Cuvînt înainte Lucrarea privind institu?iile feudale expune în ordine alfabetic? institu?iile existente în Moldova, Transilvania ?i ?ara Româneasc? de la primele lor atest?ri documentare pîn? la epoca modern?. Ea prezint? atît cercet?torilor în domeniul istoriei, cit ?i unui public mai larg, doritor s? cunoasc? multiple aspecte ale vie?ii sociale din trecut, pre?ioase elemente pentru reconstituirea societ??ii feudale de pe teritoriul României. Volumul de fa?? este în primul rînd un Dic?ionar istoric de institu?ii. El cuprinde îns? ?i o serie de termeni tehnici, mul?i ie?i?i din uzul limbii. Cunoa?terea acestora este necesar? pentru cine vrea s? în?eleag? mai profund structura ?i func?ionarea institu?iilor propriu-zise. Este vorba nu de un vocabular istoric, în care se explic?, prin defini?ii didactice, sensul general al no?iunilor, ci wn dic?ionar enciclopedic. l)up? importan?a sintagmei, in eî se înf??i?eaz?, la nevoie sub form? de micromonografie, istoria institu?iei, o baz? documentar? riguroas? ?i semnificativ? ?i, acolo unde este posibil, cu o sintez? a concep?iilor sau interpret?rilor care nu pot fi ignorate. iw- cuprinsul lucr?rii, termenul de institu?ie desemneaz? orice form? de via?? social? care, printr-un proces de organizare ?i structurare în jurul unor func?iuni ?i obiective tipice, ajunge s? fie reglementat? de obicei (dreptul — a?a-numit, Za o vreme — nescris, aflat pe una din treptele lui de dezvoltare), de lege (dreptul scris, fie pravil? laic? sau bisericeasc? receptat?, fie drept domnesc ?i, la cap?tul perioadei studiate, pravila ??rii) sau de conven?ii ?i tratate interna?ioncle. 1 i-n acest sefls, institu?iile prezentate în dic?ionar sînt juridice; dar ele n- au fost privite numai sub aspectul lor normativ ?i tehnic juridic, ci în dezvoltarea lor istoric? ?i ca institu?ii sociale, adic? în toat? complexitatea procesului lor deformare, de aplicare ?i de dezagregare. De conceptul de institu?ie continu? s? fie legat? în vremea noastr? una din cele mai importante ?i mai fecunde direc?ii de cercetare istoi'ic?. Ea poart?, în general, chiar numele de istorie a institu?iilor, fiind adesea înf??i?at? ca o disciplin? independent?. Din acest punct de vedere, problematica de baz? a conceptului de institu?ie ?i a implica?iilor lui teoretice ?i metodologice, asupra c?rora nu este locul s? insist?m, dar de care istoriografia actual? nu poate face abstrac?ie, va/i expus? strict orientativ în ,,introducerea” volumului. Fenomenul institu?iei este un proces de „sistem”. Institu?iile nu apar ?i nu se dezvolt? liniar ?i monadic, juxtapuse ca ni?te cantit??i independente unele de altele. Ele se g?sesc într-o complex? conexiune; se interfereaz? ?i se condi?ioneaz? reciproc, ordonîndu-se în ansambluri tot mai vaste. La fiecare nivel, noul ansamblu poate fi privit ca o nou? institu?ie, înl?untrul c?reia institu?iile alc?tuitoare sau participante apar ca subinstitu?ii, ca aspecte sau elemente institu?ionale. Diw aceast? cauz? articolele n-au putut fi consacrate unui nivel omogen de institu?ie ?i nici n-a putut fi adoptat? o solu?ie riguros unitar? în reflectarea în dic?ionar a diferitelor niveluri „sistemice” de institu?ie. Au fost cazuri în care s-a impus definirea separat? atît a unor structuri componente, cit ?i a no?iunii mai largi care le cuprinde pe cele din?ii. Bineîn?eles, la articolul consacrat celei din urm? nu s-a mai insistat asupra ,,institu?iilor” subordonate, ci s-a f?cut o simpl? trimitere la ele. în alte cazuri, tfoatfe nivelurile au fost definite la sintagma no?iunii globale, Mncfc se face trimiterea la fiecare din no?iunile subordonate, pe care cititorul le g?se?te f?r? alt? trimitere, la ordinea lor alfabetic?. în sistematizarea complet? a materialului cercetat o piedic? se dator este ?i faptului c? printre institu?iile analizate sînt unele foarte apropiate între ele, f?r? a fi identice; aceasta este, de altfel, caracteristic terminologiei feudale, c?reia îi sînt str?ine structurile juridice bine definite, în asemenea situa?ii ne-am ocupat separat de fiecare din aceste institu?ii. Am recurs la toate distinc?iile de mai sus, preocupa?i de ideea c? trebuie evitat? orice eroare sau surpriz? pentru cititor. S-a c?utat ca toate afirma?iile autorilor s? fie dovedite documentar ?i s-a plecat de la document, iar principalele interpret?ri ale istoriografiei au fost rezumate concis ?i selectate critic. Textul fiec?rei sintagme reprezint? rezultatul obiectiv ?i documentat al cercet?rilor personale ale autorului s?u ?i de aceea este semnat cu ini?iale care permit u?or identificarea. în general, denumirile sintagmelor figureaz? la singular; în mod excep?ional s-a întrebuin?at pluralul atunci cînd ele desemneaz? o categorie fiscal? (exemplu: hrisovuli?i) sau au fost curent folosite la plural în realitatea social? (exemplu: jur?tori, lazi, mînc?turi, ruzuma-turi etc.). Bibliografia general? (peste 1 700 de titluri) cuprinde toate lucr?rile folosite în dic?ionar. Din lips? de spa?iu, a trebuit s? renun??m la bibliografia f?cut? pentru fiecare sintagm?, p?strînd-o numai la cele mari, unde trimiterile se fac la numerele lucr?rilor din bibliografie. vm Defini?iile ?i unele explica?ii în materie de drept civil, date f?r? indica?ie de autor, au fost luate dup? Principiile dreptului civil român de 7. Rosetti-B?l?nescu, Ovid Sachelarie ?i Nic. G. Nedelcu (7947). ? Ideea alc?tuirii lucr?rii de fa?? este mai veche. Radu Dimiu ?i O vid Sachelarie au preg?tit, între 1963 ?i 1964, circa /5 000 de fi?e analitice, extrase din colec?iile de documente, care au fost folosite cînd lucrarea a fost reluat? în 1968. început? în cadrul Sectorului de istorie medie al Institutului de istorie ,,N. Iorga'1, lucrarea a fost continuat? ?i completat? în cadrul Departamentului de bibliografie, informare ?i instrumente de lucru al aceluia?i institut. Colectivul de autori a fost alc?tuit ini?ial din Petre Strihan, Alexandru Constantinescu, Tudor Voinea, Da-w- Amedeu L?z?rescu, OwVZ Sachelarie ?i Valeriu ?otropa; la acesta din urm? s-a recurs pentru cea mai mare parte a materiei privind Transilvania. Colectivului de mai sus i s-au al?turat apoi: Valentin Al. Georgescu, Nicolae Stoicescu ?i Florin Constantiniupentru completarea lucr?rii cu un num?r de sintagme. jîn vederea întocmirii referatelor, textul a fost citit în întregime de Val. Al. Georgescu ?i Nicolae Stoicescu, precum ?i de Damaschin Mioc în ceea ce prive?te sintagmele relative la economie ?i fiscalitate. Aurel Decei ?i I. Matei au cei'cetat fondul sintagmelor privind rela?iile româno-otomane. Au putut fi astfel prezentate, în special de primii doi referen?i^ observa?ii ?i sugestii care au fost supuse unei discu?ii în Consiliul ?tiin?ific al Institutului „N. lor ga”. Dup? aceasta, fiecare autor a ?inut seama de ele în m?sura cuvenit?. Autorii ?i-au transmis constant, în cursul elabor?rii, materiale ?i sugestii. Pentru publicarea în bune condi?ii a unei opere atît de dificile7 Institutul de istorie „N. lor ga” a avut cel mai larg ?i în?eleg?tor sprijin din partea Editurii Academiei, c?reia îi aducem ?i pe aceast? cale mul?umirile noastre. Lucrarea de fa?? apar?ine unui gen de lucr?ri ?tiin?ifice care r?mxn mereu perfectibile; cu atît mai mult aceast? oper? realizat? intr-un r?stimp relativ scurt ?i f?r? a se fi putut sprijini pe vreun precedent. Nu trebuie pierdut din vedere faptul c? majoritatea institu?iilor noastre nu au fost înc? studiate monografic sic? pentru secolele XVII— XVIII publicarea documentelor este doar par?ial?. Cit prive?te o istorie complet? a tuturor institu?iilor n-o posed?m înc?; prima încercare de acest fel este posterioar? elabor?rii dic?ionarului ?i adaptat? la cadrul general pe care îl cere un tratat de Istoria dreptului românesc,. din care voi. I a ap?rut în 1980, iar voi. II, partea I, în 1984. In aceste condi?ii, autorii sînt con?tien?i de greut??ile cu care au fost confrunta?i; ei nu-?i fac iluzia de a fi izbutit s? le înfrîng? pe toate IX pe deplin. Au îns? ferma convingere c? alc?tuirea dic?ionarului era o necesitate pentru istoriografia noastr?; totodat?, nutresc speran?a c? ?i în forma actual? — pentru a c?rei îmbun?t??ire solicit? ?i a?teapt? observa?ii critice competente, complet?ri utile ?i orice alte sugestii — volumul va putea aduce serviciile multiple avute în vedere. Avem ferma convingere e? el constituie un instrument util de lucru