentesimo quadragesimo, ad. presentem huncusque millesimum sexcentesimum quinquegesimum tertium conclusis, Claudiopoli, 1696. 48 a Aricescu C. I., Condica de venituri si cheltuieli a vistieriei de la leatul 7202—7212 (1694-1704 ), Buc., 1873. 49 Arion Dinu C., încercare asupra domeniului eminent in Principatele Munteniei ?i Moldovei, in secolele XV ?i XVI, în închinare lui N. Iorgat cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani, Cluj, 1931, 20—23. 52« 50 — Cnezii (chine jii) români. Contribu?ii la studiai lor, Buc., 1938. 51 — Ylalni. clas? social? in voivodatele române?ti, Buc., 1930. 52 — Din hrisoavele lui Mireea cel B?trîn, Buc., 1930. 53 — Dou? studii de istoria dreptului românesc: 1. Despre prerogativele marilor boieri moldoveni înainte de ?tefan cel Mare (1—24); 2. Cc în?eles au avut acl> le domne?ti de dona?ie (25 — 62), Buc., 1912. 54 — Caractere juridice ?i sociale ale propriet??ii rurale in voievodatele române?ti, in voi. în amintirea lui C. Giurescu, Buc., 1944, 107 — 137. 55 Armenopol — Manualul legilor sau asa-numilele Cele ?ase c?r?i, adunale de pretutindeni ?i prescurtat de vrednicul dc cinstire p?str?torul de legi si judec?tor la Salonic Constantin Harmenopulos, trad. de I. Peretz, Buc., 1921. 56 Arz Albert, Burzenl?nder Breunzeichen, in ,»Mitteilungen des Burzenlander S?cliisis- chen Museums”, Bra?ov, 1940, caict. 1—4. 57 Atanasov P., Vad ivite litteraire de Radul le Grammairien, in „Etudes balkaniques”, Sofia, 6, 1970, nr. 3, 70-94. 58 Auner C., Moldova la soborul din Floren?a, ed. 2, Buc., 1915. 59 Avrigeanu Domnica, Contribu?ii la cunoa?terea institu?iei centumvirilor din ora?ul Sibiu (14 95—1876), în R.A., 1970, nr. 1, 23-32.' €0 Babinger Fr., Cel din?ii bir al Moldovei c?tre sultan, in Omagiu fra?ilor Alexandru ?i Ion Lapedalu, Buc., 1936. 61 — 0 rela?iune neobservat? despre Moldova, Buc., 1937. 62 Bakalov George, Quelques particularites de la titulature des souverains balkaniques au Moyen Âge, în „Etudes balkaniques”, 1977, nr. 2, 67 — 86. 63 Bally Ange, La Bessarabie commc pays moldave, 111 R.Ii.S.E.E., 17, 1940, 51 — 86. 64 Balot? Anton, Vitejii lui ?tefan cel Mare, în S.A.I., 9, 1967, 43 — 64. 64 a Barbu Gabriel, Arta vindec?rii in Bucure?tii de odinioar?, Buc., 1967. 65 Bardach Julien, UEtat polonais du Haut Moyen Âge, în Acta Poloniae IIistorica, 5, 1962, 7-47. 66 — Studia z uslroju i prawa Wielkiego Ksiestwa Litewskiego, XIV —XVII Tl\, Var?ovia, 1970. 67 Barnu?iu Simion, Dreptul public al României, .Ia?i, 1867. 68 Bartal Ant., Glossarium mediae et informae latinitatis Regni Hungariae, Budapesta, 1901. 69 Basilicorum libri LX, ed. K.W.E. Heimbach, Leipzig, 1833 — 1870. 70 Bauer, Memoires historiques et geographiques sur la Valachie, Frankfurt ?i Leipzig, 1778. 71 B?cil? Ioan C., împ?r?irea administrativ? a Moldovei in anul 1833. Dou? documente cartografice, în voi. în amintirea lui C. Giurescu, Buc., 1944, 139 — 155. 72 B?ileanu Gh., Fondarea Epitropiei Sf. Spiridon ?i crearea persoanelor juridice in vechiul drept privat, în C.I., 5—7, 1929 — 1931, 3—26. 73 B?lan Teodor, Vomicia in Moldova, Cern?u?i, 1931 (din ,,Codrul Cosminului”, 7, 1931-1932, 63-204). 74 — Documente bucovinene, 6 vol., Cern?u?i, 1933 — 1942. 75 — Din istoricul Cîmpulungului Moldovenesc, Buc., 1960. 76 B?lcescu Nicolae, Puterea armat? ?i arta militar? de la întemeierea Principatului Valahiei pîn? acum, Buc., 1872. 77 — Puterea armat? ?i arta militar? la moldoveni, în timpul m?ririi lor, in Opere, I, 1953. 78 B?n??eanu Vlad, Armenii In istoria ?i via?a româneasc?, Buc., 1938. 79 Beck H. G., Senat und Volk von Konstantinopel, în Sitzungsberichte der Bayer. Akademie des Wissenschaften Philosophische-historiche Klasse, 1966, caiet. 6. 79 a Bedeus-Scharberg Joseph, Das Wappen und Siegel der Fürsten von Siebenbürgen und der einzelnen ständischen Nationen dieses Landes, Sibiu, 1838. 527 80 Beldiceanu-Steinherr Irene, Recherclies sur les actes des regnes des sultans Osman, Orkhan et Mur ad i, München, 1967. 81 Beldiman Al., Eterie sau jalnicele prilejite în Moldova din r?zvr?tirile grecilor', prin ?eful lor Alexandru Ipsilanii, ed. Alecu Balica, Ia?i, 1861; ?i la M. Kog?lniceanu, Let., 337—433 sub titul Tragodiea sau mai bine a zice jalnica Moldovei inlimplarey dup? r?zvr?tirea grecilor, 1821. 81 a Belu Sabin, Dou? registre ale breslei post?varilor din Bra?ov în sec. XVI, JnA-M.N., 4, 1967, 127-151. 82 Benkö Jözsef, Diaetae sive Rectius Comitia Transilvaniae eorum decreta que vulgo adpellantur articuli dietales, Sibiu-Cluj, 1791. 82 a Benveniste Emile, Don et 6change, în Annee sociologique, III6 serie, 2, 1951, 7—20 = Problemes de linguistique genirale, Paris, 1966, 315—326. 83 — Le vocabulaire des institutions indo-europiennes, 2 vol., Paris, 1969. 84 Beranger Jean, La monarchie autrichienne de 1650 ? 1700, Paris, 1971. 85 Berechet St. Gr., Caterisirea (degradarea) preotului si fr??ia de cruce, Chi?in?u, 1924. 86 — Particularit??ile conjur?torilor la români dup? documente slave, Chi?in?u, 1925. 87 — Judecata la români pîn? în secolul al XVIII-lea (Cercetare pe baza documentelor slavo-române ), Chi?in?u, 1926. 88 — Procedura de judecat? la slavi ?i la români, Chi?in?u, 1926. 89 — Istoria vechiului drept românesc, vol. I, Izvoarele, Ia?i, 1933. 90 — Leg?tura dintre dreptul bizantin ?i românesc, vol. I, partea 1, Izvoadele, Vaslui, 1937. 91 — Dreptul vechilor no?tri ieraihi la judecarea mirenilor, în B.O.R., 56, 1938, 741 — 761 (?i extras). 92 — I riflessi del diritto'canonico-bizantino dopo la caduta di Constantinopoli sull dititto canonico rumeno, Roma, 1939. 93 Berindei Dan, Ispravnicul sau ispravnicii scaunului Bucure?tilor, în S.C.?., 30, 1962* fasc. 1, 129-138. 94 Berza M., Varia?iile exploat?rii ??rii Române?ti de c?tre Poarta otoman? în secolele XVI-XV1II, în S., 11, 1958, 59-71. 95 — Haraciul Moldovei ?i ??rii Române?ti în sec. XV—XIX, în S.M.I.M., 2, 1957, 7-47. 96 — Le feodalisme roumain, Sinaia, 1964 (Cursurile de var? ale Universit??ii din Bucu- re?ti, litografiat). 97 Berza M., Stoicescu N., Marcu L., Organizarea statului feudal, în S., 15, 1962, 1479-1490. 97 a Bezviconi Gh., Boierimea Moldovei dintre Prut ?i Nistru. Documente, 2 vol., Buc., 1940, 1943. 98 Bianu Ion, Documente române?ti, Buc., 1907. 99 Binder Paul, Contribu?ii la studiul dezvolt?rii feudalismului în Maramure? ?i nordul Transilvaniei, în S.A.I., 10, 1967, 27—61. 100 Binner R., Zur Datierung des Samoderzet in der russischen Herrschertitulatur, ln „Seculum”, 20, 1969, 57—68. 100 a Biro Vencel, Az erdäliji fejedelmi hatalom fejlödtse 1540—1690 [Evolu?ia puterii princiare în Transilvania, 1540—1690], Cluj, 1917. 100 b — Erdely követei a Portân [Solii Transilvaniei la Poart?], Cluj, 1921. 101 Birda? E., Stavropighia tn dreptul bisericesc, în G.B., 1955, nr. 3—4, 186—198. 102 Bloch Marc, La societi fiodale. La formation des liens de dependance, Paris, 1949, 1968. 103 Bobescu I. B., Mecanismul de guvernare al ??rii Române?ti înainte de Regulamentul organic, în R.I.A.F., 10, 1909, 314—323. 104 Bobulescu C., L?utarii no?tri. Din trecutul lor..Buc., 1922. 528 105 — Fe?e biserice?ti in r?zboaie, r?zvr?tiri ?i revolu?ii, Chi?in?u, 1930 (extras din „Re- vista Societ??ii de istorie ?i arheologie bisericeasc?”, Chi?in?u, 20, 1930, 1 — 115). 106 — Afurisania patriarhului de Constantinopol asupra casei Roznovana din Ia?i, Cluj, 1931 (extras din voi. închinare lui N. lorga, Cluj, 1931). 107 Boc?ne?u Al., Terminologia agrar? in limba român?. Studiu filologic, istoric, cultu- ral, în „Codrul Cosminului”, 2, 1925. 108 Boc?an Nicolae, Cnezii b?n??eni in secolul al XVIII-lea. O component? a structuri- lor elitare române?ti, în Civiliza?ie medieval? ?i modern? româneasc?. Studii istorice, Cluj-Napoca, 1985, 141 — 148. 109 Boga L. T., A doua ocupa?ie ruseasc? a ??rilor române, dup? arhiva Ministerului de Justi?ie din Moldova, , 1930. 110 — Documente din arhivele Basarabiei (1607—1806), Chi?in?u, 1931. 111 — Paza marginii. C?pit?niile de margine despre Nistru, Ciuhur spre raiaua Tiglii- nei ?i Bugeac, Chi?in?u, 1932. 112 Bogdan Ion, Cinci docuinente istorice slavo-române, din arhiva Cur?ii imperiale de la Viena, Buc., 1889 (din A.A.R.M.S.I.). 113 — Cronice inedite ating?loare de istoria românilor, Buc., 1895. 114 — Originea voievodatului la români, Buc., 1902 (din A.A.R.M.S.I, s. III, t. 24, 1902, 191-207). 115 — Despre cnejii români, în A.A.R.M.S.I., t. 26, 1903, 13—44; reprodus în voi. Scrieri alese, Buc., 1968, 180—206. 116 — Documente privitoare la rela?iile ??rii Române?ti cu Bra?ovul ?i cu ?ara Ungu- reasc? in sec. XV ?i XVI, 1, Buc., 1905. 117 — Istoriografia român? ?i problemele ei actuale, Buc., 1905. 118 - Ohab?-ohabnic, în C.L., 40, 1906, 295-299. 119 — Citeva observa?iuni asupra îndatoririlor militare ale cnezilor ?i boierilor moldoveni în sec. XIV—XV, în A.A.R.M.S.I., s. II, t. 29, 1907, 613-628. 120 — Documentul iizenilor din 1484 ?i organizarea armatei moldovene?ti în sec. XV, Buc., 1908 (din A.A.R.M.S.I.). 121 — Documentele lui ?tefan cel Mare, 2 voi., Buc., 1913. 122 Bogdan Damian P., Acte moldovene?ti dinainte de ?tefan cel Mare, Buc., 1938. 123 — Caracterul limbii textelor slavo-române, Buc., 1946. 124 — Diplomatica slavo-român?, în Documente privind istoria României, Introducere, 2, Buc., 1956. 125 Bogdan N., Ora?ul Ia?i. Monografie istoric? ?i social? ilustrat?, ed. 2, Ia?i, 1913. 126 Bogrea V., Din vechea noastr? terminologie juridic?: Ferîie, In A.I.I.N., 2, 1923, 520-521. 127 — „Poarta” lui Vasile Lupu, în A.I.I.N., 2, 1923, 355—356. 128 Boldur A, X\, Istoria Basarabiei. Cont’ibwii ia studiul istoriei românilor, 1, Chi?in?u, 1937. 129 — Originea si sensul cuvlnlului „vecin”, in voi. în amintirea lui C. Giurescu, Buc., 1944, 167-174. 130 Bolgiu D., Cetele de mo?neni, Buc., 1902. 131 Bologa V., Le dibui des sciences naturelles et medicales chez Ies Roumains, Buc., 1940. 132 Bologa V. ?i Izsac S., Aspecte din trecutul medical al patriei noastre de la comuna primitiv? pln? laclasicii medicinii române?ti, în Contribu?iuni la istoria medicini în R.P.R., Buc., 1955, 15-121. 133 Bologa V., Despre vr?ji, doftoroaie ?i leacuri b?be?ti, Buc., 1961. 134 Bdnis G., The Hungarian Feudal Diet (13-th — 18-th Cenlurg), în Recueil Soc. Jean Bodin. Gouvernis et gouvernants, Bruxelles, 26, 1965, 287—308, 135 — Recherches hongroises sur Ies Assemblies dfitats, In „Acta historica Academiae Scientiarum Hungaricae”, Budapesta, 17, 1971. *6-o» 12 529 136 — Recherches hongroiscs sur les institutions des ordres, in ,,Acta hisloriea Academiae Scientiarum I Iungaricn.'", Budapesta, 17, 1971. 137 Borcea Liviu, Contribu?ii la isloria c?pit?niei de Oradea in secolele XVI—XVII, în A.I.I.C., 1981, 343-351. 138 — Ob?tea s?teasc? din Rihor. voievozii si cnezii ei in secolele XIII— XVII, in „Grisia", 1982, 123-159. 139 Boroianu D. G., Cestiuni dc. drept bisericesc, Buc., 1905 (cuprinde: I. Dreptul ctitoricesc, 1 — 47; II. Biserica ai organizarea ei. 48 — 72; III. Iii ser ic a si statul. 73-96). 140 — Dreptul bisericesc, cd. 2, Buc., 1911. 141 Boranowski B., Chmielowski S. ?.a., Hisloire de l’cconomic rurale en Polog ne jusqu’en 1964, Wroclaw — Warszawa — Krakow, 1964. 142 Boscowich, Journal d'un voyage dc Constantinople en Pologne en i;62, Lausanne, 1772. 142 a Botezan L., Situa?ia rentei in bani din comitatele transilvane in perioada 1783 — 1820, în S.U.B.-R, 1970, lase. 2, 31-49. 142 b — Slujba iob?geasc? in Transilvania in perioada 1786—1820. in A.M.N., 10, 1973, 270-285. 143 Botezan L. ?i Schilling li., Conscrip?iile urbariale hunedorene din 1785. în ,,Sar- getia”, 1970. 144 Boutruche Robert, Seigneurie el feodalile, 2 vol., Paris, 1959—1965; 1968— 1970. 145 Br?escu I., M?sur?toarea p? mint ului la românii din vechime, Buc., 1913. 146 Br?iloiu G., Collec?iune de legi, ordonan?e ?i decrete domne?ti, Buc., 1867. 147 Br?tescu Gh., Procesele vr?jitoarelor, Buc., 1970. 148 Brâtianu George, Etudes byzanlines d’histoire economique et sociale, Paris, 1938, 149 — La distribution de. I’or et les raisons economiques de la division de VEmpire romain. în Etudes byzanlines d’histoire economique et sociale, Paris, 1938, 37 — 91. 150 — Servage de la glebe et le regime fiscal. Essai d’histoire comparee romaine, slave et byzantine, Paris, 1938. 151 — Sfatul domnesc si adunarea st?rilor in ??rile române?ti si in cadrul istoriei generale, Buc., 1946, 1971. 152 — Les assemblies d’etats dans les Principautes roumaines, in IXe Congres interna- tional des sciences historiques, Paris (1950). Etudes presentees â la C.I.H.A.E., Louvain, 1950, 187 — 252. 153 — Assemblies d’etats en Europe orientale au Moyen Âge et Vinfluence du regime ptlitique byzantin, în Actes du Congres international d’Etudes byzantines, Paris, 1, 1950, 35-56. 154 — La Mer Noire des origines ? la conquite ottomane, Paris, 1969. 155 Br6hier L., La civilisation byzantine, Paris, 1949; ed. 2, 1970. 156 — Les institutions de TEmpire byzantin, Paris 1949; ed. 2, 1970. 157 Brezoianu I., Vechile institu?iuni ale României (1327 — 1866), cu un apendice, Buc., 1882. 158 Brockhaus, Der Grosser, Leipzig, 1935. 159 Bro?teanu C., Salinele noastre, Buc., 1901. 160 Buchner R., Die Rechtsquellen, Weimar, 1953. 161 Bulat T. G., Foi de zestre oltene?ti, în A.O., 3, 1924, 47 — 50. 162 — Contribu?ii la via?a judec?toreasc? ?i administrativ? a Moldovei, 1806 — 1812, în A.B., 2, 1930, 34-51. 163 — Farmaci?ti ?i medici, la începutul veacului al XIX-lea In ??rile române, în A.B. 4, 1932, 1-18. 164 — Boieriile-slujbe in ??rile române?ti la sfir?itul secolului al XVIII-lea ?i începutul celui de al XIX-lea, in A.B., 4, 1932, 32-46. 615 — ?iganii domne?ti din Moldova la 1810, în A.B., 5, 1933, nr. 2, 1—6. 530 166 — Asisten?a social? ?i pensionarii ??rii Române?ti la începutul secolului al XIX~leap în A.B., 5, 1933, 127-200. 167 — Dreg?toria arm?siei si ?iganii la sfir?itul veacului al XVIII-lea, în A.B., 8, 1936, 3-13. 168 Bunea A., Ierarhia românilor din Ardeal si Ungaria, Blaj, 1904. 169 Bunta Magdalena, Contribu?ii la istoria destr?m?rii breslelor dinCluj, înA.M.N.,1, 1964, 237-254. 169 a — Mittelalterliche Zunftpetschafte, în ,,Folia Archaeologica”, 21, 1970, 119 — 135. 169b Bunyitay Vince, A v?radi püspökseg törtenete [Istoria episcopiei de la Oradea], 3 vol., Oradea, 1883. 170 Burada T. T., Despre crest?turile pluta?ilor pe cherestele ?i alle semne doveditoare de proprietate la români, Ia?i, 1880. 171 — Datinile poporului român la inmormint?ri, la?i, 1882. 172 — Condica ?ire?ilor, o veche institu?ie judiciar?, în „Arhiva", 1895, 34—46. 173 — Despre unele formalit??i ce sc obicinuiau la str?mutarea propriet??ilor in vechea legisla?ie a Moldovei în „Arhiva”, 20, 1909, nr. 12, 505—510. 174 Burlacu Gh.. Ocolul domnesc al Bac?ului (sec. XV—XVIII), în „Carpica”, 1982» 159-195. 175 Buzescu Al., Domnia in ??rile române pin? la 1866, Buc., 1934. 176 Buzil? ?tefan, Monografia comunei Sîniosif sau Poiana Siniosif, 1910. 177 Gaciora A., Glück E., Cnezate ?i voievodate ar?dene, în Studii privind istoria Aradului, Buc., 1980, 82-174. 178 Caenegem R.C. van, History of European Civil Procedure, în International Encyclo- paedia of Comparative Law, XVI, 2, Tiirbingen—Paris — New York, 1973. 179 Calmette J., La societe feodale, Paris, 1947. 180 Calmuschi C., Principalele d?ri ale Moldovei ?i ??rii Române?ti mai ales în secolul al XVII I-lea, Vaslui, 1891. 181 Cam H. M., Marongiu A., Stöckl G., Recent works and present views on the origins and development of representative assemblies, în Relazioni del X Congresso inter-nazionale di scienze storiche, Floren?a, 1, 1955 ; bogat? literatur? în Etudes pri-senlâes ? la C.I.ILI.R.P. (fost C.I.H.A.E.) ?i în A.P.A.E., 1-49. 182 Camariano Nestor, Alexandre Mavrocordato, le grand dragoman. Son activiti diplomati- que, 1673-1709, Salonic, 1970. 183 Camariano-Cioran Adriana, Academiile domne?ti din Bucure?ti ?i Ia?i, Buc., .1971. 184 — M?suri fiscale ?i administrative tn Moldova (1753—1754 ), în S.M.I.M., 5, 1962, 505-528. H85 — Reprezentan?a diplomatic? a Moldovei la Constantino pol, 30. VIII. 1741 — XII. 1742. Rapoartele inedite ale agen?ilor lui Constantin Mavrocordat, Buc., 1985. 186 The Cambridge Economic History of Europe (mai ales cap. redactate de O. Verlinden ?i A. B. Hibbert), 5 vol., 1963-1969. 187 Cankova-Pctkova G., Za agrarite otno?enija v srednovekovna B?lgarija (XI—XIII v.), Sofia, 1964. 188 Cânta loan, Letopise?ul ??rii Moldovei de la a doua pin? la a patra domnie a lui Constantin vod? Mavrocordat (1741—1768), la Kog?lniceanu, Let., 3, 181 — 193 (v. nr. 855). 189 Cantacuzino Constantin stolnicul, Istoriia ??rii Rumâne?ti, între care s? cuprinde numele ei cel din?ii ?i cine au fost l?cuitorii ei atunci..., ed. de N. Cartojan ?i Dan Simonescu, Craiova, . 190 Cantacuzino Mihai banul, Genealogia Cantacuzinilor, ed. N. Iorga, Buc., 1902. 191 Cantemir D6metre, Histoire de TEmpire Othoman oii se voyent Ies causes de son aggran- disement et de sa decadence. Avec des notes trh instructives, trad. fr. Joncquiäres, 4 vol., Paris, 1743. 531 192 Cantemir D., Istoria ieroglific?, cd. îngrijit? ?i studiu introductiv de N. Stoicescu ?i Stela Toma, Buc., 1973. 193 — Istoria Imperiului otoman; na?terea ?i descre?terea lui, trad. I. Hodosiu, Buc., 1876. 194 — Hronicul vechimei Romano-Moldo-Vlahilor, ed. Gr. G. Tocilescu, Buc., 1901. 195 — Via?a lui Constantin vod? Cantemir, text latin rev?zut ?i trad. rom. de N. Iorga, Buc., 1924. 196 — Descrierea Moldovei, trad. Gh. Gu?u, note de N. Stoicescu, Buc., 1973. 197 Capro?u I., Rolul capitalului c?m?tar esc in aservirea micii propriet??i in Moldova (pîn? la începutul regimului fanariot), în A.I.I.A., 7, 1970, 107 — 137. 198 — Cam?t? ?i c?m?tari in Moldova in epoca fanariot?, în A.I.I.A., 8, 1971, 27 — 51. 199 Carra M., Histoire de la Moldavie et de la Valachie, avec une dissertation sur Vctat acluel de ces deux Provinces, Ia?i, 1777, trad. M. Or??eanu, Buc., 1857. 200 Carte româneasc? de înv???tur? (1646), ed. crit. Acad. R.P.R., Buc., 1961. 201 Catalogul documentelor referitoare la via?a economic? a ??rilor române in sec. XVII — XIX. Documente din Arhivele Statului Sibiu, II, Buc., 1967. 202 Catalogul documentelor din Arhivele Statului de la Bra?ov, 2 vol., Buc., 1958. 203 Catalogul documentelor moldovene?ti din Arhiva Istoric? Central? a Statului, 4 vol., Buc., 1957—1970. 204 Cazacu A., Vechile organiz?ri române?ti. O ipotez? asupra originii lor, Buc., 1947. 205 Cazan Florentina, Pre?ul fix al produselor din ?ara Româneasc? la sfir?itnl sec. XVIII ?i începutul sec. XIX, în A.U.B., 1961, 10, 51 — 63. 205 a — împotrivirea me?te?ugarilor ?i negustorilor din Bucure?ti la sfir?itul sec. XVIII ?i începutul sec. XIX fa?? de îngr?dirile de breasl?, în A.U.B., 12, 1963, 15 — 26. 206 Cazangiu Al., Istoricul probei cu martori, în ,,Justi?ia nou?”, 13, 1957, nr. 6, 1 040-1 050. 207 C?l?tori str?ini despre ??rile române, ed. îngrijit? de M. Holban, M. M. Alexan- drescu-Dersca Bulgaru, P. Cernovodeanu, voi. 1 — 8, Buc., 1968 — 1982. 207 a C?liman Valeria, C?utarea urmei animalelor furate ?i ,,colaculM?rturii ale obiceiu- lui p?mintului in ?ara Bîrsei, în „Culegere”, 1, 1967, 169 — 174. 208 — Sindia în ?ara Birsei, în „Cumidava”, 3, 1969, 151 — 157. 209 C?r?bi? V., ,,Teiul”, denumire de proprietate mo?neneasc?, în S., 1970, nr. 5, 979 — 987. 209 a — Bilciurile ?i tîrgurile din Oltenia in sec. XIX, în „Historica”, 2, 1971, 143 — 153. 210 C?z?ni?teanu C., R?zboiul popular, form? superioar? de lupt? a poporului român pentru unitate politic? in evul mediu, în ,,Anale de istorie”, 1978, nr. 3, 63 — 79. 211 Cernea Emil, Efectele patrimoniale ale înfr??irii in vechiul drept românesc, în A.U.B., 1954, nr. 1. 212 — Quelques considerations sur le Jus valachicum dans la Polognc feodale, în R.R.H., 1971, nr. 5. 213 — Le role de la communaute villageoise dans la formation des Etals roumains feodaux, în A.U.B., ?t. juridice, 1972, nr. 1. 214 — Le role de la communaute villageoise dans la formation du droit coutumier en Rou- manie, în A.U.B., ?t. juridicc, 1972, nr. 2. 215 — Traditions autochtones et influences etrangeres dans Tancien droit roumain, în „Recherches”, 1977, nr. 1, 7—18. 216 — lus valachicum, în „Recherches”, 1978, nr. 2, 21 — 28. 217 — Traditions et droit concernant la propriete fonciere roumaine, în ,,Recherches”, 1979, nr. 3. 218 — Islor ia statului ?i dreptului român, 1, 1976. 219 Cernovo deanu Paul I., Considera?ii privitoare la organizarea administrativ? a ora?ului Bucu re?ti in secolele XVI — XVII, în M.I.M., 7, 1964, 159 — 176. 532 220 — Societatea feudal? româneasc? v?zut? de c?l?tori str?ini (sec. XV— XVI 11), Buc., 1973. 221 Cernovodeanu P.I., ?i Y?t?manu Nic., Considera?ii asupra ..calicilor* bucure?teni în veacurile al XVII-lea ?i al XVIII-lea. Citeva identific?ri topografice legate de a?ez?rile lor, in M. I.M., 8, 1905, 25 — 42. 222 Chavanis P., The Aristocracy of Byzantium in the Thirteenth Cenlury, în Studies in Honor of A.C. Johnson, Prince Ion, 1951, 336 urm. 223 — On the social structure and economic organisation of the Byzantine Empire in I he thirteenth century and later, in Bsl., 12, 1951, 94 urm. 224 Cherte? A., Pal-Antal Al., Conscrip?ia general? a contribuabililor din Transilvania în anii 1721 —1722, în „Revista de statistic?”, 1969, nr. 5, 33 — 45. 