Traian Anghel
  DICŢIONAR
        DE
 INFORMATICĂ
Redactare: Marieva Ionescu Tehnoredactare: Cristina Gvinda
Date despre autor:
Traian Anghel, profesor gr. I la Grupul Şcolar Industrial „Anghel Saligny” din Brăila, absolvent al Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii Bucureşti şi al unui curs postuniversitar de specializare în informatică la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi. A publicat lucrări în care este reflectat interesul său pentru programarea Web (folosind AJAX, JavaScript, PHP, MySQL), serviciile Web, interacţiunea om-calculator, Web-ul semantic (metadate, microformate, ontologii) şi utilizarea în sistemul educaţional a instrumentelor şi a resurselor Web.
Autorul vă invită să vizitaţi şi blogul acestei cărţi, la adresa http://dictionarinfo.blogspot.com/
Editura CORINT
Redacţia şi administraţia:
Str. Mihai Eminescu nr. 54 A, sector 1, Bucureşti Tel./Fax: 021.319.47.97, 021.319.47.99
Difuzarea:
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, cod poştal 060012, Bucureşti Tel.: 021.319.88.22; 021.319.88.33; 021.319.88.55; 021.319.88.77 Fax: 021.319.88.66
E-mail: vanzari@edituracorint.ro; Magazin virtual: www.edituracorint.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ANGHEL, TRAIAN
       Dicţionar de informatică / Traian Anghel. - Bucureşti: Corint, 2010
       ISBN 978-973-135-547-4
8r374.2:004=135.1
ISBN: 978-973-135-547-4
Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate Editurii CORINT, parte componentă a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.
Format: 16/61x86 Coli tipo: 28
Tiparul executat la: Imprimeria OLTENIA
                     Traian Anghel
  DICŢIONAR
       DE
 INFORMATICĂ
               Corint
                  Cuvânt-înainte
Introducere
învăţarea bazată pe mediile electronice de comunicare şi de furnizare a materialelor de învăţare, cunoscută ca e-Learning, este practicată astăzi la scară din ce în ce mai mare. Cei mai mulţi dintre elevi şi studenţi sunt familiarizaţi cu folosirea calculatorului personal, precum şi cu tehnologiile modeme care oferă posibilitatea înregistrării imaginilor, mişcărilor şi sunetelor, având deprinderea de a utiliza aparate foto şi camere de filmat digitale, telefoane şi alte dispozitive mobile cu funcţii avansate. Adesea, aceştia îşi partajează proiectele prin intermediul unor instrumente colaborative online furnizate de noul Web, aşa cum sunt serviciile pentru partajarea conţinutului (YouTube, Flickr), reţelele sociale (.Hi5, Facebook, MyS-pace), blogurile, wiki-urile etc. Abilitatea de utilizare a TIC (Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor) este văzută - în cadrul strategiei Lisabona1 - ca o nouă alfabetizare, care, împreună cu formele tradiţionale de educaţie, le permite tuturor cetăţenilor să participe la „societatea cunoaşterii”. De aceea, cunoaşterea termenilor de bază ai informaticii a devenit obligatorie pentru toate persoanele implicate atât în domeniul educaţional (elevi, studenţi şi profesori, indiferent de disciplina predată), cât şi în celelalte domenii ale sistemului social global.
Despre informatică
Informatica este un complex de discipline având ca scop procesarea informaţiei prin intermediul sistemelor automate, în special cu ajutorul calculatorului. Acesta reprezintă dispozitivul prin care sunt implementate conceptele teoretice ale informaticii, crearea şi dezvoltarea sa bazându-se pe câteva discipline aplicative (fizică, electronică, telecomunicaţii etc). Conform lui Edsger Dijkstra2, „în informatică ai de-a face cu calculatorul la fel cum în astronomie ai de-a face cu telescopul”. Astfel, informatica este un sistem de gândire formal (ca şi matematica^realizabil prin intermediul calculatorului. Aşa cum afirmă Grigore Moisil3, „Informatica restabileşte nu numai unitatea matematicilor pure şi a celor aplicate, a tehnicii concrete şi a matematicilor abstracte, dar şi pe cea a ştiinţelor naturii, ale omului şi ale
1 Cunoscută şi ca Agenda Lisabona sau Procesul Lisabona, reprezintă un set de obiective, domenii prioritare de acţiune, ţinte şi măsuri pentru orientarea politicilor de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă, având ca scop realizarea obiectivului strategic al Uniunii Europene de a deveni cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere. Strategia a fost adoptată la Consiliul European extraordinar de la Lisabona din 23-24 martie 2000 şi reînnoită de Consiliul European de la Bruxelles din 22-23 martie 2005.
2 Edsger Dijkstra (1930-2002), informatician olandez, cunoscut în special pentru algoritmul drumului minim într-un graf, algoritm care îi poartă numele.
3 Grigore C. Moisil (1906-1973), academician, profesor la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, fondatorul şcolii de logică şi informatică.
5
societăţii. Reabilitează conceptele de abstract şi de formal şi împacă arta cu ştiinţa, nu numai în sufletul omului de ştiinţă, unde erau întotdeauna împăcate, ci şi în fi-losofarea lor”.
Iată câteva dintre disciplinele incluse în cadrul informaticii: algoritmi şi structuri de date, limbaje de programare, arhitectura calculatoarelor, sisteme de operare, inginerie software, calcule numerice şi simbolice, sisteme de gestiune a bazelor de date, reţele de calculatoare, securitatea informaţiei, criptografie, teoria jocurilor, inteligenţa artificială.
Elementele implicate în procesarea informaţiei alcătuiesc un sistem informatic. Acesta include calculatoare, diverse elemente hardware utilizate în transmiterea datelor, datele prelucrate şi software-ul folosit.
Despre carte
Acest dicţionar le oferă cititorilor posibilitatea de a avea acces, folosind o singură sursă, la definiţiile unui număr mare de termeni utilizaţi în informatică şi în studiul sistemelor informatice. Definind circa două mii de termeni, lucrarea clarifică într-o manieră simplă şi accesibilă sensul unor cuvinte şi expresii incluse în vocabularul de bază al informaticii. Dicţionarul a fost elaborat astfel încât să poată fi consultat de utilizatori cu diverse niveluri de pregătire în domeniul calculatoarelor, de la începători la specialişti. Această abordare ţine seama de faptul că tehnica de calcul este utilizată de un număr din ce în ce mai mare de persoane, în diverse scopuri.
Un număr important de termeni se referă la utilizarea calculatoarelor în activitatea de predare-învăţare-evaluare în educaţie (e-Leărning). Aceştia sunt definiţi in ex-tenso, oferindu-le educatorilor un util material didactic. De asemenea, sunt prezentate pe scurt biografiile unor personalităţi ştiinţifice (programatori, matematicieni, ingineri) care au adus contribuţii decisive la dezvoltarea informaticii şi a sistemelor informatice. în sfârşit, lucrarea include prezentări ale unor aplicaţii populare, atât proprietare, cât şi open source, precum şi ale unor site-uri care oferă diverse resurse, software şi servicii folosite adesea şi în educaţie.
Ţinând seama că majoritatea termenilor utilizaţi în informatică provin din limba engleză, fiecare termen definit este însoţit de echivalentul său englezesc, inclus între paranteze. Totuşi, atunci când varianta englezească a unui termen a pătruns ca neologism în limba română sau când este preferată celei româneşti (în manuale, lucrări ştiinţifice, dar şi în limbajul comun), termenul este inclus în limba engleză (de exemplu heap), iar între paranteze este conţinut - atunci când există - echivalentul său românesc („grămadă”).
Destinatarii cărţii
Cartea de faţă se adresează în special educatorilor (cadre didactice) şi educabililor (elevi şi studenţi), dar poate fi consultată, în general, de toate persoanele care
6
utilizează calculatorul. Dicţionarul le poate fi util celor care activează în domeniul educaţional, atât în învăţământul preuniversitar (gimnazial şi liceal, la toate filierele, profilurile şi specializările), cât şi în cel universitar. în particular, lucrarea poate fi folosită de către elevii claselor cu specializarea matematică-informatică (inclusiv intensiv informatică), profilul real, filiera teoretică.
Convenţii utilizate
Pentru a facilita parcurgerea dicţionarului, au fost utilizate următoarele convenţii de reprezentare a conţinutului acestuia:
• extensiile de fişiere, URL-urile, precum şi numele aplicaţiilor, organizaţiilor, consorţiilor, grupurilor, instituţiilor şi conferinţelor au fost scrise utilizând stilul italic;
• au fost utilizate acronimele e.g. pentru exempli gratia („de exemplu”, în limba latină) şi Le. pentru id est („cu alte cuvinte”, „adică”, în limba latină).
                                                                                  Traian Anghel
Dicţionarul
    5
   Numere şi simboluri
&  (ampersand). Caracter utilizat în şirurile de interogare incluse în URL-uri pentru separarea perechilor de forma nume_data = va!oare_data.
*  (<asterisk, asterisc). Numit şi caracter wildcard, este folosit în căutările realizate pe calculatorul propriu al utilizatorului. De asemenea, poate fi utilizat într-o manieră similară şi în căutările realizate pe Web. Caracterul respectiv trebuie folosit în expresii de căutare incluse între ghilimele. Vor fi retumate toate paginile care conţin în locul caracterului wildcard orice alt cuvânt sau grup de cuvinte. De exemplu, căutarea în care se foloseşte expresia „open * ac-cess” va returna şi pagini care conţin expresia „open and unrestricted access”.
                                           H {dublu slash). împreună cu caracterul (două puncte), este folosit în URL pentru separarea protocolului de numele maşinii-gazdă. A se vedea şi: şi URL.
: {douăpuncte). Simbol utilizat în URL după numele protocolului, împreună cu // (dublu slash), pentru separarea acestuia de numele maşinii-gazdă. A se vedea şi // şi URL.
<> {paranteze unghiulare). 1. Pereche de simboluri utilizate pentru definirea marcajelor în limbajele de marcare {e.g., XML, HTML). 2. Pereche de simboluri utilizate pentru evidenţierea adresei în antetul mesajelor de e-mail. A se vedea şi mesaj de e-mail.
@ {a rond). Citit şi at, este utilizat în adresele de e-mail pentru a separa numele contului de numele domeniului. A se vedea şi adresă de e-mail.
1 educat. Portal specializat în prezentarea ofertei de cursuri a mai multor furnizori, conţinând informaţii despre planificarea carierei şi mediul educaţional {http://www.leducat.ro/). De asemenea, le oferă utilizatorilor un asistent online.
lOOBaseT. Numit şi FastEthernet, este un standard Ethernet pentru reţelele locale de calculatoare care folosesc cablu bifilar torsadat şi lucrează la rate de transfer de 100 megabiţi pe secundă. A se vedea şi Ethernet şi Mbps.
1GL (first-generation language). A se vedea limbaj de programare la nivel maşină.
200. Cod de stare HTTP generat de serverul Web, având semnificaţia de O.K. şi indicând faptul că resursa solicitată de client a fost furnizată, cererea acestuia fiind astfel satisfăcută. A se vedea şi cod de stare HTTP.
2GL {second-generation language). A se vedea limbaj de asamblare.
301. Cod de stare HTTP generat de serverul Web, semnificând redirecţionarea permanentă {Moved Permanently) a cererii către o altă locaţie (în care a fost mutată resursa cerută). A se vedea şi cod de stare HTTP.
3GL {third-generation language). A se vedea limbaj de nivel înalt.
 11
400.  Cod de stare HTTP generat de serverul Web, indicând o cerere eronată (.Bad Request) a clientului, care nu poate fi satisfăcută deoarece conţine o eroare de sintaxă. A se vedea şi cod de stare HTTP.
401.  Cod de stare HTTP generat de serverul Web, indicând o cerere neautorizată (Unauthorized), care nu poate fi satisfăcută deoarece implică existenţa unui antet Authorization, iar acesta nu a fost furnizat odată cu cererea. A se vedea şi cod de stare HTTP.
402.  Cod de stare HTTP generat de serverul Web, indicând o cerere cu plată (.Payment Required) care nu poate fi
satisfăcută deoarece nu a fost furnizat antetul changeTo (plătit pentru). A se vedea şi cod de stare HTTP.
403.  Cod de stare HTTP generat de serverul Web atunci când cererea clientului nu poate fi satisfăcută deoarece accesul este interzis (Forbidden). A se vedea şi cod de stare HTTP.
404.  Cod de stare generat de serverul Web, având semnificaţia Not Found (lipsă), atunci când resursa solicitată nu a fost găsită. A se vedea şi cod de stare HTTP.
4GL (fourth-generation language). A se vedea limbaj din generaţia a patra.
 A
AboutUs.org. Director Web de tip wiki, fondat în 2006 de Ray King, în Portland, SUA. Ca oricare aplicaţie de tip wiki, le oferă utilizatorilor posibilitatea de a adăuga intrări sau de a modifica informaţiile existente (http://www.aboutus. org/). A se vedea şi director Web şi wiki.
AcademiaOnline. Sistem de e-Lear-ning dezvoltat şi implementat de compania InsideMedia, care pune la dispoziţie cursuri online pentru afaceri, Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor şi limbi străine (http://www.academiaonline.ro/). A se vedea şi e-Learning.
accelerated learning (învăţare accelerată). Teorie elaborată de Colin Rose, conform căreia stilurile de învăţare predominante în învăţarea tradiţională sunt: vizual, auditiv şi tactil/kinestezic. Oamenii pot învăţa citind (vizual), ascultând (auditiv), văzând (vizual), vorbind (auditiv) sau efectuând o activitate (tactil/kinestezic). Primele trei moduri de învăţare enumerate sunt pasive, în vreme ce ultimele două sunt active.
Modurile active favorizează o rată înaltă a retenţiei (Le., reţinerii informaţiilor, deprinderilor şi competenţelor). Oamenii îşi amintesc foarte bine ceea ce fac/practică în timp real. De asemenea, o combinaţie între activitatea practică şi vorbire (despre ceea ce învaţă) determină un grad mare de retenţie. în sfârşit, vorbirea (despre ceea ce învaţă) favorizează retenţia. Modurile pasive se află mai jos decât cele active pe scara retenţiei. Combinaţia dintre ascultare şi văz produce o rată a retenţiei mai mică decât cea determinată de vorbire, fiind urmată de ascultare, văz şi citit. A se vedea şi Memletic.
accelerator (accelerator). Tastă (sau combinaţie de taste) prestabilită, utilizată (utilizate) într-o aplicaţie, în scopul de a mări viteza cu care se realizează o acţiune (e.g., selectarea unui cuvânt). Mai poartă şi numele de tastă de scurtătură (shortcut key).
Accept. Unul dintre anteturile cererii HTTP. Permite clientului să precizeze -prin intermediul unei negocieri conduse de server - tipurile MIME pe care le poate recunoaşte şi care pot fi incluse în răspunsul serverului (e.g., Accept: image/gif, image/jpeg). A se vedea şi cerere HTTP şi MIME.
Accept-Language. Unul dintre anteturile cererii HTTP. Permite specificarea unei limbi în care este scris documentul solicitat, în situaţia în care pe server există versiuni ale acestuia în diverse limbi. A se vedea şi cerere HTTP.
13
acces de la distanţă (remote access). Utilizarea unui dispozitiv              (e.g
calculator) de la distanţă.
acces deschis (OA, Open Access). Reprezintă accesul online liber, imediat şi permanent la textul complet al materialelor ştiinţifice şi educaţionale publicate în Internet. Accesul deschis presupune că oricare utilizator care are acces la Internet, indiferent de locul unde se află, poate citi, descărca, stoca, printa, utiliza conţinutul digital al articolelor. în mod obişnuit, un articol OA are Copyright şi restricţii de licenţiere limitate. Ceea ce face posibil accesul deschis este Web-ul şi acordul autorului sau al titularului dreptului de autor.
Cele mai importante momente din istoria mişcării Open Access sunt: conferinţa de la Budapesta (februarie 2002), care a adoptat Iniţiativa cu privire la Accesul Deschis (BOAI, Budapest Open Access Initiative); conferinţa de la Berlin (20-22 octombrie 2003), care a adoptat Declaraţia cu privire la Accesul Deschis în Ştiinţe exacte şi Ştiinţe umaniste (.Berlin Declaration on Open Access in the Sciences and Humanities); lansarea spre semnare în ianuarie 2007 a petiţiei pentru garantarea accesului public la rezultatele cercetărilor finanţate din fonduri publice.
Cele mai importante documente adoptate pe plan internaţional referitoare la accesul deschis sunt: declaraţia BOAI (Budapest Open Access Initiative), care furnizează
 14
definiţia accesului deschis şi fundamentează filosofia acestei mişcări (14 februarie 2002); Bethesda Statement on Open Access Publishing (20 iunie 2003); Berlin Declaration on Open Access to Knowledge in the Sciences and the Humanities (22 octombrie 2003).
accesibilitate (accessibility). Proprietatea unui sistem (software sau hardware) de a fi utilizabil de către persoanele cu anumite deficienţe fizice (e.g., imobilitate parţială, deficienţe de auz, de vedere). A se vedea şi tehnologie cu accesibilitate.
achiziţie (acquisition). Termen folosit în marketing-ul pe Internet pentru a denumi momentul în care un vizitator al site-ului devine client sau cumpărător. în mod obişnuit, este momentul în care acesta realizează una dintre următoarele trei acţiuni: cumpără un produs, furnizează date de contact şi este interesat de un produs sau se înscrie pentru a primi newsletter-ul oferit de compania în proprietatea căreia se află site-ul.
achiziţie de date (data acquisition). Extragerea datelor dintr-o sursă externă unui calculator (aflată în lumea reală) cu scopul de a genera informaţii care pot fi manipulate (i.e., analizate, prelucrate, stocate şi afişate) de calculator.
ACM (Association for Computing Ma-chinery - Asociaţia pentru maşini de calcul). Fondată de Richard Hamming, este prima societate ştiinţifică şi
educaţională din domeniul ştiinţei calculatoarelor. A fost înfiinţată în 1947 la New York, SUA, unde îşi are centrul administrativ (http://www.acm.org/). A se vedea şi Hamming, Richard Wesley.
acronim (acronym). Cuvânt format din litere (primele, de obicei) sau din grupuri de litere ale unor cuvinte (e.g., HTTP este un acronim pentru HyperText Transfer Protocol; Benelux este un acronim care comprimă numele a trei ţări vecine: Belgium, Netherlands şi Luxembourg).
ActionScript. Limbaj de scripting, complet orientat pe obiect, dezvoltat iniţial de Macromedia şi ulterior de Adobe pentru a fi utilizat în mediile Flash (e.g., Adobe Flash). Limbajul, având la bază standardul ECMA, le permite dezvoltatorilor să adauge interactivitate animaţiilor Flash. A se vedea şi Adobe Flash şi limbaj de scripting.
ActiveX. Cadru de lucru care permite componentelor software reutilizabile (denumite controale) care îndeplinesc o funcţie sau un set de funcţii particulare în aplicaţiile rulate în sistemele bazate pe Microsoft Windows să interacţioneze într-o modalitate independentă de limbajul de programare folosit pentru implementarea lor. ActiveX a fost elaborat de Microsoft în 1996, având la bază tehnologiile COM şi OLE. A se vedea şi COM, controale ActiveX şi OLE.
Ada. Limbaj de programare de nivel înalt, imperativ, orientat pe obiect. A fost proiectat iniţial de o echipă condusă de Jean Ichbiah (între 1977 şi 1983) şi extins ulterior de S. Tucker Taft (între 1992 şi 1995). Este utilizat în aplicaţii mission-critical (e.g., software pentru domeniul aviatic). Numele limbajului a fost dat în onoarea contesei Ada Lovelace (fiica lordului Byron), considerată a fi primul programator. A se vedea şi programare orientată pe obiect, limbaj de nivel înalt şi Lovelace, Ada.
adaptor de reţea (network adapter). Numit şi adaptor LAN (LAN adapter) sau placă de reţea (network card), este un dispozitiv utilizat pentru conectarea unui calculator la o reţea locală. Fiecare placă de reţea este identificată printr-un număr unic pe 48 de biţi (furnizat de IEEE), denumit adresă MAC sau adresă fizică, stocat într-o memorie ROM proprie. A se vedea şi adresă fizică, IEEE, reţea de calculatoare şi ROM.
adaptor wireless (WNIC, Wireless NetWork Interface Controller). Placă de reţea utilizată pentru conectarea calculatorului la o reţea fară fir. Un dispozitiv WNIC este conectat la calculator folosind magistrala PCI sau portul USB. A se vedea şi adaptor de reţea şi USB.
adâncimea culorii (color depth). Caracteristică a imaginilor în format raster, egală cu numărul de biţi utilizaţi pentru stocarea culorii unui pixel. Culoarea imaginilor raster necom-presate poate fi stocată utilizând pentru
 15
un pixel: un bit (monochrome), 8 biţi (grayscale şi colour-map) sau 24 de biţi (truecolor).
în imaginile monochrome, fiecare pixel este stocat folosind un singur bit (0 sau 1). Astfel, o imagine monocromă, cu dimensiunile 640x480, necesită 37,5 kB pentru stocare (640*480/8=38 400 octeţi, adică 38 400/1024=37,5 kB). în imaginile grayscale, culoarea unui pixel este stocată folosind un octet. O astfel de imagine, cu dimensiunile 640x480, necesită 300 kB pentru stocare (640*480=307 200 octeţi, adică 307.200/1024=300 kB).
în imaginile color pe 8 biţi (colour-map), culoarea unui pixel este stocată folosind un octet. Imaginile de acest tip suportă 256 de culori simultan, dintr-o paletă incluzând milioane de posibilităţi. O astfel de imagine, cu dimensiunile de 640x480, necesită 300 kB pentru stocare (ca şi o imagine grayscale).
în imaginile color pe 24 de biţi {truecolor), culoarea fiecărui pixel este reprezentată utilizând trei octeţi şi un model cromatic (e.g., RGB - Red, Green, Blue şi CMY - Cyan, Magenta, Yellow). Suportă 256*256*256=16 777 216 de posibile combinaţii de culori. O astfel de imagine necesită 900 kB pentru stocare (640*480*3=921 600 octeţi, adică 921 600/1024=900 kB). Cele mai multe imagini color pe 24 de biţi sunt, de fapt, imagini color pe 32 de biţi în care fiecare pixel are alocat un octet suplimentar utilizat pentru a stoca o valoare de tip alpha channel, aceasta
reprezentând informaţii despre transparenţa imaginii. A se vedea şi formate raster.
add-on (add-on). Program de mici dimensiuni care extinde funcţiile unei aplicaţii (e.g., browsere). Există chiar şi un depozit oficial de add-on-uri pentru software-ul dezvoltat de Mozilla (Mozilla Firefox, Mozilla Thunderbird, SeaMonkey şi Mozilla Sunbird), la adresa https://addons.mozilla.org/. A se vedea şi browser Web.
ADL (Advanced Distributed Learning-Iniţiativa de învăţare avansată distribuită). Proiect comun al instituţiilor guvernamentale, agenţilor economici şi comunităţii academice, având ca scop fundamentarea unui nou mediu de învăţare distribuită care să permită interoperabilitatea instrumentelor de învăţare şi a conţinuturilor la scară globală (http://www.adlnet.gov/). ADL produce SCORM, standard pentru administrarea obiectelor de învăţare. A se vedea şi obiect de învăţare şi SCORM.
administrator de sistem (system administrator). Persoană având rolul de a opera, administra şi menţine în stare de funcţionare optimă un sistem: de calcul multiutilizator sau o reţea de comunicaţii. Deţine contul rădăcină (i.e., contul de superutilizator). A se vedea şi cont-rădăcină şi superutilizator.
Adobe Acrobat. Software pentru crearea documentelor PDF, produs şi distribuit de Adobe Systems. Este
16
realizat în trei variante: Adobe Acrobat Standard, Adobe Acrobat Pro şi Adobe Acrobat Pro Extended. A se vedea şi Adobe Reader, Adobe Systems şi PDF.
Adobe Fireworks. Editor comercial pentru grafică bitmap şi vectorială (fost Macromedia Fireworks), produs şi distribuit de Adobe Systems. A se vedea şi Adobe Systems.
Adobe Flash. Platformă multimedia (fostă Macromedia Flash) dezvoltată şi distribuită de compania americană Adobe Systems, utilizată pentru-crearea animaţiilor Flash. A se vedea şi Adobe Systems, Flash şi SWF.
Adobe Flash Player. Software creat de Macromedia şi dezvoltat astăzi de Adobe Systems, distribuit gratuit, funcţionând ca plugin în browser, utilizat pentru vizualizarea animaţiilor şi filmelor în format Flash incluse în paginile Web. Poate rula fişiere SWF create cu Adobe Flash, Adobe Flex sau cu instrumente dezvoltate de alte companii. Are versiuni pentru numeroase platforme, inclusiv mobile (e.g., Windows, Linux, Solaris, Mac OS X, Windows Mobile, iPhone OS, Symbian OS, Palm OS, Pocket PC). A se vedea şi Adobe Flash, Adobe Flex şi Flash.
Adobe Flex. Kit de dezvoltare furnizat de compania Adobe Systems în scopul creării aplicaţiilor RIA, bazat pe platforma Adobe Flash. în februarie 2008, Adobe Systems a lansat Flex 3 SDK sub licenţă open source Mozilla
Public License. A se vedea şi Adobe Flex Builder şi RIA.
Adobe Flex Builder. IDE dezvoltat de compania Adobe Systems pe baza platformei Eclipse, utilizat pentru crearea aplicaţiilor RIA şi desktop. A se vedea şi Adobe Flex, IDE şi RIA.
Adobe Illustrator. Editor grafic vectorial, creat şi distribuit de Adobe Systems. A fost lansat în 1986, pentru calculatoarele Apple Macintosh, începând cu 1992, Illustrator are versiuni şi pentru Windows. A se vedea şi Adobe Systems.
Adobe InDesign. Unul dintre liderii aplicaţiilor de DTP (desktoppublishing), creat de Adobe Systems şi lansat în
1999.  A se vedea şi Adobe Systems şi DTP.
Adobe Photoshop. Aplicaţie utilizată pentru editarea imaginilor digitale, creată de fraţii Thomas şi John Knoll. Aceştia au semnat în 1988 un contract de licenţiere cu Adobe Systems, împreună cu Photoshop este livrat şi Adobe Image Ready, un editor de imagini bitmap. A se vedea şi Adobe Systems.
Adobe Reader. Program gratuit oferit de compania Adobe Systems, utilizat pentru vizualizarea documentelor în format PDF. A se vedea şi Adobe Acrobat, Adobe Systems şi PDF.
Adobe Systems. Una dintre cele mai mari companii americane de software, fondată în decembrie 1982 de John Warnock şi Charles Geschke
17
(http://www.adobe.com/). Cele mai cunoscute produse ale companiei sunt incluse în pachetul de programe Creative Suite, care conţine, printre altele, Adobe Acrobat, After Effects, Dreamweaver, Fireworks,         Flash,
Illustrator, InDesign, Photoshop, Premiere). De asemenea, compania mai produce Adobe Premiere, PageMaker, GoLive, LiveMotion şi Adobe Flex. A se vedea şi Adobe Acrobat, Adobe Fireworks, Adobe Flash, Adobe Illustrator, Adobe InDesign şi Adobe Photoshop.
adresă de e-mail. Este asociată unui cont de e-mail, având forma nume_ utilizator@nume_calculator, în
care prima parte reprezintă numele (z.e., identificatorul) utilizatorului, iar cea de-a doua, situată după caracterul @, permite identificarea calculatorului pe care se află căsuţa poştală (i.e., server de e-mail), organizaţia de care aparţine acesta şi/sau ţara (domeniul). A se vedea şi poşta electronică.
adresă fizică (physical address). Denumită şi adresă MAC (Media Access Control), este adresa unui adaptor Ethernet (denumit şi placă de reţea sau adaptor de reţea), fiind înscrisă în hardware-ul acestuia. Adresa fizică este alcătuită din 6 octeţi (i.e., 12 cifre hexazecimale). Fiecare producător are grijă ca adresa MAC să fie unică, reţelele Ethernet bazându-se pe această unicitate în livrarea mesajelor. A se vedea şi adaptor de reţea, ARP şi RARP.
adresă IP (IP address). în sistemul de adresare IPv4 (Internet Protocol, versiunea 4) este un număr binar pe 32 de biţi (4 octeţi) care identifică în mod unic o gazdă (un calculator) conectată la Internet. în termeni strict tehnici, o adresă IP identifică o interfaţă capabilă să trimită şi să primească pachete IP. Un sistem poate avea interfeţe multiple. Oricum, atât gazdele, cât şi routerele trebuie să aibă fiecare cel puţin câte o adresă IP. Este exprimată prin valorile în sistem zecimal ale celor patru octeţi, separate prin puncte, convenţie denumită Dot-Decimal Notation (e.g.,
127.0.0.1).
O adresă IP este alcătuită din următoarele două părţi: identificatorul (sau numărul) de reţea şi identificatorul (sau numărul) de gazdă. Fiecare identificator (id) este reprezentat prin intermediul unui număr de biţi: adresa IP = <id reteaxid gazda>. Numerele de reţea sunt atribuite în mod centralizat de InterNIC. Primul sau primii (doi sau trei) octeţi identifică reţeaua la care este conectată gazda, iar restul biţilor identifică gazda. Prin intermediul celor 32 de biţi pot fi specificate aproximativ patru miliarde de adrese IP.
O adresă IP în care toţi biţii identificatorului de gazdă sunt înlocuiţi cu valoarea 0 se numeşte adresă IP de reţea, reprezentând şi adresa IP a primei gazde incluse în reţea. O adresă de reţea defineşte un spaţiu de adrese, acesta incluzând toate adresele IP care au acelaşi identificator de reţea.
18
O serie de adrese IP sunt rezervate pentru utilizări speciale. O adresă de acest fel este 0.0.0.0, care identifică gazda locală, fiind utilizată în timpul procesului de boot.
Tot pentru utilizări speciale sunt rezervate şi adresele în care una dintre componente (de reţea sau de gazdă) are toţi biţii 0 sau 1: toţi biţii 0 înseamnă aceasta (this), adică această reţea (adresă IP CU <identif icator retea> =       0) sau această gazdă
(<identif icator gazda> =         0).
Când o gazdă vrea să comunice în reţea, dar nu cunoaşte încă adresa de reţea, poate trimite pachete având cidentificator retea> = 0. Alte gazde din reţea vor interpreta adresa ca însemnând această reţea, iar răspunsul lor va conţine adresa de reţea pe care expeditorul o va înregistra pentru a o folosi în continuare; toţi biţii l înseamnă toate (a//), adică toate reţelele sau toate gazdele. De exemplu, adresa 130.20.255.255 înseamnă toate gazdele din reţeaua 130.20 (de clasă B). Adresele în care toţi biţii identificatorului de gazdă sunt egali cu l (numite adrese de broadcast sau de difuzare) permit maşinilor să trimită pachete de difuzare în LAN-uri la distanţă (tuturor gazdelor incluse într-o astfel de reţea), oriunde în Internet.
Tot pentru utilizare specială sunt păstrate şi adresele 127.x.y.z (i.e., incluse în spaţiul de adrese definit de reţeaua de clasă A 127.0.0.0). Acestea sunt rezervate pentru testarea şi depanarea programelor în bucla locală
(loopback). Pachetele IP trimise către o astfel de adresă nu pleacă, de fapt, din maşina locală, fiind totuşi tratate ca pachete sosite. A se vedea şi clasă de adrese IP şi InterNIC.
adrese IP private {private IP address). Aceste adrese (care nu sunt atribuite de InterNIC) sunt utilizate în mod obişnuit în reţele locale mici din instituţii de învăţământ, aeroporturi, hoteluri, firme mici etc. Calculatoarele cu adrese IP private nu pot fi conectate direct la Internet. în mod corespunzător, calculatoarele din afara reţelei locale nu pot comunica direct cu un calculator cu o astfel de adresă. Comunicarea se face utilizând un router sau un dispozitiv similar care suportă tehnica NAT (NetWork Address Translation). Tehnica amintită schimbă - la plecarea datelor -o adresă privată într-una publică (vizibilă în Internet). La returul traficului, adresa privată este refăcută, pentru ca datele întoarse să ajungă la calculatorul de origine. Spaţiul adreselor IP private este alcătuit din următoarele trei grupuri:
10.0.0.0-10.255.255.255;
172.16.0.0-172.31.255.255;
192.168.0.0-192.168.255.255.
A se vedea şi adresă IP şi NAT.
adresă MAC (MAC address). A se vedea adresă fizică.
adware. Program de tip malware care include reclame sau alte tipuri de materiale publicitare, încărcate automat şi afişate după instalare. De asemenea, aceste programe trimit automat către un destinatar prestabilit informaţii despre
19
calculator sau activităţile utilizatorului, fară permisiunea acestuia. în ceea ce priveşte resursele sistemului, programele adware ocupă spaţiu pe hard-disk, consumă din puterea procesorului, folosesc lăţime de bandă şi scad viteza de transfer în reţea. A se vedea şi malware şi spyware.
AeL (Advanced e-Learning). Soluţie completă de e-Learning dezvoltată de compania românească SIVECO şi utilizată pentru managementul învăţării şi al conţinutului educaţional, reprezentând un suport integrat pentru predare, învăţare şi evaluare. AeL are rolul de a sprijini educatorii, studenţii, dezvoltatorii de conţinut, precum şi pe alţi participanţi la procesul educaţional (e.g., manageri şi personal administrativ).
Platforma poate administra şi livra diverse tipuri de conţinut educaţional: materiale interactive multimedia, tuto-riale, exerciţii, simulări, jocuri educaţionale etc.
Cele mai importante caracteristici ale AeL sunt următoarele: are o interfaţă prietenoasă, adaptabilă, diferenţiată pe roluri, grupuri şi drepturi de acces; rolurile, grupurile, utilizatorii şi drepturile de acces sunt foarte uşor de administrat; este bazat pe standarde, fiind compatibil cu MathML, SCORM şi IMS Content Packaging; este uşor de instalat şi administrat; oferă suport multi-lingvistic şi regional, AeL fiind uşor de transpus într-o altă limbă şi uşor de reconfigurat. A se vedea IMS Content Packaging şi SCORM.
AES (Advanced Encryption Standard -Standard avansat de criptare). Algoritm pentru criptarea datelor, denumit şi Rijndael, adoptat ca standard de NIST (National Institute of Standards and Technology). Este utilizat pe scară largă în aplicaţii, înlocuind cifrul DES (Data Encryption Standard), considerat nesigur. Algoritmul AES a fost dezvoltat de criptografii belgieni Joan Daemen şi Vincent Rijmen. A se vedea şi DES.
agent-utilizator (user-agent). Ortografiată şi user agent, este o aplica-ţie-client utilizată pentru un protocol de reţea particular. în mod obişnuit, termenul este folosit în legătură cu accesul la Web. Agenţii de utilizator Web sunt browsere Web, clienţi de e-mail, roboţii motoarelor de căutare, telefoane mobile, browsere Web folosite de utilizatorii cu dizabilităţi etc. A se vedea şi User-Agent.
agent de consultare (<advisoty agent). Agent inteligent care oferă consultare şi suport pentru decizie. Agenţii de acest tip decid în ceea ce priveşte informaţiile de care au nevoie, le caută şi le utilizează pentru a face recomandări.
agregator (aggregator). Software-client sau o aplicaţie Web care permite abonarea la feed- uri în scopul organizării şi vizualizării facile a conţinutului lor. Este cunoscut şi ca feed reader (cititor de feed-uri) sau news reader (cititor de ştiri).
 20
Agregatoarele pot fi încadrate în următoarele categorii: bazate pe Web, pentru desktop, incluse în aplicaţii, bazate pe e-mail, în linie de comandă, pentru dispozitive mobile.
Agregatoarele pentru feed- uri bazate pe Web, numite şi agregatoare online, sunt de două tipuri: de sine stătătoare (e.g., Bloglines) şi găzduite de motoarele clasice de căutare (e.g., Google Reader).
Agregatoarele pentru desktop pot fi descărcate şi instalate pe calculatorul utilizatorului. în funcţie de platforma pe care funcţionează, agregatoarele sunt incluse în următoarele categorii: cross-platform, pentru platforma Windows, pentru platforma Linux, pentru platforma Mac OS. Iată câteva dintre cele mai utilizate agregatoare pentru desktop: FeedDemon, FeedReader, RSSBandit, WinRSS, NewsLife, Akregator).
Dintre aplicaţiile care conţin agregatoare pentru feed-uri sau care le pot include ca plugin-uri pot fi amintite: browserele (e.g., Firefox, Internet Explorer 7, Opera)', clienţii de e-mail (e.g., Mozilla Thunderbird, Outlook Express); sistemele de gestiune a bazelor de date (e.g., IBM Lotus Notes/Domino).
Popularitatea crescândă a formatelor RSŞ şi Atom i-a determinat pe producătorii de browsere să implementeze posibilitatea de a vizualiza acest tip de ştiri. Browserele Firefox, Opera (începând cu versiunea 8.0) şi Internet Explorer (începând cu versiunea 7) permit vizualizarea feed-urilor RSS şi
 Atom în format XHTML, având implementată şi opţiunea de abonare (e.g., Live Bookmarks în Firefox). De asemenea, Safari - browserul Web pentru Mac OS X (şi, de curând, pentru Windows) - include un agregator de feed-uri RSS şi Atom. Dacă pagina Web încărcată în browser are setată în secţiunea antet informaţii despre feed-urile incluse (RSS Autodiscovery), în bara de adrese va fi inclus icon-ul RSS. Efectuând un clickpe iconul amintit, va fi afişată o listă cu feed- urile respective. După selectarea unuia dintre ele, acesta va fî afişat de cititorul inclus în browser, iar utilizatorul va avea şi posibilitatea de abonare la feed. A se vedea şi feed.
 Aiken, Howard (1900-1973). Fizician american, pionier în domeniul calculatoarelor. în 1940, la Harvard, a proiectat prima maşină complexă electromecanică de calcul, denumită Mark I, construită apoi de specialişti ai firmei IBM. Calculatorul folosea relee electromagnetice controlate electronic şi un sistem de introducere, stocare şi prezentare a rezultatelor pe cartele perforate. Pentru realizările sale, în 1970 a primit medalia Edison. A se vedea şi Mark I.
 AIML (Artificial Intelligence Markup Language). Limbaj bazat pe XML, utilizat pentru crearea programelor de tip chatbot (e.g., ALICE). Ase vedea şi ALICE, chatbot şi XML.
 AJASON. Bibliotecă PHP 5 (pentru server) şi JavaScript (pentru client)
21
 dezvoltată sub licenţă GNU GPL, care implementează tehnica AJAX (h ttp ://ajason.fan tastic-bi ts.de/). Formatul utilizat pentru datele schimbate între client şi server este JSON. Pentru utilizarea sa sunt necesare un server Web cu modulul PHP inclus şi un browser în care este activat suportul JavaScript. Caracteristicile principale ale AJASON sunt următoarele: este orientată complet pe obiect, utilizează apeluri asincrone ale funcţiilor PHP şi ale metodelor obiectelor JavaScript; între client şi server pot fi schimbate date complexe, inclusiv tablouri şi proprietăţi ale obiectelor; utilizează funcţii callback JavaScript pentru procesarea răspunsului serverului; pe client sunt raportate erorile AJASON generate la nivelul serverului. A se vedea şi AJAX, JavaScript, JSON PHP şi programare orientată pe obiect.
AJAX (Asynchronous JavaScript and XML). Set de tehnologii interconectate folosit pentru crearea de aplicaţii Web avansate. Principalul avantaj al acestei tehnici (implementată în browserele moderne) este gradul ridicat de interactivitate al aplicaţiilor Web care o folosesc, datorat schimbului asincron de pachete mici de date cu serverul, astfel încât nu trebuie reîncărcată întreaga pagină pentru a reflecta opţiunile şi selecţiile realizate de utilizator. Acest mod de lucru mai are ca rezultat, alături de îmbunătăţirea interactivităţii, creşterea vitezei şi funcţionalităţilor aplicaţiilor.
Tehnologiile folosite în AJAX sunt: limbaje standardizate de prezentare a datelor (XHTML şi CSS); standardul DOM, folosit pentru redare şi interacţiune; formatul XML (sau alte formate, precum XSLT, utilizate pentru schimbul de date şi manipularea acestora); obiectul XMLHttpRequest, folosit pentru transferul asincron de date; ECMAScript, limbaj utilizat pentru procesarea datelor.
Ca oricare altă aplicaţie Web, o aplicaţie bazată pe AJAX conţine, în principiu, două părţi: o parte care se execută pe client şi o parte care se execută pe server. Ceea ce caracterizează partea care se execută pe client a aplicaţiilor AJAX este că aceasta conţine o logică de control specifică paginii, introdusă prin intermediul JavaScript, care permite o interacţiune bazată pe evenimente (e.g., click, mouseover, mouseout, blur, change, keyup, keydown). Această interacţiune determină o separare clară a datelor de logica de prezentare. O pagină Web poate fi împărţită în mai multe fragmente (piese), conţinutul fiecăruia putând fi actualizat independent de al celorlalte, prin intermediul AJAX. Astfel, nu este necesară reîncărcarea întregii pagini atunci când se doreşte actualizarea conţinutului unui anumit fragment al paginii.
AJAX impune o arhitectură pe partea de server diferită de cea a aplicaţiilor Web clasice, compatibilă cu modelul de interacţiune specific. într-o aplicaţie
22
Web clasică, partea care se execută pe server se concentrează pe generarea de conţinut HTML sau de altă natură, de fiecare dată când o acţiune a clientului determină un apel către server. Atunci, clientul va reîmprospăta întreaga pagină pentru fiecare răspuns al serverului. In schimb, partea de server a aplicaţiilor bazate pe AJAX este alcătuită din componente care generează date XML, acestea din urmă fiind transformate (prin intermediul foilor de stil XSLT şi CSS) şi injectate drept conţinut al fragmentelor documentului HTML. Astfel, pagina Web poate fi considerată ca un container, în ale cărui fragmente serverul injectează conţinut actualizabil la apariţia unor evenimente.
Dintre posibilele utilizări ale AJAX (care se constituie totodată şi ca tipuri de aplicaţii Web bazate pe această tehnică) pot fi menţionate: validarea în timp real a datelor introduse în câmpurile formularelor: anumite date introduse într-un formular (e.g., identificatori, coduri poştale, numere seriale) care necesită validare pe server pot suferi acest proces înainte ca utilizatorul să determine trimiterea întregului său conţinut; autocompletare: o dată introdusă într-un câmp al unui formular (e.g., adresă de e-mail, nume) poate fi autocompletată odată ce utilizatorul a introdus câteva caractere; reîmprospătarea datelor incluse în diverse fragmente ale paginii: tabele, reprezentări grafice, diagrame, clasamente etc.; notificări ale serverului: pot fi determinate notificări ale serverului către client realizate prin diverse
mesaje, precum şi reîmprospătarea datelor sau redirecţionări; construirea unor interfeţe cu utilizatorul sofisticate: pot fi realizate diverse controale (e.g., meniuri, arbori, bare de progres), care vor fi utilizate fară reîmprospătarea întregii pagini. A se vedea şi CSS, DOM, XHTML, XML, XMLHttp Request şi XSLT.
Akregator. Agregator RSS pentru KDE (Linux). A se vedea şi agregator şi feed.
alfa (alpha). Ceea ce se referă la un produs software aflat în versiune alfa. Aceasta este o versiune primară, neconţinând toate caracteristicile care urmează să fie implementate în produs. In mod obişnuit, un produs software trece prin două etape de testare înainte de a fi considerat finalizat: alfa şi beta. în stadiul alfa, produsul este testat de obicei numai de utilizatorii membri ai organizaţiei care îl dezvoltă. A se vedea şi beta.
alfanumeric (alphanumeric). Ceea ce este format din litere, cifre sau o combinaţie a acestora. Setul de caractere alfanumerice include cifrele de la 0 la 9, literele mici (de la a la z) şi literele mari (de la A la Z) ale alfabetului latin, în total 62 de caractere (10 cifre, 26 de litere mici şi 26 de litere mari). A se vedea şi sortare alfanumerică.
algebra booleană (boolean algebra). Algebră definită axiomatic, dezvoltată în anul 1840 de George Boole. Are la
23
bază: elementele {0,1}; două operaţii binare numite SAU şi ŞI (notate simbolic + sau U şi, respectiv, x sau fi); o operaţie unară numită NU (sau negaţie, notată simbolic -). Algebra booleană este unul dintre elementele fundamentale aflate la baza tehnicii de calcul. A se vedea şi Boole, George.
ALGOL (ALGOrithmic Language). Primul limbaj de programare structurat, procedural, dezvoltat de un comitet de specialişti în informatică europeni şi americani. Aceştia s-au întâlnit în 1958 la ETH Zurich (Institutul Federal de Tehnologie), din munca lor rezultând prima specificaţie a limbajului, ALGOL 58 (denumit iniţial, provizoriu, IAL: International Algorithmic Language). Mai târziu, au fost formulate încă două specificaţii majore: ALGOL 60 şi ALGOL 68. A avut o influenţă decisivă asupra multor limbaje de programare dezvoltate ulterior. A se vedea şi limbaj de programare.
algoritm (algorithm). Termen utilizat în diverse domenii (e.g., matematică, informatică) pentru a desemna o secvenţă finită de paşi (sau instrucţiuni) care rezolvă o problemă legată adesea de efectuarea unor calcule sau de procesarea unor date.
Termenul „algoritm” este legat de numele matematicianului şi astrologului persan Abu Ja'far Mohammed ibn Musa al-Khowarizmi (sec. VIII-IX) şi, literal, înseamnă „din oraşul Kho-warizmi” („al-Khowarizmi”). Acest oraş se numeşte în prezent Khiva şi se află în Uzbekistan. Al-Khowarizmi a
scris o carte de matematică având titlul (în latină) Algorithmi de numero indorum. Atât el, cât şi alţi matematicieni ai Evului Mediu înţelegeau prin algoritm o regulă folosită pentru efectuarea calculelor aritmetice (e.g., dublări, înjumătăţiri, înmulţiri de numere). Deşi termenul a fost utilizat mai târziu şi de Leibnitz (în secolul al XVIII-lea), precum şi de Kronecker şi Dedekind (în secolul al XlX-lea), abia în deceniile 3 şi 4 ale secolului XX teoria (recursivităţii şi) algoritmilor începe să se constituie ca atare, prin lucrările lui Skolem, Ackermann, Godel, Turing şi alţii. în această perioadă, gândirea algoritmică s-a transformat dintr-un instrument matematic particular într-o modalitate esenţială de abordare a problemelor în diverse domenii.
Un algoritm are două componente: domeniul algoritmului şi descrierea propriu-zisă a algoritmului. Orice algoritm lucrează asupra unor date de intrare care sunt prelucrate, obţinân-du-se astfel rezultatul scontat. Domeniul algoritmului este reprezentat de mulţimea obiectelor asupra cărora este aplicat; trebuie ca aceasta să fie numărabilă (e.g., submulţimile unei mulţimi finite, mulţimea numerelor naturale). în acest domeniu sunt incluse şi rezultatele de ieşire. Algoritmul este alcătuit din instrucţiuni, fiecare conţinând operaţii elementare care se aplică asupra datelor din domeniul algoritmului. Parcurgerea unui algoritm de la început până la sfârşit este denumită execuţia algoritmului.
24
Programul este exprimarea unui algoritm într-un limbaj de programare.
Caracteristicile unui algoritm sunt: generalitate (trebuie să rezolve o întreagă clasă de probleme); finitudine (trebuie să includă un număr finit de paşi, indiferent de datele de intrare); determinism (la un moment dat se efectuează o singură operaţie bine specificată); optimalitate (trebuie să fie executat într-un număr minim de paşi); corectitudine (trebuie să furnizeze o soluţie corectă).
în funcţie de soluţia aleasă pentru implementare, un algoritm poate fi: recursiv (se foloseşte pe el însuşi, repetat), iterativ (repetitiv), serial sau paralel, determinist sau aleator, exact sau aproximativ. De asemenea, în funcţie de paradigma utilizată, algoritmii pot fi: backtracking; divide et impera\ de tip greedy; de tip programare dinamică; genetici, probabilistici, euristici.
Studiul algoritmilor presupune parcurgerea următoarelor etape: stabilirea cerinţelor şi a datelor de intrare şi de ieşire; proiectarea algoritmilor (se face în limbaj natural, în pseudocod de cele mai multe ori sau, mai rar, folosind schemele logice); codificarea algoritmilor folosind un limbaj de programare; validarea algoritmilor (se demonstrează că aceştia rezolvă corect problema); analiza algoritmilor (se caută şi alţi algoritmi care să rezolve problema dată; dacă sunt găsiţi, se vor compara toţi algoritmii între ei în ceea ce priveşte uşurinţa înţelegerii şi
eficienţa). A se vedea şi pseudocod şi schemă logică.
algoritm de căutare (search algorithm). 1. Utilizat în informatică, este responsabil pentru căutarea în diverse structuri de date (e.g., tablouri, liste, baze de date, fişiere, arbori, grafuri). Cei mai cunoscuţi algoritmi de căutare în tablouri sunt căutarea secvenţială (numită şi liniară) şi căutarea binară. 2. în legătură cu căutarea în Internet folosind motoarele de căutare, semnifică un algoritm responsabil pentru luarea deciziei în ceea ce priveşte rezultatele care îi vor fi returnate utilizatorului. Din cauza diferenţei dintre algoritmii utilizaţi, este posibil ca motoare de căutare diferite (e.g., Google şi Yahoo!) să genereze rezultate diferite pentru aceeaşi expresie de căutare. Motorul de căutare Google calculează un aşa-numit PageRank (rangul paginii) pentru fiecare pagină indexată, care stabileşte rangul (poziţia) acesteia în cadrul rezultatelor amintite. A se vedea şi căutare binară, căiftare secvenţială, motor de căutare şi PageRank.
algoritm de planificare (scheduling algorithm). Algoritm utilizat într-un sistem de operare pentru a acorda proceselor şi fluxurilor de date acces la resursele sistemului (e.g., timp de procesor, lăţime de bandă pentru comunicaţie). Scopul utilizării unui algoritm de planificare este echilibrarea sistemului şi atingerea unui nivel ridicat al calităţii serviciilor oferite de sistemele de operare moderne.
25
Cel mai simplu algoritm este round robin, care acordă - pe rând - timpi egali de execuţie fiecărui proces. De asemenea, pot fi utilizaţi şi algoritmi complecşi, care iau în considerare niveluri de prioritate ale proceselor, ceea ce permite unora dintre acestea să utilizeze mai mult timp resursele sistemului în raport cu altele. Astfel, kernel-ul poate utiliza oricând oricâte resurse are nevoie în scopul asigurării funcţionării corecte a sistemului, ceea ce înseamnă că are o prioritate infinită (i.e., cea mai mare). A se vedea şi kernel, planificator, round robin şi sistem de operare.
algoritm de sortare (sorting algorithm). Utilizat în matematică şi informatică, este responsabil pentru aşezarea elementelor unei liste într-o ordine specificată (de obicei numerică sau lexicografică). Cei mai populari algoritmi de acest tip sunt algoritmii de sortare prin comparaţie: metoda bulelor (bubble sort), sortarea rapidă (quick sort), sortarea prin interclasare (merge sort), sortarea prin metoda arborelui heap (heap sort), sortarea prin selecţie (selection sort) şi sortarea prin inserţie (insertion sort). A se vedea şi algoritm, sortare prin inserţie, sortare prin interclasare, sortare prin metoda arborelui heap, sortare prin metoda bulelor, sortare prin selecţie şi sortare rapidă.
algoritmul Lempel-Ziv (Lempel-Ziv algorithm). Algoritm de comprimare fară pierderi a unui fişier. Practic, se referă la doi algoritmi (LZ1 şi LZ2),
elaboraţi de Abraham Lempel (1977) şi, respectiv, de Jacob Ziv (1978). Aceştia reprezintă baza pentru alţi algoritmi de comprimare fară pierderi (e.g., LZW, LZSS, LZMA). A se vedea şi algoritm, algoritmul LZW şi comprimare fără pierderi.
algoritmul LZW (LZW algorithm). Algoritm de comprimare fară pierderi creat de Abraham Lempel, Jacob Ziv şi Terry Welch. Publicat de Welch în 1984, reprezintă o implementare îmbunătăţită a algoritmului Lempel-Ziv. A se vedea şi algoritmul Lempel-Ziv.
alias (alias). Unul dintre numele simbolice alternative ale unei gazde având o adresă IP dată. A se vedea şi adresă IP.
ALICE (Artificial Linguistic Internet Computer Entity). Chatbot care a câştigat premiul Loebner de trei ori (în
2000,  2001 şi 2004), fară a fi totuşi capabil să treacă testul Turing. Regulile de conversaţie respectate de ALICE sunt specificate printr-un limbaj special, AIML (Artificial Intelligence Markup Language). A se vedea şi chatbot.
Allen, Gardner Paul (n. 1953). Antreprenor american şi cofondator în anul 1975 (împreună cu Bill Gates) al Microsoft Corporation (companie denumită iniţial Micro-Soft). A se vedea şi Gates, William Henry III.
Allman, Eric (n. 1955). Programator american, creatorul programului de
26
poştă electronică sendmail, unul dintre cele mai vechi din această categorie. A se vedea şi poştă electronică şi sendmail.
alocarea resurselor (resource allocatiori). Distribuirea facilităţilor existente într-un sistem de calcul către diversele aplicaţii care rulează la un moment dat. Operaţia este realizată de sistemul de operare. A se vedea şi sistem de operare.
ALTAIR 8800. Microcalculator proiectat şi lansat în anul 1975 de MITS (Micro Instrumentation and Telemetry Systems). Este bazat pe microprocesorul Intel 8080 şi considerat primul calculator personal. A se vedea şi microcalculator.
AltaVista. Motor de căutare lansat în 1995, încă activ, aflat în proprietatea Yahoo! (http://www.altavista.com/). A se vedea şi motor de căutare.
alterare (corruption). Proces de degradare a datelor existente în memoria de lucru a calculatorului sau aflate pe un dispozitiv de stocare (e.g., hard-disk, CD, DVD), care conduce la imposibilitatea de a mai fi utilizate.
alt text (text alternativ). Text care constituie descrierea unei imagini, afişat de browser numai atunci când acesta (din diverse motive) nu poate afişa imaginea însăşi. Textul trebuie să fie o descriere cât mai exactă, dar succintă, a imaginii. Este util roboţilor motoarelor de căutare pentru a indexa
imaginile, persoanelor care dispun de conexiuni slabe la Internet (şi nu doresc să încarce anumite imagini), dar şi persoanelor cu deficienţe de vedere care utilizează browsere speciale, pentru a le face accesibil conţinutul imaginilor. Iată un exemplu de utilizare în limbajul HTML a atributului:
<img src = "exemplu.jpg" alt = "exemplu">
A se vedea şi HTML.
AMBULANT SMIL Player. Player open source pentru documentele create folosind limbajul SMIL. Are versiuni pentru platformele Linux, Mac OS X, Windows, Windows TabletPC şi Windows PocketPC. Furnizează suport pentru subseturile de specificaţii Language, Mobile, Extended Mobile şi Basic. Dezvoltarea proiectului AMBULANT SMIL Player este posibilă datorită unui grant acordat de NLnet Foundation. A se vedea şi SMIL.
AMD (Advanced MicroDevices). Companie multinaţională americană, producător în domeniul semicon-ductorilor, înfiinţată în 1969 de Jerry Sanders III, Ed Turney, John Carrey şi alţii (http://www.amd.com/). Este al doilea producător mondial de microprocesoare bazate pe arhitectura x86, după Intel. Acestea (e.g., Athlon, Athlon XP, Athlon 64, Opteron, Phenom) sunt utilizate în calculatoarele compatibile IBM PC.
analiza reţelelor sociale (social network analysis). Domeniu de analiză a relaţiilor sociale în care acestea sunt
27
referite în termeni de noduri şi legături. Nodurile (nodes) sunt actori individuali în reţele, iar legăturile (ties) sunt relaţii stabilite între actori. Acestea din urmă pot să fie de diverse tipuri. Cercetările arată că reţelele sociale operează la mai multe niveluri, de la cel al familiei până la nivel naţional, având un rol important în determinarea căilor de rezolvare a unor probleme, în funcţionarea organizaţiilor şi în atingerea propriilor scopuri de către indivizi. A se vedea şi reţea socială.
ancoră (anchor). în HTML, reprezintă sursa sau destinaţia unei hiperlegături. Utilizând atributul href, ancora devine o hiperlegătură către un alt document (vezi primul exemplu) sau către o altă parte a documentului curent (vezi al doilea exemplu):
<a href = "URL_tinta">
   Către o alta pagina</a>
<a href = "#nume_ancora">
   Către ancora</a>
Folosind unul dintre atributele name sau id, ancora devine ţinta hiperlegăturii în documentul curent, ca în următorul exemplu:
<a name="nume_ancora">Ancora</a>
A se vedea şi atribut, hiperlegătură, HTML şi text-ancoră.
Andreessen, Marc (n.           1971).
Investitor, antreprenor şi inginer software, cunoscut mai ales în calitate de coautor al primului browser grafic, Mosaic. A fondat în 1994 Netscape Communications Corporation, aflată începând cu 1998 în proprietatea companiei AOL (http://netscape.aol
com/). A se vedea şi browser Web şi Mosaic.
Android. Sistem de operare open source pentru dispozitive mobile (e.g., telefoane inteligente), bazat pe Linux, dezvoltat iniţial de compania Google şi apoi de OHA (Open Handset Alliance) sub licenţă Apache, lansat în anul 2008 (http://www.android.com/). A se vedea şi licenţa Apache, OHA şi telefon inteligent.
animaţie GIF (GIF animated). Animaţie rezultată prin suprapunerea succesivă în aceeaşi poziţie a unor imagini diferite în format GIF. A se vedea şi GIF.
anonymous (anonim). Numele standard cu care un utilizator se poate conecta la un server FTP public. Utilizatorii care se conectează la server vor introduce anonymous atunci când li se solicită numele de utilizator, iar ca parolă vor furniza adresa de e-mail. Clienţii FTP moderni se conectează transparent la serverele FTP publice, furnizând automat o parolă standard (care depinde de client). Multe servere FTP nu permit accesul anonim, din motive legate de securitate, iar cele care îl permit acordă utilizatorilor numai dreptul de a descărca fişiere. A se vedea şi FTP.
ANSI (American National Standards Institute). Organizaţie privată non-profit, care supraveghează dezvoltarea standardelor pentru produse, servicii, procese şi sisteme în SUA (http://www.ansi.org/). De asemenea,
 28
ANSI coordonează standardele americane cu cele internaţionale, operaţie desfăşurată pentru ca produsele americane să poată fi utilizate în întreaga lume.
antet (header). 1. Referitor la o pagină, zonă aflată în partea superioară a acesteia. Poate să includă numărul paginii, precum şi alte informaţii. A se vedea şi subsol. 2. Una dintre cele două secţiuni incluse într-un document HTML. Conţine marcaje al căror conţinut nu este afişat în browser. A se vedea şi HTML.
antet de mesaj (message header). Structură de octeţi plasată înaintea unui mesaj, cu scopul de a furniza informaţii cu privire la sursa, destinaţia şi structura acestuia (e.g., lungime, format). A se vedea şi mesaj.
antivirus (antivirus). Program utilizat pentru a împiedica infectarea unui sistem cu viruşi informatici sau pentru a-i elimina. A se vedea şi dezinfecţie şi virus de calculator.
AOLLLC. Fostă America Online, este o companie americană furnizoare de servicii Internet şi media, fondată în 1983, aflată în proprietatea lui Tim Warner (http://www.aol.com/).
Apache. Cel mai popular (începând cu aprilie 1996) şi unul dintre cele mai rapide, eficiente şi funcţionale servere Web, dezvoltat de Apache Software Foundation (http://www.apache. org/) sub licenţă open source (licenţă Apache). Serverul îşi are originea într-o
serie de corecţii (patch-uri) create pentru NCSA Web Server, iar denumirea sa provine de la Apatchy server. A fost dezvoltat iniţial pentru platformele UNIX, Linux şi BSD, fiind portat ulterior şi pe Windows.
Serverul Web Apache este alcătuit dintr-un nucleu relativ mic, împreună cu o serie de module. Acestea din urmă pot fi compilate static în server, sau -de cele mai multe ori - încărcate dinamic la execuţie (runtime).
Comportamentul serverului Web Apache şi al modulelor sale poate fi controlat prin modificarea valorilor directivelor incluse în fişierul principal de configurare, numit httpd.conf utilizând directiva <Director>...</Director>. Fişierele de configurare de tipul .htac-cess controlează comportamentul serverului la nivelul directorului (şi al subdirectoarelor sale) în care este inclus un astfel de fişier. A se vedea şi licenţă Apache şi server Web.
Apache Software Foundation (ASF). Fundaţie americană non-profit înfiinţată în martie 1999, care are ca scop sprijinirea proiectelor software denumite generic Apache, inclusiv Apache HTTP Server (http://www.apache.org/). ASF este o comunitate descentralizată de programatori, software-ul produs de aceştia fiind distribuit sub licenţă Apache (Apache License). A se vedea şi Apache şi licenţa Apache.
apel de funcţie (function caii). Apel care pasează controlul programului
 29
unei funcţii. Se realizează prin specificarea în program a numelui funcţiei, însoţit de lista parametrilor actuali (numiţi şi efectivi), dacă aceştia există, plasată între paranteze rotunde. După ce funcţia este executată, controlul este întors către următoarea instrucţiune din corpul programului. O funcţie poate returna o valoare. Funcţia apelată poate să fie definită în program sau în alt fişier. A se vedea şi funcţie.
 API (Application Programming Inter-face, Interfaţă de programare a aplicaţiilor). Set de instrumente şi/sau proceduri folosite pentru realizarea aplicaţiilor software. API le furnizează programatorilor un mecanism pentru a utiliza funcţionalităţile unui set de module fară a avea acces la codul-sursă. în particular, folosirea unui API în Web nu presupune cumpărarea sau deţinerea unei licenţe, acestea fiind calificate ca deschise (open). API-urile au determinat dezvoltarea rapidă a serviciilor Web 2.0 şi au favorizat crearea unor aplicaţii denumite mashups, care utilizează date din variate surse, transformând Web-ul într-o experienţă multimedia complexă. A se vedea şi mashup, serviciu Web şi Web 2.0.
 aplicaţie Web (Web application). Ansamblu de pagini Web interconectate, având un conţinut generat dinamic şi care oferă o funcţionalitate specifică (e.g., motor de căutare, magazin virtual, client de e-mail).
 O  aplicaţie Web este rezidentă pe un server dedicat, fiind accesată de utilizatori prin intermediul unei reţele
 (e.g., Internet). Dacă se doreşte, aplicaţiile Web pot fi disponibile numai în intranet sau extranet, nefiind publice.
în mod obişnuit, o aplicaţie Web este structurată pe următoarele trei niveluri (three-tier architecture): nivelul I -browserul Web; nivelul II sau nivelul intermediar - serverul Web şi tehnologia utilizată pentru generarea dinamică a conţinutului; nivelul III -sursa/sursele de date. O aplicaţie Web structurată pe trei niveluri funcţionează astfel: browserul trimite cereri nivelului intermediar, acesta efectuează interogări ale bazei de date şi generează automat un răspuns pe care îl retur-nează browserului. Transferul cererii şi al răspunsului (către/de la nivelul intermediar) sunt realizate prin intermediul serverului Web.
Funcţionalităţile aplicaţiilor Web sunt asigurate în cea mai mare parte de server. Din acest motiv, utilizatorii folosesc un client care nu necesită performanţe deosebite, numit thin client (i.e., browserul Web). Prin comparaţie, aplicaţiile desktop sunt bazate pe un client cu performanţe ridicate, numit thick client (sau fat client), care oferă cea mai mare parte a funcţionalităţilor. A se vedea şi server Web şi site Web.
aplicaţii Internet avansate (AIP, Advanced Internet Applications). Aplicaţii bazate pe un set de tehnologii Internet complexe, care realizează activităţi de proiectare, gestionare a datelor şi acces de la distanţă la servicii Internet.
30
Apple, Inc. Fost Apple Computer, Inc. (până în ianuarie 2007), este un producător american de calculatoare personale (denumite Macintosh), software (e.g., sisteme de operare: Mac OS X, Mac OS X Server; aplicaţii: iTunes, QuickTime Player) şi dispozitive mobile (e.g., iPod, iPhone, iPad) (http://www.apple.com/).
Compania a fost înfiinţată de Steve Jobs şi Stephen Wozniak în aprilie 1976. A fost prima companie care a utilizat tehnologia GUI în sistemele sale de operare. în 1977, compania a lansat Apple II, primul calculator personal. De atunci, piaţa de calculatoare preasamblate a oferit unor largi categorii de persoane posibilitatea de a avea acces la sisteme de calcul, impulsionând astfel dezvoltarea continuă a software-ului. A se vedea şi GUI, iPod, iPhone şi iTunes.
applet. Componentă software care rulează în contextul altui program (e.g., browser Web). Spre deosebire de un program, un applet nu poate rula independent, ci într-un container furnizat de programul-gazdă. Iată câteva exemple de tipuri de applet-uri: Java Applets, Adobe Flash Applet, Media Player Applet.
arbore (tree). în programare, structură de date care generează o structură arborescentă ierarhică, incluzând un set de noduri legate. Mai exact, un arbore este un graf neorientat conex şi fară cicluri, în care un nod are zero sau mai multe noduri-copil şi cel mult un nod-părinte. Nodul fară părinte se nunteşte
nod-rădăcină. Un nod fară copii se numeşte nod-frunză.
Se poate da şi o definiţie recursivă unui arbore. Astfel, acesta este un set finit de unul sau mai multe noduri, care îndeplineşte condiţiile: există un nod unic numit rădăcina arborelui; celelalte noduri sunt repartizate în k>0 seturi disjuncte, fiecare set fiind la rândul său un arbore. Tot recursiv se poate defini nivelul unui nod: nivelul nodului-ră-dăcină este 1; nivelul oricărui nod este nivelul părintelui + 1 (nivelul unui nod este 1 + numărul de arce care alcătuiesc un „drum” de la nodul rădăcină la el). Un subarbore (subtree) al unui arbore A este un arbore care conţine un nod al arborelui A şi toţi descendenţii acestuia.
Nodurile unui arbore pot fi traversate (enumerate) în următoarele moduri (între paranteze sunt oferite definiţii recursive): în preordine (pre-order; se vizitează mai întâi rădăcina, apoi se traversează pe rând în preordine toţi subarborii); în postordine (post-order; se traversează pe rând în postordine toţi subarborii, apoi se vizitează rădăcina); în inordine (in-order; se traversează întâi în inordine primul subarbore -stâng, se vizitează rădăcina, se traversează pe rând în inordine toţi ceilalţi subarbori). A se vedea şi arbore binar, graf şi structură de date.
arbore binar (binaiy tree). în programare, colecţie de noduri cu următoarele proprietăţi: orice nod are 0,
1 sau 2 succesori (copii); orice nod, cu excepţia nodului-rădăcină, are un
31
singur nod predecesor (părinte); nodul-rădăcină nu are predecesori; nodurile-copil sunt ordonate: copilul stâng, copilul drept (dacă un nod are un singur copil, trebuie menţionat care este acela). Altfel spus, arborele binar este o mulţime finită de noduri care este fie vidă, fie un arbore ordonat în care fiecare nod are cel mult doi descendenţi. A se vedea şi arbore.
arbore binar complet (complete binary tree). Numit şi heap, este un arbore binar în care fiecare nod care nu este frunză are exact doi descendenţi. Se demonstrează că un arbore binar complet care are n noduri terminale, toate situate pe acelaşi nivel, are în total 2n-l noduri. A se vedea şi arbore binar şi heap.
Archie. Introdus în anul 1990, este un instrument utilizat pentru indexarea arhivelor FTP publice, permiţând utilizatorilor să găsească diverse fişiere (Archie este o prescurtare de la archive, arhivă). Este considerat a fi primul motor de căutare în Internet. Versiunea originală a fost scrisă de Alan Emtage, Bill Heelan şi J. Peter Deutsh, studenţi la McGill University din Montreal. Servele Archie păstrează indexuri ale serverelor FTP indexate, iar clienţii le accesează. Astăzi mai sunt în funcţiune numai câteva servere Archie. A se vedea şi FTP.
argument implicit (default para-meter). In programare, argument (al unei funcţii) pentru care se precizează o valoare implicită, astfel încât nu va
mai fi obligatoriu ca acesta să primească o altă valoare la apelul funcţiei, atribuirea explicită a unei noi valori fiind totuşi posibilă dacă se doreşte acest lucru. Argumentele implicite trebuie plasate în partea de sfârşit a listei de argumente (deoarece un argument care urmează unuia implicit trebuie să fie, de asemenea, implicit). Iată un script scris în limbajul de programare PHP în care se defineşte şi se utilizează o funcţie (având numele multiplica ()) a cărei listă de argumente include unul implicit:
<? php
   function multiplica($x, $y=2)
{
    return $x*$y;
}
   echo multiplica(4, 5) .
      "<br />";
   // Se afiseaza 20 echo multiplica(4);
   // Se afiseaza 8
?>
In exemplul oferit mai sus se poate observa poziţionarea argumentului implicit după cel explicit. A se vedea şi funcţie.
arhitectura client-server (client-server architecture). Cunoscută şi ca modelul client-server (client-server model), arhitectură care descrie relaţia dintre două entităţi cu roluri diferite: una dintre acestea - clientul - este activă (trimite cereri şi aşteaptă şi receptează replicile serverului), iar cealaltă - serverul - este pasivă (aşteaptă cereri ale clientului, le primeşte, le procesează şi îi trimite
32
acestuia rezultatul obţinut). Altfel spus, în cadrul acestei arhitecturi, informaţiile sunt cerute de clienţi şi oferite de servere.
Clienţii şi serverele nu sunt neapărat calculatoare, ci şi programe, ceea ce înseamnă că un calculator poate fi simultan server şi client. Totuşi, în mod obişnuit, programele-server sunt instalate pe calculatoare puternice, pentru a putea deservi rapid numărul mare de clienţi care solicită informaţii.
Programul-client interacţionează direct cu utilizatorii prin intermediul unei interfeţe grafice. în schimb, în mod obişnuit, programul-server nu interacţionează direct cu utilizatorii. Când are nevoie de informaţii, clientul se conectează la server şi îi adresează o cerere. Acesta trimite înapoi un răspuns care poate conţine informaţia solicitată sau precizează că nu dispune de ea. Clientul poate continua să emită cereri, eventual către alte servere.
Aplicaţiile Web funcţionează conform modelului client-server. Pentru Web, navigatoarele (sau browserele) sunt clienţi, iar serverele Web sunt servere.
Principiul descris oferă portabilitate faţă de platforma hardware, execuţie multitasking, execuţie multiprocesoare, execuţie multifilară (execuţia simultană a mai multor fire de execuţie).
în principiu, serviciile Internet necesită servere şi clienţi specializaţi. Astfel, există servere Web, servere FTP, servere de e-mail etc. şi, corespunzător, clienţi Web (numiţi browsere sau navigatoare), clienţi FTP etc. Totuşi, în
mod obişnuit, un browser Web este atât client Web, cât şi client FTP şi client de e-mail, dar există şi clienţi specializaţi pe câte un singur serviciu. A se vedea şi browser Web şi server Web.
arhitectura von Neumann (von
Neumann architecture). Arhitectură de calculator imaginată de John von Neumann (1945), care stă la baza calculatoarelor electronice moderne, descrisă în articolul First Draft of a Report on the EDVAC. în viziunea lui Neumann, un calculator digital are patru părţi componente principale: unitatea aritmetică-logică, UAL (Arithmetic Logic Unit, ALU); o zonă de memorie pentru stocarea datelor şi a programelor; o unitate de control (realizează transferul datelor şi instrucţiunilor între memorie şi UAL); dispozitive de intrare/ieşire I/E (sau I/O, de la input/output). Aceste părţi sunt interconectate prin intermediul unei magistrale (bus) şi conduse în tactul unui ceas (clock). Deşi designul şi performanţele calculatoarelor s-au îmbunătăţit extrem de mult în comparaţie cu anii 1940, arhitectura von Neumann se află practic în continuare la baza tuturor maşinilor de calcul utilizate astăzi. A se vedea şi von Neumann, John.
arhitectură (architecture). Planul unui dispozitiv hardware sau produs software. Arhitecturile deschise se referă la sistemele compatibile cu dispozitive sau software create de diverşi producători. în schimb, arhitecturile închise se referă la sisteme care includ
 33
caracteristici proprietare, neprezentând compatibilitate cu sistemele altor producători.
arhitectură peer-to-peer (peer-to-peer architecture). Arhitectură corespunzătoare unei reţele formate din minim două calculatoare în care nu există servere dedicate şi o organizare ierarhică, toate calculatoarele fiind egale. Astfel, într-o reţea peer-to-peer (de la egal la egal) fiecare calculator are atât rol de client, cât şi de server. Acest lucru înseamnă că nu există un administrator care să se ocupe de reţea, fiecare utilizator trebuind să aibă grijă de propriul sistem (este atât administratorul, cât şi utilizatorul acestuia). Costul unei astfel de soluţii este în general mic, nefiind necesar să se achiziţioneze un sistem care să joace rol de server. Din acest motiv, o reţea peer-to-peer este mai ieftină decât o reţea bazată pe server. A se vedea şi arhitectură.
arhivă (<archive). 1. Fişier sau grup de fişiere comprimate. 2. Director de fişiere în Internet care poate fi accesat folosind FTP. A se vedea şi FTP.
arhivă cu autoextragere (self-extracting archive). Fişier executabil care conţine unul sau mai multe fişiere comprimate (arhivate). Pentru decomprimare este necesară rularea fişierului respectiv. A se vedea şi arhivă (1).
ARP (Address Resolution Protocol, Protocolul de rezoluţie a adreselor). Protocol la nivelul reţea în modelul de
referinţă TCP/IP, realizează asocierea dintre adresa IP şi adresa fizică ale unui nod de reţea.
Pentru a se putea transmite pachete IP trebuie asociate (sau mapate) adreselor IP adrese fizice, deoarece un cadru fizic purtând pachetul IP trebuie să plece de la o adresă fizică şi să ajungă la o altă adresă fizică. Nodul-sursă, care nu cunoaşte adresa fizică a nodului-des-tinaţie, lansează un pachet ARP cu adresa IP proprie şi adresa IP de destinaţie, pe adresa de difuzare, adică spre toate staţiile. Nodul-destinaţie îşi recunoaşte adresa IP, după care transmite către sursă adresa sa fizică. In scopul reducerii traficului în reţea, fiecare nod reţine un tabel (address resolution cache) în care sunt incluse adrese IP şi adresele fizice corespunzătoare. Tabelul este actualizat pe măsură ce sunt utilizate adrese IP noi. A se vedea şi adresă IP, RARP, IP şi TCP/IP.
ARPANET (Advanced Research Projects Agency Network). Reţea de calculatoare considerată predecesorul Intemetului, creată de ARPA, o agenţie a DoD (Department of Defense, Ministerul Apărării al SUA). A fost prima reţea operaţională bazată pe comutarea de pachete. ARPANET a început să funcţioneze la sfârşitul anului 1969, având patru noduri: Uni-versity of California din Los Angeles (UCLA), Stanford Research Institute (SRI), University of California, Santa Barbara (UCSB) şi University of Utah. în 1971, reţeaua ARPANET avea deja
 34
15 noduri/23 de gazde. în 1972, Robert Kahn realizează la ICCC (International Computer Communication Conference) prima prezentare publică a reţelei ARPANET. în anul 1973 au fost conectate la reţea, pentru prima oară, noduri din afara continentului american (primul nod conectat a fost University College of London).
în anul 1980, ARPANET asigura conexiuni între aproximativ 400 de calculatoare răspândite în universităţi, centre guvernamentale şi militare. La aceste calculatoare aveau acces peste
10.000  de persoane.
în 1983 (1 ianuarie), protocoalele NCP (Network Control Protocol) utilizate pentru comunicaţii în reţeaua ARPANET (dezvoltate de Network Working Group, finalizate în decembrie 1970 şi implementate în reţea în 1971-1972) au fost înlocuite cu suita de protocoale TCP/IP. Tot în anul 1983, reţeaua a fost împărţită în două componente. Una dintre ele, denumită în continuare ARPANET (desfiinţată ulterior, în 1990), interconecta centrele universitare şi academice, iar cealaltă, denumită MILNET (care există şi astăzi), era utilizată în scopuri militare (U.S.A.). A se vedea şi comutare de pachete şi TCP/IP.
articol de meniu (menu item). Opţiune dintr-un meniu. Dacă este disponibilă, poate fi selectată cu tastatura sau cu mouse-ul. Dacă opţiunea nu este disponibilă (neputând fi, astfel, selectată), este afişată cu o altă culoare (e.g., gri). A se vedea şi meniu.
asamblor (assambler). Program care translatează programele scrise într-un limbaj de asamblare în programe executabile, acestea din urmă fiind alcătuite din instrucţiuni scrise în limbaj-maşină. A se vedea şi cod-maşină şi limbaj de asamblare.
ASCII (American Standard Code for Information Interchange). Standard utilizat în domeniul calculatoarelor şi echipamentelor de comunicaţie, bazat pe alfabetul englezesc, defineşte o schemă (un sistem) de codificare pe 7 biţi prin atribuirea unor valori numerice elementelor unui set de 128 de caractere (e.g., litere mari şi mici, cifre, semne de punctuaţie, caractere de control). Proiectarea standardului a început în 1960, prima ediţie a acestuia fiind publicată în 1963. O revizie importantă s-a produs în 1967, iar cea mai recentă actualizare a avut loc în 1986. A se vedea şi ASCII extins şi setul de caractere ASCII.
ASCII extins (extended ASCII). Orice set de caractere asociat valorilor ASCII cuprinse între 128 şi 255. Caracterele asociate codurilor ASCII extinse variază în funcţie de platformă, aplicaţie, limba utilizată etc. Folosind valorile ASCII suplimentare pot fi reprezentate diacritice, simboluri speciale, elemente grafice etc.
Din cele 256 de valori (care pot fi reprezentate folosind un octet), prima jumătate (incluzând valori reprezentate pe 7 biţi) este folosită de un set comun de caractere (denumit setul de caractere ASCII), cealaltă (incluzând valori
 35
reprezentate pe 8 biţi) fiind dedicată codificării specifice, dependentă de limbă.
Există mai multe extensii ale standardului ASCII, acestea fiind descrise de standardele ISO 8859-x, unde x este un număr zecimal format din una sau două cifre (de la 1 la 16). Dintre acestea poate fi remarcat ISO 8859-2 (denumit şi Latin 2), utilizat pentru codificarea limbilor indo-europene răsăritene (inclusiv româna). în acest standard există o problemă referitoare la diacriticele româneşti ş (Ş) şi ţ (Ţ), acestea fiind reprezentate folosind sedila, şi nu virgula, după cum cer regulile specificate de Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Problema a fost rezolvată în ISO 8859-
16  (Latin 10), standard utilizat pentru codificarea caracterelor folosite în limbile sud-est europene (albaneză, ungară, croată, română, poloneză), dar şi în alte limbi (franceză, germană şi italiană). A se vedea şi ASCII, setul de caractere ASCII, UTF-8 şi UTF-16.
asistent personal digital (Personal Digital Assistant). A se vedea PDA.
asistenţă contextuală (context-sensitive help). Formă de asistenţă directă utilizată în mediile cu interfaţă grafică, în care programul folosit de utilizator afişează informaţii referitoare la comanda curentă sau la operaţia în curs de desfăşurare. Poate fi implementată folosind tooltip-uri, schimbarea formei cursorului (semn de întrebare), urmată - după execuţia unui cliclc - de
apariţia help-ului contextual etc. A se vedea şi interfaţă grafică şi tooltip.
Ask.com. Denumit încă Ask Jevees în Marea Britanie, este un motor de căutare general, creat în 1996 în California, SUA, de Garret Gruener şi David Warthen (http://www.ask.com/). Oferă servicii localizate în câteva ţări (Franţa, Marea Britanie, Italia, Spania, Germania, Olanda, Japonia). A se vedea şi motor de căutare.
asociativitate (associativity). în matematică, este una dintre proprietăţile unei operaţii binare. O astfel de operaţie se numeşte asociativă dacă într-o expresie care conţine de două sau mai multe ori operatorul corespunzător, ordinea operaţiilor nu contează atâta vreme cât ordinea operanzilor nu se schimbă. Astfel, o operaţie binară
* definită pe mulţimea M este asociativă dacă pentru orice elemente x, y şi z incluse în M:
(x* y) * z = x* (y *          z).
De exemplu, adunarea numerelor reale este asociativă, deoarece:
(x + y) +z = x+ (y+z).
De asemenea, înmulţirea numerelor reale este asociativă. în schimb, scăderea, împărţirea şi ridicarea la putere sunt operaţii neasociative. A se vedea şi comutativitate şi operator.
asociativitatea operatorilor (operator associativity). Caracteristică a operatorilor care determină ordinea de evaluare într-o expresie atunci când doi operatori succesivi au aceeaşi precedenţă. Sunt
36
posibile două cazuri: asociativitate de la stânga la dreapta şi asociativitate de la dreapta la stânga. Asociativitatea celor mai mulţi operatori este de la stânga la dreapta. A se vedea şi operator şi precedenţa operatorilor.
asociere (binding). Asocierea unor valori simbolurilor utilizate într-un program. Se poate face în timpul compilării (asociere statică) sau în timpul execuţiei programului (asociere dinamică). A se vedea şi asociere în timpul compilării şi asociere în timpul execuţiei.
asociere în timpul compilării (<compile time binding). Numită şi asociere statică (static binding), este procesul prin care simbolurile utilizate într-un program sunt rezolvate (i.e., li se atribuie valori) în timpul compilării. Această abordare determină creşterea timpului necesar compilării programului, dar şi scăderea celui de execuţie (runtime). A se vedea şi asociere, asociere în timpul execuţiei şi runtime (1, 2).
asociere în timpul execuţiei (runtime binding). Numită şi asociere dinamică (dynamic binding), este procesul prin care simbolurile utilizate într-un program sunt rezolvate (i.e., li se atribuie valori) în timpul execuţiei (runtime). Această abordare determină creşterea timpului de execuţie a programului respectiv. A se vedea şi asociere, asociere în timpul compilării şi runtime (1, 2).
ASP. Prima platformă de programare pentru server dezvoltată de Microsoft, utilizată pentru crearea paginilor Web dinamice. Astăzi, este înlocuită de ASP.NET. A se vedea şi ASP.NET.
ASP.NET (Active Server Pages). Instrument de programare pentru crearea paginilor Web dinamice, dezvoltat de Microsoft. Orice limbaj de scripting compatibil cu standardul Active Scripting poate fi folosit în ASP. Limbajul de programare clasic utilizat în ASP este VBScript. ASP.NET este inclus în platforma .NET, beneficiind de avantajele acesteia (e.g., compatibilitate cu peste 20 de limbaje). A se vedea şi ASP.
atac (attack). Acţiune rău intenţionată întreprinsă de o persoană în scopul de a obţine acces neautorizat la diverse tipuri de date existente pe un sistem sau pentru a provoca refuzul unui serviciu oferit de acesta.
Atanasoff, John Vincent (1903— 1995). Fizician american, cunoscut pentru crearea primului calculator electronic digital, denumit Atanasoff-Berry Computer (ABC). ABC, conceput în 1937 şi testat cu succes în 1942, a fost proiectat cu scopul de a rezolva sisteme de ecuaţii liniare, nefiind un calculator programabil. A se vedea şi calculatorul Atanasoff-Berry.
ATM (Automated Teller Machine). Dispozitiv computerizat care le furnizează clienţilor unei instituţii financiare posibilitatea de a efectua
 37
tranzacţii financiare într-un spaţiu public fară intervenţia directă a unui angajat al acesteia. Scoţianul James Goodfellow este creditat pentru inventarea ATM-ului.
Utilizatorul este identificat pe baza unei cărţi de credit (credit cară) şi a unui număr de identificare personal (.Personal Identification Number, PIN). Cârdul conţine un chip care include un număr unic de identificare a cârdului, precum şi o serie de informaţii de securitate (e.g., data expirării, CVV -Card Verification Value) utilizate pentru prevenirea fraudelor. Folosind un ATM, utilizatorii pot avea acces la propriul cont bancar şi pot efectua verificarea soldului, retrageri de numerar, plăţi (e.g., plata facturilor), împrumuturi etc.
Platformele software utilizate în mod obişnuit în ATM-uri sunt OS/2, Microsoft Windows şi Linux. A se vedea şi Goodfellow, James.
atribut (attribute). Informaţie suplimentară ataşată unui element folosit în HTML, XML sau în alt limbaj de marcare. Valorile atributului sunt stabilite în cadrul definiţiei tipului de document sau pot fi specificate prin construcţia sintactică atribut = "valoare", plasată în marcajul de început al unui element. A se vedea şi DTD şi element.
atribut de date (data attribute). 1. Caracteristică a unei date (e.g., lungime, valoare, metodă de reprezentare). 2. în teoria bazelor de date relaţionale, informaţie structurală referitoare la date, care descrie
contextul şi semnificaţia lor. A se vedea şi bază de date relaţională şi date.
atribut XML (XML attribute). Componentă a unui document XML, furnizează informaţii suplimentare despre o apariţie particulară a unui element într-un astfel de document, fiind inclus în interiorul marcajului de început, imediat după numele acestuia. Un element poate să conţină niciunul, unul sau mai multe atribute. Orice atribut trebuie precizat printr-un nume (nume-atribut) şi O valoare (valoare-atribut), utilizându-se următoarea sintaxă: nume-atribut = "valoare-atribut".
în scrierea şi utilizarea atributelor trebuie respectate următoarele reguli: valorile acestora vor fi incluse obligatoriu între ghilimele; nu sunt acceptate atribute fară valoare; atributele sunt case sensitive; dacă un element conţine mai multe atribute, ordinea în care acestea sunt precizate nu prezintă importanţă.
De multe ori, aceeaşi informaţie poate fi precizată în două moduri: prin utilizarea elementelor-copil şi, respectiv, prin utilizarea atributelor. în acest caz, este recomandată utilizarea ele-mentelor-copil, pentru ca structurile de date XML să poată fi descrise mai uşor.
Specificaţiile XML precizează două atribute predefmite: xml:space şi xml: lang. Primul este utilizat pentru a indica modul în care sunt tratate spaţiile albe, având ca valori posibile def ault (implicit) şi preserve. A doua valoare (xml: space = "preserve") implică
 38
păstrarea spaţiilor albe. Al doilea atribut predefinit precizează limba utilizată pentru alcătuirea conţinutului textual al elementului. A se vedea şi XML.
autentificare (authentifîcation). Acţiunea prin care se verifică dacă un utilizator are permisiunea de a accesa o resursă sau de a executa o operaţie. în mod obişnuit, autentificarea se realizează folosind un nume de utilizator şi o parolă. A se vedea şi autentificare Web.
autentificare Web (Web authen-tification). Cunoscută şi ca autentificare HTTP, utilizează o schemă de tip solicitare/ răspuns pentru autentificarea utilizatorilor (inclusă în HTTP/l. 1), în scopul de a permite accesul acestora la o zonă protejată a unui site sau a unei aplicaţii Web. Zona este, de fapt, un subdirector inclus în directorul-rădăcină al site-ului/aplicaţiei sau chiar directorul-rădăcină în întregime.
Pentru autentificarea Web sunt utilizate metodele Basic şi Digest, care, pentru serverul Web Apache, sunt implementate în modulele mod auth şi, respectiv, modauthjdigest.
Una dintre deficienţele metodei Basic este aceea că numele de utilizator şi parola sunt complet expuse în reţeaua pe care o traversează. Orice parte intermediară care poate intercepta sau vedea conţinutul comunicării poate recupera datele de identificare. Din acest motiv, specificaţiile HTTP recomandă utilizarea metodei Basic numai în situaţia în care cerinţele de
securitate ale aplicaţiei sunt minime.
Metoda Digest utilizează principiile criptografiei pentru a evita transmiterea în reţea a parolelor. în locul transmiterii unei parole, browserul dovedeşte serverului că se află în posesia ei. în acest scop, clientul creează şi trimite serverului un mesaj digest (rezumat), cunoscut şi ca mesaj hash (încurcat), utilizând parola şi o valoare furnizată de server. Serverul reface mesajul digest cunoscând valoarea furnizată browserului şi parola (asociată utilizatorului şi stocată pe server). Dacă rezultatele sunt identice, serverul va şti că browserul cunoaşte parola corectă. Algoritmii folosiţi pentru calculul mesajului digest se bazează pe aşa-numitele funcţii cu un singur sens. O astfel de funcţie realizează o transformare relativ simplă, dar extrem de greu de realizat în sens invers. Astăzi, sunt utilizaţi cu precădere doi algoritmi digest. Unul este Message Digest 5 (MD5), creat de Ron Rivest în 1991, iar celălalt Secure Hash Algorithm (SHA), dezvoltat de National Institute of Standards and Technology (din Statele Unite). A se vedea şi autentificare, MD5 şi SHA.
autostrada informaţională (infor-mation highway). Concept lansat în anul 1992, desemnează Intemetul şi infrastructura sa, văzute ca un ansamblu de servicii care oferă cantităţi foarte mari de informaţii şi realizează transferul lor către utilizatori. A se vedea şi Internet.
 39
authoring tool (AT). Pachet software folosit de dezvoltatori pentru a crea şi împacheta un conţinut care va fi livrat utilizatorilor finali. O altă definiţie a instrumentelor AT este următoarea: un AT este un program care le permite utilizatorilor să scrie aplicaţii hipertext sau multimedia. Instrumentele de acest tip oferă posibilitatea de a crea aplicaţii finale prin stabilirea unor conexiuni între obiecte de diverse tipuri (e.g., secvenţe de text, imagini, clipuri video). Prin definirea unor relaţii între obiecte şi prin stabilirea unei ordini de apariţie a acestora, autorii (i.e., cei care utilizează AT-urile) pot produce aplicaţii atractive şi utile. Cele mai multe AT-uri suportă şi limbaje de scripting proprii, care permit crearea unor aplicaţii sofisticate.
Instrumentele AT au numeroase întrebuinţări, însă cel mai adesea sunt utilizate pentru a crea module pentru e-Learning. Acestea sunt realizate respectând o serie de standarde internaţionale, de exemplu SCORM.
Instrumentele AT pot fi clasificate, în funcţie de gradul lor de complexitate, astfel: instrumente bazate pe şabloane (template-based tools) - conţinutul este creat folosind şabloane şi casete de dialog, (practic, nu necesită o pregătire prealabilă a celui care le utilizează); instrumente generale (general authoring tools) - în această categorie sunt incluse maj oritatea instrumentelor AT, cu ajutorul lor fiind creată cea mai mare parte a conţinutului utilizat în e-Learning (necesită o pregătire
prealabilă a utilizatorului, dar îi oferă acestuia posibilitatea de a-şi manifesta creativitatea); instrumente pentru simulări (high-end simulation tools) -sunt utilizate pentru a produce simulări multimedia sofisticate, care includ conţinut video şi audio (utilizatorului îi sunt necesare câteva săptămâni sau luni pentru a învăţa să le utilizeze, dar gradul de libertate în ceea ce priveşte creativitatea în utilizarea acestora este foarte mare).
In selecţia unui instrument AT, creatorii de conţinut vor trebui să ţină seama de: tipul conţinutului care va fi creat (e.g., curs, tutorial, test); modul de prezentare (e.g., Web, CD/DVD, fişier executabil); grupul-ţintă căruia i se adresează‘conţinutul creat (i.e., nivelul de pregătire al studenţilor); respectarea standardelor pentru e-Learning (e.g., SCORM). De asemenea, trebuie avute în vedere cunoştinţele necesare pentru utilizarea instrumentelor, preţul acestora şi existenţa licenţelor. A se vedea şi e-Learning şi SCORM.
Authorization. Unul dintre anteturile cererii HTTP. Este folosit în situaţia în care accesul la resursă necesită autentificare, după primirea unui răspuns de tip 4 01 (unauthorized). A se vedea şi 401 şi cerere HTTP.
Authorware. Instrument de tip CAT (Course Authoring Tool) utilizat pentru crearea aplicaţiilor (materialelor) pentru e-Learning bogate în efecte vizuale, care pot fi livrate pe Web, pe CD/DVD sau direct în reţelele corporaţiilor. Proiectat iniţial (de
40
Macromedia) pentru a realiza materiale CBT (Computer-Based Training) pe CD-uri, a fost adaptat pentru a crea module care - folosind o serie de plugin-uri proprietare - pot rula în browserele Web. Deoarece dispune de un limbaj de scripting propriu, oferă posibilitatea creării unor simulări cu interactivitate ridicată, care includ şi părţi audio şi video. Authorware le oferă utilizatorilor un număr de obiecte predefinite pentru diverse etape ale unui curs, care salvează o parte importantă din timpul alocat creării acestuia. Pentru a exploata toate posibilităţile şi avantajele oferite de Authorware, sunt necesare o pregătire specializată şi exersarea acestui instrument.
Utilizând Authorware, pot fi create aplicaţii/cursuri (Application) şi teste (Quiz). Programul este disponibil şi în varianta de evaluare pentru 30 de zile şi poate fi descărcat - ca şi alte produse Adobe Systems - după crearea unui cont de utilizator pe site-ul companiei. A se vedea şi Course Authoring Tool.
autoritate de certificare (certijication authority). Companie care semnează
certificate cu cheie publică, acestea din urmă garantând identitatea serverului Web. Pentru a pregăti un server Web să accepte conexiuni securizate, este necesar ca administratorul să creeze un certificat cu cheie publică (numit şi certificat digital), care trebuie să fie semnat de o autoritate de certificare. Browserele actuale recunosc certificate semnate de principalele autorităţi de certificare (e.g., VeriSign, GeoTrust, Comodo). A se vedea şi certificat digital şi semnătură digitală.
avatar (avatar). Reprezentare abstractă a unui utilizator al unei aplicaţii de tip mesagerie instantanee sau al unei lumi virtuale (e.g., Second Life). A se vedea şi Second Life.
AVI (Audio Video Interleave). Format multimedia de tip container pentru Windows, introdus de Microsoft în 1992, având extensia de fişier .avi. Permite includerea într-un singur fişier a unor secvenţe audio şi video. Fişierele AVI suportă streaming-ul audio şi video multiplu. Tipurile MIME utilizate sunt video/avi, video/msvideo şi video/x-msvideo. A se vedea şi MIME
 B
Babbage, Charles (1791-1871)! Inginer mecanic şi matematician englez, numit „părintele informaticii”, deoarece a fost primul care a imaginat -în anul 1837 - o maşină de calcul programabilă, denumită maşina analitică («analytical machine). Maşina nu a putut fi construită în vremea aceea din cauza limitărilor tehnologice. După schiţele sale, în anul 1991 a fost construită o maşină de calcul perfect funcţională. A se vedea şi Lovelace, Ada.
backbone (coloană vertebrală). 1. Termen care desemnează ansamblul principalelor trasee de date (e.g., comerciale, guvernamentale, academice) şi routere interconectate în Internet, traversând continentele şi oceanele. A se vedea şi Internet. 2. Firele care asigură transportul pentru cea mai mare parte a traficului dintr-o reţea (e.g., o magistrală în cazul unui LAN). A se vedea şi LAN.
backdoor (uşă din spate). Gaură de securitate într-un sistem de calcul, realizată în mod deliberat. Motivaţia creării acestor „găuri” nu este întotdeauna negativă: de exemplu,
unele sisteme de operare sunt distribuite cu conturi privilegiate pentru tehnicienii din service.
backlink (legătură înapoi). Denumită şi incoming link, este o legătură către site-ul propriu, putând fi plasată atât în paginile acestuia, cât şi pe site-uri externe. în SEO, numărul de backlinks este un indicator al popularităţii site-ului/paginii Web (cel mai important rămânând totuşi PageRank-ul). A se vedea şi hiperlegătură, inbound link, link building şi SEO.
backtracking (revenire). Tehnică folosită în programare pentru rezolvarea problemelor care îndeplinesc simultan următoarele condiţii: (1) soluţia lor poate fi scrisă sub forma unui vector S=xI,x2,...,xn, cu x,G Al, x2gA2, ..., x G A ; (2) A., A0, ..., A sunt mulţimi
n n7 x 7      \7   2/   7  n            »
finite, elementele lor aflându-se într-o relaţie de ordine bine stabilită; (3) nu se dispune de o altă metodă, mai rapidă, de rezolvare. Cei care întâlnesc o problemă de acest tip sunt tentaţi să genereze toate elementele produsului cartezian A.XA-...XA , testând fiecare
              1    2      n5
element pentru a verifica dacă este soluţie. Dacă se rezolvă problema în acest mod, timpul de execuţie este foarte mare, algoritmul neavând valoare practică. Tehnica backtracking are la bază următorul principiu: se construieşte soluţia pas cu pas, x,,x2,...,xn; dacă se constată că, pentru o valoare aleasă, nu se poate ajunge la o soluţie, se renunţă la valoarea respectivă şi se reia căutarea din punctul în care s-a rămas.
 42
Tehnica backtracking are ca rezultat găsirea tuturor soluţiilor problemei. Dacă se doreşte obţinerea unei singure soluţii, se poate forţa oprirea algoritmului atunci când aceasta a fost găsită. Termenul backtrack a fost inventat în anii 1950 de matematicianul american D.H. Lehmer. Limbajul de procesare a şirurilor SNOBOL (1962) a fost primul care a implementat o facilitate de tip backtracking.
back up (salvare de siguranţă). Procesul prin care se realizează o copie de siguranţă. A se vedea şi backup şi (a) restaura.
backup (copie de siguranţă). Copia unui program, a unei baze de date, a unui disc etc., făcută cu scopul de a restaura originalul după eventuala pierdere sau degradare a datelor. Unele aplicaţii realizează automat copii de siguranţă, în timp ce altele fac acest lucru la solicitarea utilizatorilor. A se vedea şi (a) restaura.
Backus, John (1924-2007). Informa-tician american, liderul echipei care a creat limbajul de programare Fortran, pentru care a primit în 1978 premiul Turing.
Baidu. Cel mai important motor de căutare chinezesc pentru site-uri Web, imagini şi fişiere multimedia (http://www.baidu.com/). A se vedea şi motor de căutare.
bancă de date (data bank). Depozit de informaţii despre unul sau mai multe subiecte, organizat într-o modalitate care facilitează regăsirea informaţiilor,
atât local, cât şi de la distanţă. în multe cazuri, conceptul este sinonim cu cel de bază de date. A se vedea şi bază de date.
banner (manşetă). Denumit şi Web banner, este o secţiune dintr-o pagină Web care conţine o reclamă (de obicei plătită) realizată prin intermediul unei imagini sau a unui obiect multimedia creat folosind diverse tehnologii (e.g., Java, Flash, Silverlight). Bannerul include o legătură către site-ul al cărui proprietar a solicitat realizarea reclamei. în multe cazuri, bannerele sunt livrate de un server central (denumit ad server). Dimensiunile bannerelor livrate prin intermediul unui astfel de server au fost standardizate de IAB (Interactive Advertising Bureau).
Baran, Paul (n.           1926). Inginer
american de origine poloneză, unul dintre cei trei inventatori ai reţelelor cu comutare de pachete, alături de Donai d Davies şi Leonard Kleinrock. Ca angajat al RAND Corporation, firmă însărcinată cu construcţia unei reţele de comunicaţii distribuite, a publicat un memorandum intitulat Despre comunicaţiile distribuite:      introducere în
reţeaua de comunicaţii distribuite, în care şi-a expus viziunea asupra construcţiei unei reţele cu comutare de pachete. în anul 1969, proiectul început de Paul Baran a devenit realitate, iar noul sistem a fost denumit ARPANET. A se vedea şi ARPANET şi comutare de pachete.
Base Class Library (BCL). Bibliotecă standard disponibilă pentru toate
43
limbajele care folosesc .NET Framework şi care furnizează un număr mare de funcţii, extrem de utile programatorilor. Este actualizată la fiecare nouă versiune a .NET Framework. A se vedea şi .NET Framework.
Bash. Shell (interpretor de comenzi) pentru UNIX, dezvoltat în 1987 de Brian Fox. Denumirea este un acronim pentru Bourne-again shell, deoarece Bash se inspiră din Bourne shell. A se vedea şi Bourne shell şi shell.
Bartik, Jean (n. 1924). Unul dintre programatorii calculatorului ENIAC. în 2008, doamna Bartik a fost - alături de Bob Metcalfe şi Linus Torvalds - unul dintre laureaţii Fellow Award, acordat de Computer History Museum. A se vedea şi ENIAC.
bază de cunoştinţe (knowledge base). Abreviat KB, kb sau A), este un tip special de baze de date pentru managementul cunoaşterii, care oferă mijloacele pentru colectarea computerizată, organizarea şi regăsirea cunoştinţelor. Bazele de acest tip sunt clasificate în două categorii: baze de cunoştinţe care pot fi citite de calculator (stochează cunoştinţe în formate accesibile sistemelor de calcul; sunt utilizate în inteligenţa artificială, e.g., ca părţi ale unor sisteme expert) şi baze de cunoştinţe care pot fi citite de om (stochează cunoştinţe în formate accesibile omului; e.g., informaţii pentru depanare, diverse articole, manuale pentru utilizatori, liste FAQ). A se
vedea şi FAQ, inteligenţă artificială şi sistem bazat pe cunoştinţe.
bază de date (<database). Una sau mai multe colecţii de date aflate în interdependenţă, împreună cu descrierea datelor şi a relaţiilor dintre ele. Colecţia de date reprezintă un ansamblu de date organizat după anumite criterii. Modelul bazei de date cuprinde descrierea tuturor entităţilor care compun baza de date, precum şi relaţiile dintre acestea. Descrierea datelor mai este denumită şi catalog de sistem, dicţionar de date sau metadate (i.e., date despre date). A se vedea şi modelul bazei de date şi SGBD.
bază de date activă (active database). Bază de date care are capacitatea de a reacţiona la stimuli. A se vedea şi bază de date.
bază de date distribuită (distributed database). Bază de date implementată într-o reţea, părţile componente ale acesteia fiind distribuite în diferite noduri ale reţelei. O astfel de bază poate fi rezidentă într-o reţea de servere în Internet, în intranetul sau extranetul unei corporaţii sau în alte reţele. Distribuirea bazei de date este utilizată atunci când există un trafic mare pentru actualizarea şi regăsirea datelor, putând determina creşterea semnificativă a performanţelor. A se vedea şi bază de date.
bază de date relaţională (relaţional database). Bază de date alcătuită din una sau mai multe tabele. Un tabel include înregistrări sau rânduri. O înregistrare este alcătuită din unul sau mai multe
44
câmpuri, numite şi coloane sau atribute. Dacă valoarea unui câmp se determină pe baza valorilor altor câmpuri, acesta se numeşte câmp calculat. Un tabel nu poate avea două rânduri identice. între tabelele componente ale unei baze de date se pot stabili relaţii.
 O înregistrare va fi identificată prin valoarea coloanelor sale. O coloană sau o combinaţie de coloane care permite identificarea înregistrărilor se numeşte cheie candidată. Dintre cheile candidate se selectează o cheie primară. O cheie a unui tabel poartă numele de cheie externă dacă este cheia primară a unui alt tabel.
 în modelul relaţional, implementarea unei baze de date implică parcurgerea obligatorie a trei etape: proiectarea bazei de date (în acest scop este utilizat un procedeu cunoscut sub numele de modelare entitate-relaţie); normalizarea bazei de date; specificarea tipului de date pentru fiecare coloană (e.g., caracter, întreg, zecimal, dată şi oră şi binar). A se vedea şi cheie alternativă, cheie candidată, cheie primară şi SGBDR.
 bcc (blind carbon copy, copie la indigo invizibilă). Denumită şi blind courtesy copy (copie de informare invizibilă), este o copie a unui mesaj de e-mail trimisă unuia sau mai multor destinatari, astfel încât destinatarii „oficiali” să nu cunoască acest lucru. A se vedea şi cc şi mesaj de e-mail.
 BCNF (Boyce-Codd Normal Form, forma normală Boyce-Codd). A se vedea normalizare.
Bebo. Una dintre cele mai populare reţele sociale online, poate fi accesată la http://www.bebo.com/. A se vedea şi reţea socială online.
Behlendorf, Brian (n.            1973).
Programator american, personalitate importantă a mişcării open source, creatorul serverului Web Apache (http://brian.behlendorf.com/). A înfiinţat în 1993 Organic, Inc., prima companie specializată în crearea site-urilor Web. începând din anul 2003 face parte din boardul companiei Mozilla. A se vedea şi Apache.
Bell, Daniel (n. 1919). Sociolog, autor şi profesor emerit la Universitatea Harvard. Printre altele, a scris lucrarea The end of ideology: On the Exhaustion of Political Ideas in the Fifties (publicată pentru prima oară în 1960), în care sugerează că vechile ideologii umaniste care au luat naştere în secolul al XlX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea sunt epuizate şi că noi ideologii le vor lua locul.
Bell a fost primul sociolog care a scris despre impactul social al comunicaţiilor digitale. Acesta a prezis că multe consecinţe sociale majore vor proveni din două evoluţii independente: miniaturizarea electronicii şi inventarea circuitelor optice capabile să susţină fluxuri mari de informaţie în cadrul reţelelor de calculatoare. Anticipând democratizarea comunicaţiilor electronice, acesta a afirmat că „organizarea socială a noii tehnologii de comunicare este cea mai importantă problemă a societăţii postindustriale”.
 45
Berners-Lee, Tim (n. 1955). Fizician şi informatician englez, inventatorul Web-ului. Acesta, împreună cu Robert Caillau, ambii lucrând la CERN, au propus în 1989 un sistem informatic distribuit având ca scop principal accesul rapid la documentaţie. Intre anii 1989 şi 1991, sunt puse bazele serviciului World Wide Web şi create protocolul HTTP şi limbajul HTML.
Tim Berners-Lee a scris primul browser (WorldWideWeb) şi primul server Web (denumit httpd, acesta fiind acronimul pentru HyperText Transfer Protocol Daemon), elaborând totodată şi specificaţiile iniţiale pentru URI-uri, HTTP şi HTML. Primul site Web a fost realizat la CERN şi plasat online în data de 6 august 1991. în anul 2002, lui Tim Berners-Lee i-a fost decernat Japan Prize pentru inventarea Web-ului, iar în 2003 i-a fost acordat titlul de cavaler al Marii Britanii. Tim Berners-Lee a contribuit la înfiinţarea Consorţiului World Wide Web ’(W3C), fiind şi director al acestuia. A se vedea şi CERN şi Consorţiul World Wide Web.
beta (beta). Ceea ce se referă la un produs software aflat în versiune beta. Un produs software aflat în această etapă de dezvoltare este testat în general de un număr limitat de utilizatori externi (nu sunt membri ai organizaţiei care îl dezvoltă). A se vedea şi alfa.
bibliotecă (library). în programare, este o colecţie de subrutine sau clase utilizate pentru dezvoltarea software-
ului. în mod obişnuit, bibliotecile nu sunt executabile.
Bibliotecile pot fi statice şi dinamice. O bibliotecă statică este copiată în aplicaţia-ţintă de către compilator sau de către editorul de legături. în schimb, o bibliotecă dinamică este legată în aplicaţia-ţintă numai la execuţie (runtime). Un tip particular de biblioteci dinamice sunt plug-in-urile.
bibliotecă de funcţii (function library). A se vedea bibliotecă.
bibliotecă runtime (runtime libraiy). în programare, fişier care conţine rutine predefinite folosite în timpul execuţiei unui program (runtime). Astfel de biblioteci includ adesea funcţii de intrare şi ieşire sau funcţii pentru managementul memoriei. Bibliotecile runtime sunt utilizate adesea de limbajele de nivel înalt. A se vedea şi bibliotecă şi runtime (1).
big endian (big endian). Metodă de stocare a numerelor întregi, în care primul octet se află pe prima poziţie. Dintre microprocesoarele care utilizează metoda pot fi enumerate Motorola şi Sun SPARC. A se vedea şi little endian.
binary digit (cifră binară). Una dintre cele două cifre ale sistemului de numeraţie binar (i.e., 0 sau 1). A se vedea şi digit.
Bing. Fost Live Search (2007), Windows Live Search (2006) şi MSN Search (1998), este un motor de căutare pe Web dezvoltat de Microsoft,
 46
denumit astfel începând din luna mai a anului 2009 (http://www.bing.com/).
BIOS {Basic Input/Output System). Simultan, standard de facto care defineşte interfaţa firmware pentru calculatoarele compatibile IBM PC şi un set de rutine software. Este primul cod rulat la pornirea PC-ului, rolul său fiind de a identifica, testa şi analiza dispozitivele incluse în PC (placa grafică, hard-disk-ul etc.), în scopul de a-1 aduce într-o stare în care software-ul de sistem {i.e., sistemul de operare) stocat pe un mediu corespunzător (e.g., hard-disk, CD) poate fi încărcat şi executat, preluând controlul asupra calculatorului. Procesul descris este cunoscut ca boot. A se vedea şi boot şi firmware.
BISON (Binary Interchange Standard and Object Notation). Protocol proiectat pentru transmiterea de date structurate spre HTTP, dezvoltat de Karl Jăger. Poate fi utilizat pentru apelul procedurilor la distanţă, pentru schimbul de informaţii, dar şi ca format pentru serializarea obiectelor.
Unul dintre scopurile avute în vedere la proiectarea BISON a fost acela de a oferi un format binar liber, care să fie utilizat pentru codificarea datelor cu dimensiuni mari. De exemplu, pentru trimiterea unui număr pe 32 de biţi, în XML sunt necesari până la 10 octeţi, în vreme ce într-un format binar sunt suficienţi numai patru. Al doilea scop a fost utilizarea cât mai eficientă a spaţiului alocat descrierii structurii datelor. Astfel, un document XML
conţine nu numai date, ci şi descrierea structurii lor, aceasta din urmă ocupând un spaţiu însemnat, chiar mai mare decât cel ocupat de date. BISON rezolvă parţial problema spaţiului ocupat de descrierea structurii datelor, fiind un format care utilizează mai eficient spaţiul, dar rămâne în esenţă un format text auto-descriptiv, ca şi XML.
Formatul mesajelor schimbate prin BISON este numit BMF (BISON Message Format). Orice mesaj BMF începe cu numărul „magic” 666D62h (şirul „BMF” în notaţia little-endian), utilizat pentru a identifica un mesaj valid şi pentru a recunoaşte dacă acestuia i-a fost aplicată codificarea BMF.
BISON utilizează şapte tipuri de date: boolean, integer, float, string, array, object şi stream. Fiecare tip de dată este identificat prin valoarea unui singur octet fară semn, numit id-byte. De exemplu, id-byte-ul tipului object este llh.
bit (bit). Prescurtare de la binaty digit (cifră binară), este cea mai mică unitate de informaţie pe care o poate manipula calculatorul. Un bit exprimă una dintre cifrele binare 0 sau 1. Un grup de 8 biţi (denumit byte sau octet) poate reprezenta diverse tipuri de informaţii (e.g., un caracter). A se vedea şi byte.
bit rate (rată de biţi). Denumită şi data transfer rate (rată de transfer a datelor) sau transfer rate (rată de transfer), reprezintă numărul mediu de biţi, caractere sau blocuri transferate în
47
unitatea de timp între echipamente în sistemele de transmisie a datelor. Se măsoară în multipli ai unităţilor bit per second (biţi pe secundă, bps) şi byte per second (octeţi pe secundă, Bps). A se vedea şi bps, kbps, Mbps şi Gbps.
black hat SEO (black hat SEO). Metodă incorectă de optimizare a unui site/a unei pagini pentru aducerea sa pe o poziţie cât mai bună în lista de rezultate returnată de motoarele de căutare. Se referă la tehnici prin care motorul de căutare „vede” un conţinut, iar vizitatorii altul. Motoarele de căutare penalizează sau chiar elimină din indexul lor aceste site-uri/pagini. Astfel, în februarie 2006, Google a şters două site-uri din baza sa de date - cele ale companiilor BMW Germania şi Ricoh Germania, pentru că au folosit practici incorecte. Ambele companii şi-au cerut scuze şi au remediat problemele, fiind reincluse ulterior în indexul Google. A se vedea şi SEO şi white hat SEO.
blended learning (învăţarea combinată). A se vedea învăţarea combinată.
blog (blog). Scurtătură pentru weblog sau web log. Blogul este un site Web reprezentând de cele mai multe ori un jurnal public online al unui autor. Majoritatea blogurilor includ mijloace de postare a comentariilor vizitatorilor. Astfel, blogul reprezintă un instrument de facilitare a interacţiunilor umane.
Termenul weblog a fost introdus în 1997 de Jorn Barger, al cărui site
(http://www.robotwisdom.com/) a constituit un model, influenţând într-o măsură importantă primele bloguri. Primele servicii software de blogging au fost oferite utilizatorilor spre sfârşitul anilor 1990.
Prin intermediul unui blog se poate face aproape orice, de la publicarea fotografiilor personale sau de familie până la promovarea unei afaceri. Detaliat, scopurile obişnuite în care se utilizează blogurile sunt: informarea membrilor familiei şi prietenilor despre experienţele personale; exprimarea opiniilor despre diverse evenimente (e.g., politice, din domeniul tehnic, artistic, educaţional etc.); crearea unor comunităţi în jurul unor subiecte de interes; promovarea unei afaceri - se realizează prin includerea regulată de conţinut nou referitor la serviciile şi produsele oferite, în scopul atragerii de noi clienţi şi păstrării celor deja câştigaţi; găzduirea de mesaje publicitare - unele companii cumpără spaţiu publicitar pe blogurile care au un număr mare de vizitatori.
Indiferent de scopurile în care sunt utilizate, blogurile au o serie de caracteristici comune: includ legături -blogurile conţin adesea legături către alte bloguri sau site-uri Web al căror conţinut este relevant pentru articolul în care sunt incluse; oferă interactivitate -în mod obişnuit, blogurile solicită feedback de la vizitatori, aceştia având posibilitatea de a posta comentarii (numite şi răspunsuri) la fiecare intrare; includ conţinut multimedia -
48
 majoritatea blogurilor sunt bazate pe text, dar un număr destul de ridicat oferă posibilitatea includerii de conţinut multimedia (i.e., grafic, video, audio).
In componenţa tuturor blogurilor sunt incluse ca elemente universale: intrările (entries) sau post-urile (posts) -reprezintă elementele principale de conţinut. Sunt actualizate frecvent şi afişate în ordine inversă celei în care au fost publicate; arhivele (archives) -sunt colecţii organizate de intrări vechi. Deoarece toate intrările sunt datate, criterul de organizare a acestora va fi unul calendaristic (e.g., pe ani şi luni). Un blog va afişa câteva intrări curente (în mod obişnuit, numărul lor poate fi stabilit de utilizator) şi o listă a intrărilor arhivate, plasată într-o parte a paginii Web.
Blogurile includ în mod obişnuit (dar, spre deosebire de intrări şi arhive, nu obligatoriu) următoarele elemente: blogroll - este o listă de legături către alte bloguri; lista poate fi gestionată manual sau prin intermediul software-ului pentru blogging; categorii -reprezintă subiecte folosite pentru a organiza conţinutul unui blog; categoriile sunt determinate de blogger şi reflectă în mod obişnuit natura şi scopul blogului; comentarii - sunt răspunsuri ale cititorilor la intrările incluse în blog. în cele mai multe cazuri, software-ul pentru blogging le oferă bloggerilor posibilitatea de gestionare a comentariilor; permalink - reprezintă o legătură permanentă (permanent link) folosită de blogger pentru a stafbili o
legătură directă către o intrare a unui alt blog; canale RSS/Atom - denumite şi canale de ştiri sau feed-uri, acestea le oferă cititorilor posibilitatea de a fi notificaţi de fiecare dată când pe blog este adăugat conţinut.
Blogurile sunt din ce în ce mai răspândite, utilizarea acestora aducând o serie de avantaje: rezolvă o varietate de probleme ridicate de publicarea pe Web; nu necesită învăţarea unor limbaje sau tehnologii; le oferă utilizatorilor posibilitatea de a publica de oriunde şi oricând, singura condiţie care trebuie îndeplinită fiind ca aceştia să dispună de o conexiune la Internet; oferă un potenţial ridicat de colaborare; serviciile care permit crearea blogurilor sunt gratuite.
Pentru a crea un blog, utilizatorii au la dispoziţie următoarele două metode: folosirea unui serviciu de blogging (blogging service)', folosirea unui software pentru blogging (blogging software). A se vedea şi blogger, blogging, post, serviciu de blogging şi software pentru blogging.
blogcast (blogcast). Combinaţie între blog şi podcast, desemnează un articol într-un blog având ataşat un fişier audio sau video disponibil pentru descărcare într-un MP3 player, browser Web sau cititor RSS. A se vedea şi blog şi podcast.
blogger (blogger). Autorul/proprietarul unui blog. A se vedea şi blog.
Blogger. Serviciu de blogging oferit gratuit de compania Google (http://www. blogger.com/). Blogger a
49
fost creat de Pyra Labs şi lansat în august 1999. în februarie 2003, Pyra Labs a fost cumpărat de Google. în anul 2004, Google a achiziţionat Picasa, integrând în Blogger facilitatea acestei aplicaţii de partajare a fotografiilor şi oferindu-le astfel utilizatorilor posibilitatea de a posta imagini în bloguri. în anul 2007, Blogger a obţinut locul 16 din 50 într-un top al celor mai vizitate domenii, în ceea ce priveşte numărul de utilizatori unici. A se vedea şi blog şi blogging.
blogging (blogging). Activitatea de actualizare a unui blog, adică de publicare a unui conţinut nou. A se vedea şi blog, blogger şi post.
Bloglines. Una dintre cele mai cunoscute aplicaţii Web 2.0, este un agregator, un director de feed-uri şi un motor de căutare în feed-uri (http://www.bloglines.com/). A se vedea şi agregator, director de feed-uri, feed, motor de căutare în feed-uri şi Web 2.0.
blogosferă (blogosphere). Totalitatea blogurilor şi a conexiunilor dintre acestea. Blogosferă românească include blogurile scrise în limba română. A se vedea şi blog şi blogger.
blogroll (blogroll). Listă de legături către alte bloguri inclusă într-un blog. A se vedea şi blog.
Bluetooth. Set de specificaţii pentru o reţea wireless personală (Personal Area Network), bazată pe undele radio. Permite schimbul de informaţii între
diverse dispozitive (e.g., telefoane mobile, laptopuri, desktopuri, aparate foto digitale). Tehnologia Bluetooth poartă numele regelui viking Harald Bluetooth, care a unit Norvegia şi Danemarca. La 20 mai 1998 a fost fondată gruparea Bluetooth Special Interest Group (SIG), cu rolul de a licita firmelor tehnologia Bluetooth şi de a urmări evoluţia acesteia. A se vedea şi PAN.
BMP (bitmap). Format de fişier, denumit uneori DBI (device-independent bitmap), utilizat pentru stocarea imaginilor digitale raster, în special pe platformele Windows şi OS/2. Informaţiile de culoare stocate pot varia de la 1 bit la 24 de biţi. De asemenea, formatul suportă codificare RLE (run length encoding) în Windows sau comprimarea folosind algoritmul Hufman în OS/2. Un fişier BMP include următoarele părţi: file header, bitmap info header, paleta de culori (opţional) şi datele imaginilor. Extensiile de fişier utilizate sunt .bmp şi .dib, iar tipul MIME este image/x-ms-bmp. A se vedea şi formate raster.
bogăţia reţelelor (the wealth of net-works). Stadiu în economia informaţională denumit astfel de Yochai Benkler, profesor de drept la Harvard Law School, în lucrarea sa The Wealth of Networks: How Social Production Transforms Markets and Freedom (Bogăţia reţelelor: cum transformă producţia socială pieţele şi libertatea). în opinia lui Benkler, ca rezultat al
 50
noilor realităţi, indivizii pot face mult mai multe lucruri în calitate de fiinţe sociale decât ca actori ai pieţei, prin sistemul preţului/costului. Această orientare către informaţia din interiorul reţelelor are o serie de efecte importante asupra societăţilor democratice: o autonomie mai mare (care sporeşte capacitatea oamenilor de a face mai multe lucruri pentru ei înşişi; creşte abilitatea indivizilor de a face mai multe lucruri alături de ceilalţi, într-o atmosferă informală, necondiţionată de sistemul economic de piaţă; sporeşte capacitatea indivizilor de a face mai multe lucruri în organizaţiile formale care operează în domeniul afacerilor); se produce o reorientare de la sfera publică mediată de mass-media către o sferă publică inter-relaţionată, în care este mai dificil să atragi atenţia în Internet decât în cazul canalelor mass-media; o cultură critică şi relaţii sociale în reţea fac actele culturale mult mai transparente şi mai maleabile. Acest mod de comunicare le permite indivizilor nu numai să păstreze relaţii familiare şi de prietenie mai strânse, ci şi contacte mai bogate cu cei diferiţi de ei, cu care nu ar fi în legătură în lipsa noilor mijloace de comunicare. A se vedea şi reţea socială.
BookletCreator. Miniaplicaţie Web
2.0  care permite transformarea oricărui document PDF într-o broşură (http://bookleicreator.com/). Aceasta poate fi, ulterior, printată. De menţionat că aplicaţia reordonează paginile documentului, ceea ce permite obţinerea
oricărui tip de broşură dorit. A se vedea şi Web 2.0.
bookmark (semn de carte). Copie -realizată pe calculatorul utilizatorului (în folderul BookmarksIFavorites al browserului) sau online, prin intermediul unui serviciu de social bookmarking, - a unei adrese Web care desemnează o locaţie virtuală de unde se pot descărca ulterior resurse de orice tip (e.g., pagini Web, fişiere PDF, fişiere multimedia). A se vedea şi social bookmarking şi URL.
bookmarking (boolanarking). Activitatea de creare a semnelor de carte (bookmarks). A se vedea şi bookmark.
bookmarking social (social boohnar-king). A se vedea social bookmarking.
Boole, George (1815-1864). Matematician şi filosof englez, inventatorul algebrei/logicii booleene, ramură a matematicii aflată la baza calculatoarelor electronice moderne. A se vedea şi algebra booleană.
boot (a încărca). Procesul de pornire sau de repornire a unui calculator. în cadrul acestui proces, calculatorul execută un program care încarcă şi lansează în execuţie sistemul de operare. A se vedea şi BIOS şi sistem de operare.
botmaster (bootmaster). Persoană care controlează un grup de calculatoare botnet. A se vedea şi botnet.
botnet (botnet). Termen utilizat pentru a descrie o reţea de calculatoare
 51
controlate de hackeri prin intermediul unui troian sau al altui program de tip malware. Aceste calculatoare sunt manipulate prin IRC pentru a derula activităţi nocive. Calculatoarele „bot” acţionează sub comanda unui singur hacker sau a unui grup de dimensiuni reduse de hackeri, denumit botmaster. După ce un botmaster creează o reţea botnet, aceasta poate fi utilizată în diverse scopuri: lansarea de atacuri DdoS (Distributed Denial of Service), transmiterea de mesaje de e-mail spam, răspândirea de aplicaţii keylogger şi de sniffere de reţea (aplicaţii care detectează şi interceptează traficul de reţea) şi controlul de la distanţă al calculatoarelor. A se vedea şi DoS, hacker şi keylogger.
Bourne shell {shell-ul Bourne). Primul shell (interpretor de comenzi) pentru sistemul de operare UNIX. A fost creat în 1978, la AT&T Bell Laboratories, de către Steve Bourne. A se vedea şi Bash şi shell.
bps (bit per second, bit pe secundă). Unitate de măsură a vitezei cu care un dispozitiv (e.g., modem) poate transfera datele (bit rate). A se vedea şi bit rate.
breadcrumbs (firimituri de pâine). Cunoscută şi ca breadcrumb trail, este o modalitate de a facilita navigarea în-tr-un site, dându-le utilizatorilor posibilitatea de a cunoaşte permanent pagina curentă. Aceasta este indicată printr-un lanţ de legături structurate ierarhic, plasat de obicei în partea superioară a paginii curente, pornind de la pagina principală (homepage).
Este recomandat ca numele fiecărui nivel ierarhic să coincidă (sau să fie asemănător) cu titlul paginii corespunzătoare, iar separarea nivelurilor să se realizeze prin intermediul unui simbol (e.g., >). în mod obişnuit, o astfel de structură este similară cu următoarea: Pagina principala> Sec-tiune> Sub secţiune... De exemplu: Acasa> Produse> Cosmetice> Săpun.
Breadcrumbs este considerat un element important atât din punctul de vedere al utilizabilităţii, cât şi în ceea ce priveşte SEO. A se vedea şi SEO.
Bricklin, Dan (n. 1951). Programator american, coautor, împreună cu Bob Frankston, al primului program de calcul tabelar, programul VisiCalc (h ttp ://www. danbri ckl in. com/).
browse (a răsfoi). A parcurge o listă de fişiere (e.g., dosar), o bază de date sau un site Web, cu scopul de a găsi un anumit articol sau alte lucruri considerate interesante de către cel care efectuează operaţia. Nu coincide cu căutarea, care se realizează folosind aplicaţii specializate (e.g., motoare de căutare) şi nu implică modificarea informaţiilor accesate, ci numai observarea (e.g., citirea) acestora. A se vedea şi bază de date, browser Web şi dosar.
browser WAP (WAP browser). Aplicaţie utilizată pentru accesarea site-urilor WAP prin intermediul terminalelor mobile. Furnizează toate serviciile de bază care sunt oferite de un browser Web, dar simplificate, pentru a
52
opera ţinând seama de restricţiile impuse de natura terminalului (e.g., dimensiune redusă a ecranului de vizualizare). A se vedea şi site WAP şi WAP
browser Web (Web browser). Denumit, pe scurt, browser sau navigator Web, este un software care rulează pe calculatorul clientului, utilizat în principal pentru afişarea interfeţei cu utilizatorul a site-ului sau aplicaţiei Web. Comunicarea dintre clientul Web (i.e., browser) şi serverul Web se realizează folosind protocolul HTTP.
Utilizatorii au posibilitatea de a alege dintr-un număr mare de browsere oferite gratuit, rulând pe diverse platforme (Windows, UNIX/Linux, MacOS). Alături de Internet Explorer, Mozilla Firefox, Safari, Netscape Communicator, Opera şi Mozilla, mai pot fi amintite şi browserele Maxthon, Konqueror, Amaya, SeaMonkey şi Lynx (acesta din urmă rulând în mod text).
Principalele caracteristici ale browse-relor Web actuale sunt: asigură suport pentru limbaje de marcare (e.g., HTML, XHTML), pentru unele limbaje de programare utilizate în paginile Web dinamice (e.g, JavaScript, VBScript) şi pentru foi de stiluri folosite în scopul obţinerii unor modalităţi de afişare unitară a conţinutului (e.g., CSS, XSLT); oferă posibilitatea realizării listelor de adrese ale site-urilor favorite (numite, în funcţie de browser, Bookmarks sau Favorites), precum şi acces la istoricul navigării (.History);
asigură suport pentru aplicaţii care extind funcţionalităţile principale. O astfel de aplicaţie este cunoscută adesea sub numele de plug-in, fiind utilizată în scopul accesării unor tipuri speciale de date (e.g., conţinut grafic vectorial în cunoscutele formate Flash şi SVG); asigură securitatea transmiterii datelor confidenţiale; îi oferă utilizatorului posibilitatea de a configura şi controla unele caracteristici ale modului de afişare şi navigare. A se vedea şi server Web şi HTTP.
BSD (Berkeley Software Dis tribut ion). Versiune de UNIX dezvoltată şi distribuită de Computer Systems Research Group (University of California, Berkeley), între 1977 şi 1995, având numeroşi descendenţi. A jucat un rol important în conectarea la Internet a instituţiilor academice. A se vedea şi FreeBSD şi NetBSD.
buclă (loop). Secvenţă de instrucţiuni inclusă într-un program, care se repetă de un număr prestabilit de ori sau până când o condiţie îşi schimftă valoarea de adevăr. A se vedea şi buclă cu contorizare.
buclă cu contorizare (counting loop). Secvenţă de instrucţiuni inclusă într-un program, care este executată repetat, de fiecare dată fiind incrementată o variabilă cu rol de contor. Când variabila atinge o valoare prestabilită, secvenţa nu va mai fi executată. A se vedea şi buclă.
buclă infinită (infinite loop). într-un program, o buclă din care nu se iese
 53
prin mijloace obişnuite, din cauza unor erori logice (e.g., nu există o condiţie de terminare a buclei sau, cu toate că o astfel de condiţie există, aceasta nu poate fi atinsă). A se vedea şi buclă.
buffer de comenzi (command buffer). Zonă de memorie temporară în care sunt păstrate comenzile lansate de utilizator de la tastatură. îi permite acestuia să repete comenzile fară a le mai scrie încă o dată, să corecteze comenzi scrise eronat, să editeze comenzi introduse anterior pentru a schimba argumentele acestora sau să obţină lista comenzilor lansate.
buffer de ieşire (output buffer). Porţiune de memorie rezervată, folosită pentru stocarea temporară a informaţiilor care vor fi utilizate de un dispozitiv de ieşire (e.g., imprimantă).
buffer de tastatură (keyboard buffer). Zonă de memorie temporară în care sunt păstrate cele mai recente caractere introduse de utilizator de la tastatură. Rolul său este de a reţine caracterele care nu au fost încă prelucrate de sistem.
buffer de tipărire (prinţ buffer). Zonă în memoria calculatorului sau imprimantei în care sunt păstrate datele înainte de a putea fi tipărite. Rolul acestuia constă în a prelua rapid informaţiile care urmează a fi tipărite (cu viteză relativ mică, specifică imprimantei), astfel încât calculatorul să devină disponibil pentru alte activităţi.
bug (deficienţă, hibă). Eroare de proiectare sau de programare care are drept consecinţă funcţionarea incorectă a unui produs software. De multe ori, bug-urile sunt descoperite după lansarea pe piaţă a produsului. După eliminarea bug-urilor (depanare), utilizatorilor le este oferită o nouă versiune a produsului. A se vedea şi (a) depana.
bullet (marcaj de listă). Simbol utilizat pentru evidenţierea elementelor unei liste neordonate (e.g., cerc gol, cerc plin, pătrat). în (X)HTML, bullet-ul se creează folosind elementul <ii>, utilizat împreună cu <ul>. Ultimul marcaj creează o listă neordonată, iar primul un element în cadrul acesteia. Pentru specificarea tipului bullet-ului, se foloseşte atributul type al elementului <li>, acesta având următoarele valori (care trebuie plasate între ghilimele): disc (cerc plin; este valoarea implicită), ci rele (cerc gol), square (pătrat). Trebuie precizat că se recomandă înlocuirea atributului type în (X)HTML cu foile de stil.
bus (magistrală). A se vedea magistrală.
Bush, Vannevar (1890-1974). Inginer american care a contribuit la dezvoltarea calculatoarelor analogice. în anul 1945, Vannevar Bush scrie un articol în Atlantic Monthly despre un dispozitiv foto-electro-mecanic imaginar, numit Memex, care poate realiza legături între documente. Ideile expuse în acest articol au fost utilizate mai târziu pentru
54
crearea Web-ului. A se vedea şi legătură şi Memex.
Business.com. Motor de căutare şi director Web, fondat în anul 1999 de Jake Winebaum. Are ca ţintă audienţa din domeniul managementului corporaţiilor (http://www.business.com/). A se vedea şi director Web şi motor de căutare.
buton (button). Este utilizat în cadrul formularelor (X)HTML incluse în paginile Web. Pentru a crea un buton, atributul type al marcajului <input> trebuie să aibă una dintre valorile următoare (plasate între ghilimele): radio (afişează un buton cu interblocare, numit şi buton radio), button (afişează un buton generic, folosit în special pentru prelucrarea pe client a conţinutului formularului); submit (afişează un buton care determină expedierea conţinutului formularului către server) şi reset (afişează un buton utilizat pentru iniţializarea conţinutului câmpurilor formularului).
buton de iniţializare (reset). Buton utilizat pentru iniţializarea conţinutului câmpurilor unui formular Web, ceea ce înseamnă, de obicei, ştergerea câmpurilor care includ text (i.e., text, password). în (X)HTML este creat folosind marcajul <input> şi valoarea reset a atributului type al acestuia, plasată între ghilimele.
Atributul value al marcajului <input> stabileşte ceea ce se va afişa pe buton (e.g., value = "Şterge"). Dacă nu
este precizată nici o valoare pentru atributul value, pe buton se va afişa Reset.
 buton de expediere (submit). Buton utilizat pentru expedierea (trimiterea) conţinutului formularelor Web către server (mai exact, către resursa precizată ca valoare a atributului action al marcajului <form>), după completarea acestora. în (X)HTML, un astfel de buton este creat folosind marcajul <input> şi valoarea submit a atributului type al acestuia, plasată între ghilimele.
 Atributul value al marcajului <input> stabileşte ceea ce se va afişa pe buton (e.g., value = "Trimite"). Dacă nu este precizată nici o valoare pentru atributul value, pe buton se va afişa Submit.
 buton radio (radio button). Butoanele de acest tip sunt incluse în formularele Web, numai unul dintre ele putând fi selectat la un moment dat. în (X)HTML sunt create folosind marcajul <input> şi valoarea radio a atributului type. Butoanele radio cafe au valori identice ale atributului name sunt grupate automat de browser. Utilizarea atributului checked al marcajului input (checked = "checked") are ca efect selectarea iniţială a unui buton radio.
 byte (binary term). Denumit şi octet în limba română, este o unitate de date formată din 8 biţi. Mărimea memoriei calculatoarelor se exprimă de obicei în multipli ai byte-ului (e.g., kilobyte, megabyte, gigabyte etc.). A se vedea şi bit, kilobyte, megabyte şi gigabyte.
55
byte code (cod de octeţi). Formatul instrucţiunilor executate de o maşină virtuală Java. Codurile de octeţi (generate de compilatorul Java) sunt seturi de instrucţiuni similare cu codul scris în limbaj de asamblare, independente de mediul de lucru. Spre deosebire de codul-maşină, care este
executat direct de procesor şi poate fi folosit numai pe platforma pe care a fost creat, codul de octeţi este interpretat de mediul Java, motiv pentru care poate fi rulat pe orice platformă pe care este instalat mediul de execuţie Java. A se vedea şi maşină virtuală Java.
 c
C. Limbaj de programare structurat, de uz general, dezvoltat în 1972 de Dennis Ritchie la Bell Laboratories, pentru a fi utilizat pe platforma UNIX. Este un limbaj compilat, care conţine o serie de funcţii încorporate, dependente de maşină. Restul funcţiilor, independente de maşină, sunt incluse în biblioteci care pot fi utilizate de programele scrise în C.
Limbajul C este utilizat pentru dezvoltarea atât a software-ului de sistem, cât şi a aplicaţiilor. A influenţat în mare măsură dezvoltarea altor limbaje de programare, în special C++, dar şi Java şi JavaScript. Limbajul este foarte lejer în privinţa verificării tipurilor de date, lăsând programatorului o libertate deplină, ceea ce determină adesea apariţia unor erori şi a unor efecte colaterale greu de depistat şi de depanat. A se vedea şi C++, Java şi JavaScript.
C++. Citit C plus plus, este un limbaj de programare compilat, multi-paradigmă (i.e., suportă mai multe paradigme de programare), standard ISO/IEC (1998, amendat în 2003), dezvoltat începând cu 1979 de Bjame Stroustrup la Bell Laboratories>. Iniţial,
a fost văzut ca o variantă îmbunătăţită a limbajului C, care implementează paradigma POO (programarea orientată pe obiect), din această cauză fiind numit iniţial C with classes; mai târziu, în anul 1983, a fost redenumit C++.
Spre deosebire de limbajul C, C++ a introdus o verificare foarte strictă a tipurilor de date. In particular, apelul unei funcţii trebuie precedat de declararea funcţiei respective. Astfel, folosind declaraţiile, parametrii efectivi pot fi verificaţi prin compararea tipului lor cu cel al parametrilor formali. Dacă se constată nepotriviri între acestea, compilatorul încearcă să stabilească o corespondenţă prin realizarea unor conversii şi generează o eroare în cazul în care nu găseşte nici o posibilitate.
C++ este unul dintre cele mai populare limbaje de programare, fiind larg utilizat în crearea de software de sistem, software de aplicaţie, drivere, aplicaţii client-server, jocuri etc. A se vedea şi C, POO şi Stroustrup, Bjarne.
C++Builder. Mediu IDE RAD (Rapid Application Development) dezvoltat de compania Borland (achiziţionată de Micro Focus în anul 2009) pentru crearea programelor în limbajul C++ pe platforma Windows. A se vedea şi IDE şi RAD.
C#. Denumit şi C Sharp, este un limbaj dezvoltat pentru platforma .NET Framework, inspirat din Java. La fel ca şi în Java, codul C# este compilat în bytecode şi rulează într-o maşină virtuală denumită Common Language
57
Runtime (CLR) în .NET Framework. A se vedea şi byte code, Common Language Runtime, Java şi .NET Framework.
c-Learning (c-Learning). Un tip de învăţare denumit şi community learning, communicative learning sau collaborative learning, învăţare realizată folosind noile medii de instruire, inclusiv pe cele online. Din această perspectivă, învăţarea este un proces în care se întâlnesc diverse persoane şi experienţe.
cablu de date (data cable). Cablu care conţine conductoare electrice sau fibre optice, utilizat pentru transferul datelor între diverse dispozitive.
cache (cache). Depozit local de memorie în care sunt păstrate temporar mesajele de răspuns şi un sistem de control al acestui depozit, utilizate cu scopul de a micşora timpul de răspuns şi încărcarea reţelei. In mod obişnuit, browserele şi serverele Web includ câte un cache. A se vedea şi cache de CPU.
cache de CPU (CPU cache). Memorie rapidă situată între CPU şi memoria principală, cu rolul de a stoca temporar date şi instrucţiuni necesare CPU-ului pentru execuţia unor comenzi viitoare, reducând astfel timpul de acces al memoriei şi determinând mărirea vitezei de execuţie a programelor. A se vedea şi CPU.
CAD (Computer-aided design, proiectare asistată de calculator). Sintagma se referă la utilizarea
calculatorului în scopul proiectării obiectelor. Cu ajutorul programelor CAD pot fi desenate atât figuri 2D (bidimensionale), cât şi 3D (tridimensionale). Tehnologiile CAD sunt utilizate în diverse ramuri ale industriei şi arhitecturii. Una dintre cele mai cunoscute companii producătoare de software CAD este Autodesk, al cărui produs AutoCAD este larg utilizat (acesta a fost unul dintre primele programe CAD care a rulat pe PC, prima sa versiune fiind lansată în anul 1982).
cadru (frame). Zonă distinctă inclusă într-o pagină Web. Utilizarea cadrelor constituie o modalitate de structurare a paginilor, în fiecare cadru putând fi afişat câte un document (X)HTML distinct. Dacă este realizată folosind cadre, o pagină Web trebuie să conţină cel puţin două.
Pentru a crea o pagină funcţională cu cadre sunt necesare următoarele documente (X)HTML: un document pentru definirea cadrelor; cel puţin câte un document care va fi deschis în fiecare cadru. în documentul de definire a cadrelor, în locul elementului body (care nu mai este folosit) se utilizează elementul frameset. Definirea cadrelor, operaţie care permite împărţirea ferestrei în linii şi coloane, se realizează folosind atributele cols şi rows ale elementului frameset. Astfel, utilizarea atributului cols permite împărţirea ferestrei în cadre de tip coloană, iar folosirea atributului rows permite împărţirea ferestrei în cadre de tip linie.
 58
 Valorile celor două atribute sunt liste de elemente separate prin virgulă, acestea descriind modul în care se realizează împărţirea spaţiului disponibil.
 în interiorul elementului frameset pot fi utilizate unul sau mai multe elemente vide frame, fiecare dintre acestea introducând un cadru. Precizarea documentului care va fi afişat (încărcat) într-un cadru se realizează prin intermediul atributului src al elementului frame, acesta având ca valoare URL-ul documentului respectiv.
 Ca şi alte tipuri de conţinut ale paginii Web, cadrele pot fi imbricate, adică pot fi incluse cadre în alte cadre, rezultând o structură complexă.
 cadru de date (data frame). Unitate de informaţie transmisă prin reţea la nivelul legăturii de date al modelului de referinţă ISO/OSI. Include un antet adăugat la nivelul respectiv şi un pachet de date. Aceste cadre sunt utilizate pentru schimbul de date dintre două noduri printr-o legătură fizică directă sau una logică. A se vedea şi ISO/OSI.
 cadru de lucru software (software framework). Este un proiect reutilizabil pentru dezvoltarea aplicaţiilor şi poate include programe, biblioteci, un limbaj de scripting, precum şi un alt software. Toate componentele sunt menite să ajute la dezvoltarea şi conectarea diverselor componente ale unei aplicaţii create. Diversele părţi ale unui cadru de lucru pot fi expuse (şi accesate) prin intermediul unor API-uri (Application
Programming Interface). Majoritatea cadrelor de lucru utilizează arhitectura MVC (Model-View-Controller). A se vedea şi MVC.
cadru intern (internai frame). Zonă dreptunghiulară în interiorul unei pagini Web în care browserul afişează un alt document (X)HTML (intern sau extern site-ului), inclusiv marginile şi barele de derulare. Un cadru intern este specificat folosind elementul iframe, în interiorul elementului body. Dacă browserul nu suportă cadre interne, va fi afişat conţinutul elementului iframe (dacă acesta există). URL-ul documentului afişat în cadru este precizat ca valoare a atributului src al elementului iframe. Atributul name precizează numele cadrului intern, util în situaţia în care se doreşte deschiderea unui document în interiorul acestuia folosind o legătură (X)HTML din exterior. în acest caz, atributul target al marcajului <a> trebuie să aibă ca valoare numele cadrului.
CakePHP. Cadru de lucru open source utilizat pentru crearea aplicaţiilor Web, a cărui dezvoltare a început în anul 2005 (http://cakephp.org/). Oferit de Calce Software Foundation, Inc. şi scris în PHP, este modelat după Ruby on Rails şi distribuit sub licenţă MIT. A se vedea şi cadru de lucru software, licenţa MIT, PHP şi Ruby on Rails.
calculator (computer). Denumit şi sistem de calcul (computer system), este o maşină capabilă să accepte date structurate (ca intrări), să le prelucreze
 59
conform unei liste de instrucţiuni numită program şi să furnizeze rezultatele (ca ieşiri). Calculatoarele programabile şi care pot accepta în principiu orice date de intrare se numesc calculatoare universale. După modul de reprezentare a informaţiilor, calculatoarele pot fi:          analogice,
numerice şi hibride. In funcţie de mărime, viteză şi preţ, calculatoarele aparţin următoarelor categorii: supercalculatoare, calculatoare medii-mari (mainframe), minicalculatoare, microcalculatoare şi calculatoare mici. A se vedea şi calculator analogic, calculator hibrid, calculator numeric, calculator universal, microcalculator, program de calculator şi super-calculator.
calculator analogic (analog computer). Sistem de calcul care preia sub forma unor tensiuni valorile unor mărimi fizice cu variaţie continuă (e.g., presiune, temperatură) şi le redă utilizatorului printr-un dispozitiv indicator special. A se vedea şi calculator.
calculator de proces (process computer). Controlează diverse procese tehnologice, prelucrând informaţii numerice sau analogice despre procesul respectiv şi furnizând ieşiri cu rol de reglare a proceselor. Un astfel de sistem funcţionează în timp real, ceea ce înseamnă că timpul de răspuns al calculatorului este compatibil cu constantele de timp ale procesului gestionat. A se vedea şi calculator.
calculator de uz general (general-purpose computer). A se vedea calculator universal.
calculator hibrid (hybrid computer). Este rezultatul cuplării unui calculator numeric cu unul analogic. în mod obişnuit calculatorul numeric utilizat are o capacitate redusă, dar o memorie suficientă pentru păstrarea datelor. A se vedea şi       calculator,    calculator
analogic şi calculator numeric.
calculator         numeric      (numeric
computer).       Sistem de   calcul care
primeşte, prelucrează şi transmite date codificate sub formă numerică binară.
calculator        personal     (personal
computer). Denumit şi PC sau microcalculator, este un calculator universal a cărui mărime, performanţe şi preţ de vânzare îl fac accesibil pentru uz personal. Cu un astfel de calculator poate opera direct utilizatorul, nefiind necesară intervenţia unui operator specializat. Primul PC a fost Apple II, lansat în 1977. Astăzi, cele mai utilizate PC-uri sunt cele compatibile IBM PC.
Un calculator personal poate fi de tip desktop, laptop sau tabiet PC. Cele mai utilizate sisteme de operare pentru PC-uri sunt Microsoft Windows, Mac OS X şi Linux. Microprocesoarele utilizate de PC-uri sunt:        compatibile   x86
(produse de companiile Intel, AMD, Cyrix, VIA şi altele), PowerPC (produs de IBM) şi ARM (produs de ARM Limited). A se vedea şi calculator universal şi microcalculator.
60
calculator universal         (universal
computer). Denumit şi calculator de uz general (general-purpose computer), este un calculator care poate fi programat astfel încât să execute un domeniu larg de sarcini, pe baza unui software adecvat. A se vedea şi calculator.
calculatorul Atanasoff-Berry (ABC, Atanasoff-Berry Computer). Funcţional în 1942, a fost primul calculator electronic. A fost proiectat şi realizat de John Vincent Atanasoff şi Clifford Berry. ABC - controlat manual şi neprogramabil - nu era un calculator de uz general, fiind limitat numai la rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare. Utiliza tuburi electronice şi o memorie cu tambur rotativ. A se vedea şi Atanasoff, John Vincent.
calculul lambda (lambda calculus). Utilizat în logica matematică şi informatică, introdus de Alonzo Church în 1932, este un sistem formal şi un sistem de notaţii pentru definirea şi aplicarea funcţiilor. Expresiile notaţiei sunt numite expresii lambda şi fiecare asemenea expresie defineşte o funcţie. Expresiile lambda sunt similare procedurilor anonime fară efecte secundare.
în anii 1920, Moses Schonfinkel a dezvoltat o altă teorie a funcţiilor, bazată pe ceea ce astăzi se numeşte teoria combinatorică. în anii 1930, Haskell Curry a redescoperit şi extins teoria lui Schonfinkel şi a demonstrat că aceasta era echivalentă cu calculul lambda. în anii 1950, inspirat de
calculul lambda, John McCarthy a inventat limbajul de programare LISP (unul dintre primele limbaje cu caracteristici funcţionale). La începutul anilor 1960, Peter Landin a demonstrat cum pot fi specificate limbajele de programare declarativă în calculul lambda, introducând principalele notaţii ale programării funcţionale. în anii 1970, Peter Henderson şi Jim Morris au scris lucrări în care au argumentat avantajele utilizării programării funcţionale pentru dezvoltatorii de software, în aceeaşi perioadă, David Turner a arătat că teoria combinatorică a lui Schonfinkel şi Curry ar putea fi folosită pentru a crea limbaje de programare funcţională. în anii 1980, mai multe grupuri de lucru au pus în practică ideile lui Henderson şi Turner prin conceperea unor arhitecturi speciale, unele având mai multe procesoare. A se vedea şi funcţie, LISP şi programare funcţională.
cale (path). 1. în domeniul stocării fişierelor, specifică'locaţia unui fişier pe un dispozitiv de stocare şi constă dintr-un şir care include o ierarhie arborescentă de directoare separate în mod obişnuit prin caracterele slash (!) sau backslash (\), urmată de fişierul respectiv. Căile pot fi generale sau relative la directorul de lucru curent. Căile sunt folosite de sistemul de operare pentru localizarea fişierelor şi pentru construirea URL-urilor. A se vedea şi cale completă, cale relativă, nume de cale şi URL. 2. în comunicaţii, legătura dintre două
61
noduri ale unei reţele. A se vedea şi nod şi reţea de calculatoare.
cale completă (full path). Numită şi cale generală, conţine toate componentele unei căi: numele unităţii de disc, al directorului-rădăcină, al posibilelor subdirectoare şi al fişierului, e.g., C:\User\Docs\lista.txt în Windows sau /home/user/docs/lista. txt în Unix. A se vedea şi cale şi cale relativă.
cale relativă (relative path). Cale care porneşte de la directorul de lucru curent, e.g., User\Docs\lista.txt în Windows sau /user/docs/lista.txt în Unix. A se vedea şi cale şi cale completă.
canal (channel). In cazul formatelor grafice de tip raster, include mulţimea tuturor eşantioanelor de un anumit tip dintr-o imagine, de exemplu componenta red a fiecărui pixel. Astfel, o imagine truecolor are trei canale, în timp ce o imagine grayscale are un singur canal. Când se vorbeşte despre transparenţă, se utilizează noţiunea de alpha channel (sau alpha mask). Acesta este un tip special de canal, care nu furnizează informaţii de culoare, ci un nivel al transparenţei pentru fiecare pixel, sau - mai degrabă -un nivel al opacităţii (deoarece valoarea maximă indică faptul că pixelul este complet opac, iar valoarea minimă că pixelul este complet transparent). O imagine truecolor cu un alpha channel este numită şi imagine RGBA. A se vedea şi formate raster.
canal dedicat (dedicated channelf). Legătură de comunicaţii rezervată
pentru un anumit scop sau pentru un anumit utilizator.
canal sigur (secure channel). Legătură de comunicaţii protejată împotriva interceptării şi manipulării neautorizate a datelor.
capacitate de stocare permanentă
(permanent storage). Dispozitiv de memorare care păstrează informaţiile conţinute şi după întreruperea alimentării (e.g., memoria ROM, hard-disk, CD, DVD, memorie flash).
capacitate de stocare primară
(primary stor age). Memoria cu acces aleator (RAM), i.e., principala zonă de stocare la care microprocesorul are acces direct. A se vedea şi capacitate de stocare secundară şi RAM.
capacitate de stocare secundară
(secondary stor age). Orice mediu de stocare diferit de RAM (e.g., hard-disk). A se vedea şi capacitate de stocare primară şi RAM.