pentru cercet?torii istoriei institu?iilor ?i r?spunde uneia din sarcinile trasate ?tiin?ei noastre istorice în actuala etap? de dezvoltare a culturii în ?ara noastr?. Autorii î?i fac o pl?cut? datorie mul?umind conf. univ. dr. loan Pâtroiu pentru lectura atent? a manuscrisului, ci ?i pentru numeroasele sugestii de îmbun?t??ire propuse coordo miorului J?ficolae Stoicescu care le-a rezolvat. O. SACHELAKIE Introducere No?iunile de,, institu?ie” ?i „sistem de institu?ii'* ?i locul lor în istoriografia modern? ?i contemporan? Note în lumina unui dic?ionar de institu?ii feudale din ??rile române Necesitatea prezentului dic?ionar, cu structura lui particular?, expus? în Ouvînt înainte, a decurs atît din dezvoltarea original? a istoriografiei române?ti în domeniile respective (I), cît ?i dintr-o problematic? specific? istoriei institu?iilor ?i conceptului de institu?ie (în general, ?i mai ales în istoriografia noastr?) (II)1. I. Din primul punct de vedere, numai o bun? cunoa?tere a institu?iilor permite cercet?torilor s? recurg? la logica intern? a acestora ?i la aceea a sistemului ierarhizat de institu?ii, pentru a se acoperi, astfel, unele goluri de documentare direct?, atît de viu resim?ite în istoria noastr?, mai ales pîn? în secolul al XlV-lea. Criteriul institu?ional înlocuie?te absen?a celui documentar sau îi confirm? labilitatea punctual?. Altfel, cele dou? criterii consun?, alc?tuind o semnificativ? unitate. Totodat?, o cunoa?tere adîncit? a sistemului na?ional de institu?ii permite s? subliniem conving?tor unitatea de structur? ?i de dezvoltare istoric? a institu?iilor în cele trei ??ri ale poporului româny pîn? în secolele XIX ?i XX. De asemenea, putem pune în lumin? rolul jucat de institu?ii în cristalizarea continuit??ii de via?? a româ- 1 Vz. Valentin Al. Gcorgcscu, N. lorga ei riiisloire des instituiions, in Nicolas lorga. L’homme et l’ouure, a l’QCcasion du centiîme anniversaire de sa naissance, Buc. (1972), 65 — 84 (ci. 07 — 70); idem, Bizan?ul ?i instilu?iile române?ti pîn? la jum?tatea sec. XYJJI, Buc. (1980), 13 — 17 (Institu?ie ?i structur?). XI nilor pe teritoriul lor de la nord de Dun?re. ?i aceasta, pentru c? institu?ii cardinale au dobîndit tr?s?turi specifice, care izvor?sc toc ruai din continuitatea lor de dezvoltare institu?ional?. Dintre acestea cit?m : ?ara, voievodatul, cnezatele, crainele, judeciile, juzii, judecii, satul, ob?tea, cojur?torii ?i jur?torii, mo?ia, mo?ul, bâtrînul, trupul de mo?ie, dev?lm??ia româneasc?, satul românesc etc. Cu alte cuvinte, dic?ionarul de fa?? ne va ajuta pe to?i s? în?elegem mai bine identitatea istoric? a poporului român care se oglinde?te ?i se exprim? atît de gr?itor ?i de autentic în ?i prin institu?iile ?i a?ez?mintele sale. Dic?ionarul va lumina contactele noastre cu alte medii (arii, cîmpuri, teritorii) institu?ionale, influen?ele reciproce ?i împrumuturile f?cute, dup? împrejur?ri (în relativitatea lor); de la cotropitori, predatori, vecini ?i de mai departe ?i invers, ca unele ce nu pot lipsi din istoria nici unui popor, a nici unei civiliza?ii. Pentru a folosi dic?ionarul în problema continuit??ii, utilizatorii lui vor trebui s? dispun? separat de o adev?rat? metodologie tematic? nediscutat? pîn? acum în lucr?rile de specialitate ale problemei. Descoperirea unui document care atest? practica unei institu?ii române?ti oarecare la o dat? anterioar? secolelor XI-XII este de o importan?? evident?; ea apar?ine îns? cronologiei documentare generale, nu în mod propriu istoriei institu?iilor. Aceast? disciplin? este pus? în cauz? numai atunci cînd, tocmai în lipsa unui document datat, un element institu?ional vine s? impun? în mod conving?tor o dubl? concluzie : a. c? datele ?i procesele identificate se desf??urau sigur la nordul Dun?rii ?i b. c? aceasta a avut loc înainte de secolele XI-XII. Elementul institu?ional la care ne referim poate fi: 1. o particularitate stilistic? de structur?, 2. intensitatea de dezvoltare a acestei structuri ; 3. o diacronie semnificativ? ; 4. unele corela?ii interinstitu?ionale. Astfel de elemente institu?ionale, de la caz la caz, ne conduc la concluzii conving?toare de continuitate, atunci cînd, de pild?, s-a invocat originea iliric? (deci anterioar? secolului al III-lea) a Tirgului de fete de pe Muntele G?ina, regiune de implant demografic originar din Illyricum (Val. ?otropa)3, sau cînd s-a subliniat constant în istoriografia noastr? (ultimul, foarte documentat, Val. ?otropa) amploarea semantic? ?i de utilizare a grupurilor de structuri derivate de la lat. legem ?i judicem; sau atunci cînd, de la I. Bogdm la ?t.Pascu4, 2 Vz. Valentin Al. Georgescu, Ia Masa rotund? organizat? de Sec?ia de ?tiin?e juridice «Academiei de ?tiin?e Sociale ?i Politice pe tema: „Argumente juridice ?i institu?ionale !n sprijinul continuit??ii de dezvoltare a elementului autohton In nordul Dun?rii*' <5 nov. 1977), rezumat de Barbu Berceanu, în Revista de drept 34 (1978) 71—74. 3 Tez? prezentat? la Masa rotund? men?ionat? în nota precedent?. 4 In Voievodatul Transilvaniei, III, Gluj-Napoca, 1986. Vz. rezumatul din „Magazin istoric” 5—6/1986: Cnezi ?i voievozi ai Transilvaniei. O impresionant? lume a ob?tii române?ti. xn speciali?tii l?rgesc ?i aprofundeaz? demonstra?ia c? o terminologie alogen? (cnez, voievod, crainic), departe de a vehicula institu?ii str?ine necunoscute anterior, se grefeaz?, ca implant politico-administrativ sau cultural, cu semnificative particularit??i locale (cnez fa?? de cneaz, voievod fa?? de voievodul r?mas belii dux sau devenit palatinm sau guvernator de provineie-?inut la unii vecini), pe vechi realit??i institu?ionale ale mediului românesc receptor, unele din ele pu?ind merge cu multe secole înapoi, în unele cazuri (hotar, dac? se consolideaz? etimologia autohton? cu deriva?ie paralel? în albanez?5; ob?te, obicei etc.) dincolo de secolul al III-leae.n. ?i deci de etnogeneza român?, în cadrul unei continuit??i institu?ionale de substrat traco-geto-dac ?i de fond roman sau daco-roman. Termeni alogeni ca grani?? ?i hotar (dac? este un implant tardiv) n-au ap?rut într-un vid terminologic, ci au înlocuit pe al?ii vechi, ca l?ture, margine etc. De procesul aici implicat se leag? numeroasele ?i semnificativele muta?ii sau extinderi de terminologie institu?ional?. Amintim acum numai pe b?trîn, care pe lîng? sensul de Mirw-fundator, îl cap?t? ?i pe acela de trup sau corp de mo?ie de neam. Acest trup este supus unei umbl?ri pe b?trîni care, cum a ar?tat H. H. Stahl, cunoa?te trei grade sau modalit??i, cristalizate în epoci succesive. Ele oglindesc o crescînd? privatizare a st?pînirii (?inerii) ini?iale de perfect? egalitate în dev?lm??ie. Din vechimea lui b?trîn (<*betranm < veteranus) ca atare, cu o semnificativ? continuitate începînd din secolul al III-lea e.n., nu decurge aceea?i vechime pentru toate gradele umbl?rii pe b?trîn, ca structuri institu?ionale. Exemplele se pot înmul?i. Complexa mînuire, ca mai sus, a terminologiei în context ?i într-o problematic? de continuitate cere st?pînirea de c?tre cercet?tor a istoriei institu?iilor respective. II. Din al doilea punct de vedere mai sus enun?at, la alc?tuirea dic?ionarului s-a ?inut seama de permanen?a conceptului de institu?ie In istoriografia modern?, inclusiv în cea româneasc?. De asemenea, de dialectica istoricului acestui concept. în fine, de rolul lui înnoitor pe care l-a avut, la anumite date de cotitur?, în studierea realit??ilor sociale ?i colective ?i deci în sistematizarea ?i interpretarea lor. Nu s-au ignorat critic nici manipul?rile tenden?ioase ?i primejdioase ale conceptului în cadrul unor regimuri politice condamnate de istorie, nici încerc?rile de doctrin? institu?ionalist? cu preten?ia de a oferi, peste stat ?i în afar? de stat, o filozofie a culturii ?i ordinii sociale, cu implica?ii politico-ideologice m?rturisite sau mai pu?in m?rturisite. 