224 a Chirc? Haralambie, Veniturile vistieriei lui Constantin Brincovcamt dup? condica Vistieriei, în S.M.I.M., I, 1956, 213-232. 225 Chiric? Gheorghe, Cercet?ri istorice asupra legisla?iei bisericii române in sec. XVII ?i XVIII, Buc., 1895. 226 Chirot Daniel, Social Change in a Peripheral Society, New York — Londra, 1976. 227 Chishull Edmund, Travels in Turkey and back to England, trad. Caterina Pite?teanu (C?l?torie prin ?ara Româneasc?), Buc., 1923. 228 Chi?escu Lucian, Fortifica?iile de p?mint ?i lemn pe teritoriul ??rilor române în evul mediu, în S.M.M.I.M., 2-3, 1969-1970, 46-61. 229 Chi?imia Ion C., Histoire et semantique des deux termes slaves: povoz et podvoz chez Ies Slaves et chez le Roumairis, în ,,Slavia”, 1949 — 1950, 349 — 361. 230 Chi?u, V., Norme disciplinare in c?r?ile de inv?t?tur? pentru preo?i din veacurile XVII-XIX, în M.O., 1966. nr. 7-8, 620-631. 231 Chronicon pictum Vindobonensc, la G. Popa-Lisseanu, Izv., 111 — 251 (v. nr. 1221). 232 Cicanci Olga, Les status et Ies reglements de fonctionnement des compagnies grecques de Transylvanie (1636—1740). La compagnie de Sibiu, in R.E.S.E.E., 14, 1976, nr. 3, 477-496. 232 a — Informa?ii despre organizarea administrativ? ?i fiscalitale in ?ara Româneasc? In opera lui Atanasie Comnen Ipsilanti, în S., 19, 1966, nr. 2, 343 — 361. 233 Cihac A. de. Dictionnaire d'etymologie daco-romane. Elements slaves, magyars, tures, greco-moderne et albanais, Frankfurt/M., 1879. 234 Cihodaru C., Forme de proprietate feudal? în Moldova, în S.C.S., 6. 1955, nr. 3—4, 1-30. 235 — Ste?ia, un impozit nou inlrodus in Moldova de Movile?ti la începutul sec. XVII, în S.C.?., 7, 1956, nr. 2, 163-174. 236 — Recenzie la Via?a feudal?..., în S.C.?., 8, 1957, fasc. 1, 251 — 264. 237 — Citeva constat?ri în leg?tur? cu proprietatea feudal? ?i situa?ia ??r?nimii din Moldova în a doua jum?tate a secolului al XV-lea, în S.C.?., 12, 1981, t'asc. 1, 31 — 66. 238 — Popula?ia Moldovei din. perioada premerg?toare invaziei t?tarilor, în S.C.S., 14, 1963, fasc. 2, 215-248. 239 — Sfatul domnesc ?i sfatul de ob?te in Moldova (sec. XV— XVI), in A.I.I.A., 1, 1964, 55-86. 240 — Judecia ?i cnezatul în Moldova. Contribu?ii la cunoa?terea lor, in A.S.U.I., 3, 1965, 4-40. 241 — Refacerea ocoalelor cet??ilor ?i cur?ilor domne?ti în a doua jum?tate a secolului al XV-lea, în Omagiu lui P. Consiantinescu-Ia?i, Buc., 1965, 267—273. 242 — Originea unor termeni referitori la vîrfurile societ??ii feudale din ?ara noastr?, în M. Ant., 1970, 359-401. 243 — începuturile cancelariei domne?ti în Moldova, în voi. Civiliza?ie medieval? ?i mo- dern? româneasc?. Studii istorice, Cluj-Napoca, 1985, 184 — 194. 244 Cimetier F., Les sources da droit ecclesiastigue, Paris, 1930. 533 245 Ciobotea Dinic?, O m?rturie documentar? de la inccputuf secovului al XVIIl-lea prmind tradi?iile institu?iilor feudale in Oltenia, in Mehedin?i. Cultur? ?i civiliza?ie, IV, 1982, 117-120. 246 Ciocan Nislor. Proccsul de înstr?inare a mo?iei tirgnritoi cin Moldova. CHe^ consi- dera?ii (sec. X V—X VI), in voi. Profesorul Constantin Cihodaru la a 75-a aniversare, Ia?i, 1982, 59-73. 247 Cior?nescu Al., Documente privitoare la istoria românilor culese ain din Simancas, Buc., 1940. 248 Ciubotarii Iuliu, A?ez?minte agrare moldovene?ti (1766—1832), in A.; {. A., 1968, 87-120. 248 a — Preciz?ri in leg?tur? cu documentul din 10 martie 1828 privitor la rela?iile aure ??rani ?i proprietari in Moldova, in S.C.?., 9, 1958, nr. 1—2, 132 — 142. 249 Ciuhandu Gh., C?r?i de afurisanie sau de blestem din Ardeal, in H.T., 1927i extras, Buc., 1930. 250 Ciulei Gheorghe, Procese civile judecate dup? ,,Jus Valacliicum’' in Banat, în „Bana- tica”, 6, 1981, 225-236. 251 Ciurea D., Originea lui ico, in A.A.R.M.S.I., s.III, t. 26, 1943, nr. 4. 252 — Ora?ele ?i tirgurile din Moldova in cadrul perioadei de descompunere a feudalismului, în S.C.?., ist., 7, 1956, nr. 1, 97-105. 253 — Noi date pentru istoricul ora?elor din Moldova in sec. XVIII ?i XIX, în S.C.?., ist., 8, 1957, fasc. 1. 254 — în leg?tur? cu problema monopolului f eudal in Moldova (Ctteva date noi ?i preciz?ri), în A.I.I.A., 1, 1964, 139-144. 255 — Organizarea administrativ? a statului feudal Moldova (sec. XIV— XVIII), In A.I.I.A., 2, 1965, 143-235. 256 — Preciz?ri in problema evolu?iei marii propriet?li feudale In Moldova in secolele XVI1-XVIII, în S., 22, 1969, nr. 1, 3-19. 257 — Quelques considerations sur la noblesse feodale chez Ies Roumains, în N.E.H., 4, 1970, 83-90. 258 — Noi contribu?ii privind ora?ele ?i tirgurile din Moldova, sec. XIV — XIX, în A.I.I.A., 7, 1970, 21-58. 259 — Evolu?ia a?ez?rilor ?i a popula?iei rurale din Moldova în secolele XVII —XVIII, în AI.IA·, 14, 1977, 126 ?i urm. 260 — Evolu?ia si rolul politic al clasei dominante din Moldova în secolele XV—XVIII, în A.I.I.A., 17, 1980, 159-228. 260 a Civiliza?ie medieval? ?i modern? româneasc?. Studii istorice, Cluj-Napoca, 1985. 261 Cîinpina Barbu, Dezvoltarea economiei feudale ?i începuturile luptei pentru centrali- zarea statului ui a doua jum?tate a secolului al XV-lea în Moldova ?i în ?ara Româneasc?, în Lucr?rile sesiunii ?tiin?ifice, 2 — 12 iun. 1950, 1 602—1 638. 262 — Cercet?ri cu privire la baza social? a puterii lui ?tefan cel Mare, în voi. Studii cu privire la ?tefan cel Mare, Buc., 1956. 263 Cîncea Paraschiva, Rachats de bourgs, localitis et propriitis urbaines pendant la periode ISO5-1900, în N.E.H., 3, 1965, 316-330. 264 — Date privind ??r?nimea embaticar? intre anii 1862—1921 tn fonduri ale A.S.B în R. A., 47, 1970, 1, 131 — 145. 265 Clarke E. D., Voyages en Russie, en Tartarie et en Turquie, Paris, 1812. 266 Cl?inescu T. S.. Citeva cuvinte despre originea mo?nenilor ?i r?ze?ilor (tez?), Buc., 1908. 267 Codex Bandinus = V. A. Urechia, Codex Bandinus. Memoriu asupra scrierii lui Bandinus de la 164 6, urmat de textu, inso?itu de acte ?i documente, Buc., 1895 (extras din A.A.R.M.S.I., s. II, t. 16). 268 Codul Calimach, ed. critic? Acad. R.P.R., Buc., 1958. 2^9 Codu judeciaru pentru tribunalele din Moldova inortnduilu ?i adnolalu de avocatul Scarlat Pastiea, editatu de T. Codrescu, Ia?i, 1862. 534 270 Codul penai Ipsilanli (ins. 1 336 B.A. 11.), text descoperit si stabilit de Valentin Al. Georgescu. 271 Coinj* H., Handbuch der Quellen und Lilerulur der neueren euroropäisehen Privat- rechts ge schichte, Bd. 1: Mittelalter (1100—1500) ; Bd. II, 1: XcucZcit (1500—1*00). Das Zeitalter der gemeinen Rechtswissenschaft, München, 1973 — 1977. 272 Cojocarii I., Documente privitoare la economia ??rii Române?ti. 1800— 1S50, 2 Vol., Buc., 1953. 272 a — începuturile invâ??minlului lei.nie ?i profesional in Moldova si Tara Romaneasc?, Buc., 1967. 273 Golan Ion, Contribu?iuni la cunoa?terea lehiurilor române?ti bra?ovene, Bra?ov, 1944. 274 Coles Paul, The Ottoman Impact ou Europe, Londra, 1969. 275 Colescu Leonida, Geschichte des rumänischen Steuerwesens in der Epoche der Fana- rioten, 1711 —1821, München, 1897. · 276 Colloque de Toulouse sur Vabolition du systeme feodal, in „Ann. hist. Rev. fr.“, 41, 1969, 147-377. 277 Columbeanu Sergiu, Sistemul ele impunere pe lude in ?ara Româneasc? (1600 —1830), 111 S., 21, 1968, nr. 3, 469-479. 277 a — Evolu?ia raporturilor agrare din ?ara Româneasc? dup? r?scoala lui Tudor Vladimirescu pîn? la Regulamentul organic, 1822—1831, in S.M.I. Mod., 2, 1960, 3 — 72. 277 b — Economia domeniului feudal din Moldova ?i ?ara Româneasc? la începutul sec. XIX (1800-1830), in S., 18, 1965, nr. 2, 323-351. 278 — Dale privitoare la economia agrar? din ?ara Româneasc? in prima jum?tate a seco- lului al XVIII-lea, in S., 15, 1962, nr. 1,’ 111-134. 279 — Monopolurile feudale din ?ara Româneasc? in secolul al XVIII-lea în raport cu institu?iile similare din Europa, in S., 23, 1970, nr. 4, 727 — 737. 280 — Cnezate ?i voievodate române?ti, Buc., 1973. 281 Columbeanu S. ?i Velescu Oliver, Registrul de la Oradea, Buc., 1961. 282 Com?a Maria, Sur le caractere de VOrganisation sociale, economique el politique sur le territoire de la Roumanie durant le passage ? la feodaliU, în N.E.H., 4, 1970, 31 — 45. 283 Condica criminaliceasc? a Moldovei (1821 —1826), ed. St. Gr. Berechet, Chi?in?u, 1928. 284 Condica lui Gheorgachi, 1762. Literatura româneasc? de ceremonial, ed. Dan Simo- nescu, Buc., 1939. 285 Condurachi Emil, Juzii?i judeciile moldovene?ti, în G.I., 5—7, 1929 — 1931, 304 — 316. 286 Condurachi J., Recherches sur Tancienne Organisation judiciaire des Roumains, Paris, 1913. 287 Condurachi I. D., CUeva cuvinte asupra condi?iei juridice a str?inilor In Moldova ?i ?ara Româneasc? pîn? la Regulamentul organic, Buc., 1918. 288 — Expunere rezumat? a teoriei mo?tenirilor în vechiul drept românesc, Buc., 1919. 289 — Soli?i agen?i ai domnilor Moldovei la Poart? în sec. XVII, Buc , 1920. 290 — Obiceiul p?mlntului. Formarea vechiului drept românesc nescris, Bra?ov, 1935. 291 — Diploma?i români în trecut (sec. XIV—XVII), Bra?ov, 1937. 292 Conduratu Gr., încerc?ri istorice. Rela?iunile ??rii Române?ti ?i Moldovei cu Ungaria, pîn? la 1526, Buc., 1898. 293 Conea I., Plaiul ?i muntele in istoria Olteniei, în „Oltenia”, 1943, 75 — 87. 294 Constantinescu Alexandru, Ploconul, în 6, 1973, 217 — 224. 295 — Institu?ii militare tn ??rile române (sec. XIV-XVI), în S.A.I., 21, 1973,117-124. 296 — D?rile in secolele XIV—XV In ??rile române, în S.A.I., 23, 1973, 110 — 118. 297 — Jur?mintul judiciar tn vechiul drept bisericesc, în B.O.R., 92, 1974, nr. 9 — 10, 1261-1265. r>35 298 — La composition dans Vancien droit penal roumain, în R.R.H., 15, 1976, 753 — 757. 299 — Structuri ?i codific?ri în ??rile române la începutul secolului al XlX-lea, în „Rev. ist.”, 30, 1977, 1 885-1 891. 300 — Cre?tin ?i cre?tin?tate în istoria poporului român, în B.O.R., 1978, nr. 3—4, 267— 276. 301 — Contribu?ii ale bisericii în justi?ia ??rii Române?ti sub Alexandru Jpsilanti, în B.O.R., 1979, nr. 1-2, 165-178. 302 Constantinescu Ioana, Arendarea mo?iilor în Moldova pîn? la Regulamentul organic, în S.M.I.M., 6, 1973, 259-267. 303 — Aspecte ale destr?m?rii feudalismului în ?ara Româneasc? ?i Moldova la sfir?itui secolului al XVIII-lea ?i începutul secolului al XlX-lea; ,,Oamenii de sculeal?”, în S.M.I.M., $ 1978, 9-42. 304 — Arend?sia în agricultura ??rii Române?ti ?i a Moldovei pîn? la Regulamentul organic, Buc., 1985. 305 Constantinescu N.A., Formarea „vitejilor” la români în evul mediu, Buc., 1942. 306 — Chestiunea celei mai vechi organiza?ii ost??e?ti la români — vitejii ?i arimanii, în R.I., 31, 1945, nr. 1-2, 87-97. 307 Constantinescu Radu, La bigamie dans le droit canon du Sud-Est europeen et Ies pini- tenliels (XIVe s. - XVIIe s.), în R.E.S.E.E., 19, 1981, nr. 4, 673-680. 308 Constantinescu-Mirce?ti C. ?i Drâgomirescu Ion, ,.Marginea ??rii”. Aspecte caracte- ristice în zona hotarului dintre Moldova ?i ?ara Româneasc?, în S.A.I., 9, 1967, 82-121. 309 Constantiniu Florin, Rela?iile agrare în ?ara Româneasc? în veacul al XVIlI-lea, Buc., 1972. 310 — F?rîmi?area feudal?. Opinii pentru o discu?ie, în S.M.I.M., 6, 1973, 291 — 301. 311 — Geneza feudalismului românesc: încadrare tipologic?, în „Rev. ist.”, 31, 1978, nr. 7, 1 215-1 226. 312 — Premisele form?rii armatei române moderne (secolul al XV 111-lea — începutul secolului XIX), în „File din istoria militar? a poporului român”, 7, 1980, 7—26. 313 Contribu?ii la istoria înv???mintului românesc, Buc., 1970. 314 Corfus Ilie, Renta feudal? în ?ara Româneasc? în ajunul aplic?rii Regulamentului organic (1831), în S., 17, 1964, nr. 5, 1 001 — 1 020. 315 — Agricultura ??rii Române?ti in prima jum?tate a secolului al XlX-lea, Buc., 1969. 315 a — Dreptul de st?pînire al cl?ca?ilor din ?ara Româneasc? asupra p?mîntului defri?at în perioada destr?m?rii feudalismului, în S., 23, 1970, nr. 2, 341 — 361. 316 Corivan N., Formele de aservire a ??r?nimii moldovene?ti in sec. al XVLI-lea ?i în- ceputul sec. al XVIII-lea, în S.C.?., 7, 1956, fasc. 1, 75-95. 317 — Mijloacele de cotropire a p?mînturilor ??ranilor liberi din Moldov? în secolul al XVII-lea, în S.C.?., 7, 1956, fasc. 2, 89-109. 318 — Aplicarea a?ez?mîntului fiscal al lui Constantin Mavrocordat privitor la perceperea birului (1741 —1743), în S.G.?., 6, 1955, nr. 3—4, 51—76. 319 Costaforu G., Despre mo?teniri, în M.J., 1855, 41—322. 320 Cost?chel Valeria, La formation du benifice en Moldavie, în R.H.S.E.E., 23, 1946, 118-130; ?i în R.I., 30, 1944, 61-86. 321 — Les immunitis dans Ies Principautes Roumains aux XlVeme et XVeme sUcles, Buc., 1947. 322 — Despre problema ob?tilor agrare în ?ara Româneasc? ?i Moldova în secolelele X1V-XV, în S.C.I.M., 2, 1951, nr. 1, 91-110. 323 — Dezagregarea ob?tii s?te?ti in ??rile române în evul mediu. S?racii, în S.R.I.R., 1, 1954, 753-799. 324 — Unele considera?ii privind rezerva seniorial? tn ?ara Româneasc? ?i Moldova ta see- XV, în A.U.B., ist., 10, 1961, 25-36. 536 325 — Contribu?ii la istoria social? a Moldovei in secolele XIV— XVII, în Rsl., ist., 1965, 155-165. 325 a — ,,Golovnicestvo” v rum?nskom obicinom prave, in N.E.H., 3, 1970, 71—81. 320 Gost?chescu M., Documente moldovene?ti înainte de ?tefan cel Mare, 2 voi., Iasi, 1931-1932. 327 — Docum:nte moldovene?ti de la ?tefan cel Mare, Ia?i, 1933. 328 — Despre un episcop catolic latin omoril in Moldova in timpul lui ?tefan cel Mare, Ia?i, 1937. 329 Costin Miron, Lelopise?ul ??rii Moldovei de la Aron Vod? încoace, ed. P. P. Panai- tescu, Buc., 1944 (?i in Opere, Buc., 1958). 330 — Opere, ed. P. P. Panaitescu, Buc., 1958; reeditare, 2 voi., 1965. 331 Costin N., Letopise?ul ??rii Moldovei de la zidirea lumii pîn? la 1601, ed. Ioan St. Petre. Buc., 1942. 332 — Letopise?ul ?ârii Moldovei de la ?tefan sin Vasile vod?, de unde este p?r?sit de Miron Costin logof?tul, la Kog?lniceanu, Lei., 2, 1 — 117. 333 Coto?man G., O nou? teorie privitoare la originea mitropoliei Ardealului pe baza izvoarelor str?ine, în M.A., 10, 1965, nr. 7 — 8, 547 — 564. 334 — Preo?i din Oltenia ?i ?ara Româneasc? la parohiile din Banat. Contribu?ii la unitatea cultural? a poporului roman in sec. XVIII, in M.O., 1973, nr. 5 — 6, 466-476. 335 Goverc? C.V., Judecata bisericeasc? in epoca vechc. in S.T., 1961, nr. 1 — 2, 66 — 85. 336 — Protopopii in trecutul bisericii ortodoxe roman:, in G.B., 1962, nr. 7 — 8, 756 — 778. 337 Gozianu Mardarie, Lexicon slavo-românesc ?i tilcuirca numelor din 164 9. Publicate cu studiu, note ?i indicele cuvintelor românesci de Grigorie Cre?u, Buc., 1900. 338 Cristache-Panait Ioana, Pravila de la Tlrgovi?le (1652), document al unit??ii româ- ne?ti, în R.M., 1980, nr. 1, 14 — 18. 339 Cronica Ghicule?tilor (Istoria Moldovei intre anii 169o ?i 1754 ), ed. Ncstor Camariano ?i Ariadna Gamariano-Cioran, Buc., 1965. 340 Cronicile slavo-române din sec. XV—XVI, publicate de Ion Bodgan, ed. rev?zut? ?i completat? de P. P. Panaitescu, Buc., 1959. 341 Cron? Gheorghe, Alegerea ierarhilor in biserica ortodox?, Buc., 1937. 342 — Influen?a cre?tinismului asupra dreptului, Buc., 1937. 343 — Clericii in serviciul justi?iei, în B.O.K., 50, 1938, 741 — 7:31. 344 — Prescrip?ia in dreptul bisericesc orloiox, Buc., 1938. 344 a — Dreptul bizantin in ??rile române, in S., 11, 1958, nr. 5 ?i 1960, nr. 1. 345 — Dreptul la ctitorie in ?ara Român iasc?. Constituirea ?i natura juridic? a funda?iilor din evul mediu, tn S.M.I.M., 4, 1960. 72-116. 346 — Le livre de jugement de Vempereur Justinien, Buc., 1968. 347 — Institu?ii medievale române?ti. înfr??irea de mo?ie. Jur?torii, Buc., 1969. 347 a — Feudalismul bizantin, în S., 24, 1971, nr. 1, 139 — 152. 348 — Justi?ia bisericeasc? din Moldova ?i ?ara Româneasc? în secolele XIV— XVIII, în M.M., 1975, nr. 3-4, 258-274: 1976, nr. 5-6, 338-359. 349 Gserey Zoltan, Atributiile juridice ale breslei cojocarilor din Tirgu-Secuiesc, în „Aluta”, 10-11, 1980, 127-154. 349 a Csetry Alexa, O încercare de eliberare a iobagilor din anul 1S32, în A.I.I.C., 1958 — 1959, 179-189. 350 Gsizmadia A., Les problemes de l'aflministration provinciale en Tlongrie au XVIIIe sidefe, in ,.Acta juridica Academiae Scientiarum Hungaricae”, Budapesta, t. 11, 1969, nr. 3—4, 355 — 389 (?i extras), 351 — Magyar âllam cs jogtorfenct, Budapesta, 1972. 352 — Die Entwicklung des Palronatrechtes in Ungarn, Viena, 1974. 353 Culici AI., Din vechea noastr? organizare militar?. ,,Steagul” in trecuiul nostru ost??esc, în „România militar?”, 1945, nr. 6, 65 — 82. 537 354 Cvetkova B.A., Le service des ,,celep” et le ravilaillement en belail dans VEmpire ottoman (XVC — XVI IIe siecle), în Etudes historiques, Sofia, 3, 1066, 145 — 171. 355 — Changemcnts intervenus dans la condition de la population des terres bulgares, depuis la fin du XVIe jusqu’au milieu du XVIIIc siecle, in Eludes historiques, Sofia, 5, 1968, 291-318. 356 — Quelques problemes du feodalisme ottoman de Vcpoque du XVIe — XVIIIe stecles, în Actes Sofia, 3. 1969, 209-270. 357 Cziplc Al., Documente privitoare la cpiscopia din Maramure?, in A.A.R.M.S.I., s. II, t. 38, 1916, 308-311. 358 Daicoviciu C·, Pascu St., Chcrestesiu V., Imreli St., Neam?u Al., Morariu T., Din istoria Transilvaniei, ed. 3, Buc., 1963. 359 Dal Vladimir, Tolkovyj slovar’ zivogo velikorusskogo jazyka, Petersburg, 1880—1882. 360 Dan Dimitrie, ?iganii din Bucovina, Cern?u?i, 1892. 361 — O inspec?ie eclesiastic? din anul 1C67, Buc., 1908. 361 a — Cronica episcopiei de R?d?u?i. Cu apendice de documente slavone originale ?i traduse ?i mai multe ilustra?iuni, Viena, 1912. 361 b Dan Mihail, Din istoria iob?gimii romane transilv?nene. Iobagi români în Polonia in sec. XVI, în A.M.N., 2, 1965, 345-—364. 361 c Danielopolu-Papacostea Cornelia, Le regime privilegii· des marc hands bulgares et grccs en Oltenie pendant occupation autrichienne (17 IS— 1730), în R.E.S.E.E., 4, 1966, nr. 3-4, 475-490. 362 Daumard A., L' evolution des structures sociales en France ? l'epoque de I'industriali- sation (1815-1914), în R.H.D., 247, 2, 1972, 325-346. 363 Davy G., La foi juree, Paris, 1922. 364 Decei Aurel. Tratatul de pace Sulh-Xame încheiat la 147i), in R.I., 15, 1941, 465 — 494. 365 — ,,Canesii” c?lug?rului Rogerius, în Omagiu lui loan Lupa?, Buc., 1943, 211—220. 366 — Rela?ii româno-orientale. Culegere de sludii, Buc., 1978. 367 — Istoria Imperiului otoman pîn? la lfioO, Buc., 1978. 367 a Deciani T., Tractatus crimincdis, Venctiis. 1612. 368 Degrc Al.. Scrieri juridice, 4 vol., Buc., 1900. 369 Del Chiaro A. M.. Storia delle moderne rivoluzioni della Valachia, ed. N. Iorga. 1913. 370 Demetrescu V. \J.. Institu?ia jur?torilor, în C.L., 33, 1899, nr. 4, 300 — 310; nr. 5, 429-440; nr. 6, 544-552; nr. 7, 657-668; nr. 8, 749-767; nr. 9, 854-870. 371 Demeny Lidia, Regimul tricesimelor ?i punctelor vamale din Transilvania în perioada principatului autonom, în 7, 1974, 207 — 221. 371 a — Regimul negustorilor str?ini din Transilvania în a doua jum?tate a sec. XVII, în S., 26, 1973, nr. 2, 283-298. 372 Demeny Lidia, Demeny Ludovic ?i Stoicescu Nic.. R?scoala seimenilor sau r?scoal? popular?? 1G55, ?ara Româneasc?, Buc., 1968. 373 Demeny Ludovic, Introducerea nonei in Transilvania, în S., 13, 1960, nr. 5, 179 — 190. 374 Demian Gh. I., Politica extern? a Principatelor române. încercare de sintez?, I, Timi?oara, 1933. 375 Densu?ianu N., Monumente pentru istoria ??rii F?g?ra?ului, Buc., 1885. 376 — Cheslionariu despre tradi?iunile istorice ?i antichit??ile ??rilor locuite de români, 2 vol., I, Buc., 1893, II, Ia?i, 1895. 377 Deslandes Jean. Les sources du droit canonique oriental, în ,,Echos d’Orient”, 1933, 476-487. 378 Diaconu Gh., Despre rolul cur?ilor boiere?ti în orqanizarea militar? a Moldovei în veacurile XIV-XV, în S.R.I.R., 1, 1954, 551-571. 379 Dianu G. I., Istoria închisorilor din România. Studiu comparativ, legi ?i obiceiuri, ed. 3, Buc., 1901. 380 Diccionario de Historia de Espana, coord. Valdeavellano Luis Garcia, 3 voi., Madrid, 1969-1970. 538 :*.Si Dic?ionar enciclopedic român, 4 voi., Buc., 1962 —1066. 3S2 Diclionaiul limbii române, întocmit de Acad. Rom., Buc.. 1913. 383 i ac?ionarul limbii române moderne, Buc., 1958. 383 a Diculescu Yladinm , Bresle, negustori ?i meseria?i in ?ara Rom?ncascâ, 1S30 — 1&48, iue . 9M. ' v4 Diehl CU., Bilzanct, 1ris, 1919. 385 Dimilriu Const. Y.. / dreg?tori moldoveni: I, Portarul dc Succava; II, Hatmanul si pircâlabut de Suceava, Buc., 1935. 386 Diniiu R., Judec?tor ' judec??i de alt?dat?, Buc., 192y. 387 — Slilul juridic at cnteio> vechi, in ,,Rev ista Funda?iilor”, 4. 1937, nr. 6, 584 — 600. 388 — Stilul jiidv ior Buc . hMî): 389 — Cercet?ri asupra '" i'iulni drept românesc, in P.R., 19, 1940, 4, 93. 390 — Primele hrisoave pc na m minizarea judec?toreasc? ale lui Alexandru Ipsilanti in ?ara Româneasc? (/ /Mi. i·' S.C..J.. 2(1, 1975, 285 — 292. 391 Din istoria mcdicinii române?ti ?i universale, sub îngrijirea prof. Y. L. Bologa, Buc., 1962. 392 Dionisv EcIom trh* , Chronogi a ful ??rii Komâne?li dc la 170 i — ÎS 10 . in Tesauru, 2, i -23.'> (v r. 1 52:)j . cd. D. BAla? i — N. Stoiccscu, Buc.. 1987. 393 Disse«t . C. G., ' -^pre a?ez?minte, in Ur.. 1892. 394 — Oîtginile drep? ui românesc, Buc., 1899. 