INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ J>IN BUCUREŞTI GHEORGHE CHIVU • EMANUELA BUZA • ALEXANDRA ROMAN MORARU DICŢIONARUL împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760) EDITURA ŞTIINŢIFICĂ Bucureşti, 1992 Coordonau' n\J;u ţionalA: G A IU' IEI, A Coperta: DUMITRU VERDE DANŢ1Ş s CUVÎNT ÎNAINTE Volumul de faţă. elaborat în cadrul Colectivului de limbă literară şi filologic al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, işi propune să contribuie la mai buna cunoaştere a unuia dintre aspectele cele mai interesante şi totodată mai puţin studiate ale limbii vechi româneşti: influenţa la-tinci şi a idiomurilor romanice moderne. Conccput ca un dicţionar al Împrumuturilor latino-romanice înregistrate In texte româneşti scrise sau copiate cel tirziu în anul 1760, el îşi propune să satisfacă şi exigenţele unei cercetări lexicografice cu caracter descriptiv şi etimologic. In cadrul articolelor sint oferite, de asemenea, celor interesaţi date utile pentru cercetarea procesului de adaptare a cuvintelor noi la structura fonetică şi morfologică a limbii noastre. Cele mai imjwrtantc şi mai generale observaţii prilejuite de studierea materialului inclus tn lucrare au fost reunite in introducere. îndrumările pentru utilizarea dicţionarului, care succedă Introducerii, oferă lămuriri asupra conţinutului cărţii, asupra izvoarelor utilizate, asupra selecţiei şi organizării cuvintelor. Realizat in colaborare, conform unor principii teoretice şi unor norme de lucru general acceptate, volumul reprezintă totuşi însumarea activităţii individuale desfăşurate de fiecare dintre autori timp de aproape 5 ani (1978 —1982). Ni se pare de aceea firesc să precizăm contribuţia fiecăruia la acest important efort colectiv. Emanuela Buză a redactat literele H — O, R — Ş, Tom — Z şi a elaborat capitolul din introducere referitor la productivitatea împrumuturilor latino-romanice. Alexandra Roman Moraru a redactat literele C şi P şi a elaborai capitolele din studiu referitoare la adaptarea fonetică, morfologică şi semantică a cuvintelor înregistrate. Gheorghe Ghivu a redactat literele A, B, D — G, T-tiutiulitŞ' normele tehnice şi îndrumările pentru utilizarea dicţionarului şi a doborât preambulul şi concluziile studiului, respectiv capitolele referitoare la originea, cronologia, repartiţia geografică şi stilistică şi la CUVINT ÎNAINTE analiza semantică a împrumuturilor latino-romanice. Lista de izvoare, lucrări de referinţă şi abrevieri a fost întocmită de toţi autorii. în elaborarea concepţiei teoretice şi a metodei de lucru, precum şi redactarea propriu-zisă a dicţionarului, primul de acest tip din literatura de specialitate, autorii au fost îndrumaţi şi sprijiniţi permanent de Ion Gheţie, şeful Colectivului de limbă literară şi filologie. De un real folos în definitivarea lucrării pentru tipar au fost şi observaţiile colegilor noştri, Liana Lup aş şi Ion Dănăilă, referenţi oficiali desemnaţi de Consiliul ştiinţific al Institutului de Lingvistică. Le adresăm tuturor şi pe această cale mulţumirile noastre. INTRODUCERE Cercetările întreprinse asupra lexicului limbii române vechi, privit în ansamblu1 ori cu atenţie speciala asupra vocabularului utilizat de un autor sau înlr-un grup de scrieri2, au consemnat prezenţa unui însemnat număr de termeni latino-rdmanici îndeosebi la cronicarii" ’ moldoveni3 şi în scrierile lui Dimitrie Cantcmir 1 Vezi, dintre lucrările de sinteză care abordează problema influenţei lexicale latino-romanice asupra limbii române vechi, Ovide Densu-sianu, Hisloire de la langue roumaine, II, Paris^ 1938, p. 543 — 549, 553 — 554 ; Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, voi. I. De la origini plnâ la începutul secolului al XlX-lea, ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1971, p. 149, 265 — 207, *286 — 288, — 338 — 339, 386 — 387 ; Ion Gheţie, Istoria limbii române literare. Privire -fysintetică, Bucureşti, 197S, p. 95, 117 — 118^ 2 Vezi, în primul rînd, J7~Bycţ^ Vocabularul ştiinţific şi tehnic In limba română din secolul al XVIII-lea, în SCL, V, 1954, m\ 1 — 2, p. 31 — 43; N. A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti, 1962 ; Mario Ruffini, L'influsso italiano in Yalacchia nelV epoca ăi Costanlino-Vodâ Brâncoveanu (1688—1714), în „Acta His-t,orica“, Monachii, XI, 1974 (în special cap. IV: I calendari di Giovanni ,y . Candido Romano, p. 77 — 135); Gh—Ghivu, Stilul celor mai vechi texte j ştiinţifice româneşti, în LR, XXIX, 1980, nr. 2, p. .111—122, XXX, 1981, nr. 1, p. 45—60, nr. 2, p. 139—147, nr. 3, p. 221 — 231, nr. 5, p. 505—514. s Vezi B. Cazacu, Influenţa latină asupra limbii şi stilului lui Miron Costin, în „Cercetări literare11, V, 1943, p. 41—64; Iorgu Iordan, Limba şi stilul lui Ion Neculce, în De la Varlaam la Sadoveanu, Bucureşti, 1958, p. 61—119 ; Al. Rosetti, Observaţii asupra limbii lui Miron Costin, Bucureşti, 1950; idem,Studii lingvistice, Bucureşti, 1955, p. 17 —32. 4'Vezi'Al. Rosetti, Observaţii asupra limbii liii Dimitrie Cantemir iii „Istoria ieroglifică“, în „Buletinul ştiinţific al Secţiei de ştiinţa limbii, literatură şi arte“, I, 1951, nr. 1—2, p. 17—38 ; Paul Miron, Der Wort-schatz Dimitrie Cantemirs. Einc lexikalische Untersuehung von „Divanul“ und „Istoria ieroglifică'1, im Vergleich zu Texten aus dem XVI, XIX und XX Iahrhundert, Frankfurt am Main, Bern, Las Vegas, 197S. 8 INTRODUCERE Elemente lexicale împrumutate din limba latină au fost semnalate însă şi in textele bisericeşti, de pildă în Noul Testament de la Bălgrad 5, în Pinea pruncilor 6, în lucrările lui Dosoftei7 sau în manuscrise religioase din secolul al XVII-lea 8. O situaţie similară, dar avînd, evident, alte caracteristici, a putut fi consemnată şi în cazul unor termeni pătrunşi în limba română din italiană încă din secolul al XV-lea 9. Faptul este în măsură să sugereze ideea că orientarea limbii române vechi către domeniul latino-romanic tinde să devină independentă de cultura unora dintre reprezentanţii scrisului vechi românesc sau de modelul, respectiv de originalul scrierilor apărute în această epocă în ţările române. ipoteza diferită de opinia curenlă intîlnită în studiile de specialitate, arc nevoie însă pentru verificare şi argumentare, nu de o simplă coroborare şi reinlerpretare a dalelor cuprinse în cercetările publicate pină în prezent, cum s-a procedat în cazul studierii influenţei limbii italiene 10, ci de o cercetare nouă, aprofundată, care să aibă în vedere cele mai reprezentative scrieri vechi româneşti. Selecţia surselor trebuie făcută în aşa fel încît să poată ilustra toate tipurile de texte, deci toate stilurile limbii române, asigurîndu-se totodată acoperirea corespunzătoare. a tuluror_ perioadelor şi ariilor geografice. Este ceea ce au încercat să ofere specialiştilor auto. ii prezentului volum, consacrat, după cum indică titlul, prezentării, după 'principii. lexicografice, a împrumuturilor latino-romanice excerptate clin scrieri datate sau dalabile cel mai tîrziu în anul 1760î1. 5 G. F. Ţepelea, Ctteva precizări în legătură cu izvoarele şi glosele ' Noului Testament de la Bălgrad (1648), în LR, XII, '1963, nr. 3, p. 274-282. \ N 0 Şt. Paşca, Pinea pruncilor (Bălgrad, 1702), în'DR, X,ipartea a1 II-a, 194-1, p. 328-329. !-- 7 Al. "Andriescu, Studiu introductiv, în Dosoftei, Opere, 1. Versuri, Bucureşti, 1978, p. V—LXXXIV. 8, Florentina Zgraon, Un neologism de origine latină In prima jumătatea secolului al XVIl-lea, în LR, XXV, 1976, nr. 6, p. 624—626: 9 Lucia Djamo-Diaconiţă, Elemente lexicale de origine italiană în limba documentelor slavo-române (sec. XIV— XVI), în SCL, XXI, 1970, nr. 5, p. 577-582. \.io Marin Z. Mocanu, Periodizarea împrumuturilor italiene pătrunse în limba română, in SCL, XXIX, 1978, nr. 6, p. 641 — 652, XXX, 1979, nr. 1, p. 23-30. 11 Pentru stabilirea perioadei cercetate, vezi mai jos p. 71. 9 INTRODUCERE ' ORIGINEA ÎMPRUMUTURILOR ’ Materialul, organizat cronologic în cadrul articolelor, dar avîndu-se în vedere şi exigenţele unei cercetări descriptive, reprezintă, în mod firesc, numai o parte din ceea ce s-ar fi putut obţine prin fişarea exhaustivă a izvoarelor. Cu toate că această fişare a fost imposibil de realizat în momentul de faţă, cuvintele latino-romanice extrase depăşesc, cantitativ şi ca diversitate,' aşteptările iniţiale, numărul cuvin telor-titlu înregistrate în dicţionar fiind de 1^57.. Dintre acestea, 1203, deci marea majoritate, sînt împrumuturi’ propriu-zise, iar 224 sînt formate în cadrul limbii române prin derivare, priri schimbarea valorii gramaticale şi prin compunere. Dintre împrumuturi, cele mai multe au la bază un etimon latinesc (719) sau pot fi explicate deopotrivă prin limba latină şi prirTTîmba itafcnîăj83): Termenii proveniţi din limM^romanice sînt mult mai puţin numeroşi (238)^>jntre aceştia cuvintele cu etimon italienesc de-ţinînd primatul~(T56^)'12, iar acelea împrumutate din franceză (41) şi din spaniolă (l)'avmd o pondere mult mai scăzută. Un număr destul de mare de cuvinte-titlu (163) se explică la fel de bine, datorită formei, sensului şi tipului de text în care s-a făcut înregistrarea, prin latină, respectiv italiană, pe de o parte, şi (neo)greacă, pe de altă: parte; u Avînd în vedere ansamblul explicaţiilor etimologice adoptate pentru un cuvînt-titlu şi pentru variantele acestuia, 574 de termeni au pătruns în limba română direct din latină sau din italiană; pentru explicarea completă a provenienţei altor 222 de cuvinte, etimonului latin sau romanic trebuie să i se adauge diverse filiere neromanice (germană, maghiară, neogreacă, polonă, rusă etc.); 247 de împrumuturi au fost efectuate doar prin intermediul unor idiomuri neromanice cu care limba noastră a venit în contact înainte de 1760. Împrumuturi din limba' latină 1. Avînd în vedere forma sub care este înregistrat pentru prima dată în scris termenul j'fiorin^ se poate afirma că, influenţa directă a limMi latine, în varianta ei medievală (ajutată, eventual, de medio-greacă), a fost semnalată, sporadic, încă din prima jumătate a secolului al XV-lea ' (1431); Atestărifoarte puţin numeroase pot fi 12 în. această cifră nu sînt incluse cuvintele care se pot explica deopotrivă prin .limba latină şi prin italiană (83) şi nici acelea la care etimonul latin' sau/şi italienesc este lâ fel de probabil ca acela neogrecesc-^); - INTRODUCERE 10 consemnate de asemenea la sfîrşitul secolului următor, în Palia de la Orăştie (acates) şi în documente aparţinînd deopotrivă Ţării Româneşti şi Moldovei (adamască), respectiv Transilvaniei (confişcui). în Cronica lui Moxa se află de asemenea la prima atestare legat „ambasador11. Numărul termenilor împrumutaţi direct din limba latină creşte considerabil la mijlocul secolului al XVII-lea, cînd unele texte religioase transilvănene (Noul Testament de la Bălgrad, Catechismul creştinesc tipărit In 1648 la Alba Iulia, Scutul, catichizmuşului), Cazania lui Varlaam şi Pravila lui Matei Basarab utilizează pentru prima dată ,,cuvinte ca alabastru, aran, coriu, epistolă, idi „ide“, libertin, nonă, notariu, repondie, roman „catolic11, samaritean, sicar, tiror. „sutaş11. în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, atestărilor extrase din texte religioase provenite din toate zonele ţării (carbuncul, democraţie, letargus, orator, retor etc.) li se adaugă termenii do origine latină înregistraţi în scricri cu caracter istoric (actuariu, autoritate, dac, itai, superbie etc.) şi aceia prezenţi în documente redactate, în primul rînd, în Transilvania (bonum publicum, gubernium, legat „dispoziţie testamentară11, tăştimonie), dar şi în Ţara Românească (ţircumstanţie). Frecvenţa cea mai mare o au însă, în această perioadă, neologismele latineşti utilizate de Constantin Cantacuzino, Vito Pilutio, Mihail Halici, Dosoftei şi, în mod special, de Dimitrie Cantemir, toţi buni cunoscători ai latinei. în scrierile lor pot fi întîlnite, printre altele, adagliiu, apostat, capilolium, cauză, colocfium, comentarie, consţicnţie, conlumaţie, crudelitate, depozitum, diferenţie, eloghiu, fabulă, firmament, florileg, gheneros, ghentil, index, lustrat, maculă, matroană, nimfă, peregrinăciune, plenituddsţienlie, prezenţie, proprietate, retorică, sub-stanţie, tristicie. Numeroase sînt de asemenea neologismele latineşti utilizate în părţile Foletului Novei anterioare anului 1700 (constelaţie, expediţie, figuraţie, intenţie, obstentaţie, propozălui, propoziţie). în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în afara termenilor excerptaţi din celelalte capitole ale calendarului citat (confederaţie, coniuncţie, facţie, invenţie, monarcu, opinie, report „raport diplomatic11, sustentului etc. ) şi din alte lucrări ale lui Constantin Cantacuzino şi mai ales ale lui Dimitrie Cantemir (actioitas, afectaţie, anale, arcubalista, barbara, bibliotecă, capitolin ,-ă, efestor, efiditas, colega, comentator, cruţiat, descripţie, efecaţie, experienţie, exţentru, fasţicul, interiecţie, in-tituli, mapă „hartă11, martiales, monstru, neapolitan, nervos, -oasă „puternic, viguros11, ocazie, opune, palatin, prefaţie, privat, -ă, senatorie, sens, situaţie, temperament, text, triumvir, ţerber etc.), se cuvin a fi semnalate numeroasele împrumuturi latineşti întîlnite pentru prima dată 11 INTRODUCERE la Miron şi Nicolae Costin13 (belghi, dictatură, etică, heroicesc, -eascâ, hidropică^îbări, maligna, medeolan, oratorie, potentat, septentrion, fermă, transalpin, ţensor, ţensorin, ţilţii, volsci et,c.). - ' Comparativ cu situaţia existentă. în lucrările autorilor care cunoşteau limba latini şi în Foletul Novei, neologismele înregistrate în celelalte scrieri literare moldoveneşti şi munteneşti anterioare anului 17 GO. sînt mult mai puţin numeroase (balenă, exeleriţie, medicină, partiţipie, plenipotenţial, predicaţie, rebel, sicurs, sucţesiv, total,-ă, ţircumferenţie), constatarea fiind valabilă şi pentru documentele redactate în Ţâră Românească (exelentisiţpi, memoria) şi în Moldova (superior „stareţ11 ). •• ' : ' Un