6 Prezen?a unei r?d?cini identice In albanez?, cu caracter autohton, a fost semnalat? incidental de Jovan CvijiS. Problema a fost reluat? de lingvistica albanez? actual? cu o documentare ?i o motivare neintrate în circuitul comparativ al istoriei institu?iilor, fi adîndrea ei trebuie rezervat? dup? ce lingvi?tii Î?i vor spune cuvîntul. xm în acest loc nu se pot schi?a nici în linii generale istoricul, dialectica ?i rolul înnoitor al conceptului de institu?ie la care ne referim. De altfel, ne lipse?te înc? un studiu monografic exhaustiv ?i adus la zi al acestor probleme interdisciplinare ?i cu caracter comparativ. Totu?i, bibliografia de lucru este vast?6, cu numeroase sinteze par?iale sau dep??ite, problemele fiind dintre cele care au mers necontenit înainte, în pas cu o activ? viziune de ansamblu asupra societ??ii, a omului ?i a istoriei. Institu?ia ?i sistemele ierarhizate de institu?ii, pîn? la limita de ob?te, tiib, polis-eivitas, stat, imperiu ?i societate interna?ional? de tip modern, n-au lipsit niciodat? ; dar au existat îndelungi ?i tenace tradi?ii istoriografice axate pe eveniment (momentul anecdotic ?i singular), pe r?zboaie ?i cuceriri, pe dinastii ?i monarhi, pe performan?e eroice sau individualiste. O astfel de istorie las? impresia c? via?a social? nu se insereaz? nici într-o disciplin? ob?teasc?, nici în solidarit??i colective, nici în mersul determinat ?i determinant al unor structuri ?i ansambluri sociale care s? aib?, prin nivelul lor „institu?ional”, întîu tale fa?? de voin?a, de proiectele ?i interesele individuale ?i de emergen?ele voluntariste, mozaicate ?i perisabile. Dac? nu transform?m „institu?ia” într-un dens ex machina, cum o face G. Renard7, concep?ia lui K. Marx despre rolul ?i locul propriet??ii în via?a social? este mai corect ?i fidel în?eleas? de cei care pot vedea cum (adesea) 6 Val. Al. Gcorgescu, Originile ?i evolu?ia general? a proprie/a?ii In dreptul romany curs de doctorat juridic, 1936 — 1937, Cern?u?i, 165—206 (Problemele institu?ionale ale propriet??ii. No?iunea de institu?ie juridic?); Paolo Cappellini, Sysiema îuris, I. Genesi del sistema e nascita dclle scienze delle Pandette, Milano (1984), 37, n. 88, (Per la storia del pensiero giuridico 17). în 1926, G. C. Giurescu a?inut un curs de Vechi inslitu?iila. Facultatea de istorie din Bucure?ti, ior C. A. Spulber la cea din Cern?u?i mai multe cursuri de institu?ii juridice medievale. Teza de doctorat despre vînzare (Paris, 1903) a lui I. Peretz era o monografie a unei institu?ii-lucru (sau mecanism); cursul s?u despre Robie (Buc. 1931) ca institu?ie a r?mas dactilografiat. Istoriei institu?iilor apar?ine excelenta tez? de doctorat a lui G. Fotino (Paris, 1926). Intre cele dou? r?zboiae mondiale s-au sus?inut Ia Ia?i o serie de teze de doctorat de istorie a institu?iilor, bine reprezentat? în opera lui P. P. Panaitescu. Ca un model de monografie în aceast? disciplin? a fost gîndit? Preem-?iunea in istoria dreptului românesc, Buc. (1965) de Val. Al. Georgescu. Compar? Insti- _Ju?Ufeudale din Moldova, Buc. (1971) de _N._.Grigora?, ?i Institu?ii medievale române?ti, înfr??ea de mo?ie — Jur?torii, Buc. (1969) de Gh. Cron?. înc? la 1885, Nicolas Bla-ramberg î?TîntîtTrhriucraiea &a Essaicompare sur les tnstitutîons et Ies lois de la Roumanie. Locul institu?iilor, modest ?i inegal Ia A. D. Xenopol, coerent ?i ferm la N. Iorga (Ges-chichte..., Gotha, 1905 ?i în multiple lucr?ri), merit? s? fie subliniat în Istoria românilor de C. C. Giurescu (1935 ?i urm.). Bogata literatur? juridic? a institu?iilor s-a desf??urat In general f?r? suficient? leg?tur? cu istoriografia. 7 Lathiorie de Vlnstitution. Essai d’ontologic juridique. I. Pârtie juridique, Paris (1930): adev?rata institu?ie ar fi cea corporativ?, cu sursa într-un act de funda?ie, summa institulio fiind omenirea, inseparabil? pentru autor de ideea de „bine comun” ?i de dreptul natural. G. Renard este un reprezentant al neotomismului franccz ?i a prefa?at, dup? 1930, La notion thomiste du Bien commun et le probleme de la lalciti de VEtat de Suzanne Michel. XIV institu?ia propriet??ii prevaleaz? asupra voin?ei sau iluziilor unui simplu proprietar funciar sau de bunuri mi?c?toare. Ubi societas, ibi instituiiones (instituia et mores maiorum). Istoria evenimen?ial?, cînd feti?izeaz?, cînd exclude regularitatea, ra?ionalitatea explicativ? ?i ac?iunea determinat? a unor legi istorice. Institu?ia ?i istoria institu?ionala apar deschise unor r?spunsuri pozitive la aceste grave probleme. în general îns? istoriografia burghez? a avut tendin?a s? deschid? institu?iile ?i istoria lor numai unui redus determinism institu?ional, unor „regularit??i” timide sau limitate. La 1900 s-a f?cut un mare pas înainte. Dup?- al doilea r?zboi mondial, problema sau n-a fost pus? deschis, sau s-a sugerat posibilitatea unei istorii institu?ionale f?r? implica?ii deterministe. Cu premise la Aristot ?i Toma de Aquino, la Jean Bodin ?i în statistica descriptiv? (ca statologia lui JL). Cant emir din Deseriptio Moldavi ae. 1716)8, problema modern? a „institu?iei”, privit? ca o categorie de existen?? social? ?i ca structur? cognitiv? ?i metodologic?, începi1 la finele enciclopedismului luminilor cu ?coala istoric? a lui Gustav Hugo ?i mai ales cu F.-C. von Savigny, în fine cu idealismul kantian. în istoriografia francez? de dup? Revolu?ia de la 1789 — de la A. Thierry, A. Mignet ?i Fr. Guizot la H. Taine ?i Fustei de Coulanges — rolul institu?iilor reflect? treptat ascensiunea capitalist? a burgheziei ?i consolidarea pozi?iei ei dominante dup? l?rgirea „mondialist?” a revolu?iei industriale (f?r? o repetare mecanic? a tipului englez ini?ial al acestei revolu?ii, cu punctul ei de decolare — take o//, atît de caracteristic). De pe pozi?iile unei gîndiri social-juridice „liberal” — conservatoare ?i a unui evolu?ionism lent ?i gradual (revolu?ionarofobul, s-a spus adesea), F.-C. Savigny a dat o relevan?? deosebit? — teoretic ?i practic, antiindividualist? — no?iunilor de „institu?ie” ?i de „sistem al institu?iilor”. în largul ?i profundul impact european ?i mai ales sud-est european 9 ?i estic 10 al ?colii istorice, pentru Savigny ideile fundamentale ce tr?iesc în popor — el c?uta în Volksgeist originea dreptului ?i deci a institu?iilor juridice — polarizeaz? formele individuale ale dreptului în jurul institu?iilor pe care istoricul le defi- s Val. Al. Georgescu, Renovation de valeurs europeennes et innovalions roumaines chez D. Cantemir: Statisfique descriptive..in R.E.S.E.E. 20 (1982), 3 — 23. 9 Larga difuzare a istorismului savignyan în procesul de modernizare de tip sud-est european a dat istorismului în aceast? regiune identit??i specifice ?i multiple, asupra c?rora n-avem sinteze monografice, îndeosebi comparative. Vz. unele indica?ii în raportul despre modernizare (sec. XVIII —XIX) al lui Val. Al. Georgescu la al XIV-lea Congres interna?ional de ?tiin?e istorice, San Francisco, 1975 ?i o interesant? prezentare a recept?rii ?colii istorice germane în cultura juridic? greac? în teza de doctorat semnat? de Ch. Argy-riadis (in curs de apari?ie). Cf. R.E.S.E.E. 17 (1979), 726 — 730. 10 Vz. K.-D. Grothusen, Die historische Rechtsschule Russlands. Ein Beilraff zur russischen Geistesgeschichte in der zweiten Hälfte des 19. Jahrhunderts, Giessen, 1962. xv ne?te, si sUm a lizirdu-Ic ca o latui? filozofica a elaboiarii juridice. Cum s-a ai?tat recent31, urmai dezvoltarea istoric? a acestor idei fundamentale aiat? ce este 11:011 sau dep??it în fiecare institu?ie la un moment dat si ceea ce este înc? viu ?i activ. Aceast? just? dialectic? a istoiii-mului nu îecupeieaz? îns? îndeajuns celelalte impasuri ale ?colii istorice. Sistemul institu?ional rezult? declaiativ, pentru aceast? ?coal?, (lin analiza istoric? a societ??ii, dar istoria institu?iilor este, dup? Savigny, o istorie a ideilor (Geistesgcschichte), nu lupt? de idei ?i de intense 12. Tar îapoitul societate — institu?ie a fost controversat de chiai tcciolc-gia Luighez? a grupurilor13. Kail Maix — în paite contemporan cu Savigny ?i critic virulent al ?colii istorice a lui G. Hi go ?i F.C. von Savigny, ?i al premiselor ei hegeliene 14 — a deosebit tpocal ?i cu un duiabil î?sunet teoretic ?i de practic? politic? ?i politologic?, suprastructura institu?ional? ?i ideologic? (juridieo-sociaî?) a societ??ii, de infrastructura ca baz? economic? a acc steia, din ] und de vedere genetic ?i func?ional. Dualitate în care institu?iile sînt dominate de lupta de interese ca lupt? de clas?, principal motor ?i cauz? explicativ? a istoriei nespeculative, care schimb? societatea ?i o duce înainte. Socialul este o textur? de institu?ii, f?i? ca acestc a s? devin? o realitate prim? sau un dinamism formativ. Chiar dac? figuia institu?iei economice poate fi constructiv aplicat? for?ei de munc? ?i îela?iilor de produc?ie. Dreptul ?i sistemul mereu adaptabil al institu?iilor lui ?i al celor nejuridicizate formal au, la Marx, un îol secund si secundar fa?? de infiastiuetuia economic?, 11 Helmut Coing, Grundzüge der Rechtsphilosophie, New York — Berlin (J1976), 42 — 43; idem, Rechtsverhältnis und Rechtsinstitution im allgemeinen und internationalen Privatrecht bei Savigny, in Eranion in honorem G. S. Maridakis, Athen (1964) III, 17 urm.;idem, Savigny rechtsoikutusche und methodologische Anschauungen in ihrer Bedeutung für die gegenwärtige dcutscl e Rechtswissenschaft, in „Zeitschrift des Bernisehen Juristenvereins, Bern, Heft 9 (1955), 329 — 343 (cf. 341), reimpr. în Gesammelte Aufsätze zu Rechtsgeschichtc, Rechtspliltfcj 1 ie und Zivilrecht, 1947 — 1975, hg. von Dieter Simon, Frankfurt (M), (1982), 178 — 190: cf. II. Kiefer, Lex frater a fratre. Institution und Rechtsinstitut bei Savigny, in Bechlstheorie 10 (1979), 129 urm.; 285, n. 305 urm. 12 H. Coing, Grundzüge ..., 42—43. 