395 — Din dreptul ih* / românesc. Care a fost ?i este condi?ia juridic? a m?n?stirilor din România, în Ur., 30, 1991, nr. 53. 396 Djamo Lucia ?i Stoicovici Olga, Din terminologia social? a documentelor slavo-româ- ne?tf din sec. XIV-XV, în Rsl., 6, 1962, 61-92. 397 Djurdjev B., Les changements historiques et ethniques. chez Ies peuples slaves du sud apris la conquile lurque, in Ades Sofia, 3, 575 — 578 (v. nr. 6). 398 Dobo?i Al., Datul c;lor (quinquagesima ouium)..., Buc., 1937. 399 — Exploatarea ocnelor de sare din Transilvania în evul mediu (sec. XIV—XV), în S.C.I.M., 2, 1951, nr. 1, 125-166. 400 Dobrescu Nicolae, Istoria bisericii române din Oltenia în timpul ocupu?iunii austriace (1716-1739), Buc., 1906. 401 — întemeierea mitropoliilor ?i a celor din?ii m?n?stiri din ?ar?. Buc., 1906. 402 — L?muriri canonico-istorice asupra sinodului ?i asupra organiz?rii biserice?ti din biserica ortodox?, Buc., 1908. 403 — Rolul bisericii în trecutul românesc, Buc., 1909. 404 — Din istoria bisericii române. Secolul al X V-lea, Buc., 1910. 405 Docan N., Frate, în „Arhiva”, 1900, 427 — 430. 406 Documenta hisloriam Valachorum in Hungaria illustrantia usque ad annum 1409 p- Christumt ed. E. Lukinich ?i L. Galdi, Budapesta, 1941. 407 Documente din Basarabia, adunate de Yisarion Puiu, ?t. Berechet, C. Tomescu» ?t. Ciobanu, Chi?in?u. 1928. 408 Documente privind istoria ora?ului Bucure?ti, publ. de FI. Georgescu, P. Cernovo- deanu, Ioana Cristache-Panait, Buc., 1960. 409 Documente privind rela?iile agrare în veacul al XVIIl-lea. publ. de Y. Mihordea, S. Papacostea, FI. Constantiniu, Ioana Constautincscu, C. Istrati, 2 voi., Buc., 1961, 1966. 409 a Documente privind fiscalilafea in sec. XVIII. Moldova, ins. la Inst. de istorie ,,N. Iorga’. 410 Documente privitoare la istoria românilor, culese de Eudoxiu de Hurmuzaki. in cola- borare cu I. Bogdan, C. Colescu-Yartic, N. Densu?ianu, C. Esarcu, Ncrva Hodo?, N. Iorga, E. Kaluzniaki, O. Lugo?ianu, I. Nistor, Al. Odobescu, A. Papadopol — Kerameus, I. Skupiewski, D. A. Sturdza, I). C. Sturdza, Gr. C. Tocilescu, 43 voi., Buc., 1876—1946. 539 411 Documente privind istoria României. Colec?ia Eudoxiu de Hurmuzaki, serie nou?, 3 voi. sub îngrijirea lui A. O?etea, Buc., 1962—1967. 412 Dogarii Maria. Sigiliile, m?rturii ale (reculului istoric, Buc., 1976. 413 — Sigiliile cancelariei iui ?tefan ccl Mare, în R.A., 1984, nr. 2, 197 — 202. 414 Dolger Fr., Das Mitkaiserlum in der Urkunden und die Entwicklung der Byzantini- schen Kaiscrtilulatur..., în Byzantinische Diplomalik, Ettal, 1956, 102 —129. 415 Donat Ion, A?ez?rile omene?ti din ?ara Româneasc? în secolele XIV—XVI, în S., 9, 1956, nr. 6, 75 — 95. 416 — Satele lui Mihai Viteazul, în S.M.I.M., 4, 1960, 465 — 506. 417 — P?storitul românesc ?i problemele sale, în S·, 19. 1966, nr. 2, 281—304. 418 — Le domaine princier rural en Valachie, XIVe — XVIe siecles, în R.R.H., 6, 1967, nr. 2, 201-231. 419 — Domeniul domnesc în sec. ? IV—XV, ms. comunicat de autor. 420 Donat I. si Retegan G., La Valachie en 1838 (d'apres une source statistique inedite)9 în R.R.II., 4, 1965, 925-961. 421 Dongoroz Yintil?, Drept penal român, Buc., 1928. 422 — Explica?ii teoretice ?i practice ale Codului penal român, 1, Buc.. 1969. 423 Donici Andronachi, Manualul juridic, ed. crit. Acad. R.P.R., Buc., 1959. 424 Dosoftei, Psaltirea în versuri, Ia?i, 1974. 425 Dragojlovic Dragoljub, La Zupa chez Ies Slaves balkaniques au Moyen Age, în „Bal- canica”, Belgrad, 1971, 85 — 116. 426 Dragomir Silviu, Cîteva urme ale organiza?iei de stat slavo-române, in „Dacoromania”, I,' 1920-1921, 147-161. 427 — Cei mai vechi protopopi români, în R.T., 1911, 531—534. 428 — Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în evul mediu, Buc., 1959. 429 Dragomir S. ?i Belu S-, Voievozi, cnczi ?i crainici la românii din Mun?ii Apuseni ?i din regiunea Bihorului în evul mediu, în A.M.N., 3, 1966, 173 — 181. 430 Dr?ganu N.. Feric (herie) ; ferîie (herîic), în ,,Dacoromania”, 5, 1927—1928, 354 — 358. 431 Dr?ghiceanu Yirgiliu, Cur?ile domne?ti brîncovene?ti, în B.C.M.I., 1911, 49 — 78. 432 Dr?ghici Manolache, Istoria Moldovei pe timp de 500 ani. Pîn? în zilele noastre, 2 vol., Ia?i, 1857. 433 Dubv Georges, La noblesse dans la France medievale. Une enquele ? poursuivre, în „Rcv. .hist. ’, 226, 1961, 1-22. 434 — L’economie rurale et la vie des campagnes dans VOccident medieval (IXe—XVe siecles), 2 vol., Paris, 1962. 435 — Les origines de la chcvalerie, în Ordinamenti m.m., SiDoleto, 1968, 739 — 761 (v. nr. 1 130). 436 Du Cange Carolus du Fresne, Glossarium mediae et infimae latinitatis, ed. L. Favre, 11 vol., Paris, 1937-1938. 337 Ducas, Istoria turco-bizantin? (1348—140:2), ed. critic? Y. Grecu, Buc., 1958. 438 Dudas Gvula, A Pandiirok 1741—1718, în „llazank”. 3 1885, 307 — 315. 439 Dur? loan, Voievozii Valahiei ?i Moldovei ?i patriarhii ortodoc?i ai R?s?ritului în a doua jum?tate a secolului al XVII, in G.B., 1982, nr. 9 — 10, 729 — 754. 440 — La tolerance religicuse en Valachie et en Moldavie pendant la seconde moitie du XVII* sicclc. în R.R.H., 24, 1985, nr. 3, 249-206. 441 Dvornik Fr., The Slavs in European History and Civilisation, New Jersey, 1962. 442 — Les Slaves. Histoire et civilisation. De Vantiquile au.v debuts de l’epoque contem- poraine, Paris, 1970. 443 Ebersolt J., Sur les fonctions et les digniles du vesliarum byzantin, în Melanges Charles Diehl, I, Paris, 1930, 81 — 89. 444 Eck Alex., Le Moyen Age russe, Paris, 19 33. 540 445 — L’asservissement du paysan russe, în Rccucil Jean Bodin. Le sewage, iBruxelles, 1959, 243-262. 446 — La notion du sewage ä la lumi ere de la mclhode comparative (v. nr. 445, 339 — 342). 447 Eckhard August, Präfekt und Burgraf, în Z. Savigny-Stiftung f. R., 1926,163 — 205. 447 a Eckhart Ferenc, A földesuri b Ci ni d ob ir as kod âs a XVI — XVII szazadban [Juris- dic?ia penal? seniorial? in sec. 16 — 17], Budapesta, 1954. 448 Eckhart Franz, Der ständische Reichstag Ungarns, în VIIIe Congres international des sciences historiques, Zürich, 1938. 449 Eichhorn Albert, Siebenbürgische Zunftsiegel, m F.V.L., 1969, nr. 2, 72 — 81+8 pl. 450 Elian Alex., Leg?turile Mitropoliei Ungiovlahiei cu Patriarhia de Const antinopol ?i cu celelalte biserici ortodoxe de la întemeiere pîn? la 1800, în B.O.R., 77, 1959, nr. 7-10, 904-935. 451 — Moldova ?i Bizan?ul în secolul al XV-lea, în voi. Cultura moldoveneasc? in timpul lui ?tefan cel Mare, Buc., 1964, 97 — 179 (?i extras). 452 — Inscrip?iile medievale ale României (Studiu introductiv), Buc., 1965. 453 — Antim Ivireanul — ap?r?tor al prerogativelor scaunului mitropolitan al Ungro- vlahiei, in S.T., 18, 1966, 519-530. 454 Ellul J., Histoire des institutions, 3 vol., Paris, 1955. 455 Emerit Marcel, L’adoption fraternelle en Valachie et son influence sur la formation de la propriete colective, Buc., 1928 (extras). 456 — La solidarite du clan dans Vancienne Roumanie, extras din Melanges de /’Institut frangais de hautes etudes en Roumanie, 1928, 19—38. 457 — Sur l’origine de la „ferie”, în R.H.S.E.E., 10, 1933, 31 — 33. 458 — La question des monopoles seigneuriaux dans Vancienne Roumanie, în Melanges offerts ? Nicolas Iorgay Paris, 1933, 243 — 251. 459 — Les paysans roumains depuis le tr?ite d’Andrianople jusqu’â la liberation des terres (1829—1804). Elude d'histoire sociale, tez? de doctorat, Paris, 1937. 460 — Reflexions sur le regime seigneurial en Roumanie, în R.H.S-E.E., 15, 1938, 168 — 183 (?i extras). 461 En?ceanu Efrem, Privire general? asupra monahismului român, I—II, Rîmnicu Vîlcea, 1933-1934. 462 Enc. Islam (H.A.R. Gibb si J. H. Krameks, Shorter Encyclopaedia of Islam, Londra, 1953). 463 Enciclopedia italiana di scienze, lettere ed arti, 41 vol., Roma, 1948 — 1961. 464 Engels Fr., Originea familiei, a propriet??ii private ?i a statului, în K. Marx ?i Fr. Engels, Opere alese in dou? volume, ed. 2, Buc., 1955, 2, 180—355. 465 — R?zboiul ??r?nesc german, trad., ed. 3, Buc., 1958. 466 Erbiceanu Const., Istoria Mitropoliei Moldovei ?i Sucevei ?i a Catedralei Mitropolitane din Ia?i, Buc., 1888. 467 — Material inedit pentru istoria dreptului canonic oriental. Manuscriptul grecesc al lui Manuel Malax nolarul. Forma si con?inutul manuscriptului, in B.O.R., 1892 — 1893, 319-334. 468 Erbiceanu V., Lupta pentru p?strarea propriet??ii m?n?stire?ti în vechiul drept româ- nesc, in P. R., 2, 1923, partea a Il-a, 1 —14. 469 Eszlary Ch., Ilistoire des institutions publiques hongroises, 2 vol., Paris, 195') —1965. 470 Esmein A., Cours elemenlaire d’histoire du droit franqais, ed. 15 în îngrîj. lui R. Genestal, Paris, 1930. 471 Etudes sur Vhistoire de la pauvrete (Moyen Age — XVIe siecle), ed. M. Molia!., 2 vol., Paris, 1974. 472 Fene?an Costin, M?rturii despre cnezii b?n??eni la începutul st?pînirii austriece, în A.I.I.C., 21, 1978, 379-386. 473 Fene?an-Bulgaru Cristino, Problema instaur?rii domina?iei otomane asupra Bana- tului, Lugojului ?i Caransebe?ului, în ,,Banatica”, 4, 1977, 223 — 238. 541 474 Fer Nicolae, Contribu?ia biscricii ortodoxe române la p?strarea limbii ?i unit??ii etnice a românilor din Transilvania, in B.O.R., 1977, nr. 5 — 6, 551—560. 475 Filitti J. C., Role diplomatiquc des phanariotes de 1700 ? 1821, Paris, 1901. 476 Filitti Ioan C., Domniile române sub Regulamentul organic, 1834—1848, Buc., 1915. 477 — Lettres et extraits concernanl Ies relalions des Principautcs Roumaines avec la France (1728—1810), Buc., 1915. 478 — Arhiva Gheorghe Grigore Canlacuzino, Buc., 1919. 479 — Evolu?ia claselor sociale în trecutul Principatelor române, Buc., 1925. 480 — Despre reforma financiar? a lui Constantin vod? Mavrocordat, Buc., 1928. 481 — Catagrafia oficial? de to?i boierii ??rii Române?ti la 182 9, Buc.. 1929. 482 — O pagin? din istoria medicinii in Muntenia (1784—1828), Buc., 1929 (extras din ,,Revista ?tiin?elor mcdicale’’, 1929, nr. 2). 483 — Cu privire la citcva chestiuni de drept vechi românesc, Buc., 1930. 484 — Banatul Olteniei ?i Craiove?lii, in A.O., 11, 1932, 1 — 36, 135—176, 319 — 351 (?i extras). 485 — Fr?mînt?rile politice ?i sociale în Principalele române dc la 1S21 la 1826, Buc., 1932; reprodus? în Scrieri alese, Buc., 1985, 61 — 189. 486 — Oameni dependen?i ?i cultivatori liberi in Principatele române in secolele X V—X VII, Buc., 1933 (din A.A.R.M.S.I., s. Iii, t. 13, 1933). 487 — Vechiul drept penal român (întregiri privitoare la vechea organizare judec?to- reasc?), Buc., 1934. 488 — Proprietarii solului în trecutul Principatelor române, Buc. 1934 (din A.A.H.M.S.I., s. III, t. 16, 1934). 489 — Proprietatea solului in Principalele române pin? la 1SGJ, Buc., 1935; reprodus? în Scrieri alese, Buc., 1985. 490 — Considera?ii generale despre vechea organizare fiscal? a Principatelor române pîn la Regulamentul organic, Buc., 1935 (extras din „Analele economice si statistice”, 1935, nr. 1-3). 491 — Despre vechea organizare administrativ? a Principatelor române, Buc., 1935. 492 — Cîteva cuvinte despre alc?tuirea o?tii de ?ar? in Principatele române pln? la Regula- mentul organic, Buc., 1936. 493 — Organizarea judec?toreasc? în România, in Enciclopedia României, 1, Buc., 1938, 327-347. 494 — Despre primele steme ale Principatelor române, în Cercet?ri ?i documente, 1—3. 495 — Banii ?i caimacamii Craiovei, în A.O., 3, 1924, 193—217 ?i '.caiova . 496 — România fa?? de capitula?iile Turciei, Buc., 1915; reprodus? in Sejicri alese, Buc., 1985, 1-54. 497 Filitti I. C. ?i Sucliianu D. I., Contribu?ii la istoria justi?iei nenale în Principatele române, Buc., 1928. 498 — Contribu?ii la istoria dreptului penal român, Buc. . 499 Firoiu Dumitru V., Istoria statului ?i dreptului românesc, Buc., 1976. 500 — Cîteva considera?ii referitoare la forma de redactare a hot?rîrilor judec?tore?ti date de domnii ??rii Române?ti ?i ai Moldovei în secolele XIV —XVII, in S.U.B. —B, jurisprudentia, 21, 1976, 34—43. 501 Fischer E., Beilrag zur Munzkunde des Furstenthumes Moluau, în „Jahrbuch des Bukowiner Landes-Museums", 9, 1901, 3 — 83. 502 Fischer S. N., The Foreign Relations of Turkey (1481— 152 j), Urbana, 1948. 503 Floca Ioan N., Originile dreptului scris în biserica ortodox? român?. Tez? de doctorat, în M.A., 1969, nr. 1-3, I-X ?i 1-188. 504 — Considera?ii privind începuturile cre?tinismului ?i problema existen?ei unei biserici organizate pe p?rnîntul ??rii noastre, în M.A., 1972, nr. 9 — 10, 698 — 707. 505 — Forme de organizare statal? autonom? a românilor din Transilvania, 111 M.A., 197^, nr. 4-6, 231-241. 542 506 — Pravila lui Vasilc Lupu, in S.T., 198J, nr. 7 — 8, 020 -638. 507 Florescu G. G., L* aspect juridique des Khatt-i-cherifs. Contributions ? I* etude des relations de l’Empire Ottoman avec Ies Principautes Roumaines, în S.A.O 1, 1957, 212-247. 508 — înfiin?area reprezentan?elor diplomatice ale României la Constantinopo l, în Repre- zentan?ele diplomatice ale României, 1, Buc., 1967. 509 Fossier Robert, Histoire sociale de VOccident medieval, Paris, 1970. 510 Fotino Dionisie, Istoria general? a Daciei, trad. G. Sion, 3 vol., Buc., 1859. 511 Fotino George, încerc?ri de vechi drept românesc. Obiceiuri la fixarea hotarelor, Craiova, 1925. 512 — Contribution ? Vetude des origines de Vancien droit coutumier roumain. Un chapitre de Vhistoire de propriete au Moyen Âge, Paris, 1926. 513 — Contribu?iuni la studiul regimului succesoral în vechiul drept consueiudinar românesc. Cercet?ri monografice, Craiova, 1927. 514 — Pagini din istoria dreptului românesc. Antologie, introducere, note ?i bibliografie de Gh. Cron? ?i Stanca Fotino, Buc., 1972. 515 Fotino Ilie, Tudor Vladimirescu ?i Alexandru Ipsilanti în revolu?iunea din anul 1821 supranumit? Zavera, trad, din limba elen? de P. M. Georgescu; rev?zut? ?i ed. de dr. A. I. Fotino, Buc., 1874. 515 a Foucault Michel, Surveiller et punir. Kaissance de la prison, Paris, 1975. 516 Fourquin Guy, Seigneurie et feodalite au Moyen Âge, Pai is, 1970. 517 Frîncu Teofil ?i Candrea G., Românii din Mun?ii Apuseni — mo?ii, Buc., 1888. 518 Fruma I., Problema Universit??ii s?se?ti ?i a institu?iei celor ?apte juzi, Sibiu, 1935. 519 Funck-Brentano Frantz, Grandeur et decadence des aristocraties, Paris, 1907. 520 Furdui Titus, Un document istoric iosefin: forma jur?mîntului, în A.M.N., 5, 1981, 673-677. 521 Furnic? D. Z., Din istoria comer?ului la români, Buc., 1908. 522 — Industria ?i dezvoltarea ei în ??rile române?ti, Buc., 1926. 522 a Furtun? Dumitru, Preo?imea român? în sec. XVIII. Starea ei cultural? ?i material?, V?lenii de Munte, 1915. 523 — Documentele mo?iei Ceptura din jud. Prahova, Buc., 1934. 524 — Cinci c?r?i de blestem din Moldova, în B.O.R., 54, 1936, 423—431. 525 Gaîan M., Ocupa?ia ruseasc? în Moldova, în C. I., 10—13, 1934—1936, 1942. 526 — Organizarea justi?iei moldovene in timpul ocupa?iei ruse?ti din anii 1828—1834 (Cu ocazia jubileului de 100 de ani de la organizarea justi?iei române), în „întregiri”, 1938, 97-168. 526a Ganshof F.L., Qu*est-ce que la feodalite?, Paris, 1982. 527 Gaster M., Crestoma?ie român?, texte tip?rite ?i manuscrise (sec. XVI—XIX), 2 vol., Leipzig — Buc., 1891. 528 Gaudemet Jean, Les ordalies au Moyen Âge: doctrine, ligislatiOn et pratique cano· niques, în La Preuve, în Recueil Jean Bodin, 17, 1965, 99—196 (cu bibi. gen.). 529 — La loi et la coutume. Manifestation d'autoriti et sources d'enseignement â Rome; Coutume et raison en droit romain. A propos de C. J. 8.52.2; La coutume au Bas Empire. Role pratique et notion theorique. L’autorite de la loi et la coutume dans VAntiquite, în Etudes de droit romain, Neapole, 1, 1979, 1 — 110. 530 Gautier Leon, La chevalerie, P?i is, 1884. 531 G?l??escu Al. G., Eforia spitalelor civile, Buc., 1899. 531 a Georgescu D. I., Istoria armatei române ?i a r?zboaielor poporului român, Buc., 1929· 532 Georgescu Ilie, Ierarhi români soli diplomatici în veacurile XVI—XVII, în S.T., 9, 1957, nr. 3-4, 262-276. 533 Georgescu Valentin Al., La magie et le droit romain, Xle —XIIe s., în R. C., 1939— 1940, 171-179. 543 534 — La reception du droit romano-byzantin dans les Principautes roumaines, în Melan- ges II. Levy-Bruhl, Paris, 1959, 373 urm. 535 — Alte Albanische Rechts gewolinheiten, in R.E.S.E.E., 1, 1963, 69 — 102. 536 — Le role de la thiorie romano-byzantinc de la coutume dans les developpemenl du droit feodal roumainy în Melanges Phillippe May lan, Lausanne, 1963. 537 — La preemption et le retr?it dans le droit feodal de Valachie et de Moldavie. Aspects de structure et de reception, în N.E.H., 3, 1965, 181—203. 538 — Citeoa contribu?ii la studiul recept?rii dreptului bizantin in ?ara Româneasc? ?i Moldova (1711 — 1821) în S., 18, 1965, 49-73. 539 — Preem?iunea în istoria dreptului românesc. Dreptul de protimisis in ?ara Româ- neasc? ?i Moldova, Buc., 1965. 540 — L’assemblee d’etats comme organe judiciaire en Valachie et en Moldavie (XVIIe — -XVII* siecles), în R.R.H., 5, 1966, 761-808 = A.P.A.E., 48, 1969, 141-181. 541 — Contribu?ii la studiul ,,trimiriei,t si al operei juridice a lui Mihail Fotino, în R.A., 9, 1966, 104-112. 542 — La place de la coutume dans le droit des Etats feodaux roumains de Valachie et de Moldavie jusqu’au milieu du XVIIe siecle, în R.R.H , 6, 1967, 533 — 586. 543 — L’ceuvre juridique de Michel Fotino et la version roumaine du IVe livre de droit coutumier de son „Manuel de lois” (1777), în R.E.S.E.E., 5, 1967, 119—166. 544 — Contribu?ii la studiul Luminismului in ?ara Româneasca ?i Moldova. Locul gindirii lui Beccaria în cultura juridic? româneasc? ?i în dezvoltarea dreptului penal, ptn? la mi?carea revolu?ionar? a lui Tudor Vladimirescu, în S., 20, 1967, 947 — 969; 21, 1968, 685—714. 545 — Prosper Farinaccius et les codes roumains de 1646 (Moldavie) el de 1652 (Valachie)» Une influence indirecte de la glose sur ces deux codes, extras din Atti del Covegno inlernazionale di sludi Accursiani (Bologna, 21 — 23 oct. 1963), Milano, 1968, 1, 1 165 — 1 206. 546 — Presentation de quelques manuscrits juridiques de Valachie et de Moldavie (XVe — — XlXe siecles). Contribution ? la reception du droit byzantin en Roumanie, în R.E.S.E.E., 6, 1968, 625-647; 7, 1969, 335-365. 547 — Continuitate elenistico-roman? ?i inova?ie în doctrina bizantin? a filantropiei ?i r indulgen?ei imperiale, în S.C., 11, 1969, 187—218. 548 T- Types et formes d’assemblies d’etats dans le droit feodal roumain (X\e—XIXe siecles), în Liber memorialis G. de Lagarde, Londra, 1969, 111 — 131. 549 — Le regime de la propriete dans les villes roumaines et leur organisation administra- tive aux XVIie—XVIIIe siecles, în „Studia Balcanica’’, 1970, 63—81 (cu o bibi. bogat?). 550 — Dale noi despre reglementarea rela?iilor agrare în domnia lui Alexandru Ipsilanti, iu S., 22, 1970, 441-468. 551 — Byzance et les institutions roumaines, jusqiL? la fin du XVe siecle, Raport, în Ades du XIVe Congres des etudes byzantines, Buc., 1971. 552 — Le droit roumain de Justinien dans les Principautes Danubiennes au XVIIIe siecle, în S.C., 13, 1971, 207-239. 553 — Les assemblies d’etals en Valachie et en Moldavie de 1750 â 1831—1832, în R.R.H., 11, 1972, 23-51, 369-397. 554 — „ Pr?dalica”, le retr?it princier en droit feodal roumain. Communication â la Session internationale de la Societee d’hisloire du droit, Clermont-Ferrand, mai 1972. 555 — 1/idee imperiale byzantine el les reactions des rialites roumaines (XI Ve—XVIII6 siecles), în „Bizantina”, Salonic, 3, 1971, 95—187. 556 — A’. Iorga et Vhisloire des institutions, în Nicolas Iorga, Vhomme et l ceuvre, Buc., 1972, 65-84. 557 — L’idee impiriale romano-byzantine et la struduradon du pouvoir princier en Valachie de 1765 ? 1818, în Melanges P. I. Zepos, Atena, 1973. 544 fioS - Le vhri/sobullc valuquc du 15 jnillct 16 31 cl so place parmi les types de „chartae libcrtatum”, in Actcs do la session dc la C.l.lLA.E., Alba Regia, 197:!, Budapesta 1973. 559 — Observa?ii asupra structurii juridice a propriet??ii or??ene?ti în ?ara Româneasc? ?i în Moldova (1711 — 1831), in S., 25, 1973, nr. 2, 255 — 281. 560 — Ordalia in vechiul drept românesc, în Sub semnul lui Clio, Cluj-Napoca, 1974, 306-316; ?i in „Etimologica” 2, 1979, 1-10, 84-94. 561 — Momente principale ale dezvolt?rii dreptului românesc de la începuturi pîn? Ip constituirea stalului na?ional român, in „Rev. ist.”, 29, 1976, 1 791 — 1 806. 562 — Psychohisloire cl lustoire des mentalitis sud-est europeennes au niveau de Vhistoirc du droit, în R.E.S.E.E., 18, 1980, 573-580. 563 — Bizan?ul ?i institu?iile române?ti pîn? la mijlocul secolului al XVIII-lea, Buc., 1980. 564 — Institu?iile statelor române?ti de-sine-sl?t?loare, în voi. Constituirea statelor feudale române?ti, Buc., 1980, 200 — 250. 565 — I^es survivances du droil romano-byzanlin dans la coutumc roumaine (XIYe—XlXe siecles), în R.R.H., 19, 1980, nr. 2-3, 277-300. 566 — Le probleme des origines des Assemblies d’elats; Reflexions methodologiques â la lumiere de Vhisloire sud-est europcenne de VInstitution, în Parliaments Estates and Representation, vol. 2, nr. 1, iunie 1982. 567 — La grande peur du monde dans iEurope du X Vle siecle, Toulon, 1982. 568 Georgescu Val. ?i Popcscu Emanuela, Legisla?ia agrar? a ??rii Române?ti, 1775— 1782, Buc., 1970. 569 — Legisla?ia urban? a ??rii Române?ti, 1765—1782, Buc., 1975. 