CAPTCHA (Completely Automated Public Turing test to tell Computers and Human Aparts). Metodă prin care se determină dacă utilizatorul unei aplicaţii Web este un om sau nu. A fost dezvoltată începând cu anul 1997 de Andrei Broder (de la AltaVista) şi colegii săi, pentru a împiedica roboţii să adauge URL-uri la motorul de căutare dezvoltat de ei. Termenul a fost introdus în anul 2000 de Luis von Ahm, Manuel Blum, Nicholas J. Hopper (toţi trei de la Camegie Mellon University) şi John Langford (IBM).
62
Metoda este utilizată, în general, pentru a împiedica roboţii să participe la sondaje online, să înregistreze conturi de e-mail gratuite, să trimită mesaje de e-mail nedorite (spam) etc. în mod obişnuit, i se prezintă utilizatorului o secvenţă de caractere (cifre şi litere) de mărimi diferite, eventual distorsionate şi, uneori, greu de descifrat, cerându-i-se să identifice secvenţa respectivă.
caracter (<character). Unitate de informaţie care corespunde în linii mari unei grafeme (un caracter tipăribil). Caracterele tipăribile sunt literele (mici şi mari), cifrele şi semnele de punctuaţie. De asemenea, în tehnica de calcul sunt folosite şi caractere netipăribile: invizibile (e.g., spaţiu) şi de control (e.g., retur de car, tab, sfârşit de paragraf, sfârşit de fişier). A se vedea şi caracter de control, metacaracter, set de caractere şi şir de caractere.
caracter de control (control character). Caracter netipăribil inclus într-un set de caractere. Toate caracterele ASCII ale căror coduri zecimale sunt cuprinse între 0 şi 31, precum şi cel al cărui cod este 127 sunt caractere de control (e.g., nuli, beli, backspace, line feed, form feed). Majoritatea sunt utilizate de programatori şi utilizatori pentru a controla un dispozitiv de tipărire, de comunicaţii sau de afişare pe ecran.
Fiecare dintre caracterele ASCII cu codurile zecimale cuprinse între 1 şi 26 pot fi introduse din tastatură, acţionând simultan tasta CTRL şi o tastă literală (A, B, C,..., Z). Caracterele de control
cu codurile ASCII cuprinse între 27 şi 31 pot fi introduse folosind tasta CTRL şi caracterele [ , \, A şi _. A se vedea şi caracter şi set de caractere.
caracter de înlocuire (wildcard character). Caracter care poate fi utilizat pentru a înlocui unul sau mai multe caractere. De exemplu, semnul de întrebare (?) ţine locul unui singur caracter, iar asteriscul (*) ţine locul unui număr oarecare de caractere. A se vedea şi caracter.
caracter rezervat (reserved character). Caracter care, într-un context dat, are o semnificaţie specială şi, prin urmare, nu poate fi folosit de utilizator în alte scopuri. De exemplu, în scrierea URL-urilor, sunt utilizate următoarele caractere speciale: procent (%) are funcţia de caracter escape; slash (/) este utilizat pentru delimitarea subşirurilor aflate în relaţie ierarhică; hash (#) este utilizat ca delimitator pentru separarea unui identificator de fragment; semnul de întrebare (question mark, ?) este folosit pentru delimitarea şirului de interogare (query string). A se vedea şi URL.
CareerBuilder.com. Fondat în 1994 de Rob McGovem, este cel mai mare site pentru căutarea locurilor de muncă din SUA (http://www. careerbuilder. com/).
card de memorie (memory card). Dispozitiv pentru stocarea datelor bazat pe tehnologia de memorare flash. Cârdurile de memorie sunt utilizate în principal în camere foto şi video digitale, PDA-uri, telefoane mobile,
 63
playere muzicale, console de jocuri etc. Sunt caracterizate prin aşa-numitul factor de formă (form factor), care se referă la dimensiunile acestora. Iată câteva tipuri de cârduri de memorie (între paranteze sunt incluse acronimele corespunzătoare): PC Card (PCMCIA), SmartMedia (SM), Memory Stick (MS), Multimedia Card (MMC), miniSD (miniSD), microSD (microSD), Intelligent Stick (iStick). A se vedea şi memorie flash.
careware (careware). Denumit şi charityware, helpware sau goodware, este un software distribuit gratuit, însoţit de sugestia ca, după ce l-a încercat, utilizatorul să facă o donaţie într-un scop caritabil nominalizat. Termenul a fost folosit pentru prima oară în anul 1988, de Al. Stevens, într-un articol publicat în revista Dr. Dobb s Journal. A se vedea şi freeware şi Shareware.
carte de adrese (address book). Lista tuturor adreselor şi a numelor persoanelor care le deţin, salvate de un utilizator într-un program de e-mail. Această listă este pusă la dispoziţie sub diverse nume (e.g., Contacts în Yahoo! Mait).
CASE (Computer-aided software engineering, proiectare de software asistată de calculator). Termen utilizat în ingineria software, desemnează utilizarea calculatorului în toate etapele de realizare a unui program. Un mediu de lucru CASE include un set de instrumente avansate care permit automatizarea proiectării şi imple-
 mentării unor aplicaţii complexe, utilizate în diverse domenii. A se vedea şi inginerie software.
casetă de avertizare (alert box). In cazul interfeţelor grafice cu utilizatorul (GUI), casetă afişată pe ecran de sistemul de operare sau de aplicaţie pentru a prezenta un mesaj de avertizare. A se vedea şi casetă de dialog şi GUI.
casetă de dialog (dialog box). In cazul interfeţelor grafice cu utilizatorul (GUI), casetă afişată pe ecran de sistemul de operare sau de aplicaţie pentru a solicita un răspuns din partea utilizatorului. A se vedea şi casetă de avertizare şi GUI.
casetă de editare multilinie (text area). Casetă de editare inclusă într-un formular al unei pagini Web, în care utilizatorul poate introduce mai multe rânduri de text. în (X)HTML este creată folosind marcajul <textarea> şi atributele sale. Numerele de linii (rânduri) şi de coloane vizibile (i.e., afişate în casetă) sunt precizate prin intermediul atributelor obligatorii rows şi, respectiv, cols. Dacă textul introdus depăşeşte numărul de linii specificat prin intermediul atributului rows, va fi afişată o bară de defilare verticală (scrolî). A se vedea şi pagină Web.
casetă de validare                (checkbox).
Element de control interactiv utilizat în interfeţele grafice cu utilizatorul (GUI). Casetele de validare permit activarea sau dezactivarea unor opţiuni sau caracteristici dintr-un set. Aceste casete sunt
 64
incluse - de exemplu - în formularele conţinute de unele pagini Web. O casetă de validare are două stări: bifată (opţiune activată) şi nebifată (opţiune dezactivată). Când este bifată, în casetă apare un x sau un alt marcaj de activare.
Pentru a crea casete de validare în paginile Web folosind limbajul de marcare (X)HTML, se utilizează marcajul <input> şi valoarea checkbox a atributului type al acestuia, plasată între ghilimele. Utilizarea atributului checked al marcajului input (checked "checked") activarea iniţială a casetei. A se vedea şi GUI şi pagină Web.
catalog (catalog). A se vedea dosar.
căutare binară (binary search). Algoritm folosit la căutarea unui element într-o listă ordonată (tablou unidimensional), care funcţionează pe baza tehnicii divide et impera, astfel: elementul căutat este comparat mai întâi cu cel din mijlocul listei, după care lista este împărţită în două, se stabileşte în care jumătate ar trebui să se găsească elementul, repetându-se procedeul până la găsirea acestuia. Deoarece în fiecare etapă cardinalul mulţimii elementelor în care se face căutarea se înjumătăţeşte, algoritmul are o complexitate logaritmică. în esenţă, este algoritmul după care se caută un cuvânt într-un dicţionar sau un nume în cartea de telefon. Algoritmul - care poate fi implementat atât iterativ, cât şi recursiv -este mult mai rapid decât cel de căutare
secvenţială, în special în cazul tablourilor mari. Complexitatea acestui algoritm este 0(log2n). A se vedea şi algoritm de căutare şi căutare secvenţială.
căutare după text complet (full-text search). Metodă de căutare în documente stocate pe un computer sau într-o bază de date, în care motorul de căutare examinează pe rând toate documentele sau toate înregistrările existente căutând textul complet specificat de utilizator. Metoda este folosită de numeroase aplicaţii de procesare a textului (e.g., Word) şi de aplicaţii Web. Din cauza ambiguităţilor limbajului natural, metoda căutării după text complet produce o listă de rezultate cu precizie scăzută, unele dintre acestea fiind irelevante. A se vedea şi căutare indexată.
căutare indexată (indexed search). Căutare care foloseşte un index pentru localizarea itemilor şi pentru micşorarea timpului de căutare. Indexul este căutat secvenţial, -pentru a obţine referinţe către resursele care conţin datele căutate. A se vedea şi căutare după text complet.
căutare secvenţială (sequential search). Este cel mai simplu algoritm de căutare într-un tablou. Constă în parcurgerea structurii de date de la început la sfârşit, comparându-se valoarea căutată cu valoarea găsită în poziţia curentă din tablou. Căutarea secvenţială poate fi implementată în mai multe moduri: căutare secvenţială
65
(propriu-zisă), căutare secvenţială rapidă, căutare secvenţială într-un tablou ordonat. Complexitatea algoritmului de căutare secvenţială este O(n). A se vedea şi algoritm de căutare şi căutare binară.
căutare socială (social search). Termenul (pus în circulaţie în anii 2004-2005) desemnează căutarea realizată prin intermediul motoarelor de căutare socială. Ia numeroase forme, începând de la cele simple, care implică bookmark-uri partajate şi marcarea conţinutului cu etichete descriptive, până la abordări complexe care combină inteligenţa umană cu diverşi algoritmi de calcul. A se vedea şi motor de căutare socială.
câmp-cheie (key field). Câmp al unei înregistrări sau atribut dintr-un tabel al unei baze de date relaţionale inclus într-o cheie compusă. A se vedea şi cheie compusă.
câmp de date (data field). Porţiune bine definită a unei înregistrări de date (e.g., o coloană într-un tabel al unei baze de date sau un câmp al unui formular Web).
câmp de editare de tip parolă
(password-edit). Casetă cu o singură linie inclusă într-un formular al unei pagini Web, în care utilizatorul introduce o parolă. Din motive de securitate, browserul va afişa datele introduse folosind caracterul asterisc (*). în (X)HTML, o astfel de casetă este creată folosind marcajul <input> şi valoarea password a atributului type
al acestuia, plasată între ghilimele. Valoarea atributului maxlength al marcajului <input> precizează numărul maxim de caractere care pot fi introduse (e.g., maxlength = "30"). A se vedea şi pagină Web.
câmp de editare de tip text (text-edit). Numită şi casetă de tip text sau casetă de editare, este o casetă cu o singură linie inclusă într-un formular dintr-o pagină Web, care îi oferă utilizatorului posibilitatea de a introduce un text. în (X)HTML, este creată folosind marcajul <input> şi valoarea text pentru atributul type al acestuia, plasată între ghilimele. Este tipul implicit de câmp, ceea ce înseamnă că această casetă va fi afişată şi în situaţia în care atributul type nu este utilizat. Valoarea atributului maxlength al marcajului <input> precizează numărul maxim de caractere care pot fi introduse (e.g., maxlength = "30"). A se vedea şi pagină Web.
CBL (Computer-based Learning,
învăţare bazată pe calculator). A se vedea tipuri de e-Learning.
CBT           (Computer-based  training,
instruire bazată pe calculator). A se vedea tipuri de e-Learning.
cc (carbon copy, copie la indigo). Denumită şi courtesy copy (copie de informare), este o copie a unui mesaj de e-mail trimisă altor persoane în afara celor cărora le este destinat. Folosirea cc implică faptul că destinatarul nu trebuie să întreprindă nici o acţiune în urma primirii mesajului, acesta având
66
numai un scop informativ. Trimiterea unei copii cc este vizibilă pentru destinatarii de drept ai mesajului. A se vedea şi bcc şi mesaj de e-mail.
ccLearn. Divizie a Creative Commons dedicată revelării întregului potenţial al Intemetului de a sprijini studiul deschis şi resursele educaţionale deschise (http.V/learn.creativecommons. org/). Misiunea ccLearn este de a minimiza barierele (tehnice, legale şi sociale) care privesc partajarea şi reutilizarea materialelor educaţionale. A se vedea şi Creative Commons.
CDATA (character data). Secţiune într-un fişier XML cu rolul de a inhiba procesarea unor blocuri de text care, altfel, ar fi tratate ca marcaje. Pentru precizarea unei astfel de secţiuni se utilizează sintaxa:
< ![ cdata[ ... ] ] >. Aceste secţiuni sunt utile, de exemplu, pentru includerea în document a unor secvenţe de cod scrise într-un limbaj de programare (e.g., JavaScript). Nu este permisă includerea secţiunilor cdata unele în altele. A se vedea şi XML.
CeBIT (Centrum der Biiro und Informationstechnik). Cea mai mare expoziţie mondială de calculatoare (http://www.cebit.de/). Are loc anual, începând din 1986, în localitatea Hanovra din Germania. A se vedea şi COMDEX şi COMPUTEX.
cerere HTTP (HTTP request). Cerere adresată de un client (e.g., browser, spider) serverului Web. în * acest
context, clientul este denumit şi user agent.
O cerere HTTP conţine: identificatorul resursei dorite, metoda de acces utilizată, versiunea protocolului HTTP, precum şi metainformaţii care vor fi utilizate de server.
Metoda de acces precizează acţiunea care trebuie realizată asupra resursei specificate. în HTTP 1.1. sunt folosite opt metode: head, get, post, put,
DELETE, TRACE, OPTIONS şi CONNECT. Există şi posibilitatea utilizării unor metode nestandardizate, cu condiţia ca ele să poată fi identificate de cele două părţi (i.e., client şi server). Metodele HEAD, GET, OPTIONS şi TRACE sunt definite ca sigure (safe), ceea ce înseamnă că ele sunt utilizate numai pentru regăsirea informaţiilor, neschimbând starea serverului. în schimb, metodele post, put şi delete sunt definite ca nesigure, deoarece pot schimba starea serverului. Cel mai des folosite metode sunt get (pentru a obţine o resursă precizată prin intermediul unui *URI), post (e.g., pentru trimiterea pe server a datelor incluse într-un formular) şi head (pentru obţinerea unor informaţii referitoare la o resursă Web, fară a o transfera în întregime).
Metainformaţiile se referă la anteturile cererii (request headers), denumite şi atribute (request attributes). Sunt utilizate pentru a transmite serverului Web informaţii suplimentare despre cererea curentă şi despre client. Iată câteva anteturi:  Accept, Accept-Encoding,
67
Accept-Language, Authorization, Content-Type, From, Host, Proxy-Authorization, Referer, User-
Agent. Pentru precizarea unui antet HTTP se utilizează următoarea sintaxă:
nume_antet: valoare_antet.
A se vedea şi HTTP şi răspuns HTTP.
Cerf, Vinton Gray (n.           1943).
Informatician american, considerat adesea părintele Internetului, deoarece a proiectat (împreună cu Bob Kahn) suita de protocoale TCP/IP. Pentru realizările sale a primit numeroase distincţii (e.g., medalia Alexander Graham Bell, premiul Turing). A se vedea şi Kahn, Robert Elliot.
CERN (Conseil Europeen pour la Recherche Nucleaire, Consiliul European pentru Cercetări Nucleare). Centru de cercetări în domeniul fizicii nucleare situat lângă Geneva, Elveţia. Este locul în care Tim Berners-Lee a început în anul 1989 dezvoltarea Web-ului (astăzi cel mai popular serviciu al Internetului), ca modalitate de îmbunătăţire a comunicaţiilor între membrii comunităţii de cercetători. A se vedea şi World Wide Web şi Berners-Lee, Tim.
certificat digital (digital certificate). Eliberat de o autoritate de certificare, identifică şi răspândeşte cheia publicată, utilizată pentru verificarea semnăturilor digitale. Certificatul digital este folosit pentru o gamă largă de tranzacţii electronice (e.g., e-mail, comerţ electronic, transfer electronic de fonduri). Reprezintă un instrument
pentru stabilirea unui canal securizat utilizat în comunicarea informaţiilor confidenţiale. A se vedea şi autoritate de certificare şi semnătură digitală.
CGI (Common Gateway Interface). Prima metodă (din punct de vedere istoric) de generare dinamică pe server a conţinutului Web. Metoda permite serverului Web să transfere unei aplicaţii externe (numită script CGI) o cerere venită de la un client Web (e.g., browser) şi să îi trimită acestuia conţinutul generat în urma execuţiei aplicaţiei.
Aplicaţiile externe utilizate prin intermediul interfeţei CGI .sunt numite şi programe gateway, deoarece se comportă ca o poartă între serverul Web şi sursele de date existente pe server. Specificaţiile CGI au fost scrise în anul
1993,  printre cei care au contribuit la crearea acestora numărându-se Rob McCool, John Franks, Ari Loutenen, Tony Sanders şi George Phillips. Din punct de vedere cronologic, etapa următoare în evoluţia metodelor de generare dinamică a conţinutului Web a fost reprezentată de utilizarea interfeţelor de programare NSAPI (Netscape Server API) şi ISAPI (Microsoft Internet Services API), acestea funcţionând conform modelului CGI.
cgi-bin. Prescurtare de la CGI binaries, director care conţine programele externe (numite şi scripturi) executate de serverul HTTP prin CGI. A se vedea şi CGI.
 68
CGI script (script CGI). Aplicaţie externă executată de un server HTTP ca urmare a cererii unui client (e.g., browser Web). Comunicaţia între script şi server se desfăşoară prin intermediul interfeţei CGI. Scripturile CGI pot fi scrise în diverse limbaje de programare (e.g., C, C++), cel mai des utilizat fiind Perl. A se vedea şi CGI.
CGM (Computer Graphics Metafile). Format grafic de tip metafile. A se vedea şi formate metafile.
chart (diagramă). A se vedea diagramă.
chat (chat). Formă de conversaţie în timp real în Internet purtată prin intermediul serviciului IRC. Chat este un cuvânt care provine din limba engleză, însemnând discuţie, sporovăială, taifas. A se vedea şi IRC.
chatbot (agent conversaţional). Denumit şi ChatterBot, este un agent software (program de calculator) care poate purta un „dialog” cu un utilizator uman, adică are capacitatea de a răspunde în acord cu ceea ce i se comunică. Programul trebuie să fie astfel realizat încât replicile lui să pară cât mai „umane”. Termenul ChatterBot a fost introdus de Michael Mauldin în
1994.    Două dintre chatbot-urile cunoscute sunt ELIZA şi ALICE. A se vedea şi ALICE şi ELIZA.
cheie alternativă (alternate key). Orice cheie candidată definită pentru un tabel al unei baze de date relaţionale şi care nu a fost desemnată drept cheie
primară. A se vedea bază de date relaţională, cheie candidată şi cheie primară.
cheie candidată (candidate key). Identificator unic pentru un rând (înregistrare) dintr-un tabel al unei baze de date, alcătuit dintr-o coloană sau o combinaţie de coloane. Acesta trebuie să respecte următoarele reguli: unicitate (o cheie candidată identifică în mod unic o înregistrare în tabel); valori nenule (coloanele care compun cheia trebuie să aibă valori nenule); compoziţie minimală (nicio coloană din cheie - când aceasta este compusă - nu poate fi eliminată fară a afecta unicitatea înregistrării în tabel). A se vedea şi bază de date relaţională şi cheie primară.
cheie compusă (composite key). Cheie în care sunt incluse două sau mai multe coloane ale unui tabel conţinut într-o bază de date relaţională. A se vedea şi bază de date relaţională.
cheie de căutare (search key). Coloană inclusă într-un tabel, analizată într-un proces de căutare într-o bază de date relaţională. A se vedea şi bază de date relaţională.
cheie primară (primary key). Una dintre cheile candidate. Pentru alegerea acesteia se pot utiliza drept criterii de selecţie lungimea şi uşurinţa în manipulare. A se vedea şi bază de date relaţională şi cheie candidată.
chioşc informaţional (information kiosk). Terminal cu acces liber, care
69
oferă publicului informaţii din diverse domenii. Astfel de terminale sunt instalate în primării, companii, muzee, instituţii de învăţământ etc. în mod obişnuit, informaţiile sunt prezentate în formate multimedia, iar terminalele sunt dotate cu touchscreen. A se vedea şi touchscreen.
chipset (chipset). într-un calculator personal (PC), set de circuite integrate specializate situate pe placa de bază (motherboard). în mod obişnuit, setul include o pereche de chipuri: north-bridge (conectează CPU-ul şi dispozitivele de înaltă viteză, de exemplu memoria principală şi placa grafică) şi southbridge (conectează magistralele periferice de viteză joasă, de exemplu PCI, IDE, USB). în chipset-urile modeme sunt incluse şi periferice integrate (e.g., dispozitive Ethernet, USB şi audio). Un chipset este proiectat să lucreze cu o anumită familie de microprocesoare. Producătorii cunoscuţi de chipset-uri pentru plăcile de bază ale PC-urilor sunt NVIDIA, AMD, VIA Technologies, Intel, SiS şi Broadcom. A se vedea şi placa de bază.
ciberspaţiu (cyberspace). Spaţiul perceput pe ecranul calculatorului, în opoziţie cu spaţiul real. Este modelat folosind limbaje speciale: VRML (VirtualReality ModelingLanguage) şi X3D (VRML rescris în termenii XML). Ciberspaţiul poate fi perceput global cu ajutorul unor dispozitive speciale (e.g., mănuşa de date, casca de vizualizare). A se vedea şi hiperspaţiu, mănuşă de date şi VRML.
ciclu de instrucţiune (instruction cycle). Reprezintă prelucrările efectuate de CPU pentru execuţia unei instrucţiuni. Constă din următoarele subcicluri: extragerea instrucţiunii din memorie, execuţie, întrerupere. în cazul anumitor instrucţiuni, cele trei subcicluri sunt completate cu un subciclu de indirectare, plasat după cel de extragere. Orice subciclu poate fi descompus în operaţii elementare, numite şi micro-operaţii. Unitatea de comandă şi control (UCC) are rolul de a genera semnalele de comandă care asigură secvenţa corectă de execuţie a micro-instrucţiunilor. A se vedea şi CPU şi UCC.
ciclu de viaţă (life cycle). în ingineria software, include etapele dezvoltării unui produs informatic. în aceste etape se desfăşoară activităţi strâns legate între ele: analiza şi specificarea cerinţelor, proiectarea (designul), implementarea, evaluarea şi testarea, întreţinerea. Etapele au o anumită succesiune temporală, iar pentru realizarea fiecărei etape se folosesc tehnici specifice. A se vedea şi inginerie software.
cifra de control (check digit). Cifră suplimentară adăugată la sfârşitul cifrelor existente într-un mesaj şi calculată pe baza acestora, în scopul detecţiei erorilor. Pe baza cifrei de control pot fi detectate erori ca: introducerea eronată a unor cifre, lipsa sau permutarea altora. Cifra de control este echivalentul zecimal al sumei de control (checksum). A se vedea şi suma de control.
70
circuite logice programabile (PLD, Programmable Logic Device). Circuite integrate care conţin un număr mare de porţi sau celule a căror interconexiune poate fi „programată” în scopul de a implementa orice funcţie combinatorică sau secvenţială dorită.
circuit integrat (integrated circuit). în electronică, circuit electronic miniaturizat fabricat pe suprafaţa unui strat subţire de material semiconductor. Circuitele integrate sunt componente universale ale unui număr mare de dispozitive utilizate de omul modem (<e.g., televizoare, calculatoare personale, telefoane mobile, aparate electrocasnice). Circuitul integrat a fost inventat în 1958 de Jack Kilby (laureat al premiului Nobel pentru fizică în anul 2008 pentru această descoperire). Alături de Kilby, pentru această invenţie este creditat şi Robert Noyce, cei doi lucrând independent. A se vedea şi Kilby, Jack şi Noyce, Robert Norton.
circuit switching (comutare de circuite). A se vedea comutare de circuite.
Cirip. Aplicaţie românească de micro-blogging (http://www: cirip. ro/). Platforma Cirip, dezvoltată de compania Timsoft din Timişoara (adresa companiei este http://www.timsoft.ro/), a fost lansată pe 17 martie 2008. Din echipa de concepţie, management şi dezvoltare a proiectului fac parte, printre alţii, Carmen Holotescu, Cristian Armeana şi Cristian Regep. A se vedea şi microblogging.
CISC (Complex Instruction Set Computing, prelucrarea datelor pe baza unui set complex de instrucţiuni). Strategie de design şi model pentru microprocesor care au ca scop implementarea unui set complex de instrucţiuni astfel încât să poată fi apelate la nivelul limbajului de asamblare. Complexitatea setului are ca preţ o durată mai mare de execuţie a unei singure instrucţiuni. Din categoria microprocesoarelor CISC fac parte, printre altele, familiile x86 (Intel, AMD) şi VAX (DEC). A se vedea şi RISC şi x86.
Cisco Systems, Inc. Corporaţie multinaţională cu sediul în SUA, care activează în domeniul proiectării şi vânzării de tehnologie şi servicii pentru comunicaţii şi reţele de calculatoare (http://www.cisco.com/). Compania a fost fondată în 1984 de Len Bosack şi Sandy Lerner. Lor li s-a adăugat mai târziu Richard Troiano. Cisco este cunoscută mai ales pentru switch-urile şi ruterele pe care le produce şi comercializează, precum şi pentru pachetele software folosite de acestea.
clasă (class). în paradigma programării orientate pe obiect (POO), reprezintă un tip de dată. Defineşte aspectele abstracte ale unei entităţi prin caracteristicile (reprezentate de proprietăţi sau atribute) şi comportamentul acesteia (reprezentat de metode sau operaţiuni). Din punct de vedere conceptual, clasele sunt comparabile cu categoriile folosite de oameni (e.g., animal, plantă, figură geometrică). Proprietăţile şi metodele
                                                                              71
definite într-o clasă sunt denumite membri. A se vedea şi obiect şi programare orientată pe obiect.
clasă abstractă (abstract class). în paradigma programării orientate pe obiect (POO), desemnează o clasă care include una sau mai multe metode abstracte. O astfel de clasă nu prezintă funcţionalităţi complete, motiv pentru care nu poate fi instanţiată. O clasă abstractă realizează implementarea unei noţiuni care nu poate fi concretizată, dar surprinde o caracteristică comună a claselor specializate, derivate din aceasta. Altfel spus, o clasă abstractă abstractizează comportamentul subclaselor (claselor derivate) specializate.
Dacă metodele abstracte nu sunt definite nici în clasele derivate, acestea devin şi ele clase abstracte. Clasele care nu includ metode abstracte sunt denumite şi clase concrete. într-o clasă abstractă pot fi declarate atât metode abstracte, cât şi metode „obişnuite” (concrete). A se vedea şi metodă abstractă, moştenire şi programâre orientată pe obiect.
clasă de adrese IP (IP class). Reprezintă un domeniu de adrese IP. Acestea din urmă sunt împărţite în cinci clase folosind primii biţi ai identificatorului de reţea care specifică modul în care restul adresei trebuie să fie împărţită între partea de reţea şi partea de gazdă: dacă primul bit este 0, adresa IP aparţine clasei A. în acest caz, valoarea primului octet este cuprinsă între 0 şi 127; dacă primii doi biţi sunt 10, adresa aparţine clasei B, iar
valoarea primului octet este cuprinsă între 128 şi 191; dacă primii trei biţi sunt 110, adresa aparţine clasei C. în acest caz, valoarea primului octet este cuprinsă între 192 şi 223; dacă primii patru biţi sunt 1110, adresa aparţine clasei D (folosită pentru reţele multicast), iar valoarea primului octet este cuprinsă între 224 şi 239; clasa E, incluzând adrese prefixate cu llll, este rezervată pentru o utilizare viitoare.
în adresele de clasă A, primul octet este utilizat de identificatorul de reţea (primul bit al acestuia fiind 1), iar ultimii trei de identificatorul de gazdă (e.g., 12.00.3). Această clasă de adrese a fost proiectată pentru a satisface cerinţele necesare reţelelor de mari dimensiuni. Identificarea gazdei este realizată folosind un număr mare de biţi (24). în această clasă nu sunt incluse reţelele 0.0.0.0 şi 127.x.y.z.
în adresele de clasă B, cei patru octeţi sunt împărţiţi în mod egal de cei doi identificatori (e.g., 180.16.0.1). în schimb, în adresele de clasă C identificatorul de reţea ocupă primii trei octeţi, iar cel de gazdă este reprezentat pe ultimul octet (e.g., 192.12.7.8).
Respectând constrângerile descrise anterior, rezultă că adresele IP ale gazdelor aparţinând celor cinci clase sunt incluse în următoarele domenii: adresele de clasă A:          1.0.0.0 -
127.255.255.255; adresele de clasă B:
128.0.0.1 - 191.255.255.255; adresele de clasă C:           192.0.0.0   -
 72
223.255.255.255; adresele de clasă D:
224.0.0.0 - 239.255.255.255; adresele de clasă E:              240.0.0.0    -
247.255.255.255.
Sunt posibile 126 (27 - 2) de reţele de clasă A, fiecare cu câte 16.777.214 (224 - 2) gazde; de asemenea, sunt posibile 16.382 (214- 2) reţele de clasă B, fiecare cu câte 65.534 (216 - 2) gazde; în sfârşit, sunt posibile 2.097.150 (221 - 2) reţele de clasă C, fiecare cu câte 254 (28 - 2) gazde.
Clasa de adrese D este folosită pentru reţele multicast (i.e., de trimitere multiplă). Acest spaţiu de adrese este plat, toţi octeţii fiind folosiţi pentru definirea adresei de gazdă. Fiecare adresă de clasă D identifică un grup de gazde. Deoarece primii patru biţi ai primului octet sunt fixaţi (llio), rezultă că numărul adreselor de multicast (grupurilor) este de circa 268 de milioane. Dacă un proces trimite un pachet unei adrese de clasă D, acesta va fi livrat tuturor membrilor grupului (dar fară garanţia că îl vor recepţiona). Există proiecte de cercetare mari bazate pe multicast, unul dintre acestea fiind Mbone (multicast backbone).
Clasa de adrese E nu poate fi folosită în reţelele publice sau în soluţii de multicast, fiind rezervată. A se vedea şi adresă IP.
clasă de bază (base class). Denumită şi clasă-părinte (parent class), reprezintă în programarea orientată pe obiect (POO) o clasă din care a fost derivată o altă clasă (denumită clasă extinsă sau
derivată), printr-un procedeu denumit moştenire. A se vedea şi clasă extinsă, moştenire şi programare orientată pe obiect.
clasă extinsă (extended class). Denumită şi clasă derivată (derived class), reprezintă în programarea orientată pe obiect (POO) clasa obţinută prin procedeul de derivare (sau moştenire) dintr-o clasă de bază. A se vedea şi clasă de bază, moştenire şi programare orientată pe obiect.
clasă virtuală (virtual classroom). Spaţiu online privat, accesibil 24/7 via Internet, pe care profesorii îl pot utiliza pentru a sprijini învăţarea. învăţarea într-o clasă virtuală este una dintre formele de instruire bazate pe e-Learning. Studentul nu este singur în procesul de învăţare, aparţinând unui grup (i.e., clasa) care beneficiază de materiale de studiu online şi de îndrumarea unui tutore. O clasă virtuală le permite studenţilor şi profesorilor -ca şi clasa tradiţională - să participe în timp real la lecţii şi discuţii. într-o lecţie online, ca şi într-o lecţie desfăşurată în clasa tradiţională, fiecare student beneficiază nu numai de atenţia profesorului, ci şi de a celorlalţi membri ai clasei, ceea ce înseamnă că acesta învaţă nu numai din materialele primite, ci şi din colaborarea cu colegii săi. Avantajul unei lecţii online este acela că, spre deosebire de lecţia clasică, poate fi accesată oriunde şi oricând.
O clasă virtuală poate conţine: activităţi în clasă (acestea pot fi: activităţi de învăţare individuală sau în grup;
73
discuţii cu studenţii, părinţii sau oaspeţii; teste; teme pentru acasă; cursuri complete, organizate pe module; forumuri şi sesiuni de chat) şi elemente de organizare a clasei (acestea sunt: informaţii importante pentru studenţi şi părinţi; calendare şi orare; pagini ale studenţilor).
Clasa virtuală beneficiază de coordonarea unui tutore, care efectuează următoarele activităţi: planifică activitatea clasei de studenţi; supune spre dezbatere studenţilor - în conferinţe asincrone (e.g., forumuri de discuţii) -aspecte ale lecţiei şi furnizează resurse auxiliare; analizează şi comentează rezolvarea temelor, identificând pentru fiecare student problemele care au apărut în activitatea sa.
Tehnologia utilizată trebuie să permită constituirea claselor şi crearea unui sistem de comunicare folosind e-mail-ul, forumurile şi chatul. A se vedea şi e-Learning.
click-dreapta (right click). Execuţia unui click folosind butonul drept al mouse-ului. Pe platforma Windows, are ca efect deschiderea unui meniu pop-up (sau contextual) cu o serie de opţiuni corespunzătoare unor acţiuni care pot fi efectuate asupra obiectului selectat cu cursorul. A se vedea şi meniu contextual şi meniu pop-up.
click through (clickpe). Procedeul prin care se efectuează un click pe o legătură inclusă în pagina de rezultate retumate de un motor de căutare, având ca efect încărcarea în browser a unei pagini
aparţinând unui site indexat de motor. Legătura respectivă este foarte importantă pentru site, deoarece prin intermediul paginii către care duce sunt primiţi utilizatorii motorului de căutare. A se vedea şi motor de căutare.
client (client). într-o reţea locală sau în Internet, calculator sau program care utilizează resursele de reţea oferite de alt calculator sau de alt program, conform unui protocol de comunicaţie. De exemplu, browserul este client al unui server Web. A se vedea şi arhitectura client-server şi server.
client FTP (FTP client). Program care îi permite utilizatorului să acceseze un site FTP, pentru a încărca sau descărca fişiere pe/de pe acesta printr-o reţea care utilizează protocolul FTP. A se vedea şi FTP, server FTP şi site FTP.
client Web (Web client). A se vedea browser Web.
clipboard (clipboard). Zonă               de
memorie temporară utilizată               de
sistemele de operare bazate pe ferestre (e.g., Microsoft Windows, Apple Mac OS) pentru a stoca ultimele informaţii (e.g., text, imagini) tăiate (cut) sau copiate (copy) de utilizator. Datele stocate pot fi transferate în programul curent sau în alt program, prin lipire (paste). în clipboard informaţiile sunt păstrate temporar (în timpul unei sesiuni de lucru). Informaţiile existente rămân în clipboard până la următoarea operaţie de tăiere sau copiere, când vor fi suprascrise cu cele curente.
74
 clipping path (cale de decupare). în grafica 2D este un poligon sau o curbă utilizată pentru a tăia (delimita) o porţiune (suprafaţă) dintr-o imagine editată într-un program de editare a imaginilor. După decupare va fi păstrat numai ceea ce există în interiorul căii respective.
 cloaking (ascundere). Metodă asociată cu utilizarea aşa-numitelor doorway pages (pagini de intrare). Vizitatorului îi este livrată o versiune a paginii Web diferită de cea furnizată roboţilor motoarelor de căutare, utilizând scripturi care diferenţiază vizitatorii de roboţi pe baza adresei IP a acestora. A se vedea şi doorway page.
 clonă (clone). în domeniul calculatoarelor, este un sistem hardware sau software proiectat pentru a imita cât mai bine un alt sistem. Scopul declarat este obţinerea compatibilităţii cu sistemul original, care aparţine unei mărci binecunoscute şi adesea mult mai scump decât clona. De exemplu, clonă PC (sau compatibil IBM PC) se referă la orice calculator personal compatibil cu PC-ul realizat de IBM; pachetul de programe open source OpenOffice.org oferit de Sun Microsystems, Inc. este o clonă pentru Microsoft Office.
 Clopoţel.ro. Denumit şi portalul copiilor din România, este o comunitate a tinerilor care doresc să comunice online şi să-şi petreacă timpul liber în mediul virtual (http://www.clopotel.ro/). Utilizatorii pot posta materiale, după ce şi-au creat conturi. Conţinutul site-ului
 este protejat de Legea dreptului de autor, toate materialele aparţinând firmei în proprietatea căreia se află acesta. Totuşi, materialele oferite în acest scop pot fi descărcate sau copiate.
cluster de servere (server cluster). Grup de servere independente care lucrează împreună ca un sistem unic, pentru a le oferi clienţilor servicii cu disponibilitate ridicată. Atunci când apare o eroare de funcţionare a unui calculator inclus în cluster, cererile clienţilor sunt redistribuite către celelalte calculatoare existente. Clus-terele de servere sunt utilizate atunci când se doreşte ca utilizatorii să aibă acces constant la resurse importante, livrate într-o reţea care foloseşte arhitectura client-server. A se vedea şi arhitectura client-server şi server.
CMS (Content Management System, sistem pentru managementul conţinutului). Aplicaţie utilizată pentru gestionarea fluxului de lucru necesar în crearea colaborativă, editarea, căutarea şi arhivarea unui conţinut media şi textual divers. Conţinutul poate fi reprezentat de fişiere stocate pe calculator, imagini, fişiere audio şi video, documente electronice şi conţinut Web. Există şase categorii principale de CMS-uri: Enterprise CMS (ECMS), Web CMS (WCMS), Document Management System (DMS), Mobile CMS (MCMS), Component CMS (CCMS), Media CMS (MCMS). A se vedea şi Web CMS.
 75
CMYK. Model substractiv de reprezentare a culorilor. Utilizează patru culori de bază: Cyan (C), Magenta (M), Yellow (Y, galben) şi Black (B, negru). Cu ajutorul acestui model se pot reproduce aproape toate culorile existente. în acest scop, culorile de bază sunt combinate în diverse proporţii. Astfel, într-o culoare secundară, fiecare dintre acestea este reprezentată printr-o valoare care variază de la 0 la 100. O culoare cu saturaţie maximă este reprezentată prin valoarea 100, iar absenţa acesteia prin valoarea 0.
Modelul CMYK este utilizat, în principal, pentru tipărirea color. O imagine color este separată în cele patru culori: C, M, Y, K. Imprimarea se face în 4 etape, care corespund celor patru culori. Straturile de culoare au o anumită concentraţie, tradusă prin tonurile de culoare proprii imaginii care trebuie tipărită. în general, este imposibilă reproducerea unei imagini de pe monitor (afişată folosind modelul RGB) în mod identic pe hârtie (tipărită folosind modelul CMYK). A se vedea şi RGB.
CNED (Centre naţional d’enseigne-ment ă distance, Centrul naţional de învăţământ la distanţă). Universitate online franceză. Oferă un învăţământ personalizat, adaptat cerinţelor mediului social şi industrial, folosind facilităţile puse la dispoziţie de noile tehnologii, inclusiv din domeniul tehnicii de calcul (http://www.cned.fr/).
Oferta CNED include diverse domenii de formare pentru publicul larg:
instruire adaptată (adresată studenţilor cu cerinţe educaţionale speciale: handicap, maladii sau dificultăţi şcolare grave), instrucţie şcolară (oferită prin departamentele de grădiniţă şi învăţământ primar, liceu general, liceu tehnologic şi liceu profesional), instruirea adulţilor (numită şi instruire continuă, această formă de educaţie oferă posibilităţi de formare la toate vârstele şi nivelurile de pregătire). De asemenea, CNED este principalul furnizor de programe şi materiale educaţionale pentru instituţiile franceze care oferă cursuri online.
 Sistemul francez de educaţie la distanţă este unul de încredere, deoarece diplomele şi certificatele obţinute în urma finalizării cursurilor sunt acordate la nivel guvernamental, printr-un mod instituţionalizat de examinare.
 coadă (<queue). Structură de date de tip listă liniară simplu înlănţuită în care introducerea nodurilor se face la unul dintre capete (numit capul listei), iar ştergerea, consultarea sau modificarea lor la celălalt capăt (numit coada listei). Coada se numeşte şi listă FIFO, deoarece funcţionează pe principiul First In, First Out {primul intrat, primul ieşit). O reprezentare secvenţială pentru o coadă se obţine folosind un tablou C[0 ... n-l], tratat ca şi cum ar fi circular: după locaţia C[n-1] urmează locaţia C[0]. A se vedea şi FIFO, listă înlănţuită, listă liniară şi structură de date.
 coadă de tipărire {prinţ queue). Zonă de memorie (buffer) în care sunt
76
păstrate documentele care urmează a fi tipărite. A se vedea şi buffer de tipărire.
Coates, Tim (n.        1972). Expert
american în social software şi blogger. Blogul său este plasticbag.org. A se vedea şi blogger şi software social.
COBOL (COmmon Business-Oriented Language). Unul dintre cele mai vechi limbaje de programare, ale cărui specificaţii au fost dezvoltate iniţial de programatorul american Grace Hopper (1959). Este utilizat în principal pentru crearea de aplicaţii folosite în domeniile afacerilor, finanţelor şi administraţiei. A se vedea şi Hopper, Grace Murray.
Codd, Edgar Frank (1923-2003). Informatician american de origine engleză, cunoscut pentru inventarea modelului relaţional pentru gestiunea bazelor de date. Una dintre formele normale, Boyce-Codd, îi poartă numele. în anul 1981 a câştigat premiul Turing. A se vedea şi formă normală şi modelul relaţional.
cod de bare (bar code). Reprezentare a unei informaţii alfanumerice, într-un format vizual, pe o suprafaţă, care poate fi citită de un dispozitiv. Pentru a realiza reprezentarea se utilizează un set de simboluri. Codurile de bare se pot întâlni în fiecare zi: pe produsele cumpărate în magazine, pe facturi şi chitanţe, în corespondenţă etc. Preţul unui produs sau serviciu nu este afişat prin intermediul codului de bare, dar el se determină astfel: după ce scanâerul
„citeşte” codul de bare, îl trimite unui computer al punctului de vânzare (POS, point of sale) central, care caută într-o bază de date şi retumează preţul curent. Această abordare permite modificarea preţului de vânzare ori de câte ori se doreşte, în funcţie de situaţia de pe piaţă şi de strategia firmei.
Necesitatea de a înlocui informaţiile alfanumerice cu coduri de bare derivă din lipsa capacităţii sistemelor informatice de a citi (în toate situaţiile) corect şi rapid aceste informaţii. Primele coduri de bare stocau datele în linii paralele separate prin spaţii, dar astăzi acestea pot fi stocate în modele de puncte, cercuri concentrice sau pot fi ascunse în imagini.
De-a lungul anilor s-a dezvoltat o întreagă industrie de profil, care pune la dispoziţie instrumente software pentru crearea codurilor de bare, imprimante pentru tipărirea acestora şi scannere pentru „citirea” lor. Acestea din urmă s-au dezvoltat în diverse variante, cele mai recente fiind fară fir (wireless).
In timp, au fost inventate mai multe standarde pentru crearea codurilor de bare, numite simbologii. O simbologie este o schemă care precizează modalitatea de codificare fizică a datelor (e.g., bare, spaţii). Cele mai utilizate sunt simbologiile liniare, iar dintre acestea cea mai populară este EAN-J3. Din punct de vedere istoric, ideea utilizării simbolurilor pentru reprezentarea unor date de identificare asociate produselor înregistrate într-un catalog a apărut în anul 1932 (Wallace
 77
Flint, Harvard University). Codurile de bare, în forma lor modernă, au fost dezvoltate începând din 1948 de Bemard Silver şi Norman Joseph Woodland. Ele au început să fie folosite în comerţ după anul 1966. în 1970 a fost propus standardul UGPIC (Universal Grocery Product Identification Code). în 1973 a fost adoptat standardul UPC (Universal Product Code) pentru identificarea produselor în Statele Unite, implementat de IBM şi dezvoltat de George Laurer. Pe 26 iunie 1974, în SUA, a fost scanat şi înregistrat primul produs cu cod de bare. în anul 1981, Departamentul Apărării al Statelor Unite a adoptat formatul de cod de bare Code 39 pentru industria militară.
Codurile de bare pot fi generate şi prin intermediul limbajelor de programare pentru server (e.g., PHP), fiind incluse în paginile Web. în acest scop, sunt utilizate biblioteci dedicate. A se vedea şi EAN-13.
cod de stare {status code). Şiruri de caractere alfanumerice care indică succesul sau eşecul unei acţiuni iniţiate de utilizator. A se vedea şi cod de stare HTTP.
cod de stare HTTP {HTTP status code). Cod de stare generat de serverul Web în urma încercării de a înţelege şi de a satisface cererea clientului, inclus în răspunsul HTTP. Este format din trei cifre, prima dintre acestea definind clasa căreia îi aparţine răspunsul. în specificaţiile HTTP sunt definite următoarele cinci clase, codul trebuind să
aparţină uneia dintre ele: lxx (coduri de informare) - cererea a fost primită, iar procesul continuă; 2xx (coduri de succes) - cererea a fost îndeplinită cu succes; 3xx (coduri de redirecţionare) -indică o redirecţionare a cererii către o altă locaţie/un alt server; 4xx (coduri de eroare datorate clientului) - cererea include erori de sintaxă sau nu poate fi satisfăcută; 5xx (coduri de eroare datorate serverului) - deşi cererea este aparent corectă, serverul nu o poate îndeplini (din diverse motive). Codurile de stare HTTP de tipul 4yz şi 5yz identifică erori datorate clientului şi, respectiv, serverului, fiind cunoscute şi sub numele de coduri de eroare. Programatorii au posibilitatea de a gestiona aceste coduri, personalizând astfel mesajele pe care le primeşte utilizatorul. A se vedea şi răspuns HTTP.
codec (coder-decoder). Dispozitiv sau program de calculator utilizat pentru codificarea şi/sau decodificarea unui flux digital de date sau semnal.
CodeLite. IDE pentru limbajele de programare C şi C++. CodeLite este cross platform şi open source, fiind oferit sub licenţă GPL {http.V/www.codelite. org/). A se vedea şi IDE.
(a) codifica (encode). 1. în programare, activitatea de transpunere a unui algoritm în cod-sursă, realizată prin utilizarea unui limbaj de nivel înalt. A se vedea şi algoritm, cod-sursă şi limbaj de nivel înalt. 2. A cripta datele transmise prin canale de comunicaţie,
 78
în scopul măririi securităţii acestora. A se vedea şi criptare.
cod Hamming (Hamming code). în telecomunicaţii, cod pentru detectarea şi corectarea erorilor, numit după inventatorul său, Richard Hamming. Codurile Hamming pot detecta erori de până la doi biţi şi corecta erori de un bit. Din această cauză, comunicarea este considerată fiabilă atunci când distanţa Hamming dintre modelele de biţi transmise şi cele recepţionate este egală cu 1. A se vedea şi distanţa Hamming şi Hamming, Richard Wesley.
codificare hard (hard-coding). Practică folosită în dezvoltarea soft-ware-ului în care datele sunt înglobate direct în codul-sursă al unui program, în loc să fie obţinute dintr-o sursă externă.
cod-maşină (machine code). Codul rezultat în urma compilării unui program scris într-un limbaj de nivel înalt (e.g., C++) sau a asamblării unui program scris într-un limbaj de asamblare. Limbajul de maşină -denumit şi limbaj de programare din prima generaţie - este alcătuit din instrucţiuni scrise în limbaj binar, care corespund unor operaţii elementare (aritmetice, logice, transfer de date), specifice unui anumit microprocesor. A se vedea şi asamblor şi compilator.
cod nativ (native code). Cod specific unui anumit microprocesor. A se vedea şi cod-maşină.
cod-obiect (object code). Cod generat de un interpretor sau un asamblor prin translatarea codului-sursă al unui program. în mod obişnuit, termenul se referă la codul-maşină care poate fi executat direct de CPU-ul (microprocesorul) sistemului. Uneori, codul-obiect poate fi şi cod în limbaj de asamblare. A se vedea şi cod-maşină şi limbaj de asamblare.
cod redundant (redundant code). Secvenţă de cod care execută o operaţie deja executată în altă parte (i.e., de către o altă secvenţă de cod).
cod reentrant (reentrant code). Cod (procedură) care se poate executa simultan în contextul mai multor procese. în memorie trebuie păstrată o singură copie a unei proceduri re-entrante, care va fi utilizată de toate procesele. Condiţii necesare: datele proceselor simultane care apelează procedura reentrantă nu trebuie să interfereze; fiecare proces trebuie să aibă propria zonă de date care să fie accesate separat de apelurile diferite ale aceleiaşi proceduri reentrante. Nucleele tuturor sistemelor de operare moderne sunt reentrante.
cod-sursă (source code). Instrucţiuni sau declaraţii de program care pot fi citite de oameni, scrise într-un limbaj de programare de nivel înalt sau într-un limbaj de asamblare, care nu pot fi înţelese direct de CPU-ul calculatorului. Codul-sursă este utilizat ca intrare pentru procesele (e.g., compilare, interpretare) care generează un program
 79
executabil {i.e., în cod-maşină). Poate fi convertit într-un fişier executabil (prin compilare) sau convertit şi executat direct (on jly) de către un in-terpretor. A se vedea şi cod- maşină, compilator, interpretor, limbaj de asamblare şi limbaj de nivel înalt.
colaborare asincronă (asynchronous collaboratiori). Colaborare prin interacţiuni asincrone (i.e., care nu sunt sincronizate în timp real). De exemplu, în Internet, colaborarea asincronă se face prin intermediul unor servicii/tehnologii ca e-mail, wilci şi grupuri de ştiri. A se vedea şi poşta electronică şi wiki.
colectarea gunoiului (garbage col-lection). în informatică, formă de management automat al memoriei. A fost inventată de John McCarthy în 1959, pentru a depăşi problema managementului manual al memoriei în LISP. Colectorul de gunoi {garbage collector) eliberează automat memoria utilizată de obiecte care nu mai sunt folosite de aplicaţii.
collate {a interclasa). Având şi echivalentul a colafiona, desemnează compunerea unui set de elemente pe baza a două sau mai multe seturi cu elemente similare, păstrând ordinea existentă în seturile originale.
Colmerauer, Alain (n. 1941). Infor-matician francez, creatorul limbajului de programare logică PROLOG (1972), alături de Phillipe Roussel. în 1982 a câştigat premiul la Pomme d’Or du
Logiciel Frangais, acordat de Apple France, pentru PROLOG II. A se vedea şi PROLOG.
COM {Component Object Model). Standard şi interfaţă elaborată de Microsoft care permite comunicarea între componentele software folosite la crearea programelor rulate pe platforma Microsoft Windows. Componentele COM pot fi scrise utilizând diverse limbaje. Familia tehnologiilor COM include COM+, Distributed COM şi ActiveX Controls. A se vedea şi controale ActiveX.
comandă {command). Directivă lansată către un program de calculator pentru a realiza o sarcină specifică. Poate fi lansată din tastatură (după ce este scrisă de utilizator) sau selectată dintr-un meniu.
COMDEX {Computer Dealer s Exhibition). Serie de târguri anuale de calculatoare organizate în luna noiembrie, între anii 1979 şi 2003, la Las Vegas {http://www.comdex.com/). Declinul COMDEX a început odată cu expansiunea unor târguri similare, precum CeBIT, în Germania, şi COMPUTEX, în Taiwan. A se vedea şi CeBIT şi COMPUTEX.
(a) comenta {command out). în programare, a dezactiva temporar unul sau mai multe rânduri din codul-sursă al unui program prin includerea lor într-un comentariu. A se vedea şi comentariu.
comentariu {comment). Text inclus în codul-sursă al unui program sau al unui
80
document marcat (e.g., scris în HTML), pentru a fi utilizat pentru documentare de către cel care l-a creat sau de alte persoane. Comentariile sunt utile mai ales atunci când programul sau documentul au dimensiuni mari sau când suferă modificări succesive.
Cele mai multe limbaje de programare şi de marcare oferă o sintaxă specifică pentru introducerea comentariilor, astfel încât acestea pot fi recunoscute (şi ignorate) de compilator sau interpretor (e.g, în (X)HTML acestea sunt scrise folosind construcţia<!- comentariu ->, iar în CSS /* comentariu * /). A se vedea şi (a) comenta.
comerţ electronic (e-commerce). A se vedea e-commerce.
Comitetul pentru Standardizarea Tehnologiilor de învăţare (LTSC, Learning Technology Standards Committee). Are ca obiect de activitate dezvoltarea standardelor tehnice internaţionale specifice e-Learning-ului, cu scopul de a facilita dezvoltarea, întreţinerea şi creşterea interopera-bilităţii sistemelor de instruire şi a materialelor educaţionale. A se vedea şi e-Learning şi standarde pentru e-Learning.
Common Language Runtime (CLR). Mediu de execuţie pentru aplicaţiile care utilizează .NET Framework şi parte a acestui cadru de lucru. Este o implementare Microsoft a standardului Common Language Infrastructure (CLI). CLR rulează o formă de
bytecode denumită Common Intermediate Language (CIL). La compilare, compilatorul .NET Framework converteşte codul existent (e.g., C#, Visual Basic) în cod CIL. La execuţie, compilatorul CLR converteşte codul CIL în cod nativ pentru sistemul de operare existent. A se vedea şi .NET Framework.
compatibil PC (PC compatible). Referitor la calculatoarele personale (PC-uri), termenul desemnează orice calculator care respectă specificaţiile IBM PC. Calculatoarele de acest tip sunt produse de un număr mare de firme. A se vedea şi calculator personal.
compilare (compilation). Procesul de translatare a codului-sursă într-un format executabil. Compilarea unui program are loc în mai multe faze. în cadrul oricărei faze, are loc transformarea programului dintr-o reprezentare în alta. Principalele faze ale procesului de compilare sunt: analiza lexicală, analiza sintactică, jgenerarea de cod intermediar, optimizarea codului, generarea codului final. De asemenea, compilatorul trebuie să efectueze gestionarea tabelei de simboluri şi tratarea erorilor. A se vedea şi compilator.
compilator (compiler). Program care translatează într-un format executabil (i.e., cod-maşină) codul inclus într-un program scris într-un limbaj compilat, înainte de execuţia programului. A se vedea şi cod-maşină şi limbaj compilat.
81
complexitatea algoritmilor (<algorithm complexity). Puterea de calcul necesară implementării unui algoritm. Are două componente principale: complexitatea în timp (care se referă la timpul necesar efectuării calculelor) şi complexitatea în spaţiu (care se referă la volumul de memorie necesar calculelor), ambele fiind exprimate ca funcţii de n, unde n este mărimea datelor de intrare. Complexitatea unui algoritm se notează cu O şi reţine numai termenul care creşte cel mai repede odată cu n. De exemplu, dacă algoritmul se execută în 2n+n4+2 unităţi de timp, complexitatea acestuia în timp va fi 0(2"). Iată complexităţile unor algoritmi cunoscuţi: sortarea prin inserţie, 0(n2); heapsort, 0(nlog2n); turnurile din Hanoi, 0(2n); căutarea binară, 0(log2n); căutarea liniară, O(n); quick sort, 0(n log2n). A se vedea şi algoritm.
(a) comprima (compress). A reduce dimensiunea unui fişier sau a unui mesaj folosind scheme de codificare specifice, implementate în diverse aplicaţii (de exemplu, programe de arhivare/dezarhivare).
Comprimarea (sau compresia) datelor este utilă deoarece previne consumul unor resurse (e.g., spaţiul de stocare pe hard-disk, lăţimea de bandă). A se vedea şi comprimare cu pierderi, comprimare fără pierderi şi (a) decomprima.
comprimarea imaginilor (image compression). Metodă utilizată pentru reducerea dimensiunii fişierelor în care sunt stocate imaginile în format raster.
Comprimarea fară pierderi conservă datele componente ale imaginii până la ultimul bit, astfel încât forma obţinută după decomprimare coincide cu forma de dinaintea realizării ei. Cele mai bune metode de comprimare fară pierderi determină reducerea mărimii imaginilor de două până la trei ori. Comprimarea cu pierderi determină pierderea unor date componente ale imaginii, acestea nemaiputând fi recuperate. în mod obişnuit, metodele de comprimare cu pierderi determină o reducere a dimensiunii imaginilor de opt până la douăzeci şi cinci de ori, cu o reducere mai mică sau mai mare (depinzând de imagine) a calităţii acestora. A se vedea şi formate raster.
comprimare cu pierderi (lossy compression). Procesul de comprimare a unui fişier astfel încât unele date se pierd după comprimare şi decomprimare. Algoritmul de codificare trebuie să fie ales astfel încât operaţia să determine pierderea unor date care nu sunt percepute de utilizator sau care nu influenţează foarte mult această percepţie, în funcţie de natura informaţiilor stocate în fişier (e.g., grafică, audio, video) şi de limitările receptorilor umani (vizual şi auditiv). Adesea, reducerea dimensiunii fişierului este considerabilă, aceasta ajungând la 5% din cea iniţială. A se vedea şi comprimare fără pierderi şi (a) comprima.
comprimare fără pierderi (lossless compression). Procesul de comprimare a unui fişier astfel încât rezultatul
82
obţinut după decomprimare să fie identic cu fişierul original (bit cu bit), în mod obişnuit, acest tip de comprimare este folosit în cazul fişierelor care conţin text, date sau cod (deoarece nu trebuie pierdută nici o parte din informaţiile incluse în ele). De obicei, dimensiunea fişierului comprimat ajunge la 40% din cea a fişierului original. A se vedea şi comprimare cu pierderi şi (a) comprima.
comprimare video (video com-pression). Operaţia de reducere a cantităţii de date utilizate pentru a reprezenta imagini video digitale. A se vedea şi comprimare.
computer vision (vedere automată). Disciplină cu caracter teoretic şi aplicativ, sub-domeniu al inteligenţei artificiale, se ocupă cu prelucrarea informaţiilor vizuale de către calculator, având ca scop construirea unor sisteme artificiale care obţin informaţii din imagini. Sistemele obţinute sunt utilizate pentru controlul proceselor, detectarea evenimentelor, organizarea informaţiilor, modelarea obiectelor şi a mediului înconjurător. A se vedea şi inteligenţă artificială.
COMPUTEX. Expoziţia anuală de calculatoare ţinută în Taipei, capitala Taiwanului, începând cu anul 1981 (numele actual l-a primit în 1984) {http://www. computextaipei. corn. tw/). A se vedea şi CeBIT şi COMDEX.
comunicaţii de date {data Communications). Concept general care se referă la metode, mecanisme şi
 dispozitive folosite în transferul de date între calculatoare printr-un mediu de comunicaţie.
comutare de circuite {circuit switching). Tehnologie utilizată în telefonia tradiţională, bazată pe linii de transmisie în care se asigură un canal de comunicaţie între fiecare doi corespondenţi. Canalul este un circuit fizic realizat din cabluri şi circuite electronice. Pe durata unei convorbiri, canalul poate fi utilizat numai de corespondenţii iniţiali, ceea ce înseamnă că acesta este un canal dedicat. La sfârşitul convorbirii, canalul utilizat trebuie anulat explicit. A se vedea şi comutare de pachete.
comutare de pachete {pachet switching). Tehnologie utilizată predominant în cadrul reţelelor de calculatoare şi în domeniul telecomunicaţiilor. Pachetul este unitatea utilizată pentru transportul informaţiei în reţele de acest tip. Spre deosebire de comutarea de circuite, care furnizează un canal de transmisie dedicat pentru două noduri ale unai reţele, în tehnica bazată pe comutarea de pachete un canal de transmisie poate fi utilizat de mai multe noduri.
Apariţia tehnologiei care stă la baza funcţionării Internetului {packet switching - comutarea de pachete) este legată de numele unor cercetători ca Leonard Kleinrock, Paul Baran, Donald Davies şi Roger Scantlebury. în anul 1967, National Physical Laboratory (Middlesex, Anglia), sub conducerea lui Donald Davies, a experimentat
 83
pentru prima oară o reţea cu comutare de pachete la 768 kbps (denumită NPL Data Network).
Cea mai cunoscută aplicaţie a acestei tehnologii este Internetul, în care comutarea de pachete se realizează conform protocolului IP. A se vedea şi comutare de circuite, Internet şi IP.
comutativitate (commutativity). In matematică, proprietate a unei operaţii binare. O astfel de operaţie este comutativă dacă prin inversarea operanzilor se obţine acelaşi rezultat. Astfel, fiind dată operaţia * definită pe mulţimea M, aceasta este comutativă dacă pentru oricare două elemente aparţinând mulţimii M: x * y = y * x.
Adunarea şi înmulţirea numerelor reale este comutativă. în schimb, scăderea şi împărţirea nu sunt. De asemenea, compunerea funcţiilor nu este comutativă. A se vedea şi asociativitate şi operator.
(a) concatena (concatenate). A pune cap la cap secvenţial două elemente compuse. De exemplu, pot fi concatenate două şiruri de caractere (e.g., prin concatenarea şirurilor „limbaj de“ şi „programare” se obţine şirul „limbaj de programare”). în multe limbaje de programare, operatorul de concatenare are simbolul + (plus).
conectivism (connectivism). Perspectivă emergentă asupra modului în care cunoaşterea poate fi distribuită prin reţele de indivizi şi dispozitive. Conform acestui punct de vedere: cunoaşterea şi învăţarea rezidă în
diversitatea perspectivelor individuale; învăţarea reprezintă un proces de conectare a surselor de informaţii; capacitatea de a cunoaşte mai mult este mai critică decât ceea ce este cunoscut (învăţarea este un proces de creare a cunoaşterii); abilitatea de a vedea conexiunile dintre domenii, idei şi concepte este o deprindere esenţială, individul participând (ca un nod) într-o reţea care învaţă; acurateţea şi actualizarea cunoştinţelor trebuie să fie avută în vedere în toate activităţile de învăţare; menţinerea şi îmbunătăţirea conexiunilor sunt necesare pentru a facilita învăţarea continuă.
Web 2.0 se „potriveşte” bine într-un model conectivist al învăţării, înţelegând prin aceasta că noul Web dispune de un set de instrumente care pot conduce la un tip de educaţie ce răspunde nevoilor societăţii. A se vedea şi Web 2.0.
configuraţia paginii (page setup). Set de opţiuni care stabileşte (e.g., într-un editor de text, aşa cum este Microsoft Word) modul în care informaţiile sunt încadrate în pagină, precum şi modul în care aceasta va fi tipărită: orientarea paginii (portret sau peisaj), mărimea marginilor paginii (sus, jos, stânga, dreapta), dimensiunile hârtiei (lăţime şi înălţime), antetul şi subsolul paginii, alinierea verticală (sus, jos, centru, justified). în general, aceste opţiuni pot fi aplicate întregului document, secţiunii curente sau de la pagina curentă până la sfârşitul documentului.
84
confirmare triplă (three-way handshake). Procedeu prin care se realizează conexiunea dintre două procese TCP. Presupune parcurgerea a trei etape în care procesele schimbă anumite pachete de date: procesul-client trimite procesului- server o cerere pentru stabilirea conexiunii, sub forma unui pachet de sincronizare SYN (cerere de conectare); după primirea pachetului SYN, serverul trimite (dacă este posibilă conexiunea) un pachet SYN/ACK de acceptare a conexiunii, cerând şi sincronizare din partea clientului (<acceptare conectare); după ce primeşte pachetul SYN/ACK, procesul-client trimite serverului un pachet ACK (confirmare de acceptare a conectării), moment în care se realizează conexiunea. După ce trimite pachetul SYN/ACK, serverul intră într-o perioadă determinată de aşteptare, până la primirea pachetului ACK de la client. După expirarea acestei perioade, dacă nu s-a realizat conexiunea, serverul îşi reia activitatea specifică.
Connection. Antet prezent atât în cererea, cât şi în răspunsul HTTP. Specifică modalitatea de comunicaţie (Le., prin conexiuni TCP persistente sau nepersistente) aleasă de client şi de server. Dacă unul dintre parteneri specifică valoarea close pentru acest antet, se va utiliza o conexiune nepersistentă. Dacă nici unul dintre partenerii de comunicaţie nu precizează o valoare pentru antet, se va utiliza o conexiune persistentă (HTTP/l. 1), respectiy una
nepersistentă (HTTP/l .0). A se vedea şi cerere HTTP şi răspuns HTTP.
conexiune (connection). Legătură fizică stabilită între două sau mai multe dispozitive de comunicaţii (e.g., calculatoare) prin intermediul cablurilor electrice, al cablurilor cu fibre optice sau al undelor radio.
Connexions. Mediu pentru dezvoltare colaboraţi vă, partajare liberă şi publicare rapidă a conţinutului educaţional pe Web (http://cnx.org/). Materialele educaţionale incluse pot fi utilizate gratuit, fiind publicate sub licenţă CC Attribution. Acestea au o structură neliniară, alcătuită din module care pot fi legate şi aranjate în diverse moduri. Astfel, studenţii pot să vadă relaţiile existente în cadrul topicurilor, ajutând astfel la demonstrarea faptului că ştiinţa este în mod natural interconectată, nefiind izolată în clase separate sau manuale. Materialele existente în Connexions pot fi partajate şi pot constitui baza pentru construirea altor materiale, deoarece sunt reuti-lizabile: tehnologic (informaţia este stocată în formatul XML, ceea ce asigură că aceasta va putea fi utilizată pe diverse platforme, în prezent şi în viitor); legal (licenţele Creative Commons pentru conţinut deschis facilitează comunicarea materialelor de către autori şi le permit altora să le utilizeze/reutilizeze în mod legal, autorii beneficiind de recunoaşterea eforturilor lor); educaţional (autorii sunt încurajaţi să scrie modulele ca entităţi de sine stătătoare, astfel încât alţii să le
85
poată utiliza/reutiliza în diferite cursuri sau contexte). A se vedea şi licenţe Creative Commons.
Consorţiul Unicode (Unicode Consor-tium). Organizaţie non-profit care se ocupă de dezvoltarea, extinderea şi promovarea şi implementarea standardului Unicode pentru reprezentarea caracterelor în produsele software şi standardele modeme http://www.unicode.org/). A se vedea şi Unicode.
Consorţiul World Wide Web (World Wide Web Consortium). Denumit şi Consorţiul Web sau W3C, este format din peste 500 de instituţii academice, organizaţii comerciale şi persoane fizice, având ca scop elaborarea, dezvoltarea, întreţinerea şi promovarea standardelor referitoare la World Wide Web (http://www.w3.org/).
La 1 octombrie 1994, conform înţelegerii dintre MIT şi CERN, ia naştere World Wide Web Consortium, prima întâlnire a membrilor săi având loc pe 14 decembrie la MIT. Consorţiul funcţionează sub coordonarea directă a Laboratorului de Ştiinţa Calculatoarelor şi Inteligenţă Artificială (CSAIL, Computer Science and Artificial Intelligence Laboratory) al MIT, a Consorţiului European de Cercetare în Informatică şi Matematică (ERCIM, European Research Consortium for Informatics and Mathematics) şi a Universităţii Keio din Japonia. A se vedea şi World Wide Web.
constantă (constant). în programare, identificator pentru o valoare care nu poate fi schimbată pe parcursul execuţiei unui program. O convenţie populară pentru reprezentarea constantelor constă în utilizarea unor nume scrise cu majuscule şi, eventual, folosind liniuţa de subliniere (underscore), e.g., 0_C0NSTANTA.
Limbajele de programare permit utilizarea a două tipuri de constante: statice (valorile lor trebuie cunoscute în momentul compilării; e.g., limbajul VisualBasic) şi dinamice (valorile lor pot fi determinate numai în momentul execuţiei; e.g., limbajele Java, C++). A se vedea şi program şi variabilă.
constructivism social (social constructivism). Model al învăţării conform căruia cunoaşterea este creată de cei care învaţă, în contextul şi ca rezultat al interacţiunii sociale. A fost propus de psihologul rus L.S. Vîgotski (1896-1934), care observă că dezvoltarea cognitivă a individului este, de fapt, o socioconstrucţie. în concepţia lui Vîgotski, dezvoltarea cognitivă este rezultatul unei duble formări, internă şi externă, într-o mişcare orientată de la social la individual. Astfel, învăţarea este un proces social, în care cel educat beneficiază de suportul educatorului şi/sau al colegilor pentru a avansa.
Competenţele social-cognitive pot fi dezvoltate prin utilizarea Internetului. Constructivismul social accentuează negocierea şi co-determinarea sensurilor împreună cu alţii. Această abordare este reflectată în particular
86
prin utilizarea instrumentelor Web 2.0, care acţionează ca elemente de mediere între studenţi şi între studenţi şi educatori, în particular între studenţii care, de multe ori, lucrează în locuri diferite şi în momente diferite. A se vedea şi Web 2.0.
constructor (iconstructo'). în programarea orientată pe obieci (POO), metodă invocată la instanţierea unei clase. Metoda realizează iniţializarea proprietăţilor obiectului, argumentele sale reprezentând valori atribuite acestora prin intermediul instrucţiunilor din corpul metodei. A se vedea şi destructor şi programarea orientată pe obiect.
construcţionism        (<constructionism).
Susţinut de Seymour Papert, constituie o dezvoltare particulară a teoriei con-structiviste în contextul Web 2.0. Această orientare împărtăşeşte cono-taţiile constructiviste conform cărora învăţarea construieşte structurile cunoaşterii, adăugând că aceasta se produce în contextul în care cel care învaţă este angajat conştient în construirea unei entităţi publice, „indiferent că este vorba de un castel de nisip pe plajă sau de o nouă teorie a universului”. Sistemele de tip software social (în particular, de tip Web 2.0) sunt utilizate pentru construirea unor entităţi publice, de exemplu prin intermediul unei prezentări video într-un sistem social media, al unei intrări într-un blog (în cazul unei activităţi individuale) sau prin intermediul unui set de pagini wiki (pentru un individ sau un grup de lucru). A se vedea şi constructivism şi Web 2.0.
 cont implicit (default account). Cont de utilizator predefinit într-un sistem (e.g., program), care permite accesul imediat după punerea în funcţiune/instalarea acestuia. Uneori, numele de utilizator şi parola implicite sunt aceleaşi în fiecare copie a sistemului. După ce sistemul este pus în funcţiune, trebuie fie să se schimbe imediat parola implicită, fie să se dezactiveze contul implicit. A se vedea şi cont de utilizator.
 cont de utilizator (user account). Asociat unui utilizator, permite identificarea acestuia printr-un nume de utilizator (username). Pentru a folosi contul, utilizatorul trebuie să se autentifice folosind numele de utilizator şi o parolă (password) asociată acestuia. Alături de numele de utilizator şi parolă, contul include şi alte informaţii referitoare la utilizator, de exemplu permisiunile acestuia. A se vedea şi nume de utilizator şi utilizator.
 Content-Type. Unul dintre anteturile cererii şi răspunsului HTTP. Desemnează tipul şi subtipul MIME al reprezentării resursei solicitate de un client sau transmise de un server (e.g., Content-Type:         text/html).   A se
 vedea şi cerere HTTP, MIME şi răspuns HTTP.
 contor (counter). în Web, miniaplicaţie sau secvenţă de cod inclusă în paginile unui site, cu rolul de a ţine evidenţa numărului de utilizatori ai acestuia. A se vedea şi pagină Web.
 87
contor de program {program counter). Cel mai important registru al unităţii centrale de prelucrare (CPU). Indică instrucţiunea următoare care va fi extrasă pentru execuţie. A se vedea şi CPU, registru şi registru de instrucţiuni.
cont-rădăcină (root account). în sistemele de operare UNIX şi UNIX-lilce, este contul al cărui utilizator controlează funcţionarea calculatorului. Acesta este administratorul de sistem, numit şi superuser (superutilizator). A se vedea şi director-rădăcină, superutilizator şi UNIX.
control ActiveX (ActiveX control). Componentă software reutilizabilă care utilizează tehnologia ActiveX. Controalele ActiveX pot fi utilizate pentru a include funcţii speciale în paginile Web, în aplicaţiile desktop (e.g., Microsoft Office) şi în unele instrumente de dezvoltare software (e.g., Microsoft Visual Studio). în particular, pot servi la crearea de aplicaţii distribuite care pot fi utilizate în Internet prin intermediul browserelor Web. Un astfel de control este descărcat automat şi executat în browserul Web (Internet Explorer).
Controalele ActiveX pot fi scrise folosind diverse limbaje/medii de programare (MFC, ATL, C#, C++, Visual Basic şi Borland Delphi). A se vedea şi ActiveX.
controlul accesului (access control). Mecanism prin care se limitează şi controlează accesul în anumite zone sau resurse ale unei instalaţii sau la un
sistem de informaţii existent într-un calculator/într-o reţea de calculatoare, pe baza identităţii utilizatorilor şi a apartenenţei acestora la anumite grupuri predefinite.
convertor de format (format converter). Instrument care produce conversia unui format de fişier în altul. Utilizarea convertoarelor de format măreşte mult gradul de audienţă al unui document, deoarece (de exemplu) utilizarea unui format optimizat pentru Web facilitează citirea şi descărcarea acestuia de un număr mare de persoane.
Cei care creează conţinut pentru e-Learning pot utiliza un astfel de instrument pentru a transforma formatele uzuale (e.g., Word, PowerPoint, Excel) în formate care pot fi uşor afişate pe Web (e.g., HTML, Flash, Java, PDF).
Unele programe de authoring includ convertoare sub forma unor module, astfel încât există posibilitatea salvării (sau exportului) de conţinut direct în formate optimizate pentru Web. De asemenea, unele convertoare se instalează ca add-in-uri în diverse programe de authoring. De exemplu, iSpring se instalează în PowerPoint.
Cele mai populare convertoare de conţinut sunt cele care realizează transformarea fişierelor PowerPoint în formate potrivite pentru Web, în special HTML şi Flash. Conversia la formatul HTML poate fi realizată utilizând şi convertorul existent în PowerPoint (File^Save as Web Page ...).
Convertoarele pentru Word transformă fişierele create cu procesorul de text produs de Microsoft în formate optimizate pentru Web, acestea fiind adesea HTML sau PDF. Chiar aplicaţia Word include un astfel de convertor (File-^Save as Web Page...). Unele convertoare se integrează direct în Word (e.g., WordToWeb). A se vedea şi authoring tools şi e-Learning.
cookie (cookie). Bloc de date utilizat în scopul stocării pe calculatorul utilizatorului a unor informaţii folosite în sesiunile de lucru pe Web.
Blocurile cookie sunt utilizate în special pentru păstrarea unor informaţii privitoare la preferinţele utilizatorilor (e.g., tema cromatică preferată), precum şi a unor date volatile şi care nu au un caracter de confidenţialitate (e.g., comenzile de produse în cadrul unui coş de cumpărături). A se vedea şi sesiune Web.
copyleft (copyleft). Concept care (spre deosebire de Copyright) elimină restricţiile referitoare la distribuţia copiilor şi a versiunilor modificate ale programelor. Unul dintre creatorii conceptului este Richard Stallman. Cea mai utilizată licenţă de tip copyleft este GNU Public License (GPL). Creative Commons furnizează o licenţă similară denumită ShareAlike. A se vedea şi Licenţa Publică Generală GNU şi licenţe Creative Commons.
CORDIS. Spaţiu de informare dedicat cercetării şi dezvoltării (R&D, research & development) europene, precum
şi utilizării rezultatelor R&D (ihttp://cordis.europa.eu/). Scopurile principale ale CORDIS sunt următoarele: facilitatea participării în activităţile de cercetare la nivel european; îmbunătăţirea exploatării rezultatelor cercetării, cu accent pe sectoarele cruciale care privesc competitivitatea europeană; promovarea diseminării cunoaşterii pentru stimularea performanţei inovative.
cont de e-mail (e-mail account). Asigură utilizatorului unui serviciu de poştă electronică o adresă de e-mail şi un spaţiu de stocare (i.e., o căsuţă poştală), precum şi instrumente pentru gestionarea mesajelor. A se vedea şi adresă de e-mail şi poştă electronică.
conţinut dinamic (dynamic content). Se referă la conţinutul inclus în paginile Web generate de serverele de aplicaţii (e.g., PHP), pe baza unor solicitări ale utilizatorilor (e.g., cuvinte-cheie, termeni selectaţi dintr-o listă dată) şi folosind informaţii stocate în mod obişnuit în baze de date (e.g., MySQL). A se vedea şi server de aplicaţii.
conţinut duplicat (duplicate content). Se referă la pagini Web distincte în ceea ce priveşte design-ul, dar care au conţinuturi practic identice. Caracteristica de duplicare a conţinutului poate determina penalizări din partea motoarelor de căutare. A se vedea şi pagină Web.
coordonate carteziene (cartesian coordinates). Set de numere - denumite coordonate - care stabileşte în mod
89
unic poziţia unui punct într-un plan, în spaţiul tridimensional sau într-un spaţiu cu un număr oarecare de dimensiuni. In plan, punctele sunt specificate prin poziţia lor faţă de două axe, notate de obicei cu x (orizontală) şi y (verticală), folosind două numere, cunoscute ca abscisă şi, respectiv, ordonată. In spaţiul tridimensional, se adaugă încă o axă, notată cu z, pentru care este necesar un set alcătuit din trei coordonate.
Folosind coordonatele carteziene, formele geometrice pot fi descrise folosind ecuaţii algebrice satisfăcute de coordonatele punctelor care se găsesc pe curbele respective. De exemplu, cercul de rază egală cu trei unităţi cu centrul în originea sistemului de axe de coordonate este descris de ecuaţia x2 + y2 - 32 = 0.
Sistemul cartezian a fost introdus în anul 1637 de matematicianul şi filosoful francez Rene Descartes, al cărui nume latinizat este Cartesius. Acesta a adus contribuţii importante la dezvoltarea analizei matematice, geometriei analitice şi cartografiei.
(a) copia (copy). 1. A reproduce în memorie (clipboard) o porţiune dintr-un document editat. Ulterior, aceasta poate fi inserată (lipită) în documentul respectiv sau într-un document similar. A se vedea şi (a) lipi. 2. A reproduce un fişier în alt director aflat pe acelaşi disc sau pe un alt suport de stocare.
copil (child). în contextul marcării conţinutului, se referă la un element
inclus în interiorul altui element. De exemplu, în limbajul HTML, elementul body este copil al elementului html. în construcţia XML <site><pagina /></site>, elementul pagina este copil al elementului site. A se vedea şi element.
Corel Corporation. Companie canadiană care produce programe de grafică şi birou, fondată în 1985 de Michael Cowpland. în 1996, Corel a cumpărat aplicaţia WordPerfect de la Novell. în 2006, Corel a achiziţionat InterVideo, furnizor de soluţii software multimedia şi, odată cu această companie, Ulead Systems. Cele mai cunoscute aplicaţii furnizate de Corel Corporation sunt CorelDraw, Word Perfect, Winzip şi Paint Shop Pro (h ttp ://www. corei, com/).
CorelDraw X3 Graphics Suite. Suită de aplicaţii folosite în design-ul grafic şi DTP (idesktop publishing), creată de compania Corel. Include, printre alte aplicaţii, CorelDraw X3 (editor grafic vectorial), Corel Photo-Paint X3 (editor de imagine, asemănător cu Adobe Photoshop) şi Corel Capture X3 (utilitar folosit pentru obţinerea capturilor de ecran). A se vedea şi Corel Corporation şi DTP.
COSL (Center for Open Sustainable Learning). Inclus în Departamentul pentru tehnologie educaţională al Universităţii de Stat din Utah, centrul sprijină prin diverse proiecte deosebite mişcarea Open Education (http://cosl. usu. edu/).
90
Course Authoring Tool (CAT, instrumente pentru crearea cursurilor). Instrument care simplifică procesul de implementare a strategiilor instruc-ţionale, prin crearea de conţinuturi şi scheme de navigare, fară a fi necesare cunoştinţe tehnice deosebite. Concret, instrumentele CAT sunt utilizate pentru crearea de pagini, lecţii şi cursuri.
Instrumentele CAT sunt utilizate în mod obişnuit pentru a crea pagini în care se adaugă text, imagini şi alte elemente media, furnizând şi un cadru de lucru pentru organizarea paginilor şi lecţiilor astfel încât utilizatorii să navigheze cu uşurinţă. De asemenea: unele instrumente oferă posibilitatea de a testa şi obţine feedback-ul, astfel încât studenţii pot urmări propriul progres; alte instrumente pot urmări punctajul realizat de student şi pot realiza rapoarte, astfel încât educatorii să monitorizeze progresul studenţilor.
Deşi au facilităţi deosebite, CAT-urile trebuie utilizate împreună cu instrumente auxiliare denumite editoare media (ME, media editors). Acestea din urmă sunt necesare pentru crearea elementelor media de conţinut (e.g., imagini, grafice, pictograme, animaţii şi secvenţe video). De asemenea, în mod obişnuit, instrumentele CAT se bazează pe alte aplicaţii software pentru a le oferi utilizatorilor materialele de învăţare produse. De exemplu, aceste materiale pot fi găzduite de un server Web sau gestionate prin intermediul unui LMS.
Dintre instrumentele CAT pot fi
menţionate: Authorware, Macromedia Flash, Lectora Publisher şi Web Course Builder. A se vedea şi Authorware şi media editor.
courseware (courseware). Software şi materiale utilizate în scop educaţional şi pentru instruire, distribuite gratuit.
Cox, Alan (n. 1968). Programator britanic implicat în dezvoltarea kemelului Linux. A se vedea şi Linux.
CPAN (Comprehensive Perl Archive Network). Depozit care include un număr destul de important de module software open source scrise în Perl (http://www.cpan.org/). CPAN are site-uri oglindă în peste 200 de locuri din lumea întreagă. A se vedea şi Perl.
CPU (Central Processing Unit, unitate centrală de procesare). Numit şi procesor (processor), este un circuit electronic complex cu rolul de a executa programele de calculator păstrate în memoria principală. Funcţiile principale ale CPU sunt: extragerea instrucţiunilor din memorie, interpretarea instrucţiunilor (i.e., decodificarea acestora în scopul determinării operaţiilor care trebuie executate), citirea datelor (pentru execuţia unor instrucţiuni poate fi necesară citirea unor date, din memorie sau de la un dispozitiv de I/E), prelucrarea datelor (pentru execuţia unor instrucţiuni poate fi necesară execuţia unor operaţii aritmetice şi logice) şi scrierea datelor (în memorie sau la un dispozitiv de I/E). înglobează unitatea de comandă şi control (UCC,
91
care extrage instrucţiunile din memoria principală şi determină tipul acestora), unitatea aritmetică şi logică (UAL, care realizează operaţiile necesare execuţiei instrucţiunilor) şi regiştrii (folosiţi pentru depozitarea rezultatelor temporare şi a unor informaţii de control). Componentele procesorului sunt conectate între ele printr-o magistrală internă (bus) pe care sunt transmise adrese, date şi semnale de control. Conform principiului von Neumann, unitatea centrală de procesare a calculatoarelor clasice execută, la un moment dat, o singură instrucţiune-maşină.
Microprocesorul - introdus la începutul anilor 1970 - este un procesor realizat pe un singur circuit integrat. Dispozitivele de acest tip sunt larg utilizate astăzi nu numai în construcţia calculatoarelor, ci şi într-un număr mare de alte dispozitive, de la automobilele până la echipamentele medicale şi telefoanele mobile. A se vedea şi registru, UAL şi UCC.
cracker (cracker). Persoană care obţine acces neautorizat la sisteme de calcul, aplicaţii sau site-uri Web, trecând peste măsurile de securitate existente, pentru a obţine acces la informaţii confidenţiale sau pentru a utiliza în diverse scopuri resursele respective. A nu se confunda cu hacker. Ţintele obişnuite ale atacurilor crackerilor sunt sistemele importante, care utilizează metode de protecţie avansate şi conţin informaţii strict secrete. A se vedea şi hacker şi haxor.
Cray, Seymour Roger (1925-1996). Inginer american, proiectant al unor supercomputere, cunoscut ca „tatăl” procesării rapide. A fondat compania de cercetare Cray, aceasta având ca scop proiectarea unor calculatoare foarte rapide. A se vedea şi supercalculator.
Creative Commons. Având acronimul CC şi motto-ul Share, reuse and remix legally, este o organizaţie nonprofit care le oferă artiştilor, autorilor, oamenilor de ştiinţă, editorilor şi educatorilor opţiunea de utilizare a unui Copyright flexibil pentru operele lor publicate pe Web, furnizând şi instrumentele necesare în acest scop.
Organizaţia Creative Commons şi proiectul cu acelaşi nume au fost lansate la San Francisco în 2001, cu sprijinul Centrului pentru Domeniul Public (Center of Public Domain) şi Fundaţiei Rockefeller, precum şi al altor organizaţii şi persoane publice. Primul set de licenţe CC a fost publicat la 16 decembrie 2002, acestea fiind inspirate parţial din GNU GPL. în anul
2004,  CC a primit Golden Nica Award, din partea Prix Ars Electronica, la secţiunea Ars Vision.
După cum afirmă Lawrence Lessig, de la Stanford Law School, unul dintre directorii Creative Commons, eforturile CC au ca scop eliminarea „dominantei şi tot mai îngrăditoarei culturi a permisiunilor”, în care un material protejat de Copyright poate fi utilizat numai cu acordul explicit al titularului drepturilor de autor. Acesta a criticat limitările de alegere ale legii dreptului
92
de autor, în care un autor care publică pe Web poate alege între a accepta drepturile prevăzute de lege sau a permite accesul la opera sa în domeniul public.
Site-ul Creative Commons le dă titularilor de drepturi de autor posibilitatea de a oferi publicului o parte din aceste drepturi (păstrându-şi cealaltă parte), folosind o serie de mecanisme, printre care eliberarea lucrărilor în domeniul public sau sub licenţe de conţinut deschis. în acest scop, CC furnizează o serie de licenţe libere pe care titularii drepturilor de autor le pot alege atunci când vor să-şi publice lucrările pe Web. De asemenea, sunt furnizate şi servicii care permit descrierea lucrărilor şi licenţelor corespunzătoare, facilitân-du-se astfel localizarea şi prelucrarea automată a lucrărilor. A se vedea şi licenţe Creative Commons.
crimeware (crimeware). Program periculos, instalat pe un PC fară cunoştinţa proprietarului acestuia şi folosit pentru săvârşirea infracţiunilor cibernetice. Majoritatea acestor programe sunt, de fapt, troieni, utilizaţi pentru a fura datele personale ale utilizatorilor. A se vedea şi malware şi troian.
Crimson Editor. Editor de cod-sursă şi HTML gratuit pentru Windows (ihttp://www.crimsoneditor.com/). A se vedea şi editor de cod-sursă.
criptare (encryption). Procesul de codificare a datelor, realizată cu scopul de a preveni utilizarea neautorizată a acestora, în special în timpul transmiterii lor prin diverse canale de
comunicaţie. A se vedea şi criptografie şi decriptare.
criptografie (cryptography). Domeniu aflat la intersecţia dintre matematică, informatică şi inginerie, se ocupă cu securizarea informaţiei (inclusiv în cursul transmiterii acesteia prin canale de comunicaţie) şi cu restricţionarea accesului într-un sistem informatic. Provine din termenii greceşti kryptos (ascuns, secret) şi graphein (a scrie).
Informaţiile criptate trebuie transmise destinatarului împreună cu cheia de criptare. De-a lungul vremii au fost imaginate mai multe sisteme criptografice. în criptografia cu chei simetrice (criptografia tradiţională), atât expeditorul, cât şi destinatarul folosesc aceeaşi cheie. Un pas important înainte îl reprezintă criptografia cu cheie publică. A se vedea şi criptografie cu cheie publică.
criptografie cu cheie publică (public-key cryptography). Sistem criptografic pe care se bazează SSL (Secure Sockets Layer). Rezolvă o problemă fundamentală a criptografiei, anume managementul cheii. în criptografia convenţională, ambele părţi aflate în comunicaţie partajează (schimbă) o singură valoare secretă, cunoscută drept cheie. în cazul HTTP, cheia este parola utilizatorului. Atât clientul (browserul), cât şi serverul trebuie să cunoască parola, înainte de a continua autentificarea. Utilizarea cheilor care trebuie partajate de părţile aflate în comunicaţie prezintă serioase probleme pentru orice sistem de comunicaţie. De
 93
exemplu, cum pot cele două părţi să schimbe între ele cheile? Criptografia cu cheie publică rezolvă această problemă folosind două chei, una pentru criptarea informaţiei, iar cealaltă pentru decriptare. Nu este posibil ca, ştiind una dintre chei, să fie descoperită sau calculată cealaltă. Una dintre chei poate fi publică. Astfel, serverul poate trimite o cheie publică unui client (e.g., browser) care o cere. Acesta utilizează cheia pentru criptarea informaţiei pe care, apoi, o trimite criptată serverului. Acesta va utiliza o altă cheie, numită cheie privată, pentru a decripta informaţia provenită de la client. Modalitatea descrisă nu permite unei terţe părţi să decripteze informaţia trimisă de client, chiar dacă o interceptează, deoarece aceasta nu se află în posesia cheii private. Sistemul poate fi utilizat, de asemenea, pentru autentificarea clientului, în scopul res-tricţionării accesului la serverul Web. A se vedea şi criptografie.
Crocker, Steve (n. 1944). Infor-matician american, inventatorul RFC (Request for Comments) şi autor al primului document de acest tip (RFC 1), precum şi al altor documente asemănătoare. în 2002 a primit IEEE Internet Award. A se vedea şi RFC.
crond. Daemon utilizat în sistemele UNIX/Linux în scopul planificării proceselor. Foloseşte fişiere de control numite tabele-cron sau fişiere crontab.
Utilizatorul root îşi poate organiza sarcinile administrative în două grupe: sarcini administrative obişnuite, care trebuie executate la intervale regulate
 94
de timp; sarcini specializate, care trebuie executate la un anumit moment de timp. Sarcinile specializate pot fi executate ca intrări în fişierul /etc/crontab (la care are acces numai utilizatorul root). Sarcinile specializate sunt organizate în directoare cron speciale. Fiecărui utilizator îi corespunde un fişier crontab personal. Pe sistemele Linux Red Hat, fişierele crontab ale utilizatorilor sunt localizate în directorul cron. Un fişier crontab poartă numele utilizatorului (username).
în esenţă, un fişier crontab este un tabel cronologic în care fiecare linie corespunde unei intrări. O intrare în fişierul crontab specifică informaţii referitoare la îndeplinirea unei sarcini (de exemplu, execuţia unui script sau a unei comenzi). Aceste sarcini se numesc cron jobs (sarcini cron). Fiecare intrare trebuie specificată într-un mod acceptat de daemonul crond. Dacă o intrare este specificată în mod incorect, daemonul crond nu va executa sarcina corespunzătoare. O linie care începe cu caracterul # (diez) este tratată drept comentariu. A se vedea şi crontab.
crontab. Comandă utilizată pentru modificarea fişierelor crontab pe sistemele UNIX/Linux. Daemonul crond examinează fişierele crontab ale utilizatorilor numai la iniţializare. Atunci când sunt realizate schimbări în fişierul crontab personal folosind comanda crontab, un mesaj care indică schimbarea este trimis daemonului crond, iar acesta va reexamina fişierul respectiv.
Pentru mărirea securităţii, poate fi interzisă folosirea comenzii crontab unora dintre utilizatori sau tuturor utilizatorilor (cu excepţia utilizatorului root). In acest scop sunt folosite fişierele cron.deny şi cron.allow. Utilizatorul root poate crea, edita sau şterge aceste fişiere. Intrările în cele două fişiere sunt numele de utilizator (username), câte unul pe o linie. Cele două fişiere sunt examinate atunci când este invocată comanda crontab. Dacă numele utilizatorului se află în fişierul cron.allow, acesta poate utiliza comanda crontab. Dacă fişierul cron.allow există, numele utilizatorului root trebuie să apară în acest fişier.
Dacă administratorul de sistem doreşte să interzică în mod explicit unui utilizator să utilizeze comanda crontab, o poate face introducând numele de utilizator al acestuia în fişierul cron.deny. Dacă fişierul cron.allow nu există şi numele utilizatorului nu se află în fişierul cron.deny, comanda crontab poate fi folosită. Dacă există numai fişierul cron.deny vid, toţi utilizatorii pot folosi această comandă. Dacă nici unul dintre cele două fişiere nu există, numai utilizatorul root poate folosi comanda crontab.
Comanda crontab poate fi invocată având ca argument un nume de fişier. In acest caz, ea înlocuieşte conţinutul fişierului crontab existent cu cel al fişierului respectiv. Conţinutul acestui fişier trebuie să fie în formatul pe care daemonul crond îl aşteaptă. Dacă fişierul crontab al utilizatorului nu
există, va fi creat un astfel de fişier, conţinutul acestuia fiind identic cu cel al fişierului precizat Dacă fişierul precizat nu există, comanda va invoca editorul implicit. A se vedea şi crond.
cross-browser (multi-browser). Capacitatea unei construcţii JavaScript, (X)HTML, CSS, XSLT etc., precum şi a unui site sau a unei aplicaţii Web de a fi rulate pe un număr mare de browsere (e.g., Internet Explorer, Firefox, Opera). A se vedea şi browser Web.
cross-platform (multi-platformă). Caracteristica unei aplicaţii de a putea fi rulată pe un număr mare de platforme.
CSS (Cascading Style Sheets,foi de stil în cascadă). Limbaj care furnizează o modalitate unitară de control a aspectului elementelor prin intermediul cărora sunt construite interfeţele cu utilizatorul ale aplicaţiilor Web. CSS poate fi utilizat pentru a controla practic orice aspect al paginii, începând cu mărimea fonturilor, culori şi spaţiere, până la poziţionarea elementelor. Folosirea CSS permite o separare clară a prezentării documentelor de conţinutul acestora, simplificându-se astfel crearea paginilor Web, precum şi întreţinerea site-urilor.
O foaie de stil conţine declaraţii ale stilurilor utilizate în document. Este de reţinut că, de fapt, stilurile CSS sunt proprietăţi ale elementelor (X)HTML. Din acest motiv, se mai numesc şi proprietăţi de stil.
 95
Consorţiul Web a standardizat două niveluri ale foilor de stiluri, primul (CSS1, 1996) oferind o modalitate flexibilă de utilizare a stilurilor în paginile Web, iar al doilea (CSS2, 1998) incluzând facilităţi suplimentare (e.g., moştenirea stilurilor, poziţionări şi spaţieri, efecte vizuale, integrarea unor tipuri diverse de media, fonturi descărcabile).
în prezent, sunt în curs de redactare specificaţiile pentru următorul nivel -CSS3, urmărindu-se standardizarea unor module distincte (e.g., CSS Advanced Layout, CSS Backgrounds and Borders).
O foaie de stiluri CSS constă (pentru orice versiune) dintr-o listă de reguli (numite şi instrucţiuni), acestea fiind de două tipuri: reguli-at (at-rules) şi seturi de reguli (rule-sets). Declaraţiile pot fi înconjurate de un număr oarecare de spaţii albe. O regulă-at începe cu cuvântul-cheie at, reprezentat prin intermediul caracterului 0, urmat imediat de un identificator (e.g., @import, @page), ca în exemplul: @import "stiluri.css". Procesoarele CSS2 vor ignora o regulă 0 import inclusă într-un bloc sau care nu precede toate seturile de reguli incluse în foaia de stiluri.
O regulă set (numită, pe scurt, regulă) reprezintă o instrucţiune referitoare la un aspect stilistic al unuia sau mai multor elemente. Iată un exemplu de regulă CSS: hl { color: blue; }. După cum se poate constata, o regulă CSS include două părţi principale: un
selector (e.g., elementul hl) şi o declaraţie-bloc (numită uneori, pe scurt, bloc) inclusă între acolade (e.g., color:      blue;).  Selectorul - însoţit
întotdeauna de o declaraţie-bloc -reprezintă legătura între documentul XHTML şi regulă, specificând care elemente sunt afectate de declaraţie. Declaraţia are două părţi: proprietatea de stil (e.g., color) şi valoarea proprietăţii (e.g., blue), stabilind efectul aplicat selectorului (în exemplul anterior, toate elementele hl vor fi afectate de declaraţie, conţinutul textual al acestora fiind colorat în albastru). Proprietatea este o caracteristică a selectorului. Specificaţiile CSS (inclusiv CSS2) definesc circa 120 de proprietăţi, cărora li se pot atribui valori.
Acoladele ({} ) şi caracterul „: ” oferă browserului posibilitatea de a distinge între selector, proprietate şi valoare, între acolade poate fi prezent orice caracter, cu excepţia parantezelor rotunde (()), parantezelor drepte ([ ] ) şi acoladelor ({} ). Ghilimelele (simple sau duble) trebuie să fie incluse în perechi (în caz contrar utilizându-se forma lor escape), caracterele situate între acestea fiind interpretate ca reprezentând un şir de caractere.
Există trei tipuri de reguli CSS definite de tipul selectorului. Acesta din urmă poate fi: selector (X)HTML, reprezentat de un element (X)HTML (e.g., hl, td, p) - în mod obişnuit, selectorul (X)HTML se foloseşte într-o regulă pentru a redefini modul de afişare
 96
a conţinutului elementului (ca în exemplul anterior); clasă: tipul de regulă corespunzător poate fi aplicat oricărui marcaj (X)HTML, în funcţie de dorinţa utilizatorului - acesta este cel mai adaptabil tip de selector, deoarece poate fi aplicat mai multor marcaje (X)HTML; identificator (id): regulile corespunzătoare sunt asemănătoare cu cele de tip clasă, în sensul că pot fi aplicate oricărui marcaj (X)HTML. Deosebirea constă în aceea că o regulă creată folosind ca selector un identificator poate fi aplicată unui singur element al paginii.
Toate foile de stiluri sunt case-insensitive, cu excepţia acelor părţi care nu sunt sub controlul CSS (e.g., numele elementelor XHTML). în CSS2, identificatorii (i.e., numele elementelor, claselor şi identificatorilor incluşi în selectori) pot conţine numai caracterele [A-Za-zO-9], caracterele 161 şi superioare acestuia incluse în standardul ISO 10646, plus caracterul liniuţă (hypheri). De asemenea, identificatorii nu pot începe cu o cifră sau cu caracterul liniuţă.
CSCL (Computer-supported collabo-rative learning, învăţarea colaborativă susţinută de computer). A se vedea tipuri de e-Learning.
CSV (comma-separated values, valori separate prin virgulă). Format de date în care câmpurile sunt separate prin caracterul virgulă şi fiecare înregistrare prin caracterul linie nouă (CRLF). Câmpurile care conţin virgule, caracterul CRLF sau ghilimele trebuie
puse între ghilimele. Formatul CSV este utilizat adesea pentru schimbul de informaţii incompatibile sau diferite una de alta. Astfel, folosirea acestor fişiere face posibilă comunicarea între sistemele de baze de date care utilizează formate diferite. Formatul CSV este suportat de majoritatea programelor de calcul tabelar (e.g., Excel, Calc). Orice limbaj de programare care are funcţionalităţi de intrare (input)/ ieşire (output) şi procesare de şiruri va putea citi şi scrie fişiere CSV Formatul CSV are ca avantaj faţă de XML supraîncărcarea mai redusă. Deci CSV foloseşte mai puţină lărgime de bandă decât XML atunci când sunt transferate cantităţi mari de informaţii, aspect important în implementarea noilor tehnici/tehnologii (e.g., AJAX). A se vedea şi AJAX.
CTRL-Alt-Delete. Apăsarea simultană a celor trei taste produce (pe calculatoarele compatibile IBM PC) deschiderea unei ferestre de dialog în care utilizatorul poate alege din mai multe opţiuni (e.g., oprirea calculatorului, reboot-area acestuia, lansarea în execuţie a programului Task Manager).
(a) cuantifica (quantize). în procesarea semnalelor, procedura de transformare a unui set de valori continue (e.g., numere reale) într-un set de valori discrete (e.g., numere întregi).
Cuil. Motor de căutare dezvoltat de foşti angajaţi ai Google şi IBM (http://www.cuil.com/). A se vedea şi motor de căutare.
 97
Curriki. Organizaţie nonprofit care a construit primul site pentru Curriculum cu Sursă Deschisă (OSC, Open Source Curriculum), incluzând arii curriculare şi resurse educaţionale pentru liceu (http://www.curriki.org/). Denumirea constituie un joc de cuvinte, fiind compusă din curriculum şi wiki. Site-ul este rezultatul muncii depuse de GELC (Global Education and Learning Community), proiect online iniţiat de Sun Microsystems, Inc. cu scopul de a canaliza munca educatorilor prin intermediul unui efort colaborativ şi având ca misiune eliminarea decalajului educaţional (Education Divide), care îi împiedică pe copiii din lumea întreagă să aibă acces la o educaţie de calitate.
Curriki este o comunitate online de educatori, dar şi una de experţi în educaţie care lucrează împreună pentru a crea materiale educaţionale de calitate de care pot beneficia atât educatorii, cât şi studenţii din întreaga lume. Resursele şi cursurile postate pe site pot fi găsite utilizând serviciul de căutare oferit de acesta. Folosind Curriki, utilizatorii au posibilitatea de a dezvolta, publica şi accesa materiale open source, de a accesa gratuit planuri de lecţie şi cursuri de înaltă calitate, de a crea sau participa la un grup Curriki, de a revizui sau de a oferi feedback la materialele de învăţare partajate cu alte persoane.
Pentru a deveni membru Curriki, un utilizator trebuie să se înregistreze. Această calitate îi oferă acces complet la toate resursele site-ului. Un utilizator
înregistrat va avea o secţiune personală în site, My Curriki. Utilizatorii pot contribui cu propriile resurse sau partaja adrese Web utile. De asemenea, site-ul oferă instrumente pentru crearea de resurse simple (e.g., un quiz, un exerciţiu). Site-ul oferă posibilitatea ca utilizatorii să colaboreze la proiecte curriculare.
CursuriOnline.ro. Oferă cursuri online grupate în trei categorii principale: business, computere şi hobby (http://www. cursurionline. ro/).
cutie poştală electronică (e-mail box). Corespunde adresei de e-mail a unui utilizator. în general, o cutie poştală are rezervată o zonă pe discul calculatorului care furnizează serviciul de e-mail.
cuvânt (word). Unitatea de organizare a informaţiei în calculator, cu o lungime fixă. Admite un anumit număr de cifre binare (biţi) determinat de considerente legate de costuri, întotdeauna multiplu al numărului 8. Altfel spus, un cuvânt este un număr întreg de octeţi (bytes). Doi octeţi (16 biţi) alcătuiesc un cuvânt, iar patru octeţi (32 de biţi) un cuvânt dublu. Ţinând seama de aceşti termeni, un octet se mai numeşte şi semicuvânt. A se vedea şi octet.
cuvânt-cheie (keyword). 1. Unul dintre cuvintele sau identificatorii care au semnificaţii speciale într-un limbaj de programare. în cele mai multe limbaje, un cuvânt-cheie este un cuvânt rezervat. A se vedea şi cuvânt rezervat şi limbaj de programare. 2. Cuvânt
98
inclus într-o cheie utilizată în operaţiile de sortare şi căutare a înregistrărilor dintr-un tabel al unei baze de date relaţionale. A se vedea şi înregistrare. 3. Cuvânt utilizat pentru căutarea în documentele incluse într-un catalog.
cuvânt rezervat (reserved word). Intr-un limbaj de programare, cuvânt care are o semnificaţie specială şi care nu poate fi utilizat în alte scopuri. In mod obişnuit, lista de cuvinte rezervate a
unui limbaj de programare include etichete pentru tipurile de date primitive utilizate (e.g., int, float), identificatori pentru instrucţiuni (e.g., if, do, for), cuvinte-cheie utilizate pentru definirea funcţiilor (function) şi claselor (class), modificatori de acces (public, protected, private), o serie de operatori (e.g., this, new) etc. A se vedea şi funcţie, clasă, cuvânt-cheie (1) şi limbaj de programare.
 D
Dahi, Ole-Johan (1931-2002). Programator norvegian, unul dintre părinţii programării orientate pe obiect (POO). Este coautor, împreună cu Kristen Nygaard, al limbajelor de programare Simula, care au folosit pentru prima dată noţiunile de clase, subclase, moştenire şi creare dinamică de obiecte. Pentru această realizare, cei doi programatori au primit în 2001 premiul Turing. A se vedea şi programare orientată pe obiect, Simula şi Nygaard, Kristen.
data de expirare (expiration date). Data la care expiră o versiune de încercare sau Shareware a unei aplicaţii software. în cazul versiunilor de încercare (şi, uneori, al celor Shareware), aplicaţiile încetează să funcţioneze după data expirării. Pentru a le putea folosi în continuare, utilizatorii vor trebui să cumpere versiuni comerciale ale aplicaţiilor.
datagramă (datagram). Entitate care conţine date şi informaţii de livrare necesare pentru trimiterea acestora de la sursă la destinaţie printr-o reţea cu comutare de pachete (e.g., datagrame UDP, pachete/datagrame IP). A se
vedea şi comutare de pachete, pachet IP şi UDP.
data mining (extragerea datelor). Tehnica şi procesul de extragere a unor şabloane ascunse existente în date stocate în baze de date sau în alte depozite, prin utilizarea unor instrumente statistice avansate. Data mining este utilizată în marketing, supraveghere, detectarea fraudelor şi cercetarea ştiinţifică. De exemplu, o aplicaţie de tip data mining poate crea un model care identifică modalităţile preferate de plată (e.g., cash, utilizare card de credit), tendinţele în shopping etc.
date (data). Elemente de informaţie. în limba engleză, data (provenit din lat. datum) are aceeaşi formă, atât la plural, cât şi la singular.
date dinamice (dynamic data). Informaţii accesate frecvent, actualizate asincron. A se vedea şi date persistente.
date persistente (persistent data). Informaţii accesate rar şi care nu pot fi modificate, stocate pe disc sau într-o bază de date. A se vedea şi date dinamice.
Davies, Donald Watts (1924-2000). Fizician şi informatician britanic, unul dintre cei trei inventatori ai reţelelor cu comutare de pachete, alături de americanii Paul Baran şi Leonard Kleinrock. în 1967, National Physical Laboratory (Middlesex, Anglia) experimentează, sub conducerea lui Donald Davies, o reţea (NPL Data Network) cu comutare
100
de pachete la 768 kbps. A se vedea şi comutare de pachete.
DBMS (DataBase Management System, Sistem de gestiune a bazelor de date). A se vedea SGBD.
DDL (Data Defmition Language, limbaj de definire a datelor). Limbaj utilizat pentru definirea structurii unei baze de date. Modelul unei baze de date (database model) este scris în DDL. In general, DDL se referă la orice limbaj formal utilizat pentru descrierea datelor sau a informaţiilor de structură (e.g., scheme XML). A se vedea şi bază de date, modelul bazei de date şi schemă XML
dead link (legătură moartă). Legătură către o pagină care nu mai există, a fost mutată sau se află pe un server nefuncţional. Unele motoare de căutare folosesc metode speciale pentru a elimina acest tip de legături.
deadlock (punct mort). Situaţie (impas) în care două sau mai multe procese nu pot rula din cauză că fiecare aşteaptă pe unul dintre celelalte să facă ceva. Un exemplu tipic apare în gestionarea bazelor de date, când se produce blocarea tranzacţiilor în situaţia în care două sau mai multe procese (tranzacţii) se aşteaptă una pe alta (trebuie remarcat că există tehnici de prevenire a impasului).
debugging (depanare). A se vedea (a) depana.
decibel. Unitate de măsură logaritmică utilizată în diverse domenii «(e.g.,
electronică, acustică) pentru a exprima nivelul valorii unei mărimi fizice faţă de o valoare de referinţă specificată. Nivelul relativ se calculează cu formula următoare:
Ldb=101og(V/V0),
în care Ldb este nivelul relativ (exprimat în decibeli), v este valoarea mărimii fizice, iar vo este valoarea de referinţă a acesteia. De exemplu, în acustică valoarea de referinţă a intensităţii sonore este IO-12 W/m2. Dacă se utilizează o valoare de 10~8 W/m2 se obţine un nivel al intensităţii sonore de 40 dB (lOlog (10"8/10"12) =4* 10 = 40).
Denumirea unităţii de măsură decibel (având simbolul dB şi reprezentând a zecea parte dintr-un bel) provine de la numele lui Alexander Graham Bell.
(a) declara (declare). A specifica informaţii despre variabilele (i.e., tipuri şi nume) şi funcţiile (i.e., prototipuri) care vor fi utilizate în program. A se vedea şi declaraţie.
Declaraţia BOAI (Budapest Open Access Initiative Declaration). Furnizează definiţia accesului deschis şi fundamentează filosofia acestei mişcări (14 februarie 2002). Ase vedea şi acces deschis.
Declaraţia de la Berlin (Berlin Declaration). Având denumirea completă Declaraţia cu privire la Accesul Deschis în Ştiinţe exacte şi Ştiinţe umaniste (Berlin Declaration on Open Access in the Sciences and Humanities), a fost adoptată de
 101
conferinţa de la Berlin (20-22 octombrie 2003) referitoare la accesul deschis.
Declaraţia de la Berlin defineşte accesul liber ca „sursă completă de cunoaştere umană şi a patrimoniului cultural care a fost aprobată de comunitatea ştiinţifică”. Cei care contribuie la crearea colecţiilor de resurse deschise trebuie să furnizeze rezultate de cercetare originale, date primare (brute), metadate, materiale-sursă, reprezentări digitale ale materialelor grafice, precum şi materiale multimedia. A se vedea şi acces deschis.
declaraţia tipului de document
(Document Type Declaration). Declaraţie inclusă la începutul unui document (X)HTML, în care este precizat tipul de document utilizat. Este cunoscută ca declaraţie doctype. O astfel de declaraţie precizează URL-ul unui fişier DTD aflat pe site-ul Consorţiului Web, care conţine definiţia tipului de document respectiv (DTD, Document Type Definition). Un DTD este un fişier text care conţine reguli prin intermediul cărora sunt stabilite elementele şi atributele, valorile acestora, precum şi structura unui document (X)HTML (i.e., modul de apariţie a elementelor şi atributelor, dar şi relaţiile dintre ele).
Declaraţia doctype este utilă browserului Web sau altor dispozitive pentru a identifica versiunea limbajului (X)HTML folosită în scrierea documentului, altfel spus, setul de elemente care pot fi utilizate. în situaţia
în care sunt folosite elemente neaparţinând versiunii (X)HTML declarate, este posibil ca browserul Web să nu le proceseze în maniera în care se aşteaptă proiectantul.
în specificaţia XHTML 1.0 sunt definite trei tipuri de documente: XHTML 1.0 Strict; XHTML 1.0 Transitional şi XHTML 1.0 Frameset.
declaraţie (declaration). în programare, specificarea unor informaţii referitoare la identificatorii unor elemente de limbaj (e.g., constante, variabile, funcţii) utilizaţi într-un program. Declaraţiile şi definiţiile funcţiilor sunt independente. Declaraţiile sunt utilizate adesea pentru a putea accesa variabile sau funcţii definite în diverse fişiere sau biblioteci. Asocierea efectivă dintre informaţii şi identificatori se realizează în momentul compilării sau execuţiei. Declaraţiile sunt obligatorii în unele limbaje de programare (e.g., C++), iar în altele nu (e.g., PHP). A se vedea şi constantă, program şi variabilă.
declaraţie a datelor (data declaration). în programare, specificarea caracteristicilor unor variabile care vor fi utilizate într-un program. Modalităţile în care se declară datele se schimbă de la un limbaj de programare la altul, dar, în general, trebuie specificate numele variabilelor, tipul datelor stocate, valorile lor iniţiale şi dimensiunile acestora. A se vedea şi tip de date şi variabilă.
102
declaraţie XML (XML declaration). Numită şi prolog sau preambul, este utilizată o singură dată (opţional în versiunea 1.0 şi obligatoriu în 1.1), la începutul documentului XML, în scopul precizării versiunii XML folosite şi codificării documentului. Declaraţia începe cu <? xml, se termină cu ?> şi include următoarele atribute: vers ion - utilizat pentru a preciza versiunea XML utilizată în document (1.0 sau 1.1), ca de exemplu version="l .0", utilizarea atributului fiind obligatorie; encoding -precizează o submulţime Unicode (e.g., UTF-8, UTF-16), utilizată ca set de caractere în document. Dacă este folosit un caracter neinclus în setul precizat, procesorul XML generează o eroare. Utilizarea atributului este opţională, având valoarea implicită "utf-8"; standalone - stabileşte dacă în document este interzisă (valoarea yes) sau nu (valoarea no) utilizarea unor referinţe spre alte documente XML (i.e., referinţe externe) care pot conţine definiţii ale unor componente (i.e., elemente, atribute şi entităţi) folosite în document. Folosirea atributului este opţională, acesta având valoarea implicită yes. A se vedea şi XML.
decompilator (decompiler). Program care realizează operaţia inversă compilării, adică generează codul-sursă într-un limbaj de nivel înalt plecând de la codul în limbaj de asamblare sau de la codul- maşină. A se vedea şi cod-maşină, cod-sursă, compilator şi limbaj de asamblare.
(a) decomprima (<decompress). A readuce la forma iniţială conţinutul unui fişier comprimat, utilizând o aplicaţie specifică. A se vedea şi (a) comprima.
decrement (decrement). Valoarea cu care este micşorat un număr prin decrementare. A se vedea şi (a) decrementa şi increment.
(a) decrementa (decrement). A micşora un număr cu o anumită valoare (e.g., 1). A se vedea şi decrement şi (a) incrementa.
decriptare (dectyption). Readucerea datelor criptate la forma iniţială (necriptate), prin aplicarea unui algoritm şi a unei chei corespunzătoare. A se vedea şi criptare.
Deep Blue. Calculator programat să joace şah, creat de profesorul Fenghsiung Hsu, de la Universitatea Camegie Mellon. Deep Blue este primul jucător de şah non-uman care a reuşit să învingă un campion mondial. Această performanţă a fost realizată în 1996, într-un meci între calculator şi Garry Kasparov. Totuşi, campionul mondial a câştigat confruntarea cu trei victorii, o remiză şi o înfrângere. Ulterior, după ce a fost îmbunătăţit, Deep Blue l-a învins pe Kasparov cu 3,5 puncte la 2,5 puncte.
deep link (legătură în adâncime). Legătură către o pagină Web care nu este pagina principală a site-ului. Se referă în special la legăturile care duc către pagini situate în „adâncimea”
 103
site-ului. A se vedea şi legătură şi pagină Web.
default {prestabilit). Cu referire la o variabilă utilizată într-un program, reprezintă valoarea acesteia folosită în situaţia în care utilizatorul nu specifică alta (e.g., prin intermediul unui formular Web). A se vedea şi program.
defilare (.scrolling). Acţiunea de deplasare într-o fereastră, stânga-dreapta (defilare pe orizontală) şi sus-jos (defilare pe verticală), care îi permite utilizatorului să vadă conţinuturi aflate - la un moment dat - dincolo de marginile ferestrei folosite de un program (e.g., procesor de text, program de calcul tabelar, browser Web).
delicious. Cel mai popular serviciu de social bookmarking (http://delicious. com/). Se consideră că era Web-ului social a început odată cu lansarea acestuia, la sfârşitul anului 2003.
în 2001, analistul Joshua Schachter (http://joshua.schachter.org/) a scris o mică aplicaţie - denumită Muxway -care îi permitea să organizeze colecţia sa de resurse online, ajunsă atunci la o dimensiune impresionantă (peste 20.000 de intrări), atribuind etichete scurte resurselor. J. Schachter a declarat ziarului spaniol El Mundo că site-ul „a apărut dintr-o nevoie personală, am scris codul care a iniţiat del.icio.us deoarece acumulasem foarte multe link-uri care mă interesau şi am dorit să le organizez şi să le pot împărţi cu uşurinţă, aşa că am scris aplicaţia şi
baza de date iniţială.” Deoarece în scurt timp un număr mare de utilizatori i-au vizitat site-ul, Joshua Schachter s-a gândit să dezvolte aplicaţia pentru ca aceasta să devină utilă tuturor utilizatorilor de Internet. Astfel, pe 15 septembrie 2003 del.icio.us a luat locul aplicaţiei MuxWay. în 2005, del.icio.us a fost achiziţionat de Yahoo!. Numărul utilizatorilor a crescut rapid, în septembrie 2006 ajungând - fară nici o promovare - la un milion.
în ceea ce priveşte profilul demografic, un studiu realizat în 2006 de LeeAnn Prescott a arătat că predomină utilizatorii bărbaţi (59%), dintre care 41% au vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani, provin din mediul urban sau suburbii, au venituri ridicate, au o educaţie ridicată şi sunt adepţi timpurii ai tehnologiei. Conform declaraţiilor creatorului serviciului denumit astăzi delicious, marea majoritate a utilizatorilor serviciului sunt actori educaţionali (educatori, bibliotecari, studenţi), blo-ggeri, programatori, persoane dornice să împărtăşească şi altora resursele descoperite.
Conform unui studiu online realizat de Center for Learning & Performance Technologies (http://c4lpt.co.uk/), delicious ocupa în 2008 primul loc într-un top al celor mai apreciate instrumente utilizate pentru învăţare în domeniul educaţiei şi la locul de muncă (Top 100 Tools for Learning 2008). De asemenea, delicious ocupă primul loc în topul primelor 100 de instrumente utilizate pentru învăţare la locul de
104
muncă (Top 100 Tools for WorkPlace Learning 2008), conform unui studiu realizat de aceeaşi instituţie.
Pentru utilizarea serviciului delicious, este necesară crearea unui cont. în acest scop sunt solicitate un nume de utilizator, o parolă şi o adresă de e-mail. La crearea contului, se oferă posibilitatea instalării (opţionale) unui add-on (Delicious bookmarks) în browserul Firefox, care - ulterior - va îmbunătăţi sistemul de creare a semnelor de carte al navigatorului. Acesta poate fi instalat şi ulterior.
Dintre facilităţile oferite de delicious pot fi menţionate următoarele: crearea unei colecţii proprii de semne de carte ale unor resurse Web, marcarea semnelor de carte folosind tag-uri (i.e., marcaje sau etichete), managementul informaţiilor marcate, colaborarea, căutarea şi evaluarea resurselor.
Orice pagină delicious permite abonarea la un feed RSS. Un utilizator poate urmări colecţiile de semne de carte ale altor utilizatori, subcolecţii ale acestora sau o listă de semne de carte caracterizate de un anumit marcaj, prin abonare la feed-urile corespunzătoare. De asemenea, un utilizator îşi poate crea propria reţea în care să adauge colecţiile unor prieteni, colegi, colaboratori, bloggeri favoriţi etc. (despre care ştie că se informează în aceleaşi domenii de interes).
Punerea reciprocă la dispoziţie a colecţiilor de semne de carte evidenţiază natura socială a aplicaţiei delicious şi a altor servicii similare. Se
poate spune că o astfel de aplicaţie reprezintă un sistem de inteligenţă colectivă, deoarece - permanent - sunt adăugate, modificate sau eliminate informaţii (semne de carte), implementând în Web o arhitectură a participării.
Pe baza tog-urilor delicious se pot genera diagrame. Acestea realizează: explorarea vizuală a conturilor şi a relaţiilor dintre acestea; mashup-uri care combină conţinutul delicious cu cel al altor site-uri.
Dintre avantajele utilizării delicious pot fi menţionate: independenţa de platforma folosită (este o aplicaţie online, accesibilă prin intermediul browserului); universalitatea (pot fi salvate semne de carte corespunzătoare oricăror resurse aflate pe orice server Web public, folosind orice calculator cu conexiune la Internet); crearea de comunităţi cu interese similare (resursele delicious pot fi organizate, marcate, partajate, împrumutate de la alţii, trimise altora, pot fi urmărite prin RSS etc., rezultând o interacţiune dinamică şi permanentă între utilizatori, aceştia grupându-se în funcţie de interesele comune); uşurinţa în utilizare (interfaţa de administrare a contului şi a semnelor de carte este facilă, aplicaţia fiind accesibilă practic oricărui utilizator). A se vedea şi social bookmarking şi Social Bookmarking System.
demon (daemon). Program utilizat în sistemele de operare UNIX, care funcţionează continuu în background şi
 105
realizează operaţii specifice (e.g., organizare internă, întreţinere, furnizare de servicii).
(a) depana (debug). în programare, a detecta şi a corecta erorile (bug-urile) existente într-un program de calculator. Termenii bug şi debugging sunt atribuiţi lui Grace Murray Hopper, unul dintre primii programatori ai calculatorului Mark I (în anii 1940). A se vedea şi bug şi depanator.
depanator (debugger). Program de calculator utilizat pentru a testa şi depana alt program. în mod obişnuit, un depanator îi oferă utilizatorului posibilitatea de a executa pas cu pas programul depanat, de a opri execuţia acestuia la apariţia unor evenimente sau a unor instrucţiuni specifice şi de a urmări evoluţia valorilor variabilelor. A se vedea şi bug şi (a) depana.
depăşire (overflow). Situaţia în care un calcul produce un rezultat a cărui mărime depăşeşte capacitatea registrului sau a locaţiei în care trebuie stocat.
dependent de maşină (machine-dependent). Produs software sau hardware care poate fi utilizat numai pe un anumit tip de calculator. A se vedea şi independent de maşină.
dependenţa de Internet (Internet Addiction Disorder). Termen introdus în 1996 de psihiatrul american Ivan Goldberg pentru a exprima o nouă formă de dependenţă a individului, cea faţă de Internet.
După Goldberg, comportamentele asociate dependenţei de Internet
 106
(cunoscută şi sub numele de cyberdependenţă) sunt similare celor care caracterizează dependenţa de alcool sau de substanţe chimice. Psihiatrul a creat Grupul de Susţinere a Dependenţilor de Internet - o listă de discuţii în care oamenii încearcă să se vindece prin corespondenţă electronică.
Psihologul Mark Griffits defineşte „dependenţa tehnologică” (cum este cea de Internet) ca o dependenţă non-chimică ce implică omul şi maşina. Asociaţia Americană a Psihologilor a atras atenţia asupra „abuzului de Internet”, care s-ar putea număra printre bolile secolului XXI. Cazurile extreme de utilizare a Internetului sunt clare (atunci când oamenii renunţă la şcoală, îşi pierd locul de muncă etc.), dar nu există o posibilitate de a delimita ceea ce este „normal” de ceea ce este „anormal” în utilizarea Internetului. Unii cred că utilizarea excesivă a Inter-netului există, dar nu se poate vorbi totuşi de o tulburare. Se pare că utilizatorii patologici înregistrează o serie de diferenţe faţă de ceilalţi: sunt singuratici, folosesc jocurile online mai mult decât alţii şi utilizează mai des unele elemente „deosebite” ale Internetului (e.g., realitatea virtuală).
Psihanalistul francez Samuel Lepastier consideră că dependenţa de Internet este falsă. în opinia sa, cei care se refugiază în Internet o fac pentru că aceasta este o modalitate de proiecţie pe ecran a problemelor personale. Dependenţa de Internet este o falsă problemă pentru că lumea îşi con-
centrează atenţia asupra efectelor, şi nu asupra cauzelor.
în vreme ce încă există controverse teoretice în legătură cu existenţa acestei afecţiuni, unii experţi au arătat că în cazul în care comportamentul există, el trebuie recunoscut şi tratat. După Tonino Cantelmi, psihiatru şi psiho-terapeut italian, dacă navigarea durează mai mult de 5-6 ore zilnic, aceasta poate degenera într-o serie de simptome ca halucinaţii, confuzie mentală sau delir, care se pot rezolva numai prin internarea într-o instituţie de specialitate. Un studiu efectuat la universitatea Carnegie Mellon, din Pittsburgh, Pennsylvania, SUA, a arătat că persoanele care petrec chiar şi numai câteva ore pe săptămână folosind Intemetul cunosc niveluri ale depresiei şi singurătăţii mai ridicate decât cele normale. Rezultatele studiului au contrazis premisa acestuia, conform căreia Internetul facilitează comunicarea interumană, oferind posibilitatea lărgirii cercului de prieteni şi reducerea singurătăţii. Concluzia studiului amintit este aceea că, deşi Internetul poate facilita realizarea contactelor inter-umane, el nu trebuie să devină un substitut   pentru relaţiile sociale
tradiţionale.
Se cunosc cinci tipuri de dependenţă de Internet: relaţiile cibernetice (manifestate prin conversaţii impersonale), căutarea de noutăţi (information surfing), jocurile online, comerţul prin Internet şi sexul cibernetic/utilizarea site-urilor pentru adulţi.
Dependenţa de Internet poate fi cauzată de fragilitatea identităţii personale şi de probleme în viaţa socială a indivizilor. De asemenea, IAD poate fi cauzată - ca şi alte tipuri de dependenţă - de existenţa unor disfuncţii în dezvoltarea identităţii personale. Slăbiciunile auto-identificării, care intră în conflict cu realitatea socială, pot fi un motiv pentru care utilizatorul să vadă lumea online ca o modalitate de a scăpa de problemele vieţii zilnice. Dacă în unele situaţii lumea virtuală îi oferă individului un loc pentru a desfăşura acţiuni şi contacte pe care nu le poate aduce la îndeplinire în viaţa reală, acesta este un motiv suficient de puternic pentru ca individul să renunţe (cel puţin parţial) la viaţa socială.
Utilizarea spaţiului virtual poate fi în acelaşi timp instructivă şi distractivă, dar atunci când este practicată în exces poate avea consecinţe nedorite, determinând chiar o dezangajare din societate şi din viaţa reală.
depozit de obiecte de învăţare (LOR, Learning Objects Repsitory). Termen general utilizat pentru a desemna colecţiile de obiecte de învăţare.
Obiectele de învăţare păstrează în mod obişnuit legături cu aplicaţiile care le folosesc, chiar dacă sunt centralizate într-o bibliotecă (depozit local), ceea ce contrazice - cel puţin parţial - ideea refolosirii lor. în ultimii ani se manifestă tendinţa de eliminare a legăturilor respective şi de creare a unor depozite online de obiecte de învăţare, unele
 107
fiind libere. Este necesar ca materialele/obiectele de învăţare utilizate în sistemele virtuale de instruire să fie separate de containerul în care sunt prezentate, deoarece este indicat ca operaţiile de creare, actualizare, arhivare, regăsire şi management general al acestora să fie uşor de realizat.
Pot fi identificate trei nivele de funcţionalitate ale LOR, legate de gradul de modularizare al obiectelor de învăţare. Acestea se referă (în ordinea creşterii modularităţii) la: obiecte de învăţare partajabile (obiectele de învăţare pot fi regăsite, dar nu poate fi modificat scopul în care sunt folosite); modificarea scopului în care este utilizat conţinutul (acesta este structurat sau „spart” în module suficient de mici, astfel încât să fie posibil schimbul de componente); personalizarea metodelor de învăţare şi/sau a conţinutului (conţinutul învăţării este construit independent de funcţiile de prezentare şi control). A se vedea şi obiect de învăţare.
DES (Data Encryption Standard, standard de criptare a datelor). Metodă de criptare a datelor utilizată începând cu 1976 ca standard în SUA şi, ulterior, pe plan internaţional. în unele documentaţii, se face distincţia între DES ca standard şi algoritmul care se află la baza acestuia, numit DEA (Data Encryption Algorithm). Astăzi, cifrul DES - nesigur, deoarece utilizează o cheie de 56 de biţi, considerată prea scurtă - este înlocuit cu AES (Advanced
Encryption Standard). A se vedea şi AES.
(a) deselecta (deselect). Procesul de anulare a selectării unei opţiuni, unui text etc. A se vedea şi (a) selecta.
desktop (suprafaţă de lucru). Porţiune de pe ecran care simulează suprafaţa unui birou prin folosirea unor picto-grame şi meniuri. Este caracteristică interfeţelor grafice bazate pe ferestre (e.g., Microsoft Windows, Mac OS, Linux). A se vedea şi fereastră şi GUI.
desktop environment (mediu desktop). A se vedea mediu desktop.
destructor (destructor). în programarea orientată pe obiect (POO), metodă apelată automat în situaţia în care un obiect creat anterior este în curs de a fi distrus (e.g., nu mai există referinţe la obiect). A se vedea şi constructor şi programare orientată pe obiect.
detecţia erorilor (error detection). Termen utilizat în matematică, informatică şi telecomunicaţii, se referă la tehnici care asigură transmiterea fără erori a datelor. Dacă se produc erori, acestea sunt detectate şi corectate.
DevGuru. Site care oferă cursuri rapide pentru programatori, utile pentru învăţarea unui număr mare de limbaje de programare şi de marcare (e.g., ASP, JavaScript, PHP, VBScript, HTML, WML, XSLT), însoţite de exemple (h ttp ://www. devguru. com/).
 108
DEX - Dicţionar Explicativ Român.
Dicţionar dezvoltat sub licenţă GPL, oferă definiţii, sinonime şi antonime pentru o serie de termeni (http://www.dexro.ro/). De asemenea, site-ul conţine un dicţionar englez-român şi un dicţionar român-englez.
DEX online. Reprezintă transpunerea pe Internet a unor dicţionare de prestigiu ale limbii române, fiind creat şi întreţinut de un grup de voluntari. în prezent, dicţionarul este accesibil în patru locuri: dexonline.ro (serverul principal, aflat în România şi găzduit de firma Elvsoft), dictionare.edu.ro {mirror găzduit în România de firma Siveco şi Portalul SEI), voronet.dex-online.ro {mirror în San Francisco) şi dex.cartiere.ro {mirror). Baza de definiţii a DEX online este disponibilă gratuit sub licenţă publică generală GNU (GPL).
dezinfecţie {disinfection). Referitor la un virus şi la efectele acestuia, operaţie care se realizează prin dezactivarea capacităţii virusului de a opera, îndepărtarea codului virusului sau întoarcerea sistemului la o stare anterioară momentului infecţiei. în practică, cea mai sigură metodă de eliminare a infecţiei constă în ştergerea tuturor obiectelor infectate şi înlocuirea acestora cu fişiere sigure salvate anterior prin back up. A se vedea şi back up şi virus de calculator.
(a) dezinstala {uninstall). A elimina complet o aplicaţie sau modul software dintr-un sistem de calcul. Unele
aplicaţii dispun de module de dezinstalare proprii. în celelalte cazuri, dezinstalarea se poate face folosind facilităţile oferite de sistemul de operare {e.g., Control Panel—> Programs-^Uninstall a program, în Vista).
DHCP {Dynamic Host Configuration Protocol). Protocol inclus în modelul de referinţă TCP/IP la nivelul aplicaţie, utilizat de dispozitive (numite în acest context clienţi DHCP) pentru a obţine informaţiile de configurare necesare operării într-o reţea IP. Protocolul permite alocarea dinamică a unor adrese IP temporare calculatoarelor legate într-o reţea conectată la Internet, fară intervenţie manuală. A se vedea şi TCP/IP.
diacritice.com. Dicţionar românesc cu două secţiuni: una oferă posibilitatea conversiei unui text fară diacritice în-tr-unul cu diacritice (utilizatorul poate opta între varianta propusă de aplicaţie şi cea originală, pentru toate cuvintele convertite); cealaUă secţiune permite traducerea unui text în/din mai multe limbi - engleză, franceză, română, germană {http://srv.diacritice.com/).
diagramă {chart). Reprezentare vizuală 2D sau 3D a unor seturi de date şi a relaţiilor dintre acestea, în care sunt folosite diverse elemente grafice {e.g., bare, conuri, felii de disc). Cele mai populare tipuri de diagrame sunt: histogram, bar chart, pie chart şi line chart. A se vedea şi flowchart.
109
diagramă de sintaxă (syntax diagram). Diagramă utilizată pentru descrierea sintaxei unui limbaj de programare. Este constituită din simboluri grafice: cercuri (includ simboluri speciale), elipse (includ cuvinte rezervate), dreptunghiuri (includ elemente definite prin alte diagrame de sintaxă) şi săgeţi (indică sensul de parcurgere a diagramei). Orice drum între intrarea şi ieşirea în/din diagramă reprezintă o construcţie corectă din punct de vedere sintactic. A se vedea şi diagramă şi sintaxă.
diagramă Gantt (Gantt chart). Diagramă cu bare care ilustrează etapele unui proiect, utilizată ca instrument de planificare a acestuia. Prima diagramă Gantt a fost realizată în 1896 de Carol Adamiecki, sub numele de harmonogram. Diagramele de acest tip au fost popularizate de Henry Gantt, între anii 1910 şi 1915. A se vedea şi diagramă.
dial-up (<dial-up). Termenul se referă la procesul de conectare temporară la Internet prin intermediul unui modem, folosind linia telefonică. Ţinând seama că linia telefonică nu este o legătură dedicată, se poate folosi şi în alte scopuri.
Dictionary.com. Dicţionar explicativ al limbii engleze, care oferă şi alte resurse: sinonime (Synonims), căutări similare (.Related Searches), precum şi un program de traducere a termenilor căutaţi în unele limbi europene (inclusiv limba română) şi asiatice (h ttp ://www. reference. com/).
dicţionar. Instrument românesc online extrem de util, care oferă traducerea simultană a unui termen în mai multe limbi străine (http://www.dictionar.ro/). Introducând un termen utilizat într-una dintre limbile română, engleză, franceză, germană, spaniolă şi italiană, pot fi obţinuţi echivalenţii săi în celelalte limbi enumerate.
dicţionar explicativ. Aplicaţie dezvoltată şi coordonată de Lucian Velea. Include un dicţionar român-englez, un dicţionar englez-român şi dicţionare explicative (român şi englez) (http://www. ro-en. ro/).
didactic.ro. Proiect pornit ca o iniţiativă a firmei Softwin (http://www.softwin.ro/), coordonat de Emil Onea (http://www.didactic.ro/). Scopul principal al proiectului este construirea unei baze de materiale educaţionale care pot fi descărcate şi utilizate de profesori.
Toate materialele publicate sunt protejate de Legea dreptului de autor. Utilizatorii care publică/trimit materiale sunt de acord să cedeze, pe o perioadă nelimitată, la nivelul teritorial al României, în momentul publicării/trimiterii toate drepturile de utilizare, adaptare, modificare şi retransmitere a materialelor cu care au contribuit la site. Utilizatorii pot folosi conţinutul site-ului numai în scopuri educaţionale, fiindu-le interzise copierea, preluarea, reproducerea, publicarea, transmiterea, vânzarea, distribuţia parţială, integrală sau modificată a acestuia în alte scopuri.
 110
DIDET (Digital Libraries for Global Distributed Innovative Design Educa-tion and Teamwork). Depozit de obiecte de învăţare utilizat în sprijinul proiectelor de grup ale studenţilor de la universităţile Strathclyde (UK) şi Stanford (USA) (http://www.didet.ac.uk/). A se vedea şi obiect de învăţare.
Diffîe, Bailey Whitfîeld (n. 1944). Matematician şi criptograf american, unul dintre pionierii criptografiei cu cheie publică. A publicat în 1976, împreună cu Martin Hellman, articolul Noi direcţii în criptografie. A se vedea şi criptografia cu cheie publică şi Hellman, Martin Edward.
digit {cifră). Simbol utilizat pentru reprezentarea unui număr într-un sistem de numeraţie poziţional. Cifrele formează o mulţime al cărei cardinal este egal cu baza sistemului. Exemple: sistemul zecimal (cu baza 10) utilizează zece cifre, de la 0 la 9; sistemul binar (cu baza 2) utilizează două cifre, 0 şi 1; sistemul octal (cu baza 8) utilizează opt cifre, de la 0 la 8; sistemul hexazecimal (cu baza 16) utilizează şaisprezece cifre, de la 0 la 9 şi de la A la F. A se vedea şi sistem de numeraţie poziţional.
digital {numeric). în prelucrarea datelor, termen analog cu binar, deoarece calculatoarele prelucrează informaţiile codificându-le în sistemul binar.
Dijkstra, Wybe Edsger (1930-2002). Informatician şi matematician olandez,
cunoscut în special pentru algoritmul drumului minim într-un graf (1959), algoritm care îi poartă numele. într-un articol scris în 1968 (A Case against the Go TO Statement) a luat poziţie împotriva utilizării instrucţiunii GO TO, considerând-o dăunătoare.
dimensiune de fişier {file size). Exprimă mărimea unui fişier. în mod obişnuit, este exprimată folosind multiplii octetului {e.g., KiloByte: 1 kB = 1024 octeţi; MegaByte: 1 MB = 1024 kB sau 1048576 octeţi; GigaByte: 1 GB = 1024 MB sau 1073741824 octeţi).
Un fişier stocat are o dimensiune logică (indică dimensiunea reală a fişierului) şi una fizică (indică spaţiul ocupat efectiv pe dispozitivul de stocare). Dimensiunea fizică este adesea mai mare decât cea logică, situaţie explicată prin faptul că spaţiul de stocare este rezervat pe unităţi de alocare, ultima fiind în mod obişnuit parţial ocupată. A se vedea şi fişier.
dimensiune de font {font size). Mărimea caracterelor aparţinând unui font, exprimată în puncte {e.g., 12 pt.). A se vedea şi font.
director {director) A se vedea dosar.
director curent {current directory). Directorul de lucru al utilizatorului. Este localizat la sfârşitul căii de directoare. Fişierele nou create vor fi salvate implicit în directorul curent. A se vedea şi director.
director de feed-uri (feed directory). Numit şi director RSS (RSS directory),
111
este o colecţie online de feed-uri care le oferă utilizatorilor posibilitatea de a le citi şi de a subscrie (de a se abona) la acestea. Orice director oferă modalităţi accesibile pentru înregistrarea feed- urilor. în cele mai multe cazuri, operaţia amintită este condiţionată de existenţa unui cont, care va fi creat gratuit.
Iată câteva directoare de feed-uri populare:     Technorati, Bloglines,
Blogdigger, Syndic8, RSSfeeds, Search4RSS, Locator. Directorul Colecţie de bloguri romăneşti/RSS (http://www. timsoft. ro/ro/rss.php), oferit de TimSoft, include o colecţie de bloguri educaţionale româneşti însoţite de feed-urile asociate. Se oferă posibilitatea generării documentelor OPLM. A se vedea şi feed.
director de bază (home directory). Director asociat unui cont de utilizator în sistemele de operare multi-user, care conţine fişierele acestuia (e.g., fişiere de date, fişiere de configurare). în Windows 2000, XP şi 2003, directorul de bază are calea <root>/Documents and Settings /<username>, în Vista <root>/Users /<username>, în cele bazate pe UNIX <root>/home/<user name>, în Linux /home/< username>, iar în Mac OS /Users/<username>. A se vedea şi director.
director partajat (shared directory). într-o reţea locală, director sau folder accesibil mai multor utilizatori. Partajarea unor directoare este cea mai utilizată metodă pentru accesarea şi utilizarea în comun a informaţiilor,
într-un LAN. A se vedea şi director şi LAN.
director-părinte (parent directory). Directorul în care este situat un alt director. în cele mai multe sisteme de fişiere, un director are o intrare notată în mod obişnuit „. . ” (două puncte consecutive), care desemnează directorul-părinte al acestuia. Directo-rul-rădăcină este propriul său director-părinte. A se vedea şi director şi director-rădăcină.
director-rădăcină (root directory). Punctul de acces într-o structură ierarhică arborescentă de directoare existentă pe un disc. în sistemele de operare UNIX şi UNIX-like, directorul-rădăcină este notat cu /. Toate intrările sistemului de fişiere, inclusiv partiţiile montate, sunt „ramuri” ale acestei rădăcini. Directorul /root nu este directorul-rădăcină (în sensul precizat aici), ci mai degrabă directorul home al contului superuser (cunoscut şi ca root). în DOS şi Windows, fiecare partiţie are atribuită o literă (e.g., c :\), neexistând o rădăcină comună tuturor partiţiilor. A se vedea şi cont-rădăcină şi director de bază.
director Web (Web directory). Aplicaţie Web specializată în stocarea unor informaţii (inclusiv legături) despre un număr mare de alte site-uri, clasificate după diverse criterii.
înscrierea site-urilor în unele directoare Web este gratuită, în vreme ce altele percep o taxă. Directoarele Web se pot clasifica în funcţie de categoria în care
112
pot fi incluse site-urile înscrise. Astfel, una dintre categoriile importante este reprezentată de directoarele specializate în înscrierea site-urilor de comerţ electronic (shopping directory). De asemenea, există directoare Web generale, aşa cum sunt Yahoo! Directory şi Dmoz. Iată şi alte directoare Web cunoscute: AboutUs.org (director bazat pe wiki), GoGuides, Starting Point Directory, World Wide Web Virtual Library (cel mai vechi director).
Există peste 300 de directoare Web româneşti, cele mai multe gratuite. Iată câteva din ultima categorie: Ponturi fierbinţi, Smart Net Book, Tre.ro, Santamia, Looker, Link Directory, Smarty, TotalTop, AddSite, Click Link, Director Românesc. A se vedea şi Dmoz, paid inclusion şi Yahoo! Directory.
dirty URL (URL murdar). Un URL lung, complex, dificil de citit şi de ţinut minte, care conţine caractere neconvenţionale (e.g., semnul egal, semnul întrebării, ampersand). In general, spiderii motoarelor de căutare nu indexează paginile care au astfel de URL-uri. A se vedea şi TinyURL.
dispozitiv de indicare (pointing device). Dispozitiv de intrare care permite unui utilizator să introducă date spaţiale într-un calculator. Interfeţele grafice cu utilizatorul (GUI) îi oferă acestuia posibilitatea de a introduce astfel de date folosind gesturi fizice exercitate asupra dispozitivului (e.g., deplasare, click, dublu-click, tragere şi
 lansare). Mişcările dispozitivului de indicare se reflectă pe ecran prin producerea unor mişcări ale cursorului ataşat acestuia, precum şi prin alte modificări de natură vizuală. Iată câteva dispozitive de indicare: mouse (cel mai răspândit), tableta grafică, touchscreen, trackball, touchpad, joystick. A se vedea şi dispozitive I/E, GUI, joystick, mouse, trackball şi trackpad.
dispozitiv de ieşire (output devices). A se vedea dispozitive I/E.
dispozitiv de intrare (input devices). A se vedea dispozitive I/E.
dispozitive I/E (I/O devices). Termen general care desemnează dispozitivele (sau perifericele) prin care un calculator primeşte informaţii din lumea exterioară (dispozitive de intrare, input devices) şi, respectiv, prin care retur-nează rezultatele calculelor efectuate (dispozitive de ieşire, output devices). Cele mai întâlnite dispozitive de introducere a datelor (informaţiilor) în calculator sunt mouşe-u\ şi tastatura, iar cele mai folosite dispozitive prin care acesta îi prezintă informaţii utilizatorului sunt monitorul, imprimanta şi dispozitivele de generare a sunetului.
dispozitiv periferic (peripheral device). Dispozitiv conectat la calculator şi controlat de microprocesor (e.g., unitate de disc, imprimantă, modem). în categoria dispozitivelor periferice intră şi cele de I/E. A se vedea şi dispozitive I/E.
 113
dispozitiv virtual (virtual device). Dispozitiv la care se poate face referire, dar care nu are o existenţă fizică. Două dintre cele mai cunoscute dispozitive virtuale sunt memoria virtuală şi imprimanta virtuală. A se vedea şi imprimantă virtuală şi memorie virtuală.
distanţa Hamming (Hamming dis-tance). In teoria informaţiei, reprezintă numărul minim de substituţii necesar pentru a schimba un şir în alt şir de lungime egală sau numărul minim de erori care au schimbat un şir în celălalt. Deci distanţa Hamming (inventată de matematicianul american Richard Hamming) dintre două şiruri cu lungime egală reprezintă numărul de poziţii ale căror simboluri corespunzătoare sunt diferite. A se vedea şi cod Hamming şi Hamming, Richard Wesley.
distribuţie Linux (Linux distribution). Termenul desemnează sistemul de operare Linux la care se adaugă o mare cantitate de software (dezvoltat sub licenţă GNU GPL), organizat în pachete. In prezent, în întreaga lume sunt dezvoltate câteva sute de distribuţii Linux. Acestea pot fi clasificate în două mari categorii: susţinute de firme (e.g., Fedora, susţinută de RedHat; SUSE Linux, susţinută de Novell; Ubuntu, susţinută de Canonical Ltd.; Mandriva Linux, susţinută de Mandriva) şi dezvoltate de comunităţi (e.g., Debian, Gento). A se vedea şi Linux.
divide et impera (dezbină şi stăpâneşte). Metodă generală de
elaborare a algoritmilor. Constă în împărţirea repetată a unei probleme cu dimensiune mare în două sau mai multe subprobleme (divide), rezolvarea acestora (impera) şi combinarea soluţiilor subproblemelor pentru obţinerea soluţiei problemei iniţiale. De multe ori, sub-problemele sunt de acelaşi tip, şi pentru fiecare se poate aplica aceeaşi metodă a descompunerii în subprobleme, până când - în urma descompunerilor repetate -se ajunge la probleme cu rezolvare imediată. Metoda admite o implementare recursivă, folosind un principiu general pe baza căruia se elaborează algoritmii recursivi: ce se întâmplă la un nivel se întâmplă la orice nivel (asigurându-se condiţiile de terminare). Astfel, în cadrul unui algoritm elaborat folosind metoda divide et impera, la un anumit nivel există două posibilităţi: (1) s-a ajuns la o problemă care admite o rezolvare imediată, caz în care se rezolvă şi se revine din apel (condiţia de terminare); (2) nu s-a ajuns în situaţia descrisă la punctul anterior, caz în care se descompune problema în două sau mai multe subprobleme, pentru fiecare se reapelează recursiv funcţia, se combină rezultatele şi se revine din apel. A se vedea şi programare dinamică.
Django. Cadru de lucru open source, denumit astfel după chitaristul Django Reinhardt şi oferit sub licenţă BSD în
2005,    utilizat pentru dezvoltarea aplicaţiilor Web în limbajul Python (http://www.djangoproject.com/). A se vedea şi Python.
114
DML (Data Manipulation Language, limbaj de manipulare a datelor). Denumit şi limbaj de interogare (query language), este utilizat în SGBD-uri pentru regăsirea, actualizarea şi interogarea bazelor de date. Adesea, aceste limbaje permit efectuarea unor calcule complexe, facilitând astfel generarea rapoartelor. A se vedea şi SGBD.
Dmoz. Denumit oficial Open Directory Project (ODP), este un director Web creat şi deţinut de Netscape (Time Warner), dezvoltat şi menţinut de o comunitate de editori voluntari (http://www.dmoz.org/). Site-urile înscrise sunt grupate în categorii şi subcategorii. Dmoz are şi o secţiune în limba română. A se vedea şi director Web.
DNS (Domain Name System, sistemul numelor de domeniu). Sistem distribuit de păstrare şi interogare a unor date arbitrare într-o structură ierarhică, cea mai cunoscută aplicaţie a acestuia fiind gestionarea domeniilor în Internet.
DNS a fost dezvoltat de IETF ca standard pentru convertirea adreselor IP ale gazdelor existente într-o reţea TCP/IP. Sistemul atribuie fiecărei adrese IP un nume (sau identificator textual), cunoscut şi ca adresă DNS. De asemenea, DNS stabileşte şi menţine ordinea în adresare. O adresă DNS este construită din domenii şi subdomenii Internet care identifică o gazdă sau o reţea particulară. Alături de adrese IP, organizaţia InterNIC atribuie şi înregistrează adrese DNS.
Sistemul organizează adresele DNS pe baza unei scheme arborescente (ierarhice) de nume simbolice şi a unui sistem de baze de date distribuite pentru implementarea acestei scheme.
Teoretic, un singur calculator server poate conţine întreaga bază de date DNS. în practică, pentru a se evita încărcarea excesivă a unui singur calculator, s-a convenit ca baza de date DNS să fie împărţită în mai multe zone distincte, obţinându-se o reţea de servere DNS. O astfel de zonă are un server de nume primar şi unul sau mai multe servere de nume secundare, care copiază informaţia de pe serverul primar. în general, procesul de identificare după nume a unui calculator necesită consultarea mai multor servere DNS. în baza de date a unui server DNS, fiecărui domeniu prezent îi corespund mai multe înregistrări de resurse, cel mai des întâlnită (numită înregistrare de tipul A) fiind cea care asociază domeniului respectiv adresa IP a acestuia.
Serverele DNS au capacitatea de a delega autoritatea de rezolvare (sau rezoluţie) a numelor de domeniu (adică de determinare a adresei IP corespunzătoare). Astfel, pentru adresa www.exemplu.ro, serverul DNS va delega autoritatea spre serverul care administrează TLD-ul .ro, care va delega autoritatea spre serverul DNS exemplu.ro, care va rezolva domeniul final www. exemplu. ro.
O cerere de interogare a bazei de date DNS este rezolvată de serverul cel mai apropiat. Dacă nu se poate rezolva
115
numele de domeniu, cererea se trimite serverului superior în ierarhie, în mod recurşiv. Serverele DNS păstrează cererile într-o zonă de cache, folosită ulterior pentru rezolvarea mai rapidă a altor cereri.
O implementare TCP/IP conţine o rutină denumită name resolver, cu rolul de a interoga serverul de nume în scopul obţinerii translatării nume-adresă IP (i.e., realizării rezoluţiei de nume) şi invers. A se vedea şi InterNIC şi nume de domeniu.
document (document). 1. în contextul Web, un document (X)HTML este asimilat conceptului de pagină Web. Prin extensie, se utilizează termenii document XML, document RDF, document RSS, document Atom etc. 2. în contextul procesării textului, un document conţine text formatat, creat cu diverse aplicaţii (e.g., Word) şi în variate formate.
document (X)HTML ((X)HTML document). Document scris folosind limbajul de marcare (X)HTML. Un astfel de document afişat de un browser poartă numele de pagină Web.
Un document (X)HTML trebuie să conţină (între elementele <html> şi </htmi>, corespunzătoare instanţei elementului-rădăcină) următoarele două secţiuni: antet (head; este precizată prin intermediul elementului head; oferă o serie de informaţii despre document; conţinutul marcajelor incluse în antet nu este afişat în pagină); corp (body; este precizată prin
intermediul elementului body; include conţinutul afişat al paginii Web). Elementele head şi body trebuie să apară în document în ordinea enumerării lor, câte o singură dată. Marcajul de închidere </html> trebuie plasat la sfârşitul documentului XHTML.
Document Freedom Day (Ziua libertăţii documentelor). A se vedea Ziua libertăţii documentelor.