13 Fl. Znaniecki, op. cit.y infra, n. 27, p. 200—201. 14 K. Marx — F. Engels, Opere. Manifestul filozofic al ?colii istorice a dreptului, ?i Contribu?ii la critica filozofiei hegeliene a dreptului. Introducere, Buc., 1 (1957), 85—94 ?i 413—422 (p. 87 : G. Hugo vrea „s? dovedeasc? pin? la eviden?? c? nici o necesitate ra?ional? nu însufle?e?te institu?iile pozitive, ca de exemplu proprietatea, orînduirea de stat, c?s?toria etc., ?i c?, dimpotriv?, ele sînt chiar In contradic?ie cu ra?iunea”). Marx face o gr?itoare aplicare a no?iunii de institu?ie, ca realitate social? super-individual?, în articolul polemic despie Proiectul de lege cu privire la divor?, 1842, care, pentru desf??urarea ei, trata în spirit burghez c?s?toria numai ca un contract dominat exclusiv de voin?a so?ilor cocontraclan?i. Cu vigoare Marx opune arbitrarului unor astfel de voin?e cu preeminen?a structurii institu?ionale a c?s?toriei (Opere, I (1957) 165—168). 1XIUUM cihîl lT.SlWZ/Z f?r? ca acest rol s? înceteze- de a fi necesar dialecticii sociale ?i creator j pentru sinteza fiec?rei trepte de dezvoltare istoric?. ; Sub impactul tuturor for?elor legate de gîndirea marxist? ?i- folosind din plin aportul ?i terminologia sociologiei lui H. Spencer15>. la finele secolului trecut sociologia ?i istoriografia societ??ii capitaliste au avut nevoie de un popas autocritic, de o autoreglare a pozi?iilor lor. de o recuperare a decalajului în care se g?sea. S-a cerut atunci, în multe centre istoriografice, ca o doctrin? institu?ionalist? s? reac?io-/ neze în fa?a contractualismului individualist al burgheziei ie?ite din ascensiune. ?i în mod eclectic, nu f?r? contradic?ie, ?coala sociologic? a lui Emile Durkheim16, istorici ?i filozofi ai istoriei deschi?i sociolo- i giei, ca A.A. Cournot, Paul Lacombe, F.-H. Berr17, H. See, la care, fjEj în 1906, se adaug?, avînd un persistent ?i l?rgit ecou, juristul de o* cert? orientare catolic? Maurice Hauriou18 ?i ?coala sa de juri?ti, to?i ace?tia au ridicat institu?ia la rangul unei muta?ii conceptuale ?i metodologice în toate ?tiin?ele sociale. Cunoa?terea ?i prioritatea institu?iilor, prin defini?ie juridice ?i sociale, devin temeiul interpret?rii, pîn? atunci izolate, a regulilor de drept, împingind pe un plan secundar celelalte procese ?i structuri sau evenimente istorice. Spre deosebire de cea evenimen?ial?, istoria institu?iilor este global?, axat? pe durata mijlocie ?i pe cea lung?, ?i inseparabil? de un determinism social, exprimat îndeosebi prin structura sistemic? a ansamblurilor de institu?ii. De aici constituirea fireasc?, dar ?i necesar?, a istoriei institu?iilor, ca disciplin? relativ autonom? în cadrul ?tiin?elor social-istorice ?i umane. în secolul al XlX-lea, materia institu?iilor era dominat? de defini?ii generalizatoare, cu o u?oar? distinc?ie între asocia?iile corporative ?i funda?iile aparent reduse la un patrimoniu de afecta?iune, atunci cînd se discuta personalitatea juridic? a unei institu?ii. Astfel de defini?ii generalizatoare întîlnim la Henri Ahrens19: institu?ia ar fi „func?iunea organizat? prin care se manifest? elementele vie?ii sociale 15 Vz. FI. Znaniecki, op. cit. infra n. 27, p. 276—280. ( 16 Care vede în sociologie „?tiin?a institu?iilor, a genezei ?i func?ion?rii lor”. în; linie direct?, Gaston Bouthoul, Traitt de sociologie, Paris 1 (1968), 55—56: „forma faptului social cea mai imediat perceptibil? rezid? în institu?ii’', ceea ce totu?i nu transform? orice fapt social în institu?ie. N. 1 >rga înclina s? vad?, de pild?, în opinia public? o institu?ie. 17 „Le social c’est rinstitutionnel", vz. în La synthese en histoire, Paris (1911) (21953), 302; „ou il y a soci6t6, il y a institutions", in En marge de Vhistoire universelle, 1934, Paris (21954) 7, 8,12,119. Aceste teze, azi de Ia sine în?elese, corespundeau la data i formul?rii lor unei reechilibr?ri a hiperindividualismului renascentist ?i post 1789. 18 Continuat de L. Rigaud, P. Cuche, J. T. Delos, G. Renard, A. Desqueyrat, asupra c?ror vz. scurte prezent?ri ?i bibliografie în cursul de doctorat, 1936/1937 cit. supra, n. 6. 19 Cours, vfundate pe natura ra?ional? a omului, elemente care îi servesc acestuia drept scop al activit??ii sale reflectate”, sau la M.-P. Emile Littre 20 : este institu?ie ,,tout ce qui est invente et etabli par Ies hommes, en opposition â ce qui est de nature”. Bineîn?eles, ambele defini?ii implic? o op?iune de filozofie social? în a c?rei discu?ie critic? nu se poate intra aici. Dup? 1906, continuîndu-se eforturile secolului precedent (M. Hauriou î?i formulase pozi?ia înc? din 1896), juri?tii din diferite ramuri ale dreptului (istorici, filozofi, ci vili ?ti, publici?ti, procedu-ri?ti), sociologii si filozofii ?i-au adus, mai ales în Fran?a, o pre?ioas?» -contribu?ie la analiza conceptului de institu?ie, de?i nu totdeauna îndestul?tor asimilat? de istoricii generali?ti ?i uneori nici de sociologi. .Efortul depus acum a învederat complexitatea structural? a fenomenului institu?ional21, privit la nivelul juridic, preconizîndu-se deosebirea urm?toarelor modalit??i : a. Institu?ia-grup (M. Hauriou), institu?ia-persoan? sau insti-tu?ia-organism (P. Cuclie), adic? institu?ia corporativ?, de exemplu .satul, ob?tea, familia, m?n?stirea, stîna, cortegiul funebru. Ea se na?te din axarea pe „une idee d’ceuvre â röaliser” (Maurice Hauriou, 1906), într-un grup social sau în folosul unui astfel de grup. In acest ultim caz, avem o funda?ie, analizat? în secolul al XIX-lea ca un patrimoniu de afecta?iune, drept baz? juridic? a personalit??ii recunoscute acestor institu?ii care deveneau astfel entit??i necorporative. b. Institu?ia-regul? (de drept) rezult? dintr-un ordin al autorit??ii organizate, avîndu-se în vedere realizarea unui scop colectiv, adesea înserat într-o ac?iune de guvernare (domina?ie social? cu caracter exploatator), prev?zut? cu o sanc?iune executiv?. Regula, una sau mai multe, poate avea ?i forma unui obicei popular sau adagiu savant, de pild? : redeschiderea proceselor în vechiul nostru drept cel mult sub trei domni; non bis in idem; autoritatea lucrului judecat; pacta sunt servanda; nulla poena sine lege ; onus probandi incumbit - ei qui dicit, non ei qui negat. c. Institu?ia-lucru sau mecanism, adic? ansamblul (totalitatea) institu?iilor-regul? coordonate în jurului în vederea unui scop social tipic, adic? un scop unitar prin organicitatea lui sau prin structura lui sistemic?, de pild? : proprietatea, c?s?toria, prescrip?ia, catastihele (domne?ti, or??ene?ti, m?n?stire?ti), cartea funciar?, judecata civil? (penal? sau canonic?). 20 Dictionnaire V° Institution. 