570 Georgescu Val. ?i Sachelarie O., Contacts entre le droil moldave el le droit autrichien uu dibui du XIXe siecle, în Festschrifl fiir Ernst Carl llellbing, Salzburg, 1971, 159-193. 571 Georgescu Val., Slrihan P. ?i Sachelarie O., Judecata domneasc? in ?ara Româneasc? ?i Moldova. 1611 — 1831, partea I (vol. I ?i II) dc Val. Georgescu ?i P. Strihan, Buc., 1979 — 1981; partea II de Val. Georgescu ?i O. Sachelarie, Buc., 1982. 572 Georgescu Val. ?i Strihan P., Les represailles par leltres de marque en droit fiodal roumain (XIVe—XVIIIe siecles), în N.E.H., 1980. 573 Georgescu-Buz?u Gheorghe, Contribu?ii la istoria unui bir vechi: ajutorin?a, în „Ana- lele economice ?i statistice”, 26, 1943, nr. 7 — 9, 318 — 356 (?i extras). 573 a — Descompunerea feudalismului ?i începuturile capitalismului în ?ara Româ- neasc? ?i Moldova, Buc., 1950. 574 Ghia?? Anca, Aspecte ale organiz?rii politice in Dobrogea medieval? (secolele XIII — XV), în „Hev. ist.”, 34, 1981, nr. 10, 1 863-1 897. 575 Ghib?nescu Gh., Condica ?ire?ilor, in „Viitorul”, Ia?i, 1 — 15, iunie 1900. 576 — Organele administrative rurale, în „Arhiva”, 12, 1901, nr. 7 — 8. 577 — 100 de palme domne?ti, în „Arhiva”, 1902, nr. 3 — 4, 154 — 166. 578 — Cu ocaua mic?, în „Viitorul”, Ia?i, 15 sept. — 1 oct. 1904, 3 — 4. 579 — Ispisoace ?i zapise (documente slavo-române), 12 vol., Ia?i, 1906 — 1933. 580 — Surele si izvoade, 25 vol., Ia?i, 1906 — 1933. 581 - Feriea, în „Arhiva”, 19, 1908, nr. 11-12, 393-402; 20, 1909, nr. 2, 59-70. 582 — Breasla armenilor din Roman, Ia?i, 1910 (din „Arhiva”, 20, 1909, nr. 10 ?i 11). 583 — Slovar, în Ispisoace ?i zapise, III, Ia?i, 1911. 584 — Succesiunea la Iron (Interpretare diplomatic?), în „Arhiva”, 1916, 1—7. 585 — Breasla mi?eilor ?i locul calicilor din Ia?i, în B.N., 1924, fasc. 4, 81 — 111. 586 Ghica I., Scrieri economice, 3 vol., cd. I. Veverca, Buc., 1937. 587 — Opere, 2 vol., ed. I. Roman, Buc., 1956. 588 — Scrisori c?tre V. Alecsandri, Buc., 1967. 589 Ghica I., Sturdza D. A., M?suri ?i greut??i, Buc., 1873. 37 - c. 12 545 690 Gianni D., A ’ui îi (asupra mo?tenirii monahilor ), in Dr., 1871, m*. 2. 500 a Gioglovan lladu, Dou? procese pcnlrii ap?rarea mo?iei ora?ului Tirgoviale in sec. XIX, ill S.A.I., 2, 1957, 459-480. 591 Gionca Vasile, Quclques aspects de la trahison dans Vancien droil roumain, In „Reclicr-ches”, 2, 1978, 53-56. 502 — Quelques aspects concernanl la formation de la propriele en Transylvanic dans la pdriode de Moyen Âge, în „Rechcrches”, 3, 1979, 59 — 7(3, 593 — La desagregation des communaiites ruralcs en Valacliie el en Moldavia, în „Rechcr- ches”, 4, 1080, 3-24. 504 — L’election du prince regnant en Valacliie el en Moldavie et son pouooir absolii aux XIVe-XVIIe siecles, în „Rcchcrches”, 4, 1080, 113-125. 505 — L’asservissemeril des paysans cn Valacliie et en Moldavie au Moyen Age, în „Re- cherches”, 5, 1080, 31-40. 506 — Quelques aspects du mariage dans Vancien droil roumain enlre 1646— 1S63, în „Recherchcs”, 6, 1081, 23 — 27. 507 — L* Evolution de la situation juridique de V enfant nai urci, în „Rcchcrches”, 6, 1081, 20-41. 508 — Quelques elements caracleristiques des dispositions de droil penal dans Ies Appro- balae Conslitiiliones, in „Recherchcs”, 7 — 8, 1082 — 1083, 10 — 23. 500 Girard P. F., Manuel elementaire de droil romain, cd. 8, Paris, 1020. 600 Giurcscu Constantin, Capitula?iile Moldovei la Poarla Otoman?. Studiu isloric, Buc., 1008. 601 — Material pentru istoria Olteniei supt austrieci, 3 voi. + indice, Buc., 1013 — 1047 ; voi. 2 ?i 3 publ. de C. C. Giurescu. 602 — Vechimea rumîniei in ?ara Româneasc? ?i leg?tura lui Mihai Viteazul, Buc., 1015 (din A.A.R.M.S.I., s. II, t. 37, 1915, 479-543). 603 — Organizarea social? în ?ara Româneasc?, curs universitar, 1915 — 1016 (litografiat). 604 — Concep?ia asupra boierimii în sec. XVIII si XIX, în „Transilvania”, 1920, 764-767. 605 — Despre boieri, Buc., 1920. 606 — Studii de istorie social?, ed. 2, Buc., 1043, publ. de C. C. Giurcscu. 607 Giurescu Constantin C., Legiuirea lui Caragea. Un anteproiect necunoscut, Buc. 1923. 608 — Contributiiini la sludiiil marilor dreg?tori din sec. XIV—XV, V?lenii de Munte, 1926. 609 — Organizarea financiar? a ??rii Române?ti în epoca lui Mircea cel B?trin, Buc., 1927 (din A.A.R.M.S.I., s. III, t. 7, 1927, 1-58). 610 — Despre „sirac'* ?i „siromah” in documentele slave mimtene, în R.I., 13, 1927, 23 — 43 (?i extras). 611 — Institu?iile vechi rom uie?li, curs universitar, 1926 — 1027, Buc., 1027 (litografiat). 612 — Jude?e disp?rute din ?ara Româneasc?, extras din Omagiu profesorului Gusli, Buc., 1037. 613 - Despre ili?, în R.I.R., 7, 1037, 253-257. 614 — Istoria românilor, 5 vol., ed. 3 — 4, Buc., 1038 — 1046. 615 — Cum se împ?r?ea dreptatea la noi. Jur?mintul cu brazda in cap, în voi. Din trecut, Buc., 1942, 182-203. 616 — Cine era boier în vechime? în voi. Din trecut, 172 — 181. 617 — Dou? vechi obliga?ii fiscale române?ti: c?r?lurile cu cai ?i podvoadele eu boii, Buc., 1947 (extras din R.I.R., 17, 1947, fasc. 3, 229-232). ' 618 — Rela?iile economice dintre români ?i ru?i pin? la Regulamentul organic, Buc.» 1947 (extras din R.I.R., 1947, 1-53). 619 — întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei, în B.O.R., 78, 1959, nr. 7 — 10, 673 — 697. 620 — împrumuturi cumane în limba român?: odaie ?i cioban, în „Studii si cerc. lingvis- tice”, 12, 1961, nr. 2, 205-214. 546 621 — Istoricul pescuitului ?i al pisciculturii in România, I, Buc., 1964. 622 — Caracteristici ale vechiului sal româncsc, 111 „Ramuri”, 1965, nr. 3, 20^21. 623 — Istoria Bucure?tilor clin cele mai vechi timpuri pin? in zilele noastre, Buc., 1966. 624 — Tirguri sau ora?e ?i cet??i moldovene din sec. X pin? la mijlocul sec. XVI, Buc.. 1967. 625 — Transilvania in istoria poporului român, Buc., 1967. 626 — Istoricul podgoriei Odobe?tilor, Buc., 1969. 627 — Vechea agrimensur? româneasc?, în Contribu?ii la istoria ?tiin?elor ?i tehnicii româ- ne?ti în sec. XV — începutul sec. XIX, Buc. 1973. 628 — Le jugement par Ies cojureurs dans Ies pays roumains, în Feslchrift fiir Pan I. Zepos, 1973, 473-479. 629 Giurescu G. C. ?i Giurescu Dinu, Istoria românilor, 2 voi. ap?rute, Buc., 1974, 1976. 630 Giurescu Dinu C., Ion vod? cel Viteaz, cd. 2, Buc., 1966. 631 — ?ara Româneasc? tn secolele XIV—XV, Buc., 1973. 632 Glotz G., Vordalie dans la Grece primitive, Paris, 1904. 633 Goilav Grigore, Statutele breslelor tinerilor boto?eneni ?i roma?ccini, 111 ,,Arhiva”, 7, 1896, 632-641. 634 — Armenii ca întemeietori de ora?e în p?r?ile de r?s?rit ale Europei, Buc., 1909. 635 Goldenberg S., Clujul în sec. ol XVI-lea, Buc., 1958. 636 — Despre nona (vigessima) Sibiului in sec. XVI, în A.M.N., 1965, 673 — 677. 637 — Despre tirgurile ?i bîlciurilc din Transilvania in scc. XIV—XVII, în Sub semnul lui Clio, Cluj-Napoca, 1974. 638 — Le pouvoir central el Ies villes des Pays Roumains au XVc—XVIIe siecles, 111 A.I.I.C., 1980, 77-96. 639 — Aprovizionarea si politica de pre?uri a unor orasc din Transilvania in secolele XVI-XVIII, în A.M.N., 1980, 199-217. 640 Golescu D., însemnare a c?l?toriei mele f?cut? în anii 1824, 1825, 1826, Buc., 1952. 641 Goliinas Aurel, Diarhii sau caimacamii, în „Arhiva”, 45, 1938, nr. 3 — 4, 303 — 309.. 642 — Despre capucheh?ile Moldovei ?i poruncile Por?ii c?tre Moldova p’n? la 1829 Contribu?ii la cunoa?terea raporturilor de drept dintre Moldova ?i turci, Ia?i, 194 3 643 — Un vechi obicei in Moldova: ceremonia întron?rii domnilor în cimp, în voi. în amintirea'lui C. Giurescu, Buc., 1944, 271—275. 644 — Les relalions des marcliands Lazcs (Lajes) avec ta Moldaoie au Bas Moyen-Agc. în „Rccherches”, 3, 1979, 77 — 96. 645 — Contribufions moldaves au developpcment de Vcincicn droit roumain durant la premiere moittt du XVIIe siecle (1600—1631), în „Recherches”, 4, 1980, 25 — 34. 646 — Un domnitor, o epoc?. Vremea lui Miron Barnovschi, Buc., 1980. 647 Göllner G., Das Leben in den mittelalterlichen Städten von Siebenbürgen, Buc., 1971. 648 — Regimentele gr?nicere?ti din Transilvania, 1764 — 1 Sol, Buc., 1973. 649 Gomoiu dr. V., Din istoria mcdicinii ?i înv?l?mintului mcdical in România, Buc., 1923. 650 Gon?a Alexandru, Un a?ez?mint de cultur? dc la Alexandru L?pu?neanu pe valea Secului înainte de ctitoria lui Nestor Ureche: schitul lui Zosin, in M.M., 38, 1962, 694-712. 651 — Mitropolitul Anastasie Crimca, fondatorul cclui din?ii spilal in Moldova, 111 M.M., 38, 1962, 33-39. 651a — Despre ora?ul moldovenesc in vcacul al XV-lca. Locuitorii si starea lor social?, în S.A.I., 5, 1963, 27— i 8. 052 — Un spital dc m?n?stire la I'utnu in vanul ul A Y-Ua, in 39, 1963, 592 — 701. 653 — Femeia ?i drepturile ci dc mo?tenire in Moldova dup? ..obicciul jHuninliilui,}, 111 A.I.I.A.,'l7, 1980, 597-602. 65-1 — Satul în Moldova medieval?. Institu?iile, Buc1'tyO. 6o5 Gorjanov M., îu „Yiznntiisky Yrei]icniiil\‘\ 11, 1956, 17/—199; 12. 1957, 97—110. 547 656 Gcrovei Artur, Datinile nocstrc la nunt?, Buc., 1910. 657 — Partea sufletului. Un vechi obicei juridic al poporului român, F?lticeni, 1925. 658,— Monografia ora?ului Boto?ani, Boto?ani, 1926. 659 Gorovci ?tefan, „Am j)us pecetea ora?ului", in „Magazin istoric”. 1978, nr. 2, 35 — 38, 55. 660 - Moldova în „Casa P?cii", in A.I.I.A., 17, 1980, 629-668. 661 Gorun Gheorghe, Fortifica?ii bihorene în lupta pentru ap?rarea autonomiei Transil- vaniei, în M. N., 5, 1981, 165 — 170. 662 Gotzncr Victor, Das Moskauer Carliun und die Byzantinischc Kaiscridce, in ,,Seculum’\ 21, 1970, 393-418. 663 Grassoti Iiilda, La ira regis en Lcon y Castilia, Bucnos Aircs, 1969. 664 Graur Al., Nume de persoane, Buc., 1965. 665 Graus Fr., RauŁ strcdoveke, druziny ajejich vyznam pi'i vziniku st?tu ve sfedni Fur opt, în „Ceskoslovcnsky asopis historicky”, 13, 1965, nr. 1, 1—18. 666 Gr?mad? N., Studii m?runte din domeniul ?tiin?elor auxiliare ale istorici, Cern?u?i, 1934. 667 — Cancelaria domneasc? în Moldova pin? la domnia lui Constantin Mavrocordctl, Cern?u?i, 1935. 667 a — Vechile pece?i biserice?ti bucovinene, Cern?u?i, 1939. 668 Grecescu C., C?peteniile o?tirii moldovene la 17-57, Buc., 1939. 669 Grecianu Radu vel logof?t, Via?a lui Coslandin-vod? Brincoveanu. Cu note ?i anexe de ?t. D. Grecianu, Buc., 1906; ed. Aurora Ilie?, Buc., 1970. 670 Grecianu ?t. D., Genealogiile documentate ale familiilor boiere?ti, 2 voi. supl., Buc., 1913-1916. 671 Grecov B. D., ??ranii în Rusia. Din timpurile cele mai vcclxi ?i pin? la sec. al XVII-lea, trad., Buc., 1952. 672 GrŁgoirc L., Dictionnaire encyclopidique d'histoire, de biographie, de mytliologie et de geographie, Paris, 1888. 673 Grigora? N.. Dreg?torii tîrgurilor moldovene?ti ?i atribu?iunile lor pin? la Regulamentul organic, Ia?i, 1942. 674 — Vechi cet??i moldovene?ti (Originea lor), Ia?i, 1946. 675 — Primele m?n?stiri ?i biserici moldovene?ti (Ctitorii ?i propriet??i biserice?ti), Ia?i, 1946. 676 — Despre ora?ul moldovenesc în epoca de formare a statului feudal, Ia?i, 1960. 677 — Proprietatea funciar? a ora?elor moldovene?ti în timpul orinduirii feudale ?i evolu?ia ei, în S.C.?., istoric, 12, 1961, nr. 2, 213-232. 678 — Atribu?iile judec?tore?ti ale sfatului domnesc din Moldova pin? la sfir?ilul sec. al XVI-lea, în S.C.?., istorie, 12, 1961, nr. 1, 133-144. 679 — Contribu?ii la cunoa?terea politicii domniei în Moldova fa?? de proprietatea funciar? condi?ional? (sec. XIV— XVII), în S.C.?., 13, 1962, fasc. 1, 55 — 80. 680 — Date noi despre beilicul din Ia?i, 111 S.C.?., istorie, 14, 1963, nr. 1, 91 — 98. 681 — Biserici ?i m?n?stiri vechi din Moldova pin? la mijlocul secolului al XV-lea, Buc., 1968 (111 colab. cu I. Capro?u). 682 — Robia în Moldova. De la întemeierea stalului pin? la mijlocul secolului al XVIII-lea, în A.I.I.A., 4, 1967, 31-79 ; 5, 1968, 43-85. 683 — Unele aspecte privind breslele din ora?ele moldovene?ti în secolele XVI—XVIII, în S., 22, 1969, nr. 6, 1 103-1 125. 684 — Principalele amenzi din Moldova în timpul orinduirii feudale (secolcle al XV-lca — al XVIII-lea), în A.I.I.A., 6, 1969, 159-176. 685 — Abuzurile ?i corup?ia membrilor aparatului de slat feudal din Moldova (sec. XV—XVIII), Ia?i’ 1971 (extras). 686 -- Institu?ii feudale din Moldova, I. Organizarea de stal pin? la mijlocul scc. al XVII-lea, Buc., 1971. 548 687 — lli?ul, o dare pl?tit? în Moldova ?i Transilvania, in voi. Sub semnul lui Clio Cluj-Napoca, 1974, 114-121. 688 — Imunit??ile ?i privilegiile fiscale tn Moldova (de la începuturile stalului piu? la mijlocul secolului al XVIII-lea), 111 ,,Rev. ist.”, 1974, nr. 1, 55 — 77. 6S9 — Func?ia judec?toreasc? a domniei in Moldova. Domnul ?i instan?ele auxiliare (1741-1832), în C.I., 9-10, 1978 -1979, 355-386. 690 — D?rile personale ale popula?iei din ?ara Romaneasc? a Moldovei de la întemeierea statului pin? la reforma lui Constantin Mavrocordat (1359—174 1), 111 C. I., 1980, 299-323; 1981-1982, 317-341. 690 a Grimm I. A., Die politische Verwaltung in Grossfiirstcnthiim Siebenbürgen, 1857. 691 Gromo (Giovani Andrea), Compendia di lutlo il reg no posseduto dal Re Giovanni Transilvania..., publ. de A. Decei, 111 „Apulum”, 2, 1943— 1945, 140 — 214. 692 Grotius Hugo, Despre dreptul r?zboiului ?i al p?cii. De iure belii ac pads, trad. G. Dumitriu, prefa?? VI. Ilanga, postfa?? Val. Al. Gcorgescu, Buc., 1968. 693 Groza Liviu. Legile fundamentale gr?nicere?ti (stalului din 17-54, Constitu?ia din 1807 ?i cea din 1850), in ,,Drobeta”, 4, 1980, 171 — 178. 694 — Justi?ia militar? austriac? ?i pedepsele ce se aplicau solda?ilor în cadrul regimentelor de gr?niceri, în „Bnnatica”, 6, 1981, 253 — 263. 695 Grunwald Bel a, A regi Magyarorszag 1 711 — 1825, Budapesta, 1888. 696 Guboglu Mihail I., Tabele sincronice pentru datele hegirei ?i datele erei noastre, cu o introducere în cronologia musulman?, Buc., 1955. 697 — Paleografie ?i diplomatic? turco-osman?. Sludiu ?i album, Buc., 1958. 698 — Catalogul documentelor turce?ti (din depozitele Arhivelor Slutului ?i ale Academici R. S. România), 2 vol., Buc., 1960, 1965. 699 — Le tribut page par Ies Principautes Roumaincs â la Porte jusqu'au debul du XVle siccle, 111 ,,Revue des eludes islamiqucs”, 37, 1969, 49—76. 700 Guboglu M. ?i Mehmet Mustafa, Cronici turce?ti privind ??rile române; 1, sec. XV — mijlocul sec. XVII, extrase, Buc., 1966. 701 Guerin Songeon, Hisloire de la Bulgarie, Paris, 1913. 702 Guilhermoz P., Essai sur Vorigine de la noblesse cn France au Moyai Âgc, Paris, 1902. 703 Guilland R., Eludes de titulature byzanline. Lcs litres auliques aux cunuqucs, 111 „Revue des etudes byzantines”, 13, 1955, 79 urm. 704 — Le droit divin â Byzance, in ,,Etudes byzantines”, Paris, 1959, 207 — 232. 705 — Etudes byzantines, Paris, 1959. 706 hündisch K. G., Cu privire la începuturile patriciatului or??enesc medieval la Bistri?a, 111 voi. Sub semnul lui Clio, Cluj-Napoca, 1974, 199 — 206. 707 Gu?ti Dimitrie, Sociologia r?zboiului, Buc., 1916. 708 Ilaberkern Eug. ?i Friedrich Wallach Joseph, IlUfswörterbuch für Ilislorikcr-Millel- alter und Neuzeit, München, 1964. 708 a Halkin Leon, La cruauie dans Ies supplices, în Initiation d la critique hisloriquc, Paris, 1963. 709 Hanga Vladimir, Legile penale ale lui Sulla, Cluj, 1956. 710 — Istoria stalului ?i dreptului R.P.R., cd. a IlI-a, Buc., 1957. 711 — Contribu?ii la problema imunit??ii feudale pe teritoriul palriei noastre, in S.U.B.— B· Jurisprudentia, 1960, fasc. 2, 29—52. 712 Ilarsin P., Conditions des personnes cn Germanie dans le Haul Moyen Agc, în „Revuc belge de Philologie et d’histoire”, 6, 1927, 147 — 181. 713 Ilasdeu Bogdan Petriccicu, Despre Io, în „România”, 1858, nr. 1 — 1. 714 — lus Valachicum, în A.I.R., 2, 1865, 65 urm. 715 — Fraternitatea ?i Unirea, 111 „Buletinul Instruc?iimei publice”, 1—31 nnrtie 18 66 716 — Jurisdic?iunea consular? in România, in „Romanul”, 21 dpc. 1867 ?i iun. 1868· 717 — Istoria toleran?ei religioase in România, ed. 2, Buc., 1868. 54Ü 718 — Cuvcnlc den b?lrini. Limba român? vorbit? între 1 550— 1600, 4 vol.. Buc., 1878 — 1881. 710 — Obiccicle juridice ale poporului români Buc., 1882. 720 — ?ugube? ?i ?ugubin?. Un rest din influenta juridic? a slavilor asupra limbii române, în „Columna”, 1882, 612 -610. 721 — Etymologicum Magnum Romaniae. Dic?ionarul limbei istorice ?i poporane a ro- mânilor, 2 vol., Buc., 1887—1898. 722 D’ilauterivc Conte Alexandre Mauriec, Mcmoire sur Vet al ancicn el aduci de la, Moldavic, presente â S.A.S., le prince Alexandre Ypsilanli, hospodar rcgnanl cn 17S9; trad, rom., Buc., 1002. 723 Ilearnshaw J. C., Chivalry and ils Plan in History, in Chivalry its historical Signi- ficance and civilizing Influence, Londra 1028. 724 Ilcgvi Klara, Le condominium hungaro-otloman dans les cylaets hongrois, in Aclcs Sofia, 3, 503-604 (v. nr. 6). 724 a Herbert I Icinricli, Das Zunflwcscn in Hcrmannsladt zur Zeil Karls VI., în A.Y.S.L., 27, 1807, 451-527, 531-586. 725 Herlca Alexandru, O fals? concep?ie despre proprietatea agrar? medieval?, Brasov, 1044. 726 — Vechile c?r?i de proprietate in Transilvania, Bra?ov, 1045 (extras din „Observa- torul social-economic”, 12, 1945, nr. 1 — 3, 14 — 77). 727 — Dietele in Transilvania autonom?, în S.M.I.M., 6, 1973, 207 — 215. 728 — Une institution pcu connuc: le „Bilol”, în „Reclierches”, 1, 1977, 47—56. 720 — Sur Vhistoire de la condition juridiquc de Venfant en Roumanic, publ. Sociele Jean Bodin, t. 36, 38, 30; extras, Bruxelles, 1977. 730 — f.’institution de la diete dans la Transylvanie autonome, în „Rccherclies”, 2, 1978, 57 — 75; extras, Buc., 1078. 731 — L* absence de Vordalie dans Vancicn droil roumain, în „Reclierches”, 3, 1070, 07-104. 732 — Studii de istorie a dreptului, ed. îngrijit?, note ?i ccmcntarii de V. ?otropa, prefa?? de V. Netea, CIuj-Napoca, 1083. 733 Ilerlea Al., ?otropa Valeriu ?i Floca Ion, Vccliilc legisla?ii transilvane. Ap probat ae constilutiones, 1653, studiu ?i traducerc; la traducere au colaborat dr. Romul Pop ?i av. Iuliu Nasta. în M.A., 1078, 427 — 615. 734 Iless Andrew, The Evolution of the Ottoman seaborne in the Age of the Oceanic Disco- veries, 1453—1525, in „American Historical Review”, 75, 1070, 1802—1020. 735 Hitchins Keith, Ottoman domination of Moldavia and Wallachia in the sixteenth century, Bombay, 1066. 736 Hohlweg A., Zur Frage dcr Pronoia in Byzanz, în „Byzantinischc Zeilsclirift”, 60, 1067, 288-308. 737 Holban Maria, Despre osindiri la moarte prin ,.glasul poporului” sub Despot, în S., 22, 1060, nr. 6, 1155-1163. 737 a — Variations liisloriques sur le probleme des cnezes de Transylvanie, în R.R.II., 4, 1965, nr. 5, 901-923. 738 Holbau T., Cneazul. Conlributic la lus Valachicum în Polonia, in C. I., 10 — 12, 1034-1036, nr. 1, 62 — 79. 738 a — Jus Valachicum in Polonia, 111 S.G.I., 1043, 313 — 373. 739 Ilomaii Bâlint, Gcschichle des ungarischen Miflclaltcrs, 2 vol., Berlin, 1913. 740 Ilorvâlh Alexandru, Considera?ii istorice ?i juridice privitoare, fa Danului dc Seve rin ?i func?ia de ban al Caransebe?ului ?i Lugojului, 111 „Studii ?i comunic?ri”, Caransebe?, 3, 1970, 207-303. 741 Iarcu D., M?suri ?i greut??i, Buc., 1062. 742 Tavorschi Ion, Dreptul feudal scris (d Moldovei ?i ??rii Ihinuiu?li. Material jicnim studiul istorici, sfatului ?i dreptului R.P.R., Ia?i, 1056. 550 7-1 :* îinâ uslir.i, in Ni.A., li;», 1980, nr. 1--3, 58 -78. 714 llca Ana. Institu?ii s?te?ti din comitatul Bihor in secolul al XVI II-lea, in „Crisia”, 0, 1970, 01-73. 745 Ilicscu Octavian, Domni asocia?i în ??rile române în sec. XIV ?i XV, in S.C.I.M., 1951, nr. 1, 39-01. 740 — Cu privire la problema redact?rii unui corpus al monedelor feudale române?ti, in I, 1950, 285-327. 747 — Moneda in România, Buc., 1970 (cu bibi., p. 59 — 61). 748 Ilic? Aurora, ?tiri in leg?tur? cu exploatarea s?rii in ?ara Româneasc? pinii in secolul al XVII 1-lea, in S.M.I.M., 1, 1950, 155-190. 749 Illes I. ,A magyar szerzodesi jog az ?rp?dok korâban, Budapesta, 1901. 750 Imreh Istvan, Szekelij falutorvenyek [Legi rurale secuie?ti], Cluj, 1947. 751 — A rendtarlo szekelij falu [Organizarea satului secuiesc], Buc., 1973. 751a — Via?a cotidian? la secui, 1750—1850, Buc., 1982. 752 — A torvenyhozo szekcly falu (1581— 1817) [Func?ia legislativ? a satului la secui], Buc., 1983. 753 — Caracteristici ale statutelor rurale secuie?ti, în voi. Civiliza?ie medieval? ?i modern? româneasc?. Studii istorice, CIuj-Napoca, 1985, 110 -131. 754 Inulcik Ilalil, L’Empire ottomun, în Ades Sofia, 3, 1909, 75 — 105 (v. nr. 0). 755 — The OUoman Empire. The Classica( Age, 1300 — 1600, trad. Normau Ilzkowitz ?i Colin Imber, Londra, 1973. 750 Iona?cu Ion, Politica fiscal? a lui Ioan vod? Caragea oglindit? în coresponden?a inedit? a lui Manuc bei, în S.A.I., 8, 1900, 45 — 82. 757 Iona?cu Traian ?i Georgescu Val., Unitâ ei diversile des formes de la reccption du droil romain cn Occident et du droil bijzantin en Orient, in R.E.S.K.E., 2, 1904, 153 — 180. 75S Ioncanu George S., Mica colcc?iune de supersti?iile poporului român (Deosebite credin?e ?i obiceiuri) adunate de ..., Buz?u, 1888. 759 Ioncscu Dionisic, ?u?ui Gh. ?i Matei Gli., Dezvoltarea constitu?ional? a stalului român, Buc., 1957. 700 Ioncscu Gh. T., O ana for a din domnia lui Constantin Ilangcrli privind un interesant caz de eliberare de robie prin c?s?torie, in A.U.B., istorie, 17, 1908, 155 — 109. 