loc aparte îl ocupă însă termenii de origine latină în textele transilvănene, religioase (Pinea pruncilor : carăinarie, comendatoriu, ie- • iuhium,indulghinţie, limbus, oştiaruş, şolenitaşu, ţiliţium etc.) sau laice (borac, cadenţie, carminativa, decocta, esenţie, grămatista, iurizdecţia, laxativ, merciirialia, papist, sacristie, scbrbut, speţies, umerali „hume-ral“, vesicaria, vomitorium etc.)' şi în documente. în această ultimă categorie de scrieri, actelor transilvănene li se alătură acelea emise în ' | Oltenia în timpul ocupaţiei austriece (apelaţie, arendator, brachium, j consolaţie, conscripţie, cvietanţie, dependenţie, deputat, donaţie, eşmişie, evicţie, fundaţie, gobernă, inventarium, fnairiculă, menţie, obiigStorie' „angajament11, perţeptor, potentie, protecştalie, regulament, relatorie, spe-ţificaţio, suplicat, ştatuta, termin, titulă etc.). ‘ • în acest cadru de puternică influenţă lexicală a latinei asupra limbii scrierilor din1 Transilvania se detaşează însă net lucrarea Diciiones latinae cum valachica interpretatione, tradusă de Teodor Corbea, care conţine, probabil sub influenţa originalului, un mare număr de prime atestări ale unor neologisme latineşti (adverbium, animal, aprobator, assensor, bassus, carmin „cîntec“, casus, consonă, decan, declamaţie, declinaţie, filip, gherundium, halţion,. iambus, .iurist-conzultus, labirint, -lectică, lustrum, narţisus, oraţie, parcă, peripateticus, pronomen, scolastic „şcolar11, scriptori, silabă, spaţium, traghicus, ţentaurus, verbum, vocalisă „vocală1!). “ j -2. Mai puţin numeroase,>cuvintele cu etimologie multiplă, a căror formă se.poate explica deopotrivă prin latină şi prin o altă limbă, romanică (italiana) sau. neromamcă (germana, magMara, neogreaca, polona, rusa sau |yeSKeşTşIâyă,; ,cşure au împrumutat la rînclul lor ter- 13 Cronologia, termenilor incluşi în lucrare are în vedere anul sau perioada în care a: fost scris sau copiaţ textul din care s-a făcut excer-ptarea şi nu ' datarea'originalului acestuia/ Vezi, pentru detalii; Îndrumări pentru utilizarea dicţionarului, p. 72 — 73. INTRODUCERE 12 jnenul lot din domeniul latino-romanic), sînl înregistrate în sursele cercetate încă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Atestate sporadic pînă la mijlocul secolului al XVII-lea, cuvintele in explicarea etimologiei cărora italiana se alătură latinei şi unor limbi neromanice (de obicei germana, maghiara, neogreaca sau polona) (balsam, cardinal, căpitan, coroană, istorie, mod, sumă) devin din ce in ce mai frecvente după 1650 în special în domeniul organizării vieţii sociale (castel, comandant, dux, cu variantele duc şi duca, familie, grafie, parolă, procurator, punct, cu variantele ponei, pont(u ), pontam, punctu şi punt(um), republică elc.j. Existenţa, din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, a unor autori buni cunoscători ai limbii italiene (Constantin Cantacuzino, de exemplu) şi traducerea din această limbă a unor scrieri precum Foletul Novei şi, după toate probabilităţile, Cartea de bucate 14, fac ca unii dintre termeni să-şi explice forma şi sensul doar dacă luăm în considerare deopotrivă un etimon italienesc alături de cel latinesc (academic, armisli-lic, avocat, curios, cu varianta curioz, curiozitate, cu variantele curio-zita şi curiozitas, expedelui, cu variantele spedclui şi spedului, rnonctă, otoman, paralelă, cu variantele paralel şi paralela, pol, cu variantele polo şi polus, posterior, -ă, rebel, stat, traghedic, cu varianta tragedie, tri-tura, vitriol, cu varianta vitriolo etc.). în vechile texte.bisericeşti provenitejn special din Ţara Românească şi din Moldova, vechea slavă t-rebuie ’avută şi ea în vedere în explicarea etimologiei unor termeni ca biblie, latin, tribun (cu varianta trivun), în alte cîteva situaţii fiind necesar ca latinei şi slavei vechi să i se alălure limba maghiară (tablă) sau neogreaca (palat, pretoriu). Această din urmă limbă (în varianta ei modernă sau în cea bizantină) va oferi, începînd de la sfirşitul secolului al XVII-lea, al doilea etimon posibil alături de cel latinesc pentru împrumuturi de tipul corona (cu varianta coroni), cubiculariu (cu varianta cubicularie), curopnlat (cu va- 14 Manuscrisul, copie a unui text anterior (vezi însemnarea de pe fila 64r), conţine sintagme italieneşti (apena 57r, (untu de tartariu) mm de licfi(d)o 63r) şi un număr impresionant de termeni împrumutaţi din italiană, mulţi neadaptaţi la structura fonetică şi morfologic#. a limbii române. Faptul este în măsură să sugereze existenţa unui original sau cel puţin a unui model italienesc pentru scrierea în discuţie. Acesta ar trebui căutat, după cum sugerează un fragment din textul scris pe fila 61r (învăţătură de a face cerneala de scris bună. învăţătura lui Ficravanti), între scrierile medicului şi alchimistului italian Leonardo Fioravanti. Vezi şi Gh. Chivu, Cuvinte de origine italiană Intr-un manuscris românesc din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, In SCL, XXXIV, 1983, nr. 4, p. 341 — 346. 13 INTRODUCERE riarita cordpalat), falchedie (cu variantele falchidios şi falchidiu), refe-rendar (cu varianta referindar), secundichi şi altele.’ în aceeaşi perioadă, unii dintre termenii de origine latină înregistraţi în texte moldoveneşti au fost receptaţi şi prin intermediul limbilor rusă (apotecar, cu variantele apticar şi apticari, autor,' cu varianta ' avtor, gubernie, imperator, luteran, cu variantele liuteran şi liuterean etc.) săli polonă (aritmetic, comandă, cu variantele comendu şi cornen-die, consul, cu varianta consul, elecţie, cu varianta elexie, rezident etc.J, limbi avute în vedere separat (exemplele citate) sau împreună (cometă, matematic, senat, senator, 'tribunal ş.a.). în scrierile religioase şi în documentele redactate sau copiatejn teritoriila-de' peste munţi etimonul latin este dublat, încă din *''1582^' .de^cef magKiar'. Anumite variante fonetice ale cuvîntului-titlu se explică WlfelntrCmai prin traducerea din acoastă^limbăT ^iF~cunoaşterea ci de către autorul scrierii respective sau prin contactul lingvistic direct dintre intelectualii români şi maghiari. Se află în această situaţie termeni ca drticiil (cu varianta ariicuhtş), constitiiţie (cu -variantă constituţie), element (cu ’ varianta elementom), fundament (cu varianta fundamentam), notar (cu variantele notareş şi notdriuş), parie (cu varianta par io), sacrament (cu variantele sacrament,. şacramerilom şi şacramentum), safir (cu varianta şa/fr), salvie (cu varianta şaliă] ş.a. Alături de maghiară, limbă germană â intervenit şi ea, ca limbă de cultură şi, ulterior, ca limbă a administraţiei, în istoria unor împrumuturi lexicale din limba latină; Comisie (cu variantele comesie şi comision), informaţie,, (cu varianta infonnaţion), .îrişpe.cior .(cu 'variantele eşpector, inşpectoriu şi işpector) şi altele provin astfel' deopotrivă din latină, germană şi maghiară; Etimologie dublă, latină şi germană au de asemenea mulţi termeni administrativi înregistraţi în documentele redactate în primul rind în Transilvania şi Oltenia (cancelista, cu varianta canţelist, instrucţie, maiestăt, protecţie}''.că variantele' protecţion şi protexie,. referat, soţietate etc.,). 3. împrumuturile latino-romanicc indirecte, făcute de română doar prin intermediul limbilor de cultură cu care â venit în contact în momente diverse ale existenţei sale, sînt semnalate în texte la fel de timpuriu ca termenii pătrunşi direct. Cele mai vechi şi mai frecvente împrumuturi indirecte din limba latină au intrat în română prin intermediul (fnaghiarfei. Aceasta este înregistrată ca filieră din secolul al XVI-lea prin crijolită, pint, pro- ■ câtor şi ujură. Atestările, din ce în ce mai frecvente in etapele următoare (areianăf, călămariş, evangheliom. formalul, lampas, miţă, oloeş, pa-pişte, plăntălui, reghiştrom, tintă, ţărcălat, ţedruş, virghină eic.), ating numărul maxim în epoca de după 1700, cînd şi sferele de cuprindere a INTRODUCERE 14 noţiunilor desemnate se diversifică, acoperind domenii diverse ale vieţii materiale şi culturale, spre deosebire de începuturi, cînd majoritare erau elementele specifice terminologiei juridico-administrative (calcul uf, ccbghiom, conţcrilălui, difereţie, eejorţifta, funduf, gimberi, in-efijiţiş, obştinenţic, orului, parohuţ, pătică, prctendului, publicări „pelican", rituf, ftaţie, terminuf, ţentrom ş.a.). Foarte rar după 1600, au pătruns în limba română ciţiva termeni de origine latină a căror formă se poate explica numai prin intermediul slavei vechi (costclă, lazur etc.^. In citeva situaţii (calande, custodie), cuvintul a putut proveni la fel de bine din vechea slavă sau din neogreacă. în altele însă, nu foarle numeroase (acusat „scutit de anumite obligaţii11, comendarisie, defen-dU’si, florentin, primichiri etc.^, forma şi sensul cuvintelor indică în mod indiscutabil filiera grecească. Limbile polonă, rusă şi (mult mai rar) ucraineană mediază şi ele, în-eepînd cu sfîrşitul secolului al XVII-lea, pătrunderea unor termeni latino-romanici, in primul rînd în textele moldoveneşti. Prin polonă au pătruns astfel în limba română, între alţii, auditor, caştelean, eczăcu-ţic, formaţie, harmată, hişpan, ţirulic, prin rusă, maistru, scrină, uniat, unic, prin ucraineană, aplică, iar etimologie dublă, polonă sau / şi rusă au adiutanl, capral, comunicaţie sau universal „decret1*. Limba germană intervine ca filieră de pătrundere a unor împrumuturi de origine latină abia la începutul secolului al XVIII-lea. Marea majoritate a termenilor latineşti intraţi prin această filieră aparţine, în mod firesc, dacă avem în vedere condiţiile istorice concrete din epocă, limbajului administrativ (administraţie, cu varianta administroţion, aghent, camcralist, capital, congrcgaţion, contribuţion, memorial, pi/izion, prcics, cu varianta prizăs, provezion, provinţial, pro vi zor, rcfpcct, si-seon, suplicaţion ş.a.) Deopotrivă prin germană şi prin maghiară se pot explica ansi (cu variantele arestu, arcţti, arişt şi harest), aşişor, coloncl, comision (cu variantele comifeu şi corni fiu), patent (cu varianta patenţ) şi trr/irr/ină, celor două limbi alăturîndu-li-se, in cazul lui poftă (cu variantele postă, pofi şi pofte), polona. împrumuturi din limba italiană 1. Influenţa directă a limbii italiene a fost semnalată, prin atestări sporadice în documente redactate în Ţara Românească, încă din prima jumătate a secolului al XV-lea (ducat) ,s. 15 Lucia Djamo-Diaconiţă, ari. cit., p. 577 — 580. 15 INTRODUCERE Prin relâţii comerciale a pătruns, ca şi cuvîritul citat anterior, balaş, atestat la sfirşitul secolului următor, de asemenea în documente din Ţara Românească şi din Moldova. Forma barbir, înregistrată într-un document muntenesc din 1561 şi apoi în cea mai veche versiune românească a Florii darurilor, se;poate explica tot prin italiană, deşi ipoteza pătrunderii termenului prin filieră neogrecească nu poate, fi exclusă. O posibilă dublă etimologie, italiană şi maghiară, pare să aibă baştie, cea mai veche formă a lui baştă, prezentă pentru prima dată în documentele :emise de cancelaria lui Mihai Viteazul. Includerea acestui termen într-o.serie mai largă de cuvinte aparţinînd terminologiei militare, înregistrate sporadic înainte de 1650 (irălide), dar destul de frecvent după aceea (armată, cfartir, cu varianta cartirie, fortali-tiu, granadir, cu varianta granaîiariu, granată etc. J, şi luarea în considerare a faptului că aceeaşi variantă, baştie, este prezentă şi în paginile Poleiului Novei, ar susţine această ipoteză, dar, în stadiul actual al. cercetărilor, este greu să atribuim şi acestei prime atestări a lui baştă o posibilă provenienţă: directă ,din limba italiană16. în a doua jumătate a secolului al XVII-lea se constată o creştere masivă a influenţei limbii italiene asupra românei. Ea se datorează, cu foarte puţine excepţii (italian, ligă, montanist), culturii unora dintre autorii scrierilor vechi româneşti (barbarezi, gondulă, liră „monedă italiană“, marchiz, stomac au prime atestări în scrierile lui Constantin Cantacuzino), traducerii Foletului Novei din limba italiană 17 (alcora-n, altiera, asecura, belonă, bombă, campanie, canochial, cfadrant, convoliu, damă, dcsgustu, flotă, folet, gabinet-, golf, inglez, mercuriar, „sfetnic11, 10 într -un studiu publicat recent, N.'A. Ursu atribuie traducerea Foletului. Novei lui Ţeodosie Veştemeanul (Teodosie Veştemeanul, adevăratul autor al Istoriei Ţării Ilumâneşti, atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino (II), în „Croni6a“, XVII, 1982, nr. 33, p. 5). 