Dojo. Unul dintre proiectele găzduite, din anul 2004, de Dojo Foundation (ihttp://dojotoolkit.org/), alături de OpenRecord, este un set de instrumente JavaScript open source, dezvoltat sub licenţele AFL (Academic Free License) şi BSD şi utilizat pentru crearea interfeţelor dinamice, precum şi a aplicaţiilor Web profesionale bazate pe AJAX. Acest set de instrumente este dezvoltat sub conducerea lui Alex Russell (http://alex.dojotoolkit.org/). Dojo este compatibil cu majoritatea browserelor utilizate astăzi. Printre altele, Dojo asigură: un cadru de lucru pentru crearea de către utilizatori a propriilor widget-uri; o bibliotecă de widget-uri gata realizate (Rich Text Editor, Content Panel, Split Panel, Tabs, Fisheye List, Sorting Table, Google/Yahoo Maps, Tree, Dialog/ Wizard); suport pentru schimbul asincron de mesaje între client şi server (AJAX); suport pentru manipularea URL-urilor în browser. A se vedea şi AJAX şi JavaScript.
DOM (Document Object Model) 1. Model care permite accesarea (i.e.,
 116
consultarea şi/sau modificarea) elementelor şi atributelor incluse în documentele XML şi (X)HTML. în mod obişnuit, prin DOM se înţelege modelul standardizat de Consorţiul Web (W3C). înainte de a deveni specificaţie W3C, modelul DOM a avut o lungă istorie, intrinsec legată de evoluţia navigatoarelor Web, în special a celor create de firmele Netscape şi Microsoft. Pentru a caracteriza evoluţia modelului DOM, atât din punct de vedere istoric, cât şi din cel al posibilităţilor de utilizare, se folosesc termenii Dom Level 0, DOM intermediar şi DOM avansat. 2. Standard al W3C, este un API independent de platformă şi limbaj utilizat pentru consultarea şi/sau modificarea documentelor XML şi XHTML. Acest API este numit şi DOM avansat, pentru a-1 deosebi de DOM-ul clasic (primul model DOM, cunoscut şi sub numele de DOM de nivel 0) şi de DOM-urile intermediare (implementate în versiunea a 4-a a browserelor Navigator şi Internet Explorer). DOM furnizează o reprezentare structurală a unui document, oferind posibilitatea modificării dinamice a conţinutului, a structurii şi a stilurilor acestuia prin intermediul programelor/scripturilor. în DOM, structura documentelor este arborescentă, acestea fiind reprezentate folosind date de tip obiect. Deoarece modelul este independent de limbaj, interfeţele ale căror definiţii le include pot fi implementate practic în orice limbaj de programare (e.g., JavaScript, PHP).
Consorţiul Web precizează următoarele trei niveluri de specificare a API-ului DOM: nivelul 1 (DOM Level 1) -include un nucleu (DOM Core) care defineşte funcţionalităţi de bază utilizate pentru procesarea documentelor XML şi o extensie (DOM HTML) pentru procesarea documentelor HTML; nivelul 2 (DOM Level 2) -extinde şi modularizează interfeţele DOM de nivel 1; nivelul 3 (DOM Level 3) - oferă un set extins de funcţionalităţi conţinute în diverse module, unele fiind standardizate, iar altele în curs de dezvoltare.
Interfeţele definite în DOM şi utilizate pentru procesarea documentelor XML şi (X)HTML sunt similare claselor abstracte de bază din C++ sau interfeţelor Java. Acestea oferă posibilitatea unei aplicaţii să acceseze reprezentarea internă a unui document. Deoarece definiţiile interfeţelor DOM nu presupun o implementare concretă a acestora, există libertatea ca în fiecare limbaj să se folosească o reprezentare oarecare a documentelor, impunân-du-se o singură condiţie, anume respectarea specificaţiilor elaborate de W3C. Pentru definirea interfeţelor DOM, este utilizat limbajul declarativ OMG IDL (Interface Description Language), definit în specificaţiile CORBA 2.2.
Nucleul modelului DOM (DOM Core) defineşte un set minimal de interfeţe care pot fi utilizate în scopul accesării/ manipulării conţinutului nodurilor arborelui DOM asociat unui document
 117
XML sau (X)HTML. în nucleul DOM sunt definite două categorii de interfeţe: fundamentale şi extinse. Interfeţele fundamentale rebuie implementate în mod obligatoriu, conform specificaţiilor DOM.
DOM reprezintă documentele XML şi (X)HTML ca pe o ierarhie de obiecte-nod (de tip Node) care pot implementa, de asemenea, alte interfeţe, mai specializate. în ierarhia DOM, unele tipuri de noduri pot avea noduri-copii de diverse tipuri, altele fiind noduri-frunză (i.e., fară copii).
DOM-ul de nivel 1 este implementat în toate browserele actuale. în schimb, modulele incluse în API-urile DOM de nivel 2 şi 3 sunt implementate în proporţii diferite de la un browser la altul.
3. Metodă de procesare a documentelor XML. Este una dintre metodele care utilizează procesarea într-un arbore, cu următoarele caracteristici: încarcă întregul document în memorie (astfel, este posibil accesul aleatoriu la toate nodurile acestuia); permite editarea documentului; reprezintă o procesare complexă, necesitând resurse mari de memorie.
Spre deosebire de SAX, metoda DOM încarcă în memorie întregul document XML, ceea ce determină un consum ridicat de resurse (memoria ocupată este de circa trei ori mai mare decât mărimea documentului procesat). După încărcare, arborele DOM al documentului poate fi accesat într-un mod similar celui în care se realizează
accesarea unui tablou multidimensional, fiind posibilă şi editarea acestuia (i.e., se pot citi, adăuga sau şterge noduri). în plus, metoda DOM oferă posibilitatea construcţiei unui arbore XML nou, precum şi copierea unui subarbore al unui arbore în altul.
Este indicat să se utilizeze metoda DOM atunci când documentele XML sunt mici sau când se doreşte să se navigheze în arborele DOM sau să se realizeze modificarea acestuia. A se vedea şi SAX.
domeniu (domairi). Modalitate de organizare a resurselor în Internet. Domeniile sunt dispuse pe mai multe niveluri ierarhice, cele inferioare re-ferindu-se la resurse dintr-un domeniu de nivel superior. Corespondenţa dintre adresele IP ale gazdelor şi numele simbolice compuse din nume de domeniu şi nume de calculatoare se realizează prin intermediul sistemului de nume de domenii (DNS). Domeniile de cel mai înalt nivel sunt incluse în următoarele categorii: infrastructură (ARPA); generice (.biz, .com, .info, .name, .net, .org, .pro)', state (.ro, .us, .de, .ch, .fr, .uk); rezervate (.example,
.invalid, .localhost, .test)', sponsorizate (.aero,.edu,.gov, .int, .jobs, .mii, .tel)', pseudo-domenii (.bitnet, .local, .root, .uucp). A se vedea şi DNS şi nume de domeniu.
DOM intermediar (intermediate DOM). Modele DOM proprietare dezvoltate de Netscape şi Microsoft. Spre deosebire de DOM de nivel 0, care asigură accesul la un număr limitat de
 118
elemente HTML, DOM-urile intermediare, implementate începând cu versiunea 4 a browserelor Navigator şi Internet Explorer, aveau ca scop realizarea accesului la toate elementele HTML, dându-le astfel programatorilor Web posibilitatea de a le manipula proprietăţile. în continuare sunt descrise pe scurt cele două DOM-uri.
Modelul DOM intermediar propus de Netscape a fost inclus în Navigator 4. Pentru acest model este fundamental conceptul de strat (layer). în această versiune a navigatorului este introdus elementul layer, care nu este suportat de alte browsere (nici chiar de Mozilla). Spre deosebire de alte DOM-uri, pentru a avea acces la un formular, la o imagine etc., este necesar ca mai întâi să se obţină (prin intermediul obiectului document. layers) accesul la stratul care include elementele respective. Acest DOM a fost abandonat în versiunile următoare ale navigatorului Netscape.
Modelul DOM intermediar propus de Microsoft a fost inclus în browserul Internet Explorer, începând cu versiunea 4 a acestuia. De asemenea, browserul Opera, începând cu versiunea 6, suportă modelul amintit. în cadrul acestuia, obiectul document. all oferă acces la elementele documentului. Pentru compatibilitate, acest model a fost inclus în versiunile următoare ale browserului Internet Explorer. Pentru a-1 deosebi de noul DOM (DOM Level 1) utilizat începând cu versiunea 5 a browserului Internet Explorer,
Microsoft se referă la acest DOM ca la DHTML Object Model. A se vedea şi DOM.
DOM Level 0 (DOM de nivel 0). Prima variantă a modelului DOM, introdusă în browserul Netscape 2 odată cu suportul pentru limbajul JavaScript. Funcţia avută în vedere la crearea DOM a fost aceea ca modelul să ofere acces la unele elemente şi atribute ale lor incluse în documentele HTML. DOM de nivel 0 a fost introdus apoi în versiunea 3 a browserelor Netscape şi Internet Explorer. Acest DOM mai este cunoscut sub numele de DOM clasic sau DOM JavaScript tradiţional. Pentru motive legate de compatibilitate, chiar şi cele mai modeme browsere (inclusiv cele care suportă DOM Level 1) asigură în continuare suportul pentru DOM de nivel 0.
în acest model, documentul HTML este văzut ca un arbore de noduri-obiect, structura acestuia fiind destul de simplă. Astfel, în vârful arborelui DOM se află obiectul document. Acesta oferă posibilitatea accesylui la imagini, formulare, legături, ancore şi applet-uri, prin intermediul colecţiilor de obiecte care le reprezintă.
După încărcarea completă a unui document HTML, browserul creează câteva tablouri (colecţii de obiecte) în care include ca elemente obiectele asociate elementelor existente în document. De exemplu, sunt create tablourile asociative document. forms (include obiecte asociate tuturor formularelor existente în document) şi
 119
document. images (include obiecte asociate tuturor imaginilor existente în document). Pentru a avea acces la un anumit element HTML (e.g., formular, imagine) prin intermediul obiectului care îl reprezintă, trebuie să se specifice elementul corespunzător al tabloului, ţinându-se cont de faptul că primul element al oricărui tablou are indexul 0. în tablourile asociative document, images şi, respectiv, document. f orms sunt incluse referinţe la imagini şi, respectiv, formulare, în ordinea apariţiei acestora în documentul HTML. A se vedea şi DOM.
domeniu de valabilitate (scope). în programare, referitor la o variabilă, reprezintă porţiunea dintr-un program în care numele acesteia are semnificaţie; în acest caz se spune despre variabilă că este „vizibilă”. Domeniul de valabilitate poate fi global sau local. A se vedea şi variabilă globală şi variabilă locală.
doorway page (pagină de intrare). Pagină Web optimizată pentru un anumit motor de căutare şi/sau pentru un anumit cuvânt-cheie, creată pentru spam-dexing. Dacă utilizatorul execută click pe o legătură (e.g., o legătură inclusă în lista de rezultate returnate de un motor de căutare) care duce către o astfel de pagină, utilizatorul va fi redirecţionat către pagina reală. Modalităţile de redirecţionare includ folosirea metodei meta refresh, utilizarea fişierului .htac-cess sau a fişierului de configurare a serverului Web. De asemenea, unele
pagini de intrare pot fi generate dinamic prin utilizarea unor limbaje de scripting (e.g., PERL, PHP). O altă modalitate utilizează aşa-numita tehnică cloaking. A se vedea şi .htaccess, cloa-king, meta refresh şi spamdexing.
Doppler. Software de tip podcatching client, cu versiuni pentru sistemele de operare Windows şi dispozitive mobile (http://www.dopplerradio.net/). A se vedea şi podcatching client.
DoS (Denial of Service). Tip de atac informatic care îşi propune să forţeze sistemul atacat să utilizeze foarte multe resurse, astfel încât să nu mai poată răspunde la solicitări legitime sau să blocheze accesul utilizatorilor autorizaţi. Prin intermediul atacurilor DoS nu se fură şi nu se distruge informaţia aflată pe serverul atacat, dar îi sunt consumate resursele de calcul. Dacă atacul este lansat simultan de pe mai multe calculatoare, el se numeşte DDoS (Distributed DoS).
Unul dintre atacurile DoS este SYN Flooding. Acesta exploatează breşele de securitate existente în stiva de protocoale TCP/IP. Conexiunea TCP dintre două procese se realizează prin-tr-un procedeu cunoscut sub numele de three-way handshake (confirmare triplă). Dacă în acest timp serverul primeşte un număr foarte mare de cereri (pachete de sincronizare SYN) pentru conexiuni care nu pot fi realizate, îşi consumă resursele pentru memorarea lor sau chiar se poate bloca. Modalitatea prin care clientul trimite serverului cereri de conectare care nu
 120
se pot realiza constă în utilizarea unor programe care schimbă adresa IP a sursei cu una falsă (în momentul trimiterii pachetului SYN). Serverul va trimite un pachet de acceptare de conectare SYN/ACK la această adresă, aşteptând să primească răspuns (i.e., un pachet de confirmare a conectării, ACK, de la client). Pentru stoparea atacurilor SYN Flooding bazate pe adrese IP false, este necesară utilizarea unui firewall.
Un alt atac DoS este Ping Flooding. Atacatorul trimite un număr mare de pachete ICMP (Internet Control Message Protocol) către sistemul pe care doreşte să-l atace. Dacă atacatorul are la dispoziţie o lărgime de bandă superioară sistemului atacat, acesta din urmă nu va putea trimite date în reţea. O variantă a acestui atac este smurfing, care face ca detectarea sursei atacului să fie mai greu de realizat. Atacul Ping Flooding poate fi stopat la nivelul router-ului sau printr-un firewall. A se vedea şi atac şi confirmare triplă.
dosar (f'older). în unele sisteme de operare (e.g., Windows, Mac OS), container virtual utilizat pentru organizarea pe dispozitivele de stocare a fişierelor. De asemenea, un dosar poate conţine, alături de fişiere, şi alte dosare.
Un dosar se mai numeşte şi catalog. Este reprezentat grafic prin intermediul imaginii unui dosar. în sistemele UNIX sau bazate pe acesta, dosarul poartă numele de director.
dosar privat (private folder). într-o reţea de calculatoare, dosar aflat pe calculatorul unui utilizator care nu este accesibil şi celorlalţi utilizatori ai reţelei. A se vedea şi dosar şi reţea de calculatoare.
double. Tip de date utilizat în unele limbaje de programare (e.g., C, C++) pentru a declara variabilele care stochează numere reale în virgulă mobilă, ocupând opt octeţi (64 de biţi). A se vedea şi număr în virgulă mobilă.
download (descărcare). Procesul prin care copia unui fişier este adusă de pe un calculator aflat la distanţă pe calculatorul local (care l-a solicitat), prin intermediul unei reţele. A se vedea şi upload.
drag-and-drop. în interfeţele grafice cu utilizatorul (GUI), este o acţiune care constă în execuţia unui click pe un obiect virtual şi, în timp ce butonul este ţinut apăsat, tragerea acestuia în alt loc sau pe un alt obiect virtual. Scopul constă în invocarea^ a diverse tipuri de acţiuni sau crearea de asociaţii între obiecte. A se vedea şi GUI.
DRAM (Dynamic Random Acces Memory, Memorie RAM dinamică). Tip de memorie RAM în care fiecare bit este stocat într-un condensator plasat într-un circuit integrat. Pentru a păstra datele, este necesară reîmprospătarea periodică a sarcinii electrice a condensatorilor, motiv pentru care memoria se numeşte dinamică. Cel mai important avantaj al memoriilor DRAM este
simplitatea lor structurală, pentru stocarea fiecărui bit fiind necesari câte un condensator şi un tranzistor, comparativ cu patru tranzistori în cazul memoriilor SRAM, ceea ce permite obţinerea unei densităţi foarte mari. A se vedea şi RAM şi SRAM.
DrawBot. Aplicaţie open source pentru Mac OS X care le permite utilizatorilor să scrie scripturi în limbajul Python, pentru a genera grafică bidimensională. Este utilizată mai ales în scop educaţional, pentru învăţarea bazelor programării. A se vedea şi Python.
Dreamweaver (DW). Instrument comercial IDE pentru proiectarea, dezvoltarea şi întreţinerea site-urilor şi aplicaţiilor Web bazate pe standarde. DW este un instrument foarte puternic, realizând un echilibru între abordarea vizuală (idrag-and-drop) şi cea directă (scrierea codului). Este creat de Macromedia, acum în proprietatea Adobe Systems. Produsul poate fi rulat pe variate platforme software (e.g., Mac, Windows).
Alături de elementele HML de bază (e.g., hiperlinkuri, ancore, imagini, comentarii, text formatat), DW permite includerea în paginile Web a elementelor media (SWF, Flash, applet, ActiveX) şi a scripturilor, crearea de tabele, formulare, cadre, precum şi utilizarea HTML dinamic.
DW automatizează întregul proces de editare a paginilor, fiind asemănător în anumite privinţe cu un procesor de texte. Utilizatorul poate alege să lucreze în
modul vizual, în modul HTML sau simultan în amândouă (split). Se poate realiza previzualizarea paginilor create în browserul instalat pe calculatorul utilizatorului. DW încorporează facilităţi puternice de editare a codului, inclusiv pentru autocompletare şi depanare.
DW oferă şi posibilitatea utilizării extensiilor. Acestea sunt componente pe care utilizatorii înregistraţi le pot descărca şi folosi în scopul creării de aplicaţii Web complexe pentru e-Learning, e-commerce etc. Include instrumente puternice pentru crearea aplicaţiilor Web ale căror date sunt păstrate în baze de date, oferind suport pentru un număr mare de limbaje şi platforme de programare pentru server (ASP, JSP, ColdFusion, AS.NET şi PHP). De asemenea, DW oferă suport pentru utilizarea limbajelor JavaScript, CSS, XML şi XSLT. A se vedea şi CSS, IDE, JavaScript, Web Authoring Tool, XML şi XSLT.
drepturi de acces (access rights). Se referă la permisiunile acordate unui utilizator de a accesa, citi (vizualiza) sau modifica un fişier sau un director. Acestea sunt verificate în momentul în care un utilizator încearcă să acceseze o resursă.
driver (driver). Dispozitiv hardware sau program care controlează un alt dispozitiv. A se vedea şi driver de dispozitiv.
driver de dispozitiv (device driver). Componentă software care permite altor programe să comunice cu un
122
anumit dispozitiv hardware (e.g., imprimantă, placă grafică, placă de reţea, placă de sunet, magistrale locale de diverse tipuri, camere foto şi video digitale). A se vedea şi driver.
driver de imprimantă (printer driver). Program (driver) care permite aplicaţiilor instalate pe un calculator să utilizeze o anumită imprimantă fară să ţină cont de detaliile tehnice (de hardware-ul) acesteia. In acest scop, converteşte datele care trebuie tipărite într-o formă specifică imprimantei. A se vedea şi driver şi imprimantă.
driver video (video driver). Software care permite programelor să comunice cu placa grafică. A se vedea şi driver de dispozitiv şi placă grafică.
dropper (pipetă). Program care instalează un virus într-un sistem informatic. Este folosit adesea de creatorii de viruşi. A se vedea şi virus de calculator.
Drupal. CMS open source care poate susţine o varietate de site-uri Web, de la bloguri, broşuri colective, până la site-uri ale unor comunităţi largi (http://drupal. org).
DSA (Digital Signature Algorithm). Algoritm criptografic asimetric utilizat pentru crearea semnăturilor digitale. Este folosit în standardul DSS (Digital Signature Standard). DSA îi este atribuit lui David W. Kravitz, fost angajat la NSA.
DSL (Digital Subscriber Line). Tehnologie care utilizează liniile telefonice existente pentru a aduce informaţiile o
lăţime de bandă ridicată la organizaţii de dimensiuni relativ reduse, oferind o conexiune Internet permanentă (J'ull-time). Cele două tipuri de bază ale tehnologiei DSL sunt asimetric (ADSL, Asymmetric DSL) şi simetric (SDSL, Symmetric DSL), prima fiind cea mai utilizată. In mod obişnuit, viteza de download este mai mare decât cea de upload pentru ADSL, cele două viteze fiind egale în cazul tipului SDSL.
DTD (Document Type Definition). Limbaj utilizat pentru descrierea documentelor XML (eXtensible Markup Language). Documentele scrise în limbajul DTD servesc la validarea documentelor XML, precizând setul de elemente/atribute folosite, modul de structurare a acestora, precum şi tipul conţinutului. Din punct de vedere istoric, DTD a fost primul limbaj utilizat pentru descrierea documentelor XML, folosind reguli sintactice derivate din SGML.
O specificaţie DTD defineşte o clasă de documente XML care se conformează unui anumit model structural. Ea poate fi internă (i.e., inclusă) sau externă (i.e., referenţiată) documentului XML pe care-1 validează. în ultimul caz, DTD-ul este stocat într-un fişier cu extensia dtd. Prin intermediul unei specificaţii DTD, utilizând declaraţii (sau descrieri), pot fi precizate pentru un document XML: structura conţinutului; elementele care pot apărea, modul cum apar şi modul cum sunt imbricate; atributele fiecărui element şi fiecărei măşti pentru verificarea valorii acestora; referinţele care
123
pot fi utilizate. Trebuie declarate toate elementele şi atributele, neavând importanţă ordinea în care sunt plasate declaraţiile.
O  declaraţie DTD reprezintă o definiţie formală a unei componente a documentului XML (element, atribut, entitate), fiind delimitată de caracterele „<” şi „>” şi compusă din următoarele elemente (separate prin spaţii albe): un cuvânt-cheie utilizat pentru a preciza tipul componentei care va fi declarată (element, attlist, entity), prefixat de caracterul „! ”; numele componentei; descrierea componentei.
DTP (desktoppublishing). Procesul de creare şi editare a unui document cu ajutorul unui calculator, având ca scop final tipărirea acestuia. în DTP sunt utilizate programe specializate (e.g., Adobe InDesign, QuarkXPress, CorelDraw). A se vedea şi Adobe InDesign, CorelDraw X3 Graphics Suite şi QuarkXPress.
dublă precizie (double precision). Denumit şi binary64 (IEEE 754-2008), este un format utilizat pentru reprezentarea numerelor în virgulă mobilă, care foloseşte opt octeţi (64 de biţi). Dubla precizie este denumită în unele limbaje de programare (C, C++, Java) şi double. în aceste limbaje, tipurile reale sunt jloat, double şi long double. A se vedea şi simplă precizie.
Duck Duck Go. Motor de căutare dezvoltat în Valley Forge, SUA (http://duckduckgo.com/). Utilizează informaţii provenite dintr-un număr mare de surse (e.g., Wikipedia), pentru a creşte relevanţa rezultatelor furnizate. A se vedea şi motor de căutare.
Duncan Watts. Profesor de sociologie la Universitatea Columbia şi cercetător asociat al Yahoo! Research, este autorul cărţii Six Degrees: The Science of a Connected Age (2004). A se vedea şi teoria celor şase grade de separare.
 E
e-business (afaceri electronice). Denumite şi afaceri pe Web, reprezintă o modalitate modernă de desfăşurare a afacerilor. Există mai multe modele de e-business: Business-to-Business (B2B), Business-to-Consumer (B2C) şi Business-to-Government (B2G). De asemenea, există mai multe categorii de afaceri pe Web: licitaţii electronice (e-auction), tranzacţii bancare electronice (e-banking), comerţ electronic (e-commerce), promovarea produselor şi serviciilor (e-marketing). A se vedea şi e-commerce.
e-commerce (comerţ electronic). Categorie de afaceri electronice (<e-business) având ca obiect comercializarea de bunuri şi servicii prin intermediul tehnologiilor Internet. Cele mai folosite modele de afaceri sunt: magazinul electronic (e-shop), magazinul electronic universal (e-mall), aprovizionarea electronică (e-procu-rement), piaţa unui terţ (third party marketplace), comunităţile virtuale (virtual communities), platformele de colaborare (collaborative environ-ments) şi brokerajul de informaţii. A se vedea şi e-business.
e-form (formular electronic). A se vedea formular electronic.
e-government (administrare/guvernare electronică). Se referă la utilizarea tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor pentru furnizarea unor servicii guvernamentale, afaceri şi realizarea unor interacţiuni diverse cu cetăţenii, inclusiv la nivel local. Iată câteva dintre modelele de e-government existente: Government to Citizen (G2C), Government to Business (G2B), Government to Government (G2G), Government to Employees (G2E). Administrarea electronică este realizată în special prin intermediul Internetului (formă denumită online government sau Internet-based government), dar sunt utilizate şi modalităţi alternative: telefon, fax, PDA, mesaje SMS şi MMS, Bluetooth, identificare biome-trică, managementul traficului auto, cârduri de identitate, servicii TV şi radio, e-mail etc.
e-Learning (sau eLearning). Un tip de educaţie bazat pe tehnologie, în care mediul de instruire*este reprezentat de calculator, iar conţinutul învăţării este livrat prin intermediul CD-urilor, Internetului sau intraneturilor, având următoarele caracteristici: utilizează conţinut relevant pentru obiectivele de învăţare fixate de educator; foloseşte metode de învăţare care vin în ajutorul studentului; utilizează elemente media (e.g., text, imagini) pentru livrarea conţinutului şi concretizarea metodelor de învăţare; permite învăţarea dirijată de un educator - numit şi instructor -
 125
(<e-Learning sincron) sau prin studiu individual (e-Learning asincron); oferă cunoştinţe şi construieşte competenţe în funcţie de scopurile de învăţare individuale sau îmbunătăţeşte performanţele unei organizaţii.
în literatura de specialitate sunt disponibile şi alte definiţii ale e-Learning-ului: prin e-Learning se înţelege orice act sau proces virtual utilizat pentru a obţine date, informaţii, abilităţi sau cunoştinţe, reprezentând o modalitate de a facilita şi îmbunătăţi învăţământul prin utilizarea dispozitivelor de calcul şi a tehnologiei comunicaţiilor. Definiţia agreată de Comisia Europeană este următoarea: prin e-Learning se înţelege utilizarea Internetului şi a noilor tehnologii multimedia pentru a îmbunătăţi calitatea învăţării prin facilitarea accesului la resurse şi servicii, schimb la distanţă şi colaborare.
în sens restrâns, e-Learning-ul reprezintă un tip de educaţie la distanţă, ca experienţă planificată de predare, învăţare şi evaluare organizată de o instituţie care furnizează, mediat, materiale într-o ordine logică, pentru a fi asimilate de cursanţi într-o manieră proprie. Medierea se realizează folosind noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării, în special prin Web. în multe universităţi, e-Learning-ul este utilizat pentru a defini un mod specific de participare la cursuri sau programe de studiu, în care studenţii utilizează rar sau uneori deloc facilităţile educaţionale tradiţionale oferite în
campusuri, înlocuindu-le cu studiul online.
Formele de instruire bazate pe e-Learning sunt: învăţarea individuală, învăţarea individuală asistată, învăţarea într-o clasă virtuală şi învăţarea colaborativă.
e-Learning-ul poate fi implementat atât folosind reţeaua proprie a unei instituţii (intranet), cât şi prin intermediul reţelei globale (Internet), numai în ultimul caz putându-se vorbi de învăţare online sau învăţare la distanţă. A se vedea şi învăţare la distanţă şi tipuri de e-Learning.
e-mail {poştă electronică). A se vedea poştă electronică.
e-money (bani electronici). Se referă la banii transferaţi între conturile bancare ca urmare a plăţilor realizate prin Internet.
EAN-13. Standard implementat, iniţial, în Europa de International Article Numbering Association sub numele de European Article Numbering, pentru marcarea produselor vândute cu amănuntul prin coduri de bare. în 1977, acest standard era utilizat în 12 state (adică în toate ţările Comunităţii Europene). Astăzi, el este folosit în Europa, Statele Unite, Canada, Australia şi Japonia.
EAN-13 este un superset al standardului UPC-A (simbologie utilizată în Statele Unite şi Canada pentru marcarea produselor vândute cu amănuntul, care utilizează 12 cifre pentru codificarea datelor). Standardul EAN-13 este o
 126
simbologie liniară continuă care utilizează mai multe lăţimi de bare (bara cea mai largă este de cel mult patru ori mai lată decât bara cea mai îngustă).
Fiecare ţară în care se utilizează simbologia£z4A/-/3 are câte o autoritate EAN care reglementează utilizarea acesteia în ţara respectivă. în România, la 1 august 1993, douăzeci de societăţi comerciale au înfiinţat Asociaţia Română pentru Numerotarea Internaţională a Articolelor (EAN Romania), cu adresa http://www.ean.ro/.
Standardul EAN-13 foloseşte 13 caractere numerice pentru identificarea produselor. Primele două sau trei cifre reprezintă numărul de sistem (number system), care identifică ţara sau regiunea economică în care este înregistrat producătorul (e.g., România are codul 594, iar Spania 84). Acesta este urmat de nouă sau zece cifre (depinzând de lungimea numărului de sistem) şi de încă o cifră (ultima), numită suma de control (checksum). Cele nouă sau zece cifre includ un cod al producătorului (manufacturer code) şi un cod al produsului (product code).
Numărul de sistem este alocat de organizaţia EAN (http://ean-int.org/). Codul producătorului este alocat de autoritatea EAN din ţara/regiunea economică respectivă, iar codul produsului este alocat de producător (acesta este liber să aloce fiecărui produs al său un cod, fară a consulta o organizaţie, cu obligaţia de a nu repeta un cod deja alocat). Această modalitate de
alocare determină obţinerea câte unui cod unic pentru fiecare produs. Pot fi adăugate suplimentar două sau cinci cifre.
eBay, Inc. Companie americană care deţine eBay.com, cel mai mare site din lume axat pe licitaţii online (http://www.ebay.com/). De asemenea, eBay a cumpărat Skype, PayPal, StubHub şi alte companii. eBay, Inc. a fost fondată în septembrie 1995 de programatorul Pierre Omidyar.
Eckert, John Adam Presper (1919— 1995). Inginer american şi pionier în domeniul calculatoarelor. A inventat, împreună cu John Mauchly, ENIAC, primul calculator electronic digital universal. Cei doi au fondat Eckert-Mauchly Computer Corporation (EMCC), prima companie comercială având ca obiect de activitate producerea şi vânzarea calculatoarelor. A se vedea şi ENIAC.
Eclipse. Mediu de dezvoltare open source scris în Java şi dezvoltat de fundaţia Eclipse, oferit sub licenţă EPL (Eclipse Public License; http://www.eclipse.org/). Poate fi folosit pentru a dezvolta aplicaţii în Java şi, prin utilizarea unor plugin-uri, în alte limbaje de programare (e.g., C, C++, Python, COBOL, Perl, PHP). Are versiuni pentru sistemele de operare Windows, Linux şi Mac OS X.
ECMAScript. Versiunea standardizată (sub numele ECMA-262) de către ECMA (European Computer Manufacturer s Association) şi Netscape a limbajelor de programare JavaScript
127
(Netscape) şi JScript (Microsoft). Prima ediţie a limbajului a apărut în iunie 1997, a doua în iunie 1998, iar a treia în decembrie 1999. Standardul ECMA-262 este standard ISO sub numele ISO-162262, începând din aprilie 1998.
Specificaţiile ECMAScript, bazate pe JavaScript, includ numai nucleul acestui limbaj. Versiunile JavaScript (implementate în browserele bazate pe motorul Gecko şi în Opera) şi JScript (implementat în browserul Internet Explorer) trebuie să respecte specificaţiile ECMAScript. A se vedea şi ISO şi JavaScript.
eContentPlus. Adoptat la 9 martie 2005 de Parlamentul European, este un program multianual având ca scop creşterea accesibilităţii şi utilizabilităţii conţinutului digital în Europa.
editor de cod-sursă (,source code editor). Editor de text special conceput pentru editarea de către programatori a codului-sursă al programelor de calculator. Poate fi o aplicaţie independentă sau inclusă într-un mediu de dezvoltare integrat (IDE). Dintre editoarele de cod-sursă open source sau gratuite populare pot fi amintite Notepad+ + (Windows), Vim (Linux), Progra-mmer s Notepad (Windows) şi PSPad (Windows). A se vedea şi cod-sursă şi IDE.
editor de fonturi (font editor). Aplicaţie software utilizată în scopul modificării sau creării fonturilor. Au fost dezvoltate editoare pentru fonturi
bitmap şi, respectiv, outline. Editoarele de fonturi pot fi open source (e.g., FontForge) şi proprietare (e.g., FontCreator, FontLab Studio, Private Character Editor). A se vedea şi font.
editor de legături (link editor). Denumit şi linker, este un program care asamblează obiectele produse de un compilator (programe, rutine sau biblioteci) şi fişierele de date, generând un singur program executabil. A se vedea şi compilator.
editor HTML (HTML editor). Aplicaţie software folosită pentru crearea şi editarea fişierelor HTML. Permite inserarea marcajelor HTML fară să fie necesară scrierea lor explicită. De asemenea, multe editoare HTML au facilităţi suplimentare (e.g., CSS, XML, JavaScript). Aceste aplicaţii au diverse grade de complexitate (e.g., text, obiect, WYSIWYG). A se vedea şi HTML şi WYSIWYG.
editor de imagini (image editor). Aplicaţie software folosită pentru modificarea imaginilor (e.g., aplicarea unor filtre: blur, motion blur, emboss, sharpen, gradient).
EditPlus. Editor comercial pentru HTML, CSS, PHP, VBScript, Perl, C/C++, Java, JScript şi ASP (http://www.editplus.com/).
Estridge, Philip Donald (1937-1985). Cunoscut ca Don Estridge, „tatăl IBM PC”, a condus la IBM echipa de ingineri şi proiectanţi care a dezvoltat
 128
calculatorul IBM Personal Computer, lansat în 1981. A se vedea şi IBM şi IBM Personal Computer.
Education and Training 2010.
Program al Comisiei Europene, integrează toate iniţiativele acesteia în domeniul educaţiei şi formării la nivel european, inclusiv educaţia şi formarea vocaţională (procesul Copenhaga), formulând obiective strategice şi priorităţi. Ca şi procesul Bologna, iniţiat în 1999, procesul Copenhaga este crucial în dezvoltarea învăţământului în Europa, amândouă contribuind activ la atingerea obiectivelor stabilite în strategia Lisabona.
Programul este implementat printr-o metodă deschisă de colaborare: statele membre sunt responsabile pentru organizarea sistemului de educaţie formală şi continuă, fiind sprijinite pentru realizarea unui schimb de experienţă în construirea politicilor, pentru realizarea unor indicatori comuni. Sistemele de educaţie trebuie să îmbunătăţească: pregătirea educatorilor, integrarea Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, eficienţa investiţiilor, învăţarea limbilor străine. Aceste sisteme trebuie să devină flexibile, pentru a asigura educaţia tuturor cetăţenilor, indiferent de locul în care se află.
Programul Education and Training 2010 sprijină dezvoltarea competenţelor necesare într-o societate bazată pe cunoaştere, alături de competenţele digitale fiind încurajate creativitatea,
lucrul în echipă şi competenţele necesare pentru rezolvarea unor probleme practice. Majoritatea statelor membre încurajează şi recomandă utilizarea resurselor educaţionale deschise, a sistemelor open source şi a tehnologiilor colaborative Web 2.0. Astfel, ca parte a implementării programului, în anul 2006 a fost adoptată de Parlamentul European şi Comisia Europeană o recomandare cu privire la stabilirea de competenţe-cheie pentru învăţarea de-a lungul întregii vieţi. Prin competenţă-cheie se înţelege „un pachet transferabil şi multifuncţional de cunoştinţe, aptitudini şi atitudini, necesar tuturor indivizilor în vederea dezvoltării personale şi a incluziunii sociale şi profesionale”. Iată cele opt com-petenţe-cheie: lingvistice - în limba maternă; lingvistice - în limbi străine; matematice; ştiinţifice şi tehnologice; de învăţare (learning to learn); civice, interpersonale, interculturale şi sociale; antreprenoriale; de deschidere/manifestare culturală. A se vedea şi Open Source Software şi Web 2.0.
educaţia permanentă (lifelong learning). Principiu de proiectare şi organizare a educaţiei în perspectiva desfăşurării acesteia în diferite forme, pe toată durata vieţii. Nu se reduce la educaţia continuă sau la formarea profesională continuă. Subliniază importanţa cuprinderii în procesul educaţional a integralităţii individului şi a tuturor formelor şi tipurilor de educaţie.
129
Scopurile educaţiei permanente sunt atât de natură economică, cât şi de natură individuală şi socială: intensificarea progresului economic şi a dezvoltării; contribuţia la dezvoltarea şi împlinirea personală; promovarea incluziunii sociale şi participării democratice. Instrumentele Web 2.0 pot contribui la un tip de educaţie permanentă adaptat caracteristicilor studenţilor adulţi şi nevoilor societăţii: aceste tehnologii le permit studenţilor să participe la activităţi cu plăcere, iar învăţarea poate să devină atunci un produs al participării. A se vedea şi Web 2.0.
educaţie (education). Termen având ca origine latinescul educo (a alimenta, a creşte, a îngriji - plante sau animale). Un termen cu semnificaţii similare este franţuzescul education, din care a fost derivat şi cel românesc. Există definiţii multiple care încearcă să surprindă esenţa fenomenului educaţional. Iată două dintre acestea: „educaţia este acţiunea de formare a individului pentru el însuşi, prin care acesta îşi dezvoltă o multitudine de interese” (Herbart); „educaţia este acea reconstrucţie sau reorganizare a experienţei care se adaugă la înţelesul experienţei precedente şi care măreşte capacitatea de a dirija evoluţia celei care urmează” (Dewey).
Privită din diverse unghiuri, educaţia poate fi înţeleasă: ca proces, ca acţiune de conducere, ca relaţie interumană sau ca ansamblu de influenţe. Prin educare se urmăresc două scopuri principale: instrucţia {i.e., predarea de cunoştinţe,
formarea deprinderilor şi competenţelor) şi formarea personalităţii.
Fundamentele educaţiei sunt determinări care condiţionează procesul educaţional:      fundamente biopsihice
(ereditatea generală şi specifică), fundamente socioculturale (mediul sociocultural - determinări de ordin comunitar care au impact direct asupra procesului educaţional), fundamente istorice (preluarea descoperirilor altora şi aplicarea lor la condiţiile actuale), fundamente filosofice (în spatele educaţiei se află o anumită filosofie), fundamente politice (practica educaţională este, cel puţin parţial, un mijloc de distribuire a cunoaşterii în raport cu interesele celor aflaţi la putere) şi fundamente ştiinţifice (procesul educaţional se realizează pe baza unor teorii ştiinţifice: ale învăţării, predării, examinării etc.).
Educaţia se realizează sub trei forme: educaţia formală (include totalitatea influenţelor intenţionate şi sistematice realizate în cadrul unor instituţii specializate: gimnaziu, liceu, universitate), educaţia nonformală (totalitatea influenţelor educative care se desfăşoară în afara clasei sau prin intermediul unor activităţi facultative) şi educaţia infor-mală (totalitatea informaţiilor neintenţionate, eterogene cu care se confruntă individul în viaţa de toate zilele).
Educaţia reprezintă acţiunea simultană a numeroşi factori: familia, şcoala, mass-media, instituţiile culturale, structurile asociative (organizaţii profesionale, spirituale sau disciplinare). Un rol important şi o influenţă decisivă
 130
în educaţie (sub toate cele trei forme ale acesteia) îl au astăzi mijloacele electronice utilizate în predare, învăţare, divertisment şi comunicaţie (e.g., calculatorul personal, reţelele de calculatoare, Internetul şi, în particular, Web-ul, dispozitivele mobile - telefoane inteligente, PDA-uri).
edutainment (edutainment). Termen care provine de la education-entertainment (educaţie-amuzament), desemnează o activitate în care educaţia se realizează prin mijloace amuzante, în acest scop sunt utilizate diverse materiale multimedia şi aplicaţii Web interactive. A se vedea şi aplicaţie Web, educaţie şi multimedia.
EDVAC (Electronic Discrete Variable Automatic Computer). Unul dintre primele calculatoare electronice, proiectat - ca şi ENIAC, anterior - de John Mauchly şi J. Presper Eclcert, John von Neumann având rol de consultant. Spre deosebire de predecesorul său, efectua calcule în sistemul binar şi utiliza programe stocate. Descrierea arhitecturii calculatorului a fost făcută de John von Neumann în articolul său First Draft on a Report on the EDVAC (1945). Ase vedea şi ENIAC.
EEPROM (Electrically Erasable Programmable Read-Only Memory). Memorie nevolatilă utilizată în calculatoare şi în alte dispozitive pentru a stoca o cantitate limitată de date, inventată în 1978 de George Perlegos, de la Intel. în cazul în care trebuie stocată o cantitate mare de date,<> se
utilizează un tip particular (relativ recent) de EEPROM, ca de exemplu memoria flash, mult mai ieftină decât dispozitivele EEPROM tradiţionale. Memoria EEPROM poate fi ştearsă pe cale electrică. A se vedea şi EPROM, memorie flash şi ROM.
Eiffel. Limbaj de programare orientat pe obiect, standard ISO lansat în 1986, proiectat pentru a le permite programatorilor să dezvolte eficient software extensibil şi reutilizabil. Este utilizat în mediul academic pentru predarea principiilor programării. Au fost create numeroase medii de dezvoltare bazate pe Eiffel, utilizate pentru crearea de aplicaţii folosite în finanţe, industria aerospaţială, sistemul de sănătate, jocuri video. A se vedea şi limbaj de programare şi programare orientată pe obiect.
eJobs. Site românesc cu oferte de muncă, pentru companii şi persoane particulare (http://www.ejobs.ro/). Utilizatorii pot crea conturi în care îşi postează CV-urile şi ofertele de locuri de muncă.
Electronic Art (EA). Companie americană care produce şi comercializează jocuri video pentru console şi calculatoare (http://www.ea. com/). Cele mai cunoscute produse ale EA sunt simulatoarele sportive (e.g., FIFA Soccer), alături de Need for Speed, Medal of Honor, The Sims şi Battlefield. Compania a fost înfiinţată în 1982 de Trip Hawkins.
element (element). Unitatea logică de structură a unui document marcat folosind HTML, XML sau alte limbaje derivate. Datele dintr-un document trebuie marcate folosind elemente.
într-un document sunt utilizate instanţe ale elementelor. în mod obişnuit, o instanţă a unui element (e.g., body) include un marcaj de început (e.g., <body>) şi unul de sfârşit (e.g., </body>), între ele fiind plasat conţinutul textual marcat. Un element care nu are conţinut textual se numeşte element vid (e.g., img, hr, br). Instanţele unui element vid sunt create CU sintaxa <elementx/element> sau <element /> (e.g., <br/>). A se vedea şi limbaj de marcare şi marcaj.
element XML (XML element). Unitatea logică de structură a unui document XML. Acestea pot conţine diverse tipuri de elemente, fiecare cu un nume unic. Instanţierea unui element se realizează folosind un marcaj de deschidere (<element>) şi un marcaj de închidere (</element>), cele două marcaje delimitând un conţinut, astfel: <element>continut</element>. Pentru scrierea numelui elementului (element) trebuie respectate următoarele reguli: între el şi caracterele <, </ şi > nu trebuie să existe spaţii albe; numele este alcătuit din litere, cifre şi alte caractere (e.g., underscore, punct); trebuie să înceapă cu o literă sau cu caracterul underscore', nu poate conţine spaţii albe; nu trebuie să înceapă cu xml/XML. De asemenea, numele elementelor sunt case-sensitive (e.g.,
element nu este totuna CU EleMent). în plus, elementele trebuie să fie închise şi imbricate corect.
Elementele XML pot fi vide (i.e., au conţinut vid) sau nevide (i.e., au conţinut nevid). Conţinutul unui element nevid poate fi reprezentat de text şi/sau alte elemente. Conţinutul textual este format numai din caractere incluse în setul precizat prin intermediul atributului encoding utilizat în declaraţia XML. Implicit, spaţiile albe multiple sunt reduse la unul singur.
Un element poate avea drept conţinut alte elemente, ceea ce determină apariţia unor relaţii de „rudenie” între acestea şi a unor constrângeri suplimentare. Relaţiile menţionate alcătuiesc modelul structural al documentului şi pot fi de tipul „frate-frate” (două elemente consecutive sunt fraţi dacă se află pe acelaşi nivel al structurii ierarhice a documentului XML) sau „părinte-copil” (un element inclus în-tr-un alt element este copilul celui din urmă, acesta fiind părintele primului). Elementul fară părinte se numeşte element-rădăcină (root), acesta existând obligatoriu şi fiind unic (prima constrângere). Mai multe elemente pot avea acelaşi părinte, care se constituie ca un container pentru copiii săi. De asemenea, elementele nu pot fi încrucişate, adică marcajele trebuie închise în ordinea inversă celei în care au fost deschise (a doua constrângere). Elementul-rădăcină generează o structură arborescentă a documentului XML. Frunzele arborelui generat sunt
 132
reprezentate de elementele vide. A se vedea şi declaraţie XML, element şi XML.
Elearningeuropa.info. Portal educaţional cu versiuni în toate limbile vorbite în ţările Uniunii Europene, inclusiv în limba română (http://www:elearningeuropa. info/). A fost înfiinţat de Direcţia Generală pentru Educaţie şi Cultură a Comisiei Europene, în scopul de a promova utilizarea tehnologiilor multimedia şi Internetului în serviciul educaţiei şi formării.
Portalul oferă informaţii specifice, servicii şi resurse pentru patru domenii de bază (şcoli, învăţământul superior, domeniul angajaţilor şi educaţia continuă), fiind o platformă deschisă unde utilizatorii şi comunităţile care o folosesc pot obţine informaţii, pot împărtăşi experienţele şi proiectele lor sau pot purta discuţii pe diverse teme.
Serviciile oferite de portal sunt următoarele: Directory (furnizează o mare varietate de materiale e-Learning şi surse de informaţii din întregul continent, organizate pe categorii şi domenii de interes); Community (loc în care practicienii e-Learning-ului se pot întâlni pentru a dezbate probleme, a posta şi a căuta informaţii şi idei relevante pentru sarcinile şi nevoile lor zilnice - include forumuri, interviuri luate de utilizatori, concursuri, sugestii ale utilizatorilor şi profilurile publice ale membrilor); eLearning Papers (publicaţie online care oferă un suiţar
al fiecărui articol, în 19 limbi şi care apare de 5 ori pe an, fiind oferită gratuit tuturor cititorilor); Newsletter (le furnizează utilizatorilor informaţii despre articolele curente, evenimente şi resurse e-Learning şi este publicat în 19 limbi, lunar). A se vedea şi e-Learning.
ELIZA. Rezultatul uneia dintre primele încercări semnificative de realizare a unui chatbot (agent conversaţional), din care s-au inspirat ulterior şi creatorii unui alt program de acest tip, ALICE. A fost creat de Joseph Weizenbaum la mijlocul anilor 1960. Agentul se bazează pe procesarea limbajului natural, iar producerea răspunsurilor se realizează folosind o serie de scripturi. A se vedea şi chatbot.
Ellison, Lawrence Joseph (n. 1944). Antreprenor american, cofondator, alături de Ed Oates, al Oracle Corporation (1977). A se vedea şi Oracle Corporation.
EMF (Enhanced MetaFile). Format grafic de tip metafile. A se vedea şi formate metafile. *
emoticon (emoticon). Şir de caractere sau pictograme care exprimă o anumită stare sufletească (emoţie). Sunt utilizate în mesajele schimbate prin e-mail şi chat sau postate pe unele forumuri. Iată câteva emoticoane, sub formă de şiruri de caractere: :-) sau :) (zâmbesc), ;-) (fac cu ochiul şi zâmbesc),:-((îmi pare rău), :D sau :-D (sunt foarte bucuros), >0 (am rămas cu gura căscată de uimire).
133
Engelbart, Douglas (n.             1925).
Inventator american şi pionier al dezvoltării calculatoarelor. Este inventatorul mouse-ului. A fost liderul echipei care a inventat hipertextul şi promotor al utilizării calculatoarelor şi reţelelor. A se vedea şi hiperlegătură.
ENIAC (.Electronic Numerical Integrator and Computer, calculator şi integrator electronic numeric). Primul calculator elecronic universal, Turing complet, capabil de a fi reprogramat în vederea rezolvării unor probleme de calcul diverse. A fost proiectat de John Mauchly şi J. Presper Eckert, de la Universitatea Pennsylvania. Construcţia sa a început în 1943 şi s-a terminat în 1946, fiind finanţată de armata SUA. Calculatorul efectua calcule în sistemul zecimal. A se vedea şi Eckert, John Adam Presper şi Mauchly, John.
entităţi (X)HTML ((X)HTML entities). Porţiuni de text (şiruri de caractere sau simboluri) utilizate în documentele (X)HTML pentru a genera (în scopul afişării) simboluri speciale, caractere din diverse limbi, simboluri matematice sau caractere rezervate.
Accesarea entităţilor se realizează prin intermediul referinţelor la entităţi, aceste referinţe având sintaxa &nume_entitate; (i.e., caracterul urmat de numele entităţii şi de „;”). Există posibilitatea ca o referinţă la o entitate-caracter să fie specificată atât prin sintaxa precizată, cât şi folosind &#cod_numeric;, unde cod_numeric este codul numeric al caracterului respectiv. Iată câteva exemple de
entităţi (între paranteze sunt precizate referinţele corespunzătoare): simbolul special „©”, Copyright (&copy; sau &#i69;); caracterul „a” (&alpha; sau &#945;); simbolul matematic (&int; sau &#8747;); caracterul rezervat „>” (&gt; sau &#62;). A se vedea şi HTML.
entităţi XML (XML entities). Informaţii utilizate în documentele XML sau DTD prin intermediul unor referinţe. Specificaţiile XML precizează următoarele cinci entităţi-caracter predefinite (între paranteze sunt indicate referinţele corespunzătoare): <
(&lt;),   > (&gt;),    &   (&amp;),  '
(&apos;) şi "        (&quot;). Toate
procesoarele XML suportă referinţele la entităţile predefinite, chiar dacă acestea din urmă nu sunt declarate în DTD. Entităţile-caracter numerice sunt caractere Unicode (e.g., simboluri, litere, ideograme) referenţiate prin intermediul codurilor numerice ale acestora (&#cod_numeric;), fară o declaraţie specială în DTD. Codul numeric (cod_numeric) este de forma nnn (codul zecimal al caracterului) sau xhhh (codul hexazecimal al aceluiaşi caracter). A se vedea şi DTD şi XML.
Entropia Universe (EU). Joc multi-player şi univers 3D virtual online, utilizat pentru divertisment, interacţiunea socială şi comerţ, reprezentând o nouă generaţie a distracţiei interactive (http://www.entropiauniverse.com/). EU a fost lansat în ianuarie 2003 de compania suedeză MingArk. Jocul beneficiază de propriul său sistem
134
economic, care le permite utilizatorilor să schimbe bani reali în PED (Project Entropia Dollars) şi viceversa, cursul de schimb fiind de 10PED=$1USD.
Utilizatorul păşeşte în lumea EU ca cetăţean şi poate să-şi creeze şi personalizeze propriul său avatar tridimensional, prin folosirea unui sistem de modelare care beneficiază de libertate şi flexibilitate uimitoare. Acţiunea din EU nu se desfaşoară pe Pământ, ci pe o colonie numită Calypso, aflată pe o planetă îndepărtată. Teritoriile de pe Calypso sunt în continuă dezvoltare, incluzând trei continente vaste cu oraşe extinse, în care un proaspăt cetăţean îşi va începe viaţa. Aceste oraşe vor oferi oricărui cetăţean un imens spaţiu în care acesta îşi va putea desfăşura activitatea. în joc sunt prezente instituţii, servicii şi o multitudine de posibilităţi de distracţie virtuală. Utilizatorii români ai jocului EU au un forum de discuţii propriu (http://www. entropiaforum.ro/).
EPROM (Erasable Programmable Read-Only Memory). Memorie nevolatilă care poate fi ştearsă numai prin expunere la lumină ultravioletă (pentru optimizarea timpului de ştergere, lungimea de undă a acesteia trebuie să fie de 253,7 nm). A se vedea şi EEPROM şi ROM.
era informaţiei (information era). Etapă în dezvoltarea omenirii. Cuprinde, în general, trei mari perioade: societatea informaţională, societatea cunoaşterii şi societatea conştiinţei. A
se vedea şi societatea cunoaşterii şi societatea informaţională.
eroare de server (server error). împiedică satisfacerea unei cereri de informaţii realizate de client prin protocolul HTTP, din cauza unei erori a serverului Web. Astfel de erori sunt indicate de codurile de stare HTTP generate de server care încep cu cifra 5 (e.g., 500: Internai Server Error, 502: Bad Gateway', 503:               Service
Unavailable). A se vedea şi cod de stare HTTP.
eroare de sintaxă (syntax error). Eroare determinată de o instrucţiune (inclusă într-un program) care nu respectă regulile sintactice ale limbajului utilizat în scrierea programului. A se vedea şi program.
eroare hard (hard error). Eroare având drept cauză funcţionarea incorectă sau defectarea unei componente hardware.
eroare logică (logic error). Eroare care, deşi generează rezultate incorecte, nu determină blocarea programului. Poate fi cauzată, de exemplu, de utilizarea unui algoritm greşit.
eroare semantică (semantic error). Eroare determinată de o instrucţiune care, deşi este corectă din punct de vedere sintactic, nu este corectă din punct de vedere funcţional.
Estridge, Philip Donald (1937-1985). Inginer american, cunoscut şi ca Don Estridge, a condus echipa care a proiectat primul calculator personal produs de IBM. Este cunoscut şi ca
135
„tatăl” IBM PC. Calculatorul, denumit IBM 1550 PC şi lansat pe piaţă pe 12 august 1981, avea un ecran verde monocrom, un procesor Intel de 4,77 MHz şi o memorie de 16 Kb. A se vedea şi IBM Personal Computer.
eşantion (sample). 1. în cazul formatelor grafice de tip raster, este o componentă a unei culori. De exemplu, fiecare pixel al unei imagini truecolor este alcătuit din trei eşantioane: red, green şi blue. Dacă imaginea are adâncimea de 24 de biţi, atunci fiecare eşantion are adâncimea de 8 biţi. O imagine grayscale utilizează, de asemenea, un eşantion cu adâncimea de 8 biţi. Rezultă că adâncimea unui eşantion (exprimată în biţi/eşantion) indică precizia cu care sunt specificate gradul de gri, respectiv culorile în imaginea care include eşantionul respectiv. Este important de înţeles că adâncimea unui eşantion nu trebuie confundată cu adâncimea unui pixel. Valorile lor coincid, într-adevăr, în imaginile grayscale şi truecolor, dar sunt diferite în imaginile index-color, deoarece adâncimea unui eşantion se referă la valorile culorilor în paletă, în timp ce adâncimea unui pixel se referă la valoarea indexului culorii acestuia. De exemplu, valorile culorilor în paletă sunt reprezentate utilizând 24 de biţi (8 biţi pe eşantion), dar indecşii corespunzători pixelilor sunt reprezentaţi utilizând 8 biţi sau mai puţin. A se vedea şi formate raster. 2. Ceea ce este prelevat la intervale regulate în procesul de conversie a unui semnal
analogic la formatul digital. A se vedea şi eşantionare.
eşantionare (sampling). Prelevarea, la intervale regulate, a unor eşantioane ale unui parametru (e.g., semnal electric furnizat de un microfon), care apoi sunt convertite în format binar. Metoda este utilizată în scopul convertirii semnalelor analogice la formatul digital. Procesul de eşantionare este caracterizat de rata de eşantionare şi de precizia eşantionării. A se vedea şi precizia eşantionării şi rată de eşantionare.
Ethernet. Familie de tehnologii pentru reţelele LAN, standardizate ca IEEE 802.3. Reţelele Ethernet utilizează o topologie de tip stea sau magistrală, cu ajutorul unei combinaţii de cablu bifilar torsadat (pentru reţea) şi fibre optice (pentru conectarea la backbone). A se vedea şi backbone, Fast Ethernet şi Gigabit Ethernet.
Eudora. Client de e-mail utilizat cu sistemele de operare Microsoft Windows şi Apple Mac OS (http://www. eudora. com/). A fost creat de Steve Dornerîn 1988. în 1991 a fost achiziţionat de Qualcomm. în 2006, această companie a oprit dezvoltarea versiunii comerciale a clientului şi a finanţat crearea unei versiuni open source, bazată pe Mozilla Thunderbird. Aceasta este dezvoltată de Mozilla sub numele de cod Penelope. în perioada sa de glorie (în anii 1990), Eudora a fost folosit de zeci de milioane de utilizatori, însă a fost eliminat de pe
136
piaţă, în principal din cauza clientului gratuit de e-mail distribuit odată cu sistemul de operare Windows. A se vedea şi Qualcomm.
Europeana. Bibliotecă multimedia online deschisă pentru public pe 20 noiembrie 2008 şi inaugurată la Palais de Charles de Lorraine, în Biblioteca Regală Naţională din Bruxelles. La adresa www.europeana.eu utilizatorii pot accesa un portal care la momentul lansării includea peste două milioane de cărţi, înregistrări, fotografii, documente de arhivă, lucrări de artă plastică şi filme care provin din bibliotecile naţionale şi instituţiile culturale din toate ţările membre ale Uniunii Europene.
Având ca scop crearea unor mijloace modeme de explorare a patrimoniului cultural european, Europeana oferă oricărei persoane interesate de opere literare, artă, ştiinţă, politică, istorie, arhitectură, muzică şi cinema posibilitatea de a avea acces rapid la cele mai cunoscute opere de artă şi colecţii europene în cadrul unui singur portal disponibil în toate limbile UE. în anul 2010, Europeana va oferi acces la milioane de lucrări care reprezintă diversitatea culturală a Europei, având secţiuni interactive, de exemplu comunităţi dedicate anumitor subiecte.
Proiectul Europeana a fost iniţiat în 2005 de Comisia Europeană, evoluând prin colaborarea cu bibliotecile naţionale şi cu alte instituţii culturale ale statelor membre, precum şi cu sprijinul Parlamentului European. Este <= un
proiect coordonat de European Digital Library Foundation şi sprijinit de asociaţii de bibliotecari, arhive, muzee, arhive audiovizuale şi instituţii culturale, fiind găzduit de Biblioteca Naţională a Olandei (Koninklijke Bibliotheek). în septembrie 2007, Parlamentul European a sprijinit acest proiect prin adoptarea unei rezoluţii care prevedea crearea unei biblioteci digitale europene. Astăzi, Europeana este finanţată prin programul eContent Plus, urmărind atingerea obiectivelor incluse în proiectul i2010.
Comisarul european pentru Societatea Informaţională şi Media Viviane Reding spunea la festivitatea de lansare a portalului: „în acest moment fac apel la instituţiile culturale europene, la edituri şi companii pentru a contribui la Europeana cu mai mult conţinut în formă digitală. Ar trebui să facem din Europeana căminul pentru participarea creativă interactivă la îndemâna oamenilor care doresc să modeleze propria zonă de cultură europeană şi să le-o împărtăşească celorlalţi. Obiectivul meu este ca în 20 fO Europeana să includă cel puţin 10 milioane de obiecte.” De asemenea, Elisabeth Niggemann, director al Bibliotecii Naţionale a Germaniei şi preşedinte al European Digital Library Foundation, afirmă: „Europeana evidenţiază mai mult instituţiile culturale pentru generaţia Web 2.0, care aşteaptă să poată citi text, viziona filme şi imagini şi asculta într-un singur spaţiu. Prin oferirea unei experienţe multimedia complete tinerilor interesaţi, aceştia vor
fi conectaţi la cultura europeană, la trecutul şi prezentul acesteia.” A se vedea şi eContentPlus şi Î2010.
European Schoolnet (EUN). Consorţiu nonprofit format la începutul anului 2009 din 31 de ministere ale educaţiei din ţări europene. Portalul asociat include mai multe site-uri europene ale unor proiecte care promovează dimensiunea europeană a educaţiei şi utilizarea noilor tehnologii în predare şi învăţare (,http://www.europeanschoolnet.org/). Scopul EUN este educaţia prin proiecte, competiţii, activităţi şi schimburi de informaţii la toate nivelurile de învăţământ preuniversitar, folosind tehnologii inovative.
evaluare (evaluation). în programare, determinarea valorii unei variabile, a unei expresii sau a acţiunii specificate de o instrucţiune. Se poate face la compilare sau la execuţie. A se vedea şi compilare.
eveniment (<event). în Web, acţiune care se produce în cadrul paginilor HTML, în mod obişnuit în urma unor operaţiuni executate de utilizator sau de browser.
Din punct de vedere istoric, modelele de eveniment au cunoscut modificări şi variaţii de la un browser la altul, aspect care a determinat apariţia unor probleme de compatibilitate între acestea. Totuşi, un model al evenimentelor a fost standardizat de Consorţiul Web în DOM Events nivelul 2. De asemenea, DOM Events nivelul 3 este în curs de
standardizare. Majoritatea evenimentelor definite în acest model sunt comune tuturor browserelor.
Primul model pentru tratarea evenimentelor a fost introdus de Netscape în browserul Navigator, fiind utilizat apoi în toate browserele. Se disting două tipuri ale acestui model: inline şi tradiţional, prezentate în continuare. în tipul inline al modelului Navigator (numit şi model inline), handlerele de eveniment sunt adăugate ca atribute ale elementelor HTML. Unui eveniment nu
i se poate asocia (înregistra) decât un singur handler. Nu există posibilitatea de a elimina prin cod un handler de eveniment. în tipul tradiţional al modelului Navigator (numit şi model tradiţional), handlerele de eveniment pot fi adăugate sau eliminate prin cod. La fel ca şi în cazul tipului inline, fiecărui eveniment i se poate asocia (înregistra) un singur handler. Acesta este adăugat prin atribuirea metodei de tratare asociate proprietăţii cu acelaşi nume a obiectului element. Pentru a elimina un handler, proprietatea respectivă trebuie setată la valoarea nuli.
Consorţiul Web (W3C) a propus un model pentru tratarea evenimentelor reprezentat de interfaţa DOM EventTarget, utilizată pentru înregistrarea sau eliminarea procedurilor de tratare a evenimentelor. Modelul W3C este suportat de browserele Mozilla Firefox, Safari, Opera şi Konqueror.
Evenimentele comune tuturor browserelor actuale şi standardizate de W3C sunt: evenimente de mouse, evenimente
138
de tastatură, evenimente declanşate în formularele HTML şi evenimente legate de cadre şi ferestre. Majoritatea acestora sunt incluse în modulele DOM Events nivelurile 2 şi 3. Evenimentele DOM permit unor limbaje de programare (e.g., JavaScript, JScript, ECMAScript, VBScript, Java) să înregistreze handlere de eveniment (i.e., funcţii însărcinate cu responsabilitatea răspunsului automat în momentul în care se produce evenimentul respectiv) asociate nodurilor incluse în arborii DOM ai diverselor tipuri de documente (e.g., XML, HTML, SVG). A se vedea şi DOM şi JavaScript.
evenimente declanşate în formularele HTML (events triggered in HTML forms). Evenimentele declanşate în formularele HTML, incluse în DOM Events, sunt: select, change, submit, reset, focus şi blur. Aceste evenimente sunt prezentate în continuare.
Evenimentul select este declanşat atunci când utilizatorul selectează o porţiune de text inclusă într-o casetă de tip text sau textarea. Handlerul de eveniment asociat este onselect.
Evenimentul change este declanşat atunci când datele incluse într-un câmp al unui formular sunt modificate de către utilizator. Acest eveniment este utilizat frecvent pentru a valida datele introduse de utilizator în formulare. Handlerul de eveniment asociat este onchange.
Evenimentul submit este declanşat înainte de trimiterea conţinutului unui formular către server, în mod obişnuit prin execuţia unui click asupra butonului submit inclus în acesta. Trimiterea conţinutului nu se va produce dacă handlerul de eveniment on submit va returna valoarea false. Valoarea true sau orice altă valoare va determina trimiterea conţinutului formularului. Handlerul de eveniment onsubmit este locul cel mai potrivit pentru plasarea validării datelor la nivel de formular, înainte ca acestea să fie trimise serverului sau să suporte alte prelucrări.
Evenimentul reset determină reini-ţializarea conţinutului unui formular (la valorile implicite/iniţiale ale câmpurilor acestuia) şi este declanşat de obicei în urma execuţiei unui click pe butonul reset. Handlerul de eveniment asociat este onreset, inclus în marcajul <form>.
Evenimentul focus este declanşat atunci când o fereastră, un cadru sau un element al unui formular este activat (prin intermediul tastelor, executând click sau în urma apelului metodei focus ()). La un moment dat poate să fie activ un singur obiect. Handlerul de eveniment este onfocus.
Evenimentul blur (inversul evenimentului focus) este declanşat atunci când o fereastră, un cadru sau un element al unui formular nu mai este activă/activ. Dezactivarea poate fi determinată de utilizator prin execuţia unui click în afara ferestrei curente, a
139
cadrului sau a elementului, prin utilizarea tastei Tab pentru a parcurge diversele elemente afişate pe ecran sau prin apelul metodei blur (). Handlerul de eveniment asociat este onblur. Acesta trebuie plasat în interiorul marcajului <body> al obiectelor Window, Frame, Frameset sau al marcajelor prin intermediul cărora sunt introduse câmpurile unui formular (e.g. de tip text).
Succesiunea evenimentelor în cazul unui câmp al unui formular este următoarea: focus, change, blur. Ţinând seama de această succesiune, se pot scrie funcţii adecvate pentru tratarea complexă a întregului lanţ de evenimente. A se vedea şi DOM şi eveniment.
evenimente de mouse (mouse events). Evenimentele de mouse precizate în DOM Events nivelul 2 sunt click, mousedown, mouseup, mouseover, mousemove şi mouseout, analizate în continuare.
Evenimentul click este declanşat atunci când, folosind indicatorul mouse-ului, este executat un click asupra unui element al paginii Web. Acesta este definit ca o combinaţie dintre un eveniment mouseup şi unul mousedown, generate unul după celălalt, în acelaşi loc de pe ecran. Handlerul de eveniment asociat este onclick. Pentru casete de validare (checkbox), legături, butoane radio, submit şi reset, onclick poate returna valoarea false, ceea ce anulează acţiunea implicită asociată evenimentului
click. Dacă handlerul de eveniment întoarce valoarea false, butoanele radio şi casetele de validare (checkbox) nu sunt setate, conţinutul formularului nu este trimis (butonul submit) sau resetat (butonul reset).
Evenimentul mousedown este declanşat atunci când utilizatorul apasă butonul mouse-ului. Handlerul de eveniment asociat este onmousedown. Dacă acesta re turnează false, acţiunea implicită este anulată.
Evenimentul mouseup este declanşat atunci când utilizatorul eliberează butonul mouse-ului. Handlerul de eveniment asociat este onmouseup. Dacă acesta retumează false, acţiunea implicită este anulată. De exemplu, dacă onmouseup returnează false după o legătură acţionată (i.e., a fost declanşat anterior evenimentului mousedown), pagina către care indică legătura nu va fi încărcată în browser.
Evenimentul mouseover este declanşat de fiecare dată când utilizatorul plasează indicatorul mouse-ului deasupra unui obiect sau a unei zone, venind din afara acestora. Handlerul de eveniment asociat este onmouseover. Este necesar ca acesta să returneze true pentru a seta proprietatea status. Implicit, valoarea atributului href al elementului a este afişată în bara de stare a browserului atunci când utilizatorul plasează indicatorul mouse-ului asupra legăturii corespunzătoare. Este posibil să se afişeze un anumit mesaj.
Evenimentul mouseout este declanşat de fiecare dată când utilizatorul
140
deplasează indicatorul mouse-ului în exteriorul unei zone sau al unei legături, din interiorul acestora. Handlerul de eveniment asociat este onmouseout. Este necesar ca acesta să returneze true pentru a seta proprietatea status.
Evenimentul mousemove este declanşat de fiecare dată când utilizatorul deplasează mouse-ul. Deoarece este declanşat foarte des, acesta nu reprezintă evenimentul implicit al vreunui obiect. Handlerul de eveniment asociat este onmousemove. Pentru a utiliza evenimentul mousemove cu un obiect, este necesar ca, în mod explicit, obiectul să fie setat pentru a-1 captura. A se vedea şi DOM şi eveniment.
evenimente de tastatură (key events). Evenimentele de tastatură definite în DOM Events nivelul 3 sunt keydown şi keyup. Acestea sunt utilizate în toate browserele actuale. De asemenea, este utilizat şi evenimentul keypress. Cele trei evenimente amintite sunt prezentate în continuare.
Evenimentul keydown este declanşat de fiecare dată când utilizatorul apasă o tastă. Handlerul de eveniment asociat este onkeydown.
Evenimentul keyup este declanşat de fiecare dată când utilizatorul eliberează o tastă. Handlerul de eveniment asociat este onkeyup.
Evenimentul keypress este declanşat de fiecare dată când utilizatorul apasă sau ţine apăsată o tastă. Handlerul de eveniment asociat este onkeypress. A se vedea şi DOM şi eveniment.
evenimente legate de cadre şi ferestre
(ievents related to frames and windows). Evenimentele legate de ferestre şi cadre incluse în DOM Events sunt load, unload, abort, error, resize şi scroll, prezentate în continuare.
Evenimentul load este declanşat atunci când browserul a terminat de încărcat documentul HTML. Handlerul de eveniment asociat este onload.
Evenimentul unload este declanşat de fiecare dată când utilizatorul părăseşte un document. Handlerul de eveniment este onunload, acesta fiind utilizat în interiorul marcajelor <body> sau < frameset>.
Evenimentul abort este declanşat atunci când utilizatorul opreşte încărcarea unei imagini executând click pe butonul Stop al browserului sau pe o altă legătură, înainte ca imaginea să fie complet încărcată în browser. Handlerul de eveniment asociat este onabort, acesta fiind utilizat în interiorul marcajului <img>.
Evenimentul error este declanşat de fiecare dată când g imagine sau un document determină o eroare în cursul încărcării. Trebuie făcută distincţia între erorile de browser (e.g., utilizatorul execută click asupra unei legături către un URL inexistent) şi erorile JavaScript (de execuţie sau de sintaxă). Handlerul de eveniment onerror va fi declanşat numai la apariţia unei erori JavaScript. Dacă acesta primeşte valoarea nuli (onerror=null), caseta de eroare standard JavaScript va fi eliminată. Pentru a înlocui caseta de eroare
141
standard, la apelul unei funcţii JavaScript utilizând handlerul onerror, această funcţie trebuie să retumeze valoarea true.
Evenimentul resize este declanşat de fiecare dată când utilizatorul sau scriptul executat redimensionează o fereastră sau un cadru. Handlerul de eveniment asociat este onresize. Utilizarea acestui handler permite determinarea mărimii şi poziţiilor elementelor ferestrei, modificarea dinamică a atributului src etc. A se vedea şi DOM şi eveniment.
evidenţierea sintaxei (syntax highlighting). Caracteristică a unor editoare de text care permite afişarea acestuia (în special a codului-sursă) în diverse culori şi fonturi, în funcţie de categoria căreia îi aparţine textul (e.g., date, instrucţiuni). Evidenţierea nu afectează semnificaţia textului, fiind destinată numai utilizatorului uman. A se vedea şi cod-sursă şi sintaxă.
excepţie (exception). Eveniment care se produce în timpul execuţiei unui program provocând întreruperea cursului normal al acestuia. Excepţiile pot să apară din diverse cauze şi pot să aibă niveluri diferite de gravitate, pornind de la erori fatale cauzate de echipamentul hardware şi până la erori care sunt determinate de codul inclus în program. Atunci când se produce o astfel de eroare, sistemul generează automat un obiect de tip excepţie care conţine informaţii despre aceasta şi despre starea programului în momentul producerii sale. Crearea unui obiect de
tip excepţie se numeşte aruncarea unei excepţii (throwing an exception). Atunci când o metodă aruncă o excepţie, sistemul de execuţie este responsabil cu găsirea unei secvenţe de cod dintr-o metodă care să o trateze. Căutarea se face recursiv, începând cu metoda care a generat excepţia şi mergând înapoi pe linia apelurilor către metoda respectivă. Secvenţa găsită se numeşte analizor de excepţie (exception handler), iar interceptarea şi tratarea excepţiei sunt cunoscute ca prinderea excepţiei (catch the exception). în principiu, variantele de tratare a excepţiilor pot fi: abandonarea programului; informarea utilizatorului şi terminarea programului; informarea utilizatorului pentru ca acesta să ia măsuri pentru continuarea programului; luarea automată a unor măsuri pentru corectarea erorii, fară informarea utilizatorului.
excludere mutuală (mutual exclusion). Excluderea de către un task aflat într-o secţiune critică referitoare la o resursă a posibilităţii altor task-uri de a pătrunde în secţiuni critice care au ca obiect aceeaşi resursă. Pentru înţelegerea definiţiei anterioare, în continuare sunt prezentate câteva noţiuni utile. Resursa este un element necesar unui task pentru a putea fi rulat. Resursele sunt materiale (e.g., procesorul, memoria internă, dispozitivele de I/E) şi logice (e.g., subrutine, variabile, fişiere). Resursa locală poate fi accesată de un singur task, în vreme ce resursa comună poate fi accesată de cel puţin două
 142
task-xin. Resursa critică este o resursă comună care admite ca la un moment dat numai o sesiune de lucru asupra ei să fie în derulare. Secţiunea critică este o porţiune a unui program prin care se realizează o sesiune de lucru asupra unei resurse critice (i.e., cel puţin două task-uri necesită aceeaşi resursă critică în acelaşi interval de timp).
Excluderea mutuală poate fi realizată prin utilizarea semafoarelor, a fani-oanelor de excluziune, a blocurilor-re-sursă şi prin dezactivarea întreruperilor.
(a) executa (execute). A duce la îndeplinire o instrucţiune exprimată în cod-maşină. în acest scop, codul-maşină (inclus într-un fişier executabil sau obţinut prin interpretarea pe rând a instrucţiunilor conţinute în programul-sursă) este încărcat în memoria calculatorului şi executat de microprocesor. A se vedea şi cod-maşină.
execuţie concurentă (concurrent execution). Numită şi execuţie paralelă, desemnează execuţia aparent simultană a două sau mai multe programe. Pentru a o realiza sunt utilizate tehnici de partajare a timpului.
Expat. Bibliotecă open source pentru procesarea orientată pe flux a documentelor XML, scrisă în C. Este inclusă într-un număr mare de proiecte open source (e.g., Apache HTTP Server, Mozilla, Perl, Python, PHP). Biblioteca este dezvoltată de James Clark şi alţii începând cu 1998 şi are versiuni pentru majoritatea sistemelor
de operare. Proiectul Expat este postat la adresa http://expat.sourceforge. net/. A se vedea şi XML.
explozie informaţională (Information explosion). Sinonim cu revoluţie informaţională (information revolution), termenul se referă la creşterea rapidă (explozivă) a cantităţii de informaţii publicate prin diverse mijloace (presă, radio, televiziune, Internet). Termenul a fost utilizat pentru prima oară într-un supliment al ziarului New York Times (care conţinea o reclamă plătită de compania IBM) din data de 30 aprilie 1961.
expresie (expression). Combinaţie de valori, variabile, operatori şi funcţii care poate fi evaluată în acord cu regulile de precedenţă şi asociere care funcţionează în cadrul unui limbaj de programare. Valoarea obţinută în urma evaluării poate fi atribuită unei variabile, transmisă ca argument unei funcţii, folosită în altă expresie etc.
expresie regulată (regular expression). Şir de caractere care descrie o mulţime (chiar infinită) de cuvinte posibile, reprezentând un şablon sau tipar (pattern, în limba engleză).
Expresiile regulate sunt utilizate pentru recunoaşterea şi manipularea şirurilor de caractere. Puterea expresiilor regulate derivă din posibilitatea de a include alternative şi repetiţii. De asemenea, expresiile regulate sunt utilizate pentru validarea documentelor XML, prin intermediul DTD şi al schemelor XML.
143
O expresie regulată defineşte un limbaj (i.e., o mulţime de şiruri), iar toate cuvintele limbajului respectă o regulă impusă de expresia regulată respectivă. Limbajele care pot fi descrise cu expresii regulate se numesc limbaje regulate, iar celelalte limbaje neregulate.
Ca orice limbaj, şi cel definit prin intermediul unei expresii regulate utilizează un alfabet. Cele mai simple expresii regulate sunt cele care descriu limbaje al căror alfabet este reprezentat de un singur caracter (acesta poate fi orice caracter, inclusiv orice literă şi orice cifră). Unele caractere (numite metacaractere) au semnificaţii speciale. Pentru a fi folosite, acestea trebuie citate (quote, în limba engleză), prin plasarea caracterului backslash („\”) înaintea fiecăruia. Metacaracterele sunt utilizate pentru alcătuirea unor construcţii cu rolul de a identifica secvenţe de caractere într-un text. în continuare sunt prezentate câteva reguli utilizate în sintaxa PCRE (Perl-Compatible Regular Expressions).
O expresie regulată trebuie delimitată de două caractere (aceleaşi). Ca delimitatori se pot utiliza orice caractere (e.g., slash), cu excepţia celor alfanumerice şi a caracterului backslash. Dacă delimitatorul trebuie folosit în expresia regulată, este necesar ca acesta să fie securizat prin alăturarea caracterului backslash. Delimitatorul de sfârşit poate fi urmat de modificatori (e.g., i, care determină efectuarea unei căutări insensitive).
Metacaracterul „ | ” reprezintă operatorul de alternare, fiind utilizat pentru a specifica o listă de opţiuni alternative, ca în exemplul următor: expresia regulată /marca (nt | je) / desemnează unul dintre cuvintele marca, marcant şi marcaje. între parantezele rotunde sunt incluse sub tipare (subpatterns).
Metacaracterele             „+”   şi „?”
reprezintă operatori pentru specificarea repetiţiilor. Ei se aplică în dreapta unei expresii regulate, facând-o să se potrivească repetitiv. Fiecare operator implică un număr minim şi unul maxim de repetiţii. în general, pentru a specifica limitele minimă şi maximă ale numărului de repetiţii se folosesc acoladele ({ şi}), utilizându-se sintaxa { m,n} , în care m şi n sunt numere întregi pozitive. Aceste numere respectă următoarele reguli: m trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu n şi amândouă trebuie să fie mai mici decât 65536. De exemplu, {2,5} precizează un număr minim de 2 şi unul maxim de 5 repetiţii. Astfel, expresia regulată /a{ 2,5} / desemnează oricare dintre cuvintele aa, aaa, aaaa şi aaaaa.
Pentru a grupa expresiile regulate se utilizează parantezele rotunde, ca în exemplul prezentat în continuare. Expresia /mn* / desemnează orice şir format din litera m urmată de un număr oarecare de ori (inclusiv niciodată) de litera n. în schimb, expresia / (mn) * / desemnează orice şir reprezentat de grupul mn repetat de un număr oarecare de ori (inclusiv niciodată). Astfel,
144
operatorul „* ” se aplică grupului mn, nu numai literei n.
expresie relaţională (relaţional expression). Expresie în care se utilizează un operator relaţional pentru a compara două sau mai multe expresii. O astfel de expresie are ca rezultat o valoare booleană (i.e., adevărat sau fals). A se vedea şi operator relaţional.
extensie de fişier (file extension). Set de caractere (de obicei trei) adăugat numelui de fişier pentru a reflecta conţinutul acestuia. Este adăugat automat de programul cu care a fost creat fişierul (e.g., doc, xls) sau manual, de către utilizator. A se vedea şi fişier.
extranet (extranet). Reţea privată a unei companii sau organizaţii folosită în scopul partajării informaţiilor sau operaţiunilor cu partenerii de afaceri sau cu colaboratorii. Furnizează diverse niveluri de accesibilitate în funcţie de identitatea utilizatorului (partenerului). A se vedea şi Internet şi extranet.
eZ Publish. CMS şi mediu de dezvoltare având ca funcţionalitate crearea site-urilor de comerţ electronic (http://ez.no/ezpublish). Poate fi utilizat sub licenţă profesională (eZ Publish Pro sau Enterprise) sau sub licenţă open source GPL. A se vedea şi CMS.
 F
Facebook. Cea mai populară reţea socială online creată în anul 2009 (http://www.facebook.com/). A se vedea şi reţea socială online.
familie de fonturi (font family). Colecţie de fonturi cu acelaşi aspect global, concepute pentru a fi utilizate împreună, dar care pot să difere prin grosime şi stil, dar nu şi prin design (e.g., Times este o familie de fonturi, în timp ce Times Bold şi Times Italic sunt fonturi individuale incluse în familia Times). A se vedea şi font.
FAQ (Frequently Asked Questions, întrebări frecvente). Listă de întrebări (şi răspunsuri la acestea) presupuse a fi formulate cel mai des de utilizatori în legătură cu un anumit subiect.
FastFlip. Aplicaţie Google (http://fastflip.googlelabs. com/) pentru citirea rapidă a articolelor publicate, printre altele, pe BBC, The New York Times, The Washington Post, Business Week, Elle, Cosmopolitan, Mărie Claire, Newsweek şi Popular Mecha-nics. Totuşi, articolele nu          sunt
disponibile în întregime prin Fast Flip, pentru citirea lor integrală fiind necesară vizitarea site-urilor publi-
caţiilor de pe care au fost luate şi, la nevoie, logarea pe aceste site-uri. Avantajul principal al aplicaţiei este viteza pe care o oferă. A se vedea şi Google.
Fast Ethernet. Termen utilizat pentru a desemna o serie de standarde Ethernet care asigură o rată de transfer de 100 Mbps. A se vedea şi Ethernet şi Gigabit Ethernet.
favicon (Favorites icon). Cunoscut şi ca shortcut icon, uri icon sau bookmark icon, este un icon asociat unui site Web, afişat în bara de adrese a browserului, în stânga URL-ului. De asemenea, favicon-ul este alăturat adresei Web în lista Favorites!Bookmarks, însoţind şi titlul paginii în browserele bazate pe taburi. Favicon-ul trebuie să fie bine ales, deoarece utilizarea lui are ca scop furnizarea unui indiciu cu privire la natura site-ului sau a conţinutului acestuia.
Dimensiunile obişnuite ale unui favicon sunt 16x16 pixeli, dar pot fi utilizate şi 32x32 şi 48x48, toate având adâncimea de culoare de 8 sau 24 biţi. Pentru a fi acceptat de toate browserele, favicon-ul trebuie să fie în format ico. Acesta a fost înregistrat în anul 2003 la IANA cu tipul MIME image/vnd. mieros of t. icon, dar poate fi utilizat în continuare şi tipul mai vechi image/x-icon. Browserul Mozilla Firefox permite specificarea unor favicon-uri în formatele ico, PNG şi GIF, fiind capabil să afişeze şi gif-uri animate ca favicon-uri.
146
Specificarea unui favicon se realizează prin plasarea marcajului link în secţiunea head a documentului (X)HTML. Iată exemple de utilizare:
clink rel="shortcut icon" type="image/x-icon" href="/imagini/myicon.ico"> (cod acceptat de browserele Internet Explorer şi Mozilla Firefox);
                            clink rel="icon" type="image/
          vnd.microsoft.icon" href="/imagini/myicon.ico">
(cod acceptat de browserul Mozilla Firefox). A se vedea şi icon, MIME şi IANA.
fax-modem (fax-modem). Dispozitiv care poate fi ataşat unui calculator permiţând transmiterea documentelor electronice sub formă de faxuri. Acesta este însoţit de programe de comunicaţie care oferă facilităţi indisponibile în cazul faxurilor obişnuite (e.g., printr-un fax-modem se poate difuza simultan un document fax mai multor destinatari).
FDM (Frequency Division Multi-plexing, multiplexare cu divizarea frecvenţei). Formă de multiplexare a semnalelor care presupune atribuirea unei benzi de frecvenţă fiecărui semnal care provine de la un utilizator al unui mediu de transmisie. Atunci când FDM este utilizată pentru a permite mai multor utilizatori să partajeze un canal fizic de comunicaţie, este denumită „acces multiplu cu divizarea frecvenţei” (FDMA, frequency-division multiple access). A se vedea şi multiplexare.
 feed (feed). Denumit şi flux de ştiri sau canal de ştiri, este un fişier realizat într-un format special, bazat pe XML (i.e., RSS sau Atom), care furnizează informaţii de sumar despre articolele noi publicate într-un site sau un blog. Distribuitorii de conţinut le oferă utilizatorilor posibilitatea de a se abona la feed-uri prin intermediul unor instrumente dedicate denumite agregatoare (e.g., Bloglines, Feed Demon, FeedReader, Google Reader).
 După crearea unui feed RSS, se recomandă validarea acestuia, folosind un validator (de fapt, un verificator de sintaxă). Acesta verifică dacă în alcătuirea feed-ului a fost respectată sintaxa RSS. Dintre validatoarele online pot fi amintite: RSS Validator, FEED Validator, Feed Validation Service, Weblogs.com Validator, RSS and Atom Validator, RSS 1.0 (RDF) Validator. A se vedea Atom şi RSS.
 FeedBurner. Sistem online utilizat pentru managementul feed-uxWox, lansat în 2004 (http://www.feedburner.com/). Aplicaţia corectează un feed (dacă este necesar), îi adaugă diverse facilităţi şi îl publică din nou la o adresă de pe site-ul propriu.
 Pentru a putea utiliza aplicaţia FeedBurner este necesar să se creeze un cont şi să se adauge (înregistreze) unul sau mai multe feed- uri. Iată câteva dintre facilităţile oferite utilizatorilor de această aplicaţie: contorizarea abonaţilor, optimizarea şi publicarea feed- urilor.
 147
 Contorizarea avansată a abonaţilor este una dintre cele mai cunoscute facilităţi, reprezentând motivul cel mai important pentru care mulţi utilizatori îşi transferă feed-ul pe FeedBurner. Contorizarea efectuată de aplicaţie permite generarea unui raport care include: numărul utilizatorilor care s-au abonat la feed, aplicaţiile folosite pentru abonare, un grafic care permite efectuarea unei analize a site-ului/blogului.
 Aplicaţia le furnizează utilizatorilor o serie întreagă de unelte folosite în scopul optimizării feed- ului. Iată câteva dintre acestea: SmartFeed (transformă oarecum structura feed-ului, facându-1 să fie compatibil cu aproape orice cititor de feed- uri); FeedFlare (permite afişarea la sfârşitul fiecărui articol linkuri care l-ar putea ajuta pe cititor la sharing sau bookmarking; pot fi afişate numărul de comentarii la articol, linkuri către site-uri sociale etc); Sumarry Burner (creează un sumar - primele n caractere ale articolului - pe care îl afişează cititorului); Convert Format Burner (permite conversia feed-ului la un alt format); SmartCast (permite adăugarea în feed de legături către conţinut multimedia; acestea pot fi atât elemente iTunes, cât şi Yahoo! Media RSS).
 Dintre instrumentele           oferite de
 FeedBurner şi utilizate pentru publicarea feed-urilor pot fi amintite: FeedCount (implementată prin intermediul unui buton care indică numărul de abonaţi la feed, acesta putând fi
 afişat în site/blog prin includerea unei secvenţe XHTML; în cazul în care numărul de abonaţi este mic, se recomandă ca această facilitate să nu fie utilizată); E-mail Subscription (facilitate foarte des utilizată; aceasta generează un newsletter care include ultimele articole publicate şi pe care abonaţii îl primesc în mod regulat prin e-mail); Headline Animator (permite generarea unei imagini animate care afişează titlurile ultimelor articole de pe site/blog); PingShot (realizează trimiterea unei notificări către motoarele de căutare Atfeed-mi la fiecare apariţie a unui nou articol pe site/blog); Aware-ness API (este un API dedicat dezvoltatorilor, care permite crearea unor aplicaţii externe FeedBurner pentru afişarea, analizarea şi promovarea traficului de date al feed- ului).
FeedBurner poate fi utilizată şi pentru managementul feed-urilor Podcast. Aplicaţia furnizează butonul Play Now, care oferă posibilitatea ascultării/ vizualizării conţinutului media în browserul Web.
Există două motive pentru care proprietarii de feed- uri ar trebui să utilizeze FeedBurner. dacă numărul abonaţilor la feed este mare, creşte posibilitatea ca aceştia să realizeze un consum de bandă ridicat, ceea ce va pune în dificultate gazda site-ului/ blogului. în schimb, dacă feed-ul este „ars” folosind FeedBurner, consumul este transferat, către serverul care găzduieşte această
148
aplicaţie; dacă site-ul/blogul este offline, feed-ul poate fi totuşi consultat, acesta aflându-se pe serverul FeedBurner.
Există şi alte aplicaţii de analiză a feed-urilor. Una dintre acestea este BlogPerfume, care oferă o serie de statistici proprii asupra feed-urilor „arse” cu FeedBurner. In acest scop este necesară activarea pe FeedBurner a serviciului Awareness API pentru feed-urile care vor fi analizate de BlogPerfume. A se vedea şi feed.
FeedDemon. Agregator pentru platforma Windows, care se poate sincroniza cu aplicaţiile Bloglines şi NewsGator Online. Poate importa liste OPML (http://wwwfeeddemon.com/). A se vedea şi agregator şi feed.
feed reader (cititor de feed-uri). A se vedea agregator.
FeedReader. Agregator de feed-uri gratuit pentru platforma Windows, care asigură un mediu de lucru robust şi intuitiv. Oferă posibilitatea organizării feed- urilor (http://wwwfeedreader. com/). A se vedea şi agregator şi feed.
fereastră (window). Zonă de pe ecranul calculatorului, de formă în general dreptunghiulară, folosită în cadrul unei interfeţe grafice (GUI) pentru interacţiunea cu utilizatorul. O fereastră poate fi deplasată, redimensionată, minimizată, maximizată, restaurată şi închisă.
Orice program de aplicaţie este rulat în cadrul unei ferestre principale (nurţiită
fereastră de aplicaţie). în cursul interacţiunii cu utilizatorul, în funcţie de necesităţi, pot fi create ferestre suplimentare (e.g., de dialog, de proprietăţi), care sunt modale (utilizatorul este solicitat să interacţioneze numai cu aceasta) sau nemodale (oferă posibilitatea interacţiunii şi cu alte ferestre). A se vedea şi fereastră activă, fereastră inactivă, GUI şi interfaţă grafică.
fereastră activă (active window). într-un mediu care poate afişa simultan mai multe ferestre pe ecran (prin intermediul managerului de ferestre), este fereastra curentă (i.e., cea al cărei conţinut afişat va fi afectat de următoarea comandă introdusă de la tastatură, de mişcarea cursorului, de introducerea unui text etc.). Managerul de ferestre permite schimbarea ferestrei active. A se vedea şi fereastră şi fereastră inactivă.
fereastră inactivă (inactive window). într-un mediu care poate afişa simultan mai multe ferestre pe ecran (prin intermediul managerului de ferestre), este o fereastră neutilizată în mod curent. Poate fi ascunsă parţial sau total de alte ferestre. O fereastră inactivă poate deveni activă prin selectarea ei de către utilizator. A se vedea şi fereastră şi fereastră activă.
fermă de wiki (wiki farm). Un server sau o colecţie de servere care găzduieşte mai multe site-uri wiki. Printre cele mai cunoscute ferme de wiki sunt PeanutButterWiki, Socialtext, Wetpaint, PTTWiki şi Wikia. A se vedea şi wiki.
149
fibră optică (optical fiber). Fibră de sticlă cu un grad foarte ridicat de puritate, de grosimea unui fir de păr, utilizată pentru transmiterea luminii (având în mod obişnuit frecvenţa în domeniul infraroşu) cu pierderi minime, prin fenomenul de reflexie totală. Transmisia datelor prin fibra optică necesită conversia impulsurilor electrice în lumină (cu ajutorul unor dispozitive laser), aceasta fiind transmisă apoi printr-un mănunchi de fibre optice (numit cablu optic). La destinaţie, lumina este recon-vertită în impulsuri electrice. Fibrele optice sunt utilizate astăzi pe scară largă în telecomunicaţii şi reţele de calculatoare.
O fibră optică are următoarele părţi componente: miez (prin care este transmisă lumina), înveliş optic (acoperă miezul şi reflectă total lumina) şi înveliş protector (realizat din material plastic, are rolul de a proteja primele două componente împotriva umezelii şi zgârieturilor).
Dintre avantajele utilizării fibrelor optice pot fi amintite rata de transfer foarte mare în raport cu celelalte tipuri de conexiune utilizate şi posibilitatea de instalare rapidă, favorizată de greutatea redusă.
FIFO. Acronim pentru First In, First Out {primul intrat, primul ieşit), reprezintă o modalitate de organizare şi manipulare a datelor. în particular, expresia descrie un principiu de procesare a datelor organizate într-o structură numită coadă. A se vedea şi coadă.
 150
filtrarea datelor (data filtering). Mecanism prin care se validează datele introduse într-o aplicaţie. Acesta trebuie realizat astfel încât să nu poată fi ocolit (voluntar sau involuntar) şi să nu permită ca date invalide să treacă drept date valide şi invers.
Filtrarea datelor presupune: determinarea surselor, validarea (se verifică dacă datele respectă un anumit format, e.g., cel al unei adrese de e-mail), utilizarea unei convenţii de nume strictă pentru date, folosirea unei abordări de tip white list pentru date (aplicaţia va utiliza numai datele conţinute în această listă, iar datele vor fi incluse în listă numai după validarea lor). .
filtru de pachete {pachet filter). Una dintre cele mai simple şi mai vechi forme de firewall. Acceptă sau respinge traficul pe baza adreselor sursă şi destinaţie şi, eventual, a tipului de trafic. A se vedea şi firewall.
FinAid. înfiinţat în anul 1994 ca un serviciu public, a devenit odată cu trecerea timpului cea mai importantă sursă de informaţii legate de ajutorul financiar de care pot beneficia studenţii sau cei care doresc să studieze în SUA (ihttp://www:finaid. org/).
Site-ul FinAid are patru secţiuni principale: Scholarship (oferă posibilitatea de a căuta bursele care se potrivesc profilului personal); Loans (oferă informaţii despre posibilităţile de obţinere a unor împrumuturi financiare, în calitate de student); Savings (sunt prezentate informaţii despre ofertele de
cazare şi masă puse la dispoziţie de universităţi studenţilor lor); Military Aid (prezintă informaţii - destinate cetăţenilor americani - despre ajutoarele financiare acordate studenţilor care doresc să urmeze o carieră în domeniul militar, precum şi veteranilor sau familiilor acestora).
De asemenea, site-ul oferă informaţii despre alte tipuri de ajutoare pentru studiu (Other Ţypes of Aid) şi despre redactarea aplicaţiilor pentru obţinerea de resurse financiare (Financial Aid applications). Pe site pot fi obţinute răspunsuri la întrebările personale (Answering Your Questions) şi pot fi calculate costurile presupuse de fiecare dintre programele de studiu (Calcu-lators).
Find Satoshi (Caută-lpe Satoshi). Joc online dezvoltat de compania de jocuri multiplayer Mind Candy, pentru a afla în cât timp îl poate găsi comunitatea utilizatorilor de Internet pe Satoshi (un bărbat japonez) numai pe baza unei imagini (http://www.findsatoshi.com/). A se vedea şi teoria celor şase grade de separare.
fir de execuţie (thread). în programare, flux de instrucţiuni care se execută în interiorul unui proces. Un proces poate să fie format din mai multe asemenea fire, care se execută în paralel, având însă în comun toate resursele principale caracteristice procesului. Deci în interiorul unui proces firele de execuţie împart între ele zona de date şi execută porţiuni distincte din acelaşi cod. Deoarece zona de date este comynă,
toate variabilele procesului vor fi văzute la fel de toate firele de execuţie, orice modificare realizată de un fir devenind vizibilă pentru toate celelalte fire ale procesului. A se vedea şi proces.
Firefox. A se vedea Mozilla Firefox.
firewall (firewall). Program instalat pe serverul unei reţele de calculatoare, asigură securitatea acesteia împotriva atacurilor venite din exterior, având rolul de a monitoriza, controla şi, dacă este necesar, de a respinge pachetele de date incluse în traficul reţelei protejate. Firewall-urile pot fi clasificate în următoarele categorii: firewall filtru de pachete (în funcţie de protocolul de comunicare utilizat, de adresa IP şi de portul sursă sau destinaţie, se stabilesc reguli care să permită sau nu trecerea unui pachet de date); firewall server proxy (se utilizează următoarele două modele: Circuit Level Gateway, care face o filtrare sumară a pachetelor şi Application Level Gateway, care ţine cont de aplicaţiile care schimbă pachete); firewall bazat pe controlul stării conexiunii şi pe istoricul acesteia (dacă o conexiune a fost considerată la un moment dat sigură, se verifică dacă starea actuală a conexiunii este în concordanţă cu cea anterioară).
Un firewall eficient trebuie să includă şi un sistem de detectare a posibilelor atacuri (Intrusion Detection System), astfel încât atacurile SYN Flooding să nu blocheze accesul celorlalţi utilizatori în sistem. A se vedea şi DoS şi filtru de pachete.
151
FireWire. Interfaţă serială pentru comunicaţii de mare viteză şi transfer de date în timp real (până la 800 Mbps), utilizată de PC-uri şi alte dispozitive digitale audio şi video, dezvoltată iniţial de Apple şi standardizată de IEEE (standard 1394).
firmware (firmware). întâlnit şi sub denumirea de microprogram sau microcod (microcode), este un set de rutine software (programe) stocate în memoria internă ROM a unui dispozitiv (e.g., camere foto digitale, telefoane mobile, playere MP3, console de jocuri, maşini de spălat). A se vedea şi BIOS.
fişier (file). Unitatea fundamentală de stocare a datelor, care permite sistemului de operare şi aplicaţiilor să deosebească între ele seturile de date. Natura datelor conţinute în fişiere diferă mult de la un tip de fişier la altul (e.g., text, imagini, animaţii, filme, sunete sau combinaţii între acestea). în funcţie de semnificaţia datelor pe care le conţin şi de organizarea lor internă, fişierele au diverse formate predefinite.
în mod obişnuit, fişierele sunt identificate folosind un nume şi o extensie, separate printr-un punct. Extensia unui fişier coincide cu formatul său.
fişier ascuns (hidden file). Fişier care, în mod obişnuit, nu este inclus în lista afişată (şi văzută de utilizator) a fişierelor care fac parte dintr-un director. Un fişier de acest tip include, de obicei, date şi coduri importante pentru sistemul de operare. Ascunderea
este realizată cu scopul de a feri fişierul de ştergere sau modificări intenţionate sau accidentale. în sistemele UNIX sau similare cu acesta, numele fişierelor ascunse sunt prefixate cu un punct (e.g, /home/user/.config). A se vedea şi fişier.
fişier comprimat (compressed file). Fişier obţinut după comprimarea conţinutului unui alt fişier (original). Fişierul comprimat ocupă pe dispozitivul de stocare (e.g., hard-disk) un spaţiu de stocare mai mic decât cel original. Iată câteva extensii ale fişierelor comprimate: .zip, .rar, ,gz, .tar.gz, Jzh, .tgz, Aha. A se vedea şi (a) comprima.
fişier de date (data file). Fişier care conţine date sub diverse forme (e.g., text). Se deosebeşte de fişierul de program, care conţine declaraţii, instrucţiuni şi comenzi. A se vedea şi fişier de program.
fişier de program (program file). Fişier care conţine versiunea executabilă a unui program de calculator. Se deosebeşte de fişierul de date. A se vedea şi fişier de date.
fişier de text (text file). Fişier cu extensia .txt, care poate fi citit şi editat de orice editor simplu de text. Din acest motiv, fişierele de text sunt considerate independente de platformă (universale). Formatul de fişier implicit este ASCII, în cazul în care sunt utilizate caractere non-ASCII, este necesar să se aleagă o codificare corespunzătoare (e.g., Unicode, UTF-8). A se vedea şi fişier.
152
 fişier temporar (temporary file). Fişier creat de sistemul de operare sau de un program de aplicaţie (e.g., Word), în diverse scopuri. Fişierul este şters automat după terminarea sesiunii de lucru. A se vedea şi fişier.
 Five o’Clock. Oferă două dicţionare online, român-englez şi englez-român (http://www.fiveoclock.ro/). Pot fi traduse cuvinte sau expresii.
 Flash. Metodă des utilizată pentru adăugarea de animaţie şi interactivitate paginilor Web. în mod obişnuit, Flash este utilizat pentru: crearea animaţiilor şi reclamelor, integrarea materialelor video în paginile Web, dezvoltarea aplicaţiilor RIA. Formatul utilizat este SWF, fişierele corespunzătoare având în mod obişnuit extensia .swf. Acestea pot fi incluse ca obiecte într-o pagină Web sau rulate de sine-stătător într-un Flash Player.
 Animaţiile Flash incluse ca obiecte în paginile Web sunt vizualizate cu Adobe Flash Player, disponibil gratuit pentru instalare ca plug-in în browser. Acest player poate fi utilizat de asemenea şi pe dispozitive mobile (e.g., telefoane). A se vedea şi Adobe Flash Player, codec, Flash Video, RIA şi SWF.
 Flash Video. Format utilizat pentru livrarea în Internet a materialelor video vizualizate cu Adobe Flash Player. De asemenea, conţinutul Flash Video poate fi inclus în fişierele SWF. Fişierele Flash Video (cu extensia .filv) pot fi rulate şi de sine-stătător folosind un player FLV (e.g., VLC, QuickTime,
Windows Media Player care conţin codecuri externe).
Formatul este utilizat de furnizori importanţi de materiale video în Internet, ca: YouTube, Google Video, Yahoo! Video etc. A se vedea şi Flash.
Flex. A se vedea Adobe Flex.
Flickr. Instrument utilizat pentru încărcarea, marcarea şi partajarea conţinutului grafic (http://wwwjlickr. com/). Flickr (una dintre primele aplicaţii Web 2.0) este atât un site pentru găzduirea de imagini şi video-uri, precum şi o suită de servicii Web şi o comunitate online. Site-ul este folosit de utilizatori pentru partajarea de fotografii, dar şi de bloggeri, ca depozit de imagini.
Flickr a fost dezvoltat sub licenţă Creative Commons Licensing de Ludico (http://www.ludicorp.com/), o companie din Vancouver, care l-a lansat în februarie 2004. în martie 2005, Yahoo! a achiziţionat Ludico şi Flickr. în iunie 2005, conţinutul Flickr a fost transferat de pe serverele din Canada pe servere din SUA. în decembrie 2006, spaţiul disponibil în cadrul contului Free a fost mărit la 100 MB/lună, iar cel corespunzător contului Pro a devenit nelimitat. Pe 20 septembrie 2007, Yahoo! a închis propriul serviciu dephoto sharing (Yahoo! Photos). Toţi utilizatorii care au migrat către Flickr au primit gratuit (timp de 3 luni) un cont Pro. începând cu aprilie 2008, Flickr permite încărcarea de clipuri video, contra cost (i.e., folosind un cont Flickr Pro).
153
Deşi încărcarea clipurilor video este rezervată numai celor care deţin conturi Pro, acestea pot fi vizualizate de toţi utilizatorii Flickr. Sunt acceptate formatele AVI, WMV, MOV, MPEG 1, 2, 3, precum şi 3GP. Durata clipurilor video încărcate este limitată la 90 de secunde, iar dimensiunea fişierelor la 150 MB.
Flickr le oferă utilizatorilor posibilitatea de a-şi organiza imaginile încărcate folosind tag-uri, acestea permiţând celor care realizează căutări să găsească imagini pe baza unui subiect (e.g., numele unei localităţi). De asemenea, Flickr implementează conceptul TagCloud, pentru a furniza acces rapid la imaginile marcate cu cele mai populare tag-uri. Flickr oferă un serviciu Web (API) care le dă programatorilor posibilitatea să creeze aplicaţii, acestea punând la dispoziţie aproape toate funcţiile la care au acces utilizatorii înregistraţi pe site-ul Flickr.
Crearea unui cont gratuit pe Flickr se face rapid, utilizând ID-ul Yahoo!. Implicit, numele contului creat coincide cu ID-ul amintit, dar poate fi şi diferit de acesta, în funcţie de dorinţa utilizatorului.
Partajarea de fotografii este o activitate inerent socială, Flickr fiind primul serviciu bazat pe Web care a implementat această activitate în spaţiul virtual. Astfel, se poate considera că Flickr este o reţea socială online bazată pe text, imagini şi clipuri video. A se vedea şi reţea socială online şi Web 2.0.
float. Tip de date utilizat în unele limbaje de programare (e.g., C, C++) pentru a declara variabilele care stochează numere reale în virgulă mobilă, ocupând patru octeţi (32 de biţi). A se vedea şi număr în virgulă mobilă.
FLOPS (floating-point operations per second, operaţii în virgulă mobilă pe secundă). Măsură a vitezei cu care calculatoarele realizează operaţii în virgulă mobilă (e.g., calcule ştiinţifice). A se vedea şi operaţie în virgulă mobilă.
FLOSS (Free/Libre Open Source Software). Termenul a fost utilizat pentru prima oară în 2001 de Ryshab Ayier Ghosh, pentru ca în anul următor să fie folosit într-un studiu al Comisiei Europene. Spre deosebire de Libre Software, care a fost introdus în scopul eliminării unei confuzii (dintre libertatea de utilizare şi gratuitate), FLOSS este utilizat pentru a preveni o posibilă concurenţă neproductivă în ceea ce priveşte utilizarea uneia sau alteia dintre expresiile Free Software şi Open Source Software.
Mişcările Free Software şi Open Source reprezintă cele două feţe ale aceleiaşi monede. Astfel, mişcarea pentru software liber pune accentul pe importanţa FLOSS în ceea ce priveşte libertăţile civile şi drepturile omului, în vreme ce mişcarea open source se concentrează pe promovarea aspectelor pragmatice şi tehnice ale dezvoltării şi utilizării acestui tip de aplicaţii.
 154
Un pas important către crearea unei comunităţi Open Source în România a fost făcut de ROSI (http://www.rosi.ro/) şi Agora Media (,http://www.agora.ro/), prin organizarea periodică (anual, începând cu 2007) a conferinţei internaţionale numite eLiberatica (http://www.eliberatica.ro), la care participă personalităţi importante ale mişcării FLOSS. A se vedea şi Free Software şi Open Source Software.
flowchart (organigramă). Diagramă utilizată pentru reprezentarea unui algoritm sau proces. Operaţiile sunt reprezentate folosind simboluri grafice (e.g., pătrate, romburi, elipse) conectate prin săgeţi care indică fluxul datelor sau al controlului. Prima metodă grafică structurată pentru ilustrarea fluxului unui proces a fost introdusă în 1921 de Frank Gilbreth, membru ASME (American Society of Mechanical Engineers). John von Neumann şi Herman Goldstine au dezvoltat în 1947 o metodă grafică (denumită iniţial diagram şi apoi flow chart) pentru descrierea programelor de calculator. A se vedea şi diagramă.
Flowgram. Instrument online similar cu VoiceThread, dar combinat cu screencasting-ul. Altfel, se poate spune că Flowgram este o aplicaţie pentru screencasting multimedia. Conform site-ului Flowgram, acesta este un instrument de tip Show and Tell (arată şi spune).
Aplicaţia Flowgram transformă orice conţinut Web (e.g., pagini, imagini, feed-uri RSS/Atom, prezentări Power
Point) într-un flux digital personalizabil cu propriile note, voce şi porţiuni de text evidenţiate (highlights). Astfel, sunt create prezentări multimedia interactive complexe, cei care le vizualizează având posibilitatea de a controla paginile, executând scroll, click-uri pe legături, pot vizualiza secvenţe video etc. Fluxurile create sunt denumite Flowgrams. Accesul la comunitate este liber. Instrumentul este complet gratuit, oferindu-se fară costuri găzduire gratuită pentru toate Flow-gram-urile create. Acestea pot fi incluse de autor în site-ul/blogul propriu prin intermediul unui widget, cu un cod oferit de aplicaţie.
Pentru a putea folosi aplicaţia Flowgram, este necesară crearea unui cont de utilizator (Register). în acest scop sunt solicitate informaţii obligatorii (un nume de utilizator, adresa de e-mail şi o parolă), precum şi informaţii opţionale. Utilizatorul are posibilitatea de a alege un avatar dintre cele oferite de aplicaţie sau unul pe care-1 poate încărca de pe propriul calculator.
Instrumentul Flowgram poate fi folosit în scopuri diverse, inclusiv în domeniul educaţional. în continuare sunt enumerate câteva modalităţi în care poate fi utilizat: realizarea de comentarii (folosind vocea sau textul) asupra propriilor fotografii postate pe Flickr sau Face-book; crearea de prezentări complexe, adăugând voce şi note propriilor prezentări PowerPoint; crearea de cursuri care vor fi partajate cu studenţii, aceştia având astfel posibilitatea de a posta comentarii; realizarea unor proiecte/
 155
prezentări care implică includerea unor tipuri variate de conţinut; crearea de materiale demonstrative în care sunt prezentate/promovate concepte, strategii, produse, servicii etc. A se vedea şi VoiceThread.
folder (dosar). A se vedea dosar.
FOLDOC - Computing Dictionary.
Dicţionar dezvoltat de Department of Computing al Imperial College (http://foldoc. orgZ). Oferă explicaţii pentru un număr mare de termeni (circa 15 000) utilizaţi în tehnica de calcul. Pot fi căutate explicaţii atât pentru cuvinte, cât şi pentru expresii. Sunt oferite extensii FOLDOC pentru browserele populare (e.g., Mozilla Firefox, Internet Explorer).
folksonomy (folksonomie). Cunoscută şi ca marcare colaborativă, clasificare socială, indexare socială sau marcare socială, este o practică şi o metodă de creare colaborativă a tog-urilor şi de management al acestora, în scopul adnotării şi clasificării resurselor Web.
Termenul folksonomy provine din folk (sau folks; popular) şi taxonomy (taxonomie), fiind introdus în 2007 de Thomas Vander Wal.
în contrast cu metodele de indexare tradiţională a conţinutului, tag-urile nu sunt create de experţi, ci de consumatorii de conţinut (acest aspect constituie, de fapt, esenţa unei folkso-nomii). Astfel, folksonomia reprezintă o taxonomie populară a Web-ului, adică o clasificare socială informală a acestuia.
Folksonomia (fară să fie denumită încă aşa) a devenit populară începând cu anul 2004, odată cu apariţia unor aplicaţii Web 2.0 de tip social software, cum ar fi cele de social bookmarking sau cele de adnotare a fotografiilor. O folksonomie are următoarele caracteristici: marcarea resurselor se face în mod independent; constituie un spaţiu de nume (vocabular) plat (flat name-space); relaţiile dintre tag-uri sunt obţinute prin inferenţă; orice metodă de inferenţă este validă (deşi unele sunt mai bune decât altele).
O clasificare este înţeleasă în general ca fiind rezultatul unui efort de ordonare într-un sistem ierarhic predefinit, în total dezacord cu abordarea non-ierarhică şi non-exclusivă a unei folksonomii, ceea ce face ca utilizarea acestui termen în contextul marcării libere a resurselor să fie oarecum controversată (utilizatorii furnizează în legătură cu o resursă, prin intermediul tag-urilor folosite, propriile semnificaţii, conform propriei lor înţelegeri).
în jurul termenului s-a creat o dispută legată de semnificaţia sa. Astfel, unii autori fac distincţia între o folksonomie (având sensul de colecţie de tag-uri create de un individ cu scopul de a fi folosită personal) şi un colabullary (un vocabular colectiv). Alţi autori (majoritatea) utilizează termenul folksonomie cu sensul de vocabular colectiv. Folksonomia poate reprezenta o cheie -disponibilă la un cost scăzut - către Web-ul semantic şi ar putea fi baza noului Web educaţional, în care fiecare
156
pagină conţine metadate (tag-uri) pentru descrierea conţinutului care pot fi citite cu diverse aplicaţii.
Marcarea socială a resurselor poate fi descrisă ca o activitate altruistă prin care oamenii contribuie la împărtăşirea bazelor de cunoştinţe, permiţând dezvoltarea unor comunităţi virtuale în jurul unor interese comune. De asemenea, marcarea socială oferă informaţii furnizorilor de forţă de muncă şi managerilor despre ariile de interes, nevoile şi obiceiurile utilizatorilor.
flux de ştiri (feed). A se vedea feed.
font (font). Set de caractere de acelaşi tip (e.g., Garamond), acelaşi stil (e.g., drept, italic) şi aceeaşi grosime (e.g., aldin). Altfel spus, un font este alcătuit din toate caracterele cu un anumit stil şi o anumită grosime ale unui model (sau tip) de caracter. Iată exemple de fonturi: Arial bold, Arial italic aldin.
Fonturile sunt stocate în fişiere cu formate de tip bitmap, outline sau stroke. Un fişier în format bitmap conţine o serie de puncte reprezentând imaginea unui caracter. Un fişier în format outline (numit şi vectorial) conţine instrucţiuni şi formule matematice pentru descrierea unui caracter, astfel încât caracterele outline sunt scalabile la orice dimensiune (e.g., TrueType, PostScript, OpenType). Fonturile stroke utilizează o serie de linii şi informaţii adiţionale pentru a defini profilul unui caracter.
Fonturile bitmap sunt uşor de utilizat, dar inflexibile, cerând câte un fişier
pentru fiecare dimensiune. în schimb, fonturile outline şi stroke pot fi redimensionate, dar (spre deosebire de fonturile bitmap) necesită un software suplimentar pentru a fi interpretate (în format bitmap) în scopul afişării pe ecran sau printării. A se vedea şi editor de fonturi şi familie de fonturi.
font PostScript (PostScriptfont). Font de tip outline (vectorial) descris prin intermediul unor primitive grafice PS (i.e., stabilite în limbajul PostScript) şi destinat tipăririi la o imprimantă compatibilă PostScript. A se vedea şi font şi PostScript.
font monospaţiat (monospace font). Font care include caractere de aceeaşi lăţime (e.g., litera i are alocat pe orizontală acelaşi spaţiu ca şi litera m). Fontul este similar celui folosit de maşinile de scris. A se vedea şi font şi font proporţional.
font proporţional (proporţional font). Font care include caractere de diverse lăţimi (e.g., litera i are alocat pe orizontală un spaţiu mai mic decât litera m). A se vedea şi font şi font monospaţiat.
font scalabil (scalable font). Font care poate fi scalat pentru a obţine caractere de diferite dimensiuni (e.g., TrueType, create pentru utilizatorii de Windows şi PostScript, realizate de Adobe Systems). A se vedea şi font.
format de fişier (file format). Stabileşte structura unui fişier, definind natura datelor incluse în acesta, modalitatea în care sunt stocate, precum
157
şi modul în care sunt afişate pe ecran. A se vedea şi fişier.
format deschis (Open Format). Specificaţie publică folosită pentru stocarea digitală a datelor, menţinută în mod obişnuit de o organizaţie de standardizare şi care poate fi utilizată de oricine. Spre deosebire de formatele deschise, formatele proprietare sunt definite şi controlate de firme private (e.g., Microsoft).
Formatele deschise pot fi incluse în următoarele trei categorii: text (TXT, HTML/XHTML, OpenDocument, Open Office XML, PDF); multimedia (JPEG 2000, PNG, SVG, VRML/X3D, Ogg); altele (XML).
forma reţelelor sociale (social networks farm). Factor-cheie al utilităţii unei reţele sociale pentru membrii lor. Reţelele dense sunt mai puţin utile decât cele cu multe spaţii libere şi cu numeroase conexiuni slabe cu indivizi din afara reţelei principale. Reţelele deschise, cu legături slabe şi spaţii sociale goale, introduc idei noi şi oportunităţi pentru membrii lor într-o măsură mai mare decât reţelele închise, care au multe legături redundante. A se vedea şi reţea socială.
formatare (formatting). 1. Adăugarea unor elemente de stil şi de prezentare (e.g., margini, indentări, fonturi) într-un document (e.g., Word). 2. Pregătirea unui disc (e.g., hard-disk) în vederea stocării informaţiilor.
formate metafile (metafile formats). Formate grafice (e.g., EMF, WMF,
CGM) care oferă posibilitatea de a stoca în fişier ambele tipuri de reprezentări ale unei imagini: raster şi vectorial. A se vedea şi formate raster şi formate vectoriale.
formate raster (raster formats). Numite şi bitmap, sunt formate grafice (e.g., BMP, GIF, JPEG, PNG). O reprezentare raster stochează o imagine într-un tablou bidimensional de pixeli. In fişierul corespunzător sunt stocate date despre fiecare pixel al imaginii. A se vedea şi BMP, GIF şi JPEG.
formate vectoriale (vector formats). Formate grafice (e.g., EPS, SWF, SVG, VML, XAML). în fişier sunt stocate numai elementele matematice necesare pentru generarea imaginii. Elementele de grafică vectorială includ diverse obiecte ca segmente de dreaptă şi curbe, aspect care determină o flexibilitate sporită în raport cu formatele grafice raster, deoarece acestea din urmă trebuie să stocheze informaţii referitoare la fiecare pixel. în plus, formatele vectoriale permit integrarea imaginilor de tip raster şi le pot combina cu informaţie vectorială pentru a realiza imagini complexe.
în ceea ce priveşte modul de stocare a informaţiilor, acesta este destul de divers. Astfel, SVG şi VML sunt formate textuale. în plus, formatul SVG poate fi comprimat. în schimb, SWF este un format binar, care poate fi comprimat. A se vedea şi SVG, SWF, VML, XAML.
158
format nativ (native format). Format de fişier pe care îl utilizează intern o aplicaţie (e.g., formatul intern al aplicaţiei Word diferă de cel al aplicaţiei WordPerfect). Alături de cele interne, aplicaţiile suportă şi alte formate. Formatul oricărui fişier recunoscut este convertit de aplicaţie în formatul intern, înainte de utilizare.
formular electronic (electronic farm). Formularele electronice sunt incluse în paginile Web, oferindu-le utilizatorilor posibilitatea de a furniza (introduce) date care, ulterior, vor fi transmise serverului în vederea prelucrării şi stocării. Acolo vor fi procesate de scripturi scrise într-un limbaj de programare pentru server. Un formular include trei categorii de câmpuri (numite şi controale): câmpuri cu scop multiplu (e.g., casetă de editare, casetă de validare, butoane radio, buton de expediere, buton de iniţializare), listă de selecţie şi casetă de text multilinie.
în (X)HTML, pentru crearea unui formular se utilizează marcajul <form>. Acesta are o serie de atribute specifice, dintre care prezentăm în continuare două (indicăm şi tipurile de valori posibile): action="url" şi method="get | post". Atributul action are ca valoare URL-ul scriptului de prelucrare a datelor conţinute în formular. Atributul method indică metoda HTTP prin care datele conţinute în câmpurile formularului vor fi trimise scriptului. Cele două metode sunt get (metoda implicită) şi post.
formă normală (normal farm). Referitor la o bază de date relaţională, set de criterii care furnizează o modalitate pentru determinarea gradului de vulnerabilitate la incoerenţe logice şi anomalii ale tabelelor componente. Formele normale sunt aplicabile tabelelor individuale. Dacă o bază de date este în forma normală n (acesta fiind un număr întreg cu valori cuprinse între 1 şi 6), înseamnă că toate tabelele din care este compusă sunt în forma normală respectivă. Cu cât forma normală este mai înaltă (i.e., n este mai mare), cu atât gradul de vulnerabilitate este mai redus. Fiecare tabel dat are o formă normală cea mai înaltă (HNF, highest normal farm). Automat, aceasta va satisface şi cerinţele incluse în formele normale cu grad mai redus. A se vedea şi normalizare.
Forth. Limbaj de programare imperativă, creat de Charles Moore în anii 1970. Este un limbaj interpretat, structurat, care utilizează execuţia pe fire. Foloseşte notaţia postfix pentru expresiile matematice, iar programatorul trebuie să lucreze direct cu stiva programului. O implementare Forth este menţinută de GNU Project. A se vedea şi notaţie postfix, limbaj interpretat şi programare imperativă.
forum (forum). Denumit şi tablă de mesaje (message board), este un site de discuţii online, echivalentul modem al tradiţionalului avizier (bulletin board) oferit de sistemele BBS. Din punct de
159
vedere tehnic, un forum este o aplicaţie Web care gestionează conţinutul creat de utilizatori. în mod obişnuit, un forum necesită înregistrarea utilizatorilor. După confirmarea înregistrării, aceştia devin membri, calitate care le conferă dreptul de a posta mesaje pe forum.
Orice forum are o structură arborescentă, conţinând la nivelul de jos aşa-numitele topics (subiecte), denumite şi threads (fire). Un subiect include unul sau mai multe posturi (sau mesaje).
Un forum este condus de o serie de persoane denumite administratori şi moderatori. Moderatorul este un utilizator cu dreptul suplimentar de a edita (inclusiv de a şterge) subiectele şi mesajele tuturor celorlalţi utilizatori, cu scopul de a păstra decenţa discuţiilor sau de a elimina mesajele spam. Administratorul are rolul de a gestiona aspectele tehnice care vizează buna funcţionare a aplicaţiei. A se vedea şi aplicaţie Web.
FPDF. Bibliotecă scrisă în PHP, dezvoltată de Olivier Plathey, utilizată pentru generarea dinamică a documentelor PDF (ihttp://www.fpdf.org/).
fractal (fractal). Termen introdus în 1975 de Benoît Mandelbrot pentru a desemna o serie de forme neregulate având proprietatea de autosimilaritate. Aceasta înseamnă că un fractal poate fi divizat în părţi mai mici similare, fiecare, cu figura iniţială. Fractalii sunt utilizaţi în programele de grafică pe
calculator pentru a crea imagini cu aspect natural (arbori, ferigi, nori, fulgi de zăpadă, cristale, lanţuri muntoase, ţărmul mării, conopida, broccoli, sistemul de vase sanguine şi vase pulmonare). Teoria fractalilor este expusă pe larg de B. Mandelbrot în cartea The Fractal Geometry ofNature (1982).
freeBSD. Versiune de BSD UNIX distribuită gratuit, destinată calculatoarelor personale IBM şi celor compatibile. A se vedea şi BSD.
Free Software. Expresie şi concept introduse de Richard Stallman în 1983 pentru a desemna software-vX liber, ai cărui utilizatori au posibilitatea de a-1 folosi, studia, modifica şi redistribui. Odată cu introducerea expresiei amintite a fost lansată şi mişcarea cu acelaşi nume (free software movement). în 1985, acelaşi Richard Stallman a pus bazele fundaţiei non-profit Free Software Foundation (FSF), în scopul susţinerii mişcării create anterior. FSF a publicat Free Software Defmition (FSD), o definiţie a ceea ce înseamnă Free Software. Expresia este definită prin patru libertăţi - nu gratuităţi - de care beneficiază utilizatorul unui program: să îl ruleze indiferent de scop; să îl studieze şi să-l adapteze propriilor nevoi (fiind permis, evident, accesul la codul-sursă); să distribuie copii ale acestuia; să-l îmbunătăţească şi să-l facă public. A se vedea şi Stallman, Richard.
 160
freeware (Jreeware). Software cu drepturi de autor înregistrate, distribuit spre a fi utilizat gratuit pentru o perioadă nelimitată de timp. Autorul poate impune restricţii de utilizare: personală, academică, necomercială sau combinaţii între acestea. Termenul a fost introdus de Andrew Fluegelman, odată cu distribuirea programului său PC-Talk. A se vedea şi careware şi Shareware.
Friendster. Una dintre cele mai populare reţele sociale online, lansată în 2002 (http://www.friendster.cojn/). A se vedea şi reţea socială online.
FSD (Free Software Definition). Definiţie a ceea ce înseamnă Free Software, scrisă de Richard Stallman şi publicată de FSF (Free Software Foundation) în ediţia din februarie 1986 a buletinului GNU. A se vedea şi Free Software şi Stallman, Richard.
FSF (Free Software Foundation). Fundaţie non-profit creată de Richard Stallman în 1985 cu scopul de a susţine proiectul GNU şi de a promova conceptul Free Software. A se vedea şi Free Software şi Stallman, Richard.
FTP (File Transfer Protocol). Protocol standard de reţea utilizat pentru schimbul şi manipularea fişierelor într-o reţea IP (e.g., Internet), funcţionând la nivelul transport în modelul de referinţă TCP/IP.
FTP este implementat folosind arhitectura client-server. în mod obişnuit, serverele FTP „ascultă” portul < 21
pentru a satisface eventualele cereri de conectare venite de la clienţi. O gazdă care furnizează un serviciu FTP poate oferi suplimentar acces anonim. A se vedea şi anonymous, client FTP, IP, server FTP, site FTP şi TCP/IP.
fullscreen (pe tot ecranul). în mediile bazate pe ferestre, termenul se referă la o aplicaţie care utilizează o fereastră ce poate ocupa întreaga suprafaţă a ecranului (desktop). A se vedea şi fereastră.
function library (bibliotecă de funcţii). A se vedea bibliotecă de funcţii.
funcţie (function). Concept utilizat în programarea funcţională, reprezintă o secvenţă de cod care realizează o anumită operaţie, putând fi apelată în mod repetat, de câte ori este necesar. Altfel spus, o funcţie constă dintr-un set de instrucţiuni care realizează o sarcină specifică. în general, funcţiile pot fi predefinite sau definite de utilizator.
O funcţie este apelată folosind o sintaxă similară cu nume_f(argl, arg2, . . .). Se observă că apelul unei funcţii constă în invocarea numelui său, urmat imediat de o listă de argumente actuale (sau parametri actuali), numărul acestora variind de la o funcţie la alta (argl, arg2, ...). Fiecare argument trebuie să fie o expresie validă, care poate include şi alte apeluri de funcţii.
O funcţie predefinită este caracterizată printr-un prototip, care include tipul de dată retumat de funcţie, numele funcţiei şi lista argumentelor (inclusiv tipul de dată al fiecăruia dintre ele).
161
în general, pentru definirea unei funcţii se foloseşte următoarea sintaxă:
function nume_f{argl, arg2f ...)
{
// corpul funcţiei
}
Se poate observa că definiţia unei funcţii include următoarele părţi: numele funcţiei (nume_f), precedat de cuvântul-cheie function; lista de argumente formale (care poate să fie şi vidă), inclusă între două paranteze rotunde (argl, arg2, ...); corpul funcţiei, care constă din orice secvenţă validă de cod, conţinută în mod obligatoriu între acolade, inclusiv definiţiile altor funcţii sau ale unor clase. Termenul este înrudit cu alţi termeni ca procedură, rutină şi subrutină. A se vedea şi prototip, procedură, rutină şi subrutină.
funcţie de agregare (aggregate function). Funcţie utilizată pentru a agrega un set de valori şi a furniza, pe baza acestora, o singură valoare. A se vedea şi funcţie.
funcţie principală (main function). Una dintre funcţiile utilizate într-un program. Reprezintă corpul principal al acestuia şi punctul de început al execuţiei sale. într-un program scris în limbajul C/C++, funcţia principală (a cărei prezenţă este obligatorie) are numele main. A se vedea şi funcţie.
funcţie recursivă (recursive function). Funcţie care se apelează pe ea însăşi, acest procedeu numindu-se
recursivitate. Dacă o funcţie se autoapelează direct, se spune că se produce o recursivitate directă. în schimb, dacă o funcţie se apelează pe ea însăşi prin intermediul altei funcţii, se spune că se produce o recursivitate indirectă. în mod obişnuit, este utilizată recursivitatea directă.
în cazul funcţiilor recursive se pune problema terminării calculelor. Apelul unei funcţii este terminat doar dacă determină un număr finit de apeluri către ea însăşi sau către alte funcţii. Pentru aceasta, trebuie să se garanteze terminarea apelurilor recursive prin inserarea unor condiţii de terminare (e.g., asocierea unei variabile booleene cu funcţia recursivă, apelul facându-se până când variabila îşi schimbă valoarea). Iată un exemplu (scris în PHP) de funcţie recursivă care calculează factorialul argumentului: function factorial($n) { if($n == 1)
    return 1; else
    return $n*factorial ($n-l);
}
Dacă se apelează funcţia factorial() cu valoarea 3 (i.e., factorial (3)), rezultatul retumat va fi 6. în acest caz, funcţia se autoapelează de două ori. A se vedea şi funcţie şi recursivitate.
funcţie standard (standard function). Funcţie disponibilă întotdeauna într-un anumit limbaj de programare. A se vedea şi funcţie.
162
funcţie hash (hash function). Utilizate în informatică (dar nu numai), constituie o categorie de funcţii neinversabile definite pe o mulţime cu un număr mare de elemente (posibil infinită), cu valori într-o mulţime cu un
număr fix (şi mai redus) de elemente. Valoarea unei funcţii hash poartă numele de valoare hash, sumă hash sau doar hash. A se vedea şi funcţie şi MD5.
 G
Gates, William Henry III (n. 1955). Cunoscut şi ca Bill Gates, este un magnat, filantrop şi autor american. A fondat Microsoft Corporation (împreună cu Paul Allen), aceasta devenind cea mai importantă companie de software de pe planetă (compania a fost denumită iniţial Micro-Soft). A înfiinţat împreună cu soţia sa, Melinda, fundaţia Bill & Melinda Gates. Treptat, a transferat atribuţiile pe care le avea în cadrul companiei Microsoft către alţi angajaţi (rămânând la sfârşitul lunii iunie 2008 non-executive chairman), pentru a se ocupa de administrarea fundaţiei. în 2007, Bill şi Melinda Gates au ocupat locul secund în topul celor mai generoşi donatori, cu suma de 28 de miliarde de dolari.
Revista Time l-a desemnat ca una dintre cele mai influente 100 de personalităţi ale secolului al XX-lea, dar şi ca unul dintre cei mai influenţi 100 de oameni ai anilor 2004, 2005 şi 2006. A primit numeroase distincţii academice, precum şi (împreună cu soţia sa) recunoaştere internaţională pentru actele de caritate. A se vedea şi Microsoft Corporation.
gazdă (host). în reţelistică, desemnează un calculator conectat la Internet sau, în general, la orice tip de reţea. Un astfel de calculator poate găzdui diverse informaţii şi software client sau server. Fiecare gazdă Internet (cunoscută şi sub denumirea de nod Internet) are o adresă IP unică, aceasta incluzînd o parte denumită adresă de reţea. A se vedea şi Internet, nume de gazdă şi reţea de calculatoare.
Gbps (sau Gbit/s, Gb/s). Prescurtare de la gigabits per second (gigabiţi pe secundă). Reprezintă un miliard de biţi pe secundă (i.e., IO9bps). A se vedea şi bit rate.
GD (Graphics Draw). Biblioteca grafică a serverului de aplicaţii PHP. Este utilizată pentru generarea dinamică a imaginilor în diverse formate raster. A se vedea şi formate raster şi PHP.
generator de rapoarte (report generator). Aplicaţie inclusă în mod obişnuit într-un sistem de gestionare a bazelor de date, care generează rapoarte folosind conţinutul acestora. Un raport poate include toate câmpurile unui tabel sau ale unei baze de date sau numai o parte dintre acestea. De asemenea, raportul poate conţine toate înregistrările sau numai o parte dintre ele (i.e., cele care îndeplinesc anumite condiţii, specificate de utilizator). în plus, raportului îi pot fi adăugate alte elemente: titluri, numere de pagini, elemente grafice etc. A se vedea şi bază de date şi raport.
164
generaţia Internet (Internet generation). Numită şi generaţia Z, urmează generaţiei Y, incluzând persoanele născute începând cu anul 1990. O serie de alte denumiri au fost utilizate pentru a se face referire la acest grup de populaţie: generaţia V (V de la virtual), generaţia C (C de la commu-nity, content, computer, click, creative, celebrity etc.), generaţia Google, noua generaţie tăcută etc. De multe ori, termenii „generaţia C” sau „generaţia Internet” se referă atât la generaţia Y, cât şi la generaţia Z. Membrii generaţiei Internet au în comun în primul rând utilizarea tehnologiilor de comunicare şi a celor media (e.g., telefoane mobile, iPod-uri, Web-ul, mesageria instantanee, DVD-uri etc).
Cu toate că membrii generaţiei Internet îşi canalizează atenţia pentru intervale mai mici de timp şi au o abilitate mai redusă de a reflecta asupra unui subiect, acestea sunt înlocuite de însuşiri vizuale dezvoltate, de abilitatea de a se concentra simultan asupra mai multor medii şi de abilitatea de a monitoriza schimbările şi de a face descoperiri prin inducţie. După părerea lui Marc Prenslcy, „cu toate că aceste însuşiri cognitive pot să nu fie noi, combinarea şi intensitatea lor sunt noi. Avem o nouă generaţie, cu o combinaţie de însuşiri cognitive foarte diferită de cea a predecesorilor - copiii născuţi în epoca digitală (Digital Natives).” A se vedea şi generaţia X şi generaţia Y.
generaţia X (generation X). Include persoanele născute între anii 1965<?şi
1980. Aceste persoane sunt ambiţioase, optimiste, caută permanent echilibrul, apreciind foarte mult valorile tradiţionale şi siguranţa familială. A se vedea şi generaţia Internet şi generaţia X.
generaţia Y (generation Y). Include persoanele născute între anii 1980 şi 1990, urmând generaţiei X. Aceste persoane împărtăşesc unele dintre valorile generaţiei X, dar se deosebesc de aceasta prin faptul că investesc mai mult în educaţie. De asemenea, Inter-netul reprezintă pentru generaţia Y o modalitate importantă de comunicare, alături de telefoanele mobile. A se vedea şi generaţia Internet şi generaţia X.
geo-mashup. Aplicaţie mashup care are în componenţa sa un serviciu geografic (i.e., de cartografiere). A se vedea şi mashup.
GeoRSS (Geographically Encoded Objects for RSS feeds). Modul de extensie RSS utilizat pentru codificarea zonelor geografice în feed-urile RSS
1.0,  RSS 2.0 şi Atojn, dar poate fi folosit şi în alte codificări XML (http://georss.org/). Promovat de Yahoo! şi Microsoft, foloseşte ubicuitatea RSS şi schema GML pentru a crea cea mai bună metodă de geodistribuire.
Este oferit în două variante: GeoRSS-Simple şi GeoRSS-GML. GeoRSS-Simple este un format simplu care le permite dezvoltatorilor şi utilizatorilor să-l folosească rapid şi fără dificultăţi, acoperind cazurile tipice de codificare a locaţiei. în schimb, varianta
 165
GeoRSS-GML oferă un număr sporit de facilităţi. A se vedea şi feed, GML, RSS şi XML.
ghost site (site-fantomă). Site care nu a mai fost actualizat de mult timp. Site-urile de acest tip nu sunt site-uri abandonate! Ele includ explicaţii în care se precizează că nu au mai fost actualizate de mult timp, dar nu au fost şterse deoarece conţin informaţii importante sau cu valoare istorică. A se vedea şi site Web.
GIF (Graphic Interchange Format). Format raster dezvoltat în anii 1980 de CompuServe. Este folosit datorită dimensiunii relativ mici a fişierelor utilizate, fiind unul dintre cele mai populare formate grafice în Internet. La începutul anilor 1990, dezvoltatorii Web-ului au adoptat formatul GIF pentru includerea conţinutului grafic în paginile Web, datorită eficienţei şi răspândirii sale.
GIF este un format fară pierderi. Aceasta înseamnă că se poate salva de oricâte ori se doreşte o imagine în acest format, după modificări succesive, fară a pierde informaţii, adică fară scăderea calităţii imaginii respective.
Formatul GIF utilizează pentru comprimare algoritmul LZW (Lempel-Ziv Welch), acesta fiind o variantă a algoritmului Huffman. Schema LZW este eficientă pentru comprimarea imaginilor care utilizează un număr mic de culori şi includ zone omogene de culoare mari, fiind mai puţin eficientă
dacă imaginile utilizează multe culori şi conţin texturi complexe.
Formatul GIF are două versiuni: GIF87a (format non-transparent) şi GIF89a (format transparent). Extensia pentru fişierele în care sunt salvate imaginile în acest format este gif. Tipul MIME pentru GIF este image/gif.
Fiecare fişier cu extensia gif are propria sa paletă de culori, al căror număr nu poate depăşi 256 (adâncime de culoare de 8 biţi). Imaginile GIF89a pot include zone transparente (transparenţa este pe un bit, ceea ce înseamnă că într-o imagine poate exista o singură culoare transparentă, aceasta fiind, de regulă, culoarea fundalului). Se poate utiliza un software de editare a imaginilor (e.g., Photoshop, dar şi multe aplicaţii Shareware) pentru selectarea culorii care va deveni transparentă din paleta de culori a unei imagini GIF.
Se pot realiza animaţii GIF (la nivel elementar, fiecare cadru fiind stocat separat ca o imagine), formatul reprezentând singura soluţie ieftină pentru crearea animaţiilor online, cu excepţia limbajului SVG. Realizarea animaţiilor GIF necesită transparenţa fundalului cadrelor utilizate.
Formatul GIF suportă întreţeserea, utilă mai ales pentru imagini cu dimensiuni mari (e.g., ilustraţiile) şi mai puţin utilă pentru cele cu dimensiuni mici (e.g., butoane).
în ceea ce priveşte posibilităţile de utilizare, formatul grafic GIF este destinat realizării unor imagini care includ un număr mic de culori (e.g.,
166
mici pictograme pentru navigare sau diagrame simple, logo-uri, imagini clip-art, grafice în care există zone mari monocrome sau imagini care conţin text). De asemenea, cele mai multe bannere animate sunt realizate în format GIF. Problemele formatului GIF sunt determinate de faptul că utilizează o paletă de 256 de culori, ceea ce înseamnă că nu este capabil să evidenţieze variaţiile fine de culoare ale imaginilor. A se vedea şi algoritmul LZW şi formate raster.
Gigabit Ethernet. Termen utilizat pentru a desemna tehnologii Ethernet care asigură o rată de transfer a datelor în reţelele de calculatoare de 1 Gbps (i.e., 1000 Mbps). Astăzi sunt folosite şi tehnologii cu rate de transfer superioare (10-gigabit Ethernet şi 100-gigabit Ethernet). A se vedea şi Ethernet şi Fast Ethernet.
gigabyte (gigaoctet). Notat GB, are 230 (sau 10243) bytes (sau octeţi), adică 1.073.741.824 bytes. A se vedea şi byte.
GIMP (GNU Image Manipulation Program). Editor de grafică raster gratuit (http://www.gimp.org/). GIMP este utilizat mai ales pentru tăierea, redimensionarea şi combinarea imaginilor. De asemenea, este folosit pentru conversia între diverse formate raster, precum şi pentru crearea de animaţii GIF simple. A se vedea şi formate raster.
GIS (Geographic Information System, sistem informaţional geografic). Sistem software de captare, stocare, analiză,
prelucrare şi gestionare a datelor şi atributelor asociate care se referă la Pământ (date geografice); e.g., Google Maps. Un astfel de sistem dispune de hărţi şi imagini obţinute prin intermediul sateliţilor, permiţând adăugarea datelor proprii deţinute de utilizator, alături de localizarea lor, pentru a crea reprezentări personalizate ale acestora. A se vedea şi Google Maps.
Gliffy. Aplicaţie Web 2.0 utilizată pentru crearea de diagrame UML (Unified Modelling Language), diagrame de reţea, diagrame SWOT, desene tehnice, organigrame etc. Gliffy face parte din categoria de aplicaţii Mind Mapping.
Facilităţile oferite de aplicaţia Gliffy sunt următoarele: publicare rapidă a diagramelor; import în documente; colaborare instantanee; independenţă de platformă; urmărirea schimbărilor.
Utilizatorul are posibilitatea de a folosi în diagramele realizate imagini preexistente (My Images). Acestea vor fi încărcate, în prealabil, pe serverul aplicaţiei Gliffy. Ulterior, pot fi utilizate în orice diagramă pe care o va crea. La încărcare, utilizatorul va asocia etichete imaginilor. Unei imagini îi pot fi asociate una sau mai multe etichete (în ultimul caz, acestea vor fi separate prin virgulă). Etichetele vor fi folosite ulterior pentru căutarea imaginilor. De asemenea, în diagramele create de utilizator pot fi folosite imagini găsite în Web prin intermediul modulului de
167
căutare inclus în Glifjy (creat pe baza unui API oferit de Yahoo!).
înainte de utilizarea aplicaţia Gliffy, este necesară crearea unui cont folosind o adresă de e-mail. în varianta gratuită a aplicaţiei, este posibil să se stocheze pe serverul acesteia cel mult cinci diagrame publice (i.e., care pot fi vizualizate şi de alte persoane). A se vedea şi Mind Mapping şi Web 2.0.
GML (Geography Markup Language). Format de date bazat pe XML definit de OGC (Open Geospatial Consortium) pentru a exprima caracteristici geografice (e.g., coordonatele unui punct). Serveşte ca limbaj de modelare pentru sistemele de tip GIS şi ca format deschis de schimb în tranzacţiile cu date geografice în Internet. Este utilizat în aplicaţiile geo-mashup. A se vedea şi geo-mashup şi XML.
GNOME. Mediu desktop (desktop environment) open source pentru sisteme compatibile UNIX, cu licenţă GPL (http://www.gnome.org/). Este mediul de lucru standard pentru numeroase distribuţii Linux şi pentru Solaris, disponibil şi în limba română. Proiectul GNOME a început să fie dezvoltat în anul 2007 de către Miguel de Icaza. A se vedea şi KDE şi Licenţa Publică Generală GNU.
GNU GPL (GNU General Public License). A se vedea Licenţa Publică Generală GNU.
Goodfellow, James (n. 1937). Inventator scoţian, a patentat tehnologia PIN
(Personal Identification Number). Este recunoscut şi ca inventatorul ATM-ului (Automatic Teller Machine); în dezvoltarea acestuia au avut un rol deosebit de important şi John Shepherd-Barron. A se vedea şi ATM şi PIN.
GoGuides. Director Web în care site-urile înscrise sunt clasificate în categorii şi în subcategorii (http://www.goguides.org/). Oferă şi un serviciu de căutare. A se vedea şi director Web.
Google, Inc. Corporaţie publică americană care oferă numeroase servicii online, dintre care pot fi amintite cele de căutare, e-mail, social networking, publicitate, partajare video, hărţi şi Office. Google oferă produse şi servicii atât pentru publicul larg, cât şi pentru mediul de afaceri. Compania a fost fondată în septembrie 1998 de Larry Page şi Sergey Brin, doi doctoranzi - în acea vreme - la Stanford University.
Google este cunoscută mai ales pentru motorul de căutare cu acelaşi nume (http://www.google.com/). Iată şi alte servicii şi aplicaţii populare ale companiei:     AdWords (publicitate
online), YouTube (partajare video), Blogger (blogging), Gmail (e-mail), Google Docs (Office online), Google Earth (planeta Pământ virtuală), Google Chrome (browser Web), Google Reader (agregator RSS online), Google Translate (translator Web).
168
Google bombing. Metodă de creare a unui număr mare de legături (backlinks) către o pagină Web, bazată pe utilizarea în textul acestora a unei expresii-cheie; are ca efect regăsirea paginii respective în rezultatele retumate de motoarele de căutare. Cel mai cunoscut exemplu se referă la utilizarea expresiei „miserable failure”.
Google Code Search. Serviciu oferit de Google, lansat în octombrie 2006, care le dă utilizatorilor posibilitatea de a căuta un cod-sursă în Internet {http: //www. google. com/codesearch). în căutare pot fi folosiţi operatorii lang:,package:,license: şi file:. A se vedea şi Google, Inc.
Google dance {Google dance). Actualizarea bazei de date utilizate de motorul de căutare Google. Este realizată lunar, de obicei între a 20-a şi a 28-a zi. A se vedea şi Google, Inc.
Google Docs. Cel mai popular pachet de aplicaţii Office 2.0, oferit gratuit de Google, care include Google Document,, Google Spreadsheet şi Google Presentation. Pachetul utilizează formatul deschis ODF {OpenDocument Format). Conform politicii companiei Google, deţinerea unui cont de e-mail Gmail este suficientă pentru utilizarea pachetului, precum şi a aplicaţiei Google Calendar. A se vedea şi Office
2.0, OpenDocument Format şi Web
2.0.
Google juice {Google juice). Valoarea şi avantajul dobândite de un site odată cu poziţionarea sa în primele rezultate
returnate de motorul de căutare Google. A se vedea şi link juice şi SEO.
 Google Labs. Site demonstrativ pentru proiectele companiei Google aflate în dezvoltare, o modalitate de obţinere a feedback-ului de la utilizatori înaintea lansării versiunilor finale ale acestora (http://labs.google.com/). A se vedea şi Google, Inc.
 Google Maps. Serviciu care pune la dispoziţia utilizatorilor hărţi terestre prin intermediul unei interfeţe-utilizator prietenoase, încărcarea informaţiei realizându-se în manieră asincronă (AJAX)      {http://maps.google. com/).
 Face parte din categoria aplicaţiilor GIS. A se vedea AJAX şi GIS.
 Google Maps API. API pus la
 dispoziţie de serviciul Google Maps. Face posibilă includerea unor hărţi personalizate în cadrul paginilor Web, folosind un set de obiecte şi metode JavaScript care pot fi utilizate de orice persoană înregistrată. API-ul oferă posibilitatea realizării*de geo-mashups.
 Datele adăugate în cadrul unei aplicaţii geo-mashup realizate folosind API-ul Google Maps pot fi specificate în diverse formate: XML, CSV, JSON şi fişiere text. De asemenea, există mai multe tipuri de formate de date care pot fi utilizate pentru crearea sau găsirea unui conţinut cu relevanţă geografică: GML, KML, GPX şi GeoRSS. A se vedea şi geo-mashup, Google Maps, mashup şi API.
 169
Google News. Agregator automat de ştiri furnizat de Google, cu versiuni în multe limbi (http://news.google.com/). Oferă şi un serviciu de căutare.
Google Reader. Unul dintre cele mai populare agregatoare bazate pe Web, creat de compania Google (http://www.google. com/reader), folosit pentru abonarea la feed-urile RSS şi Atom şi pentru gestionarea acestora.
Versiunea beta a produsului Google Reader a fost lansată în octombrie 2005 prin intermediul site-ului Google Labs. In septembrie 2007, a fost eliminat statutul de versiune beta.
Pentru a putea utiliza Google Reader, este necesar ca utilizatorul să deţină un cont de e-mail pe Google Mail (cunoscut şi ca GMail, serviciul poate fi accesat la http://gmail.google.com). Autentificarea acestuia în Google Reader se va face folosind numele de utilizator şi parola Gmail.
Dacă utilizatorul a folosit un anumit agregator şi, la un moment dat, se hotărăşte să utilizeze Google Reader, are posibilitatea de a importa subscripţiile din prima aplicaţie (i.e., feed-urile la care este abonat). în acest scop, este necesar ca, în prealabil, utilizatorul să le exporte din vechiul agregator în format OPML, fişierul obţinut fiind apoi importat în Google Reader. De asemenea, agregatorul oferit de compania Google poate exporta subscripţiile existente sub forma unui fişier OPML. A se vedea şi feed şi OPML.
Google Search. Cel mai popular motor de căutare, dezvoltat de compania Google, creat iniţial de Larry Page şi Serghey Brin (cofondatori) în 1997 (http://www.google.com/). Algoritmul de căutare Google utilizează un sistem patentat denumit PageRank, folosit pentru ordonarea rezultatelor care se potrivesc cu un şir de căutare dat. A se vedea şi Bing, GYM, PageRank şi Yahoo! Search.
Google Translate. Serviciu de traducere în/din peste 40 de limbi oferit de Google (http.V/translate.google.com/). Pot fi traduse texte introduse de utilizatori, pagini Web ale căror URL-uri trebuie specificate sau documente încărcate de utilizatori.
Gopher sau gopher. Protocol şi instrument creat în 1991 la University of Minnesota de către o echipă de dezvoltatori; utilizat pentru distribuirea, căutarea şi regăsirea documentelor în Internet. Structura arborescentă (ierarhică) a meniurilor este esenţială, ajutându-i pe utilizatori în regăsirea documentelor. Acestea pot fi descărcate şi afişate. Un client Gopher are acces la toate serverele Gopher disponibile.
Serverele Gopher au devenit atât de populare, încât până în 1993 a apărut un număr foarte mare de servere conţinând peste un milion de documente. Pentru a găsi un astfel de document a fost creat un instrument de căutare specializat, numit Veronica (very easy rodent-oriented netwide index to computerized archives). A se vedea şi Veronica.
 170
Gopherspace (spaţiu Gopher). Totalitatea informaţiilor oferite în Internet pe serverele Gopher. A se vedea şi Gopher.
Gosling, James (n. 1955). Dezvoltator software canadian, cunoscut în special pentru crearea limbajului de programare Java (1991), inclus ulterior (1995) în platforma Java (http://blogs.sun.com/jag/). A se vedea şi Java.
GPRS (Generalpacket radio service). Serviciu mobil de date orientat pe pachete şi metodă de transfer utilizată în sistemele 2G şi 3G, permite ca informaţia să fie trimisă şi primită de-a lungul unei reţele de telefonie mobilă. A fost dezvoltat ca un răspuns GSM la tehnologiile CDPD (Cellular Digital Packet Data) şi i-Mode.
Vitezele maxime teoretice GPRS de până la 171,2 kbps sunt obţinute utilizând simultan opt căi de acces, ceea ce face ca viteza oferită de acest serviciu să fie de trei ori mai mare decât cea posibilă în reţelele de comunicaţii de astăzi şi de zece ori mai mare decât cea a serviciilor de transfer de date rapid (CSD, Circuit Switched Data) în reţelele GSM.
graf (graph). Structură de date formată dintr-o pereche ordonată de mulţimi notată G=(X,r), unde X este o mulţime finită şi nevidă de elemente numite noduri sau vârfuri şi T o mulţime de perechi (ordonate sau neordonate) de elemente din X, numite muchii (dacă sunt perechi neordonate) sau arce (dacă
sunt perechi ordonate). în primul caz, graful se numeşte neorientat, iar în al doilea caz orientat. Dacă T=0 (mulţimea vidă), graful G se numeşte graf nul şi reprezentarea lui în plan se reduce la noduri izolate.