21 Cf. Wilhelm E. Mühlmann, V° Institution, in Wörlerbuch der Soziologie, hg. von W. Bernsdorf, Stuttgart (1969), 466; cf. 467: „Conceptului de Institu?ie îi apar?ine a?adar ?i conceptul de Garan?ie a ordinei in care el este valabil. Aceasta este de o importan?? izbitoare pentru func?ia institu?iei”. XVDI Aceasta din urma este modalitatea de institu?ie „juridic?”, definit? în general de juri?ti în a?a fel încît s? cuprind? ?i institu?ia-persoan? : „Institu?ia este totalitatea regulilor de drept privitoare la raporturile juridice cînd sînt identice din punct de vedere al obiectului ?i al scopului lor generic” 22. Iar un neokantian ca Mircea Dju~ vara 23 vedea în institu?ia juridic? un sistem ob?inut din „toate regulile abstracte care se adapteaz? la o serie similar? de fapte concrete”, c?ruia ii atribuia misiunea de a coborî ra?ionamentul juridic „spre cazurile concrete, spre a constata cum se aplic? principiile ?i construc?iile juridice”, ob?inute la începui printr-un travaliu de abstrac?iune,, operat? tot asupra unor elemente concrete. Problema de a ?ti dac? institu?ia este cu necesitate juridic? sau dac?, dimpotriv?, pot exista institu?ii ?i în afar? de ordinea de drept, deci un fi i de institu?ii de fapt, cu un simplu statut social sau sociologic-(opinia public?, un cortegiu, o manifesta?ie ocazional?) n-a fost rezolvat? ?i istoricii au avut tendin?a de a se ocupa de o materie institu?ional? care poate dep??i defini?iile riguroase ale institu?iei juridice. S-avortat adesea de institu?ii sociale, economice, religioase, f?r? a se învedera c? toate au acest statut fiindc? îndeplinesc ?i criteriul unei institu?ii juridice. Totu?i cliiar juri?tii au admis un proces de maxim? ?i minim? institu?ionali zare, ca în cazul acelor administra?ii ?i servicii publice care ocup? o pozi?ie median? între forma perfect? a institu?iei ?i absen?a ei. Chiar cu aceste probleme nerezolvate, cotitura din anii 1890 — 1910 a dus istoriografia burghez? la rezultate notabile, dar ?i la o absolutizare ideologic tenden?ioas? a conceptului de institu?ie, sub^ forma doctrinelor institu?ionaliste, în a c?ror discutare critic? de am?nunt nu este locul s? intr?m aici. Aceasta explic? îns? în parte de ce în anii 1930, sub impactul sociologiei structuraliste, conceptul de institu?ie a intrat într-o criz? care se accentueaz? mondial. Unii sociologi americani au cerut abandonarea sau dep??irea conceptului de institu?ie 24, pentru ca în Fran?a G. Gurvitch s?-l declare primejdios, îngropat? sub num?rul de defini?ii catalogate ?i analizate, f?r? elucidarea trebuitoare, de Joyce G. Hertzler25, ?i pe care FI. Znaniecki26 22 Elemente de drept roman, 2 (1926) 100; cf. 1908, 28. 23 Precis de enciclopedia dreptului, Buc. 2 (1931) 552. 24 E. C. Tolman. în schimb, Talcott Parsons vede în structur? o integrare institu?ional? ?i r?mîne excesiv conservator, dup? opinia lui Gurvitch, acesta v?zind în institu?ie termenul cel mai confuz ?i fluctuant de care dispune sociologia, inutil ?i nociv ?i care ar trebui eliminat. 25 Social Jnstitutions, New York (1929), vz. discu?ia la FI. Znaniecki, op. cit. infra, n. 27, p. 174 — 175. 26 FI. Znaniecki, op. cit. XIX le va evoca critic în 1947 snb egida lui G. Gurvitch, institu?ia suferea concuren?a plin? de succes neconsolidat a noii idei de Gestalt ?i de structur?. O convie?uire a lor n-ar fi fost imposibil?, nici steril?, dar clarificarea disp?rea în zgomotul pe care Gurvitch îl orhestra de-a lungul multiplelor paliere de realitate pe care le desf??ura în c?utarea confuz? a unei sociologii de adîncime ?i a adîncimilor structurii sociale. B?mînea îns? nexul fundamental între institu?ie ?i organizare social?, cu polarizarea ei sistemic? 27. în schimb se ataca, de pe pozi?iile unui realism social, nexul fundamental între institu?ie ?i societate, încercin-du-se ca o sociologie a grupurilor sociale s? substituie sintagmei de societate pe aceea, aparent mai formalizat?, de grup social. Adev?rul era c? ambele sintagme erau necesare ?i jucau un rol diferen?iat în via?a ?i randamentul socio-juridic al institu?iei28. într-un radicalism sociologizant ?i antijuridic se respingea juri-•dicizarea riguroas? a conceptului de institu?ie, ridicîndu-se ,,faptul social” la rangul de structur? institu?ional? (J. Godcschot, E. Pon-teil) 29, pozi?ie temeinic contestat? de istoricii institu?iilor forma?i deopotriv? în facult??ile de drept ?i la Ecole des Chartes (Paul Our-liac, G. Sautel) 30. Istoricii dreptului ?i ai institu?iilor vor avea totdeauna o nevoie esen?ial? de a distinge institu?ia de simplul fapt social, chiar dac? vor exclude orice dogmatism tehnicist. în 1954, o important? reform? modernizatoare a înv???mântului •de istorie a dreptului (roman, francez) în facult??ile de ?tiin?e juridice franceze este — pe o linie sociologizant? — axat? pe istoria institu?iilor ?i a faptelor sociale, cele dou? structuri fiind în acela?i timp ajjro-piate ?i totu?i diferen?iate 3l. în 19603 rezultatele experien?ei au cerut 27 Idem, Organisation et inslilulion, in Sociologie au XXe siecle, sous la dir. de O. Gurvitch, Paris 2 (1947), 174-222 (cf. 203-208), adde bibi. cit. în Bijzan?ul ?i institu?iile române?ti (supra, n. 1) 14, n. 7. Pentru Gurvitch, vz. bibi. cit. ' ^\z. Fl. Znaniecki, op. cit., 199 — 222; cf. George C. Ilomans, The Human •Group, New York (1950). 29 J. Godeschot, Les inslitulions de la France sous la Revolution et VEmpire, Paris (1951), ?i A propos de Vhistoire des institutions. L'origîne des institutions â Vipoque rivolu-tiormaire, in R.I.H.P.C. (1951), 92—99; Felix Ponteil, Les institutions de la France de 1814 — 1810, Paris (1966), Priface. Ca ?i ace?ti istorici, sociologul G. Bouthoul (supra^ n. 16) introduce în no?iunea de institu?ie credin?ele ideologice neîmplinite ?i obi?nuin?ele difuze înc? neformulate. ~~ 30 Vz. Bizan?ul ?i insiii. rom.... (supra, n. 1), 14, n. 6. în fa?a pozi?iei lui Godeschot ?i Ponteil, Paul Ourliac (R.H.D., 33, 1955, 282-293) ?i G. Sautel (44, 1966, 630—632), au ap?rat conceptul mai bine cristalizat de institu?ie, totdeauna folosit de istoricii institu?iilor cu forma?ie juridic?. Pentru pozi?iile nuan?ate ale lui G. Le Bras ?i Jean Gaudemet (Ann6e sociologique, seria III, 20 (1979) 307 — 308), vz. Bizan?ul ?i instit. rom...., 14, n. 6. Fl. Znaniecki, op. cit., 186 observa c? fenomenele studiate de ?coala lui Durk-heim, diferite prin con?inutul lor empiric, ar fi avut o semnifica?ie social? care permitea s? fie aduse la acela?i concept ?i denumite „institu?ionale,,> nume deja dat majorit??ii lor. o reducere a sociologiz?rii ?i cursurile Facult??ii de drept au r?mas simple, istorii ale institu?iilor, departe de negativismul lui Gurvitch. în istoriografia general?, istoria institu?iilor a r?mas mai departe cultivat? ca disciplin? relativ independent?, al?turi sau în cadrul unor mai largi istorii ale civiliza?iilor. Domenii sau teritorii întregi au intrat sub obiectivul istoricilor pluridisciplinari : iubirea, moartea, na?terea, ciuma, foametea, cer?etoria etc., peste cadrele institu?ionale dej i iv cunoscute ?i studiate, de totdeauna. Istoria mentalit??ilor, istoria demografic? ?i imagologia se constituie în discipline autonome, iar metoda cantitativ? sau cea serial? cu evalu?ri globale nu se opun istoriei institu?iilor, dar îi impun acesteia muta?ii sau ari iptari de metod?, de con?inut ?i de interpretare sau .'semnifica?ie, care nu pot fi evocate aici mai în am?nunt. ?i în istoriografia celorlalte ??ri, ?i îndeosebi în Germania, Anglia, Italia, Rusia pîn? la 1917 ?i U.S.A.32, no?iunea de institu?ie a jucat, în condi?ii specifice fiec?reia din ele, un rol important, cu o vie r>roblematic? institu?ional?. Economia acestor note nu permite 32 Anglia: H. J. Sumner Mâine (1828 —1888), autorul r?sun?torului Ancient Law (1861). si-a axat gindirea pe institu?iile primitive (str?vechi): primitive inslitutions, cf. Leclures on the early history of institulions (1875) cu o trad. francez?. Germania: în dreptul roman, catedre ?i manuale de Institutionen (Solim, ed. 17, 1928, cu trad. engl., americ. ?i span: G. Salkowski, ed. 9, 1907; K. Czyhlarz, ed. 18, Viena, 1928); cf. L. Wenger, Institutionen des römischen Zivilprozessrechts (1925) cu trad. americ. ?i ital.; Handbuch der Quellen und Literatur der neueren europäischen Privatrechtsgeschichte, hg. von H. €oing. München (1973 ?i urm.; 11 tomuri Bd. I —III), de?i axat pe surse ?i literatur?, are o parte consacrat? institu?iilor (Bd. II 3 ?i o parte corespunz?toare în Bd. III în curs de apari?ie). Vz. bibi. din cap. Institution al lui W. E. Mühlmann (supra, n. 21). Italia: în dreptul roman, catedre ?i manuale de Istituzioni (P. Bonfante, Silvio Perozzi, C. Sanfilippo, Ed. Volterra etc.). Pentru opozi?ia intre istituto (institu?ie juridic? ca „fentitftte abstract?, liniar? ?i izolat?, de norme îmbinate ?i organizate în sistem”) ?i istituzione (institu?ie social-juridic? ca „realitate concret?, complex? ?i foarte vie, în consisten?a ei uman? ?i social?, în dinamica ei istoric?, în multiplicitalea componen?elor ?i convergen?elor ei”), vz. Riccardo Oreslano, ”Ven?otto pagine neces-sariev> in Diritto. Inconiri e scontri, II Mulino, Saggi 209, Bologna (1981) 118, 122 ; cf. 16. 