17 Mario Ruffini (op. cit., p. 92—101), include în. seria italienismelor existente in Foletul Novei şi termeni ca achuio, a'ereo, cercator, innio, respectiv ajunat, ajung, a se arma, armă,-casă, crudătate, cure,-curs, curte, intort, vechiu. în lucrarea de faţă am făcut însă abstracţie de astfel de cuvinte, întrucît ele sînt fie părţi ale unor nume proprii care nu au fost asimilate în limba română ca nume comune (Trigonul Achuio, Trigonul Aereq, Cercâtorul de Stele, Curtea Innia etc.), fie elemente lexicale româneşti vechi care au primit eventual o accepţie nouă prin calchierea termenilor italieneşti corespunzători. Am lăsat de asemenea deoparte numele geografice preluate de Foletul Novei din. izvoarele italieneşti (vezi Mario Ruffini, op. cit., p. 115—119; Marin Z. Mocanii, ari. cit., p. 647 — 648) şi termenii care, în studiul lui Mario Ruffini, par a fi rezultatul unei reproduceri greşite a textului editat de Emil Vlrtosu (vezi de exemplu moru „maur11, p. 99, căruia, în ediţia lui'Emil Virtosu, îi corespunde adjectivul mari): m;! j , . > INTRODUCERE 16 neutral, nort, plic, prinţipcasă, sinior, sinioară, tregvă, zviţcr etc.) şi mai puţin relaţiilor comerciale (pălărie). în secolul al XVIIl-lea, aceste direcţii sînt amplificate prin activitatea altor cărturari (Silvestro Amelio: cardinal, -ă, tabacină şi Dimitrie Cantemir: recetă, variantă a lui reţetă) şi, mai ales, prin continuarea traducerilor din limba italiană (ultimele părţi ale Foletului Novei: acfilon, almanac, bagaliu, comediant, consetului, ecfatore, influs, macaroană, manifest, pastet, protest, straortinariu, suvran, cu variantele sovrah şi şovran, trătător etc. şi, după cît se pare, manuscrisul cunoscut sub numele de Cartea de bucate1*:. aromatico, belgioin, biaca, ceruză, cremotartaro, fuzion, galanga, ginepro, ipocratic, licfida, pimpinelă, pomice, storace, tartariu etc.). Prin traduceri pătrund, după cum s-a putut observa deja din exemplele citate pentru Cartea de bucate, numeroşi termeni ştiinţifici. Alăturăm cuvintelor reproduse anterior alte cîteva aparţinînd aceleiaşi serii terminologice înregistrate pentru prima dată în cel mai vechi tratat românesc de medicină, ale cărui două părţi sînt păstrate în manuscrisele cunoscute sub numele de Meşteşugul dofto-riei şi Meşteşugul doftoricesc: alcliiermez, copaibă, peruvian, salvatclla, solatro, sqldanella, tintUră, tormenlilla, ungvento. Se cuvine, în sfîrşit, evidenţiat numărul destul de mare de împrumuturi din italiană specifice vieţii sociale: benevolenţă, danezi, fiameng, gentilori, losterie, misionar, olandez, sădesfacţie, serenisăm, siţilian, straordin'ariu ş.a.' 2. Contactul dintre limba-italiană şi diverse limbi europene, precum neogreaca, polona, rusa, maghiara şi germana, pe de o parte, şi acela dintre respectivele limbi şi română, pe de altă parte, au făcut ca, în cîteva cazuri, etimonului italian să i se alăture, în explicarea formelor unui cuvînt românesc, etimoane neromanice 10. Dintre aceste cuvintc cu etimologie multiplă, cele mai numeroase se pot explica deopotrivă prin italiană şi neogreacă (confet, cu variantele cofet, comfet şi confeto, contesă, felucă, reţetă, cu varianta recetă, salam, salată, sardelă), prin italiană şi rusă (cfartir, cu variantele.,ţa/'-tirie şi cfartil, manifest, musulman), prin italiană şi polonă (batalion, colegat, cu variantele colegatur şi coligat, flotă, mediator) sau prin italiană, rusă şi polonă concomitent (bombă, granată, milion, ministru). Varianta confect a termenului confet nu se poate explica de cît prin influenţă germană, iar forma talian, sub care apare, în Meşteşugul doftoricesc, cuvîntul italian, trebuie raportată la un intermediar maghiar. 18 Vezi supra, nota 14. . ' . i 19 Pentru cuvintele a căror formă se explică prin italiană şi latină, singure sau ajutate de etimoane neromanice, vezi p. 12, 17, 18. 17 INTRODUCERE Deopotrivă prin italiană, neogreacă, germană şi polonă trebuie explicat gcilwn „navă mare .cu pînze“, cu varianta galeon. . . 3. împrumuturile italieneşti indirecte sînt mult mai puţin numeroase decît acelea prezentate în paginile anterioare. Cele mai vechi atestări, datînd din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, le au termenii de origine italiană pătrunşi prin filieră neogrecească: canavaţă (atestările ulterioare, din cronica lui Ion Neculce, pot fi explicate şi prin influenţa limbii polone), carnaval, cursar, furT cată, perucă, prevedor, stambă, lămbariu etc.. Li se alătură, cu cronologie şi frecvenţă aproximativ egale, îm: prumuturile italieneşti mediate de limba maghiară (conci, figă, grană, paij, piăţ ş.a.). • Documentele transilvănene atestă, în secolul al XVIII-lea, existenţa unei influenţe italieneşti exercitate, sporadic, prin intermediul limbii germane (creditor „nume al unei stofe“, finet, lazaret, ţucăr). în acelaşi timp, texte provenind din Moldbva şi, mai rar, documente redactate în Muntenia conţin cuvinte de origine italiană apărute sub influenţa polonei (avizie, gazet, gvardie ş.a. j, a limbii,ruse Ycanon^/'> fregată, soldat, standart,. cu varianta ştandart etc.,), sau a ambelor idiomuri citate.luate împreună (cavaler, cavalerie, proviant.elc.). ’ Cu totul accidental, neologismele italieneşti au fost preluate prin intermediul limbii ucrainene (benchet), al sîrbocroatei sau, eventual, al maghiarei (boltă) şi al limbii turceşti (caşcaval, ale, cărui atestări ardeleneşti s:ar putea explica şi prin maghiară), dublată, eventual, de neogreacă (levent)., . . împrumuturi din limba franceză 1. Absenţa unor relaţii culturale sau economice nemijlocite între poporul român şi cel francez în perioada de timp anterioară anului 1760 face puţin probabilă ipoteza unor împrumuturi lexicale directe din franceză în limba română veche. . , Cu toate acestea, dacă comte, .• .variantă. fonetică pentru conte, înregistrată într-un document sibian din anul; 1735, şi mareşal, prezent în Pseudo-Amiras, în contrast cu marşal, majoritar, nu,sînt greşeli de (tran)scriere, influenţa franceză directă trebuie considerată, cel puj,in teoretic, posibilă încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. . 2. Acelaşi, caracter de probabilitate îl are explicarea prin intermediul limbii franceze a formei cuvîntului turmizol „turnesol”, atestat înţr-un document, sibian din anul 1754, varianta fonetică citată pu-tînd fi la fel de bine rezultatul unei influenţe a limbii italiene. 2 — Dicţionar — cd. 112 INTRODUCERE 18 3. Limba franceză a influenţat însă indirect lexicul limbii române vechi începind din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Cel mai adesea, aceste împrumuturi lexicale indirecte au fost făcute prin intermediul limbii germane (baron, derectorat, flanel, magazin, mască, naţion, parmazan, repartiţie, cu varianta repartiţion, topel „dublu11, vapel etc.) sau prin cel al limbilor rusă (belacoasă, bregadir, cazarmă, galiotă, leitenant, madamă, morlir, ordinanţ, prinţ, volonter etc.) şi polonă (furier, galion „şiret de lînă“, muzicant, şvadron), luate separat (termenii de mai sus) sau, uneori, împreună (acord, artilerie, cornet, dragon, cu varianta dragun, fuzeler, fuzie, manta, serjant). Prin neogreacă a pătruns bazea (a cărei formă se poate explica însă la fel de bine şi prin intermediul limbii turceşti) şi baghiunetă, iar prin maghiară (singură sau dublată de germană) bagdatelu şi marşută. împrumuturi din limba spaniolă în Meşteşugul doftoriei şi în Meşteşugul doftoricesc a fost înregistrat bezoar, cu varianta bezuar, singurul termen de origine spaniolă împrumutat de limba română înaintea anului 1760 prin intermediul germanei. în cazul cuvîntului infanterie, atestat pentru prima dată într-o cronică moldovenească din 1715, urmare a influenţei rusei sau polonei, nu este exclus ca, luînd în considerare etimologia propusă pentru cu-vîntul rusesc corespunzător 20, să ne aflăm în faţa unui împrumut indirect din spaniolă sau italiană. Împrumuturile Scu etimologie latino-romanică sau neogrecească Existenţa în limbile latină şi italiană a unor termeni de orifine grecească care, din punct de vedere fonetic şi semantic, reflectă fidel etimonul face ca, în anumite situaţii bine precizate, prin cultura unui autor sau copist, respectiv prin originalul sau modelul unei scrieri, forma şi sensxil unui cuvînt să se poată explica la fel de bine prin latină sau/şi italiană, respectiv neogreacă. 1. Cei mai mulţi dintre termenii pentru care etimonul latin şi cel neogrecesc sînt la fel de posibile se recoltează din scrierile autorilor care 20 Vezi Max Vasmer, Russisch.es etymologisches Worlerbucli, I, Hei-delberg, 1953, p. 485. 19 INTRODUCERE cunoşteau deopotrivă latina şi neogreaca. Ne referim în primul rînd la Dimitrie Cantemir, dar îi avem în vedere şi pe Constantin Cantacu-zino, pe Dosoftei sau pe Nicolae Costin, in operele cărora sînt atestate pentru primă dată: arctic, atomist, axiomă, cataractă, climate, dialectică, dietă, emisferiu, etimolog, fisiogriom, fizică, cu varianta fisică, ghenea-loghie, ghigant, metafizic, museu, muză, palestra, poema, scandal, teorie, tip, tom etc. . Frecvente sînt şi cuvintele extrase din textele traduse după un izvor redactat în limba latină (anapest, eleghie, erisipelă, fistulă, flegmă, practic, rapsodie, ritrri, santal, sofist, tartar etc.) sau influenţate de astfel de izvoare (antimoniu, calamintha, cala plasmă, eleniu, melilot, timpanit ş.a.). Mai puţin numeroşi sînt termenii cu etimologie latină sau neogreacă în scrierile tipărite sau copiate în Transilvania şi în Banat-Hunedoara (stoic, -ă, teatru, teolog, tigru ş.a.), aici celor două etimoane alăturîndu-li-se, de regulă, maghiara' (coral, eleghie, cu varianta' alaghie, para-lisie, cu variantele paralij, paralis şi parăliş, pelican, pergament etc.) şi, mult mai puţin frecvent, germana (diplomă, cu varianta diplom; vezi şi protocol, a cărui etimologie include, în afară'de latină, neogreacă şi germană, limba maghiară); în cîteva'situaţii înregistrate în aceleaşi texte, termenii latino-greceşti au fost asimilaţi în forme ce indică o filieră maghiară (aşpiş, - caiecheziş, paradiciom). Limba italiană se alătură limbii latine şi celei neogreceşti în explicarea unora dintre cuvintele înregistrate în textele traduse din limba italiană ,.(amazoană, cu varianta amazonă, astronom, atom, capere, disenterie, metal, podagră, prognostic ş.a.) sau datorate unor autori ca stolnicul Constantin Cantacuzino, cunoscător la fel de bun al celor trei limbii (metafizică, cu varianta meiafisică, sferă etc.). 8. în acelaşi tip de scrieri şi la acelaşi autor savant au fost înregistraţi, printre alţi termeni, ana, atlanta, delfin, trigon. Aceştia pot proveni la fel de-bine-din.italiană, limbă cunoscută lui Constantin Can-tacuzino din timpul studiilor în Italia şi în care au fost redactate originalele Foletului Novei şi al Cărţii de bucate, sau din neogreacă. CRONOLOGIA ÎMPRUMUTURILOR LATINO-ROMANICE Sintetizînd datele cu privire la originea împrumuturilor latino-romanice şi la perioadele în care au fost înregistrate acestea în scrierile româneşti de pînă la 1760, se poate afirma că influenţa limbilor la- INTRODUCERE •20 tină şi italiană asupra lexicului românei vechi s-a exercitat sporadic încă din prima jumătate a secolului al XV-lea. . Manifestată direct, în primul rînd datorită relaţiilor comerciale, sau indirect, prin scrierile traduse din slavonă, în Ţara Românească şi în Moldova, sau din maghiară, în Transilvania şi în Banat-Hunedoara, această influenţă va avea, pînă la jumătatea secolului al XVII-lea, o pondere scăzută. După 1650, tendinţa de înnoire a lexicului literar românesc capătă însă o amploare crescîndă, împrumutarea masivă a unor termeni din latină sau din italiană depăşind, în primul rînd în Transilvania, cadrul strict al textelor traduse din aceste idiomuri sau redactate de autori care foloseau în mod curent cele două limbi de cultură. Această influenţă lexicală directă este amplificată, din secolul al XVII-lea, şi de faptul că limbile cu care româna venea în contact (neogreaca, maghiara, germana, rusa şi polona) sufereau, la rîndul lor, o puternică presiune lexicală din partea limbii latine sau a limbii italiene. în aceste condiţii, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea sînt consemnate şi primele influenţe ale limbii franceze. Dacă facem abstracţie de cîteva exemple susceptibile de altă interpretare, cuvintele de origine franceză au pătruns în limba română doar prin intermediul germanei, al rusei, al polonei (aceste două limbi împrumutînd ele însele îri mod frecvent termenii francezi din germană), âl limbii neogreceşti şi, mult mai rar, al limbii maghiare. Influenţa spaniolă, pur accidentală, se rezumă la unu, eventual două cuvinte atestate în scrieri de la mijlocul secolului al XVIII-leaca urmare nu a unui contact direct, ci a unuia mediat de germană sau de polonă. REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ A ÎMPRUMUTURILOR Vechimea împrumuturilor latino-romanice şi circulaţia lor prin texte aparţinînd unor stiluri şi zone diverse au determinat constituirea unui nucleu terminologic latino-românic general utilizat în scrisul vechi românesc, în fond un nucleu de vocabular literar aflat deopotrivă la îndemîna savanţilor şi a persoanelor mai puţin instruite. Acest vocabular, din care făceau parte, printre altele, cuvinte ca armată, balsam, baştă, bărbier, biblie, calendarcancelar, cardinal, ceremonie, co- 21 INTRODUCERE melă, coroană, cronică, danţ, doctor, -familie,- figură, formă, graţie, guvernator, /fâifeniaterie,'.,'rfio'd, muzică, oraţie, .patrie,, patron, pompă, prinţip, jpurict,- regulă, rubin, sacrament, secretar, sumă, şcoală, ' tablă, testament, titlu, verş, intră în opoziţie, la nivelul lexicului de origine l atino-r omanică, pe de o parte cu termenii utilizaţi de un singur autor sau traducător ;sau înregistraţi într-un singur document (excelează în această privinţă Dimitrie Cantemir, Teodor Corbea şi actele-sinodale ale bisericii greco-catolice.din Alba Iulia şi Făgăraş) şi, pe de altă parte, cu aceia utilizaţi numai într-o anumită zonă geografică. • Principala1 cauză a repartiţiei geografice restrîhse a unor împrumuturi latino-romanice o constituie filiera prin câre ele au pătruns în limba română veche. Astfel, unele cuvinte de origine latină adoptate prin intermediul limbii neogreceşti sînt înregistrate doar în scrieri munteneşti (acusat, defendivsiş&^ctosjitc.). Termenii latino-romanici a,căror receptare a fost mediată de maghiară sau de germană au fost înregistraţi, de regulă, în izvoare provenind din Transilvania ,(aşpiş, caJculiiş, conjiştorium, ecjorţişta,’ • ecţedălui, -fundaş, incfijitiş,. obştinen-ţie, oştie „cuminecătură1-, paradiciom, paşuş- „paşap6rt‘V''.p# ' •'l"‘ INTRODUCERE 26 9. Comerţ: a) monede: sec. al XV-lea: ducat, florin; sec al XVI-lea: florinelor, sicluş; sec. al XVII-lea: liră; sec al XVIII-lea: filip, monetă. 