Numărul de noduri ale grafului se numeşte ordinul grafului. Dacă ordinul este 0 sau 1, graful se numeşte trivial. Două noduri se numesc adiacente dacă există o muchie care le uneşte. Două muchii sunt adiacente dacă există un nod care să fie incident cu ambele muchii. Numărul de muchii conectate la un nod se numeşte gradul nodului. Suma gradelor nodurilor unui graf este egală cu dublul numărului muchiilor acestuia.
Succesiunea de muchii adiacente şi distincte care conectează două vârfuri ale unui graf se numeşte drum în graf, cele două noduri fiind capetele (sau extremităţile) drumului. Un drum este simplu dacă muchiile care îl compun sunt distincte. Se numeşte ciclu (sau circuit) un drum care are drept capete acelaşi nod. Un ciclu se numeşte hamiltonian dacă este simplu şi trece prin toate nodurile grafului câte o singură dată. Altfel spus, un ciclu elementar care trece prin toate nodurile grafului se numeşte circuit hamiltonian. Un ciclu se numeşte eulerian dacă trece prin toate nodurile câte o singură dată.
Se spune că SG este un subgraf al grafului G dacă acesta conţine o parte din nodurile lui G şi numai acele muchii care le conectează. Un subgraf SG al unui graf G se obţine din G prin
 171
suprimarea anumitor noduri şi a tuturor muchiilor adiacente cu acestea. Se spune că un graf este conex dacă între oricare două noduri ale acestuia există cel puţin un drum. Graful trivial este considerat conex. A se vedea şi structură de date.
GraphicConverter. Aplicaţie Shareware utilizată pentru vizualizarea, editarea şi organizarea fişierelor grafice, precum şi pentru conversia formatelor, creată de compania Lemke Software GmbH şi având versiuni pentru Mac OS X şi Mac OS Classic {http://www.lemkesoft.com/). Aplicaţia poate roti şi redimensiona imaginile. De asemenea, le poate aplica diverse efecte şi filtre. GraphicConverter poate importa aproximativ 200 de formate de fişier şi exporta circa 80.
greedy {lacom). Una dintre cele mai directe tehnici de proiectare a algoritmilor, care se aplică la o varietate largă de probleme. în general, această tehnică se aplică problemelor de optimizare. Specificul său constă în aceea că soluţia optimă se construieşte pas cu pas, la fiecare pas fiind selectat (sau „înghiţit”) în soluţie elementul care pare cel mai bun la momentul respectiv, în speranţa că va duce la o soluţie optimă globală.
Fiind dată o mulţime A cu n elemente, se cere să se determine o submulţime a sa, fie aceasta B, care satisface anumite restricţii (soluţie posibilă). în plus, se cere să se determine o soluţie posibilă (numită soluţie optimă) care minimizează sau maximizează o anumită
funcţie obiectiv impusă. Aplicarea tehnicii greedy la problema de optimizare respectivă presupune parcurgerea paşilor următori: (1) mulţimea B este iniţial vidă; (2) se alege un element din mulţimea A care ar putea reprezenta soluţia optimă la pasul i; (3) se verifică dacă elementul ales poate fi adăugat la mulţimea soluţiilor, fiind adăugat în caz afirmativ; (4) procedeul continuă, repetitiv, până când au fost determinate toate elementele din mulţimea soluţiilor. Algoritmul se termină fie când a fost găsită soluţia cerută, fie când s-a constatat inexistenţa acesteia.
în general, numărul de operaţii de bază efectuate de un algoritm greedy este o expresie polinomială {i.e., algoritmul este performant). Trebuie remarcat că, fiind dată o problemă, nu există întotdeauna un algoritm greedy care găseşte soluţia optimă. Mai mult, pentru majoritatea problemelor nu se cunosc algoritmi greedy. A se vedea şi programare dinamică.
grep {global regular expression prinţ). Comandă UNIX/Linux care caută fişiere sau intrări standard globale pentru liniile corespunzătoare unei expresii regulate date şi le afişează la intrarea standard.
grup de utilizatori {user group). Grup de persoane interesate de utilizarea unei anumite tehnologii sau aplicaţii. în mod obişnuit, acesta oferă un forum în care membrii grupului dezbat probleme de interes comun şi fac schimb de idei şi informaţii.
 172
GPX (Global Positioning System eXchange Format). Format bazat pe XML, utilizat pentru schimbul datelor GPS între aplicaţii şi serviciile Web.
GUI (Graphical User Interface). A se vedea interfaţă grafică.
GYM. Acronim pentru Google-Yahoo!-Microsoft, cei trei „mari” ai motoarelor de căutare (Google Search - 60%, Yahoo! Search - 10% şi MSN Search - 16%). A se vedea şi
Bing, Google Search şi Yahoo! Search.
gzip. Acronim pentru GNU zip, un utilitar UNIX folosit pentru compresia fişierelor, dezvoltat de Jean-Loup Gailly şi Mark Adler în cadrul proiectului GNU. Versiunea 1.0 a fost lansată în februarie 1993. Programul gzip este bazat pe algoritmul DEFLATE, o combinaţie LZ77 şi Huffman. A se vedea şi (a) comprima şi proiectul GNU.
 H
hacker (hacker). Persoană care deţine cunoştinţe foarte avansate în domeniul tehnicii de calcul şi al programării, reuşind să scrie sau să înţeleagă fără un efort aparent programe complexe, precum şi să proiecteze, să dezvolte sau să îmbunătăţească diverse tehnologii informatice. A se vedea şi cracker şi haxor.
Hamming, Richard Wesley (1915— 1998). Matematician şi informatician american, a adus contribuţii majore în informatică, teoria informaţiei şi telecomunicaţii (e.g., coduri Hamming, distanţa Hamming). A fost fondator şi preşedinte al ACM (Association for Computing Machinery). în 1968 a obţinut premiul Turing. A se vedea şi ACM, cod Hamming şi distanţa Hamming.
handler (handler). în programare, secvenţă de cod (e.g., rutină) care reacţionează la un eveniment sau care controlează accesul la anumite zone de memorie.
handler de întrerupere (interrupt handler). Rutină care se execută la apariţia unei întreruperi. Poate avea
diverse funcţii, care depind de natura întreruperii. A se vedea şi întrerupere.
 hardware (hardware). Componentele fizice ale unui sistem de calcul, inclusiv perifericele. Acestea pot fi incluse în următoarele categorii: placa de bază (părţile ataşate direct acesteia sunt CPU, RAM, BIOS, magistralele interne, controlerele pentru magistrala externă), sursa de putere (converteşte curentul alternativ în curent continuu, furnizând diverse tensiuni pentru diverse părţi ale calculatorului), unitatea de afişare video, dispozitive de stocare detaşabile (e.g., CD-ROM Drive, CD Writer, DVD-ROM Drive, DVD Writer, BD-ROM Drive, BD Writer, USB Flash Drive), dispozitive interne de stocare (e.g., hard-disk, RAID array controller), dispozitive de intrare (e.g., tastatură, mouse, trackball, joystick, scanner, webcam, microfon) şi dispozitive de ieşire (e.g., monitor, imprimantă). A se vedea şi software.
 hard-disk (HD, disc dur). Dispozitiv magnetic de stocare compus din mai multe discuri (sau platane), fiecare fiind prevăzut cu un cap propriu de citire/scriere pentru fiecare faţă. La efectuarea operaţiunii de citire/scriere, capetele funcţionează aproape simultan, asigurând o viteză ridicată de transfer a informaţiei. Discurile au acelaşi număr de piste, toate pistele cu acelaşi număr de ordine formând un cilindru. Numărul de cilindri este egal cu numărul de piste conţinute pe o faţă a discului. înscrierea unui fişier pe acelaşi cilindru conduce la economisire
 174
de timp, deoarece nu mai este necesară deplasarea repetată a capului de citire/scriere. în general, HD-urile stochează sistemul de operare, aplicaţiile şi fişierele de date. Există două categorii de discuri dure: pack discuri şi discurile hard (discurile Winchester).
harta site-ului (site map sau sitemap). Listă structurată a paginilor Web ale unui site cu legături către fiecare dintre acestea. Este utilă atât utilizatorilor, cât şi roboţilor motoarelor de căutare şi foarte importantă pentru indexarea corectă a paginilor site-ului.
în 2005, Google a lansat Sitemap, proiect menit să vină în sprijinul dezvoltatorilor Web, astfel încât aceştia să aibă posibilitatea de a publica în manieră standardizată o listă a legăturilor incluse în site-urile lor. în noiembrie 2006, Google, MSN (Microsoft Network) şi Yahoo! au anunţat sprijinul lor pentru protocolul Sitemap. Formatul Sitemap constă dintr-o serie de marcaje XML care vor fi folosite pentru crearea fişierelor Sitemap.
Un fişier Sitemap, cu extensia .xml, trebuie să fie codificat UTF-8, nu poate să fie mai mare de 10 MB şi nu trebuie să conţină mai mult de 50 000 de legături, dar poate fi comprimat gzip. Fişierele Sitemap pot fi trimise direct motoarelor de căutare (pinged). De asemenea, locaţia acestora poate fi precizată în fişierele robos.txt adăugând linia Sitemap: <locatie_sitemap>, unde locatie_sitemap este URL-ul
fişierului Sitemap (de exemplu, http://www. exemplu, ro/ sitemap.xml).
hartă de imagini (image map). Denumită şi hartă pentru click (clickable map), este o imagine inclusă într-o pagină Web care conţine o serie de hiperlegături către alte pagini. Pentru aceasta, se adaugă marcajului <img> următoarele atribute: src (are ca valoare URL-ul fişierului imagine), usemap (are ca valoare o expresie de genul #nurne, unde nume este numele hărţii; acesta va fi utilizat în interiorul etichetei <map>). Definirea hărţii se realizează folosind marcajele <map> şi </map> şi atributul obligatoriu name, cu aceeaşi valoare ca şi usemap. Zona sau zonele conţinute de hartă sunt introduse folosind eticheta <area> cu atributele obligatorii: shape (precizează forma ariei declarate, cu valorile: rect, circle, poly, default), coords (precizează coordonatele zonei), href (indică URL-ul paginii-destinaţie a legăturii). A se vedea şi hiperlegătură.
Haskell. Limbaj avaitsat de programare funcţională, succesor al limbajelor LISP şi Scheme, bazat pe calculul lambda şi creat de Curry Haskell (http://www. haskell. org/). Utilizarea acestui limbaj permite creşterea productivităţii programatorilor, scrierea unui cod curat şi cu dimensiuni reduse, mărirea fiabilităţii şi reducerea numărului de erori. A se vedea şi calculul lambda, Haskell, Brooks Curry şi programare funcţională.
175
Haskell, Brooks Curry (1900-1982). Matematician şi logician american. Este cunoscut mai         ales pentru
inventarea a două         limbaje de
programare funcţională, Haskell şi Curry (al doilea fiind experimental şi bazat pe primul). A se vedea şi Haskell şi programare funcţională.
haxor (haxor). Cracker amator, fară cunoştinţe de programare. Utilizează în activitatea sa ilegală programe realizate de alţii. Sunt desconsideraţi atât de cra-clcerii cu experienţă, cât şi de hackeri. A se vedea şi cracker şi hacker.
HCI (Human Computer Interaction). Disciplină a ştiinţei şi tehnologiei informaţiei având ca obiect de studiu proiectarea, evaluarea şi implementarea sistemelor interactive în scopul utilizării lor de către om, precum şi fenomenele majore implicate.
Scopul de bază al HCI este de a îmbunătăţi interacţiunea dintre utilizatori şi calculatoare şi de a facilita, astfel, producerea unor sisteme utilizabile, funcţionale şi sigure. Pentru aceasta este necesar ca dezvoltatorii să înţeleagă factorii care determină modul în care oamenii utilizează tehnologia şi să dezvolte instrumente şi tehnici care să permită crearea unor sisteme corespunzătoare. Astfel, preocupările HCI sunt legate de: dezvoltarea unor metodologii şi procese utilizate pentru proiectarea interfeţelor; crearea unor metode pentru implementarea acestora; crearea unor tehnici pentru evaluarea şi compararea interfeţelor; dezvoltarea unor noi tipuri de interfeţe şi tehnici de interacţiune
om-calculator; crearea unor modele şi teorii descriptive şi predictive referitoare la aceasta.
HCI are un caracter multidisciplinar, situându-se la zona de contact dintre numeroase domenii de cercetare cu preocupări legate de dezvoltarea calculatoarelor, dintre care pot fi amintite: tehnologia informaţiei -preocupată de proiectarea şi implementarea interfeţelor cu utilizatorul; sociologia şi antropologia - interesate de interacţiunea dintre tehnologii şi de modalităţile prin care sistemele uman şi tehnic se adaptează unul la celălalt; psihologia cognitivă - interesată de procesele cognitive umane şi de comportamentul utilizatorilor; lingvistica, interesată atât de dezvoltarea limbajului uman şi de cel al maşinilor, cât şi de relaţia dintre acestea.
Cercetările actuale în domeniul HCI urmăresc dezvoltarea unor noi metodologii de proiectare a interfeţelor, experimentând dispozitive hardware moderne, creând prototipuri ale unor sisteme software noi, explorând noi paradigme ale interacţiunii om-com-puter şi dezvoltând modele şi teorii ale acesteia.
Metodologiile de proiectare HCI au în centrul lor utilizatorul. Astfel, proiectarea centrată pe utilizator (UCD, user-centered design), paradigmă folosită astăzi la scară largă, impune ca proiectanţii şi dezvoltatorii să lucreze împreună, definind nevoile şi limitele utilizatorului final şi creând -în funcţie de acestea - sisteme
 176
corespunzătoare. în cadrul UCD, se evidenţiază proiectarea sub conducerea/cu participarea utilizatorului (USD, user-driven design! PD, participatory design), paradigmă în care unii dintre utilizatori devin chiar membri ai echipei de proiectare.
 în HIC sunt implicaţi doi agenţi: omul (utilizatorul) şi calculatorul. Deşi aceştia sunt fizic separaţi, ei sunt capabili să schimbe informaţii prin intermediul unor canale de comunicaţie.
 Din perspectiva omului, în schimbul de informaţii sunt implicate două procese de bază: percepţia şi controlul. Primul proces se realizează prin intermediul unor canale de intrare umane (HIC, Human Input Channels), iar al doilea foloseşte canale de ieşire umane (HOC, Human Output Channels). în ceea ce priveşte calculatorul, percepţiei îi corespund modalităţi (canale) de intrare (CIM, Computer Input Modalities), iar controlului medii/dispozitive (canale) de ieşire (CMO, Computer Media Output).
 Canalele de intrare (sau de percepţie) umane HIC sunt vizual, auditiv şi tactil. Dispozitivele de ieşire CMO sunt utilizate pentru a-i furniza utilizatorului uman informaţii, fiind în directă corespondenţă cu HIC. Astfel, există dispozitive pentru ieşirea vizuală (e.g., monitor, proiector, imprimantă, plotter), dispozitive pentru ieşirea acustică (e.g., boxe, căşti) şi dispozitive pentru ieşirea tactilă (e.g., display Braille).
 Canalele de ieşire (sau de control) umane HOC sunt vorbirea, mişcăţile
faciale, scrierea de mână, gestica şi manipularea obiectelor. Corespunzător HOC, dispozitivele de intrare CIM (utilizate de om pentru a furniza informaţii calculatorului) sunt: dispozitive de indicare (e.g., mouse!trackball!joystick, touch screen, tabletă grafică), tastatura, microfonul, aparatul foto şi camera digitală, precum şi diverşi senzori.
heap (grămadă). Arbore binar complet cu următoarea proprietate (numită proprietate de heap): valoarea fiecărui vârf este mai mare sau egală cu valoarea fiecărui copil al său. Cea mai importantă caracteristică a acestei structuri de date este aceea că modificarea valorii unui vârf se va face foarte eficient, păstrându-se proprietatea de heap. A se vedea şi arbore binar şi structură de date.
Hellman, Martin Edward (n. 1945). Criptograf şi matematician american. Este cunoscut pentru dezvoltarea (împreună cu Withfield Diffie) a schimbului de chei Difjie-Hellman, o tehnică de distribuţie a cheilor în sistemele criptografice cu cheie publică. A se vedea şi criptografia cu cheie publică şi Diffie, Bailey Withfield.
Hewlett-Packard. Cunoscută ca HP, este o companie americană specializată în produse hardware (PC-uri desktop, laptop şi notebook; servere; staţii de lucru; imprimante; scannere; aparate foto digitale; PDA-uri; calculatoare de buzunar) şi software (http://www. hp. com/).
Compania a fost fondată în 1939 de William Hewlett şi David Packard, absolvenţi în domeniul ingineriei electrice la Stanford University. în anul 2002, HP a cumpărat compania Compaq, producător cunoscut de PC-uri desktop şi laptop (http: //www. Compaq, com/).
Hewlett, William Reddington (1913— 2001). Inginer american şi cofondator în 1939, alături de David Packard, al companiei Hewlett-Packard (HP). în 1966 a fondat împreună cu soţia sa fundaţia William and Flora Hewlett. A se vedea şi Hewlett-Packard şi Packard, David.
Hi5. Cea mai utilizată reţea socială online în România (http://hi5.com/). A se vedea şi reţea socială online.
hiperlegătură (hyperlink). Denumită şi link {legătură), este un element de navigare inclus într-o pagină Web care conduce - atunci când utilizatorul execută un click pe el - către alte elemente din pagina respectivă sau dintr-o altă pagină. Este important de reţinut că, deşi sunt elemente de bază ale Internetului şi Web-ului, utilizarea hiperlegăturilor nu se limitează la acestea, fiind folosite practic în orice alt document electronic (e.g., Office, PDF).
în anul 1945, Vannevar Bush scrie în articolul As We May Think, publicat în Atlantic Monthly, despre un dispozitiv foto-electro-mecanic imaginar numit Memex, care poate realiza legături între documente. începând cu anul 1962, Douglas Engelbart lucrează la un
prototip pentru oN-Line System (NLS), care utiliza legăturile pentru parcurgerea documentelor.
Pentru crearea unei legături în limbajul (X)HTML se utilizează elementul a şi atributele sale:   href (destinaţia
legăturii, precizată prinr-un URL), title (titlul legăturii), class (clasa CSS), target (comportamentul legăturii). în plus, se foloseşte textul-ancoră (anchor text), vizualizat de utilizator. Obligatoriu, trebuie precizate destinaţia legăturii şi textul-ancoră. O legătură porneşte de la o ancoră şi îl trimite pe utilizator la destinaţia specificată. Iată un exemplu:
<a
href="http://www.exemplu.ro/" title="exemplu" target="_blank" class="clasa">
Text ancora</a>
A se vedea şi CSS, legătură, text-ancoră, şi URL.
hipermedia (hypermedia). Termen utilizat ca o extensie a celui de hipertext, în care elementele multimedia, împreună cu textul şi hiperlegăturile, creează un mediu neliniar. Acest mediu este diferit de cel liniar, creat de elementele multimedia (e.g., video). Web-ul este un exemplu clasic de sistem hipermedia.
în 1975, la Camegie-Mellon, debutează primul sistem hipermedia distribuit, numit iniţial ZOG şi ulterior KMS. Primul videodisc hipermedia a fost Aspen Movie Map. Acesta, dezvoltat în 1978 de o echipă de la MIT (Architecture
178
Machine Group) condusă de Andrew Lippman, permite efectuarea unui tur virtual al oraşului Aspen, Colorado. Compania Telos introduce în anul 1984 pe calculatoarele Macintosh sistemul hipermedia denumit Filevision. In 1985 iau naştere Symbolic Document Exami-ner (produs de Janet Walker) şi Intermedia, ultimul fiind un sistem hipermedia conceput de o echipă condusă de Norman Meyrowitz la Brown University (SUA). în 1987, firma Apple Computers lansează HyperCard, primul sistem hypermedia larg răspândit. A se vedea şi multimedia.
hiperspaţiu (hyperspace). Ansamblul tuturor documentelor accesibile prin hiperlegături în World Wide Web. A se vedea şi ciberspaţiu, hiperlegătură şi Web.
hipertext (hypertext). Mod de construcţie a unui sistem de management şi reprezentare a informaţiei folosind legături pentru a crea o reţea de noduri. Reprezintă o tehnică pentru organizarea informaţiei textuale printr-o metodă neliniară, în vederea facilitării explorării rapide a unei mari cantităţi de cunoştinţe. Conform unei definiţii a lui Paul Gisler, hypertextul este în acelaşi timp un proces mental şi o unealtă digitală.
Conceptul de bază în definirea hipertextului este legătura (link-ul). Un document hipertext îi permite autorului său să creeze noduri şi să le lege între ele, iar unui cititor să navigheze de la un nod la altul. Un nod poate conţine orice fel de informaţie: text, grafică,
imagini, animaţii etc. Nodul-sursă al unei legături se numeşte referinţă, iar cel destinaţie referent.
Termenul hypertext a fost propus de Ted Nelson în articolul Complex information processing: a file structure for the complex, the changing and the indeterminate, publicat în anul 1965. Conform acestuia, hipertextul este un „material scris sau grafic interconectat într-o manieră complexă, care în mod convenţional nu poate fi reprezentat pe hârtie”. Doi ani mai târziu, in 1967, Andy van Dam şi alţi colaboratori construiesc primul sistem de editare de hipertexte. în decembrie 1968, Douglas Engelbart face prima demonstraţie publică a unei interfeţe hipertext. Cel mai cunoscut exemplu de mediu hipertext este World Wide Web. A se vedea şi hiperlegătură şi Nelson, Theodor Holm.
Hollerith, Herman (1860-1929). Inventator, statistician şi om de afaceri american, fondator al companiei IBM. în 1889 a construit prima maşină cu cartele perforate (tabujating machine). Hollerith a folosit această maşină la recensământul din 1890, pentru a prelucra datele provenite de la 63 056 000 de oameni într-o treime din timpul necesar în 1880 pentru a procesa datele furnizate de 50 262 000 de oameni. A se vedea şi IBM.
home directory (director de bază). A se vedea director de bază.
Hopper, Grace Murray (1906-1992). Informatician şi ofiţer american,
179
probabil cea mai cunoscută programatoare din lume. Este prima femeie care şi-a luat masteratul în matematică la Universitatea Yale. A proiectat şi a condus dezvoltarea unuia dintre primele limbaje de programare moderne, COBOL. De asemenea, a făcut parte din echipa care a dezvoltat calculatorul UNIVAC I. A se vedea şi COBOL şi UNIVAC.
host (gazdă). A se vedea gazdă.
Host. Unul dintre anteturile cererii HTTP. Este utilizat pentru specificarea adresei Internet şi a portului, în vederea stabilirii exacte a locului unde se află resursa respectivă (e.g., Host: www.exemplu.ro). Antetul este obligatoriu în HTTP/1.1, chiar dacă are o valoare vidă. în absenţa sa în cererile HTTP/1.1, serverul Web va răspunde întotdeauna cu codul de stare 4 00 (Bad Request). Ase vedea şi cerere HTTP.
HP-UX. Acronim pentru Hewlett-Packard UNIX. Este o versiune a sistemului de operare UNIX special creată pentru staţiile de lucru Hewlett-Packard. A se vedea şi Hewlett-Packard.
href. Atribut al elementului HTML ancoră a prin intermediul căruia este creată într-o pagină Web o legătură hipertext. Atributul are ca valoare URL-ul resursei care constituie ţinta legăturii. A se vedea şi hipertext, HTML, legătură şi URL.
.htaccess (hypertext access). în cazul unor servere Web (e.g., Apache) este
numele implicit al fişierului de configurare la nivel de director, utilizat pentru managementul descentralizat al configuraţiei acestora. Fişierul începe cu un punct deoarece aceasta este convenţia de denumire a fişierelor ascunse în sistemul de operare UNIX.
în mod obişnuit, fişierul .htaccess este utilizat pentru: autorizare şi autentificare, personalizarea mesajelor serverului în cazul apariţiei unor erori, rescrierea URL-urilor (URL rewriting), controlul cache-ului. Deoarece fişierele .htaccess sunt citite la fiecare cerere HTTP, rezultă că modificările care se produc în acestea au efect imediat, spre deosebire de fişierul principal de configurare a serverului Web, în cazul căruia este necesară restartarea serverului pentru ca modificările efectuate să fie luate în considerare. în general, fişierele .htaccess sunt folosite de utilizatorii care nu au access la fişierul principal de configurare (e.g., httpd.conf, pentru Apache). A se vedea şi cerere HTTP şi rescrierea URL-urilor.
.html. Extensie de fişier care identifică fişierele HTML afişate în browser ca pagini Web. Pentru acelaşi tip de fişiere se poate utiliza şi extensia .htm. A se vedea şi HTML.
HTML (HyperText Markup Language). Limbaj de marcare, lingua franca pentru publicarea hipertextului pe Web. Este un limbaj non-proprietar, bazat pe SGML. Specificaţiile HTML sunt dezvoltate de Consorţiul Web. Cea mai recentă specificaţie este HTML 5 (schiţă de lucru publicată pe 12 august 2009).
 180
Documentele      HTML, afişate în
browser ca pagini Web, pot fi create utilizând o      mare varietate        de
instrumente, de la editoarele de text (e.g., Notepad pe platforma Windows sau TextEdit pe Mac OS) până la instrumente complexe WYSIWYG (e.g., Dreamweaver). A se vedea şi Dreamweaver, limbaj de marcare, marcaj şi XHTML.
HTTP (HyperText Transfer Protocol). Set de reguli care guvernează comunicarea dintre clientul şi serverul Web. Dezvoltarea protocolului este asigurată în prezent de Consorţiul Web, versiunea curentă - lansată în 1999 -fiind 1.1. Dintre caracteristicile protocolului HTTP pot fi amintite: este independent de platformă (calculatoarele care îl utilizează pentru comunicare pot folosi diverse sisteme de operare şi aplicaţii hipertext); se bazează pe stiva de protocoale TCP/IP, funcţionând la nivelul aplicaţie al acesteia; este protocolul implicit de comunicare între browserul şi serverul Web; este suportat de toate browserele şi serverele Web.
La fel ca în cazul majorităţii protocoalelor utilizate în Internet, HTTP are la bază o cerere (request) a unui client Web (e.g., browser) prin care se solicită o resursă stocată pe un server Web cunoscut, urmată de un răspuns (response) al acestuia. Cererea şi răspunsul sunt denumite mesaje HTTP Serverul Web pe care este stocată resursa solicitată de client este numit şi server de origine. Motivul este acela că
între comunicarea dintre server şi client pot să apară şi intermediari, de exemplu un proxy (numit şi server proxy), o poartă (gateway) sau un tunel (tunnel). Serverul proxy retrimite un mesaj HTTP, modificând - eventual - o parte a acestuia. Poarta este un intermediar situat înaintea unui server de origine, identificându-se drept acesta (clientul nu cunoaşte acest lucru). Tunelul nu schimbă conţinutul mesajului, având numai rol de retransmitere.
Pe scurt, comunicarea dintre clientul şi serverul Web se desfaşoară astfel: procesul server Web „ascultă” (implicit) portul 80 al maşinii-gazdă (server) pentru a răspunde cererilor venite de la clienţi; clientul iniţiază o conexiune HTTP cu serverul Web; după stabilirea conexiunii TCP, clientul care a iniţiat conexiunea realizează o cerere HTTP pentru o resursă situată pe server; serverul trimite un răspuns HTTP, acesta incluzând un cod de stare care indică starea serverului după interpretarea cererii, un mesaj explicativ asociat codului respectiv, metfainformaţii care vor fi procesate de client şi, dacă aceasta există, resursa cerută.
hub (distribuitor). Dispozitiv utilizat de regulă pentru conectarea reţelelor locale de mici dimensiuni (în tehnologia stea). Nu conţine componente electronice active şi nu poate fi utilizat pentru extinderea unei reţele locale.
hyperlink (hiperlegătură). A se vedea hiperlegătură.
181
   I
Î2010. Iniţiativă lansată de Comisia Europeană în iunie 2005, este o strategie pe cinci ani a Uniunii Europene menită să conducă la dezvoltarea economiei digitale. i2010 reprezintă elementul fundamental al strategiei Lisabona în vederea construirii unei economii competitive, bazată pe cunoaştere şi care să ofere creştere economică şi locuri de muncă.
Strategiile şi acţiunile prezentate în i2010 Communication (2005) sunt revăzute şi actualizate prin rapoarte anuale (i2010 Annual Reports). De asemenea, aceste rapoarte analizează dezvoltarea sectorului TIC şi evaluează progresul statelor membre în implementarea propriilor obiective TIC.
Promotoarea iniţiativei i2010 este Vivian Reding, doctor în ştiinţe umaniste, membru (în 2005) al Comisiei Europene, responsabil cu societatea informaţională şi media. în opinia acesteia, „tehnologiile informatice şi de comunicaţii reprezintă temelia unei economii modeme, o sursă a inovării şi un sector economic a cărui importanţă este în creştere”, având în vedere realizarea „convergenţei digitale” între
TIC, conţinutul media şi alte echipamente.
Strategia i2010 prevede: crearea unei pieţe unice şi competitive pentru societatea informaţională (pentru a sprijini convergenţa tehnologică printr-o convergenţă politică, se au în vedere: o politică eficace de management al spectrelor de frecvenţe, modernizarea regulilor privind audiovizualul, actualizarea cadrului de reglementare privind comerţul electronic, elaborarea unei strategii eficace pentru o societate informaţională sigură şi o abordare cuprinzătoare privind gestionarea eficace a drepturilor privind produsele digitale); creşterea cu 80% a investiţiilor în cercetarea privind TIC, plecând de la constatarea că în UE se investeşte puţin în acest domeniu, comparativ cu Japonia şi SUA; promovarea unei societăţi informaţionale cuprinzătoare prin: implementarea unor servicii de e-guvernare orientate către cetăţean, trei iniţiative privind calitatea vieţii (tehnologii specifice pentru o societate îmbătrânită, vehicule inteligente, mai sigure şi mai nepoluante, biblioteci virtuale digitale), acţiuni menite să atenueze „prăpăstiile digitale” cu caracter geografic şi sociale, culminând cu o iniţiativă europeană pentru „e-incluziune”.
IAB (Internet Architecture Board). Parte a ISOC, se ocupă de problemele de arhitectură globală privind Inter-netul. IAB reglementează eventualele dispute care pot să apară în cursul
 182
elaborării standardelor. A se vedea şi ISOC.
IANA (Internet Assigned Numbers Authority). Organizaţie responsabilă pentru coordonarea globală a DNS-urilor şi a adreselor IP, precum şi pentru menţinerea unor coduri incluse în protocoalele Internet.
Realizează operarea şi menţinerea unor elemente esenţiale ale DNS, incluzând zona-rădăcină (root zone) şi domeniile .int şi .arpa (http://www.iana.org/). în ceea ce priveşte adresele IP, rolul IANA este acela de a le aloca pe cele disponibile către registrele regionale, RIR (Regional Internet Registry), în acord cu nevoile acestora. De asemenea, IANA este responsabilă pentru menţinerea unor coduri şi numere incluse într-o varietate de protocoale Internet, în coordonare cu IETF. A se vedea şi IETF.
IBM (International Business Machines Corporation). Corporaţie multinaţională cu sediul în SUA (denumită pe scurt Big Blue, datorită culorii albastre utilizate în logo-ul său oficial), care activează în domeniul tehnologiei computerelor şi consultanţei IT, având o existenţă neîntreruptă încă din secolul al XlX-lea.
IBM a fost fondată în anul 1896 sub denumirea Tabulating Machine Com-pany, de către Herman Hollerith. în 1911, TMC a fuzionat cu alte trei corporaţii, formând CRT (Computing Tabulating Recording Corporation). Compania a fost redenumită în 1924,
când a primit numele actual. în 1981, compania a lansat pe piaţă calculatorul IBM PC. De asemenea, compania dezvoltă numeroase produse software (e.g., WebSphere, Lotus, Tivoli, DB2). A se vedea şi Hollerith, Herman şi IBM Personal Computer.
IBM Personal Computer. Cunoscut ca IBM PC, este versiunea originală şi „părintele” actualelor calculatoare personale compatibile IBM PC. A fost creat de o echipă de ingineri şi proiectanţi ai IBM condusă de Don Estridge şi lansat pe piaţă în august 1981. A se vedea şi Estridge, Philip Donald şi IBM.
ICMP (Internet Control Message Protocol). Protocol Internet utilizat la nivelul reţea (stratul 3 în modelul ISO/OSI). Asigură detectarea problemelor în reţea (e.g., noduri inaccesibile, congestie de pachete). Protocolul IP utilizează informaţiile pentru a lua măsurile care se impun (e.g., actualizarea tabelelor de dirijare, internai routing tables). A se vedea şi IP şi ISO/OSI.
icon (icon). Derivat din cuvântul grecesc eikon, este o imagine de dimensiuni mici asociată unui program, unei aplicaţii, unui site Web sau unei comenzi. Icon-ul este folosit pentru a deschide rapid un document sau o aplicaţie, pentru a executa o comandă şi pentru a preciza natura/conţinutul unui site Web. De asemenea, icon-ul permite recunoaşterea tipului unui fişier dintr-o listă de fişiere, cele cu aceeaşi
183
extensie având acelaşi icon. Pentru a executa o comandă prin intermediul unui icon (e.g., deschiderea sau editarea unui document, unei imagini etc.), se execută dublu click pe acesta. Spre deosebire de imaginile obişnuite, icon-urile au dimensiuni standard (e.g., 16x16,32x32, 48x48).
IDE (Integrated Development Environment, mediu integrat de dezvoltare). Software complex care oferă posibilitatea dezvoltării altor programe, conducându-1 pe programator prin toţi paşii necesari (e.g., editarea codului-sursă, compilare, depanare, testare, generarea documentaţiei). De obicei, un mediu de dezvoltare este specific unui limbaj de programare, dar există şi medii care pot utiliza mai multe limbaje. A se vedea şi limbaj de programare.
identificator (identifier). în limbajele de programare, şir folosit pentru a denumi o entitate (e.g., variabilă, funcţie, clasă). A se vedea şi limbaj de programare.
identitatea 2.0 (identity 2.0). Este, în mod similar celei reale, o expresie a reputaţiei individului, supusă unor rigori de verificabilitate şi încredere socială. Focalizează atenţia către utilizator, devenit în cadrul noului Web elementul principal al procesului de interacţiune din mediul virtual.
Identitatea 2.0 se constituie ca o îmbinare a mai multor faţete, incompletă totuşi, din cauza procesului permanent de construcţie/deconstrucţie şi
dezvoltare. Dintre dimensiunile sale pot fi evidenţiate următoarele: existenţa virtuală reală (activităţile virtuale desfăşurate de un utilizator), dimensiunea personală (persoanele agreate), dimensiunea profesională (ocupaţia efectivă), reputaţia (contactele pe care le stabileşte online), cunoştinţele, resursele partajate, hobby-urile, comportamentul comunicaţional. A se vedea şi identitatea digitală.
identitatea digitală (digital identity). Cunoscută şi ca identitate virtuală (virtual identity), este suma reprezentărilor despre sine, „afişate” sau declarate, ale unei persoane care comunică online, definind roluri, acţiuni, informaţii deţinute şi calităţi ale acesteia.
Rolul constă în funcţia declarată (adevărată sau nu) a utilizatorului (e.g., profesor, actor, avocat, star de cinema), implicând sexul, rasa şi vârsta acestuia. Acţiunile reprezintă fapte săvârşite sau nu, reale sau imaginare ale acestuia (e.g., primul om care a păşit pe Marte). Informaţiile deţinute exprimă anumite achiziţii cognitive ale utilizatorului, reale sau imaginare, reprezentative într-un anumit context (e.g., persoana care ştie numele asasinului lui JFK).
Calităţile se referă la relaţia de proprietate a utilizatorului asupra anumitor bunuri, reale sau simbolice (e.g., cel care are în proprietate un castel, cel care deţine un autoturism foarte scump, cel care deţine 51% dintre acţiunile unei companii).
184
Identitatea virtuală este un construct pur imaginar al individului şi poate reflecta total, parţial sau deloc viaţa lui reală. Abilitatea de a asuma un alias, o nouă identitate, este o experienţă liberă, nesupusă vreunei constrângeri directe.
în ciberspaţiu este uşor pentru utilizatori să-şi construiască o identitate creativă, o personalitate virtuală sau chiar o mască în relaţia cu alţi membri ai comunităţii. Pe de altă parte, Internetul, ca mediu interacţional prin excelenţă, permite exprimarea sub diverse forme a unei largi palete de trăsături umane. în acest sens, comunităţile virtuale (în special) reprezintă un cadru de construcţie a unei imagini de sine favorizând exhibarea unor caracteristici şi preferinţe care în lumea reală (i.e., mediul social, politic, cultural în care trăiesc utilizatorii) ar putea fi considerate inacceptabile, reprobabile sau greu de afişat.
Identitatea virtuală - ca o personalitate secundară a individului - poate fi considerată o modalitate de defulare, de proiecţie a unor elemente de personalitate care nu îşi găsesc o manieră potrivită de obiectivare în lumea reală, în spaţiul virtual, elementele indezirabile social găsesc un canal de manifestare, sub acoperirea oferită de fenomenul dezindividualizării.
Multiplele identităţi virtuale sugerează că fiecare individ este compus din multiple faţete. Sherry Turlele califică identităţile pe care le adoptă utilizatorii Internetului drept măşti, caracterizate
de manifestarea alternantă şi totuşi simultană, pe diferite paliere pe care este vizată autoprezentarea şi exprimarea sinelui. Astfel, idealul omniprezenţei este atins în era digitală, fiind permisă prezenţa simultană în mai multe planuri: cel real şi unul sau mai multe planuri virtuale, imaginea de sine configu-rându-se ca un sistem complex, distribuit. în opinia lui Turlele, „identitatea pe computer a unei persoane este suma prezenţelor sale distribuite”.
în spaţiul virtual, eul apare ca esenţă, fiind eliminate barierele corpului material, considerat adesea ca o frână în calea unei existenţe dezirabile, desfăşurată în absenţa unor constrângeri impuse de dimensiunile spaţială şi temporală ale existenţei reale. Astfel, Internetul facilitează o multiplicare practic nelimitată a posibilităţilor de configurare a sinelui în cadrul unui spaţiu virtual imens, care permite crearea - în funcţie de context - a unor identităţi diverse - uneori lipsite de substanţă şi efemere -, dincolo de şinele unitar.
                        *
Aplicaţiile Web 2.0 le oferă utilizatorilor posibilitatea unor experienţe sociale complexe. Aceştia sunt investiţi cu posibilitatea de a-şi construi ei înşişi spaţiul de relaţionare în mediul virtual (e.g., reţele sociale), care - astfel -devine din ce în ce mai umanizat. în cadrul acestor schimbări radicale, identitatea virtuală evoluează şi ea către o nouă etapă: identitatea 2.0.
Una dintre cele mai revoluţionare idei din domeniul identităţii virtuale constă
185
în dezvoltarea unui mecanism prin care se urmăreşte eliminarea necesităţii folosirii unor nume de utilizator multiple (identităţi diverse) pe site-uri diferite, simplificând considerabil experienţa online a utilizatorilor. In acest sens s-au dezvoltat proiecte ca OpenID şi Sxip. Sistemele create conform acestor specificaţii, MyOpenld (https://www.myopenid.com/), Sxipper (http://www.sxipper.com/) şi PIP Verisign (https://pip. verisignlabs. com/), prefigurează - în contextul experienţelor sociale inedite oferite de aplicaţiile Web 2.0 - posibilitatea unei identificări unice, implicite a inter-nauţilor. A se vedea şi identitatea 2.0.
idle. Neutilizat, cu activitate redusă, dar în stare de funcţionare. Acesta poate fi, de exemplu, statusul unui utilizator pe Yahoo! Messenger.
IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers). Organizaţie profesională internaţională nonprofit, reprezentând autoritatea tehnică cea mai importantă în domenii ale ingineriei electrice şi electronice tehnologia informaţiei, comunicaţiile, electroe-nergetica, electronica aerospaţială, electronica biomedicală şi electronica bunurilor de consum (http://www.ieee. orgf).
IESG (Internet Engineering Steering Group). Grup inclus în ISOC împreună cu IAB, revizuieşte standardele propuse de IETF. A se vedea şi IAB, IETF şi ISOC.
IETF (Internet Engineering Task Force). Comunitate deschisă de arhitecţi de reţele, operatori, comercianţi şi cercetători având ca interese comune evoluţia arhitecturii Inteme-tului şi funcţionarea corectă a acestuia. Activitatea comunităţii se desfăşoară formal sub tutela Internet Society (http: //www. ietf.org/).
IETF elaborează şi promovează standarde pentru Internet legate în special de suita de protocoale TCP/IP, în colaborare cu W3C şi ISO/IEC. Propunerile sunt transmise către IAB. IETF este condusă de IESG. Lucrările IETF şi coordonarea acestora sunt realizate exclusiv de voluntari, efortul acestora fiind susţinut material de instituţiile la care aceştia lucrează.
IETF este organizată într-un număr mare de grupuri de lucru şi grupuri informale de discuţii, fiecare ocupându-se de un subiect specific. Grupurile de lucru sunt incluse în arii de activitate (Applications, General, Internet, Operations and Management, Real-time Applications and Infrastructure, Routing, Security and Transport). A se vedea şi IANA, IAB, IESG şi Internet Society.
iGoogle. Serviciu pentru personalizarea paginii de start oferit de compania Google (ihttp://www. google. com/ig). A se vedea şi serviciu pentru personalizarea paginii de start.
imagine inline (inline image). Imagine înglobată în textul unui document (e.g., HTML). A se vedea şi HTML.
 186
1MAP4 (Internet Message Access Protocol). Versiunea 4 a protocolului IMAP (care funcţionează la nivelul aplicaţie al modelului de referinţă TCP/IP) pe baza căruia un client de e-mail are acces la mesajele stocate pe serverul de poştă electronică, fară a le descărca pe calculatorul utilizatorului. IMAP - proiectat de Mark Crispin în 1986 - este mai recent şi mai avantajos decât POP, oferindu-i utilizatorului posibilitatea de a avea acces la contul său de e-mail din diverse locaţii. A se vedea şi POP3 şi poşta electronică.
(a) imbrica (nest). A include o structură în alta, ca în exemplele următoare: o înregistrare poate include un câmp care, la rândul lui, este tot o înregistrare; o instrucţiune de control (e.g., do. .while, for) poate îngloba o altă instrucţiune similară; definiţia unei funcţii poate include definiţia unei alte funcţii.
Imooty.eu. Primul agregator realizat cu scopul de a concentra ştiri publicate în diverse surse aflate pe continentul european (e.g., bloguri independente), incluzând feed-uri publicate pe site-uri din Uniunea Europeană şi din alte state (http://www.imooty.eu/). A se vedea şi agregator şi feed.
imprimantă (printer). Echipament periferic de ieşire care reproduce pe hârtie sau pe un alt suport (e.g., folie transparentă) textul sau imaginile generate de calculator. Suportul este secvenţial, adică poate fi parcurs într-un singur sens, fară posibilitate de revenire
în scopul rescrierii unor porţiuni. O imprimantă are în componenţă blocul de imprimare (care imprimă conţinutul pe suport prin diverse procedee), sistemul de avans/antrenare a hârtiei, sistemul logic de comandă (procesorul), panoul cu butoane şi/sau led-uri, interfaţa.
Pentru caracterizarea performanţelor unei imprimante sunt utilizaţi următorii parametri: rezoluţia, viteza, dimensiunea hârtiei, capacitatea memoriei proprii, extinderea setului de caractere.
La clasificarea imprimantelor sunt utilizate mai multe criterii: tehnologia utilizată la tipărire (cu cap rotitor, matriceale, cu jet de cerneală, cu laser şi termice), metoda de transmisie (paralele sau seriale), modul de formare a caracterelor (imprimante care produc caractere integrale, imprimante care produc caractere din puncte), metoda de tipărire (caracter cu caracter, rând cu rând, pagină cu pagină), calitatea tipăririi (scăzută, medie, înaltă).
imprimantă cu jet de cerneală (ink-jet printer). Cel mai utilizat tip de imprimantă pentru calculator. Utilizează un cartuş cu jet de cerneală fluidă, având o funcţionare uşoară şi eficientă. Aceste imprimante sunt mai lente, dar şi mai ieftine decât imprimantele laser. Totodată, imprimantele cu jet de cerneală oferă o soluţie relativ ieftină pentru printarea documentelor color. A se vedea şi imprimantă.
187
imprimantă cu laser (laser printer). Tip de imprimantă care tipăreşte rapid text şi imagini de calitate superioară pe hârtie obişnuită, utilizând tehnologia fotocopiatoarelor. A fost inventată în 1969 de Gary Starkweather, pe atunci cercetător la Xerox. A se vedea şi imprimantă.
imprimantă partajată (shared printer). Imprimantă utilizată în comun de mai multe calculatoare. A se vedea şi imprimantă.
imprimantă virtuală (virtual printer). Software ale cărui interfeţe utilizator şi API sunt similare cu cele ale unui driver de imprimantă, dar care nu este conectat cu o imprimantă fizică. Dacă un utilizator solicită „tipărirea” unui document de către o imprimantă virtuală, software-ul respectiv va procesa conţinutul acestuia într-o modalitate specifică, având ca rezultat crearea unui fişier sau transmiterea informaţiilor către diverse dispozitive. Iată câteva dintre posibilităţile de utilizare a imprimantelor virtuale: producerea fişierelor PDF, trimiterea documentelor către un server de fax, conversia documentelor în imagini (e.g., JPEG). A se vedea şi dispozitiv virtual şi imprimantă.
IMS Content Packaging. Cel mai
folosit standard şi format pentru împachetarea conţinutului obiectelor de învăţare.
Recomandările standardului IMS Content Packaging permit o modalitate de specificare a obiectelor de învăţare
care pot fi schimbate între diverse programe de instruire, facilitând astfel furnizarea, reutilizarea şi partajarea materialelor didactice. Concret, acest standard permite: asamblarea (agregarea) într-un singur pachet a unui conţinut existent, pentru livrare; transmiterea conţinutului de la un mediu virtual de instruire (VLE) la altul; importul conţinutului într-un VLE (dintr-un depozit sau de la producător); exportul conţinutului astfel încât acesta să poată fi utilizat de alte persoane, departamente sau instituţii; transferul conţinutului de la un instrument de tip authoring la un VLE sau depozit.
Unul dintre beneficiile-cheie ale IMS Content Packaging este acela că diverse materiale-suport pentru o piesă de conţinut (e.g., foi de stil, clipuri video şi imagini) pot fi puse împreună, oferind certitudinea că acestea nu se vor deteriora din cauza ruperii piesei în mai multe părţi. De asemenea, ele pot fi dezagregate şi reutilizate ca obiecte de învăţare independente. Un alt beneficiu este acela că pachetele de conţinut utilizează metadate, care permit filtrarea şi căutarea/regăsirea lor în depozitele de obiecte de învăţare.
Un pachet de conţinut IMS constă dintr-o arhivă care include o colecţie de fişiere (resurse) şi un fişier manifest. Pentru crearea manifestului este utilizat metalimbajul XML. Acest fişier descrie conţinutul şi modul de organizare a pachetului, incluzând în acest scop următoarele trei secţiuni: metadata (metadate) - oferă o descriere generală
 188
a pachetului; organizations (organizare) - descrie structura resurselor incluse în pachet; resources (resurse) - este o listă a resurselor incluse în pachet (precizate prin intermediul unor hiperle-gături la resursele Web sau folosind căi relative către fişierele din arhivă) şi metadate individuale. De asemenea, în preambulul fişierului manifest se declară spaţiile de nume folosite şi numele fişierului respectiv (exprimat ca valoare a atributului identijîer) dat de creattiîul cursului. Fişierul manifest poate fi scris „manual”, utilizând un editor de text oarecare (e.g., Notepad), sau poate fi generat automat de diverse instrumente software.
Resursele din arhivă pot avea orice tip: imagini GIF sau JPEG, documente PDF, fişiere HTML, documente Word. Evident, este necesar ca receptorul pachetului IMS să includă o aplicaţie care permite vizualizarea conţinutului fişierelor. Cerinţele legate de existenţa acestor aplicaţii pot fi incluse în metadatele pachetului sau ale resurselor individuale (e.g., o versiune particulară a unui browser, necesară pentru a vizualiza o pagină Web; o placă de sunet, necesară pentru a asculta un fişier audio).
Pentru crearea unui pachet de conţinut IMS sunt necesare materiale de învăţare în format electronic şi un instrument de împachetare a conţinutului. Acesta din urmă poate fi inclus chiar în mediul virtual de învăţare (VLE) sau în instrumentul de authoring. Pentru vizualizarea unui pachet IMS trebuie să
se realizeze importul acestuia într-un VLE sau într-o altă aplicaţie care implementează specificaţiile IMS Content Packaging.
Pachetele de conţinut IMS sunt distribuite în mod obişnuit ca arhive ZIP, putând fi trimise chiar şi prin e-mail, ca fişiere ataşate şi apoi încărcate în VLE de pe calculatorul pe care au fost descărcate. In cazul unor aplicaţii, pachetele de conţinut pot fi trimise direct, folosind unul dintre protocoalele HTTP, FTP sau SOAP.
împachetarea conţinutului educaţional într-un pachet IMS permite folosirea în comun a acestuia între sisteme precum instrumentele de authoring, depozitele digitale şi mediile virtuale de instruire. A se vedea şi FTP, HTTP, mediu virtual de instruire, obiect de învăţare şi SOAP.
inbound link (legătură de intrare). Se referă la legăturile incluse în alte site-uri şi care duc către site-ul propriu. A se vedea şi legătură.
incoming link (legătură de sosire). A se vedea backlink.
increment (increment). Valoarea cu care este mărit un număr prin incrementare. A se vedea şi (a) incrementa şi decrement.
(a) incrementa (increment). A mări un număr cu o anumită valoare (e.g., 1). A se vedea şi increment şi (a) decrementa.
independent de maşină (machine-independent). Produs software sau
 189
hardware care poate fi utilizat fară modificări pe mai multe tipuri de calculatoare. A se vedea şi dependent de maşină.
index (index). Bază de date folosită de motoarele de căutare, în care sunt păstrate informaţii despre paginile Web vizitate şi indexate de acestea. A se vedea şi indexer şi motor de căutare.
indexare automată (automatic indexing). Procesul de examinare automată a unui ansamblu de itemi pentru a construi o structură de date în care se pot realiza căutări rapide.
indexer (indexer). Parte a unui motor de căutare, primeşte de la spider informaţii despre paginile găsite. Creează înregistrări ale acestora într-o bază de date numită index, păstrând şi URL-urile. Motoarele puternice (e.g., Google) folosesc un număr mare de copii ale indexului, situate pe servere multiple, deoarece unul singur nu ar putea face faţă unui număr foarte mare de cereri ale utilizatorilor. A se vedea şi index, motor de căutare şi spider.
INET. Conferinţă anuală organizată de Internet Society (ISOC). A se vedea şi Internet Society.
informatică (computer           Science).
Disciplină vastă care studiază fundamentele teoretice ale informaţiei şi procesării acesteia, precum şi modalităţile practice pentru implementarea lor în sistemele de calcul. Combină cunoştinţe preluate din inginerie, electronică, teoria informaţiei, logică şi matematică.
Subdomeniile informaticii sunt (între paranteze au fost incluse exemple de câmpuri de studiu care aparţin sub-do-meniului): informatica teoretică (e.g., logică matematică, teoria automatelor, teoria grafurilor, geometrie computaţională), algoritmi şi structuri de date (e.g., analiza algoritmilor, algoritmi, structuri de date), metodologia programării şi limbaje de programare (e.g., compilatoare, limbaje de programare), elemente de computer şi arhitectură (e.g., logică digitală, microarhitecturi, multiprocesare), calcul numeric şi simbolic (e.g., algebră computaţională, chimie computaţională, ştiinţe cognitive, fizică computaţională, bioinformatică, algoritmi numerici), aplicaţii (e.g., sisteme de operare, reţele de calculatoare, inteligenţă artificială, securitatea calculatoarelor, robotică, grafică pe calculator, baze de date, interacţiunea om-calculator).
inginerie software (software engi-neering). Disciplină care stabileşte şi utilizează principii inginereşti pentru a realiza produse software de calitate, ţinând seama de limitările datorate resurselor. Termenul a fost folosit prima dată în anul 1968, într-o conferinţă a NATO pe tema crizei software-ului.
Dezvoltarea sistemelor informatice include mai multe activităţi strâns legate între ele, reprezentând etape ale ciclului de viaţă (life cycle) al produsului informatic.
în anii 1960-1980, când s-au dezvoltat diverse modalităţi de a răspunde crizei software, majoritatea sistemelor
190
informatice erau dezvoltate în scopul prelucrării unor cantităţi mari de date, motiv pentru care multe metode tradiţionale dezvoltate în cadrul ingineriei software se ocupă în special cu modelarea datelor, abordând mai puţin problemele de interactivitate.
Demersurile tradiţionale utilizate pentru implementarea etapelor enumerate anterior, demersuri numite şi paradigmele dezvoltării software-ului, sunt: modelul în cascadă (waterfall model), modelul de dezvoltare exploratorie, modelul de dezvoltare evolutivă, modelul în spirală (spiral model). Dintre modelele enumerate, primul şi ultimul sunt cele mai cunoscute şi mai des utilizate.
Modelul în cascadă propune o abordare sistematică în care fiecare etapă este bine definită şi produce o ieşire care devine intrare pentru etapa următoare. Conform acestui model, cele patru etape care trebuie parcurse în dezvoltarea unui produs software sunt: analiza şi specificarea cerinţelor, proiectarea, implementarea, testarea. Modelul nu constituie o analogie perfectă cu practica dezvoltării sistemelor informatice, aceasta din urmă având în realitate un caracter iterativ. Astfel, după fiecare etapă urmează o evaluare a rezultatelor, care poate avea drept consecinţă o reluare a etapelor precedente. în cadrul modelului în cascadă, se acordă o importanţă secundară aspectelor legate de interactivitate, deşi - în cadrul dezvoltării sistemelor informatice - ponderea realizării interfeţei este ridicată. De asemenea, în
prima etapă sunt implicaţi numai analiştii de sistem, deşi este necesară şi o analiză a cerinţelor utilizatorilor.
Modelul în spirală (cunoscut şi sub numele de modelul bazat pe risc), dezvoltat de Barry W. Boehm în 1988, reprezintă o abordare alternativă la modelul în cascadă, în care proiectul este realizat într-o serie de cicluri succesive, fiecare încheindu-se cu o versiune de software executabil. Această metodă are avantajul că permite obţinerea unui feedback periodic din partea clientului şi, implicit, identificarea problemelor înainte de a ajunge la versiunea finală a produsului. Astfel, se pot schimba parţial chiar şi specificaţiile. De asemenea, metoda permite încorporarea mai rapidă în produs a schimbărilor produse în tehnologiile utilizate.
Alături de metodele tradiţionale utilizate pentru dezvoltarea software-ului, s-au dezvoltat o serie de abordări moderne. Acestea folosesc acelaşi principiu ca şi modelul în spirală (i.e., realizarea proiectului în cicluri succesive), dar propun abordări mai formalizate. Dintre metodele modeme, menţionăm procesul unificat (Unified Process). în cadrul său, procesul de dezvoltare a software-ului este împărţit în cicluri - similar procesului în spirală -, fiecare ciclu referindu-se la o nouă generaţie a software-ului. Un ciclu de dezvoltare este împărţit în patru faze succesive: început (inception), elaborare (elaboration), construcţie (construction) şi tranziţie (transition).
 191
Pentru dezvoltarea site-urilor/aplicaţiilor Web poate fi utilizat cu succes modelul în spirală. Astfel, dezvoltarea acestora se va desfăşura iterativ, rezolvându-se pe parcurs problemele generate de specificarea incompletă a cerinţelor sau de apariţia unora noi. In procesul de creare a unui site/a unei aplicaţii, colaborarea cu beneficiarii poate fi fructuoasă, rezultând detalieri ale cerinţelor şi o specificare cât mai exactă a acestora. A se vedea şi ciclu de viaţă.
inline linking (legare inline). Metodă utilizată pentru legarea unui obiect (e.g., imagine, clip audio) aparţinând unui site într-o pagină Web inclusă într-un alt site. Se spune că al doilea site are o legătură inline către primul site. în acest scop, se utilizează URL-uri absolute pentru atributele marcajelor (X)HTML folosite pentru includerea obiectelor în pagină. De exemplu, pentru atributul src al marcajului img se va utiliza un URL de genul: http://www.exemplu.ro/imagini/ iarna.jpg. Metoda este posibilă datorită faptului că protocolul HTTP permite includerea într-o pagină Web a unor obiecte/resurse situate pe servere multiple. A se vedea şi HTML, HTTP, pagină Web şi URL.
iniţializare (initialization). 1. Procesul de alocare a unor valori iniţiale variabilelor şi structurilor de date declarate şi utilizate într-un program. A se vedea program şi variabilă. 2. Pornirea unui calculator.
Iniţiativa de la Budapesta. Având denumirea completă Iniţiativa de la Budapesta cu privire la accesul deschis (BOAI, Budapest Open Access Initiative), este primul moment important din istoria mişcării Open Access (februarie 2002). A se vedea şi acces deschis.
Inkscape. Aplicaţie open source de editare grafică vectorială, scrisă în C++, cu versiuni pentru sistemele de operare Linux, FreeBSD, Mac OS X şi Windows (http://www.inkscape.org/).
instanţă (instance). Obiect creat în momentul execuţiei (runtime). Operaţia de creare a unui obiect - pornind de la o clasă dată - se numeşte instanţiere. A se vedea şi clasă, obiect şi programare orientată pe obiect.
instrucţiune (statement). într-un limbaj de programare imperativă, cea mai mică unitate executabilă. Una sau mai multe instrucţiuni alcătuiesc un program (sau script). A se vedea şi program şi programare imperativă.
instrucţiune condiţională (condiţional statement). în limbajele de programare, instrucţiune care selectează calea de execuţie în funcţie de îndeplinirea unei condiţii specificate de programator. în acest scop, condiţia este evaluată la o valoare de adevăr (true, dacă este îndeplinită, şi false, dacă nu este îndeplinită). în cele mai multe limbaje de programare, instrucţiunile condiţionale utilizate sunt if-else (instrucţiunea alternativă) şi switch (instrucţiunea selectivă). A se vedea şi
192
instrucţiune şi instrucţiune de control.
instrucţiune de control (control statement). Instrucţiune care afectează fluxul execuţiei unui program sau determină execuţia repetată a unor secvenţe de cod. Implementează în limbajele de programare o structură de control. Sunt utilizate instrucţiuni condiţionale (e.g., if-else, switch) şi instrucţiuni repetitive (while, do. .while, for). A se vedea şi instrucţiune, instrucţiune condiţională, instrucţiune repetitivă şi structură de control.
instrucţiune-maşină (machine instruc-tiori). Instrucţiune în cod-maşină care poate fi executată direct (i.e., fară a fi translatată într-un alt format) de microprocesor. Fiecare instrucţiune trebuie să includă elementele necesare pentru execuţia acesteia:         codul
operaţiei (cod binar care specifică operaţia care trebuie executată), adresa operandului-sursă, adresa rezultatului (dacă operaţia produce un rezultat), adresa instrucţiunii următoare.
Instrucţiunile-maşină variază de la un microprocesor la altul, în majoritatea calculatoarelor fiind întâlnite următoarele tipuri:    transferuri de date,
instrucţiuni aritmetice, instrucţiuni logice, instrucţiuni de salt şi de apel, instrucţiuni de control şi instrucţiuni de I/E. A se vedea şi cod- maşină şi set de instrucţiuni.
instrucţiune de procesare XML (XML PI, XML Processing Instruction).
Precizează informaţii referitoare la anumite aplicaţii externe care urmează a fi executate în vederea procesării conţinutului XML. Instrucţiunile conţin, la început, secvenţa „<? ”, apoi numele aplicaţiei şi date specifice acesteia şi, la sfârşit, secvenţa „? >”. A se vedea şi XML.
instrucţiune repetitivă (repetitive instruction). în limbajele de programare, instrucţiune care determină execuţia repetată a unui grup de instrucţiuni. în cele mai multe limbaje de programare instrucţiunile repetitive sunt for, do şi do . . while. A se vedea şi instrucţiune de control.
instrument de evaluare (assessment tool). Metodă utilizată pentru obţinerea unor informaţii utile despre activitatea de învăţare a unui educabil (e.g., elev, student). Scopul utilizării unui instrument de evaluare este de a oferi educatorului informaţiile care îi permit să aleagă acele strategii educaţionale potrivite pentru îmbunătăţirea performantelor educabilului într-un anumit ’ * domeniu.
integritatea bazei de date (database integrity). Condiţia unei baze de date în care toate datele existente respectă o serie de constrângeri impuse de natura acestora sau de relaţiile dintre ele. Menţinerea integrităţii bazei de date presupune verificarea integrităţii datelor la fiecare operaţiune de actualizare (e.g., ştergere, modificare, inserare). în teoria relaţională se utilizează următoarele trei principii de
193
integritate: principiul integrităţii domeniului (valorile unui atribut trebuie să aibă un tip, o lungime şi o valoare implicită precizate), principiul integrităţii entităţilor (într-o relaţie de bază nici un atribut al unei chei primare nu poate fi nuli) şi principiul integrităţii referenţiale (dacă într-o relaţie există o cheie străină, valoarea acesteia trebuie să coincidă cu valoarea unei chei-can-didat a unei înregistrări în relaţia sa de bază sau să fie în întregime nuli). A se vedea şi bază de date relaţională.
integritatea datelor (data integrity). Se referă la păstrarea datelor în forma iniţială sau aşteptată. Integritatea poate fi compromisă în diverse moduri: producerea unor erori umane la introducerea lor (e.g., într-o bază de date), apariţia unor erori la transmisia datelor de la un calculator la altul, funcţionarea defectuoasă a dispozitivelor (e.g., deteriorarea hard-disk-ului), existenţa unor probleme ale software-ului (e.g., bug-uri, viruşi), prelucrare defectuoasă.
integritate estetică (aesthetic integrity). Principiu conform căruia un design trebuie să fie atrăgător din punct de vedere vizual şi să aibă o identitate clară, o ierarhie vizuală potrivită, o bună aliniere şi proporţii corecte.
Intel Corporation (Integrated Electronics Corporation). Cel mai mare producător mondial de materiale semiconductoare (http://www. intel. com/). Compania a fost înfiinţată în anul 1968 de Robert Noyce (fizician, coinventator
al circuitelor integrate, alături de Jack Kilby) şi Gordon More (chimist şi fizician), cărora li s-a alăturat ulterior Andrew Grove. Acesta din urmă a avut un rol- cheie în succesul companiei.
Intel a inventat arhitectura x86, utilizată în microprocesoarele incluse în majoritatea calculatoarelor personale. Microprocesoarele produse de Intel (e.g., Pentium, Intel Core şi Intel Atom, Intel Core i7) sunt larg utilizate în PC-uri. A se vedea şi x86 şi Moore, Gordon Earle.
inteligenţă artificială (artificial intelligence, AI). Domeniu de cercetare pentru construirea sistemelor inteligente. în opinia profesorului John McCarthy (inventatorul conceptului, pe care l-a prezentat în vara anului 1956 la întrunirea Darthmouth Summer Research Project on Artificial Intelligence), un astfel de sistem este „o maşină cu un comportament care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un om”. Sistemele inteligente sunt capabile să înveţe, în scopul autoper-fecţionării, fară ajutor extern.
Un sistem (maşină) este inteligent dacă respectă definiţia lui John McCarthy şi trece testul Turing: un arbitru (om) se angajează într-o conversaţie în limbaj natural cu două entităţi, un om şi o maşină; dacă arbitrul nu poate preciza cu certitudine cine este omul şi cine este maşina, sistemul a trecut testul.
La baza inteligenţei artificiale stau numeroase domenii ale cunoaşterii umane:        matematica,     informatica,
automatica şi cibernetica, lingvistica,
194
psihologia, biologia. în mod tradiţional, AI s-a bazat pe calculul logic şi pe manipularea simbolurilor de către calculatoare, tehnici folosite astăzi în sistemele-expert. O alternativă la modelele simbolice sunt modelele conexioniste, care folosesc reţele neuronale artificiale. Acestea din urmă au la bază principii derivate din modul de funcţionare a creierului uman, folosind un număr mare de elemente simple (numite noduri sau celule) interconectate. Totuşi, unii oameni de ştiinţă afirmă că inteligenţa umană este imposibil de egalat de către o maşină, în 1989, matematicianul britanic Roger Penrose susţinea că mecanismul de funcţionare specific creierului uman nu poate fi replicat de maşină, nici măcar în principiu.
Iată câteva dintre principalele aplicaţii ale AI: sistemele-expert, logica şi sistemele fuzzy, algoritmii genetici, reţelele neuronale, agenţii inteligenţi, sintetizarea vorbirii, recunoaşterea automată a formelor (e.g., scrisul) şi a sunetelor (e.g., vocea). A se vedea şi McCarthy, John.
interfaţa om-calculator (user inter/ace). Reprezintă ansamblul elementelor fizice reale (e.g., tastatură, mouse, monitor) sau virtuale (e.g., ferestre, meniuri, butoane), precum şi a programelor implicate în interacţiunea dintre utilizator şi calculator. în definiţie sunt incluşi trei termeni distincţi: omul (în calitate de utilizator), calculatorul (care rulează aplicaţii, aflate deseori la distanţă) şi
interacţiunea. Aceasta din urmă are două aspecte, unul fizic şi altul informaţional, al doilea fiind predominant, în mod obişnuit, interacţiunea fizică (e.g., apăsarea unei taste, execuţia unui click cu mouse-u\) este orientată către asigurarea interacţiunii informaţionale.
în general, interfaţa cu utilizatorul furnizează modalităţi de interacţiune între om şi calculator, incluse în următoarele două categorii: modalităţi de intrare (input), care îi permit utilizatorului să manipuleze sistemul de calcul, adică interpretează intenţiile utilizatorului şi le traduc în acţiuni adecvate sistemului; modalităţi de ieşire (output), care permit sistemului să producă efecte în urma manipulării sale de către utilizator, adică filtrează răspunsul sistemului şi îi prezintă utilizatorului informaţii relevante privind rezultatele serviciilor cerute.
Modul este o metodă distinctă de operare în care aceleaşi informaţii de intrare pot produce rezultate percepute de utilizator ca fiind diferite în funcţie de starea interfeţei (programului). Dificultăţile de folosire a modurilor determină reducerea utilizabilităţii interfeţei, fiind necesar ca utilizatorul să consume efort pentru reamintirea stării modului curent şi pentru a comuta între stări (dacă este necesar). Rezultă că o modalitate defineşte tipul de date schimbate între utilizator şi calculator, în vreme ce modul determină contextul în care aceste date sunt interpretate.
în funcţie de modul de interacţiune dintre om şi calculator, pot fi
195
identificate următoarele categorii de interfeţe: textual (este utilizată o interfaţă în linie de comandă, cu un limbaj de comandă, e.g., shell-ul Unix); vocal (în limbaj natural sau prin intermediul unui set restrâns de comenzi); cu manipulare directă (interfeţe grafice, interfeţe cu realitate virtuală); hipertext şi hipermedia (textului i se adaugă manipularea prin intermediul legăturilor stabilite între fragmente de informaţie textuală sau multimedia); prin gesturi ale utilizatorului (captate prin camera video sau scanate).
Unele interfeţe sunt sisteme multimedia, prin intermediul lor fiind furnizate informaţii care - din punctul de vedere al utilizatorului - pot fi reprezentate ca sunete şi imagini, statice sau în mişcare.
Interfeţele cu realitate virtuală constituie un tip de interfeţe cu manipulare directă. Totuşi, acestea prezintă caracteristici care le singularizează în raport cu cele din categoria menţionată, două dintre ele fiind „scufundarea” multisenzorială a utilizatorului în mediul virtual al interfeţei şi posibilitatea navigării în interiorul său.
Este de remarcat că există tipuri de interfeţe care pot fi incluse în mai multe dintre categoriile enumerate anterior. Astfel, interfeţele Web pot fi incluse atât în categoria celor cu manipulare directă (fiind interfeţe grafice), cât şi în categoria hipertext şi hipermedia.
Metodologiile de proiectare a interfeţelor (inclusiv a interfeţelor Web) îşi propun crearea unor interfeţe
utilizabile, care - altfel spus - pot fi folosite cu uşurinţă şi eficacitate, operaţiunile realizate de acestea fiind cât mai uşor de învăţat. Termenul „prietenos” (user friendly) - referitor la interfeţe - este utilizat adesea ca sinonim pentru „utilizabilitate” (usability).
Crearea unor interacţiuni complexe, asigurarea dialogului multimodal şi obţinerea aceloraşi funcţionalităţi chiar în situaţia în care aplicaţia este accesată prin intermediul dispozitivelor mobile sunt dificil de realizat folosind limbajele HTML şi XHTML.
Soluţia la problemele enumerate constă în utilizarea unui format universal, independent de platformă şi - în funcţie de modul de interacţiune cu dispozitivul de redare - în transformarea automată a informaţiilor în documente marcate într-unul dintre limbajele implementate de acesta (e.g., HTML, XHTML, WML).
Formatul care îndeplineşte cele două criterii este XML (eXtensible Markup Language), acesta permiţând implementarea unei meta-interfeţe Web, care include descrierea interfeţei propriu-zise şi a interacţiunilor dintre utilizator şi aplicaţie. Concret, pentru proiectarea şi dezvoltarea meta-interfeţelor este utilizat XUL (eXtensible User-interface Language), un limbaj bazat pe XML şi folosit pentru descrierea interfeţei browserului Mozilla. A se vedea şi interfaţă grafică şi interfaţă Web.
interfaţă activă (active interface). Interfaţă care monitorizează şi urmăreşte interacţiunea sa cu utilizatorul.
 196
interfaţă cu linie de comandă (CLI, command line interface). Tip de interfaţă dintre utilizator şi sistemul de operare în care utilizatorul scrie comenzile folosind un limbaj de comenzi, specific interfeţei. Confirmarea unei comenzi şi lansarea ei în execuţie se face prin apăsarea tastei ENTER. Sistemele bazate pe astfel de interfeţe sunt mai dificil de învăţat. Totuşi, ele le oferă utilizatorilor o flexibilitate mai ridicată în raport cu sistemele care au interfaţă grafică, deoarece sunt, de obicei, programabile. A se vedea şi linie de comandă.
interfaţă grafică (GUI, Graphical User Interface). Interfaţă cu utilizatorul care include următoarele patru elemente: fereastra (window), pictograma (icon), meniul (menu) şi dispozitivul de selecţie (pointing device), folosit pentru manevrarea ferestrei. La această interfaţă se face referire şi prin intermediul acronimului WIMP (Window, Icon, Menu, Pointing device), fiind inventată de Douglas Engelbart şi de echipa sa de cercetători de la Stanford Research Institute şi folosită ulterior de Xerox PARC (PUI, PARC User Interface) şi Apple Macintosh.
Microsoft Windows, Mac OS X sau interfeţele X WindowSystem sunt GUI deosebit de familiare astăzi. Acestea se bazează pe specificaţiile CUA (Com-mon User Access), dezvoltate de IBM şi Microsoft.
Ferestrele sunt zone de pe ecranul calculatorului, având de cele mai multe ori formă dreptunghiulară, folosite
pentru interacţiunea cu utilizatorul. Acestea pot fi redimensionate, deplasate, minimizate, maximizate, restaurate şi închise. Pictogramele reprezintă simboluri asociate acţiunilor utilizatorului (e.g., imprimarea unui text). Meniurile sunt alcătuite din liste de acţiuni (organizate după diverse criterii, în funcţie de tipul aplicaţiei) care pot fi realizate de utilizator.
Interfeţele grafice pot fi implementate independent de sistemul de operare (în cazul sistemului de ferestre X Window System folosit în UNIX) sau chiar în cadrul nucleului acestuia (în cazul Microsoft Windows). Implementarea unor interfeţe grafice se bazează pe fragmente de cod reutilizabil denumite componente, controale sau widget-uri. Tehnologiile utilizate pentru dezvoltarea lor sunt cunoscute sub numele de ActiveX (sau OLE, Object Linking and Embedding - automation) în sistemul de operare Microsoft Windows sau Motif şi Atena (de exemplu) pentru X WindowSystem.
/N                   *
In cadrul modelului client-server folosit de X WindowSystem, managerul de ferestre este un client care permite lansarea aplicaţiilor şi manipularea ferestrelor (e.g., KDE, The K Desktop Environment; GNOME, The GNU NetWork Object Modeling Environment, ambii utilizaţi de sistemul de operare Linux). A se vedea şi interfaţa om-calculator,     interfaţă      Web,
manager de         ferestre       şi X
WindowSystem.
 197
interfaţă paralelă (parallel interface). Canal (sau port) capabil să transfere simultan mai mult de un bit, folosind fire conectate în paralel. Cele mai multe calculatoare personale desktop sunt dotate cu cel puţin un port paralel. Acestea sunt folosite în principal pentru conectarea imprimantelor. Cea mai răspândită interfaţă paralelă este Centronics. A se vedea şi interfaţă serială.
interfaţă serială (serial interface). Canal (sau port) capabil să transmită la un moment dat un singur bit. Cele mai multe porturi seriale existente pe calculatoarele personale desktop corespund standardelor RS-232C sau RS-422. Un port serial este o interfaţă de uz general care poate fi utilizată pentru a conecta dispozitive precum modemul sau mouse-ul. A se vedea şi interfaţă paralelă.
interfaţă Web (Web interface). Componentă a site-urilor şi aplicaţiilor Web care permite realizarea interacţiunii dintre om şi calculator. Deoarece interfeţele Web sunt concepute cu scopul declarat de a fi utilizate de oameni, caracteristicile lor sunt practic aceleaşi cu cele ale interfeţelor tradiţionale, dintre care pot fi enumerate: funcţionalitatea (precizează ce realizează interfaţa); utilizabilitatea (arată cum realizează o interfaţă funcţionalitatea pentru care a fost proiectată, adică modul în care răspunde aşteptărilor utilizatorilor în ceea ce priveşte facilitarea muncii acestora); adaptabilitatea (interfaţa trebuie să
ofere suport pentru interacţiuni multimodale); consistenţa conţinutu-rilor, structurilor de navigare, a dispunerii spaţiale etc. (crearea site-urilor Web consistente este dificilă); separarea interfeţei de aplicaţia propriu-zisă (se ştie că funcţionalitatea site-ului/apli-caţiei Web - programele/ scripturile care rulează pe server sau client -alternează cu interfaţa (e.g., elemente XHTML, ceea ce înseamnă că izolarea datelor de logica aplicaţiei este aproape imposibilă); accesibilitatea (persoanele cu dizabilităţi pot percepe, înţelege, naviga şi interacţiona cu site-ul/aplicaţia Web; accesibilitatea este importantă şi pentru alte categorii de persoane, inclusiv pentru oamenii în vârstă, dar şi pentru persoanele care nu au caracteristicile menţionate, deoarece un principiu de bază al acesteia este proiectarea care permite ca site-urile/apli-caţiile Web să fie flexibile în raport cu preferinţele şi nevoile utilizatorilor).
Cele mai multe site-uri/aplicaţii Web prezintă bariere de accesibilitate care fac dificilă sau chiar imposibilă utilizarea lor de către persoanele cu dizabilităţi înnăscute, dobândite sau datorate vârstei înaintate. A se vedea şi interfaţă grafică, interfaţă om-calculator.
Internet. Reţea globală alcătuită din alte reţele, prin intermediul căreia calculatoarele pot comunica folosind suita de protocoale denumită TCP/IR Fiecare reţea este alcătuită din diverse calculatoare conectate prin diverse modalităţi (cablu electric, fibre optice,
198
wireless). Pe la mijlocul anilor ’80, colecţia de reţele interconectate existentă atunci a fost văzută ca o reţea globală. Nu a existat, totuşi, o zi oficială de naştere a Internetului. Tehnologia care stă la baza funcţionării acestuia este comutarea de pachete (pachet switching). Intemetul le oferă utilizatorilor o serie de servicii, dintre care pot fi amintite: poşta electronică (e-mail), transferul de fişiere (FTP), conectarea la distanţă (telnet) şi World Wide Web (sau Web). A se vedea şi comutare de pachete şi TCP/IP.
Internet2. Organizaţie non-profit cu sediul în Statele Unite, condusă de o comunitate de cercetători şi educatori şi având ca membri universităţi, companii, organizaţii din domeniul educaţional. Această organizaţie şi-a propus dezvoltarea de aplicaţii şi tehnologii de reţea avansate. Proiectul a luat naştere în 1996 sub auspiciile EDUCAUSE şi a primit numele actual în 1997. Organizaţia operează reţeaua cu acelaşi nume. Intemet2 este o reţea optică bazată pe următoarea generaţie a protocolului Internet (i.e., IPv6). Ceea ce avantajează această reţea în raport cu Internetul este viteza de transfer a datelor, net superioară, precum şi numărul redus de utilizatori. A se vedea şi Internet.
Internet Society. Prima organizaţie non-profit neguvemamentală care s-a axat exclusiv pe probleme legate de Internet (ISOC). Fondată în anul 1992 cu scopul de a reprezenta punctul
central la nivel internaţional în ceea ce priveşte cooperarea si coordonarea globală a dezvoltării Internetului, are sedii în Washington D.C şi Geneva (http: //www. isoc. orgf).
ISOC reprezintă centrul organizaţional al unor organisme care au un rol important în stabilirea standardelor Internet (e.g., IETF). Organizaţia are două tipuri de membri: persoane fizice şi persoane juridice. Astăzi, ISOC are peste 10 000 de membri persoane fizice, în special persoane interesate de dezvoltarea Internetului. De asemenea, peste 150 de organizaţii reprezentând entităţi comerciale şi non-comerciale (companii, fundaţii şi organisme guvernamentale) au statut de membri ISOC. A se vedea şi IAB şi IETF.
Internet banking. A se vedea online banking.
Internet Explorer. Abreviat IE, este un browser Web dezvoltat de compania Microsoft şi inclus începând cu anul 1995 în sistemele de operare Microsoft Windows. Este cel mai popular browser Web. Au fost dezvoftate versiuni şi pentru alte sisteme de operare: Internet Explorer Mobile (pentru Windows CE şi Windows Mobile), Internet Explorer pentru Mac OS şi Internet Explorer pentru UNIX (Solaris şi HP-UX).
InterNIC        (Internet         Networh
Information     Center). Organizaţie
fondată în 1993 care are rolul de a înregistra adresele de tip nume de domeniu şi IP, precum şi de a distribui informaţii referitoare la Internet
199
(http://www.internic.net/). Organizează conferinţe anuale INET. A se vedea şi INET şi NIC.
interogare (query). 1. Set de instrucţiuni care permit extragerea unor date dintr-o bază de date. 2. Procesul de extragere a datelor dintr-o bază de date. A se vedea şi bază de date.
interogări de agregare (aggregation queries). Interogări executate frecvent de sistemele de suport decizional. Aceste interogări însumează şi grupează mari cantităţi de date, operatorii de agregare utilizaţi de obicei fiind sum, count, avg. A se vedea şi agregare.
interpretor (interpreter). Program care translatează în format executabil şi execută pe rând instrucţiunile unui program scris într-un limbaj interpretat. A se vedea şi limbaj interpretat.
interpretor de comenzi (command interpreter). Program care preia comenzile introduse de la tastatură, le analizează şi le execută. A se vedea şi linie de comandă, limbaj de comenzi şi shell.
intranet (intranet). Reţea privată a unei organizaţii care utilizează tehnologiile Internet. Altfel spus, este o parte a Internetului utilizată exclusiv în cadrul unei companii sau organizaţii. A se vedea şi extranet şi Internet.
intrare (input). Informaţia introdusă într-un program în vederea prelucrării, prin intermediul tastaturii sau al unui fişier stocat pe disc. A se vedea şi program.
IP (Internet Protocol). Funcţionând la nivelul reţea în modelul de referinţă TCP/IP, este un protocol care asigură trimiterea datelor în Internet de la un calculator la altul.
Protocolul IP adaugă datelor primite de la nivelul transport propriul antet şi le trimite către maşina-destinaţie, sub forma unor pachete IP (sau datagrame IP sau, încă, pachete/datagrame internet). Rolul IP-ului este acela de a găsi o rută (denumită şi cale) pentru pachete. Pachetele pot fi trimise pe rute diferite, circulând independent până la destinaţie. Antetul IP conţine sursa şi destinaţia (ca adrese IP), numărul de protocol şi suma de control (pentru acest nivel). Numărul de protocol comunică maşinii-destinaţie că trebuie să transmită pachetul nivelului TCP sau UDP. Suma de control dă posibilitatea nivelului IP (internet) de pe maşina-destinaţie să verifice dacă pachetul a ajuns nealterat. Pachetele pot să sosească într-o ordine diferită de cea în care au fost trimise. în acest caz - dacă se doreşte -, reordonarea lor cade în sarcina nivelului superior. Versiunea curentă a protocolului este IPv4. Următoarea, în curs de implementare, este IPv6. A se vedea şi TCP/IP.
IP delivery (livrare în funcţie de adresa IP). Tehnică spam prin care se prezintă un conţinut diferit al paginii Web în funcţie de adresa IP a clientului. Astfel, spider-u\ poate accesa un anumit conţinut, iar utilizatorii umani alt conţinut. A se vedea şi adresă IP.
 200
 Ipe. Editor grafic vectorial cross-platform, utilizat pentru crearea figurilor în formatele EPS şi PDF (ihttp://tclab.kaist.ac.kr/ipe/). Poate procesa codul-sursă LaTex şi importa figuri PDF. A se vedea şi LaTex şi PDF.
 iPhone. Telefon inteligent (smart-phone), proiectat şi dezvoltat de compania americană Apple Inc. şi lansat în ianuarie 2007. Utilizează sistemul de operare iPhone OS. Simultan, iPhone este şi cameră foto/video, media player şi client pentru Internet (asigurând acces la Web, la e-mail şi interactivitate Wi-fi). Telefonul iPhone 3G (iulie 2008) suportă tehnologia 3G, iar iPhone 3GS (iunie 2009) implementează versiunea 3.0 a iPhone OS. A se vedea şi Apple, Inc. şi iPhone OS.
 iPhone OS. Sistem de operare derivat din Mac OS X, dezvoltat de Apple, Inc. pentru două dintre dispozitivele sale, iPhone şi iPod Touch. în martie 2009, a fost lansată versiunea 3.0 iPhone OS, suportată de iPhone 3GS. A se vedea şi iPhone şi iPod.
 iPod. Brand al companiei Apple, cel mai bine vândut media player digital şi, totodată, primul dispozitiv pentru care a fost dezvoltat un agregator (de către Adam Curry) în scopul consumării feed-urilor Podcast. A fost lansat în octombrie 2001. Linia de producţie include iPod Classic (bazat pe hard-disk), iPod Touch (cu touchscreen; utilizează sistemul de operare iPhone
OS), iPod Nano (poate rula materiale video) şi iPod Shuffle (dispozitiv compact). A se vedea şi Apple.
IRC (Internet Relay Chat). Serviciu Internet care le oferă utilizatorilor posibilitatea de a participa la conversaţii în timp real. Serviciul (creat în Finlanda, în august 1988, de Jarkko Oikarinen) este proiectat în principal pentru comunicare în grup folosind canale de discuţii, dar permite şi schimbul de mesaje private. De asemenea, oferă şi posibilitatea schimbului de fişiere via protocolul Direct Client-to-Client.
Pentru a comunica cu alţi utilizatori IRC, este necesar un client IRC pentru conectare la un server IRC. Cel mai popular client pentru Windows este mIRC. După realizarea conexiunii, se alege unul sau altul dintre canalele de discuţii. Cele mai mari reţele IRC sunt: QuakeNet, Undernet, IRCnet, EFnet şi DALnet.
IRC este „rudă” cu serviciile modeme de mesagerie instantanee (IM, Instant Messaging). Dintre acestea pot fi amintite ICQ, Yahoo! Messenger, Windows Live Messenger, SIcype, GoogleTalk, AIM, Jabber, Meebo. în vreme ce IRC permite numai comunicarea în mod text, noile servicii oferă posibilitatea utilizării unor pictograme (emoticons), incorporând şi video conferinţe, Voice Over IP (VoIP) şi conferinţe Web. A se vedea şi chat.
IrDA (Infrared Data Association). Protocol de comunicaţie pentru
201
schimbul de date în reţele personale wireless, care foloseşte lumină infraroşie (http://www.irda.org/). Permite telefoanelor mobile, calculatoarelor personale, PDA-urilor şi altor dispozitive să se conecteze între ele cu diverse scopuri. A se vedea şi PAN.
IrfanView. Aplicaţie care poate vizualiza, edita şi converti fişiere grafice (având totuşi facilităţi reduse în raport cu programele de editare grafică „clasice”, e.g., Adobe Photoshop, GIMP); aplicaţia poate reda, de asemenea, fişiere audio şi video (http://www.irfanview.com/). Irfan View este pusă la dispoziţia utilizatorilor începând cu anul 1996, sub dublă licenţă: proprietară (pentru uz comercial) şi gratuită (pentru uz non-comercial).
ISBN (International Standard Book Number). Standard utilizat în scopuri comerciale, dezvoltat în Marea Britanie în 1966 şi bazat pe standardul EAN-13, prin care fiecărui titlu de carte i se asociază un identificator unic (numit ISBN). A fost adoptat ca standard ISO 2108 în 1970. Un identificator similar, numit ISSN, este utilizat pentru publicaţii periodice (e.g., reviste).
La data de 1 ianuarie 2005 au început să fie folosite ISBN-urile exprimate cu 13 cifre, proces care s-a finalizat la data de 1 ianuarie 2007. Sistemul obţinut este identic cu formatul de coduri de bare EAN.
Fiecare identificator ISBN este alcătuit din 13 cifre grupate în cinci părţi: un
prefix EAN (978 sau 979); codul ţării în care este publicată cartea sau codul limbii utilizate de aceasta (până la 5 cifre; România are codul 973); codul editorului; un număr asociat cărţii; suma de control (checksum, reprezentată de o cifră). A se vedea şi EAN-13.
ISDN (integrated services digital network). Set de protocoale de comunicaţie care permite reţelelor de telefonie să transporte date, voce şi video. ISDN a fost proiectat pentru a permite un acces mai rapid prin sistemele de telefonie existente, fară timp suplimentar de configurare a apelului. Suportă rate de transfer de până la 64 kbps. ISDN oferă două tipuri de servicii: BRI (Basic Rate Interface), care furnizează o lăţime de bandă totală de 144 kbps, într-o linie cu trei canale separate (două de tip B, având 64 kbps fiecare, şi unul de tip D, cu 16 kbps); PRI (Primary Rate Interface), cu o rată de transfer de până la 2,048 Mbps (30 de canale de tip B şi unul de tip D). Pentru ISDN PRI, ambele tipuri de canale (B şi D) au 64 kbps. Canalele B sunt utilizate pentru transmisiile de date (pot include şi voce), iar canalele D sunt folosite pentru semnalizare şi control (dar nu este exclus să fie folosite şi pentru date).
ISO (International Standard Orga-nization, Organizaţia internaţională de standardizare). Organizaţie internaţională pentru elaborarea şi stabilirea standardelor în toate domeniile de activitate, cu excepţia celui electric,
 202
electronicii şi telecomunicaţiilor. Are peste 150 de membri (ţările înscrise în organizaţie). Standardele ISO sunt numerotate, având un format de tipul ,JSO nnnnn:aaaa: Titlu”, unde nnnnn este numărul standardului, aaaa este anul publicării, iat Titlu descrie standardul.
Standardele ISO sunt adoptate, traduse şi difuzate în România de ASRO (Asociaţia de Standardizare din România, http://www.asro.ro/). Această asociaţie participă prin specialişti în cadrul comitetelor tehnice internaţionale ale ISO.
ISO/OSI (Open Systems Interconnec-tion, Interconectarea sistemelor deschise). Model de referinţă bazat pe o propunere a ISO, este o arhitectură de reţea cu şapte niveluri (model stivă): nivelul fizic - asigură serviciile fizice (transmite biţii printr-un canal de comunicaţie) şi include specificaţiile mediului (cabluri şi semnale electromagnetice), conectorii, tehnicile de modulare etc.; nivelul legăturii de date - se ocupă cu adresarea fizică, topologia reţelei, accesul la reţea, sesizarea erorilor, divizarea datelor în cadre (frames) şi controlul fluxului; nivelul reţea - asigură dirijarea şi controlul fluxului de date, fragmentarea şi reasamblarea pachetelor, interconectarea reţelelor; nivelul transport - stabileşte circuite virtuale între noduri, asigură detecţia şi recuperarea erorilor şi menţine nivelurile superioare departe de problemele de implementare, reprezentând un nivel
de graniţă între nivelurile-gazdă (ultimele patru în prezentarea curentă, inclusiv acesta) şi nivelurile-media (primele trei); nivelul sesiune - stabileşte, gestionează şi finalizează conexiunile (sesiunile) dintre aplicaţii locale şi la distanţă, oferind date nivelului următor (nivelul prezentare); nivelul prezentare - furnizează forma de prezentare (sintaxa) datelor care vor fi transmise (dacă acestea au formate diferite, le converteşte într-un format comun, înţeles de ambele părţi); nivelul aplicaţie - nu oferă servicii altor niveluri (fiind în vârful stivei), dar furnizează servicii de reţea aplicaţiilor utilizatorilor (e.g., browser, aplicaţie pentru e-mail, emularea terminalului, aplicaţie pentru transferul fişierelor). La acest nivel se verifică partenerii de comunicaţie, integritatea şi sincronizarea datelor.
Dintre echipamentele folosite la unele dintre nivelurile enumerate, amintim: repetor (nivel fizic), punte (bridge; nivel legătură de date), router (nivel reţea) şi poartă (gateway; nivel reţea sau superior). De menţionat că punţile, router-ele şi porţile pot fi şi componente software.
Dintre avantajele modelului de referinţă descris (cunoscut şi sub numele de modelul ISO/OSI) amintim: este un sistem deschis, foloseşte protocoale standardizate. Pentru reţelele locale (LAN) se foloseşte un subset al modelului ISO/OSI. A se vedea şi ISO, LAN şi TCP/IP.
203
ISSN (International Standard Serial Number). A se vedea ISBN.
issuu. Serviciu online care converteşte fişierele PDF, PowerPoint şi Word în cărţi electronice (sau în alte tipuri de produse, e.g., cataloage, manuale) în format Flash (http://issuu.com/). Fiecare produs creat şi găzduit folosind issuu are o pagină proprie. Aceasta oferă facilităţi pentru: partajare (,Share), printare (Prinţ), descărcare (Download), introducerea comentariilor (Comments), marcare (Flag) şi evaluare (Rate itf).
Produsul creat poate fi vizualizat şi în modul Fullscreen. Sunt posibile schimbarea modului de vizualizare (Magazine view - implicit, Presen-tation view sau Paper view) şi obţinerea unor informaţii despre document (e.g., titlu, descriere). Produsul poate fi parcurs pagină cu pagină (înainte şi înapoi). De asemenea, sunt posibile afişarea simultană a tuturor paginilor produsului, adăugarea paginii curente într-un director existent sau creat pe loc
în pagina utilizatorului, căutarea unui cuvânt/unei expresii în paginile produsului şi saltul la o pagină specificată.
istorie (history). Lista acţiunilor pe care le realizează un utilizator într-un program (e.g., browser Web, shell-ul sistemului de operare).
iTunes. Aplicaţie software gratuită lansată în ianuarie 2001 de compania Apple, utilizată pentru organizarea şi redarea fişierelor audio şi video. Are versiuni pentru platformele Mac OS X şi Microsoft Windows. Aplicaţia este folosită şi pentru administrarea conţinutului stocat pe iPod-uri. Dacă se dispune de o conexiune Internet, aplicaţia se poate conecta la magazinul virtual al companiei Apple (iTunes Store), permiţând descărcarea de melodii, materiale video, podcasturi şi filme. iTunes este cel mai cunoscut software de tip podcatching client. A se vedea şi Apple, Inc., iPod şi podcatching client.
             /V
      I
înregistrare (record). 1. Una dintre cele mai simple structuri de date utilizate în limbajele de programare (e.g., C++). Constă din două sau mai multe valori (ale unor variabile) stocate în poziţii consecutive din memorie. Tipul înregistrare este un tip de date care descrie astfel de structuri. Limbajele moderne de programare le permit programatorilor să definească noi tipuri înregistrare. O definiţie include specificarea tipului de date al fiecărui câmp, numele acestuia şi un identificator al înregistrării. Iată un exemplu care arată cum se defineşte o înregistrare în C++: struct elev
{ char nume[ 20] , prenume[ 20] ; int varsta;
} ;
în exemplul oferit este definită înregistrarea elev, aceasta conţinând trei variabile, două de tipul char (nume şi prenume) şi una de tipul int (varsta). A se vedea şi structură de date şi tip de date. 2. în contextul unei baze de date relaţionale, reprezintă un set de date corelate inclus într-un tabel. Este cunoscut şi sub numele de rând. Toate rândurile unui tabel au aceeaşi
structură. A se vedea şi bază de date relaţională.
în timp real (real time). Operaţii executate de calculator care se desfăşoară în condiţii restrictive de timp. Reprezintă răspunsul imediat al calculatorului la unele evenimente, fiind caracteristice unor sisteme complexe (e.g., dirijarea traficului aerian, prelucrarea tranzacţiilor).
întreg (integer). Tip de date simplu având ca valori numere întregi, negative sau pozitive. Este, alături de tipul real, unul dintre tipurile numerice.
Tipurile întregi uzuale sunt: întreg fără semn (unsigned int, ocupă 16 octeţi şi ia valori cuprinse între 0 şi 65 535), întreg scurt (short int, ocupă 16 biţi şi ia valori cuprinse între -32 768 şi 32 767), întreg cu semn (int, ocupă de regulă 16 biţi şi ia valori cuprinse între -32 768 şi 32 767), întreg lung fără semn (iunsigned long, ocupă 32 de biţi şi ia valori cuprinse între 0 şi 4 294 967 295) şi întreg lung cu semn (long, ocupă 32 de biţi şi ia valori cuprinse între -2 147 483 648 şi 2 147 483 647). în C++, tipul caracter este asimilat tipurilor întregi: caracter fără semn (,unsigned char, ocupă 8 biţi şi ia valori cuprinse între 0 şi 255) şi caracter (char, ocupă 8 biţi şi ia valori cuprinse între -128 şi 127).
Numerele întregi pot fi specificate în trei formate de citire, care corespund sistemelor de numeraţie octal, zecimal şi hexazecimal. Formatul zecimal este implicit, iar cele octal şi hexazecimal
 205
sunt precizate utilizând ca prefix cifra O (zero) şi, respectiv, secvenţa Ox (zero urmat imediat de litera x). Orice format poate fi precedat de semnul (minus), care arată că numărul corespunzător este negativ. A se vedea şi real şi tip de date.
întrerupere (interrupt). Solicitarea intervenţiei microprocesorului. Reprezintă modalitatea prin care acesta comunică cu celelalte componente ale sistemului de calcul. Când survine o întrerupere (e.g., apăsarea unei taste, primirea unor date pe placa de reţea), microprocesorul poate să oprească temporar o sarcină pe care o execută şi să comute pe o alta, ca răspuns la întreruperea respectivă. Mecanismul descris face ca sistemul de calcul să fie foarte flexibil, permiţând formularea unui răspuns imediat la un eveniment extern a cărui tratare poate fi foarte urgentă, prin oprirea sarcinii curente şi reluarea acesteia după rezolvarea cerinţelor impuse de întrerupere. Există o ierarhie a priorităţilor care stabileşte ordinea de tratare atunci când apar mai multe întreruperi simultan. Este posibil ca un program să dezactiveze temporar anumite întreruperi pentru a beneficia exclusiv de activitatea microprocesorului.
Apariţia unei întreruperi determină suspendarea programului în curs de execuţie şi transferul controlului către o rutină de tratare a întreruperii numită handler de întrerupere. Mecanismul prin care se face acest transfer este în esenţă de tip apel de procedură, ceea ce înseamnă că după ce s-a terminat
execuţia rutinei de tratare a întreruperii se realizează revenirea în programul întrerupt, din locul în care acesta a rămas.
întreruperile pot fi hardware şi software. întreruperile hardware sunt interne şi externe (dezactivabile şi nedezactivabile), iar cele software sunt provocate de sistem sau de utilizator (prin program). Diferenţa dintre întreruperile hardware şi cele software este determinată de entitatea care generează întreruperea. Astfel, dacă aceasta este determinată de un dispozitiv hardware, atunci este o întrerupere hardware, iar dacă este determinată de un program, este o întrerupere software. într-un sistem pot exista maximum 256 de întreruperi distincte. Fiecare dintre acestea poate avea asociată o procedură numită rutină de tratare. Adresele acestor rutine figurează într-o aşa numită tabelă de întreruperi. A se vedea şi handler de întrerupere, întrerupere hardware şi întrerupere software.
întrerupere hardware (hardware interrupt). întrerupere generată de hardware-ul unui sistem de calcul. Poate fi internă sau externă. întreruperile hardware interne apar ca urmare a unor situaţii speciale în care se poate afla procesorul (e.g, accesul la o adresă inexistentă, împărţirea la zero), întreruperile hardware externe sunt provocate de semnale electrice aplicate, în ultimă instanţă, de dispozitivele periferice pe intrările INT şi NMI ale microprocesorului.
 206
întreruperile externe dezactivabile se produc la aplicarea unui semnal pe intrarea TNT şi sunt luate în considerare numai dacă bistabilul IF (Interrupt Flag) din registrul indicatorilor de condiţii are valoarea 1. întreruperile externe nedezactivabile se produc la aplicarea unui semnal corespunzător pe intrarea NMI (Non Maskable Interrupt) şi sunt luate în considerare întotdeauna (e.g., semnalizarea căderii tensiunii de alimentare). A se vedea şi handler de întrerupere şi întrerupere.
întrerupere mascabilă (maskable interrupt). întrerupere hardware care poate fi dezactivată (mascată) temporar de un program. A se vedea şi întrerupere hardware.
întrerupere nemascabilă (nonmaska-ble interrupt). întrerupere hardware (cu prioritate mai mare în raport cu întreruperile software) care nu poate fi dezactivată (mascată). Este trimisă microprocesorului numai în situaţia apariţiei unor probleme foarte grave (e.g., căderea sursei de alimentare). A se vedea şi întrerupere hardware.
întrerupere software (software interrupt). întrerupere generată de un program. Este rezultatul instrucţiunilor INT dintr-un program în curs de execuţie, care pot fi văzute ca evenimente lansate de programator. Acestea opresc execuţia programului şi determină apelarea unor rutine de tratare a întreruperii. Rutinele respective sunt incluse de obicei în sistemul de operare. A se vedea şi handler de întrerupere şi întrerupere.
întreţesere (interlacing). Cu referire la formatele grafice raster, este o modalitate de salvare a imaginilor astfel încât acestea vor fi încărcate progresiv (mai întâi o versiune cu detalii de mică importanţă, apoi - succesiv - straturile care conţin celelalte detalii). Modalitatea creează iluzia încărcării rapide a imaginilor în browser, dar cel mai important beneficiu al întreţeserii este acela că oferă posibilitatea de a realiza o previzualizare a imaginii de către utilizator (ceea ce determină captarea atenţiei sale), în timp ce aceasta este încărcată în browser. A se vedea şi formate raster.
întreţinere (maintenance). Una dintre etapele dezvoltării unui produs software, în care se pun în practică măsuri necesare pentru funcţionarea corectă a acestuia. A se vedea şi ciclu de viaţă.
învăţarea centrată pe student
(student-centered learning). Tip de instruire care le oferă celor instruiţi o mai mare autonomie şi un control sporit cu privire la disciplinele de studiu, metodele de învăţare gi ritmul de studiu, promovând ideea conform căreia trebuie să li se lase acestora un control sporit asupra învăţării prin asumarea de responsabilităţi cu privire la ceea ce învaţă, la modul în care învaţă şi la scopul învăţării, precum şi la momentul în care învaţă.
în contextul învăţării centrate pe student (sau elev), cei instruiţi trebuie să îşi aleagă în mod activ scopurile şi să îşi administreze învăţarea. în acest sens, nu se mai pot baza pe faptul că
 207
profesorul le va spune ce, cum şi când trebuie să gândească, devenind ei înşişi căutători activi de cunoaştere.
învăţarea centrată pe student este o abordare extinsă care presupune înlocuirea prelegerilor cu învăţarea activă, integrarea unor programe de învăţare după un ritm propriu şi/sau a unor situaţii de cooperare în grup, care îi oferă studentului responsabilitatea pentru propriul progres în educaţie.
La baza învăţării eficiente centrate pe student stau următoarele principii: în activitatea de învăţare accentul trebuie să fie pus pe student (i.e., persoana care învaţă), şi nu pe educator; procesul de predare tradiţional este numai unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe studenţi să înveţe; rolul profesorului este acela de a dirija procesul de învăţare al studenţilor; într-o măsură destul de importantă, procesul de învăţare nu are loc în sala de clasă şi nici în prezenţa cadrului didactic; educatorul trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea activă a studenţilor în administrarea şi planificarea propriului lor proces de învăţare, prin proiectarea oportunităţilor de învăţare, atât în sala de clasă, cât şi în afara ei; studenţi diferiţi pot învăţa eficient în moduri foarte diferite.
Dintre avantajele învăţării centrate pe student pot fi amintite: sprijină învăţarea eficientă; determină o retenţie îmbunătăţită; creează o motivaţie mai puternică; sprijină integrarea abilităţilor şi compe-tenţelor-cheie; oferă o pregătire mai bună pentru exercitarea unei profesii; sprijină
formarea şi dezvoltarea abilităţilor pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi.
Instruirea bazată pe e-Learning potenţează într-o măsură importantă învăţarea centrată pe student, oferind noi oportunităţi pentru implementarea acesteia. A se vedea şi e-Learning.
învăţarea colaborativă (collaborative learning). Termen-umbrelă pentru o varietate de abordări în educaţie care implică un efort intelectual comun al studenţilor sau al educatorilor şi studenţilor. Acest termen se referă la metodologiile şi mediile în care studenţii se angajează în sarcini comune. Grupele de studenţi lucrează împreună, căutând semnificaţii şi soluţii sau creând diverse produse.
Pentru a indica munca în echipă, alături de învăţarea colaborativă au fost create diverse alte denumiri: învăţarea prin cooperare, învăţarea colectivă, învăţarea comunitară, învăţarea reciprocă, învăţarea în echipă, studiu circular, studiu de grup etc.
La baza învăţării colaborative se află o serie de premise despre cei care învaţă şi despre procesul de învăţare. Iată câteva dintre acestea: învăţarea este un proces activ de construcţie (pentru a achiziţiona noi informaţii, idei sau competenţe, studenţii trebuie să le utilizeze activ, trebuie să coreleze noile materiale cu ceea ce ei ştiu deja sau să le utilizeze pentru a reorganiza vechile cunoştinţe; prin învăţarea colaborativă, studenţii nu primesc pur şi simplu noi idei sau informaţii, ci - folosindu-le -creează ceva nou; procesele intelectuale
208
de construire a semnificaţiilor sau a unor idei/produse noi sunt cruciale pentru învăţare); învăţarea depinde de context (învăţarea este puternic influenţată de contextul în care se desfăşoară; activităţile de învăţare colaborativă introduc studenţii într-un mediu în care trebuie să facă faţă unor sarcini provocatoare din punct de vedere intelectual; aceste activităţi încep frecvent cu probleme pentru care studenţii trebuie să prezinte fapte şi idei; în loc să rămână observatori indiferenţi ai întrebărilor şi răspunsurilor sau ai problemelor şi soluţiilor, studenţii devin practicieni); studenţii sunt diferiţi (aceştia aduc cu ei în sala de clasă diverse perspective în ceea ce priveşte pregătirea generală, stilul de învăţare, experienţa şi aspiraţiile, care sunt valorificate în cadrul activităţilor colaborative); învăţarea este o activitate socială (învăţarea colaborativă produce o sinergie intelectuală pentru indivizi aflaţi în căutarea soluţiilor unor probleme, precum şi angajarea într-un efort comun; explorarea mutuală, crearea de semnificaţii şi feedback-ul imediat conduc de cele mai multe ori la o mai bună înţelegere a problemelor pentru fiecare student în parte).
învăţarea colaborativă este bazată pe următoarele principii: interdependenţa pozitivă (succesul grupului depinde de efortul depus în realizarea sarcinii de toţi membrii acestuia; astfel, studenţii sunt dirijaţi către un scop comun, fiind stimulaţi de o apreciere colectivă); responsabilitatea individuală (fiecare membru al grupului îşi asumă respon-
sabilitatea sarcinii de rezolvat sau a unei secvenţe incluse în ea); formarea şi dezvoltarea capacităţilor sociale, stimularea inteligenţei interpersonale (învăţarea colaborativă solicită abilitatea studentului de a comunica, de a primi sprijin atunci când are nevoie, de a oferi - la rândul lui - ajutor altor studenţi); interacţiunea faţă în faţă (această formă de învăţare presupune contactul direct cu ceilalţi membri ai grupului, atât în clasa tradiţională, cât şi în cadrul învăţării combinate); împărţirea sarcinilor în grup (învăţarea colaborativă este o activitate bazată pe principiul egalitarist, care presupune lipsa ierarhiei şi autorităţii).
Tehnologia aleasă pentru susţinerea învăţării colaborative trebuie să asigure un cadru potrivit pentru desfăşurarea unor activităţi specifice, acesta reprezentând un spaţiu adecvat comunicării, colaborării, cercetării şi găsirii unor noi resurse. în acest sens, cele mai potrivite instrumente software pentru susţinerea învăţării colaborative sunt oferite de noul Web (e.g., bloguri, wilci-uri, servicii pentru * marcarea colaborativă a resurselor, servicii pentru publicarea şi partajarea conţinutului). A se vedea şi blog, Web 2.0 şi wiki.
învăţarea combinată (blended learning). Combinaţie de abordări multiple ale învăţării, prin utilizarea atât a resurselor fizice, cât şi a celor virtuale. în sens strict, acest tip de învăţare se produce atunci când un educator combină două categorii de activităţi pentru realizarea instruirii.
209
Este cunoscută şi ca învăţare hibridă (hybrid learning) - termen folosit în special în America de Nord - sau învăţare mixtă (mixed learning).
Un exemplu tipic de învăţare combinată este reprezentat de acele cursuri (oferite atât în sistemul oficial de învăţământ, cât şi persoanelor particulare şi angajaţilor firmelor) care au atât o componentă tradiţională/clasică, cât şi una bazată pe tehnologia informatică (e-Learning).
învăţarea combinată este un rezultat al procesului de convergenţă a două paradigme ale mediilor de instruire. Una este reprezentată de sistemul clasic, iar cealaltă de mediile distribuite de învăţare. Acestea din urmă s-au dezvoltat practic exponenţial pe măsură ce noile tehnologii au permis apariţia unor noi modalităţi de comunicare şi interacţiune. în trecut, cele două tipuri de medii de instruire au rămas în cea mai mare parte separate, deoarece utilizau combinaţii diferite de metode şi se adresau nevoilor unor audienţe diferite. Astfel, învăţarea tradiţională este controlată în întregime de educator, suportând interacţiunea de la persoană la persoană, într-un mediu sincron. în schimb, sistemele de instruire la distanţă se bazează şi, în acelaşi timp, stimulează învăţarea autoreglată (adaptată la posibilităţile individului), interacţiunea dintre actorii educaţionali producându-se în mod obişnuit în medii asincrone.
Combinată cu metodele tradiţionale de învăţare şi substituind unele dintre acestea, învăţarea de tip e-Learning
permite o nouă relaţie dintre educator şi persoana instruită, colaborarea dintre aceştia extinzându-se dincolo de cadrul restrâns al sălii de clasă. Totodată, i se oferă educatorului posibilitatea de a utiliza noi resurse digitale în scopul creşterii calităţii activităţii de instruire.
Contrar unei percepţii neavizate, învăţarea combinată nu este neapărat o variantă de instruire ieftină, ea necesitând investiţii în infrastructură (sau închirierea unor spaţii existente), în crearea suportului electronic de curs şi în modalitatea de realizare a instruirii (e.g., prin intermediul unui site Web).
Se constată că într-o abordare combinată a învăţării se ţine cont de mai multe elemente: modalităţile de livrare a cursurilor (acestea vor fi susţinute atât prin activităţi faţă-în-faţă, cât şi prin activităţi online, proporţia lor variind de la un curs la altul); locul de desfăşurare (în unele situaţii activităţile online se desfăşoară într-o încăpere, în prezenţa unui educator; în alte situaţii aceste activităţi pot fi susţinute de studenţi răspândiţi într-un campus universitar; activităţile faţă-în-faţă au loc într-o sală de clasă; se pot desfăşura simultan atât activităţi online, cât şi activităţi faţă-în-faţă, în aceeaşi încăpere); resursele (în ceea ce priveşte sursa, se pot utiliza atât resurse online, cât şi umane; în funcţie de forma de prezentare, resursele pot fi electronice sau scrise).
în general, combinarea elementelor se produce la unul dintre următoarele patru niveluri: activitate, curs, program, instituţional. Adesea, combinarea la
210
nivelul instituţional şi la cel al programului este lăsată la latitudinea persoanelor care vor fi instruite, în vreme ce educatorii se implică mai ales la nivelul cursurilor şi al activităţilor.
Astăzi există o serie de motive extrem de puternice pentru care un educator poate opta pentru utilizarea unui sistem de învăţare combinată: dezvoltare pedagogică, acces la cunoaştere, interacţiune socială, cost mai redus al instruirii, utilizarea unor materiale educaţionale personale, uşurinţa în revizuirea structurii şi conţinuturilor. A se vedea şi e-Learning.
învăţarea contextuală (contextual learning). Formă de învăţare bazată pe fapte şi evenimente reale, realizată în afara sălii de clasă, într-un context specific care determină studentul să utilizeze cunoştinţele formale dobândite anterior. Structurile care favorizează învăţarea contextuală includ intern-ship-ul (angajare temporară), service-learning (învăţare la locul de muncă) şi study abroad (studii în străinătate). Dintre teoreticienii care au studiat învăţarea contextuală pot fi amintiţi John Dewey, Kurt Lewin, David Kolb şi Peter Ewell.
învăţare activă (active learning). Formă de învăţare în care elevii sau studenţii nu se rezumă numai la a asculta lecţia, ci se şi implică activ în cadrul acesteia. învăţarea activă are la bază două ipoteze de bază: învăţarea este prin natura sa un efort activ; persoane diferite învaţă în moduri diferite.
învăţarea individuală (individual learning). Formă de instruire bazată pe e-Learning, în cadrul căreia studentul se află în contact numai cu materialele didactice. Când o persoană învaţă individual, corelează informaţiile pe care le deţine deja cu ceea ce experimentează la momentul respectiv, generând astfel noi cunoştinţe. Cunoaşterea este deconstrucţie şi reconstrucţie, fiind rezultatul interacţiunii dintre ceea ce este cunoscut deja şi ceea ce urmează a fi cunoscut, într-o nouă formă. Deşi există diverse definiţii ale învăţării individuale, toate au la bază ideea că acest tip de învăţare se produce atunci când are loc o schimbare în cunoaştere sau în comportament.
învăţarea individuală prezintă o serie de aspecte pozitive. Iată câteva dintre acestea: este potrivită pentru studenţii introvertiţi sau timizi; este sigură, liberă de presiunea celorlalţi studenţi sau a educatorului; oferă motivaţii intrinseci: competiţie cu sine însuşi, curiozitate, control; dezvoltă autodisciplina; poate fi adaptată propriului stil de învăţare; permite studentului să muncească în funcţie de propriul său ritm sau de timpul disponibil; oferă satisfacţii personale; reprezintă o oportunitate pentru învăţarea autentică, bazată pe stilul şi preferinţele individuale; este lipsită de costuri (deoarece se desfăşoară în absenţa educatorilor).
Dintre aspectele negative ale învăţării individuale pot fi amintite: oferă o interacţiune insuficientă cu ceilalţi studenţi sau cu educatorii; determină
211
neglijarea unor norme şi valori; generează singurătate şi poate deveni plictisitoare; solicită foarte multă auto-disciplină; studentul poate întâmpina dificultăţi în sintetizarea cunoştinţelor dobândite; dacă este permanentizată, poate conduce la perspective unilaterale; se concentrează pe succesul şi interesele personale, ignorând succesul sau eşecul altor persoane.
Materialele didactice utilizate în învăţarea individuală sunt oferite online. Este necesar ca acestea să prezinte următoarele caracteristici: să fie interactive; să permită desfăşurarea unor activităţi de monitorizare şi feedback, să-i ofere studentului sprijinul necesar pentru învăţare. A se vedea şi e-Learning.
învăţarea individuală asistată
(individual learning assisted). Formă de instruire bazată pe e-Learning în cadrul căreia studentul beneficiază de materiale de învăţare furnizate online şi de sprijinul unui îndrumător (denumit adesea tutore). Acesta din urmă poate avea un rol mai mult sau mai puţin important: îl îndrumă pe student numai în situaţii speciale; îl îndrumă pe student numai în faza finală de evaluare; îl îndrumă şi îl sprijină pe student permanent (pe tot parcursul procesului de învăţare).
Mediile de învăţare şi tehnologia utilizate pentru furnizarea acestei forme de instruire trebuie să permită comunicarea prin mijloace electronice între student şi îndrumător (e.g., e-mail, conferinţe Web).
Dintre dezavantajele pe care le implică învăţarea individuală asistată pot fi amintite: absenţa comunicării şi interacţiunii cu ceilalţi studenţi care sunt incluşi în acelaşi grup/aceeaşi clasă; poate necesita costuri ridicate, mai ales atunci când relaţia cu îndrumătorul este permanentă. A se vedea şi e-Learning.
învăţarea într-o clasă virtuală
(learning in a virtual classroom). Formă de instruire bazată pe e-Learning, realizată într-o clasă virtuală. A se vedea şi clasa virtuală.
învăţarea mobilă (mobile learning sau m-learning). Orice formă de învăţare care se produce prin intermediul unui dispozitiv mobil (telefon mobil, audio-player, PDA).
O serie de universităţi au adoptat deja tehnologiile m-Learning. De exemplu, unii profesori din Marea Britanie utilizează SMS-ul pentru a transmite cerinţele cursurilor, datele de desfăşurare şi rezultatele unor examene etc. Folosirea telefonului mobil în scopul de a le reaminti studenţilor unele informaţii (care sunt/pot fi furnizate şi pe alte căi) este considerată o practică pentru ghidarea şi managementul învăţării şi mai puţin o modalitate de dezvoltare a gândirii. Un număr mare de profesori utilizează PDA-urile (Personal Digital Assistant) pentru stocarea şi regăsirea informaţiilor (e.g., e-books, cursuri). De asemenea, audio-player-ele (e.g., Apple iPod) sunt folosite de studenţi pentru a descărca podcast-uriie furnizate de educatori. Acestea pot fi ascultate ulterior de câte ori se doreşte.
212
Practica utilizării podcasting-urilor pentru audierea cursurilor este în dezvoltare, atât educatorii, cât şi studenţii fiind atraşi de această tehnologie. Posibilitatea ca studenţii să asculte de mai multe ori cursurile şi, eventual, să noteze unele părţi considerate importante este considerat un avantaj foarte important, atât pentru studenţi, cât şi pentru profesori. Strategia de predare prin transmiterea informaţiilor şi cea de învăţare prin repetiţie se potrivesc bine paradigmei behavioriste. A se vedea şi iPod şi podcast.
învăţământ la distanţă (distance learning). Domeniu bazat pe tehnologie şi pe proiectarea unor sisteme de instrucţie cu scopul de a oferi educaţie unor studenţi care nu se află (din punct de vedere fizic) în acelaşi loc. Studenţii şi educatorii comunică în momentele alese de comun acord, schimbând documente tipărite sau în format electronic sau folosind tehnologii care le permit să comunice în timp real. Cursurile de educaţie la distanţă care solicită prezenţa fizică a studenţilor într-un anumit loc şi în anumite momente, din diverse motive (e.g., susţinerea unor examene), sunt considerate ca fiind de tip mixt (învăţare combinată).
Sistemul modem de educaţie la distanţă îşi are originea în instrucţia prin corespondenţă, organizată în Anglia, în jurul anului 1840, de Sir Isaac Pitman, această formă de educaţie fiind
încurajată şi sprijinită de dezvoltarea serviciilor poştale în secolul al XlX-lea. University of London a fost prima universitate care a oferit cursuri de licenţă prin intermediul educaţiei la distanţă, în anul 1859. în 1873, la Boston, a fost înfiinţată Societatea pentru încurajarea studiului la domiciliu. în 1911, în Australia, la University of Queensland, a fost înfiinţat un Departament pentru studii prin corespondenţă. în anul 1939, în Franţa, se înfiinţează Centre naţional d’enseignement ă distance (CNED). în 1969, în Marea Britanie ia naştere prima universitate deschisă (Open University). Astăzi, există în lume un număr mare de astfel de universităţi, unele devenind megauniversităţi (acest termen desemnează universităţile cu peste 100.000 de studenţi).
Principalele tipuri de cursuri organizate prin intermediul sistemului de educaţie la distanţă sunt: corespondenţă transmisă regulat folosind e-mail-ul; cursuri transmise prin Internet, sincron sau asincron; tele-cursitri/radio-cursuri, acestea find livrate prin intermediul unor reţele de televiziune sau radio, în general private; CD-ROM, studentul accesând - prin intermediul unui calculator - cursuri stocate pe CD-uri; învăţare mobilă (Mobile Learning), prin care studentul accesează cursuri stocate pe dispozitive mobile (e.g., PocketPC) sau pe un server wireless', educaţie la distanţă integrată.
 213
  J
Jaiku. Serviciu de reţea socială, microblogging şi lifestreaming, cel mai serios concurent pentru Twitter, înfiinţat în februarie 2006 în Finlanda şi lansat în luna iulie a anului respectiv. (http://www.jaiku.com/) A fost achiziţionat de Google în octombrie 2007. A se vedea şi microblogging.
Java. Limbaj de programare imperativă, orientat pe obiecte, compilat, dezvoltat iniţial în 1991 de James Gosling la Sun Microsystems şi inclus în 1995 ca parte a platformei Java.
Un program Java compilat poate fi rulat fară modificări pe orice platformă (e.g., Windows, Linux, Mac OS, Solaris) pe care este instalată o maşină virtuală Java. Acest lucru este posibil deoarece programele Java sunt compilate într-un format standard denumit cod de octeţi (byte-code), intermediat între codul-sursă şi codul-maşină (specific calculatorului). Mediul în care se execută programele Java este denumit maşină virtuală Java.
Iată câteva dintre caracteristicile limbajului: simplitate (elimină supraîncărcarea operatorilor şi moştenirea multiplă); uşurinţă în crearea de
aplicaţii complexe; complet orientat pe obiecte; portabilitate; este modelat după C şi C++, trecerea de la aceste limbaje la Java făcându-se uşor.
Limbajul Java a fost utilizat pentru dezvoltarea unor tehnologii grupate în câteva platforme de lucru (instrumente de tip SDK), care includ biblioteci şi utilitare folosite pentru crearea de aplicaţii destinate unor categorii specifice de utilizatori: J2SE (Standard Edition - oferă suport pentru dezvoltarea unor aplicaţii independente şi applet-uri), J2ME (Micro Edition -oferă suport pentru dezvoltarea de aplicaţii care vor fi rulate pe dispozitive mobile), J2EE (Enterprise Edition -oferă suportul necesar dezvoltării de aplicaţii complexe, e.g., aplicaţii şi servicii Web). A se vedea şi byte code, JDK, maşină virtuală Java, SDK şi Gosling, James.
JavaScript. Limbaj de scripting creat în scopul extinderii posibilităţilor browserelor Web adăugându-le interactivitate. Una dintre cele mai importante utilizări ale limbajului constă în scrierea unor scripturi înglobate sau incluse în documentele (X)HTML, care interacţionează cu modelul DOM al acestora pentru a realiza diverse sarcini, dintre care pot fi amintite: preprocesarea datelor pe client, înainte ca acestea să fie trimise serverului; schimbarea dinamică a conţinutului şi a stilurilor utilizate în paginile Web, ca răspuns la acţiunile utilizatorului; distribuirea unor colecţii de date de dimensiuni mici şi furnizarea
214
unor interfeţe prietenoase pentru utilizarea acestora; controlul navigării în paginile Web alcătuite din cadre multiple; crearea condiţiilor pentru ca pagina Web să „reacţioneze” la interacţiunea utilizatorului cu câmpurile formularelor. Spre deosebire de alte limbaje (e.g., C++, Java), JavaScript este un limbaj cu tipuri dinamice, ceea ce înseamnă că nu este necesar să se specifice tipul unei variabile atunci când aceasta este declarată şi că tipul datelor este convertit automat pe durata execuţiei scripturilor.
Numit la origine Mocha şi apoi LiveScript, JavaScript este un limbaj independent de platformă, creat de Brendan Eich, de la Netscape, şi utilizat pentru prima oară în browserul Navigator 2.0B3 al acestei companii (decembrie 1995). Actualmente, JavaScript este marcă înregistrată Sun Microsystems, Inc.
JavaScript are la bază conceptul de prototip. Sintaxa sa este similară cu a limbajului de programare C. Ca şi acesta, nu are construcţii de intrare sau ieşire. în timp ce limbajul C se bazează pe bibliotecile I/O, motorul JavaScript se bazează pe mediul-gazdă (host environment) în care este înglobat. Cel mai cunoscut mediu-gazdă pentru acest limbaj este browserul Web, care creează obiecte responsabile pentru reflectarea DOM în JavaScript.
Limbajul JavaScript extins include: Core JavaScript (nucleul limbajului JavaScript, care conţine elementele de bază ale limbajului: operatori, expresii,
instrucţiuni şi obiecte predefinite); Client-Side JavaScript (CSJS: extinde limbajul de bază - Core JavaScript -, introducând obiecte utilizate pentru controlul browserului şi al modelului obiectului document al acestuia); Server-Side JavaScript (SSJS: extinde limbajul de bază, introducând obiecte relevante pentru utilizarea limbajului pe server, e.g., pentru comunicarea cu baze de date relaţionale şi manipularea fişierelor). Extensiile CSJS şi SSJS depind de nucleul limbajului şi nu pot fi utilizate fară acesta.
JavaScript este utilizat pe un număr mare de platforme, inclusiv în afara Web-ului. A fost licenţiat de un număr mare de companii pentru includere în instrumentele/tehnologiile create de acestea: Adobe Acrobat şi Adobe Reader suportă JavaScript în fişierele PDF; instrumentele incluse în Adobe Creative Suite (inclusiv Photoshop) permit scripting prin JavaScript; tehnologia Active Scripting (de la Microsoft), cunoscută şi ca ActiveX Scripting (bazată pe ActiveX/com), suportă limbajul JScript (compatibil cu JavaScript) ca limbaj de scripting. Fiecare dintre aceste instrumente furnizează propriul model DOM, care permite accesul la mediul-gazdă, utilizând de fiecare dată JavaScript pentru a manipula acest model. A se vedea şi DOM şi ECMAScript.
JavaScript.com. Site care include un număr mare de resurse utile pentru învăţarea limbajului de programare
215
JavaScript: tutoriale, scripturi, coduri-sursă etc. (http://www.javascript.com/). A se vedea şi JavaScript.
jDeveloper. IDE cross-platform, scris în Java, oferit gratuit de Oracle (http://www.oracle.com/). Oferă facilităţi pentru dezvoltare folosind Java, XML, SQL şi PL/SQL, HTML, JavaScript şi PHP. A se vedea şi IDE.
jEdit. Editor de cod-sursă oferit sub licenţă GPL, scris în Java, cu versiuni pentru cele mai multe platforme (http://www.jedit.org/). jEdit suportă evidenţierea sintaxei pentru circa 130 de tipuri de fişiere (e.g., JavaScript, Perl, PHP, HTML, XML, XSL). Necesită pentru rulare o maşină virtuală Java. A se vedea şi editor de cod-sursă şi JVM.
JDK (Java Development Kit). A se vedea set de instrumente de dezvoltare Java.
Jobs, Steven Paul (n. 1955). Om de afaceri american, cofondator - împreună cu Steve Wozniak - al companiei Apple Computer (astăzi Apple, Inc.). împreună cu Wozniak, a avut o contribuţie importantă la popularizarea calculatorului personal spre sfârşitul anilor 1970. La începutul anilor 1980, Jobs a fost unul dintre primii care au sesizat succesul comercial pe care îl pot avea interfeţele grafice cu utilizatorul. A se vedea şi Apple II, Apple, Inc., calculator personal, interfaţă grafică şi Wozniak, Stephen Gary.
Joomla. Cadru de lucru (framework) open source utilizat pentru dezvoltarea unor soluţii integrate de comerţ electronic, sisteme de control al inventarului, instrumente de raportare a datelor, cataloage personalizate cu produse, sisteme de rezervări etc. (http://www. joomla.org/). Este scris în PHP şi utilizează SGBDR MySQL pentru stocarea informaţiilor. A se vedea şi MySQL şi PHP.
Jorum. Depozit naţional britanic de obiecte de învăţare, care are ca scop sprijinirea comunităţilor pentru educaţia la nivel universitar şi învăţare continuă (http://www.jorum.ac.uk/). A se vedea şi obiect de învăţare.
Joy, William Nelson (n. 1954). Infor-matician american, cunoscut şi ca Bill Joy, cofondator al Sun Microsystems (1982). A creat familia de editoare de text vi, precum şi shell C (csh) pentru BSD. A se vedea şi Sun Microsystems, Inc.
joystick (joystick). Dispozitiv de indicare utilizat de obicei pentru controlul jocurilor video. De asemenea, joystick-ul este folosit în aplicaţiile de control industriale. Dispozitivul constă din butoane de control şi o manetă. Butoanele sunt utilizate pentru a determina producerea unor evenimente pe ecran, iar maneta pivotează pentru a deplasa un obiect pe ecran. A se vedea şi dispozitiv de indicare.
JPEG (Joint Photographic Experts Group). Standard, acronim pentru numele comitetului care l-a elaborat,
 216
scris uneori fară E. JPEG este, alături de GIF, unul dintre cele mai des folosite formate raster pentru imaginile utilizate pe Web. Extensiile pentru fişierele în care sunt salvate imaginile în acest format sunt jpg, .jpeg sau .jpe. Tipul MIME pentru JPEG este image/jpeg.
Formatul JPEG a fost proiectat pentru a manipula imaginile full-color, cunoscute sub numele de imagini naturale sau imagini fotografice (care oferă suport pentru 16,7 milioane de culori). De asemenea, formatul permite stocarea imaginilor grayscale.
Pentru comprimare, JPEG divizează o imagine în blocuri de 8x8 pixeli şi apoi utilizează o tehnică numită DCT (Discrete Cosine Transform) pentru a calcula un set de coeficienţi, fiecare asociat unui bloc. Urmează o aproximare (rotunjire) a acestor coeficienţi, în acord cu o tabelă de cuantizare. Ultima etapă determină pierderi de date, dar permite rate mari de comprimare. Rezultă că JPEG este un format cu pierderi, ceea ce înseamnă că imaginile care utilizează acest format nu au aceeaşi dimensiune ca originalele. în plus, la fiecare salvare -după modificări corespunzătoare -calitatea acestora scade, datorită comprimărilor succesive. Din acest motiv, atunci când se modifică o imagine JPEG, trebuie să se utilizeze originalul!
Gradul de comprimare a imaginilor în format JPEG este variabil. Acest lucru permite celor care creează imaginile
JPEG să aleagă un grad de comprimare care să corespundă calităţii dorite a imaginilor, dar şi unei viteze de descărcare acceptabile. Astfel, pot fi obţinute fişiere JPEG mai mici, calitatea imaginilor stocate scăzând în mod proporţional.
De multe ori, în practică, se utilizează un grad de comprimare de 60%, rezultând astfel un optim al balanţei dintre calitatea imaginii şi mărimea fişierului care o stochează. Formatul JPEG 2000 realizează o comprimare complexă, care include grade diferite de comprimare în cadrul unei imagini date.
Formatul JPEG este utilizat pentru stocarea imaginilor complexe, aşa cum sunt, de exemplu, scenele din lumea reală (e.g., figuri umane, animale, diverse peisaje etc.), imagini care nu ar fi plăcute ochiului dacă ar utiliza pentru stocare formatul GIF (care, după cum se ştie, suportă cel mult 256 de culori). JPEG suportă întreţeserea, dar, spre deosebire de formatul GIF, nu suportă transparenţa şi animaţra. A se vedea şi formate raster.
JpGraph. Bibliotecă grafică scrisă în PHP, utilizând metoda programării orientate pe obiect (POO). A se vedea şi programare orientată pe obiect.
jQuery. Bibliotecă JavaScript open source realizată în 2006 de John Resig sub o dublă licenţă, MIT şi GPL (http://jquery.com/). A fost dezvoltată în scopul de a facilita procese ca traversarea arborelui DOM,
217
managementul evenimentelor, crearea unor efecte şi animaţii, manipularea stilurilor CSS, managementul interacţiunii AJAX. A se vedea şi AJAX şi DOM.
JSON (JavaScript Object Notation). Format textual utilizat pentru serializarea datelor structurate. Sistemele de calcul pot genera/procesa uşor date în acest format. JSON este derivat din elementul literal de tip obiect al limbajului JavaScript, aşa cum este el definit în ECMAScript, ediţia a 3-a, fiind un format nativ al acestuia. Este utilizat (printre altele), ca şi XML, pentru descrierea datelor schimbate între server şi client în cadrul aplicaţiilor Web bazate pe AJAX.
Reprezentările JSON ale datelor structurate - obţinute prin utilizarea unui set de reguli care vor fi prezentate în această secţiune - sunt simple şiruri de caractere care pot fi convertite uşor în tablouri de obiecte JavaScript. Acest format este des utilizat pentru scrierea argumentelor funcţiilor, a valorilor retumate de acestea, a răspunsurilor serverului etc. Tipul MIME pentru JSON este application/json.
Cu toate că formatul JSON este complet independent de limbaj, utilizează convenţii familiare programatorilor, întâlnite într-un număr mare de limbaje (e.g., C, C++, C#, Java, JavaScript, Perl, Tel). Astfel, formatul amintit are la bază două structuri universale de date, implementate toate în limbajele de programare actuale: o colecţie de perechi nume-valoare
(implementată ca obiect, structură, înregistrare, tablou asociativ etc.); o listă ordonată de valori (implementată ca tablou numeric, listă, vector etc.). în JSON, structurile enumerate anterior iau următoarele forme:      1)  obiect
(object) - este un set neordonat de perechi de forma nume-valoare, inclus între acolade; numele (de tip şir) este urmat de caracterul două puncte („: ”) şi de valoarea sa, iar perechile sunt separate între ele prin caracterul virgulă („,”); pot fi introduse spaţii albe între oricare două perechi succesive; 2) tablou (array) - reprezintă o colecţie ordonată de valori separate prin virgulă, plasată între paranteze drepte; 3) valoare (value) - poate fi un şir (inclus între ghilimele duble), un număr, un tablou, un obiect sau valorile true, false, nuli; structurile menţionate pot fi imbricate; 4) şir (string): este o colecţie plasată între ghilimele duble, alcătuită din niciunul, unul sau mai multe caractere Unicode, cu excepţia caracterelor (ghilimele duble), „\” (slash) şi a caracterelor de control; caracterele exceptate pot fi utilizate numai în secvenţe escape (e.g., \",\\, \ n); 5)   număr (number) - este
asemănător cu tipul similar utilizat în limbajul JavaScript (dar formatele octal şi hexazecimal nu sunt folosite).
După cum se poate observa în enumerarea anterioară, utilizând JSON pot fi reprezentate patru tipuri de date simple (şiruri, numere, valori booleene şi tipul nuli) şi două structurate (obiecte şi tablouri). Este de remarcat că JSON nu poate reprezenta funcţii sau
218
expresii, fiind un format orientat exclusiv pe date.
Iată o comparaţie înte JSON şi XML: utilizare pentru transfer de date http -atât XML, cât şi JSON sunt formate care descriu un obiect sub formă de text simplu, fiind potrivite pentru transferul datelor prin HTTP (e.g., intrări şi ieşiri de date pentru serviciile Web); asigurarea suportului în limbajele de programare - amândouă formatele sunt suportate prin intermediul a numeroase biblioteci, scrise în diverse limbaje de programare (inclusiv JavaScript), care transformă un obiect nativ în aceste formate şi invers; simplitate - XML este un format relativ simplu, dar JSON este şi mai simplu, deoarece utilizează o gramatică mult mai redusă, care, în plus, se potriveşte mai bine cu structurile de date utilizate în multe limbaje de programare; extensibilitate -XML este extensibil, dar JSON nu este (această caracteristică nu este neapărat un dezavantaj pentru JSON, deoarece acesta nu este un limbaj de marcare); interoperabilitate - JSON are aceeaşi potenţială interoperabilitate ca şi XML; deschidere - JSON este cel puţin la fel de deschis ca şi XML, unul dintre motive fiind acela că, deocamdată, nu este obiectul unor politici de standardizare; orientare - XML este orientat pe document, iar JSON este orientat pe date; uşurinţă în utilizare -JSON este mai uşor de citit şi de scris, atât de oameni, cât şi de sistemele de calcul; uşurinţă în procesare - JSON este mult mai simplu de procesat decât XML; structuri de date utilizate. -
structurile de date JSON sunt bazate pe tablouri şi înregistrări, în timp ce structurile de date XML sunt bazate pe elemente, atribute, conţinut textual, entităţi, DTD-uri şi alte metastructuri; dimensiunea datelor - în mod obişnuit, reprezentarea JSON a unei date are dimensiuni mai mici decât reprezentarea XML a aceleiaşi date; autodescriere a datelor - atât JSON, cât şi XML prezintă această caracteristică; internaţionalizare - atât JSON, cât şi XML suportă standardul Unicode; tipuri de date utilizate - documentele XML pot conţine orice tip de date, inclusiv componente ActiveX şi applet-uii Java, caracteristică văzută uneori nu ca un avantaj, ci ca un potenţial pericol pentru securitatea sistemului (deoarece JSON nu utilizează secţiuni <[ cdata[ ] ] >, nu poate transporta imagini, sunete sau alte date binare); familiaritate - XML este mult mai familiar comunităţii IT decât JSON; suport în browser - browserele modeme asigură suport aproape complet pentru XML (DOM, XPath şi XSLT), dar şi pentru JSON, acesta fiind un format bazat pe JavaScript; compatibilitate cu alte standarde -JSON este compatibil cu YAML (o altă alternativă la XML).
Cu toate că JSON este considerat adesea un concurent al formatului XML, ele sunt utilizate de multe ori în aceeaşi aplicaţie sau ca formate complementare. Un număr mare de limbaje de programare oferă suport pentru formatul JSON. Dintre acestea, pot fi amintite ActionScript, C, C#,
 219
Java, JavaScript, Perl, PHP, Python şi Ruby. Este de remarcat că serviciile Web oferite de Yahoo! suportă acest format. A se vedea şi XML.
json. Extensie PHP PECL utilizată pentru codificarea valorilor PHP în obiecte JSON, precum şi pentru decodificarea obiectelor JSON în valori PHP (http://pecl.php. net/package/json). A se vedea şi JSON, PHP şi PECL.
JSP (JavaServer Pages). Platformă de programare utilizată pentru crearea paginilor Web dinamice, bazată pe limbajul Java. Paginile JSP sunt fişiere text în care sunt incluse cod HTML şi Java. Acestea sunt accesibile printr-un server de aplicaţii, care primeşte cereri
HTTP de la un browser prin intermediul serverului Web. Serverul de aplicaţii include şi o maşină virtuală Java în care rulează atât codul Java inclus în paginile JSP, cât şi obiectele instanţiate de acesta. A se vedea şi HTML şi Java.
JSVectorEditor. Editor grafic SVG open source online, bazat pe JavaScript, care rulează în browserele Firefox, IE, Safari, Chrome şi Opera (http:// code. google. com/p/jsvectoreditor/). Este furnizat sub licenţă MIT. A se vedea şi licenţa MIT şi SVG.
JVM (Java Virtual Machine). A se vedea maşină virtuală Java.
 K
Kahn, Robert Elliot (n.           1938).
Informatician american, cunoscut sub numele de Bob Kahn. A creat -împreună cu Vinton Cerf - suita de protocoale TCP/IP. Cei doi au primit premiul Turing şi medalia Alexander Graham Bell. A se vedea şi Cerf, Vinton Gray.
Karbonl4. Editor vectorial pentru Linux (h ttp ://www. kojjlce. org/karbon/). Karbonl4 utilizează formatul nativ SVG şi este inclus în KOffice, suita de programe de birou pentru KDE. A se vedea şi KDE, KOffice şi SVG.
KartOO. Motor de căutare care utilizează o interfaţă vizuală (http://www.ka.rtoo. com/). A se vedea şi motor de căutare.
kbps (sau kbit/s, kb/s). Prescurtare de la kilobitsper second (kilobiţi pe secundă). Reprezintă o mie de biţi pe secundă (i.e., IO3 bps). A se vedea şi bit rate.
KDE (K Desktop Environment). Mediu desktop (desktop environment) open source pentru sisteme compatibile UNIX, dezvoltat sub licenţă GPL începând cu anul 1996 de o echipă coordonată de Matthias Ettrich
(http://www.kde.org/). Este mediul desktop standard pentru numeroase distribuţii Linux (e.g., Mandriva, Kubuntu, SUSE), disponibil şi în limba română. A se vedea şi GNOME, Licenţa Publică Generală GNU şi Linux.
KDevelop. IDE gratuit pentru mediul desktop KDE, oferit sub licenţă GPL (http://www.kdevelop.org/). Suportă peste 30 de limbaje de programare (e.g., C, C++, Java, Pascal, Perl, PHP, Python, Ruby). A se vedea şi IDE şi KDE.
Kerberos. Protocol de autentificare în reţea elaborat de MIT în cadrul proiectului Athena, în anul 1984 (http://web. mit. edu/kerberos/www/). Are rolul de a permite unui client să-şi demonstreze identitatea unui server aflat la distanţă, într-o reţea complet nesigură. De asemenea, Kerberos îi garantează clientului că nu conversează cu un calculator care se dă drept server, deoarece autentificarea se face în ambele direcţii. Protocolul indică o serie de mesaje care trebuie schimbate între părţile care doresc să comunice, unele dintre acestea fiind criptate. Implementările curente folosesc un algoritm standard de criptare, numit DES (Data Encryption Standard). MIT oferă o implementare gratuită a protocolului, dar există şi un număr mare de produse comerciale. A se vedea şi DES.
kernel (nucleu). Componenta centrală a unui sistem de operare, având ca
 221
responsabilitate gestionarea (alocarea) resurselor sistemului de calcul şi comunicarea cu acestea, pentru a permite şi altor programe să ruleze şi să le utilizeze. Resursele respective sunt unitatea centrală de procesare (CPU), memoria calculatorului şi dispozitivele de intrare/ieşire (e.g., tastatură, mouse, unităţile de disc). De asemenea, nucleul furnizează metode pentru managementul proceselor (i.e., lansarea şi planifi-carea acestora, precum şi comunicarea între ele). A se vedea şi sistem de operare.
Kernighan, Brian (n.              1942).
Programator canadian, a avut o contribuţie importantă la dezvoltarea sistemului de operare UNIX şi a creat numeroase programe UNIX (e.g., cron). împreună cu D. Ritchie, a scris cartea The C Programming Language, cea mai cunoscută carte de programare (http://cm. bell-labs. com/cm/cs/cbook/). A se vedea şi C, UNIX şi Ritchie, Dennis.
keylogger (înregistrator de taste). Program care înregistrează tastele apăsate de utilizator, folosit de hackeri pentru a obţine informaţii confidenţiale (e.g., date de înregistrare, parole, numere de cârduri, PIN-uri etc.). Troienii backdoor au integrat - de multe ori - un asemenea program. A se vedea şi hacker, spyware şi troian.
keypad (minitastatură). Set de butoane (taste) aranjate într-un bloc, care includ, de obicei, cifre şi alte simboluri, dar nu şi un set complet de caractere
alfabetice. în cazul în care cea mai mare parte a butoanelor conţin numere, aceasta este o tastatură numerică.
keyword density (densitatea cuvântului- cheie). Se referă la numărul de repetări ale unei expresii-cheie în corpul paginii Web. Motoarele de căutare vor poziţiona mai bine în rezultatele returnate o pagină cu o valoare ridicată a keyword density pentru o anumită expresie-cheie. A se vedea şi pagină Web.
Kilby, Jack (1923-2005). Fizician american, laureat al premiului Nobel în anul 2000, pentru inventarea circuitului integrat (în 1958, în timp ce lucra la Texas Instruments). De asemenea, este inventatorul imprimantei termice şi al calculatorului de buzunar. A se vedea şi circuit integrat şi Noyce, Robert Norton.
kilobyte. Notat lcB sau KB şi denumit kilooctet în limba română, are 210 bytes (sau octeţi), adică 1.024 bytes. A se vedea şi byte.
Kleinrock, Leonard (n. 1934). Inginer şi informatician american, profesor la UCLA (University of California, Los Angeles). A avut contribuţii majore la dezvoltarea reţelelor de calculatoare, inclusiv la teoria acestora, fiind unul dintre inventatorii tehnicii comutării de pachete. A jucat un rol important în dezvoltarea ARPANET la UCLA. Pentru realizările sale, Kleinrock a primit numeroase premii. în 2008 a fost selectat pentru a primi prestigioasa National Medal of Science, cea mai
222
înaltă distincţie ştiinţifică americană. A se vedea şi ARPANET.
KML (.Keyhole Markup Language). Limbaj bazat pe XML, dezvoltat de Google şi utilizat pentru exprimarea datelor geografice în aplicaţiile Google Earth şi Google Maps. A se vedea şi XML.
Knuth, Donald Erwin (n. 1938). Profesor emerit la Universitatea Stanford, autorul cărţii The Art of Computer Programming (http://www-cs-faculty. stanford.edu/-knuth/). Este creatorul sistemului de culegere a documentelor TeX. Activitatea sa a fost recompensată cu numeroase premii, printre care medalia John von Neumann, premiul Turing, Medalia naţională în ştiinţe şi premiul Kyoto. A se vedea şi TeX.
KOffice. Suită de programe de birou open source pentru KDE (http://www.koffice. org/). Utilizează
formatul deschis ODF (OpenDocument Format). A se vedea şi KDE şi OpenDocument Format.
Korn shell (shell-ulKorn). Shell UNIX dezvoltat de David Korn la începutul anilor 1980. Este compatibil cu shell-ul Boume şi include multe caracteristici ale shell-ului C. A se vedea şi Bourne shell.
Krugle. Lansat în iunie 2006, este un motor de căutare care le oferă programatorilor şi dezvoltatorilor posibilitatea de a căuta coduri open source (http://www.krugle.com/). A se vedea şi motor de căutare.
Kurzweil, Raymond (n. 1948). Inventator american, unul dintre cei mai importanţi experţi în domeniul inteligenţei artificiale, pionier în domeniul recunoaşterii optice a caracterelor, al sintezei vocale (http://www.kurzweiltech. com/). A se vedea şi inteligenţă artificială.
 L
LAN (Local Area Network). Reţea de calculatoare sau alte dispozitive răspândite pe o suprafaţă relativ limitată şi conectate astfel încât un sistem poate interacţiona cu oricare altul inclus în reţea.
Aceste reţele includ, alături de calculatoare, şi resurse partajate (e.g., imprimante, hard-discuri de capacitate mare). Dispozitivele care alcătuiesc o reţea locală - denumite noduri - sunt legate între ele prin cabluri utilizate pentru transmiterea mesajelor. A se vedea şi LAN fără fir şi reţea de calculatoare.
LAN fără fir (WLAN, wireless LAN). Reţea locală (LAN) fară fir în care comunicaţia se realizează prin intermediul undelor radio, ceea ce le oferă utilizatorilor posibilitatea de a se deplasa împreună cu dispozitivele, acestea fiind conectate în permanenţă. Componentele unui WLAN se numesc staţii, acestea putând fi puncte de acces (e.g., routere) şi clienţi (e.g., laptopuri, PDA-uri, telefoane IP, dispozitive fixe). Toate staţiile sunt echipate cu adaptoare wireless. A se vedea şi adaptor wireless, LAN, punct de acces fără fir şi router.
(a) lansa (launch). A determina punerea în execuţie a unui program, în special prin intermediul interfeţei grafice cu utilizatorul. A se vedea şi GUI.
landing page (pagină de primire). Termen folosit în marketing-ul online, desemnează pagina la care ajunge un utilizator după ce execută click pe un banner publicitar, pe una dintre legăturile incluse în rezultatele retumate de un motor de căutare, pe o reclamă contextuală, pe o legătură dintr-un mesaj de e-mail etc. Astfel de pagini -extrem de importante pentru companiile de comerţ electronic - sunt de tip referinţă şi tranzacţional. Paginile de tip referinţă prezintă informaţii relevante pentru utilizator şi date despre compania căreia îi aparţine site-ul: text, imagini, legături etc. In schimb, o pagină de tip tranzacţional include un formular pe care vizitatorul este invitat să-l completeze sau un obiect cu care acesta va interacţiona, scopul fiind eventuala vânzare a unui produs sau serviciu. Eficacitatea unei pagini de acest tip este măsurată prin rata de conversie, aceasta reprezentând procentul vizitatorilor care realizează acţiunea dorită.
LAN virtual (virtual LAN). Reţea locală (LAN) alcătuită din grupuri de gazde aflate pe segmente diferite, dar care comunică între ele ca şi cum ar fi conectate fizic prin cablu. A se vedea şi LAN.
latenţă (latency). Intr-o reţea cu comutare de pachete, reprezintă timpul
224
necesar unui pachet pentru a se propaga dintr-un punct în altul al acesteia. Se măsoară în două moduri: timpul necesar propagării într-un singur sens (one-way, i.e., de la sursă la destinaţie) şi, respectiv, timpul necesar propagării dus-întors (round-trip, i.e., de la sursă la destinaţie şi înapoi).
LaTeX. Sistem de programare a documentelor bazat pe TeX, creat de Leslie Lamport în 1984. A devenit principala metodă pentru programarea în TeX, permiţând precizarea aspectelor utilizate în desktop publishing (imagini, tabele, figuri, referinţe încrucişate, note, bibliografie). Sistemul LaTeX îi permite utilizatorului să se ocupe mai mult de conţinutul documentului decât de aspectul său. Este folosit în special în mediul academic, dar şi în mediul comercial, datorită costurilor reduse de utilizare (LaTex şi TeX sunt gratuite). A se vedea şi TeX.
LCMS (Learning Content Management System, sistem pentru managementul conţinutului învăţării). Software utilizat pentru managementul şi publicarea conţinutului care, în mod obişnuit, va fi furnizat prin intermediul unui LMS (Learning Management System).
Un LCMS permite - prin integrarea funcţionalităţilor unei baze de date -stocarea, gestionarea şi reutilizarea conţinutului educaţional, fiind o aplicaţie complexă care etichetează obiectele învăţării, le organizează şi le furnizează într-un număr mare de combinaţii.
LCMS-urile pot include instrumente pentru crearea conţinutului, în special pentru realizarea site-urilor Web, precum şi editoare media. Aceste instrumente pot furniza cursuri către un LMS şi pot urmări studenţii şi cursurile la care aceştia sunt înscrişi. într-un LCMS, cursurile pot fi accesate şi se poate naviga în interiorul acestora folosind un browser Web. Dacă un LCMS nu poate efectua şi operaţii de testare, poate livra totuşi teste create şi administrate de un instrument pentru crearea testelor.
Un LCMS combină funcţiile de gestionare şi administrative ale unui LMS cu cele de creare a conţinutului şi de asamblare personalizată. Acestea din urmă sunt caracteristice unui sistem de management al conţinutului (CMS, Content Management System). în fond, LCMS-urile sunt CMS-uri în care sunt luate în considerare parţial unele aspecte psihopedagogice ale procesului de învăţare şi care implementează un set de instrumente pentru gestionarea acestuia.               *
Dintre caracteristicile LCMS-urilor pot fi amintite: oferă posibilitatea creării/editării conţinutului; pot include articole de învăţare dezvoltate extern; oferă posibilitatea dezvoltării unor teste de evaluare; asigură suport pentru publicarea CD-urilor, tipăriturilor, prezentărilor şi pentru publicarea pe Web; le oferă utilizatorilor posibilitatea auto-înregistrării la cursuri online; permite urmărirea evoluţiei studenţilor; oferă posibilitatea grupării cursurilor şi
 225
studenţilor, în orice moment; urmăresc accesarea cursurilor la nivelul modulelor individuale sau al obiectelor de învăţare; asigură instrumente pentru administrare.
Un LCMS are în structură următoarele componente principale: o interfaţă pentru lansarea conţinutului; un instrument de creare a conţinutului; o componentă pentru înregistrarea studenţilor, lansarea cursurilor şi urmărirea progresului; un depozit (bază de date) pentru obiectele de învăţare.
Deoarece un LCMS este utilizat în mod obişnuit împreună cu un LMS, este necesară stocarea cursurilor în formate standardizate (SCORM sau IMS Content Packaging), care să permită folosirea acestora.
O organizaţie educaţională care doreşte să implementeze un sistem de e-Learning poate să utilizeze o soluţie comercială (având de ales dintre numeroasele soluţii de acest tip existente pe piaţă) sau una open source (în acest caz trebuie avută în vedere şi necesitatea/posibilitatea de a achiziţiona servicii şi programe comerciale, asociate cu platformele educaţionale gratuite). De asemenea, numeroase universităţi sunt implicate astăzi în dezvoltarea unor soluţii open source proprii, sub licenţă GPL. A se vedea şi IMS Content Packaging, LMS, obiect de învăţare şi SCORM.