701 — Un caz de ncrespectare de c?tre domnie a ,,m?rturisirii” martorilor adeveritori, în A.U.B., istoric, 1909, nr. 2, 129-147. 702 Ionescu Grigore, Istoria arhitecturii române?ti, Buc., 1937. 703 Ionescu ?tefan ?i Panait I. Panait, Constantin vod? Brincoveanu. Via?a. Domnia. Epoca, Buc., 1909. 704 Ionescu Take, Legea clerului. Discursuri rostite in discu?ia general? din Camer? ?i din Senat, Buc., 1893. 705 Ioncscu Traian, Hati?eriful din 1802 ?i începutul luptei pentru asigurarea pie?ii interne a Principatelor dun?rene, 111 S.A.I., 1, 1905, 37 — 79. 700 Ionescu de la Brad I., Calendarul pentru bunul cultivator, Buc., 1801. 707 — Arenda mo?iilor, Buc., 1804. 708 Ioncscu-Ni?cov Traian, O judecat? domneasc? la 1539 in ?ara Româneasc?, în Omagiu lui P. Conslantinescu-Ia?i, Buc., 1905, 283 — 287. 709 Iorga Nicolac, Acte ?i fragmente cu privire la istoria românilor adunate din depozitele de manuscrise ale Apusului, 3 voi., Buc., 1895, 1897. 770 — Documente nou?, în mare parte române?ti, relative la Pclru ?chiopul ?i Mihai Viteazul, Buc., 1898 (din A.A.R.M.S.I., 1898). 771 — Pretenden?i domne?ti în secolul al XVI-lca, Buc., 1898. 772 — Documente române?ti din arhivele Bistri?ei (Scrisori domne?ti ?i scrisori private), partea I— II, Buc.,’1899-1900. 773 — Studii ?i documente cu privire la istoria românilor, 32 voi., 1901 — 1910. 774 — Documente privitoare la familia Ccdlimachi, 2 vo?., Buc., 1902 — 1903. 551 77T» - Documente privitoare Ut familia (lan? acuzi no, scoase in cea mal mare parte din arhiva d-lui Gr. (luntacuzino, Buc., 1902. 776 — Sate ?i preo?i din Ardeal, Buc., 1902. 777 — Documente ?i cercet?ri asupra situa?iei financiare ?i economice a Principatelor române, Buc., 1902. 778 — Introducere la Mihai Cantacuzino, Genealogia (lanlacuzinilor, publicat? ?i adno- tat? dc N. Iorga, Buc., 1902. 779 — Stefan cel Mare si Mihai Viteazul ca întemeietori ai bisericii românilor din Ardeal, Buc., 1904. 780 — Geschichte des rumänischen Volkes im Rahmen seiner Staalsbildungen, 2 vol. Gotha, 1905; publicat? în trad. rom. cu titlul Istoria poporului românesc de G. Penelea, Buc., 1985. 781 — Istoria românilor in chipuri ?i icoane, 3 vol., Buc., 1905 — 1906. 782 — Constat?ri istorice cu privire la via?a agrar? a românilor, Buc., 1908. 783 — Geschichte des osmanischen Reiches. Xach den Quellen dargestellt, 5 vol., Gotha, 1908-1913. 784 — Doamna lui leremia vod?, Buc., 1910. 785 — Breasla bl?nurilor din Boto?ani. Catastihul si actele ci, Buc., 1911 (din AARMSI, III, t. 34, 1911-1912, 1-34). 786 — Femeile înviata neamului nostru, V?lenii de Munte, 1911. 787 — Contribu?iuni la istoria bisericii noastre, Buc., 1912. 788 — Scrisori domne?ti, V?lenii de Munte, 1912. 789 — Histoiredcs Etats balkaniques ? Vepoque .moderne, Buc., 1914. 790 — Istoria românilor din Ardeal ?i Ungaria, 2 vol., Buc., 1915. 791 — Situa?ia agrar?, economic? ?i social? a Olteniei in epoca lui Tudor Vladimircscu. Buc., 1915. 792 — Acte despre vechca o?tire, în R.I., 1, 1915, 58 — 60. 793 — Ilistoire de Roumains :l·, Transylvanic et dc Ilongrie, Buc., 1915—1910. 794 — Medici ?i medicina in trecutul românesc, Buc., 1919. 795 — Formes byzantines et realites balkaniques, Paris, 1921. 796 — Un aci privitor la c?pit?niile sub fanario?i, in R.I., 10, 1924, 273 — 274. 797 — Istoria comer?ului românesc, 2 vol., Buc., 1925. 798 — Istoria industriilor la români, Buc., 1927. 799 — O paralel? istoric? Buc., 1927. 800 — Istoria bisericii române?ti ?i vie?ii religioase a românilor, 2 vol., ed. 2, Buc., 1928-1929. 801 — Istoria aunatei române?ti, 2 vol., ed. 2, Buc., 1929—1930. 802 — Istoria românilor prin c?l?tori, ed. 2, Buc., 1928 — 1929. 803 — Les ch?teaux oceidentaux en Roumanie, în B.G.M.I., 23, 1929, 49 — 70. 804 — Evolution de la question rurale en Roumanie, Buc., 1929. 805 — Les caracleres communs des instilutions du Sud-Est de VEurope, Paris, 1929. 806 — Anciens documents de droit roumain, Paris-Buc., 1930 (cuprinde ?i studiul Breve histoire du droit coutumicr roumain). 807 — La continuation des hopitaux byzcintins par les hopitaux roumains. Communication au IXe Congres d’liistoire de la midecine ? Bucaresl, Buc., 1932, în R.II.S.E.E., 1932, 395-450. "808 — Acte române?ti ?i citeua grece?ti din Arhivele companiei de comer? oriental din Bra?ov, V?lenii de Munte, 1932. 809 — Un aci de drept cu privire la retragerea zestrei, in R.I., 1933, 51—63. 810 — Les Balkans et VEmpire byzantine, Beigrad, 1936. 811 — Istoria românilor, 11 vol., Buc., 1937 — 1939. 812 — Calicii lui Mihai Viteazul. O nou? orinduire a lui, Buc., 1939. 813 — Un str?vechi obicei juridic la români, în R.I., 28, 1942, 48 — 49. 552 814 iorguleseu VasiJe. M?ri urii privind monahismul pr p?mtnfu! românesc înaintea Sfinlului Xicodim. în B.O.R., 1983, nr. 3 — 4, *253 — 2*33. 825 Iosipescu Sergiu ?i Eskenazy V., Schi?? a structurilor militare din ??rile române, în „File din istoria militar? a poporului român", 4. 1977. 816 isac V.. Despre originea alc?tuirii unor condici de doeumcnlc privind propriet??ile biserice?ti din Moldova, în R. A., 1960, nr. 1, 278 — 281. 817 Iscru G., Fuga ??ranilor — forma principala de lupt? împotriva exploat?rii in veacul al XVIII-lca iii ?ara Româneasc?, în S., 18, 1975, nr. 1, 125 — 146. 818 — Un dreg?tor pu?in cunoscut: ispravnicul d? ,,ungureni” in Tara Româneasc?, în R. A., 11, 1968, nr. 2, 35-52. 818 a — Contribu?ii privind înv???mintul la sate in ?ara Româncasc? pin? la jum?tatea sec. XIX. Buc., 1975. 819 Istoria dreptului românesc, coordonator Geterchi 1., vol.. I ?i II. 1. Buc., 1980 — 1983. 820 Istoria medicinii universale, sub îngrijirea prof. Bologa V. L., Buc., 1970. 820 a Istoria militar? a poporului român, II ?i III. Buc., 19S6. 1987. 821 Istoria României, 4 vol.. Buc., 1960 — 1964. 822 Istoria ??rii Române?ti de la octombrie 10*6 pir.? la martie 1717, cd. G. Greeescu, Buc-, 1959. 823 Istoria ??rii Române?ti. Letopise?ul C ant acuzi 12 O1» — 1000, cd. C. Grecescu— Dan Simonescu, Buc., 1960. 824 Ivan Iorgu. limbat icul in dreptul bisericesc, in M. M.. 46, 1970, 196 — 218. 825 — Bunurile biscricesti in. primele ?ase secole, situaliu lor juridic? si economic?, Buc., 1973. 826 — Rec?s?torirea so?ilor desp?r?i?i, Buc., 1937. 827 — Demisia din preo?ie, Buc., 1937. 828 — Pravila mare de-a lungul vremii, in S.T., 1952, nr. 9 — 10. 829 — Vechimea ?i formele raporturilor bisericii ortodox·. române cil celelalte biserici ortodoxe, în G. B., 1980, nr. 10 — 12, 772 — 797. 830 îndreptarea Legii (16o2). cd. crit., Buc., 1962. 831 înv???turile lui Xeagoe Basarab c?tre fiul s?u Teodosie, ed. Florica Moisil ?i Dan Zamfirescu, Buc., 1971. 832 Jako S., Organizarea cancelariei voievodale ardelene la începutul secolului al XVI-lta in „Hrisovul”, VI, 1946, nr. 2, 111 — 146. 832 a — Sigilografia cu referire ia Transilvania pin? la sfir?ilul sec. XV, in D.I.R., Introducere, 11, Buc., 1956, 559 —619h-14 facs. 833 Jiga Gains, Pagini din trecutul breslei m?celarilor bra?oveni, în R. A., 12. 1969, nr. 2, 107-116. 834 Jirecck C., Geschichte der Bulgaren, Praga, 1876. 835 — Geschichte der Serben, Gotha. 1911. 836 — Staat und Gesellschaft im mitellalterlichcn Scrbicn, 4, vol., Yiena, 1912 — 1919. 837 — La civilisation ser be au Moyen Âge, trad, din lb. germana de Louis Eisenman, Paris. 1920. 838 Jouanno Arlette, La notion d'lonneur au XVIe siecle, in „Revue d'histoire moderne et contemporaine”, 15, 1968, 597 — 623- 839 Juchereau Baron de Saint Denis, Jtlistoire de l'Empire ottoman de 1702 ? 1614, Paris, 1844. 840 Juhâsz L., A Pata torte nete 1 o20—164 S-ig [Istoria Por?ii, 1526 — 1648 j, Budapesta, 1936 (cxlias cin ,,S/iiyaciok”, 1936). 841 I\adkk K.. \ cla>i a vatasske provo v zemich slovanskych a uherskych, Praga, 1916. 842 Kairdl M., Geschichte der Bukowina, Cern?u?i, 19o3. 842 a Kaldy-Nagy Gy., The first centuries of the Ottoman military organization, in „Acta Oricntaiia", 1977, nr. 2, 147-183. 843 Halirderu Icn, Portul Oarbei ?i p?rului la romani, Buc., 1900. 553 844 Karpat Kenial II.. The Land Regime, Social structure and modernisation in the Ottoman Empire, Chicago. 196S. 845 Kazuan A. P.. Agrarmje otnotcnija v Yizantya XIII — XIY /w., Moscove, 1952 846 Kirâlyi Bela K.. Huiujary in the lair Eighteenth Century. The Decline of Enlighfene$ Despotism, New York ?i Londra, 1969. 847 Kirâly Jânos. Pozsony vâros joga a Közepkorban, Budapesta. 1894. 848 Kiri?escu Costin Sistemul b?nesc al leului ?i precursorii s?i, I, Buc., 1954. 849 - Moneda, Buc.. 1982. . 850 Kiss A.. Eorul dominai in Transilvania, în R. A.. 12, 1969, nr. 2. 59 — 70. 851 Kiss IsLvan, N., Mertek, allam es l?rsachdom, in ,.Agrârtorteneti szemle’’, 1975, nr. 3_4, 273-292. 852 Klima II., Guvernatorii Transilvaniei, 1774 — 1S07, in A.I.I.N., 9, 1943 — 1944, 233-328. 853 Kog?lniceanu Miliail. Esquisse sur rhisloire, les moeurs el la langur, des Ciganes, Berlin, 1837. 854 — llistoire de la Dacie, des Yedcques transdanubiens et de la Yalachie, Berlin, 1854. S55 — Cronicele Romanici sou Ldojjise?de Moldovei ?i Yalahiei, 3 vol.; cd. 2, Buc., 1872-1874. 856 Kohler I., Über die Ordalitn der Naturvölker, in „Zeitschr. für vg. Rechtswiss”, 5, 1855. 857 Koschaker R., recenzie la C. A. Spulber, in ,,Z. d, Savigny Stift, f. IV’, 49, 1939, 694-695 (Y. nr. 1 411). 858 Kosev D., Les ra/.joils cgroircs et le mouvement paysan cn Bulgarie de la fin du XVI lle siede â nos jeurs. in Etudes hisiorigucs, 5, Sofia, 1970, 57 — 100. 859 Ko\âcs A. ?i Tcca N.. Aihilcc?i italieni in Transilvania in cursul sec. XVI ?i XVII, în s’.L'.B.-B, ist., 18. 1973, fasc. 2. 860 Kovacs Iosii, Desfiin?area rela?iilor feudale in Transilvania, Cluj-Napoca, 1973. 861 KoAvalcwsky M., Ccutume conte mporaine d loi ancienne. Droit eoulumicr osselien eclaire par l'histoire compare, Paris, 1893. 862 Kraus G., Cronica Transilvaniei (1008— 16G5), trad, ?i studiu introd. de Gh. Duzinchevici si E. Reus-Mirza. Buc., 1965. 863 Krebik B., Contribution ? Vdude de ta pronoici et de la baslina, aux dernieres annees de la Serbie medievale, în ..Zbornik rad. vizant. Inst.”, Belgrad, 8, 1964, nr. 2, 227 — 234 (= Melanges G. Ostrogorsky, 2). 864 Kula W., V histoire e.conomique de la Polog ne au XVIIIe siede, in Acta Poloniae hisloriea, 1961, 133—146. 865 Kmrzcba Stanislas, Les jrineipes du dcvcloppemcnt des etats en Europe occidentale et orientale, in Vllle Congres interna?ional des sciences historiques, Zürich 1933. 865 a Kulschcra R., Guvenialarii 'Transilvaniei, 1001 —1774, in A.I.I.N., 9, 1943 — 1944 131-222. 866 Kyrris C. P., Gouvernanis et gouvcnies ? Byzance pendant la revolution des zelotes (134 1— 1350), în Rccueil de la Societe Jean Bodin, 23. Gouvernanis d gouvernis9 II: Antiquite el Haut Moyen Age, Bruxelles, 1968, 271 — 330. 867 — Rcprizintotive associations and taxed ion in the Byzantine Empire between 1204 and 1341, in AlJe Congres international des sciences historiques, Yiena, 1965 Etudes presentees u la C.LIl.A.E31, Louvain — Paris, 1966, 43—54). 868 Lahovarv G. L, Ilirtii vcchi. LLslem ?i carte dc blestem, in C. L., 23, 1SS9 —1890, nr. 6, 495 — 500. 869 — Cn divor? din anul ItuO, în C. L., 26. 1891. 289—295. 870 Lambrior A.. Obiceiuri si credin?e la romani. înmormânt?rile, in C. L., 9, 1875. 870 a Läng Lajos, A vämpolitika az utohö szaz evien, Budapesta, 1904. g71 Larousse Pierre, Grand didionnaire universel, 17 vol., Paris, 1865—1890. 872 Lascaris M., recenzie la C.C. Giurescu, Contribu?ii . . .?i Noi contribu?ii..., in Bsl.,1929. 554 872 a I .aurencc M. Le pene capitali. Milano, 1002 873 Laurencon P. G.. Nouvdlcs observat io ns sur la Vc închid. sur r-’odudions. son commcrce. les mccurs el Ies coutumss des habUants ci sur sori .^ouvernfm^nt. Paris, 1822. 874 La urent V.. Contributions ? Uhistoire des rdathns de VEglise byzantinc avec l’Eglise roumaine au d^bnt du .YT·* sitele, Buc.. 1915. 875 Lazar Miklos, Erdehj foisp?njai 1510—1711 [Comi?ii eomitaions: ai Transilvaniei, 1510 — 17111. Budapesta, 1889. 876 — Szekely isp?nok [Greavii secuilor], Budapesta, 1881. 877 Laz?r Mihai, Dale ?i sublinieri noi cu privire la „sulgin" si .Jahvi'ii” în Moldova secolelor XVI — XVIII, in „Hierasus", 1979, 131 — 140. 878 — Gor?tina de oi in Moldova in secolele XV—XVII, în Succava”. 1981, 243 — 255. 879 — Gor?tina (desclina) de porci in Moldova secol·:!? XV—XVIII, in Suceava”, 1983, 455- 470. 880 Lazea Emil, Cnezatele ?i voievodalele transilv?nene. expresie a dezvolt?rii de sine sl?l?loare a romanilor, in „Era socialist'!”. 1081. nr. 14. 29 — 32. 881 — Les cnezats et Ies voivod a! s roumains de Transylrunie. in MP.H., 19S3, nr. 2, 96-111. 882 L?bu?c? N.. Despre cuni??, un impediment la c?s?torie. in ..Via?a romaneasca”. 1925. 883 L?z?rescu Dan A., recenzie la Colloque de Toulouse, 1909, in S., 23. 1970, 999—1 009. 884 — recenzie la Sanch6z-Albornoz, El ejercito, in S., 23, 1970, 300—309. 885 — La felonie el sa cause juridique en droit penal feodat roumain, în Etudes .... Var- ?ovia, 1970, 115 — 118. 885 a Lecca Octav, Familiile boiere?ti române, istorie si genealogic (dup? izvoare aulenlicc ), Buc., 1899. 886 Lefebvre des Noettes, L'alldagc. Le cheval de selle ? travers les ages. Conlribution ? Thistoire de Ucsclavage, Paris, 19.31. 887 Legea Vinodolului (1288), trad. Jules Preux, în N.R.H., 1890. 888 Leger Louis, Les anciennes civilisations slaves, Paris, 1921. 889 Legiuire de contribu?ie in Transilvania, in „Gazeta de Transilvania”, 1844. 890 Legiuirea Caragea, ed. crit. Acad. R.P.R., Buc., 1955. 891 Legenda sandi Gcrhardi, publ.de St. Lad. Endlicher, în Rerum Ilungaricorum Monu- ment a Arpadiaria, 1849. 892 Lehr Lia. Organizarea administrativ? a ora?elor din ?ara Româneasc? in anii 1501 — 1050, în S., Ü., 1950, nr. 2 — 3, 57 — 75. 893 — Cam?ta in ?ara Româneasc? pin? in secolul al XVI 11-lea, în S., 23, 1970. 693 — 710. 894 Lejeune A.. Morinais, poids et mesures des principaux pays. Paris. 1894. 895 Lemarignier J. B., La France medievale, institulions ci socicle, Paris, 197U. 896 Lenin V.l., Opere complete, voi. 3, 1901. 897 Leon G.N., Istoria economiei publice la români, Buc., 1924. 898 — Elemente de ?tiin?? financiar?, Cluj, 1925. 899 Leonte Ileana, Dou? etaloane: palma iui ?erban vod? ?i a iui Constantin Brincoveanu, în R.A., 1, 1958. 218-219. 900 Letopise?ul ??rii Moldovei de la lstratie Dabija pin? ia domnia a doua a iui Antioli Cantemir. 1001 — 1705, ed. C. Giurescu, Buc., 1913. 901 Levy-Bruhl L., La mentalite primitive, Paris, 1904. 902 Limona Elena, Acle relative la breslele din Bra?ov, in Arhivele Statului. 125 ani de activitate, 1631 — 1850, Buc., 1957, 327 — 343. 903 Lin?a Elena, Termeni militari de origine polon? in limba cronicarilor români, in RsL, 10, 1964, 198 ?i unn. 903 a Lischev Str.. Über manche Feudalinstitulionen im mittelalterlichen Rumänien nnd Bulgarien, 111 Ades du XlVe Congres intern, des etudes byzanlines (Buc., 1911) 555 Buc... 1973. 904 Littre. Didionnaii < dt la laiiguc francaise. ed ntegrale, de J.J. Pauvort, .7 vol. 1961-1962. 905 Löbcl Theophil. Elenu an turce?ti. ar?be?ti ?i persane in limba româna, ('.uns tanti nopol, 1894. 906 Loi de jugement. versions slave ci roumainc etabllis par M. Andreev el Gh. Cron?, Buc., 1971. 906 a Loiselcur J.. Lcs crimes et les prines dans Tanliquite el dans les fcnips modernes, Paris 1863. On7 Longinescu G.D.. Feria. in „Halcania”, 2 — 3, 1939 —1940, 144 — 318. 908 Lopez R.S., La nascitlu clelVEuropa. secoli V — XIV. Turin. 1966. 909 Lousse Emile, l'arlcmcnlarisme ou corporalisme? Lcs origincs des assemblies d’itat, in R.H.D.. 1935. 910 — Absolutisme. droit. divin. despotisme eclaire, in Schweizer Beiträge zur allgemeinen Geschichte, 16. 1958. 911 Lowianski H. Transformations sociales cn Europe centrale et orientale aux VI~XIIe siecles, Congres Moscou, 1970. 912 Luchian Oct., Moneda lui Ion vod? cel Cumplit, in S.C.X., 1, 1957, 441 — 446. 913 Das Lucrum camerae in Ungarn und Siebenbürgen, în „Transilvania", 1838, 1 — 147 ?i Bra?ov, 1838. 914 Lungu Y., ?inuturile moldovene?ti pin? la 1711. în C.I., 4, 1928, nr. 2, 97 — 109. 915 — Despre olatul Jlotinului (1715—1806), in C.I., 5 — 7, 1929—1931, 253—290. 916 Lupa? I., Istoria bisericeasc? a românilor ardeleni, Sibiu, 1918. 917 — Voievodatul Transilvaniei in sec. XII ?i XIII, in A.A.R.M.S.I., s. III, t. 18, 1936-1937, 83-114. 918 — Documente istorice transilvane, 1, Cluj, 1940. 919 — Fazele istorice in evolu?ia constilu?ioncd? a Transilvaniei, Cluj, 1944. 920 Lupu Ion, Vina si procesul ei la români, Ia?i* 1934. 921 Lupus Iustin, Mina-moart? ?i r?scump?rarea averilor ei, Buc., 1911. 922 Macieiovschi Wenzel Al., Slavisclie Bechtsgeschichte, 4 vol., Stuttgart — Leipzig, 1835 - 1839. 923 Magdeleinc, chevalier de la, Le Miroir de VEmpire Otoman, ou elal present de la cour et de la milice du Grand Seigneur. Avec une description loute parliculiere de la maniere de vivre des Turcs, Paris, 1678 (in dou? p?r?i, cea din?ii publ. ?i la Basel 1677). 924 Magyar ?llam-es jogtörlenet. 1, Budapesta, 1968. 924 a Magvari Andrei, Date privind rela?iile agrare din Maramure? la sfir?iful sec. XVIIf în S'.U.B.-B, 1961, fasc. 1, 35-52. 925 Mali?a Mircea, Diploma?ia. ?coli ?i institu?ii, Buc.. 1970. 926 Mali?a M., Gândea V. si Giurcscu Dinu, Pagini din trecutul diploma?iei române?ti, Buc., 1966. 927 Mâlyusz E., Zsigmondkori okmânijtâr, 1, Budapesta, 1950. 928 Manolescu Radu, Cu privire la problema patriciatului in ora?ele ??rii Române?ti ?i Moldovei (secolul al XV-lea —prima jum?tate a secolului al XV 1-lea), în „Cumi-dava”, 4, 1970, 91 — 99. 929 Marcovici S., Datoriile omului cre?tin, Buc., 1839. 929 a Marcu Li viu P., Forme de guvern?mint ?i regimuri politice în ??rile române în ortn- duirea feuded?, in ..Revista român? de drept'', 24, 1968, nr. 3, 41 — 54. 930 — Le caractere unitairc des institutions politiques et judiciaires roumaines au Moijen Age, iu N.E.H., V1.1, 1980, 143-161. 931 — Le ..jus valachicuni' et le statut personnel des Vlaques bcdkaniques au Mögen Age, in „Recherches”, 6. 1981, 127 — 134. 932 — Le sgsteme traditionnel de delits et des pcincs ches les Vlaques balkaniques, în „Etimologica". 1981, 103-110. 933 — Consideraiions sur Ies rapporls rntre le conturile ci l:s prcmicres codificafions de Moldavie el de Yulachie (X VWsiecle), in ,,Recherches\ 7 — 8. 1982-1983, 25 — 32. 933 a Marele Mircea Y-tierol. coordona lor Ion Pâtroiu, Buc*., 1987. 934 Marian S. FI., A 'iuda la romani, Buc., 1890. 935 — Na?terea la români, !>uc., 1892. 936 — Inmorminiarca la nnuini, Buc., 1892. 937 — Vr?ji, farmec.' ?i d> sfaceri, Buc., 1893. 938 Marie?-Agapi S.. Din abuzurile consulilor in Moldora in anii 182:2—1828, 111 A. I.I.A., 7, 1970, 281- 288. 939 — Preciz?ri la dala înfiin??rii Departamentului Pricinilor Str?ine in Moldova (1783), in A.I.Î.A.. 1978. 445 — 447. 940 Marin I.])., (.onlribulii la sludierca curiilor domne?ti din Moldova, în S.A.I., 9, 1967, 25-41. 941 Marinescu C.. înfiin?area mitropoliei în ?ara Româneasc? ?i Moldova, Buc., 1924 (din A.A.B.M.S.I.. 1921). 942 Marinescu S., Competen?a ?i (dribu?iile judiciare ale clericilor în secolele XIV—XVII, in B.O.K., 88, 1970, nr. 7-8. 790 — 811. 943 — Redactarea unor arie juridice de c?tre clerici în trecutul nostru, in M.O., 23, 1971, nr. 9 — 10, 091— 7iî7. 944 — La justice ecclesiaslique dans Ies Plinei pautes Roumaines au A”VC — XVIII· siccles, iu ,,Rechorclics'\ 2. 1978, 77 — 94. 945 — Conlribulion â l'elude de l(( succesion testament ui re cil Valachic et cil Moldavie au XYIII-e sivele. în „Recherches**, 6, 1981, 135 — 154. 946 Marinov Y., Yiehzucld und IIirlcniebcn on Ostemiltcleuropa, Budapesta, 1961. 947 Marongiu, A., Medieval Parliam nls, trad. de S.J. \Yolf, Londra, 1968. 948 Marx Karl ?i Engels Fr., Opere alese în dou? volume, ed. 2, Buc., 1955. 949 — Opere, 29 voi., Buc.. 1908. 950 Matecscu Tudor, Contribu?ie la istoria institu?iilor administrative ale românilor din Dobrogca in timpul sl?pinirii otomane, în A.LI.A., 17, 1980, 009 — 614. 951 Matei L, Contribu?ii ta istoria dreptului bisericesc, Buc., 1922. 952 — Vechi institu?ii dc drept privat la românii din Transilvania, Bra?ov, 1940. 953 Matei Ion, Capud.eiailc ??rii Române?ti, ins. la Institutul de studii sud-est europene. 954 Matei M.D., Un:h probleme in leg?tur? cu începuturile vie?ii or??ene?ti la Suceava. (.0n'ribuiii arheologice ta istoria ora?ului Suceava, Buc., 1963. 955 M.U' i Mircea 1). ?i Clii?.escu L., Nouvelles donnees du piobleme des fortifications des vilks moluav. s du Moijen Âgc, in ,,Dacia”, 11, 1907. 321—330. 950 Maus M. i.ssai sur le don. Forme el raison de l’echanae dans Ies societis archaiques, în nnee sociologique”, Il-e serie, 1, 1923—1924. 30 — 180 (— Sociologie el anthro-pi)!.»iiie. Paris, 1950). 957 Aiiiiai, Le regime juridique des chreliens dans Ies ports roumains sous Fadmini-stroi.on ollomane. (X VIf: s. —XVIlcs.), in A.U.B., istoric, 29, 1980, 85 — 89. 957a — slatut de la Moldavie et de la Valachie ? l’cqard de la Porte ollomane ...9 iu N. ..I-L, VI, 1980, 1, 237-250. 958 - I\rnorii române?ti sub administra?ie otoman?, in secolul cd XVII-lec, în ,,Rev. • is 1.·’,, 30, 1983, nr. 8, 802-817, nr. 9, 879-890. 