1>) unităţi de măsură: sec. al XVI-lea: pint; sec. al XVIII-lea: unţie. c) mijloace de transport: sec. al XVII-lea: carttâ, felucă, galion, gondulă; sec. al XVIII-lea: fregată, furcată, galiotă. d) locuri do păstrare, de transport sau de vamă: sec. al XVI-lea: scală;sec. al XVII-lea: depozilum; sec. al XVIII-lea: magazin „magazie", ştaţie. Influenţa lexicală exercitată de limba latină şi de idiomurile romanice moderne asupra limbii române vechi s-a manifestat, după cum arată studiul comparativ al sferelor semantice prezentate anterior, în primul rînd în domeniul vieţii spirituale şi al aceleia social-politice. Influenţa manifestată în terminologiile specifice vieţii materiale, deşi anterioară celorlalte două, are o pondere mai scăzută. REPARTIŢIA STILISTICĂ A TERMENILOR LATINO-ROMANICI Prezenţi în scrieri din cele mai diverse, ca urmare a „presiunii" originalelor străine sau a culturii autorilor români, mulţi dintre termenii incluşi în volumul de faţă fac parte din ceea ce a fost numit „terminologie de cultură generală" 21. Specifice de obicei scrisului oamenilor instruiţi, cuvintele componente ale acestui vocabular apar uneori chiar in izvoare datorate unor persoane cu mai puţină cultură, de Obicei documente, faptul fiind nu de puţine ori dovada certă a pătrunderii definitive a termenului respectiv în structura lexicală a limbii române. Cele mai multe dintre împrumuturile lexicale latino-romanice înregistrate în scrisul vechi românesc sînt însă specifice unor autori (Dimitrie Cantemir şi Teodor Corbea au, din acest punct de vedere, o situaţie aparte), unor texte sau unor tipuri de tefxte (avem în vedere în primul rînd documentele transilvănene şi scrierile ştiinţifice din secolul al XVIII-lea). în ciuda faptului că au, de obicei, o frecvenţă ab-, solută scăzută, aceste cuvinte se constituie, începînd cu secolul al XVII-lea, în autentice terminologii de specialitate. Cînd afirmăm aceasta, avem în vedere în primul rînd terminologia juridico-administrativă, parte componentă definitorie a stilului documentelor şi al vechilor texte de lege elaborate sau traduse în ţările române înainte de 1760. Pentru exemplificare, alături de cuvintele re- 21 Ion Gheţie, op. cit., p. 121. 27 INTRODUCERE produse. în paginile anterioare ca exemple 'ilustrînd viaţa politică-(p. 22), activitatea justiţei şi a administraţiei din epocă (pi 23),; pot fi citate, dintr-o serie extrem de-bogată: :-admihistrăluiy aprobălui, arendator, asignaţie, calculuş, confişcui, conscripţie, conştitălui, contri-buţion, copie, descreţion’, donaţie, ecjecuţie, eclipălui, evicţie, funduş, gravamină, inspector, inventarium, ■ iurizdecţie, menţie,, obligăliii, per-ţepelui, pretendălui, protecştaţie, protocol, proţesuş, rdatorie, remonştra-ţie, repartiţie, suplicat^ tăştimonie, terminus, ţărcălui, ţităluit. Ne referim apoi la numărul destul de marede nume de; popoare, înregistrate, de regulă, în scrierile cu caracter istoric, datorate cronicarilor moldoveni şi munteni sau lui Dimitrie Cantemir; Şi în acest caz, exemplelor reproduse în cadrul capitolului referitor la sfelrele semantice ilustrate de împrumuturile latino-romanice (p. 24) le pot fi alăturate cuvinte ca: avari, belghi, britani, bructeri, dani, gherman, gheţi, got, hun, italian, latin, masagheli, misi, ostrogoti, parti, rughi, sabineani, saxoni, spartani, trachi, ţimbri. > ■ !i Menţionăm, în sfîrşit, 'existenţa unor terminologii specifice lucrărilor consacrate filozofiei; lingvisticii, stilisticii şi teoriei literare sau medicinii," bogat exemplificate în capitolul anterior (pi 23 — 24). Vocabularul specific ultimei ştiinţe menţionate includea însă, în secolul al XVIII-lea, după cum arată textele de specialitate din epocă, alături de termenii medicali’propriu-zişi (p. 24), numeroase împrumuturi latino-romanice care denumeau plante (de regulă medicinale) sau substanţe chimice. Cităm, dintr-o serie bogată, pe: ă în silaba â treia şi cu' r analogic, în locul lui l, vezi mai jos, p. 33) ar putea reda însă nu’ numai forma „li-terâră“ din latina medievală (cardinalia), ci şi varianta „vulgară" (cardinaria) înregistrată de Du Cange în cunoscuta sa lucrare, după cum termenul ar putea fi şi un derivat pe teren românesc de la *car-dinar (cf. gărdinar (iu)) + suf. -ie. în cele ce urmează, vom prezenta principalele transformări fonetice (atît cele analogice sau acelea care se explică prin modelări după transformări cu caracter regional, cît şi acelea care reprezintă tendinţe cu caracter popular, cu un mai mare grad do generalitate 23). Vocalism 1. a aton > ă, prin analogie cu termenii vechi moşteniţi din~la:... •tin ă şi cu împrumuturile vechi din alte limbi “ta exemple ca: familie (într-un act-din-Ţara Românească); Interna (îp Anonymus C'arctn-sebesiensis), Aătură^J la Ne culce ]^J^^aturaŢ^lwmăculat (la Dosoftei), oratori (la Corbea; cf. orator),^ăîatâ~J}a C. Cantacuzino^T. Corbea,~ln Cartea de bucate şi Meşteşugiţi doftoricesc; cf. salată)',^păniory(în Ahony- 25 Am preferat o tratare „în bloc" a acestor aspecte ale , adaptării datorită spaţiului redus care ne. stă la dispoziţie, dorinţei de a nu dis-.persa materialul; şi explicaţiilor multiple pe, care le poate, avea un fencmen. ‘€ Vezi G. Ivănescu şi L. Leonte, Fonetica şi morfologia neologismelor române,de origine latină şi romanică, .în-„Studii şi^cercetări ştiinţifice", . Iaşi, seria filologie, VII, 1965, fasc. :2, p. 10—11; N. Â. Ursu, Formarea ierminclogiei ştiinţifice româneşti, p. 119—120. - INTRODUCERE 30 mus Caransebcsiensis; cf. spaniol, spaniol), etc. Transformarea, o adaptare la sistemul fonetic popular, s-a produs în texte provenind atît din Moldova şi Transilvania, cît şi din Muntenia. Majoritare sînt însă, după cum reiese din materialul pe care l-am avut la dispozţie, variantele cu a aton27. : 2. e -f n (urmat mai ales de consoană) > i, i28. Fenomenul a avut loc de regulă atunci cînd e (+ n + cons.) era precedat de labiala m, în cuvinte terminate în -meni. Astfel, e -f- n (+ cons). >,i în con-ferinţie (într-un document braşovean; cf. conferenţie); indulghinţie .(în Pinea pruncilor), sentinţie (la Cantemir; cf. sentenţie) etc.; e (rbn.) > î în arîndă, orlndâ (în două documente, unul braşovean, altul moldovenesc; cf. arendă). Terminaţia -meni a fost modificată în -mint (prin stadiul -mint) în cazul unui singur termen, testament (cf. variantele tăstămlnt, testamint, testamîni, testămînt, tistemînt, foarte . frecvente, înregistrate alături de forme în -meni); transformarea apare, de regulă, la scriitori transilvăneni (o întîlnim totuşi şi la Dosoftei sau în vocabularul lui Amelio). Din atestările pe care le deţinem, majoritare,sînt însă situaţiile care l-au menţinut pe e; cf. consenţie, patent, pretenţie; argument, element, temperament etc. 3. e (urmat de ă, e în silaba următoare) > eâ, rareori.29: cangreană (într-o ordonanţă din 1756; cf. cangrenă), conteasă (într-un document muntenesc; cf. contesă), receate (la D. Cantemir; cf. reţetă) etc. în cele mai multe situaţii, transformarea analogică nu s-a produs; cf. cometă, sferă, termă etc. 4. e aton > i, adeseori: adistaţion, atistaţie (în documente ardeleneşti, alături de forme cu e), mimorial (într-un act din Ţara Românească), referindar (la Cantemir; cf. referendar (i)), sicret (la un scrib din Ardeal), sicurs (în Pseudo-Costin), sinal, sinator (la Cantemir, Neculce, M. Costin, alături de senat, senator) etc. Fluctuaţiile între e şi i atoni (ca şi acelea între o şi u atoni, pentru care vezi mai jos p. 31, 32) sînt rezultatul upei tendinţe generala cu caracter popular care a acţionat şi continuă lsă acţioneze, şi în cazul 27 O cercetare mai detaliată ar putea urmări In ce măsură fenomenul s-a produs sau nu la diverşi autori, avîndu-se în vedere şi o repartiţie geografică a formelor. Desigur că într-o seamă de texte o aton ar putea reflecta o presiune a unei inovaţii fonetice regionale (analogia cu forme de tipul barbal < bărbat)-, cf. bătălie — bătălie (în texte moldoveneşti). 28 Vezi G. Ivănescu şi L. Leonte, art. cit., p. 12—13, N. A. Ursu, Formarea, terminologiei ştiinţifice româneşti, p. 120. 20 Fenomenul se datorează mai degrabă unei analogii morfologice şi nu fonetice; vezi Iorgu Iordan, Diftongarea lui e şi o accentuaţi In poziţiile &şi e, Iaşi, 1920, p. 249—251; G. Ivănescu şi L. Leonte, ari. cit., p. 11—12. 31 INTRODUCERE împrumuturilor neologice (nu numai în cuvinte vechi)so. Din exemplele prezentate se observă că transformarea îl afectează mai ales pe e medial aton. unde i (< e) poate fi datorat şi unei inovaţii regionale. Urmărind repartiţia geografică a variantelor cu i, reţinem că fenomenul a fost deosebit de activ în texte de provenienţă moldovenească şi transilvăneană, deşi el nu lipseşte nici de la unii autori munteni31. 5. e > ă în ghenăral, gobărnator, împărător, răbelie, răcomcndălui, răcomenduit, răspundcţie, răzădent, săcretariu, sănator,fărvitj tăştimonie, ţărămonie, vicarăşu etc. Evoluţia lui e aton la ă în elemente vechi de origine latină a fost explicată ca un fenomen condiţionat de consoana precedentă32. Peste fenomenul vechi se suprapune ulterior acela dialectal, de durificare a lui e după consoane labiale, dentale, r. De aceea, prezenţa variantelor fonetice de tipul celor reproduse mai sus (care se înregistrează la o serie de autori moldoveni şi transilvăneni) se poate explica nu atît printr-un proces de adaptare de tip analogic la sistemul'limbii române (împărător, răspundeţic), cît, mai degrabă, ca rezultat al unei transformări fonetice regionale35. 6. i atc-n > c In numeroase exemple: deciatoriu şi dectalură (la N. Costin; Cf. dictator iu, dictatură), derector, derectorat (într-un document oltenesc, alături de atestări cu i din diverse alte texte), desgusiu, des-poziţie (ambele în Foletul Novei), desputaţie (într-un cronograf moldovenesc şi la Cantemir; cf. disputaţie), nieleon (la C. Cantacuzino; cf. milion), mane fes t (în Viaţa lui Peiru; cf. manifest),preveleghiu, prive-leghie (într-un act ardelenesc, la Brancovici şi în Anonimul Brînco-venesc, alături de variante cu i, în alte texte), provezion (într-un do-cument scris la Alba Iulia), reghement (la Tempea şi R. Greceanu; cf. rcghiment), treumf (la N. Costin; cf. triumf) etc. După cum se ştie, modificarea fonetică i aton > e (ca revers al transformării e aton > i) apare ca rezultat.al unei tendinţe generale care a acţionat atît în cadrul sistemului limbii române cît şi în alte sisteme lingvistice (vezi 80 Această tendinţă are un caracter general, manifestîndu-se nu numai în cadrul sistemului limbii române. Faptul explică prezenţa fluctuaţiilor cu e— i şi o—u atoni în diverse limbi romanice şi neromanice. Vezi Iorgu Iordan, Mots savants et mots populaires, în „Bulletin linguistique", Bucureşti, IV, 1936, p. 8 —10. 31 Fenomenul Vechi, popular, pare să fi fost „activat" în linele zone datorită inovaţiei regionale, lucru confirmat de repartiţia geografică aproximativă a formelor fluctuante. 82 Transformarea: s-a produs după labiale, după s, d, n, t, r, după consoană -h r, după z, j,.ţ, etc.; vezi Ovide Densusianu, Histoire de la îangue roumăine, II, p. 22 — 23 ; O. Nandris, Phonetique historique du roumain, Paris, 1963, p. 24. 8* Vezi Iorgu Iordan, art. cit:, p. 11 — 12. INTRODUCERE 32 mai sus, p. 30 şi nota 30). în unele din exemplele citate mai sus, e ( e sau dacă el apare ca rezultat al unui proces de adaptare pe teren românesc. Astfel, în cazul variantei preveleghiu (cf. privileghie) nu e exclusă influenţa pe care o putea exercita varianta ngr. rcpepe.Ie-yiov, -a (lit. 7tpiPiXsyiov, -a), după cum reghement (din texte ardeleneşti) ar putea reflecta forma din germana veclie Regement (lit. Regiment) sau varianta magh. regement (lit. regiment). Se poate releva, aşadar, coexistenţa pe teren românesc a unor forme care s-ar putea datora pătrunderii unor termeni prin diverse filiere. Totuşi, cea dintîi explicaţie trebuie, căutată, credem, în interiorul sistemului limbii române. 7. im, in atoni > în, îm (şi în prefixul in-, adaptat după cel latin moştenit la în-): împârător (la N. Costin), împerator (iu) (la M. Costin, N. Costin şi în Pseudo-Costin; cf. imperaior), încomodaţie (într-un document din Alba Iulia), înflus(şi influs, ambele în Foletul Novei), informa, înformălui, înformui, înformuit (la Dosoftei, Cantemir; cf. informui), înştanţie (în documente transilvănene, alături de variante cu in-) etc. Totuşi, în raport cu formele cu îm-, in-, cele cu im-, in-, sînt mai numeroase: cf. impoziţiu, infanterie, informaţie, instrument, inspector,, invenţie etc. 8. <5, urmat de e, a, ă în silaba următoare, a fost diftongat (>. o/i), în unele cazuri: a goană (la Cantemir; cf. agonă), amazoană (la acelaşi; cf. amazonu), floată (în Foletul Novei; cf. flotă), macaroană (în Foletul Novei), matroană (la Dosoftei), persoană (la Cantemir şi Tempea; cf. personă), şcoală (la numeroşi autori; c% scolă, şcolă) etc. Dacă în unele situaţii formele cu oâ coexistă cu variantele cu o, nu de puţine ori diftoiigarea analogică (vezi mai sus, p. 30 şi nota 29) nu s-a produs: cf. bombă, formă, parolă, probă etc. • : 9. o aton > u, adeseori: avucat (la stolnicul Cantacuzino şi în Mărgăritare; cf. avocat), culegat (în Foletul Novei; cf. colegat, colegatur), cumpanic (în diverse documente; cf. companie), înbumbărdat, suvran (ambele în Foletul Novei; cf. sovran, şovran) etc. Este cunoscut faptul că trecerea lui o aton la u reprezintă un fenomen cu caracter popular care a avut loc nu numai în cadrul limbii române, ci şi în alte sisteme lingvistice (latina vulgară, medievală, unele dialecte italiene). Trans- 33 INTRODUCERE formarea se produce şi în limba română contemporană în cazul adaptării împrumuturilor (vezi mai sus, p. 30 şi nota 30). 3 0. Succesiunile vocalice greco-latine au, eu au fost păstrate sau au-fost redate prin ap, ev (datorită fie influenţei pronunţiei neogreceşti/fie preluării lor printr-o sursă slavă): vezi august (şi avgustă), autoritate (şi avtoritas), autor (şi avtor), audienţă, audienlie, auditor, neutral. Consonantism 1. r analogic (în etimoane de origine latino-romariică conţinînd un l intervocalic) apare în cîteva situaţii: cardinărie, carindar (iu), criş-lar(iu), gărdinar(iu), ghenărar(iu), ghenerariusemus, mercuriar; cf. pirulă. Prezenţa lui r poate reflecta o tendinţă cu caracter popular care se explică prin: a) factori de natură fonetică, de exemplu disimilare (pilulă > pirulă), asimilare progresivă (cardinăric, crişlar(iu), găr-dinar(iu) , ghenărar (iu), mercuriar) sau regresivă (carindar (iu) zi) ; b) etimologie ^-dublete cu r—f au fost înregistrate pentru unii termeni în latina medievală (de ex., variantele cardinali a-cai'dijiaria); fenomenul e reflectat şi de variante ale unor împrumuturi preluate de alte limbi (cf. 