LDAP (Lightweight Directory Access Protocol). Protocol de reţea TCP/IP utilizat pentru interogarea şi actualizarea serviciilor de director. Un
director este un set de obiecte cu atribute similare organizate logic şi ierarhic (e.g., clasic: cartea de telefoane).
legătură (link). A se vedea hiper-legătură.
legătură de comunicaţii («Communications link). Termen utilizat în reţe-listică pentru a desemna conexiunea dintre două sau mai multe calculatoare care permite transferul datelor. A se vedea şi reţelistică.
legea lui Moore (Moore s law). Descrie o tendinţă importantă în domeniul hardware-ului: numărul tranzistoarelor care pot fi plasate ieftin într-un circuit integrat creşte rapid, dublându-se aproximativ la fiecare 2 ani. Observaţia a fost făcută în 1965 de Gordon Moore, chimist şi fizician, cofondator al Intel Corporation. Tendinţa a continuat mai mult de o jumătate de secol şi se aşteaptă să continue cel puţin încă un deceniu sau mai mult. A se vedea şi Moore, Gordon Earle.
legendă (legend). Text care explică sau descrie structura şi/sau conţinutul unui grafic, ale unei hărţi sau ale unui document.
Lempel-Ziv. A se vedea algoritmul Lempel-Ziv.
library (bibliotecă). A se vedea bibliotecă.
Libre Software. Termen utilizat pentru prima oară în anul 2000, în documentele Comisiei Europene, pentru a
 226
desemna software-ul oferit fară costuri. Spre deosebire de free (folosit în expresia Free Software), cuvântul libre (împrumutat din limbile franceză şi spaniolă) nu permite confuzia între libertatea de utilizare şi gratuitate. A se vede şi FLOSS, Free Software şi Open Source Software.
libxml. Bibliotecă gratuită de procesare a documentelor XML, implementată în C pentru întreg modelul DOM, scrisă de Daniel Veillard, de la Consorţiul Web (http://xmlsoft.org/). Permite asocierea şi procesarea spaţiilor de nume XML, reguli de validare a documentelor etc. Biblioteca este inclusă şi în mediul de dezvoltare GNOME. Versiunea libxml2 include implementări complete pentru XPath, XPointer şi XInclude, fiind utilizată pe mai multe platforme (e.g., UNIX/Linux, Windows, MacOS X şi OS/2) şi putând fi legată la diverse limbaje de programare (e.g., C, C++, C#, Python, Delphi, Pascal, Ruby, PHP 5). A se vedea şi DOM.
libxslt. Bibliotecă XSLT scrisă în C, bazată pe libxml2, dezvoltată sub licenţă MIT pentru proiectul GNOME (http://xmlsoft.org/). Este procesorul XSLT standard pentru diverse limbaje de programare (e.g., Perl, PHP). A se vedea şi GNOME, libxml şi XSLT.
licenţa Apache (AL, Apache License). Licenţă pentru software creată de ASF (Apache Software Foundation). Versiunile AL (1.0, 1.1 şi 2.0) solicită păstrarea informaţiilor legate de
Copyright şi a exonerării de răspundere, dar nu este o licenţă copyleft, adică permite utilizarea codului-sursă pentru dezvoltarea de software proprietar sau open source. A se vedea şi Apache Software Foundation şi copyleft.
licenţa BSD (BSD license). Una dintre cele mai des utilizate licenţe pentru software-ul liber (free software). Denumirea sa constituie acronimul pentru Berkeley Software Distribution, un sistem de operare derivat din UNIX (distribuit de University of California, Berkeley) pentru care a fost creată, iniţial, licenţa respectivă.
licenţa LGP (LGPL, Lesser General Public License). Licenţă free software publicată de FSF (Free Software Foundation), proiectată cu scopul de a reprezenta un compromis între licenţa copyleft GNU GPL (GNU General Public License) şi alte licenţe mai permisive (e.g., licenţele BSD şi MIT). LGPL a fost scrisă de Richard Stallman în 1991 şi actualizată în 1999 şi 2007.
LGPL este utilizată m special pentru bibliotecile software, dar şi pentru o serie de aplicaţii de sine stătătoare (e.g., Mozilla, OpenOffice.org). A se vedea şi copyleft.
licenţa MIT (MIT License). Licenţă free software elaborată la MIT (Massachusetts Institute of Technology). Este o licenţă permisivă, ceea ce înseamnă că acceptă reuîilizarea software-ului liber în cel proprietar, cu condiţia distribuirii licenţei împreună cu cel din urmă. Iată câteva dintre
227
 aplicaţiile şi bibliotecile cunoscute care utilizează licenţa MIT: CakePHP, jQuery, libxml2, Paint.NET, Prototype, Symfony.
 licenţa Open Software (OSL, Open Software License). Licenţă software creată de Lawrence Rosen. Conform OSI (Open Source Initiative), OSL este o licenţă open source. De asemenea, OSL este şi o licenţă copyleft. A se vedea şi copyleft.
 Licenţa Publică Generală GNU
 (GNU GPL, GNU General Public License). Având acronimul GPL, este o licenţă software de tip copyleft, elaborată de Fundaţia pentru Software Deschis (Open Software Foundation). Oferă oricărui utilizator dreptul de a copia, modifica şi redistribui programe şi codurile-sursă ale acestora, provenind de la programatorii care îşi licenţiază programele folosind GPL. Prima versiune a acestei licenţe a fost scrisă de Richard Stallman. Versiunea GPLv3 a fost publicată pe 27 iunie 2007. A se vedea şi copyleft.
 licenţe Creative Commons (Creative Commons Licenses). Cunoscute şi ca licenţe CC (CC licenses), permit schimbarea termenilor Copyright-ului, înlocuind clasicul AU rights reserved (toate drepturile rezervate) cu Some rights reserved (unele drepturi rezervate). Ţinta licenţelor CC este de a lărgi domeniul de creaţii disponibile tuturor în mod legal, atât pentru utilizare, cât şi ca părţi ale unor noi creaţii. Sub licenţă CC pot fi distribuite text, muzică,
 video, imagini etc. Licenţele CC sunt utilizate de un număr foarte mare de site-uri, deşi nu toate materialele postate pe acestea sunt disponibile sub astfel de licenţe. Iată câteva dintre site-urile respective: Flickr, Internet Archive, OpenCourseWare, Public Library of Science, Wikimedia Commons. De asemenea, există proiecte naţionale care sprijină publicarea operelor sub licenţe Creative Commons. Dintre acestea pot fi amintite Images for the future (proiect guvernamental olandez susţinut cu 137 de milioane de euro, pentru a încărca în Web filme, emisiuni TV şi înregistrări radio, precum şi fotografii din arhivele olandeze) şi Overmundo (site colabo-rativ pentru promovarea culturii braziliene).
Licenţele Creative Commons variază de la o libertate aproape totală până la permisiuni foarte limitate. Aceste permisiuni incluse în licenţele CC sunt: atribuire (attribution - autorul le oferă utilizatorilor posibilitatea de a copia, distribui, afişa şi interpreta o operă, inclusiv o operă derivată, cu condiţia de a menţiona autorul); necomercial (noncommercial - autorul le oferă utilizatorilor posibilitatea de a copia, distribui, afişa şi interpreta o operă, dar şi operele derivate, exclusiv în scopuri necomerciale); fară opere derivate (no derivative works - autorul le oferă utilizatorilor posibilitatea de a copia, distribui, afişa şi interpreta o operă, fară a crea opere derivate pe baza acesteia); distribuire în condiţii identice (share alike - autorul le oferă utilizatorilor
228
posibilitatea de a distribui opere derivate numai sub o licenţă identică cu cea a operei originale).
Pentru orice refolosire sau distribuţie, utilizatorul trebuie să prezinte termenii licenţei pentru opera respectivă, cea mai bună modalitate de a realiza acest lucru fiind de a plasa un link spre pagina CC dedicată licenţei. Dacă se obţine permisiunea din partea titularului drepturilor de autor, se poate renunţa la oricare din condiţiile impuse de licenţă. Linkurile pot fi incluse prin intermediul unor pictograme furnizate de Creative Commons (prezentate anterior, pentru fiecare licenţă), această organizaţie oferind totodată şi codul XHTML necesar. Fiecare pictogramă include elemente grafice care precizează condiţiile specificate în licenţă.
Site-ul Creative Commons pune la dispoziţie un formular (Choose a License) care îi permite autorului să aleagă cu uşurinţă licenţa optimă sub care doreşte să-şi publice opera (răspunzând la câteva întrebări), un logo de identificare şi un text descriptiv.
Licenţele Creative Commons au fost scrise ţinând seama de sistemul legal din Statele Unite. Astfel, există posibilitatea ca, folosind modelul SUA indiferent de legile locale, licenţele CC să devină neaplicabile. Proiectul CCi (<Creative Commons International) a fost creat pentru a evita astfel de probleme, scopul acestuia fiind de a ajusta formularea licenţelor CC în acord cu legislaţia din fiecare ţară. Jn
data de 2 septembrie 2008, la Centrul pentru Jurnalism Independent din Bucureşti, a avut loc lansarea licenţelor Creative Commons în România, la iniţiativa lui Bogdan Manolea. Adaptarea celor şase licenţe, începând de la atribuire (by) până la atribuire-necomercial-fâră opere derivate (by-nc-nd) în limba română reprezintă al 26-lea proiect al Creative Commons în Europa şi al 47-lea în întreaga lume. A se vedea şi Creative Commons.
Licklider, Joseph Caii Robnett
(1915-1990). Unul dintre cei mai cunoscuţi informaticieni americani, în anul 1962, Licklider a introdus conceptul unei aşa-numite reţele galactice (galactic network) de calculatoare interconectate, în care oricine poate avea acces la date şi programe de oriunde în lume. A se vedea şi reţea galactică.
LIFO. Acronim pentru Last In, First Out, ultimul intrat, primul ieşit, reprezintă o modalitate de organizare şi manipulare a datelor. în particular, expresia descrie un principiu de procesare a datelor organizate într-o structură denumită stivă (stack). A se vedea şi stivă.
limbaj compilat (compiled language). Limbaj de programare de nivel înalt utilizat pentru scrierea programelor translatate într-un format executabil înainte de execuţie (compilate; e.g., C++), spre deosebire de programele scrise într-un limbaj interpretat. A se vedea şi limbaj interpretat.
 229
limbaj de asamblare (assembly language). Limbaj de programare de nivel jos cu care se scriu coduri folosind abrevieri - numite mnemonice - ale instrucţiunilor din limbajul-maşină al CPU (microprocesorului). Iată câteva exemple generale de mnemonice: add (adunare), sub (scădere), mul (înmulţire), div (împărţire), load (încărcarea datelor din memorie), store (memorarea unei date). Un astfel de limbaj este denumit şi limbaj din generaţia a treia, furnizând o reprezentare simbolică a in-strucţiunilor-maşină. Programul scris într-un limbaj de asamblare specific unui anumit CPU este translatat în limbaj-maşină folosind un asamblor. A se vedea şi asamblor, cod- maşină şi instrucţiune maşină.
limbaj de comenzi (<command language). Limbaj format din cuvinte-cheie şi expresii, utilizat pentru scrierea comenzilor acceptate de interpretorul de comenzi. A se vedea şi linie de comandă.
limbaj de descriere a paginii (PDL, page description language). Limbaj de programare (e.g., PostScript) utilizat pentru a descrie informaţiile trimise unei imprimante sau unui dispozitiv de afişare. A se vedea şi PostScript.
limbaj de interogare (query language). Subset al unui limbaj de manipulare a datelor, utilizat pentru regăsirea şi afişarea datelor incluse într-o bază de date. A se vedea şi SQL.
limbaj de marcare (markup language). Sistem (limbaj) care permite interpretarea explicită a unui fragment
de dată (e.g., text). Dintre limbajele de marcare cunoscute pot fi amintite SGML, HTML, XML, XHTML, RSS şi LaTeX. Un limbaj de marcare trebuie să specifice mulţimea de marcaje obligatorii, maniera de identificare a marcajelor şi semantica fiecărui marcaj disponibil. Sunt utilizate trei categorii de marcaje electronice: prezentaţionale, procedurale şi descriptive.
Marcajele prezentaţionale sunt folosite de aplicaţiile tradiţionale de procesare a textului şi înglobate în format binar în documente text pentru a produce efecte WYSIWYG. Aceste marcaje sunt, în mod obişnuit, ascunse utilizatorilor.
Marcajele procedurale sunt incluse în text şi furnizează instrucţiuni pentru aplicaţiile care îl procesează (e.g., move(left_margin, 3          cm)).  Cele
mai cunoscute limbaje de marcare procedurale sunt LaTeX şi PostScript.
Marcajele descriptive (e.g., HTML, XML) sunt folosite ca etichete în document, obiectivul fiind acela de a decupla structura acestuia de orice interpretare a sa (adică de informaţia de prezentare - obiectivul este atins mai mult sau mai puţin, în grade care variază mult de la un limbaj la altul, e.g., de la HTML la XML). A se vedea şi HTML, marcaj, XHTML şi XML.
limbaj de nivel înalt (high-level language). Limbaj de programare care oferă un nivel înalt de abstractizare în raport cu limbajul de asamblare (e.g., PHP, C++, C#, Phyton, Ruby). Un astfel de limbaj este numit şi limbaj din generaţia a treia.
 230
Un limbaj de programare de nivel înalt utilizează instrucţiuni în structura cărora sunt incluse cuvinte-cheie preluate din limbajul natural (limba engleză). Limbajele de acest tip sunt uşor de învăţat şi prezintă un grad înalt de independenţă în raport cu platforma pe care sunt utilizate. Primul limbaj de nivel înalt creat de om a fost Plan-kalkiil. A se vedea şi cod-maşină şi Plankalkiil.
limbaj de programare (programming language). Limbaj artificial creat cu scopul de a exprima operaţii care pot fi efectuate de un calculator, furnizând instrucţiuni care pot fi prelucrate şi executate de acesta. Prin utilizarea unui limbaj de programare, se pot scrie programe care sunt folosite pentru controlul comportamentului unui calculator.
Limbajele de programare au cunoscut o evoluţie complexă, dar rapidă, sintetizată în continuare: cod-maşină; limbaj de asamblare; limbaj de nivel înalt (compilatoare, interpretoare); programare modulară (biblioteci de funcţii, proceduri, linkeditorul), programarea structurată; programarea vizuală; programarea imperativă (procedurală) versus programarea declarativă; programarea orientată pe obiecte şi pe evenimente; limbaje pentru baze de date, pentru simulare, conducere în timp real, concurente; paradigma client-server. A se vedea şi program.
limbaj de programare la nivel maşină (machine-level programming language). A se vedea cod-maşină.
limbaj de scripting (scripting language). Limbaj de programare interpretat, utilizat adesea în paginile Web dinamice. Limbajele de scripting pentru Web se clasifică în două categorii: limbaje pentru client (e.g., JavaScript) şi limbaje/platforme de programare pentru server (e.g., PHP, JSP, ASP, Perl). A se vedea şi limbaj de programare.
limbaj de uz general (general-purpose language). Limbaj de programare care poate fi utilizat pentru a crea diverse tipuri de aplicaţii (e.g., C, C++, Pascal, Java). A se vedea şi limbaj de programare.
limbaj din generaţia a doua (second-generation programming language). A se vedea limbaj de asamblare.
limbaj din generaţia a treia (third-generation programming language). A se vedea limbaj de nivel înalt.
limbaj din generaţia a patra (fourth-generation language). Limbaj de programare conceput să imite (parţial) limbajul uman. Termenul desemnează în special unele limbaje utilizate în scopuri speciale (e.g., gestionarea bazelor de date relaţionale, dezvoltarea de software pentru afaceri, crearea interfeţelor GUI, dezvoltarea aplicaţiilor Web). Se consideră că aceste limbaje sunt superioare celor de nivel înalt. Termenul a fost utilizat prima dată în 1982 de James Martin în cartea sa Applications Development Without Programmers.
limbaj interpretat (interpreted language). Limbaj de programare de nivel înalt utilizat pentru scrierea programelor ale căror instrucţiuni sunt translatate într-un format executabil şi executate una câte una (e.g., PHP), spre deosebire de programele scrise într-un limbaj compilat. A se vedea şi interpretor şi limbaj compilat.
limbaj natural (natural language). Limbaj utilizat de oameni pentru vorbire, scriere sau comunicare prin semne. Este diferit de limbajele formale (e.g., limbajele de programare). A se vedea şi limbaj de programare.
limbaj simbolic (symbolic language). Limbaj de programare ale cărui instrucţiuni sunt alcătuite pe baza unor simboluri (e.g., variabile, operatori, cuvinte-cheie). Cu excepţia limbajului-maşină, toate limbajele de programare sunt simbolice. A se vedea şi limbaj de programare şi limbaj de programare la nivel maşină.
lighttpd. Server realizat sub licenţa BSD revizuită (http://www.lighttpd.net/), este utilizat de numeroase aplicaţii Web (inclusiv Web 2.0), de exemplu YouTube, Wikipedia sau meebo. A se vedea şi server Web şi Web 2.0.
LimSee. Editor SMIL, proiect al echipei WAM (Web Adaptation Multimedia) de la INRIA (Institut National de Recherche en Informatique et en Automatique), Grenoble, Franţa (http://limsee3.gforge. inria.fr/public-site/). Printre facilităţile oferite de LimSee, pot fi menţionate vizualizarea
 232
şablonului spaţial şi a scenariului temporal, execuţia prezentării, căutarea în document, validarea acestuia şi stabilirea codificării utilizate. A se vedea şi SMIL.
lingro. Instrument online foarte util celor care caută explicaţii pentru termenii incluşi în paginile unui site Web sau traduceri ale acestora (http://lingro.com/). Utilizarea aplicaţiei presupune parcurgerea a două etape: în prima se introduce (în caseta existentă în pagina principală a Lingro) adresa unei pagini Web. După apăsarea tastei Enter, conţinutul paginii respective va fi inclus în vizualizatorul Lingro (web viewer). In a doua etapă, utilizatorul va executa click pe orice termen din pagina încărcată în Lingro, ceea ce va determina afişarea unei ferestre care include explicaţii referitoare la termenul selectat sau traducerea acestuia (în funcţie de opţiunea utilizatorului). Sunt oferite traduceri în diverse limbi. De asemenea, aplicaţia poate oferi explicaţii sau traduceri ale unor termeni incluşi în documente aflate pe calculatorul utilizatorului (sunt suportate numai formatele TXT, DOC şi PDF). Acestea trebuie încărcate în prealabil în vizualizatorul Lingro (file viewer). Este pusă la dispoziţia utilizatorilor o extensie pentru browserul Firefox, care permite folosirea rapidă a facilităţilor oferite de aplicaţie.
linie de comandă (command line). Şir text scris într-un limbaj de comenzi şi transferat interpretorului de comenzi.
Confirmarea comenzii şi transferul ei către interpretor se fac prin apăsarea tastei ENTER. Interpretorul primeşte, analizează şi execută comanda respectivă. A se vedea şi interpretor de comenzi şi limbaj de comenzi.
linii de cod-sursă (SLOC, source lines of code). Modalitate utilizată pentru a măsura mărimea unui program prin numărarea rândurilor incluse în codul-sursă al acestuia. Este utilizată pentru a face predicţii cu privire la efortul necesar dezvoltării unui program, ca şi pentru a estima productivitatea unui programator sau efortul depus în dezvoltarea unui produs software. A se vedea şi program.
link-uri nereciproce (non-reciprocal links). Legătură (link) situată pe site-ul A către site-ul B, acesta din urmă neavând legături către site-ul A. Acest tip de legături are o relevanţă mai mare pentru motoarele de căutare decât cele reciproce. A se vedea şi link-uri reciproce.
link-uri reciproce (reciprocal links). Două legături, una situată pe site-ul A către site-ul B, iar alta situată pe site-ul B către site-ul A. De multe ori, relevanţa lor este pusă la îndoială de motoarele de căutare. A se vedea şi link-uri nereciproce şi link exchange.
link checker (verificator de legături). Program care scanează un site Web cu scopul de a identifica legăturile nefuncţionale (dead links). în mod obişnuit, un astfel de prograjn
generează un raport care include o listă cu toate legăturile moarte existente în site.
Linkedln. Cea mai mare reţea socială online destinată profesioniştilor, folosită de peste 40 de milioane de utilizatori (în 2009) pentru schimb de informaţii, idei şi oportunităţi (http://www. linkedin. com/).
Reţeaua a fost lansată în 2003 de Reid Hoffman şi Konstantin Guericlce, ca un mecanism de recomandare profesională bazat pe încrederea personală pe care utilizatorii o acordă altor utilizatori înregistraţi. Până în 2005 circa două milioane de utilizatori îşi creaseră conturi pe Linkedln, consolidând astfel una dintre cele mai active comunităţi de afaceri din lume. A se vedea şi reţea socială online.
link building (construirea legăturilor). Plasarea pe site-uri externe a unor link-uri către site-ul propriu (numite backlinks), în scopul măririi vizibilităţii acestuia prin creşterea PageRank-ului. Există multe metode de a realiza link building, una dintre acestea fiind cumpărarea de legături. Metoda este penalizată de Google, utilizarea acesteia fiind depistată atunci când PageRank-ul are variaţii rapide (creşteri urmate de descreşteri). Iată şi alte metode de mărire a vizibilităţii: înscrierea gratuită a site-ului în directoare Web, plasarea legăturilor pe site-urile de socializare, trimiterea regulată a unui newsletter, publicarea de anunţuri gratuite pe site-uri dedicate,
 233
utilizarea Twitter, crearea de bloguri-sateliţi, promovarea fluxurilor RSS/ Atom, publicarea unor comunicate de presă, comentarii pe forumuri, înscrierea în programele de afiliere, utilizarea unor legături în contul propriu YouTube, folosirea serviciilor de social bookmarking. A se vedea şi backlink, hiperlegătură, link exchange şi PageRank.
Link Directory. Director Web românesc în care site-urile sunt organizate pe categorii (cele mai populare dintre acestea fiind Afaceri, Cumpărături, Acasă, Internet, Jocuri, Turism, Construcţii şi întreţinere) şi pe subcategorii (http://www. linkdirectory. ro/). A se vedea şi director Web.
link exchange (schimb de legături). Una dintre cele mai folosite metode de link building, utilizată în scopul promovării site-urilor. Varianta simplă (link exchange simplu) implică schimbul de legături între două site-uri: site-ul A postează o legătură către site-ul B (A—>B), care - la rândul lui -postează o legătură către site-ul A (B—>A). Acest schimb are avantajul că este uşor de realizat. De asemenea, se utilizează variantele 3-way linking şi 4-way linking. Prima dintre ele se realizează astfel: site-ul A postează o legătură către site-ul B (A—>B), iar B către C (B—>C), A şi C fiind în proprietatea aceleiaşi persoane sau companii. A doua metodă (numită şi diamond) poate lua două forme (se presupune că site-urile A şi C aparţin unei persoane/companii, iar B şi D
alteia): un dublu link exchange simplu (A—>B, C—>D şi B—>A, D—>C) sau un dublu 3-way linking (A—>B, B—>C, C—»D, D—>A). Excesul în utilizarea metodei link exchange este dezaprobat de Google, în special excesul utilizării variantei simple. Majoritatea optimi-zatorilor experimentaţi o vor evita ca metodă viabilă de link building, ea fiind totuşi utilizată în anumite situaţii de nişă. A se vedea şi link building.
link juice (linkjuice). Exprimă puterea, greutatea, valoarea pe care le transmite o legătură (link) documentului la care trimite. Este proporţional cu importanţa paginii în care este inclusă legătura şi invers proporţional cu numărul de legături publicate în pagină. A se vedea şi Google juice.
link popularity (popularitatea legăturii). Expresia cantitativă şi calitativă a legăturilor incluse în alte site-uri şi care fac referire la site-ul propriu. Reprezintă un criteriu folosit de motoarele de căutare în poziţionarea site-urilor. Google Toolbar oferă informaţii legate de această caracteristică, precum şi PageRank-ul paginii curente.
Linux. Se referă la nucleul Linux, dar, în mod obişnuit, termenul este folosit pentru a denumi un întreg sistem de operare (i.e., nucleu, biblioteci şi diverse instrumente). Linux este unul dintre cele mai cunoscute proiecte de software open source. Nucleul Linux a fost dezvoltat de Linus Torvalds. O distribuţie Linux este alcătuită din componentele de bază (enumerate mai
234
sus) şi o mare cantitate de aplicaţii organizate în pachete. A se vedea şi distribuţie Linux şi Torvalds, Linus.
(a) lipi (paste). A insera o porţiune dintr-un document, păstrată în memorie (clipboard), în documentul curent (din care a fost tăiată) sau în alt document similar. A se vedea şi (a) tăia.
LISP (LISt Processing). Limbaj de programare funcţional folosit pentru crearea aplicaţiilor de inteligenţă artificială, mai ales între anii 1970 şi 1980. A fost inventat în 1958, la MIT, de John McCarthy. Este cel de-al doilea limbaj de nivel înalt în ceea ce priveşte vechimea, după Fortran. Principalele două dialecte utilizate astăzi sunt Common Lisp (abreviat CL) şi Scheme. A se vedea şi inteligenţă artificială şi McCarthy, John.
listă (list). Colecţie de elemente de informaţie (noduri) aranjate într-o anumită ordine. Lungimea listei este egală cu numărul nodurilor pe care le conţine. Structura de date de tip listă trebuie să permită determinarea primului/ultimului nod din structură şi a predecesorului/succesorului (dacă există) unui nod dat. Cea mai simplă listă este cea liniară, care are un cap şi o coadă. O listă circulară este o listă în care după ultimul nod urmează primul, fiecare nod având astfel un predecesor şi un succesor. Reprezentarea cea mai comodă pentru această structură este cea secvenţială, bazată pe tablouri. A se vedea şi listă liniară, structură de date şi tablou.
listă de selecţie (select list). Listă de opţiuni inclusă într-un formular (X)HTML existent într-o pagină Web.
Lista este creată folosind marcajul (X)HTML<select> şi atributele sale: name (valoarea sa este un text care stabileşte numele listei), size (valoarea sa este un număr care stabileşte câte rânduri ale listei vor fi afişate simultan) şi multiple (valoarea sa este "multiple"; dacă este setat, atributul permite selectarea simultană a mai multor opţiuni).
O listă de selecţie poate fi de următoarele tipuri: listă derulantă (este prezent, opţional, numai atributul name); casetă de selecţie (sunt prezente numai atributele name şi size); listă derulantă cu selectări multiple (are precizate numai atributele name şi multiple şi afişează toate opţiunile listei); casetă de selecţie cu selectări multiple (sunt prezente simultan toate cele trei atribute).
O listă de selecţie trebuie să conţină una sau mai multe opţiuni, fiecare dintre acestea fiind creată folosind marcajul <option>. Iată câteva dintre atributele marcajului:   selected (dacă este
folosit, atributul precizează că opţiunea este preselectată); value (stabileşte un text asociat opţiunii); disabled (dezactivează pentru selecţie opţiunea respectivă); labei (stabileşte o etichetă asociată opţiunii). A se vedea şi HTML.
listă înlănţuită (linked list). în programare, este o structură de date de tip listă liniară, alcătuită dintr-o
 235
secvenţă de noduri care includ, fiecare, unul sau două câmpuri cu referinţe (pointeri, adică informaţii de adresă) la nodurile învecinate. Există două tipuri de liste înlănţuite: listă simplă şi listă dublă.
într-o listă simplu înlănţuită (cunoscută şi sub numele de listă legată, linked list), fiecare nod (cu excepţia ultimului) include câte un singur câmp care conţine o referinţă (pointer) către următorul nod. Alocarea simplă permite parcurgerea listei într-un singur sens (de la stânga la dreapta). Listele legate sunt cele mai utilizate structuri de date şi sunt folosite pentru a implementa o serie de structuri de date abstracte cunoscute (e.g., stive, cozi). De asemenea, dintre aplicaţiile acestui tip de listă liniară pot fi menţionate sortarea prin inserţie şi sortarea topologică.
într-o listă dublu înlănţuită (cunoscută şi sub numele de listă dublu legată, doubly linked list), fiecare nod include câte două câmpuri cu câte o referinţă (pointer) la nodul predecesor, respectiv succesor.
Listele înlănţuite au avantajul că adăugarea şi eliminarea nodurilor se fac rapid. Dintre dezavantaje pot fi menţionate: accesul la un nod se face după parcurgerea tuturor nodurilor care îl preced, operaţie care necesită efort de calcul; referinţele conţinute în cadrul fiecărui nod ocupă memorie. A se vedea şi coadă, listă liniară, listă secvenţială şi stivă.
listă liniară (linear list). în programare, colecţie de noduri aflate într-o relaţie de ordine. Este denumită şi listă deschisă (open list), deoarece ultimul nod al listei conţine o referinţă nuli (nici o adresă). într-o listă circulară, toate nodurile sunt legate într-un cerc continuu (nu există nici o referinţă nuli).
Operaţiile permise asupra unei liste liniare sunt: accesul la oricare dintre noduri în scopul citirii sau modificării informaţiilor conţinute de acesta; adăugarea unui nod, indiferent de poziţia pe care o va ocupa în listă; ştergerea unui nod, indiferent de poziţia pe care acesta o are în listă; schimbarea poziţiei unui nod în listă. Există două modalităţi de alocare a unei liste liniare: alocarea secvenţială (listă secvenţială) şi alocarea înlănţuită (listă înlănţuită). A se vedea şi listă înlănţuită şi listă secvenţială.
listă secvenţială (sequential list). în programare, structură de date de tip listă liniară alcătuită dintr-o secvenţă de noduri care ocupă poziţii succesive în memorie. Avantajul utilizării unei astfel de liste este acela că există acces direct la oricare dintre nodurile sale, la fel ca la elementele unui vector. Dezavantajul utilizării acestui tip de listă liniară este acela că adăugarea, ştergerea sau schimbarea poziţiei unui nod necesită un efort mare de calcul. A se vedea şi listă liniară şi listă înlănţuită.
little endian (little endian). Numită şi ordonare inversă a octeţilor (reverse byte ordering), este o metodă de stocare
236
a numerelor întregi în care cel mai puţin semnificativ octet este poziţionat primul. Este utilizată de microprocesoarele produse de Intel. A se vedea şi big endian.
LiveJournal. Abreviat adesea LJ, este un serviciu gratuit de blogging, creat în 1999 (http://www.livejournal.com/). A se vedea şi serviciu de blogging.
LMS (Learning Management System, sistem pentru managementul învăţării). Software utilizat pentru furnizarea, urmărirea şi managementul instruirii online. Utilizate în educaţie, dar şi în alte sectoare (e.g., administraţie, industrie) în scopul pregătirii angajaţilor, LMS-urile realizează, în principal, funcţiile de administrare a participanţilor şi cursurilor unei instituţii online. Gestiunea cursurilor se face la nivel ridicat, ceea ce înseamnă că - în mod obişnuit - cursurile sunt importate din alte aplicaţii (e.g., instrumente pentru crearea cursurilor).
Utilizatorii unui LMS aparţin următoarelor categorii: cursanţi (studenţi), instructori (educatori), administratori şi dezvoltatori (designeri). Administratorul are posibilitatea ca prin intermediul unei interfeţe Web să realizeze diferite operaţiuni, ca de exemplu:     înregistrarea studenţilor,
adăugarea cursurilor, înregistrarea rezultatelor/notelor şi generarea rapoartelor. Pentru stocarea informaţiilor despre cursanţi şi cursuri, un LMS utilizează o bază de date al cărei conţinut poate fi modificat de administratori' şi,
automat, de diferite subsisteme ale acestuia.
Deşi au o serie de caracteristici comune, LMS-urile se diferenţiază prin implementarea unor servicii specifice care răspund unor nevoi particulare, caracteristice sectorului de activitate în care sunt utilizate. Dintre caracteristicile comune ale LMS-urilor pot fi amintite următoarele:          gestionarea
utilizatorilor, rolurilor, cursurilor, educatorilor; oferirea de cataloage de curs şi înregistrare online', lansarea şi urmărirea conţinutului educaţional; managementul resurselor educaţionale; generarea de rapoarte personalizabile; furnizarea calendarului cursurilor; transmiterea de mesaje şi notificări studenţilor; testarea şi evaluarea studenţilor; oferirea unor instrumente de învăţare; capacitatea de a integra şi alte aplicaţii consacrate. A se vedea şi LCMS.
load balancing (echilibrarea încărcării). Tehnică prin care se împarte efortul de calcul între mai multe calculatoare, discuri* etc., în scopul obţinerii unei utilizări optime a resurselor şi minimizării timpului necesar procesării. Această tehnică oferă numeroase avantaje: flexibilitate, disponibilitate maximă, scalabilitate, timp de răspuns minim. Tehnica are patru tipuri de funcţionalităţi majore: server load balancing, global server load balancing, jlrewall load balancing, transparent cache switching.
localhost (gazdă locală). Nume de gazdă folosit pentru un calculator
237
atunci când acesta este simultan sursă şi destinaţie pentru mesajele TCP/IP. Totodată, acesta este un nume de domeniu rezervat. De fapt, pachetele IP trimise de/către gazda locală nu ajung în Internet. Numele gazdei locale este translatat în adresa IP de buclă locală, anume 127.0.0.1. Numele gazdei locale este utilizat în special pentru testarea software-ului (e.g., site-uri şi aplicaţii Web). Astfel, http://localhost este URL-ul paginii principale a unui site Web găzduit de un server HTTP local. A se vedea şi adresă IP.
localizare (localization). Adaptarea la zona geografică (e.g., România) a unui produs software (de sistem sau de aplicaţie). în mod obişnuit, procedura necesită cel puţin traducerea produsului (e.g., în limba română).
Location. Unul dintre anteturile răspunsului HTTP. Este utilizat pentru a redirecţiona clientul Web către o locaţie a resursei diferită de cea specificată în cerere, împreună cu coduri de stare 3xx sau 201 (Created), fiind precizat sub forma unui URL. A se vedea şi cod de stare HTTP şi răspuns HTTP.
logic (logical). Numit şi boolean, este un tip de date primitiv cu două valori posibile: adevărat (true) sau fals (false). Unele limbaje de programare nu includ tipul logic ca tip predefinit de date. Primul limbaj care a inclus explicit acest tip este Algol 60 (1960). A se vedea şi tip de date.
logica fuzzy (fuzzy logic). Logica vagă (fuzzy), spre deosebire de cea clasică
(sau binară), utilizează o plajă continuă de valori logice (numite grade de adevăr sau probabilităţi) cuprinse în intervalul 0-1, unde 0 indică fals, iar 1 adevărat. A fost definită în anul 1965 de profesorul Lotfi Zadeh, de la Berkeley University.
Logica fuzzy este utilizată în sistemele de inteligenţă artificială pentru reprezentarea unor concepte imprecise (variabile fuzzy). Sistemeiz fuzzy au fost incluse în diverse bunuri de larg consum (e.g., aparate foto, maşini de spălat, cuptoare cu microunde). A se vedea şi inteligenţă artificială.
LOGO (Logic Oriented Graphic Oriented). Limbaj de programare funcţională, adaptare şi dialect al Lisp (uneori, este numit Lisp fără paranteze). Oferă facilităţi pentru manipularea listelor şi fişierelor, recursivitate etc. A fost creat în 1967 de o echipă formată din Seymour Papert, Daniel G. Bobrow şi Wally Feurzeig, cu scopul de a fi utilizat în învăţământ, în special pentru predarea programării în manieră constructivistă. A se vedea şi constructivism social şi Papert, Seymour.
log off (a închide o sesiune de lucru). A încheia o sesiune de lucru cu un calculator aflat la distanţă. Operaţia se mai numeşte şi log out (scris şi logout), sign out sau sign off. A se vedea şi log on.
log on (a deschide o sesiune de lucru). A deschide o sesiune de lucru cu un calculator aflat la distanţă. în mod obişnuit, pentru a realiza această
238
operaţie sunt necesare un nume de utilizator şi o parolă. Operaţia se mai numeşte şi sign on sau log in. A se vedea şi log off.
LOM (Learning Object Metadata). Cel mai răspândit standard pentru specificarea metadatelor asociate obiectelor de învăţare, aprobat de IEEE-Standards Association pe 12 iunie 2002. LOM se află la baza standardelor pentru învăţare electronică SCORM şi IMS Learning Design.
Scopul LOM este de a facilita căutarea, evaluarea, utilizarea şi reutilizarea obiectelor de învăţare de către educatori, studenţi sau medii de învăţare online. Alegerea metadatelor folosite de dezvoltatori este adesea dificilă. Totuşi, respectarea unui standard (e.g., LOM) a devenit obligatorie din punct de vedere comercial, deşi nu este întotdeauna potrivită cu interesele comunităţilor educaţionale. A se vedea şi obiect de învăţare.
LOMS (Learning Object Management Systems, sistem pentru managementul obiectelor de învăţare). Sistem de management care trebuie să le permită utilizatorilor să caute nu numai după metadatele asociate obiectelor de învăţare, ci şi după conţinutul acestora, în plus, un LOMS nu trebuie să impună limite cu privire la tipul conţinutului, respectând astfel definiţia principală a obiectului de învăţare adoptată în literatura de specialitate, conform căreia acesta este reprezentat de orice conţinut digital utilizat într-un context
de învăţare. A se vedea şi obiect de învăţare.
 long double. Tip de date utilizat în unele limbaje de programare (e.g., C, C++) pentru a declara variabilele care stochează numere reale în virgulă mobilă, ocupând în mod obişnuit 80 de biţi. A se vedea şi număr în virgulă mobilă.
 long tail (coadă lungă). Termen introdus de Chris Anderson în octombrie 2004. Se referă la faptul că un comerciant de produse de nişă pe Internet poate realiza un profit ridicat atâta timp cât numărul clienţilor săi este suficient de mare. Această teorie poate fi aplicată la SEO astfel: cuvintele derivate sau nu din cele de bază vor genera individual un trafic neglijabil, dar luate împreună vor aduce un aport substanţial la traficul organic. A se vedea şi SEO.
 Looker. Director Web românesc organizat pe categorii (e.g., Afaceri şi catalog firme, Auto, Calculatoare, Comunităţi online, Cultură şi artă) şi subcategorii (http://www.looker.ro/). A se vedea şi director Web.
 LORE (Learning Object Repository for Edinburgh University). Depozit de obiecte de învăţare creat de universitatea din Edinburgh (http://www. lore.ed.ac.uk/). A se vedea şi obiect de învăţare.
 Lovelace, Ada (1815-1852). Matematician englez, fiica lordului Byron. A fost singura persoană dintre
239
contemporanii lui Charles Babbage care a înţeles ideile acestuia referitoare la dispozitivele de calcul. A scris primul program pentru maşina analitică a lui Babbage, rămânând astfel în istorie ca „primul programator”. în onoarea sa, limbajul Ada îi poartă numele. A se vedea şi Ada şi Babbage, Charles.
lowercase (litere mici). Ceea ce ţine de utilizarea literelor mici. A se vedea şi uppercase.
Lucene. Software de căutare dezvoltat de Apache Software Foundation (http://www. apache.org/), este ceea ce
se numeşte o full-featured text search engine library (bibliotecă-motor de căutare după text complet). Poate fi utilizată atât pentru aplicaţii Web, cât şi pentru aplicaţii desktop.
lume virtuală (virtual world). Mediu simulat pe computer care le oferă utilizatorilor săi posibilitatea de a interacţiona prin intermediul unor avataruri. în mod obişnuit, avatarurile sunt reprezentări grafice bi- sau tridimensionale, fiind posibile şi formate alternative (auditive sau tactile). A se vedea şi Second Life.
 M
MAC address (<adresă MAC). A se vedea adresă fizică.
Macintosh. Denumită şi Mac, este o linie de calculatoare personale produse de compania Apple începând cu anul 1984. Calculatoarele Mac au fost printre primele PC-uri dotate cu interfaţă grafică şi mouse. A se vedea şi calculator personal.
Mac OS X. Linie de sisteme de operare bazate pe UNIX, dezvoltată şi comercializată de Apple, Inc. Include versiuni pentru desktop şi server (Mac OS X Server). Platforma hardware standard este întreaga linie de computere Macintosh (laptop, desktop şi server). De asemenea, compania Apple a dezvoltat versiuni specializate pentru alte trei dispozitive proprii: iPhone OS pentru iPhone şi iPod Touch şi o versiune (fară nume) pentru Apple TV.
machetă de tastatură (keyboard layout). Aranjament mecanic, spaţial sau funcţional al tastelor de pe o anumită tastatură. Unele sisteme îi permit utilizatorului să-şi configureze (personalizeze) tastatura în funcţie de propriile preferinţe.
magistrală (bus). Linie electrică folosită în comun de mai multe unităţi funcţionale pentru realizarea unei sarcini. Magistralele pot fi de date, de adrese şi de comenzi.
Magistrala de date (bidirecţională) este utilizată pentru transferul datelor între microprocesor, memorie şi dispozitivele de intrare-ieşire. Magistrala de adrese (unidirecţională) este utilizată pentru transmiterea adreselor de la microprocesor către memorie şi dispozitivele de intrare-ieşire. Magistrala de comenzi reuneşte semnalele de la dispozitivele de intrare-ieşire şi de la microprocesor; acestea pot fi semnale de control sau de stare.
magistrală locală PCI (PCI, Peripheral Component Interconnect). Magistrală locală utilizată pentru ataşarea la calculator a unor dispozitive. Acestea pot fi circuite integrate incluse pe placa de bază sau plăci de extensie.
mailto. Identificator de serviciu utilizat în atributul href al unei hiperlegături pentru a trimite mesaje de e-mail unei persoane, ca în exemplul următor:
<a href="mailto:george@
   exemplu.ro">e-mail George</a>
A se vedea şi e-mail şi hiperlegătură.
malware (malware). Termen generic care se referă la orice software creat în mod deliberat pentru acţiuni neautorizate şi care, în mod obişnuit, produce pagube sistemelor de calcul în care este executat. în categoria desemnată prin intermediul acestui termen sunt incluse
 241
diverse tipuri de programe: viruşii de calculator (computer viruses), viermii (worms), troienii (trojan horses), precum şi programele adware şi spyware. A se vedea şi adware, spyware, troian, vierme şi virus de calculator.
Mambo. CMS open source foarte popular, bazat pe PHP şi MySQL, folosit pentru a crea şi administra site-uri printr-o interfaţă grafică simplă; oferă o mulţime de facilităţi, dintre care pot fi amintite: salvarea paginilor în cache (pentru a îmbunătăţi performanţele site-urilor cu trafic ridicat), tehnici avansate de realizare a şabloanelor (templates), versiuni printabile ale paginilor, forum-uri, ştiri, calendare şi feed-uri RSS (http://www.mambo-server.com/). A se vedea şi CMS.
MAN (Metropolitan Area Network). Reţea de calculatoare de mare viteză care poate transporta date pe distanţe şi cu viteze mari. Poate conţine una sau mai multe reţele LAN şi echipamente de telecomunicaţii. A se vedea şi LAN, reţea de calculatoare şi WAN.
manager de ferestre (window manager). Software de sistem care controlează afişarea şi aspectul ferestrelor în cadrul unui sistem de ferestre (window system) într-o interfaţă-utilizator grafică. Elementele asociate în mod uzual cu un manager de fereastre sunt cele care îi permit utilizatorului să deschidă, să închidă, să maximizeze, să minimizeze, să redimensioneze şi să mute ferestrele.
Utilizatorii sistemului de ferestre X Window System (denumit, pe scurt, X) pot folosi diverşi manageri de ferestre, cum ar fi cei incluşi în mediile desktop (desktop environments) GNOME., KDE etc.; dintre aceştia pot fi amintiţi twm (Tab Window Manager), gwm (Generic Window Manager) şi olwm (OpenLook Window Manager). A se vedea şi GNOME, KDE, sistem de ferestre şi X Window System.
manipularea erorilor (error hand-ling). Anticiparea, detectarea şi rezolvarea unor erori de programare sau de comunicaţie.
marcaj (markup). Informaţie structurală stocată într-un document. în mod obişnuit, informaţia respectivă este separată de conţinutul propriu-zis al documentului. Marcajele utilizate sunt de trei tipuri: prezentaţionale, procedurale şi descriptive. A se vedea şi limbaj de marcare.
marcaj HTML (HTML markup). Marcaj utilizat într-un document HTML. A se vedea şi HTML şi marcaj.
marcarea resurselor (tagging). Operaţia de etichetare de către utilizatori a resurselor Web descoperite sau create de ei înşişi, folosind marcaje (tag-uri) proprii şi sisteme sau servicii care suportă această operaţie.
Persoanele care realizează operaţia de marcare a resurselor sunt denumite utilizatori (users). Ocazional, acestea sunt denumite şi taggers. Utilizatorii pot avea o varietate de interese, nevoi,
242
scopuri şi motivaţii: aceştia marchează resursele pentru ca, ulterior, să le poată regăsi cu uşurinţă. O resursă poate fi orice: o carte, o fotografie, o pagină Web, o intrare a unui blog, o secvenţă video sau chiar o locaţie. Astfel, în LibraryThing, resursele sunt cărţi, în Flickr sunt fotografii, iar în delicious resursele sunt URL-uri. Cuvintele-cheie sau etichetele asociate de utilizatori resurselor se numesc marcaje (tags).
O caracteristică importantă a activităţii de marcare a resurselor este aceea că tag-urile pot fi reutilizate de câte ori se doreşte, furnizând astfel informaţii despre propria lor popularitate, dar şi despre interesele utilizatorilor. în ceea ce priveşte accesibilitatea resurselor marcate, acestea pot fi încadrate în următoarele categorii: resurse deschise tuturor utilizatorilor (publice); resurse deschise unui grup de utilizatori; resurse personale (private); resurse partajate selectiv.
Deoarece pentru marcarea unei resurse pot fi utilizate tag-uri folosite anterior de alte persoane pentru resurse similare şi - de asemenea - pot fi marcate resurse ale altor utilizatori, operaţia de marcare mai poartă numele de social tagging. în contextul existenţei unei audienţe (i.e., resursele şi tag-urile pot fi vizualizate nu numai de proprietarul lor, ci şi de ceilalţi utilizatori), marcarea resurselor nu este numai o activitate individuală, desfăşurată în scopul organizării resurselor, ci este prin excelenţă un act social cu impact direct
asupra întregii comunităţi de vizitatori/utilizatori. în contextul folosirii unui sistem de marcare socială, datele partajate (resurse şi tag-uri) pot fi denumite date sociale (social data).
Marcarea socială a resurselor pune în valoare inteligenţa colectivă, deoarece percepţia resurselor nu mai este una personală, nici colectivă (fiecare utilizator îşi marchează numai propriile resurse), ci una colaborativă (o resursă dată poate fi marcată de mai mulţi utilizatori). A se vedea şi sistem de marcare a resurselor şi tag.
Mark I. Primul calculator electronic de dimensiuni mari din SUA, văzut şi ca primul calculator universal. A fost proiectat de Howard Aiken şi produs de IBM (1944). Mark I era programat prin bandă perforată şi utiliza relee. Pentru construcţia sa au fost utilizate peste 765 000 de componente şi câteva sute de kilometri de cablu. A se vedea şi Aiken, Mark.
mashup (aplicaţie hibridă). Aplicaţie Web care combină în mod inteligent date provenind din surse externe diverse într-o formă unitară şi complexă.
Datele utilizate pentru crearea mashup-urilor sunt puse la dispoziţie pe Web prin intermediul interfeţelor (publice) de programare a aplicaţiilor (API), prin servicii Web sau feed-uri. Aceste tehnologii realizează divizarea informaţiei în părţi de dimensiuni reduse şi slab conectate, reducând complexitatea aplicaţiilor care le utilizează
243
(e.g., mashup-uri), inclusiv efortul de integrare.
în funcţie de tipul informaţiei conţinute, mashup-urile pot fi clasificate în mai multe categorii: cartografiere, distribuţie de fotografii, cumpărături online, distribuţie video, reţele sociale şi căutare de informaţie.
Cele mai populare mashup-uri sunt cele de cartografiere (mapping). în mod obişnuit, un astfel de mashup localizează şi organizează datele în cadrul unei hărţi, folosind o interfaţă-utilizator personalizată. O aplicaţie mashup care are în componenţa sa un serviciu geografic (i.e., de cartografiere) se mai numeşte şi geo-mashup. Astăzi, există peste 40 de API-uri care oferă diverse servicii legate de cartografiere, dintre care pot fi menţionate (în ordinea descrescătoare a popularităţii):   Google Maps API;
Yahoo! Maps API; Microsoft Virtual Earth API; A OL MapQuest. A se vedea şi API, feed, Google Maps API şi serviciu Web.
maşină (machine). Termen echivalent cu calculator, gazdă sau sistem.
maşina Turing (Turing machine). Mecanism imaginar de dispozitive de prelucrare a simbolurilor descris în 1936 de Alan Turing. Acest mecanism poate fi adaptat pentru a simula logica oricărui calculator. Studiul proprietăţilor abstracte ale maşinilor Turing este utile în informatică şi teoria complexităţii. Conform conjecturii Church-Turing, orice problemă de
calcul bazată pe o procedură algoritmică poate fi rezolvată de o maşină Turing.
O maşină Turing capabilă să simuleze orice altă maşină Turing poartă numele de maşină Turing universală (UTM, Universal Turing Machine). A se vedea şi Turing, Alan Mathison.
maşină virtuală Java (JVM, Java Virtual Machine). Componentă esenţială a platformei Java, constă într-un set de programe şi structuri de date având drept scop traducerea (i.e., interpretarea) instrucţiunilor unui byte code (cod de octeţi) generat în mod obişnuit din codul-sursă Java, în instrucţiuni-maşină pentru sistemul de operare curent şi execuţia acestora. Astfel, fişierele intermediare byte code pot fi copiate şi executate pe orice plaformă (e.g., Windows, UNIX, Mac OS). JVM este o instanţă a JRE (Java Runtime Environment) şi intră în acţiune atunci când un program Java este executat. A se vedea şi byte code, Java şi mediu de execuţie Java.
Matsumoto, Yukihiro (n. 1965). Programator japonez, creatorul limbajului de programare Ruby. Este autorul cărţii The Ruby Programming Language. A se vedea şi Ruby.
Mauchly, John (1907-1980). Fizician american, a proiectat - împreună cu inginerul Presper Eckert - ENIAC, primul calculator electronic digital de uz general. Cei doi au înfiinţat Eckert-Mauchly Computer Corporation (EMCC), prima companie comercială
244
de producere şi distribuţie a calculatoarelor. A se vedea şi Eckert, John Adam Presper şi ENIAC.
(a) maximiza (;maximize). Referitor la interfeţele grafice cu utilizatorul, este procesul prin care se măreşte dimensiunea unei ferestre astfel încât aceasta să ocupe întregul spaţiu pe care îl are la dispoziţie (e.g., întregul ecran). în acest scop este utilizat un buton dedicat. De asemenea, operaţia poate fi realizată prin execuţia unui dublu click pe bara de titlu a ferestrei. A se vedea şi fereastră şi (a) minimiza.
mănuşă de date (data glove). Dispozitiv de intrare pentru mediile de realitate virtuală. Este prevăzut cu senzori care convertesc mişcările degetelor şi ale mâinilor în comenzi. Prima mănuşă de date - denumită Sayre Glove - a fost creată în 1977 de Electronic Visualization Laboratory (EVL).
Mbps (sau Mbit/s, Mb/s). Prescurtare de la megabitsper second (megabiţi pe secundă). Reprezintă un milion de biţi pe secundă (i.e., 106bps). A se vedea şi bit rate.
McCarthy, John (n. 1927). Informa-tician american, inventatorul conceptului de inteligenţă artificială (artificial intelligence, AI). Este laureat al premiului Turing (1971), pentru contribuţiile aduse în domeniul AI. A inventat limbajul de programare LISP. A se vedea şi inteligenţă artificială şi LISP.
MD5. în criptografie, funcţie de tip hash unidirecţional care generează o valoare cu lungimea fixă de 128 de biţi, reprezentată în mod obişnuit ca o secvenţă de 32 de cifre hexazecimale. Funcţia a fost creată în 1991 de profesorul Ronald L. Rivest, de la MIT, fiind publicată în 1992 în RFC 1321 şi înlocuind funcţia MD4, care prezenta vulnerabilităţi de securitate. A se vedea şi md5checksum şi funcţie hash.
md5sum. Program de calculator care calculează şi verifică valoarea funcţiei MD5 pentru un fişier, aceasta putând fi utilizată drept sumă de control. Deoarece orice schimbare a unui fişier va determina modificarea sumei de control asociate, aceasta poate fi utilizată pentru a verifica integritatea fişierului (e.g., se verifică dacă fişierul a fost sau nu alterat ca urmare a transferului prin upload sau download). Programul md5sum este instalat automat de sistemele de operare UNIX şi Linux. De asemenea, variantele BSD (inclusiv Mac OS X) instalează un utilitar similar, denumit md5. A se vedea şi MD5.
Media Convert. Convertor online general gratuit, suportă conversia din/într-un număr foarte mare de formate (text, documente, arhive, video, audio, grafice). Poate fi descărcat la (http://media-convert.com/).
Alături de conversia formatelor, Media Convert mai permite: redimensionarea şi compresia imaginilor (pe baza nivelului furnizat de utilizator); împărţirea (splitarea) fişierelor audio
 245
(pot fi alese punctele în care va fi realizată splitarea); alegerea metodei de codificare.
Dimensiunea fişierelor care pot fi convertite folosind serviciul online Media Convert este de până la 150 MB. Aceste fişiere trebuie încărcate de pe calculatorul utilizatorului sau precizate prin indicarea URL-ului. în ultimul caz sunt acceptate protocoalele http, ftp, mms, mmsh, mmst şi rtsp. Conversia unui fişier se realizează în trei etape: selectarea fişierului (se utilizează butonul Browse); selectarea formatului de intrare (dacă autodetecţia acestuia a eşuat) şi a formatului de ieşire; trimiterea fişierului (se utilizează butonul Ok).
media editor (ME, editor media). Instrument software utilizat pentru crearea/modificarea conţinutului media existent în diverse materiale, inclusiv în cele folosite în e-Learning.
ME sunt folosite drept aplicaţii externe, adăugându-se atunci când este necesar componentelor de editare media incluse deja în diverse instrumente utilizate în e-Learning (e.g., CAT, LCMS). Este de notat că rularea unor tipuri de conţinuturi media poate necesita folosirea unor instrumente specifice (e.g., media player).
în lista următoare este prezentată o clasificare a categoriilor şi a celor mai populare tipuri media            existente:
multimedia (categoria include animaţii interactive); imagini (categoria include următoarele tipuri: imagini în formate vectoriale, imagini în formate raster,
imagini capturate cu camere digitale şi transferate pe calculator, unde sunt editate folosind aplicaţii specifice); animaţii (sunt imagini afişate secvenţial, într-o anumită perioadă de timp); audio (categoria include următoarele tipuri: sunete, muzică); video (sunt secvenţe video capturate de camere video digitale, care pot fi transferate pe computer şi editate pentru a produce videoclipuri).
Alegerea formatului în care va fi creat conţinutul media este foarte importantă, deoarece este posibil ca un format puţin răspândit sau a cărui utilizare necesită playere media speciale care să determine imposibilitatea accesării conţinutului respectiv. Ţinând seama de această observaţie, se poate realiza încă o clasificare a formatelor media: formate native pentru browser (e.g., GIF, JPEG, Flash), formate larg răspândite (e.g., SVG, PNG, MP3, RealAudio, QuickTime, RealMedia) şi formate proprietare (e.g., WMA, ASF, WMV). A se vedea şi Course Authoring Tool şi e-Learning.
MediaWiki. Unul dintre cele mai populare software pentru wiki, pe baza sa fiind creată enciclopedia online Wikipedia. Este scris în PHP şi poate utiliza baze de date MySQL sau PostgreSQL. Dintre caracteristicile sale pot fi amintite: suportă legături interne şi spaţii de nume; permite crearea subpaginilor, categoriilor şi secţiunilor; oferă posibilitatea utilizării şabloanelor. A se vedea şi wiki şi Wikipedia.
246
mediu de execuţie Java (JRE, Java Runtime Environment). Mediul în care sunt executate aplicaţiile Java (compilate în byte code). Include o maşină virtuală Java şi un set de biblioteci utile dezvoltatorilor. A se vedea şi byte code şi maşină virtuală Java.
mediu desktop (DM, desktop environment). Se referă la interfaţa grafică cu utilizatorul (GUI), utilizată astăzi de toate sistemele de operare. Un DE tipic constă din pictograme, ferestre, bare de instrumente, wall-papers (fundaluri pentru desktop) şi widget-uri pentru desktop. Cele mai cunoscute DE sunt GNOME şi KDE (Linux), precum şi cele existente pe platformele Microsoft Windows şi Mac OS X. A se vedea şi GNOME şi KDE.
mediu RAD (RAD environment). Mediu de dezvoltare integrat (IDE) care utilizează o metodă rapidă de dezvoltare a aplicaţiilor cunoscută sub numele de RAD (Rapid Application Development). Un IDE de acest tip este C++Builder. A se vedea şi C++Builder, IDE şi RAD.
mediu virtual de învăţare (VLE, Virtual Learning Environment). Sistem software proiectat pentru a sprijini predarea, învăţarea şi evaluarea. în mod obişnuit, un VLE este utilizat în Internet, furnizând un set complex de instrumente pentru livrarea conţinutului, comunicare, evaluare, administrarea grupurilor de studenţi, urmărirea progresului şcolar etc. Dintre caracteristicile versiunilor recente ale acestor
medii se remarcă includerea wiki-urilor, blogurilor, fluxurilor RSS şi spaţiilor virtuale de învăţare 3D.
Sistemele VLE sunt cunoscute şi sub alte denumiri, ca de exemplu: sisteme de management al învăţării (LMS, Learning Management System), sisteme de management al conţinutului (CMS, Content Management System), sisteme de management al conţinutului învăţării (LCMS, Learning Content Management System), medii pentru managementul învăţării (MLE, Managed Learning Environment), sisteme pentru suportul învăţării (LSS, Learning Support System), centre online pentru învăţare (OLC, Online Learning Center) sau platforme de învăţare (LP, Learning Platform).
Sistemele/mediile enumerate anterior permit realizarea educaţiei prin comunicare mediată de computer (CMC, Computer-Mediated Commu-nication) sau aşa-numita educaţie online (Online Education). Trebuie remarcat totuşi că scopurile în care au fost proiectate, caracteristicile şi modalităţile de utilizare ale sistemelor enumerate nu se suprapun în totalitate.
Meebo. Aplicaţie Web de mesagerie instantanee (IM) bazată pe AJAX (http://www.meebo.com/). Suportă servicii IM multiple, incluzând (dar nu numai) Yahoo! Messenger, Windows Live Messenger, AOL Instant Messenger (AIM), MySpaceIM şi ICQ.
megabyte (megaoctet sau megabit). Notat MB, are 220 (sau 10242) bytes
247
(sau octeţi), adică 1.048.576 bytes. A se vedea şi byte.
memcached. Sistem de caching dezvoltat de Danga Interactive şi distribuit sub o licenţă de tipul PFSL (Permissive Free Software Licence). Este folosit de un număr mare de site-uri binecunoscute (e.g., YouTube, LiveJournal, SourceForge, Wikipedia şi Facebook). Pentru utilizare în PHP, sistemul este implementat sub forma unui modul PECL. A se vedea şi PECL şi PHP.
Memex. Dispozitiv foto-electro-mecanic imaginar propus de Vannevar Bush în articolul „As We May Thinlc”, publicat în anul 1945 în revista cu apariţie lunară The Atlantic. Acesta era un sistem de memorare a informaţiilor în care utilizatorii aveau posibilitatea să creeze linii (trasee) informaţionale, legături spre documente sau ilustraţii corelate, care să poată fi stocate şi utilizate ulterior. A se vedea şi Bush, Vannevar.
Memletic. Sistem de învăţare accelerată (Memletic Accelerated Learning System) care dezvoltă teoria lui Colin Rose, identificând un număr mai mare de stiluri de învăţare: vizual (spaţial) - studentul preferă imagini, scheme şi aranjamente spaţiale; aural (auditiv-muzical) - studentul preferă să înveţe utilizând diverse materiale de învăţare bazate pe sunete (discursuri, muzică); verbal (lingvistic) - sunt preferate cuvintele, atât sub formă vorbită, cât şi scrisă; fizic (kinestezic) -
studentul preferă să-şi utilizeze corpul, mâinile şi simţul tactil; logic (matematic) - studentul utilizează logica, demonstraţiile şi sistemele conceptuale; social (interpersonal) - este preferată învăţarea în grup, bazată pe interacţiune cu alţii; solitar (intrapersonal) -studentul lucrează singur, preferând studiul individual.
Sistemul Memletic îi ajută pe oameni să înveţe mai repede şi să-şi amintească mai mult, fiind adoptat de un număr mare de instituţii care activează în domeniul învăţământului online. A se vedea şi accelerated learning.
memorie (memory). Partea unui sistem de calcul în care se păstrează programele şi datele. Cele mai importante caracteristici ale memoriei sunt: amplasarea (în CPU, memorii externe, memorii interne), capacitatea (dimensiunea cuvântului, numărul de cuvinte), unitatea de transfer (cuvântul, blocul), metoda de acces (acces secvenţial, direct, aleator, asociativ), performanţe (timpul de acces, durata ciclului, rata de transfer), tipul memoriei (memorie cu semiconductori, memorie magnetică), caracteristici fizice (volatile sau nevolatile, cu sau fară posibilitate de ştergere).
Memoria internă principală păstrează temporar programele şi datele. Pentru operaţiile interne ale CPU sunt utilizaţi regiştrii. Memoria internă principală este extinsă cu o memorie-tampon rapidă, cu dimensiuni mici, numită memorie cache.
 248
Pentru păstrarea datelor şi a fişierelor de programe pe termen lung sunt utilizate memoriile externe, cele mai folosite fiind discurile magnetice. De asemenea, discurile asigură o extensie a memoriei principale, denumită memorie virtuală.
Cele mai rapide memorii sunt regiştrii CPU, urmate de memoria cache, memoria principală şi discul magnetic. Cu cât memoria este mai lentă (i.e., creşte timpul de acces), cu atât scade costul pe bit, creşte capacitatea şi scade frecvenţa cu care CPU o accesează. A se vedea şi CPU, memorie cache şi memorie virtuală.
memorie cache (cache memory). A se vedea cache de CPU.
memorie fizică (physical memory). Cantitatea de memorie RAM din sistem, diferită de memoria virtuală. Denumită şi memorie primară, este utilizată pentru păstrarea programelor şi a datelor în vederea utilizării lor de unitatea centrală de prelucrare (CPU). A se vedea şi CPU, memorie virtuală şi RAM.
memorie flash (flash memory). Memorie non-volatilă care poate fi ştearsă şi rescrisă, inventată în 1980 de Fujio Masuoka (de la Toshiba). Este un tip particular de memorie EEPROM. Memoria flash este utilizată pentru stocarea datelor şi transferul acestora între calculator şi alte dispozitive (e.g., cameră foto digitală, telefon mobil). Tehnologia este folosită în cârdurile de memorie şi în unităţile flash USB. A se
vedea şi card de memorie, EEPROM şi unitate flash USB.
memorie semiconductoare (semiconductor memory). Memorii realizate pe baza materialelor semiconductoare. Principalele tipuri de memorii semiconductoare sunt: RAM (memorie volatilă, permite ştergerea şi scrierea pe cale electrică), ROM (memorie nevolatilă, nu permite ştergerea, permite scrierea prin măşti), PROM (memorie nevolatilă, nu permite ştergerea, permite scrierea pe cale electrică), EPROM (memorie nevolatilă, permite ştergerea folosind lumină ultravioletă, permite scrierea pe cale electrică) şi EEPROM (memorie nevolatilă, permite ştergerea şi scrierea pe cale electrică). A se vedea şi EEPROM, EPROM, PROM şi RAM.
memorie video (video memory). Memorie situată în mod obişnuit pe placa grafică, utilizată pentru afişarea imaginii pe ecran. A se vedea şi placă grafică.
memorie virtuală (virtual memory). Memoria „văzută” de o aplicaţie. Poate fi simulată parţial de un dispozitiv de stocare (e.g., hard-disk). A se vedea şi dispozitiv virtual şi memorie fizică.
memorie volatilă (volatile memory). Memorie care îşi pierde conţinutul (date şi programe) odată cu oprirea alimentării (oprirea calculatorului). Cel mai cunoscut tip de memorie volatilă este RAM. A se vedea şi memorie şi RAM.
249
meniu (menu). Listă de opţiuni oferită de o aplicaţie, din care utilizatorul poate selecta la un moment dat, folosind mouse-ul, una singură, în vederea efectuării unei acţiuni. în multe aplicaţii, meniul reprezintă o alternativă grafică la comenzi, mult mai uşor de învăţat de utilizatori. A se vedea şi meniu contextual, meniu în cascadă şi submeniu.
meniu contextual (context-sensitive menu). Meniu în care sunt incluse opţiunile disponibile într-un anumit context. Cele mai multe interfeţe grafice utilizează butonul drept al mouse-ului pentru a afişa aceste meniuri, în timp ce butonul stâng este utilizat pentru interacţiunea cu obiectele deja vizibile în interfaţă. Meniul oferă adesea funcţii disponibile în bara de meniuri, rolul lui fiind acela de a furniza acces rapid la un subset de funcţii relevante pentru zona în care a fost executat click cu butonul drept al mouse-lui. A se vedea şi meniu.
meniu în cascadă (cascading menu). Sistem ierarhizat de meniuri grafice în care, atunci când indicatorul mouse-ului este plasat pe o categorie principală, este afişat un meniu lateral incluzând subcategorii. Un exemplu sugestiv este meniul Start utilizat de sistemul de operare Windows. De asemenea, acest tip de meniu este utilizat în numeroase aplicaţii pentru desktop, precum şi de unele site-uri Web. A se vedea şi meniu.
meniu pop-up {pop-up menu). în interfeţele grafice GNOME şi
Microsoft Windows, termenul este echivalent cu cel de meniu contextual, în Mac OS, termenul se referă la un widget similar listelor drop-down. A se vedea şi meniu contextual.
MERLOT (Multimedia Educaţional Resource for Learning and Teaching). Site care oferă o colecţie de materiale de învăţare online, scopul său fiind acela de a deveni o comunitate în care facultăţile, educatorii şi studenţii din întreaga lume îşi împărtăşesc materialele de învăţare şi experienţa pedagogică (http://www.merlot. org/merlotf).
Activităţile MERLOT sunt bazate pe colaborarea şi sprijinul membrilor individuali, al instituţiilor partenere, al partenerilor din mediul de afaceri şi al consiliului editorial. Membrii MERLOT formează comunităţi în funcţie de disciplinele de studiu (e.g., biologie, chimie, tehnologia informaţiei, matematică, fizică). Conţinutul este oferit sub licenţe Creative Commons. A se vedea şi licenţe Creative Commons.
mesaj (message). 1. în comunicaţii, unitatea de comunicare între două dispozitive. în general, un mesaj include un bloc de date şi un antet, cel din urmă fiind necesar pentru trimiterea mesajului de la sursă la destinaţie, dar şi pentru a transmite alte informaţii. Un mesaj poate fi transmis integral sau poate fi fragmentat. A se vedea şi antet de mesaj. 2. în sistemele de operare bazate pe mesaje (e.g., Windows), informaţie transmisă între programe, dispozitive şi sistemul de operare.
 250
mesaj de e-mail (e-mail message). Folosit pentru comunicare în cadrul serviciului de poştă electronică, mesajul constă din două părţi: antet (header), structurat în mai multe câmpuri, şi corp (body), acesta fiind mesajul propriu-zis; mesajul conţine uneori la sfârşit un bloc-semnătură. Conţinutul poate fi atât text simplu (plain text), cât şi text formatat. Mesajului îi pot fi ataşate unul sau mai multe fişiere, în diverse formate.
Iată câteva dintre câmpurile incluse în antetul unui mesaj de e-mail: From (conţine adresa de e-mail a expeditorului); To (conţine adresa de e-mail a destinatarului, care trebuie să fie cunoscută de expeditor pentru a putea trimite mesajul); Subject (descriere scurtă a conţinutului mesajului); Date (data la care a fost trimis mesajul, completată automat de programul-client); Reply-to (adresa la care expeditorul doreşte să primească răspunsul la mesajul respectiv); Organization (numele organizaţiei, companiei etc. care deţine calculatorul de pe care s-a trimis mesajul); Message-ID (şir de identificare generat de agentul de transport la trimiterea mesajului); Cc (Carbon copy- copie la indigo; utilizatorii ale căror adrese de e-mail figurează în acest câmp vor primi şi ei câte o copie a mesajului); Bcc (Blind carbon copy - ca şi pentru Cc, utilizatorii ale căror adrese de e-mail figurează în acest câmp vor primi şi ei câte o copie a mesajului; totuşi, niciunul dintre destinatari nu va şti cine a mai primit o astfel de copie); Fişiere-
semnătură (cale de adăugare a unor informaţii suplimentare; de cele mai multe ori sunt folosite pentru a include informaţii despre utilizator şi despre modul în care poate fi contactat). A se vedea şi adresă de e-mail şi poşta electronică.
metacaracter (metacharacter). Caracter cu semnificaţie specială. Pentru a fi folosite, metacaracterele trebuie citate (quote, în limba engleză), prin plasarea caracterului backslash („\”) înaintea fiecăruia dintre ele. Metacaracterele pot fi utilizate în diverse scopuri; astfel, în expresiile regulate sunt folosite pentru alcătuirea unor construcţii, cu rolul de a identifica anumite secvenţe de caractere într-un text. De exemplu, caracterul „ | ” reprezintă operatorul de alternare, fiind utilizat pentru a specifica o listă de opţiuni alternative, ca în acest exemplu: expresia /marca (nt | je) / desemnează unul dintre cuvintele marca, marcant şi marcaje. Intre parantezele rotunde sunt incluse subtipare (.subpatterns). A se vedea şi caracter.              *
metalimbaj (metalanguage). Limbaj utilizat pentru crearea sau descrierea altor limbaje. In contextul Web-ului, XML este un metalimbaj din care sunt derivate alte limbaje, precum XSL, XSLT, RSS, Atom. A se vedea şi XML.
meta refresh (meta refresh). Metodă utilizată pentru a instrui browserul să facă un refresh automat al paginii Web încărcate în browser, după un interval precizat. în acest scop se utilizează
251
marcajul (X)HTML met a şi atributele http-equiv şi content ale acestuia. Valoarea primului atribut trebuie să fie "refresh", în timp ce valoarea celui de-al doilea, exprimată în secunde, reprezintă intervalul menţionat mai sus. Este posibil ca browserul să fie instruit ca, după scurgerea intervalului precizat, să încarce o pagină diferită de cea curentă, prin includerea URL-ului acesteia în valoarea atributului content. Iată un exemplu în care este utilizată această metodă:
<meta http-equiv="refresh" content="3;
                                              url=http://www.exemplu.ro/"
/>.
A se vedea şi doorway page şi spamdexing.
                                         Metcalfe, Robert Melancton (n.
1946). Inginer american, coinventator al standardului Ethernet. în anul 1979 a fondat 3 Com, companie producătoare de dispozitive pentru reţele de calculatoare (http://www.3com.com/). A se vedea şi Ethernet.
metodă abstractă (abstract method). Denumită şi metodă virtuală (virtual method) sau pură (pure method), este un concept utilizat în paradigma programării orientate pe obiect (POO), desemnând o metodă care nu este implementată (i.e., nu este definită) în clasa din care face parte, ci într-o clasă derivată. Metodele abstracte nu pot fi apelate, rolul lor fiind doar acela de a declara tipul, numele şi parametrii unor metode care urmează să fie redefinite concret în fiecare clasă specializată
derivată din clasa de bază. A se vedea şi clasă abstractă, moştenire şi programare orientată pe obiect.
Microblogging (microblogging). Formă de blogging care le permite utilizatorilor să publice online texte scurte, de până la 140-200 de caractere (numite actualizări sau tweets), însoţite uneori şi de imagini. Informaţiile pot fi editate/accesate online sau trimise telefonic prin SMS (Short Message Service), prin e-mail sau prin IM (mesageria instantanee). în mod obişnuit, însemnările de pe microbloguri pot fi încorporate prin intermediul unor widget-uri pe bloguri sau site-uri. Cel mai important avantaj al aplicaţiilor de microblogging constă în asigurarea unei prezenţe sociale pentru utilizatori. Aceştia folosesc aplicaţiile de acest tip pentru a comunica, a pune întrebări, a cere recomandări etc., dar şi pentru crearea unor note personale. Fiecare utilizator poate monitoriza însemnările altor utilizatori, care apar apoi listaţi în profilul său.
Iată câteva aplicaţii de microblogging: Twitter, Jaiku, Tumblr. Dintre aplicaţiile româneşti pot fi amintite Cirip şi Logoree. Cele mai multe aplicaţii de microblogging au apărut datorită succesului înregistrat de Twitter. Acestea au adăugat servicii specifice în funcţie de ţară sau combinând facilităţi ale microblogging-ului cu alte servicii, cum ar fi cele de filesharing (e.g., Pownce, Jaiku). Site-urile populare de genul Facebook sau MySpace au, de asemenea, o
252
caracteristică microblogging denumită Status Update.
Deşi microblogging-ul este o tehnologie Web 2.0 colaborativă recent apărută, aceasta poate avea numeroase utilizări în domeniul educaţional. Posibilele utilizări pedagogice ale acestei tehnologii sunt: crearea de comunităţi educaţionale bazate pe principiile metodologiei comunicative; exprimarea reacţiei studenţilor; suport pentru conferinţe şi alte manifestări; crearea de experienţe de învăţare în grup; facilitarea claselor virtuale de discuţii. A se vedea şi Web 2.0.
microcalculator (microcalculator). Calculator a cărui unitate centrală este implementată ca un microprocesor, având următoarele caracteristici: are un preţ relativ redus, fiind accesibil utilizatorilor obişnuiţi; utilizatorul final îl poate utiliza fară a avea o pregătire de specialitate; este universal, putând fi utilizat într-un număr mare de domenii de activitate; are o structură modulară, organizată în jurul unei magistrale; poate fi utilizat independent de alte microcalculatoare sau cuplat cu acestea în reţele. După forma unităţii centrale, microcalculatoarele pot fi: desktop, mini-, midi- sau big-tower şi laptop (denumit şi notebook). A se vedea şi calculator şi calculator personal.
microcod (microcode). Set de instrucţiuni având cel mai jos nivel, implicate în punerea în execuţie a instrucţiunilor în cod-maşină. Micro-codul traduce instrucţiunile de maşină în operaţiuni detaliate la nivel de
circuit. Totodată, face posibilă separarea instrucţiunilor-maşină de operaţiunile electronice de bază, astfel că instrucţiunile pot fi proiectate şi modificate mai liber. De asemenea, permite construirea unor instrucţiuni complexe, reducând în acelaşi timp complexitatea circuitelor electronice.
Scrierea de microcod se numeşte microprogr amare, iar microcodul pentru un procesor dat este numit adesea microprogram. A se vedea şi cod-maşină.
microformate (microformats). Sunt componente Web 2.0 utilizate pentru specificarea elementelor de semantică. Standardizarea microformatelor este în lucru, unele fiind complet specificate (e.g., hCard, hCalendar, XFN, XOFO), iar altele se află într-un stadiu intermediar (e.g., adr, geo, hAtom, rel-license, rel-tag, rel-enclosure).
Microformatele („deschise” şi disponibile în mod liber, indiferent de scopul în care sunt utilizate) sunt convenţii simple pentru încapsularea elementelor de semantică în ca^*ul elementelor (X)HTML (folosind clase şi atribute), urmărind utilizarea sub formă de metadate a conţinutului existent pe Web. Microformatele utilizează aceste limbaje, atributele class, rel şi rev indicând prezenţa metadatelor.
Microformatele sunt utilizate pentru a face documentele Web mai „inteligente”, având ca scop furnizarea de informaţii (e.g., coordonate geografice, descriere de evenimente, detalii de contact) care să poată fi procesate
 253
automat prin intermediul unor aplicaţii. Acestea nu vor afecta modul în care paginile Web sunt procesate şi afişate de browser. Se poate spune că microformatele sunt „felii” de informaţie „injectate” în documente utilizate în Web. Pe măsură ce acestea vor fi adăugate unui număr din ce în ce mai mare de documente, vor fi disponibile pe Web informaţii valoroase care pot fi utilizate pentru căutare, indexare, extragere, salvare sau combinare. Astfel, folosirea şi procesarea microformatelor permit ca informaţiile să poată fi reutilizate şi combinate.
Principiile de proiectare care au stat la baza dezvoltării microformatelor pot fi sintetizate sub forma „reduce, reuse and recycle” („reducere, refolosire, reciclare”). Microformatele nu reprezintă singura soluţie pentru a furniza date mai inteligente pe Web, altele (mai sofisticate) fiind utilizarea limbajelor XML şi RDF, precum şi a Web-ului semantic, care însă nu sunt compatibile cu toate cele trei principii amintite. Aceste soluţii se impun totuşi atunci când tipul de date care trebuie încorporat nu corespunde niciunui microformat existent.
Microformatele sunt deja folosite pe multe site-uri/aplicaţii, inclusiv sociale (e.g., facebook, Twitter, flickr, WordPress, Yahoo!, Linkedin, Google Maps, digg, BBC, W3C, Wikipedia, AOL), existând implementări de clase/aplicaţii pentru procesarea/ generarea formatelor uzuale
(http://microformats.org/wiki/implemen tations). Un exemplu de aplicaţie care operează cu microformate constă în transferarea automată a datelor personale de contact şi a listei de prieteni de pe o reţea socială pe alta.
microinstrucţiune (microinstruction). Instrucţiune inclusă în microcod. A se vedea şi microcod.
microprocesor (microprocessor). A se vedea CPU.
Microsoft Corporation. Corporaţie multinaţională cu sediul în SUA (denumită iniţial Micro-Soft), fondată în 1975 de Bill Gates şi Paul Allen, activează în domeniul calculatoarelor (ihttp://www.micwsoft.com/). Microsoft dezvoltă, produce şi licenţiază un evantai larg de produse software pentru dispozitivele de calcul (e.g., sisteme de operare, pachete Office). A se vedea şi Microsoft Office, Windows şi Gates, William Henry III.
Microsoft Office. Suită de programe de birou creată de compania Microsoft, cunoscută şi ca MS Office. Are, începând cu versiunea Office 97, şi o variantă în limba română.
MS Office 2003 şi versiunile anterioare utilizează formate binare de fişiere, proprietare, cu extensiile .doc (create cu procesorul de texte Word), .xls (create cu programul de calcul tabelar Excel), .ppt (create cu aplicaţia pentru prezentări PowerPoint) etc. începând cu versiunea Office 2007, este utilizat OOXML (Office Open XML), format bazat pe XML. A se vedea şi Office Open XML.
254
Microsoft Photo Editor. Editor grafic inclus în suita de programe de birou produsă de Microsoft, începând cu versiunea Office 97, până la Office XP, inclusiv. A se vedea şi Microsoft Office.
Microsoft Visio. Program pentru realizarea diagramelor în format vectorial, creat de Microsoft pentru platforma Windows. Visio este oferit în două ediţii: Standard şi Professional. Microsoft a achiziţionat compania Visio - cea care a dezvoltat aplicaţia Visio - în anul 2000. A se vedea şi Microsoft.
Microsoft Visual Studio. IDE
dezvoltat de compania Microsoft, utilizat pentru crearea aplicaţiilor cu interfaţă grafică, precum şi a site-urilor, aplicaţiilor şi serviciilor Web. A se vedea şi IDE.
Microsoft Visual Studio Express. Set
de medii de dezvoltare integrate (IDE) oferit gratuit de Microsoft. Include:
Visual Basic Express, Visual Web Developer Express, Visual C+ + Express, Visual C# Express şi SQL Server Express. A se vedea şi IDE.
MIDI (Musical Instrument Digital Interface). Standard de interfaţă serială care oferă posibilitatea conectării la calculatoare a instrumentelor muzicale electronice (e.g., claviaturi). MIDI nu transmite semnale sau informaţii audio, ci aşa-numitele mesaje de eveniment numite şi mesaje MIDI (e.g., înălţimea notei de reprodus, intensitatea acesteia,
semnale de control al unor parametri). Dispozitivele conectate la calculator prin această interfaţă, numite dispozitive MIDI, pot fi utilizate la crearea, înregistrarea şi redarea muzicii.
migrarea datelor (data migration). Procesul de transfer automat al datelor între diverse medii de stocare, formate, baze de date, aplicaţii sau calculatoare. Este utilizat în variate situaţii (e.g., schimbarea sau îmbunătăţirea calculatoarelor, schimbarea sau actualizarea aplicaţiilor). Procesul implică extragerea şi încărcarea datelor, urmate de verificarea acestora.
Milgram, Stanley (1933-1984). A efectuat în perioada 1967-1969 o serie de experimente pentru a examina lungimea medie a căilor de interconectare în reţelele sociale din Statele Unite. Rezultatele cercetărilor au sugerat că societatea umană este o lume/reţea caracterizată prin lungimi mici ale căilor de interconectare. Experimentele sale sunt adesea asociate cu teoria celor şase grade de separare, deşi Milgram nu a utilizat niciodată această expresie.
Experimentele au constat în următoarele: cetăţeni americani, aleşi întâmplător, au fost rugaţi să trimită pachete unui străin căruia îi cunoşteau doar numele, ocupaţia şi oraşul, prin acea cunoştinţă despre care au presupus că ar fi cel mai posibil să-l cunoască pe destinatar. Noii expeditori aveau aceeaşi sarcină, procesul continuând până când pachetul ajungea la
 255
destinatar. Experimentele au demonstrat că, în ciuda părerilor participanţilor, care credeau că este nevoie de minimum 100 de persoane, sunt necesare - în medie - circa 6,2 persoane pentru ca pachetul să ajungă la destinatar. A se vedea şi teoria celor şase grade de separare.
MIME (Multipurpose Internet Mail Extensions). Standard Internet (RFC 1049) creat în scopul de a extinde formatul mesajelor de e-mail astfel încât să permită mesaje textuale non-ASCII, ataşamente non-textuale, mesaje non-textuale şi includerea unor informaţii non-ASCII în anteturile mesajelor. Dincolo de scopul iniţial, MIME este utilizat astăzi pentru descrierea tipului oricărui conţinut livrat în Internet, inclusiv în Web.
Standardul MIME (inclus în protocolul HTTP) defineşte câmpul Content-Type al antetului HTTP al cererii clientului şi al răspunsului serverului, câmp care descrie natura şi formatul datelor solicitate/trimise. Utilizarea standardului permite transmiterea, pe lângă textul simplu (plain text), şi a altor informaţii (audio, video, imagini etc.).
Datele MIME aparţin unui tip şi unui subtip. In general, tipul este utilizat pentru a declara natura datei, iar subtipul specifică un format pentru tipul de date utilizat. Tipul conţinutului poate fi: application, audio, image, text, video, message şi multipart (primele cinci sunt tipuri discrete, iar ultimele două sunt tipuri compuse).
Fiecare tip conţine mai multe subtipuri. De exemplu tipul text conţine subtipurile plain şi html. Un subtip poate fi însoţit de parametri (fiecare parametru este precizat ca nume_parametru = valoare_parametru). Numele tipurilor, subtipurilor şi parametrilor nu sunt case-sensitive, iar valorile parametrilor sunt sau nu case-sensitive, de la un caz la altul. Precizarea unui tip, a unui subtip şi a unui parametru MIME se face - ca în exemplele următoare - folosind caracterul slash (/) între numele tipului şi cel al subtipului şi caracterul punct şi virgulă (;) între numele subtipului şi cel al parametrului:
Content-type: text/plain; charset=us-ascii Content-type: text/html Content-type: image/gif Content-type: image/jpeg Content-type: application/msword Content-type: application/x-tar Content-type: audio/wave Content-type: video/mpeg
Mind Mapping. Metodă/tehnică de optimizare a capacităţilor de a înţelege conectarea elementelor incluse în structuri complexe. Tehnica poate creşte eficienţa învăţării/studiului cu până la 15% în raport cu metodele convenţionale.
miniatură (thumbnail). Versiune cu dimensiuni reduse a unei imagini, care permite răsfoirea rapidă a unui catalog. Sunt utilizate pe scară largă în site-urile Web şi în motoarele de căutare vizuale. De asemenea, miniaturile sunt utilizate
256
în programele folosite pentru organizarea imaginilor în sistemele de operare modeme şi în mediile desktop.
(a) minimiza (minimize). Referitor la interfeţele grafice cu utilizatorul, este procesul prin care se ascunde o fereastră fară a fi oprită rularea programului care o foloseşte. în acest scop este utilizat un buton dedicat. Prezenţa unei fereastre minimizate este indicată în continuare în bara de task-uri, sub forma unei pictograme. Atunci când utilizatorul execută click pe aceasta, fereastra este readusă la dimensiunea iniţială, de dinainte de minimizare. A se vedea şi fereastră şi (a) maximiza.
Minix. Sistem de operare open source creat de profesorul Andrew Tanenbaum în scopuri educaţionale. Numele său provine din cuvintele minimal şi UNIX. Minix a constituit o sursă de inspiraţie pentru Linux Torvalds în crearea sistemului de operare Linux. A se vedea şi Linux, Tanenbaum, Andrew şi UNIX.
Misspelling (greşeală de ortografie). în Web, se referă la ortografierea greşită de către utilizatori a unor expresii-cheie folosite în interogările realizate cu motoarele de căutare. Unii dezvoltatori Web îşi optimizează site-urile pentru unele cuvinte scrise greşit, cu scopul de a atrage un număr mai mare de utilizatori.
MIT (Massachusetts Institute of Technology). Universitate tehnică aflată în localitatea Cambridge din statul american Massachusetts, fondată. în
1861 de William Barton Rogers (http://mit.edu/). Este alcătuită din cinci şcoli tehnice şi un colegiu, care conţin 32 de departamente ştiinţifice. Universitatea este orientată pe cercetarea ştiinţifică şi tehnologică, teoretică şi aplicativă, deviza urmată încă de la înfiinţare fiind learning by doing („a învăţa prin practică”). Motto-u\ MIT este Mens et Manus („minte şi mâini”). Un număr mare de absolvenţi şi profesori ai universităţii au câştigat de-a lungul anilor premii Nobel în diverse domenii. Majoritatea cursurilor predate la MIT sunt publicate online gratuit (OpenCourseWare, http://ocw.mit.edii). Există şi o asociaţie a absolvenţilor MIT (MIT Alumni Association, http://alum.mit. eduZ). Site-ul pentru admiterea la MIT este MITAdmissions (http://www.mitadmissions.org/). Harta campusului MIT se găseşte la adresa http.V/whereis. mit. edu/map-jpg.
model non-interferenţial (non-interference model). Model de sistem de calcul care nu permite ca un utilizator să interfereze cu resursele sau procesele unui alt utilizator. Cele mai multe sisteme de calcul moderne urmează într-o anumită măsură acest model.
modelul bazei de date (database model). Numită şi schemă (database schema) sau model conceptual, reprezintă o specificaţie referitoare la structura (organizarea) unei baze de date. Cele mai cunoscute modele sunt: ierarhic, reţea, relaţional, obiectual şi hibrid (obiectual-relaţional).
257
modelul client-server. A se vedea arhitectura client-server.
modelul de referinţă ISO/OSI
(reference model ISO/OSI). A se vedea ISO/OSI.
modelul entitate-relaţie (ERM, Entity-relationship model). Model utilizat în etapa de proiectare a unei baze de date. Presupune parcurgerea următorilor paşi: identificarea coloanelor, luând în considerare datele care trebuie stocate în baza de date; gruparea coloanelor în tabele, astfel încât coloanele corelate să fie incluse în acelaşi tabel (este posibil ca o coloană să se regăsească în mai multe tabele); identificarea cheilor primare, oricare dintre acestea fiind reprezentată de una sau mai multe coloane existente sau de o nouă coloană creată special în acest scop; identificarea cheilor externe.
modelul relaţional (relaţional model). Model de organizare a datelor sub formă de relaţii (sau tabele). A se vedea şi bază de date relaţională.
modem (modulator-demodulator). Dispozitiv care modulează un semnal analog purtător pentru a codifica informaţii în format digital şi, de asemenea, demodulează un semnal purtător pentru a decodifica informaţiile transmise. Scopul în care au fost dezvoltate modemurile este de a produce un semnal care poate fi transmis uşor şi decodificat, pentru a reproduce informaţiile iniţiale.
modem de cablu (cable modem). Tip
de modem care asigură o comunicaţie de date bidirecţională pe o infrastructură de cablu TV (CATV). Modemurile de cablu sunt utilizate în primul rând pentru accesul în bandă largă la Internet (broadband). A se vedea şi modem.
modulare (modulation). Procesul prin care amplitudinea, frecvenţa sau faza unei unde electromagnetice este schimbată pentru a transmite date. Modularea combină un semnal de date şi o undă purtătoare pentru transmisie prin reţea.
Cele mai utilizate metode de modulare sunt: modularea în amplitudine (AM, amplitude modulation), modularea în frecvenţă (frequency modulation) şi modularea în fază (phase modulation).
Moisil, Constantin Grigore (1906-1973). Matematician român, membru al Academiei Române, al Academiei din Bologna şi al Institutului Internaţional de Filozofie. A publicat lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei şi logicii matematice. De asemenea, a elaborat metode noi de analiză şi sinteză a automatelor finite şi a avut contribuţii valoroase în domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate. Este considerat părintele informaticii româneşti.
Moodle. CMS şi pachet software cu sursă deschisă, furnizat sub licenţă GNU GPL, proiectat cu scopul de a-i ajuta pe educatori în crearea unor comunităţi de studiu online eficace
258
(ihttp://moodle.org/). CMS-ul poate fi instalat pe un computer care rulează PHP şi care suportă baze de date SQL (e.g., MySQL), pe platformele Windows, Mac şi pe un mare număr de versiuni Linux (e.g., RedHat, Debian GNU). A se vedea şi CMS.
Moore, Gordon Earle (n. 1929). Fizician şi chimist american, co-fondator al Intel Corporation (1968). într-un articol publicat în Electronics Magazine (19 aprilie 1965) a formulat aşa-numita lege a lui Moore, referitoare la ritmul de creştere a numărului de tranzistoare care pot fi plasate fară costuri mari în circuitele integrate. A se vedea şi Intel Corporation şi legea lui Moore.
Mosaic. Primul browser Web grafic utilizat pe scară largă, creditat pentru răspândirea Web-ului. De asemenea, este client şi pentru alte servicii timpurii (e.g., FTP, Usenet, Gopher). A fost creat între 1992 şi 1993 la NCSA (National Center for Supercomputing Applications) de Mark Andreessen şi Eric Bina, dezvoltarea sa fiind oprită în 1997. Totuşi, browserul poate fi descărcat şi astăzi de pe site-ul NCSA (ftp://ftp. ncsa. uiuc. edu/Web/Mosaic/), fiind oferite versiuni pentru Mac, UNIX şi Windows. A se vedea şi Andreessen, Marc.
moştenire (inheritance). în programarea orientată pe obiect (POO), reprezintă un procedeu de derivare a unei clase dintr-una sau mai multe clase de bază. în ultimul caz, se vorbeşte
despre moştenire multiplă. A se vedea şi clasă de bază şi programare orientată pe obiect.
motherboard (placă de bază). A se vedea placa de bază.
motor (engine). în informatică, componenta principală a unui program, care stabileşte modalităţile de gestionare a datelor şi funcţionalităţile acestuia. Este diferită de aspectele periferice ale programului, de exemplu interfaţa cu utilizatorul. A se vedea şi interfaţa om-calculator.
motor de căutare (search engine). Cel mai popular instrument de găsire a informaţiilor pe Web. Astăzi, piaţa motoarelor de căutare este dominată de Google, Yahoo! Search şi MSN/Windows Live. în mod obişnuit, un motor de căutare este alcătuit din trei părţi: un spider, un indexer şi un procesor de interogare (query processor).
Deşi la începuturile utilizării lor motoarele de căutare erau similare în ceea ce priveşte strudtura, modul de funcţionare şi natura informaţiilor furnizate, odată cu trecerea timpului au apărut diferenţieri. Iată o clasificare a motoarelor de căutare valabilă astăzi: motoare de căutare dedicate (e.g., Google, Yahoo! Search, MSN/Windows Live)\ metamotoare de căutare (e.g., DogPile, MetaCrawler, Mamma, Web-Crawler, Sputtr); motoare de căutare cu limbaj natural (e.g., Excite, AskJeeves)\ motoare de căutare vizuale (e.g., Kartoo, Quintura, SearchCrystal);
259
 motoare de căutare specializate (e.g., căutare în biblioteci, imagini, muzică, bloguri, wiki-uri, grupuri de discuţii); motoare de căutare destinate găsirii informaţiilor educaţionale (e.g., Info-mine, Google Scholar, Education SearchEngine, Tutorial SearchEngine, NorthernLight). A se vedea şi spider, indexer şi procesor de interogare.
 motor de căutare în feed-uri (feed search engine). Motor specializat care realizează căutarea în feed-uri (search feed), implementat în mod obişnuit ca modul într-o aplicaţie (e.g., agregator, director de feed-uri). Unele motoare creează pentru fiecare căutare câte un feed RSS, numit Search Feed. Astfel, nu mai este necesară accesarea periodică a motorului pentru a relua căutarea, fiind suficientă abonarea la feed-ul creat anterior. De asemenea, pe lângă termeni, se pot căuta şi legături. Dintre sistemele/aplicaţiile care oferă facilitatea Search Feed, pot fi menţionate:     Bloglines, delicious,
 Technorati şi Moreover. A se vedea şi agregator, director de feed-uri şi feed.
 motor de căutare socială (social search engine). Tip de motor de căutare care determină relevanţa rezultatelor căutării prin cuantificarea interacţiunilor şi contribuţiilor utilizatorilor. Metoda şi algoritmul utilizate sunt diferite de cele folosite de motoarele de căutare clasice, în care relevanţa este determinată prin analiza textului paginilor şi a structurii de legături incluse în acestea.
Deşi motoarele de căutare socială nu au demonstrat că algoritmul utilizat este superior celui folosit în motoarele clasice, motoarele de acest tip aduc o serie de beneficii: creşterea relevanţei rezultatelor returnate, deoarece acestea au fost selectate de utilizatori; paginile Web sunt considerate relevante din perspectiva cititorilor, şi nu a creatorilor acestora; furnizarea unor rezultate actuale, acestea fiind constant îmbunătăţite de utilizatori. A se vedea şi căutare socială şi motor de căutare.
mouse (mouse). Dispozitiv de intrare utilizat pentru sistemele de operare cu interfaţă grafică. Este folosit pentru selectarea unor opţiuni din meniuri, pentru manipularea unor obiecte sau pentru controlul mişcării cursorului pe ecranul de afişare. Mouse-ul - inventat în 1963 de Douglas Engelbart - este considerat una dintre marile descoperiri ergonomice, datorită posibilităţii de a evita folosirea exagerată a tastaturii. Din punct de vedere constructiv, dispozitivele mouse pot fi: mecanice (includ o bilă care se poate roti în toate direcţiile; senzorii conţinuţi determină direcţia şi deplasează corespunzător cursorul pe ecran); optice (pentru detectarea mişcării folosesc un laser şi o suprafaţă specială prevăzută cu o grilă; deoarece nu includ componente mobile, au o acurateţe mai mare în ceea ce priveşte detectarea şi interpretarea mişcărilor; sunt mai rapide şi mai precise decât cele mecanice); opto-mecanice (folosesc o combinaţie de tehnologii mecanice şi optice). Rotiţa
260
de scroll asigură funcţii similare cu cele ale barelor de derulare dintr-o fereastră Windows. A se vedea şi dispozitiv de intrare.
Movable Type. Software pentru blogging, valabil pentru uz personal, comercial, educaţional şi nonprofit (http://www. movabletype.com/). A se vedea şi blog şi software pentru blogging.
Mozilla Firefox. Browser Web open source dezvoltat de Mozilla Corporation (http://www.firefox.com/). Ocupă locul al doilea în ceea ce priveşte popularitatea printre utilizatori, după Internet Explorer, fiind folosit (în 2009) de peste 20% dintre aceştia. Pentru afişarea paginilor Web, Firefox utilizează motorul Gecko (Gecko engine), acesta implementând cele mai recente standarde Web. Rulează pe un număr mare de sisteme de operare, printre care Microsoft Windows, Mac OS X, Linux. A se vedea şi browser Web.
MPEG (.Moving Pictures Experts Group). Set de standarde utilizate pentru comprimarea şi transmisia conţinutului audio şi video, elaborat de grupul ISO cu acelaşi nume. Metodologia MPEG este considerată asimetrică, deoarece codificarea este mai complexă decât decodificarea.
MPEG a standardizat următoarele formate de compresie şi standarde auxiliare: MPEG-1 (standardul MPEG original, dezvoltat pentru stocarea şi redarea conţinutului audio şi video pe
CD-ROM), MPEG-2 (extindere a MPEG-1, destinată transmisiunilor de televiziune), MPEG-3 (nu mai este utilizat) şi MPEG-4 (utilizează modalităţi de codificare complexe, prin care se obţin factori de compresie mai mari decât în cazul MPEG-2; în plus, este eficient pentru utilizarea în aplicaţiile software grafice).
.mpg. Extensie de fişier pentru formatul specificat de MPEG. A se vedea şi MPEG.
MSN (Microsoft Network). A se vedea Windows Live.
multi-browser (cross-browser). A se vedea cross-browser.
multi-platformă (cross-platform). Ase vedea cross-platform.
multimedia (multimedia). Cu referire la o aplicaţie, atunci când aceasta include cel puţin un element media continuu (e.g., sunet, video, animaţie) şi cel puţin unul discret (e.g., text, imagine). Astăzi, din ce în ce mai multe site-uri Web constituie exemple de aplicaţii multimedia. Creşterea importantă din ultimii ani a numărului de tipuri de aplicaţii Web se datorează într-o măsură însemnată şi utilizării unui conţinut informaţional bazat pe elemente multimedia, care atrage un număr important de utilizatori. Aplicaţiile dezvoltate pentru învăţământ (e-Learning), pentru video-conferinţe, dar şi pentru divertisment (e.g., jocuri) utilizează cele mai noi tehnologii multimedia. A se vedea şi hipermedia.
261
multimodalitate         (multimodality).
Reprezintă capacitatea unui sistem (e.g., calculator) de a comunica cu utilizatorul (cvasi)simultan prin mai multe canale de comunicaţie (cel puţin două) şi de a extrage şi transmite automat date cu semnificaţie. Multi-modalitatea unui sistem implică o interacţiune multimodală. în acord cu definiţia anterioară, practic oricare interacţiune om-calculator poate fi considerată ca multimodală, deoarece practic simultan utilizatorul priveşte monitorul, tastează comenzi sau deplasează cursorul mouse-ului, aude reacţia (e.g., beep-uri, click-uri) etc.
multiplexare (multiplexing). Procedeu prin care semnalele aferente mai multor canale de transmisie sunt combinate într-un singur semnal compozit, în vederea traversării unui mediu de transmisie dat. Iată două exemple: multiplexarea cu diviziune în frecvenţă (FDM, Frequency Division Multiplexing) şi multiplexarea cu diviziune în timp (TDM, Time Division Multiplexing). Dispozitivul utilizat pentru combinarea canalelor se numeşte multiplexor. A se vedea şi FDM şi TDM.
multitasking (multitasking). Proprietatea unui sistem de calcul de a executa simultan (i.e., paralel) multiple sarcini (cunoscute şi ca procese), prin partajarea unor resurse (e.g., unitatea centrală de calcul, CPU). Este important de precizat că în sistemele în care există un singur CPU, simultaneitatea este numai aparentă, deoarece
aceasta poate executa la un moment dat numai o singură sarcină, celelalte fiind în aşteptare. Chiar şi în sistemele care includ mai multe CPU-uri, numărul proceselor executate „simultan” este mult mai mare. Actul de schimbare a alocării CPU-ului de la un proces la altul se numeşte schimbare de context (context switch). Dacă această schimbare survine frecvent, se creează iluzia paralelismului proceselor, adică a multitasking-ului. Sistemele de operare folosesc mai multe strategii de planificare (scheduling strategies). Iată câteva dintre acestea: multiprograma-rea, multitasking cooperativ, multitasking preemptiv. A se vedea şi multitasking cooperativ şi multitasking preemptiv.
multitasking cooperativ (cooperative multitasking). Strategie de planificare pentru multitasking în care procesele din fundal beneficiază de timp de lucru în perioadele de inactivitate ale proceselor din prim-plan numai atunci când un proces de prim-plan permite acest lucru. A se vedea şi multitasking şi multitasking preemptiv.
multitasking preemptiv (preemptive multitasking). Strategie de planificare pentru multitasking în care sistemul de operare întrerupe periodic execuţia unui proces şi transferă controlul sistemului către un alt proces, aflat în aşteptare. Această strategie elimină posibilitatea ca un proces să monopolizeze controlul sistemului, spre deosebire de multitasking-ul cooperativ. A se vedea
262
şi multitasking şi multitasking cooperativ.
multiutilizator (multiuser). Caracteristică a unui sistem de calcul care poate fi folosit simultan de mai mulţi utilizatori, accesul acestora fiind permis prin diverse sisteme de comunicaţii sau terminale de reţea (e.g., UNIX: HP-UX, Solaris, FreeBSD; Windows 2000; Windows XP, Windows Vista). A se compara cu single user system, acest termen desemnând un sistem care poate fi folosit la un moment dat de un singur utilizator (e.g., MS-DOS, Windows 95, Windows 98).
MVC (Model- View-Controller). Arhitectură utilizată de cadrele de lucru software (software framework) cu scopul separării datelor (Model) de interfaţa cu utilizatorul (View), astfel încât schimbările în interfaţă să nu afecteze datele, iar acestea să poată fi reorganizate fară schimbări în interfaţă. Arhitectura MVC rezolvă această problemă prin decuplarea accesului la date şi a logicii aplicaţiei de prezentarea datelor şi interacţiunea cu utilizatorul, introducând o componentă intermediară numită Controller. Rezultă că arhitectura MVC este constituită din trei componente principale: 1) componenta Model, care constituie o reprezentare specifică (sub formă de date) a informaţiilor cu care operează aplicaţia; multe aplicaţii utilizează stocarea persistentă a datelor (e.g., baze de date); 2) componenta View, care interpretează modelul într-o formă potrivită pentru interacţiune (în mod obişnuit, într-un element de
interfaţă); pentru un singur model pot fi dezvoltate mai multe views, în diverse scopuri; 3) componenta Controller, reprezentând clasele care realizează comunicarea între cele două componente anterioare, procesează evenimentele din interfaţă (în mod obişnuit, acţiunile utilizatorilor) şi răspunde la acestea. Ultima componentă poate invoca schimbări în model.
My Documents. In sistemele de operare Windows (cu excepţia Windows NT) este numele unui folder special, utilizat în mod obişnuit pentru stocarea fişierelor utilizatorilor (e.g., documente, imagini, muzică, fişiere descărcate de pe Internet). A se vedea şi folder.
MySpace. Una dintre cele mai populare reţele sociale online (http://www.myspace. com/). A se vedea şi reţea socială online.
MySQL. Dezvoltat de MySQL AB (http://www.mysql.com/), este cel mai popular sistem de gestiune a bazelor de date relaţionale cu sursă deschisă utilizat în Internet, având versiuni pentru majoritatea platformelor (e.g., UNIX/Linux, Windows, Mac OS X Server). Serverul MySQL este multi-fir şi multi-utilizator. Dintre caracteristicile sale pot fi menţionate stabilitatea şi rapiditatea.
O distribuţie MySQL conţine numai o parte sau toate componentele următoare: serverul mysqld (sau diverse variante; e.g., distribuţia standard client-server pentru Windows oferă
 263
următoarele servere: mysqld, mysqld-opt, mysqld-nt), care îndeplineşte următoarele funcţii principale: gestionează bazele de date şi conturile de acces, primeşte cererile clienţilor, obţine accesul la bazele de date, le furnizează clienţilor informaţiile solicitate; programe-client (e.g., mysql), utilizate în principal pentru conectarea la server, transmiterea comenzilor şi afişarea rezultatelor primite; programe utilitare (e.g., mysqladmin, mysqldump, myisamchk), folosite pentru administrarea sistemului MySQL; fişiere-antet şi fişiere- bibliotecă; documentaţie sub forma unui manual MySQL; baza de date mysql, care conţine, printre altele, tabelele de acordare a privilegiilor pentru utilizatori. Clientul mysql lucrează în modul text, tară interfaţă grafică. Dacă se doreşte utilizarea unor clienţi cu interfaţă grafică, ei trebuie procuraţi separat (e.g., SQL-Front).
Distribuţiile MySQL sunt de două tipuri: distribuţii-client, care nu conţin nici un server, dar conţin programele-client necesare pentru transmiterea comenzilor către un server MySQL instalat pe un alt calculator; distribuţii-server, care conţin atât programele-server, cât şi programele-client şi utilitare.
Alături de server, clienţi şi utilitare, MySQL AB pune la dispoziţia utilizatorilor o serie de instrumente cu interfaţă grafică folosite pentru administrarea serverului şi lucrul cu bazele de date, dintre care poate fi amintit MySQL GUI Tools, pachet care conţine aplicaţii GUI (MySQL Administrator, MySQL QueryBrowser şi MySQL MigrationToolkit). De asemenea, sunt oferite drivere utilizate pentru conectarea la serverul MySQL prin programe scrise în diverse limbaje de programare (e.g., MySQL Connector/J, MySQL Connector/NET, Connector/ODBC).
 N
NAT (Network Address Translation, translatarea adresei de reţea). Definit în RFC 1631, este procesul de schimbare a unei adrese IP în antetul pachetului IP. în practică, NAT este folosit pentru accesul la Internet al gazdelor cu adrese IP private, înlocuindu-le cu adrese IP publice şi invers. Tehnica face posibilă utilizarea unui număr mare de adrese IP private în cadrul unui singur domeniu. A se vedea şi adresă IP.
navigare vocală (voice navigation). Utilizarea comenzilor vocale pentru a controla un browser Web (e.g., Opera). Caracteristică a unor aplicaţii plugin care, instalate în browser, îi permit utilizatorului să navigheze prin Web folosind vocea. A se vedea şi browser Web şi Opera.
navigator Web (Web navigator). A se vedea browser Web.
Nelson, Theodor Holm (n. 1937). Cunoscut ca Ted Nelson, este un sociolog şi filosof american, pionier al tehnologiei informaţiei. A creat o serie de termeni consacraţi astăzi, care stau la baza funcţionării Internetului. în 1965, a introdus termenul hypertext, im
tip de scriitură non-secvenţială ale cărei componente nu sunt create pentru a fi citite într-o ordine prestabilită. în acelaşi an, savantul a inventat termenul hypermedia, pentru a desemna sisteme hipertextuale care includ elemente media combinate: text, imagini, sunet şi video. A se vedea şi hipertext şi hipermedia.
nelivrabil (undeliverable). Care nu poate fi trimis destinatarului specificat, din diverse motive. De exemplu, în cazul poştei electronice, este posibil ca mesajul să-i fie returnat expeditorului (împreună cu o explicaţie ataşată din partea serverului de e-mail) deoarece adresa destinatarului a fost specificată greşit, contul său a fost şters sau (mai rar) căsuţa poştală este plină. A se vedea şi poştă electronică.
NetBIOS (Network Basic Input/Output System). API care poate fi utilizat într-o reţea locală, destinat în special programatorilor. Oferă un set de comenzi pentru solicitarea unor servicii, funcţionând la nivelul sesiune al modelului OSI şi permiţând programelor care rulează pe calculatoare diferite să comunice între ele. Cu toate că NetBIOS este o interfaţă software, şi nu un protocol, oferă servicii similare unui protocol. A fost dezvoltat în 1983 de Sytek, Inc. şi, ulterior, de IBM.
Există implementări NetBIOS care folosesc TCP sau UDP ca suport de protocol de transport. Problema în acest caz este că numele din NetBIOS nu corespund adreselor utilizate de TCP/IP, ceea ce înseamnă un efort
265
suplimentar de programare. Standardele RFC 1001 şi 1002 descriu utilizarea NetBIOS cu TCP/IP (orice staţie adresabilă TCP/IP este adresabilă şi NetBIOS).
Serviciul NetBIOS foloseşte portul 139. în general, acest port trebuie închis (e.g., prin dezactivarea File Sharing şi Prinţ Sharing), pentru a mări securitatea sistemului. A se vedea şi API, LAN şi ISO/OSI.
NetBSD. Versiune open source a sistemului de operare UNIX BSD (http://www.netbsd.org/), dezvoltată de NetBSD Foundation şi lansată în anul 1993 sub licenţă BSD. NetBSD este cunoscut pentru portabilitatea sa ridicată, motiv pentru care este utilizat în unele dispozitive mobile (e.g., Pocket PC) şi în sistemele încorporate (embedded systems). Motto-ul NetBSD este Of course it runs NetBSD. A se vedea şi BSD şi Pocket PC.
.NET Framework. Cadru de lucru software dezvoltat de Microsoft. Poate fi utilizat pe calculatoarele care rulează sisteme de operare Microsoft Windows. Include o maşină virtuală (CLR, Common Language Runtime) care gestionează execuţia programelor scrise pentru acest cadru de lucru, precum şi o bibliotecă (Base Class Library) de soluţii pentru probleme comune de programare (e.g., acces la date, interacţiune cu bazele de date, criptografie, procesarea documentelor XML, algoritmi numerici, comunicare în reţea) şi folosită de programatori (împreună cu propriul cod) pentru
crearea unor aplicaţii diverse. A se vedea şi Base Class Library şi Common Language Runtime.
netichetă (netiquette). Cuvânt care provine din expresia eticheta (Inter)netului. Reprezintă un set de convenţii de comunicare prin mesaje electronice (e.g., postate pe forumuri şi bloguri sau trimise prin e-mail, chat şi messenger). Regulile de netichetă depind de mijloacele de comunicare utilizate. Cu toate că unele dintre reguli se repetă, ele încearcă totuşi să sublinieze diverse aspecte specifice fiecărui mijloc. A se vedea şi netizen.
netizen (netăţean). Cetăţean al (Inter) netului. Este orice persoană care participă la comunicaţii online efectuate prin intermediul numeroaselor servicii şi aplicaţii Internet, în cele mai multe cazuri oferite gratuit. A se vedea şi netichetă.
Netvibes. Serviciu pentru personalizarea paginii de start, bazat pe AJAX, având şi o interfaţă în limba română (http://www. netvibes.com/). Serviciul a fost fondat în anul 2005 de Tariq Krim şi Florent Fremont şi reprezintă un instrument de pionierat, alternativă la tradiţionalele portaluri Web.
NetVibes aduce laolaltă sursele media şi serviciile favorite, oferindu-le utilizatorilor posibilitatea de a asambla site-urile Web şi blogurile preferate, conturile de e-mail, reţelele sociale folosite, motoarele de căutare favorite, aplicaţiile de mesagerie instantanee, fotografii, clipuri video, podcast-m'\ şi
266
orice alte elemente care îi facilitează activitatea de navigare şi comunicare. Acestea sunt incluse în pagina personală prin intermediul widget-urilor (numite şi module). Modulele sunt organizate în taburi (numite şi file). Filele şi modulele pot fi partajate cu alţi utilizatori particulari sau via NetVibes Ecosystem. Acesta din urmă este o colecţie de widget-uri trimise de utilizatori, construite folosind NetVibes Universal Widget API (UWA). Rezultă că NetVibes este o aplicaţie Web de tip all in one (mai multe servicii într-o singură aplicaţie). Informaţiile incluse în module vor fi automat actualizate ori de câte ori utilizatorul îşi deschide propria pagină Netvibes.
Serviciul NetVibes poate fi accesat de pe telefonul mobil la adresa http://rn.netvibes.com/ şi de pe iPhone la adresa http://iphone.netvibes.com/.
Astăzi, Netvibes este o comunitate globală de utilizatori care deţin controlul asupra propriilor vieţi digitale prin personalizarea experienţei Web. Conţinutul favorit poate fi partajat cu prietenii şi cu alţi utilizatori. De asemenea, NetVibes este o platformă de widget-uri utilizată de un număr foarte mare de editori din lumea întreagă.
Crearea unui cont NetVibes presupune furnizarea unei adrese de e-mail şi a unei parole. La adresa precizată va fi trimis automat un mesaj care confirmă crearea contului. Pagina personală va putea fi accesată ulterior de pe orice calculator, folosind adresa de e-mail şi parola furnizate la crearea contului.
Un utilizator deţine pe NetVibes două pagini: una privată şi alta publică. La pagina privată are acces numai utilizatorul, după autentificare. în schimb, la pagina privată au acces toţi utilizatorii/vizitatorii serviciului Net-Vibes. Utilizatorul îşi poate partaja (i.e., face public) orice widget inclus în pagina sa privată (Send to my public page).
Serviciul NetVibes şi cele similare acestuia pot fi utilizate în educaţie în diverse scopuri: crearea unui panou de informare rapidă (atât pentru educatori, cât şi pentru studenţi) în care vor fi incluse widget-uri create pe baza celor mai utilizate feed-uri sau site-uri Web (de asemenea, există posibilitatea verificării e-mail-ului direct în pagina personală); partajarea informaţiilor între actorii educaţionali; punerea la dispoziţia studenţilor a unor surse de informare care furnizează date şi cunoştinţe menite să completeze/dezvolte unele cursuri; crearea unui panou de widget-uri, utilizat ca sursă de informare pentru dezvoltarea şi implementarea unui proiect şcolar; crearea unor notiţe care includ informaţii necesare pe termen lung (e.g., orar şcolar) sau scurt (e.g., activităţi diverse, teme). A se vedea şi serviciu pentru personalizarea paginii de start.
von Neumann, John (1903-1957). Matematician american de origine maghiară. A adus contribuţii importante în numeroase domenii, printre care
 267
fizica cuantică, informatică, statistică şi teoria mulţimilor.
în 1945, von Neumann a scris articolul First Draft of a Report on the EDVAC. Acesta - având 101 de pagini, dar neterminat - conţine prima descriere publicată a conceptului de calculator digital care utilizează programe stocate, cunoscut ulterior sub numele de arhitectură von Neumann. A se vedea arhitectura von Neumann şi EDVAC.
newsletter (newsletter). Publicaţie distribuită periodic de companii, instituţii de presă, edituri, instituţii de învăţământ, asociaţii, organizaţii negu-vemamentale etc., în scopul promovării propriilor produse, servicii, acţiuni şi evenimente. Un tip particular foarte utilizat este aşa-numitul e-newsletter, livrat prin intermediul serviciului de poştă electronică.
NewsLife. Agregator de feed-uri RSS pentru Mac OS, uşor de utilizat (http://www. thinkmac. co. uk/newslife/). A se vedea şi agregator şi feed.
news reader (cititor de ştiri). A se vedea agregator.
NIC (Network Information Center). Organizaţie care oferă infonnaţii despre o reţea şi le furnizează asistenţă utilizatorilor reţelei respective. Principala organizaţie NIC din Internet este InterNIC (http://www.internic.com/). Uneori, intraneturile şi alte reţele private au propria lor organizaţie NIC. A se vedea şi InterNIC.
Ning („pace” în limba chineză). Platformă cu ajutorul căreia utilizatorii îşi pot crea propriile site-uri şi reţele sociale. Ning, fondată de Marc Andree-ssen (coautor al primului browser grafic, Mosaic, şi cofondator al Netscape Communications Corporation) şi Gina Bianchi, a fost lansată în octombrie 2005, în Palo Alto, California.
De la început, creatorii Ning au sperat ca această platformă să intre în competiţie cu binecunoscutele servicii Facebook şi MySpace, adresându-se utilizatorilor care doreau să creeze reţele în jurul unor interese specifice sau celor care dispuneau de abilităţi tehnice reduse (conform Wikipedia). Cea mai importantă caracteristică a Ning este aceea că oricine îşi poate crea şi personaliza propria reţea socială pentru un anumit subiect sau s' nevoie particulară, adresându-se unei audienţe specifice.
în septembrie 2006, Ning a oferit trei şabloane: pentru site-uri de grup, pentru site-uri de fotografii şi pentru site-uri de clipuri video, utilizatorii având posibilitatea de a include conţinut pe care, ulterior, îl puteau folosi în orice scop. Mai târziu, aceste trei şabloane au fost incluse într-unul singur, cu scopul de a le oferi non-dezvoltatorilor posibilitatea de a-şi personaliza mult mai rapid şi mai facil propria copie a unui site social. Ning oferă suport pentru API-ul OpenSocial, lansat de Google în 2007. Astfel, dezvoltatorii au posibilitatea de a include widget-urile OpenSocial în cadrul propriilor reţele.
268
Utilizatorii îşi pot crea pe platforma Ning propria reţea socială (numită şi spaţiu), beneficiind de găzduire gratuită. în acest caz, Ning adaugă şi conţinut propriu în site-ul creat (i.e., reclame). Opţiunea „Ning for Business” le oferă utilizatorilor posibilitatea - în schimbul unei taxe lunare - de a-şi crea reţele sociale în care vor adăuga numai conţinut propriu. De asemenea, aceştia pot beneficia de spaţiu de stocare şi de lăţime de bandă suplimentare, precum şi de URL-uri non-Ning.
Mulţi educatori utilizează Ning pentru dezvoltarea resurselor educaţionale. Participanţii (membrii) au posibilitatea să încarce imagini şi video-uri create de studenţi în cadrul unor proiecte, precum şi să includă legături către bloguri şi către Flickr. Reţeaua Ning in Education, creată de Steve Hargadon (http://education.ning. com/), le oferă un real sprijin celor care doresc să exploateze potenţialul educaţional al reţelelor sociale create folosind platforma Ning. O listă deschisă care include un număr important de reţele sociale utilizate în domeniul educaţional poate fi consultată pe vwÂ7-ul Social Networks in Education. A se vedea şi reţea socială online.
nod (node). în reţelele locale, dispozitiv conectat în reţea, capabil să comunice cu alte dispozitive incluse în aceeaşi reţea. A se vedea şi LAN.
NodeBox. Aplicaţie open source pentru crearea de grafică şi animaţii 2D, scris în Python (http://www.nodebox.net/).
Este bazat pe DrawBot, un alt proiect open source. A se vedea şi DrawBot şi Python.
(a) normaliza (normalize). Referitor la o bază de date relaţională, înseamnă aplicarea unui set de proceduri în scopul eliminării anomaliilor logice şi funcţionale. Astfel, prin normalizare vor fi simplificate operaţiile de actualizare şi interogare. în schimb, după normalizare se va mări numărul de tabele componente ale bazei de date. A se vedea şi normalizare.
normalizare (normalization). Ansamblu de transformări succesive ale unei baze de date având drept scop obţinerea unei organizări optimizate a acesteia. Odată cu fiecare transformare, baza de date este adusă într-o formă standard, cunoscută sub denumirea de formă normală (FN). Deşi există şase forme normale, este acceptat că o bază de date este suficient de bine optimizată dacă a fost adusă în cea de-a treia formă normală.
Prima formă normală (FN1, E.F. Codd, 1970) elimină câmpurile compuse şi pe cele repetitive. A doua formă normală (FN2, E.F. Codd, 1971) elimină dependenţele funcţionale parţiale (trebuie ca toate câmpurile unui tabel să depindă numai de cheia sa primară, nu de părţi ale acesteia). A treia formă normală (FN3, E.F. Codd, 1971) elimină dependenţele funcţionale tranzitive (dependenţele de acest tip iau naştere când un câmp C1 depinde de un alt câmp C2, acesta depinzând de un alt câmp C3, astfel încât CI depinde de
269
C3, situaţie care poate determina o serie de anomalii nedorite). Alături de cele şase forme normale, au fost definite încă două: BCNF (Boyce-Codd normal form; R.F. Boyce şi E.F. Codd, 1974) şi DKNF (.Domain/key normal form; RonaldFagin, 1981).
în procesul de normalizare trebuie respectate următoarele reguli:        se
utilizează numai valori atomice ale coloanelor (nici o coloană nu trebuie să conţină valori compuse; de exemplu, este contraindicat să se utilizeze o singură coloană care să conţină numele şi prenumele, în locul ei trebuind utilizate două coloane distincte - una care conţine numele şi alta care conţine prenumele); cheia primară este utilizată în totalitate (sunt interzise tabelele în care o coloană depinde numai de o porţiune a cheii primare); se utilizează numai cheia primară (adică un tabel cu informaţii despre mai multe categorii de obiecte trebuie divizat în tabele separate, unite printr-o cheie externă). Etapele de proiectare şi de normalizare a unei baze de date se pot suprapune, deoarece aducerea la o nouă formă normală presupune construirea unor noi tabele prin gruparea unor coloane existente, dar şi a altora noi, precum şi crearea unor noi chei primare. A se vedea şi formă normală.
notaţie BNF (BNF notation). în informatică, notaţia Backus-Naur Form (BNF) este o metasintaxă utilizată pentru descrierea gramaticii unui limbaj, elaborată de John Backus (1959) şi Peter Naur (1963). Este
practic identică cu aşa-numitele mecanisme de generare a şirurilor de limbaj elaborate de Chomsky între anii 1956 şi 1959. BNF foloseşte abstracţiile pentru a descrie structurile sintactice. O descriere BNF sau o gramatică (independentă de context) este o colecţie de reguli. A se vedea şi sintaxă.
notaţie postfix (postfîx notation). Cunoscută şi ca notaţia poloneză inversă (RPN, Reverse Polish notation), este o notaţie utilizată pentru expresiile matematice în care fiecare operator urmează tuturor operanzilor săi. Prin folosirea notaţiei RPN, este eliminată necesitatea utilizării parantezelor.
Notaţia postfix a fost propusă în 1954 de Burks, Warren şi Wright, fiind reinventată la începutul anilor 1960 de F.L. Bauer şi E.W. Dijkstra. în informatică, notaţia este utilizată în limbajele de programare bazate pe stivă (e.g., Forth, PostScript). A se vedea şi Forth, notaţie prefix şi PostScript.
notaţie prefix (prefix notation). Cunoscută şi ca notaţia poloneză (PN, Polish Notation), este o notaţie pentru expresiile matematice în care operatorii sunt plasaţi în stânga operanzilor lor. Ca rezultat, este eliminată necesitatea utilizării parantezelor. Notaţia a fost introdusă în anii 1920 de matematicianul polonez Jan Lucasiewicz şi este utilizată în unele limbaje de programare (e.g., Ambi, LISP). A se vedea şi notaţie postfix.
 270
notaţie ştiinţifică (scientific notation). Modalitate de reprezentare a numerelor în virgulă mobilă, utilizată mai ales pentru numerele foarte mici sau foarte mari. în această notaţie, o valoare este reprezentată ca un produs între un număr (a) şi o putere întreagă a lui 10
(b): axlOb. Numărul a se numeşte mantisă, iar numărul b se numeşte exponent.
Notepad++. Editor de cod-sursă open source pentru un număr mare de limbaje; de exemplu C++, Java, XML, HTML, PHP, CSS, Perl, Python, Ruby, JavaScript, ASP, SQL (http://notepadplus.sourceforge.net/uk/ site.htm). Suportă evidenţierea sintaxei, oferind şi alte facilităţi, dintre care pot fi amintite: stiluri personalizate, editarea simultană a mai multor fişiere, autocompletare, căutarea şi înlocuirea şirurilor folosind expresii regulate, drag&drop. A se vedea şi editor de cod- sursă.
Noyce, Robert Norton (1927-1990). Fizician american, poreclit „primarul din Silicon Valley”, cofondator al Fairchild Semiconductor (1957) şi al Intel Corporation (1968). Este creditat ca fiind coinventator al circuitului integrat (microcip), alături de Jack Kilby. A se vedea şi circuit integrat, Intel Corporation şi Kilby, Jack.
NSFNET. Reţea creată de NSF (National Science Foundation) pentru a conecta centrele cu supercalculatoare printr-o magistrală cu viteză mare (56 kbps). Ca organizaţie necomerciajă,
NSFNET permitea conectarea la Internet fară restricţiile impuse de ARPANET. în 1990 ARPANET este desfiinţată, după ce toate organizaţiile care erau conectate au trecut la NSFNET. La rândul său, NSFNET îşi încetează activitatea în anul 1995, când accesul la Internet ajunge să fie asigurat de firme comerciale pentru întreaga lume. A se vedea şi ARPANET.
număr binar (binary number). Număr exprimat în sistemul de numeraţie binar. în acest scop se folosesc puterile lui 2 (1=2°, 2=2*, 4=22, 8=23, 16=24, 32=25, 64=26, 128=27, 25 6=28, 5 1 2=29, 1024=210 etc.). Pentru a realiza conversia unui număr din sistemul zecimal în cel binar, se procedează ca în exemplul următor (în care se converteşte numărul 89): 89 = 1*64 + 0*32+1*16+1*8 + 0*4+0*2+1*1 = l*26 + 0*25+ 1*24+ l*23 + 0*22 + 0*21 + 1*2°. Forma binară a numărului se obţine reţinând factorii care înmulţesc puterile lui 2, în ordinea descrescătoare a puterilor. în exemplul anterior, rezultatul va fi 1011001.
                        *
număr în virgulă fixă (fixed-point number). Format intern utilizat pentru reprezentarea numerelor întregi şi subunitare. Este dedus în mod direct din forma zecimală ordinară a numerelor, în conformitate cu care numerele prezintă o virgulă zecimală, în stânga acesteia aflându-se partea întreagă a numărului, iar în dreapta partea zecimală.
Pentru reprezentarea numerelor binare cu semn, din cei n biţi disponibili, unul
271
este utilizat pentru semn, acesta fiind prin convenţie situat în partea stângă (bitul cel mai semnificativ) şi având valoarea „0“ pentru semnul şi „1“ pentru semnul             Biţii  pot fi
numerotaţi de la dreapta la stânga (cum se întâmplă la SPARC), reprezentare care se numeşte Little Endian, sau de la stânga la dreapta (cum se întâmplă la familia Intel), reprezentare care se numeşte Big Endian. în practică se utilizează trei reprezentări ale numerelor binare cu virgulă fixă: semn-mărime, în complement faţă de 1 şi în complement faţă de 2. A se vedea şi număr în virgulă mobilă.
număr în virgulă mobilă (Jloating-point number). Format intern utilizat pentru reprezentarea numerelor reale, în acest scop, sunt folosite o mantisă şi un exponent pentru o anumită bază (de obicei 2, în cazul calculatoarelor). Mantisa este un număr pozitiv în virgulă fixă, reprezentat în cod complementar. Exponentul este un număr întreg cu semn. Termenul de virgulă mobilă (sau flotantă) se referă la faptul că virgula care separă partea întreagă de cea frac-ţionară se poate deplasa, adică poate fi plasată oriunde relativ la cifrele semnificative ale numărului. Poziţia virgulei este indicată separat în cadrul reprezentării interne. Valoarea unui număr reprezentat în virgulă mobilă se determină ridicând baza la o putere egală cu exponentul, rezultatul înmulţindu-se cu mantisa. A se vedea şi număr în virgulă fixă.
nume de cale (pathname). Denumită şi cale de directoare (directory path),
reprezintă, într-un sistem de fişiere organizat ierarhic, lista directoarelor care trebuie parcurse pentru a se ajunge din directorul curent la un anumit fişier. A se vedea şi cale şi nume de cale complet.
nume de cale complet (fullpathname). într-un sistem de fişiere organizat ierarhic, reprezintă lista directoarelor care trebuie parcurse pentru a ajunge la un anumit fişier pornind de la directorul rădăcină. A se vedea şi cale şi nume de cale.
nume de domeniu (domain name). Nume convenţional (simbolic) utilizat în Internet pentru identificarea univocă a unei reţele sau a unui calculator. Este constituit dintr-o succesiune de două sau mai multe grupuri de caractere separate între ele prin puncte, ultimul fiind denumit nume de domeniu de nivel superior (TLD, Top Level Domain), cunoscut şi ca domeniu primar sau principal.
Fiecare domeniu este împărţit, la rândul lui, în mai multe subdomenii, asociate unor companii, instituţii sau persoane (cu lungimea maximă de 63 de caractere). La rândul lui, un subdo-meniu poate fi compus din sub-sub-domenii sau din nume simbolice de calculatoare (gazde) conectate la Internet. Un calculator poate avea asociate mai multe nume simbolice. Se obţine astfel o structură de tip arbore, în care frunzele reprezintă (sub)do-menii care nu mai au, la rândul lor, subdomenii. A se vedea şi domeniu.
 272
nume de fişier (fîlename). Şir de caractere utilizat pentru a identifica un fişier aflat pe un dispozitiv de stocare. Lungimea maximă, caracterele permise, precum şi alte restricţii impuse numelui de fişier depind de sistemul de operare. A se vedea şi fişier.
nume de gazdă (hostname). Nume unic sub care un dispozitiv conectat într-o reţea este cunoscut în reţeaua respectivă. Acesta este utilizat, de exemplu, pentru identificarea unei gazde care furnizează diverse tipuri de servicii (e.g., WWW, e-mail). în Internet, un nume de gazdă este în mod obişnuit o combinaţie între numele local al acesteia şi numele domeniului- părinte. A se vedea şi gazdă şi Internet.
nume de utilizator (username). Şir de caractere format din litere, cifre şi alte caractere, care identifică un cont de utilizator. A se vedea şi cont de utilizator şi utilizator.
Nvidia Corporation. Este o corporaţie multinaţională cu sediul în SUA, specializată în producerea de procesoare grafice şi chipset-uri pentru calculatoare, staţii de lucru şi dispozitive mobile (http://www.nviclia.com/). A fost înfiinţată în 1993 de Jen-Hsun Huang, Curtis Priem şi            Chris
Malachowski.
Nygaard, Kristen (1926-2002). Programator norvegian, unul dintre părinţii programării orientate pe obiect (POO). Este coautor, împreună cu Ole-Johan Dahl, al limbajelor de programare Simula, care au folosit pentru prima oară noţiunile de clase, subclase, moştenire şi creare dinamică de obiecte. Pentru     această   realizare,   ambii
programatori au primit în 2001 premiul Turing. A se vedea şi programare orientată pe obiect, Simula şi Dahl, Ole-Johan.
 o
obiect (object). în programarea orientată pe obiect (POO), reprezintă un exemplar (sau instanţă) al (a) unei clase. Setul de valori ale proprietăţilor unui obiect particular este denumit starea acestuia. Obiectul constă din starea şi din comportamentul său, cel din urmă fiind definit de metode. Dintr-o clasă dată, prin instanţiere, pot fi obţinute mai multe obiecte. A se vedea şi clasă, instanţă şi programare orientată pe obiect.
obiect de învăţare (LO, Learning Object). Entitate digitală sau non-digitală care poate fi utilizată, reuti-lizată sau referenţiată în procesele de învăţare, de educaţie sau de pregătire susţinute de tehnologie. Definiţia anterioară aparţine Comitetului pentru Standardizarea Tehnologiilor de învăţare (LTSC) al IEEE, care oferă ca exemple de LO: conţinut multimedia, materiale tipărite, lucrări de studiu, exerciţii, cursuri, programe de studiu, obiectivele învăţării, software educaţional, persoane, organizaţii sau evenimente la care se face referire în cursul procesului de învăţare. Din definiţia amintită poate fi reţinută ideea că LO pot fi reprezentate şi de
componente software reutilizabile în construirea arhitecturii sistemelor-suport pentru instruire.
Obiectele de învăţare (denumite şi obiecte educaţionale) constituie un concept relativ nou referitor la organizarea şi managementul conţinutului educaţional, oferind o nouă abordare a procesului de învăţare, diferită de cea tradiţională a împărţirii în module (lecţii) predate/învăţate (fiecare) în cadrul unei ore de curs. Spre deosebire de aceasta, obiectele de învăţare reprezintă componente (unităţi de învăţare) relativ mici, create/întreţinute independent şi reutilizabile, conceptul fiind adesea comparat cu jocul de LEGO.
într-o abordare diferită de cea a LTSC, se face o paralelă între arhitectura pe componente a software-ului şi structura unui curriculum. Astfel, Robby Robson consideră că „resursele de instruire” sunt similare cu obiectele utilizate în programarea orientată pe obiect (POO) şi - în consecinţă - acestea „au metode şi proprietăţi”. Conform lui Robson, metodele tipice sunt cele de interpretare şi evaluare, iar proprietăţile sunt conţinutul şi relaţiile cu alte resurse. Modelul utilizat este în conformitate cu cel folosit pentru obiecte în POO, ceea ce implică prezenţa principiilor de încapsulare, abstractizare şi moştenire, caracteristice acestora.
Andres Chiappe defineşte LO ca „o entitate digitală independentă, reutiliza-bilă, având un scop educaţional clar şi incluzând cel puţin trei componente
 274
editabile: conţinut, activităţi de învăţare şi elemente care o încadrează în context. De asemenea, LO trebuie să aibă o structură externă de informaţii care să faciliteze identificarea, stocarea şi regăsirea metadatelor.”
Adaptând o definiţie provenită de la Wisconsin Online Resource Center, Robert J. Beck sugerează că OI trebuie să aibă următoarele caracteristici: să ofere o nouă modalitate de a gândi conţinutul învăţării (în mod tradiţional, conţinutul învăţării/unitatea de învăţare este fragmentat în câteva părţi care sunt predate/învăţate într-un număr corespunzător de ore de curs; LO sunt componente ale învăţării mult mai mici, având ca durată obişnuită 2-15 minute); să poată fi utilizate independent; să fie reutilizabile (un LO trebuie să fie utilizat în multiple contexte, pentru multiple scopuri); să poată fi agregate (LO trebuie să poată fl grupate în colecţii mari de conţinut educaţional, incluzând aici şi structurile tradiţionale de curs); să fie etichetate folosind metadate (fiecare LO trebuie să aibă asociate informaţii descriptive care oferă posibilitatea de a fi uşor de găsit prin căutare).
Analizând definiţiile anterioare, se poate spune că obiectele de învăţare sunt: de sine stătătoare (pot fi folosite independent); interactive (studentul in-teracţionează cu conţinutul); reutilizabile (pot fi utilizate în contexte diferite, pentru scopuri diferite); interoperabile (pot fi folosite în sisteme diferite); agregabile (pot fi incluse în colecţii
largi de obiecte, inclusiv în cursuri tradiţionale); adaptabile diferitelor stiluri de învăţare; marcate (au asociate informaţii - numite metadate - care facilitează operaţiile de căutare şi regăsire).
Obiectele de învăţare sunt cunoscute şi sub numele de RLO (Reusable Learning Objects), definit ca cea mai mică unitate instrucţională independentă care conţine un obiectiv, o unitate de învăţare şi un element pentru evaluare. Compania CISCO utilizează termenii RLO şi RIO (Reusable Information Object), primul echivalând cu o lecţie, iar al doilea cu o secţiune din lecţie. A se vedea Comitetul pentru Standardizarea Tehnologiilor de învăţare.
obiect de învăţare deschis (OpenLO, Open Learning Object). Resursă digitală care poate fi reutilizată în sprijinul învăţării. Cuvântul Open precizează caracterul deschis al conţinutului obiectului, ceea ce înseamnă că acesta este dezvoltat într-un format deschis (e.g., OpenDoQument Format) sau că sunt disponibile fişierele sursă, chiar dacă formatul este închis (e.g., Adobe Flash).
Modelul OpenLO le permite utilizatorilor să editeze obiectele de învăţare create de diverşi autori şi să le modifice în conformitate cu propriile nevoi pedagogice. în plus, comunităţile de profesionişti din domeniul educaţiei pot lucra la acelaşi obiect de învăţare, contribuind la evoluţia colaborativă (la nivelul conţinutului) a acestuia.
Implementarea modelului OpenLO şi definirea metodologiilor educaţionale bazate pe acest model presupune următoarele aspecte: schimbarea ciclului de viaţă al obiectelor de învăţare şi, în consecinţă, a metodologiilor pentru producerea acestor resurse; atribuirea unui rol dinamic metadatelor, care trebuie să evolueze.în paralel cu obiectul de învăţare; trecerea de la depozitele de obiecte de învăţare actuale (LOR, Learning Object Repositories) la noile sisteme de management al obiectelor de învăţare (LOMS, Learning Object Management Systems). A se vedea şi depozit de obiecte de învăţare şi obiect de învăţare.
object-oriented programming (POO, programare orientată pe obiect). A se vedea programare orientată pe obiect.
octet (byte). A se vedea byte.
octogonul lui Kahn (Khan s octogonal framework). Ghid pentru planificarea, dezvoltarea, managementul, evaluarea şi livrarea unui program de instruire pentru învăţarea combinată, cu următoarele dimensiuni: instituţională (include probleme referitoare la serviciile organizatorice şi administrative); pedagogică (se referă la adaptarea conţinutului oferit celor instruiţi la nevoile acestora şi la obiectivele instruirii); tehnologică (include aspecte referitoare la crearea unui mediu de instruire şi a unui set de instrumente care vor fi utilizate pentru livrarea programului de instruire); proiectarea interfeţei (se referă la factorii aflaţi în
 legătură cu interfaţa cu utilizatorul, asigurând că aceasta este suficient de complexă pentru a suporta toate elementele sistemului/ programului de instruire); de evaluare (se referă la capacitatea sistemului de instruire de a evalua performanţa fiecărei persoane instruite); de management (se referă la aspectele legate de managementul unui sistem de învăţare combinată, aşa cum sunt infrastructura şi logistica, pentru a gestiona livrarea unor tipuri multiple de conţinut); resurse-suport (se referă la crearea unor tipuri variate de resurse -offline şi online - care le vor fi oferite celor instruiţi); etică (identifică aspectele etice care trebuie avute în vedere atunci când este dezvoltat un sistem de învăţare combinată).
In ceea ce priveşte domeniul educaţional, cursurile bazate pe utilizarea sistemelor de învăţare combinată se desfăşoară în special (dar nu exclusiv) în mediul universitar. Componentele online ale acestora integrează utilizarea unor servicii Web 2.0: feed-uri RSS/Atom, bloguri, site-uri wiki şi sisteme de bookmarking colaborativ. A se vedea şi e-Learning şi învăţarea combinată.
ODBC (Open DataBase Connectivity). API creat de Microsoft în 1992 pentru accesarea surselor de date de către aplicaţii. Sursa de date este un ansamblu de informaţii care include: o bază de date de un anumit tip, în care sunt stocate datele utilizate de aplicaţie; un driver ODBC, care furnizează un set de comenzi specific sistemului de baze de
 276
date utilizat; parametrii conexiunii care va fi stabilită de driver cu serverul de baze de date.
ODBC este o interfaţă de acces universal la date (Universal Data Access) având drept caracteristică interopera-bilitatea, adică posibilitatea de a accesa diverse tipuri de baze de date utilizând acelaşi cod-sursă. Din acest motiv, ODBC este una dintre interfeţele standard utilizate pentru dezvoltarea aplicaţiilor independente de motorul de baze de date. Au fost dezvoltate drivere ODBC pentru un număr mare de tipuri de baze de date (e.g., Microsoft SQL Server, Oracle, MySQL, PostgreSQL).
ODF (OpenDocument Format). A se vedea OpenDocument Format.
OER Commons. Reţea pentru educaţia deschisă, care foloseşte tehnici specifice Web 2.0 (tag-uri, comentarii şi lucrul colaborativ) pentru a crea o experienţă de lucru online care să le ofere profesorilor prilejul de a contribui cu cele mai bune practici educaţionale (http: //www. oercommons. org/). Reţeaua a fost creată ISKME (Institute for the Study of Knowledge in Education) şi este sprijinit de Fundaţia Flora şi de William Hewlett (http://www. hewlett. org/).
Misiunea OER Commons este de a creşte oportunităţile educaţionale, prin oferirea de acces la resurse educaţionale de calitate şi prin facilitarea creării, utilizării şi reutilizării unor
 astfel de resurse pentru educatori, studenţi şi autodidacţi.
Obiectivele OER Commons sunt: utilizarea resurselor educaţionale (furnizarea unui singur punct de acces prin care educatorii, studenţii şi toţi cei interesaţi să poată căuta, naviga, evalua, descărca şi discuta asupra resurselor educaţionale deschise care sunt disponibile liber online); reutilizarea resurselor educaţionale (creşterea oportunităţilor pentru cei care utilizează resurse educaţionale deschise pentru a dezvolta şi propune conţinut de înaltă calitate pentru uzul celorlalţi); dezvoltarea comunităţii (mărirea oportunităţilor pentru educatori, studenţi şi autodidacţi de a schimba informaţii şi de a crea standarde, cu alte cuvinte de a îmbunătăţi şi evalua calitatea resurselor educaţionale deschise disponibile în Internet). A se vedea şi resurse educaţionale deschise şi Web 2.0.
Office 2.0. Categorie de aplicaţii Web 2.0 care permit crearea online a documentelor text (Word Processor), a foilor de calcul (Sprectdsheet) şi a prezentărilor (Presentations), oferindu-le utilizatorilor facilităţi similare cu cele ale pachetelor Microsoft Office sau Open Ojfice. Liderii acestei categorii de aplicaţii sunt Google Docs şi Zoho. Pentru a produce uşor şi rapid documente fară a învăţa modul de utilizare a celor două pachete (relativ complexe), pot fi folosite - de exemplu - aplicaţiile online Thumbstacks şi ajaxWrite. De asemenea, în categoria aplicaţiilor online de birou mai pot fi incluse şi cele
277
de tip calendar, una dintre acestea fiind Google Calendar.
Aplicaţiile Office 2.0 le oferă utilizatorilor o serie de avantaje, dintre care pot fi menţionate: sunt 100% gratuite; pot fi utilizate folosind orice calculator, iar documentele create pot fi accesate de oriunde (de acasă, de la birou, în deplasare); pot fi accesate de pe orice platformă (Windows, Linux, Mac), lucrând la fel pe oricare dintre acestea; documentele realizate folosind aceste aplicaţii pot fi împărtăşite altor utilizatori, ceea ce presupune şi posibilitatea editării lor colaborative; nu este necesar ca utilizatorii să instaleze şi să actualizeze software-ul, orice caracteristică nou creată fiind adăugată automat aplicaţiei; creatorii aplicaţiilor îşi oferă gratuit propria expertiză, ajutându-i pe utilizatori, care - din acest motiv - nu mai consumă timp pentru a găsi soluţii la problemele întâmpinate în folosirea lor. A se vedea şi Google Docs şi Zoho.
Office Open XML. Cunoscut şi ca OOXML, OpenXML sau Open XML, este un format gratuit deschis pentru reprezentarea documentelor Office, dezvoltat de Microsoft şi aprobat ca standard internaţional de ISO/IEC în anul 2008.
Microsoft a dezvoltat formatul Office Open XML ca succesor al formatelor sale binare şi Office XML 2003. Ulterior, specificaţiile dezvoltate de Microsoft au devenit standard ECMA
(decembrie, 2006), apoi ISO/IEC (noiembrie, 2008). începând cu Microsoft Office 2007, Office Open XML a devenit format de fişier implicit pentru suita Microsoft Office. Service Pack 2 pentru Microsoft Office 7 (mai, 2008) adaugă suport nativ pentru ODF, oferind posibilitatea de a alege ODF 1.1 sau PDF ca format implicit. A se vedea şi format deschis.
oglindă de date (data mirror). Sistem în care datele sau informaţiile despre diverse activităţi sunt scrise şi stocate simultan pe două sau mai multe discuri, astfel încât dacă unul dintre acestea nu mai poate fi utilizat, datele sunt încă disponibile.
OHA (Open Handset Alliance). Alianţă formată în 2007 din peste 50 de companii, creată şi condusă de Google, Inc. cu scopul dezvoltării de standarde deschise pentru dispozitivele mobile (http://www. openhandsetalliance. com/)
OHA a lansat în anul 2008 sistemul de operare open source Android, ca un competitor al altor platforme mobile, furnizate de companiile Microsoft, Nokia, Apple, Palm şi Symbian.
OLE (Object Linking and Embedding, legarea şi înglobarea obiectelor). Tehnologie dezvoltată de Microsoft începând cu anul 1990, care permite legarea sau înglobarea în documente (e.g., create cu procesorul de text Word) a obiectelor (e.g., fişiere care conţin imagini, diagrame). Când obiectul este
278
legat, documentul conţine numai o referinţă la el, orice modificare a obiectului fiind reflectată în document. In schimb, dacă obiectul este legat, documentul conţine numai o copie a sa, iar modificările efectuate asupra obiectului original nu se vor reflecta în document.
Olimpiade.ro. Site care include o serie de materiale educaţionale la nivel olimpic, din toate materiile predate în sistemul de învăţământ românesc la care se organizează olimpiade (http://www. olimpiade.ro/). Termenii legali în care sunt oferite aceste materiale pot fi consultaţi în secţiunea Termeni legali.
OMA (Open Mobile Alliance). Organizaţie de standardizare creată în anul 2002 de cei mai importanţi producători de echipamente şi sisteme mobile de telecomunicaţii (http://www. openmobilealliance. org/).
online banking (tranzacţii bancare online). Denumită şi Internet banking, este o modalitate de realizare a tranzacţiilor financiare şi de administrare a conturilor bancare prin intermediul unui site Web operat de o instituţie financiară.
oNLine System. Sistem al cărui prototip a fost propus de Douglas Engelbart în anul 1960. într-un astfel de sistem, pentru parcurgerea documentelor sunt utilizate legături. A se vedea şi legătură.
Open Access (acces deschis). A se vedea acces deschis.
OpenCourseWare. Publicaţie bazată pe Web care include conţinutul educaţional deschis creat de MIT (Massachusetts Institute of Technology).
Dezvoltarea publicaţiei OpenCourseWare a început în 2002 cu postarea a 50 de cursuri (având ataşate traduceri în spaniolă şi portugheză). în 2007, numărul acestora a ajuns la 1800, site-ul înregistrând lunar peste 2 milioane de vizite. în 2008 au fost postate sau actualizate peste 200 de cursuri.
OpenCourseWare Consortium (Consorţiul OpenCourseWare). Organizaţie reprezentând colaborarea a peste 100 de instituţii de învăţământ superior şi organizaţii asociate din întreaga lume care creează împreună după un model comun un corp larg de conţinut educaţional (http://www.ocwconsortium. org/).
Scopurile Consorţiului OpenCourse Ware sunt următoarele: extinderea bogăţiei şi impactului opencourseware prin încurajarea adoptării şi adaptării de material educaţional deschis din întreaga lume; sprijinirea dezvoltării de proiecte opencourseware adiţionale; asigurarea durabilităţii proiectelor opencourseware prin identificarea de noi modalităţi de îmbunătăţire a eficacităţii şi de reducere a costurilor.
Open Directory Project (ODP). Director Web. A se vedea şi Dmoz.
 279
OpenDocument Format (ODF, Open Document Format for Office Applications). Format deschis pentru documentele Office, derivat din XML, creat iniţial de Sun Microsystems.
Dezvoltat de Comitetul Tehnic (TC, Technical Committee) al OASIS (Organization for the Advancement of Structured Information Standards) şi propus ca Standard Internaţional de această organizaţie, a fost adoptat de ISO/IEC în 30 noiembrie 2006, primind indicativul ISO 26300:2006. Specificaţiile OpenDocument 1.0, publicate de TC-OASIS, corespund standardului amintit. Versiunea OpenDocument 1.1 include caracteristici suplimentare, fiind adoptată ca standard OASIS în februarie 2007.
Fiind derivat din XML, ODF are şi avantajele acestui metalimbaj de marcare: este extensibil, specificaţiile ODF indicând explicit acest lucru. Astfel, utilizatorul poate adăuga extensii formatului, în funcţie de nevoile sale; documentele ODF pot fi manipulate cu procesoarele XML existente (numărul acestora este destul de mare, XML fiind o tehnologie matură - „vârsta” sa este mai mare de 20 de ani); favorizează conversia la alte formate XML, această operaţiune fiind mult mai uşor de realizat faţă de conversia între formatele binare.
ODF este proiectat pentru a fi folosit ca format de fişier pentru aplicaţiile Ojfice, având următoarele caracteristici principale: reduce dimensiunea fişierelor; păstrează integritatea datelor;
permite utilizatorilor să salveze, să editeze şi să partajeze documente Office (documente text, foi de calcul, prezentări, baze de date), indiferent de aplicaţia şi platforma pe care au fost create.
Cele mai obişnuite extensii de fişier pentru documentele OpenDocument sunt: .odt (pentru documentele text), .ods (pentru foile de calcul), .odp (pentru prezentări), .odg (pentru desene şi grafice) şi .odf (pentru formule matematice).
ODF este formatul nativ pentru câteva pachete Ojfice, dintre care pot fi menţionate: OpenOffice.org (începând cu versiunea 2.0); KOffice (include aplicaţii pentru procesarea textului, crearea foilor de calcul şi prezentărilor, manipularea imaginilor etc.; suita poate fi utilizată pe platformele Unix, Linux); StarOjfice (suită Office proprietară deţinută de Sun Microsystems, Inc., care poate fi utilizată pe platformele Windows şi Linux); NeoOffice (suită Office pentru Mac OS X, bazată pe OpenOffice.org 2.1); EuroOffice (suită Office open source derivată din OpenOffice.org; poate fi utilizată pe platformele Windows, Linux şi Solaris); IBM Workplace (suită furnizată de IBM care poate fi utilizată pe platformele Windows şi Linux).
De asemenea, există aplicaţii care suportă formatul ODF, chiar dacă acesta nu este nativ: Oxygen XML Editor, Lotus Notes 8, Corel WordPerfect Office, Microsoft Office etc. Dintre suitele Ojfice bazate pe Web,
280
Peepel are ODF ca format nativ. Serviciile Google Docs şi Zoho suportă formatul ODF.
Au fost create numeroase programe pentru citirea/vizualizarea documentelor ODF. Dintre acestea, pot fi menţionate: Slideshare (aplicaţie bazată pe Web pentru încărcarea şi partajarea prezentărilor în formatele PDF, PowerPoint, ODF etc.); Firefox ODF Reader (extensie pentru browserul Mozilla Firefox care permite vizualizarea documentelor ODF);jodviewer (vizualizator pentru prezentările în format ODF).
ODF Validator este un serviciu online oferit gratuit de OpenDocument Fellowship, utilizat pentru a verifica dacă documentele OpenDocument sunt conforme cu specificaţiile ODF. A se vedea şi format deschis şi ODF.
open format {format deschis). A se vedea format deschis.