959 — Din istoria rela?iilor româno-olomane in evul mediu: ,,Capitula?iile”, în voi. Din cronica rela?iilor poporului român cu popoarele vecine. I, Buc., 1984; ?i in Anale de istorie”, 1982, nr. o, 34 — 38. 900 M?nescu Jean N., Cu privire la originea stemei ??rii Române?ti, in ,,Cercet?ri numismatice/’, 5, 1983, 183 — 195. 961 M?rturisirea de credin?? a bisericii ortodoxe — lGl2? trad. ?i studiu introd. de Al. Elian, Buc., 1982. 902 Mc. Nell Wilîiam H., The value of Dalkan; Studies for conlemporcny Hi.st.onj. în Ades Sofia, 3, 1969, 240-275. 557 ?963 Medvc-diîv Î.P., A. d:-s soi-disant assemblies [rcpriscnialiucs ? Bij-ance, en ij'UiLi:l:c:· au XI Y‘ circle, i:* Aclcs au A7 Ye Congres international dcs liLades by- zaniins ( Due. sfpi. 10 ijj, Buc. (1973 ) (cu li tern tura problemei). 963 a Mehedin?i S., Fruntaria României spre r?suni, iu Opevc com pi de, T, Buc., 1942 964 Melimed Miistuiu A., De ccrtains aspects de la soaiele oltomane ? la lumicre de la le- gislation (Kununuunv:) du Sultan Mohamet III, in S.A.O., 2, 1960, 127 — 160. 965 — Din raporturile Moldovei cu Imperiul otoman in a doua jum?tate a veacului al XV-lcu, in S., 12, 1960, 166 — 178. 966 — O condic? la firmane turce?ti. 17S6—17<$v>, în S., 15, 1902, 403 — 427. 967 — O nou? reglementare a raporturilor Moldovei ?i ??rii Române?ti fal? de Poart? la l'.OJ, ir- S., 19, 1907, 691-707. 968 — Despre dreptul de proprietate al supu?ilor otomani in Moldova si Tara Româneasc? in scc. XY-XYI11, in C.I., 3, 1972, 65-81. 969 — Istoria turcilor, Buc., 1976. 970 Melchisedec, episcopii]. Cronica Hu?ilor ?i a Episcopiei cu asemenea numire, Buc., 1869. 971 — Cronica Romanului, I, Buc., 1874. 972 — Via?a Sf. loan cel nou de la Suceava, scris? in limba slavon? de mitropolitul Griyorie ?amblac ?i tradus? de ..., in R.I.A.F., 1884, 163-174. 973 Mendel B., Lcs corporations byzantines, in Bsl., 1961, nr. 2, 302 — 319. 974 Mereu?iu V., .Jude?ele din Ardeal ?i din Maramure? pin? la Banat, Cluj, 1929. 975 Me?te?ugari ?i negu??tori din trecutul Craiovei. Documente (1626—1863 ), publ. de Direc?ia Arhivelor Statului, Buc., 1957. 976 Metes St., Istoria bisericii si vie?ii religioase a românilor din Ardeal si Ungaria, 1, Arad, 1918. 977 — Rela?iile comerciale (de ??rii Române?ti cu Ardealul pin? in veacul al XVIIl-lea, Sighi?oara, 1921. 978 — Via?a agrar?, economic? a românilor din Ardeal ?i Ungaria. Documente contem- porane, 1, Buc., 1921. 979 — Din istoricul dreptului românesc în Transilvania, Buc., 1935. 980 — M?n?stirile române?ti in Transilvania ?i Ungaria, Sibiu, 1930. 981 — Cercet?ri ?i sentin?e judec?tore?ti privitoare la românii din ?inuturile Cet??ii de Piatr? (Chioar) in sec. XVII, in R.A., 7, 1946-1947, nr. 1, 10-56. 982 — Contribu?ii nou? la istoria românilor din ?ara F?g?ra?ului, Buc., 1949. 983 Meijers Lczikon, 12 vol.. Leipzig. 1936—1938. 984 Mezincescu G.I., Studii despre r?spunderea pentru al?ii in dreptul roman, In vechiul drept român ?i in dreptul actual, Buc., 1901. 985 Michel Jacques-iIcnri, La gratuite en droit romain, Bruxelles, 1962. 986 Michelet Jules. Legend^s democraliqucs du Xord. Paris, 1854. 987 Micu lolanda, Institu?ia agiei in ?ara Româneasc? (sec. XVI — prima jum?tate a sec. XIX), în „Rev. ist/’, 1985. nr. 2, 100-178. 988 Migne J. P., Pair olog ian cursus compleclus. Pijtrologiae latinae 1 — 221, Paris, 1844 — 1880. (V. Synt. lui VlastaresV 989 Miliail Paul. Documente moldovene?ti g?site la Constantinopole (1462 —1577), în C.I., 8—9, 1932-1933. nr. 3, 3-03. ' 990 Mihail P. ?i I. Capro?u. Despre ceremonialul domnesc, în A.I.I.A.. 8, 1971, 397 — 399. 991 MiliâJvi loan, Diplome maramure?ene din sec. XIV ?i XV, Sigliet, 1900. 992 Mihâila Gheorghe. împrumuturi vechi sud-slave in limba român?, Buc., 1960. 993 — Dic?ionar al limbii române vechi (sfir?itul sec. X — începutul sec. XVII), Buc.. 1974. 994 Mihorrlca Yasile. Arendarea v?milor ?i ocnelor din ?ara Româneai cu la 1830, în S., 11, 1958, nr. 2, 145-149. 995 — Lcs obligations des „vccini" ciwcrs leurs maitres enlre 1650 el 174 9, in N.E.II., 3, 1905, 153-169. 558 996 — Rela?iile agrare din secolul al X VII 1-lea in Moldova, Buc.. 1908. 997 — Vâcaritul, oare temporar?, in S., 21, 1908, nr. 449 — *i07. 998 — Vinjr'ciul don:?.?? ?i r?ur?rilul. in S., 22, 1909. 1 077 — 1 101. 999 — I.cs lignr-s de ??-vciof.jA nunt de la diploma?ii louinuine au XVIII? siecle, în R.R Ii', V. 1970. ‘1:5 02. 1000 — La crise du n-gime fiscal des Principautes Roumaines au XVIII? siecle. in N.E.H., 4, 1970. 121 —i 32. 1001 — Lcs i\'(jlemcrds flsraux ediles par Conslanliri Mavroeorelat cil Valacliic, in R.R.H., 9, 1971, 207 291. 1002 — Meiitres du sol et pa,sans dans Ies Priacipautcs Roumaines au XVIII? si?cle, Buc., 1971. 1003 — Oidiijidiil·: 1, în ,.Dcnkschriften der K.K. Akademie der YVissi-iischalten /u \\k*n". 20, 53 — 04. 1009 Mila.? Xicodem, Dn/lul bisericesc oriental, trad. Dini. I. Cornilcscu ?i Vasile 5. Radu, rev?zu?ii de I. Miii?lcescu, Buc., 1915. 1009 a Milleus I., Practica criminalis, Yenetiis, 1549. 1010 Mi)k:>\a Faimv. Pozemlenalc sobslvrniosl balgariskile zerni prez XIX vek, Sofia, 1970. 1011 Mii.i.4i Ilic, Din Irecutul si?pinirii române?ti asupra Ardealului. Pierderea Amla?ului ?i I'?g?rasului. Buc.. 1914. 1012 — R?nii calului, in C.I., 2...... 3. 1920—1927, 258 — 259. 1013 — Reforma lui Cons!(.nlin vod? Mavrocor?ut, Ia?i, 1927. 1014 — în leg?tur? cu fr< f a c\e cruce, in C.I., 5 — 7. 1929—1931. 418 — 419. 1015 — Des/re solen.nilah a înfr??irii. in C.I., 5 — 7, 1929 —1931. 304 — 365. 1010 — O inoveiiie jurie, i< ? a lui Mirau vod? Barnovschi, Ia?i, 1932, (extras din „între- i$irr\ 1932. 75- 90.·. 1017 — (ios/wain ?i gets/.odar, in C.I., 8 — 9, 1932 — 1933, nr. 2, 241 — 255. 1018 — hesfre feiiia elin a?ez?mintul lui Mirem vod? Rarnovschi, în ?.1., 10—12, 1934 — 1930. i:r. 2, 200 -207, 304-308. 1019 — ir.c!puh:r:l·· m?rci b?nii ele (Iraiewa, in A.O., 13, 1934. 1 — 12. 1020 — iun.(>r'( /./<: juridic? a pece?ilor domne?ti, în C.I., 10 — 12, 1934 — 1936, ?*. 1, 344. 1021 — îiin ( rc;,!i.l vechi românesc. Ceremoniei de blestem din vremea lui Maici Basarab, in ..Arliiv ·.; de drept public”, 1939, nr. 2 — 4, 290 — 293. 1022 .Viiua 1. * i Boga L. ?., (??? se mo?teneau mo?iile in ?ara Româneasca p'.n? la sftr- .4!ui sj'.clului al XVl-iea. Contribu?ii lei istoria vechiului dre/d românesc in ?ara i or, lee:: d’el als el la fisc?lite en Yalachic cl en Moldav ie, in R.R.H., 5» 1066, nr. 2, 107-233; ?i in A.P.A.E., Bruxelles, 48, 1969, 95-140. 1030 Mioc D. ?i B?lan M.. Aspeele ale rcnlci funciare feudale in ?ara Româneasc?. Yin?riciul boieresc (ola?tina), in S.A.I., 7, 1065, 127 — 146. 1031 Mioc D., Clvirc? H. ?i ?tcfânescu ?tefan, Revolution de la rente feodale cri Valachie cl cit Moldav ic. du XIV* au XVIII* siecles, în N.E.H., 2, 1060, 221 — 252. 1032 Mioc D., ?tef?nescu ?t. ?i Cliirc? H., L’euolution de la rente feodale en irauail cri Valachie ci cu Moldavic aux XIV6—XVII0 siecles, în R.R.II., 1, 1062, nr. 1, 30 — 60. 1033 Mitilincu M., Jurisdic?ia consular? in România, Buc., 1868. 1034 — Collec?iune de tratate ?i conven?iunile României cu puterile slr?ine de la anrudu 1306 piu? in zilele noastre, Buc.. 1874. 1035 Mitu Mihai, Termeni de origine polon? in documentele slavo-moldovcnesti, 13S8 — 1517. in Rsl., 8, 1963, 155-221. 1036 Mindrescu S., Elemente ungure?ti in limba român?, Buc., 1802. 1037 Mladenovici M.. L'Etal serbe au Mögen ?ge. Son caractere, Paris, 1931. 1038 Moga I., Voievodalul Transilvaniei, Sibiu, 1044. 1039 — Scrieri istorice, Cluj, 1073. 1040 Möhlenkamp Renate, Die ältesten Siegel moldauischer Städte, in „Jahrbücher für Gcschiclite Osteuropas", 1081, nr. 3, 337 — 365. 1041 Moisil C., Monetär ia ??rii Române?ti in timpul dinastiei Basar ab ilor t Cluj, 1024 (extras clin A.I.I.N., 3, 1024-1025, 107-159). 1042 — Bule de aur sigiliare de la domnii ??rii Române?ti ?i ai Moldovei, Buc., 1925. 1043 — Monedele României, în Enciclopedia României, Buc., 1038. 1044 — Probleme de numismatic? româneasc?, Buc., 1030. 1045 — Stemele primelor monele române?ti, Buc., 1930. 1046 Moisil Iuliu. V?t??ii sau fraternit??i ?i dccurii sau vecin?t??i, în „Transilvania”, 1036, nr. 3, 132 — 146. 1047 Moisin Alexandru, Rolul monahismului ortodox transilv?nean in p?strarea con?tiin?ei de unitate na?ional? ?i bisericeasc?, in M.A., 1078, nr. 11 — 12, 746 — 753. 1048 Molcu? Emil, Le role de la communaute territoriale dans la formation du droit feodal roumain, in A.U.B.. drept. 30, 1081, 19 — 24. 1049 Moldovan Liviu. Tabla regeasc? din Transilvania, în R.A., 1975, nr. 2, 107—201; nr. 3. 247 — 256; nr. 4, 374 — 383. 1050 Mollat Michel. Les pauvres el ta societe medievale. (comunicare la al XIII-lea Congres interna?ional de studii istorico, Moscova, 1970, bro?ur?, 1 — 12). V. ?i nr. 471. 1051 Molnar J., Wörterbuch Deutsch und Walachisches, Hermannstadt, 1822. 105i Mommsen Th., Le droit penal romain, 2 vol., Paris, 1007. 1053 Monumenta Germaniae historica, 01 vol., Hanovra, Berlin, 1877 — 1041. 1054 Montesquieu, De Tesprit des lois, text stabilit de Jean Breilie de la Gressayc, 4 vol., Paris, 1950—1961. 1055 Motogna Victor, Articole ?i documente, Cluj, 1923. 1056 — Epoca lui Matei Basardb ?i Vasile Lupa, C 1., 13 — 16, 1040, 453 — 544. 1057 — Contribu?ii la istoria românilor b?n??eni in evul mediu. Districtele române?ti, în „Revista Institutului Societ??ii Banat — Cri?ana,;, 11, 1943, 3 — 30. 1058 Mototolescu D.D., Privilegiul masculinit??ii este o inova?ie a legiuirii lpsilanli ?i Caragca sau este o conservare a unui obiceiu juridic preexistent?, Buc., 1915. 1059 — lus valachicum m Polonia, Buc., 1916. 1060 — Darurile dinaintea nuntii in dreptul vechiu românesc comparai cu cel romano- bizantin ?i slav, Buc., 1021. 1061 — Jur?minml cu brazda in cap întrebuin?at la hot?rnicii in vechiul drept românesc, Buc., 1922. 1062 - Ilcric, in H.A., 1. 1024, 100-115. 1063 — iieriie, cine alt-rumänische Rechisinslilulion, Praga, (1028). 560 1064 — Iiitus expiorandae veritatis: cxcmimim furi (cndcriis in Regcstrum Varadinense: Ordaliile, Cluj, 1939. 1065 Mousnicr Roland, I.es eonccpts d’ordre, d'lilul, de fidcliie ct de monarchie absolue en France de la fin du XYe sitele ? la fin du XYJ1IC siccle, in R.H.D., Paris, 247, 1972, nr. 2, 2S9-312. 1066 Müller Fr., Beitrüge zur Geschichte des Hexenglaubens und Hexrnprozesscs in Sieben- bürgen, Braunschwcig, 1854. 1067 Müller Georg Eduard, Stühle und Distrikte als Unterteilungen der Siebenbürgisch- Sächsischen Kations Universität, 1141 —187G, Sibiu, 1941. 1067 a — Die Grauen des Siebenbüiner Sachsenlandcs. Sibiu, 1931. 1068 — Der sächsische Dorfschulmeister und Dorfnotür in der Zeit von Reformation, Sibiu, 1934. 1069 Müller G., Die Türkcnherrschaft in Siebenbürgen, Sibiu, 1923. 107U Murcsan Carnil, La consiitulion de la principaute autonome de Transilvanie, ln R.P.I-L, O, 1981, nr. 2, 82-97. 1071 Murgulc? Yasile, Yoroavc asupra ??rii Moldaviei, in R?scoala din 1821. Documente, 5, Buc., 1962, 533 — 550. 1072 Musicescu Maria-Ana, Dale noi cu privire la epilrahilul lui Alexandru cel Bun, în S.C.I.A., 4, 1958, nr. 1, 75-114. 1073 Mu?te Nicolae, Letopise?ul ?ârii Moldovei de la domnia lui Istraie Dabija vv. pin? la a treia domnie a lui Mihai Racovi?? w., în A.T. Laurian ?i N. B?lcescu, Cronicarii ??rii Române?ti, 3 voi. liuc., 1846—1847 ?i Kog?lniceanu, Ld.y 1 — 95. 1074 Muslea Candid, Contribu?ii la institu?ia ,,veciniei,, la românii bra?oveni, în S.A.I., 2, 1957, 317-344. 1075 Mulaicieva V. ?i Dimitrov S., Die Agrarverhältnisse im Osmanischcn Reiche im XY — XYI Jahrhundert, in Ades Sofia, 3, 1969, 7C9 —720 (v. nr. 6). 1076 Nagler Doina, Breasla blânarilor din Sibiu în cursul secolelor XIV—XVIII, în ,,Studii si comunic?ri”, Sibiu, 14, 1970, 243—252. 1077 - Tabelele de breasl? ale Muzeului Brukenthal, în A.M.N., 4, 1967, 187-198. 1078 Nagy Aladar, A pristaldusok [Pristaviij, 111 „Szâzadok”, 1876, 337 — 343. 1079 Nandri? Grigore, Documente române?ti in limba slav? din m?n?stirile Muntelui Athos, 1372—1658, Buc., 1937. 1080 N?dejde loan, Dic?ionar iu latino-român, Ia?i, 1894. 1081 — Istoria comparat? a dreptului românesc vechi, in P.R., 7, 1928, IV, 81 urm. 1082 — Originea dreptului consuetudinar român, 111 ,,Anale de istorie”, 25, 1979, nr. 2, 75-91. 1083 — Formarea marii propriet??i la noi, in „Literatur? ?i ?tiin??”, Buc., 1893 — 1894. 1084 N?sturel P.V., Stema României, Buc., 1892. 1085 Neacsu I., Oastea pandurilor condu?i de Tudor Vladimirescu in r?scoala din 1821, în S.R.I.R., 2, 1954, 1 003-1 045. 1086 — în leg?tur? cu componen?a social? a pandurilor din Oltenia participan?i la r?zboiul ruso-turc (1828—1820), in S., 21, 1966, 83 — 87. 1086 a — Haiducia în ?ara Româneasc? intre anii 1822—1828, 111 S.A.I., 11, 1968, 221-231. 1087 Neagoe Manole, Din vechea organizare militar? a ??rilor române. Cetele boiere?ti, în A.I.I.A., 10, 1973, 151-160. 1088 Neculce Ion, Letopise?ul ??rii Moldovei ?i o Sam? de cuvinte, ed. îngrijit? cu glosar, indice ?i o introducere de Iorgu Iordan, ed. 2, Buc., 1959; ed. G. ?trempel, Buc., 1983. 1089 Neda I.M., Not? privind jur?mintul cu „tr?istile” în ?ara Româneasc?, în R.I.R., 15, 1945, 93-95. 1090 Nedelcu George P., Puterea p?rinteasc? în vechiul drept românesc, Ploie?ti, 1933. 1091 Negru?i-Munteanu Ecaterina, Reforma sistemului de recrutare a breslelor de slujitori in vremea lui loan Sandu Sturza voievod, în A.I.I.A., 1, 1964, 129—139. 28—c. 12 561 1092 — Xum?nd slujilorilr>r din Moldova în informului:: statistice dc lu sfir?i/ul src. XVIII ?i j)i'inu:le devenii ale sec. A7 A , in H.A., 11. 1968. nr. 1. ÎSH - -1 Ufi. 1093 — Presta?iile breslelor de sUijilori din Moldova in /,rimeU decenii ale sec. XIX. in S., 22. 1969, nr. 2, 219- -230. ' 1094 — Clasificarea localit??ilor urbane din Moldova in j>rima jum?tate a sec. XIX. Considera?ii demografice, in ?.1.1.?., 12, 1975, 1 — 16 ' l pl. 1095 — Rreslelc de slujitori din Moldova in perioada de drstr?man: a feudalismului ?i de început a capitalismului ( 1 749 — 1H22), Cluj. 1969 (rezumai ul czei c!e doc ora ). 1096 Negulescu Paul, Adop?iunea fratern? sau înfr??irea. Studiu comparat în, în C.L. 32, 1898, nr. 3. 276 —296. 1097 — Diuorlul in vechiul drept român, în „Revista de drept si sociologie”. 1898, nr. 1, 29 —ol/ 1098 — Studii de istoria dreptului românesc, Buc., 1900. 1099 — Istoricul jude?elor României, în „Revista dc drept public". 1942, nr. 1 — 2, 82-105. 1100 Neigcbaur F., Das Kanonische Recht der morf/enlündischen Kirche in der Moldau und Walachei, în „Neuer Jahrbcricht der Geschichte und Politik". 1847, 495 — 508. 1101 Neubauer Helmut, Car und Selbstherrscher, Wiesbaden. 1964. 1102 Nichita D., Pîrc?l?bia in Moldova pinä in veacul h<)!· inoponlos ? ihicaresi (1 70',— 1 7 77). Texte etabli d’apres le ms. suppl. i>r. 1 32;; de la ijibliolhrque Nationale de Paris par Pan. J. Zepos, Val. Al Geor^cscu el Anastasia Silonioii-Ivarapas. suivi de la traduction roumaine (1869; de la version de 1766. publiee par Nestor C.amariano, Academie d’Athenes. ..Aimiuure du Centre do 1‘.eciurches de l'hisioire du droit lieliciüquc", 24 — 26. 1977 — 1979, Atena, 1982. 1116 Nurr Dieter. Zur hnhidning der gcwolmfirüsreclulichrn Theorie, in Festschrift für Wilhelm Fclgcnlrägen zum 70. Geb.irstag, Gottingeu. 19.; ). 353 — 3o:>. 562 ll'iT Ncva3io\ic St., „Bastina** unc! .,FioJjar” in tier .«v slavischen Terminologic dc3 • Mitdlaltcrs, în ,,(iias srpske Krai.ie^ke Akadeiriije”. 1913. 1117 a Nussbilcher G., Statutul I vcslci crcarilor din ÎUr?ov. în ..Cuimdava". 1908. 91 — 96,. 1118 Obedeanu Const.. Grecii in ?a: a Romunecncu, ai o privire general? osupra -darii culinralc pin? la li 17. Buc., 1900. 1119 Obedeanu C.Y., Originile tinplului per,al român tn dr^p/ui neerris, obiceiul pomin- Iul ui. în ..Revista penaia”. o, 1926. nr. 1 — 3. 01 — 71. 1120 Oecor.emu ( ini. Despre vechile . 1121a <;kyar iiu’.ltlk, Social >..nL ?i Serbai; C., Me?te?ugurile in ?ara Româneasc? ?i Moldova in evul mediu, iiiic·., 1909. 1128 On ciul D., 2'Ului iui Mi; rea cd Eâlrin ?i posesiunile lui, îl Scrieri isiorice, ed. A. bi'cerdi'teunu. v0l. ii, .Buc., 1908, 19—142. 1129 Oni?or T., forme de agunizare statal? in trecutul Transilvaniei. Studii dc Korin dreptului, in „Observatorul social-economic”, 11, 1944, nr. 4 — 6, 521 — 507. 1129 a Opreanu Sabin. Jude?ele. Cilcva contribu?ii de geografie istoric?, Cluj, 1947, 1130 Ord>.namenii militari in OccidcnU nell'alio medioevo, Settimone di Spolcto (19ri1), Spoieto, 1908. 1131 O&trogovskv G.. A vtokrutor i samodrjet, în „Glas srp?ke Krai. Akad.”, Belgrad, 104/84, 1935, 9-1-187. 1132 — Die bijzaniinische SI uatcnhicr archie, în „Seminarium Kondakovianum”, 8, 191)0. AA — 61: reprodus ?i in voi. Zur bijzaniinischen Ceschichte, Darmstad? 1973, 119-141. 1133 — Autokrator Johannes II und Basileus Alexios, in „Seni in arin m Kondakovianum”, 10, 1938. 1134 — Pour ihisioire de la feodaliie byzantine, Bruxelles, 1954; trad. fr. H. Gregoire (Corpus Bruxcllense Historiae Eyzcntinae, Subsidiu, II). 1135 — Hisloire de VEtat byzantin, Paris, 1956. 1136 — Die Pronoia unter den Komnen, în „Zb. rad. vizant. Inst.”, Belgrad, 12, 1970, 41-54. 1137 — Observai ions on the Aristocracy in Byzantium, în „Dumbarton Oaks Papers”, 20, 1971, 1-32. 1138 O?etea Andrei, înfiin?area consulatelor franceze in ??rile române, în R.I., 18, 1932, 330-349. 1139 — Constrlngerea exlracconomic? a cl?ca?ilor la începutul sec. XIX, în S.R.I.R., 2,. 1954, 1 055-1 076. 1140 — Le second asservissement des paysans roumains (1746—1812), Buc., 1955. 1141 — Geneza Regulamentului organic, în S.A.I., 2, 1957, 387—402. 1142 — Considera?ii asupra trecerii de la feudalism la capitalism tn Moldova ?i tn ?ara Româneasc?. Iob?gia a 2-a în ??rile din centrul ?i din r?s?ritul Eu- ropei în S.M.I.M., 4, 1960, 307 - 390. 563 1143 — Tudor Vladimireseu ?i revolu?ia din 1821. Buc., 1971. 1144 — P?trunderea comer?ului românesc in circuitul inlerna/ional. Buc.. 1977. 1145 O?etea A. ?i G., ??ruiiii sub regimul Regulamentului organic, in S.A.I., 1, 1956, 136-150.' 1146 Ourliac P., L’objel dc ri'.isloirc des institulions, iu 1UI.I)., 1955. 282 — 293. 1147 Pal-Antal A., Scaunul Mure?. Istoricul institui iilor seminale, in B.A., 10, 1967, nr. 2, 129 — 146. 1148 Pal] Fr., Les rclations de llasile Lupu avec l'Orienl ortodoxe, in ..Balcania”, 8, 1945, 66-140. 1149 — Contribuia la problema locurilor dc adeverire din Transilvania medieval? (sec. XIII —XV), iu S.M.i.M., 2, 1957, 391-405. 1150 — Cancelaria voievodatului Transilvaniei la începutul sceolului al XlV-lea, in K.A., 3, 1960, nr. 1, 267 — 277. 1151 Pamtile T., S?rb?torile la români. Cr?ciunul, Buc.. 1914. 1152 — Fra?ii de cruce ?i alic înrudiri suflete?ti la români. Birlad, 1920. 1153 — Agricultura la români, Buc., 1931. 1154 Panaitescu P.X., R?bojul, Buc., 1946. 1155 — Satul b?trinesc, Sibiu, 1944. 1156 Panaitescu P.P., Cel mai vechi aci municipal, în R.I., 9. 1923, 183—186. 1157 — C?l?tori poloni in ??rile române, Buc., 1930. 1158 — Influenta polon? ?i rus? in vechea cultur? româneasc? (curs poligr.), Buc., 1935 — 1936. 1159 — Mihai Viteazul, Buc., 1936. 1160 — Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul, Buc., 1936. 1161 — Documentele ??rii Române?ti. I, Buc., 1938. 1162 — Interpret?ri române?ti. Studii de istorie economic? ?i social?, Buc., 1947. 1163 — Dreptul de str?mutare al ??ranilor in ??rile române (pin? la mijlocul sccolului al X VI 1-lea), în S.M.I.M., 1, 1956, 63-122. 1164 — Marea adunare a ??rii, institu?ie a orinduirii feudale în ??rile române, in S., 10, 1957, nr. 3, 153-165. 1165 — Prip??ari ?i osluhari, in S.A.I., 2, 1957. 57 — 66. 1166 — Urme din vremea orinduirii feudale în vocabularul limbii române, în S.C.L., 9, 1958, 159-163. 1167 — Tezaurul domnesc. Contribu?ie la studiul finan?elor feudale in ?ara Româneasc? ?i Moldova, in S., 14, 1961, nr. 1, 49 — 86. 1168 — Ob?tea ??r?neasc? in ?ara Româneasc? si Moldova. Orinduirca feudal?, Buc., 1964.' 1169 — „Pr?dalika”, fcodalna institutija v B?dgarija i Rum?nija. in ,,Izvestia na Insti- tuia za istorija*’, Solia, 14 — 15, 1964, 235 — 241. 1170 — La grande assemblee du pays cn Valachie ct en Moldavic, in X.K.H., 3, 1965, 117-139. 1171 — Introducere la istoria culturii române?ti, Buc·., 1909. 1172 — Xote ?i discu?ii pe marginea volumului ..Via?a feudal?", în S.C.?., 9, 1958, fasc. 1 -2, 159-177. 1172 a Panu G., Ccrcet?ri asupra st?rii ??ranilor in veacurile trecute. Buc., 1910. 1173 Papacostea ?erban, Contribu?ii la problema rela?iilor agrare in ?ara Româneasc? în prima jum?tate a sec. XVIII, în S.M.I.M.. 3. 1959. 233 — 321. 1174 — Oltenia sub st?pinirea austriac?, 1 718— 1 Buc.. 1971. 1175 — Tratatele ??rii Române?ti ?i Moldovei cu Imperiul otoman: fic?iune politic? ?i reeditate, istoric?, în Stcd, societate, na?iunn. Interpret?ri istorice. Cluj-Xapoca, 1982, 93-106. 1176 Papacostea Vie'or, Originile înv???mintului superior în ?ara Româneasc?, in S., 14, 1961, nr. 1, 1 139 - 1 167. 1177 Papadopol-Calimah A)., Sloboziile în Românii/, în ('. L.. 17, 1883 — 1884, 445 — 451. 564 1178 — Despre moneda clc argint acce a domnului Moldovei loan vod? ccl Cumplit, din 1513. în C. L., 1884. 1179 — Noti?? istoric? despre ora?ul Boto?ani, in A.A.K.M.S.I., s. II, t. 8, 1883 —1886, 93-150. 