'magh. pirulă, variantă a formei pilula 3S); c) analogia morfologică cu seria substantivelor (mai ales nume de agent)'în -ar(iu), -ărie (în cazul substantivelor cardinărie, gărdinarfiu), ghenărar(iu), mercuriar sic.). , . 2. h iniţial. Deopotrivă reprezentate sînt variantele neologice cu h conservat şi cele fără h iniţial36: emestihie (la Eustatievici), cmi-sferiu (la C. Cantacuzino), hiaţint şi hibernicesc (ambele la Corbea), hidropică (la N. Costin), ispan (la Cantacuzino şi Cantemir; cf. hişpan, la Corbea, Miron şi Nicolae Costin), istoric (şi historic), istorie (şi istorie, frecvent alături de historie în Noul Testament de la Bălgrad şi la N. Costin), uni (la Cantemir şi Cantacuzino; cf. huni la aceiaşi autori) etc. Formele fără h se datorează nu numai unui proces de adaptare care are la bază diferenţa dintre pronunţia, respectiv ortografia 24 Forma carindar (iu) „calendar" se poate datora şi analogiei cu .'numele vechi, popular, al lunii ianuarie. ! . 35 Pirulă este atestat la D. Cantemir; e greu de precizat dacă, la învăţatul, moldovean, forma cu r redă un etimon maghiar (varianta putea reprezenta eventual o infiltraţie ardelenească în Moldova) sau e rezultatul unei disimilări. . , . ®6. Pentru,această problemă, vezi N. A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, p. 120; ,F. Hasan, Dublele' neologice cu sau fără h- la iniţială, în LR, XXVI, 1977, nr. 2, p. 131—134. INTRODUCERE 34 unor termeni de origine latină37, ci şi altor factori, in primul rînd aceluia etimologic: influenţa atît grafică cit şi fonetică a etimonului grce (in cazul termenilor greco-latini), respectiv a etimonului italian (fără h-'); cf. cmestihie, ernisferiu, istorie etc. Formaţia culturală a unor scriitori (cunoscători ai latinei — Dosoftei, Cantemir, Corbea* N. Costin) a contribuit la apariţia şi menţinerea unor variante cu h (deşi adeseori se înregistrează şi la aceştia dublete cu sau fără aspiraţie, de tipul historie — istoric, huni — uni etc.). De asemenea, se remarcă prezenţa lui h iniţial la unii termeni (hiaţint, hişpan etc.) întilniţi la unii scriitori transilvăneni şi moldoveni (Corbea, Miron şi Nicolae Costin, Cantemir), datorată nu numai influenţei ortografiei termenilor latini, ci, probabil, şi pronunţiei cu aspirată a termenilor corespunzători din germană, polonă. 3. ch este redat prin c, ch, h, oscilaţie curentă şi în epoca ulterioară88; cf. alhimista (la Cantemir), anhorâ (la Corbea şi într-un act din Transilvania), architert (la Cantemir), caracter (şi character, în Pinea pruncilor)|, coriu (la Dosoftei), cronică (la Dosoftei, Corbea, C. Cantacuzino, N. Costin), machină (şi mahină, ambele la, Cantemir), melancolicesc (la Corbea), patriarc (Ia Corbea ) etc. 4. Un tratament multiplu au avut în grupurile ce, ci, ge, gi consoanele (realizate ca velare in latina clasică). Variantele cu clic, chi au fost înregistrate mai ales în cazul termenilor greco-latini şi se datorează influenţei pronunţiei neogreceşti, slave sau aceleia din latina clasică: vezi. de ex. falckcdie, franchi (cf. frânţi, ambele variante la Cantemir), schiti (cf. sţiti), .primichiri etc.39. Formele cu ghe, ghi se explică nu numai prin influenţa neogreacă sau latină cultă (adaghiu, eleghie, ghene-aloghie etc.), ci şi prin alte influenţe (germană, maghiară, polonă: cf. aghent, gheneral, maghislrat, reghiment etc.). Formele cu africatele prepalalale l, g (care se vor impune mult mai tîrziu) apar în această perioadă sporadic; ele reflectă pronunţia din latina medievală40 sau etimoane romanice: cancelar (o singură atestare, în Anonimul Cantacuzinesc; formele cu africată sînt cvasigene- 37 După unele opinii, h nu mai funcţiona ca fonem încă din epoca latinei clasice. ■ IB Vezi Iorgu Iordan, Un dicţionar de neologisme româneşti,în SCL, I, 1950, nr. 1, p. 72. 59 Formele franchi — frânţi, schiţi—ştiţi ar putea reprezenta variante lexicale din greacă — latina clasică, respectiv din latina tîrzie (pentru formele cu africată). 40 Seria africatelor 6, § apare încă din latina tîrzie; vezi Iorgu Iordan, Maria Manoliu, Introducere în lingvistica romanică, Bucureşti, 1965, p. 101. 35 INTRODUCERE rale în epocă), ceremonie (o singură atestare transilvăneană; cf. ţcre-monie, variantă uzuală în epocă), gentilon (şi gintilon, la Miron şi Ni-colae Costin), oficer (la Neculce; cî. ofiţer, ofiţiar, la alţi autori), re-ceată (la Cantemir) etc. Se remarcă şi frecvenţa deosebit de mare a variantelor cu africata ţ datorate mai ales pătrunderii unor împrumuturi prin filiere neromanice (germană, maghiară, polonă, neogreacă etc.); cf. canţelar, ţedruş, ţeremonie etc. în privinţa grupului g + i, semnalăm varianta maistrat (pentru care deţinem cîteva atestări, alături de varianta maghisirat, frecventa); cf. termeni moşteniţi ca măiestru < magister. 5. Labiovelarele kw, gw (qu, gu din termenii latini şi italieni). kw e redat de obicei prin cf (< ev), mai rar prin ev, iar gw, prin gv, datorită mai ales pronunţiei neogreceşti, dar şi aceleia din alte limbi (germană, maghiară, polonă, rusă): cfarlana (la Cantemir), efitanţie (într-un document oltenesc, alături de cvietanţie, în texte transilvănene), eefatore (in Foletul Novei), inefijiţiş (într-un document braşovean), liefida (în Cartea de bucate); gvardie (în Pseudo-Costin), tregvă (în Fo-lelul Novei), ungvento (în Meşteşugul doftoriccsc) etc. 6. !-f i (-}- vocală) din cuvinte latine apare, de obicei, alterat (asibilat), prin analogie cu termenii vechi şi prin influenţă romanică tîrzie (latină medievală, italiană) sau neromanică (germană, maghiară, neogreacă, polonă); cf. afectaţie, benevolenţă, dicţionar (iu), instanţie, naţie, rezoluţie, spaţium etc. 7. / este conservat în coniuncţie (în Foletul Novei), interiecţie (la Cantemir), iurista (la Corbea şi Eustatievici), maiestat (într-un act braşovean şi în Antologhionul din 1737) etc. Formele cu j sînt ulterioare perioadei cercetate şi se datorează influenţelor romanice tîrzii. 8. O transformare care reflectă .exclusiv un fenomen dialectal este palatalizarea lâbialelor. Se ştie că, de obicei, ea nu afectează termenii neologici. în lucrarea noastră au fost însă înregistrate variantele schi-ţiarie şi schiţicr (ambele în vocabularul moldavo-italian al lui Amelio; cL speţiarie, spiţărie, spiţer, din diverse texte, între.care şi unele moldoveneşti). ; 9. s'intervocalic Sonorizarea este un fenomen fonetic care apare atît în cazul unor .consoane intervocalice, cît şi în grupuri consonantice (pentru aceasta, vezi mai jos). Foarte bine reprezentate sînt variantele cu s — z (care se întîlnesc curent în uzul aceluiaşi scriitor); ele reflectă oscilaţii în privinţa reproducerii aspectului scris (sau/şi pronunţiei culte cu ,s), din greacă şi latina clasică, respectiv a pronunţiei cu 2 din latina tîrzie sau din unele limbi romanice (italiana, pentru pe- INTRODUCERE 36 rioada noastră) sau neromanice (în cazul termenilor veniţi prin filieră germană, maghiară, polonă, rusă); vezi ceruză, filosof, fizică (cf. fisică), metafizic(ă) (cf. metafisică), museu, muză (cf. musă), muzică (cf. musică), ocazie, paralisie, rezoluţie (cf. resoluţie) etc.41. Grupuri consonantice 3. Sonorizări ale unor grupuri consonantice (datorate fie acomodării, fie diferenţierii consonantice); frecvente în limbajul popular contemporan, apar şi în această perioadă: cr > gr '(democraţie, cf. democraţie) ; ct > gt (dircgior, cf. director; aici poate şi sub influenţa lui d (i)rr (a )ge); nf > mf (comfederaţie, ci. confederat, confederaţie; comfuzie, cl\ confuzie; cumfurmuii; comfcta, cf. confet(o)); ns > tiz (conzerva, cf. conserva; conziliar, cf. consili (i)ar (iu) ; conzul, ci. consul; pretenzie, cf. prctensie) ; nl > nd (venduză, cf. ventuză) ; sd > zd (iurizdecţie) ; sm > zm (cozmografie) 42 etc. 2. n (din grupuri consonantice) are tendinţa de a dispărea în împrumuturi devenite populare, după cum atestă variante de tipul: comandaş, comendas, comăndal, comendat (care apar la scriitori moldoveni, transilvăneni şi munteni; cf. comandant, comandant, c'omercdanş); corespondeţie şi răspundeţie (in Moldova, alături de corespondenţie, răspundenlie); istrument, iştrument (în Pinea pruncilor şi la Cantemir; la acesta din urmă şi instrument); şelenţie (în Pinea: pruncilor; cf. sen-tenţie, seminţie) etc. Tendinţa, existentă şi în limba actuală în adaptarea în graiuri a neologismelor43, a fost înregistrată încă din latina vulgară (mai ales pentru n urmat de s; cf. consuo > cos etc.) şi a continuat să acţioneze pînă tîrziu, nu numai la nivelul unor limbi romanice (inclusiv româna), ci şi neromanice (în cazul împrumuturilor romanice). De aceea, formele istrument, şetenţie, în care n a suferit o' disimilare totală, ar putea reda eventual variante maghiare fără n, neînregistrate - 41 Variante cu s—z apar adeseori la aceiaşi autori: musă—muză, la Corbea; musică— muzică, la Dosoftei, N. Costin etc. 42 în unele cazuri (tiz, nd, zd etc.) avem a face şi cu pronunţii datorate influenţei limbilor germană, polonă, neogreacă (prin • care au intrat unele variante). De aceea, forme de tipul consul (la Dosoftei, Cantemir. N. Costin) — conzul (la Corbea) trebuie privite ca variante lexicale din latină — polonă, respectiv germană, iar venduză — ventuză pot.fi variante lexicale din neogreacă (unde vr se realiza ca nd şi nt), respectiv din italiană. 43 Pentru această problemă, vezi O. Nandris, op. cit., p. 122 ; Stelian Dumistrăcel, Adaptarea fonetică]a neologismului In graiurile populare româneşti în „Anuar de lingvistică şi istorie literară11, Iaşi, XXIII, 1972, p. 26. 37 INTRODUCERE însă în dicţionare; cf..işpector, iştanţie. .cave reproduc variante maghiare populare (ispektâr, istănciă), ilustrînd, acest fenomen. • 3. Grupul ct, menţinut de regulă, a fost redat prin pi (prin analogie cu tratamentul din termenii vechi)44 în trăptâlui (în Foletul Novei; cf. trăctălui,,care apareîn aceeaşi.sursă şi într-un document muntenesc). Tot într-un,singur exemplu ct (> In) > ft în leftică (la N. Costin; cf. lectică, la acelaşi autor, la Corbea şi la Cantemir) 45. . 4.: net > nt în punt (um),pont (ura) (în texte din cele trei provincii), puntură (în Biblia de la Bucureşti) 40 etc. Fenomenul, vechi, a operat şi în elemente moştenite (cf. sini „sfînt", untură). Tendinţa e confirmată şi de o falsă reconstituire: conferencţie (la Tempea; cf. conferinlie). .1 Adaptarea morfologică Existenţa unor multiple variante morfologice apare ca o trăsătură caracteristică în cazul adaptării substantivelor, adjectivelor şi verbelor neologice. Ea reflectă atît provenienţa multiplă a cuvintelor, cît şi oscilaţiile în privinţa acomodării lor la sistemul morfologic al limbii române. împrumuturile lexicale capătă anumite caracteristici formale datorate adaptării la tipurile flexionare existente. Substantiv ni Criteriul formal a constituit un factor decisiv în privinţa adaptării substantivelor împrumutate la sistemul morfologic românesc, creat pe baza fondului latinesc moştenit. Provenienţa multiplă a unor termeni4’, deosebirea dintre tipurile’formale substantivale în diverse limbi din care pătrund aceştia şi nesiguranţa oamenilor de cultură în privinţa adaptării lor au creat dificultăţi reflectate de variantele înregistrate; 44 Vezi S. Puşcariu, Limba română, voi. II. Rostirea, [Bucureşti], 1959, p. 213 şi harta 28. : ; 45 Pentru repartiţia geografică a formelor cu ft, vezi S. Puşcariu, loc. cit. La N. Costin fonetismul’a apărut, probabil, şi datorită analogiei cu evoluţia lui hi la fi în termeni de origine slavă, inclusiv în neologisme (cf. pohtă > poftă, dohtor > doftor etc.).' ! 46 Varianta pont se poate explica şi etimologic (prin forme fără c .existente în alte limbi). în ceea ce,priveşte varianta puntură din Biblia de la Bucureşti, este greu de crezut provenienţa sa din it. puntură. > - 47 Includem aici nu numai variantele care şe explică prin etimologi a multiplă a unui termen, ci şi pe acelea provenite dintr-o,singură-limbă (de exemplu, variantele care se explică.prin preluarea-temei de nominativ, respectiv de acuzativ a unui cuvînt). . . - INTRODUCERE 38 Forma etimonului ( terminaţia sa) decidea şi asupra încadrării Într-un gen sau altul, în măsura în care intervenea presiunea modelelor de flexiune românească, a tipurilor formale sau a cîmpurilor semantice caracteristice genurilor substantivelor româneşti. în ceea ce priveşte terminaţia substantivelor împrumutate în perioada la care ne-am raportat, o caracteristică importantă o reprezintă productivitatea deosebită a formelor cu -ie, de declinarea a III-a48. Majoritatea substantivelor din această categorie sînt feminine şi corespund termenilor de origine latină în -io, -ionis 49 (intraţi din latină, italiană sau prin intermediar neromanic). Un mare număr dintre ele sînt consacrate pînă astăzi în această declinare şi cu această terminaţie (suferind uneori numai modificări fonetice); cf. administraţie, constituţie; contradicţie, instrucţic, obslenaţie etc. Unele sînt considerate astăzi învechite sau au ieşit din uz, fiind înlocuite de perechi substantivale, provenite din infinitive lungi; altele aparţin şi azi declinării a III-a, dar au suferit modificări în terminaţie; cf. afectaţic, consolaţie, coro-naţie; menţie, naţie, rebelie etc. De menţionat faptul că multe din substantivele feminine de declinarea a III-a în -ie (care au la bază substantive de origine latină în -io. -ionis) au în această perioadă ca temă forma latină de nominativ (şi nu pe aceea a cazului oblic, în -ione(m)). Acest lucru se datorează faptului că vechile împrumuturi substantivale în -ie (feminine şi masculine) de provenienţă veche slavă şi neogreacă creaseră d Foarte multe împrumuturi (sau variante), astăzi de declinarea a II-a (neutre, mai rari masculine, provenite din neutre latine în -(i)um, respectiv din masculine în -(i)us), aveau terminaţia -ie (şi erau nu numai feminine, ci şi masculine şi neutre).,Dintre cele feminine, multe prezentau şi variante lexicale neutre de, declinarea a II-a; vezi co-lurie (cf. coîunium), (o.)spitalie (cf. (o)spital(i)), privilegiile (cf. pri-vileghiu), spaţie (cf. spaţium) etc. încadrarea lor în seria substantivelor în -ie (şi schimbarea genului) se explică prin mai multe cauze. Pe de o parte ea se datorează instabilităţii neutrelor în -(i)um în latina tîrzie şi medievală, care sînt „atrase" în categoria femininelor din cauza morfemului de plural52. în al doilea rînd, pătrunderea lor (şi) prin filieră (slavona cărturărească, neogreaca, polona, maghiara) a favorizat apariţia variantelor în -ie. De asemenea, în categoria substantivelor ,în -ie sînt incluse şi o serie de substantive masculine şi neutre (azi de declinarea a II-a); vezi s.m. canzelarie, comendarisie, ilustrie (cf. ilu-stris), notarie. (cf. notar(iu)), patrichie (cf. patrie) ] s.n. comentarie, parţiţipie. Principala cauză a apariţiei acestor forme în -ie (care au circulat mai ales în Moldova, mai puţin în Ţara Românească şi Transilvania) o constituie, probabil,-influenţa cărturărească a modelelor oferite de limba veche, care a determinat substituirea aproape generală a terminaţiilor - (i) us, (-i)um cu -ie (chiar şi în cazul numelor proprii latineşti). Aceste variante îiv-ie (neutre, şi masculine),.livreşti, par a fi fost concurate încă de la început de acelea care aparţin declinării a II-a. - Substantive terminate în -ătate, -ilate, aparţinînd declinării a III-a, sînt înregistrate sporadic, alături de forme în -as (vezi aclivitas; autoritate — avtoritas 53; crudeliţate, curiozitate — curiozita,’ curiozitas; proprietas — pl. proprietăţi). In privinţa substantivelor încadrate în declinarea a II-a (masculine şi neutre), menţionăm .faptul că mulţi termeni circulau (şi) în variante terminate;-în ,-(i)us, -(i)urn (uneori'maghiarizate), mai ales în. *x Deşi forme cu-anţă, -cnţă, -m/ă se înregistrează şi în această perioadă,- ele sînt rare în raport cu cele .