OpenLearn. Site care oferă acces gratuit oricărei persoane, indiferent de locul în care se află, la materialele de curs ale OpenUniversity (http://openlearn.open.ac.uk/). Orice utilizator înregistrat va avea pe site un spaţiu propriu (;myLearningSpace), pe care îl va putea gestiona conform necesităţilor sale. Conţinutul site-ului este oferit sub licenţă Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 2.0. A se vedea şi licenţe Creative Commons.
OpenOffice.org. Cunoscut şi ca OpenOffice, Ooo sau OO.o, este un
pachet Office dezvoltat de Sun Microsystems, Inc., ajuns în octombrie
2008   la versiunea 3. Implementează OpenDocument Format (ODF). Pachetul include aplicaţii (numite şi module sau componente) pentru: procesarea textului (Writer); calcul tabelar (Calc); desen şi grafică vectorială (Draw); crearea de prezentări (Impress); editare de formule (Math); crearea bazelor de date (Base).
Pachetul, care poate fi utilizat pe majoritatea platformelor (Windows, Linux, Solaris, BSD, OS/2, Mac OS X), fiind valabil într-un număr mare de limbi (peste 70 în noiembrie 2008), este disponibil pentru descărcare gratuită şi utilizare fară restricţii în orice domeniu (privat, educaţional, comercial, administraţie publică) şi în orice scop. OpenOffice.org este compatibil cu Microsoft Office, având disponibilă şi opţiunea pentru export în format PDF. Pachetul este uşor de instalat şi de învăţat, fiind potrivit atât pentru începători, cât şi pentru cei care au experienţă în utilizarea altor pachete similare.
OpenOffice.org foloseşte o licenţă dublă pentru codul-sursă (GNU GPL şi SISSL - Sun Industry Standards Source License), precum şi o licenţă separată pentru documentele publicate pe site şi pentru cele care nu sunt incluse în produs (Public Document License).
Deşi formatul nativ suportat de aplicaţiile incluse în OpenOffice.org este ODF, acestea pot fi utilizate şi pentru citirea (şi în unele cazuri
 281
editarea) documentelor create cu alte pachete software de tip Office (WordPerfect, StarOffice, Lotus, MS Works şi Rich Text Format). Astfel, pot fi editate majoritatea documentelor create cu MS Office (Word, Excel, PowerPoint), care, ulterior, pot fi salvate în formatul original sau în cel nativ.
OpenOffice.org Basic este un limbaj de programare similar cu Microsoft VBA şi bazat pe StarOffice Basic. Acest limbaj poate fi utilizat în aplicaţiile Writer şi Calc, pentru scrierea, prin sarcini specifice, a funcţiilor (denumite subrutine sau macrouri).
Un document ODF creat în particular cu OpenOffice.org (dar nu obligatoriu), este, de fapt, o arhivă. Pentru ca aceasta să fie recunoscută de instrumentul software utilizat pentru dezarhivare, este necesar să se schimbe extensia fişierului în .zip.
Utilizat adesea în mediul educaţional, pachetul OpenOffice.org vine în întâmpinarea nevoilor educatorilor şi studenţilor. Fiind creat sub o licenţă open source, poate fi distribuit şi utilizat liber. A se vedea şi OpenDocument Format.
Open Source Software (software cu sursă deschisă). Termenul, propus de Bruce Perens în 1998, înseamnă nu numai acces la libera utilizare a codului-sursă, ci implică şi alte prerogative: libertatea redistribuirii fară restricţii suplimentare (incluzând licenţa de utilizare), obligativitatea furnizării codului-sursă, libertatea de creare a unor produse derivate,
inexistenţa discriminărilor faţă de persoane sau grupuri. Eric Raymond şi Bruce Perens au fondat în acelaşi an OSI (Open Source Iniţiative), cu scopul de a promova termenul amintit ca parte a unui program de marketing. Definiţia software-ului Open Source agreată de OSI se referă la aceleaşi libertăţi incluse în FSD (Free Software Definition). A se vedea şi Free Software şi FSD.
Open Standard (standard deschis). A se vedea standard deschis.
Open University of The United Kingdom (OU, Universitatea Deschisă a Marii Britanii). Este una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ la distanţă din Europa şi din lume (http://www.open.ac.uk/). OU este deschisă oamenilor, locurilor, metodelor şi ideilor, promovând oportunităţile educaţionale şi justiţia socială prin furnizarea unei educaţii universitare de calitate tuturor celor care doresc să-şi îndeplinească propriile ambiţii şi să-şi folosească întregul potenţial. Universitatea oferă un învăţământ asistat, fiecare student beneficiind de sprijnul unui tutore.
Anual, la OU sunt circa 150 000 de studenţi înscrişi la cursuri universitare şi mai mult de 30 000 la cursuri postuniversitare. Dintre studenţii înscrişi, circa 10 000 prezintă dizabilităţi. De asemenea, mai mult de 25 000 de studenţi locuiesc în afara Marii Britanii. O treime dintre studenţii înscrişi la cursuri universitare au o pregătire iniţială mai scăzută decât cea obişnuită, solicitată de alte universităţi britanice. Singura
 282
condiţie impusă unui candidat la OU este aceea de a avea vârsta minimă de 18 ani, neexistând o limită superioară.
Materialele de curs sunt oferite folosind diverse suporturi: cursuri tipărite, seturi de cărţi, casete audio şi video, programe TV, CD-uri, site-uri Web şi kituri experimentale pentru acasă. Pentru studenţii cu dizabilităţi sunt utilizate formate alternative. Cursurile pot include un număr de sarcini şi o examinare. Fiecare sarcină acoperă materialele de curs, ajutându-1 pe student să-şi consolideze ceea ce a învăţat. Unele cursuri includ şi sarcini scrise (e.g., proiecte, dizertaţii).
Opera. Browser Web gratuit cu versiuni pentru numeroase sisteme de operare, dezvoltat de compania norvegiană Opera Software (http://www.opera.com/). Are integraţi clienţi IRC şi BitTorrent. Suportă XSLT, XPath, WebForms, CSS şi SVG. Este utilizat pe calculatoare personale, telefoane mobile şi PDA-uri, folosind în inplementările pentru dispozitivele mobile (Opera Mini) o tehnologie proprie (Small Screen Rendering).
Opera poate fi controlat prin voce (începând cu versiunea 8), această facilitate fiind rezultatul unui parte-neriat cu IBM. Comenzile vocale pot fi modificate. De asemenea, Opera poate citi pagini sau textul selectat. Browserul oferă facilităţi avansate care pot fi folosite de dezvoltatorii web pentru crearea unor site-uri interactive,
multi-modale, care acceptă comenzi vocale şi răspund prin sinteză vocală.
Opera a fost primul browser Web care a integrat mouse gestures ca o metodă de navigare pe Internet. De asemenea, se poate controla orice aspect al browserului utilizând numai tastatura. Comenzile din tastatură şi mouse gestures pot fi modificate pentru a răspunde cerinţelor diferiţilor utilizatori. A se vedea şi browser Web.
operator (operator). în programare şi în matematică, simbol care precizează o operaţie efectuată asupra unuia sau mai multor operanzi.
Operatorii se clasifică după: numărul operanzilor (unari, binari, ternari), după ordinea de succedare a operatorilor şi operanzilor (prefixaţi, infixaţi, post-fixaţi), după tipul operanzilor şi al prelucrării (aritmetici, relaţionali, logici, la nivel de bit). Operatorii se împart în clase de precedenţă, fiecare clasă având o regulă de asociativitate. Aceasta din urmă indică ordinea aplicării operatorilor ^consecutivi de aceeaşi precedenţă. A se vedea şi asociativitatea operatorilor şi precedenţa operatorilor.
operator aritmetic (arithmetic operator). Operator utilizat în programare şi matematică pentru a realiza o operaţie aritmetică. Operatorii de acest tip sunt unari şi binari, respectiv aditivi şi multiplicativi. Operatorii aritmetici sunt următorii: adunare (+), scădere (-), înmulţire (*) şi împărţire (/). A se vedea şi operator.
 283
operator de adresare (address operator). Operator utilizat pentru a obţine adresa unei entităţi. Operatorii de adresare uzuali sunt: indexare ([ ]), selecţie directă (.)> selecţie indirectă (->), determinare adresă (&) şi adresare indirectă (*). A se vedea şi operator.
operator de atribuire (assignment operator). Operatorul de atribuire este „=”. Alături de acesta, sunt utilizaţi operatori de atribuire compuşi, care sunt prescurtări pentru o serie de expresii de atribuire: „+=”,
şi „ | =”. A se vedea şi operator.
operator logic (logic operator). Numit şi boolean, un astfel de operator este similar cu un operator relaţional: compară două expresii şi returnează o valoare logică (true sau false). Operatorii logici sunt: and (&&), or (| |) şi not (!). Primii doi sunt operatori binari, iar ultimul unar. A se vedea şi operator relaţional.
operator pe biţi (bitwise operator). Operator la nivel de bit. Se aplică fiecărui bit din reprezentarea operanzilor întregi, spre deosebire de ceilalţi operatori, care se aplică valorilor operatorilor. Iată operatorii la nivel de bit, enumeraţi în ordinea descrescătoare a priorităţii: complementare (~), deplasare la dreapta (>>), deplasare la stânga (<<), şi (&), sau exclusiv (A), sau (|). A se vedea şi operator şi precedenţa operatorilor.
operator relaţional (relaţional operator). Numit şi operator de comparaţie
(comparison operator), este utilizat în programare pentru compararea valorilor sau expresiilor. Cei mai utilizaţi operatori relaţionali sunt: mai mare (>), egal cu (=), mai mic decât (<), diferit de (o), mai mare sau egal (>=), mai mic sau egal (<=). A se vedea şi expresie relaţională şi operator.
operatorul de conversie explicită
(cast). Operator unar care se utilizează atunci când se doreşte ca tipul unui operand (expresie) să fie altul decât cel implicit. Are sintaxa (tip) expresie, în care tip este tipul explicit, iar expresie este operandul (expresia) al cărui tip trebuie modificat. A se vedea şi operator.
operatorul condiţional (condiţional operator). Operatorul atribuie o valoare pe baza unei condiţii. Sintaxa de utilizare a acestui operator este:
variabila = cond ? vall : val2
Modul de operare este următorul: se evaluzează condiţia cond; dacă este adevărată, atunci variabila ia valoarea vall, altfel ia valoarea val2. Este singurul operator ternar. Cei trei operanzi sunt cond, vall şi val2. Ase vedea şi operator.
operatorul secvenţial (sequencial operator). Operatorul virgulă are cea mai scăzută prioritate. Se foloseşte atunci când sintaxa limbajului necesită prezenţa unei singure expresii, dar prelucrarea presupune evaluarea a cel puţin două expresii. Acestea se evaluează de la stânga la dreapta, iar rezultatul întregii expresii este cel al ultimei
284
expresii. Iată un exemplu de utilizare:
int x,y,aux,max; max=x>=y?x: (aux=y,y=x,x=aux);
în exemplul prezentat, operatorul secvenţial este utilizat pentru a avea o singură expresie după „:     A se vedea
şi operator.
operaţie în virgulă mobilă (floating-point operation). Operaţie aritmetică efectuată asupra unor numere în virgulă mobilă. A se vedea şi FLOPS şi număr în virgulă mobilă.
OPML (Outline Processor Markup Language). Format XML creat de Dave Winer, permite specificarea unei colecţii de elemente arbitrare (numită şi listă sau schiţă - outline), organizată ierarhic. Prin extensie, un document OPML poartă numele de schiţă. Formatul OPML poate fi folosit pentru a realiza play-list-uri, specificaţii, prezentări, agende, liste de bookmark-uri etc. Totuşi, cea mai comună utilizare a acestuia constă în crearea listelor de feed-uri RSS, eventual organizate pe categorii, care pot fi schimbate (importate/exportate) între agrega-toarele de feed-uri. A se vedea şi agregator şi feed.
Oracle Corporation. Companie americană de software înfiinţată în 1977 de Larry Ellison şi Ed Oates (http://www.oracle.com/). Oracle este specializată în dezvoltarea şi comercializarea de produse pentru intre-prinderi, fiind cunoscută mai ales pentru SGBDR Oracle Database. în 2009, Oracle a achiziţionat Sun
Microsystems. A se vedea şi Ellison, Lawrence Joseph şi SGBDR.
Orkut. Reţea socială online şi site de discuţii operat de Google (http://www. orkut.com). A se vedea şi reţea socială online.
osCommerce. Cea mai des utilizată soluţie open source pentru dezvoltarea site-urilor de comerţ electronic, bazată pe PHP şi MySQL, cu versiuni pentru un număr mare de platforme: Windows, Linux, Solaris, BSD, Mac OS (http://www. oscommerce.com/). A se vedea şi comerţ electronic.
output buffering (output buffering). Mecanism care oferă posibilitatea trimiterii anteturilor HTTP şi a variabilelor cookie chiar şi după ce scriptul a început să genereze date de ieşire (e.g., prin intermediul instrucţiunii PHP echo). Acest lucru este posibil deoarece datele sunt păstrate în buffer-ul de ieşire şi trimise ulterior. Activarea sau dezactivarea implicită a mecanismului se realizează în PHP prin intermediul directivei output_buf fering, în php.ini (fişierul de configurare al PHP). Pentru activare, se atribuie directivei o valoare care fixează (în octeţi) o limită superioară pentru buffer-ul de ieşire, de exemplu: output_buffering=4 0 9 6. Dacă nu se doreşte fixarea unei limite superioare, este necesar să se atribuie directivei valoarea On. Pentru dezactivarea implicită a mecanismului, se va atribui directivei valoarea of f.
285
Este posibil să se activeze mecanismul output buffering numai temporar, pe durata execuţiei unui script, prin utilizarea funcţiilor de control al ieşirii. Acestea sunt extrem de utile atunci când este necesar să se trimită anteturi HTTP browserului, după ce scriptul a început să genereze date de ieşire.
<oXygen/> XML Editor. Editor XML creat de compania SyncRo soft, din Craiova (http://www.oxygenxml.com/).
Poate fi utilizat pentru a lucra cu toate tehnologiile bazate pe XML, inclusiv cu bazele de date XML şi cu serviciile Web. Suportul pentru XSLT şi XQuery este îmbunătăţit cu depanatoare avansate. Este disponibil pentru cele mai cunoscute sisteme de operare: Windows, Mac OS X, Linux şi Solaris. Editorul poate fi folosit independent sau ca plugin în Eclipse. A se vedea şi Eclipse şi XML.
 P-Q
pachet IP (packet IP). Numit şi pachet Internet sau datagramă Internet, este o entitate care conţine date şi informaţii de livrare necesare pentru trimiterea lor într-o reţea IP, acestea din urmă fiind incluse într-un antet IP. Rolul IP-ului este acela de a găsi o rută (denumită şi cale) pentru pachete. Antetul IP conţine sursa şi destinaţia (ca adrese IP), numărul de protocol şi suma de control (pentru acest nivel). Numărul de protocol comunică maşinii-destinaţie că trebuie să transmită pachetul nivelului TCP sau UDP, la nivelul transport. Suma de control dă posibilitatea nivelului IP (internet) de pe maşina-destinaţie să verifice dacă pachetul a ajuns nealterat. A se vedea şi adresă IP, antet de mesaj şi payload.
Packard, David (1912-1996). Inginer american, cofondator, împreună cu William Hewlett, al companiei Hewlett-Packard (HP). în 1988 i-a fost acordată distincţia Presidential Medal of Freedom de către preşedintele de atunci al SUA, Ronald Reagan. A se vedea şi Hewlett-Packard şi Hewlett, William Reddington.
packet switching (comutare de pachete). A se vedea comutare de pachete.
PageFlakes. Serviciu pentru personalizarea paginii de start (http://www. pageflakes.com/). A se vedea şi serviciu pentru personalizarea paginii de start.
PageRank (rangul paginii). Nume şi algoritm utilizate de motorul de căutare Google Search. Numele este marcă înregistrată a companiei, iar algoritmul a fost patentat, acesta aparţinând Universităţii Stanford, unde a fost dezvoltat de Larry Page (care, împreună cu Serghei Brin, este cofondator Google). Compania Google deţine o licenţă exclusivă de utilizare, acordată de Universitatea Stanford. A se vedea şi algoritm de căutare şi Google Search.
pagină de bază implicită (default home page). Fişierul furnizat de serverul Web atunci când este indicat un director, dar nu şi un nume de fişier. în mod obişnuit, acesta *este index.htm, index.html, index.php, index.jsp etc. Numele fişierului respectiv poate fi precizat/schimbat în fişierul de configurare (e.g., httpd.conf în cazul serverului Web Apache).
pagină HTML (HTML page). A se vedea pagină Web.
pagină orfană (orphan page). Pagină Web către care nu duce nici o legătură. A se vedea şi legătură şi pagină Web.
287
pagină Web (Web page). Document din World Wide Web vizualizat într-un browser. Poate fi statică sau dinamică. A se vedea şi pagină Web dinamică şi pagină Web statică.
pagină Web dinamică (dynamic Web page). 1. Pagină Web în care sunt incluse animaţii GIF, applet-uri Java sau controale ActiveX. A se vedea şi applet, controale ActiveX, GIF şi pagină Web. 2. Pagină Web cu o structură fixă şi un conţinut variabil, stabilit în funcţie de opţiunile utilizatorului. Este generată folosind scripturi în limbaje de programare pentru server (e.g., PHP). A se vedea şi pagină Web şi PHP.
pagină Web statică (static Web page). Pagină Web constând dintr-un document (X)HTML în care sunt incluse diverse resurse (imagini, animaţii etc.). A se vedea şi HTML, pagină Web şi XHTML.
paid inclusion (includereplătită). Taxă cerută de unele directoare Web pentru înscrierea site-urilor în baza lor de date (în special a celor comerciale). A se vedea şi director Web.
Paint.NET. Program de editare grafică raster pentru Microsoft Windows, dezvoltat de dotPDNpe platforma .NET Framework (http://www.getpaint.net/).
Dezvoltarea Paint.NET a început în anul 2004, sub licenţă MIT. A se vedea şi .NET Framework şi licenţa MIT.
Paint Shop Pro. Editor comercial de grafică raster, iar în versiunile recente, şi de grafică vectorială pentru platforma Windows. A fost dezvoltat iniţial de Jasc Software, care a fost achiziţionată în 2004 de Corel           Corporation.
Funcţionalităţile Paint Shop Pro pot fi extinse printr-o serie de plugin-uri Photoshop. A se vedea şi Corel Corporation şi formate raster.
PAN (Personal Area NetWork). Reţea de mici dimensiuni formată din calculatoare personale şi alte dispozitive. O reţea de acest fel poate fi cu fir (utilizând porturile USB şi FireWire) sau wireless (utilizând tehnologii ca IrDA şi Bluetooth). A se vedea şi Bluetooth, FireWare, IrDA şi USB.
pană (failure). întreruperea funcţionării corecte a unui calculator sau a unui dispozitiv asociat acestuia (e.g., imprimantă).
panou de control (controlpanel). Parte a interfeţelor grafice ale sistemelor de operare Windows şi Mac OS care îi permite utilizatorului să vadă şi să manipuleze o serie de setări de bază prin intermediul unor applet-uri (e.g., opţiuni de accesibilitate, adăugarea sau eliminarea unor dispozitive hardware şi aplicaţii software, controlul conturilor de utilizator). A se vedea şi applet.
Papert, Seymour (n. 1928). Matematician, informatician şi profesor american de origine sud-africană. Este unul dintre pionierii inteligenţei artificiale şi inventatorul limbajului de
 288
programare LOGO. A se vedea şi inteligenţă artificială şi LOGO.
paradigmă de programare (programming paradigm). Stil fundamental de programare. Diversele paradigme de programare diferă atât în ceea ce priveşte modalităţile de reprezentare a elementelor unui program (e.g., funcţii, obiecte, variabile), cât şi în ceea ce priveşte paşii care alcătuiesc un proces de calcul (e.g., atribuire, evaluare, fluxuri de date). Cele mai cunoscute paradigme de programare sunt programarea imperativă, programarea orientată pe obiect şi programarea declarativă (un subtip al acesteia fiind programarea funcţională). în multe cazuri, un limbaj de programare suportă mai multe paradigme. A se vedea şi programare declarativă, programare funcţională, programare imperativă şi programare orientată pe obiect.
paralel (parallel). Ceea ce este transmis sau prelucrat în grupuri. De exemplu, în transmisia paralelă a datelor, între dispozitivele de comunicaţie sunt trimişi simultan mai mulţi biţi, pentru flecare bit fiind utilizat câte un fir. A se vedea şi serial.
parametru de tip referinţă (reference parameter). Parametru prin intermediul căruia se transferă funcţiei apelate adresa unei variabile, şi nu valoarea acesteia. A se vedea şi funcţie.
parolă implicită (default password). Parola (e.g., de administrator) existentă atunci când un sistem este livrat de producător. Păstrarea parolei implicite
după instalarea sistemului este o neglijenţă foarte gravă, reprezentând un risc major de securitate. A se vedea şi cont implicit.
partajarea datelor (data sharing). Punerea la dispoziţie a datelor către mai mulţi utilizatori. Operaţia este realizată de autorii sau de creatorii fişierelor care conţin datele partajate. Operaţia de partajare se face în general prin intermediul unei reţele de calculatoare, publică (e.g., Internet) sau privată. A se vedea şi Internet şi reţea de calculatoare.
partajare grafică (photo sharing). Operaţia de încărcare, etichetare şi partajare a conţinutului grafic folosind o aplicaţie Web. Cel mai cunoscut serviciu de partajare grafică este Flickr. A se vedea şi Flickr.
partajare video (video sharing). Operaţie prin intermediul căreia se realizează încărcarea, marcarea şi partajarea conţinutului video folosind o aplicaţie Web. Cel mai cunoscut serviciu de video sharing este YouTube. A se vedea şi TeacherTube şi YouTube.
Pascal. Limbaj procedural, compilat şi structurat, creat de Niklaus Wirth între anii 1968 şi 1969 şi publicat în 1970. Are la bază limbajul ALGOL, dar cu o sintaxă mai simplă şi cu mai multe tipuri şi structuri de date. Limbajul a fost dezvoltat cu scopul de a promova bunele practici în programare prin utilizarea programării structurate şi a structurilor de date. Object Pascal a
289
fost derivat din Pascal cu scopul de a promova programarea orientată pe obiect. A se vedea şi ALGOL, programarea orientată pe obiect şi Wirth, Niklaus.
password sniffing (<detectarea parolelor). Procesul de capturare (furt) a parolelor transmise într-o reţea (locală sau Internet), folosind un program de tip snijfer. A se vedea şi sniffer.
payload (sarcină utilă). Datele propriu-zise recepţionate de destinatar. Sunt obţinute după înlăturarea din unitatea transmisă a informaţiilor necesare pentru livrarea acesteia, incluse într-o secvenţă cunoscută adesea sub numele de antet (header). A se vedea şi antet de mesaj şi pachet IP.
pay-per-click (PPC). Model de publicitate pe Internet utilizat de motoarele de căutare, de reţelele de publicitate şi de site-urile de conţinut (e.g., bloguri) în care proprietarii reclamelor plătesc gazdele numai atunci când vizitatorii execută click pe acestea.
Există două tipuri de modele PPC: unul bazat pe licitaţie şi altul în care se plăteşte un preţ fix. Primul tip este folosit în cazul motoarelor de căutare, cei care doresc publicarea unor reclame licitând pentru a obţine o poziţie cât mai ridicată în ceea ce priveşte un cuvânt-ckeie caracteristic ţintei lor de piaţă. In schimb, în mod obişnuit, site-urile de conţinut fixează un preţ pentru fiecare click.
Cei mai mari operatori de PPC sunt Google AdWords, Yahoo! Search Marketing şi Microsoft adCenter, toţi operând cu tipul PPC bazat pe licitaţie. Costul pe click (CPC) variază în funcţie de motorul de căutare şi de nivelul, scăzut sau ridicat, al competiţiei pentru un anumit cuvânt-cheie.
PC. 1. Calculator personal realizat de IBM, numit şi IBM PC. 2. Calculator personal compatibil cu standardul elaborat de compania IBM pentru PC. 3. Calculator personal (e.g., IBM PC, compatibil IBM PC, Apple). A se vedea şi calculator personal.
PC de mână (H/PC, handheld PC). Calculator de dimensiuni mici, care permit ca acesta să fie ţinut în mână. O serie de H/PC-uri rulează sistemul de operare Windows CE. Microsoft a oprit producţia propriilor H/PC-uri în 2000, concentrându-se pe Pocket PC şi Smartphone. A se vedea şi Pocket PC şi smartphone.
PCL (PCL, Printer Control Language). Dezvoltat de Hewlett-Packard, este un protocol pentru controlul imprimantei devenit standard industrial de facto. Propus iniţial în 1984 pentru imprimantele cu jet de cerneală, a fost dezvoltat ulterior pentru diverse alte tipuri (e.g., matriciale, termice). A se vedea şi imprimantă.
PCRE (Perl Compatible Regular Expressions). Bibliotecă PHP care implementează suportul pentru expresii regulate. A se vedea şi expresie regulată.
 290
PDA (Personal Digital Assistant, asistent personal digital). Calculator de dimensiuni mici, care poate fi ţinut în mână (palmtop), cu numeroase funcţii legate de organizarea activităţii (e.g., agendă electronică, calculator, redarea fişierelor multimedia, editarea foilor de calcul, ceas cu alarme) şi de comunicaţii (e.g., accesarea serviciilor de e-mail şi Web, receptare radio, GPRS). Unele PDA-uri pot fi folosite şi ca telefoane inteligente sau pot comunica între ele folosind IrDA şi Bluetooth. Termenul PDA a fost folosit pentru prima dată pe 7 ianuarie 1992 la târgul Consumer Electronics Show, pentru a desemna produsul Apple Newton. A se vedea şi Bluetooth, IrDA şi telefon inteligent.
PDF (Portable Document Format). Format de fişier cu extensia de fişier .pdf, creat de Adobe Systems în 1993. Tipul MIME principal este application/pdf. Formatul este utilizat pentru reprezentarea documentelor bidimensionale independent de aplicaţie, sistem de operare şi hardware. Documentele în format PDF pot fi vizualizate folosind programul gratuit Adobe Reader, creat de Adobe Systems. A se vedea şi Adobe Reader şi Adobe Systems.
PDF Online. Serviciu online gratuit (http://www.pdfonline.com/) oferit de BCL Technologies, utilizat pentru conversia între formatele PDF, HTML şi DOC şi incluzând următoarele componente: Doc2PDF (converteşte fişierele Word în format PDF);
PDF2Word (converteşte fişierele PDF în DOC); Web2PDF (transformă paginile Web în fişiere PDF; această componentă se poate apela prin intermediul unui buton widget inclus în site-ul sau blogul utilizatorului, permiţându-le vizitatorilor să salveze pagina respectivă ca fişier PDF; de asemenea, componenta oferă şi informaţii referitoare la paginile pentru care s-a realizat conversia în PDF); PDF Service for iPhone (fişierele ataşate unui mesaj de e-mail trimis la adresa iPhone@pdfonline.com vor fi convertite în PDF-uri şi trimise înapoi prin e-mail; fişierele respective pot fi accesate ulterior de pe iPhone, laptop sau de pe orice alt dispozitiv de tip handheld). A se vedea şi PDF.
PEAR (The PHP Extension and Application Repository). Cadru de lucru şi sistem de distribuţie pentru componente PHP reutilizabile (http://pear.php.net/). A se vedea şi PECL şi PHP.
PEAR::Text_CAPTCHA. Pachet *
PEAR dezvoltat de Christian Wenz sub licenţă PHP. Este utilizat pentru producerea imaginilor antispam. A se vedea şi CAPTCHA şi PEAR.
PEAR::Image_Graph. Pachet PEAR dezvoltat de Ştefan Neufeind, Tobias Schlitt şi Jesper Veggerby Hansen sub licenţă LGPL. Furnizează un set de clase utilizate pentru generarea diagramelor folosite în scopul reprezentării datelor numerice. Pachetul are la bază biblioteca GraPHPite,
 291
dezvoltată de Jesper Veggerby Hansen. A se vedea şi PEAR.
PEAR::Image_Text. Pachet PEAR dezvoltat de Tobias Schlitt sub licenţă PHP. Este utilizat pentru manipularea textului în imaginile de tip raster. A se vedea şi formate raster şi PEAR.
PEAR::MP3_Playlist. Pachet PEAR utilizat pentru generarea dinamică a playlist-urilor MP3 în diverse formate, ca XML, RSS, XHTML şi SMIL. A se vedea şi PEAR.
PECL (PHP Extension Community Library, biblioteca de extensii a comunităţii PHP). Depozit de extensii PHP, furnizează un director al tuturor extensiilor cunoscute şi găzduieşte facilităţi pentru descărcarea şi dezvoltarea acestora (http://pecl.php.net/). Sistemul de împachetare şi distribuţie utilizat de PECL este partajat cu PEAR. A se vedea şi PEAR şi PHP.
PeekYou. Motor de căutare fondat în a-prilie 2006 de Michael Hussey. Indexează persoane şi legăturile care se referă la acestea (http://www.peekyou.com/). A se vedea şi motor de căutare.
penetrare (penetration). Ocolirea cu succes a mecanismelor de securitate ale unui sistem. A se vedea şi semnătură de penetrare şi sistem de detectare a intruziunilor.
Pentium. Microprocesor pe 32 de biţi lansat în 1993 de compania Intel ca succesorul lui i486. Pentium este un microprocesor superscalar de tip x86. Arhitectura sa este o extensie directă a
arhitecturii 80486. în 1996 a fost introdus microprocesorul Pentium MMX, având aceeaşi arhitectură, completată cu instrucţiuni MMX (MultiMedia eXtension). Ulterior, au fost produse Pentium Pro (1995), Pentium II (1997), Pentium III (1999), Pentium 4 (2000), Pentium M (2003) şi Pentium D (2005-2006). A se vedea şi microprocesor.
Perception Authoring Manager.
Produs al companiei QuestionMark, oferă posibilitatea creării, modificării şi publicării testelor de evaluare (http://www. questionmark.com/).
Pentru stocarea datelor utilizează depozite create folosind baze de date Microsoft Access, Oracle sau SQL Server. Datele pot fi stocate într-un depozit local (pe calculatorul autorului, în baze de date Access) sau într-un depozit online partajat (la care autorul are acces prin intermediul unei reţele, în baze de date Oracle sau SQL Server). Depozitele partajate nu pot fi create folosind Authoring Manager. în acest scop trebuie utilizat instrumentul Shared Repository Manager, instalat odată cu Perception Server.
înainte de a crea întrebările, trebuie creată o temă (topic) în a cărei structură vor fi stocate. O temă conţine un grup de întrebări legate de un subiect anume. De asemenea, o temă poate include subteme. De exemplu, tema Matematica poate include două subteme, una denumită Analiza şi alta Algebra. Dacă autorul dispune de întrebări într-un format extern, acestea
 292
pot fi importate într-un depozit Perception. Metoda utilizată va fi aleasă în funcţie de formatul conţinutului care urmează a fi importat. Astfel, pot fi incluse (importate) întrebări din versiunile primare ale Perception, fişiere Microsoft Word, Blackboard 6, zip sau ASCII. A se vedea şi Testing and Assessment Tool.
Perl (Practicai Extraction and Report Language). Limbaj de programare procedural, interpretat, creat de Larry Wall în 1987. împrumută caracteristici ale multor limbaje (e.g., C, AWK, Lisp). Perl beneficiază de un depozit (CPAN) care include numeroase module open source. A se vedea şi CPAN şi Wall, Larry.
PerlySMIL. Modul Perl specializat în generarea dinamică de prezentări SMIL (h ttp ://www. webiphany. com/perlysm il/). Componenta principală a modulului este obiectul Smil, care oferă diverse metode corespunzătoare elementelor care alcătuiesc structura generală a unui document SMIL. A se vedea şi SMIL.
permisiuni (permissions). A se vedea drepturi de acces.
personal computer (PC, calculator personal). A se vedea calculator personal.
(a) personaliza (customize). Referitor la software, înseamnă: 1. modificarea de către utilizator a unor aspecte ale interfeţei grafice a acestuia, în limitele impuse de sistemul de operare sau de aplicaţie; 2. modificarea unei aplicaţii
pentru un anumit client, ceea ce poate determina creşterea preţului acesteia.
(a) petici (patch). în programare, a rezolva temporar o problemă prin introducerea într-un program a unei porţiuni suplimentare de cod. în mod obişnuit, programul „peticit” este înlocuit într-un timp relativ scurt cu o nouă versiune (îmbunătăţită).
phishing (pescuit). în comunicaţiile electronice, activitate infracţională prin care se încearcă obţinerea frauduloasă a unor informaţii confidenţiale, folosind tehnici de manipulare a unei persoane sau a unei instituţii. în mod obişnuit, un atac de tip phishing constă în trimiterea unui mesaj de e-mail în care se cere utilizatorului să-şi divulge datele confidenţiale (motivându-se că datele originale au fost pierdute din cauza unor probleme tehnice sau că acesta a câştigat un premiu) prin intermediul unui site Web care este o clonă a site-ului unei instituţii financiare sau de comerţ electronic. Informaţiile solicitate sunt de ftbicei: numărul cârdului de debit/credit, codul PIN pentru ATM, informaţii despre contul bancar, codul numeric personal, parole, adrese de e-mail, alte date personale. Conform unui raport Symantec, 5% din totalul site-urilor de tip phishing au fost detectate în România, ceea ce face ca ţara noastră să se claseze - în acest domeniu - pe locul trei în lume, după China şi Statele Unite, şi pe primul loc în Europa.
 293
 photo sharing (partajare grafică). A se vedea partajare grafică.
 phonecast. Combinaţie între phone şi podcast, desemnează un conţinut audio sau video distribuit pentru telefoanele mobile. A se vedea şi podcast.
 PHP (acronim recursiv pentru PHP: Hypertext Preprocessor). Limbaj de programare utilizat în special pentru dezvoltarea aplicaţiilor Web dinamice. Ocupă poziţia a treia în ceea ce priveşte popularitatea printre limbajele de programare, după C/C++ şi Java.
 Conform Netcraft, serverul de aplicaţii/limbajul PHP era utilizat în iulie
 2009  de aproximativ 22 milioane de site-uri Web şi de 1,3 milioane de adrese IP. Astfel, PHP este lider, având o cotă de peste 30 de procente şi depăşind ASP, Perl, Python, Ruby etc. Dintre aplicaţiile (incluse în „sfera” Web 2.0) care utilizează PHP, pot fi menţionate Yahoo!, Flickr, Technorati, Facebook, Friendster şi Tagged.com.
 PHP este un limbaj de scripting pentru server utilizat la scară largă, realizat şi distribuit în sistem open source şi destinat în special dezvoltării Web, codul PHP putând fi încapsulat în (X)HTML. Prin PHP se înţelege atât limbajul de scripting, cât şi serverul de aplicaţii, cel din urmă având rolul de a procesa şi interpreta scripturile în limbajul respectiv. Spre deosebire de JavaScript, codul PHP este interpretat pe server, utilizatorul primind numai rezultatul obţinut, în diverse formate (e.g, (X)HTML).
Rasmus Lerdorf a creat în anul 1994 un wrapper CGI numit PHP (Personal Home Page), pentru a număra vizitatorii site-ului său. Ulterior (1995), el a adăugat acestuia elemente de interfaţă între utilizatori şi bazele de date, pe care le-a denumit Form Interpreters (FI), rezultând astfel PHP/FI. în anul 1997, Zeev Surasky şi Andi Gutmans (cofondatori ai companiei Zend Technologies (http://www.zend.com) au iniţiat - ca pe un proiect universitar -dezvoltarea unui limbaj de programare Web pentru server bazat pe utilitarul PHP/FI şi pe sintaxa C, pe care l-au denumit PHP (de data aceasta, acronim recursiv pentru PHP:             Hypertext
Preprocessor). în anul următor, cei doi (împreună cu Rasmus Lerdorf) le-au oferit utilizatorilor versiunea 3.0 a limbajului, care asigură - printre altele -suport limitat pentru programarea orientată pe obiect (POO). Versiunea
4.0  a PHP, bazată pe motorul Zend (Zend engine; denumirea provine de la prenumele autorilor, Zeev şi Andi), a fost lansată oficial în anul 2002. PHP
5.0  (2004) se bazează pe versiunea 2 a motorului Zend şi reprezintă un progres important în evoluţia limbajului.
Printre particularităţile limbajului PHP care îl recomandă ca fiind cel mai indicat pentru dezvoltarea aplicaţiilor Web în general şi a celor Web 2.0 în particular pot fi amintite: este uşor de învăţat şi de utilizat, oferă funcţionalităţi complete şi este simplu de extins. Diverse module şi biblioteci asigură lucrul PHP cu un număr mare de API-uri şi alte tehnologii Web 2.0.
294
De exemplu, există un număr mare de instrumente PHP care facilitează crearea aplicaţiilor Web bazate pe AJAX. Un alt factor care face din PHP un limbaj deosebit de atractiv pentru dezvoltarea aplicaţiilor Web 2.0 este acela că au fost create medii de dezvoltare profesionale scrise în PHP, aşa cum sunt Zend Core (proiectat în scopul dezvoltării de aplicaţii pentru bazele de date IBM şi Oracle) şi Zend Framework (cadru de lucru open source care simplifică dezvoltarea aplicaţiilor).
Motorul Zend 2, „inima” celei de-a 5-a versiuni a serverului de aplicaţii PHP, asigură: implementarea structurilor de date utilizate în limbajul PHP; analiza sintactică, compilarea în memorie şi execuţia scripturilor; interfaţa cu modulele de extensie; o serie de servicii standard, dintre care se poate menţiona managementul memoriei şi al altor resurse.
Dintre multiplele caracteristici ale serverului de aplicaţii PHP, care se constituie în tot atâtea argumente în favoarea utilizării sale, pot fi menţionate: dispune de interfeţe pentru un număr mare de sisteme de gestiune a bazelor de date (e.g., Oracle, Microsoft SQL Server, IBM DB2, MySQL, Postgresql, Informix, Sybase), precum şi pentru ODBC (care îi permite conectarea la alte servere de baze de date, prin intermediul driver-ului ODBC); asigură suport pentru comunicaţia cu servicii care utilizează diverse protocoale, dintre care amintim
HTTP, FTP (File Trasfer Protocol), IMAP (Internet Message Access Protocol), POP3 (Post Office Protocol version 3), COM (Component Object Model), LDAP (Lightweight Directory Access), SOAP (Simple Object Access Protocol); implementează standardul POSIX Extins pentru prelucrarea textului folosind expresii regulate; implementează diverse metode de procesare a documentelor XML, dintre care pot fi amintite SAX (Simple API for XML), DOM (Document Object Model), XMLReader şi SimpleXML, oferind şi posibilitatea transformării acestora prin intermediul foilor de stil XSLT (XSL Transformations); asigură suport pentru generarea şi prelucrarea imaginilor, gestiunea sesiunilor (utilizând variabile cookie şi, respectiv, sesiune), instanţierea obiectelor Java şi utilizarea lor în mod transparent ca obiecte PHP, comerţ electronic (funcţii de plată Cybercash, VeriSign Pay Fio etc.), crearea animaţiilor flash etc.
Serverul de aplicaţii PHP poate fi utilizat pe cele mai* multe platforme (e.g., UNIX/Linux, Windows, Mac OS X), împreună cu un număr mare de servere Web (e.g., Apache, Microsoft IIS, iPlanet, Xitami, OmniHTTPd). De obicei, PHP este folosit ca modul inclus în procesul server HTTP, iar în cazul în care serverul amintit suportă standardul CGI (Common Gateway Interface), poate fi utilizat ca procesor CGI.
Atunci când browserul cere un fişier PHP serverului Web, acesta trimite
295
cererea procesorului PHP, care efectuează interpretarea scriptului şi produce la ieşirea standard conţinut în diverse formate (e.g., XHTML, XML, PDF, GIF, JPEG, PNG). Codul PHP este delimitat de marcaje de start (de exemplu <? php) şi de sfârşit (de exemplu ?>), acestea determinând intrarea şi, respectiv, ieşirea procesorului în/din „modul PHP”. Se pot obţine o mulţime de informaţii utile despre serverul de aplicaţii PHP şi despre extensiile instalate în sistem odată cu acesta, prin intermediul funcţiei phpinfo(), utilizată astfel: <? php phpinfo () ; ?>.
PHP-Fusion. CMS open source de categorie „uşoară”, scris în PHP. Foloseşte o singură bază de date MySQL pentru stocarea întregului conţinut al site-ului (http://php-fusion.co.uk/news.php). A se vedea şi CMS şi PHP.
PHP-Nuke. CMS open source scris în PHP, flexibil în exploatare (http:// phpnuke.org/). Dispune de instrumente de actualizare a conţinutului, fiind una dintre cele mai accesibile soluţii de tip portal din Internet. A se vedea şi CMS şi PHP.
php.ini. Numele fişierului de configurare PHP. Fişierul este citit la fiecare pornire a interpretorului PHP, astfel: dacă PHP rulează ca modul în procesul server Web, este citit la fiecare pornire a serverului Web; dacă PHP funcţionează ca proces CGI, fişierul va fi citit la fiecare invocare a interpretorului (i.e. de fiecare dată când serverul Web
primeşte o cerere pentru execuţia unui script PHP).
Fişierul php.ini conţine, în ordine, următoarele secţiuni (sunt indicate numai o parte dintre cele existente): opţiuni privind limbajul (Language Options); limite de resurse (Resource Limits); manipularea erorilor şi înregistrarea acestora (Errors handling and logging); manevrarea datelor (Data Handling); căi şi directoare (Paths and Directories); încărcarea fişierelor (File Uploads); extensii dinamice (Dynamic Extensions); setări ale modulelor (Module Settings). Fiecare secţiune include o serie de directive de configurare. Dacă se doreşte ca directivele să aibă efectul scontat, este necesar ca acestea să fie decomentate prin eliminarea caracterului de comentare (;) care le precede. A se vedea şi PHP.
PHP Classes. Site care include un număr mare de clase scrise în limbajul PHP (http://www.phpclasses.org/). Un cont gratuit le asigură utilizatorilor posibilitatea de a încărca şi descărca materiale. A se vedea şi PHP.
PHP DOM. API scris în limbajul de programare PHP şi utilizat pentru procesarea documentelor XML. Are următoarele caracteristici: este orientat pe obiect; suportă limbajul XPath, validări de documente şi spaţii de nume; asigură interoperabilitate cu SimpleXML şi limbajul XSLT; permite acces rapid prin XPath la arborele XML, precum şi manipularea acestuia. API-ul implementează DOM de nivel 3, incluzând o serie de clase predefmite,
296
care pot fi clasificate în două categorii: clase de bază şi clase extinse.
PhpEd. IDE/editor comercial complet personalizabil, care „ştie” HTML PHP, Perl, Python. Este oferit de NuSphere (http://www.nusphere.com/). A se vedea şi IDE.
PHPEdit. IDE PHP comercial pentru profesionişti care include o serie de instrumente puternice (http://www. waterproof.fr). A se vedea şi IDE şi PHP.
phpHtmLib. Cadru de lucru scris în PHP bazat pe programarea orientată pe obiect (POO), utilizat pentru dezvoltarea aplicaţiilor Web (http://phphtml lib.newsblob.com/). Suportă modelele MVC şi AJAX, oferind posibilitatea dezvoltării aplicaţiilor RIA. A se vedea şi MVC, PHP, programare orientată pe obiect, RIA şi SVG.
phpMyAdmin. Instrument scris în PHP, utilizat pentru administrarea bazelor de date MySQL prin intermediul unei interfeţe Web (http://www.phpmyadmin.net). A se vedea şi MySQL şi PHP.
Picasa. Aplicaţie gratuită pentru editarea şi organizarea fotografiilor digitale (http://picasa.google.com/). A fost creată de Idealab şi este deţinută începând cu iulie 2004 de Google. Are versiuni pentru sistemele de operare Windows XP, Windows Vista şi Mac OS X. A se vedea şi Google, Inc.
PIN (Personal Identification Number, număr personal de identificare). Cod numeric cu caracter confidenţial, format de obicei din patru cifre, folosit de un utilizator autorizat pentru accesarea unui serviciu, sistem (e.g., bancomat). Majoritatea sistemelor accesate pe baza unui PIN au şi un contor de încercări, astfel că după un număr de tentative nereuşite de autentificare a unui utilizator, sistemul blochează contul şi -uneori - reţine chiar cârdul de acces, considerându-se că a avut loc o tentativă de fraudă. PIN-ul a fost inventat de James Goodfellow. A se vedea şi Goodfellow, James.
ping. Program care foloseşte protocolul ICMP pentru a determina dacă un nod este sau nu accesibil prin intermediul unei reţele IP. în acest scop, trimite mesaje ICMP echo request (solicitare de răspuns) prin pachete adresate nodului vizat şi aşteaptă răspunsul ca ICMP echo response. Pachetele sunt transmise periodic, ping calculând (pe baza rezultatelor obţinute) timpul de round-trip (dus-întors) al pachetelor şi rata de pierdere a acestora. A se vedea şi ICMP, IP şi pachet IP.
piraterie (piracy). Referitor la produsele informatice, reprezintă utilizarea şi/sau distribuirea neautorizată a unui program de calculator.
pixel (pixel). Cea mai mică parte a unei imagini digitale afişate (picture elements).
pixlr. Editor online pentru imagini (http://pixlr.com/). Imaginile create pot
 297
fi salvate pe calculatorul utilizatorului, în format JPEG, PNG sau BMP.
 placa de bază (motherboard). Circuit central cablat existent în diverse dispozitive electronice, cel mai cunoscut dintre acestea fiind calculatorul personal.
 Placa de bază a unui PC include: socket-uri (sau sloturi) în care sunt instalate unul sau mai multe CPU-uri (i.e., microprocesoare), sloturile în care sunt instalate modulele memoriei principale (RAM), chipset-ul (circuit integrat complex, interfaţă între FSB, memoria principală şi magistralele periferice), memoria ROM (care conţine firmware-ul sau BIOS-ul), generatorul de ceas (produce un semnal de ceas pentru sincronizarea diverselor componente ale calculatorului), slot-uri pentru plăcile de extensie, conectori pentru dispozitivele de intrare (e.g., mouse, tastatură), controlere de disc, porturi seriale etc. A se vedea şi chipset.
 placă grafică (graphics card). Numită şi placă video, adaptor video sau placă de accelerare grafică, este un dispozitiv utilizat pentru a genera date (imagini) care vor fi afişate pe ecran. Majoritatea plăcilor grafice modeme oferă funcţii avansate (e.g., redarea scenelor 3D, captură video, ieşire TV, tuner TV). Pentru rularea pe calculator a jocurilor complexe sunt necesare plăci grafice cu performanţe ridicate. Dintre producătorii cunoscuţi, pot fi amintiţi NVIDIA şi ATI, iar dintre plăcile grafice populare, GeForce (NVIDIA) şi Radeon (ATI).
 298
planificator (scheduler). Proces al sistemului de operare cu rolul de a lansa, gestiona şi încheia programe, precum şi de a aloca resursele sistemului, pe baza unui algoritm. A se vedea şi algoritm de planificare.
Plankalkul. Primul limbaj de programare de nivel înalt, dezvoltat între 1943 şi 1945 de Konrad Zuse (pentru o arhitectură non-von Neumann). A se vedea şi limbaj de nivel înalt.
platformă (platform). Tip de arhitectură hardware sau de cadru de lucru software care permite unei aplicaţii să ruleze. în mod obişnuit, o platformă include arhitectura calculatorului, sistemul de operare, limbajele de programare şi bibliotecile legate de acestea. Adesea, se vorbeşte despre platformă hardware (e.g., supercal-culator, Macintosh, x86, RISC), platformă sistem de operare (e.g., Linux, Mac OS, Microsoft Windows, Solaris) şi platformă software (e.g., .NET Framework, Java, Adobe AIR). A se vedea şi cadru de lucru software şi sistem de operare.
Plone. Unul dintre cele mai avansate CMS-uri, identificat de CMSReport şi eWeek drept una dintre cele trei variante open source din gama CMS enterprise (http://plone.org/). A se vedea şi CMS.
plotter (plotter). Numit şi trasator, este un dispozitiv de ieşire care realizează desene de mare precizie (e.g., hărţi, desene tehnice) pe hârtie sau pe un alt material, în funcţie de comenzile
transmise de un calculator. Dispozitivul include un modul de trasare, un bloc de control al trasării, o unitate logică şi o interfaţă cu calculatorul. A se vedea şi dispozitiv de ieşire.
 plug and play (conectează şi foloseşte). Caracteristică a unui calculator sau a unui dispozitiv care permite configurarea automată a unei componente hardware ataşate sistemului în timpul funcţionării sale, fară să fie necesară repomirea acestuia sau intervenţia utilizatorului pentru rezolvarea unor conflicte de resurse. Pentru realizarea configurării automate, este necesar ca şi dispozitivul ataşat sistemului să fie de tip plug and play.
 PNG (Portable NetWork Graphics). Format raster gratuit, dezvoltat de un consorţiu de firme specializate în software grafic. Deoarece algoritmul de comprimare LZW al formatului GI dezvoltat de CompuServe era proprietar Unisys Corporation, orice dezvoltator al unui software grafic care salva în formatul GIF trebuia să plătească acestei corporaţii drepturi de autor (începând cu anul 1995). Pentru a ocoli situaţia, devenită piedică în calea utilizării libere a formatului, consorţiul a dezvoltat PNG.
 Prima versiune (cunoscută ca PNG-8) este similară formatului GIF. Poate utiliza cel mult 256 de culori şi suportă transparenţa pe un bit (adică un pixel poate fi opac sau transparent). Fişierele PNG-8 sunt mai mici decât echivalentele lor GIF. A doua versiune (cunoscută ca PNG-24) utilizează
 culori pe 24 de biţi. Cu toate acestea, nu este indicat să se înlocuiască formatul JPEG cu PNG, deoarece acesta din urmă suportă numai comprimarea fară pierderi, fişierele PNG-24 fiind mai mari în raport cu fişierele JPEG comprimate. Unul dintre cele mai mari avantaje ale formatului PNG-24 este suportul pentru transparenţa pe 8 biţi, ceea ce înseamnă că o imagine poate avea transparenţa variabilă (graduală) pe întinderea sa, opacitatea unui pixel fiind cuprinsă între 0 (transparenţă totală) şi 255 (opacitate totală).
Formatul PNG nu are suport pentru animaţie. Totuşi, extensia MNG (Multiple-image Network Graphics) asigură posibilitatea realizării animaţiei. Cele mai multe browsere nu includ suportul pentru MNG. A se vedea şi formate raster.
Pocket PC. Specificaţie pentru PDA-urile (Personal Digital Assistant) care rulează sistemul de operare Microsoft Windows Mobile. De asemenea, Pocket PC - având multe dintre caracteristicile PC-urilor actuale - poate rula un sistem de operare alternativ (e.g., NetBSD, Linux, Android). PDA-urile Pocket PC sunt produse de diverse companii, cele mai cunoscute dintre acestea fiind HP (Hewlett-Packard), Toshiba, Acer, ASUS, Dell şi Fujitsu-Siemens.
podcast (podcast). Colecţie de fişiere media (audio şi/sau video) distribuite în Internet folosind tehnologia feed- urilor RSS, în scopul redării lor pe dispozitive media portabile şi pe calculatoare. Termenul, utilizat pentru prima oară în
 299
februarie 2004 de Ben Hammersley într-un articol apărut în cotidianul Guardian, a fost declarat cuvântul anului 2005 de New Oxford American Dictionary.
Deşi podcast este o combinaţie între termenii broadcasting şi iPod, o astfel de înregistrare nu necesită obligatoriu un dispozitiv iPod pentru a fi audiată, utilizatorul putând să o descarce şi să o asculte oricând şi oriunde doreşte, folosind propriul său dispozitiv de redare (audio/MP3 player).
Apple a inclus o secţiune dedicată podcast-urilor în programul său iTunes, care poate fi instalat gratuit pe calculatoarele Mac şi PC. Acesta este un player audio/video, dar poate fi utilizat şi pentru a descărca legal muzică din Apple iTunes Music Store. Apple este un promotor major al distribuirii de conţinut media digital via podcast prin intermediul magazinului online amintit.
Termenul podcast desemnează fişierul/fişierele media, dar şi metoda de distribuire (denumită, ulterior, podcas-ting). Autorul unui podcast este denumit podcaster. Uneori, însuşi feed- ul RSS poartă numele de podcast. în acest caz, un fişier media inclus în feed se numeşte episod (episode). Deşi numărul de episoade care pot fi incluse într-un feed Podcast nu este limitat, se obişnuieşte ca acesta să fie egal cu unu. Un podcast se deosebeşte de alte formate digitale media prin posibilitatea de a fi distribuit, de a permite subscrierea (abonarea) la feed-ul RSS
 300
corespunzător şi de a fi descărcat automat, folosind un agregator/cititor de feed-uri. Multe podcast-uri permit descărcarea directă a conţinutului media de către utilizatori, prin intermediul unor linkuri către fişierele audio/video corespunzătoare, incluse în feed-urile RSS sau în paginile Web.
Exploatarea la întregul potenţial a tehnologiei podcast necesită utilizarea pentru redare a unui software adecvat, numit adesea podcatching client. Cel mai cunoscut dintre acestea este playerul iTunes al firmei Apple. Dintre alternative pot fi menţionate: Zune Marketplace (Microsoft), Juice (agregator multiplatformă, fost iPodder), Doppler (cu versiuni pentru Windows şi pentru dispozitive mobile), Podget (pentru Linux), Podracer (pentru Linux), RSSRadio.
Utilizatorii pot urmări conţinutul media oferit prin intermediul podcast-urilor folosind oricare dintre următoarele trei modalităţi: un dispozitiv de tip MP3 player, un player software instalat pe un calculator, tehnologia VoIP (Voice over IP) - prin apelarea unui număr de telefon virtual.
Deşi, iniţial, podcast-urilc au fost utilizate pentru distribuirea de emisiuni radio, acestea au început să fie folosite rapid într-o varietate de moduri. Astfel, podcast-uhlQ sunt utilizate pentru distribuirea de spectacole audio/video, lecţii (în sistemul educaţional), tururi virtuale ale muzeelor, talk-show-uri, interviuri, tutoriale, instrucţiuni, comentarii. Alături de podcast sunt
utilizaţi o serie de termeni înrudiţi care se referă la tehnologii similare: vodcast (sau vidcast), blogcast, phonecast, screencast şi sketchcast. A se vedea şi feed, iTunes şi RSS.
podcatching client (client pentru podcast-uri). Client utilizat pentru citirea feed-urilor podcast şi pentru redarea conţinutului media. A se vedea şi podcast.
pointer (pointer). în programare, variabilă care conţine adresa de memorie a unor date, şi nu datele propriu-zise.
pointer înainte (forwardpointer). într-o listă înlănţuită, conţine adresa următorului element din listă. A se vedea şi listă înlănţuită şi pointer înapoi.
pointer înapoi (backward pointer). într-o listă dublu înlănţuită, conţine adresa elementului anterior din listă. A se vedea şi listă înlănţuită şi pointer înainte.
polimorfism (polymorphism). Concept utilizat în paradigma programării orientate pe obiect (POO). Reprezintă abilitatea obiectelor aparţinând unor tipuri diferite de a răspunde apelurilor unor metode cu acelaşi nume, fiecare obiect având un comportament specific. Astfel, prin polimorfism se execută acţiuni diferite prin mesaje cu semnături (nume) identice asupra unor obiecte de tip diferit (i.e., obiecte obţinute din clase diferite răspund la acelaşi mesaj). A se vedea şi programare orientată pe obiect.
Ponturi fierbinţi. Director Web românesc, este un catalog al site-urilor din domeniul afacerilor. Este organizat pe categorii (e.g., Afaceri imobiliare, Afaceri pe Internet, Auto-Moto, Locuri de muncă, Investiţii şi credite, Magazine online) şi subcategorii (http://ponturifierbinti.com/). A se vedea şi director Web.
POO (programare orientată pe obiect). A se vedea programare orientată pe obiect.
pop (a scoate din stivă). A elimina ultimul element introdus în stivă (cel mai de sus). A se vedea şi push şi stivă.
POP3 (Post Office Protocol). Versiunea 3 a protocolului POP, care funcţionează la nivelul aplicaţie al modelului de referinţă TCP/IP, utilizat de un client local de e-mail pentru regăsirea mesajelor stocate pe un server de poştă electronică. Mesajele sunt descărcate mai întâi pe calculatorul personal şi apoi citite. A se vedea şi IMAP4 şi poşta electronică.
port (port). Număr* alcătuit din doi octeţi (16 biţi), cuprins între 0 şi 65535. în modelul client-server, utilizat pentru comunicaţii în Internet, identifică un program server. Pe un calculator pot fi instalate simultan mai multe programe server care primesc apeluri de la clienţi. Pentru ca apelurile să ajungă la programul server corect, fiecare dintre acestea „ascultă” un anumit port. Cele mai multe porturi sunt neatribuite. Valorile mai mici de 1024 sunt rezervate pentru servicii predefinite
 301
(well known ports, porturi general cunoscute). De exemplu, orice proces care doreşte să stabilească o conexiune cu o maşină pentru a transfera un fişier utilizând serviciul FTP, se va conecta la portul 21 al maşinii-destinaţie pentru a contacta serverul FTP. Alte aplicaţii utilizează numere de porturi mai mari decât 1024 (e.g., serverul MySQL foloseşte implicit portul 3306). De asemenea, programatorii pot utiliza pentru propriile lor aplicaţii porturi mai mari de 1024. A se vedea şi modelul client-server.
Portalul Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Pus la dispoziţia publicului începând cu anul 1998, prezintă activitatea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, publicând informaţii şi documente oficiale utile cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor (http://www.edu.ro). Acestea sunt incluse în următoarele secţiuni: învăţământ preuniversitar, învăţământ superior, învăţământ pentru minorităţi, Cercetare, Resurse umane, Afaceri europene şi Relaţii internaţionale. Pe acest site sunt descrise metodologiile de organizare şi desfăşurare a examenelor naţionale, sunt oferite programele de examen şi modele de subiecte.
portal Web (Web portal). Prezintă informaţii din diverse surse şi oferă diferite servicii, într-o modalitate unitară. Separat de motoarele de căutare, portalurile Web oferă alte servicii, ca: e-mail, ştiri, petrecerea timpului liber, diverse informaţii. Iată câteva exemple de portaluri Web: MSN, Yahoo!, AOL.
portabil (portable). Software capabil să ruleze pe mai multe sisteme de calcul sau sisteme de operare.
port de imprimantă (printer port). Port utilizat pentru conectarea unei imprimante la un calculator. în cazul PC-urilor, în mod obişnuit porturile de imprimantă sunt cele paralele, identificate prin numele logic LPT. De asemenea, şi porturile seriale, identificate prin numele logic COM, pot fi folosite pentru conectarea imprimantelor. A se vedea şi imprimantă, interfaţă paralelă şi interfaţă serială.
POS (point of sale, punct de vânzare).
1.  Punct în care se plăteşte marfa achiziţionată într-un magazin, dotat cu un scanner pentru citirea codurilor de bare, conectat la un sistem electronic de tranzacţii. 2. Modul destinat înregistrării şi procesării tranzacţiilor efectuate în cadrul vânzărilor cu amănuntul (vânzări prin bonuri fiscale, rapoarte zilnice şi periodice, evidenţa stocurilor).
POSIX (Portable Operating System Interface for UNIX). Standard IEEE care defineşte un set de proceduri de bibliotecă pe care trebuie să le suporte orice sistem UNIX. Majoritatea acestor proceduri invocă un apel sistem, dar numai câteva dintre ele pot fi implementate în afara nucleului. Astfel, producătorul unui software care utilizează numai proceduri POSIX este sigur că acel program va rula pe orice sistem UNIX. A se vedea şi UNIX.
302
post (post). Articol adăugat de un blogger în blogul său. Posturile mai sunt denumite şi intrări (entries). Cele mai noi posturi sunt afişate primele, conform regulii ultimul intrat, primul listat. Pentru fiecare post este specificată data şi ora publicării. A se vedea şi blog, blogger şi blogging.
Poştei, Jonathan Bruce (1943-1998). Inginer şi informatician american, a adus contribuţii deosebite în dezvoltarea standardelor pentru Internet. Este cunoscut ca editor al RFC (Request for Comments) şi administrator al IANA (Internet Assigned Numbers Authority). în onoarea sa au fost create premiul Poştei (Poştei Award), acordat de Internet Society, şi Centrul Poştei (în cadrul Information Sciences Institute). A se vedea şi IANA, Internet Society şi RFC.
PostNuke. CMS Open Source, reprezentând un sistem de administrare colaborativ, pentru comunităţi şi conţinuturi (http://www.postnuke.com/). A se vedea şi PHP.
PostScript. Cel mai cunoscut limbaj de descriere a paginii, dezvoltat începând cu anul 1982 de John Wamock şi Charles Geschke, ambii de la Adobe Systems. Limbajul foloseşte comenzi alcătuite din cuvinte în limba engleză, pentru a realiza diverse operaţiuni asupra paginii (e.g., machetare, încărcarea şi scalarea fonturilor). Au fost create trei versiuni: PostScript Level 1 (1984), PostScript Level 2 (1991) şi PostScript Level 3 (1997). A se vedea
şi font PostScript şi limbaj de descriere a paginii.
poşta electronică (electronic mail). Unul dintre cele mai populare servicii ale Internetului. Abreviată e-mail, email sau pur şi simplu mail, oferă posibilitatea de a compune, trimite, recepta şi stoca mesajele în sistemele electronice de comunicaţie. Serviciul permite transmiterea de mesaje între utilizatori, indiferent de locul unde se află aceştia, cu o viteză foarte mare.
Primul program de poştă electronică a fost creat în anul 1971 de Ray Tomlinson, programator la compania BBN. In anul următor, Larry Roberts, cercetător la MIT, a scris primul său utilitar de management al poştei electronice pentru listarea, citirea, înregistrarea, expedierea şi răspunderea la mesaje.
Din punct de vedere formal, serviciul de poştă electronică seamănă cu poşta clasică, rolul celei din urmă fiind preluat de un calculator denumit server de e-mail. Pentru a fi clientul acestuia, utilizatorul trebuie s| dispună de un cont de e-mail, care îi asigură o adresă şi un spaţiu de stocare (i.e., o căsuţă poştală), precum şi instrumente pentru gestionarea mesajelor.
Pentru trimiterea mesajelor de e-mail de la expeditor la server şi între servere este folosit protocolul SMTP (Server Mail Transfer Protocol). în schimb, pentru primirea mesajelor este utilizat protocolul POP3 sau IMAP (Internet Message Access Protocol), o variantă îmbunătăţită a POP3. Unele servicii de
303
poştă electronică oferă accesul la conturi prin intermediul unor clienţi cu interfaţă Web. Există destul de multe site-uri care acceptă găzduirea unor conturi gratuite de e-mail, dintre care cele mai populare sunt Yahoo! Mail (https://mail.yahoo. com/) şi Google Mail (https://www.gmail.com). A se vedea şi adresă de e-mail, IMAP, POP3, SMTP şi Tomlinson, Ray.
potrivire (matching). Procesul prin care se caută un articol de date (aflat, de exemplu, într-un document sau într-o bază de date) identic cu o cheie folosită drept criteriu de căutare.
PowerPC. Arhitectură de microprocesor elaborată începând cu 1991 de firmele Motorola, IBM şi Apple. Un microprocesor PowerPC este de tip RISC, cu o magistrală de adrese pe 32 de biţi şi o magistrală de date pe 64 de biţi. Acest tip de microprocesor este utilizat în calculatoarele produse de cele trei firme, în sistemele de jocuri Nintendo GameCube şi Wii, în Playstation 3 (produs de Sony) şi Xbox 360 (produs de Microsoft), precum şi în diverse sisteme înglobate. A se vedea şi CPU.
PPP (Point-to-Point Protocol). Protocol la nivelul legăturii de date al modelului de referinţă ISO/OSI, utilizat pentru a stabili o legătură directă între două noduri ale unei reţele (RFC 1661). PPP are facilităţi pentru autentificare, compresie şi criptare. Protocolul este utilizat în multe tipuri de reţele fizice, de exemplu în cele realizate prin cablu
serial, linie telefonică, telefoane celulare, legături radio specializate, legături prin fibră optică. Furnizorii de servicii Internet utilizează două forme de încapsulare a cadrelor PPP pentru a oferi conectare la Internet folosind DSL (PPoE şi PPPoE). A se vedea şi PPPoE.
PPPoE (Point-to-Point Protocol over Ethernet). Protocol de reţea pentru încapsularea cadrelor PPP în cadre Ethernet (RFC 2516). PPPoE oferă simularea unei conexiuni dial-up peste o conexiune Ethernet, fiind utilizat mai ales cu serviciile DSL. Protocolul prezintă facilităţi pentru autentificare, compresie şi criptare.
Protocolul PPPoE are două faze distincte: discovery şi session. în prima fază, clientul iniţializează sesiunea de autentificare printr-o cerere broadcast. în cea de-a doua fază, serverul îi răspunde cu adresa MAC proprie şi îi prezintă oferta de conectare, clientul se autentifică cu un nume de utilizator şi o parolă, sesiunea fiind astfel stabilită. A se vedea şi PPP.
Prado (PHP Rapid Application Development Object-Oriented). Cadru de lucru bazat pe componente şi pe programarea condusă pe evenimente (http: / /w ww.pradosoft.com/).
precedenţa operatorilor (operator precedence). Ordinea în care sunt efectuate operaţiile (cărora le corespund anumiţi operatori) într-o expresie utilizată în matematică şi programare. Ordinea standard (în sensul scăderii precedenţei) este următoarea: ridicare
304
la putere şi extragere rădăcină, înmulţire şi împărţire, adunare şi scădere. în absenţa parantezelor, se execută operaţiile cu precedenţă mai mare. Această ordine poate fi modificată prin folosirea parantezelor. A se vedea şi operator.
 precizia eşantionării (sampling precision). Măsurată în biţi, reprezintă precizia cu care un eşantion exprimă mărimea fizică eşantionată. Astfel, un eşantion pe 8 biţi exprimă un semnal cu o precizie de 1/256 {i.e., 1/28) din intervalul de variaţie al acestuia. A se vedea şi eşantionare şi rată de eşantionare.
 prelucrare distribuită (distributed Processing). Modalitate de prelucrare a datelor în care sunt implicate mai multe calculatoare distincte, legate într-o reţea de comunicaţii.
 Prensky, Marc (n. 1946). Autor american, proiectant şi consultant în domeniul educaţional. A introdus expresia „copiii născuţi în epoca digitală” (digital natives).
 premiul Turing (Turing Award). Distincţie decernată în fiecare an de ACM (Association for Computing Machinery) unor personalităţi care au adus contribuţii deosebite de natură tehnică în domeniul informaticii. Este numit şi „premiul Nobel în informatică”. Premiul - sponsorizat şi de companiile Google şi Intel - poartă numele lui Alan Turing, considerat „părintele” informaticii teoretice şi al inteligenţei artificiale. Primul laureat
al premiului Turing a fost Alan Pemis. Prima femeie care a primit acest premiu (în 2006) a fost Frances E. Allen (de la IBM). A se vedea şi Turing, Alan Mathison.
Preview Blum. Previzualizator de feed-uv\ oferit de Grazr (http:// www.grazr.com), care se poate instala ca add-on în browserele IE 6, IE 7, Firefox 2.0, Opera şi Safari. Aplicaţia permite detectarea automată şi afişarea sub forma unui meniu vertical a feed-urilor RSS şi Atom conţinute într-o pagină Web, precum şi vizualizarea acestora. A se vedea şi feed.
previzualizare înainte de tipărire
(prinţ preview). Operaţie specifică procesoarelor de texte şi altor aplicaţii, care permite afişarea pe ecran a documentului în forma în care va fi tipărit, de obicei înainte de trimiterea acestuia către imprimantă.
prezentare multimedia interactivă
(interactive multimedia presentation). Prezentare multimedia cu care utilizatorul poate interacţiona şi care include imagini, documente şi secvenţe video. Permite adăugarea comentariilor de către membrii unui grup, folosind vocea (prin intermediul unui microfon), textul, telefonul, fişiere audio şi fişiere video (prin intermediul unui webcam). A se vedea şi VoiceThread.
prietenos cu utilizatorul (user-friendly). Referitor la un software (e.g., aplicaţie Web), uşor de învăţat şi de utilizat.
305
primitivă grafică (graphics primitive). Un bloc de bază utilizat în programele de grafică (e.g., un punct, o linie, o curbă). Primitivele sunt combinate într-un astfel de program pentru a obţine imagini.
principii de integritate (integrity principles). Reguli care trebuie respectate de un SGBDR. Acestea sunt: principiul integrităţii domeniului (stabileşte constrângeri de domeniu care precizează restricţii asupra valorilor permise ale atributelor), principiul integrităţii entităţilor (într-o relaţie de bază nici un atribut al unei chei primare nu poate fi nuli) şi principiul integrităţii referenţiale (dacă într-o relaţie există o cheie străină, valoarea acesteia trebuie să coincidă cu valoarea unei chei-candidat a unei înregistrări în relaţia sa de bază sau să fie în întregime nuli). Un SGBDR care îndeplineşte cele trei principii de integritate este un sistem total relaţional. A se vedea şi SGBDR.
privilegii de acces (access privileges). Numite pe scurt privilegii sau permisiuni, reprezintă tipul operaţiunilor pe care un utilizator le poate efectua asupra unei resurse din sistem sau din reţea.
Pe platforma UNIX/Linux privilegiile sunt organizate în trei grupuri: primul grup conţine permisiunile acordate proprietarului fişierului; al doilea grup include permisiunile acordate membrilor grupului în proprietatea căruia se află fişierul; al treilea grup conţine privilegiile acordate celorlalţi utilizatori. Un grup conţine trei secvenţe
 306
de permisiuni. O permisiune este reprezentată prin intermediul unui caracter care poate fi una dintre literele r, w şi x sau cratima (-), cu semnificaţiile următoare: r semnifică permisiunea de citire (read); w semnifică permisiunea de scriere (write); x semnifică permisiunea de execuţie a fişierului; cratima semnifică absenţa uneia dintre permisiunile r, w sau x. Primele trei permisiuni amintite sunt plasate în ordinea rwx, existând posibilitatea ca, într-un grup, una, două sau chiar toate să fie înlocuite cu cratimă.
procedură (procedure). Modul de program scris independent de programul principal (main program), având un rol de sine stătător. Procedura este legată de programul principal printr-un proces de transfer al execuţiei codului şi apoi de revenire la acesta. Avantajele utilizării procedurilor (i.e., programării modulare) sunt: reutilizarea simplă a codului compilat, întreţinere uşoară, permite lucrul în echipă, oferă o bună lizibilitate a codului. Procedura recursivă este cea care se autoapelează. Procedura reentrantă poate fi întreruptă de un proces şi apoi reapelată de alt proces (este specifică multitasking-ului). Termenul este înrudit cu funcţie, rutină şi subrutină. A se vedea şi funcţie, rutină şi subrutină.
proces (process). Instanţă a unui program de calculator, constând din unul sau mai multe fire de execuţie (threads). Procesul este executat secvenţial de un sistem de calcul care are capacitatea de a rula concurent mai
multe programe şi include în plus faţă de program informaţiile de stare legate de execuţia programului respectiv (e.g., stiva, valorile regiştrilor). De asemenea, este posibil ca un program să fie format din mai multe procese care pot să ruleze în paralel. în mod obişnuit, acest tip de execuţie se realizează alocând pe rând procesorul câte unui proces.
Un proces se află în execuţie atunci când instrucţiunile sale sunt executate de microprocesor. De asemenea, un proces este pregătit de execuţie atunci când este lăsat în aşteptare deoarece un alt proces este în execuţie în momentul respectiv. în sfârşit, un proces poate fi blocat (deoarece îşi suspendă singur execuţia sau efectuează o operaţie mare consumatoare de timp). A se vedea şi fir de execuţie, multitasking şi program.
proces-copil (child process). Proces iniţiat de un alt proces denumit părinte (parent process), printr-o acţiune denumită bifurcare (fork). Procesul-copil moşteneşte cele mai multe atribute ale procesului-părinte. în UNIX, procesul-copil este creat ca o copie a procesului-părinte. Dacă un proces nu are părinte, în mod obişnuit el este creat direct de nucleul (kernel) sistemului de operare. Adesea, după iniţiere, procesul-părinte devine inactiv (este suspendat), rămânând aşa până la terminarea execuţiei procesului-copil. A se vedea şi proces.
procesor de interogare (query processor). Parte a unui motor de căutare, caută în indexul creat de
indexer şi găseşte contextele în care apare expresia de căutare introdusă de utilizator, trimiţând informaţiile obţinute către un server de document; acesta formatează informaţia astfel încât browserul să o poată înţelege. Rezultatul obţinut este trimis browserului. A se vedea şi indexer şi motor de căutare.
procesor de text (word processor).
Aplicaţie utilizată pentru crearea, editarea şi formatarea unui material (document) destinat adesea tipăririi. Liderul comercial în această categorie de aplicaţii este Word, inclus în suita Office dezvoltată de compania Microsoft. Dintre procesoarele de text open source, cel mai cunoscut este Writer, având versiuni pentru numeroase platforme (e.g., Windows, Mac OS X, Linux, FreeBSD, Solaris). Procesorul este inclus în pachetul OpenOffice.org, creat de Sun Microsystems, Inc.
procesor dublu (dual processor). în arhitectura calculatoarelor, termenul se referă la un calculator cu două CPU-uri distincte sau la două microprocesoare aflate în interiorul unui singur CPU (dual-core CPU). A se vedea şi CPU.
program (program). Şir de declaraţii şi instrucţiuni care pot fi înţelese şi executate de calculator. în esenţă, un program este exprimarea unui algoritm într-un limbaj de programare. Termenul se referă atât la codul-sursă (scris într-un limbaj de programare), cât şi la codul executabil (în limbaj-maşină) obţinut prin compilarea codului-sursă. A se
307
vedea şi cod-maşină, cod-sursă şi compilator.
programare (programming). Procesul de scriere, testare, depanare şi întreţinere a codului-sursă al unui program de calculator. In cadrul ingineriei software, este una dintre fazele procesului de dezvoltare a software-ului (i.e., implementarea). A se vedea şi inginerie software şi program.
programare condusă de evenimente
(event-drivenprogramming). Denumită şi programare bazată pe evenimente (event-based programming), este o paradigmă de programare în care fluxul unui program este determinat de evenimente (e.g., apăsarea tastelor, mişcarea mouse-ului) sau mesaje provenite de la alte programe. Astfel de programe sunt tipice pentru platformele cu interfaţă grafică. A se vedea şi program.
programare declarativă (declarative programming). Paradigmă de programare care, referitor la calcul, exprimă logica acestuia fară a descrie controlul fluxului. în acest context, programatorul trebuie să găsească o formulare exactă a problemei, şi nu algoritmul ei de rezolvare. într-un limbaj declarativ, problema este specificată prin descrierea universului problemei şi a relaţiilor sau funcţiilor existente între obiectele din acest univers. Este opusă paradigmei imperative, care necesită furnizarea
unui algoritm. Iată câteva exemple de limbaje de programare care respectă această paradigmă: GPSS, SYMUB, DINAMO, APL, LISP, Scheme. Are ca subparadigme programarea funcţională şi programarea logică. A se vedea şi paradigmă de programare, programare funcţională şi programare logică.
programare dinamică (DP, dynamic programming). Tehnică de rezolvare a problemelor de optimizare care, ca şi greedy, conduce de cele mai multe ori la un timp de calcul polinomial. Deşi, în principiu, tehnica DP poate fi utilizată pentru rezolvarea oricărei probleme de optimizare, aceasta oferă rezultate foarte bune numai pentru anumite clase de probleme (e.g., probleme care modelează evoluţia în timp a unui proces sau probleme de alocare). Creatorul tehnicii DP este Richard Bellman, lucrarea sa fundamentală fiind Dynamic programming.
Ca şi divide et impera, DP rezolvă problemele prin combinarea soluţiilor subproblemelor. Algoritmii de tip divide et impera partiţionează problemele în subprobleme independente, rezolvă subproblemele în mod recursiv şi apoi combină soluţiile găsite pentru a rezolva problema iniţială. Dacă subproblemele conţin sub-subprobleme comune, în locul metodei divide et impera este mai avantajos să se aplice tehnica programării dinamice. A se vedea şi divide et impera şi greedy.
 308
programare funcţională {funcţional programming). Subparadigmă declarativă care tratează calculul ca evaluare a unor funcţii şi evită schimbarea stării programului şi a datelor. Modelul matematic al programării funcţionale este calculul lambda. Un limbaj de programare care respectă această paradigmă (cel mai reprezentativ fiind LISP) foloseşte funcţii elementare pe baza cărora programatorul construieşte funcţii complexe necesare pentru rezolvarea unei anumite probleme. Faţă de modelul procedural, programarea funcţională prezintă avantajul că încurajează abordarea modulară a programelor, văzute ca funcţii care trebuie construite din alte funcţii. Astfel, programele nu sunt create de la zero, ci pe baza unor funcţii definite anterior în cadrul limbajului de programare. Această tehnică este general acceptată astăzi ca fiind cea mai eficientă metodă pentru dezvoltarea unor produse software complexe. Limbajele de programare funcţională, mai ales cele pur funcţionale, sunt utilizate mai ales în mediile academice, fiind rar folosite în dezvoltarea de software comercial. Cu toate acestea, există limbaje de programare funcţionale utilizate şi în aplicaţii comerciale (e.g., Haskell, Scheme) sau specifice unor domenii (e.g., Mathematica). A se vedea şi calculul lambda, funcţie şi programare declarativă.
programare imperativă (imperative programming). Paradigmă de programare care descrie calculul ca o suită de
                                 6
instrucţiuni care modifică starea unui program. Defineşte procesul de prelucrare ca o succesiune de comenzi (instrucţiuni) care, atunci când sunt urmate, conduc la rezultatul dorit. Rezolvarea unei probleme date presupune identificarea metodei (i.e., a algoritmului) de rezolvare. Programarea procedurală ilustrează cel mai bine această paradigmă, cei doi termeni fiind utilizaţi adesea ca sinonime. A se vedea şi paradigmă de programare.
programare logică (logic programming). Subparadigmă declarativă bazată pe logica matematică. într-un limbaj care respectă paradigma logică (e.g., PROLOG), programatorul defineşte obiecte şi relaţii între acestea. A se vedea şi programare declarativă şi PROLOG.
programare orientată pe obiect
(POO, object-orientedprogramming). Paradigmă de programare care permite dezvoltarea unor aplicaţii mai bine structurate şi mai uşor de depanat, în comparaţie cu cele bazate pe abordarea clasică, cunoscută sub numele de programare procedurală. Metoda - care îşi are rădăcinile în anii 1960, în special în limbajul de programare Simula - a început să fie utilizată la scară largă pentru dezvoltarea aplicaţiilor software în anii 1990. Cele mai multe limbaje de programare moderne suportă POO.
Cei mai utilizaţi termeni în POO sunt cei de clasă şi obiect. Obiectul este o instanţă a unei clase. Crearea unui obiect pe baza unei clase definite anterior sau predefinite se realizează
 309
prin intermediul operaţiei de ins-tanţiere. Clasa (extensie a conceptului de tip de date) reprezintă un şablon care include două categorii de componente: date membre (cunoscute şi ca proprietăţi, atribute sau variabile membre) şi funcţii membre (denumite şi metode). în principiu, funcţiile membre efectuează operaţii asupra datelor membre.
Utilizarea metodei POO, adică a claselor (ca tip de date) şi obiectelor (ca date), are numeroase avantaje. Iată câteva dintre acestea: încapsularea (componentele obiectului - proprietăţi şi metode - sunt grupate într-o singură entitate, bine organizată şi delimitată de celelalte date; reutilizarea codului (clasele create şi utilizate într-o aplicaţie pot fi folosite în orice altă aplicaţie, atunci când este necesar); creşterea abstractizării (utilizarea obiectelor face posibilă ignorarea temporară a detaliilor legate de implementarea acestora, ceea ce îi permite programatorului să se ocupe numai de structura logică a aplicaţiei pe care o dezvoltă); protejarea accesului (este posibil să se restricţioneze accesul la anumite proprietăţi şi metode ale obiectului, folosindu-se cuvinte-le-cheie sau etichetele public, pro-tected şi private); ascunderea informaţiei (programul poate trata oricare obiect ca pe un element cu conţinut practic necunoscut, similar unei „cutii negre”, fiind necesar să se cunoască detalii numai despre metodele publice -cunoscute sub numele de funcţii de interfaţă - care permit „comunicarea” cu acesta); utilizarea moştenirii (pot fi definite noi clase prin derivarea din clase
existente, numite de bază’, clasele noi, numite derivate, moştenesc proprietăţile şi metodele definite în clasele de bază).
Proprietăţile private (private) vor putea fi accesate numai de metodele definite în aceeaşi clasă în care au fost declarate. Proprietăţile protejate (protected) vor putea fi accesate de metodele definite în clasa în care au fost declarate, dar şi în clasele derivate din aceasta. în schimb, proprietăţile publice (public) vor putea fi accesate în orice punct al programului. Metodele private vor putea fi utilizate numai în clasa în care au fost definite, cele protejate în clasa respectivă, dar şi în cele derivate, iar metodele publice în orice punct al programului. A se vedea şi paradigmă de programare.
programator (programmer). Persoană care scrie programe pentru calculator. A se vedea şi program.
program executabil            (executable
program). Numit şi program binar (binary program), este un program care poate fi rulat (i.e., încărcat în memoria calculatorului şi executat de microprocesorul acestuia). Termenul este utilizat în mod obişnuit pentru a desemna rezultatul obţinut prin compilarea unui program-sursă (scris într-un limbaj de nivel înalt). Un program executabil este stocat într-un fişier executabil. în cazul limbajelor interpretate, programul executabil poate fi şi codul-sursă în formatul corespunzător. A se vedea şi limbaj de nivel înalt şi program.
 310
proiectul GNU (The GNU Project). Acronim pentru GNU’s Not UNIX, este un proiect având ca obiectiv dezvoltarea software-ului liber, iniţiat la MIT în 27 septembrie 1983, de Richard Stallman. Primul scop al proiectului GNU a fost dezvoltarea unui sistem de operare denumit GNU. Sofîtware-ul elaborat în cadrul proiectului GNU este distribuit sub o licenţă proprie (GNU GPL). A se vedea şi Licenţa Publică Generală GNU şi Stallman, Richard.
PROLOG (.Programming in logic). Limbaj de programare logică. Deşi a fost conceput iniţial în 1972 de Alain Colmerauer şi Philippe Roussel pentru dezvoltarea unui interpretor de limbaj natural, s-a impus ca o soluţie practică de construire a unui demonstrator automat de teoreme folosind metoda rezoluţiei. PROLOG a devenit cu timpul un limbaj de uz general, fiind o unealtă importantă în aplicaţiile de inteligenţă artificială. Pentru multe probleme, un program PROLOG are de circa zece ori mai puţine rânduri decât echivalentul lui în limbajul Pascal. Astăzi există mai multe implementări PROLOG, atât open source (e.g., swi-prolog), cât şi proprietare. A se vedea şi Colmerauer, Alain şi programare logică.
PROM (Programmable read-only memory). Memorie similară cu ROM. Spre deosebire de aceasta, procesul de scriere este electric şi poate fi realizat de furnizor sau de utilizator (după încheierea procesului de fabricaţie), cu
ajutorul unui echipament specializat. A se vedea şi ROM.
proprietar de date (data owner). Autoritate, persoană sau organizaţie care are în responsabilitatea sa unele date, această responsabilitate fiind conferită prin statut/lege, ordin sau directivă.
protecţia datelor (data security). Protejarea datelor împotriva modificării, distrugerii sau divulgării, aceste operaţii/ activităţi putând fi accidentale sau intenţionate.
protecţie la copiere (copy protection). Tehnologie utilizată pentru prevenirea copierii neautorizate a software-ului, muzicii, filmelor şi a altor produse media. Este utilizată în realizarea D VD-urilor, CD-urilor audio, discurilor cu software şi jocurilor video etc.
protocol de comunicaţii (Communications protocol). In telecomunicaţii, reprezintă un set de reguli (incluse în standarde) utilizate în scopul reprezentării datelor, semnalizării (i.e., controlului comunicaţiei), autentificării şi detecţiei erorilor, operaţii necesare atunci când se realizează trimiterea informaţiilor printr-un canal de comunicaţie. Cele mai recente protocoale sunt atribuite de IEEE pentru comunicaţii în Internet. A se vedea şi IEEE.
protocol de reţea (network protocol). Set de reguli utilizate de calculatoare pentru a comunica într-o reţea. Un astfel de protocol poate fi implementat ca hardware, ca software sau ca o
 311
combinaţie între acestea. A se vedea şi reţea de calculatoare.
protocol rutabil (routable protocol). Protocol de comunicaţii utilizat pentru rutarea datelor într-o reţea de calculatoare. în acest scop sunt utilizate o adresă de reţea şi o adresă de dispozitiv. Un exemplu de protocol rutabil este suita TCP/IP. A se vedea şi TCP/IP.
prototip (prototype). în programare, reprezintă declaraţia unei funcţii. Aceasta omite corpul funcţiei, dar specifică numele său, tipurile şi numele argumentelor şi tipul valorii returnate. Declaraţia funcţiei poate fi înlocuită cu definiţia acesteia. Iată un exemplu în care se declară o funcţie (în C++): int produs (int n,int m)
în exemplul prezentat, numele funcţiei este produs; aceasta are două argumente (n şi m) de tip int (integer). Valoarea returnată este, de asemenea, un număr întreg. A se vedea şi funcţie.
Prototype. Bibliotecă JavaScript care facilitează dezvoltarea aplicaţiilor Web dinamice, scris de Sam Stephenson (http://prototype.conio.net/). O porţiune a bibliotecii acoperă funcţionalităţile oferite de AJAX. Pentru a o utiliza, la pagina Web trebuie legat fişierul prototype.js. A se vedea şi AJAX şi JavaScript.
pseudocod (pseudocode). Limbaj utilizat pentru descrierea algoritmilor. Are o sintaxă şi o semantică asemănătoare limbajelor de programare moderne şi o anumită flexibilitate în ceea ce priveşte sintaxa, cu scopul ca
operaţia de codificare a unui algoritm într-un limbaj de programare să fie cât mai comodă. în mod obişnuit, în pseudocod sunt omise detaliile neesenţiale pentru înţelegerea algoritmului.
Un algoritm reprezentat în pseudocod este constituit dintr-o secţiune în care se declară variabilele şi tipul de date asociat acestora şi se definesc procedurile sau funcţiile apelate de algoritm şi din corpul algoritmului, acesta constând într-o succesiune finită de instrucţiuni executabile, astfel:
                       algoritm <nume_algoritm> <declarare_variabile>
                          { tipul variabilelor}
                         <declarare_proceduri>
   { definire proceduri/ funcţii} begin
   <proces_de_calcul>
   { instrucţiuni} end
După scrierea unui program în pseudocod, este necesară transpunerea acestuia în limbajul de programare utilizat. A se vedea şi algoritm şi Rodin.
PSPad. Editor gratuit de cod-sursă, scris în Delphi şi produs începând cu anul 2001 (http://www.pspad.com). PSPad suportă evidenţierea sintaxei pentru un număr de peste 120 de tipuri de fişiere, e.g., CSS, HTML, XHTML, Java, JavaScript, Perl, PHP, Python, RSS, SQL. încorporează diverse tipuri de instrumente, dintre care pot fi menţionate un editor hexazecimal şi un client FTP. A se vedea şi editor de cod-sursă.
 312
punct de acces fără fir (WAP, wireless accesspoint). In reţelele de calculatoare, dispozitiv (e.g., router) care permite dispozitivelor de comunicaţie fară fir să se conecteze la o reţea wireless, utilizând diverse standarde (e.g., Wi-Fi, Bluetooth). în mod obişnuit, un WAP se conectează la o reţea cu fir. A se vedea şi LAN fără fir şi router.
punte (bridge). Dispozitiv care conectează multiple segmente de reţea, operând la nivelul 2 (legătură de date) în modelul de referinţă ISO/OSI. Punţile sunt similare cu hub-urile şi repetoarele, dispozitive care conectează segmente de reţea la nivelul 1 (fizic) în modelul ISO/OSI. A se vedea şi hub şi repetor.
push (a scrie în stivă). A adăuga un element în stivă. A se vedea şi pop şi stivă.
put (a pune). în programare, a scrie date într-un fişier. A se vedea şi fişier.
Python. Limbaj de programare de nivel înalt, cu o putere remarcabilă şi o sintaxă foarte clară, creat de programatorul olandez Guido van Rossum şi dezvoltat de Python Software Foundation sub o licenţă proprie (ihttp://www.python.org/). Python suportă multiple paradigme de programare şi managementul automat al memoriei. Este utilizat adesea ca limbaj de scripting. Extensiile uzuale de fişier folosite în acest limbaj sunt .py, .pyw. şi .pyo. A se vedea şi Django şi van Rossum, Guido.
Qualcomm. Companie americană de cercetare şi dezvoltare în domeniul telecomunicaţiilor wireless (http://www. qualcomm.com/), fondată în 1985 de Irvin Jacobs, Andrew Viterbi şi alţii. Până în 2006 a produs clientul de e-mail Eudora.
Qualcomm a inventat standardele CDMA pentru comunicaţii în reţelele mobile. De asemenea, a participat la dezvoltarea sistemului de satelit Glo-balstar, împreună cu Loral Space & Communications. Acest sistem foloseşte o constelaţie de 44 de sateliţi activi care gravitează pe o orbită terestră joasă (LEO, low-earth orbit). Sistemul este utilizat pentru servicii de telefonie prin satelit şi pentru transfer de date prin satelit folosind modemuri mobile. A se vedea şi Eudora şi telefon prin satelit.
QBE (Quefy by example, interogare prin exemplu). Limbaj de interogare pentru baze de date relaţionale, conceput de Moshe M. Zloof, de la IBM Research, la mijlocul anilor 1970, în paralel cu dezvoltarea SQL. QBE este primul limbaj grafic de interogare prin care utilizatorul poate specifica direct pe ecran într-o serie de formulare câmpurile care vor fi afişate, legăturile dintre tabele şi criteriile de regăsire a datelor. Multe frontend-uri grafice pentru bazele de date utilizează astăzi idei care provin din QBE. A se vedea şi bază de date relaţională.
Quanta Plus. IDE pentru platforma Linux, stabil, foarte bogat în facilităţi, eficient şi extensibil (http://quanta. kdewebdev.org/).
QuarkXPress. Aplicaţie pentru DTP (<desktop publishing), unul dintre liderii mondiali în domeniu, creată de Quark, Inc. (http://www.quark.com/). Varianta pentru calculatoarele Macintosh a fost lansată în 1987, iar cea pentru PC în 1992. Are drept competitor aplicaţia Adobe InDesign. A se vedea şi Adobe InDesign şi DTP.
query (interogare). A se vedea interogare.
quicksort (sortare rapidă). A se vedea sortare rapidă.
QuickTime Format. Format proprietar de tip container multimedia, dezvoltat de Apple Inc., având extensia de fişier .mov. Un fişier cu acest format include una sau mai multe piste (tracks), fiecare stocând un tip particular de date (audio, video, efecte, text pentru subtitrare).
QuickTime Player. Player multimedia dezvoltat de Apple, Inc. pentru platformele Mac OS X şi Windows şi distribuit gratuit. A se vedea şi QuickTime Format.
QuirksMode. Site în care este specificat gradul de implementare a standardelor Web (e.g., CSS, DOM) în browserele Internet Explorer, Firefox, Safari, Chrome, Opera şi Konqueror (http://www.quirksmode.org/). Site-ul este întreţinut de Peter-Paul Koch, programator olandez, specialist în HTML, CSS şi JavaScript. A se vedea şi browser Web.
quiz. Set de întrebări utilizat de obicei în domeniul educaţional, prezentat de multe ori online sub forma unui joc interactiv simplu.
 R
RAD (RapidApplication Development, dezvoltarea rapidă a aplicaţiilor). Metodă de dezvoltare a aplicaţiilor care utilizează o planificare minimală în favoarea creării rapide a unor prototipuri, lansată de James Martin în 1991. în cadrul RAD, nu se aşteaptă finalizarea întregului proiect pentru implementare, aplicaţia fiind implementată pe segmente. Lipsa unei planificări extensive permite, în general, ca software-ul să fie scris mult mai rapid şi să fie schimbat mai uşor la cerinţa clienţilor. Un exemplu de produs în care este implementată metoda RAD este IDE-ul C++Builder, creat de Borland. A se vedea şi C++Builder.
radiaţie electromagnetică (ER, electromagnetic radiation). Numit şi undă electromagnetică, este un câmp electromagnetic care se propagă. Undele radio, lumina şi radiaţiile X sunt exemple de unde electromagnetice. Undele electromagnetice au aceeaşi viteză în vid: circa 300 000 km/s (i.e., 3 108 m/s). Aceste unde prezintă fenomene specifice:      interferenţa,
difracţia şi polarizarea. ER sunt utilizate în telecomunicaţii.
RAID (Redundant Array of Independent Disk, vector redundant de discuri independente). Arhitectură de discuri multiple utilizată pentru a oferi toleranţă la erori şi o îmbunătăţire a timpilor de acces la date. Termenul de RAID a fost definit în 1987 de David A. Petterson, Garth A. Gibson şi Randy Katz (University of California).
Scopul principal în care este folosită arhitectura RAID este mărirea siguranţei datelor (importantă pentru protejarea informaţiilor critice utilizate în domeniul afacerilor) şi creşterea vitezei de furnizare a acestora. Sunt folosite trei tipuri (sau niveluri) principale de arhitectură RAID: mirroring (oglindire; utilizează copierea datelor pe mai multe discuri), striping (între-ţesere; împărţirea datelor pe mai multe discuri) şi error correction (corectarea erorilor; sunt folosite discuri de verificare redundante care stochează datele cu scopul de a detecta şi corecta eventualele erori).
RAM (Random Access Memory, memorie cu acces aleator). Memorie volatilă (datele stocate se pierd dacă alimentarea cu energie electrică este întreruptă) implementată pe cipuri electronice, care poate fi scrisă şi citită de microprocesor sau de alt dispozitiv. Memoria RAM poate fi accesată aleator, oferind acces direct la orice locaţie, în orice ordine. A se vedea şi DRAM şi SRAM.
raport (report). Modalitate de prezentare a informaţiilor bazată pe utilizarea unui software special. Un
315
raport include text, diagrame şi, adesea, elemente grafice. Aplicaţiile pentru gestionarea bazelor de date dispun de funcţii pentru generarea rapoartelor. A se vedea şi bază de date.
RARP (Reverse Address Resolution Protocol, protocolul de rezoluţie inversă a adresei). Protocol la nivelul reţea în modelul de referinţă TCP/IP, determină adresa IP pe baza adresei fizice, fiind astfel complementar protocolului ARP. Funcţionează pe baza unui server RARP, care deţine o tabelă de corespondenţe între adrese fizice şi adrese IP, pentru nodurile client pe care le deserveşte. A se vedea şi adresă IP, ARP, IP şi TCP/IP.
rasterizare (rasterization). Convertirea unei imagini vectoriale într-o imagine echivalentă alcătuită din pixeli. A se vedea şi formate raster şi formate vectoriale.
rată de eşantionare (sampling rate). Frecvenţa de prelevare a eşantioanelor unei mărimi fizice (semnal), măsurată în eşantioane/secundă (samples/second, S/s) şi notată (în mod obişnuit) cu f$. Cu cât aceasta este mai mare, cu atât ieşirea digitizată va reda mai fidel semnalul original. Teorema de eşantionare Nyquist-Shannon (1924) afirmă că este posibilă reconstrucţia exactă a unui semnal în banda de bază dacă acesta este limitat ca bandă şi dacă rata de eşantionare este mai mare decât dublul benzii semnalului (frecvenţa Nyquist). De exemplu, dacă un semnal are o limită superioară a frecvenţei de 200
Hz, cu o rată de eşantionare de cel puţin 400 Hz, semnalul original va putea fi refăcut complet. A se vedea şi eşantionare.
rată de reîmprospătare (refresh rate). Cu referire la placa video, reprezintă frecvenţa cu care trebuie redesenat ecranul pentru a menţine o imagine stabilă, fară pâlpâiri. Valorile uzuale pentru rata de reîmprospătare sunt 60 Hz, 70 Hz, 75 Hz şi 86 Hz.
rată de transfer (transfer rate). A se vedea bit rate.
ray tracing (trasare de raze). în grafica pe calculator, metodă utilizată pentru generarea imaginii unui obiect prin trasarea unor raze individuale de lumină care pornesc de la sursa care iluminează obiectul, ţinând seama de modul cum sunt afectate aceste raze de diverse fenomene optice (e.g., reflexie, refracţie, împrăştiere şi absorbţie), de poziţia observatorului şi de aberaţiile optice. Tehnica permite obţinerea unor imagini de înaltă calitate, cu un grad ridicat de fotorealism, dar necesită un efort de calcul ridicat.
răspuns HTTP (HTTP response). Generat de serverul Web (după primirea şi interpretarea unei cereri HTTP) şi trimis clientului. Este alcătuit dintr-o linie de stare şi din anteturile (sau atributele) răspunsului.
Linia de stare include, în ordine, următoarele trei componente: versiunea protocolului HTTP utilizat de server (e.g., HTTP/l. l), un cod de stare (e.g., 2 00) şi un text explicativ asociat
 316
codului de stare (folositor utilizatorilor umani; e.g., ok, asociat codului de stare 200).
Anteturile răspunsului permit transmiterea unor informaţii adiţionale despre server şi despre resursa precizată în cerere prin identificatorul său, informaţii care nu au putut fi incluse în linia de stare. Iată câteva:         Location,
Proxy-Authenticate, Server şi WWW-Authenticate. A se vedea şi cerere HTTP, cod de stare HTTP şi HTTP.
RDBMS (Relaţional DataBase Management System, sistem de gestiune a bazelor de date relaţionale). A se vedea SGBDR.
RDF (Resource Description Framework, cadru de lucru pentru descrierea resurselor). Limbaj universal standardizat de Consorţiul Web (W3C), utilizat în Web pentru reprezentarea datelor şi procesarea metadatelor (date referitoare la date). Oferă interope-rabilitate unor aplicaţii care fac schimb inteligent de informaţii. RDF foloseşte XML pentru reprezentarea sintactică a metadatelor.
RDF are utilizări precum: inspectarea resurselor (e.g., oferă noi funcţii motoarelor de căutare); agenţi inteligenţi (facilitează schimbul şi împărtăşirea cunoştinţelor); descrierea dreptului de proprietate intelectuală asupra paginilor Web; catalogarea datelor (e.g., este folosit pentru descrierea/evaluarea conţinutului şi relaţiilor dintre informaţii aflate în site-urile Web);
securitatea generală sau personală a datelor (e.g., oferă suport pentru semnături digitale).
Modelul de bază al RDF se construieşte cu ajutorul a trei tipuri de obiecte: resurse, proprietăţi şi declaraţii. Resursele reprezintă datele descrise de expresiile RDF: pagini Web, fragmente de document (e.g., o imagine, o secvenţă video), dar şi obiecte care nu sunt accesibile prin Internet; resursele sunt specificate folosind URI-uri şi, opţional, un identificator de legătură). Proprietăţile reprezintă caracteristici, atribute sau relaţii care descriu resursele. Orice proprietate are asociate o semantică, un set de valori permise, o mulţime de tipuri de resurse pe care le descrie şi un set de relaţii cu alte proprietăţi.
O declaraţie poate fi considerată un triplet subiect-predicat-obiect în care subiectul este resursa (specificată folosind un URI), iar predicatul precizează o relaţie (dată de un URI) dintre subiect şi obiect. Acesta din urmă poate fi o altă resursă (precizată de un URI), un literal (tip primitiv de dată sau şir de caractere, conform specificaţiilor XML) sau o colecţie de literali. Un literal poate conţine marcaje XML, însă acestea nu vor fi analizate de procesorul RDF. Declaraţiile se pot reprezenta astfel: graf orientat (nodurile sunt subiecte sau obiecte, iar arcele semnifică un predicat); marcaje (<subject> HAS <predicate> <object>); RDF/XML. A se vedea şi Web semantic.
README. Fişier care însoţeşte o mare parte din aplicaţiile software. Include sub formă de text simplu informaţii folositoare utilizatorului, dar care nu sunt conţinute în documentaţie sau în sistemul Help.
read-only (numaipentru citire). Mediu (e.g., fişier, memorie, dispozitiv/mediu de stocare) care poate fi citit, dar nu şi modificat (i.e., scris).
read/write (cu citire/scriere). Mediu (e.g., fişier, memorie) care poate fi citit şi scris.
real (real). Tip de dată care reţine numere. Spre deosebire de întreg, tipul real reţine numere cu zecimale (e.g., 5,75; -3,81), în locul virgulei utili-zându-se punctul (e.g., 5.75; -3.81). Tipurile reale sunt float (ocupă 32 de biţi), double (ocupă 64 de biţi) şi long double (ocupă 80 de biţi). Pentru memorarea numerelor reale se foloseşte reprezentarea în virgulă mobilă. Numerele reale pot fi specificate utilizând şi notaţia ştiinţifică, adică adăugând formatului anterior litera „e” urmată de un întreg, care semnifică o putere a numărului 10 (e.g., numărul 2.5x10'2 se poate scrie 0.025, dar şi 2.5e-2). A se vedea şi întreg.
RealAudio. Format audio proprietar, având extensia de fişier .ra, dezvoltat de RealNetworks începând cu anul 1995. Este potrivit pentru streaming audio, fiind utilizat de numeroase staţii radio în Internet. A se vedea şi RealNetworks, RealVideo şi streaming media.
RealNetworks. Companie americană, dezvoltă instrumente software şi protocoale pentru livrarea conţinutului media în Internet. Este cunoscută în special pentru formatele RealAudio şi RealVideo şi pentru player-ul RealPlayer. A se vedea şi RealAudio şi RealVideo.
realitate virtuală (virtual reality). A se vedea ciberspaţiu.
RealVideo. Format video proprietar, având extensia de fişier .rv, dezvoltat de compania RealNetworks începând cu anul 1997 şi suportat de numeroase platforme (Windows, Mac OS, Linux). Este utilizat împreună cu formatul RealAudio, conţinutul audio şi video fiind împachetat într-un container RealMedia (.rmi). Acesta este utilizat ca format pentru streaming media. Un astfel de format este potrivit pentru vizionarea programelor TV în Internet. Player- ul oficial pentru formatul RealVideo este RealPlayer, dezvoltat de RealNetworks, cu versiuni pentru numeroase platforme. A se vedea şi RealAudio, RealNetworks şi streaming media.
recunoaşterea optică a caracterelor
(OCR, optical character recognition). Translatarea mecanică sau electronică a imaginilor cu scris de mână, tipărit sau printat (de obicei scanate) în text editabil. Un program OCR cunoscut este ABBYY FineReader (http://www. abbyy.com/). A se vedea şi caracter.
recursivitate (recursion). Utilizarea în corpul unei funcţii a unei referinţe la ea însăşi. Permite implementarea unor
318
funcţii care includ o cantitate mică de cod, dar eficiente. Utilizarea eronată a recursivităţii poate crea diverse probleme (e.g., consumă o cantitate de memorie însemnată din stivă), scăzând viteza şi ducând chiar la blocarea programului (apelurile recursive pot conduce la epuizarea stivei, respectiv la mesaje de eroare de tipul „stack overflow”). A se vedea şi funcţie recursivă.
Recycle Bin. în sistemele de operare Windows, dosar reprezentat pe desktop prin intermediul unei pictograme care simbolizează un coş de deşeuri. Conţine fişierele şterse de utilizator. Fiecare dintre acestea poate fi recuperat (i.e., readus în locaţia ocupată înainte de ştergere) folosind opţiunea Restore din meniul contextual, după deschiderea dosarului şi selectarea fişierului. Recuperarea simultană a tuturor fişierelor conţinute de Recycle Bin poate fi realizată folosind opţiunea Restore AU Items.
redirectarea URL-urilor (URL redi-rection). Denumită şi URL forwarding, este o tehnică utilizată pentru a face o pagină Web accesibilă, folosind mai multe URL-uri. Tehnica este utilizată din mai multe motive: mutarea unui site pe un domeniu nou, utilizarea unor alias-uri scurte pentru URL-uri lungi, schimbarea anterioară a URL-urilor unor pagini Web, manipularea vizitatorilor (e.g., în atacurile de tip phishing). în cazul unei redirectări, mesajul HTTP de răspuns al serverului Web include un cod de stare care începe
cu cifra 3, acesta determinând browserul să adreseze cererea către o nouă locaţie. A se vedea şi pagină Web şi URL.
redo (a reface). A relua ultima operaţiune anulată (undo) în programele de aplicaţie. A se vedea şi undo.
referer. URL-ul paginii care include legătura folosită de utilizator pentru a ajunge la pagina curentă. A se vedea şi Referer şi URL.
Referer. Unul dintre anteturile cererii HTTP. Precizează, în beneficiul serverului, URL-ul de la care a fost obţinut identificatorul resursei solicitate. A se vedea şi cerere HTTP, referer şi URL.
regăsirea informaţiilor (iInformation retrieval). Găsirea, organizarea şi afişarea informaţiilor căutate în documente, baze de date relaţionale şi Web. A se vedea şi bază de date relaţională şi Web.
regedit (Registry Editor). Aplicaţie inclusă în sistemele de operare Windows, care îi perrilite utilizatorului să editeze intrările din baza de date Registry. A se vedea şi Registry.
registru (register). Zonă de memorie de mare viteză, inclusă într-un microprocesor. Regiştrii microprocesorului, folosiţi de unitatea de execuţie a acestuia pentru diverse operaţii, se pot clasifica în: regiştri generali (utilizaţi pentru calcule, operaţii cu şiruri de biţi, operaţii de intrare-ieşire sau ca regiştri de bază), regiştri de segment (conţin:
 319
adresa segmentului de cod curent unde se află instrucţiunile programului; adresa segmentului de stivă curent; adresa segmentului de date curent unde se află zona de date a programului; adresa segmentului de date externe), registrul pointerului de instrucţiuni (conţine adresa următoare a pro-gramului-maşină, relativ la începutul segmentului de cod) şi registrul indicatorilor de stare şi control (conţine biţi care reflectă starea microprocesorului, precum şi informaţii referitoare la modul de lucru al acestuia). A se vedea şi CPU.
registru de instrucţiuni (instruction register). Unul dintre cei mai importanţi regiştri ai unităţii centrale de prelucrare (CPU). Păstrează instrucţiunea în curs de execuţie. A se vedea şi contor de program, CPU şi registru.
Registry. Numită şi System Registry, este o bază de date ierarhică utilizată în sistemele de operare Windows pentru stocarea informaţiilor necesare în scopul configurării sistemului pentru utilizatori, aplicaţii şi dispozitive hardware. A se vedea şi regedit.
RELOAD (Reusable eLearning Object Editor - Authoring&Delivery). Scris în limbajul Java, editorul furnizează suport pentru standardele IMS Metadata, IMS Content Packaging 1.1.4, SCORM 1.2, SCORM 2004 şi IMS Learning Design. Folosind editorul RELOAD se pot genera fişiere-manifest în format XML, compatibil cu standardele amintite. Prin utilizarea interfeţei
vizuale se pot crea pachete de conţinut şi metadatele asociate. De asemenea, editorul validează definiţiile introduse. A se vedea şi IMS Content Packaging şi SCORM.
repetor (repeater). Denumit şi repetitor, este un dispozitiv care preia semnalul de la calculatoare şi alte dispozitive din reţea şi îl regenerează (amplifică), astfel încât acesta îşi păstrează integritatea pe o lungime mai mare a mediului de reţea decât este posibil în mod normal.
reproducere (replication). în sistemele de gestionare a bazelor de date distribuite, reprezintă procesul de copiere (parţială sau integrală) a unei baze de date în alt loc din reţea, în scopul sincronizării sistemului. Replicarea poate să îmbunătăţească performanţele aplicaţiilor şi să protejeze disponibilitatea acestora, oferind alternative de acces la date.
rescrierea URL-urilor (URL rewriting). Tehnică utilizată pentru modificarea URL-urilor (afişate în bara de adrese a browserului), obţinându-se astfel URL-uri scurte şi relevante pentru paginile Web. în felul acesta fişierele utilizate pentru generarea dinamică a paginilor Web sunt separate de acestea din urmă (prezentate vizitatorilor). Pentru rescrierea URL-urilor se utilizează un software denumit rewrite engine (motor de rescriere).
Dintre avantajele utilizării acestei tehnici pot fi menţionate: crearea unor URL-uri puternic descriptive, ascunderea
 320
detaliilor legate de fişierele folosite pentru generarea dinamică a paginilor Web şi de structura bazelor de date folosite, prevenirea utilizării tehnicii inline linking.
Iată un exemplu de utilizare a tehnicii de rescriere a URL-urilor:
http://www.exemplu.ro/articole .php? an=200 9&luna=10&ziua=20
este înlocuit cu:
http://www.exemplu.ro/ articole.php/200 9/10/20/
Rezultatul obţinut îi va oferi utilizatorului o idee mult mai clară despre conţinutul paginii. Cadrele de lucru apărute relativ recent oferă posibilitatea utilizării tehnicii de rescriere a URL-urilor (e.g., Ruby on Rails, Django). A se vedea şi Django, inline linking şi Ruby on Rails.
REST (Representational State Transfer). Termen introdus de Roy Fielding pentru a descrie arhitectura Web, desemnând un model pentru calculul distribuit. Atunci când este aplicat serviciilor Web, modelul implică trei tehnologii: HTTP, URI şi XML. în continuare este explicată noţiunea de serviciu Web REST.
Ca şi alte tipuri de servicii Web, arhitectura REST se bazează pe conceptul de resursă. Unui serviciu Web REST îi sunt impuse următoarele două constrângeri: 1) interfeţele sale sunt limitate la protocolul HTTP (astfel, în REST, sunt definite următoarele interfeţe: a) HTTP GET, utilizată pentru a obţine o reprezentare a unei resurse;
un consumator utilizează metoda pentru a regăsi o reprezentare folosind un URI; serviciile furnizate prin această interfaţă nu presupun nici o obligaţie din partea consumatorilor; b) HTTP DELETE, utilizată pentru a elimina reprezentările unei resurse; c) HTTP POST, utilizată pentru actualizarea sau crearea reprezentărilor unei resurse; d) HTTP PUT, utilizată pentru crearea reprezentărilor unei resurse); 2) mesajele utilizate folosesc formatul XML, putând fi validate via specificaţii XML Schema sau RELAX NG.
Serviciile Web REST necesită o infrastructură software minimală, adică una care să implementeze protocolul HTTP şi tehnologii de procesare XML, suportate de cele mai multe platforme şi limbaje de programare. A se vedea şi serviciu Web.
(a) restaura (restore). A copie pe hard-disk a fişierelor salvate anterior pe un dispozitiv de stocare de siguranţă, înlocuindu-se astfel fişierele existente, care s-au deteriorat sau au fost şterse din greşeală. A se vecţea şi backup.
resursă (resource). 1. Tip de date special utilizat în unele limbaje de programare, asociat rezultatelor retur-nate de unele funcţii. De exemplu, în PHP, în cazul extensiei mysql aceste funcţii pot realiza operaţii ca: deschiderea fişierelor, deschiderea conexiunii cu un server de baze de date şi interogarea bazelor de date. 2. Parte a unui sistem de calcul (e.g., imprimantă, zonă de memorie) utilizată de un program, proces sau dispozitiv. 3. în
 321
Web, un fişier situat într-o locaţie cunoscută sub numele de nod şi utilizat prin intermediul unui sistem hipertext, folosind un sistem de identificare numit URL. Resursele Web-ului sunt organizate în pagini Web şi livrate utilizatorilor de un server Web. Utilizatorii folosesc pentru vizualizarea paginilor Web un program client cunoscut sub denumirea de browser sau navigator Web. A se vedea şi browser Web, PHP, server Web şi URL.
resursă partajată (shared resource). Resursă care poate fi utilizată de mai multe programe sau dispozitive. A se vedea şi resursă (2).
resurse educaţionale deschise (OER, Open Educaţional Resources). Materiale educaţionale şi resurse oferite gratuit şi deschis oricui doreşte să le folosească, utilizând o serie de licenţe care permit remixarea, îmbunătăţirea şi redistribuirea acestora. într-o lume în care accesul la cunoaştere este inegal distribuit, potenţialul depozitelor libere/deschise de cunoştinţe şi resurse educaţionale deschise de a redresa această balanţă este enonn.
Termenul OER a fost adoptat la Forumul UNESCO de la Paris, desfăşurat în perioada 1-3 iulie 2002, în cadrul căruia s-a analizat impactul pe care proiectele OpenCourseWare îl au asupra învăţământului superior în ţările în curs de dezvoltare. Forumul UNESCO amintit a adoptat următoarea definiţie pentru termenul OER: resursele educaţionale deschise se referă la
accesul liber la materiale educaţionale, facilitat de tehnologiile comunicaţio-nale şi informaţionale, pentru consultare, utilizare şi adaptare de către comunitatea utilizatorilor, în scopuri necomerciale.
Dezvoltarea resurselor educaţionale deschise include trei arii de activitate:
1) crearea de software open source şi de utilitare în scopul realizării, furnizării şi utilizării conţinutului deschis folosit în educaţie; acesta include: instrumente pentru căutarea şi organizarea conţinutului, sisteme pentru managementul conţinutului şi al învăţării, instrumente pentru dezvoltarea conţinutului, comunităţi online de învăţare şi de practică;
2) crearea de conţinut deschis pentru învăţare: cursuri complete, materiale pentru cursuri, planuri de lecţie şi obiecte pentru învăţare (acest ultim concept va fi explicat detaliat în articolul următor); 3) dezvoltarea de standarde şi licenţe care promovează publicarea liberă a materialelor şi oferă principii de proiectare a conţinutului acestora.
în septembrie 2007 a fost publicată declaraţia de la Cape Town privind educaţia deschisă (Cape Town Open Education Declaration). A se vedea şi acces deschis.
retur de car (carriage return). Caracter de control care comandă calculatorului sau imprimantei să revină la începutul rândului curent. în setul de caractere ASCII, codul zecimal al acestui caracter este 13. în mod obişnuit, este utilizat împreună cu caracterul „salt la
322
un rând nou” (linefeed), amândouă determinând avansul cursorului sau capului de imprimare la începutul unui rând nou. A se vedea şi salt la rând nou.
(a) returna (return). 1. A transfera controlul sistemului de la rutina (funcţia) apelată la programul apelant.
2. A întoarce rezultatele generate de rutina (funcţia) apelată către programul apelant. A se vedea şi funcţie şi rutină.
reţea (network). Colecţie de relaţii care leagă între ei oameni, status-uri sociale sau alte unităţi de analiză (e.g., grupuri, organizaţii formale).
reţea de calculatoare (computer network). Ansamblu de calculatoare autonome interconectate, capabile să comunice unele cu altele folosind canale de comunicaţie (medii de transmisie).
Componentele unei reţele se pot conecta în variate moduri şi pot avea funcţii diferite. Dintre scopurile creării şi utilizării reţelelor de calculatoare pot fi menţionate: partajarea resurselor (fizice, logice, informaţionale); accesul la informaţii aflate la distanţă; comunicare între oameni; divertisment interactiv.
Este de remarcat deosebirea dintre un sistem distribuit şi o reţea: într-un sistem distribuit, existenţa mai multor calculatoare autonome este transparentă pentru utilizator, operaţiile efectuate de acesta neimplicând alegerea explicită a unui anumit calculator; în schimb, într-o reţea, utilizatorii se conectează
explicit la un anumit calculator şi, la fel, solicită execuţia anumitor procese.
Un criteriu de clasificare a reţelelor de calculatoare des utilizat este dispunerea spaţială. Din acest punct de vedere, se deosebesc: reţele locale (LAN, Local Area Network) - reţele private de mică întindere, localizate într-o singură clădire sau într-un campus (CAN, Campus Area Network), pe distanţe de până la câţiva kilometri, şi recomandate pentru aplicaţii de business şi educaţionale; reţele metropolitane (MAN, Metropolitan Area Network) -versiuni extinse de LAN-uri (atât private, cât şi publice), care se pot întinde pe o zonă de clădiri învecinate sau pe suprafaţa unui întreg oraş; reţele pentru zone geografice mari (WAN, Wide Area Network), care acoperă o arie geografică extinsă adesea la nivelul unei ţări sau chiar al unui continent.
Din punctul de vedere al dispunerii spaţiale, majoritatea reţelelor sunt de tip LAN sau WAN. Un tip special de reţea este Internetul (supranumit reţeaua globală), constituit prin interconectarea unui număr foarte mare de reţele şi extins la scara întregii planete.
După modul de transmisie a datelor, care constituie un alt criteriu de clasificare, reţelele de calculatoare pot fi: reţele cu difuzare (cu un singur canal de comunicaţie) şi reţele peer-to-peer, adică reţele punct la punct (sunt realizate conexiuni multiple între perechi de maşini).
323
Evoluţia reţelisticii a determinat o redefinire a naturii şi limitelor unui calculator. în acest sens, pot fi menţionate cuvintele atribuite specialiştilor John Gage şi Bill Joy, ambii de la Sun Microsystems', „the network is the computer” („reţeaua este calculatorul”). A se vedea şi LAN, MAN şi WAN.
reţea de clasă A (class A network). A se vedea clasă de adrese IP.
reţea de clasă B (class B network). A se vedea clasă de adrese IP.
reţea de clasă C (class C network). A se vedea clasă de adrese IP.
reţea de intreprindere (enterprise network). A se vedea intranet.
reţea de mare suprafaţă (WAN, Wide Area Network). A se vedea WAN.
reţea de socializare (social net-working). A se vedea reţea socială online.
reţea galactică (Galactic Network). Concept introdus (într-o serie de note) în anul 1962 de J.C.R. Licklider de la MIT. într-o astfel de reţea, calculatoarele sunt interconectate astfel încât oricine poate avea acces la date şi programe din orice loc.
reţea locală (LAN, Local Area Network). A se vedea LAN.
reţea locală fără fir (wireless LAN). Reţea locală în care comunicarea între calculatoare şi distribuitor se realizează prin intermediul undelor electromagnetice. A se vedea şi LAN şi wireless.
reţea metropolitană (MAN, Metropolitan Area Network). A se vedea MAN.
reţea neuronală artificială (ANN, Artificial Neural Network). Denumită pe scurt reţea neuronală, este o maşină proiectată pentru a modela felul în care creierul rezolvă o anumită problemă, fiind implementată cu ajutorul unor componente electronice sau simulată printr-un program. Este alcătuită din elemente de procesare simple denumite noduri sau neuroni artificiali, dar inferioare corespondentului uman, puternic interconectate prin intermediul unor legături numite interconexiuni, prin care se propagă informaţia numerică şi operând în paralel. Simon Haylcin (profesor la McMaster University, Hamilton, Ontario, Canada şi autor al unor cursuri recunoscute în domeniu) consideră că o reţea neuronală este un procesor masiv paralel, distribuit, care are o tendinţă naturală de a înmagazina cunoştinţe experimentale şi de a le face disponibile pentru utilizare. O reţea neuronală se aseamănă cu creierul uman în două privinţe: cunoştinţele sunt achiziţionate de reţea printr-un proces de învăţare; cunoştinţele sunt depozitate în conexiunile interneuro-nale (denumite ponderi sinaptice), şi nu în elementele de procesare (neuroni).
Caracteristicile cele mai importante ale reţelelor neuronale sunt: capacitatea de a învăţa (au un algoritm de învăţare care determină ajustarea ponderilor sinaptice pe baza unor modele prezentate), capacitatea de generalizare
 324
(sunt capabile să dea răspunsuri corecte şi pentru intrări diferite de cele pentru care au fost antrenate, cu două condiţii -diferenţele să nu fie prea mari şi reţeaua să fie instruită adecvat) şi capacitatea de sinteză (pot lua decizii când dispun de informaţii incomplete sau irelevante).
Reţelele neuronale se pot analiza în funcţie de următoarele elemente: modelul utilizat pentru elementul de procesare (modelul neuronului artificial), structura de interconexiuni (arhitectura) şi algoritmii de învăţare. Cele mai cunoscute tipuri de reţele neuronale sunt:      Perceptronul (F.
Rosenblatt, 1958), Perceptronul multistrat (Multi-Layer Perceptron, Minsky, S. Papert, 1969), reţeaua cu propagare înapoi (Backpropagation Net, G.E. Hinton, E. Rumelhart, R.J. Williams, 1986), reţeaua Hopfield şi reţeaua Kohonen (Kohonen Feature Map, Teuvo Kohonen, 1982). A se vedea şi inteligenţă artificială.
reţea socială (social network). Structură socială alcătuită din noduri (indivizi sau organizaţii) legate prin unul sau mai multe tipuri particulare de interdependenţe (e.g., valori, idei, prietenie, antipatie, asemănare, conflicte). A se vedea şi analiza reţelelor sociale, bogăţia reţelelor, forma reţelelor sociale, reţea socială online şi software pentru analiza reţelelor sociale.
reţea socială online (online social network). Tip de serviciu bazat pe Web
care le permite utilizatorilor să-şi construiască un profil public sau semi-public, să creeze o listă cu alţi utilizatori cu care partajează o conexiune şi să vadă listele similare ale acestora din urmă. Natura conexiunilor poate varia de la un site la altul, iar rezultatul este o structură de tip graf, adesea foarte complexă. Conform unui studiu comScore, Inc., serviciile de socializare care au luat naştere în America de Nord au început să se extindă treptat şi pe alte pieţe, devenind un fenomen global. Astfel, popularitatea acestora a crescut în anul 2008 cu 25% .
La sfârşitul anului 2007, Google a intrat în social networking, dar nu prin crearea unei reţele sociale noi, ci prin crearea unui layer (strat) intermediar între API-urile mai multor reţele sociale (Orkut, Salesforce, Linkedln, Ning, Hi5 şi Frien-dster, pentru început), denumit Open Social (http://code.google. com/apis/ opensocial/). Prin analogie cu domeniul bazelor de date, OpenSocial este un database abstraction layer, care -folosind un API unic - oferă acces la mai multe tipuri de ba^e de date (i.e., reţele sociale). A se vedea şi reţea socială.
reţea virtuală privată (VPN, Virtual Private Network). Colecţie de noduri într-o reţea publică (e.g., Internet) care comunică unele cu altele utilizând o tehnologie de criptare, ceea ce înseamnă că mesajele schimbate între ele nu pot fi înţelese de utilizatorii neautorizaţi. Rezultă că această colecţie de noduri poate fi privită ca o reţea în care
325
nodurile ar fi legate prin linii private. A se vedea şi nod.
reţelistică (networking). Disciplină care se ocupă cu comunicaţia dintre calculatoare sau dintre alte dispozitive. Disciplina are ca scop proiectarea şi implementarea reţelelor de comunicaţii şi a dispozitivelor necesare pentru implementarea acestora (e.g., routere), precum şi cu elaborarea protocoalelor de comunicaţie. Reţelistică utilizează adesea rezultatele obţinute în telecomunicaţii, tehnologia informaţiei, informatică şi ingineria calculatoarelor. A se vedea şi reţea de calculatoare.
reutilizare (reusability). Utilizarea unei secvenţe de cod sau a unui program în alte programe sau aplicaţii. în particular, posibilitatea de reutilizare este o caracteristică a codului scris folosind paradigma programării orientate pe obiect (POO). A se vedea şi programare orientată pe obiect.
rezoluţie (resolution). 1. Fineţea detaliilor redate de un dispozitiv de afişare/ prelucrare a imaginilor: scanner, imprimantă sau monitor. Se măsoară în puncte pe inch (dpi, dots per inch). 2. Dimensiunile imaginii afişate de un monitor, date de numărul total de pixeli afişaţi pe orizontală şi pe verticală (e.g., 1440x900). 3. Procesul de translatare a unei adrese de tip nume de domeniu într-o adresă IP şi invers. A se vedea şi adresă IP şi nume de domeniu.
RFC (Request for Comments). Document publicat de IETF în care sunt descrise propuneri de metode, cercetări sau inovaţii aplicabile sistemelor conectate în Internet. Unele dintre propunerile publicate ca RFC-uri sunt adoptate de IETF ca standarde Internet. Primul RFC (intitulat Ho st Software) a fost scris de Steve Crocker şi publicat pe 7 aprilie 1969 (RFC 1). Din 1969 până în 1998, editor al RFC-urilor a fost John Poştei. Sursa oficială a acestor documente este RFC Editor (http://www.rfc-editor.org/ rfc.htmî). A se vedea şi IETF, Crocker, Steve şi Poştei, Jonathan Bruce.
RGB (Red Green Blue). Model aditiv de descriere a culorilor în care acestea sunt obţinute prin amestecul în diverse proporţii (care variază între 0 şi 255) a trei culori primare (red - roşu, green -verde şi blue - albastru). Utilizează sensibilitatea la cele trei culori a celulelor receptoare din retina ochiului uman. Modelul este utilizat pentru reprezentarea imaginilor în sistemele electronice de afişaj (e.g., televizoare, monitoare, ecranele telefoanelor mobile, proiectoare video). A se vedea şi CMYK.
RIA (Rich Internet Applications). Aplicaţii Web ale căror caracteristici sunt similare celor pentru desktop. Sunt furnizate în mod obişnuit folosind plugin-uri instalate în browser sau independent, prin intermediul unor maşini virtuale sau al unor medii securizate (sandbox). Termenul a fost introdus în martie 2002 de Macromedia
326
(cumpărat ulterior de Adobe). Iată câteva exemple de cadre de lucru RIA: Curl, Adobe Flash/Flex/AIR, Java/ JavaFX, Microsoft Silverlight. A se vedea şi sandbox.
Rico. Bibliotecă JavaScript open source dezvoltată sub licenţă Apache, utilizată pentru crearea aplicaţiilor Web (http://www.openrico.org/). Asigură suport AJAX, drag-and-drop, efecte cinematice, precum şi diverse funcţionalităţi (e.g., LiveGrid). A se vedea şi AJAX şi JavaScript.
RISC (Reduced Instruction Set Computing, prelucrarea datelor pe baza unui set redus de instrucţiuni). Strategie de design şi model pentru microprocesor care au ca scop prelucrarea rapidă a unui set alcătuit dintr-un număr relativ mic de instrucţiuni simple, astfel încât, prin optimizarea acestora, să fie executate într-un timp mic (în mod obişnuit, într-o perioadă de ceas). In categoria microprocesoarelor RISC sunt incluse, printre altele, cipurile SPARC (Sun Microsystems), PowerPC (create de IBM, Apple şi Motorola), SuperH (Hitachi) şi Alpha (DEC). A se vedea şi CISC.
Ritchie, Dennis (n. 1941). Programator american, unul dintre pionierii informaticii. A dezvoltat limbajul de programare C. împreună cu Brian Kemi-ghan a scris lucrarea The C Programming Language. în 1983 a câştigat premiul Turing, împreună cu Kenneth Thomson. A se vedea şi C, Kernighan, Brian şi Thomson, Kenneth.
Roberts, Lawrence (n.             1937).
Cunoscut ca Larry Roberts, este un informatician american, considerat creatorul Internetului, alături de Lenard Kleinrock, Vinton Cerf şi Bob Kahn. A fost şeful proiectului ARPA, în cadrul căruia a fost creată tehnologia comutării de pachete şi reţeaua ARPANET, predecesorul Internetului. Pentru contribuţiile sale a primit numeroase distincţii (e.g., IEEE Internet Award, Draper Prize).
robots.txt. Fişier plasat pe serverul Web, cu rolul de a controla indexarea site-ului de către roboţii motoarelor de căutare. De exemplu, este posibil ca -folosind fişierul robots.txt - unor roboţi să li se permită indexarea site-ului, în vreme ce altora nu. De asemenea, este posibil să se interzică indexarea anumitor pagini (tuturor roboţilor sau numai unora) sau indexarea conţinutului grafic.
Conform standardului pentru excluderea roboţilor, orice xobot, înainte de a începe să transfere fişiere de pe un server, va accesa în primul rând fişierul robots.txt. Acesta trebuie stocat în directorul-rădăcină al serverului şi să precizeze care zone (directoare sau fişiere) vor fi evitate în cursul parcurgerii automate a acestuia. Dacă este găsit acest fişier, el trebuie interpretat, iar robotul trebuie să acţioneze conform indicaţiilor şi restricţiilor pe care le conţine. A se vedea şi SRE.
327
Rodin. Limbaj de programare imperativ, nou implementat (2009), în stil C, destinat rulării programelor în pseudocod scrise în limba română. A se vedea şi algoritm şi pseudocod.
ROM (read-only memory, memorie care poate fi numai citită). Memorie nevolatilă implementată pe cipuri electronice, care poate fi numai citită. Datele stocate în memoriile ROM sunt scrise din fabricaţie şi nu pot fi modificate niciodată. A se vedea şi PROM, EPROM şi EEPROM.
rootkit (rootkit). Colecţie de programe utilizate de un hacker pentru a evita detectarea sa atunci când încearcă să acceseze în mod neautorizat un calculator. Odată instalate într-un sistem de calcul, aceste programe sunt invizibile pentru utilizatori şi pot evita să fie detectate de programele de securitate. Deoarece mulţi utilizatori îşi accesează calculatorul folosind un cont de administrator în loc să creeze un cont diferit, cu acces restricţionat, facilitează instalarea rootkit-urilor de către hackeri. A se vedea şi hacker.
ROSI (.Romanian Open Source and Free Software Initiative). Grup informai iniţiat de Lucian Savluc, informatician român stabilit în Canada, în scopul promovării FLOSS în România. ROSI şi Agora Media organizează anual în ţară conferinţa eLiberatica (http://www. eliberatica.ro). A se vedea şi FLOSS.
RoTLD (Romania Top Level Domain). Agenţie a ICI (Institutul Naţional de
Cercetare-Dezvoltare în Informatică, http://www.ici.ro/), având ca obiect de activitate înregistrarea unui domeniu .ro (http://www.rotld.ro/). Operaţia respectivă se poate realiza şi la unul dintre partenerii autorizaţi. A se vedea şi domeniu.
round robin (alocare prin rotaţie). Unul dintre cei mai simpli algoritmi utilizaţi pentru planificarea proceselor într-un sistem de operare. Algoritmul alocă ciclic, secvenţial, durate de timp egale fiecărui proces, fară a acorda prioritate vreunuia dintre ele. A se vedea şi algoritm de planificare şi sistem de operare.
RSS. Format dezvoltat iniţial de firma Netscape (în martie 1999) ca RSS 0.90. Astăzi este numele unei familii de formate XML utilizate de editorii Web în scopul distribuirii ştirilor, noutăţilor sau sumarurilor. Activitatea este cunoscută sub numele de Web syndication (punerea la dispoziţie a informaţiilor actualizabile din Web). Prin utilizarea RSS, informaţiile de pe Web devin mult mai uşor de găsit, iar programatorii le pot distribui mult mai uşor grupurilor de utilizatori interesaţi. Deoarece datele RSS sunt de mici dimensiuni, ele se încarcă rapid. Din acest motiv, acestea pot fi utilizate inclusiv în dispozitive ca telefoane mobile şi PDA-uri. în particular, RSS este folosit de site-urile de ştiri, site-urile unor companii care vând diverse produse, site-urile de tip weblog etc.
RSS este deosebit de important, deoarece permite informarea utilizatorilor
 328
despre actualizări ale resurselor online fară a utiliza serviciul de poştă electronică. Se reduce astfel posibilitatea răspândirii viruşilor prin intermediul acestui serviciu. Din multe puncte de vedere, RSS este similar serviciului Newsletter, pe care multe site-uri îl oferă prin intermediul poştei electronice în scopul informării utilizatorilor despre actualizările efectuate pe aceste site-uri.
Acronimul RSS se poate referi la: Rich Site Summary (RSS 0.9x; RSS 0.90 nu se mai utilizează; RSS 0.91 permite o flexibilitate scăzută; versiunile 0.92, 0.93 şi 0.94 permit o flexibilitate ridicată; este indicat ca în locul versiunilor 0.91, 0.92, 0.93 şi 0.94 să se utilizeze RSS 2.0); RDF Site Summary (RSS 1.0, bazat pe RDF, este extensibil prin module şi utilizat pentru aplicaţiile bazate pe RDF sau care necesită module RDF specifice); Really Simple Syndication (RSS 2.0; versiunea este utilizată în scopuri generale, pentru punerea la dispoziţie a unor tipuri diverse de informaţii actualizabile). A se vedea şi feed şi RDF.
Ruby. Limbaj de scripting interpretat, integral orientat pe obiecte, având o sintaxă simplă (parţial inspirată din Eiffel şi Ada), care îl face uşor de utilizat. A fost creat în Japonia la mijlocul anilor 1990, de Yukihiro Matsumoto, dar a devenit popular printre programatorii Web numai odată cu apariţia documentaţiei în limba engleză. Suportă multiple paradigme de programare şi managementul automat al
memoriei. Este oferit sub dublă licenţă, Ruby License şi GNU General Public License.
Ruby combină diverse caracteristici ale altor limbaje de programare, dintre care pot fi menţionate: eleganţa conceptuală (Smalltalk), uşurinţa în învăţare (Python) şi pragmatismul (Perl). Este potrivit pentru procesarea fişierelor text, precum şi pentru managementul proceselor (ca şi Perl). Iată câteva caracteristici ale limbajului: manipularea erorilor este realizată într-un mod similar celui din Java şi Python; utilizează conceptul de modul, acesta reprezentând o colecţie de metode. Fiecare clasă Ruby poate importa un modul, obţinând pentru folosire toate modulele acestuia; nu este necesară declararea variabilelor, utilizându-se numai o convenţie de denumire care denotă scopul în care acestea sunt folosite; poate încărca dinamic module de extensie, dacă sistemul de operare permite acest lucru; poate fi portat pe un număr mare de^platforme (e.g., UNIX/Linux, Windows, MacOS, BeOS, OS/2). A se vedea şi Ruby on Rails.
Ruby on Rails. Denumit adesea Rails sau RoR, este un cadru de lucru open source utilizat în scopul dezvoltării aplicaţiilor Web folosind limbajul de programare Ruby (http://mbyonrails.oig/). A fost creat de David Heinemeier Hansson şi este dezvoltat de Rails Core Team sub licenţă MIT.
329
Cel mai important element adus de Ruby on Rails este creşterea impresionantă a vitezei de lucru, obţinută fară sacrificii în ceea ce priveşte calitatea aplicaţiilor rezultate. Acest lucru este posibil - în primul rând - datorită limbajului Ruby, în care multe lucruri sunt simplu de făcut în raport cu alte limbaje. In plus, funcţionează două principii importante care au ghidat realizarea acestui cadru de lucru: less software (mai puţin software) şi convention over configuration (convenţie dincolo de configuraţie). Primul principiu presupune posibilitatea de a scrie aplicaţii complexe utilizând numai câteva rânduri de cod, fapt care determină creşterea importantă a vitezei de programare şi face codul uşor de înţeles, de depanat şi de dezvoltat. Al doilea principiu presupune utilizarea, în locul unor fişiere de configurare complexe (e.g., XML), a câteva convenţii de notare.
Pe baza Ruby on Rails, aplicaţiile Web sunt create în acord cu modelul MVC (Model- View-Control). Vederea (numită şi prezentare) constă în şabloane care sunt responsabile, în primul rând, pentru inserţia datelor între marcajele HTML. Modelul conţine obiecte „inteligente” (e.g., Account, Person, Product, Post) care „ţin” toată logica aplicaţiei. Controlerul administrează cererile primite (e.g., Save New Account, Update Product, Show Post), utilizând modelul şi direc-ţionând datele către prezentare. Modelul este administrat de Active Record, care permite prezentarea
 330
datelor extrase din bazele de date ca obiecte. Controlerul şi prezentarea sunt administrate de Action Pack, care comandă ambele straturi utilizând cele două componente ale sale: Action Controller şi Action View.
Ruby on Rails utilizează implicit un server Web inclus denumit WEBrick, nefiind necesară instalarea altuia. Ruby on Rails poate fi rulat şi pe alte servere Web, de exemplu Apache. In acest caz -pentru creşterea performanţelor - este necesar să se instaleze FastCGI (mod fastcgi pentru Apache 1.3 şi mod_f cgi pentru Apache 2.0+). Pentru producţie, este recomandat serverul lighttpd, considerabil mai rapid decât WEBrick, dar care necesită instalări adiţionale şi, curent, este utilizat numai pe sistemele de operare UNIX (utilizatorii Windows sunt încurajaţi să folosească WEBrick). Serverul Web Mongrel (server bazat pe Ruby, dar cu o componentă C) lucrează foarte bine pe platforma Windows.
Ruby on Rails are un model simplu pentru implementarea tehnicii AJAX. Odată ce browserul a interpretat şi a afişat pagina Web, diferitele acţiuni ale utilizatorului pot determina afişarea unei noi pagini (ca în aplicaţiile Web clasice) sau pot declanşa interacţiuni bazate pe AJAX. A se vedea şi Ruby.
runtime (timpul execuţiei). 1. Termenul, scris şi run-time sau run time, se referă la timpul în care un program este în curs de execuţie. în acest timp au loc diverse evenimente, precum evaluarea variabilelor şi alocarea dinamică a
memoriei. 2. Durata necesară execuţiei unui program.
runtime error (eroare produsă în timpul execuţiei). Eroare software produsă în timp ce un program este în curs de execuţie. O eroare de acest fel apare atunci când, de exemplu, se încearcă împărţirea la zero (division by zero). A se vedea şi runtime.
router (router). Dispozitiv hardware sau software care operează la nivelul 3 (reţea) al modelului de referinţă ISO/OSI. Se ocupă de livrarea pachetelor pe care, folosind adresele lor IP (de reţea), le trimite către destinaţie
pe traseul cel mai eficient. în general, routerele conţin un sistem de operare specializat (e.g., IOS de la Cisco), RAM, memorie flash şi cel puţin două interfeţe de reţea. A se vedea şi ISO/OSI.
rutină (routine). Secvenţă de cod care poate fi invocată şi executată în cadrul unui program. în mod obişnuit, unei rutine îi este atribuit un nume, acesta fiind utilizat pentru invocarea (apelarea) sa. Termenul este înrudit cu alţi termeni precum funcţie, procedură şi subrutină. A se vedea şi funcţie, procedură şi subrutină.
 s-ş
Safari. Browser Web dezvoltat de Apple, Inc. începând cu anul 2003. Este navigatorul implicit utilizat pe platforma Mac OS. A fost dezvoltată o versiune Safari şi pentru iPhone OS, sistem de operare pentru două dintre dispozitivele mobile produse şi comercializate de Apple (iPhone şi iPod Touch). De asemenea,'in 2007 a fost lansată o versiune Safari pentru platforma Microsoft Windows, atât pentru Windows XP, cât şi pentru Windows Vista. A se vedea şi Apple, Inc.
safe mode (modul de siguranţă). Mod de încărcare a sistemului de operare Windows, utilizat atunci când există probleme care determină funcţionarea anormală a acestuia. în safe mode, cele mai multe drivere şi periferice sunt deconectate. Scopul utilizării safe mode este de a permite depanarea Windows-ului. După depistarea şi rezolvarea problemelor existente, se face reboot şi sistemul de operare se va încărca în mod normal. A se vedea şi sistem de operare şi Windows.
Sage. Agregator pentru feed-mi RSS şi Atom care oferă facilitatea de auto-descoperire a acestora. Poate
importa/exporta liste OPML (http:// sage.mozdev.org/). A se vedea şi agregator şi feed.
Sajax (Simple AJAX). Bibliotecă JavaScript open source creată cu intenţia de a fi utilizată de programatorii Web pentru dezvoltarea aplicaţiilor bazate pe tehnica AJAX, permiţându-le acestora să apeleze funcţii PHP, Perl sau Python din paginile Web via JavaScript, fară ca acestea să fie reîmprospătate (refresh) (http://www. modernmethod. com /sajax/. Detaliile legate de obiectul XMLHttpRequest, utilizat în scopul realizării aplicaţiilor Web bazate pe AJAX, sunt abstractizate, utilizând fişierul Sajax.php. Acest lucru face mult mai simplă dezvoltarea aplicaţiilor de tipul amintit, reducându-se totodată şi şansele apariţiei unor erori. Legăturile utilizate în codul HTML vor conţine numai apeluri de funcţii JavaScript. Sajax oferă o cale modulară de dezvoltare a aplicaţiilor Web bazate pe AJAX, prin utilizarea dinamică a apelurilor de funcţii. A se vedea şi AJAX şi JavaScript.
salt la rând nou (linefeed). Caracter de control care determină saltul cursorului pe ecran la un rând nou. în setul de caractere ASCII, codul zecimal al acestuia este 10. în cazul imprimantelor, caracterul produce saltul hârtiei cu un rând. Ambele salturi se produc fară schimbarea poziţiei orizontale a cursorului sau a capului de tipărire. A se vedea şi retur de car.
332
(a) salva (save). A scrie date sub forma unui fişier pe un suport de stocare. A se vedea şi fişier.
Samba. Grup de aplicaţii Linux care foloseşte protocolul SMB (,Server Message Block). Sistemele de operare Microsoft Windows şi OS/2 folosesc protocolul SMB pentru aplicaţii client-server de partajare a fişierelor şi imprimare în reţea. Samba permite sistemelor Linux să comunice folosind acelaşi protocol (i.e., SMB) cu sistemele Windows. Astfel, sistemele Linux pot fi accesate de utilizatorii reţelei ca orice sistem Windows. De asemenea, Samba oferă aplicaţiile necesare utilizatorilor de Linux pentru a accesa resursele partajate de utilizatorii sistemelor Microsoft Windows.
Serverul Samba le oferă următoarele servicii clienţilor unei reţele: partajare de fişiere, păstrarea de spaţii publice sau protejate prin nume de utilizator şi parolă; partajare de imprimante şi imprimare în reţea; autentificarea clienţilor din reţele Windows; WINS (Windows Internet Name Service).
Samba poate fi implementat în reţelele locale ale unităţilor de învăţământ, pentru a îmbunătăţi managementul şi fluxul intern al documentelor.
Sandbox (cutie de nisip). Mecanism de securitate utilizat pentru execuţia separată a unor programe. In mod obişnuit, mecanismul este folosit pentru execuţia programelor netestate, a programelor care nu prezintă încredere, precum şi a celor provenite de la diverşi utilizatori (e.g., applet-uri Adobe Flash, Jfiva
Applets şi Silverlight). A se vedea şi applet.
saturaţie (satur ation). In teoria culorilor, reprezintă cantitatea de culoare, specificată în procente. Este una dintre cele trei coordonate asociate unei culori în reprezentarea HSL: hue (H, nuanţă), saturation (S, saturaţie), lightness (L, strălucire).
SAX (Simple API for XML). Metodă utilizată pentru procesarea documentelor XML. Este una dintre metodele care utilizează procesarea orientată pe flux, acestea având următoarele caracteristici: nu încarcă întregul document în memorie (din acest motiv, numai nodul curent este accesibil pentru procesare); nu permit editarea documentului; necesită timp scurt pentru procesare şi resurse minime de memorie. în SAX, fiecare nod al arborelui XML asociat documentului procesat declanşează un eveniment XML (care trebuie tratate de funcţii definite de programator), reprezentând apariţia: marcajului de început al unui element; marcajului de sfârşit al unui element; unui element de tip cpata; unei instrucţiuni de procesare.
Metoda SAX furnizează acces serial la documentul XML, citind fişierul în care este stocat documentul şi apelând funcţiile definite de programator de fiecare dată când sunt declanşate evenimente XML. Nu sunt posibile navigarea în documentul XML şi modificarea acestuia. De asemenea, utilizarea metodei SAX necesită scrierea unei cantităţi relativ mari de cod. Este indicat ca această metodă să fie
folosită atunci când documentele XML care urmează a fi procesate sunt foarte mari, respectiv când se doreşte obţinerea unor cantităţi mici de date sau oprirea procesării înainte de terminarea acesteia. A se vedea şi DOM.
SAX Project. Site dedicat metodei SAX de procesare a documentelor XML, întreţinut de David Megginson (ihttp://www.saxproject.org/). A se vedea şi SAX.
scalabil (scalable). Caracteristică a unui produs software sau hardware care permite dezvoltarea acestuia fară modificări majore, în scopul de a satisface noi necesităţi.
scală de gri (grayscale). Set de diverse grade de gri (de la alb la negru) folosit în grafica pe calculator pentru a reda detaliile unei imagini alb-negru sau pentru a reprezenta o imagine color pe un dispozitiv de ieşire monocrom (e.g., imprimantă). Pentru reprezentarea intensităţii unui pixel (i.e., gradul de gri) se utilizează un număr de biţi (e.g., 8, 16). De exemplu, formatele grafice TIFF şi GIF suportă nativ o scală de gri pe 16 biţi. Valoarea minimă (0) este asociată cu negru, iar cea maximă (255 sau 65535) cu alb, valorile intermediare fiind asociate unor grade de gri.
scanner (scanner). Dispozitiv optic utilizat pentru a captura imagini de pe un suport (e.g., hârtie) pe care le converteşte în format digital.
schemă logică (logical scheme). Modalitate grafică utilizată pentru
descrierea algoritmilor. Prelucrările incluse într-un algoritm se reprezintă grafic prin blocuri, iar ordinea de execuţie este indicată de săgeţi. Sunt reprezentate grafic:      operaţiile (de
început/sfârşit, de citire, de scriere, de atribuire, de decizie), structurile de control de bază (secvenţa, selecţia, ciclul cu test iniţial) şi structurile de control derivate (ciclul cu test final, ciclul cu contor). A se vedea şi algoritm şi pseudocod.
schemă XML (XML schema). Descriere a structurii unui document XML exprimată în termeni de constrângeri referitoare la setul de elemente şi atribute folosite, la modul de structurare al acestora, precum şi la tipul conţinutului său. Altfel spus, o schemă XML defineşte o clasă de documente XML care se conformează unui anumit model structural. O astfel de schemă este utilizată pentru validarea documentelor XML corespunzătoare (care respectă schema). Pentru crearea schemelor XML sunt utilizate două limbaje: DTD şi XML Schema. A se vedea şi DTD şi XML Schema.
schimb de link-uri (link exchange). A se vedea link exchange.
SCO (Sharable Content Objects, obiecte de conţinut partajabile). Obiecte de conţinut reutilizabile specificate în standardul SCORM pentru administrarea obiectelor de învăţare. Includ conţinut şi metadate. Pot fi utilizate ca blocuri constructive, prin asamblarea
 334
lor obţinându-se pachete de SCO-uri. Pentru a realiza agregarea conţinutului (i.e., asamblarea SCO-urilor în pachete), trebuie îndeplinite următoarele condiţii: SCO-urile trebuie fundamentate şi organizate pe baza unei structuri; instrucţiunile de asamblare trebuie scrise astfel încât un LMS să cunoască ordinea SCO-urilor; SCO-urile şi instrucţiunile trebuie înglobate într-un pachet portabil. A se vedea şi LMS, obiect de învăţare şi SCORM.
scope (domeniu de valabilitate). A se vedea domeniu de valabilitate.
SCORM (Shareable Content Object Reference Model). Standard pentru administrarea obiectelor de învăţare dezvoltat de ADL. Standardul este definit printr-un set de specificaţii tehnice care formează un model de referinţă ce trebuie implementat atât de producătorii de conţinut educaţional, cât şi de dezvoltatorii de LMS-uri, pe baza conceptului de obiect de conţinut (SCO) care poate fi partajat/distribuit.
SCORM a fost creat de ADL ca urmare a unui mandat al Departamentului pentru Apărare al SUAdin 1997, cu scopul de a dezvolta strategii pentru tehnologii educaţionale şi de instruire. în 2004 a fost publicată versiunea 1.3, denumită şi SCORM 2004. Standardul SCORM este bazat pe rezultatele obţinute de AICC (http://www.aicc.org/), IMS Global Learning Consortium, IEEE şi Ariadne.
Modelul SCORM defineşte inter-relaţionarea componentelor cursurilor, modelelor de date şi protocoalelor, astfel încât obiectele de învăţare să poată fi utilizate de orice mediu de învăţare local sau bazat pe Inter-net/intranet care se conformează modelului. Mai exact, SCORM defineşte: comunicarea între obiectul de învăţare şi serverul-gazdă, acesta din urmă fiind denumit şi run-time environment; împachetarea datelor într-un format care să fie recunoscut de toate sistemele de instruire asistată de calculator, de programele de editare de conţinut educaţional şi de produsele software de administrare a conţinutului.
în versiunea SCORM 2004 este introdus conceptul de secvenţiere, aceasta fiind un set de reguli care specifică ordinea în care studentul poate interacţiona cu obiectele de învăţare.
Cerinţele impuse în SCORM pentru obiectele de învăţare sunt: durabilitate, interoperabilitate, accesibilitate şi reu-tilizabilitate. Domeniile de aplicabilitate a modelului sunt: oferirea de instruire bazată pe Web pentru cursanţii individuali; crearea de obiecte de învăţare electronice care pot fi reutilizate în diverse cursuri; arhivarea materialului educaţional şi a metadatelor, în scopul transferării lor (import/export) între diferite medii virtuale de învăţare; urmărirea şi memorarea înregistrărilor privind progresul şcolar al unui student care evoluează în cadrul unei unităţi de învăţare.