1180 — Noti?? istoric? despre Birlad. Birlad, 1889. 1181 Partcnie P., Mitropolitul Anastasie Crimea al Moldovei, Buc., 1907. 1182 Pascal Aristide, în „Gaz. Trib.”, 1861, nr. 13. 1183 Paseu ?tefan, Petru Cercel ?i ?ara Romaneasc? la sfir?ilul sec. XVI, Sibiu, 1944 (memorialul lui Franco Sivori, tradus ?i in C?l?tori str?ini, III). 1184 — Me?te?ugurile din Transilvania pin? in secolul al XYI-tca, Buc., 1934. 1185 — Bobilna, ed. 2, Buc., 1963. 1186 — Les institutions centrales des pays rouniains ? Vepoque feodale, în „Bulletin de la Faculte des Lettres et de philosophic de Strasbourg”, 1967, nr. 5, 389—404. 1186 a — Voievodatul Transilvaniei, 3 vol., Cluj-Napoca, 1971, 1983, 1986. 1187 — L’enregistremcnt des baptemes, mariages et sepultures par les eglises, in Popula?ie si societate, vol. III, Cluj-Napoca, 1980, 23 — 24. 1188 - Le remarriage chez les ortodoxes, în Marriage and remarriage in Populations of the Past, Londra — New York, 1981, 61—66. 1189 — Voievodatul — expresie politic? ?i militar? a caracterului românesc al Transit vaniei, în „File de istorie militar? a poporului român”, 11, 1983, 92 — 105. 1190 Pascu St. si Hanga VI., Crestoma?ie pentru studiul istoriei statului si dreptului R.P.R., voi. 2 ?i 3, Buc., 1958, 1963. 1191 Pastiea Scarlat, Codu judeciar pentru tribunalele clin Moldova, ed. T. Codrescu, Ia?i, 1862. 1192 Pa?canu M., Asupra originei veciniei (ruminiei). Studiu de istoria dreptului, Buc., 1902. 1193 Pavelescu Gh., Cercet?ri asupra magici la românii din mun?ii Apuseni, Buc., 1945. 1194 Pavlescu Eugen, Economia breslelor în Moldova, Buc., 1938. 1195 — Me?te?ug ?i nego? la românii din sudul Transilvaniei (sec, XVII — XIX)f Buc./ 1970. 1196 P?curariu Mircea, Dicasteria ?i consistoriul Mitropoliei Ungrovlahiei, în B.O.R., 1959, nr. 7-10, 961-979. 1197 — Ajutoarele acordate de ?ara Româneasc? bisericii ortodoxe din Transilvania (sec. XV—XVII), în M.O., 1960, nr. 9-10, 601-626. 1198 — M?n?stirile bisericii ortodoxe române in Transilvania ?i Banat in sec. XVIII, în B.O.R., 1975, nr. 1-2, 208-213. 1199 — începuturile Mitropoliei Transilvaniei, Buc., 1980. 1200 P?tra?cu Cori na, Uniformizarea m?surilor ?i greut??ilor folosite în comer?ul ??rii Române?ti, o ac?iune de unificare a pie?ii interne (1820—184 0), în S., 21, 1968, 667 — 683. 1201 Penclea Gcorgeta, Les foires de la Valachie pendant la periodc 1774 —184S, Buc., 1973. 1201a Pere N., Osmaniiarda mâldeni paralar [Monedele metalice la otomani], Istanbul, 1968. 1202 Peretz Ion, Ilisloire de la vente en droil roumain, Paris, 1904. 1202 a — Privilegiul masculinit??ii in Pravilniceasca Condic? Ipsilant ?i in Legiuirea Caragea. Buc., 1905. 1203 — în chestia privilegiului masculinit??ii, în Dr., 1906. 1204 — Curs de istoria dreptului român, 4 vol., Buc.. 1926 — 1931. 1205 — Pravilele române?ti din sec. XVII, Buc., 1930. 1206 — Hrisoavele domne?ti, Buc., 1931. 1207 Pessiacov, A., Hot?rnicie. Port?reii acum 200 de ani, in Acte ?i nolife istorice, Craiova, 1908, 62-66. 1208 Petreseu-Provian Th., Logodna in dreptul vechi, In dreptul actual ?i în noul cod civil, Buc., <(f.a.). 565 1209 Peyssoiinc*!, Oh>'.:r p.iiriarchai.sdicn P:ioilcgiums vom i'Jul, 111 „Gslkirciiliche S'tudien”, 1975, i:r. 4, 3o"j— 317. 1220 a — ?ara I\iiSarniii\?uUii tn veacul al X1 V-ha, Buc., 1970. 1221 Popa-U^eaua G.. Fomcs Ilislnriae Daco-îiomanorum (izvoarele istorici românilor )9 te:â î'îiiii, livid. ron;. ?i comentarii ,15 voi., Buc., 1934—1939. 1222 Popea X., Vic'r.ca mitropolie ortodox? român? a Transilvaniei, Sibiu, 1870. 1223 Fuccscu Anicuja, Institu?ia cus?toriei ?i condi?ia juridic? a femei: din ?ara Româ- masc? ?i Moldova in sec·. XVII, în S., 23, 1970, nr. 1, 55-80. 1224 Popesc u Cor..*··, si Pop eseu Rica, Contribu?ii la cunoa?terea situa?iei soeial-economice a coiiba?.i.or din zona Brunului in secolele XVIII — A7A”, in Culeg'ere”, 1, 1967, 175-131. 1225 Popescu Mlhai, Ctt??ile turce?ti dimprejuvul Principalelor romane, in B.C.M.I., 20, 1927, 76-87. 1223 — O judecat? pentru falsificare de bani in 1779, in „Cronica numismatic? ?i arheologic?”, 1.°, 1938, Jir. 109, 8 — 10. 1227 Popescu Radu, vornicul, Istoriile domnilor ??rii Române?ti, ed. C. Grecescu, Buc., 1959. ' 1228 Popescu-Mihut Emanuela, Nouvellcs donnis sur la pinitration des basiliques en Valachie, în R.E.S.E.E., 21, 1983, nr. 2, 117-125. 1229 Popescu-Teiu?ani I., Legisla?ia ?colar? feudal? în ??rile române, în Contribu?ii la istoria inv???mintului românesc, Buc., 1970, 60—85. 1230 Popovici Eusevie, Istoria bisericeasc? (trad. rom.), 2 voi., Buc., 1900. 1231 Popovici G., Cronica lui Ureche despre ocoalele iugaene, în C.L., 24, 1891, nr. 12,. 1 009-1 023. 1232 — St?rostia sepenicens? (Noti?? privitoare la istoria vechii organiza?iuni a Moldovei de Sus), în Lui Titu Maiorescu omagiu, Buc., 1900, 476—482. 566 1233 — Ordinea dc succesiune în mo?iile donaiive moldovene in sccolid XIV, ia Omagiu lui D. A. Sturdza, Buc., 191)3; ?i extras. 1234 — A?cz?mintele, obiceiul ?i legea Moldovei ?i a Munteniei din vechime, B.A.R., ms. 5, 278. 1235 Poreescu Scarlat, Episcopia Romanului. întemeiere ?i organizare. Buc., 1964. 1236 — Organizarea bisericii din Moldova pe vremea domniei Iul Mihai Vi le uzul, in M.M., 1975, nr. 5-8, 398-406. 1237 — Episcopia Romanului, Roman, 1984. 1238 Por?nev B. I7., Esen?a stalului feudal, in „Studii", 4, 1951. 1239 Portal Roger, Les Slaves, peuples cl nedions, VIII — XX L siecles, Paris, 1965. 1240 Potliier Robert-Joseph, GEuvres annolees et mises en correlation avcc le code civil et la legislation actuelle par Rug net, 11 voi., ed. 2 conform? cu prima, Paris, 1861-1862. 1241 Potra George, Contribu?iuni privind istoricul ?iganilor din România, Buc., 1939. 1242 — Documente privind istoria ora?ului Bucure?ti, 2 voi., Buc., 1961, 1975. 1243 — Despre vin?rici ?i vin?riccri în ?ara Romaneasca, in „Studii ?i comunic?ri de istorie ?i etnografie”, Gole?ti, 1980, 237 — 255. 1244 Pravila aleas?, ed. G. Teg?neanu, ms. Institutul de istorie „X. Iorga”. 1245 Pravila de la Govora, ed. crit., ms. Institutul de istoric „X. Iorga”. 1246 Pravila ritorului Lucaci, ed. I. Rizescu, Buc., 1971. 1247 Pravilniceasca condic?, ed. crit. a Acad. R.P.R., Buc.. 1957. 1248 Pricop Adrian, Contribulii privind sculelnicia in Moldova, in S.A.I., 2, 1957, 279-292. 1249 Pringsheiin F., Le temoignage dans la Grece et Rome ctrchaiquc, în „Revue internatio- tionale des droits de rantiquite”, 1951, 161 — 175. 1250 Problema organiz?rii statale cu „regim boieresc” în ?ara Româneasc? ?i ,Moldova (Discu?ii), in „Rev. ist.”, 32, 1979, nr. 5, 941 — 956. 1251 Procopius din Gaesarea, Istoria secret?, ed. H. Mih?escu, Buc., 1972. 1252 Prodan David, Despre ,,ili?” în Transilvania, in A.I.I.N., 8, 1939 — 1940, 361 — 373. 1253 — Ce era „tretina” în Transilvania, în Omagiu lui Ion Lupa?, Buc., 1943, 728 — 742. 1254 — Judele salului iob?gesc in Transilvania in sec. XVII —XVIII, in A.I.I.C., 4. 1961, 217-235. 1255 — Boieri ?i vecini în ?ara F?g?ra?ului in sec. XVI —XVII, in A.I.I.C., 6, 1963, >61 — 312 (?i extras). 1256 — Iob?gia in Transilvania in sec. cd XVI-lea, 3 voi., Buc., 1967—1968 (oper? fundamental?). 1257 — înc? un Supplex Libellus românesc, 1804, C.Iuj-Xapoca, 1970. 1258 — Desfiin?area serbiei in Transilvania, în S.M.I.M., 7, 1974, 9 —68. 1259 — Urbariilc ??rii F?g?ra?ului, 1 — 2, Buc., 1976 (in colab.). 1259 a — Iob?gia in Transilvcmia in sec. XVII, 2 voi.. Buc., 1986. 1260 Prutcnnu Paul, Contribu?ie la istoricul spitalelor din Moldova, Buc., 1957. 1261 Puffendorf S.. Le droit de la nature et des gens ou Sijstcme general des principes Ies plus importanta de la Morale, de la Jurisprudence et de la Politique, trad. din lat. de Jean Barbe.vrac, 2 voi., Amsterdam, 1712. 1262 Pu?cariu I., Date istorice privitoare la familiile nobile române, 2 voi.. Sibiu, 1892 — 1895. 1283 — Fragmente istorice despre boierii din ?ara F?g?ra?ului. 1, Sibiu, 1905. 1264 Quichernt L. si Daveluy A., Diclionnairc latin-frang-ais, ed. 14, Paris, 1861. 1265 Racovi?? C., începuturile suzeranit??ii polone asupra Moldovei, 13S7—1132, in R. I., R., 1940, 237 urm. 1266 Radovici Ssbastian, Mo?nenii ?i r?ze?ii. Originea ?i caracterele juridice ale proprie- t??ii tor. Studiu din vechiul drept românesc, Buc,. 1909. 1267 Raichevic. Osservazioni storiche. naturali c poîiliche ir.lorno lu Va'aciiia e Moldavia. Nap oii, 1788. 567 1268 — Voyage eu Valaclu?: >.t cn Moldavi e, aucc observations sar I'Hisloire, la Physique et la Politique, trad. I. M. Lejcune, Paris, 1822. 1269 Ranca I., Abuzul seniorial in Transilvania in lumina plingerilor iob?ge?ti de pe Tirnave înaintate lui Iosif al Il-lea la 1 773, in A.I.I.G., 26, 1983. 1270 R?dulescu Andrei, Dispozi?ii din vechiul drept moldovenesc privitoare la testamente> în Dr., 1908, nr. 5. 1271 — Din trecutul mo?nenilor arefeni, in G. L., 44. 1910, 683 — 698. 1272 — Chestiuni privitoare la embatic ?i la ola?nil?, Buc., 1911. 1273 — Studii de drept civil. Dovedirea embaticului ?i oia?ni?ei, Buc., 1915. 1274 — Dreptul de mo?tenire al soiului supravie?uitor, Buc., 1925. 1275 — Via?a juridic? ?i administrativ? a satelor, Buc., 1927. 1276 — Ressemblanccs enlre Ies idees primitives dans la Bretagne contemporaine et celles du peuple roumain, Paris, 1932. · 1277 — Organizarea lulelei minorilor in dreptul românesc, Buc.·, 1942. 1278 — Pagini din istoria dreptului romanesc, ed. îngrijit?, comeiilarii ?i note, studiu introductiv de Irin a R?dulescu-Valasoglu, Buc., 1970. 1279 R?du?iu Aurel, Nona în Transilvania intre 1437—1540, în A.I.I.C., 10, 19679 297-305. 1279 a — Despre ierda? in estimarea sesiei iob?ge?ti, în A.I.I.C., 14, 1971, 283—290. 1280 — Incursiuni in istoriografia vie?ii sociale, Cluj-Napoca, 1973. 1281 — Reglementarea urbariaiâ a M?riei Tereza din 176 7, in A.I.I.C., 22, 1979, 301 — 336. 1282 — Institu?iile s?te?ti din ??rile române în secolul al XVIII-lea, 111 S.U.B.-B, 26». 1981, fasc. 1, 35-46 ?i in R.R.H., 20, 1981, nr 3, 503-515. 1283 — Despre clac? in Transilvania, în A.I.I.C.. 25, 1982, 209 — 216. 1284 — Timp de lucru ?i zile de s?rb?toare în Transilvania (sec. XVII—XVIII), în Civiliza?ie medieval? si modern? româneasc?. Studii istorice, Cluj-Napoca, 1985, 215-233. 1285 R?du?iu Aurel, Gyemant Ladislau, Repertoriul actelor oficiale privind Transil- vania tip?rite in limba român?, Buc., 1981. 1286 R?mureanu Ion L., Legaturile Mitropoliei Ungrovlahiei cu Patriarhia de Constanti- nopol, în B.O.R.. 78, 1959, 935—960. 1286 a R?scoala secuilor din 1595 — 1596, redactor resp. Demenv Lajos. Buc., 1978. 1287 R?scanu Oltea, Evolu?ia ocolului domnesc al tirgului Bîrlad, în voi. Birladul odini- oar? ?i ast?zi, 1984. Miscelanea, III, 67—76. 1288 R??canu V., N?stase Gh., Bîrsan St. ?i B?ileanu Gh., Istoricul spitalului or??enesc clinic de adulli din Ia?i. în cadrul evolutiv al A?ez?mintelor Sf. Spiridon, 1, Buc., 1966. 1289 Rechcrches sur Ies structures sociales dans TAntiquite classique. Colloques nat. du C.N.R.S., Caen (apr. 1969), voi. 6, Paris, 1970. 1290 Regleanu M., Ordonarea ?i inventarierea documentelor feudale din Tara Româneasc? ?i Moldova, în R.A., 5, 1962, nr. 2, 247-264. 1291 Regulament organic ai Prin?ipatului Moldaviei, Ia?i, 1846. 1292 Regulamentul organic întrupat cu legiuirile din anii 1831, 1832 ?i 1833 ?i ad?ugat la sfir?it cu legiuirile de la anul 1834 pin? acum..., Buc., 1847. 1292 a Rela?iile interna?ionale ale României în documente, 1368—1900, Buc., 1971. 1293 Reli S., Medicina c?lug?reasc? în trecutul românesc, în „Candela", 45, 1934, 16— 31. 1294 Resch A., Siebenbiirgische Münzen und Medaillen von 1538 bis zur Gegenwart, Sibiu, 1901. 1295 Rezachevici Constantin, Steagurile militare ale ??rii Române?ti ?i Moldovei tn veacul al XVIMea, în „Rev. ist/’, 29, 1976, nr. 8, 1199-1214. 568 1295 a — Despre evolu?ia husarilor (hinsarilor) la romani in evul mediu, în leg?tur? cu institu?ia similar? la popoarele vecine, in S.M.M.I.M , 4 — 5, 1971—1972, 79 — 94. 1296 — Mercenarii in ostile române?ti în evul mediu, in „Uev. ist.”, 34, 1981 nr. 1, 37-73. 1297 — Aservirea femeilor in ?ara Româneasc? in vremea lui Radu ?erban (Note de istorie social?), în S.U.B.-B., 25, 1980, lase*. 2. 8 — 14. 1298 — Cel mai vechi sigiliu inelar (matrice) de dreg?tor moldovean (sec. XV) p?strat in Polonia, in R.A., 1984, nr. 3, 34U —347. 1299 Rezsohazv R., Les assemblies d’elals dans Ic roijaume de Serbie au Moyen Âge, în A.P.A.E*"., 3, 1952, 127-133. 1300 Rhangabe Rhizo Em., Livre d’or de la noblesse phanariote et les families princi- ples de la Valachie et de la Moldavie, Atena, 1904. 1301 Richard Jean, Le chateau dans la structure feodale de la France de Vest au XII siecle, în Probleme des 12 Jahrhundert, Konstantz-Stuttgart, 1968, 169 — 176.® 1302 Rizescu I., Din vechea noastr? terminologie juridic? (a pedepsi = a certa), in „Limba român?”, 9, 1960, nr. 5, 93 — 95. 1303 Roesler R., Die Anfange des walachischen Furlstentums, Viena, 1868. 1304 Romanescu Marcel, Despre schiplru, în R.I.R., 17, 1947, nr. 3, 288 — 294. 1305 Roma?canu M. A., Contribu?ii la istoria monetar? a Principatelor, Buc., 1923. 1306 Rosetti Al., Scrisori române?ti din arhivele Bistri?ei (1592 —1638), Buc., 1944. 1307 Rosetti Radu, Cronica Bohotinului, în A.A.R.M.S.I., s. II, t. 28, 1905. 1308 — P?mintul, s?tenii si sl?pinii în Moldova. I. De la origini pîn? la 1834, Buc., 1907. 1309 — Despre originea ?i transform?rile clasei st?pinitoare din Moldova, Buc., 1907 (din A.A.R.M.S.I., s. II, t. 29, 1906-1907, 145-213). 1310 — Pentru ce s-au r?sculat ??ranii?, Buc., 1907. 1311 Rosetti general Radu, Istoria artei militare a românilor pin? la mijlocul veacului al XVlI-lea, Buc., 1947. 1312 — Evolu?ia mijloacelor ?i a chipului de f?ptuire a r?zboiului de la moartea lui ?tefan cel Mare pîn? la aceea a lui Maici Basarab, II, Organizarea, Buc., 1930. 1313 Rosetti-B?l?nescu I., Sachelarie O., Nedelcu N. G., Principiile dreptului civil român, ed. 2, Buc., 1947. 1314 Rosier R., Beitrag zur Geschichle des Zunflwesens. Allercs Zunftwessen in Herman- nsladt bis zum Jahre 1526, Sibiu, 1912. 1315 Ruffini Mario, Gli inizi dclla vita monastica in Romania, Roma, 1967. 1316 Runciman Steven, The Great Church in Captivity, Cambridge, .1968. 1317 Russo Demostene, Elenismul în România, în Studii istorice greco-române, I, Buc., 1939, 1-70. 1318 Rusu Adrian, Castelani din Transilvania in secolele XIII—XIV, în A.I.I.C., 22, 1979, 71-98. 1319 Rusu Al., Condicile de circulari biserice?ti din secolele XVIII—XIX, un bogat izvor pentru cercet?tori, în R.A., 1960, nr. 2, 193—200. 1320 Rusu Mircea, Castrum, urbs, civitas (Cet?ti ?i „ora?e” transilv?nene în sec. IX— XIII), în A.M.N., 8, 1971, 197-203. 1321 Rycaut Paul, The History of the Present State of the Ottoman Empire, Londra, 1675; reeditare de c?tre M. Savage (Londra, 1701, 2 vol.); trad. fr. (Paris, 1675, 1783); germ. (Augsburg, 1694, 1710); it. (Bologna, 1675, 1709) etc. 1322 Sab?u I., Judecata probei fierului ro?u în Transilvania feudal?, în S.R.I.R., 1, 1954, 625-640. 1323 — Din politica financiar? a Habsburgilor în Tansilvania la sfir?itul sec. XVIIt în „Studii ?i cercet?ri ?tiin?ifice”, Cluj, 8, 1957, 193—212. 1324 — Circula?ia monetar? în Transilvania sec. XI—XIII în lumina izvoarelor numis· matice, în S.C.N., 2, 1958, 269—301. 569 1325 — Contribu?ii la sludiul circula?iei monetare în Transilvania in prima jum?tate a sec. XIV, în 4, 1900, 7-61. 1326 Sacerdo?eanu A., Andreanum si alte acte, in ,.Tara Birsei”, 7, 1935, nr. 1 — 4, 1-57. 1326 a — O chestiune de diplomatic? româneasc?, in A.O., 1930, 5 — 29. 1327 — Considera?iuni asupra istoriei romanilor in evul media, Buc., 1936. 1328 — Cea din?ii pedeaps? de ,,hiclcnie” in Tara Româneasc?, in R.I., 1936, 294 — 297. 1329 — A?ez?mlnlul lui Radu Paisic pentru episcopia Buz?ului, în R.I., 22, 1936, nr. 1-3, 18-23. 1330 — Acte f?r? pecete, în Hr., 1941, 130 — 438. 1331 — Despre circula?ia monetar? la români în evul mediu, dup? documente, in Hr., 3, 1943, 5-34. 1332 — Titlul de „mare voievod” al ??rii Române?ti, in Omagiu lui I. Lupas, Buc., 1943, 793-806. 1333 — Note de diplomatic? româneasc?: Calul domnesc. B?taie la scara domneasc? etc., In Hr., 7, 1947, 137—146 (?i extras). 1334 — Cancelaria mitropoliei ??rii Române?ti si slujitorii ei pîn? la 1830, în G.B., 18, 1959, 542-586. 1335 — Leg?turile mitropoliei Ungrovlahiei cu Transilvania ?i Moldova, în R.O.Il, 77, 1959, nr. 7—10, 889-903. 1336 — „Catarii” la Rtmnicul Vîlcii, in M.O., 13, 1961, 317-330. 1337 — Condi?iile tn care a ap?rut sigiliul ora?ului Bucure?ti, în G.B., 21, 1962, 1 097 — 1 100. 1338 — Dreptul de mo?tenire al fra?ilor vilregi. Zestre constituit? de rudele so?ului, in M.O., 16, 1964, nr. 5—6, 459 urm. 1339 — Institu?iile supreme ale Moldovei in secolele XIV —XV, în R.A., 9, 1966, nr. 2, 23-40. 1340 — „Procelnicul”, o institu?ie medieval? româneasc?. Din istoria rela?iilor româno- turcice, în A.U.B., istorie, 15, 1966, 49 — 58. 1341—1342 — Metrologia. Unele aspecte istorice, în „Metrologia aplicat?”, 1966, nr. 7, 320-328. 1343 — Originea b?niei ?i a ,,banilor” la români, în ,,Ramuri,\ 1967, nr. 6. 1344 — Sfatul domnesc al Moldovei pîn? la ?tefan cel Mare, în R.A., 10, 1967, nr. 2, 41-92. 1345 — Elem mie de continuitate ?i unitate in istoria medieval? a românilor, în Unitate ?i continuitate în istoria poporului român, Buc., 1968, 105 — 134. 1346 — Organizarea bisericii ortodoxe române in sec. X — XI1I, în S.T., 20, 1968, 242 — 257. 1347 — Sigiliul domnesc ?i stema larii. Conceptul de unitate a poporului român pe care 11 reflect? ?i rolul avut în formarea ideii de unire. in R.A., 11, 1968, nr. 2, 11 — 68. 1348 - Cu privire la problema continuit??ii poporului român, in S., 1970, n:\ 1, 3 — 16. 1349 Sachelarie Alexandru D., C?s?toria în dreptul roman ?i dreptul român, Buc., 1888. 1350 Sachelarie Ovid, Mo?tenirea monul ilor in vechilc noastre orinduiri juridice, în G.B., 28, 1969, 104-110. 1351 — Privilegiul masculinit??ii in ?ara Româneasc? pîn? la jum?tatea secolului al XVII-lea, In S., 23, 1970, 483-489. 1352 — Rolul clericilor la facerea diatelor in vcchiu! nostru drept, in G.B., 29, 1970, 539 — 554. 1353 — Contribu?ii la studiul formulei ..pr?dalica s? nu fie”, în S.M.T.M., 6, 1973, 193 — 206 (cu lit. anterioar?). 1354 — Autoritatea hot?rîrilor judec?tore?ti în vechiul drept românesc, în S.M.I.M., 7, t* 1974, 243-250. 570 1353 — Reflexions sur Vhisioire du siului juridiquc de l\nfanl cn Roumanic, în „Recher-ches", 5, 1080, 186 — 193. 1350 — Breves considcralions sur le concepi d7 Institution, in „Retherches”, ö, 1981, 59 — 60. 1357 Sachclaric O. si Ai. Constan!inescu, Institu?ii publice fundamentale in cele trei ?âri române?ti, in S.A.I., 20, 1972. 129·-138. 135S Sachclaric O. ?i Dirniu Rada, Les asa mbiâ·* a* El ai a >m Yalachie el in Moîdavie (1S-31 — JS.jS )y Var?ovia, 1975. 1350 Saigny M., Tr?ite (ie metrologii: ancL-nne ct luudcrne, Paris, 1931. 1360 Samarian Pompei Gli., Mcdicina ?i furtracia in trecutul românesc, 3 vol., C?l?- ra?i — Buc., 1935—1938. 1361 — Din epidemiologiei trecutului românesc, Cuc., 1932. 1362 Sanchez-Albornoz Claudio, Ei i jcrcUo y la guerra en el primo Beino asiurleoneo, 715— 1 027, î;i Ordinumenti m.m., iSpolelo, 1908. 293 — 427 (V. nr. 1130). 1363 Sava Aurel X., Documente pulnKiu., 2 vol.. Foc?ani, 1929 —1931. 1364 — Departamentul ei iminalicesc, Buc., 1933. 1365 — Vornicul de Viancca. O cercetare administra!iv? de acum o sut? de (?ni, Buc., 1934 (din A.A.R.M.S.I., lw34). 1366 — Documente privitoare la tirgul ?i ?inutul L?pu?nei, Buc., 1937. 1367 — Documente privitoare Ic tirgul ?i ?inutul Orheiului, Buc., 1944. 1368 — Din istoria jurispruden?ei române?ti. R?ze?ii in proces pentru mo?ie cu domnia Moldovei, în voi. în amintirea lui C. Giurescu, Buc., 1944, 453—471. 1369 — Tiiguri, ocoale domne?ti:n vornici in Moldova, în „Buletinul ?tiin?ific al Academiei R.P.R.”, 1952, nr. 1-2, 71-97. 1370 S?voiu Emilian, Coniribu?iuni la studiul succesiunii testamentare In vechiul drept românesc, Craiova, 1942. 1371 — Asocierea la domnie in ??rile române, în P.R., 25, 1946, IV, 80—84. 1372 — Studiu asupra c?im?c?miei, ms. 1372a Schacht J., Introduciion au droit musulman, Paris, 1983. 1373 Scliavil Ferdinand, The History of Balkan Peninsula, ed. 2, New York, 1939. 1374 Sclieltema H. J.. Byzantinischen Feudalismus, în An den Wurzeln der mittelal- terlichen Gesellschaft (Immink + Sclieitcma). II. Das oslrömische Reich, Oslo, 1958. 132-152. 1375 Schilling Koland. Cu privire la cele mui vc. cd. 3, New York, 1961. 1428 St?nculescu Florea, J.efile boierilor moldoveni la 179), in R.I.K., 17, 1947, lase. 3, 255—272 (?i extras). 1429 St?nescu D., Via?a religioas? la români ?i influenta ci asupra vie?ii publice, Buc., 1906. 1430 St?nescu Eugen, Lcs problcmes de l'Elat sous le regne de Michel le Brave, in R.R.II., 1962, nr. 1, 61-76. 1431 Steck Jean-Christophc-Guillaume, Lssai sur lcs consuls, Berlin, 1790. 1432 Steinberg S.H., A A'ew Dic?ionarij of British llistorij, Londra, 1963. 1433 Stoicescu Const., La magic dans l'ancien droit roumain, Buc.. 1939. 1434 Stoicescu D., Despre feric, in Dr., 14, 1919, nr. 8, 57 — 59. 1435 Stoicescu Nicolac, Despre organizarea pazei hotarelor in ?ara Româneasc? in sec. XV—XVII, ÎI1 4, 1960, 191-222. 