‘în -anţie, -enţie, -inţie. - 82 Vezi Iorgu'Iordan, Maria Manoliu, op. cit., p. 128 — 129. 58 Cf. forma de g.-d. avtoritas ului (la i Brancovici) indicînd genul neutru al substantivului inclus în flexiunea românească. - INTRODUCERE 40 Transilvania (şi Banat), deşi pot fi întîlnite şi la scriitori din Moldova şi Ţara Românească; vezi comisariatuş, consilium, polus, prefăctuş, siloghizmuş etc. Cîteva substantive masculine cu terminaţia -a (de declinarea I), întrebuinţate de unii cărturari, indică mai degrabă o atitudine culturală şi nu dificultatea legată de încadrarea morfologică (cf. apostata şi apostat, gramaiista, iurista, poeta etc.). Tot în legătură cu terminaţia substantivelor, semnalăm cîteva exemple în care finalul unor cuvinte a suferit modificări datorită procesului de adaptare: a) în cîteva cazuri, terminaţia -ulus, -uium din termenii latineşti cade — vezi artic (cf. articul), mirac (< miraculus), tit (cf. ti-tul(uş))\ variantele se explică prin trunchierea etimonului, datorată falsei analize a cuvîntului împrumutat (asimilat unui termen românesc articulat enclitic); b) în sufixul italian -mento din it. condimento, -enio a fost asimilat în mod greşit cu desinenţa neogrecească -evto(v), fapt care explică varianta condim din Cartea de bucate; c) în guvernat („guvernator11, la Neculce) terminaţia -or (din sufixul -tor) cade, ca în unele cuvin le vechi (impărat < imperator etc.); tendinţa este ilustrată, credem, şi de varianta „hipercorectă“ colegatur, cu un fals -ur < or 54 („colegat11, la acelaşi autor moldovean; cf. colegat). în ceea ce priveşte genul substantivelor neologice din limba română, este cunoscut faptul că, în general, forma unui împrumut decide asupra genului său, iar nu-genul gramatical din limba de origine55. Acest fapt apare cu cea mai mare pregnanţă în cazul substantivelor cu variante feminine şi neutre provenite din termeni de origine latină în -io, -ionis (şi pătrunşi la noi nu numai direct, ci şi prin diferite filiere). Formele neutre reflectă de cele mai multe ori etimoane venite prin filieră germană (fiind acolo de gen feminin)56; vezi informaţion (cf. informaţie), naţion (cf. naţie), repartiţion (cf. repartiţie) etc. De obicei, fluctuaţiile de gen dintre variante indică pătrunderea lor prin filiere diferite; vezi cartirie—cfarQl, cfartir (din italiană — rusă); costelă— 54 Terminaţia -ur < -or (datorată trecerii lui o aton la u) apare la Neculce şi în alte cazuri (cf. mediătur, sănâtur) şi se explică prin accentuarea termenilor ca în latină, polonă-rusă şi nu ca în limba actuală, pe terminaţie. Şi în unele împrumuturi preluate de limba actuală a fost semnalată tendinţa ataşării unui fals -or, la subst. în -(c)t (de ex. arhi-tector „arhitect11); vezi Al. Graur, Note etimologice, în LR, XVIII, 1969, nr. 5, p. 485—486. 55 Vezi Despina Ursu, încadrarea morfologică a substantivelor neologice, în „Anuar de lingvistică şi istorie literară11, Iaşi, XIV, 1965, p. 114. 56 Rar, cu caracter livresc, substantive în -ţion (încadrate în declinarea a II-a românească) şi-au păstrat genul din limba de origine: cf. acea coniuncţion, în Foletul Novei. 4l! INTRODUCERE castel, coşlei (din v.sl.—italiană, maghiară etc.), naţie — ndţion (latină, maghiară — germană) etc. : • : • Dintre substantivele care aparţin astăzi genului feminin şi care apar şi cu variante neutre,' vezi: canavâţ (cf. canavaţă), paralij, paraliş (cf. paralisie), period, piaţ, post, siseon, suplicălion etc. Alteori, substantive astăzi neutre erau feminine (sau prezentau şi variante feminine); vezi avizie, capetolie (cf. capitolium), crijolită, mi-nută, (o)spiialie (cf. (o)spital(ium)), spatie (cf. spaţium), şlatută etc. Unele fluctuaţii înregistrate în forma de plural indică variante diferite (de acelaşi gen sau de gen diferit) ale unor forme de singular (cf. atestaţionuri— atiştaţii: calendarii — calendare; corespondenţii — coroş-pondeanţe; palaturi—palaţii; privileghiomuri—privileghii etc.) De asemenea, există fluctuaţii între desinenţele -uri şi -e la plurale neutre (cf! castele, castele — casteluri; perioade — perioduri, standarte — stan-darturi etc.). Aşa cum era de aşteptat, la plural sînt majoritare formele cu -uri (chiar pentru situaţii în care limba actuală a optat pentru -e]; cf. capi tuluri, casteluri, complimenturi, palaturi, perioduri, protes-turi,pun(c)turi,etc.' Există şi cazuri cînd apare desinenţa de pl. -e în situaţii în care limba actuală l-a preferat pe -uri; cf. almanace, caşcavale etc. ' îri unele cazuri, textele prezintă acum numai variante de plural în -e, deşi într-o perioadă ulterioară se vor înregistra fluctuaţii; cf. carnavale, climate, comete, pistoale etc. Semnalăm şi cîteva forme livreşti de pluralia tantum: carminativa, cartana (şi cfartana), comfeta, mineralia etc. Uneori e greu de decis dacă o formă reflectă un plural neutru sau o variantă feminină la singular (provenită dintr-un plural neutru); ci. cordovana. Formele de plural fără alternanţe consonantice sînt frecvente, mai ales în cazul unor termeni livreşti, deriotînd nu numai o tradiţie; ci şi o atitudine culturală; cf. alhimisti, goti, miniştri etc. O formă, de plural neadaptată (latinizantă) apare în cazul subst. cănţăpişie într-un document din Ardeal (sg. cănţăpişta < lat. conce-pista, cu pronunţie maghiară). în concluzie, se observă că un mare număr de substantive împrumutate în această perioadă au fost încadrate la declinarea şi genul cărora aparţin şi în limba actuală, modificîndu-şi ulterior terminaţia (ne referim la productivitatea în epocă a lui -ie). Este adevărat că adeseori formele fluctuante indică o anumită nesiguranţă în privinţa adaptării la flexiunea românească sau căile multiple prin care au pătruns termenii, căi care au avut repercusiuni asupra declinării, genului. Multe substantive nu s-au-adaptat sau s-au . adaptat parţial, circulînd cu formele din limba de origine. Dacă în unele cazuri acest lucru se datora INTRODUCERE 42 unor dificultăţi de ordin morfologic, in altele avem a face cu un uz regional cu caracter „cult“ (cazul substantivelor cu terminaţii latineşti, .uneori cu pronunţii maghiarizante, pătrunse direct din latină sau prin filieră, care au avut curs mai ales în Transilvania şi Banat); în fine, în cazul unor oameni de cultură (Dosoftei, Cantemir, Corbea, Cantacu-zino, N. Costin), prezenţa lor poate constitui şi o .problemă,de stil şi de atitudine culturală. Adjectiynl , Principala problemă din cadrul adaptării morfologice a adjectivului priveşte împrumuturile terminate în -iccsc, care apar cu o mare frecvenţă în această perioadă, în comparaţie cu formaţiile sau adaptările cu alte sufixe. în perioada la care nc-am limitat, se observă că o seamă de adjective terminate în -iccs^-nu pot fi considerate derivate pe teren românesc do la substantivele corespunzătoare, în lipsa atestărilor acestora din urmă în aceeaşi epocă. De aceea, este de presupus, că, în cazul lor, avem a face cu adaptări ale unor adjective străine, prin substituirea sufixelor originale cu -iccsc 57: anacreonticesc, anapeslicesc (ambele la Eustatievici), balearicesc (la Corbea), bucolicesc (la Eustatievici), go-ticcsc (la Cantemir), heroicesc, homericesc (la Corbea), iambicesc (la Dosoftei), melancolicesc (la Corbea), meiriccsc (la Eustatievici), olimpi-ce.sc (şi olimpiţesc, la Corbea), paneghiricesc (la Cantemir), patronimi-ccsc (la Eustatievici), practiccsc (la Dosoftei), troheicesc (la Eustatievici), ţeltibericesc (la Corbea) etc. După cum se:poate observa, ele apar în puţine texte 5S, majoritatea întîlnindu-se la Eustatievici, Corbea şi Cantemir, cunoscători deopotrivă ai limbilor latină şi neogreacă. în cazul lui Eustatievici, care şi-a făcut studiile la Academia din Kiev, şi a lui D. Cantemir, se poaţe presupune provenienţa rusească a adjectivelor şi nu neapărat o adaptare pe teren românesc. De asemenea, nu este exclus ca, în unele cazuri, să avem a face nu cu o substituire de sufix (ngr. -iko?, lat. -icus, germ. \ -isch, acesta din urmă, în cazul lui Corbea) cu rom. -icesc, ci poate cu formaţii pe teren românesc de la substantivele corespunzătoare. Dubla valoare, adjectivală, dar şi substantivală, a sufixului neogrecesc -ik6<; stă, probabil, la originea corespondenţei stabilite iniţial Între ngr. 87 Vezi N. A. Ursu, Observaţii asupra adaptării adjectivelor neologice la. sistemul morfologic al limbii române in jurul anului 1800, În LR, XIII, 1964, nr. 5, p. 413—422; cf. Fulvia Ciobanu, Sufixul adjectival -iccsc, în SMFC,' I, p. 101. ss Avem în vedere doar adjectivele în -icesc care pot avea la bază (şi) corespondente latino-romanice. 43 INTRODUCERE -ncâg — rom. -ic, în cazul substantivelor,' respectiv ngr. -iko$ — rom. -icesc, în cazul adjectivelor. Probabil că fenomenul nu are la bază atît evitarea unei omonimii semantice (între substantive şi adjective în -ic), cît necesitatea unei precizări de ordin morfologic şi dorinţa de încadrare a adjectivelor neologice într-o serie morfologică uzuală în epocă (avem în vedere productivitatea deosebită a sufixului adjectival -esc). Verbul Majoritatea împrumuturilor verbale latino-romanice, atît cele pătrunse direct (din latină, italiană), cît şi cele introduse la noi prin diverse filiere (germană, maghiară, slavă, mai puţin neogreacă) sînt incluse în perioada de pînă la 1760 în cadrul conjugării a IV-a. Acest fapt este explicabil prin productivitatea deosebită în epocă a acestei conjugări în raport cu celelalte (ne referim la situaţia cuvintelor vechi şi a împrumuturilor de alte origini). în timp ce în celelalte limbi romanice conjugarea I a fost şi este cea mai bogată, la noi conjugarea a IV-a a manifestat o superioritate netă (atît în privinţa numărului verbelor, cît şi a productivităţii lor). De-abia începînd cu jumătatea secolului trecut conjugarea I a fost revitalizată (datorită contactelor romanice mai tîrzii), ajungînd în prezent să cîştige teren în raport cu conjugarea a IV-a (ne referim la situaţia din limba literară; în unele graiuri — de exemplu în cel moldovenesc — este şi în prezent mai puternică conjugarea a-IV-a)59. Conjugării întîi îi aparţin, în epoca la care ne-âm raportat, numai cîteva împrumuturi de origine latină şi italiană: asecura (în Foletul Novei), (în)corona (în Biblia de la Bucureşti, Evanghelia din 1682, la Cantemir, în documente din Transilvania şi Ţara Românească; cf. (în)coroni şi derivatele, mult mai frecvente) 60, informa şi obliga (ambele la Cantemir; cf. însă înformălui, înforrhui, obligălui, obligui, mult mai frecvente). în ceea ce priveşte formele de conjugarea a IV-a, se remarcă faptul că cel mai productiv pare să fi fost sufixul -ălui, care apare nu numai la verbele de origine maghiară (terminate în -ălni) 61, ci şi la acelea pre- 59 Vezi Despina Ursu, încadrarea morfologică ă verbelor neologice In limba română din perioada 1760—1860, în LR, XIV, 1965, nr. 3, p. 371-379. . ' 60 Nu este exclus ca în acest caz, avînd în vedere productivitatea substantivului coroană, să avem a face cu o formaţie pe teren românesc. 