335
Modelul SCORM este alcătuit din trei specificaţii separate: 1) modelul de agregare a conţinutului (CAM, Content Aggregation Model) - descrie modul în care sunt structurate şi descrise pachetele de conţinut, inclusiv metadatele asociate şi informaţii despre secvenţia-lizare, fiind furnizată o schemă consistentă prin: definirea terminologiei legate de modelul de conţinut; descrierea cerinţelor pentru agregarea şi împachetarea conţinutului învăţării; descrierea atributelor pentru metadate; descrierile şi cerinţele pentru definirea secvenţierii şi navigării; 2) modelul de secvenţializare şi navigare (SN, Se-quencing and Navigation) - descrie modul în care pachetele declară sec-venţializarea între activităţi, modul în care utilizatorii pot formula cereri de navigare şi modul în care acestea sunt interpretate de sistemul de management al învăţării (LMS), ceea ce înseamnă că acest modul controlează şi urmăreşte interacţiunea dintre utilizatori şi LMS; aceste specificaţii se bazează pe specificaţiile secvenţierii simple ale consorţiului IMS; 3) mediul de execuţie (RTE, Run-Time Environment) - descrie modul în care un sistem de management al învăţării pune la dispoziţia cursantului pachetele (lansare, launch), incluzând interfaţa de comunicaţie între pachete şi sistem în timpul execuţiei şi modelul de date folosit de sistem pentru a înregistra rezultatul interacţiunii între cursant şi obiectele de învăţare (model de date, Data Model).
In SCORM sunt utilizate următoarele categorii (sau niveluri) de obiecte de
conţinut: articole (assets) - reprezintă conţinut de bază (text, imagini, sunete, pagini web, obiecte pentru evaluare) sau alte informaţii care pot fi livrate clientului Web; SCO-uri (Sharable Content Objects) - desemnează o colecţie formată din unul sau mai multe articole; un SCO reprezintă cel mai fin nivel de granularitate pentru materialele de curs care poate fi urmărit de un LMS în mediul de execuţie SCORM; activităţi de învăţare (Learning Activities) - reprezintă un eveniment instrucţional (e.g., un test iniţial, un test final) sau un eveniment inclus într-un obiect de învăţare sau prezentat ca un agregat de obiecte de învăţare; structură de conţinut (Content Organization) -este o hartă care poate fi utilizată pentru a agrega obiecte de învăţare într-o unitate de instruire închegată (e.g., curs, capitol, modul).
SCORM nu este acceptat de toţi producătorii de platforme pentru e-Learning, motivul principal al acestui refuz fiind complexitatea standardului, care trebuie să fie ascunsă pentru utilizatorii finali prin intermediul unor soluţii şi instrumente software relativ complexe. Prin folosirea standardului SCORM, dezvoltatorii de conţinut de învăţare au posibilitatea de a proiecta şi realiza materiale reutilizabile, care vor putea fi schimbate rapid şi uşor între platforme pentru e-Learning intero-perabile, în beneficiul studenţilor şi educatorilor. A se vedea şi ADL, e-Learning, mediu virtual de învăţare, SCO şi obiect de învăţare.
 336
screencast (screencast). Combinaţie între screen şi podcast, desemnează o înregistrare video digitală cunoscută sub numele de video screen capture, utilizată adesea pentru a prezenta caracteristicile şi modul de utilizare ale unor produse software. A se vedea şi podcast.
Screencast-O-Matic. Aplicaţie online care oferă o modalitate gratuită şi rapidă pentru realizarea unor înregistrări video ale ecranului calculatorului utilizatorului (denumite videocapturi sau screencast-uri) şi pentru încărcarea acestora pe serverul aplicaţiei, găzduirea fiind gratuită (http://www.screen cast-o-matic. com/).
înainte de crearea unui screencast trebuie precizate:      limba utilizată;
dimensiunea capturii (Capture Size) -poate fi aleasă una dintre valorile 640x480, 800x600, 1024x768 sauFw// Screen (trebuie să fie 1024x768 sau mai puţin); microfonul utilizat: fară microfon (No Audio) sau unul dintre microfoanele existente.
Pentru a putea să încarce screencast-uri pe server şi să le administreze, utilizatorul trebuie să deţină un cont. Acesta se poate crea gratuit, precizând o adresă de e-mail şi o parolă.
screen saver (program de protecţie a ecranului). Program care afişează o anumită imagine dacă utilizatorul nu foloseşte tastatura sau mouse-ul un anumit timp. Deşi, iniţial, acest tip de programe au fost create pentru a proteja
ecranul, astăzi ele au numai un rol decorativ, fiind încă destul de populare.
screenshot (fotografie de ecran). Imagine care include întregul ecran sau numai o parte a acestuia. Astfel de imagini sunt obţinute folosind programe specializate, adesea gratuite (e.g.,Jing).
Scribd. Aplicaţie gratuită online care le permite utilizatorilor să posteze şi să partajeze documente în multe formate (http://www.scribd.net/). Site-ul Scribd include un număr foarte mare de documente publicate de numeroşii săi membri.
Pentru a posta documente pe Scribd este necesar ca utilizatorul să-şi creeze un cont. în acest scop, trebuie să precizeze adresa de e-mail (obligatorie), parola (obligatorie) şi un nume de utilizator (opţional). Posesia unui cont de utilizator permite - în afară de postare - partajarea documentelor, gestionarea şi actualizarea acestora.
script.aculo.us. Bibliotecă realizată sub licenţă MIT de Tbomas Fuchs, pe baza bibliotecii Prototype, căreia îi sunt adăugate o serie de funcţionalităţi suplimentare (e.g., efecte vizuale, drag-and-drop, controale; http://script.aculo.us/). La implementarea bibliotecii au fost vizate următoarele scopuri: asigurarea posibilităţii folosirii marcajelor HTML, utilizarea unor standarde ca DOM, XHTML şi CSS, compatibilitate cu majoritatea browserelor, orientare pe obiect completă, scrierea unei cantităţi reduse de cod pentru dezvoltarea
337
aplicaţiilor bazate pe AJAX. A se vedea şi AJAX, licenţă MIT şi Prototype.
scrolling (defilare). A se vedea defilare.
SCSI (Small Computer System Interface, pronunţat scuzzy). Creată de fondatorii companiei Adaptec în 1979, SCSI reprezintă un set de standarde pentru conectarea şi transferul datelor între periferice şi calculatoare care asigură performanţe ridicate, conectivitate şi expandabilitate.
Magistrala SCSI poate conecta o varietate de periferice inteligente la un calculator prin intermediul unui adaptor, acesta fiind în mod obişnuit o placă de extensie care se cuplează pe unul din slot-urile libere ISA, EISA, VL sau PCI ale calculatorului. Adaptorul asigură de obicei cuplarea atât a dispozitivelor interne, cât şi a celor externe. Acestea sunt incluse în diverse categorii (e.g., unităţi CD-ROM, scannere, unităţi magnetice, imprimante), cele mai răspândite fiind hard-disk-urile.
scurtarea URL-urilor (URL shorte-ning). Tehnică utilizată în Web pentru crearea unui URL foarte scurt, care se poate folosi alături de cel original (presupus lung) sau în locul acestuia. A se vedea şi TinyURL.
scurtătură (shortcut). Element (e.g., pictogramă situată pe desktop) care permite accesul rapid la un program sau la un fişier. A se vedea şi desktop.
SDK (Software Development Kit). A se vedea set de instrumente de dezvoltare pentru software.
Seagate Technology. Companie americană specializată în producerea de hard-disk-uri şi soluţii de stocare, înfiinţată în 1979 de Alan Shugart sub numele de Shugart Technology, schimbat repede în Seagate Technology (http://www.seagate.com/). în 2006 a achiziţionat Maxtor, companie producătoare de hard-disk-uri înfiinţată în 1982 de James McCoy, Jack Swartz, Bob Teal şi Raymond Niedzwiecki.
search engine friendly. Termenul descrie design-ul, meniurile şi conţinutul unui site optimizat pentru motoarele de căutare. Astfel, site-ul va obţine o poziţie cât mai bună în listele cu site-uri indexate de motoarele de căutare. A se vedea şi SEO.
SearchMedia. Motoare de căutare gratuite realizate de medici pentru medici şi alte categorii profesionale din domeniul medical, cu versiuni localizate în Marea Britanie, SUA, Franţa şi Spania. Prima versiune (cea britanică) a fost lansată în 2006. A se vedea şi motor de căutare.
Second Life (a doua viaţă). Lume virtuală tridimensională despre care se vorbeşte din ce în ce mai mult, inclusiv în legătură cu posibilitatea de utilizare a acesteia în educaţie (http://secondlife. com/). Deşi este un joc (creat de Linden Research, Inc.), Second Life se dezvoltă rapid pentru a permite interacţiuni sociale şi folosirea în exteriorul jocului
 338
a conţinutului creat de utilizatori. Această lume virtuală are o economie proprie, bazată pe dolari Linden care pot fi schimbaţi pe dolari SUA (rata de schimb este L$270/US$1). Motivele pentru care oamenii îşi creează conturi şi folosesc Second Life sunt variate: înscrierea în cluburi de dans, desfăşurarea unor afaceri care permit conversia câştigurilor în bani reali în afara jocului, utilizare în educaţie, cercetare academică, exprimare artistică.
Utilizatorii sunt reprezentaţi prin avataruri în întregime personalizabile. Dialogurile dintre avataruri se fac prin tastarea mesajelor, iar unele acţiuni care presupun mişcări speciale (e.g., dansul) sunt oferite în cluburi virtuale în care avatarului propriu i se transmit mişcările respective, pe cale digitală, de la proprietarul virtual al clubului. Astfel, la cumpărarea unui pian virtual, avatarul care se aşează la pian va şti imediat cum se cântă piesa respectivă! în general, orice obiect virtual achiziţionat îi conferă utilizatorului virtual capacitatea şi cunoştinţele pentru a-1 folosi în mod corespunzător.
Multe firme importante au cumpărat terenuri virtuale în Second Life şi au construit clădiri virtuale în care au deschis filiale virtuale pentru a-şi promova produsele. Un avatar care doreşte să cumpere un telefon celular de un anumit tip îl poate achiziţiona, folosind dolari Linden, de la magazinul virtual al firmei care îl comercializează. Practic la orice filială virtuală poate fi accesată pagina Web reală a firmei,
denumită Old fashion Web site (site-ul Web de modă veche).
în ediţia din 8 iulie a ziarului The Wall Street Journal a fost publicat articolul Avatarurile se teleportează afară din Second Life, în care s-a relatat momentul în care câteva avataruri din Second Life s-au transferat într-o lume virtuală creată pe serverele IBM, acest eveniment fiind comparat cu primul pas pe Lună al omului („A small step for an avatar could turn out to be a giant leap for avatar-kind”, „un mic pas pentru un avatar, un salt uriaş pentru lumea avatarurilor”). A se vedea şi lume virtuală.
sector (sector). Cea mai mică unitate de stocare a unui disc, putând păstra 512 octeţi. Un hard-disk este format din mai multe discuri. Fiecare disc are câte două feţe. Fiecare faţă include piste care, la rândul lor, sunt împărţite în sectoare. A se vedea şi hard-disk.
sector de boot (boot sector). Sector existent la începutul fiecărui disc, cu rolul de a identifica arhitectura discului (e.g., mărimea sectorului, mărimea cluster-ului). în cazul discurilor de startup, sectorul de boot conţine un program care încarcă sistemul de operare.
securitate informatică (IT security). Desemnează protecţia datelor într-un sistem informatic, implicând comunicarea, stocarea şi procesarea acestora. Asigurarea securităţii unui sistem informatic se referă la următoarele aspecte: integritatea (asigură persoanele
339
care utilizează sistemul că datele sunt corecte); confidenţialitatea (informaţiile sunt folosite numai de către persoanele autorizate); valabilitatea (datele stocate sunt disponibile oricând este nevoie de ele). Securitatea unui sistem informatic trebuie să fie o preocupare constantă pentru dezvoltatorii acestuia. Pe de altă parte, posibilitatea de utilizare a unui sistem se poate reduce odată cu creşterea securităţii acestuia. Din acest motiv, trebuie întotdeauna să se asigure un echilibru între securitate şi posibilitatea de utilizare a unui sistem.
Atunci când se vorbeşte despre securitatea sistemelor informatice se utilizează termeni ca riscuri (risks), ameninţări (threats), vulnerabilităţi (vulnerabilities). Riscul reprezintă posibilitatea ca sistemul să sufere pagube sau pierderi. Ameninţarea reprezintă o expresie a intenţiei de a produce diverse pagube. Vulnerabilitatea reprezintă un gol de securitate al aplicaţiei, adică o slăbiciune a acesteia, care le permite utilizatorilor neautorizaţi să aibă acces asupra sa. Vulnerabilităţile unei aplicaţii pot avea drept cauză un design prost, o implementare greşită, dar şi o administrare incorectă a acesteia. O ameninţare poate exploata o vulnerabilitate.
Seesmic. Serviciu Web 2.0 de video microblogging (http://www.seesmic. com/). Având o interfaţă realizată în Flash, a fost dezvoltat de francezul Loic Le Meur, susţinut de un număr de investitori (e.g., Atomico, un grup care îi include pe Niklas Zennstrom şi Janus
Friis, cel din urmă fiind codezvoltator al aplicaţiilor KaZa şi Skype, cea de-a doua cumpărată în 2005 către eBay).
Conversaţiile video postate pe Seesmic pot fi difuzate simultan pe Twitter şi (în viitor) pe alte platforme. Seesmic oferă un plugin pentru platforma WordPress, care, odată instalat, le permite cititorilor blogului să posteze videocomentarii. Se preconizează ca utilizatorii Seesmic să aibă posibilitatea de a înregistra conversaţii Skype şi chat. A se vedea şi video microblogging.
SEI (Sistem educaţional informatizat).
1.   Program complex iniţiat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în anul 2001, al cărui obiectiv de bază este susţinerea procesului de predare-în-văţare în învăţământul preuniversitar prin tehnologii moderne, materializare a strategiei guvernului român în domeniul informatizării şi educaţiei asistate de calculator. Programul este implementat prin intermediul unui parteneriat public-privat, principalele companii implicate fiind SIVECO România, HP şi IBM. 2. Portalul SEI (http://portal.edu.ro/) reprezintă centrul de comunicare pe Internet între Ministerul Educaţiei şi cercetării şi publicul larg din România (profesori, elevi, părinţi). Pe acest portal sunt afişate începând cu anul 2001 rezultatele repartizării computerizate a elevilor în licee, şcoli de arte şi meserii, precum şi rezultatele examenului de titularizare. Din anul 2002 portalul are un forum de discuţii foarte animat, cu un număr mare de utilizatori înregistraţi.
340
(a) selecta (select). Operaţiunea de alegere a unor opţiuni (e.g., într-o pagină Web), a unui text (e.g., într-un document Office) etc. A se vedea şi (a) deselecta.
semantică (semantics). Cu referire la un limbaj de programare, reprezintă semnificaţia construcţiilor sintactice corecte (ce anume realizează instrucţiunile). A se vedea şi sintaxă.
semnătură digitală (digitalsignature). Informaţie care identifică expeditorul unui document. Semnătura digitală este creată prin criptarea conţinutului documentului, folosind o cheie criptografică a expeditorului. Rezultă că semnătura obţinută este unică atât pentru fişier, cât şi pentru deţinătorul cheii. De asemenea, eventualele modificări ale documentului afectează semnătura, oferin-du-se astfel atât integritate, cât şi autentificare.
Semnăturile digitale utilizează criptarea asimetrică, în care se folosesc două chei: una pentru a crea semnătura şi alta, legată de prima, pentru a o verifica. într-un sistem de securitate a cheii publice, toţi participanţii au nevoie de propria cheie de semnare (e.g., cheie privată). Cheia publică este răspândită şi identificată de certificatele digitale. Acestea sunt emise de terţi de încredere, cunoscuţi sub numele de autorităţi de certificare. A se vedea şi autoritate de certificare.
semnătură de penetrare (penetration signature). Urmă lăsată la penetrarea unui sistem. Poate fi utilizată ,în
sistemele de detectare a intruziunilor. A se vedea şi penetrare şi sistem de detectare a intruziunilor.
semn de carte (bookmark). A se vedea bookmark.
send (a trimite). A transmite un mesaj sau un fişier (e.g., de e-mail).
sendmail. Program de poştă electronică, unul dintre cele mai vechi din această categorie, creat de Eric Allman. A se vedea şi poşta electronică şi Allman, Eric.
semnătură de virus (virus signature). Tiparul binar al unui virus. Este utilizat de un program antivirus pentru detectarea şi eliminarea virusului. A se vedea şi virus.
SEO (Search Engine Optimization, optimizare pentru motoarele de căutare). Strategie de marketing apărută în anii 1990, reunind totalitatea tehnicilor prin care un site Web este adus la o poziţie cât mai bună în lista de rezultate retumată de motoarele de căutare pentru diverse cuvinte-che*ie. Există numeroase companii care oferă servicii SEO.
Tehnicile SEO se grupează în două mari categorii: white hat SEO (tehnici permise) şi black hat SEO (tehnici dezaprobate). încadrarea unei tehnici într-o categorie sau alta se face analizând dacă aceasta respectă sau nu norme specifice furnizate de dezvoltatorii motoarelor de căutare. A se vedea şi black hat SEO şi white hat SEO.
 341
serial (serial). Transmis sau prelucrat pe rând, unul câte unul. De exemplu, într-o transmisie serială datele sunt transmise bit cu bit. A se vedea şi paralel.
şerif (şerif). în cazul unor fonturi (numite cu serife), reprezintă ornamentele aflate la capetele liniilor care alcătuiesc un caracter. Se crede că serifele îşi au originea în antichitatea romană, când literele erau sculptate în piatră. A se vedea şi font.
SERP (Search Engine Result Page). Pagina cu rezultate furnizată de un motor de căutare. A se vedea şi motor de căutare.
server (server). într-o reţea locală sau în Internet, calculator sau program care răspunde comenzilor trimise de un client (e.g., server de fişiere, server de e-mail, server Web, server FTP). A se vedea şi arhitectura client-server şi client.
Server. Unul dintre anteturile răspunsului HTTP. Conţine informaţii despre serverul Web (e.g., nume, versiune, producător), precum şi despre alte aplicaţii care sunt utilizate de acesta în scopul îndeplinirii cererilor clientului (e.g., module suplimentare, servere de aplicaţii). A se vedea şi răspuns HTTP.
server de aplicaţii (application server). Denumit şi aplicaţie server (server application), este o platformă software care asigură generarea conţinutului dinamic solicitat de
utilizator, funcţionând de obicei ca extensie a serverului Web.
Dintre avantajele utilizării unui server de aplicaţii pot fi menţionate: asigură suport pentru sesiuni; permite utilizarea unor conexiuni persistente cu bazele de date; asigură load-balancing-ul; determină creşterea securităţii aplicaţiilor create.
Serverele de aplicaţii pot fi utilizate în diverse scopuri: generarea dinamică şi afişarea conţinutului site-urilor Web; utilizarea poştei electronice (Web-mail şi trimiterea de mesaje din aplicaţiile Web); asigurarea suportului tehnic online pentru diverse produse (hardware sau software); crearea de aplicaţii pentru comunitate (e.g., forumuri, newsletters, jocuri); realizarea de cataloage, broşuri şi site-uri de informaţii şi publicitate; crearea unor aplicaţii care necesită conectarea serverului Web la alt server, numit backend server (e.g., server de baze de date); crearea unor aplicaţii personalizate. A se vedea şi tehnologii pentru server.
server FTP (FTP server). Program server care utilizează protocolul FTP pentru a le oferi utilizatorilor posibilitatea de a încărca sau descărca fişiere pe/de pe un site FTP, prin Internet sau printr-o altă reţea TCP/IP. A se vedea şi client FTP, FTP, site FTP şi TCP/IP.
server de imprimare (prinţ server). Calculator sau dispozitiv conectat la una sau mai multe imprimante şi la calculatoarele-client printr-o reţea, care poate să accepte sarcini de imprimare
 342
de la calculatoarele respective şi să le trimită către imprimantele corespunzătoare.
server de nume (name server). In DNS este folosit în procesele de adresare, înlocuind sistemul iniţial (neperformant) al fişierelor de host-uri, reţinute de toate calculatoarele-gazdă. Fiecare server de nume va stoca adresele unor zone specifice (e.g., într-o reţea locală) şi adresele altor servere de nume. Spaţiul de nume DNS este împărţit în zone care nu se suprapun, într-o structură arborescentă. Fiecare zonă conţine câte o parte a arborelui respectiv, împreună cu numele serverelor (în mod obişnuit se folosesc un server primar şi, eventual, mai multe servere secundare) care păstrează informaţia despre acea zonă. A se vedea şi DNS.
Server NCSA. Cunoscut şi ca NCSA HTTPd, este un server Web creat la NCSA (National Centerfor Supercom-puting Applications), Universitatea Illinois, SUA. Serverul NCSA şi serverul creat la CERN au fost primele două servere Web. NCSA a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru Apache, astăzi cel mai popular server Web. A se vedea şi server Web.
server Web (Web server). Software care rulează pe calculatorul server, utilizat pentru livrarea conţinutului Web. Cele mai mai cunoscute servere Web sunt: Apache, Microsoft IIS, Sun Web Server, lighttpd şi Zeus. Conform datelor Netcraft, Inc., în iunie 2009 Apache era utilizat de circa 47,12% din
totalul domeniilor, urmat la distanţă de Microsoft IIS (24,80%). Comunicarea dintre clientul Web (i.e., browser) şi serverul Web se realizează folosind protocolul HTTR
Conţinutul livrat browserului de serverul Web poate fi static (acesta este stocat în fişiere de pe calculatorul server) şi/sau dinamic (acesta este generat de programe/scripturi sau API-uri apelate de serverul Web). Este de remarcat că livrarea conţinutului static este mai rapidă decât cea a conţinutului dinamic, mai ales în situaţia în care - în cazul ultimului tip - datele sunt extrase din baze de date.
Principalele caracteristici ale serverelor Web sunt: livrează atât conţinut static, cât şi conţinut dinamic; utilizează module (legate sau încărcate dinamic) care oferă posibilitatea extinderii capacităţilor de bază oferite; asigură suport pentru conexiuni securizate prin criptarea fluxurilor de date; gestionează simultan mai multe site-uri Web, asigurând aşa-numita găzduire virtuală (virtual hosting) pe baza aceleiaşi adrese IP (modalitate utilizată de toţi furnizorii de servicii Internet); asigură compresia conţinutului pentru a reduce mărimea răspunsului; pot fi configurate prin intermediul unui fişier text sau al unei interfeţe grafice (e.g., serverul Web Apache poate fi configurat prin intermediul fişierului text denumit httpd.conf). A se vedea şi browser Web şi HTTP.
 343
Service-JSON. Pachet PEAR dezvoltat de Michael Migurski. Furnizează un codificator şi un decodificator pentru formatul JSON. Pentru codificarea unei valori PHP într-un obiect JSON se utilizează metoda encodeO a clasei Servi ce s_json, metodă care primeşte ca argument valoarea respectivă. în prealabil, trebuie creată o instanţă a clasei amintite, de exemplu $json = new Services_JSON. A se vedea şi JSON şi PEAR.
serviciu de blogging (blogging service). Aplicaţie Web (de obicei gratuită) care oferă utilizatorului posibilitatea de a crea bloguri rapid, fară a-i fi solicitate cunoştinţe de programare (e.g., Blogger, serviciu oferit gratuit de compania Google). A se vedea şi blog.
serviciu pentru personalizarea paginii de start (homepage persona-lization service). Oferă posibilitatea includerii - sub forma unor module numite widget-uri - a unor legături către paginile Web şi instrumentele online pe care utilizatorul le foloseşte în mod obişnuit în cursul navigării pe Web.
Cele mai cunoscute servicii de acest tip sunt NetVibes, iGoogle, PageFlakes şi SuprGlu, toate oferindu-le utilizatorilor opţiuni interesante şi posibilităţi de personalizare diverse. iGoogle deţine un uşor avantaj în preferinţele utilizatorilor, deoarece beneficiază de resursele companiei Google. Cu toate acestea, NetVibes oferă o mai mare compatibilitate în ceea ce priveşte
widget-uvile incluse, permiţând funcţionarea acestora în diverse sisteme de operare, servicii şi browsere Web (e.g., Mac OS, iPhone/iTouch, Opera, Windows Vista, Windows Live, Yahoo! Widgets).
serviciu Web (Web service). Aplicaţie sau funcţie independentă şi autodes-criptivă care poate fi apelată în Internet sau în intranetul unei firme.
Serviciile Web pot realiza diverse operaţii, de la simpla validare a unor date până la efectuarea de calcule complexe sau procesarea afacerilor. Ele realizează schimbul de date în sisteme distribuite via TCP, prin intermediul protocolului HTTP, folosind formatul XML pentru a împacheta cererea şi răspunsul.
Conceptul de serviciu Web a apărut în 1999, odată cu încercările unor companii (e.g., Hewlett-Packard) de a realiza aplicaţii distribuite în Internet. Un pas înainte a fost făcut de compania Microsoft prin intermediul platformei .NET, aceasta având drept element de bază noţiunea de serviciu Web. Apariţia platformei amintite a constituit un semnal pentru marile companii, care au început încorporarea rapidă a noii tehnologii în produsele lor.
în principiu, un serviciu Web funcţionează astfel: utilizatorul efectuează o cerere, iar serviciul Web furnizează un răspuns, ambele în format XML. Acest proces este denumit generic Web service consuming. Tehnologiile care stau la baza serviciilor Web sunt următoarele: WSDL (Web Service
344
Description Language) - este o modalitate de descriere standardizată a serviciilor Web; UDDI (Universal Description, Discovery and Integra-tion) - este un sistem pentru înregistrarea şi regăsirea serviciilor Web; XML-RPC (XML-Remote Proce-dure Caii) şi SOAP (Simple Object Access Protocol) - sunt protocoale de comunicare între serviciile Web şi clienţi.
Descrierea serviciilor Web (locaţie, operaţiuni, parametri şi tipuri de date) se realizează prin intermediul limbajului WSDL, dezvoltat de IBM şi Microsoft. WSDL este similar cu un limbaj de schemă XML. De altfel, WSDL utilizează toate tipurile de date din specificaţiile XML Schema. Folosind acest limbaj, se pot crea fişiere XML cu seturi de definiţii care descriu serviciile Web. Un fişier cu extensia .wsdl, care include un document WSDL, furnizează toate informaţiile necesare pentru a accesa şi a utiliza un serviciu Web. Documentul WSDL este folosit în cursul dezvoltării unui serviciu Web pentru a crea interfaţa acestuia. Utilizând diverse instrumente (e.g., Axis), se pot crea dintr-un fişier WSDL clase Java care să reprezinte serviciul Web.
înregistrarea şi regăsirea serviciilor Web se realizează prin intermediul standardului UDDI, care le oferă utilizatorilor o modalitate sistematică şi unitară de a regăsi furnizorii serviciilor Web prin intermediul unui registru centralizat al acestor servicii.
Mecanismul de apelare (invocare) a serviciilor Web şi de schimb al mesajelor între client şi server este descris de un protocol de comunicare. Acesta este independent de platformă, limbaj de programare, reţea sau protocol de transport. Ca exemple, pot fi menţionate XML-RPC şi SOAP. A se vedea şi SOA, SOAP şi XML-RPC.
sesiune HTTP (HTTP session). Constă în cererile iniţiate de client şi în răspunsurile serverului Web. în cazul în care conexiunea TCP este nepersistentă, în cadrul unei sesiuni HTTP se efectuează o singură tranzacţie între server şi client (alcătuită dintr-o singură cerere şi un singur răspuns HTTP), ceea ce înseamnă transferul unei singure resurse. Folosirea conexiunilor nepersistente determină încărcarea serverului Web şi posibile congestii în reţeaua de comunicare.
Browserele şi serverele Web actuale suportă mecanismul keep-alive (introdus ca extensie în HTTP/l.0 şi implementat în HTTP/l. 1), care păstrează conexiunea TC1? deschisă între două tranzacţii succesive (conexiune persistentă), astfel încât clientul poate efectua cereri multiple de resurse în cadrul aceleiaşi sesiuni HTTP. în HTTP/l. 1, toate conexiunile sunt considerate implicit persistente, dacă nu se specifică altceva în mod explicit. A se vedea şi HTTP.
sesiune Web (Web session). Totalitatea accesărilor unor pagini dintr-o aplicaţie Web efectuate de acelaşi utilizator, în aceeaşi fereastră a browserului. O
345
sesiune se încheie atunci când utilizatorul realizează explicit această operaţie (e.g., prin execuţia unui click pe o legătură sau pe un buton care o implementează) sau când închide browserul.
set de caractere (character set). Grup de caractere (litere, cifre, semne de punctuaţie, caractere de control) utilizate într-un sistem de codificare (e.g., setul de caractere ASCII). A se vedea şi caracter, setul de caractere ASCII şi sistem de codificare a caracterelor.
set de instrucţiuni (instruction set). Ansamblul instrucţiunilor pe care le poate executa un microprocesor (CPU). A se vedea şi CPU şi instrucţi-une-maşină.
set de instrumente de dezvoltare Java
(JDK, Java Development Kit). Produs creat de Sun Microsystems şi destinat dezvoltatorilor Java, este cel mai cunoscut şi utilizat SDK Java (http://java.sun.com/javase/). JDK include şi un mediu de execuţie Java (Java Runtime Environment).
începând cu 2006, JDK a fost pus la dispoziţie sub licenţă GNU GPL. Ca rezultat, codul-sursă JDK a contribuit la dezvoltarea OpenJDK (2007). A se vedea şi Java, mediu de execuţie Java şi SDK.
set de instrumente de dezvoltare pentru software (SDK, Software Development Kit). Produs complex care permite crearea aplicaţiilor pentru un anumit pachet software, un software-cadru, o platformă hardware, un sistem informatic,
o consolă joc video, un sistem de operare etc. în forma cea mai simplă, un SDK poate fi un API. în mod obişnuit, un SDK include instrumente de depanare şi alte utilitare prezente în mediile IDE. Uneori, producătorii de SDK-uri înlocuiesc termenul software cu unul mai specific (e.g., DDK, Driver Development Kit). A se vedea şi API şi IDE.
setul de caractere ASCII (ASCII character set). Set de caractere standard (litere, cifre, semne de punctuaţie, caractere de control) reprezentate pe 7 biţi, asociate valorilor ASCII cuprinse între 0 şi 127. A se vedea şi ASCII, ASCII extins, caracter şi set de caractere.
sfârşit de fişier (EOF, end-of-file). Cod plasat automat de o aplicaţie după ultimul octet al unui fişier şi utilizat pentru a indica sistemului de operare că în fişier nu mai urmează alte date. în Microsoft Windows, EOF este introdus folosind caracterul de control CTRL-Z (codul ASCII zecimal este 26). A se vedea şi ASCII.
SGBD (Sistem de Gestiune a Bazelor de Date). Sistemul de programe care permite construirea bazelor de date, introducerea informaţiilor în bazele de date şi dezvoltarea de aplicaţii care le exploatează.
Un SGBD îi oferă utilizatorului posibilitatea de a avea acces la date utilizând un limbaj de nivel înalt, apropiat celui natural, pentru a obţine informaţii, făcând abstracţie de algoritmii aplicaţi privind selecţionarea
 346
datelor implicate şi a modului de memorare a acestora.
Principalele funcţii ale unui SGBD sunt: funcţia de descriere (folosind un model de structură a unei baze de date, SGBD realizează definirea entităţilor, a caracteristicilor şi a legăturilor dintre acestea, folosind un limbaj de descriere a bazelor de date); funcţia de manipulare (introducerea datelor în baza de date se realizează prin intermediul unui limbaj de manipulare care dispune de anumite instrucţiuni. De asemenea, limbajul de manipulare permite consultarea şi actualizarea bazei de date); funcţia de utilizare (este realizată, în general, în cadrul limbajului de manipulare, care permite scrierea unor algoritmi de prelucrare a datelor).
Iată câteva dintre avantajele oferite de utilizarea SGBD-urilor: controlul redundanţei datelor (în sistemele tradiţionale de stocare a datelor, bazate pe fişiere text, se facea risipă de spaţiu de depozitare, deoarece aceleaşi date erau stocate în mai multe fişiere, în timp ce în SGBD se încearcă eliminarea redundanţei prin integrarea fişierelor, astfel încât să nu se stocheze copii ale aceloraşi date); coerenţa datelor (prin controlul redundanţei se reduce riscul apariţiei incoerenţei datelor; astfel, dacă un articol este stocat o singură dată în baza de date, orice actualizare a valorii sale se realizează o singură dată, noua valoare fiind disponibilă imediat; dacă articolul este stocat de mai multe ori, orice actualizare afectează, în principiu, toate copiile sale); partajarea datelor (o
bază de date poate fi partajată de mai mulţi utilizatori autorizaţi); integritate ridicată a datelor (integritatea bazei de date se referă la validitatea şi coerenţa datelor stocate; în mod obişnuit, validitatea se referă la constrângeri care stabilesc reguli de coerenţă; de exemplu, o astfel de regulă poate stabili că salariul unui angajat nu poate depăşi o anumită valoare); securitate ridicată (securitatea unei baze de date este asigurată prin protecţia acesteia faţă de utilizatorii neautorizaţi; de asemenea, accesul la date permis unui utilizator autorizat poate fi limitat la o serie de tipuri de operaţii, e.g., inserţie, actualizare, ştergere, selectare); productivitate crescută (un SGBD furnizează un număr mare de funcţii pe care, într-un sistem de gestiune a datelor bazat pe fişiere, ar fi trebuit să le scrie programatorul); acces concurent (SGBD gestionează accesul concurent la date al utilizatorilor, evitând alterarea sau distrugerea acestora).
Pentru organizarea bazelor de date sunt utilizate o serie de modele conceptuale (sau structurale), cele mai folosite fiind cele numite reţea, ierarhic, relaţional, obiectual şi modele hibride (e.g., obiectual-relaţional).
Pentru implementarea SGBD-urilor sunt utilizate următoarele modele arhitecturale: mainframe, integrat, file-server şi client-server. In cadrul arhitecturii client-server, datele sunt centralizate pe un calculator server, fiind gestionate de un program server, iar utilizatorii le pot accesa prin
 347
intermediul unei reţele (i.e., Internet, Intranet), folosind un program client. SGBD-urile asigură partea de server (program server), iar aplicaţiile de exploatare a datelor se află pe client (program client). A se vedea şi SGBDR.
SGBDR (Sistem de Gestiune a Bazelor de Date Relaţionale). SGBD care implementează modelul relaţional, folosind arhitectura client-server. Deoarece majoritatea serviciilor Internet sunt utilizate în regim client-server, devine naturală folosirea SGBDR-urilor în aplicaţii Internet (e.g., e-business, e-commerce), cel mai popular dintre acestea fiind MySQL.
în ceea ce priveşte costurile, SGBDR-urile se pot clasifica în două categorii: comerciale (proprietare) şi, respectiv, cu sursă deschisă. Sistemele comerciale - dintre care pot fi amintite Oracle, SQL Server (Microsoft) şi DB2 (IBM) -sunt scumpe, motiv pentru care sunt practic inaccesibile unor companii/ organizaţii mici, instituţii de învăţământ sau persoane particulare. în schimb, SGBDR-urile cu sursă deschisă (e.g, MySQL) pot fi utilizate fară costuri. Cele mai multe sisteme din ultima categorie sunt folosite ca back-end pentru aplicaţiile Web dinamice. A se vedea şi bază de date relaţională, MySQL, SGBD şi utilizatori ai bazelor de date.
SGML (Standard Generalized Markup Language). Standard ISO (8879:1986), descendent al IBM GML (Generalized Markup Language), este un metalimbaj
utilizat pentru definirea limbajelor de prelucrare electronică a textelor. A fost creat de un grup de lucru al ANSI (American National Standards Institute), condus de Charles Card şi avân-du-i ca membri pe Norman Scharpf şi Charles Goldfarb (acesta din urmă, alături de Edward Mosher şi Raymond Lake, a inventat GML, în 1969). Prima prezentare a limbajului SGML a avut loc în 1980.
SGML stabileşte o modalitate pentru crearea unor documente independente de platforme şi aplicaţii, care pot păstra formatarea, indexarea şi informaţiile înlănţuite.
SHA (Secure Hash Algorithm). Familie de algoritmi utilizaţi pentru crearea unei reprezentări de 160 biţi (SHA-0 şi SHA-1) sau 256-512 biţi’(SHA-2) a unui mesaj sau a unui fişier de date, numită rezumat de mesaj. Algoritmii sunt construiţi pe principii similare cu cele utilizate în proiectarea MD4 şi MD5. Mesajul creat este utilizat pentru a calcula şi verifica o semnătură digitală, ca măsură de securitate. A se vedea şi MD5.
Shannon, Elwood Claude (1916-2001). Inginer electronist şi matematician american, cunoscut ca „părintele teoriei informaţiei”. Este faimos pentru inventarea teoriei informaţiei, prezentată într-o lucrare de referinţă publicată în anul 1948. De asemenea, este considerat fondatorul teoriei proiectării circuitelor digitale şi calculatoarelor numerice. în acest sens, la vârsta de 21 de ani, în teza de masterat scrisă la MIT, a demonstrat
 348
că, folosind aplicaţiile în electronică ale algebrei booleene, se poate rezolva orice problemă de logică numerică. Lucrarea lui Shannon este considerată una dintre cele mai importante teze de mas-terat scrise vreodată. A se vedea şi algebra booleană.
Shareware (shareware). Software pentru care au fost înregistrate drepturi de autor, distribuit prin diverse metode (e.g., Internet) pentru a fi încercat de posibilii cumpărători. Aceştia au dreptul de utilizare gratuită pentru o anumită perioadă de timp (e.g., 30 de zile), după care trebuie să-l cumpere sau să-l dezinstaleze. A se vedea şi careware şi freeware.
SharpDevelop. IDE open source pentru limbajele de programare C#, Visual Basic.NET, F# şi IronPython, utilizat ca alternativă la Microsoft Visual Studio.NET. Este dezvoltat de ICSharp Code Team (http://sharpdevelop.com/). A se vedea şi IDE.
shell (shell). Program care asigură comunicaţia directă, prin comenzi scrise, între utilizator şi sistemul de operare (e.g., Bourne shell, C shell).
shell script (scriptpentru shell). Script executat de shell-ul (i.e., interpretorul de comenzi al) unui sistem de operare. A se vedea şi shell.
Shirky, Clay (n.         1964). Autor,
consultant şi profesor american având ca preocupare principală studiul efectelor sociale şi economice ale
tehnologiilor Internet (http: //www. shirky.com/).
shut down (a opri). A închide corect un calculator. închiderea incorectă a acestuia poate determina pierderea unor date.
Silicon Valley. Partea sudică a oraşului San Francisco, situat în California, SUA. Numele său este datorat numărului mare de producători de produse electronice care înglobează circuite integrate. După cum se ştie, acestea din urmă au la bază elementul chimic siliciu (Si).
Silverlight. Cadru de lucru creat de Microsoft în scopul dezvoltării aplicaţiilor Web RIA (http://silverlight.net/). Acestea rulează în mediul de execuţie Silverlight, un plugin cross-browser (Internet Explorer, Safari, Firefox şi Chrome) şi cross-platform (cu implementarea Moonlight pentru Linux) şi cu suport pentru dispozitive mobile. Sirlverlight integrează multimedia, grafică, animaţii şi interactivitate într-un singur mediu de execuţie. Versiunea 2 permite scrierea de cod .NET şi C#, dar şi Python şi Ruby (prin intermediul DLR, Dynamic Language Runtime), ceea ce uşurează considerabil dezvoltarea aplicaţiilor. A se vedea şi RIA.
simplă precizie (single precision). Denumit şi binary32 (IEEE 754-2008), este un format utilizat pentru reprezentarea numerelor în virgulă mobilă, care foloseşte patru octeţi (32 de biţi). Simpla precizie este cunoscută în unele
 349
limbaje de programare (C, C++, Java) şi ca float. în aceste limbaje, tipurile reale sunt float, double şi long double. A se vedea şi dublă precizie.
SimpleXML. Metodă de procesare a documentelor XML implementată pentru prima oară în limbajul Perl (XML:. Simple) de către Grant McLean. Ca şi DOM, utilizează procesarea într-un arbore. începând cu versiunea 5.0, PHP furnizează un set de instrumente cunoscut sub numele de SimpleXML pentru procesarea documentelor XML. A se vedea şi DOM şi SAX.
Simula. Numele a două limbaje de programare (Simula I şi Simula 67), dezvoltate în anii 1960 la Computing Center din Oslo de către programatorii norvegieni Ole-Johan Dahl şi Kristen Nygaard. Din punct de vedere sintactic, Simula este văzut ca un superset al limbajului ALGOL 60. Simula este considerat primul limbaj de programare orientat pe obiect (POO). Limbajul a fost conceput pentru simulări, necesităţile acestui domeniu furnizând multe dintre caracteristicile limbajelor orientate pe obiect. A se vedea şi Dahl, Ole-Johan; Nygaard, Kristen şi programare orientată pe obiect.
sintaxă (syntax). Cu referire la un limbaj de programare, reprezintă totalitatea regulilor de scriere corectă a programelor, astfel încât acestea să fie acceptate de analizorul sintactic al limbajului. Aceste reguli se referă la vocabularul, expresiile şi instrucţiunile folosite, precum şi la definirea
funcţiilor şi claselor. Sintaxa poate fi descrisă cu ajutorul diagramelor de sintaxă sau a notaţiei BNF. A se vedea şi diagramă de sintaxă, expresie, instrucţiune, notaţie BNF, semantică şi vocabular.
sistem adaptabil personalizat (adap-table personalization system). Sistem care poate fi personalizat de către utilizator într-o manieră explicită. Astfel, acesta poate schimba conţinutul, aspectul, structura sistemului etc., în funcţie de opţiunile sau nevoile sale.
sistem bazat pe cunoştinţe (KBS, knowledge-based system). Tip particular de sistem expert, este un sistem bazat pe metode şi tehnici de inteligenţă artificială. Componentele principale ale unui astfel de sistem sunt baza de cunoştinţe şi mecanismul de inferenţă. A se vedea şi bază de cunoştinţe, inteligenţă artificială şi sistem expert.
sistem de calcul (computer system). Ansamblu format din elemente hardware şi software care procesează date într-un mod semnificativ. Un sistem de calcul relativ simplu este calculatorul personal, iar un sistem de calcul complex este Internetul. A se vedea şi calculator, calculator personal şi Internet.
sistem de codificare a caracterelor
(character encoding system). Include un set de caractere şi codurile numerice asociate acestora (e.g., codul Morse, ASCII, Unicode). A se vedea şi set de caractere.
350
sistem de detectare a intruziunilor
(intrusion detection systeni). Sistem automat de alertare a operatorilor în urma producerii unei penetrări sau a unei alte operaţiuni care contravine politicilor de securitate existente. Unele sisteme de acest tip au posibilitatea de a răspunde prin închiderea accesului sau prin colectarea unor date despre intrus. A se vedea şi penetrare şi semnătură de penetrare.
sistem de ferestre (window system). Software care permite ca ecranul unui sistem de calcul să fie împărţit în zone dreptunghiulare (i.e., ferestre) care se comportă ca dispozitive de intrare/ ieşire separate, aflate fiecare sub controlul unei aplicaţii. Utilizatorul are posibilitatea de a selecta oricare dintre ferestre, în mod obişnuit folosind mouse-ul. Cel mai cunoscut sistem de ferestre este X Window System. A se vedea şi XFree86 şi X Window System.
sistem de marcare a resurselor
(tagging system). Software care oferă posibilitatea marcării resurselor Web. Un astfel de sistem utilizează reguli referitoare la: cine poate marca o resursă (e.g., numai utilizatorii înregistraţi, iar aceştia îşi pot marca numai propriile resurse); ce fel de resurse pot fi marcate (e.g., numai fotografii, URL-uri); ce fel de tag-uri pot fi utilizate (e.g., numai cele formate dintr-un singur cuvânt).
în general, un sistem de marcare a resurselor oferă: posibilitatea de marcare a resurselor (tagging) de către
utilizatori; posibilitatea ca utilizatorii să introducă descrieri ale resurselor; feed-uri RSS; servicii adiţionale (grupuri, resurse favorite, rating, căutare).
 Cele mai cunoscute categorii de sisteme de marcare sunt următoarele: sisteme de social bookmarking (e.g., delicious, connotea, CiteUlike)\ sisteme de social networking (e.g., Linkedln - relaţii profesionale, Friendster şi Hi5 - relaţii sociale); sisteme de social sharing (e.g., YouTube, Flickr, SlideShare). De asemenea, sistemele de blogging (e.g., Blogger, WordPress) utilizează marcarea resurselor, astfel încât utilizatorii dispun de o modalitate simplă şi rapidă de a-şi clasifica propriile post-uri. Ulterior, aceste tag-uri sunt extrase de agregatoarele de bloguri (e.g., Technorati), care le utilizează pentru a descoperi direcţiile în care evoluează preocupările din blogosferă.
 Cu toate că magazinele online tradiţionale clasifică articolele vândute în categorii ierarhizate, unele dintre ele au început să folosească marcarea realizată de utilizatori (tagging). Oferirea acestei posibilităţi are rolul de a uşura găsirea produselor prin căutare şi navigare.
 Marcarea resurselor prin utilizarea sistemelor de marcare se face rapid şi simplu, fară a necesita o pregătire anterioară în domeniul clasificării şi indexării. A se vedea şi marcarea resurselor.
 sistem de numeraţie poziţional
 (positional numeral system). Sistem de numeraţie în care valoarea indicată de o cifră (digit) este valoarea cifrei
351
 înmulţită cu o putere a unei constante numite bază. Aceasta reprezintă numărul de cifre distincte necesare scrierii unui număr. A se vedea şi digit.
sistem de operare (operating system). Ansamblu de programe care asigură utilizarea optimă a resurselor fizice şi logice ale unui calculator. Are rolul de a gestiona funcţionarea componentelor hardware, de a coordona şi controla execuţia programelor de aplicaţie şi de a permite comunicarea utilizatorului cu sistemul de calcul. Obiectivele unui sistem de operare sunt: să fie uşor de folosit, să fie eficient şi să aibă capacitatea de a se dezvolta.
Serviciile de bază ale sistemelor de operare moderne au fost izolate sub forma unui nucleu (kernel), iar celelalte servicii au fost implementate sub forma unor programe utilitare. De exemplu, componenta shell nu este implementată în cadrul sistemului de operare, astfel încât acesta să poată utiliza mai multe interpretoare de comenzi. Funcţiile nucleului sunt următoarele: administrarea proceselor (crearea şi încheierea proceselor, planificarea şi administrarea proceselor, comutarea între procese, sincronizarea proceselor şi asigurarea comunicării între acestea, administrarea blocurilor de control al proceselor), administrarea memoriei (alocarea spaţiului pentru adrese, asigurarea schimbului între memoria internă şi disc - swapping, administrarea segmentelor sau a paginilor), administrarea sistemului de intrare-ieşire (administrarea buffer-tlor), suportul funcţiilor
(administrarea întreruperilor, monitorizarea). După cum se observă, funcţia principală a unui sistem de operare constă în adminis-trarea resurselor disponibile şi plani- ficarea utilizării lor în diferite procese. într-un sistem de calcul sunt utilizate următoarele tipuri de resurse:       fizice      (componentele
hardware ale calculatorului: procesor, memoria internă, modulele de control ale operaţiilor de intrare-ieşire, dispozitive periferice) şi logice (componentele software: pro-grame şi date).
Sistemele de operare sunt structurate pe mai multe niveluri, numărul acestora fiind diferit de la un sistem la altul. Primul model structurat de sistem de operare a fost THE, construit în 1968 de E.W. Dijkstra şi un grup de studenţi de la Technische Hegeschool Eind-hoven. Nucleul sistemului de operare UNIX este structurat pe două niveluri: kernel dependent de maşină (conţine: rutinele de tratare a întreruperilor; driverele dispozitivelor periferice care asigură transferul de intrare-ieşire la nivel fizic; o parte de software pentru administrarea memoriei) şi kernel independent de maşină (conţine: rutinele de tratare a apelurilor de sistem; software pentru administrarea şi planificarea proceselor; driverele dispozitivelor periferice care asigură transferul de intrare-ieşire la nivel logic; software care asigură paginarea, schimbul de date între memoria internă şi memoria externă; sistemul de gestiune a fişierelor).
 352
sistem de operare în timp real (real-time operating system). Sistem de operare creat pentru a fi utilizat într-un mediu de control al proceselor. A se vedea şi sistem de operare.
sistem duplex (duplex system). în telecomunicaţii, sistem în care semnalul poate circula în ambele sensuri între expeditor şi destinatar. Un astfel de sistem poate fi semi-duplex (half-duplex) - semnalul circulă pe rând în cele două sensuri - şi duplex integral (full-duplex) - semnalul circulă simultan în ambele sensuri. A se vedea şi transmisie duplex.
sistem expert (ES, expert system). Software, produs al inteligenţei artificiale, care încearcă să reproducă performanţele unuia sau mai multor experţi umani, pentru a rezolva probleme dintr-un domeniu particular pentru care nu există o soluţie algoritmică bine definită. Din punct de vedere funcţional, un ES este un program a cărui principală caracteristică este derivată dintr-o bază de cunoştinţe, împreună cu un algoritm de căutare specific metodei de raţio-nare. Oricare ES are următoarele cinci componente: baza de cunoştinţe (structură de date care conţine ansamblul cunoştinţelor specializate, introduse de expertul uman sau preluate din alte surse), motorul de inferenţe (preia informaţiile din baza de cunoştinţe, elaborează planul de rezolvare a problemei şi execută acţiunile incluse în planul respectiv), interfaţa de dialog (permite dialogul cu utilizatorii în timpul
sesiunilor de consultare), modulul de achiziţie (preia cunoştinţele specializate furnizate de expertul uman într-o formă care nu este specifică reprezentării interne, dar care este cunoscută de sistem), modulul explicativ (explică utilizatorilor cunoaşterea de care dispune, raţionamentul pe care îl desfăşoară sau soluţiile obţinute). A se vedea şi inteligenţă artificială.
sistem informaţional (information system). Ansamblu de informaţii, principii, concepte, reguli, canale de comunicaţie şi tehnici, proceduri şi mijloace folosite pentru tratarea informaţiilor (culegerea, înregistrarea, prelucrarea şi transmiterea datelor) în scopul obţinerii de informaţii care se află la baza luării deciziilor.
site FTP (FTP site). Ansamblu de fişiere care se găsesc pe un server FTP. A se vedea şi client FTP, FTP şi server FTP.
site map (sau sitemap). A se vedea harta site-ului.
site-oglindă (mirror site). Copie a unui site original foarte solicitat de utilizatori. Site-urile-oglindă sunt folosite pentru a furniza surse multiple pentru aceleaşi informaţii, distribuind astfel o sarcină de acelaşi tip (e.g., cereri pentru download) către mai multe servere. Un site de tip live mirror este actualizat automat în momentul în care originalul este schimbat. A se vedea şi download şi site Web.
353
site sigur (secure site). Site care le oferă utilizatorilor tranzacţii sigure, împiedicând prin măsuri specifice accesul neautorizat la numerele de cărţi de credit şi la alte informaţii cu caracter personal (e.g., magazinele online). Un indiciu că un site este sigur este acela că adresa paginii în care se introduc date sensibile (e.g., numere de cărţi de credit) trebuie să înceapă cu https, pentru a fi garantată criptarea datelor din browser până la server.
site WAP (WAP site). Site creat sau convertit dinamic utilizând WML şi accesat folosind un browser WAP instalat pe un terminal mobil (e.g., telefon, PDA). A se vedea şi browser WAP, WAP şi WML.
site Web (site Web). Ansamblu de pagini Web interconectate, aflat în proprietatea unei persoane, organizaţii sau companii, găzduit pe un calculator care rulează un server Web şi având asociată o adresă vizibilă pentru utilizatorii din Internet.
Un site Web poate fi disponibil şi în cadrul unei intranet, aceasta reprezentând o reţea privată a unei organizaţii care utilizează tehnologiile Internet. De asemenea, un site Web poate fi disponibil şi într-o extranet, aceasta fiind o reţea privată folosită în scopul partajării informaţiilor sau operaţiunilor unei organizaţii cu partenerii de afaceri.
site Web care se adaptează (adaptive Web site). Site Web care îşi îmbunătăţeşte organizarea şi modul de prezentare a informaţiilor pe baza com-
portamentului utilizatorilor în timpul navigării. Pentru a realiza acest lucru sunt utilizate tehnici de data mining (extragerea datelor). A se vedea şi data mining şi site Web.
site-uri-oglindă (mirror sites). Site-uri identice utilizate în mod obişnuit pentru a le oferi utilizatorilor aceeaşi informaţie folosind surse multiple. în particular, utilizatorii aflaţi în diverse regiuni geografice au la dispoziţie mai multe surse pentru a descărca rapid anumite conţinuturi. Un site de tip live mirror este actualizat automat odată cu site-ul original.
Six Degrees of Kevin Bacon. Joc
online în care orice actor poate fi pus în legătură (prin rolurile sale) cu actorul Kevin Bacon în cel mult şase conexiuni (condiţie: doi actori pot fi conectaţi numai dacă au jucat în acelaşi film). în anul 2007, Kevin Bacon a înfiinţat Six Degrees (http://sixdegrees.org/), site de social networking axat pe activităţi caritabile. A se vedea şi teoria celor şase grade de separare.
sizeof. Operator unar având ca rezultat numărul de octeţi necesari pentru stocarea unei variabile de tipul operandului sau pentru stocarea rezultatului expresiei, dacă operandul este o expresie (trebuie reţinut că aceasta nu se evaluează). în C++, operatorul are efect la compilare (când se stabileşte tipul operanzilor). A se vedea şi operator.
sketchcast (sketchcast). Combinaţie între sketch şi podcast, desemnează o
354
schiţă (sketch) sub forma unui fişier video (incluzând, eventual, voce), în care un concept este descris şi pus la dispoziţie pentru rulare într-un blog/site Web sau feed RSS. A se vedea şi blog, feed, podcast şi siet Web.
Skencil. Fost Sketch, este un editor gratuit de grafică vectorială, scris în limbajul Python (,http://www.skencil.org/). Are versiuni pentru un număr mare de platforme. A se vedea şi Python.
Sketsa SVG Graphics Editor.
Instrument comercial scris în Java, produs          de compania          KIYUT
(http://www.kiyut.com). Include un număr mare de facilităţi (editor pentru sursele SVG, editor DOM, editor de resurse, instrumente de transformare etc.) şi utilizează SVG ca format nativ de fişier. A se vedea şi SVG.
Slideshare. Aplicaţie online gratuită care le permite utilizatorilor postarea şi partajarea prezentărilor (http://www. slideshare.net/).
Aplicaţia permite încărcarea prezentărilor, sincronizarea acestora cu un conţinut audio şi partajarea lor (publică sau privată). De asemenea, prezentările pot fi etichetate folosind tag-uri. Prezentările publice pot fi descărcate sau incluse (embed) în site-uri sau bloguri, pe baza unui cod generat automat de aplicaţie.
Slideshare le permite utilizatorilor individuali şi organizaţiilor să încarce: prezentări - ppt, pps & pot (Power Point), odp (Open Office), pdf documente şi foi de calcul: doc, rtf ils
(MSOffice), odt, ods (OpenOffice). Mărimea fişierelor încărcate nu trebuie să depăşească 100 MB. Documentele în format pptx şi docx (MSOffice 2007+) vor trebui salvate - înainte de a fi încărcate - în formatele mai vechi ppt şi, respectiv, doc sau salvate ca PDF-uri. După încărcare, prezentările vor fi vizualizate într-un player Flash.
Folosind SlideShare, pot fi încărcate prezentări de business, lecţii, cursuri academice, arhive ale unor conferinţe etc. Utilizatorii pot marca prezentările, le pot descărca sau include în propriile site-uri sau bloguri. SlideShare oferă posibilitatea alcătuirii de grupuri de utilizatori cu interese similare. De asemenea, oricine poate căuta şi găsi prezentări, în funcţie de subiectele care îl interesează.
în domeniul educaţional, SlideShare poate fi utilizat: de profesori (pentru postarea cursurilor şi prezentărilor susţinute la conferinţe); de studenţi (pentru postarea referatelor şi proiectelor proprii, revistelor online etc.). Un instrument similar cu Slideshare este MyPlick (http://www. myplick.com/).
SmartNetBook. Director Web românesc, este un catalog de site-uri organizat pe categorii (e.g., Afaceri, Casă şi amenajări, Auto, Comerţ, Educaţie, Massmedia, Sănătate, Societate, Muzică) şi subcategorii (http://www.smart-netbook.ro/). A se vedea şi director Web.
smartphone (telefon inteligent). A se vedea telefon inteligent.
355
Smarty. Unul dintre primele cadre de lucru (din punct de vedere cronologic) care au implementat modelul MVC, fiind preferat de un număr mare de programatori (http://smarty.php.net/).
SMIL (Synchronized Multimedia Integration Language). Pronunţat smile, este un limbaj bazat pe XML dezvoltat de Consorţiul Web. Scopul în vederea căruia a fost creat SMIL este acela de a dispune de un format declarativ care să faciliteze crearea prezentărilor multimedia (e.g, audiovizuale) sincronizate. O prezentare multimedia este alcătuită, în principiu, din mai multe componente de diverse tipuri media (e.g., text, imagini, animaţie, video, audio). Acestea pot fi derulate în timp real (i.e., sincronizate) în diverse moduri (secvenţial, paralel, exclusiv sau combinat).
Prima versiune a limbajului SMIL, 1.0, a fost lansată în anul 1998. Versiunea
2.0 a fost lansată de W3C prin recomandarea din august 2001. Versiunea
3.0 a fost lansată în decembrie 2008.
Semnificaţia numelui limbajului SMIL este următoarea: Synchronized - asigură suport pentru temporizare şi sincronizare; Multimedia - utilizează resurse Web de diverse tipuri media (text, imagini, animaţie, video şi sunet); Integration - integrează resurse diverse într-o singură prezentare; Language -este un limbaj declarativ, a cărui sintaxă se bazează pe XML.
Componentele multimedia ale unei prezentări SMIL sunt reprezentate de obiecte ca fluxuri de date şi fişiere,
fiecare dintre acestea având propriul URI. în prezentările multimedia SMIL sunt introduse numai referinţe la obiectele respective, acestea fiind stocate pe diverse servere. De asemenea, obiectele respective pot fi utilizate (în principiu) într-un număr nelimitat de prezentări.
Utilizând SMIL, dezvoltatorii pot realiza prezentări multimedia interactive, pot descrie comportamentul temporal al prezentării, pot asocia hiperlegături obiectelor media şi descrie şablonul spaţial al prezentării (layout). Deoarece SMIL este bazat pe XML, fişierele în care sunt salvate prezentările multimedia realizate folosind acest limbaj (cu extensia smil sau smi) sunt în format textual. Din acest motiv, au dimensiuni reduse. în plus, prezentările SMIL pot fi uşor regăsite pe Web (în funcţie de conţinutul lor) prin intermediul unui motor de căutare, lucru mai greu de realizat pentru obiectele care utilizează formate multimedia proprietare (e.g., Adobe/ Macromedia Flash).
SMILGen. Editor SMIL, este un proiect open source dezvoltat sub licenţă BSD, scris în limbajul de programare Python (http://sourceforge.net/ projects/smilgen/). A se vedea şi SMIL.
SMTP (Simple Mail Transfer Protocol). Protocol care funcţionează la nivelul aplicaţie al modelului de referinţă TCP/IP, utilizat pentru rutarea mesajelor de poştă electronică şi definit în RFC 821. Ultima actualizare a
356
acestuia se regăseşte în RFC 5321, care include şi extensia ESMTP (Extended SMTP). în timp ce serverele de e-mail şi alţi agenţi de transfer de mesaje (MTA, Mail Transfer Agent) utilizează SMTP pentru trimiterea şi primirea mesajelor, clienţii folosesc SMTP numai pentru trimiterea mesajelor la un server de poştă electronică. Pentru receptarea mesajelor, aplicaţiile client utilizează unul dintre protocoalele POP sau IMAP. A se vedea şi IMAP4 şi POP3.
sniffer (detector). Program care poate intercepta şi înregistra traficul dintr-o reţea digitală sau dintr-o porţiune de reţea. Sniffer-u\ capturează fiecare pachet transmis şi, eventual, decodează şi analizează conţinutul acestuia. A se vedea şi pachet IP şi password sniffing.
SOA (Service-Oriented Architecture, arhitectură orientată pe servicii). Este un tip de arhitectură software (bazată pe un set de principii) care presupune distribuirea funcţionalităţii unei aplicaţii în unităţi distincte, de mici dimensiuni, numite servicii, care pot fi distribuite într-o reţea şi utilizate împreună pentru a crea aplicaţii complexe. Serviciile sunt unităţi funcţionale cu un grad mare de independenţă (de-coupling) ale căror implementări concrete sunt necunoscute dezvoltatorului aplicaţiei. Astfel, serviciul poate fi văzut doar drept interfaţă, maniera de procesare (business logic) putând fi separată de serviciul propriu-zis. Conceptul SOA este derivat din mai
vechile concepte ale calculului distribuit şi programării modulare.
Dintre principiile arhitecturale de bază impuse de reglementările SOA pot fi amintite: serviciile trebuie să partajeze un contract formal, fiind definite de unul sau mai multe documente descriptive; serviciile trebuie să fie slab conectate (service loose coupling); serviciile trebuie să ascundă detaliile de implementare (service abstraction); serviciile trebuie să fie reutilizabile (service reusability); serviciile trebuie să ofere suport pentru compunerea cu alte servicii (service composability)\ serviciile trebuie să fie executate în mod autonom; serviciile trebuie să poată fi uşor descoperite (service disc o verabi l i ty).
Metodologia de proiectare şi dezvoltare a aplicaţiilor bazate pe SOA este cunoscută sub numele de SOAD (Service-Oriented Analysis and Design). O astfel de metodologie a fost propusă de IBM în 2004 - SOMA (Service-Oriented Modelling and Architecture). A se vedea şi servicii Web.
SOAP (Simple Object Access Protocol). Protocol simplu bazat pe XML, realizat pentru schimbul de informaţii structurate (mesaje) într-un mediu distribuit. SOAP este o metodă de comunicare în Internet, folosind XML ca limbaj pentru alcătuirea mesajelor şi HTTP ca protocol de transport al acestora. Astfel, SOAP este independent de platforma sau limbajul utilizate. în ceea ce priveşte serviciile Web, SOAP este utilizat ca protocol de
357
comunicare, descriind mecanismul de invocare (apelare) a serviciilor Web şi de schimb al mesajelor între client şi server.
Alternativele la SOAP sunt reprezentate de:   XML-RPC (predecesorul lui
SOAP), XMLP (XML Protocol, adică SOAP v2), ebXML (electronic business using eXtensible Markup Language), JAXM (Java API for XML Messaging) şi JAXP (Java API for XML Processing).
Protocolul SOAP a fost creat de Microsoft şi dezvoltat în colaborare cu Developmentor, IBM, Lotus şi User Land, fiind dezvoltat astăzi de Consorţiul Web (W3C). SOAP a fost proiectat pentru a lucra cu HTTP, SMTP şi alte câteva protocoale native Internet. în mod obişnuit, SOAP foloseşte pentru transportul mesajelor protocolul HTTP; pentru a sublinia acest lucru, este utilizată următoarea egalitate simbolică: SOAP= HTTP+ XML). Aşadar SOAP este: un standard W3C, un protocol utilizat pentru comunicarea între aplicaţii, un format pentru trimiterea mesajelor bazat pe XML, independent de platformă şi de limbajul de programare.
Specificaţiile SOAP definesc: un plic (SOAP envelope) - stabileşte cadrul de lucru pentru descrierea a ceea ce conţine un mesaj şi cum trebuie procesat acesta; un set de reguli de codificare (SOAP encoding rules) -pentru a exprima instanţe ale tipurilor de date definite de aplicaţie; o convenţie pentru reprezentarea apelurilor
358
de proceduri la distanţă (SOAP RPC representation). Trebuie menţionat că protocolul SOAP oferă posibilitatea expedierii de mesaje cu ataşamente.
Un mesaj SOAP de la client către server este inclus într-o cerere HTTP (HTTP Request). Rezultatul se numeşte cerere SOAP. Aceasta poate să fie o cerere HTTP POST sau GET. O cerere POST trebuie să specifice cel puţin câmpurile Content-Type şi Content-Length. Un mesaj SOAP de la server la client este inclus într-un răspuns HTTP (HTTP Response). Rezultatul se numeşte răspuns SOAP. Atât cererea, cât şi răspunsul SOAP conţin fiecare câte un antet şi câte un corp.
Există un număr relativ mare de instrumente SOAP dedicate. Iată câteva dintre acestea:    Apache Axis, cu
versiunile Axis (a treia generaţie a Apache SOAP, scris în Java) şi Axis C+ + ; SOAP: Lite pentru Perl; Microsoft.NET, pentru limbajele suportate de platforma .NET Framework. De asemenea, SoapWare.org include o listă cu dezvoltatorii de instrumente SOAP pentru cele mai utilizate medii de programare (Java, C/C++, C#, Delphi, PHP, Python etc.). A se vedea şi serviciu Web şi XML-RPC.
social bookmarking (social book-marking). Modalitate online de a stoca, organiza, căuta şi partaja adresele resurselor Web (i.e., de a opera online cu semne de carte), în funcţie de nevoile şi interesele individuale. Astfel, dacă se întâmplă ca interesele unui utilizator să coincidă cu ale altuia,
acesta din urmă poate urmări semnele de carte ale primului utilizator şi, de asemenea, îl poate ajuta să găsească alte pagini Web care îi pot fi folositoare.
Această modalitate de stocare a informaţiilor despre paginile Web care interesează un utilizator rezolvă următoarele neajunsuri ale modalităţii clasice de creare a semnelor de carte: sunt stocate pe calculatorul utilizatorului, rezultând un acces restrictiv la acestea (utilizatorul nu le va putea folosi prin intermediul altui calculator); utilizatorul nu poate dispune de aceleaşi semne de carte acasă, la birou, în sala de clasă sau în deplasare; partajarea semnelor de carte este relativ dificilă; pentru a asocia unui site/unei pagini Web mai multe semne de carte (încadrate în diverse categorii), este necesar ca fiecare dintre acestea să fie creat separat. A se vedea şi bookmark şi delicious.
Social Bookmarking System (sistem de social bookmarking). Serviciu online care implementează modalitatea de lucru cu semnele de carte denumită social bookmarking. Ideea principală care stă în spatele unui astfel de serviciu constă în utilizarea marcajelor (tags) asociate unor site-uri/unor pagini Web. Unui site/unei pagini îi pot fi asociate mai multe marcaje. De exemplu, unei pagini care include un articol despre predarea matematicii în şcoală îi pot fi asociate marcaje ca matematica, şcoala, predare etc. Căutările în serviciile de bookmarking colaborativ se realizează pe baza titlurilor semnelor de
carte, a conţinutului paginilor Web şi a marcajelor.
Dintre zecile de astfel de servicii existente pot fi amintite: delicious, magnolia, furi, citeulike, connotea şi diigo. Iată câteva modalităţi de utilizare a acestor servicii în educaţie: găsirea unor utilizatori cu interese similare, care poate îmbunătăţi rezultatele muncii unui individ sau poate conduce la noi colaborări; practica marcării resurselor de către utilizatori poate oferi noi perspective asupra cercetării efectuate de un individ, aşa cum cluster-ele de tag-uri evidenţiază şabloane care nu sunt vizibile imediat prin examinarea unor URL-uri; abilitatea de a crea pagini multiautor de semne de carte poate fi utilă în proiectele de echipă, fiecare membru putând să includă resursele pe care le descoperă, indiferent de locaţie sau moment de timp; urmărind un cont al unui utilizator într-un serviciu de social bookmarking poate fi analizată destul de bine evoluţia muncii acestuia. Aspectul le este util educatorilor, pentru a^ fi la curent cu progresul studenţilor, sau studenţilor, care pot urmări descoperirile educatorilor. A se vedea şi bookmark şi social bookmarking.
social media (social media). Termen global utilizat pentru definirea unor activităţi diverse, care integrează tehnologie, interacţiune socială şi creaţie prin cuvinte (text), imagini, audio şi video. Termenul se referă la genuri media online noi, caracterizate prin: participare (încurajează contribuţia sau
359
reacţia din partea oricui este interesat; ascunde delimitarea dintre media şi audienţă); deschidere (serviciile social media sunt deschise la reacţie şi participare, încurajând votarea, comentariile şi distribuirea informaţiei; sunt rare cazurile în care există piedici în accesarea şi folosirea conţinutului, deoarece conţinutul protejat prin parolă nu este agreat de utilizatori); conversaţie (în vreme ce media tradiţionale - ziare, televiziune, cărţi, radio - sunt definite prin termenul broadcast - conţinut transmis şi distribuit unei audienţe -, social media sunt văzute mai ales prin analogie cu o conversaţie în dublu sens, adică dialog); comunitate (le permite comunităţilor să se formeze rapid şi să comunice eficace; comunităţile împărtăşesc interese comune, ca de exemplu pasiunea pentru fotografie, probleme politice sau un spectacol TV favorit); conectivitate (cele mai multe tipuri de social media se dezvoltă prin interconectare, făcând posibilă includerea legăturilor către alte site-uri, resurse sau persoane).
Modelul de comunicaţie promovat de media tradiţionale este monologul. Acesta este înlocuit, în social media, de dialog. Astfel, în cadrul noilor genuri media, comunicaţia (devenită bidirecţională) capătă caracteristicile dialogului: este transparentă, autentică, vibrantă şi dirijată de consumator.
în mod obişnuit sunt utilizate următoarele genuri principale de aplicaţii social media: reţele sociale, bloguri, wiki-uri, podcast-uri, canale de ştiri
(RSS şi Atom), comunităţi pentru organizarea şi partajarea unui anumit tip de conţinut (fotografii, video, legături), microblogging, chat, forumuri şi lumi virtuale (e.g., Second Life). Se poate observa uşor că o mare parte dintre genurile/aplicaţiile de tip social media sunt şi instrumente Web 2.0, ceea ce înseamnă că există o zonă importantă de suprapunere a celor două concepte. Ase vedea şi microblogging, podcast, Web 2.0 şi wiki.
social media marketing (marketing social media). Promovarea unui produs sau a unei mărci prin social media (e.g., bloguri, Twitter, Linkedln, Facebook, YouTube). A se vedea şi social media.
societatea cunoaşterii (KS, knowledge society). Prescurtare pentru societatea bazată pe cunoaştere (knowledge-based society). Principalele caracteristici ale KS sunt următoarele: asigură o diseminare fară precedent a cunoaşterii către toţi cetăţenii, prin mijloace noi, folosind cu prioritate Internetul, cartea electronică şi metodele de învăţare electronică (e-Learning); urmăreşte extinderea şi aprofundarea cunoaşterii ştiinţifice şi a adevărului despre existenţă; reprezintă o societate sustenabilă din punct de vedere ecologic; constituie o nouă etapă în cultură; asigură bazele unei viitoare societăţi a conştiinţei, a adevărului, moralităţii, creativităţii şi spiritului. Deoarece cunoaşterea este informaţie cu sens şi care acţionează (produce efecte), societatea cunoaşterii este grefată pe societatea informaţională
 360
(bazată, în esenţă, pe Internet), neputând fi separată de aceasta.
Un vector al societăţii cunoaşterii este un instrument care transformă societatea informaţională într-o societate a cunoaşterii. Vectorii de acest tip sunt tehnologici (e.g., agenţii inteligenţi, Internetul, nanotehnologia şi nano-tehnica) şi funcţionali (e.g., sistemul de îngrijire a sănătăţii, dezvoltarea unei culturi a cunoaşterii şi inovării, un sistem de învăţământ bazat pe e-Learning, protejarea mediului înconjurător, managementul utilizării morale a cunoaşterii). A se vedea şi e-Learning, era informaţiei şi societatea informaţională.
societatea globală (global society). Termen care desemnează două stadii de dezvoltare ale omenirii în ceea ce priveşte utilizarea informaţiei şi a tehnologiei mijlocite de calculator. Conform lui J.A. O’Brien (Management Information Systems. Managing Information Technology in the Internet worked Enterprise, McGraw-Hill, Boston, 1999), omenirea se află în cel de-al treilea stadiu de dezvoltare, denumit societatea globală interconectată (început în anii 1992-1993) sau societatea reţea. Stadiul următor (care se preconizează că va începe după anul 2010) este denumit societatea globală informaţională. Primele două stadii ale „graficului” realizat de O’Brien sunt stadiul întreprinderii informatizate (corespunde perioadei 1970-2010) şi stadiul muncitorilor cunoscători interconectaţi (început în 1980).       ,,
Răspândirea la scară globală a noilor tehnologii oferă o unică şansă ţărilor mai puţin dezvoltate de a ajunge din urmă ţările bogate, prin accesul rapid la cunoaştere, aceasta reprezentând un instrument decisiv al dezvoltării economiilor emergente. A se vedea şi era informaţiei, societatea cunoaşterii şi societatea informaţională.
societatea informaţională (Information society). O etapă a civilizaţiei umane care implică folosirea intensivă a informaţiilor în toate sferele activităţii şi existenţei umane, cu un impact economic şi social foarte important. Societatea informaţională bazată pe cunoaştere presupune, alături de progresul tehnologiilor informatice şi de comunicaţii, integrarea dimensiunilor socială, culturală, ambientală şi economică ale civilizaţiei umane. A se vedea şi era informaţiei şi societatea cunoaşterii.
socket (soclu). Combinaţie dintre adresa IP a unei maşini şi un număr de port, identifică un seryiciu dinr-un nod al unei reţele. Un socket furnizează facilităţi pentru crearea de fluxuri de intrare şi de ieşire, care permit datelor să fie schimbate între client şi server. Atunci când se stabileşte o conexiune sau un canal de comunicaţie, atât clientul, cât şi serverul vor avea câte un socket. Un client caută serverul, stabileşte o conexiune prin care poate fi trimisă informaţia, pentru ca la final să se deconecteze lăsând liber socket-ul pentru o utilizare ulterioară.
 361
Numerele de port pentru socket-urile serverului sunt cunoscute clientului. De exemplu, un server HTTP utilizează un socket care „ascultă” la portul 80. Dacă un client doreşte să comunice cu un server HTTP, va şti să contacteze socket-ul care ascultă la portul 80.
Numerele de port pentru client sunt stabilite de obicei de sistemul de operare. Este lipsită de importanţă alegerea portului pentru client, deoarece serverul nu trebuie să cunoască dinainte de la care port vor trimite clienţii cereri. Atunci când un socket-client trimite un pachet către un socket-server, acesta va conţine şi numărul de port, şi adresa IP a maşinii clientului. Folosind informaţiile primite, serverul va şti cine a trimis cererea şi va putea să îi răspundă. A se vedea şi adresă IP şi port.
software (software). Sistem de programe pentru calculator. Desemnează partea logică a unui sistem de calcul şi include sisteme de operare, drivere şi aplicaţii. A se vedea şi hardware.
software de sistem (system software). Programe care alcătuiesc sistemul de operare. A se vedea şi sistem de operare.
software pentru analiza reţelelor sociale (social network analysis software). Instrumente utilizate pentru a reprezenta nodurile (agenţii) şi muchiile (relaţiile) dintr-o reţea socială, precum şi datele pe care aceasta le conţine. Ca şi în cazul altor instrumente, datele pot fi salvate într-un fişier
extern. Instrumentele amintite le permit cercetătorilor să investigheze orice reţea socială, inclusiv pe cele de mari dimensiuni, furnizând funcţii matematice care pot fi aplicate modelului de reţea. Reprezentarea vizuală a reţelelor sociale este importantă pentru a înţelege rezultatul acestor analize. Instrumentele de analiză sunt utilizate pentru a schimba aspectul, culorile utilizate, mărimea şi alte caracteristici ale reprezentărilor vizuale amintite.
Dintre instrumentele folosite pentru analiza reţelelor pot fi menţionate NetMimer, InFlow (pentru aplicaţiile de business), GUESS şi ORA (pentru cercetările ştiinţifice şi educaţionale). A se vedea şi analiza reţelelor sociale şi reţea socială.
software pentru blogging (blogging software). Program care permite instalarea şi personalizarea unui blog. în acest caz, este necesar ca utilizatorul să fie familiarizat cu limbajele folosite pentru crearea paginilor Web (e.g., WordPress). A se vedea şi blog.
software pentru wiki (wiki software). Numit şi motor wiki (wiki engine), face posibilă crearea unui wiki. Un software pentru wiki se aseamănă cu alte sisteme de management al conţinutului (CMS, Content Management System), existând totuşi deosebiri în ceea ce priveşte controlul accesului, crearea conţinutului şi organizarea site-ului.
Software-ul pentru wiki se poate clasifica în două categorii: software numai pentru wiki, cu un set minimal
 362
de facilităţi: proces de înregistrare simplu, istoricul schimbărilor, blocarea paginilor, blocarea IP-urilor (e.g., MediaWiki); software cu un set complet de facilităţi: înregistrare complexă, managementul fluxului de lucru, permisiuni pentru utilizatori, galerii de imagini, panou pentru administrare etc. In această ultimă categorie este inclus şi TikiWiki, utilizat pentru crearea wiki-ului Wiki Wacky World.
O serie de pachete software pentru wiki sunt disponibile gratuit. Cerinţele de instalare includ încărcarea/copierea fişierelor pe server, crearea bazelor de date (e.g., MySQL, PostgreSQL, Oracle) şi a unui cont de utilizator, precum şi rularea scriptului de instalare. Cunoştinţele necesare pentru instalarea şi exploatarea unui wiki depind de tipul particular de software utilizat. In mod obişnuit, nu sunt necesare cunoştinţe de (X)HTML, SQL şi CSS. Cunoştinţele de PHP sunt utile pentru personalizarea wiki-ului.
Cele mai multe wiki-uri permit personalizarea, dar modul în care este implementată această facilitate diferă de la un software la altul. în unele cazuri, trebuie modificate o serie de fişiere. în altele, se va modifica un grup de şabloane. O serie de wiki-uri permit selectarea dintr-o serie de teme existente (de asemenea, se poate seta permisiunea ca utilizatorii să aleagă o altă temă, după plac). La început, este recomandat să se accepte cât mai multe setări implicite, urmând ca - după o perioadă de acomodare - acestea să fie
schimbate, dacă se va considera necesar.
Multe wiki-uri nu permit folosirea marcajelor (X)HTML. Unele (e.g., Tiki Wiki) lasă această decizie la latitudinea administratorului. Altele (e.g., Media Wiki) permit utilizarea unui număr limitat de marcaje. Această politică previne inserarea unui cod HTML maliţios.
Din punctul de vedere al costului, software-ul pentru wiki poate fi gratuit (e.g., DidiWiki, DokuWiki, Php Wiki, TigerWiki, TikiWiki) sau comercial (e.g., EditMe, JotSpot, PAUX, Thought Farmer). în ceea ce priveşte licenţierea, acest tip de software poate fi proprietar (e.g., BrainKeeper, Clearspace, JotSpot, PicoWiki) sau distribuit sub o licenţă open source. Aceasta din urmă poate fi BSD (e.g., QwikiWiki), GPL (e.g., DidiWiki, MediaWiki, Php Wiki) sau LGPL (e.g., Tikiwiki). A se vedea şi wiki.
software proprietar (proprietary software). Software pentru care au fost înregistrate drepturi d£ autor de către o persoană sau o companie şi care nu poate fi utilizat fară cumpărarea sau obţinerea printr-o altă modalitate (e.g., donaţie către o instituţie de învăţământ) a unei licenţe. Termenul este utilizat în opoziţie cu cel de software liber.
software social (social software). Termen „umbrelă” pentru un număr mare de aplicaţii care facilitează atât comunicarea şi interacţiunea, cât şi partajarea informaţiilor şi a resurselor.
 363
A fost utilizat pentru prima oară în 1987 de Eric Drexler. Conform Wikipedia, software-ul social este acel software „care le permite oamenilor să se întâlnească, să se conecteze sau să colaboreze folosind conectarea mediată de computer”. După Clay Shirky, creditat pentru popularizarea acestui concept începând cu anul 2002, software-ul social este „software-ul care suportă interacţiunea în grup”.
După Stowe Boyd, aplicaţiile sociale „creează, descoperă, suportă sau manageriază într-un fel sau altul relaţiile interpersonale”. Acesta afirmă că software-ul social se distinge de alte aplicaţii prin următoarele caracteristici: permite conversaţii între indivizi sau grupuri - sunt incluse aici atât conversaţiile în timp real (e.g., mesageria instantanee), cât şi cele asincrone (slow time conversation; e.g., spaţiile de lucru colaborativ); asigură suport pentru feedback social - permite unui grup să aprecieze contribuţia altora, conducând astfel la crearea unei reputaţii digitale; asigură suport pentru reţele sociale - asigură crearea şi managementul unei expresii digitale a relaţiilor dintre indivizi, ajutându-i în acelaşi timp să creeze noi relaţii.
In opinia lui Tim Coates, „software-ul social este o subclasă de software care are drept preocupare augmentarea socializării umane şi/sau abilităţilor de relaţionare prin structuri de mediere (distribuite sau centralizate)”.
Deşi termenul software social este confundat adesea cu Web 2.0, trebuie
precizat clar că aceşti doi termeni nu desemnează acelaşi lucru, primul fiind mai cuprinzător. Astfel, primul termen include şi aplicaţii care faceau posibile comunicarea şi interacţiunea dintre oameni şi în cadrul vechiului Web. Aici pot fi amintite grupurile de discuţii, forumurile, jocurile multiplayer etc. Cu toate acestea, dezvoltarea software-ului social a cunoscut o adevărată explozie abia în epoca Web 2.0. De altfel, serviciile Web 2.0 orientate pe comunicare şi pe dezvoltarea comunităţilor virtuale sunt incluse adesea în categoria software-ului social. A se vedea şi Web 2.0.
Sogou. Motor de căutare în limba chineză, lansat în august 2004. Poate căuta text, imagini, muzică şi hărţi {http://www. sogou.com/). A se vedea şi motor de căutare.
Sohu. Motor de căutare chinez (http://www.sohu.com/). A se vedea şi motor de căutare.
Solaris. Mediu de calcul distribuit bazat pe UNIX, creat de Sun Microsystems, Inc. (1992) şi utilizat pe scară largă ca sistem de operare pentru servere. Există versiuni de Solaris pentru calculatoare SPARC, platforme Intel şi calculatoare PowerPC. A se vedea şi Sun Microsystems, Inc..
sortare alfanumerică (alphanumeric sort). Metodă de reordonare (sortare) a datelor în care, spre deosebire de metoda lexicografică, semnele de punctuaţie, cifrele şi literele (cele mici fiind aşezate înaintea celor mari) apar
 364
ca trei grupuri separate. A se vedea şi alfanumeric şi sortare lexicografică.
sortare ascendentă (ascending sort). Sortare prin care se obţine aşezarea datelor în ordine crescătoare.
sortare descendentă (descending sort). Sortare prin care se obţine aşezarea datelor în ordine descrescătoare.
sortare lexicografică (lexicographic sort). Metodă de sortare a datelor în ordine alfabetică, utilizată în dicţionare, în care, spre deosebire de metoda alfanumerică, numerele sunt localizate în funcţie de ortografierea acestora, nu într-un grup separat (adică în locul în care ar apărea dacă ar fi scrise cu litere; e.g., 341 ar face parte din grupul cuvintelor care încep cu litera T). Totuşi, cele mai multe dicţionare tehnice publicate astăzi plasează intrările numerice la începutul (sau, mai rar, la sfârşitul) cărţii, şi nu răspândite în ordine lexicografică. A se vedea şi sortare alfanumerică.
sortare prin inserţie (insertion sort). Algoritm pentru sortarea tablourilor, care seamănă oarecum cu sortarea prin selecţie. Tabloul este împărţit imaginar în două părţi, una sortată şi alta nesortată. Iniţial, partea sortată conţine primul element al tabloului şi partea nesortată conţine restul tabloului. La fiecare pas, algoritmul ia primul element din partea nesortată şi îl inserează la locul potrivit în partea sortată. Când partea nesortată nu mai conţine nici un element, execuţia algoritmului se încheie. Complexitatea algoritmului
este O(n). Algoritmul este folosit destul de des pentru sortarea tablourilor cu număr mic de elemente. A se vedea şi algoritm de sortare.
sortare prin interclasare (merge sort). Algoritm de sortare de tip divide et impera, inventat de John von Neumann în 1945, având complexitatea 0(n logn). Are la bază algoritmul de interclasare. Acesta divizează lista de sortat în două subliste care sunt apoi ordonate recursiv, după care se execută o operaţie de interclasare pentru obţinerea listei finale. Implementările clasice folosesc trei vectori, doi pentru subliste şi unul pentru obţinerea rezultatului final, însă algoritmul poate fi modificat astfel încât să lucreze cu doar doi vectori: unul pentru datele de intrare şi unul în care se vor memora elementele ordonate. A se vedea şi algoritm de sortare şi divide et impera.
sortare prin metoda arborelui heap
(iheap sort). Algoritm de sortare a vectorilor, care nu necesttă memorie suplimentară (sortează vectorul pe loc), având complexitatea O(n logn). Funcţionează în două etape: 1) Vectorul care trebuie sortat este transformat într-un arbore heap; 2) Dimensiunea heap-ului se reduce treptat prin scoaterea valorii din rădăcină. Valorile rezultate în ordine descrescătoare sunt plasate în vector pe spaţiul eliberat, de la dreapta la stânga. A se vedea şi algoritm de sortare şi heap.
365
sortare prin metoda bulelor (bubble sort). Denumit şi sortare prin schimb (<exchange sort), este un algoritm simplu pentru sortarea listelor (tablouri unidimensionale). Algoritmul constă în următoarele: se compară fiecare pereche de elemente pornind de la sfârşitul listei şi, dacă elementele sunt în ordine inversă, se vor interschimba; dacă a fost făcută cel puţin o inter-schimbare, se repetă pasul anterior. Sortarea este terminată atunci când nu se mai realizează nici o interschimbare, cea mai mare valoare aflându-se la sfârşitul listei. Sortarea prin metoda bulelor are complexitatea 0(n2). Algoritmul este ineficient pentru sortarea unui volum mare de date. A se vedea şi algoritm de sortare.
sortare prin selecţie (selection sort). Algoritm de sortare a tablourilor unidimensionale. Tabloul este împărţit în două părţi imaginare, una sortată şi una nesortată. La început, partea sortată nu conţine nici un element, în timp ce partea nesortată conţine întreg tabloul. La fiecare pas, algoritmul găseşte elementul minim din partea nesortată şi îl adaugă la finalul părţii sortate. Atunci când partea nesortată nu mai conţine nici un element, algoritmul se opreşte. Complexitatea algoritmului este 0(n2). Sortarea prin selecţie este un algoritm destul de ineficient pentru sortarea unui volum mare de date. A se vedea şi algoritm de sortare.
sortare rapidă (quick sort). Algoritm de sortare des folosit pentru sortarea tablourilor. Algoritmul utilizează meto-
da divide et impera şi este cel mai cunoscut algoritm din clasa celor cu complexitate medie (O(nlogn)). Iată varianta recursivă a acestuia: 1) Alegerea unei valori pivot. De obicei, ca valoare pivot se alege valoarea elementului din mijlocul tabloului, dar se poate lua orice altă valoare aflată în intervalul valorilor sortate, chiar dacă nu este prezentă în tablou; 2) Partiţionarea. Se rearanjează elementele astfel încât elementele care sunt mai mici decât pivotul sunt mutate în partea stângă a acestuia, iar elementele care sunt mai mari decât pivotul sunt mutate în partea dreaptă a acestuia. Valorile egale cu pivotul pot sta în orice parte a tabloului. Părţile tabloului nu trebuie să aibă toate aceeaşi dimensiune; 3) Sortarea ambelor părţi. Se aplică recursiv algoritmul de sortare rapidă în partea stângă şi în partea dreaptă. Algoritmul este foarte util pentru sortarea unui volum mare de date. A se vedea şi algoritm de sortare şi divide et impera.
SourceForge.net. Site care găzduieşte aplicaţii open source (http://sourceforge. net/). Furnizează servicii care îi ajută pe programatori să partajeze aplicaţii la nivel mondial. La începutul anului 2009 găzduia peste 230 000 de proiecte software şi avea peste 2 milioane de utilizatori înregistraţi. Site-ul se află în proprietatea SourceForge, Inc. (http:// web.so urceforge. com/).
spam (spam). Abuzul în utilizarea unor sisteme de trimitere a mesajelor pe cale electronică prin trimiterea de mesaje nesolicitate. Cea mai cunoscută formă
 366
de spam constă în trimiterea mesajelor de e-mail. De asemenea, termenul este aplicat şi abuzului referitor la: mesageria instantanee, bloguri, site-uri wiki, telefonia mobilă, forumuri, reţele sociale etc. A se vedea şi spammer.
spamdexing (.spamdexing). Cunoscută şi ca search spam sau search engine spam, implică un număr de metode utilizate în scopul de a manipula relevanţa resurselor indexate de motoarele de căutare. Aceste metode sunt incluse în următoarele categorii: content spam (e.g., folosirea tag- ului met a, folosirea paginilor de tip doorway page)', link spam (e.g., spam în bloguri, spam în wiki-uri, comentarii spam)', alte tipuri (e.g., utilizarea site-urilor-oglindă, redirectare URL, cloaking). A se vedea şi cloaking şi doorway page.
spam in blog (spam în blog). Denumit şi blog spam sau comment spam, este o formă de spamdexing. Constă în postarea unor comentarii în bloguri, wiki-uri etc., în scopul promovării unor site-uri. In general, orice aplicaţie Web care acceptă şi afişează hiperlegături trimise de utilizatori este susceptibilă de a fi ţinta acestei forme de spam. Adăugarea artificială a legăturilor către site-urile spammer-ilor prin această metodă este menită să determine creşterea PageRank-ului calculat de motoarele de căutare pentru acestea. A se vedea şi spam, spamdexing şi PageRank.
spammer (spammer). Persoană care foloseşte spam-ul pentru a-şi atinge
 obiectivele, contrare de multe ori intereselor persoanelor care suportă acţiunile sale. A se vedea şi spam.
SPARC (Scalable Processor Architecture). Specificaţie de microprocesor RISC elaborată de compania Sun Microsystems. A se vedea şi RISC.
(a) spaţia selectiv (kern). A ajusta spaţiul dintre două litere ale unui cuvânt scris cu un font proporţional, independent de spaţierea celorlalte litere ale cuvântului. A se vedea şi font proporţional.
spaţii de nume XML (XML Name-spaces). Mecanism care le permite dezvoltatorilor XML să utilizeze în mod unic nume de elemente şi atribute, evitându-se astfel conflictele de nume definite în diverse vocabulare.
Declaraţia unui spaţiu de nume include atributul xmlns, a cărui valoare este un URI, numit identificator (al spaţiului de nume), folosindu-se următoarea sintaxă: xmlns : prefix=" URI”. Prefixul prefix poate conţine caracterele folosite pentru alcătuirea numelor elementelor XML, cu ‘excepţia caracterului două puncte („:”). Când este utilizat în documentul XML, numele unui element/atribut trebuie precedat de prefixul spaţiului de nume specificat anterior, acestea fiind separate folosind caracterul două puncte (prefix: n ume). împreună, reprezintă un nume calificat (Qualified Name, numit pe scurt QName).
Un spaţiu de nume are un domeniu de valabilitate, ceea ce înseamnă că acesta
 367
se referă la elementul în care este specificat, precum şi la descendenţii săi. Astfel, orice declaraţie a unui spaţiu de nume plasată în elementul-rădăcină al unui document XML devine valabilă pentru toate elementele documentului, într-un document XML se poate declara un spaţiu de nume implicit, utilizat de toate elementele din documentul respectiv care nu sunt prefixate, folosin-du-se următoarea sintaxă: xmlns="URi”. A se vedea şi XML.
spider (,spider). Parte a unui motor de căutare, numită şi crawler sau robot, este o piesă software care funcţionează automat adresând simultan cereri către pagini ale unui număr mare de site-uri. Atunci când găseşte legături într-o pagină, le urmează efectuând cereri către paginile corespunzătoare. Spider-ul trimite indexer-ului motorului de căutare informaţii despre toate paginile găsite. Acţiunile de navigare, colectare şi indexare desfăşurate de spider se numesc spidering.
Principalul spider al motorului de căutare Google este GoogleBot, care „scotoceşte” Web-ul o dată pe lună. Pentru a evidenţia schimbările care se produc mai des în unele site-uri, Google utilizează FreshBot, care „scotoceşte” Web-ul constant. A se vedea şi motor de căutare.
splash page (pagină de pornire). Pagină Web care apare înainte ca vizitatorul să intre propriu-zis pe un site. De multe ori, o astfel de pagină conţine un mesaj de întâmpinare sau o animaţie flash. Multe persoane
consideră că paginile splash nu sunt utile din punctul de vedere al optimizării Web (SEO). De multe ori, motoarele de căutare nu pot indexa conţinutul informaţional al acestora.
splog (splog). Prescurtare pentru spam blog. Blog creat cu scopul de a promova site-uri Web afiliate sau de a creşte PageRank-ul unor site-uri asociate. în mod obişnuit, un astfel de site conţine un număr mare de legături către site-urile asociate cu creatorul blogului. A nu se confunda cu spam in blog. A se vedea şi PageRank şi spam in blog.
spyware (spyware). Program de tip malware care, odată instalat pe calculatorul utilizatorului, colectează - fară ştiinţa acestuia - informaţii despre el şi despre obiceiurile sale (referitoare la utilizarea calculatorului), pe care le trimite unui destinatar prestabilit. Uneori, chiar administratorul unui calculator public instalează programe de tip spyware (e.g., keyloggers), pentru a monitoriza în secret utilizatorii. în vreme ce denumirea spyware sugerează numai monitorizarea utilizatorilor, scopurile programelor de acest tip au fost extinse la colectarea unor informaţii personale de diverse tipuri (e.g., obiceiurile de navigare pe Web, site-urile vizitate), dar şi la realizarea altor operaţii (e.g., redirectareabrowserului). A se vedea şi adware, keylogger şi malware.
368
SQL (Standard Query Language). Limbaj neprocedural utilizat pentru crearea, modificarea, regăsirea şi manipularea datelor de către Sistemele de gestiune a bazelor de date relaţionale (SGBDR), standard ANSI (American National Standards Institute) din 1986 şi ISO (International Organisation for Standardization) din 1987. Primul standard ANSI a fost SQL-86. Alte versiuni sunt SQL-89,           SQL-92,
SQL: 1999,    SQL:2003,       SQL:2006.
Versiunea curentă a limbajului este SQL:2008.
Fiecare dintre producătorii SGBDR-urilor implementează limbajul SQL într-o manieră specifică, adăugând extensii proprii standardului. Din acest motiv, este posibil ca implementările SQL să fie diferite - mai mult sau mai puţin - de la un sistem la altul.
Limbajul SQL include instrucţiuni care permit efectuarea unor operaţiuni diverse, dintre care pot fi menţionate: crearea bazelor de date, a tabelelor şi a structurii acestora; indexarea şi stabilirea relaţiilor între tabele; efectuarea de operaţii de actualizare a datelor (e.g., modificare, introducere, ştergere); regăsirea (consultarea) datelor, având ca rezultat transformarea acestora în informaţii; modificarea structurii tabelelor; controlul drepturilor de acces pentru utilizatori, asupra bazelor de date, tabelelor şi coloanelor acestora.
O instrucţiune SQL este compusă din cuvinte rezervate şi cuvinte definite de utilizator (parametri). Cuvintele definite de utilizator reprezintă denumirile
bazelor de date, ale tabelelor, câmpurilor etc. La rândul lor, cuvintele rezervate sunt cuvinte-cheie şi clauze. Rezultă că o instrucţiune SQL are trei părţi: un cuvânt-cheie, parametri şi clauze. Atunci când se face referire la o instrucţiune, se precizează componenta cuvânt-cheie (e.g, instrucţiunea select). Cuvintele rezervate sunt case-insen-sitive. în schimb, unele dintre cuvintele definite de utilizator sunt case-sensitive (e.g., numele coloanelor unui tabel), altele fiind case-insensitive (e.g., numele bazelor de date şi ale tabelelor).
Limbajul SQL are următoarele două componente: un limbaj de definire a datelor (DDL, Data Definition Language), utilizat pentru definirea structurii bazei de date; un limbaj de manipulare a datelor (DML, Data Manipulation Language), utilizat pentru regăsirea, introducerea, modificarea/actualizarea şi ştergerea datelor.
Instrucţiunile SQL din limbajul de definire a datelor permit realizarea următoarelor operaţii (între paranteze sunt prezente cuvintele-cheie): crearea (create database) şi ştergerea (drop database) bazelor de date; crearea (create table) şi ştergerea (drop table) tabelelor; crearea indecşilor (create index) şi ştergerea indecşilor (drop index); actualizarea structurii tabelelor (alter table).
Unele instrucţiuni SQL (e.g, select) creează baze de date şi tabele temporare pentru a păstra rezultatul unor comenzi. Totuşi, aceste instrucţiuni nu sunt incluse în limbajul de definire a datelor.
369
Instrucţiunile SQL din limbajul de manipulare a datelor (e.g., select, insert, update, delete) permit realizarea următoarelor operaţii (între paranteze sunt prezente cuvintele-cheie): regăsirea (selectarea) datelor (select);          introducerea     datelor
(insert);           modificarea     datelor
(update); ştergerea datelor (delete). Ultimele trei operaţii enumerate realizează           ceea ce se     numeşte
actualizarea datelor.
Limbajul de manipulare a datelor include şi facilităţi pentru efectuarea de calcule aritmetice, precum şi diverse funcţii pentru executarea unor operaţii, ca de exemplu numărare, însumare, calculul mediei, minimului, maximului, abaterii standard etc.
A treia componentă, neoficială, a SQL este limbajul de control al datelor (DCL, Data Control Language), care grupează instrucţiuni utilizate pentru administrarea conturilor utilizatorilor (e.g., grant, revoke). Standardul ANSI include aceste instrucţiuni în DDL (la fel ca şi în această lucrare).
Limbajul SQL poate fi utilizat în două moduri: interactiv, prin introducerea comenzilor de la un terminal folosind un program client de tip linie de comandă; prin integrarea comenzilor în programe client scrise într-un limbaj procedural (e.g., PHP). O comandă SQL este o instrucţiune SQL care se termină cu caracterul „punct şi virgulă”, în felul acesta pot fi trimise serverului mai multe comenzi, separate prin caracterul amintit. Aproape toate
comunicaţiile cu un SGBDR sunt făcute prin intermediul comenzilor SQL. Excepţiile sunt reprezentate de situaţiile în care serverul nu funcţionează corect, fiind necesare alte instrumente pentru a-1 depana. în cadrul unui client SQL de tip linie de comandă, comanda este transmisă serverului după apăsarea tastei <ENTER>.
SQL Injection (SQL Injection). Tehnică prin care un atacator creează sau schimbă comenzi SQL existente, prin utilizarea unei aplicaţii Web, folosind caractere speciale, în scopul de a obţine acces neautorizat (prin ocolirea mecanismului de autentificare) la date stocate în baze de date şi de a realiza citirea, adăugarea şi modificarea acestora, precum şi crearea unor noi conturi de utilizator. Realizarea unor atacuri de acest tip este de multe ori consecinţa unei insuficiente filtrări a datelor. Atacurile SQL Injection pot fi blocate printr-o filtrare corectă a acestora. Rezultă că atacul este posibil din cauza vulnerabilităţii aplicaţiilor, neavând drept cauză probleme ale serverelor de baze de date sau ale serverelor Web. Efectele atacurilor SQL Injection depind de codul utilizat de atacator, de importanţa datelor stocate în baza de date şi de gradul de filtrare a acestora.
SRAM (static random acces memory, memorie RAM statică). Memorie RAM care utilizează câte un circuit bistabil pentru stocarea fiecărui bit. Circuitul include patru tranzistori, alţi doi fiind
370
necesari pentru controlul accesului în timpul operaţiilor de citire şi scriere, în total fiind necesari şase tranzistori pentru fiecare bit. Memoria se numeşte statică deoarece - spre deosebire de memoria RAM dinamică - nu necesită împrospătare periodică. A se vedea şi DRAM şi RAM.
SRE (Standard for Robots Exclusion, standard pentru excluderea roboţilor). Creat de Martijn Kostner în anul 1994, descrie un protocol de limitare a accesului roboţilor în anumite zone ale Web-ului (care conţin date temporare sau private). Respectarea standardului de către roboţi nu este obligatorie. Dezvoltatorii de roboţi respectă standardul în mod voluntar, iar acesta nu conţine nici un mecanism real pentru a bloca accesul la zonele interzise. A se vedea şi robots.txt.
SSL (Secure Sockets Layer). Protocol pe care se bazează tehnologia care asigură securizarea avansată a comunicaţiilor în Internet. Fiind un protocol separat de HTTP, SSL poate fi utilizat de toate aplicaţiile care folosesc TCP pentru transportul datelor. în orice tip de comunicaţie, în particular pe Web, clientul decide dacă să utilizeze sau nu SSL. în combinaţia dintre SSL şi HTTP, schema URI „https: ” indică o sesiune securizată. Deşi schema menţionată permite precizarea explicită a unui port TCP, este utilizat şi un port implicit (idefault), anume 443 (diferit, după cum se poate constata, de cel folosit pentru comunicaţia HTTP standard, portul 80).
Cele mai multe browsere furnizează o modalitate prin care le comunică utilizatorilor că sesiunea de lucru este securizată. Aceasta constă în afişarea unui icon specific (e.g., un lacăt) în colţul din dreapta jos al ferestrei. Versiunile mai noi ale browserelor (e.g., începând cu Firefox 2.0 şi Internet Explorer 7) afişează şi bara de adrese în culoare aurie. A se vedea şi criptografia cu cheie publică.
Stallman, Richard (n. 1953). Programator american. în 1983 a început să scrie un sistem de operare compatibil UNIX, denumit GNU, oferit oricărei persoane care doreşte să îl folosească. A publicat GNU Manifesto (1985), a înfiinţat Free Software Foundation (1985) în sprijinul proiectului GNU, a creat licenţa GPL (GNU Public License). A se vedea şi FSF, Licenţa Publică Generală GNU, proiectul GNU şi UNIX.
standard de facto (de facto standard). Specificaţie utilizată pe scară foarte largă, deşi nu a fost necunoscută ca standard de o organizaţie de standardizare (e.g., ISO). A se vedea şi ISO.
standard de jure (de jure standard). Specificaţie recunoscută ca standard de una dintre organizaţiile de standardizare existente (e.g., ISO). Pentru a deveni standard, o specificaţie trebuie să parcurgă o cale oficială destul de lungă. A se vedea şi ISO.
standarde pentru e-Learning (e-
Learning standards). Standarde pentru crearea şi administrarea conţinutului
 371
învăţării, toate având drept caracteristică de bază interoperabilitatea.
La începutul apariţiei mediilor virtuale de învăţare, producătorii acestora îşi organizau conţinutul cursurilor în modalităţi specifice, utilizând propriul format de împachetare. Din acest motiv, transferul cursurilor între diverse sisteme era practic imposibil. De asemenea, procedura de transfer către student prin intermediul protocoalelor existente (e.g., HTTP) era foarte greoaie. Pentru a înlătura neajunsurile amintite mai sus, s-au pus la punct o serie de standarde pentru e-Learning.
Dintre beneficiile utilizării unui sistem pentru predare şi învăţare creat pe baza standardelor, pot fi amintite: furnizează un feedback imediat, astfel încât profesorii şi studenţii pot acţiona rapid în sensul eliminării deficienţelor şi creşterii eficienţei învăţării; oferă acces la rapoarte care permit o mai bună măsurare a rezultatelor învăţării; asigură suport pentru un număr mare de tipuri de instrumente pentru crearea conţinutului didactic; determină reducerea costurilor necesare pentru implementarea învăţării online', oferă posibilitatea includerii unui număr mare de materiale de învăţare care să se constituie sub forma unei biblioteci digitale.
în procesul de elaborare a standardelor pentru e-Learning, există o serie de aspecte discutate pe larg, referitoare la: rolul profesioniştilor educaţiei în raport cu preocupările şi interesele dezvoltatorilor de software pentru acest domeniu; modul în care abordarea şi
utilizarea pedagogică pot fi reprezentate într-un standard tehnic; ce trebuie inclus în standarde (pe de o parte, pentru a fi utile, trebuie să includă specificaţii cuprinzătoare; pe de altă parte, cu cât specificaţiile sunt mai detaliate, cu atât efortul necesar pentru a le respecta este mai mare).
Procesul creării standardelor pentru e-Learning este iterativ, fiind compus din următoarele patru etape: cercetare şi dezvoltare (se caută identificarea unor soluţii posibile la probleme apărute în activitate, având ca promotori universităţi, companii şi consorţii); dezvoltarea specificaţiilor (atunci când se propune o soluţie, se dezvoltă un proces de documentare şi specificaţii scrise, care pot fi implementate şi codificate; aceste operaţii sunt realizate în mod obişnuit de un grup de lucru, un consorţiu, o organizaţie sau prin colaborare între instituţii, e.g., ARIADNE, AICC, IMS); testare şi dezvoltare (testarea specificaţiilor pe sisteme-pilot şi determinarea schimbărilor pe baza reacţiilor utilizatorilor, e.g., ALIC, ADL); acreditare şi recunoaştere internaţională (specificaţiile testate sunt luate în evidenţa unui organism acreditat de standardizare, unde sunt reanalizate şi transformate în standarde globale; urmează un proces deschis, bazat pe consens, în urma căruia rezultă un proiect de standard supus votului; aprobarea lui înseamnă certificare oficială primită din partea organizaţiilor internaţionale acreditate, e.g., IEEE Learning Technology Standards Committee, ISO/IEC).
372
Standardele educaţionale pentru e-Learning pot fi grupate în următoarele categorii: standarde pentru metadate (au ca scop etichetarea într-o modalitate consistentă a conţinutului educaţional şi a cataloagelor, care să permită indexarea, stocarea, descoperirea şi regăsirea lor folosind multiple instrumente şi diverse depozite; pentru crearea acestor standarde sunt folosite câteva standarde dintre care pot fi amintite IEEE LOM şi Dublin Core Metadata); standarde pentru împachetarea datelor (au ca scop definirea unor formate care să permită transferul conţintului educaţional de la un sistem la altul; dintre aceste standarde pot fi menţionate: IMS Content Packaging, IMS Simple Sequencing şi ADL SCORM); standarde pentru descrierea profilului cursantului (au ca scop utilizarea informaţiilor personale ale cursantului/studentului - e.g., date personale, planuri de învăţare, istoricul învăţării, cerinţe de accesibilitate, certificate şi diplome, evaluări - în vederea furnizării conţinutului educaţional optim din punct de vedere didactic; cel mai important efort în direcţia standardizării informaţiilor referitoare la profilul utilizatorului este reprezentat de specificaţiile IMS LIP); standarde pentru înregistrarea cursantului (au ca scop definirea unei modalităţi unitare de înregistrare a cursanţilor/studenţilor, care să faciliteze atât interacţiunea acestora cu materialele educaţionale, cât şi lansarea conţinutului; cele mai cunoscute iniţiative sunt IMS Enterprise Specification şi School Intero-
perability Framework); standarde pentru comunicare (odată ce conţinutul este lansat, este necesar să i se comunice cursantului/studentului informaţii despre acesta; cel mai important standard este ADL SCORM). A se vedea şi SCORM, LOM şi mediu virtual de învăţare.
 standard deschis (Open Standard). Standard public ce poate fi utilizat în mod liber de oricine. Pentru acest concept sunt utilizate mai multe definiţii, practic echivalente, în continuare fiind prezentată cea a Uniunii Europene: „un standard deschis este un document care are următoarele caracteristici: este adoptat şi menţinut de o organizaţie nonprofit; a fost publicat, specificaţiile sale fiind complet libere; nu există constrângeri cu privire la reutilizarea sa; proprietatea intelectuală (i.e., posibilele patente existente) este declarată irevocabil ca fiind valabilă fară drepturi de autor.”
 Standardele deschise pot fi incluse în următoarele categorii: sistem (e.g., arhitectura World Wide Web, specificată de Consorţiul Web); formate de fişiere (e.g., text, multimedia); protocoale (e.g., IP, TCP); limbaje de programare (e.g., C#).
 Utilizarea standardelor deschise are numeroase avantaje, dintre care pot fi amintite: independenţa de platformă, adică posibilitatea portării materialelor/ documentelor (inclusiv a celor utilizate în domeniul educaţional) de la un calculator la altul, pe care rulează sisteme de operare diferite; posibilitatea
373
 conceperii şi dezvoltării de materiale (inclusiv educaţionale) care pot comunica şi se pot interconecta fară restricţii unele cu altele; conservarea şi reuti-lizarea resurselor iniţiale pe baza cărora au fost construite materialele.
 Standardele deschise care specifică formate de date poartă denumirea de formate deschise (Open Format). A se vedea şi format deschis.
 starea programului {program state). Concept-cheie utilizat în programarea calculatoarelor, este un „instantaneu” al unui program, conţinând informaţii referitoare la execuţia acestuia (e.g., conţinutul stivei, instrucţiunea aflată în curs de execuţie, conţinutul memoriei). A se vedea şi program şi programare.
 Start Point Directory. Fondat în 1995 de Frank Addante, este un director Web general editat manual şi organizat pe teme (http://www.stpt.com/). A se vedea şi director Web.
 statement (instrucţiune). A se vedea instrucţiune.
 Steve Crocker (n. 1944). Unul dintre pionierii Internetului, inventatorul seriei de documente RFC (Request for Comments), fiind şi autorul primului dintre ele, intitulat Host Software. Acesta a fost publicat pe 7 aprilie 1969, Crocker lucrând atunci la UCLA (University of California, Los Ange-les). A contribuit la crearea protocoalelor de comunicaţie în reţeaua ARPANET (precursorul Internetului). Pentru munca sa desfăşurată în domeniul tehnologiilor Internet, a
primit în 2002 IEEE Internet Award. A se vedea şi ARPANET şi RFC.
stivă (stack). Structură de date de tip listă liniară simplu înlănţuită cu proprietatea că operaţiile de introducere (push)/Qxtragere (pop) a nodurilor se fac în/din coada listei (i.e., vârful stivei). Ultimul nod introdus va fi primul şters. Din acest motiv, stivele se mai numesc şi liste LIFO (Lastln First Out, ultimul intrat, primul ieşit) sau listepushdown. Cel mai natural mod de reprezentare a unei liste este implementarea secvenţială într-un tablou S[1 .. n], unde n este numărul maxim de noduri. A se vedea şi listă înlănţuită, listă liniară şi structură de date.
stivă de protocoale (protocol stack). Implementare software particulară a unei suite de protocoale de reţea. Cei doi termeni sunt consideraţi adesea ca sinonimi, deşi, strict vorbind, o suită include definiţiile protocoalelor, iar o stivă, implementările acestora. Cele mai cunoscute stive de protocoale sunt ISO/OSI şi TCP/IP. A se vedea şi ISO/OSI şi TCP/IP.
stocarea culorii (storage color). Modalitate de păstrare a culorii pentru imaginile în formate de tip raster. Aceste formate utilizează trei metode principale de stocare a culorii: index-color, grayscale şi truecolor. Metoda index-color (stocarea indexată a culorilor), cunoscută şi ca pseudocolor, colormapped sau palette-based, stochează o copie a valorii fiecărei culori necesare imaginii într-o paletă.
374
Imaginea principală este compusă din indecşi, care au diverse intrări în paletă. De exemplu, dacă o imagine este compusă numai din pixeli având culorile roşu, galben şi albastru, paleta va avea trei intrări (i.e., 0, 1 şi 2) corespunzătoare acestor culori. Astfel, fiecare pixel va putea fi reprezentat prin indecşii 0, 1 sau 2 şi va necesita 2 biţi pentru stocare, chiar dacă reprezentarea culorilor roşu, galben şi albastru necesită câte 24 de biţi fiecare.
în cadrul metodelor grayscale şi truecolor, octeţii utilizaţi pentru fiecare pixel corespund gradului de gri (gray) sau culorilor utilizate. Astfel, într-o imagine grayscale, valoarea 0 poate reprezenta negrul, 255 (valoarea maximă), albul, iar valorile intermediare (între 0 şi 255), diverse grade de gri. Aceste valori intermediare sunt calculate prin interpolare, utilizând o metodă numită corecţie gama (gamma correction), care are rolul de a elimina diferenţele dintre diverse sisteme de afişare (e.g., PC şi Macintosh). Metoda truecolor utilizează trei valori separate pentru fiecare pixel, corespunzând „cantităţilor” de roşu (red), verde (green) şi albastru (blue). Aceste culori alcătuiesc un spaţiu de culoare (color space). Imaginile truecolor (având adâncimea de culoare de 24 de biţi) sunt cunoscute, de asemenea, ca imagini RGB. A se vedea şi formate raster.
strat (layer). în domeniul reţelelor de calculatoare, este un element de organizare a acestora. Straturile sunt
situate unul deasupra celuilalt. Deşi numărul şi funcţiile straturilor variază de la un tip de reţea la altul, scopul lor este comun, anume de a furniza servicii nivelurilor superioare.
în modul de organizare pe straturi, un nivel de pe o maşină (i.e., calculator) comunică cu nivelul similar de pe altă maşină. Regulile şi convenţiile utilizate în comunicarea dintre un nivel al unei maşini cu nivelul similar al altei maşini alcătuiesc protocolul nivelului. O listă de protocoale utilizate de o maşină alcătuieşte o stivă de protocoale.
în realitate, datele nu sunt transferate de pe un nivel al unei maşini pe nivelul similar al altei maşini, ci fiecare nivel transferă date şi informaţii de control (numite şi headers, i.e., anteturi) nivelului inferior. Procesul continuă până când se ajunge la nivelul cel mai de jos (nivelul fizic), aceasta asigurând comunicarea efectivă. Interfaţa defineşte operaţiile şi serviciile pe care un nivel le oferă nivelului superior. Mulţimea nivelurilor şi protocoalelor utilizate într-o reţea de calculatoare defineşte o arhitectură de reţea. Cele mai importante arhitecturi de reţea sunt modelele de referinţă ISO/OSI şi TCP/IP. Serviciile oferite de un nivel celui superior pot fi accesate de acesta din urmă în aşa-numitele SAP-uri (Service Access Point, puncte de acces la servicii). Fiecare SAP este identificat în mod unic prin intermediul unei adrese. Folosind SAP-ul propriu, un nivel trimite celui superior date (SDU, Service Data Unit, unitate de date de
 375
servicii) şi informaţii de control, care alcătuiesc împreună o unitate de date de interfaţă (IDU, Interface Data Unit). Este posibil ca nivelul care trimite un SDU să fie obligat să-l fragmenteze în mai multe bucăţi; fiecare dintre acestea primeşte un antet şi este trimisă separat, sub forma unui PDU (Protocol Data Unit, unitate de date a protocolului). Serviciile pot fi orientate pe conexiuni (analog sistemului telefonic) şi fară conexiuni (analog sistemului poştal). A se vedea şi ISO/OSI şi TCP/IP.
strategii de căutare (search strate-gies). Strategii generale folosite în căutarea informaţiilor din Web cu ajutorul motoarelor de căutare. Acestea sunt: specificitate ridicată (deoarece Web-ul este un rezervor gigantic de informaţii, conţinând miliarde de pagini Web, aproape orice căutare oferă un număr foarte mare de rezultate; din acest motiv, este necesar ca operaţia de căutare să fie cât mai specifică, numărul rezultatelor obţinute reducându-se astfel considerabil); concizie sporită (cu cât termenii de căutare sunt mai precişi şi concişi, cu atât relevanţa rezultatelor retumate va fi mai ridicată); schimbarea ordinii termenilor căutaţi (atunci când se realizează o căutare, pentru motor este importantă şi ordinea termenilor incluşi în expresia de căutare, primul termen având o pondere mai mare decât ceilalţi; din acest motiv, cel mai sugestiv termen al expresiei trebuie să fie plasat primul; de asemenea, este util să se efectueze căutări succesive schimbând ordinea termenilor în
expresia de căutare). A se vedea şi motor de căutare.
stratul de abstractizare a hard-ware-ului (HAL, hardware abstraction layer). în sistemele de operare, strat (incluzând cod în limbaj de asamblare) între hardware şi software-ul care rulează pe calculator. Are rolul de a ascunde diferenţele existente în hardware de kernel-ul sistemului de operare, astfel încât acesta să poată rula pe diverse sisteme având configuraţii hardware diferite. Este folosit de programatori pentru a scrie aplicaţii independente de dispozitiv. A se vedea şi hardware şi software.
streaming (cu livrare continuă). Metodă de livrare a informaţiilor (audio şi video) distribuite prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii, caracterizată prin existenţa unui flux constant de date livrate unui utilizator. Televiziunea prin Internet este un exemplu de streaming media. A se vedea şi streaming media.
streaming media (media cu livrare continuă). Metodă de livrare a conţinutului multimedia în reţelele de telecomunicaţii. în general, conţinutul multimedia are un volum ridicat, astfel încât stocarea şi transmisia se fac cu costuri importante. Pentru reducerea costurilor, conţinutul este comprimat. Acesta poate fi livrat sub forma unui flux media (stream media), la comandă (on demand) sau în direct (live). în primul caz, conţinutul trebuie păstrat pe server, în timp ce în al doilea caz acesta
 376
este disponibil numai în momentul transmisiei (e.g., un program TV). A se vedea şi streaming.
Stroustrup, Bjarne (n. 1950). Programator danez, creatorul C++ şi cel care a realizat prima implementare a limbajului (http://www. research. att. com/~bs/). Este autorul cărţii The C+ + Programming Language, binecunoscută programatorilor. A se vedea şi C++.
structură arborescentă (tree struc-ture). Structură care are proprietăţile organizatorice ale unui arbore. A se vedea şi arbore.
structură de control (control struc-ture). în programarea structurată, porţiune de program definită de relaţiile dintre instrucţiuni. în anul 1966, Bohm şi Jacopini au demonstrat că orice program se poate scrie utilizând numai trei tipuri de structuri de control: secvenţială (sau liniară), alternativă şi repetitivă condiţionată anterior. Pe lângă cele trei tipuri amintite, orice limbaj de nivel înalt implementează şi alte structuri de control, introduse în scopul creşterii eficienţei activităţii de programare. Acestea sunt structura repetitivă condiţionată posterior şi structura selectivă (care este o structură alternativă generalizată). Structurile enumerate (cu excepţia celei secvenţiale) pot fi grupate în următoarele două categorii: structuri de control condiţionale (controlează fluxul programului, executând sau nu anumite porţiuni de cod, în funcţie de îndeplinirea sau neîndeplinirea unor condiţii); structuri de control repetitive
(execută anumite porţiuni de cod de un număr determinat de ori). Cele două categorii de structuri de control sunt implementate în limbajele de programare ca instrucţiuni condiţionale şi, respectiv, repetitive. A se vedea şi instrucţiune de control.
structură de date (data structure). Ansamblu de date caracterizat prin relaţiile existente între acestea şi de operaţii care pot fi efectuate cu datele respective. Reprezintă o modalitate de stocare şi organizare a datelor astfel încât acestea să fie utilizate cât mai eficient. în mod obişnuit, ansamblul de date care alcătuiesc structura este o mulţime cu un număr variabil de noduri (numite şi articole, entităţi sau înregistrări). Nodul este o variabilă de un tip oarecare, de obicei structurat. Cele mai cunoscute structuri de date sunt cele elementare: tabloul, lista (cu cazurile particulare: stiva şi coada), graful şi arborele (cu cazul particular: heap). Tabloul şi lista sunt denumite structuri liniare de date. A se vedea şi arbore, coadă, graf, fieap, listă, stivă şi tablou.
Study in the USA. Site care oferă ajutor studenţilor care doresc să studieze în Statele Unite ale Americii (http://www. studyusa.com/).
Site-ul pune la dispoziţia utilizatorilor numeroase opţiuni de învăţare, oferind un număr important de servicii pentru programul de studiu vizat. Pentru fiecare opţiune de învăţare, este furnizată o listă de şcoli şi universităţi de pe teritoriul SUA. De asemenea, pentru
fiecare zonă este oferită o listă cu subzonele ei şi cu şcolile care se găsesc în zona respectivă. în cadrul site-ului este implementat un motor de căutare pentru găsirea programului dorit de utilizator, acesta constituind un sprijin deosebit de util pentru cei care doresc să studieze în Statele Unite.
subdirector (,subdirectory). Director inclus într-un alt director. A se vedea şi director.
submeniu (submenu). Meniu inclus într-un meniu de nivel înalt (vizibil numai după selectarea unei opţiuni incluse în acesta din urmă). A se vedea şi meniu.
subreţea (subnetwork). Include calculatoarele care au acelaşi identificator de subreţea (numit şi prefix de rutare), acesta fiind o secvenţă de biţi care precede partea de gazdă a adresei IP.
Toate gazdele dintr-o reţea trebuie să aibă acelaşi identificator de reţea. Dacă -de exemplu - reţeaua este de clasă C, creşterea numărului de calculatoare peste 254 necesită crearea altor reţele, fiecare având un identificator de reţea. Astfel, se poate ajunge la mai multe LAN-uri interconectate, fiecare cu propriul său identificator. Această modalitate prezintă probleme legate de obţinerea identificatorilor de reţea şi de mutarea unei maşini dintr-un LAN în altul. Pentru evitarea problemelor menţionate, se utilizează divizarea unei reţele în mai multe subreţele, dar care să fie văzute din exterior ca o singură reţea. Utilizarea subreţelelor determină
eficientizarea alocării adreselor IP. Pentru a diviza o reţea în subreţele, se împrumută pentru reţea un număr de biţi din cei rezervaţi identificatorului de gazdă. Altfel spus, numărul de biţi rezervaţi gazdei se împarte într-un identificator de subreţea şi unul de gazdă, rezultând că o adresă IP are următoarea structură: adresa IP = <id reteaxid subreteaxid gazda>
Combinaţia dintre identificatorul de subreţea şi cel de gazdă este cunoscută sub numele de adresă locală (sau parte locală). împărţirea unei reţele în subreţele este transparentă pentru alte reţele, ceea ce înseamnă că oricare gazdă din aceste reţele va trata adresa locală a unei gazde dintr-o subreţea ca pe un identificator de gazdă.
Numărul maxim de subreţele se calculează ca 2p-2, unde p este numărul de biţi alocaţi pentru subreţea (e.g., p=6, 26-2 = 64-2 = 62). Numărul maxim de adrese asignabile unei subreţele se calculează ca 2n - 2, unde n este numărul de biţi alocaţi fiecărei gazde (e.g., n=10, 210 - 2 = 1024 - 2 = 1022). De exemplu, dacă în cazul unei adrese de clasă B cei 16 biţi (2 octeţi) rezervaţi gazdei se împart în două, primii 6 fiind alocaţi identificatorului de subreţea, iar ultimii 10 identificatorului de gazdă, se pot obţine 62 de LAN-uri (nu se folosesc prima şi ultima subreţea, după cum se va vedea în continuare), fiecare având cel mult 1022 de gazde (nu se folosesc, după cum se va vedea, prima şi ultima adresă IP).
378
Masca de subreţea este un număr pe 32 de biţi şi reprezintă filtrul care determină cărei subreţele îi aparţine o adresă IP. Astfel, în urma unui ŞI logic cu o adresă IP, masca va separa identifica torul de reţea, anulând biţii corespunzători identificatorului de gazdă. Fiecare bit din masca de subreţea care se află pe aceeaşi poziţie cu un bit din identificatorul de reţea (şi subreţea) va avea valoarea l, în vreme ce toţi biţii corespunzători identificatorului de gazdă vor avea valoarea 0. Cel mai des utilizată reprezentare pentru măştile de subreţea este cea zecimală, în concordanţă cu cea folosită pentru adresele IP. Măştile de subreţea mai pot fi reprezentate sub forma unui număr care stabileşte numărul de biţi cu valoarea 1 incluşi în mască, acesta fiind denumit prefix de reţea. De asemenea, adresele IP se mai pot scrie sub forma IP/n, unde n reprezintă prefixul de reţea. De exemplu, 192.168.100.2/29, care este un IP de clasă C, va avea masca de subreţea 11111111.11111111.11111111.11111000, adică 255.255.255.248. Deci acest IP face parte dintr-o reţea cu 30 de subreţele (25-2), identificatorul de subreţea conţinând 5 biţi. Fiecare subreţea conţine câte 6 IP-uri alocabile (23-2), deoarece identificatorul de gazdă include 3 biţi. Reţeaua conţine un număr total de 180 de IP-uri alocabile (30*6).
în urma creării de subreţele, se pierde o parte din spaţiul de adrese iniţial. De exemplu (pentru o reţea de clasă C), în cazul utilizării unui număr de doi biţi
pentru subreţea, numărul de biţi alocaţi gazdei va fi 6 (i.e., 8-2), numărul de subreţele care pot fi construite va fi 2 (i.e., 22-2), numărul gazdelor care pot fi incluse într-o subreţea va fi 62 (i.e., 26-2), numărul total de gazde va fi 124 (i.e., 2*62), procentul de adrese IP de gazdă utilizabile fiind de aproximativ 49% (i.e., 124/255). Gradul de utilizare a unui spaţiu de adrese de clasă C, folosind subreţele, nu poate depăşi 77%. A se vedea şi adresă IP şi reţea de calculatoare.
subrutină (subroutine). în programare, porţiune de cod dintr-un program, care efectuează o sarcină specifică şi este relativ independent de restul programului. Termenul este înrudit cu alţi termeni, ca funcţie, procedură şi rutină. A se vedea şi funcţie, procedură şi rutină.
subscribe (subscriere, abonare). Abonarea la o sursă de informare electronică (e.g., e-newsletter). Se face, de obicei, prin furnizarea unei adrese de e-mail. De multe ori subscrierea nu este făcută de utilizator, ci de sisteme automate, fară acordul acestuia, pe baza adresei de e-mail, găsită într-o bază de date publică sau procurată prin alte mijloace. A se vedea şi unsubscribe.
subscript (indice). Caracter scris mai jos de linia de bază a textului din jurul lui, având dimensiunea mai mică decât acesta. A se vedea şi superscript.
subsol (footer). Referitor la o pagină, zonă aflată în partea inferioară a acesteia, în care pot fi incluse note de
 379
subsol, numărul paginii şi alte informaţii. A se vedea şi antet.
suma de control (checksum). Numită şi hash sum, este o valoare calculată cu ajutorul căreia se verifică apariţia unor erori accidentale în cursul transmisiilor de date sau scrierii pe disc. Integritatea datelor poate fi verificată oricând, calculând suma de control şi comparând-o cu valoarea stocată. Dacă valorile respective nu coincid, datele au fost alterate. Totuşi, pentru evitarea modificărilor intenţionate ale datelor, se vor folosi funcţiile criptografice. A se vedea şi cifra de control.
Sun Microsystems, Inc.. Companie multinaţională cu sediul în SUA, producător şi distribuitor de calculatoare, software şi servicii informatice (http://www.sun.com/). A fost fondată în anul 1982 de patru studenţi de la Stanford University: Vinod Khosla, Bill Joy, Scott McNealy şi Andy Bech-tolsheim. Numele iniţial al companiei era SUN (Stanford University Network). în domeniul software este cunoscută mai ales pentru sistemul de operare Solaris, platforma de programare Java şi suita de aplicaţii de birou StarOffice, din care a fost derivat pachetul open source OpenOffice.org. în februarie 2008, a achiziţionat MySQL AB, dezvoltatorul SGBDR MySQL. în aprilie 2009, Sun Microsystems a fost cumpărată de Oracle Corporation. A se vedea şi OpenOffice.org, Solaris şi Joy, William Nelson.
supercalculator (supercomputer). Calculator cu performanţe deosebite, în special o putere de procesare foarte mare. Supercalculatoarele au fost construite începând cu anii 1960, un pionier al acestui domeniu fiind Seymour Cray. Astăzi, supercalculatoarele sunt construite de companii din SUA şi Japonia: Cray Research, Fujitsu, IBM, Sun, SGI (Silicon Graphics, Inc.), Hewlett-Packard, Sutherland şi ETA Systems.
în anul 1980 cel mai rapid supercalculator lucra cu circa un milion de operaţii în virgulă mobilă pe secundă (FLOPS, Floating Point Operations Per Second). în 1990 vitezele au ajuns la circa 1 Giga-FLOPS, estimându-se ca în 2010 viteza să ajungă la 1000 Tera-FLOPS.
Supercalculatoarele sunt folosite în aplicaţii complexe din domenii ca: reactoare nucleare, simulări nucleare, proiectarea aeronavelor, exploatări petroliere, seismologie, criptografie, prognoza vremii. A se vedea şi Cray, Seymour Roger.
superscript (exponent). Caracter scris mai sus faţă de textul din jurul lui, având dimensiunea mai mică decât acesta. A se vedea şi subscript.
superuser (superutilizator). A se vedea superutilizator.
superutilizator (superuser). Utilizator care, în sistemele de operare moderne, deţine un cont cu privilegii totale. Acesta este de obicei administratorul de sistem. A se vedea şi administrator de sistem şi cont-rădăcină.
 380
SuprGlu. Serviciu pentru personalizarea paginii de start (http://www. suprglu.com/). A se vedea şi serviciu pentru personalizarea paginii de start.
sursa documentului (document source). A se vedea sursa paginii.
sursa paginii (page source). Documentul HTML asociat paginii Web curente (afişată în browser). Acesta poate fi vizualizat folosind navigatorul Web (e.g., View—>Page Source, în Firefox).
SVG (Scalable Vector Graphics). Limbaj bazat pe XML (eXtensible Markup Language) utilizat pentru descrierea textuală a conţinutului grafic vectorial bidimensional. Cu alte cuvinte, documentele SVG conţin text care defineşte imagini.
Pentru crearea conţinutului SVG destinat dispozitivelor mobile se utilizează Mobile SVG Profiles: SVG Tiny (pentru telefoanele mobile multimedia) şi SVG Basic (pentru PDA-uri/ dispozitive handheld). Acestea sunt părţi ale platformei 3GPP (The 3rd Generation Partnership Project), pentru a treia generaţie de dispozitive mobile (http://www.3gpp.org/). Telefoanele mobile care rulează aplicaţii SVG sunt deja folosite de zeci de milioane de utilizatori, majoritatea din Europa.
Fiind un limbaj bazat pe XML, SVG poate fi creat şi transformat prin intermediul XSLT (eXtensible Style Sheet Transformations). SVG poate fi
utilizat, ca format vectorial, pentru a produce imagini statice scalabile (spre deosebire de imaginile în format bitmap), dar şi grafică interactivă şi dinamică (animată).
Animaţia SVG poate fi definită şi declanşată declarativ (i.e, incluzând elemente de animaţie în conţinutul SVG) sau prin intermediul limbajului ECMAScript, acesta din urmă constituind baza standardizată a limbajelor JavaScript/JScript. Este posibilă realizarea unor aplicaţii SVG complexe prin utilizarea limbajului ECMAScript, care accesează SVG DOM (Document Object Model). Prin intermediul SVG DOM pot fi accesate toate elementele SVG, precum şi atributele şi proprietăţile acestora.
SVG permite utilizarea a trei tipuri fundamentale de obiecte grafice: figuri (forme) bazate pe grafică vectorială (compuse din linii drepte şi curbe), imagini raster şi text. Obiectele grafice pot fi grupate, stilizate, transformate şi incluse în obiecte mai complexe. Limbajul poate fi integrat cu tehnologiile pentru server (e.g., servlet-uri, JSP, ASP, PHP, Perl).
Pentru vizualizarea graficii SVG este necesară instalarea unui plugin în unele browsere. Pentru Internet Explorer este recomandabil să se utilizeze Adobe SVG Viewer (http://www.adobe.com/svg/ viewer/install/main.html). Acesta poate fi utilizat şi cu Mozilla Firebird (pentru versiuni anterioare 1.1). începând cu versiunea 1.1, browserul Mozilla Firefox include un vizualizator SVG
 381
propriu. De asemenea, browserul Opera include un vizualizator propriu.
Dintre domeniile în care este utilizat limbajul SVG pot fi menţionate: platformele mobile (SVG Mobile este formatul grafic utilizat de a treia generaţie de telefoane mobile pentru mesaje multimedia); tipărire şi arhivare (SVG Prinţ este un format utilizat pentru generarea de conţinut potrivit pentru tipărire şi arhivare); realizarea interfeţelor GUI pentru aplicaţiile Web; crearea unor elemente componente ale aplicaţiilor Web (e.g., grafice, logo-uri şi imagini diverse); vizualizarea datelor (e.g., prin intermediul graficelor); proiectare industrială (aplicaţii CAD); GIS şi cartografiere. A se vedea şi GIS şi GUI.
SVG-edit. Editor grafic SVG online care foloseşte numai JS, HTML şi CSS (adică nicio funcţionalitate care să ţină de server), furnizat sub licenţă Apache
2.0 (http://c0de.g00gle.c0m/p/svg-edit/). Programul poate fi utilizat folosind orice browser modern. A se vedea şi licenţa Apache şi SVG.
swap (schimb). 1. Mutarea unor porţiuni de program sau de date din memoria RAM pe hard-disk şi invers. 2. Fişier aflat pe hard-disk în care sistemul de operare stochează porţiuni ale fişierelor de programe şi date care nu încap în memoria RAM. Când anumite porţiuni de program şi/sau date aflate în fişierul swap sunt necesare, sistemul de operare le aduce în memorie, le utilizează şi le mută înapoi. Se recomandă ca fişierul swap să fie de
 382
două ori mai mare decât memoria RAM. A se vedea şi hard-disk şi RAM.
SWF (ShockWave Format). Format grafic vectorial, proprietar Adobe Systems. Utilizează ActionScript -limbaj de programare bazat pe ECMAScript - pentru crearea animaţiilor complexe. A se vedea şi ActionScript, Flash şi formate vectoriale.
Symantec Corporation. Companie producătoare de software, cu sediul în SUA, fondată în anul 1982 de Gary Hendrix (cu un grant de la NFS) şi specializată în produse de securitate informatică (http://www.syma.niec. com/).
Iată câteva dintre aplicaţiile produse de Symantec: Norton Antivirus, Norton InternetSecurity, Norton SystemWorks, Norton Ghost, Partition Magic, Norton Online Backup şi Norton pcAnywhere.
Symbian Foundation. Organizaţie non-profit fondată în 2008 de o serie de firme de telecomunicaţii şi producătoare de dispozitive mobile (e.g., Nokia, Motorola, Sony-Ericsson, Vo-dafone, Samsung, LG) cu scopul de a administra sistemul de operare pentru telefoane mobile Symbian OS (http://www.symbian.org/). A se vedea şi Symbian Ltd. şi Symbian OS.
Symbian Ltd. Companie de software, cunoscută mai ales datorită sistemului de operare pentru telefoane mobile Symbian OS (http://www.symbian.com/). A fost înfiinţată în 1998 ca un parteneriat între companiile Nokia, Ericsson,
Motorola şi Psion. Zece ani mai târziu a fost cumpărată de Nokia. A se vedea şi Symbian OS.
Symbian OS. Sistem de operare pentru telefoane mobile, dezvoltat de compania Symbian Ltd. A se vedea şi Symbian Ltd.
Symfony. Cadru de lucru pentru proiectele PHP 5. învăţarea acestuia este relativ simplă pentru programatorii PHP care cunosc şabloanele de proiectare ale aplicaţiilor Web (http://www.symfony-project. org/).
Şcoala Online. Proiect care îşi propune să ofere o bază de date cu resurse gratuite utile studenţilor, elevilor, profesorilor, dar şi altor persoane
interesate să se instruiască sau să se informeze (http://www. e-scoala. ro/). Site-ul este o platformă deschisă, oricine putând să contribuie la dezvoltarea lui.
şir de caractere (string). în programare, tip de date format dintr-o mulţime ordonată de caractere (text) care, de obicei, poate fi citită de om (e.g., „bună ziua”), fiecare dintre caractere fiind identificat prin poziţia sa în cadrul mulţimii. în mod uzual, un şir de caractere este inclus între ghilimele. A se vedea şi tip de date.
şir de căutare (search string). Şir alfanumeric utilizat pentru comparaţie într-un proces de căutare.
383
 T
tabel (table). 1. în domeniul bazelor de date, formă de organizare a datelor, denumită şi relaţie. Conţine coloane (columns) sau atribute (attributes). O înregistrare (record) este un rând (row) dintr-un tabel. La intersecţia unui rând cu o coloană se află o celulă. Deşi, teoretic, ordinea în care înregistrările sunt incluse în tabel nu are nici o importanţă, practic aceasta poate afecta eficienţa accesării lor. Mulţimea de valori pe care le poate lua un atribut constituie domeniul atributului. Un atribut poate avea: o singură valoare, valori multiple sau valori derivate (care depind de valoarea altui atribut).
Un tabel este caracterizat prin grad (numărul de coloane ale tabelului; cel cu două atribute se numeşte binar, cel cu trei atribute se numeşte ternar etc.; în general, un tabel cu n atribute se numeşte n-ar) şi prin cardinalitate (numărul de înregistrări conţinute în tabel; se modifică pe măsură ce sunt adăugate sau şterse înregistrări). Intensitatea unei relaţii (a unui tabel) este compusă din structură (i.e., atribute), domeniile atributelor (împreună cu alte restricţii asupra valorilor posibile) şi grad. Ordinea în care apar coloanele
într-un tabel nu este importantă. Chiar dacă aceasta se schimbă, relaţia rămâne neschimbată, păstrând acelaşi înţeles. A se vedea şi bază de date relaţională.
2. Modalitate de organizare a informaţiilor în paginile Web. Conţinutul unui tabel este împărţit în rânduri (rows) şi coloane (columns). La intersecţia unei linii cu o coloană se găseşte o celulă (cell). O celulă poate include tipuri variate de conţinut (text, imagini, legături), existând posibilitatea precizării unor opţiuni legate de culoarea de fundal, aliniere etc.
în (X)HTML, un tabel este creat folosind marcajul nevid <table>. Atributele specifice acestuia sunt: border (specifică lăţimea bordurii din jurul celulelor tabelului, exprimată în pixeli; e.g., border="2"); cellpadding (precizează spaţiul, exprimat în pixeli, dintre bordura unei celule şi conţinutul acesteia; e.g., cellpadding="2"); cellspacing (stabileşte spaţiul, exprimat în pixeli, dintre bordura unei celule şi cea a tabelului sau a altei celule; e.g., cellspacing="2"); frame (permite specificarea laturilor din chenarul tabelului care vor fi vizibile); width (precizează lăţimea dorită a tabelului, exprimată în pixeli - e.g. wi.dth= "600" - sau ca procente din dimensiunea orizontală a elementului-părinte, e.g., width="50%").
Un rând al tabelului este creat folosind elementul tr. Acesta trebuie să conţină cel puţin unul dintre elementele th (creează o celulă a antetului, pentru
384
afişarea conţinutului acesteia fiind utilizat automat stilul bold) sau td (creează o celulă care conţine date). Elementul tr trebuie să apară cel puţin
o  dată într-un tabel. Pentru elementul td mai pot fi utilizate atributele colspan (precizează numărul de coloane peste care se întinde celula curentă) şi rowspan (are ca valoare numărul de rânduri peste care se întinde celula curentă), precum şi atributele pentru alinierea conţinutului. Acestea din urmă pot fi utilizate şi pentru elementul tr. De asemenea, pentru elementele tr şi td mai pot fi specificate atributele comune elementelor XHTML, precum şi bgcolor. A se vedea şi HTML.
Tabiet PC. Calculator mobil echipat cu touchscreen sau cu tabletă grafică, componente care permit operarea cu ajutorul unui creion digital, acesta înlocuind mouse-ul şi tastatura. în particular, Tabiet PC se referă la produsul (anunţat de Microsoft în anul 2001) care rulează sistemul de operare Windows Tabiet PC Edition.
tabletă grafică (graphics tabiet). Numită şi tabletă de digitizare (digitizing tabiet), este un dispozitiv de intrare care permite desenarea manuală a figurilor şi introducerea automată a acestora în calculator. Constă dintr-o suprafaţă plană pe care se poate desena folosind un creion special, precum şi din circuite traductoare care transmit calculatorului poziţia acestuia.
tablou (array). Colecţie finită de elemente de acelaşi tip (numit tip de
bază al tabloului), care ocupă o zonă continuă de memorie. Fiecare dată (numită şi element) este referită prin intermediul unor indecşi. Tablourile pot fi unidimensionale (în acest caz, ele se numesc şi vectori) sau multidimensionale (des folosite fiind cele bidimensionale). în primul caz, fiecare element este referit prin intermediul unui singur index. în cazul tablourilor cu mai multe dimensiuni, elementele sunt referite folosind doi sau mai mulţi indecşi (ansamblul acestora alcătuind o matrice sau un tensor). în mod uzual, indecşii sunt numere întregi (începând cu 0), dar - în cazul anumitor limbaje de programare (e.g., PHP) - pot avea şi alte tipuri (e.g., şir de caractere).
Pentru accesarea unui element inclus într-un tablou se utilizează notaţia T[i] pentru tablourile unidimensionale şi T[i j] pentru cele bidimensionale, unde
i şi j sunt indecşi. A se vedea şi structură de date.
tablou superglobal (superglobal array). Variabilă globală automată (sau superglobală) predefinită de tip tablou, utilizată în limbajul de programare PHP. Variabilele de acest tip sunt următoarele: $globals (conţine toate variabilele globale utilizate în scriptul curent), $_server (include valorile variabilelor setate de server sau pe cele direct legate de mediul de execuţie al scriptului curent), $_get şi $_post (conţin toate datele get şi, respectiv, post primite în scriptul PHP de la browser), $_files, $_cookie (include toate cookie-\\ri\z primite în scriptul
385
PHP de la browser), $_session (include variabile înregistrate în sesiunea curentă), $_request (conţine toate variabilele get, post şi cookie primite în scriptul PHP de la browser) şi $_env (conţine variabile furnizate scriptului de mediul de execuţie). A se vedea şi PHP şi variabilă globală.
tag (marcaj). 1. Folosit în contextul marcării resurselor Web, este un cu-vânt-cheie relevant sau un termen asociat cu/atribuit unei piese de informaţie (e.g., imagine, videoclip, pagină Web, post al unui blog) pentru a o descrie, oferind şi posibilitatea includerii sale într-un sistem de clasificare/sortare. Un tag (denumit şi etichetă) poate descrie conţinutul sau natura unei resurse, scopul în care poate fi utilizată, locaţia sa etc. Tag-urile pot fi cuvinte individuale (e.g., educaţie) sau expresii/propoziţii/fraze (e.g., educaţia permanenta). Utilizatori diferiţi pot utiliza şabloane diferite (personale) de marcare a resurselor (e.g., tag-urile unor utilizatori pot fi mai expresive, în vreme ce fag-urile altor utilizatori pot fi mai descriptive). Deoarece operaţia de marcare este practic liberă de constrângeri (cu excepţia numărului de tag-uri care pot fi asociate unei resurse şi a numărului maxim de caractere ale unei etichete), un tag pot fi orice termen/asociaţie de termeni, reprezentând în ultimă instanţă un indicator personal asociat unei resurse (altfel spus, o definiţie ad-hoc a acesteia).
In funcţie de sistemul de marcare utilizat, tag-urile formate dintr-un singur cuvânt trebuie delimitate prin
virgulă sau spaţiu. De asemenea, tag-urile compuse din mai multe cuvinte vor fi încadrate între ghilimele duble. în afară de tag-urile create în momentul în care efectuează marcarea unei resurse, utilizatorul mai are la dispoziţie tag-uri create de alte persoane, propriile tag-uri (create anterior), precum şi tag-uri generate de sistem (în funcţie de natura resursei). Unei resurse date îi pot fi asociate simultan un număr mare de tag-uri (e.g., în Flickr numărul maxim este 75), utilizatorii fiind complet liberi în alegerea lor. Totuşi, atunci când există posibilitatea partajării tag-urilor, utilizatorii vor alege dintre cele existente. A se vedea şi marcarea resurselor. 2. în limbajele de marcare (e.g., HTML, SGML), cod care identifică un element al unui document (e.g., tabel, imagine, listă, titlu, formular). A se vedea şi marcaj.
TagCloud (nor de tag-uri). Text, imagine sau animaţie flash prin care se realizează explorarea vizuală a tag-urilor (marcajelor) şi a relaţiilor dintre acestea. într-un astfel de nor, tag-urile sunt afişate în funcţie de frecvenţa de apariţie, cu ajutorul culorilor sau fonturilor de mărimi diferite. De exemplu, în delicious pot fi create trei tipuri de nori: personali (includ numai tag-urile unui utilizator), locali (includ tag-urile unei comunităţi de utilizatori) şi globali (includ toate tag-urile delicious). A se vedea şi delicious.
Tanenbaum, Andrew (n.            1944).
Informatician american, profesor la Universitatea Vrije din Amsterdam
386
(Olanda), unde predă cursuri de sisteme de operare şi arhitectura calculatoarelor. Este creatorul sistemului de operare demonstrativ Minix (clonă a UNIX-ului), creat în scop educaţional. Este cunoscut datorită cărţilor sale cu un pronunţat caracter didactic (e.g., Structured Computer Organization, Computer Networks, Modern Ope-rating Systems). A se vedea şi Minix şi UNIX.
Taptu. Companie şi serviciu de căutare pentru dispozitive mobile: telefoane şi PDA-uri (http://taptu.mobi/). Compania a fost fondată în 2005 (Cam-bridge, Marea Britanie), iar serviciul de căutare în 2008. A se vedea şi motor de căutare.
tasta Alt (Alt key). Tastă-modificator utilizată pentru a schimba alternativ funcţia altor taste apăsate. Cel mai cunoscut mod de utilizare a tastei Alt constă în apăsarea sa simultan cu tastele CTRL şi Delete. De asemenea, apăsată simultan cu tasta TAB, permite schimbarea ferestrei active. A se vedea şi CTRL-Alt-Delete.
tasta Backspace (Backspace key). Tastă care, în cazul calculatoarelor IBM PC, mută cursorul cu un caracter la stânga, ştergând de obicei caracterul respectiv.
tasta Caps Lock (Caps Lock key). Tastă cu două stări: activă, în care determină scrierea de la tastatură cu litere mari, şi inactivă. în stare activă nu afectează numerele, semnele de punctuaţie şi celelalte caractere non-literale.
Pentru a fi adusă în stare activă, trebuie apăsată. Rămâne în această stare până când este apăsată din nou.
tasta CTRL (CTRL key). Tastă- modificator a cărei denumire provine de la cuvântul control. Apăsată împreună cu alte taste, determină execuţia unor operaţii speciale (e.g., CTRL-Alt-Delete). A se vedea şi CTRL-Alt-Delete.
tasta Delete (Delete key). Tastă a cărei funcţie (în cazul calculatoarelor compatibile IBM PC) se schimbă în funcţie de aplicaţia utilizată. în mod obişnuit, şterge caracterul aflat în dreapta cursorului sau imaginea selectată. De asemenea, apăsarea tastei determină ştergerea textului selectat.
tasta End (End key). Tastă care, în cazul unui document needitabil (e.g., pagină Web), este utilizată pentru defilare la sfârşitul acestuia. Dacă documentul este editabil (e.g., realizat cu aplicaţia Word), apăsarea tastei trimite cursorul la sfârşitul rândului curent; pentru a obţine defilarea la sfârşitul documentului, tasta End trebuie apăsată împreună cu tasta CTRL. A se vedea şi tasta Home.
tasta Enter (Enter key). Tastă utilizată în general pentru a determina execuţia unei comenzi. Reprezintă o alternativă uzuală la apăsarea butonului Ok. în programele de prelucrare a textului (e.g., Word) este utilizată pentru trecerea la un nou paragraf.
387
tasta Escape (.Escape key). Numită şi ESC (Extra Services Control), este o tastă utilizată pentru iniţierea unei secvenţe escape. Are ca efect ieşirea din programul curent sau revenirea la nivelul anterior într-o structură de meniuri. în cazul browserelor Web, utilizarea tastei ESC are acelaşi efect ca şi execuţia unui click pe butonul Stop, însemnând oprirea încărcării paginii Web. în calculatoarele pe care rulează Microsoft Windows, utilizarea tastei ESC are acelaşi efect ca şi folosirea butoanelor No, Quit, Exit, Cancel sau Abort în casetele de dialog. Pe aceleaşi calculatoare, apăsarea simultană a tastelor ESC şi CTRL determină deschiderea meniului Start.
tasta Home (Home key). Tastă care, în cazul unui document needitabil (e.g., pagină Web), este utilizată pentru întoarcerea la începutul acestuia. Dacă documentul este editabil (e.g., realizat cu aplicaţia Word), apăsarea tastei trimite cursorul la începutul rândului curent; pentru a obţine întoarcerea la începutul documentului, tasta Home trebuie apăsată împreună cu tasta CTRL. A se vedea şi tasta End.
tasta Insert (Insert key). Tastă etichetată de obicei Ins, având (pe calculatoarele compatibile IBM PC) funcţia de comutare între modul de inserare şi cel de suprascriere (în care, în timpul scrierii, sunt suprascrise caracterele aflate în dreapta poziţiei curente a cursorului) în timpul editării textelor.
tasta Num Lock (Num Lock key). Prescurtare de la Numeric Lock Key, este o tastă cu două stări: activă, în care comută în modul de lucru numeric (în acest mod, tastele zonei numerice pot fi utilizate pentru a introduce date) şi inactivă (în care tastele zonei numerice sunt folosite pentru mişcarea cursorului şi defilarea paginii). Este însoţită de un LED care se aprinde atunci când tasta este activată.
tasta Page Down (Page Down key). Tastă care, împreună cu Page Up, este utilizată în mod obişnuit pentru defilarea paginii, distanţa variind de la o aplicaţie la alta. în cazul în care înălţimea documentului afişat este mai mică decât cea a ecranului, apăsarea celor două taste nu are nici un efect.
tasta Shift (Shift key). Tastă care, atunci când este apăsată împreună cu o altă tastă, îi conferă acesteia din urmă o semnificaţie diferită faţă de cea obişnuită. De exemplu, folosind Shift împreună cu tastele literale, pot fi obţinute caractere reprezentate prin litere mari; dacă tasta Caps Lock este activă, prin acest procedeu se obţin litere mici. De asemenea, în combinaţie cu alte taste, Shift produce caractere non-literale (atunci când este apăsată simultan cu o tastă asociată unei cifre) sau execută operaţii speciale.
tasta TAB (TAB key). Tastă marcată adesea cu două săgeţi, una indicând către stânga, iar cealaltă către dreapta, utilizată de obicei pentru inserarea caracterelor de tabulare în documente
 388
(apăsarea ei determină avansul cursorului către următorul tab stop). In programele de calcul tabelar, permite deplasarea de la o celulă la alta. De asemenea, în programele de baze de date, utilizarea tastei TAB determină deplasarea în cadrul unei înregistrări, de la un câmp la altul. Apăsarea simultană a tastelor ALT şi TAB permite navigarea printre ferestrele deschise la un moment dat şi activarea uneia dintre acestea.
tasta Page Up (Page Up key). A se vedea tasta Page Down.
tasta Prinţ Screen (Prinţ Screen key). Tastă inclusă în tastaturile PC-urilor compatibile IBM, prin apăsarea căreia conţinutul memoriei de ecran este trimis la portul standard de imprimantă (în mod obişnuit, LPT1). A se vedea şi port de imprimantă.
tastatură de calculator (computer keyboard). Dispozitiv de introducere (intrare) a datelor, modelat parţial după tastatura unei maşini de scris. Utilizează o serie de taste (keys), având caracterele gravate sau tipărite pe suprafaţa exterioară. Prin apăsarea tastelor sunt produse semnale electrice transformate apoi în coduri ale unor caractere printabile (litere, cifre, semne) sau de control. De asemenea, apăsarea simultană a unor taste produce unele comenzi (e.g., TAB + ALT).
tastatură ergonomică (ergonomie keyboard). Tastatură de calculator proiectată astfel încât să minimizeze
durerile provocate de utilizarea sa îndelungată. A se vedea şi tastatură de calculator.
tastă de scurtătură (shortcut key). A se vedea accelerator.
tastă modificatoare (modijier key). Tastă care schimbă rolul altei taste atunci când este apăsată împreună cu aceasta (e.g., Alt, CTRL, Shift).
taste de navigare (navigation keys). Taste care permit controlul deplasării cursorului: Backspace, Home, End, Page Down, Page Up şi cele patru taste săgeţi.