1436 - Rolul curtenilor ?i slujitorilor in ?ara Româneasc? ?i Moldova ca instrumente de reprimare a luptei ??r?nimii, in S., 15. 1962, nr. ‘3, 631—648. 1437 — Aprovizionarea cu ap? a ora?ului Bucure?ti, in S., 16, 1963, 903 — 919. 1438 — Contribution ? l'histoire de Tarmee roumaine au Moijen Age (X Vc siecle — pre- miere moitie du XVIIIe siecle), in R.R.H., 6. 1967, nr. 5, 731—763. 1439 — Curteni ?i slujitori. Contribu?ii la istoria armatei române, Buc., 1968. 1440 — Unele categorii de slujitori ai statelor feudale ?ara Româneasc? si Moldova, in S.A.I., 12, 1968, 107-121. 1441 — Sfatul domnesc ?i marii dreg?tori din ?ara Româneasc? ?i Moldova (sec. XI V— XVII)y Buc., 1968. 1442 — Treap?dul ?i ciubotele în sec. XVI —XVIII, in S., 22, 1969, nr. 2, 281 — 288. 1443 — Sur Vorigine des (jrandes digniles en Valachic ct en Moldavie, 111 R.R.II., 1970, nr, 3, 305-315. 1444 — Bibliografia localit??ilor ?i monumentelor feudale din România, I, ?ara Româ- neasc?, 2 voi., Buc., 1970. 1445 — Dic?ionar al marilor dreg?tori din ?ara Româneasc? ?i Moldova, Buc., 1971. 1446 — Cum m?surau str?mo?ii, Buc., 1971. 1447 — Regimul fiscal al. preo?ilor in ?ara Româneasc? ?i Moldova pin? la Regulamentul organic, în B.O.R., 7, 1971, 335 — 354. 1448 — Dic?ionar istoric — Birul, in „Magazin istoric'*, 1972, nr. 6 — 8. 1449 — „Oastea cea mare" in ?ara Româneasc? ?i Moldova (secolele XIV—XVI), in voL Oastea cea mare, Buc., 1972, 25 — 52. 1450 — Despre subalternii marilor dreg?tori din ?ara Româneasc? ?i Moldova (sec. XV- mijlocul sec. XVIII ), in S.M.I.M., 6, 1973, 61 — 90. 1451 — Un. aspect al rela?iilor polilice dintre ?ara Româneasc? ?i Moldova in sec. XVI — XVII: mutarea dreg?torilor dintr-o ?ar? in alia, 111 A.I.I.A., 11, 1974, 251 — 256. 573 1451 a — Pr<·..s.V *!. , oa^-'a cea mai1". in ..Rcv. ist.”, 1974, nr. 2, 344—350. 1451 b — 0'i> lf'a t«i Mi iu ni ' iu vui. Mi hai Viteazul, Culegere de studii, Buc., 1975 75-112. 14 52 — Lc role dts mor :;î:\s c: des cgUses forUfiees dans la deferise des Pcvs Poumains,. în R.il.H, 18, 1 W'w nr. 1, 181 — 185. j-;53 — Stim-tura organizatorica a o?tilor iCtriUn romane în secolele XIV—XVJII, in voî. Am: oi a ?i soc ie. fale o romaneasca, Huo.. 1980, 101 — 180. 1454 — înt?rirea pim ·-·'«' c^mid·; in v.nmea domir-ei lui ?lcfan ccl Mar?. in i-Î.A., 19825 nr. 2, 125— 1 :> ?. 1455 — Unitatea roiruiUîor in cnut mediu, Hue.. 1982. 1450 — (Jrnan.iza.rca stolului ?cra J iomdneascâ in vremea domniei lui Mir ce a ccl Mare? iu voi. Marele Mireec. voievod, îJuc., 1087. 1457 Stoioc Const. A., Despre snfpiu ?.i ialovi??, in voi. în amintirea lui C. Ciurescu, Buc..,. 1914, 493-502. 1458 — Dregaiarii satelor romane?ti din ?ara Burei, iu S.A !., 2, 1957, 293 — 316. 1459 Stoide C.A. ?i Tureu Const., Documente ?i re.;cslt din (inutili Neam?ului, secolul XML Piatra Xt^?. li). 59 — 72. 1485 — Prabl&mes de centralisation de l'Etat dans Ies I\ijs lioumains aa Moi/cn Âqe, In N.E.H., 5, 1975, 4:)-56. 1486 ?erb?nescu N., Tilulaiara milropoli?ilor. jusrisdic?ia si rc?'din?·!, Mitropoliei l'iujro- vlahiei, în B.O.R., 77, 1959,. 698-72l‘. 1487 ?esan. Milan, Jurisdic?ia bisericeasc? iti p?r?ile român·, ?li in set (>; ct politiques ele la fond ion du droil iransijlvain, Buc., 1975 (extras). 1492a— Proiectele de constitu?ie, programele ele reforme ?i peti?iile de drepturi din ??rile române tn secolul al XYIII-lea si prima jum?tate a secolului al XIX-lea, Buc., 1976 (extras). 1493 — La coutume de la „foire aux filtes” pratiquee dans Ies Monts Apuseni, preuve de la continuity aulochtone au nord du Danube, in „Rccherches”, 2, 1978, 129 — 132, 1494 — ,,Legea ??rii” sau dreptul cutumiar românesc, in ..Samus”, 3, 1979—1980, 11—29. 1495 - Judec??i ?i norme române?ti in Transilvania feudal?. 111 .,Steaua”, 1983;, nr. 12. 44-45. 1496 — Uimporlance historiqne de Vinstitution de ..jude" comme preuve. de la con?inuile roumaine, in R.E.S.E.K., 1985, nr. 1, 47 — 68. 1497 ?tefanelli T.V., Documente din vechiul ocol al Cimpulungului moldovenesc, Buc., 1915. 1498 ?tef?nescu Margareta, A pune in cof?, iu „Arhiva·”. 34, 1927, nr. 1, 55 — 58. 1499 — Instrumente de pedeaps? in vechime, in „Arhiva", 37. 1930, nr. 1, 52 — 53. 1500 ?tef?nescu ?tefan, începuturile b?niei de Craiova. 111 S.M.I.M., 1, 1956 325 — 332. 1501 — Date cu privire la problema rela?iilor feudale pc teritoriul ??rii Române?ti în istoriografia româneasc?, in S., 1957, nr. 1, 199 — 221. 1502 — Evolu?ia propriet??ii feudale in ?ara Româneasc? pi nu in sec. XVII, in S., 11, 1958, nr. 1, 53 — 66. 1503 — Considera?ii asupra termenilor „vluh” ?i ..rumn" pe baza. documentelor interne ale ?ârii Române?ti din veacurile XIV — XVII, in 4, 1960, 63 — 76. 1504 — Despre terminologia ??r?nimii dependente din Tura. Româneasc? in see. XIV — XVI, în S., 15, 1962, nr. 5. 1155-1169. 1505 — B?nia în ?ara Româneasc?, Buc., 1965. 1506 — Ueimlution de Vimmunite feodalc en Val adu·, aux XIVt:—XYIc sieclcs. in R.R.H., 7, 1968, nr. 1, 17-27. 1507 — Mi?c?ri demografice ui ??rile române pin? in secolul al XYII-lca ?i rolul lor in unitatea poporului român, 111 voi. Unitate ?i continuitate in istoria poporului român, Buc., 1969, 187-208. 1508 — L’eoolution de Uasservissemenl des paysans de Va Inch ie jusqu’aux re formes de Constantin Mavrocordut, in R.R.II., 8, 1969, nr. 3. 491—500. 1509 — Elements nobiliaires valkuniques etablis en Yaluchic â la fin du X Vc siecle, in R.R.H., 8, 1969, 891-89.:. , 1510 — La reconstitution de la vie d'Elat sur le terriloirc dc la. Ron manie au court du îl aut MoijczL Âge, In R.R,IJ-, 9. 1970, 3 — 18. 575 1511 — Tara. Româneasc? de la Basarab I întemeietorul pln? la Mihai viteazul, Buc.,. 1970. 1512 — Rela?iile sociale in raport cu proprietatea funciar? in ??rile române in secolele XII —XVI, in voi. Stat, societate, na?iune, Cluj-Xapoca, 1982, 161 — 172. 1513 — Statalilatea — factor de progres in istoria României, in A.O., 2, 1983, 87 — 92. 1514 ?tef?nescu ?tefan ?i Damaschin Mioc, ??r?nimea din ?ara Romaneasc? ?i Moldova în veacul XVII, în ,,Rev. i?it.”, 32, 1979, nr. 12, 2 285 — 2 301. 1515 ?tefulescu Al., Gorjul istoric ?i pitoresc, Tirgu Jiu, 1904. 1516 — Documente slavo-rom?ne relative la Gorj, Tirgu Jiu, 1908. 1517 — M?n?stirea Tismana, cd. III-a, Buc., 1909. 1518 — M?n?stirea Polovragi, Buc., 1930. 1519 Tamas Lajos, Etymologisch-historisches Wörterbuch der ungarischen Elemente im Rumänischen, Budapesta, I960. 1520 Tanoviceanu Ion, Forma?iunea propriet??ii fondare in Moldova. P?mintul gospod9 în Prinos lui D.A. Sturdza, Buc., 1903, 413 — 433. 1521 — Documentul din 6 iunie 1705, în R.I.A.F., 1913, 5 — 12. 1522 — Adop?iunea în vechiul nostru drept, în „Arhiva”, 25, 1914, nr. 7 — 8, 231 — 256* 1523 — Zavesca ?i feriie, in Dr., 1916, 81 — 87. 1524 Tanoviceanu I., Dongoroz V., s.a., Tratat de drept penal ?i procedur? penal?, ed. 2r 5 vol., Buc., . 1525 T?utu C., Impozitele directe din România, Buc., 1939. 1526 Tcherepnine L., Le role des Zemski Sobory en Russie tors de la guerre des paysans au debut du XVII1' siccle, in Album II.M. Cam., Louvain — Paris, i, 1960, 247—266. 1527 Temperly Harold, History of Serbia, Londra, 1917. 1528 Teodorescu Caius, Dcde privind institu?ia pl?iesiei in Transilvania în secolele XVII— XVIII, în „Culegere”, 1, 1967, 151-167. 1529 Tesauru de monumente istorice pentru România, atilu din vecliiu tip?rite cilu ?i manu- scripte, cea mai mare parte str?ine, adunate publicate cu prefa?iuni ?i note ilustrate de A. Papiu Ilarian, 3 vol., Buc., 1862—1864. 1530 Teulescu P., Arhiva român?. Documente istorice. Scria anteiu, Buc., 1860. 1531 Teutscli Fr., Sächsische Ilexcnprozesse, în A.Y.S.L., 1915, nr. 3. 1532 Theodoreseu R?zvan, Despre un insemn sculptat ?i pictat de la Cozia, în S.C.I.A., 1962, nr. 2; ?i in voi. Itinerar ii medievale, Buc., 1979. 1533 — Pagini de veclie art? româneasc?, Buc., 1970 (red.). 1534 Thonissen J.J., Etudes sur Vhistoire du droit criminel des peuples anciens, voi. 3. 1535 — LfOrgcinisation judiciairc, le droit penal el la procedure ptnale de la loi salique, Bruxelles — Paris, 1882. 1536 Thurocz Ioannis de, Chronica Hungarorum, în Scriptores rerum veteres ac genuini, pars prima, ed. I. I.G. Scliwandtner, Viena, 1766. 1537 Tihanyi L., A szerziklesi akarat a kvzepkori kötelmi jogunkbah, Budapesta, 1904. 1538 Tiktin D.H., Dic?ionar rom?no-german, 3 vol., 1903—1912. 1539 Timon v. Akos, Ungarische Verfassungs und Rechtsgeschichten, Berlin, 1904; ed. 2, 1909. 1540 — Magyar alkotmäny-es jogt orten et, ed. 5, Budapesta, 1917. 1541 Tinculescu Paul, C?r?i de desparfeal? (1765—1774 ), Buc., 1932. 1542 Tocilescu Gr. George, Juriul la români, în „Foaia Societ??ii Românismul”, 1, 1870. 1543 — Curs de procedur? civil?, 3 vol., Ia?i ?i Buc., 1887—1895. 1544 — Despre legalu în dreptulu romanu ?i in dreptulu românu precessu de unu studiu isloricu asupra legaleloru din timpurile primitive pene ast?zi, Buc., 1874. 1545 — Łtude historique et juridique sur Vemphytheose en droit roma in, en droit frangais et en droit roumain, Paris, 1883. 1546 — Materialuri folcloristice, 2 voi.» Buc., 1900. 576 1547 — ?ara Romaneasc? ?i in special sistemul ei de ap?r'.·;·: in epoca romun? (Confirin??)» Buc., 1907. 1548 — -534 documcnle islorice slavo-roirdne . . Buc., h'/il. 1549 Todcra?cu Ion, Legiuirile feudale scrise in spa?iul românesc nv:diev:. epoiiu fco:!(di:mu, Lhi?in?u, 1973. 12 — 23. 1569 Ungureanu Gh.. 1 ‘Ae in Molaoi t, la , j:r?ilul sraJului al X \'l/ 1-lea ?i începutul secolului al XI A -/ /. la?i. 1931. 1570 — Justi?ia in Mnh.>.:w. I. / / — 1 ^ i. 1: ?i. 1934. 1571 — Pedepsele in Multora ia sprsihd secuiului al XYIH-lea ?i începutul secolului al XlX-lea. dup? aocumenle inedite. iii ..întregiri*', 1939, 41 —74. 1572 — Despre Ircsh.y. ( <·nlrirufie la cunoa?terea categoriilor fiscale din Moldova înainte de Regula,uenL:l organic, in Arhivle Stalului, la?i, 12) ani de la înfiin?area lor (1831— in.:ti). 2oi· - ? 274. 1573 — Actele ar storc civil? in Moldova pin? la Regulamentul organic, in H.A., 1, 1958, nr. 1. 82--92. 1574 — Cancelaria inslilu?iilor din Moldova în anii 1800—1828, in li.A., 10. 1967, 111·. 2, 93—118. 577 1575 Ungurcar.u (ih. si lialica Gh.. Cuvinte ?i expu?ii ral.i. 111 R.A., 12, 1969, nr. 2. 1570 l.'r.gureain: (iii., Angliei G. ?i izolez ('.ionica Coturnilor, Buc., 1972. 1577 Ureche Grigore, J.iiopise?ul ?ârii Moldovei, ed. 1\ P. Panaitescu, ed. 2, Buc., 1958. 1578 l,'rochia V.A.. A 'oli?e despre slobozii. in A.A.R.M. S.I., 1880 — 1887, 41 — 46. 1579 — Din isloria breshlor. in C.L.. 22. 1888. 784 —807. 1580 — liocumente inedite din domnia lui Al. C. Moruzi, 1 i O-'J— 1796, în A.A.R.M.S.I., 15. 1895, 1 - -907 (si extras. Buc.. 1895). 1581 — Istoria romanilor. Curs fâcutu la /-'acuitatea dc lilcre din Bucure?ti, dup? docu- mente inedite, 14 voi.. Buc.. 1891 — 1902. 1582 — Istoria ?coalclor dc la 1S00— 1SG4, 4 voi.. 1892 — 1901. 1583 - Din domnia lui Ioan Caragea, in A.A.R.. 52. t. 17, 222-300. 1584 — Memoriu asupra perioadei din istoria românilor de. ia 1 > 74 — 17SC, înso?it de docu- mente cu totul inedite. Buc., 1893. 1585 Uricanul. editat de T. Codrescu ?i Gh. Ghib?nescu, 25 voi., Ia?i, 1852—1895; voi. 1-3. ed. 2, 1871, 1889. 1892. 1586 Ursâcescu V., C?r?ile de bl?st?m in treculul nostru, în B.O.R., 44, 1926, 506—514. 1587 Ur?ianu V., Despre azil si expulziune, Buc.. 1907. 1588 Ursul iu L·., Foruri dc judecat?, judec??i ?i yloabc pe domeniul Gurghiu între anii 1652-1715. in A.M.N.. 9, 1972, 195-203. 1589 U?akov D.N., Tolkovvj slovar russkogo jazijla, 4 voi., -Moscova, 1935—1940. 1590 Yaillant J., La Roumanie ou hisloire. languc. littCrature. orographie, statistique des peuples dc. la langw: u*or, Ardalicns, Yalluques el Moldaves, râsumes sous le nom de Romans, 3 vo!., Paris. 1844. 1591 Yaldeavellano Luis Garda de. Instiluciones cspanoles. Dc los origines al final de al Edad Media, .Madrid, 1908. 1592 — JIistoria de las institucioncs cspanolas, ed. 2, Madrid, 1970. 1593 Yaldnian Tr., Principalele probleme de drept bisericesc cuprinse in vechile legiuiri ale ??rii Române?ti, in G.B.. :'0, 1974, nr. 3-4, 270-284. 1594 Yarga Arpâd, A v?radi Lâptutaii hitclesl.elyi miikodese [Activitatea capitlului din Oradea piu? la secularizarei. in voi. Muvclvdestorteneli tanulmanyoky Buc., 1980, 20-35. 1595 Yasilescu Al. A., i)iplomcle lui Sigismund I. regele Ungariei, ?i loan Huniadi, voievodul Transilvaniei, de la m?n?stirea Tismanu sini false, în R.I.R., 1943, fasc. 4, 1—114. 1590 Yi:tel, Le droil des gms ou Principes de la loi naturelle appliquâe â la conduite et aux affaircs des nations cl des souvcrains, 1. Levda, 1758. 1597 Y?c?rescu Ianachc. Jslorit a puternicilor în jura?i oihomani, în Tesauru, 2, 1863, 239-302. 1598 Y?l?manu Xicolac. Lolni?: ?i sjrihdc. in ..Via?a medicala”, 11, 1964, 1 471 —1 475. 1599 — De la începuturile rr.'d.icinii ron;âiie?ti, Buc., 1900. 1000 — Voi· rozi ?i medici ac curte, Buc.. 1972. 1001 — Doctorul, povestea unui litiu, in ..Via?a medical?", 10, 1969, 926—929. 1002 Yeleii An ten, Steagul lui Conslanlin vod? 1 psHanti, in voi. In amintirea lui C. Giurescu. Buc.. 1944, 547 — 550 1 pl. 1003 Yeîcscu ()., Cet??i ??r?ne?ti în Transilvania. Buc., 1904. 1004 Yeranciu (Yerancsiis) A.. D-sprc expedi?iun-'a lui Soliman (împ?ratul turcilor), In Moldova ?i Transilvania, asupra lui Petru ?i Ioane, în Tesauru, 3, 1864, 145—182. 1005 Ycrcss A.. P?storUul ardelenilor in Moldova si ?ara Româneasc?, Buc., 1927 (din A.A.R.M.S.I., 1927). 1600 — Documente privitoare ia istoria Ardealului, Moldovei ?i ??rii Române?ti, 11 voi., Buc., 1929-1931'. 1607 Ycross Kndre. Az crddgi ipari rc};(k . 19uj, 70:; — 7o0 (v. nr. G). 1609 Viaiui Al., Considera?ii asuprii caracterului activit??ii udminisirai. H iur>e in ??rile române (17U9 — 17 7-1), in 1, 1956, 233 — 2-1 -4. 1610 Via?a feudal? = P.P.Panaitescu. V. CosL?chel ?i A. Cazacii. Via?u feudal? iu ?ara Româneasc? si Moldova (sec. XIV— XV III j, Buc., 1957. 1611 Viteucu AI., Vechi documente nwldcvcnr?ti, Cern?u?i. 1925. 1612 Vivcs Jaiine Victns, Approachcs lo ihc llislory of Spaiu, ed. 3. Lu? Ancele?» — Londra, 1970. 1613 Virlosu Emil, A?ez?minlelc brîncovcne?ti. Buc., 1931. 1614 — Documente privitoare la calpuzani ?i calpuzanlic, in „Buletinul Sociel??ii numis- matice române’’, 23, 1929. nr. 69 — 72, 49—52. 1615 — Chirilicalcle — note de palcografiie romaneasc?, in A. 11., 4, 1940. 287 — 319 ?i 8, 1942, 383-438. 1616 — Mari dreg?tori din ?ara Româneasc? ?i Moldova in sigiliile secolelor XVII — XVIII, în S.C.I.M.. 1, 1950. 140 — 180 (?i extras). 1617 — Sigilii de tirguri ?i ora?e din ?ara Româneasc? si Moldova. in A.U.B., istorie, 1956, nr. 5, 131-156. 1618 — Din sigilografia Moldovei ?i a ??rii Românc-?ti, în Introducere la D.I.IL, II, Buc., 1956, 333 — 537. 1619 — Ce înseamn? „domn singur st?pînitor’' in IHui dura domneasc? a ??rii Române?ti ?i a Moldovei, în A.U.B.. istorie, 1957. 34 — 59. 1620 — Titulatura domnilor ?i asocierea lor la domnie în ?ara Româneasc? ?i Moldova (pin? în sec. XVI), Buc., 1960. 1621 — Despre dreptul de sigiliu, in S.C.N., 3, 1900. 333 — 346. 1622 — Sigiliile de corpora?ii bucure?tcne, in S.C.N., 3, 1960, 347 — 374. 1623 — Eclisiarhul — p?str?torul arhivelor m?n?stire?ti, în B.O.Iî., 79, 1901, nr. 11 — 12, 1 050-1 054. 1624 — Les idees politiquesde I. T?utul, candidat au tronc de Moldavie en 1629, în R.R.H., 4, 1965, nr. 2, 261-281. 1625 — Sigilii cu însemnele dreg?torici (?ara Româneasc?. 17SG— 1827), în R.M., 2, 1965, nr. 2, 152 — 159. 1626 — Vapparition et le role politiquc el juridi^uc du sceau princiar. în R.R.H., 6, 1967, nr. 1. 57 — 66. 1627 — Despre cosigilarea actelor domne?ti* in A.I.I 6. 19i»0. 151 — 158. 1628 Vlad Matei, Impunerea ?i percener·';; d?ri iar *>.- cai in ??rile române (v/iu? la sflr?itul sec. XVII), în S., 10. 1 957. ' 1 35- 152. 1629 — Cauzele coloniz?rii rarei·· din ?cra Româneasc? si 'loldona in sec. XVII —XVIII, în S.A.I., 13? 1969. ti.i-- : ! 5. 1630 — .*Ruptoarea’\ o .usi’tu?ic (?<.’·?/ f? /·'gimutui fsrcl al satelor de colonizare din ?ara Romîneasc? W M >rlrif> ?i cnoluji··, 1290— 18-IO ), in Culegere de rej +ratc. Direc?ia (ici-rid? a 4rh:vlor Stalului, II. Buc.. 1974. 110 — 137. 1633 Vl?descu I.. jL‘apre d?ri sau impozite. Buc.. 1925. 1634 Voinea T fuior, t.e cnu/mu ^^'in! de ia justice penale cn VaJacliic au XiVe—\VII& siecles, ·,} 9. 1970. m· (î 95:» —902. 1635 — Surghiunul. în S.M.I.M.. 7, 197 4. 251 —258. 1636 — La pe iii; îl·· la mi’!:l./iion dans tis Prind pautes oumihienncs, in Etudes.. Var?ovia, 1970, 181 — 182. 579 1637 — Contributions cn j.iabUine di Iu iotir.niU’ d l'i liiü'ji 1 idiqne du it v. jh rcumain9 dans rancicn droit romr.ain. in ..liei J m Ins”, 4. lic(·. MJ — 98. 1638 — Pedeapsa capital? in ?ara Româneasc? (see. XIV —XVIII), ms, ia Institutul de istoric, ,,N. Iorga’*. 1639 Voordeci .ers i']., Lcs juifs. in Ades du XIVe Congris des ttudes hy zuniines, Buc., 1971. 1C40 Yornicescu Nes lor, .Leg?turile patrii.iJ ii i de Cons'antinoj clc cu biserica româneasc? in veacul al XVI-tca, in M.O.. 10, H . i r. 3 — 4, 191 — 202. 1611 Voijage du patriarche Macaire a'Antiochii. Texte arahe el trud. fran?aise par Basilc Radu, Paris, 1931), Inul. in iMOh-vi :'r?ini, Yl, Buc., 1070, 21 — 307. 1642 Yuia I., District us Walachorum. Cercurile române?ti b?n??ene. Timi?oara, <1930X 1643 YuJc?ucscu l’omuhis, Etnologia juridic?, Buc.. 1970. 1644 — Dic?ionar dc etnologie, Buc., lw/9. 1645 Wachmann C. Ld., Despre corj.ora?ii,ni (bresle). Buc., 1902. 1646 Weigand G., Die XaLmcn der rumänischen .,jude?e", in „Balkan Archiv”, 1928, nr. 4, 778 — 781. 1647 Weismantel Erasm Heinrich Schneider von, Jurnal de campanie ( 1710—1114 )9 trad, din germ., in H. I., 1930. nr. 1 —4. cu o prezentare de N. Iorga; ?i in C?l?tori str?ini, VIII, Buc., 1983, 310 — 363. 1648 Werner Victor, Die Mediascher Zunft-Urkunden, Media?. 1910. 1649 Wertner M., Siebenbürgens Komit(flsbejrUnün^\Ajf}y^^j'S zum Ende des vierzehnten Jahrhunderts, Sibiu, 1899 (extras^ din A'.VSJ.,., !T9,' l-feijö;'n.r· 236—311). 1650 Wilkinson W.G., Tableau hislori0Fa,^geographigue et politiljue de la Moldavi'e et de la Valachie, Pari.s, 1824. ^ 1651 — Voyage dans la Vedachic et la Moldavie, Paris, 1831. 1652 Wlislocki H., Vom wandernden Zigeiweroolk^ Hamburg, 1890. 1653 Wolf Andreas, Beiträge zu einer statistisch-historischen Beschreibung der Fiirsienthums Moldau, 2 vol., Sibiu, 1805. 1654 Xenopol Alexandru !).. Studii asupra vechilor noastre a?ez?minte. I. Juratorii, In C.L., 8, 1874-1875, nr. 4, 137-152; nr. 5, 182 -196; nr. 6, 214-234. 1655 — Finan?ele in epoca Fanario?ilor, in B.I.A.F., I, 1883, 45 — 73. 1656 — Societatea si moravurile in timpul Fanario?ilor, 111 ..Arhiva”, 1, 1^^9—1890, 32-50. 1657 — în „Arhiva”, 1, 1889 — 1890. 631 —633. 1658 — Primul proiect de Coiv.limtie a Moldovei din ÎS22, in A.A.R.M.S.I., s. II, t. 20 1893. 1659 — Proprietatea mare ?i cea mic? iu trecutul ?ârilor român:, in „Viata româneasc?”, 8, 1913, nr. 28, 161-192. 1660 — istoria românilor din Dacia traian?. ed. 3. ingrijil? (b I. Vl?descu, 14 vol., Buc., 1925 — 1930: ed. a IV-a, voi. H, îngrijit de N. Stoicescu, Buc., 1986 (cu note ?i bibi. bogat?). 1661 Yeremian S. T., The role of Armenians and Armenian Marchan's in the Dmdop ment of Trade, between Europe and Asia in the XlX-th Century, Colocviul interna ?ional de istorie economic? (bro?ur?), Leningrad. 1970. 1662 Zakonicnl lui ?tefan Dusan, trad. I. Perctz. Buc., 1905. 1663 Zachariü von Lingenlhrl îv.K.. Geschichte des griechisch-byzantinischen Rechts, Berlin, 1892. 1064 Zagorilz G., Slabilirea suzeranit??ii turce?ti in Moldova, in C.L., 1914 (?i extras). 580 1665 ZalJonyi M. Ph., Essai sur Ies Phanariotcs, ou Von voit Ies causes primii i nes de leur elevation anx hospodarials dt la Valachie el de la Moldavie, leur mode d'administra-lion el Ies causcs principales de leur eliule, Marsilia. 1824. 1666 Zane Gh., Sisteme monetare ?i monele principali· în veacurile trecute, Ia?i, 1928. 1667 — Economia de schimb in Principatele român:1, Buc.. 1930. 1668 Zane Iuliu A., Proverbele românilor din Ihm?nia, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria ?i Macedonia. Proverbe, zic?tori, povu?uiri, cuvinte adev?rate, asem?n?ri, idiotisme ?i cimilituri, cu un glosar rom?m-fran:°z, 8 vol., Buc., 1895 — 1903. 1669 Zanicwicki Witold, L'acluellc „noblessc de village ' cn Musovie et Podlasie, in ,,Revue d’histoire economique ct sociale”, Paris, 48, 1970, 395 — 423. 1670 Zepcs P. I., Sur Ies origines du privilege de masculinite des codifications ronmano- bijzantines publices cn Valachie en 17HO et ISIS, in „Jura”, 3, 1952, 233 unn. 1671 Zimmerman Franz, Die Nachbarschaften in 11 ermannstadt: Ein Beitrag zur Geschi chte des deutschen Stadlverfassung und Verwaltung in Siebenbürgen, în A.Y.S.L., 20, 1885, nr. 1, 47-202. 1672 Zotta Sever, Not?, in B.N., 1923, 135-138. 581 Redactor: RE ?? ???L· BUDESCU Tehnoredactor: SILVIA DEOCLE?IAN ??? de iipar: 21.04.196/. Format: 16 j61x86. Coli de tipar: 38,50 C.Z. pcnlru biblioteci m?rit ( 169 — o IC.4:3(198)*08:18» l 3(l9S)c OS :1S o:459 — 316.i C.Z. pentru biblioteci mici: 2(498). c. 12. I. P. Informa?ia str. Brezoianu, nr. 23 — 25, Bucure?ti