124, 125- Opozi?ia nu este unanim admis?, iar Cesarini Sforza vede în ea o problem? de diversitate a subiectelor fenomenelor juridice care alc?tuiesc institutul (de ex., c?s?toria) sau institu?ia (de ex., familia). Belgia: Soci6t6 Jean Bodin pour Thistoire comparative des institutions, cu o reputat? serie de Recueils, din 1936 în curs de publicare. U.R.S.S. : vz. supra, n. 10 ?i Bizan?ul ?i instit. rom. (supra, n. 1)15, n.13. In Rusia ?arist?, M. Kovalevski poate fi re?inut ca promotor al istoriei institu?iilor (cultivat? ?i în cadrul ?colii istorice a dreptului; cf. supra, n. 10). în cadrul Comitetului interna?ional de ?tiin?e istorice func?ioneaz? o Asocia?ie interna?ional? de istoria institu?iilor ?i o Comisie interna?ional? pentru istoria adun?rilor de st?ri ?i a institu?iilor parlamentare. în Germania, Austria ?i Italia, termenul de Institu?ie (iuni) aplicat manualelor de drept roman evoca la început exclusiv sensul de „carte elementar? de înv???mînt”, obiectul fiind înv??area institu?iilor juridice, ca în Gaius sau la Iustinian. XXI s? intr?m în am?nunt, peste ceea ce va fi consemnat incidental în unele note de subsol. Examinînd critic ?i prospectiv aceast? complex? pioblematie? a istoriei institu?iilor, promotorii ?i autorii luci arii de fa?? au socotit: c? istoriografia noastr?, cu un#recul explicabil, are înc? nevoie de împlinirea unui gol viu resim?it ?i dic?ionarul a?teptat de istorici, de economi?ti, de etnologi, de juri?ti, de lingvi?ti ?i de istoricii culturii a luat fiin?? f?r? s? închid? calea spre nici unul din instrumentele* de lucru cerute de unele cuceriri recente ale istoriografiei mai sus evocate. De?i durata ?i durabilitatea institu?iei se opune perisabilit??ii ?i pu?in?t??ii evenimen?iale, istoria institu?iilor, critic si dialectic în?eleas?, cere un ascu?it sim? al mi?c?rii ?i al convertirilor istorice,, precum ?i un refuz al limit?rilor ie?ite din idei pieconcepute. Recent * Pierre Isoia, într-o culegere de „Nouveaux problemes” purtînd titlul sugestiv de Faire de Vlilstolre (I, 197433), a putut enun?a Le reî^ur de VHenement34. S? not?m îns? imediat c? nu este vorba de un rechizitoriu împotriva istoriei institu?iilor ?i de o pledoarie pentru istoria evenimen-?ial? dinainte de 1900. în revendicarea lui Pierre Noi a, evenimentul prezentului nostru este analizat în nout??ile lui pentru a se cere o real? ?i semnificativ? intrare a lui în istoriografie, care, astfel, s? înceteze de a mai fi, pozitivist, o ?tiin?? numai a unui trecut conven?ional ?i aseptizat. De o opozi?ie între eveniment ?i institu?ie nu se face vorbire în textul citat. Xoul eveniment care s-ar p?rea c? vine s? tulbure confortul istoricilor institu?iilor este ast?zi cu totul altceva decît anecdota singular? ?i nesemnificativ? de la 1900. La cap?tul unei. analize subtile ?i noi, ni se atrage aten?ia c? „evenimentul” nu are nimic arbitrar. Cu excep?ia poate a apari?iei lui, ,,cel pu?in erup?ia lui, volumul lui, ritmul s?u, înl?n?uirile lui, locul lui relativ, sechelele ?i reizbucnirile lui ascult? de regularit??i care confei? fenomenelor celor mai îndep?rtate o înrudire cert? ?i o întunecat? identitate” 35. Este ceea ce se poate numi invariantul institu?ional al oric?rui eveniment. Acesta din urm? se vede recuperat ?i devine astfel susceptibil de a fi integrat unei adev?rate istorii institu?ionale l?rgite, fiind siu-diat cu metode ?i finalit??i definite ?i experimentate de aceast? di^ci- 33 Cu trimitere la Roland Barthes, L’ecriture de Vevinement, in Communications* 12 (1968) ?i Georges Auclair, Le Mana quotidien, structures et fonctions de Ia chronique des faits divers, Paris (1970). La P. Nora apare no?iunea de (pan)-evenemenlialite (p. 214: 225). 34 Op. cit., 210-228. 35 Jbidem, 224; „?i cel mai important dinlrc evcnin.ente este cel care aduce la suprafa?? mo?tenirea cea mai arhaic?”. xxn plin?, f?r? a se pune îns? accentul pe caracterul de suprem? institu?ie a silitului. Iat? ele ce acest RHour de Vevenement este un semnificativ omagiu adus istoriei institu?iilor, a?a cum a fost ea în?eleas? de promotorii ?i autorii dic?ionarului de fa??. Dar în problematica institu?iei este fundamental nu numai contrastul între ea ?i eveniment, între cauzalitate/determinism ?i emergen??! hazard, ci ?i între individ ?i societate! grup social! solidaritate institu?ional?. Ceea ce nu înseamn? c? simpla form? sau tehnic? institu?ional? închid în ele, în mod necesar ?i integral, tot adev?rul sau binele social, pe care îl c?ut?m in sistemul de institu?ii, ca structur? optim? pentru societate ?i individ. Oît prive?te dreptul socialist actual, el respinge analiza structurii funda?iei ca patrimoniu de afecta?iune si extinde analiza grupului corporativ la maximum de figuri de institu?ii (de pild? funda?iile), nepunind accentul pe statutul de snmma imtitutio al statului, a c?rui personalitate juridic? de natur? institu?ional? joac? un rol redus ?i nedefinitoriu, f?r? ea cineva s-o t?g?duiasc?. Pe de alt? parte, în m?sura în care institu?iile tind ?i reu?esc s? îmbrace haina de drept a personalit??ii juridice, se pune accentul pe prezen?a ?i rolul activ al grupului uman, al unui colectiv umanist, în orice persoan? juridic? (numit? alt?dat? ?i persoan? moral?) 36. în concep?ia materialist-istoric? despre binomul infra-/supra-str tic tur? institu?ional? se pune accentul pe valorile colective ?i sociale, f?r? confuzii individualiste ?i nedeterministe, ceea ce asigur? institu?iilor o audien?? ?i o tratare care a c?l?uzit munca autorilor prezentului dic?ionar. Aceasta, f?r? a se ignora, cum am spus, rolul secundar ?i recurent, dar creator, al acestui factor suprastructural, inclusiv asupra infrastructurii si, mai larg, asupra altor diferite sectoare ale suprastructurii. Problema fiind clar? pentru orice istoric st?pin pe principiile materialismului istoric ?i dialectic, alte dezvolt?ri nu sînt aici necesare pentru a învedera din acest punct de vedere necesitatea principial? ?i utilitatea de ordin practic a dic?ionarului d3 fa??. Aceast? pozi?ie reconsiderat? fa?? de problema institu?iei duce la o nou? clasificare în raport cu cea din dreptul burghez al ani- 36 Vz. S. O. Joffe, Drept civil sovietic, trad de Yolanda Eminescu, Buc. (1969) Organiza?iile socialiste cu persoane juridice in România de Traian Iona?cu ?i un colectiv de autori, Buc. (1967) 13 — 14. Teza colectivului a fost elaborat? ?i impus? în doctrin? de A. V. Venediktov, Proprietatea socialist? de stat, II, Buc. (1951) 428 ?i urm. Pentru pu?inele funda?ii care continu? s? existe ca atare in dreptul românesc, vz. Org. sociale, 8, n. 6. O sintez? a materiei adus? la zi, cu noile orient?ri ale dreptului nostru, la Yolandâ Emiliescu, Subiectele colective de drept in România, Bucure?ti (1981) 15—99 ; 184-190. XXITI lor 1906—1933. Statul, cu pozi?ia lui eminent?, nu mai este privit ca o summa institut io, clar în m?sura personalit??ii lui juridice are totu?i o astfel de calificare. Esen?ial în fenomenul institu?iei este prezen?a colectivului de oameni (corpus), pus în lumin? atît la institu?iile corporative propriu-zise, eît ?i la funda?ii ?i la institu?iile de stat. categorie distinct?, de o importan?? fireasc?. Organiza?iile economice ?i cele ob?te?ti formeaz? de asemenea categorii deosebite. Majoritatea institu?iilor-regul? sau lucruri (mecanism) din doctrina burgheza r?mîne s? fie tratat? ca institu?ii f?r? personalitate juridic?, aci asta fiind, a?a cum s-a ar?tat mai sus, inseparabil? de un colectiv uman, de un grup social. în cadrul acestei clasific?ri noi, se poate continua efortul de a> degaja elementul institu?ional comun al tuturor categoriilor de institu?ie, toate fiind legate de un statut juridic de o variabil? intensitate : durat?, stabilitate, structur? sistemic? ?i structurare organizatorica în lan?, lent transformism cu continuitate institu?ional? chiar peste necesarele salturi ?i rupturi revolu?ionare. Acestea nu pot ocoli institu?iile existente, dar orice revolu?ie creatoare ?i generatoare de ordine nou?, atacînd institu?iile învechite ?i dep??ite, nu le poate opune nici strategia social? a unei tabula rasa, nici tehnica unei terre brulee. Oricum, istoricul, ?inînd seama de tr?inicia ?i priorit??ile institu?ionale, nu poate uita c? exist? institu?ii învechite, inadaptabile unor noi condi?ii de via?? social?, ?i caduce, dup? cum, în condi?ii date, pot fi institu?ii nocive, abia n?scute sau foarte vechi. Peste toate aceste distinc?ii, poate istoria institu?iilor fc?