(a) tăia (cut). A elimina o porţiune din documentul curent, editat. în mod obişnuit, operaţia este însoţită de plasarea porţiunii tăiate în memorie (clipboard), astfel încât aceasta să poată fi inserată (i.e., lipită) în documentul respectiv sau în alt document similar. A se vedea şi (a) lipi şi clipboard.
tăiere şi lipire (cut and paste). A se vedea (a) tăia şi (a) lipj.
TCP (Transmission Control Protocol, Protocolul de control al transmisiei). Protocol utilizat la nivelul transport în modelul de referinţă TCP/IP. Este un protocol sigur, orientat pe conexiune, asigurând trimiterea fară erori a unui flux de octeţi de la o maşină la alta (maşina destinaţie confirmă sosirea datelor). Aceasta înseamnă că, dacă unele date (segmente TCP) se pierd, la destinaţie se cere retransmiterea lor. A se vedea şi TCP/IP şi UDP.
389
TCP/IP. Model de referinţă utilizat în Internet. Permite calculatoarelor din întreaga lume (care utilizează sisteme de operare diferite) să comunice între ele. Denumirea modelului provine de la cele mai importante protocoale utilizate în cadrul său: TCP (Transmission Control Protocol) şi IP (Internet Protocol).
Din punct de vedere istoric, protocoalele TCP şi IP au fost create de Vinton Cerf şi Robert Kahn în prima parte a anilor 1970. Ulterior (începând cu 1 ianuarie 1983), acestea au fost utilizate pentru comunicare în reţeaua ARPANET. Mai târziu, a apărut şi modelul de referinţă TCP/IP. Deşi acesta a fost utilizat iniţial numai pentru transmisiile de date în reţeaua militară ARPANET, în cele din urmă el a fost adoptat şi de reţelele civile, ajungând să definească modul de funcţionare a Internetului.
Spre deosebire de ISO/OSI, modelul de referinţă are patru niveluri, enumerate şi descrise pe scurt în continuare: nivelul acces la reţea (similar cu nivelurile legătură de date şi fizic din modelul ISO/OSI, se ocupă în principal cu toate aspectele legăturilor fizice, furnizând tot ceea ce este necesar pentru a transmite un pachet IP); nivelul internet (denumit şi nivelul reţea, se ocupă de expedierea pachetelor şi de transmiterea lor până la destinaţie, trebuind să găsească cea mai bună rută pentru acestea); nivelul transport (realizează controlul fluxului de date, precum şi detectarea şi recuperarea erorilor); nivelul aplicaţie (realizează reprezen-
tarea şi codificarea datelor, precum şi controlul dialogului între aplicaţii).
Nivelul aplicaţie nu este identic cu cel din ISO/OSI, conţinând ultimele trei niveluri din acest model (sesiune, prezentare şi aplicaţie). Nivelul include toate protocoalele de nivel înalt. Primele protocoale de acest tip includeau terminalul virtual (TELNET), transferul de fişiere (FTP) şi poşta electronică (SMTP). Ulterior, în decursul timpului au mai fost adăugate şi alte protocoale, dintre care pot fi amintite DNS şi HTTP. în scopuri practice, protocoalele de la acest nivel pot fi împărţite în două grupuri: protocoale-utilizator (folosite de aplicaţiile utilizatorilor; e.g., HTTP, SMTP, Telnet, FTP, IMAP) şi protocoale de serviciu (asigură funcţionarea corectă a Internetului; e.g., SNMP, utilizat în administrarea reţelei).
Nivelul transport este identic cu cel din modelul ISO/OSI. Permite conversaţii între entităţile pereche din gazdele-sursă şi, respectiv, destinaţie, utilizând în acest scop două protocoale capăt-la-capăt: TCP şi UDP.
Nivelul internet (cel mai important nivel al modelului) are ca scop emiterea de pachete de către oricare gazdă şi transmiterea lor spre destinaţie, acestea circulând independent unele de altele, chiar şi în alte reţele. Nivelul defineşte un format oficial de pachet (denumit pachet IP) şi protocolul IP (Internet Protocol). Alături de acesta, la nivelul internet mai sunt utilizate alte protocoale, dintre care amintim ICMP
390
(Internet Control Message Protocol), ARP (Address Resolution Protocol) şi RARP (Reverse Address Resolution Protocol). A se vedea şi TCP şi UDP.
TDM (Time Division Multiplexing, multiplexarea cu diviziune în timp). Asigurarea printr-un mediu de transmisie dat a unui număr de două sau mai multe canale care funcţionează simultan, prin alocarea pentru fiecare a unei porţiuni distincte din timpul de transmisie disponibil. în mod obişnuit, timpul de transmisie alocat fiecărui canal este constituit din intervale periodice, separate de intervalele alocate celorlalte canale. A se vedea şi multiplexare.
TeacherTube. Serviciu de video sha-ring (partajare video) asemănător You Tube, dedicat numai domeniului educaţional (http: //www. teachertube. com/). Permite: încărcarea, etichetarea şi partajarea clipurilor video; ataşarea la clipurile video încărcate a unor fişiere în diverse formate, care includ note, planuri de lecţie, evaluări etc.; căutarea şi vizualizarea clipurilor video încărcate de membrii comunităţii; crearea sau înscrierea în grupuri de persoane care au interese similare; integrarea clipurilor video încărcate pe TeacherTube în site-uri Web prin includere sau folosind API-uri; alegerea modalităţii de difuzare a clipurilor video încărcate, acestea putând fi publice (vizualizate de toată lumea) sau private (partajate numai cu persoanele invitate). A se vedea video sharing şi YouTube.
 tehnici de căutare (search techniques). Tehnici utilizate pentru a obţine rezultate cât mai apropiate de cele dorite atunci când se folosesc motoarele de căutare pe Web: utilizarea cuvinte-lor-cheie, folosirea operatorilor logici, căutarea frazelor, utilizarea caracterului wildcard, restrângerea de domeniu, căutarea pe categorii. A se vedea şi motor de căutare.
 tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (ICT, information and commu-nication technology). Termen- umbrelă care acoperă toate tehnologiile avansate dezvoltate în domeniul comunicaţiilor şi al manipulării şi furnizării informaţiilor.
 tehnologie cu accesibilitate (acces-sibility technology). Produse, dispozitive sau echipamente care pot fi utilizate, cu sau fară asistenţă, de persoane cu dizabilităţi. A se vedea şi accesibilitate.
 tehnologie pentru server (server technology). Oferă posibilitatea generării dinamice a conţinutului Web trimis utilizatorului - utilizând diverse surse de date (e.g., baze de date, fişiere text, documente XML, stream-uri multimedia) dar şi efectuarea unor calcule şi procesări complexe.
 Din punct de vedere istoric, prima metodă de generare dinamică pe server a conţinutului Web a fost standardul de facto CGI. Următoarea etapă în evoluţia metodelor de generare dinamică a conţinutului Web a fost utilizarea interfeţelor de programare NSAPI
 391
(Netscape Server API) şi ISAPI (Microsoft Internet Services API), acestea funcţionând conform modelului CGI.
Astăzi, sunt utilizate în mod obişnuit limbajele/platformele de programare pentru server, care oferă posibilitatea dezvoltării unor aplicaţii Web cu complexitate ridicată. Acestea, denumite adesea servere de aplicaţii, funcţionează de regulă ca extensii ale serverului Web. A se vedea şi CGI şi server de aplicaţii.
telefon inteligent (smartphone). Telefon mobil care oferă funcţii avansate, similare cu cele ale unui calculator personal. Deşi nu există un standard industrial pentru producerea telefoanelor inteligente, aceste dispozitive modeme au în comun: utilizarea unor procesoare puternice, memorie şi ecrane de afişaj mari, precum şi sisteme de operare avansate. Cele mai cunoscute sisteme de operare utilizate de telefoanele inteligente sunt Symbian OS, iPhone OS, Windows Mobile, Linux, Palm WebOS şi Android.
telefon pri» satelit (satellite tele-phone). Tip de telefon mobil care utilizează pentru conectare sateliţi în locul celulelor terestre. Depinzând de arhitectura sa, sistemul folosit poate acoperi întregul Pământ sau numai o anumită regiune a acestuia.
Telnet (Telecommunication Network). Protocol client-server de reţea utilizat în conexiunile Internet sau în reţele locale (LAN), dezvoltat în anul 1969. In mod obişnuit, telnet furnizează acces
la o interfaţă în linie de comandă pe un calculator aflat la distanţă.
Utilizarea protocolului presupune existenţa a două aplicaţii care cooperează, una pe calculatorul client şi alta pe calculatorul server (i.e., gazdă, cel care va fi accesat la distanţă). După realizarea conexiunii telnet (care necesită, în cele mai multe cazuri, un nume de utilizator şi o parolă), calculatorul client devine terminal al gazdei. Nu sunt posibile mai multe conexiuni în acelaşi timp.
Termenul telnet desemnează, de asemenea, aplicaţia care implementează partea de client a protocolului. Au fost creaţi clienţi telnet pentru toate platformele. Telnet poate fi utilizat pentru accesarea poştei electronice, a bazelor de date, a fişierelor etc.
teoria celor şase grade de separare
(theory of six degrees of separation). Teorie care stă la baza reţelelor sociale online. Conform acestei teorii, propusă de scriitorul ungur Frygies Karinthy în povestirea Chains, publicată în 1929, fiecare locuitor al planetei poate fi contactat de orice străin printr-un lanţ alcătuit din cel mult cinci intermediari. Dintre experimentele recente care au căutat să demonstreze teoria celor şase grade de separare în diverse structuri de reţea pot fi amintite Six Degrees of Kevin Bacon şi Find Satoshi. A se vedea şi Find Satoshi, reţele sociale online, Six Degrees of Kevin Bacon şi Stanley Milgram.
 392
Testing and Assessment Tool (TAT, instrument pentru testare şi evaluare). Software care simplifică procesul de creare şi administrare a testelor online.
în e-Learning, TAT-urile sunt utilizate împreună cu alte tipuri de instrumente. De exemplu, testele sunt incluse în pagini Web create cu WAT sau pot fi adăugate cursurilor şi obiectelor de învăţare create prin intermediul CAT-urilor, LMS-urilor şi LCMS-urilor. Deşi instrumentele de testare diferă în ceea ce priveşte modul de utilizare, există un ciclu comun de dezvoltare şi administrare a testelor, precum şi de raportare/ folosire a rezultatelor acestora. Iată câteva TAT-uri cunoscute: Exams Online, Perception Authoring Manager, Test Generator. A se vedea şi Course Authoring Tool, Learning Management System şi Perception Authoring Manager.
TeX. Sistem de culegere a documentelor creat de Donald Knuth. Este gratuit şi foarte popular în mediul academic. TeX este considerat de unii cea mai bună soluţie pentru culegerea textului care conţine formule matematice, mai ales în varianta LaTeX. A se vedea şi LaTeX şi Knuth, Donald Erwin.
text-ancoră (<anchor text). Textul inclus într-o ancoră-sursă, vizibil utilizatorului. Având până la 60 de caractere, este textul asupra căruia execută click utilizatorul. Motoarele de căutare folosesc textul respectiv pentru a determina relevanţa site-ului în care este inclusă hiperlegătura, precum şi
a conţinutului paginii către care este di-recţionat utilizatorul. Diversele browsere vor afişa diferit textul-ancoră. Atunci când utilizatorul plasează mouse-ul deasupra textului-ancoră, browserul afişează un tooltip. Iată un exemplu:
<a
href="http://www.exemplu.com/ pictori/luchian.html">
   Ştefan Luchian</a>
în exemplul prezentat, ştefan Luchian este textul-ancoră. A se vedea şi ancoră şi hiperlegătură.
THESIS. Software comercial compatibil cu versiunile SCORM 1.2 şi SCORM 2004, compus din patru aplicaţii care furnizează o modalitate rapidă de obţinere a obiectelor de învăţare pe baza unui conţinut educaţional existent într-o diversitate de formate (e.g., pagini Web, documente MS Office) (http://getthesis. com/). A se vedea şi obiect de învăţare şi SCORM.
Thomson, Kenneth (n. 1943). Programator american, pionier al informaticii, în anii 1960 a lucrat împreună cu Den-nis Ritchie la dezvoltarea sistemului de operare Multics. A contribuit, alături de D. Ritchie, la dezvoltarea sistemului de operare UNIX. în 1983 a câştigat premiul Turing, împreună cu Dennis Ritchie. A se vedea şi Ritchie, Dennis şi UNIX.
thread (fir de execuţie). A se vedea fir de execuţie.
three-tier architecture (arhitectură pe trei niveluri). Arhitectură de reţea care
 393
constă din trei tipuri de noduri: clienţi, servere de aplicaţii (care procesează datele pentru clienţi) şi servere de baze de date (care stochează datele utilizate de serverele de aplicaţii). Configuraţia descrisă este cel mai utilizat tip de arhitectură client-server. în general, configuraţiile care conţin mai mult de două niveluri se numesc arhitecturi multi-nivel (multi-tiered) sau n-nivel (n-tiered). A se vedea şi arhitectura client-server.
thumbnail (miniatură). A se vedea miniatură.
TIC. A se vedea tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor.
TIFF (Tag Image File Format). Format de fişier utilizat pentru stocarea imaginilor. Este suportat pe scară largă de aplicaţiile pentru manipularea imaginilor, procesare de text, recunoaştere optică a caracterelor, scanare, fax etc. Extensiile de fişier utilizate sunt .tif şi .tiff. Tipul MIME folosit este image/tiff.
timp de răspuns (response time). I. Timpul scurs între lansarea unei cereri (request) şi primirea răspunsului (response), care poate include datele solicitate sau precizarea că acestea nu pot fi furnizate, din diverse motive. 2. Timpul necesar unui dispozitiv inclus într-un sistem de calcul pentru a furniza datele solicitate de CPU. A se vedea şi CPU.
timp universal coordonat (Universal Time Coordinated, UTC). Timp standard bazat pe IAT (International
Atomic Time), cu un salt de câteva secunde adăugat pentru a compensa încetinirea în timp a rotaţiei Pământului. Neoficial, UTC poate fi considerat echivalent GMT (Greenwich Meridian Time) atunci când fracţiunile de secundă sunt nesemnificative.
UTC a înlocuit GMT în numeroase regiuni ale lumii începând cu 1 ianuarie 1972. Timpii zonali (i.e., în diverse regiuni de pe glob) pot fl exprimaţi în funcţie de UTC, utilizând o compensare (offset) negativă sau pozitivă.
Timsoft. Companie din Timişoara. Pune la dispoziţie cursuri online, găzduire/dezvoltare de cursuri, consultanţă în e-Learning şi în utilizarea blogurilor, dezvoltare de sisteme integrate de e-Learning, design Web (http://www. timsoft.ro/).
TinyURL. Serviciu care furnizează alias-uri scurte pentru redirectarea URL-urilor lungi (http://tinyurl.com/) utilizând tehnica denumită URL shortening (scurtarea URL-ului). A fost lansat în ianuarie 2002 de către dezvoltatorul Web Kevin Gilbertson. Pagina principală a aplicaţiei include un formular folosit pentru a introduce URL-ul lung care va fi trimis în vederea scurtării. Pentru fiecare URL trimis, serverul adaugă într-o bază de date un alias al acestuia (un URL scurt), pe care apoi i-1 retumează utilizatorului De asemenea, TinyURL oferă un API, permiţându-le astfel programatorilor să creeze aplicaţii care automatizează procesul de creare a URL-urilor scurte. A se vedea şi scurtarea URL-urilor.
394
tip de date (data type sau datatype). în limbajele de programare, concept care include o mulţime de valori, o regulă de codificare a lor (modul în care sunt reprezentate în memorie) şi o mulţime de operaţii definite pe mulţimea valorilor.
în flecare limbaj de programare există o serie de tipuri de date predefinite (standard). în mod obişnuit, acestea sunt tipuri simple, numite şi scalare (e.g., întreg, real) şi tipuri compuse (e.g., tablou, obiect). Tipurile compuse pot împacheta un număr arbitrar de date simple sau compuse. în majoritatea limbajelor, utilizatorii au posibilitatea de a defini tipuri de date noi prin combinarea celor existente şi prin definirea unor operaţii valide pentru noile tipuri.
tipuri de e-Learning (e-Learning types). în cadrul conceptului de e-Learning se deosebesc următoarele tipuri: 1) învăţarea bazată pe computer (CBL, Computer-based learning) se referă la utilizarea calculatorului în sala de clasă, acesta fiind văzut ca o componentă-cheie a mediului educaţional; în general, conceptul CBL este considerat diferit de cel în care învăţarea reprezintă numai un element periferic al utilizării calculatorului (e.g., jocuri pe calculator, navigare Web); 2) pregătirea bazată pe computer (CBT, Computer-based training) - în cadrul serviciilor de acest tip studenţii învaţă prin parcurgerea unor programe speciale de pregătire pe calculator, în funcţie de
domeniul lor ocupaţional; adesea, CBT este utilizat pentru a învăţa personalul să utilizeze diverse aplicaţii software; de multe ori, aplicaţiile livrate utilizatorilor includ tutoriale, acestea reprezentând o formă modestă de CBT; 3) pregătirea bazată pe Web (WBT, Web-based training) este similară cu CBT, fiind oferită în Internet şi accesată prin intermediul unui browser Web; acest tip de pregătire utilizează frecvent metode interactive, aşa cum sunt listele de discuţii, camerele de chat, mesageria instantanee şi videoconferinţele; în mod obişnuit, WBT este utilizat pentru învăţare adaptată la ritmul propriu al studentului, existând şi sisteme folosite pentru testarea şi evaluarea studenţilor la anumite date; 4) învăţarea colaborativă susţinută de computer (CSCL, Computer-supported collaborative learning) este cel mai nou tip de e-Lear-ning, destinat îmbunătăţirii predării şi învăţării cu ajutorul noilor tehnologii de comunicare; învăţarea colaborativă (sau de grup) se referă la metodele de instrucţie în care studenţilor li se cere să lucreze împreună pentru îndeplinirea unor sarcini de învăţare; acest nou tip de învăţare se deosebeşte radical de modelul tradiţional, în care educatorul îşi asumă integral rolul de distribuitor de cunoştinţe şi formator de competenţe. A se vedea şi e-Learning.
tipuri MIME XHTML (MIME XHTML types). Tipuri de conţinut pentru documentele XHTML. Acestea sunt: text/htmi (browserul va procesa documentul ca şi cum acesta ar fi un
395
document HTML), application/ xhtml+xml (browserul va procesa documentul utilizând regulile sintactice XHTML), text/xml sau appli-cation/xml (ultimele două pot fl precizate pentru orice document din familia XML, inclusiv XHTML). A se vedea şi MIME.
TLS (Transport Security Layer). Protocol utilizat pentru securizarea comunicaţiei în Internet. în ciuda numelui, acesta nu este altceva decât o versiune îmbunătăţită a SSL (e.g., dacă versiunea SSL este 3.0, mesajele TSL vor indica versiunea sa de protocol 3.1). Ase vedea şi SSL.
Tomlinson, Ray (n. 1941). Programator american, născut la Amsterdam, în 1971 a implementat un sistem de e-mail utilizat în reţeaua ARPANET. Acesta a fost primul sistem capabil să trimită mesaje între gazde diferite conectate la aceeaşi reţea. A se vedea şi ARPANET şi poşta electronică.
tooltip (tooltip). Element utilizat în interfeţele grafice în conjuncţie cu un cursor, acesta fiind adesea indicatorul mouse-ului. Atunci când utilizatorul suprapune cursorul peste un item (fară a executa click), lângă acesta este afişată o casetă de dimensiuni reduse (i.e., tooltip-ul) care conţine informaţii suplimentare (sub forma unui text, de obicei scurt) referitoare la itemul respectiv. Tooltip-urilQ sunt des utilizate în paginile Web. Pentru a indica brow-serului să afişeze un tooltip, se foloseşte atributul title al unor marcaje
(X)HTML, valoarea sa fiind chiar conţinutul tooltip-ului. Acesta va fi afişat atunci când utilizatorul suprapune cursorul peste conţinutul marcajului.
topologie de reţea (network topology). Dispunerea fizică a calculatoarelor, liniilor de transmisie şi echipamentelor de reţea. Există trei topologii standard: inel, magistrală şi stea. LAN-urile cu difuzare utilizează topologiile magistrală şi inel. în schimb, LAN-urile peer-to-peer pot fi: reţele în stea, inel, arbore (variantă de topologie stea) sau combinate. Aceste reţele conectează calculatoarele utilizatorilor direct sau prin intermediul unui dispozitiv numit hub (distribuitor). A se vedea şi topologie inel, topologie magistrală şi topologie stea.
topologie inel        (ring     topology).
Topologie de reţea standard în care echipamentele sunt conectate în cadrul unei bucle închise a cablului de interconectare. Datele sunt trecute prin fiecare echipament până ajung la destinaţie. în practică, topologia inel este combinată cu topologia stea într-o structură mai complexă: echipamentele sunt legate în stea la un server local, iar acesta este conectat în inel cu echipamentele centrale. Reţelele bazate pe această topologie necesită puţin cablu de conectare, dar sunt greu de extins şi de modificat. De asemenea, un singur echipament defect întrerupe întreaga reţea. Topologia inel este implementată de obicei prin tehnologia TokenRing. A se vedea şi topologie de reţea, topologie magistrală şi topologie stea.
396
topologie magistrală (bus topology). Denumită şi liniară, este o topologie de reţea standard care asigură conectarea directă la server a oricărui calculator din cadrul reţelei. Datele sunt transmise direct prin cablu, fară să fie preluate sau prelucrate de vreun dispozitiv intermediar. O astfel de reţea este uşor de implementat, dar greu de diagnosticat. Pentru implementarea topologiei magistrală este utilizată tehnologia Ethernet la 10 Mbps. A se vedea şi topologie de reţea, topologie inel şi topologie stea.
topologie stea (star topology). Topologie de reţea standard în care echipamentele sunt legate la un calculator central, prin intermediul căruia sunt realizate transmisiile de date. O variantă este topologia ierarhică sau arbore (tree), în care datele sunt transferate prin mai multe dispozitive până ajung la destinaţie. O reţea construită pe baza acestei topologii este uşor de modificat şi de diagnosticat. în schimb, necesită mult cablu de interconectare. A se vedea şi topologie de reţea, topologie inel şi topologie magistrală.
Torvalds, Linus (n. 1969). Inginer finlandez de software, născut la Helsinki. Este iniţiatorul nucleului sistemului de operare Linux, astăzi coordonând dezvoltarea acestuia sub licenţă GNU GPL. A absolvit cursurile Universităţii din Helsinki în 1996, obţinând un masterat în informatică pe baza tezei Linux: un sistem de operare portabil. A se vedea şi Linux.
touchpad (touchpad). A se vedea trackpad.
touchscreen (ecran tactil). Ecran care poate detecta locul din zona de afişare în care este atins. Atingerea se poate face direct, cu mâna/degetul, sau prin intermediul unui creion special. Prin atingere, utilizatorul poate executa operaţii similare cu cele pe care le efectuează folosind mouse-ul: selectarea unui obiect pe ecran, mutarea cursorului pe ecran, deschiderea unui meniu sau punerea în execuţie a unui program.
trackball (trackball). Dispozitiv de indicare folosit pentru controlul cursorului pe ecran. în acest scop, utilizatorul acţionează o bilă plasată între două role. Mişcarea de rotaţie a bilei este transformată de dispozitiv în mişcări ale cursorului. De asemenea, dispozitivul include o serie de butoane folosite pentru realizarea altor acţiuni. A se vedea şi dispozitiv de indicare.
trackpad (trackpad). Denumit şi touchpad, este un dispozitiv de indicare folosit pentru controlul cursorului pe ecran. în acest scop, utilizatorul mişcă degetul pe suprafaţa trackpad-ului. Este folosit în special pentru calculatoarele laptop. A se vedea şi dispozitiv de indicare.
trademark (marcă înregistrată). Semn distinctiv utilizat de o persoană, o organizaţie sau o companie pentru a arăta că produsele sau serviciile pe care le oferă consumatorilor sunt diferite de cele oferite de alte entităţi juridice.
397
Semnul este însoţit de simboluri specifice: TM, SM sau ®.
transferul argumentelor (passing arguments). In programare, înlocuirea argumentelor formale cu cele actuale, la apelarea unei funcţii. A se vedea şi transferul argumentelor prin referinţă şi transferul argumentelor prin valoare.
transferul argumentelor prin referinţă {passing arguments by reference). Una dintre modalităţile în care se realizează transferul argumentelor către o funcţie. Această modalitate impune ca argumentul funcţiei să fie o variabilă, în loc să se refere la copia valorii variabilei transmise, variabila corespunzătoare din funcţie se referă chiar la valoarea variabilei respective, de fiecare dată când este utilizată. Drept rezultat, funcţia va schimba chiar valoarea variabilei transferate. Iată un exemplu scris în PHP în care este folosită această modalitate de transfer: <? php
function cub(&$numar) {
   $numar =
   $numar* $numar* $numar;
}
$nr = 4;
cub($nr);
echo $nr;
// Se afiseaza 64 ?>
După cum se poate observa în exemplul prezentat, pentru a se realiza transferul prin referinţă, argumentul funcţiei trebuie prefixat folosind caracterul A se vedea şi transferul argumentelor.
transferul argumentelor prin valoare
{passing arguments by value). Una dintre modalităţile în care se realizează transferul argumentelor către o funcţie. Expresia transmisă (transferată) ca argument este evaluată, iar valoarea obţinută este atribuită în corpul funcţiei variabilei cu acelaşi nume. în continuare este prezentată funcţia PHP cub () care întoarce argumentul care îi este transmis, ridicat la puterea a treia:
function cub($numar) { return Şnumar* $numar* $numar;
}
Iată un script în care se realizează transferul argumentului prin valoare către funcţia cub ():
<? php
// definiţia funcţiei $număr = 10; echo cub(Şnumar).</br>; echo cub (2* 5);
?>
în exemplul prezentat, funcţia cub () este apelată de două ori, argumentul fiind transmis de fiecare dată prin valoare şi evaluat la valoarea 10.
Este posibil ca argumentele transferate prin valoare funcţiilor să fie şi tablouri, ca în exemplul prezentat în continuare, în care funcţia suma_el () retumează suma elementelor tabloului transferat ca argument:
<? php
function suma_elem($tablou) { $nrelem = count($tablou); $sumaelem = 0; for($i = 0; $i < $nrelem; $i++) {
                                                $sumaelem += $tablou[ $i] ;
    }
398
    return $sumaelem;
  }
  echo "Suma elementelor tabloului este". suma_elem(array(10, 5,
12) ) ;
?>
în exemplul prezentat anterior, programul va afişa după execuţie 27. A se vedea şi transferul argumentelor.
(a) translata (translate). în programare, a converti un program dintr-un limbaj de programare în altul. Operaţia se realizează folosind programe dedicate (e.g., asamblor, compilator, interpretor). A se vedea şi asamblor, compilator, interpretor şi translator.
translator (translator). Program care realizează translatarea unui program dintr-un limbaj în altul. A se vedea şi (a) translata.
transmisie duplex (transmission duplex). Transmisia realizată într-un sistem duplex. A se vedea şi sistem duplex.
trigger (declanşator). într-o bază de date, procedură executată automat atunci când un utilizator încearcă să efectueze actualizarea datelor. Trigger-ele au rolul de a menţine integritatea bazei de date. A se vedea şi integritatea bazei de date.
trimitere manuală (manual sub-mission). înscrierea manuală a unui site într-un director Web sau într-un motor de căutare. Deşi necesită timp, este considerată de multe persoane singura metodă corectă de a realiza înscrierea.
Alături de trimiterea manuală, se utilizează şi trimiterea automată, prin folosirea unui software specific.
troff (typesetting runoff). Unul dintre cele mai vechi programe UNIX de formatare a textului. Troff a fost dezvoltat în 1971 la AT&T Bell Laboratories de Joseph Ossanna.
troian (trojan horse). Program de tip malware care, în aparenţă, realizează o funcţie dorită de utilizator, dar, în realitate, execută funcţii ascunse, nedorite şi/sau dăunătoare. Este creat cu scopul de a obţine informaţii şi de a administra calculatorul pe care este executat. Numele programului are ca sursă de inspiraţie legenda calului de lemn folosit de greci pentru a se ascunde în cetatea Troia, pe care voiau să o atace. A se vedea şi malware.
Tumblr. Serviciu gratuit de microblogging (http://www.tumblr.com/). A se vedea şi microblogging.
Turing, Alan Mathisan (1912-1954). Logician, matematician, criptanalist şi informatician englez. Este considerat adesea „părintele informaticii moderne”. Este inventatorul maşinii virtuale care îi poară numele (Turing machine). în anul 1999, revista Time l-a desemnat ca fiind unul dintre cele mai importante 100 de personalităţi ale secolului XX, pentru rolul pe care l-a avut în dezvoltarea calculatoarelor moderne. A se vedea şi maşina Turing şi premiul Turing.
 399
Twitter. Reţea de socializare şi serviciu de microblogging (http://twitter.com/), a fost lansată oficial în octombrie 2006 de firma americană Obvious (,http://obvious.com/), obţinând în martie 2007 South by Southwest Web Award (Austin, Texas), la categoria bloguri.
Mărimea însemnărilor - numite tweets (ciripeli) - care pot fi create de utilizatori este limitată la 140 de caractere. Jack Dorsey, recunoscut ca fiind omul din spatele conceptului Twitter, a spus în discursul de acceptare a premiului: „Am dorit să mulţumim în 140 de caractere sau mai puţin. Şi tocmai asta am făcut.”
Popularitatea deosebită a reţelei Twitter este datorată şi API-ului propriu (Twitter API, http://apiwiki.twitter.com/), pe care
twitter-ii (twitterers) îl pot utiliza pentru a crea propriile lor aplicaţii. O astfel de aplicaţie este mashup-\i\ Twittervision (creat folosind şi Google Maps), care afişează locul unde se află cei care postează însemnări. De asemenea, mashup-ul TwitterDir (i.e., Twitter Directory, http://twitdir.com/), bazat pe acelaşi API, permite identificarea utilizatorilor din locuri (oraşe şi ţări) precizate. A se vedea şi microblogging.
typeface (tip de caractere). Model de caractere proiectat folosind un stil specific. Noţiunea se deosebeşte de cea de font (caractere de un anumit tip şi o numită dimensiune). A se vedea şi font.
TypePad. Serviciu comercial de blogging (http://www.typepad.com/).
 u
UAL (Unitatea Aritmetică şi Logică). Parte a CPU care efectuează asupra datelor operaţiile aritmetice şi logice specificate de instrucţiuni. înainte de efectuarea unei operaţii, datele sunt încărcate în regiştri CPU. După efectuarea operaţiei, rezultatele sunt depuse tot în regiştri. A se vedea şi CPU.
UCC (Unitatea de Comandă şi Control). Parte a CPU cu următoarele funcţii: decodificarea codului operaţiei; calculul adresei operanzilor care participă la operaţie şi extragerea lor din memorie, generarea comenzilor necesare pentru execuţia instrucţiunii, generarea comenzilor necesare pentru memorarea rezultatului şi a informaţiilor de stare, calculului adresei instrucţiunii următoare şi citirea acesteia din memorie. A se vedea şi CPU.
UDDI (Universal Description, Disco-very and Integration). Standard pentru înregistrarea şi regăsirea serviciilor Web. A fost publicat pe 6 septembrie
2000,  la el contribuind firmele Ariba, IBM şi Microsoft. Ulterior, suportul pentru această tehnologie s-a extins, implicând o comunitate foarte mare de firme. Proiectul UDDI menţine un
registru public de afaceri (cu servicii incluse) accesibil online, denumit UBR (UDDI Business Registry). Acesta conţine, de fapt, câţiva regiştri replicaţi găzduiţi de firme numite operatori UDDI sau operatori de regiştri.
Standardul UDDI furnizează două specificaţii care definesc structura registrului de servicii şi operaţiile care se pot efectua: o definiţie a informaţiilor care trebuie furnizate despre fiecare serviciu şi despre cum trebuie codificate acestea (set de structuri de date); o specificaţie API care oferă un set de API-uri pentru publicare (înregistrarea serviciilor) şi interogare (pentru a găsi serviciile). în plus, operatorii de regiştri furnizează fiecare câte o interfaţă utilizator bazată pe pagini Web, prin intermediul căreia pot fi realizate operaţiuni de înregistrare, gestionare şi căutare de servicii Web.
UDDI codifică trei tipuri de informaţii despre serviciile Web: informaţii de tip „pagini albe”, care includ nume şi detalii de contact; informaţii de tip „pagini galbene”, care*oferă o împărţire a serviciilor bazată pe tipul serviciului şi pe categoria de afaceri; informaţii de tip „pagini verzi”, incluzând date tehnice despre serviciu.
Informaţiile oferite în registru permit regăsirea serviciilor Web în funcţie de anumite caracteristici ale acestora. Astfel, în mod obişnuit, căutarea serviciilor Web se face în funcţie de categoria din care fac parte, în fucţie de nume, în funcţie de furnizor şi în funcţie de tipul serviciului. în limbajul
401
UDDI, tipurile de servicii sunt numite tModel. Fiecare tModel este caracterizat printr-un nume, o descriere şi un identificator unic (ttModelKey).
Un registru UDDI conţine date despre un ansamblu de servicii Web, fiind actualizat automat la orice schimbare sau adăugare de noi servicii. Registrele UDDI pot fi publice sau private. Datele UDDI sunt găzduite de noduri UBR (ale unor companii), care au obligaţia de a le menţine în conformitate cu specificaţiile precizate de consorţiul UDDI.org. Firme ca Microsoft şi IBM întreţin regiştri publici, conform specificaţiilor UDDI. Mai multe noduri se pot organiza într-un nor UDDI, toate nodurile având aceleaşi înregistrări. Unui operator de nod UBR i se cere să replice datele celorlalte noduri prin utilizarea unui canal securizat, furnizând o redundanţă întregului ansamblu de noduri care găzduiesc servicii Web înregistrate. Rezultă că, dacă un furnizor înregistrează un serviciu Web într-un nod, după replicare, utilizatorii pot descoperi acest serviciu şi în celelalte noduri componente ale norului UDDI respectiv. A se vedea şi servicii Web.
UDP (User Datagram Protocol, protocolul datagramelor utilizator). Protocol utilizat la nivelul transport în modelul de referinţă TCP/IP. Este un protocol nesigur, neorientat pe conexiune, utilizat de acele aplicaţii care pot realiza singure fragmentarea şi controlul fluxului. UDP transportă date
folosind datagrame, a căror livrare nu este garantată. Cu alte cuvinte, sursa trimite datagrame fară a ţine seama dacă acestea au ajuns sau nu. A se vedea şi TCP şi TCP/IP.
Ulead Photolmpact. Program comercial de editare pentru grafică raster, creat de compania Ulead Systems (http://www.ulead.com/). Datorită facilităţilor pentru Internet design pe care le oferă, Photolmpact produce nu numai elemente componente ale paginilor Web (i.e., imagini), ci chiar aceste pagini, specificându-le titlul, cuvinte-le-cheie, culoarea de fundal, adăugând text HTML, stabilind mărimea caracterelor, alinierea textului etc. în septembrie 2009, Corel (aceasta are în proprietate din 2006 compania InterVideo, care - la rândul ei - cumpărase anterior Ulead Systems) a oprit dezvoltarea programului Ulead Photolmpact, concen-trându-se în schimb pe Paint Shop Pro. A se vedea şi Corel Corporation, formate raster şi Paint Shop Pro.
UML (Unified Modelling Language). Limbaj standard pentru descrierea de modele şi specificaţii pentru software, dezvoltat de consorţiul OMG (Object Management Group) începând cu anul 1997. UML include un set de elemente grafice utilizate pentru reprezentarea vizuală a sistemelor software.
undo (a anula). A reveni asupra unei acţiuni într-un program de aplicaţie, pentru a corecta o eroare făcută neintenţionat (e.g., ştergerea unei secvenţe
402
de text) sau pentru a reveni la o variantă mai bună a documentului. A se vedea şi redo.
Unicode. Standard definit de organizaţia non-profit Unicode Consortium pentru reprezentarea şi manipularea textului exprimat prin intermediul majorităţii sistemelor de scriere din lume (http://www.unicode.org/). Foloseşte un cod unic pentru fiecare caracter, indiferent de platformă, aplicaţie sau limbă. Este adoptat de cei mai mulţi producători de software şi implementat în cele mai recente tehnologii dezvoltate de aceştia. De asemenea, standardul este suportat de multe sisteme de operare, navigatoare Web actuale şi alte aplicaţii. Unicode poate fi implementat folosind diverse codificări de caractere, cele mai cunoscute dintre acestea fiind UTF-8 şi UF-16. A se vedea şi UTF-8.
unire (join). într-o bază de date relaţională, operaţie care combină înregistrări din două sau mai multe tabele. Aceasta creează un set care poate fi salvat ca un tabel sau utilizat ca atare. A se vedea şi bază de date relaţională şi tabel.
unitate flash USB (flash USB drive). Dispozitiv de stocare reinscriptibil bazat pe tehnologia de memorare flash, integrat cu interfaţa USB. O astfel de unitate constă dintr-un mic circuit de memorare, protejat în interiorul unei carcase realizate din material plastic, conectorul USB fiind acoperit de un capac detaşabil. Primele variante comerciale ale acestor unităţi au apărut
în anul 2000. A se vedea şi memorie flash.
UNIVAC (UNIVersal Automatic Computer). Serie de calculatoare comerciale. UNIVAC I - proiectat de J. Presper Eckert şi John Mauchly - a fost primul calculator comercial produs în SUA, construcţia sa fiind terminată în 1951. UNIVAC II a fost livrat în 1958. UNIVAC II - construit cu tranzistori care înlocuiau tuburile cu vid utilizate anterior - a fost produs în 1962.
UNIX. Sistem de operare dezvoltat în 1969 la Bell Laboratories de un grup din care faceau parte, printre alţii, Ken Thomson, Dennis Ritchie şi Brian Kemighan. Din 1997, The Open Group (http://www.opengroup.org/) este proprietarul mărcii înregistrate UNIX. Sistemele de operare care respectă specificaţiile SUS (Single UNIXSpeci-fication) pot utiliza această marcă, restul fiind numite Unix system-like (sau Unix-like). în anii 1970 şi la începutul anilor 1980, UNIX a avut o influenţă majoră în mediile academice, contribuind la adoptarea pe scară largă a acestui sistem de operare şi la dezvoltarea unor versiuni comerciale (e.g., Solaris, HP-UX). Linux şi BSD sunt sisteme de operare Unix-like cunoscute. A se vedea şi BSD şi Linux.
unsubscribe (anularea subscrierii). Anularea subscrierii făcute anterior la o sursă de informare (e.g., e-newsletter). A se vedea şi subscribe.
403
 upload (încărcare). Procesul prin care se transferă o copie a unui fişier de la calculatorul local la un calculator aflat la distanţă, prin intermediul unei reţele. A se vedea şi download.
 URI (Uniform Resource Identifiers). Descriptor care identifică în mod unic o resursă. In general, URI-urile sunt folosite pentru: localizarea şi identificarea resurselor (e.g., pagini Web, adrese de e-mail); specificarea spaţiilor de nume utilizate în documentele XML sau derivate; specificarea unor tipuri de date (e.g., tipurile XML Schema, mesajele WSDL); precizarea unor identificatori unici, care nu sunt legaţi de resurse, spaţii de nume sau tipuri de date (e.g., câmpul <wsa: MessageID> în antetul SOAP).
 Două subseturi importante ale URI-urilor sunt reprezentate de URL şi URN. Recent, au fost introduşi identificatorii internaţionalizaţi de resurse (IRIs, Internationalized Resource Identifiers), complementari URI-urilor. Spre deosebire de aceştia din urmă, care utilizează setul de caractere ASCII, IRI-urile permit folosirea unor seturi extinse de caractere (e.g., Unicode). De asemenea, grupul OASIS (http://www. oasis-open. org/) dezvoltă identificatorii extensibili de resurse (XRIs, eXtensible Resource Identifiers). A se vedea şi URL şi URN.
 update (actualizare). Trecerea la o nouă versiune a unui produs software, în mod obişnuit, o actualizare adaugă produsului caracteristici fară o importanţă deosebită sau corectează
deficienţe (bug-uri) descoperite după lansarea acestuia. A se vedea şi bug.
upgrade (modernizare). Trecerea la o nouă versiune a aceluiaşi produs (firmware, hardware sau software), cu scopul de a-1 aduce la zi sau de a-i îmbunătăţi caracteristicile. A se vedea şi firmware, hardware şi software.
uppercase (litere mari). Ceea ce ţine de utilizarea literelor mari. A se vedea şi lowercase.
UPS (Uninterruptible Power Supply, sursă de alimentare neîntreruptibilă). Dispozitiv care menţine o tensiune constantă într-un anumit interval de timp, protejând astfel sistemul de calcul, inclusiv în cazul în care curentul electric este întrerupt accidental sau când apare o supratensiune.
URL (Uniform Resource Locator). Descriptor care identifică resursele prin intermediul unei reprezentări a mecanismului de acces la acestea (e.g., localizarea în reţea, mai ales în Internet), având următoarea sintaxă:
[ schema: //] domeniul :port] [ cale ] [ ? sir_de_interogare] ]
în structura unui URL intră următoarele componente: identificatorul de serviciu sau schema (reprezintă protocolul utilizat de serviciul Internet pentru accesarea resursei; dacă nu este precizat, se presupune că aceasta este valoarea implicită, adică http); numele serverului (domeniu) pe care este localizată resursa (identifică în mod unic o reţea/un calculator conectată/conectat
 404
la Internet - este indicat, dar nu obligatoriu, să se evite utilizarea ca domeniu a adresei IP, în locul său folo-sindu-se numele simbolic asociat); portul (port) la care programul server „aşteaptă” eventualele cereri de conectare (e.g., 8080, care este portul implicit al serverului proxy; în cazul în care - pentru serviciul Web - componenta port nu este specificată, se consideră că este utilizat portul 8 0, acesta fiind folosit implicit de serverul Web); calea absolută (cale) utilizată pentru precizarea resursei (este reprezentată prin intermediul unui şir de directoare separate între ele folosind caracterul „/”, terminat - eventual - cu numele fişierului în care este stocată resursa; dacă numele fişierului lipseşte, serverul Web va livra clientului un fişier al cărui nume este precizat -pentru Apache - în intrarea Directory Index, inclusă în fişierul de configurare al serverului Web); un şir de interogare (sir_de_interogare), utilizat cu schema http şi care conţine date necesare pentru accesarea resursei, în perechi de forma nume_data = valoare_data, separate prin „&”).
Unui URL i se poate adăuga ca sufix un identificator de fragment, precedat de caracterul „#”. Utilizând această modalitate se poate obţine poziţionarea într-o anumită secţiune a resursei identificate prin URL-ul respectiv. O adresă Web mai poate conţine caracterul „~” (tilda), pentru a preciza pagina personală a unui utilizator care posedă cont pe serverul precizat prin URL, e.g., http://www.exemplu.org/-mihai (de
asemenea, caracterul tilda simbolizează directorul home al utilizatorului respectiv pe un calculator UNIX/Linux).
URL rewriting (rescrierea URL-urilor). A se vedea rescrierea URL-urilor.
URN (Uniform Resource Name). Desemnează un identificator de resursă persistent şi independent de locaţie (chiar dacă resursa încetează să existe sau devine inaccesibilă), fiind utilizat pentru a desemna - prin intermediul unui nume - entităţi (e.g., tipuri de date, spaţii de nume) folosite de unele aplicaţii (e.g., servicii Web). Pentru a înţelege diferenţa dintre URL şi URN, se poate folosi următoarea analogie: URN-ul este similar numelui unei persoane, iar URL-ul este similar adresei sale. URN-ul defineşte identitatea unei entităţi, iar URL-ul furnizează o metodă pentru a o găsi. De asemenea, URN-urile pot fi comparate cu sistemul ISBN (International Standard Book Number), utilizat pentru identificarea unică a cărţilor.
Iată câteva exemple de URN-uri: urn:mpeg:mpeg7:schema:2001 (precizează spaţiul de nume pentru video-metadatele MPEG-7); urn:schemas-microsoft-com: datatypes (desemnează tipurile de date definite de Microsoft); urn:ISBN:973-681-907-8 (precizează numărul ISBN al unei cărţi).
USB (Universal Serial Bus). Magistrală externă de comunicaţie bidirecţională, rapidă, care suportă rate de transfer de până la 12 Mbps, folosită în general
 405
pentru conectarea unor dispozitive la calculatoarele personale. Un singur port USB poate suporta până la 127 de dispozitive periferice (e.g., microfon, mouse, tastatură, imprimantă). De asemenea, USB suportă plug-and-play şi hot plugging. începând cu 1998, standardul a căpătat o largă răspândire, aşteptându-se ca porturile USB să înlocuiască total porturile serial şi paralel. A se vedea şi USB 2.0.
USB 2.0. Extensie USB 1.1, cunoscută şi ca Hi-Speed USB, este o magistrală externă de comunicaţie care suportă rate de transfer de până la 480 de Mbps. Specificaţiile USB 2.0 au fost publicate în aprilie 2000. A se vedea şi USB.
USENET. înfiinţat în 1979 de Tom Truscott şi Jim Ellis, absolvenţi ai Duke University, este cel mai vechi sistem public de comunicaţii bazat pe o reţea de calculatoare, răspândit la scară mondială. Numele său provine de la user şi network. A fost la început o reţea cu acces telefonic în comutaţie (dial-up), bazată pe UUCP (UNIX-to-UNIC copy). Oferea acces la e-mail şi ştiri (USENETNews). în prezent, poate fî accesat cu ajutorul unui server Web (e.g., EasyNews). USENET este locul în care Tim Berners-Lee a anunţat lansarea serviciului World Wide Web, Linus Torvalds pe cea a sistemului de operare Linux, iar Marc Andreesen crearea browserului Mosaic şi a /ag-urilor pentru imagini.
User-Agent. Unul dintre anteturile cererii HTTP. Conţine informaţii despre
agentul de utilizator (user-agent) care a trimis cererea (e.g., browser, spider). A se vedea şi cerere HTTP.
username (nume de utilizator). A se vedea nume de utilizator.
UTF-8 (8 bit Unicode Transformation Format). Codificare de caractere cu lungime variabilă, compatibilă cu ASCII, capabilă să reprezinte orice caracter în standardul Unicode. Datorită acestor caracteristici, este larg folosită în toate situaţiile în care textele trebuie stocate sau transmise printr-o reţea de calculatoare (e.g., e-mail, pagini Web).
în UTF-8, fiecare caracter este codificat folosind unul până la patru octeţi. Un octet este utilizat pentru reprezentarea celor 127 de caractere ASCII (caracterele de bază ale alfabetului englezesc). Doi octeţi sunt utilizaţi pentru reprezentarea caracterelor alfabetului latin cu toate diacriticele, dar şi caractere din greacă, chirilică, arabă, coptă, ebraică şi alte limbi. Trei octeţi sunt utilizaţi pentru ceea ce se numeşte BMP (Basic Multilingual Plane), care este „stratul” de bază al Unicode, suportând practic toate alfabetele moderne. în sfârşit, patru octeţi sunt utilizaţi în celelalte „straturi” Unicode, pentru reprezentarea caracterelor CJK (ale limbilor chineză, japoneză, coreeană) şi a unor alfabete istorice. A se vedea şi Unicode.
utilizator (user). Persoană care utilizează un calculator, un program sau un serviciu Internet. A se vedea şi cont de utilizator.
406
utilizator al bazei de date (database user). Persoană care poate avea diverse funcţii referitoare la o bază de date, de exemplu exploatarea sau crearea acesteia.
Principalele tipuri de utilizatori ai bazelor de date sunt: administratorul bazei de date (persoana cure stabileşte şi descrie modelul bazei ae date, după ce - în prealabil - realizează o analiză detaliată a sistemului informatic căruia îi este destinată, descriind toate entităţile, structura lor şi legăturile dintre ele); administratorul aplicaţiei (persoana care, pe baza modelului bazei de date şi a structurii acesteia, analizează cerinţele concrete ale unei aplicaţii, stabilind un submodel al bazei de date care va fi utilizat); programatorii de aplicaţii (persoanele care scriu programe utilizate pentru exploatarea bazei de date, folosind descrierea dată de administratorul aplicaţiei; în acest scop, este folosit limbajul de manipulare al sistemului de gestiune a bazei de date); utilizatorii propriu-zişi ai bazei de date (persoanele
care utilizează baza de date prin intermediul aplicaţiilor realizate de programatorii de aplicaţii). A se vedea şi bază de date.
utilizator final (end user). Persoana care foloseşte un produs în forma sa finală, comercială (e.g., un calculator sau o aplicaţie de calculator). Utilizatorul final poate fi diferit de cel care a cumpărat produsul (e.g., un adult cumpără un calculator pe care îl dăruieşte unui adolescent, acesta din urmă fiind utilizatorul final).
utilizator puternic (power user). 1. Utilizatorul unui calculator personal care are abilitatea de a folosi caracteristicile avansate ale programelor, dar nu este specialist în programare sau în administrarea sistemului. 2. în Windows 2000, Windows XP Profes-sional şi Windows 2003 Server, grupul Power Users include utilizatori cu drepturi de acces mai mari faţă de cele ale unui utilizator obişnuit, dar mai restrânse în raport cu cele ale administratorului. *
 V
van Rossum, Guido (n.             1960).
Programator olandez, absolvent al Universităţii din Amsterdam (1982), licenţiat în matematică şi informatică (http://www.python. org/~guido/). în anii 1980 a lucrat la dezvoltarea limbajului ABC, care a avut o influenţă majoră asupra limbajului Python, creat tot de van Rossum în 1991. în 2001 a primit Award for the Advancement of Free Software, decernat de Free Software Foundation. A se vedea şi Python.
variabilă (variable). în programare, identificator asociat unei valori stocate în memoria calculatorului sau o expresie care poate fi evaluată. în unele limbaje de programare, o variabilă dată poate stoca numai un anumit tip de date (e.g., întreg, şir de caractere), în vreme ce în alte limbaje poate stoca orice tip suportat de limbaj. în limbajele de programare imperativă, variabilele pot fi în general accesate, iar valoarea lor poate fi schimbată oricând (spre deosebire de constante).
Pentru denumirea variabilelor se utilizează de obicei caractere multiple (e.g., pret), însoţite uneori (prefixate) de un caracter specific limbajului (e.g., „$” în
PHP; „$pret”). Variabilele ale căror nume sunt alcătuite dintr-un singur caracter (e.g., i, j) sunt utilizate de obicei în scopuri auxiliare (e.g., variabile de control). în unele limbaje de programare este obligatorie declararea variabilelor (e.g., C, C++, Java), în timp ce în altele, nu (e.g., PHP). A se vedea şi constantă, programare imperativă, tip de date şi variabilă de control.
variabilă automatică (automatic variable). Numită şi variabilă locală (local variable), este utilizată într-o funcţie, având domeniul de valabilitate limitat numai la interiorul acesteia. Variabilele automatice sunt create automat la începutul execuţiei Funcţiei şi distruse, tot automat, la sfârşit. Din acest motiv, funcţiile vor „pierde” după execuţie valorile variabilelor utilizate în interiorul lor. A se vedea şi domeniu de valabilitate.
variabilă de control (control variable). în programare, variabilă de program utilizată într-o instrucţiune de control care stabileşte fluxul execuţiei acestuia. De exemplu, în instrucţiunea for, variabila de control este folosită pentru a stabili de câte ori se vor executa instrucţiunile incluse în corpul acesteia. A se vedea şi instrucţiune de control.
variabilă globală (global variabile). în programare, variabilă care poate fi accesată şi modificată de oriunde (i.e., din orice parte a programului/scriptului), inclusiv din interiorul funcţiilor. Deşi unele limbaje de programare nu suportă variabilele globale implicite, există
408
posibilitatea extinderii explicite a domeniului de valabilitate a unei variabile. Variabilele declarate globale (i.e., în exteriorul oricărei funcţii) pot fi utilizate peste tot în program, inclusiv în definiţiile funcţiilor. în acest scop este necesar ca ele să fie „importate” în interiorul funcţiiilor folosind (e.g., în PHP) cuvântul-cheie global.
în unele limbaje de programare care nu suportă utilizarea variabilelor globale implicite (e.g., PHP), există un număr de variabile globale automate (sau variabile superglobale) predefinite de tip tablou, cunoscute sub denumirea de tablouri superglobale, al căror comportament este similar cu cel al variabilelor globale utilizate în alte limbaje de programare. Astfel, aceste tablouri pot fi accesate în orice punct al scriptului, inclusiv în interiorul metodelor şi funcţiilor, fară a fi necesară extinderea explicită a domeniului de valabilitate prin utilizarea cuvântului-cheie global. A se vedea şi domeniu de valabilitate, tablou superglobal şi variabilă.
variabilă locală (local variable). A se vedea variabilă automatică.
variabilă statică (static variable). în programare, variabilă care poate fi accesată numai în domeniul local al funcţiei în care este definită, dar care nu îşi pierde valoarea după încheierea apelului funcţiei (aşa cum se întâmplă - în mod obişnuit - cu variabilele locale). Rezultă că iniţializarea variabilei statice trebuie să se facă într-un script o singură dată, la primul apel al funcţiei în care este declarată. Pentru a declara o
variabilă statică, se utilizează cuvân-tul-cheie static. Iată un exemplu scris în PHP în care se defineşte o astfel de variabilă:
<? php
   function static_var() { static $a = 0; echo $a. "<br />";
   $ a + + ;
}
   static_var(); static_var(); static_var();
?>
Pentru exemplul anterior, rezultatele care vor fi afişate arată că la primul apel al funcţiei static_var () aceasta re-tumează valoarea 0, la următorul l, iar la al treilea 2, ceea ce demonstrează că la încheierea unui apel, variabila $a, declarată statică, nu este distrusă şi că iniţializarea acesteia se face o singură dată. A se vedea şi variabilă.
vector RAID (RAID array). A se vedea RAID.
ventilator de CPU (CPU fan). Ventilator electric plasat pe CPU sau în apropierea acestuia, având rolul de a contribui la disiparea căldurii degajate de cip în timpul funcţionării.
Veronica (very easy rodent-oriented netwide index to computerized ar-chives). Serviciu creat în 1992 la Uni-versity of Nevada de Steven Fostei* şi Fred Barrie, utilizat pentru căutare în arhivele Gopher. în operaţiunea de căutare sunt folosite cuvinte-cheie şi operatori booleeni (e.g., ŞI, SAU, SAU
409
EXCLUSIV). Veronica-2 este o versiune complet rescrisă, de către Cameron Kaiser, a serviciului Veronica. A se vedea şi Gopher.
versiune (version). O variantă a unui produs hardware sau software. In ceea ce priveşte software-ul, în orice moment există trei versiuni ale acestuia: stabilă (,stable), în testare (testing) şi instabilă (unstable).
versiune de rulare (runtime version). Cunoscută şi ca versiune runtime, este o versiune limitată a unui program. Astfel, de exemplu, pentru a executa un program scris în limbajul Visual Basic, este nevoie de versiunea de rulare Visual Basic. Astfel, unele programe scrise în Visual Basic pot fi rulate, dar nu şi dezvoltate. A se vedea şi runtime.
videoclip (secvenţă video). Fişier în care, în mod obişnuit, este inclus un fragment dintr-o înregistrare video cu durată mai mare.
videoconferinţă (videoconference). Modalitate de comunicaţie bazată pe un set de tehnologii interactive care le permit utilizatorilor aflaţi la distanţă să interacţioneze simultan audio şi video.
Videoconferinţele sunt utilizate atunci când: este necesară o conversaţie în direct, informaţia vizuală este o parte importantă a conversaţiei, persoanele care conversează nu se pot deplasa pentru a se întâlni (deplasarea necesită costuri ridicate sau consum mare de timp). Videoconferinţele moderne sunt posibile prin intermediul unui MCU
(Multipoint Control Unit), care conectează apeluri din mai multe surse.
video microblogging (video microblogging). Formă de microblogging în care comunicaţia asincronă dintre utilizatori este realizată prin intermediul mesajelor video. Cel mai cunoscut serviciu de acest tip este Seesmic. Folosind un astfel de serviciu, utilizatorii se pot vedea şi auzi prin intermediul web-cam-urilor. Astfel, conversaţiile se desfăşoară practic în timp real, utilizatorii având posibilitatea de a se angaja în interacţiuni directe, cu persoane reale. A se vedea şi microblogging şi Seesmic.
video sharing (partajare video). A se vedea partajare video.
vierme (worm). Program de calculator de tip malware, capabil de auto-re-plicare prin intermediul unei reţele (e.g., Internet). Utilizează reţeaua pentru a trimite copii în diverse noduri (calculatoare) ale acesteia. Spre deosebire de un virus de calculator, un vierme nu trebuie să se ataşeze la un fişier existent (de obicei executabil) pe care să-l infecteze şi cu ajutorul căruia să se răspândească. Un vierme poate oferi posibilitatea unui utilizator rău intenţionat să preia controlul unui computer sau poate trimite suficiente (auto)copii pentru a determina un computer, o reţea sau un server de reţea să nu mai răspundă cererilor utilizatorilor legitimi. A se vedea şi malware şi virus de calculator.
410
viewer (vizualizator). Program care îi permite utilizatorului să vizualizeze fişiere cu un anumit format. Cele mai cunoscute programe de vizualizare sunt cele pentru fişierele grafice. De asemenea, larg răspândit este Adobe Reader, program oferit gratuit de Adobe Systems, utilizat pentru vizualizarea fişierelor PDF. A se vedea şi Adobe Systems.
virus cu acţiune directă (<direct action virus). Virus care se încarcă imediat în memorie, infectează fişiere şi apoi se (auto)descarcă. A se vedea şi virus de calculator.
virus de boot (boot virus). Virus care infectează sectorul de boot al unui disc fix sau al unei dischete. Orice încercare de a realiza bootarea de pe un disk astfel infectat va determina virusul să devină activ în memorie. Din acest moment, de fiecare dată când se va realiza bootarea sistemului, virusul va deveni activ în memorie. A se vedea şi virus de calculator.
virus de calculator (computer virus). Program care se autoreproduce şi infectează un calculator fară permisiunea sau ştiinţa proprietarului. Viruşii provoacă prejudicii atât în partea software, cât şi în cea hardware a calculatorului. Adesea, termenul „virus” este utilizat eronat pentru a desemna alte tipuri de programe malware (e.g., adware şi spyware), care nu se pot autoreproduce.
în general, viruşii informatici se împart în două mari categorii: viruşi hardware
(afectează hard-disk-ul şi memoria) şi viruşi software (afectează datele şi programele existente pe hard-disk). în
1983,  Fred Cohen a dat prima definiţie a virusului de calculator: „un program care poate afecta alte programe de calculator”. în 1991 a fost „lansat” Tequila, primul virus polimorf cu răspândire pe scară largă. Viruşii de acest tip sunt cu greu detectaţi de programele antivirus, deoarece îşi schimbă modul de acţiune cu fiecare nouă infecţie.
Viruşii de calculator folosesc mai multe tipuri de gazde. Când au apărut, ţinta viruşilor era reprezentată de fişierele executabile care faceau parte dintr-o aplicaţie, precum şi sectoarele de boot ale discurilorfloppy. Astăzi, majoritatea viruşilor sunt încorporaţi în mesajele de e-mail ca ataşamente. Este exploatată astfel curiozitatea destinatarului de a deschide ataşamentul infectat. în cazul fişierelor executabile, codul maliţios este executat atunci când se rulează fişierul respectiv. în mod obişnuit, programul-gazdă funcţionează în continuare după ce a fost infectat. Viruşii se pot răspândi pe alte calculatoare atunci când programul sau documentul infectat este transferat pe acestea. A se vedea şi antivirus şi dezinfecţie.
virus de macro (macro virus). Virus informatic inclus ca macro într-un document. Multe aplicaţii (e.g., Microsoft Word, Excel) suportă limbaje macro puternice. Acestea permit încapsularea de macro-uri în documente, executate
 411
de fiecare dată când sunt deschise documentele. Unele dintre acestea pot fi, de fapt, secvenţe virale. Un virus de macro odată activat poate redefini comenzi ale programului care a deschis documentul (e.g., salvarea sau tipărirea la imprimantă). Cel mai des este modificată comanda de salvare a fişierelor, astfel încât acestea vor fi salvate numai ca şabloane, dar cu extensia specifică documentelor. în cele din urmă, virusul infectează fişierul şablon global, vi-rusând apoi prin intermediul acestuia orice document care se va deschide. A se vedea şi virus de calculator.
virus polimorf (polymorphic virus). Virus care îşi schimbă forma cu fiecare fişier pe care îl infectează. Deoarece nu au un tipar binar consistent, viruşii de acest tip sunt greu de identificat. A se vedea şi virus de calculator.
Visual Basic. Abreviat VB, este un limbaj de programare de uz general, interpretat, orientat pe obiect, produs de compania Microsoft începând cu 1991. Este derivat din limbajul Basic şi inclus în pachetul Visual Studio. VB este deosebit de popular datorită interfeţei grafice destul de simplă pe care o foloseşte. Pune la dispoziţia programatorilor un număr mare de clase de uz general. VB poate utiliza un număr mare de tipuri de baze de date, direct sau prin intermediul interfeţei ODBC. A se vedea şi Microsoft Visual Studio şi ODBC.
Visual Basic .NET. Limbaj de programare orientat pe obiect, implementat în .NET Framework. începând cu versiunea 8.0 (lansată în anul 2005), compania Microsoft a decis să elimine terminaţia .NET, limbajul fiind denumit Visual Basic. A se vedea şi .NET Framework.
Visual C++. Mediu de dezvoltare integrat (IDE) produs de compania Microsoft, utilizat pentru crearea aplicaţiilor în limbajul de programare C++. Este inclus în Microsoft Visual Studio. A se vedea şi IDE şi Microsoft Visual Studio.
Visual FoxPro. Abreviat adesea VFP, este un limbaj de programare procedural, orientat pe obiect, produs de Microsoft. Este derivat din FoxPro, limbaj dezvoltat de Fox Software în
1984. Ultima versiune de FoxPro (2.6) poate fi utilizată pe DOS, Windows, Mac OS şi UNIX. Visual FoxPro 3.0 poate fi utilizat pe Windows şi Mac OS, iar versiunile ulterioare pot fi utilizate numai pe platforma Windows.
Visual FoxPro este integrat cu propriul motor de baze de date relaţionale, care extinde suportul FoxPro pentru interogări SQL şi manipularea datelor. VFP are un număr mare de facilităţi, motiv pentru care nu necesită utilizarea suplimentară a unui limbaj de programare de uz general. Poate fi utilizat atât pentru crearea unor aplicaţii tradiţionale complexe, cât şi pentru scrierea unor aplicaţii Web. A se vedea şi bază de date relaţională şi limbaj de programare.
412
Visual J++. IDE inclus în Microsoft Visual Studio până în versiunea 6.0 a acestui pachet, utilizat pentru dezvoltarea aplicaţiilor în limbajul Java. A se vedea şi IDE şi Microsoft Visual Studio.
Visual J#. Limbaj dezvoltat de compania Microsoft, a cărui sintaxă este apropiată de cea a limbajului Java. Visual J# este inclus în suita Microsoft Visual Studio, fiind creat cu scopul de a-i ajuta pe programatori să treacă de la J++ (e.g., Java) la .NET Framework. Visual Studio 2005 a fost ultima versiune care a inclus Visual J#. A se vedea şi Microsoft Visual Studio.
viteza CPU (CPU speed). Numită şi rată de ceas (clock rate), este o măsură a capacităţii de prelucrare a datelor de către CPU (microprocesor). Are ca unitate de măsură Hz (hertz). CPU-urile actuale au viteze de ordinul GHz (Gigahertz; 1 GHz = IO9 Hz). A se vedea şi CPU.
vizitator unic (unique visitor). Vizitator al unui site contorizat o singură dată pe baza adresei IP, indiferent de numărul paginilor (aparţinând site-ului) pe care le vizitează. Numărul real de vizitatori ai site-ului este egal cu numărul vizitatorilor unici, şi nu cu numărul paginilor accesate de vizitatori.
VML (Vector Markup Language). Format vectorial deschis, dezvoltat de Microsoft şi recunoscut numai de browserul Internet Explorer. Consorţiul Web a publicat - în mai 1998 - o notă
referitoare la VML. A se vedea şi formate vectoriale.
vocabular (vocabulary). într-un limbaj de programare, ansamblul alcătuit din setul de caractere, identificatorii, separatorii şi tipurile de comentarii utilizate. Setul de caractere reprezintă totalitatea caracterelor cu ajutorul cărora se poate scrie un program în limbajul de programare respectiv. Identificatorii furnizează modalităţi de denumire a datelor (i.e., variabile şi constante), funcţiilor, claselor, cuvin-telor-cheie etc., fiind formaţi în mod obişnuit din următoarele caractere: cifre, litere şi caracterul special „liniuţă de subliniere”. Separatorii delimitează între ei identificatorii şi, în mod obişnuit, sunt spaţiul (blank), caracterul „punct şi virgulă” (semicolon) şi virgula (coma). Comentariile sunt utilizate pentru a face mai uşor de înţeles un program. în mod obişnuit, un comentariu este precedat de două caractere slash (II). A se vedea şi limbaj de programare.
                        *
vodcast (vodcast). Combinaţie între video şi podcast, desemnează o serie de înregistrări video care pot fi descărcate şi vizualizate pe calculatoare sau dispozitive mobile într-o manieră similară cu înregistrările audio oferite prin intermediul podcast-urilor. A se vedea şi podcast.
VoiceThread. Instrument Web 2.0 utilizat pentru crearea online a prezentărilor multimedia interactive (http://voicethread.com/). A fost
413
dezvoltat de Steve Muth, un inventator de jucării din New York, şi de Ben Pappel, un dezvoltator din Florida. Versiunea beta a serviciului a fost lansată în martie 2007. Scopul declarat al acestuia este de a face simplă şi accesibilă colaborarea asincronă prin intermediul vocii în jurul conţinutului media. Folosirea variantei gratuite VoiceThread presupune crearea unui cont de utilizator. în acest scop sunt solicitate numele utilizatorului, adresa de e-mail şi parola. Un cont gratuit permite crearea a cel mult trei prezentări, utilizând un spaţiu de stocare de până la 75 MB. Alături de varianta gratuită, VoiceThread le este oferit utilizatorilor în alte patru variante comerciale: Pro, Business, Higher Ed şi K-12. Varianta K-12 este adresată profesorilor din învăţământul liceal, oferind facilităţi multiple la un preţ rezonabil.
Aplicaţia VoiceThread le oferă utilizatorilor posibilitatea de a crea aşa-numi-tele voicebooks (sau audiobooks), într-un mod similar celui în care sunt create un post înr-un blog sau o pagină într-o reţea socială. în vreme ce un blog este -mai ales - scris, un voicebook oferă beneficiul înregistrării unei conversaţii de grup.
în prezentările VoiceThread pot fi incluse imagini, documente şi secvenţe video, precum şi comentarii, folosind: vocea (prin intermediul unui microfon), textul, telefonul, fişiere audio, fişiere video (prin intermediul unui webcam).
VoiceThread suportă mai mult de zece
fişiere standard şi formate grafice, dintre care pot fi amintite: fişiere PDF; fişiere Microsoft Word, Excel şi Power Point (inclusiv formatele utilizate în Office 2007); imagini (JPEG, BMP, GIF, PNG) şi variate formate video.
Exportul unei prezentări VoiceThread permite descărcarea unei arhive video care este replica exactă a prezentării, incluzând toate elementele multimedia şi comentariile acesteia. Fişierele video astfel obţinute pot fi stocate pe calculatorul personal, vizualizate offline, înregistrate pe un CD/DVD sau descărcate pe un MP3 player (care poate reda fişiere video) sau pe un telefon mobil.
Creatorul unei prezentări VoiceThread are posibilitatea de a modera comentariile adăugate acesteia, stabilind care dintre ele vor fi vizualizate şi de alte persoane. De asemenea, poate să aleagă cu uşurinţă cinci dintre cele mai bune comentarii şi să le includă într-o relatare succintă.
Securitatea prezentărilor VoiceThread ia diverse forme: acestea pot fi publice, private sau între aceste două limite. Setările de securitate îi permit creatorului unei prezentări să aleagă ceea ce pot vedea alţi utilizatori. De asemenea, setările amintite pot fi adăugate, modificate sau eliminate.
Prezentările realizate folosind aplicaţia VoiceThread sunt folosite în domeniul educaţional în scopul creării de către educatori a unor cursuri comentate, accesibile online. Cursurile pot fi partajate cu studenţii, care - la rândul lor - au posibilitatea de a le adăuga
414
comentarii. De asemenea, prezentările VoiceThread permit oricărui student al unei clase să înregistreze comentarii audio despre ideile şi experienţele sale pe care le consideră importante. Urmărind prezentările, studenţii vor conştientiza importanţa aportului lor la crearea acestora, precum şi la derularea evenimentelor/proiectelor asociate. Un beneficiu esenţial al utilizării VoiceThread este acela că studenţii au posibilitatea să efectueze activităţi multiple în legătură cu un obiect multimedia dat (i.e., prezentarea): citesc (urmăresc prezentarea), scriu (creează comentarii de tip text), vorbesc (înregistrează comentarii folosind microfonul sau telefonul) şi ascultă (urmăresc prezentarea). A se vedea şi prezentare multimedia interactivă.
VoIP (Voice over IP). Numit şi telefonie IP sau telefonie Internet, este o tehnologie care permite transmiterea conversaţiilor umane sub formă digitală (ca pachete) prin legături de date IP (Internet Protocol) sau prin reţele în care este utilizat acest protocol, spre deosebire de reţelele publice tradiţionale bazate pe comutarea de circuite. Telefonia IP foloseşte comutarea de pachete pentru transmiterea conversaţiilor umane. în acest scop, semnalul vocal analogic este captat de un microfon aflat în aparatul telefonic sau conectat la placa de sunet a calculatorului. Acest semnal este eşantionat, digitalizat şi împachetat. Pachetele obţinute sunt transferate prin protocolul IP.
în cazul în care captarea semnalului s-a făcut cu un calculator şi destinatarul utilizează un telefon clasic, pachetele IP provenite de la expeditor sunt transferate prin IP către o poartă (gateway) VoIP care realizează legătura cu reţeaua publică de telefonie comutata (PSTN, Public Switched Telephone Network) la care este abonat destinatarul. Rezultă că poarta VoIP are rol de interfaţă între două reţele care folosesc metode diferite de comunicare (i.e., comutarea de pachete şi comutarea de circuite).
în cazul în care comunicarea se face între două telefoane, semnalul audio analogic parcurge (o parte din) reţeaua PSTN, ajunge la poarta VoIP, unde este transformat în pachete IP. Acestea sunt trimise prin IP către o altă poartă VoIP (mai apropiată de destinatar), care le transformă în semnal analogic transportat prin PSTN către destinatar.
în sfârşit, în cazul în care comunicarea se face între două calculatoare, pachetele IP sunt trimise direct între corespondenţi (nefiincî necesare porţi VoIP).
Avantajul principal al telefoniei IP este costul redus comparativ cu telefonia clasică. Iată şi alte avantaje: utilizatorii pot folosi serviciul VoIP indiferent de locul unde se află; datorită utilizării unei conexiuni partajate, pot fi asigurate servicii suplimentare în paralel cu apelul VoIP (transmiterea de imagini, materiale video, fişiere sau mesaje text).
415
VoIP derivă din eforturile VoIP Forum, un grup format din producători importanţi de echipamente (e.g., Cisco, VocalTec, 3Com şi Netscape) de a promova standardul ITU-T H.323 pentru trimiterea semnalelor audio şi video folosind IP în Internet şi intranet. Alături de IP, tehnologia VoIP utilizează RTP (Real Time Protocol), pentru a asigura livrarea pachetelor în timp real. Proliferarea furnizorilor de VoIP a început în 2004. A se vedea şi comutare de circuite, comutare de pachete şi IP.
VPN (Virtual Private Network). A se vedea reţea virtuală privată.
VRML (Virtual Reality Modeling Language). Cunoscut şi ca Virtual Reality Markup Language înainte de anul 1995, este un limbaj utilizat pentru crearea de grafică interactivă 3D, proiectat special pentru a fi utilizat în Web. VRML a fost creat în 1994 de Mark Pesce şi Tony Parisi, ca un subset al formatului Inventor File Format al companiei Silicon Graphics. Extensiile de fişier utilizate pentru formatul VRML sunt .wrl (fişier text) şi .wrz (fişier comprimat), iar tipurile MIME folosite sunt model/vrml, x-world /x-vrmlşi application/x-cc3d.
 w
W3C. A se vedea Consorţiul World Wide Web.
Wall, Larry (n. 1954). Lingvist şi programator american (http://www.wall. org/~larry/), cunoscut mai ales ca inventator al limbajului de programare Perl (1987). A se vedea şi Perl.
wallpaper (tapet). Imagine folosită ca fundal în interfeţele grafice cu utilizatorul, care poate fi aleasă de utilizator. Denumirea este folosită în sistemele de operare Windows. în Mac OS X este folosit termenul desktop picture.
WAN (Wide Area Network). Reţea de comunicaţii care conectează zone aflate la mari distanţe din punct de vedere geografic. A se vedea şi LAN, MAN şi reţea de calculatoare.
WAP (Wireless Application Protocol). Standard internaţional deschis pentru stratul aplicaţie în reţelele de comunicaţii fară fir. Este utilizat în special pentru a asigura accesul la Web-ul mobil prin intermediul terminalelor mobile pe care sunt instalate browsere WAP (e.g., telefoane, PDA-uri). A se vedea şi browser WAP.
Wapedia. Serviciu gratuit dezvoltat de Florian Amrhein, care permite accesarea site-ului Wikipedia prin intermediul dispozitivelor mobile, având şi o versiune în limba română. Pentru accesarea serviciului este necesar un terminal cu acces la Internet, ca de exemplu un telefon mobil sau un PDA cu un browser WAP sau Web. Articolele solicitate vor fi afişate diferit în funcţie de performanţele grafice ale terminalului.
Versiunea în limba română a serviciului Wapedia poate fi accesată la adresele http://wapedia.mobi/ro/ (la care este detectat automat terminalul folosit) sau http://wapedia.mobi/ (utilizată pentru PDA şi Smartphone). Deoarece browserele actuale pentru PC vizualizează pagini WAP, serviciul Wapedia poate fi testat folosind un calculator personal. Ulterior apariţiei Wapedia, a fost lansat şi site-ul oficial Wikipedia pentru terminale mobile (http://mobile.wikipedia.org/). A se vedea şi WAP şi Wikipedia.
WAV. Acronim pentru Waveform (cunoscut şi ca Audio for* Windows), este un format de fişier utilizat pe platforma Windows pentru stocarea fişierelor audio, dezvoltat de Microsoft şi IBM. Extensia de fişier este .wav, iar tipurile MIME folosite sunt audio/wav, audio/wave şi audio/x-wav.
WBMP (Wireless BitMap). Format grafic raster, optimizat pentru dispozitivele mobile. WML utilizează acest format pentru includerea imaginilor pe site-urile WAP. A se vedea şi formate raster, WAP şi WML.
 417
WBT (Web-based training, pregătirea bazată pe Web). A se vedea tipuri de e-Learning.
Web. A se vedea World Wide Web.
Web 2.0. Concept care se referă la etapa actuală şi imediat următoare a dezvoltării Web-ului. Reflectă schimbările tehnologice şi, mai ales, reconsiderarea rolului şi importanţei utilizatorilor în ceea ce priveşte crearea conţinutului internet.
Conform autorilor Richard MacManus şi Joshua Porter, conceptul Web 2.0 este „...o viziune a Web-ului în care informaţiile sunt divizate în microunităţi de conţinut care pot fi distribuite într-o mulţime de domenii”. în opinia lui Jeff Clavier, noul concept poate fi sintetizat astfel: „...date şi servicii deschise, experienţă bogată a utilizatorului şi livrare cu costuri reduse”.
Dario de Judicibus, analist în cadrul IBM, este de părere că „Web 2.0 este un mediu orientat spre cunoaştere, în care interacţiunile dintre oameni creează informaţii publicate, administrate şi folosite în cadrul aplicaţiilor de reţea de pe o arhitectură bazată pe servicii.” în opinia lui Tim O’Reilly, „Web 2.0 reprezintă revoluţia business în industria calculatoarelor, cauzată de transformarea Internetului într-o platformă, şi încercarea de a descoperi principiile succesului pe această platformă.” Conform noii imagini a Web-ului, acesta constituie o platformă software în care utilizatorul îşi controlează propriile date, punându-le şi la
dispoziţia altora, prin intermediul unor instrumente colaborative.
Aplicaţiile Web 2.0 au o popularitate deosebită, oferind funcţii colaborative şi sociale care le permit utilizatorilor să creeze ei înşişi conţinut nou. Web
2.0 reprezintă o anticipare a etapei următoare de dezvoltare a Web-ului (iSemantic Web). în opinia lui Tim Bemers-Lee, „Web-ul este mai mult o creaţie socială decât una tehnică.” (Weavingthe Web, 1999).
O serie de tipuri de aplicaţii Web 2.0 utilizează tehnici şi tehnologii dezvoltate încă din anii ’90 ai secolului trecut (e.g., mediatizarea conţinutului nou inclus în site-uri, servicii Web). Rezultă că noul concept are, mai degrabă, un rol integrator, oferind modalităţi de utilizare eficientă a unor tehnologii existente. Totuşi, unele dintre tehnologiile utilizate în aplicaţiile Web 2.0 au fost dezvoltate relativ recent (e.g., blog, microblog, wiki, podcast), ceea ce sugerează că noul concept este într-o continuă dezvoltare.
Web 2.0 poate fi perceput ca reprezentând tranziţia modelelor de site-uri de la insule izolate de informaţie la platforme computaţionale interconectate, care funcţionează ca software local.
Principiile noului Web sunt:           1)
interactivitatea - este un principiu de bază al Web 2.0, definind modul în care utilizatorii interacţionează cu site-urile şi modul în care serverele comunică între ele; aplicaţiile Web 2.0 au o
 418
interactivitate mult mai mare în raport cu site-urile Web 1.0, datorită utilizării unor tehnici/tehnologii specifice (e.g., AJAX, FLEX), iar serverele comunică unele cu celelalte şi fac schimb de date prin intermediul serviciilor Web; 2) software-ul ca serviciu - acest principiu, cunoscut sub numele de SOA (Service Oriented Architecture) este un model arhitectural în care funcţionalitatea este divizată în unităţi distincte, numite servicii, distribuite într-o reţea, combinate între ele şi refolosite pentru a crea aplicaţii; aceste servicii comunică între ele prin pachete mici de date, numite mesaje; 3) colaborarea -succesul noilor aplicaţii este datorat în cea mai mare măsură chiar utilizatorilor care le folosesc; astfel, proiecte precum Wikipedia, YouTube, Slideshare, digg, delicious şi altele nu ar fi putut atinge gradul actual de dezvoltare fară ajutorul numărului foarte mare de utilizatori care contribuie activ la crearea şi clasificarea informaţiilor.
Cele mai populare tipuri de aplicaţii Web 2.0 sunt blogurile, wiki-urile, site-urile de tip social networking (socializare în reţea), serviciile pentru social bookmarking (marcare colaborativă a resurselor) şi site-urile pentru partajarea conţinutului (documente, fotografii/imagini, secvenţe audio şi clipuri video).
Web 3.0. Denumit şi Web semantic, reprezintă următoarea etapă de dezvoltare a Web-ului. Conform iui
Tim-Bemers Lee, Web-ul semantic (ale cărui baze sunt puse astăzi) „reprezintă o reţea consistentă şi logică a tuturor resurselor de pe Web”; accentul este pus pe interpretarea datelor de către calculatoare, şi nu pe reprezentarea lor. In acest sens, Web-ul trebuie să constituie un set de relaţii stabilite între obiecte identificabile astăzi prin identificatori uniformi de resurse (URI), iar în viitor prin nume stabilite de utilizatori. Web-ul semantic va fi parcurs nu numai de către utilizatori umani, folosind browsere, ci şi de programe specializate care: accesează selectiv (caută şi filtrează) resurse Web; efectuează anumite prelucrări ale acestora; generează (eventual) alte resurse Web.
Aspectele reprezentative ale Web-ului semantic sunt următoarele: foloseşte date accesibile calculatoarelor (datele pe Web sunt definite- şi legate în modalităţi care să permită calculatoarelor să le utilizeze nu numai pentru reprezentare, ci şi, mai ales, pentru căutarea automată şi integrarea lor în diferite aplicaţii); utilizarea agenţilor inteligenţi (scopul Web-ului semantic este acela de a-1 face mai accesibil calculatoarelor, pentru a permite agenţilor inteligenţi să manipuleze informaţii pertinente); adnotare mai bună (Web-ul semantic va asigura o adnotare mai bună pentru documente, în formate care să faciliteze căutarea automată şi stabilirea legăturilor între acestea); rezolvarea unor sarcini complexe (Web-ul semantic va permite aplicaţiilor să colecteze automat informaţii din diverse surse, să le
419
integreze şi proceseze, dar şi să coopereze cu alte aplicaţii în scopul rezolvării unor sarcini dificile precizate de operatori umani); servicii Web omniprezente (serviciile Web se vor extinde prin asigurarea unor proceduri automate accesibile prin intermediul unor agenţi software).
Web-ul semantic are o arhitectură funcţională, bazată pe specificarea unor limbaje la diferite niveluri. Limbajele trebuie să satisfacă o serie de cerinţe impuse de aplicaţiile dezvoltate la nivelul respectiv. Se deosebesc: nivelul metadatelor (oferă cadrul general pentru adnotarea şi metadescrierea resurselor Web, prin intermediul limbajului RDF şi al unor vocabulare de metadate); nivelul schemelor (oferă posibilitatea specificării de ontologii simple, în scopul descrierii ierarhice a conceptelor prin intermediul cărora sunt modelate resursele Web); nivelul logic (introduce ontologii complexe).
Web Authoring Tool (WAT). Instrumente specifice care permit construirea şi legarea paginilor Web pentru a crea un site. Sunt succesoarele editoarelor HTML simple. Unele WAT permit crearea unor site-uri Web cu un număr foarte mare de pagini, realizarea de animaţii interactive şi conexiuni cu baze de date, fară ca utilizatorul să scrie vreun rând de cod.
Iată câteva instrumente WAT cunoscute:   Amaya, Dreamweaver,
FrontPage, GoLive, HotDog. A se vedea şi Dreamweaver.
Web CMS (Web CMS). Tip de CMS folosit pentru stocarea, controlul şi publicarea unor documente specifice, aşa cum sunt ştirile, articolele noi, manualele tehnice, ofertele de muncă, informaţiile despre angajaţi, imaginile cu produse etc. Iată câteva dintre Web CMS-urile cele mai cunoscute: Drupal, eZ Publish, Joomla, Mambo, osCommerce, PHP-Fusion, PHP Nuke, Plone, PostNuke, WordPress, XOOPS. A se vedea şi CMS.
webmaster (webmaster). Creatorul şi administratorul unui site Web. Acesta poate avea şi alte atribuţii, ca de exemplu: oferă răspunsuri la mesajele utilizatorilor (primite inclusiv prin intermediul poştei electronice), revizuieşte şi actualizează conţinutul site-ului. A se vedea şi site Web.
white hat SEO (white hat SEO). Categorie de tehnici SEO conforme cu o serie de norme specificate de dezvoltatorii motoarelor de căutare, fiind recomandate de aceştia. Tehnicile din această categorie tind să aducă rezultate pozitive pe termen lung în ceea ce priveşte poziţionarea cât mai bună a site-ului în lista de rezultate retumate de motoarele de căutare, fiind utile inclusiv acestora din urmă. A se vedea şi black hat SEO, motor de căutare şi SEO.
Web hub (Web hub). Site Web B2B (business-to-business) pentru o anumită industrie. Furnizează un loc de întâlnire pentru cumpărători şi vânzători într-un domeniu specific. Poate solicita plata
420
unei taxe de tranzacţionare pentru fiecare act de vânzare-cumpărare. Este cunoscut şi ca portal vertical (sau vor tal).
Web semantic (semantic Web). A se vedea Web 3.0.
widget vizual (GUI widget). Numit şi control, prescurtare pentru window gadget, este un element vizual de bază al unei interfeţe grafice (GUI), utilizat pentru afişarea informaţiilor într-un aranjament care poate fi modificat de utilizator. Un widget facilitează un tip specific de interacţiune cu utilizatorul. Denumirea a fost utilizată prima dată în 1988 pentru elementele interfeţei grafice dezvoltate în Athena Project (mediu pentru uz educaţional creat de MIT, DEC şi IBM). Aceste widget-uri nu trebuie confundate cu cele pentru desktop sau pentru Web.
Widget-urile pot fi grupate în următoarele categorii: selecţia şi afişarea colecţiilor de date (e.g., buton, slider, listă derulantă, spinner, meniu, bară de instrumente), navigare (e.g., tab, scrollbar), introducerea textului (e.g., casetă de text), ieşire (e.g., etichetă, tooltip, bară de stare, bară de progres), containere (e.g., fereastră). Widget-urile sunt conţinute în pachete denumite widget toolkits şi pot fi combinate pentru a construi aplicaţii cu interfaţă grafică. Cele mai multe sisteme de operare includ astfel de pachete. Fiecare categorie generală de widget-uri este definită ca o clasă POO, iar widget-urile incluse sunt derivate din ea prin moştenire. A se vedea şi POO şi widget toolkit.
widget engine (motor pentru widget-uri). Serviciu software care rulează şi afişează widget-uri pe interfeţele grafice. A nu se confunda cu widget toolkit. Iată câteva tipuri de widget engine:     desktop widgets, mobile
widgets, Web widgets. A se vedea şi widget pentru desktop şi widget pentru Web.
widget pentru desktop (desktop widget). Instrument interactiv afişat pe desktop, care furnizează un serviciu specific (e.g., ştiri recente, starea vremii, afişarea orei, calendar, dicţionar, calculator, vizualizator de imagini). Widget-urile de acest tip sunt găzduite de un motor de widget-uri (widget engine).
Iată câteva exemple de astfel de wid-get-uri: gadget-urile Microsoft pentru sistemul de operare Vista şi serviciile Windows Live, widget-ux\\z dashboard pentru Mac OS X, portlet-urile pentru Google Desktop, widget-urile Yahoo!. A se vedea şi widget engine.
widget pentru Web \Web widget). Porţiune de cod portabilă care poate fi instalată şi executată într-o pagină Web de către un utilizator fară a necesita o compilare suplimentară. în mod obişnuit, acest tip de widget-uri utilizează DHTML, JavaScript şi Flash. A se vedea şi widget engine.
widget toolkit (pachet de widget-uri). Denumit şi widget library (bibliotecă de widget-uri), este un pachet de widget-uri care pot fi utilizate în proiectarea aplicaţiilor cu interfaţă
 421
grafică (GUI). Pachetul este furnizat în general de un sistem de operare sau de un manager de ferestre (window manager) şi poate fi utilizat prin intermediul unui API. Iată câteva dintre pachetele de widget-uri cunoscute: GTK+, XForms, Motif,\ Microsoft Foundation Class, Qt, Swing, Abstract Window Toolkit. A se vedea şi API şi widget.
Wiener, Norbert (1894-1964). Matematician american, recunoscut ca întemeietor al ciberneticii, domeniu prezentat în lucrarea sa Cybernetics or Control and Communication in the Animal and the Machine (1948). A adus contribuţii importante în domeniile ingineriei electronice, comunicaţiilor electronice, informaticii şi sistemelor de comandă şi control.
wiki. Colecţie de pagini Web proiectate astfel încât să asigure oricărui individ posibilitatea de a le accesa în scopul de a realiza modificări în conţinutul existent, precum şi de a crea conţinut nou. Simplificat, un wiki este un site Web care le permite vizitatorilor să adauge şi să elimine conţinut, precum şi să-l modifice.
Ward Cunningham, dezvoltatorul primului site wiki, denumit Wiki Wiki Web, l-a descris ca fiind „cea mai simplă bază de date online”. Termenul wiki este echivalentul hawaian al cuvântului englezesc fast (rapid), reprezentând un backronym (sau bacronym), Wiki Wiki fiind o duplicare a aceluiaşi cuvânt.
Ward Cunningham a început dezvoltarea site-ului WikiwikiWeb în 1994 şi
l-a plasat online în data de 25 martie 1995 (http://c2.com/). Acesta a dezvoltat ideile lui Vannevar Bush referitoare la permisiunea acordată utilizatorilor de a comenta sau de a efectua schimbări în textul scris de altcineva.
Numele site-ului a fost ales de Cunningham după ce acesta şi-a amintit că un angajat al aeroportului internaţional din Honolulu i-a sugerat să utilizeze autobuzul rapid WikiWiki, care facea legătura între terminalele acestui aeroport. Ceea ce face din wiki un instrument unic este posibilitatea ca mai mulţi utilizatori să vadă şi să editeze colaborativ acelaşi document, în acelaşi „loc”. Wiki-ul - la fel ca şi autobuzul lui Cunningham - le permite utilizatorilor să împartă acelaşi spaţiu (aceeaşi pagină) şi să vadă acelaşi lucru (textul pe care îl pot edita), în acelaşi timp.
La baza funcţionării wzfa'-urilor stau următoarele principii: oricine poate edita orice; utilizează un limbaj de marcare simplificat; conţinutul nu are „identitate” şi nu este niciodată finalizat.
Indiferent de limbajul utilizat pentru crearea acestora, majoritatea wiki-urilor oferă câteva funcţii de bază: editare, istoric, schimbări recente, căutare, sandbox. Wiki-urile sunt organizate utilizând o structură ierarhică plată (simplă), adică una în care nu există secţiuni şi subsecţiuni. O consecinţă a acestui fapt este aceea că într-un wiki URL-urile sunt destul de simple (i.e., nu au o lungime excesivă). De
422
exemplu, pe Wikipedia, informaţiile despre J.S. Bach se găsesc la adresa http://en.wikipedia. org/wiki/Bach.
Un exemplu de utilizare a wiAi-urilor este domeniul afacerilor, în care acestea sunt folosite pentru a furniza (în intra-netul firmelor) sisteme de management al cunoştinţelor. Intr-o întreprindere pot fi create mai multe wiki-uri, corespunzătoare unor echipe, proiecte sau departamente diferite. Un wiki pentru întreprindere este construit prin implementarea unor funcţionalităţi care răspund nevoilor respectivului tip de organizaţie, incluzând şi elementele de securitate necesare pentru protecţia informaţiilor, precum şi permisiuni de acces care le oferă angajaţilor posibilitatea de a accesa/edita propriile secţiuni sau pagini. Wiki-ul poate fi legat la alte servicii ale intreprinderii via autentificare LDAP.
Există numeroase avantaje ale utilizării w/Â7-urilor, dintre care pot fi amintite următoarele: 1) utilizatorii nu au nevoie de un software suplimentar, putând naviga, citi sau schimba conţinutul acestor site-uri folosind un browser Web (astfel, pentru folosirea wiki-urilor, utilizatorii nu trebuie să instaleze applet-uri sau plug-in-uri); 2) nu sunt necesare cursuri extensive în care utilizatorii să înveţe cum să utilizeze wiki-urile; problemele tehnice şi necesitatea de a avea cunoştinţe specifice pentru utilizarea unui instrument de comunicaţie sunt reduse la minimum; paginile pot fi editate on fly, iar textul este formatat utilizând câteva reguli; de
asemenea, paginile unui wiki pot fi legate între ele; 3) simplitatea acestui tip de software le oferă comunităţilor posibilitatea de a-1 utiliza pentru managementul proiectelor. Pe lângă simplitatea tehnologiei, este importantă şi filozofia acesteia. Astfel, în cazul proiectelor bazate pe conceptul de wiki, discuţiile şi colaborarea pot genera noi idei şi modalităţi de abordare a acestora.
Iată câteva dintre modalităţile în care educatorii şi studenţii pot folosi wiki-urile: crearea rapidă a unor site-uri Web simple; crearea unor portofolii personale; crearea unor baze colaborative de cunoştinţe; coordonarea cercetării şi colaborare; urmărirea unui proiect de grup; coordonarea conferinţelor; realizarea prezentărilor; crearea şi menţinerea unui sistem FAQ; sindi-carea/agregarea resurselor Web; gestionarea documentelor unei clase; crearea unui spaţiu de dezbateri şi discuţii pentru membrii unei clase; colectarea datelor. A se vedea şi fermă de wiki şi software pentru wiki.
WikiEducator. Comunitate de educatori care promovează colaborarea pentru: planificarea proiectelor educaţionale legate de dezvoltarea conţinutului liber; dezvoltarea conţinutului liber pentru e-Learning chiar în cadrul WikiEducator,; dezvoltarea de resurse educaţionale deschise şi de modalităţi pentru crearea acestora; dezvoltarea unei reţele de comunicare în direcţia descoperirii de oportunităţi de finanţare.
 423
WikiEducator este o comunitate sprijinită de Commonwealth of Learning (COL), care asigură şi infrastructura tehnică a portalului. Valorile acestei comunităţi sunt: incluziunea socială şi participarea tuturor oamenilor la societatea interconectată; libertatea tuturor educatorilor de a preda folosind tehnologii şi conţinut la alegerea lor, punând accent pe tehnologiile şi standardele deschise; conţinutul educaţional este unic, iar tehnologiile şi gradul de reutilizare a resurselor digitale utilizate pentru învăţare pot fi îmbunătăţite numai prin colaborare; orientarea către viitor, precum şi lucrul colaborativ în scopul de a găsi cele mai bune şi durabile soluţii pentru e-Learning. A se vedea şi e-Learning şi wiki.
Wikipedia. Enciclopedie online şi cel mai cunoscut wiki (http://www.wi/dpedia. org/), proiect al Wikimedia Foundation.
Wikipedia s-a născut ca o ramură a enciclopediei online Nupedia.com, fondată de Jimmy Wales. Nupedia a luat naştere în martie 2000, înfiinţată ca o enciclopedie în care revizuirea/editarea cunoştinţelor se facea în şapte paşi. Acest proces s-a dovedit destul de greoi, determinând generarea unui număr mic de articole. Soluţia problemei menţionate a fost dată de Larry Sânger, care - pe 10 ianuarie 2001 - a propus un site pentru „alimentarea” Nupedia, bazat pe tehnologia wiki. Astfel, utilizatorii postau articole care - după examinare - erau mutate pe Nupedia. Se spera ca utilizarea unui wiki să facă mult mai uşoară contribuţia
utilizatorilor şi să ducă la creşterea vitezei procesului de generare a articolelor. Nimeni nu se aştepta atunci ca Wikipedia să înlocuiască Nupedia, deşi acest lucru s-a întâmplat destul de repede.
La un an după ce a fost lansată, Wikipedia „adunase” circa 18 000 de articole. în septembrie 2003, la închiderea Nupedia, pe Wikipedia erau stocate peste 160 000 de articole scrise de voluntari. în trei ani şi jumătate, Nupedia a „produs” numai 24 de articole. Acesta este un exemplu remarcabil referitor la puternicul impact pe care îl are deplasarea de la un proces de luare a deciziei formalizat,. puternic centralizat, către unul mai informalizat şi descentralizat. Astăzi, Wikipedia include peste 9 milioane de articole, în peste 200 de limbi (dintre care mai mult de 2 milioane în limba engleză). Informaţiile postate sunt, majoritatea, de bună calitate, ceea ce vine în sprijinul utilizatorilor aflaţi în căutarea unor resurse informaţionale utile. Proiectul Wikipedia în limba română (http://ro.wikipedia.org/) a prins viaţă pe 15 iulie 2003, având în 2009 peste 115 000 de articole.
Software-ul pe baza căruia a fost creată enciclopedia Wikipedia esteMediaWiki (http://www. mediawiki. org/wiki/Media Wiki). Iniţial, acesta a fost dezvoltat pentru Wikipedia, dar astăzi este utilizat şi de alte proiecte ale Wikimedia Foundation (e.g., Wikiquote, Wikinews, Wiktionary, Wikibooks, Wikisource, Wikispecies, Wikiversity) sau de
 424
companii, ca soluţii interne pentru managementul cunoştinţelor, precum şi de multe alte wiki-uri. A se vedea şi MediaWiki şi wiki.
 Wikispaces. Instrument online pentru crearea vw£/-urilor, care oferă şi găzduire pentru wiki-urile create (http://www.wikispaces.com/). Aplicaţia Wikispaces este rulată pe serverele Tangient (http://tangient.com/) din San Francisco, SUA, este scrisă în limbajul PHP şi utilizează baze de date MySQL. Serviciul este pus la dispoziţia utilizatorilor prin intermediul serverului Web lighttpd şi utilizează software-ul de căutare lucene. Pe Wikispaces, wiki-urile pot fi create gratuit (acestea sunt publice), cât şi în schimbul unei sume plătite lunar (în acest caz, wiki-urile pot fi şi private). A se vedea şi software pentru wiki şi wiki.
 WiMAX (Worldwide Interoperability for Microwave Access). Tehnologie pentru comunicaţii care asigură transmiterea fară fir a datelor în bandă largă (până la 3 Mbit/s) folosind o varietate de moduri de transport. WiMAX se bazează pe standardul IEEE 802.16 (denumit Broadband Wireless Access).
 window manager (manager de ferestre). A se vedea manager de ferestre.
 Windows. Sisteme de operare cu interfaţă grafică dezvoltate de compania americană Microsoft. A se vedea şi interfaţă grafică, Microsoft, Windows Vista şi Windows XP.
Windows Explorer. Utilitar Windows folosit pentru navigarea în structura arborescentă a dosarelor şi fişierelor pe platforma Windows.
Windows Live. Fost MSN (Microsoft Network, http://www.msn.com/), este o colecţie de servicii Internet (portal Web) oferite de Microsoft începând cu 1995 şi reorganizate în 2006 sub brandul Windows Live (http://home. live.com/): Windows Live Hotmail, Windows Live Messenger, Live Search Maps, Windows Live Search, Windows Live Spaces, Windows Live Alerts, Windows Live Groups). A se vedea şi portal Web.
Windows Live Gallery. Parte a sistemului de servicii Windows Live (http://gallery.live.com/). Este un centru de gadget-uri, extensii şi add-on-uri pentru diverse servicii Windows Live, incluzând: gadget-uri, Windows Live Toolbar, Bing, Windows Live Search, Windows Live Messenger, Windows Live Writer.
Windows Live Hotmail. Cunoscut şi ca Hotmail, fost MSN Hotmail (lansat în iulie 1996), este unul dintre primele servicii de poştă electronică bazate pe Web şi al doilea după Yahoo! în ceea ce priveşte numărul de utilizatori (http: //www. hotmail. com).
Windows Media Player (WMP). Player media digital dezvoltat de compania Microsoft, utilizat pentru rularea fişierelor audio şi video, precum şi pentru vizualizarea imaginilor pe PC-uri, PDA-uri şi dispozitive mobile
425
(e.g., Tabiet PC, Pocket PC) pe care sunt instalate sisteme de operare Microsoft Windows. De asemenea, Windows Media Player poate extrage/copia muzică de pe/pe CD-uri şi „arde” CD-uri audio. Au fost realizate ediţii şi pentru platformele Mac OS X şi Solaris, dar dezvoltarea acestora a fost oprită.
Formatele de fişier implicite suportate de WMP sunt WMV (Windows Media Video), WMA (Windows Media Audio) şi ASF (Advanced Systems Format). De asemenea, WMP suportă formatul pentru playlist-uri WPL (Windows PlayList), bazat pe XML şi dezvoltat de Microsoft.
Windows Mobile. Sistem de operare pentru dispozitive mobile, produs de compania Microsoft. Este rulat pe Pocket PC, telefoane inteligente (smartphones) şi pe computerele de bord ale unor mărci de automobile. A se vedea şi Pocket PC şi telefon inteligent.
Windows Sidebar. Motor pentru widget-uri (widget engine) introdus în sistemul de operare Windows Vista. Afişează pe desktop o bară laterală (sidebar) care conţine gadget- uri (Microsoft Gadgets). Gadget este denumirea folosită de Microsoft pentru widget (totuşi, termenul a fost utilizat pentru prima dată în anul 1985, în contextul ingineriei software, de către dezvoltatorii sistemului de operare AmigaOS pentru calculatoarele Amiga).
Sistemul de operare Microsoft Vista conţine implicit 11 gadget-uri, dar pot
fi descărcate altele suplimentare folosind Windows Live Gallery (http://gallery.live. com/). A se vedea şi widget engine.
Windows Vista. Linie de sisteme de operare utilizate pentru calculatoarele compatibile IBM PC, creată de compania Microsoft începând cu anul 2005. Vista este succesoarea liniei Windows XP.
Windows Vista este produs în mai multe ediţii care sunt incluse în două categorii: consumer şi business. Din prima categorie fac parte Windows Vista Starter Edition, Windows Vista Home Basic Edition şi Windows Vista Home Premium. în categoria business sunt incluse Windows Vista Business, Windows Vista Enterprise şi Windows Vista Ultimate. Toate ediţiile, cu excepţia Windows Vista Starter, suportă atât procesoarele pe 32 de biţi, cât şi cele pe 64 de biţi.
Iată câteva dintre caracteristicile noi (care nu sunt prezente în versiunile anterioare ale sistemului de operare Windows):       Windows Aero (noua
interfaţă grafică), Instant Search (căutare mai rapidă), Windows Sidebar (panou transparent pe care este plasat Desktop Applets), Backup and Restore Center, Windows Media Center (facilitate inclusă anterior într-o versiune separată a Windows XP, denumită Windows XP Media Center), Windows Mobility Center (panou care include cele mai importante informaţii despre dispozitivul mobil - nivelul sonor, strălucire, schema de putere utilizată),
 426
Parental Controls, Speech Recognition, Problem Reports and Solution. A se vedea şi Windows XP.
Windows XP. Linie de sisteme de operare utilizate în calculatoarele personale compatibile IBM PC, creată de compania Microsoft începând cu anul 2001 şi localizată astăzi într-un număr mare de limbaje.
Două ediţii majore sunt Windows XP Home Edition (pentru utilizatorul mediu) şi Windows XP Professional (pentru utilizatorii experimentaţi). Windows XP Media Center, lansat în 2002, include capabilităţi multimedia. Ediţia Windows XP Professional x64 Edition suportă extensiile x86-64 ale arhitecturii Intel IA-32. Windows XP Tabiet PC Edition este produsă pentru dispozitivele Tabiet PC. Ediţia Windows XP Embedded este destinată utilizării în dispozitive electrocasnice, ATM-uri, dispozitive medicale, terminale POS (point-of-sale). Windows XP Starter este o ediţie cu preţ scăzut vândută într-o serie de ţări din Asia şi America de Sud.
Există trei tipuri principale de licenţe pentru Windows XP: Retail, Volume şi OEM (Original Equipment Manufac-turer). Toate trei sunt utilizate pentru Windows XP Professional (pentru versiunile pe 32 şi 64 de biţi). Windows XP Home Edition se vinde cu licenţele Retail şi OEM, în vreme ce ediţiile Windows XP Tabiet PC şi Windows XP Media Center sunt produse exclusiv sub licenţele Volume şi OEM. A se vedea,şi Windows Vista.
wireless {fără fir). Caracteristică a comunicaţiilor care se realizează fară utilizarea unor medii de transmisie de tipul cablurilor sau fibrelor optice. în acest caz, transmisia informaţiilor se realizează prin intermediul undelor electromagnetice.
Wirth, Niklaus (n. 1934). Informa-tician de origine elveţiană, cunoscut pentru crearea unor limbaje de programare (Euler, Algol W, Pascal, Modula, Modula-2 şi Oberon), cel mai popular dintre acestea fiind Pascal. în 1975 a publicat cartea Algorithms + Data Structures = Programs, care a dobândit o largă recunoaştere printre programatori. în 1984 a câştigat Turing Award (Premiul Turing). în 1995 a popularizat
o  aserţiune cunoscută mai târziu drept legea lui Wirth: Software is getting slower more rapidly than hardware becomes faster (Software-ul devine mai lent mai repede decât hardware-ul devine mai rapid). A se vedea şi Pascal.
WMF (Windows MetaFile). Format grafic de tip metafile. A se vedea şi formate metafile.
WML (Wireless Markup Language). Bazat pe XML, este un limbaj de marcare dezvoltat pentru a fi folosit în dispozitivele care implementează standardul WAP (e.g., telefoane mobile, PDA-uri). Precede utilizarea altor limbaje de marcare folosite acum cu WAP (e.g., HTML/XHTML). Specificaţiile WML sunt dezvoltate de WAP Forum, un consorţiu alcătuit din Nokia, Phone.com, Motorola şi Ericsson. WAP
427
Forum este membru al OMA. A se vedea şi OMA, WAP şi XML.
WordPress. Serviciu şi software pentru blogging, valabil şi în limba română (,http://ro.wordpress. com/). Majoritatea facilităţilor sunt oferite gratuit. A se vedea şi blog.
World Wide Web. Denumit, pe scurt, Web, este un sistem de documente de tip hipertext legate între ele şi care pot fi accesate prin Internet. Documentele, stocate în diferite locaţii pe diverse servere, pot fi regăsite cu ajutorul unui sistem de identificare denumit URL (Uniform Resource Locator). Web-ul este unul dintre serviciile Internetului, alături de FTP, e-mail, telnet, chat etc. Webul a fost inventat în 1989 la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN) din Geneva (Elveţia) de către Tim Bemers-Lee şi alţi cercetători. A se vedea şi Berners-Lee, Tim, CERN, hipertext şi URL.
World Wide Web Virtual Library
(WVL). Creat în 1991, la Geneva, de Tim Berners-Lee, este cel mai vechi director Web (http://vlib.org/). A fost dezvoltat de-a lungul anilor, incluzând în biblioteca principală circa 300 de sub-biblioteci. A se vedea şi director Web.
Wozniak, Stephen Gary (n. 1950). Co-fondator, alături de Steve Jobs, al companiei Apple Computer (astăzi, Apple, Inc.). A creat computerele Apple
I (1976) şi Apple II (1977), având astfel o contribuţie esenţială la revoluţia PC-urilor. Apple II a fost cel mai vândut
calculator personal până la începutul anilor 1980. Lui Wozniak îi este atribuit aforismul Never trust a computer you can ’t throw out a window (Să nu ai niciodată încredere într-un calculator pe care nu-1 poţi arunca pe fereastră). A se vedea şi Apple II, Apple, Inc. şi Jobs, Steven Paul.
WSDL (Web Service Description Language). Limbaj bazat pe XML care furnizează o modalitate de descriere standardizată a serviciilor Web, reprezentând o componentă importantă a triadei WSDL, UDDI, SOAP/XML-RPC.
Descrierea WSDL a unui serviciu Web este o colecţie de metadate despre serviciul respectiv, care comunică: ce face acest serviciu (operaţiunile pe care acesta le efectuează); unde este localizat (detalii ale adresei la care poate fi invocat); cum poate fi accesat (detalii ale formatelor de date şi ale tipurilor de protocoale utilizate pentru accesarea operaţiunilor). în esenţă, descrierea WSDL îi „spune” utilizatorului tot ceea ce are nevoie pentru a putea utiliza serviciul respectiv.
WSDL furnizează atât o descriere abstractă, cât şi o descriere concretă a serviciilor Web, precum şi modalitatea în care sunt legate elementele care constituie subiectele acestor descrieri. Descrierea abstractă include definiţii ale tipurilor de date (utilizând sintaxa furnizată de XML Schema), ale mesajelor şi tipurilor de port (interfeţele serviciului Web). Descrierea concretă include locaţia în care este oferit serviciul Web, precum şi protocolul
428
specific utilizat de client pentru a comunica cu acesta. A se vedea şi serviciu Web.
WWW-Authenticate. Unul dintre anteturile răspunsului HTTP. Trebuie inclus în mesajele de răspuns cu codul de Stare 401 (Unauthorized), CU scopul de a-i oferi clientului informaţiile necesare pentru autentificare, relativ la resursa solicitată de acesta. A se vedea şi răspuns HTTP.
WYSBYGI (What You See Before You Getlt, ceea ce vezi înainte de a obţine). Se referă la previzualizarea efectelor modificărilor făcute într-un sistem (e.g., aplicaţie) înainte de a realiza efectiv
schimbările respective. Astfel, utilizatorul are posibilitatea de a alege dacă va efectua sau nu schimbările previzua-lizate.
WYSIWYG (What You See Is What You Get, ceea ce vezi este ceea ce vei obţine). Se referă la un sistem (e.g., aplicaţie) care îi permite utilizatorului să vadă documentul (e.g., text, pagină Web, prezentare) într-o formă foarte apropiată de cea finală şi să-l editeze direct în această formă, lată câteva categorii de aplicaţii WYSIWYG: programe pentru procesarea textului (e.g., Word), programe de editare grafică (e.g., Adobe Photoshop), editoare HTML (e.g., Dreamweaver).
 X
X.Org.Project. Proiect open source al corporaţiei educaţionale non-profit X.OrgFoundation, este implementarea de referinţă a sistemului de ferestre X Window System {http://www.x.org/). A se vedea şi sistem de ferestre şi X Window System.
x86. Cea mai de succes arhitectură de instrucţiuni folosită în CPU-urile utilizate de calculatoarele personale. A apărut pentru prima dată în 1978, în procesoarele Intel 8086, în care instrucţiunile foloseau 16 biţi. Astăzi sunt fabricate procesoare x86 pe 32 şi 64 de biţi.
Arhitectura x86 a fost implementată în procesoarele produse de companiile Intel, AMD, Cyrix, VIA şi multe altele; este omniprezentă astăzi pe PC-uri desktop şi laptop, pe servere şi staţii de lucru. Un număr mare de sisteme de operare sunt utilizate pe aceste calculatoare: Microsoft Windows, Mac OS X, Linux, BSD, Solaris. A se vedea şi calculator personal.
xajax. Bibliotecă PHP/JavaScript open source, utilizată pentru realizarea aplicaţiilor Web bazate pe tehnica AJAX, folosind HTML, CSS,
JavaScript şi PHP. Este posibilă actualizarea conţinutului inclus în paginile componente fară ca acestea să fie reîncărcate (http.V/www.xajaxpro ject. org/). Spre deosebire de alte instrumente AJAX, xajax este destinată programatorilor care nu au cunoştinţe avansate de JavaScript. A se vedea şi AJAX, CSS, JavaScript şi PHP.
XAML (Extensible Application Markup Language). Pronunţat zamel, este un format vectorial declarativ bazat pe XML, proprietar Microsoft, creat în scopul dezvoltării interfeţelor cu utilizatorul pentru aplicaţiile .NET Framework. Totodată, XAML este limbajul implicit al sistemului de operare Windows Vista pentru programarea interfeţelor cu utilizatorul. A se vedea şi formate vectoriale.
Xara Xtreme. Editor grafic vectorial 2D (fost Xara Studio) creat de compania Xara (http://www.xara.com/), achiziţionată în 2007 de compania germană MAGIX AG. Are versiuni pentru platformele Windows (versiune comercială) şi Linux (versiune open source).
XBM (XBitMap). Format grafic raster monocrom, folosit pentru stocarea unor imagini bitmap (e.g., cursor, icon) utilizate de X Window System, acesta fiind principalul mediu de exploatare a interfeţelor grafice cu utilizatorul în UNIX/Linux. A se vedea şi GUI şi formate raster.
430
Xerces. Procesor XML creat de Apache XML Project, cu variante scrise în Java, C++ şi Perl (http://xml.apache.org/).
Xfig. Editor grafic vectorial open source care rulează sub X Window System, pe cele mai multe platforme compatibile UNIX (http://www.xfig.org/). Desenele realizate pot fi exportate în numeroase formate, raster (e.g., GIF, PNG, JPEG, PPM, XBM, PCX, TIFF) şi vectoriale (e.g., EPS, SVG, CGM). A se vedea şi X Window System.
XFree86. Implementare open source a sistemului de ferestre X Window System. Este dezvoltată (începând cu anul 1992) de organizaţia de voluntari XFree86 Project,           Inc
(http://www.xfree86.org/). A se vedea şi sistem de ferestre şi X Window System.
XHTML (eXtensible HTML). Limbaj declarativ de marcare, constituie o reformulare a HTML în termenii limbajului XML. Este dezvoltat de Consorţiul Web în scopul utilizării pentru marcarea conţinutului furnizat în Web. Ca şi limbajul XHTML, foloseşte marcaje (tag-uri) descriptive în scopul definirii modului de prezentare şi a structurii logice a unui document hipertext.
Prima versiune a XHTML a fost publicată pe 26 ianuarie 2000 şi revizuită pe 1 august 2000, limbajul fiind specificat în trei variante, care definesc trei tipuri de documente: XHTML 1.0 Strict (documentele de acest tip nu conţin elemente sau atribute
considerate demodate); XHTML 1.0 Transitional (documentele de acest tip pot conţine elemente HTML considerate demodate); XHTML 1.0 Frameset (acest tip de documente este folosit în situaţiile în care se doreşte utilizarea cadrelor).
A doua recomandare W3C XHTML este XHTML Basic (publicată pe 19 decembrie 2000), care include un set minimal de module XHTML. Versiunea este creată pentru a permite obţinerea unor documente hipertext care vor fi accesate de clienţii Web care nu suportă setul complet de module XHTML (e.g, telefoane mobile, PDA-uri).
A treia recomandare W3C XHTML este Modularization of XHTML (publicată pe 10 aprilie 2001), reprezentând o decompoziţie a XHTML 1.0 într-o colecţie de module abstracte care furnizează funcţionalităţi specifice, precum şi o implementare a acestora folosind limbajul DTD (Document Type Definition).          „
A patra recomandare W3C XHTML este XHTMl 1.1 - Module-based XHTML (publicată pe 31 mai 2001). Aceasta defineşte un nou tip de documente XHTML, bazat pe modulele incluse în recomandarea anterioară şi având scopul de a servi unor posibile extinderi viitoare ale familiei de tipuri de documente XHTML. Tipul de documente menţionat este, de fapt, o reformulare a tipului XHTML Strict utilizând module XHTML.
431
Cele mai recente specificaţii XHTML sunt schiţe de lucru şi propuneri de recomandare referitoare la versiunea XHTML 2.0, care modifică structura şi semantica unor module definite în Modularization of XHTML, incluzând şi altele noi (XML Events şi XForms).
De ce este recomandată utilizarea XHTML şi nu a HTML? Familia de documente XHTML este proiectată pentru: a realiza (folosind exclusiv CSS) separarea prezentării de structura logică a conţinutului propriu-zis, ceea ce determină o întreţinere mai facilă, precum şi creşterea accesibilităţii şi interope-rabilităţii pe diverse platforme; a extinde documentele XHTML prin includerea altor tipuri de conţinuturi (e.g., ecuaţii matematice create utilizând limbajul MathXML, grafică vectorială realizată prin intermediul limbajului SVG); a permite introducerea unor noi module (conform specificaţiilor Modularization of XHTML), care pot include noi elemente, în funcţie de necesităţile dezvoltatorilor (se spune că XHTML este un limbaj extensibil).
Pentru redactarea documentelor XHTML este indicată utilizarea editoarelor de text cu suport pentru limbaje de programare/marcare, cu diverse facilităţi de editare (e.g., mecanismul syntax highlighting, care constă în utilizarea unor scheme de colorare a elementelor, atributelor etc.). în continuare sunt enumerate câteva dintre editoarele care pot fi folosite, cu observaţia că numărul celor disponibile
este destul de mare. Pentru platforma Windows pot fi utilizate HAPedit şi PSPad (gratuite) sau UltraEdit şi TextPad (disponibile în variante Shareware). în schimb, pe platforma Linux pot fi utilizate KWrite (disponibil în mediul KDE) şi gedit (disponibil în mediul GNOME), vim şi Emacs (ultimul amintit fiind disponibil şi pe alte platforme, inclusiv Windows). De asemenea, se pot utiliza editoare de cod XHTML specializate: Coffee Free HTML, HotDog, Koala Edit, HTML Kit şi FCKeditor (pe platforma Windows) sau Quanta Plus şi BlueFish (pe platforma Linux).
Pentru crearea documentelor XHTML mai pot fi utilizate şi instrumentele cunoscute sub numele de unelte de editare (authoring tools), care oferă medii de lucru vizuale pentru dezvoltarea site-urilor/aplicaţiilor Web. Dintre acestea, amintim Macromedia Dreamweaver şi Adobe GoLive (ambele pentru platforma Windows).
Documentele XHTML sunt valide dacă respectă sintaxa stabilită de recomandările Consorţiului Web. Pentru validare poate fi utilizat instrumentul Validator, pus la dispoziţie online de W3C, sau aplicaţia gratuită, program disponibil de sine stătător pe mai multe platforme (e.g., Windows, UNIX/ Linux, Mac OS, OS/2) sau inclus în alte aplicaţii. De asemenea, utilitarul Tidy poate fi folosit şi pentru a converti paginile HTML în documente XHTML. Acesta este o aplicaţie în linie de comandă pentru care a fost dezvoltată
 432
şi o versiune cu interfaţă grafică, denumită guijidy.
Un document XHTML include: declaraţia XML (opţională), declaraţia tipului de document (opţională), antetul şi corpul. Oricare dintre versiunile limbajului XHTML se conformează unei definiţii formale stabilite de W3C, reprezentând un tip de document. Această definiţie poartă numele de definiţia tipului de document (DTD, Document Type Definition), aflându-se la un URI din cadrul site-ului W3C. Pentru a putea fi procesate de anali-zoarele XML şi/sau pentru a stabili exact setul de elemente şi de atribute utilizate, documentele XHTML pot include la început - la fel ca şi în HTML - o declaraţie a tipului de document utilizat (cunoscută şi ca declaraţie doctype). Declaraţia doctype este utilă browserului Web sau altor dispozitive pentru a identifica versiunea limbajului XHTML folosită în scrierea documentului, altfel spus, setul de elemente care pot fi utilizate. în situaţia în care sunt folosite elemente neaparţinând versiunii XHTML declarate, este posibil ca browserul Web să nu le proceseze în maniera în care se aşteaptă proiectantul. în specificaţia XHTML
1.0  sunt definite trei tipuri de documente: XHTML 1.0 Strict, XHTML 1.0 Transitional şi XHTML 1.0 Frameset.
După declaraţia doctype, un document XHTML trebuie să conţină (între marcajele <html> şi </html> corespunzătoare instanţei elementului-rădăcină) următoarele două secţiuni: antet (head),
precizată prin intermediul elementului head (este de menţionat că elementul title trebuie folosit obligatoriu în această secţiune; antetul precizează o serie de informaţii despre document, iar conţinutul elementelor incluse în antet nu este afişat în pagină); corp (body), precizată prin intermediul elementului body (include conţinutul afişat al paginii Web). Elementele head şi body trebuie să apară în document în ordinea enumerării lor, câte o singură dată. După marcajul de închidere al elementului-rădăcină (</html>), documentul XHTML nu trebuie să mai conţină alte elemente.
Marcajul de deschidere al elementului html trebuie să conţină obligatoriu o declaraţie pentru spaţiul de nume XHTML folosit (prin intermediul atributului xmlns), ţinându-se cont că documentele XHTML reprezintă un tip particular de documente XML. Adresa spaţiului de nume XHTML 1.0 este http://www. w3. org/1999/xhtml.
Spaţiul de nume XHTML poate fi utilizat împreună cu alte spaţii de nume XML (e.g., SVG, MathML)’.
Elementul meta (folosit, în cadrul secţiunii antet, de câte ori se doreşte) furnizează un mecanism generic pentru precizarea unor metadate referitoare la document, specificate întotdeauna ca perechi nume-valoare. Astfel, elementul amintit poate fi utilizat pentru a specifica o descriere a paginii, o serie de cuvinte-cheie caracteristice acesteia, precum şi informaţii care nu sunt precizate prin intermediul altor elemente
 433
incluse în secţiunea antet. Atributele elementului meta sunt name, http-equiv, scheme şi content, ultimul fiind obligatoriu. Acestea trebuie utilizate în grupuri de câte două, content fiind prezent de fiecare dată. Valorile atributelor name şi http-equiv se numesc şi meta-tag-uri. Valorile meta-tag-urilor sunt exprimate prin intermediul atributului content. Atributul name are ca valoare numele unei proprietăţi. în acest caz, atributul content exprimă valoarea acesteia. Dintre proprietăţile precizate în specificaţiile XHTML menţionăm description, keywords, author, Copyright, owner, distribution şi robots.
Pentru un document XHTML pot fi precizate următoarele tipuri de conţinut (tipuri MIME): text/html (browserul va procesa documentul ca şi cum acesta ar fi un document HTML), application/ xhtmi+xmi (browserul va procesa documentul utilizând regulile sintactice XHTML), text/xmi sau application/ xml (ultimele Ao\ldipot fi precizate pentru orice document din familia XML, inclusiv XHTML).
Documentele XHTML trebuie salvate în fişiere text (ASCII sau Unicode) cu extensia html sau htm. A se vedea şi DTD, hipertext, HTML, limbaj de marcare şi marcaj.
XING. Cea mai mare reţea online profesională din Europa, creată şi administrată de compania germană XING AG (ihttp://www.xing.com/).
XML (<eXtensible Markup Language). Metalimbaj de marcare, oferă facilităţi deosebite în ceea ce priveşte atât stocarea datelor, precum şi regăsirea acestora. Astfel, XML permite modelarea unui spectru larg de date, de la cele complet structurate (e.g., conturi bancare) până la text în limbaj natural. Documentele XML pot include diverse conţinuturi, pot fi transformate în alte formate (e.g., XHTML) şi pot fi interogate folosind limbaje specifice (e.g., XQuery, XPath). De asemenea, XML este destinat utilizării în Internet pentru adnotare, realizarea unor fişiere de configurare, schimb de date între aplicaţii şi prelucrare automată de către clienţi (agenţi) inteligenţi.
XML este un descendent simplificat al SGML (Standard Generalized Markup Language), standard al Consorţiului Web (1998, 2000, 2004). Este independent de platformă, extensibil şi complet compatibil Unicode.
Limbajul XML reprezintă baza pentru implementarea multor altor limbaje (e.g., XSL, eXtensible Stylesheet Language; SVG, Scalable Vector Graphics; RSS, Really Simple Syndi-cation) sau pentru definirea unor protocoale (e.g., SOAP, Simple Object Access Protocol). De asemenea, documentele XML pot fi citite şi înţelese de oameni.
Folosind limbajul XML, programatorilor li se oferă posibilitatea să definească elemente/structuri de date independente de platforma hardware/ software utilizată (deoarece limbajul nu
 434
are un set predeflnit de elemente) şi să proceseze documentele XML create, utilizând instrumente disponibile practic în toate limbajele de programare.
Familia XML şi limbajele derivate sunt des folosite, datorită posibilităţilor multiple pe care le oferă pentru reprezentarea (marcarea) datelor semistruc-turate. Astfel, XML reprezintă formatul preferat pentru marcarea datelor schimbate între aplicaţii.
Spre deosebire de (X)HTML, limbajul XML îi permite programatorului să separe informaţia de prezentarea ei (cu alte cuvinte, XML nu include precizări despre modul de afişare a acesteia). Separarea amintită îi permite utilizatorului să se concentreze asupra structurii şi să realizeze documente auto-descriptive.
Ideea separării informaţiei de prezentare a apărut din necesitatea utilizării informaţiilor nu numai în PC-uri, ci şi în alte dispozitive care pot fi conectate la Internet (în special dispozitive mobile, aşa cum sunt PDA - Personal Digital Assistant - şi telefoanele mobile).
Pentru prezentarea datelor XML, trebuie precizată o modalitate de redare utilizând foi de stiluri (stylesheets). Acestea sunt scrise utilizând limbajele CSS (care, după cum se ştie, foloseşte o sintaxă non-XML) şi XSLT (Extensible StyleSheet Language Transformation, care foloseşte sintaxa XML).
Un document XML poate cuprinde următoarele categorii de componente: declaraţia XML, elemente, atribute,
entităţi, secţiuni de marcare şi instrucţiuni de procesare.
XML-RPC (Remote Procedure Caii). Concept des întâlnit în dezvoltarea de software. Se referă la utilizarea de către o aplicaţie a unor proceduri (scrise, eventual, în alte limbaje de programare) incluse în programe aflate la distanţă (i.e., pe un calculator diferit de cel pe care se execută aplicaţia). Acest mecanism permite unor aplicaţii executate pe platforme diferite (e.g., Windows şi Linux) să comunice între ele. Programul care apelează o procedură aflată la distanţă se numeşte client RPC. Serverul RPC cere execuţia procedurilor şi trimite clientului rezultatele generate. Este folosit ca protocol de comunicare, descriind mecanismul de invocare (apelare) a serviciilor Web şi de schimb al mesajelor între client şi server. Acest standard utilizează protocolul HTTP pentru transportul mesajelor şi formatul XML pentru codificarea datelor schimbate.
Un mesaj XML-RPC* este o cerere HTTP-POST, respectiv un răspuns HTTP. O conversaţie dintre două sisteme (numite client XML-RPC şi server XML-RPC) începe cu cererea clientului şi se termină cu răspunsul serverului. Un mesaj XML-RPC include antetul şi corpul. Antetul unui mesaj conţine anteturi HTTP. Corpul unui mesaj este scris în format XML. Corpul cererii conţine numele unei metode (proceduri) care va fi executată pe server şi parametrii necesari acesteia. Corpul răspunsului include
435
parametrii (sau datele) întorşi (întoarse) în urma execuţiei metodei. A se vedea şi serviciu Web şi SOAP.
XMLHttpRequest. Interfaţă de programare a aplicaţiilor (API) expusă de motorul unui limbaj de scripting şi utilizată în tehnica AJAX, care permite scripturilor să realizeze funcţionalităţi ale unui client HTTP, ca de exemplu trimiterea datelor incluse în formulare sau încărcarea datelor stocate pe un site Web.
Deşi obiectul XMLHttpRequest este implementat în toate browserele moderne, aceste implementări nu sunt complet interoperabile. Scopul notei de lucru The XMLHttpRequest Object, publicată de consorţiul W3C în data de 5 aprilie 2006, este de a documenta un set minim de caracteristici interoperabile bazat pe specificaţiile existente, care să le permită dezvoltatorilor Web să realizeze aplicaţii Web independente de platforma utilizată.
în ECMAscript, o instanţă a obiectului XMLHttpRequest poate fi creată utilizând constructorul XMLHttp Request (), astfel: var cerere =
  new XMLHttpRequest ();.
A se vedea şi AJAX.
XML Infoset (XML Information Set). Recomandare a Consorţiului Web, specifică un model de date abstract pentru XML, în scopul de a asigura interoperabilitatea tehnologiilor, interfeţelor de programare şi aplicaţiilor XML. Astfel, XML Infoset defineşte -
în manieră obiectuală - o serie de concepte de bază, comune membrilor familiei XML: document (document Information item), element (element), atribut (attribute), caractere (charac-ters), instrucţiuni de procesare (proces-sing instruction information item), comentarii (comment information item) şi declaraţia tipului de document (document type declaration item). A se vedea şi XML.
XMLReader. API introdus pentru prima dată în Microsoft.NET. Realizează procesarea orientată pe flux a documentelor XML. Versiunea pentru limbajul PHP (denumită PHP XML Reader) este disponibilă ca extensie PECL. Această extensie este rapidă şi suportă procesarea spaţiilor de nume XML şi reguli de validare a documentelor. Extensia PHP XMLReader furnizează acces read only şi forward only la fluxul de date XML. Se utilizează un cursor (sau cititor) care este mutat de la un nod la altul al documentului XML. Se recomandă înlocuirea metodei SAX cu XMLReader. A se vedea şi PECL şi SAX.
XML Schema. Limbaj pentru crearea schemelor XML, ca şi DTD. Spre deosebire de acesta, XML Schema, propus iniţial de Microsoft şi devenit standard al Consorţiului Web în mai
2001,   prezintă o serie de facilităţi suplimentare, dintre care pot fi menţionate: este bazat pe XML, astfel încât schemele XML scrise în acest limbaj sunt procesate într-un mod similar cu documentele XML pe care le descriu;
 436
defineşte un set complet de tipuri simple de date; asigură suport pentru definirea de către utilizator a unor tipuri complexe de date; include suport complet pentru spaţiile de nume. Construcţiile XML Schema au un spaţiu de nume asociat al cărui URI este h ttp ://www. w3. org/2001/XMLSchem a, iar atributele privitoare la scheme provin din spaţiul de nume identificat prin http://www. w3. org/2001/XMLSchema-instance. A se vedea şi DTD şi schemă XML.
XOOPS. CMS open source, în întregime orientat pe obiect, scris în PHP; este un instrument potrivit pentru a crea site-uri şi portaluri Web (http://www.xoops.org/). A se vedea şi CMS.
XSL (eXtensible Stylesheet Language). Limbaj care permite transformarea şi formatarea documentelor XML. Are ca părţi componente XSLT, utilizat pentru a transforma documentele XML în alte documente XML sau derivate (e.g., XHTML), şi XSL-FO (XSL Formatting Objects), vocabular de formatare a documentelor XML.
XSLT (XSL Transformations). Limbaj utilizat pentru transformarea şi manipularea documentelor XML. Documentele XSLT sunt stocate în aşa-numitele foi de stil XSLT. Fişierele în care sunt incluse foile de stil XSLT se numesc fişiere şablon XSLT. Scopul în care este utilizată o foaie de stil este acela de a transforma un document sau o clasă de documente XML.
Principalul rol al unui procesor XSLT este de a aplica o foaie de stil XSLT unui document XML sursă şi de a produce un document rezultat (în format XML sau în altul, e.g., (X)HTML). Deoarece atât sursa, cât şi rezultatul au fiecare ca structură fundamentală arborele, rezultă că un procesor XSLT manipulează arbori XML.
Dintre implementările XSLT pot fi menţionate:   Xalan-Java (este un
subproiect al Apache Xalan Project, utilizează Xerces-Java), Saxon, XT (creat de James Clark), Oracle XSLT, Xalan-C++ (subproiect al Apache Xalan Project), libxslt (biblioteca XSLT pentru GNOME, scrisă în C; poate fi utilizată în cadrul programelor scrise în C, Perl, Python sau PHP), Sablotron (interfaţă de programare scrisă în C++, folosită de PHP 4 şi de modulul XML:Sablotron pentru Perl); Google AjaXSLT(proiect open source dezvoltat de Google ca o bibliotecă JavaScript, în scopul utilizării în aplicaţiile AJAX); MSXML (bibliotecă proprietară Microsoft, utilizată în numeroase medii de dezvoltare şi limbaje pentru platforma Windows, aşa cum sunt .NET, Visual Basic, JScript şi C); Internet Explorer suportă XSLT 1.0 prin intermediul MSXML (acest API poate fi utilizat în paginile Web, via COM - ActiveX); Mozilla şi Firefox au integrat un suport nativ; Safari 1.3+ are integrat un suport nativ XSLT (cu toate acestea, nu poate realiza transformări XSLT utilizând JavaScript, ceea ce constituie un mare dezavantaj); Opera are un suport nativ XSLT începând cu versiunea 9.
                                                                            437
Procesorul XSLT modelează un document XML ca un arbore care conţine câteva tipuri de noduri: elemente, text, atribute, spaţii de nume, instrucţiuni de procesare şi comentarii. Un document DTD poate adăuga valori implicite ale unor atribute, care devin astfel noduri-atribut suplimentare în arbore. în urma procesării, documentul XML original nu este schimbat. în schimb, este generat un nou document pe baza conţinutului său.
în cursul procesării, procesorul XSLT realizează - utilizând informaţiile incluse în foaia de stil - diverse tipuri de operaţiuni, dintre care menţionăm: transformă fiecare element XML în alt element XML; adaugă elemente noi; elimină o parte dintre elementele docu-mentului-sursă; sortează elementele; ia decizii în ceea ce priveşte elementele pe care trebuie să le afişeze, prin testarea unor condiţii; formatează datele afişate. Ţinând seama de (unele dintre) operaţiile enumerate, se poate spune că XSLT este pentru XML ceea ce este SQL pentru bazele de date. Astfel, SQL realizează interogarea bazelor de date şi actualizarea datelor incluse în ele, iar XSLT interoghează documentul XML sau porţiuni ale acestuia, producând un nou conţinut.
XSLT este bazat pe reguli, ceea ce îl face un limbaj funcţional, spre deosebire de limbajele de programare (e.g., PHP, C++), care sunt limbaje procedurale. Din acest motiv, XSLT necesită un set de reguli şablon (template rules) furnizate de progra-
mator, prin care acesta comunică procesorului XSLT ceea ce trebuie să facă atunci când întâlneşte diverse elemente într-un document XML. Mai exact, o regulă şablon - inclusă în foaia de stil XSLT prin intermediul elementului xsl: template - defineşte modul de procesare a nodurilor care se potrivesc cu un anumit model.
După încărcarea documentelor XSLT şi XML, procesorul XSLT (e.g., navigatorul Web) începe să citească arborele corespunzător documentului XML căutând nodurile care se potrivesc cu modelele incluse în regulile şablon ale foii de stil XSL asociate. Când este găsit un astfel de nod, conţinutul inclus în regula corespunzătoare comunică procesorului XSLT ce ieşire trebuie să genereze şi, apoi, căutarea continuă. Când o regulă şablon conţine un element apply-template, procesorul XSLT va căuta nodurile-copil ale nodului curent şi le va aplica regulile şablon asociate. A se vedea şi XML.
XUL (XML User Interface Language). Limbaj de marcare folosit pentru crearea interfeţei cu utilizatorul, dezvoltat pentru a suporta aplicaţiile Mozilla'. Firefox (browser) şi Thunderbird (client de e-mail). A se vedea şi XML.
X Window System. Numit şi X sau XII, publicat pentru prima oară de MIT în 1984, este un set standard de instrumente şi un protocol pentru construirea de interfeţe grafice pe majoritatea sistemelor de operare Unix-like şi Open VMS. Versiunea de protocol XI1 a fost publicată în 1987.
438
Sistemul de ferestre X foloseşte un protocol de tip client-server: un server X comunică cu diverse programe de tip client. Serverul X acceptă cereri pentru ieşirea grafică (ferestre) şi trimite înapoi intrări de la utilizator (de la tastatură, mouse sau touchscreen). în mod intenţionat, X nu specifică elemente grafice concrete (e.g., buton, meniu), lăsând aceasta în sarcina software-ului utilizatorului (e.g., manager de ferestre, mediu desktop, aplicaţie GUI). Rezultă că X poate lucra cu un număr mare de interfeţe grafice.
Implementarea de referinţă a sistemului X este X.Org, aceasta fiind utilizată ca implementare canonică.
Conform protocolului X, este necesar ca serverul şi clienţii să opereze separat, cerinţă care - împreună cu cea referitoare la independenţa de platforma hardware - face ca X să nu fie atât de rapid ca sistemele de ferestre integrate în sistemele de operare (de exemplu, Windows, Mac OS). A se vedea şi manager de ferestre, sistem de ferestre, UNIX, X.Org şi XFree86.
 439
 Y
Yahoo! Corporaţie publică americană care furnizează servicii Internet în întreaga lume, fondată în 1994 de Jerry Yang şi David Filo (http.V/www.yahoo. com/). Conform datelor furnizate de companiile de analiză a traficului Web (e.g., Netcraft), în anul 2008 domeniul yahoo.com a fost vizitat de peste 1,5 miliarde de utilizatori.
Oferă servicii de căutare (Yahoo! Search), e-mail (Yahoo! Mail, cu spaţiu de stocare nelimitat), director Web (Yahoo! Directory), ştiri (Yahoo! News), hărţi online (Yahoo! Maps), partajare video (Yahoo! Video), conversaţie pe Internet (Yahoo! Messenger), călătorie (Yahoo! Travel) etc. Toate serviciile oferite se bazează pe un cont unic de utilizator.
Yahoo! Directory. Director Web oferit de Yahoo! (http://dir.yahoo.com/). Furnizează atât un serviciu de director, cât şi unul de căutare. A se vedea şi director Web şi Yahoo!.
Yahoo! Maps. Serviciu de hărţi oferit gratuit de Yahoo! (http://maps.yahoo. com/). A se vedea şi Yahoo!.
Yahoo! Maps API. Grup de API-uri oferit de Yahoo! pentru accesarea ser-
viciului Yahoo! Maps: Yahoo! Maps Simple API, Yahoo! Maps Flash APIs, Yahoo! Maps Image API şi Yahoo! Maps AJAX API. De exemplu, Yahoo! Maps Image Map API permite obţinerea unei referinţe la o imagine în format PNG (componentă a unei hărţi), generată în acord cu parametrii specificaţi în cerere (latitudine şi longitudine sau adresă). Yahoo! Maps AJAX API le oferă dezvoltatorilor posibilitatea de a adăuga hărţi dinamice în site-uri (http.V/developer. yahoo.com/maps/). A se vedea şi Yahoo!.
Yahoo! News. Agregator de ştiri furnizat de Yahoo!. Utilizează servicii de ştiri ca: Associated Press (AP), Reuters, France-Press (FP), USA Today, CNN.com, CBS News, BBC News etc. A se vedea şi Yahoo!.
Yahoo! Mail. Cel mai important serviciu global de poştă electronică, oferit gratuit de Yahoo! începând cu anul 1997 şi având circa 280 de milioane de utilizatori în 2009 (http://mail.yahoo.com/). Este oferit în două versiuni: Yahoo! Mail şi Yahoo! Mail Classic. începând cu iunie 2009, Yahoo! Mail a fost integrat cu Yahoo! Messenger (cele două servicii pot fî accesate dintr-o singură pagină). Facilitatea nu este valabilă şi pentru versiunea Yahoo! Mail Classic. A se vedea şi Yahoo!.
Yahoo! Search. Motor de căutare dezvoltat de Yahoo! (http://search.yahoo. com/). Competitorii săi importanţi sunt
 440
Google Search şi Bing. A se vedea şi Bing, Google Search, GYM şi Yahoo!.
Yahoo! Video. Serviciu oferit de Yahoo! în scopul partajării materialelor video, similar cu YouTube (ihttp://video.yahoo.com/). A fost lansat în iunie 2006 şi reproiectat în 2008. A se vedea şi Yahoo!.
YAML (acronim recursiv pentru YAML Ain’t Markup Language). Format, superset al JSON, utilizat pentru serializarea datelor, proiectat în scopul de a fi citit uşor de utilizatorii umani şi folosit pentru interacţiunea cu limbajele de scripting, e.g., Perl, Python (http://www.yaml.org/). Formatul este optimizat pentru serializarea datelor, întreţinerea fişierelor jurnal, setarea configuraţiilor şi crearea mesajelor în Internet. Dintre caracteristicile acestui format pot fi menţionate: documentele YAML sunt foarte uşor de citit de către utilizatorii umani; interacţionează foarte bine cu limbajele de scripting; utilizează procesarea bazată pe flux; este extensibil şi uşor de implementat.
Una dintre cele mai importante implementări ale YAML este biblioteca Syck, utilizată pentru serializarea/deseria-lizarea datelor, cu versiuni scrise în limbajele Python, Ruby şi PHP. A se vedea şi JSON.
Yandex. Lansat în 1997, este un motor de căutare şi cel mai mare portal Web în limba rusă (http://www.yandex.ru/). A se vedea şi motor de căutare şi portal Web.
YouTube. Aplicaţie/serviciu de partajare video (video sharing), în care utilizatorii pot încărca, vizualiza şi partaja clipuri video (http://www.youtube.com/).
YouTube a fost creat în februarie 2005 de trei foşti angajaţi ai PayPal (Chad Hurley, Steve Chen şi Jawed Karim). Pe 13 noiembrie 2006, compania Google a achiziţionat YouTube. în ianuarie 2008, 79 milioane de utilizatori au efectuat peste 3 miliarde de vizionări ale clipurilor video plasate pe site-ul YouTube. în martie 2008, costul lăţimii de bandă folosite de utilizatorii YouTube a fost estimat la un milion de dolari pe zi.
Serviciul YouTube permite încărcarea unei varietăţi de conţinut generat de utilizator, incluzând secvenţe din filme, clipuri TV şi videoclipuri muzicale. Redarea clipurilor (playback) se realizează prin intermediul tehnologiei Flash, care oferă o calitate comparabilă cu cea furnizată de alte tehnologii (e.g., Windows Media Player, QuickTime, RealPlayer). Toate tehnologiile amintite necesită descărcarea şi instalarea unui plug-in, dar firma Adobe (proprietara formatului) consideră că plug-in-ul Flash 7 este prezent în peste 90% dintre computerele conectate la Internet. De asemenea, clipurile încărcate pe YouTube pot fi redate şi cu alte playere (e.g., GOMPlayer).
Conform regulilor impuse de YouTube, durata clipurilor încărcate de utilizator este limitată la zece minute, iar dimensiunea acestora la 1024 MB. După încărcare, YouTube converteşte fişierul la formatul video Flash. YouTube
 441
acceptă pentru încărcare numeroase formate video, incluzând WMV, AVI, MOV, MPEG, MP4, DivX, FLV şi OGC. De asemenea, suportă 3PG, permiţând încărcarea clipurilor direct de pe telefonul mobil.
Utilizatorii neînregistraţi pot vizualiza cele mai multe clipuri video postate pe site, în vreme ce utilizatorilor înregistraţi li se permite să încarce un număr nelimitat de clipuri. Este interzisă încărcarea unor clipuri video cu conţinut nepotrivit, a reclamelor şi a materialelor care încurajează criminalitatea. YouTube a fost adesea criticat pentru eşecul său în a asigura că postarea clipurilor este în concordanţă cu legea copyright-ului. în timpul încărcării unui clip, utilizatorul este înştiinţat că operaţiunea nu trebuie să încalce drepturile de autor.
Clipurile video încărcate pe YouTube sunt apreciate cu diverse calificative sau onoruri: Most Viewed, Top Rated, Most Discussed, Top Favorites, Rising Videos, Recently Featured şi Most Responded. Cele mai vizualizate clipuri (Most Viewed) sunt împărţite în patru categorii: astăzi (today), în săptămâna curentă (this week), în luna curentă (this month) şi dintotdeauna (all time). Clipurile video legate de cel curent (vizualizat) prin titluri şi marcaje sunt afişate într-o listă, în partea dreapă a acestuia.
Crearea unui cont pe YouTube este gratuită şi presupune furnizarea următoarelor informaţii: adresa de e-mail, parolă, nume de utilizator (acesta poate
conţine numai litere şi cifre), ţara în care locuieşte utilizatorul, data naşterii şi sexul. Dacă utilizatorul are un cont Gmail, este posibil să se logheze în YouTube folosind numele de utilizator şi parola corespunzătoare. Totuşi, este necesar în continuare să aleagă un nume de utilizator.
YouTube le oferă dezvoltatorilor un API propriu. Pentru a-1 folosi este necesară obţinerea gratuită a unui identificator de dezvoltator de aplicaţii (developer ID). Identificatorul obţinut va fi utilizat la fiecare apel al API-ului respectiv. Apelurile pot fi efectuate în două modalităţi care corespund unor direcţii importante de dezvoltare a aplicaţiilor Web: REST (Representational State Transfer) şi XML-RPC.
Una dintre aplicaţiile importante construite pe baza API-urilor Google Maps şi YouTube este Virtual Video Map (http://www. virtualvideomap. com/), care permite vizualizarea filmelor asociate unor anumite locaţii. De ase- menea, poate fi remarcată aplicaţia Co-verPops (http://www.coverpop.com/), care alcătuieşte săptămânal un mozaic de imagini legate către cele mai vizionate clipuri video de pe YouTube.
Ca şi alte instrumente Web 2.0, YouTube poate fi utilizat în domeniul educaţional. Astfel, profesorii pot posta în format video: cursuri, lecţii şi experimente (de chimie, fizică etc.). Acestea pot fi utile atât altor profesori, cât şi studenţilor. A se vedea şi TeacherTube şi video sharing.
 442
 z
Zadeh, Lotfali Askar (n. 1921). Matematician şi informatician american de origine azeră, cunoscut mai ales pentru inventarea logicii fuzzy, utilizată în unele sisteme de inteligenţă artificială (sisteme fuzzy). A se vedea şi logica fuzzy şi inteligenţă artificială.
Zamzar. Convertor online excelent, realizează transformarea documentelor în diverse formate, imagini şi clipuri video (http://www.zamzar.com/). Conversia se realizează în patru paşi: selectarea documentului, alegerea formatului, precizarea adresei de e-mail la care vor fi trimise fişierele convertite şi operaţia de conversie în sine.
Serviciul Zamzar poate fi utilizat şi pentru stocarea şi gestionarea fişierelor convertite (Manage Files), fiind necesară înregistrarea utilizatorului. Avantajele deţinerii unui cont sunt următoarele: obţinerea unui inbox pentru gestionarea fişierelor, conversia fişierelor mari (de până la 1 GB), obţinerea unui spaţiu de stocare de 100 GB şi conversia prioritară a fişierelor (înaintea celor care aparţin utilizatorilor neînregistraţi).
Zend Framework. Cadru de luqru pentru PHP 5, dezvoltat de compania
Zend Software, din Israel. A fost proiectat în scopul de a elimina detaliile plictisitoare legate de scrierea efectivă a codului, lăsându-1 pe programator să-şi concentreze atenţia asupra întregului proiect pe care îl dezvoltă (http://framework.zend. com/).
Zend_Json. Bibliotecă inclusă în Zend Framework. Furnizează metode pentru serializarea valorilor native PHP în obiecte JSON, precum şi pentru decodificarea obiectelor JSON în valori PHP native. A se vedea şi JSON şi PHP.
Zend Studio. IDE comercial produs de Zend Software. Pe lângă o mulţime de alte funcţionalităţi (analizor de cod, suport CVS, inspectoare, suport FTP), oferă şi un debugger. Depanarea codului se poate face inclusiv de la distanţă, în acest caz folosindu-se componenta Zend Studio Server, inclusă în pachet (http://www.zend. com). A se vedea şi IDE.
Ziua accesului deschis (OAD, Open Access Day). 14 octombrie a fost declarată astfel de SPARC (Scholarly Publishing and Academic Resources Coalition), PLoS (Public Library of Science) şi Students for FreeCulture. Această zi a fost marcată pentru prima dată în anul 2008, inclusiv în România. A se vedea şi acces deschis.
Ziua protecţiei datelor (Data Protection Day). Sărbătorirea acesteia în fiecare an pe data de 28 februarie, începând cu 2007, a fost stabilită de Comisia Europeană în scopul de a le
                                                                                   443
oferi cetăţenilor Uniunii posibilitatea de a înţelege care date personale sunt colectate şi procesate (şi de ce), precum şi drepturile lor privitoare la aceste operaţii. Un alt obiectiv este acela de a le oferi persoanelor care lucrează în domeniul colectării datelor oportunitatea de a discuta teme legate de securitatea datelor.
Ziua libertăţii documentelor (DFD, Document Freedom Day). Marcată pe 26 martie, pentru prima dată în 2008, în această zi se desfăşoară acţiuni pentru promovarea standardelor şi formatelor deschise. DFD a fost iniţiată şi este sprijinită de un număr mare de organizaţii şi companii (e.g., Free Software Foundation Europe, ODF Alliance, OpenForum Europe, IBM, RedHat, Sun Microsystems, Inc.). în anul 2008, aproape 200 de echipe din peste 60 de ţări au organizat activităţi locale pentru a marca DFD.
A se vedea şi format deschis şi standard deschis.
Zoho. Pachet Office 2.0 gratuit oferit de Zoho (http://www.zoho.com/), care include ca aplicaţii principale Zoho Writer (pentru documente text), Zoho Sheet (pentru foi de calcul) şi Zoho Show (pentru prezentări). Pentru folosirea aplicaţiilor oferite de Zoho este necesară crearea unui cont de utilizator. în absenţa acestuia, se pot folosi conturile deţinute pe Google sau Yahoo!. A se vedea şi Office 2.0.
zoom (a face zoom). A mări o imagine sau un document pentru a avea acces la detalii. Posibilitatea de a face zoom este caracteristică unui număr mare de tipuri de aplicaţii, aşa cum sunt programele de editare grafică.
Zune Marketplace. Software de tip podcatching client, creat de Microsoft. A se vedea şi podcatching client.