61 în cele ce urmează ne vom referi numai’la verbele cu terminaţia -ălui care se explică printr-un proces de substituire a sufixului şi nu şi la acelea introduse prin etimoane maghiare. Nu este exclus ca unele din exemple să reflecte etimoane maghiare de orgine latino-romanică, pe care nu le’întflnim în dicţionarele curente. INTRODUCERE 44 luate direct din latină, italiană sau pătrunse prin filieră germană, în cazul cărora substituie sufixele verbale originale. Urmărind repartiţia lor geografică, am observat că verbele în -ălui se înregistrează, aşa cum era de aşteptat, mai ales la scriitori transilvăneni. Cu totul sporadic am înregistrat forme în -ălui (sau derivate de la verbe de acest tip) în Moldova şi în Ţara Românească (vezi mai jos). Prezentăm cîteva împrumuturi neologice în -ălui (şi derivate ale lor), care apar în documente transilvănene, la Tempea şi Corbea: admonălui, aprobălui, condcsţendăluit, conformolui (conformului), conşiiţălui, dcclă-mălui, declămăluire, perjepelui, promovălui, refundălui etc. Este posibil ca la baza acestor împrumuturi (pentru care nu am aflat corespondente maghiare în -ălni) să se afle, în unele cazuri, şi elimoane germane în -icren (nu doar latine); substituţia sufixului -ălui în cazul unor împrumuturi germane (în -ieren) a fost semnalată deja62. în Moldova a fost înregistrat înformălui, la,Cantemir63, iar în Muntenia exemplele, multe la număr, sînt toate din Foletul Novei64: asis-tălui, bumbărdălui conselului, defendălui (şi defcndului), expedelui (expcdălui, spedelui), necontcnlăluit, propozălui, suslenlului, trăctălui (trăpiălui). în ceea ce priveşte sufixul -ălui (folosit în procesul adaptării unor verbe de origine latino-romanică) menţionăm că varianta cu â are cea mai mare productivitate, deşi în unele cazuri se înregistrează şi variantele -elui, -olui, -ului (cf. conformolui, conformului, conselului, defcndului, spedelui, perţepelui, sustentului etc.). în procesul adaptării împrumuturilor verbale de origine latino-romanică sufixul -ăZui şi variantele sale sînt concurate însă, în Moldova, de sufixul -ui-, prezentăm cîteva verbe (şi derivate) din această categorie05: cumfurmuit, explicui, înformui, obligui, prc-zenlui, probui, profesui, irăclui etc., care apar la Cantemir, Dosoftei, N. Costin. în Transilvania 02 Vezi Despina Ursu, art. cit., p. 375; Laura Vasiliu, Sufixul verbal -ui şi compusele lui, în SMFC, IV, p. 116, 118. 63 La Cantemir se întîlnesc şi o serie de verbe în -ălui de provenienţă maghiară, care se explică prin penetraţia unor ardelenisme în Moldova (cf. publicului, recomendălui, pretendălui etc.). M în legătură cu paternitatea acestui text, atribuit de curînd unui transilvănean, vezi N. A. Ursu, Teodosie Veştemeanul, adevăratul autor al Istoriei Ţării Rumâneşti, atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino, p. 5—8. 65 In timp ce -ălui are o mare productivitate în adaptarea împrumuturilor verbale în Ardeal, -ui a constituit un element derivativ sau de adaptare a verbelor neologice (de provenienţă nu numai latino-roma-nică, ci şi polonă, ucraineană, maghiară, germană) care apar mai ales în Moldova; vezi Laura Vasiliu, art. cit.; E. Petrovici, Sufixul -ui al verbelor de~ origine maghiară, în DR, XI (1948), p. 184—193. Unele 45 INTRODUCERE deţinem o singură atestare, intr-un document (confişcui, probabil din magh. lionfiskălni, cu substituţia sufixului -dini prin -ui). Adaptarea semantică Conştiinţa noutăţii termenilor împrumutaţi, caracterul cult al unui mare număr dintre ei ®6, redusa lor circulaţie explică de ce, în foarte - multe cazuri, scriitorii au apelat la diverse modalităţi de explicare a neologismelor. Ea se face, de cele mai multe bri, în context, cu ajutorul adverbului adică (te), alteori prin explicaţii integrate în context cu ajutorul verbelor a numi’ a zice etc. în multe cazuri, se recurge la paranteze, iar alteori glosarea se face marginal87. în fine, Dosoftei68 şi D. Cantemir apelează'la cîte un glosar, la o „scară1' a cuvintelor pe care se simt datori să le explice cititorilor; la acesta din urmă, caracterul deliberat al introducerii neologismelor este declarat în notă care precedă cunoscuta' Scară (anexată Istoriei ieroglifice). în ea este subliniată importanţă pe care o prezintă introducerea termenilor noi şi se explioă necesitatea neologismelor pentru cultivarea limbii. Cam în aceeaşi perioadă, braşoveanul Teodor Corbea întreprinde o uriaşă muncă lexicografică. Dicţionarul său, de tip explicativ, enciclopedic, recurge pentru definirea termenilor nu numai la traduceri integrale, peri-fraze sau împrumuturi semantice,'ci şi la echivalente' româneşti care aveau curs în diverse zone ale dacoromânei (dintre care unele nu aparţineau uzului său lingvistic). De asemenea, sînt remarcabile eforturile lui de a găsi corespondente româneşti prin recurgerea la împrumutul semantic (cînd se apelează la.termeni româneşti), şi la derivare (este impresionantă tentativa lui .de creare a.unor termeni, pe baza derivării, de la teme neologice).' :Dăm,-in continuare, cîteva exemple care ilustrează, diverse modalităţi de explicare a unor termeni neologici: 1) traducere integrală: architectul, adecă mai marele meşterilor,' la Cantemir etc.; . verbe cu -ui de la scriitori moldoveni ar putea reprezenta şi împrumuturi pătrunse prin diverse filiere slave (polona, rusa, ucraineana), pe care nu le-am întîlnit însă în dicţionare. ____ ’ . 96 Una dintre opoziţiile care pot fi stabilite'între împrumutul popular şi acela'savant • (cult) constă în caracterul spontan, respectiv conştient al preluării lor. 67 Nu de puţine ori între paranteze sau marginal apar termeni neologici cărora în context le sînt date echivalente româneşti,'calcuri; cf. mai jos. ■ .. v ' ■ .. . . . - . , , , ,..68 La sfîrşitul Parjimiilor 'este. anexată o listă în care se glosează şi unii termeni •iieologici latino-romanici care apar în tipăritură. ■ ; INTRODUCERE 46 2) perifraze: procatorii să cheamă cei ce grăiescu irebi şi lucru altora la judecată (Neagoe, Învăţături)', limbusu, ce-i in partea cea mai din gios a pămlntului (Pinea pruncilor); porii, găurici prin pielea omului, prin carile ies sudorile (Cantemir) etc.; 3) glose: a) Se glosează cu termeni moşteniţi sau mai vechi, uneori cu regionalisme, făcîndu-se apel în unele cazuri la împrumutul semantic: argumenturi, întăriciuni (Corbea); audienţie, adecăte ascultare (Gre-ceanu); conferenţie, adecă divan mare (Tempea); se i lasă iosagul, se nu se confişcuiască (într-un document din Transilvania); losterii sau fă-gădaie (într-un decret clujean); fără prihană, fără ocă, fără maculă, nemăculată (Dosoltei); menistru, adecă visternic (Neculce); pretoriie, adecă giudeţ (într-un cronograf moldovenesc), prezenţiia, adecălc chipul (Greceanu); birşoguitori, bănătuitori, probăluitori (Corbea); purgaţie, adecă curăţenie (Meşteşugul doftoriei) etc. b) Se glosează cu grecisme, turcisme (mai ales în Ţara Românească, Moldova, uneori însă şi în Transilvania) -..cfartir-maistru (adecă vcl-conacciu) ; minerii, adecă lacumgiii; serjant (adecă başciauş) (toate în Pseudo-Costin), chipul conzulului, arhipat (Corbea); curiozitas (adecăte perierghia) (Foletul Novei); prezidii, adecăte muhavezeale (în acelaşi almanah) etc. c) Se glosează făcîndu-se apel (şi) la termeni sinonimi neologici-' de origine latino-romanică:~la contumaţia, adecă la locul lazaretului. (într-o ordonanţă transilvăneană); palestra (arcubalista) (Cantemir) procatori sau notari (Corbea); protestant sau liuteran (Viaţa lui Petru) păticari, apticari, spieeari (Corbea). De obicei, termenii neologici se află în context şi sînt urmaţi da traduceri (perifraze, glose), cu care se află într-un raport de juxtapunere (vezi mai sus), mai rar de coordonare (cf. mulţămiţi şi conten-tuiţi vom fi, la Cantemir). Uneori termenii neologici (mai ales „bar-barisme11) secondează termenii româneşti (perifraze), alteori sînt plasaţi între paranteze sau marginal: hatman sau cum zice atuncc romanii, consul (Cantemir); şteargerea păcatelor [...] ce să zice indulghinţiia (Plnea pruncilor); giupinease, care matroane le dzic (Dosoftei); al-său (gl. marg. proprium) (Dosoftei); urător iu (gl. marg.' carele e grăitor sau procatăr) (Noul Testament de la Bulgrad) ; scriitoriu, adecă can-zelaric (Antim) etc. în unele cazuri glosele sînt neîndemânatice, inexacte sau avem a face cu folosirea improprie a unor neologisme: costelaţiia, adecăte fiinţa aceşlii cclipsis (în Foletul Novei); consulat [...], adică purtător iu de grijă 47 INTRODUCERE al neguţătorilor (Istoria Moreei) ) boală, carea swxhiamă lelargus, adecă de boala ceaea. ce, cînd dorm. ci hrăpesc şi fac grozav (Mystirio): 'în continuare ne vom; opri asupra unor cuvinto de origine latino-romanică (pătrunse direct sau prin filiere neromanice) care au fost întrebuinţate la noi cu sensuri’ derivată (extensiuni; restricţii semantice) sau speciale "preluate din latină (clasică,' medievală), devenită o limbă prin excelenţă a "ştiinţei şi culturii:: a filozofiei, teologiei;1 medicinii, jurisprudenţei, cancelariei, politicii. .De asemenea, vom prezenta cîţivă termeni âl căror sens special e preluat din italiană sau se datorează "unor evoluţii semantice'explicabile prin limbile intermediare. ' : ; a) Mulţi termeni de origine1 latină apar: cu accepţii derivate sau speciale preluate din latina clasică: a admonălui (sens juridic: „a soma un debitor în documente transilvănene, nu „a admonesta"); a conformului (administraţie; „a da o formă definitivă (unui act)“, într-un document din Transilvania şi la Tcmpea‘ nu „a conforma" ); a (sc) conştitSdui (sens juridic: „a fixa termenul;.cînd' se compare în instanţă11, într-un act din Ardeal, nu „a (se) constitui"); a (se) contradic&lui (sens juridic, despre o lege;: „a (se) refula", la un scrib din Transilvania, nu" „a (se): contrazice11); parţialiş (sens juridic: de partaj11., nu „parţial11 ;rv;;sintagma săbor—>)'. -U‘; : , ' • * . r b) O serie de termeni apar cu sensuri preluate din latina medievală1; alteori dezvoltările semăntice' au avut' loc în cadrul''unor idiomuri romanice (italiană, framieză) sau neromanice: aplică, pâiih'ă; paiîcd-rie („farmacie11, În' texte din toate zonele, sens tîrziu, medieval; în greacă şi latina clasică,„magazie")com'enddtoriu („guvernator al unei cetâji“,' în'Pinea -pruncilor, sfens1 'derivat; din latina medievală şi italiană;‘in latina clasică, „cel care recomandă"); parolă1*(sensul militar, înregistrat la cronicarii moldoveni, a fost. preluat prin intermediul polonei 'din italiană şi latina medievală); pulsus („nume dat arterei jugulare externe11, la Corbea; sensul'special; datorat unei extensiuni, e înregistrat în latina' medievală) etc. Mai rar,'sensurile unor termeni se explică priri filierele ;neromanice'prin care ne-au parvenit: hammiă („tun11, la cronicarii moldoveni;;sens datorat polonei său rusei): .0 serie de termeni sînt cunoscuţi astăzi cu- alte accepţii. în uneia cazuri, acest' lucru se datorează preluării lor, iniţial, cu sensuri speciale, derivate, astăzi dispărute-sau- învechite1 (vezi cavalerie^,,decoraţie", cornet „ofiţer.de cavalerie",, ’pinsidn ^termen fixat .pentru o plată11) în alte cazuri, motivul constă , in utilizarea, unor c*ivinte ; cu accepţiile ;lor originare, dispărute azi sau. devenite învechite în .curstil evoluţiei semantice ulterioare a termenilor in cadrul idiomurilor romanice .(vezi conserva „preparat dulce folosit .în farmacie",'^ghentil „păgin11, gheneros „nobil11 etc.). A- i . ^ ' INTRODUCERE 48 Mulţi termeni apar (şi) cu, accepţiuni figurate; vezi anhoră, coloană, danţ, doftor, instrument, palat, pavăză, planetă etc. Foarte mulţi termeni sînt polisemantici; vezi articol, cancelar, căpitan, cornet,' materie, punct, tablă, titlu etc. r Caracterul cult şi circulaţia lor redusă explică de ce împrumuturile neologice nu prezintă deocamdată sensuri noi datorate, unei evoluţii semantice interne. Este explicabilă, de asemenea, grija cărturarilor în legătură cu folosirea lor proprie, preocuparea de a oferi cititorilor traduceri sau glose adecvate. Rareori se întîlnesc glosări sau definiţii inadecvate sau greşite (cf. mai sus) sau' utilizări improprii ale unor termeni neologici ; de exemplu, discreţie este folosit înlr-un document ardelenesc în loc de inştanţie „instanţă". VIABILITATEA ÎMPRUMUTURILOR . LATINO-ROMANICE Se ştie că împrumuturile lexicale ale unei limbi cunosc o circulaţie inegală în spaţiu şi în timp: unele sînt adaptate complet şi sînt incluse chiar în fondul principal lexical, altele, care cunosc o circulaţie deosebită într-o anumită epocă, devin arhaisme într-o etapă ulterioară de dezvoltare a limbii. Multe îşi modifică forma sau sensui. Sînt reţinute •numai variante (sau dublete) pătrunse ulterior .în limbă (de obicei, prin alte filiere); o serie de-terineni sau variante dispar sau se menţin doar la nivelul limbajului popular (sau în unele graiuri). în procesul stratificării variantelor se produc, aşadar, schimbări importante. Raportul dintre împrumuturile latino-romanice atestate pînă la jumătatea secolului al XVIII-lea şi evoluţia lexicului limbii române ar pretinde un studiu aparte. în funcţie de menţinerea lor în lexicul limbii române contemporane, neologismele ar putea fi grupate în trei mari categorii, după cum: a) intră, în lexicul actual, în alcătuirea fondului activ, b) aparţin compartimentului pasiv al lexicului actual şi c) au ieşit din lexicul limbii române contemporane. Cu toate că nu am putut întreprinde o cercetare specială în legătură cu această .problemă, vom face cîteva observaţii, raportînd unii termeni cuprinşi. în dicţionarul nostru la lista întocmită de acad. Al. Graur69. Se observă că un mare număr de termeni atestaţi pînă la 1760 există în lexicul limbii române contemporane 'şi au intrat în alcătuirea fondului principal lexical; vezi capital, căpitan, cauză, doctor, familie, 69 Vezi Al. Graur, încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, Bucureşti, 1954, p. 47 — 55. 49 INTRODUCERE formă, muzică, naţiune etc. Dintre aceştia, unii aparţin chiar nucleului principal ; vezi linie, politic, propriu, punct, regulă, şcoală etc. Alţii fac parte din fondul activ, dar nu din cel principal; vezi: bibliotecă, calendar, director, filosof ie, istoric, materie, matematică, natură, patrie, poştă, republică etc. : . Unele dintre împrumuturi (care aparţin astăzi fondului principal sau activ) aveau, aşa cum s-a văzut, o formă diferită în raport cu situaţia din limba actuală; vezi articul, avizie, bagaliu, dependinţie, gabinet, gheneral, gheografie,"naţie (naţion), piaţ, r.