-?i elaboreze din propria ei substan?? criteriile de judecat? ?i de ac?iune? turnai indirect dic?ionarul ar putea arunca lumini ?i informa?ii asupra tuturor acestor probleme dificile. III. Defini?ia institu?iei. O privire de ansambhi. Institu?ia este un ansamblu coerent pîn?la a deveni sistemic de elemente ale organiz?rii sociale 37, fie ea relativ spontan? sau voluntarist dirijat?, în cadrul unei ac?iuni sociale. Ansamblu unificat printr-o structur? sau corp de structuri ierarhizate ?i j)rintT-o finalitate tipic? ?i productiv dinamic?. Participarea unui colectiv uman, redus sau enoim, la constituirea ?i func?ionarea acestui ansamblu nu este de esen?a oric?rei institu?ii. Dar ea imprim? marilor familii ale inst itu?iilor corporative (de la familie 37 Pentru locul Organiz?rii ?i Ac?iunii sociale într-o sociologie general?, vz. FI. Znaniecki, op. cit.t supra, n. 27; Guy Rocher, Inlroduction â la sociologie g&nirale. 1. UAction sociale; 2. UOrganisation sociale; 3. Le Changement social et Vaction hisiorique, Coli. „Points” 13-15, Editions H M H, Paris (1968); W. H. R. Rivers, Social Orga-nization, ed. by W. J. Perry, New York (1924); Talcott Parsons, The Structure of Social Action, New York (1932); Frangois Bourricau d, EUmcnts pour une thiorie de VAction, Paris (1956). Vz. o mai ampl? bibliografie la Znaniecki ?i Rocher. XXIV la na?iune, de la sat la mitropol?, de la biserica, armat?, m?n?stiri ?i congrega?ii la breasl?, societ??i anonime, cluburi sportive ?i societ??i savaute) o caracteristic? ?i preeminen?? cert? ?i semnificativ? fa?? de instiUi?ia-regul?llucrulmecanism, de care nu se poate face abstrac?ie nici într-o teorie general? ?i unitar? a institu?iei, nici aplicativ în istoria institu?iilor. Institu?ia fiind organizare social?, ea are voca?ia înalt? ?i necesar? de a deveni institu?ie juridic?, de o intensitate variabil?, adesea neobservat? sau considerat? ca mergînd de la sine 38. Institu?ia juridic? nu înceteaz? de a apar?ine unui sector concret al vie?ii sociale : institu?ie economic?, religioas?, militar?, cultural? etc. Ea las? în junii ei un halo de fapte sociale sau de institu?ii f?r? tradi?ionala cristalizare juridic?, precum : un cortegiu, opinia public?, o procesiune în ??rile laicizate, publicul unui spectacol. Totu?i egalitatea între faptul social ?i institu?ie nu m?re?te cunoa?terea socialului, nici nu armonizeaz? ac?iunea social?, inseparabil? de organizarea social? institu?io-nalizat?, aservit? ei. Orice dezinstitu?ionalizare m?re?te banca de fapte sociale. Orice institu?ionalizare 39 o reduce, oarecum. Pe de alt? parte, via?a institu?iei, pentru cel ce n-o vede ca atare, este un ?uvoi sau un aglomerat inform de fapte sociale neorganizate. C-înd organizarea con?tient? ne sile?te s? nu mai punem accentul pe simplele fapte sociale anterioare, vorbim de institu?ionalizare. Constantin N. Mavrocordat ar fi insti-tu?ionalizat, sub form? de instan?e judiciare modernizate (tribunale), judec??ile anterioare. Adev?rul este c? ?i acestea, la nivelul lor ?i în felul îng?duit de feudalism, erau institu?ii. Iar departamentele ie?ite din reformele lui C. Mavrocordat ?i Alex. Ipsilanti nu se ridicau înc? la nivelul institu?ional al instan?elor judec?tore?ti din dreptul burghez al secolelor XIX ?i XX. tn realitate, se substituie treptele ?i tipurile de institu?ionalizare, mai mult decît asist?m la un real început de institu?ionalizare. 38 Pentru o istorie a institu?iilor in sens larg, peste sensul strict tehnicist juridic al lor, si pentru captare i spiritului lor, vz. Jacques Ellul^tfi?fo/re des Institut io ns^t om. I, Paris (1955), Priface (?i edi?iile urm.) ?i DenTs~RlchetTLa France moderne: TTesprit des institutlqnSj Qoll. „Science” Flmnnarion, Paris (1973) 6: „relier 1 'histoire des lois eî des rSglements â la vie miuvementee de la vie et de l'Etat, nous interesser moins aux institutions en elles-memes, qu’â leur Esprit, c’est-â-dire â leur logique et â leur cohe-rence historiques”. Pentru figura de institu t*e social? la T. Parsons, ca ansamblu structural concret (familie, rudenie, aparat politic, administra?ie judiciar?), vz. Guy Rocher, 2. L’organi-sat ion sociale, cit., 213. 39 Institutionnalisation este Ia T. Parsons un termen tehnic, avind sensul de concretizare a unor elemente culturale (apar?inind sistemului culturii) ?i transpunere a lor în forme aplicabile ?i aplicate ale sistemului social; cf. Guy Rocher, 2. Uorganisation sociale cit., 210—211. XXV Orice nou? ac?iune social? trebuie gindit? in func?ie de realit??ile institu?ionale prezente. Succesul va lipsi, dac? timpul unit cu imagina?ia creatoare a noului, luminat? ra?ional, nu izbute?te s? substituie unor institu?ii dezafectate sau caduce un nou sistem institu?ional, cu tot contextul tehnic, mental ?i afectiv, f?r? de care un astfel de sistem nu poate func?iona viu ?i rodnic. Acest dificil sistem de autoreglare40 nu poate îns? justifica apologia necondi?ionat? a institu?iilor existente, care s? duc? la un imobilism absolut. Institu?iile contribuie mult la descoperirea ?i în?elegerea adev?rului social, dar nu-1 con?ine mecanic ?i exclusiv nici în simpla lor structur? existen?ial?, nici în simpla lor func?ionare dat?. Institu?ionalismul social al lui G. Ilenard41 sau cel economie american al lui T. B. Yeblen, W. C. Mitchel, Talcott Parsons sînt transpuneri ideologice ale adev?rului istoric. 40 Fiecare instituie cu structura ei sistem ie? ?i ansamblul institu?iilor unei societ??i r?mîn un sistem deschis ?i imbricat. Deschis ca num?r ?i ca dimensiuni ale fiec?rui element component, ?i susceptibil de multiple imbric?ri între diferitele institu?ii ale sistemului global. O catalogare rigid? ?i exhaustiv? a institu?iilor astfel existente la ur. moment dat devine iluzorie. într-adev?r, o mas? institu?ional? particip? organic la o alta mai larg?, într-o vizibil? ierarhie, sau se poate divide in subinstitu?ii cu o notabil? independen??, f?r? ca leg?turile cu masa ini?ial? s? dispar?; elemente coerente din masa' unei vaste institu?ii pot fi sudate cu altele dintr-o institu?ie vecin? pentru a forma o a treia, unitar?, ceea ce nu provoac? îns? dispari?ia vreuneia din ele. Astfel, retractili de rudenie, de dev?lm??ie ?i de vecin?tate poate ii privit ca un fascicol de trei institu?ii segmentate, sau ca una singur? axat? pe factorul retract. Prin aceasta ele nu înceteaz? de a face parte din institu?ia rudeniei, dev?lm??iei ?i vecin?t??ii, sau, împreun?, din aceea a propriet??ii generale sau din a propriet??ii condi?ionate (prin retract), ca una din formele de condi?ionare feudal? a propriet??ii. 41 Pentru juri?tii sociologizan?i de orientare neonomist? ca M. Hauriou, G. Re-narg, J.-T. Delos, institu?iile sint realit??i ontologice, ceea ce ducea la urm?ri notabile-cu privire la pozi?ia idcologic? a vechilor institu?ii ale bisericii. Prin sintagma de drept institu?ional, M. Hauriou, profesorul celorlal?i doi. subliniaz? ,,structura de institu?ie" a dreptului, pe care J.-T. Delos (Archives de. Philosophie du droit ei de Sociologie juri-dique, Paris (1931) (133) o extinde la contract ?i la lege, spre deosebire de G. Renarg care admitea o opozi?ie intre contractual ?i legal pe de o parte, ?i institu?ional pe de alta. în contrast cu centralismul de tip iacobin al statului ie?it din revolu?ia de la 1789, neotomi?lii ?i tradi?ionali?tii în general alirni? existen?a unui gol între stal ?ic individ ?i sus?in c? acest gol nu poate fi umplut, recuperat, decit prin institu?iile c?rora li se recunoa?te realitatea lor „ontologic?”. Una din urm?ri este c? monismul juridic bazat pe binomul creator stal-drept se schimb? in pluralism al unor sisteme de drept anterioare ?i posterioare apari?iei stalului (ibid., 107). Dup? M. Ilauriou p5nâ la 1907, Vâge de l'instilution s-a substituit unui cige de la souverainete (fiind vizat? îndeosebi structura statului ie?it din Revolu?ia de la 1789), dar se admite c? institu?ia nu este sursa întregului drept pozitiv (vz. Georges Gurvitch, ibid., 189; M. Hauriou,. Precis de droit administratif (1907) 5 — 6, cu un reviriment de pozi?ie, mai pu?in irrsti-tu?ionalist? (op. cit. (121933) 5 — 6), pe care sociologul citat il regret? ca fiind prea. ,,etatist” ?i monist ca doctrin? despre originea dreptului (Archives cit., l.c.). AsiAzi,. în aceea?i zon? de cultur? juridic? ?i de structuri economico-politice, dreptul institu?ional, generat de sistemele de institu?ii ?i adaptat acestora, ca un drept social ?i popu- XXVI Ca încheiere a acestei sinteze introductive, vom schi?a un dublu aspect,,modern” de terminologie ?i de epistemologie institu?ional?. a. Curente vehement denun??toare, care ?i-au g?sit ?i o expresie cinematografic? de succes, calific? drept „institu?ionale’7 mai ales terapia psihic? ?i pedagogia, atribuind institu?iei respective (azil, clinic?, ?coal?, internat) ?i întregului sistem social-politic de institu?ii în sens larg (capitalist, burghez, tehnocrat) rezultatele negative ale celor suferinzi ?i trata?i sau a celor educa?i în mod neadecvat din punctul de vedere critic ce se adopt?. F?r? a cere schimbarea tipului de societate capitalist existent, aceste curente propun ca remediu paliativ tot o institu?ie, dar nou?, „reformat?” : instaurarea unui alt mediu terapeutic/pedagogic, prin raporturi comunitare între medic/ educator ?i bolnav/subiect de educat, raporturi de tipul (practic ?i teoretic) al unei „grup?ri institu?ionale” (a se vedea mai sus interesul manifestat fa?? de sociologia grupelor supervalorificat?). Cu privire la acest proiect criticat ca fiind o aporie între permanentizarea fenomenelor de ruptur? („Cassure”) ?i carcanui „discursului interior” pornit din via?a comunit??ii îns??i, a se vedea sintetic Sumpf, Joseph ?i Hugues Michel, Dietionnaire de sociologie „Larousse”, Les dictionnaires de Vhomme du XXe siecle, D 45, Paris (1973) 151 V° Institutionnel; 58 (V° communauU de langage). Aceast? aporie, materialismul istoric o socote?te exclus? în tabloul de ansamblu al geneticii sociale ?i al mecanismelor de autoreglare structural? la care a putut ajunge. b. Pierre îsaville, Sociologie d'aujourdhui. Nouveaux temps, nouveaux problemes, Paris (1981) 84 ; Diachronie, synchronie, structure 83—112, subliniaz? o important? distinc?ie între diacronia istorici-zant? de tip clasic [al c?rei cîmp logic justific? „periodiz?rile” tradi?ionale sau disciplinele „mixte” ca istoria sociologic? (sociologia istoric?) ?i o nou? diicronie autonom?]. Aceasta a fost definit? chiar Iar (?) a fost de to?i înlocuit cu tradi?ionalele cutume (dreptul cutumiar), orinduite al?turi de dreptul statal (stricto sensu), de cel statuar, disciplinar ?i de cel sindicali înlr-un pluralism juridic privind originea dreptului ?i izvoarele lui formale, a c?ru-anaiizu critic? ar cere un alt cadru problematic decît acela al prezen?ei introduceri (vz. Lc pluralisme juridique, studii publicate sub îngrijirea lui John Gilissen, Institut tul d·:* Sociologie (fondi par E, Solvay), Histoire et ethnologie juridique, Bruxelles (1072); vz. sintezele lui John Gilissen ?i Jaques Vanderlinden asupra noilor criterii re?inute pentru a defini pluralismul juridic la care s-au oprit: 7—17; 19 — 56; L6on Ingbcr, Le plnralisme juridique dans Vce.uvrc des philosophesdudroit, 57 — 88, p. 66 — 67 despre institu?ionalisinul lui Ilauriou, cu referin?? la Les idees de M. Duguit, Recueil de Academie de Legisla?ion de Toulouse (1911) 19 ?i G. Gurvitch, cu critica lui num.u par?iala din L’Experience juridique el la phUosophie pluraliste du dr?it (1935) 60 a se vedea, de asemenea, John Gilissen, Introduclion â l* histoire du droit, Bruxelles (1970; passim. XXVII de F. de Saussure ca fiind calitativ format? din elemente neomogene în compara?ie cu cele de sincronie ?i simultaneitate structural?. Faptele sincronice ?i cele diacronice n-ar fi deci nici reductibile unele la altele, ele fiind captabile numai printr-un sistem de echivalen?e (coresponden?e), cum a ar?tat tot F. de Saussure, ra?ionînd pe fapte de limb? ?i de economie. Iar Jean Piaget consider? c? unele fapte diacronice (inclusiv institu?iile în dezvoltarea lor în timp) se interpreteaz? ca o „cauzalitate diacronic? ?i nu pot explica direct modific?rile structurilor totale” (adic? institu?ia structural? la un moment dat, neabsorbit? total ?i în mod explicativ de propria ei devenire anterioar?, deci de cauzalitatea tradi?ional istoric?, strict cronologic?). Se revine astfel la respingerea tezei: nimic nu este ?i nu va fi în realit??ile (noi), care s? nu fi fost mai înainte ?i în istoria (în sens de istoric, cronic?) ?tiut? sau ne?tiut? a acestora (nihil est nec erit in realibus quod nou prins fuerit aeque in gnota aeque in ig-nota historia eorum). Nu este locul s? abord?m aici problema raportului dintre institu?ie ?i teoria seriilor istorice a lui A. D. Xenopol. Acesta în a sa TJiforie de VMstoire (Paris, 1908) nu folose?te nici în mod incidental termenul de institu?ie. Totu?i, structura serial? a institu?iilor este evident?, de?i nu pot fi trecute cu vederea, în textura unei institu?ii, elementele cantitative ?i factorii cutumiari repetitivi. Ceea ce complic? orice confruntare — necesar? — a determinismului serial cu cel institu?ional. Xenopol vorbe?te de rînduirea în serii a faptelor istorice, f?r? a l?sa s? se întrevad? cum se face serierea unei mase institu?ionale, cu ra?iunea ei de a fi ?i cu regularit??ile ei sistemice. Problema se pune ?i în cadrul metodei seriale cu aprecierea global? a lui Pierre Chaunu. VALENTIN AL. GEORGESCU Abrevierile folosite I. Termeni aor. = aorist, ap. = apendice, art. = articol, civ. = civil, deriv. = derivat, gl. = glav?. lb. = limb?, loc. adv. = locu?iune adverbial?, m. = mare (înaintea unui dreg?tor; m. logof?t). med. = medieval (?). Mold. = Moldova. n. = not?. sg. = singular. sin. ;= sinonim. stj- = stinjen. s.v. = sub voce. Trans. = Transilvania. ?. Rom. s= ?ara Româneasc?. ug. = ughi. urm. = urm?toarele. var. = variant? (e). vb. = verb. z. = zaceal?. II. Semne conven?ionale * = atestat pentru prima dat? la (prim-doc. din...), t dup? un termen = vezi acel termen. III. Periodice ?i alte publica?ii citate la bibliografie A.A.R.M.S.I. = „Analele Academiei Române”. Memoriile Sec?iei istorice, Bucure?ti, 1880 urm. A.B. = „Arhivele Basarabiei”, Chi?in?u, 1929—1938. A.F.D.C1. = „Analele Facult??ii de drept din Cluj”, Cluj, Sibiu, 1933 — 1934/1944. A.I.I.A. = „Anuarul Institutului de istoric ?i arheologie «A. D. Xenopol»* Ia?i, 1964 urm. A.I.I.C. — „Anuarul Institutului de istorie ?i arheologie”, Cluj-Napoca. XXIX jA.I.I.N. = „Anuarul Institutului de istorie na?ional? din Cluj”, 1921/1922—1945. A.I.R. = „Arhiva istoric? a României”, Bucure?ti, 1864 — 1867. A.M.N. = „Acta Musei Napocensis”, Cluj-Napoca, 1964 urm. -A.O. = „Arhivele Olteniei”, Craiova, 1922 — 1943. A.P.A.E. = „Anciens pays et assemblees d’etats”, Bruxelles, 1949 urm. A.R. — „Arhiva româneasc?”, Bucure?ti, 1848; ed. 2,1860—1862. »Arhiva” = „Arhiva Societ??ii ?tiin?ifice ?i literare din Ia?i”, 1889 — 1940. A.S. = „Arhiva some?ean?, N?s?ud, 1924 — 1940; 1^972 urm. -AS.U.I. 3= „Arhivele ?tiin?ifice ale Universit??ii «Al. I. Cuza »”; ?tiin?e sociale, serie nou?, Ia?i, 1955 urm. A.U.B. s= „Analele Universit??ii din Bucure?ti”; ?tiin?e sociale, istorie, 1954 urm. A.V.S.L. = „Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde”, Sibiu, 1867. B.C. ;= „Buletinul Cur?ii de casa?ie”, Bucure?ti, 1862 urm. •B.C.I.R. = „Buletinul Comisiei istorice a României”, Bucure?ti, 1916; 1923 urm. iB.C.M.I. ?= „Buletinul Comisiei monumentelor istorice”, Bucure?ti, 1908 urm. Ö.M.I. ä „Buletinul Monumentelor istorice”, Bucure?ti, 1972 urm. B.N. = „Ion Neculce, Buletinul Muzeului municipal din Ia?i”, 1921—1931. J3.0.R. = „Biserica ortodox? român?”, 1874 — 1916; 1921 urm. B.S.H.A.R. = Bulletin de la Section historique de 1’Academie Roumaine, 1912 urm? Bsl. = „Byzantinoslavica”, Praga, 1928 urm. Bul. F.O. 5= „Buletin. Foaie oficial?”, Ia?i, 1833 — 1850. Bul. G. A. = „Buletin. Gazet? administrativ?”, Bucure?ti, 1832 — 1850. <^.I. = „Cercet?ri istorice”, Ia?i, 1925 — 1943. «C.J. — „Curierul judiciar”, Bucure?ti, 1892 — 1948. ’C.L. = „Convorbiri literare”, Ia?i, 1867 urm. „Columna” = „Columna lui Traian. Revist? pentru istorie, lingvistic? ?i psiho- logie poporan?”, Bucure?ti, 1872 — 1877; 1882 — 1883. C.R. — „Curierul româneasc. Gazet? politic?, comercial? [?i literar?”, Bucure?ti, 1829/1830—1859. ,.Dacia” = „Dacia. Revue d’archeologie et d’histoire ancienne”, Bucure?ti, 1957 urm. T)r. = „Dreptul”, Bucure?ti, 1871 — 1945. Dacia” = „Forschungen zur Volks- und Landes-Kunde”, Sibiu, 1959 urm. „Gaz. Trans.” = „Gazeta de Transilvania”, Bra?ov, 1838 — 1873; 1875 — 1945.