ăştanţie, reghement, sentenţie, sicret, staţie, ţircumferenţie etc. r 0 serie de termeni continuă "să' existe în lexicul limbii române contemporane, în fondul pasiv, ca de exemplu: adamască, arendă, caretă (carîtă), franţozesc etc. Dintre aceştia, unii se păstrează în limba con-, temporană în altă formă (cf. bagdatelu ,,bagatel(ă)“), alţii au o circulaţie regională (cf. coştei). ! ■ Mulţi sînt consideraţi îfivechiţi (termeni legaţi de noţiuni dispărute sau pe cale de dispariţie); în sfîrşit, o serie de cuvinte au ieşit din lexicul limbii române contemporane (cf. baştă, balaş, lazaret, losterie etc.) Unele au fost înlocuite de dublete neologice care le-au scos din uz (cf. ca'plan, cdpral, fantazie, gobernă, mahină etc.). Un foarte mare număr de neologisme reprezintă însă; apariţii efemere. Ne referim nu numai la termenii neadaptaţi (latinisme, italienisme), ci şi la aceia adaptaţi, dar care au avut un caracter mai mult întîmplător în epocă (deşi ulterior vor fi reintroduşi şi se vor impune, ajilngînd uneori chiar în fondul principal lexical); aceştia se explică aproape exclusiv prin contactul cîtorva cărturari cu limba latină sau cu italiana. Ne este greu să ne pronunţăm în ce măsură s-ar putea vorbi de o viabilitate, de o continuitate în limbă a acestor termeni. Este greu de crezut că ei s-ar fi impus încă din vremea primei lor atestări. Probabil că în majoritatea situaţiilor au fost reintroduşi de alţi scriitori într-o epocă ulterioară; problema va putea fi elucidată numai pe baza unei comparaţii cu situaţia neologismelor din etapa imedat următoare. : . r. .. O cercetare mai largă a lexicului din perioada de pînă la 1760 va putea urmări (prin înregistrarea nu numai a elementelor lexicale neologice, ci şi a împrumuturilor semantice) raportul dintre termenii noi şi aceia moşteniţi (sau împrumuturile mai vechi) în limba vremii, concurenţa dintre;yariante (dublete) mai vechi şi-mai noi (de diverse origini): armată r*.oaste, oştire; aliş talie /^-mărturie; calculuş socoteală; caraeteri—> fire; cronică r^ihronică; doctor, doftor, dohtor vraci; doftorie, dohtorie r^leac, tămăduire, vracevanie; boltă^dugheană, prăvălie; reghiment răceală, polc, şleahtă etc. ■ INTRODUCERE 50 De asemenea, s-ar putea detalia motivele introducerii unor termeni neologici: polisemia termenilor vechi, necesitatea introducerii în limbă a unor noţiuni noi, atitudinea culturală, (orientarea spre latinitate a unor cărturari formaţi la şcoala din Constantinopol, la universităţi apusene sau la şcoli umaniste din Polonia, Rusia), preocuparea pentru stil etc. PRODUCTIVITATEA ÎMPRUMUTURILOR LATINO-ROMANICE . Derivarea I. Derivarea cu sufixe. Procedeul formării de noi ^uvinte în limba noastră cu ajutorul sufixelor este, după cum o demonstrează diferitele cercetări consacrate acestei probleme70, un mijloc principal de îmbogăţire a vocabularului românesc din cele. mai vechi timpuri. Şi în textele cercetate de noi am înregistrat un număr relativ mare de derivate prin sufixare ale unor cuvinte împrumutate din latină sau din limbile romanice moderne. Analiza acestor derivate ne-a permis să selectăm o serie largă de sufixe, pe care le vom prezenta în paginile de mai jos 71. 1. -ar(iu), în combinaţie cu substantive, realizează termeni care denumesc agentul72. Exemplele, destul de numeroase, pot fi întîlnito atît in documente cît şi în texte literare: cofetar (Iorga, SD) comediar (Corbea), cronicar (Ureche, N. Costin), flâutar ((Eustratie), granatar (N. Costin). traghediari (Corbea). . ' O situaţie aparte notăm în cazul substantivelor palicari (Corbea) şi şcolear — cu varianta şcoleri (Dosoftei, Corbea), care ar putea fi interpretate şi ca posibile împrumuturi din maghiară (patikârius ) sau din latină (scholaris). 70 Vezi Eugenia Contraş et Magdalena Popescu-Marin, La suffixa- tion dans le roumain des XVIC—XVIIIe siecles, în „Revue roumaine de linguistique“, XII, 1967, nr. 5, p. 398; I. Anghel şi F. Şerban, Probleme ale reconstituirii sistemului de derivare al limbii române dintre secolele al IX-leaşi al XV-lea, în „Cercetări de lingvistică11, XIX, 1974, nr. 1, p. 67 ş.u. ‘ 71 în cele ce urmează, prezentăm sufixele numai sub formele consemnate de material. Sufixele complexe vor fi discutate sub sufixul de bază de la care provin. 72 Ecaterina Ionaşcu, Sufixele -arşi -aş Ja numele ele agent, în'SMFC, I, p. 77-80. 51 INTRODUCERE 2. -aş, ca şi sufixul discutat mai sus, derivă substantive denumind agentul sau.profesiunea, de.la substantive73. în lucrările cercetate de noi am înregistrat derivatele: caretaş (DLR), comediaş (Corbea),, muzicaş (Cantacuzino, Corbea), păvăţaş (BB). Cît priveşte substantivele comediaş şi muzicaş, extrase din Dicţionarul latin-român, tradus, se pare, după o' versiune maghiară a Lexiconului latin-maghiar al lui Albert Molnar.74, poate fi presupusă şi preluarea ca atare din maghiară a celor doi termeni (komediăs, muszikâs). 3. -ă, sufix moţional pentru formarea femininului, a fost notat în cîteva exemple: gramatică „gramaticiană** (Corbea), hişpană (Corbea), matematică „matematiciană1* (Corbea), muzicaşă „muzicantă" (Corbea), prinţipâ „principesă“ (VP) şi în derivatul care denumeşte originea locală: goteană, notat la Corbea. 4. -ătură, ataşat la participiul verbelor, creează substantive75. Singurul derivat de acest gen în textele cercetate este iluminătură (Amelio). 5. -că, sufix moţional, derivă substantive feminine. Am notat astfel de derivate la T. Corbea, D. Cantemir, N. Costin: hişpancâ, româncă, sabincancă, ţcltibereancă. De remarcat faptul că la ultimul autor am înregistrat şi forma moţională cu -ă de la aceeaşi bază: hiş-pană— hişpancă. 6. -ean, -cană creează substantive şi adjective de genul masculin şi feminin care denumesc originea etnică. Productivitatea lui este relativ mare, sufixul în discuţie fiind ataşat frecvent la termeni neologici. Astfel de formaţii notăm la D. Cantemir, T. Corbea, N. Costin: gotean, -ă, săbinean, sarmatean, şpaniolean, tebanuscan, ţeltean şi ţeltibercan. 7. -casă, sufix .moţional ca şi sufixele -ă, -că, a fost consemnat în cîteva documente din Ţara Românească în componenţa termenului căpităneasă „soţie de căpitan1* (DIB). 8. -e(a)şte (-ăncaştc, -ieneştc, -ăţeaşte, -iţcaştc) este un sufix adverbial cu mare productivitate, după cum reiese din atestările extrase din materialul parcurs. Derivatele provin de la substantive sau adjective 76, putînd îiîn-' tîlnite la autori dirt toate provinciile româneşti (Dosoftei, Corbea, , 73 Ibidem, p. 80—84. 74 Ion Glieţie, Preocupări lingvistice In cultura românească veche (pînă la 1780), în Istoria ştiinţelor în România. Lingvistica, Bucureşti, 1975, p. 16. ' : : 75 Vezi Luizâ Seche, Sufixul -ură (-atură, -ătură, -etură, -itură, -sură, -tură), în SMFC, III, p. 187 — 196. ; . 76 Gherghina Haneş, Sufixele adverbiale -eşte si -ieştc, în SMFC, II, p. 139-148. ... ,, i '.,1: , ' • INTRODUCERE 52 C. Cantacuzino, D. Cantemir, N. Costin); precum şi in scrieri ca Anonymus Caransebesiensis, Viaţa lui Petru, Meşteşugiţi doftoriei şi în documentele braşovene. ■' 1 Majoritatea derivatelor realizate cu acest sufix exprimă modul, felul în care se realizează o acţiune. Cîteva sînt păstrate şi astăzi în limba română literară: italieneşte, latineşte11, matemăticeşte,poeticeşte. Alături de acestea, menţionăm şi pe acelea care au suferit mici modificări fonetice: franţozeaşte (înregistrat de noi fie cu sensul „latineşte", fie cu sensul „după moda occidentală") şi spanioleşte. Unele au dispărut însă din uz: filosofeaşie, înfigurăţeaşte „în mod figurat", taliineaşte, lirăneaşte. Alto adverbe înregistrate de noi sînt excerptate din Dicţionarul lui T. Corbea. Acestea, necunoscute limbii actuale, au fost atestate numai în lucrarea amintită şi par a fi mai degrabă creaţii personale ale autorului. Ele au luat naştere din necesitatea imediată de a glosa cu un singur termen, nu cu o perifrază, unele cuvinte latineşti care nu aveau corespondent în limba română: coşteiaşte, glosează latinescul castellatim, iar ţeremoniţeaşte „în mod ceremonios" este corespondentul românesc al cuvîntului latinesc solenniter. în ultimul dintre exemplele citate notăm prezenţa sufixului complex -Iţeaşte (care provine de la adjectivele terminate în -icesc 7S), ca variantă a formei de bază, -iceaşte. Un derivat parasintetic, întîlnit în aceeaşi lucrare, realizat prin folosirea formei complexe -ăne(a)şte, este adverbul nelnpersonâ-neaşte, corespondent al latinescului impersonaliter şi glosat de autor „fără de personă", deci „impersonal". Tot cu o formă complexă (-icneşte) este creat şi adverbul sannatieneşte, corespunzător adjectivului sarmaţian, notat tot ca o excepţie in Dicţionarul lu T. Corbea. 9. -el, sufix substantival cu funcţie diminutivală, a fost înregistrat în componenţa termenului lămpăşăl (Anonymus Caransebesiensis). Forma sub care apare sufixul se datorează rostirii dure a lui ş. 10. -csc, -cască este cel mai frecvent dintre sufixele înregistrate în izvoarele cercetate. Acesta derivă adjective de la substantive sau de la adjective. în prima categorie notăm un foarte mare număr de . formaţii pe teren românesc, extrase din lucrări şi de la autori provenind de pe întreg cuprinsul ţării (Pravila lui Vasile Lupu, Anonymus Caransebesiensis, Gr. Ureche, Dosoftei, Gh. Brancovici, Antim Ivi- 77 Am selectat o serie de variante pentru adverbul latineşte (lâti-neuşte, letăhieşte, letineaşte), care desigur au dispărut din limba română actuală, ele fiind, în perioada la care ne referim, rezultatul existenţei măi multor variante ale termenului latin, de la care au fost derivate. 78 Vezi Gherghina Haneş, art. cit., p. 143. .53 INTRODUCERE reanul, Constantin Cantacuzino, R. GreceanuFoletul Novei, T. Corbea, D. Cantemir, N. Costin. Istoria Morcei, Pseudo-Amiras, I. Neculce, Cartea de bucate, Anonimul Brîncovenesc, Viaţa lui Petru, D. Eustatievici, Meşteşugul doftoriei ş.a.) şi din,culegerile de documente (DRA; Uricariul; Iorga, SD). , :;jr Materialul oferit de izvoarele cercetate este-foarte bogat: ăfrică- ■ nesc, -ească "19; amazonesc, "-ească; anapestesc, '-ească ; astronomcsc, -ească; avgustesc, -ească; bărbieresc, -ească; câpitănescu; comediesc; ■ comisariesc, -ească; daţesc, -ască; doftoresc (u) ; filosofăsc, -ască (cu varianta filosofesc, -cască); fiziognomăsc, -ască, franţuzesc, -ească (cu numeroase variante: franţojescu, franlozesc, franţujesc, frănţozesc,frun-ţujască, provenite de la diferitele forme ale termenului de bază); ghe-tesc; gotesc, -ească; goţesc, -ască; hişpaniolesc, -ească; iezoviţesG-;-Jn-glezesc, -ască (cu varianta inglizescu); (i)tali (e)ncsc, -cască ^aţinesc^ -ească (cu variante ca lătenesc, lătinesc(u), letiiicsc — cu un mareT număr de ocurenţe); materiesc, -ască; muzicesc, -ească; otomănesc, -ească; (păpăsc*S romanesc; saxonesc, -ească; senatoresc, -ească ; siţilic-nesc, -eaScă^şcolesc, -ească; şpamolesc (cu variantă spăniorcsc); lă-blesc] tirăncsc. -ească; unesc. ' Am înregistrat, la autori provenind din toate cele trei provincii româneşti (Antim, Dosoftei, Corbea,. Cantemir, N. Costin, D. Eus-tatievici ş.a.), nouă derivate cu sufixul -esc de la substantive masculine terminate în -ic80: academicesc, catolicesc, dialecticcsc, etimoîoghicesc, fizic'esc, matematicesc, poeticesc, -ească, retoricesc, satiricesc, -cască. Pe lîngă aceste derivate am extras doi termeni realizaţi de la substantive în altă finală, cu sufixul -icesc 81. Acesta este frecvent întîlnit în textele epocii de care ne ocupăm (în componenţa unor derivate de la termeni moşteniţi sau mai vechi în limba română). Derivatele notate de noi sînt: doftoricesc (MD2) şi matericesc (Antim). Restul adjectivelor terminate în sufixul -icesc, de tipul asiaticesc, canonicesc, epicesc, gheometr icesc, ghermanicesc, heroicesc, ilalicesc, scor- 79 Forma de feminin a adjectivelor este notată numai atunci cînd textele ne-au oferit această posibilitate/ <; 80 Vezi Fulvia ,Ciobanu, Sufixul adjectival -icesc, în SMFC, I, p. 105. ‘: ; ' , : ' 81 Opiniiie referitoare la acest sufix sînt împărţite; vezi Fulvia Ciobanu, ari.-cit., p. 101 rş.u.; N. A. Ursu, ,Formarea terminologiei ştiinţifice aromâneşti,-, p. 123—1-24 .-idem,-' Observaţii asupra adaptării adjectivelor neologice la sistemul morfologic al limbii române, în jurul anului 1800, p. 413 ; Eugenia Contraş-et Magdalena Popescu-Marin, art. cit., p. 403-. • ; ' : - INTRODUCERE 54 buticcsc, teologkicesc ş.a., pe care le-am extras din materialul cercetat, sînt, în absenţa unei baze substantivale în limba română, adaptări pe teren românesc ale unor adjective latineşti sau neogreceşti, terminate în -icus, respectiv în -xk6? 8a. în afara creaţiilor pe teren românesc amintite, am notat apariţia unui sufix compus, -ienesc ( 3. Mult mai numeroase sînt situaţiile în care'infinitivul lung este folosit cu valoare substantivală101. Procedeul este consemnat în lucrările multor autori: Varlaam, Murdărie, Dosoftei, Corbea, Cantemir, R. Greceanu: băşiire: Muhitio g.f. întărire’ băşiire' (Corbea); dăn- ţuire: Dănţuire ..'petrecanie (Uex.2); declămăluire: De declămăluit această declămăluire1 '(Corbea); disputare şi dişpululuire: Disputare, dişputuluiris, certare "(Corbea); formăluire: Direaplă formăluire, înnoire (Corbea); formuirc:' Să ăudză acea fericită formuire şi graiii (Dosoftei); ghieştăluirc; Ghieştăluire, cînd face oratorul cu mina şi arătă (Corbea); încoronare' (cu varianta încorunare): Socoteala' încorunării la Beligrad era să să facă (Greceanu); înfigurare: Infigurâreî chilire,gihdire (Corbea ); Informăluire: Să dăm cititorului .... puţină informăluire (Cân-temir)1; modulare: De cîntece modulare, măsurare (Corbea); orăluire: Declamatio g. f. Orăluire, zicere de oraţii.,(Corbea); plăntăluire: Sădire noao, plăntăluire (Corbea); probăluire: Probăluire, ispitire, tnceapere spre ceva (Corbea);publicare': Din ziua publicării (DC). După cum se observă, procedeul este foarte frecvent utilizat de T. Corbea în Dicţionarul săli: 1 ' - 4. Constatăm, din materialul parcurs,* că‘ folosirea1 formelor de participiu ale verbelor cu vaioare adjectivală este deosebit de frecventă. Am notat un număr de ocurenţe, atît în texte literare, juridice şi ştiinţifice (Pravila luiMatei Bas arab, Foletul Novei, Cartea debucate, Meşteşugul doftor iei, la:autori ca Dosoftei, Corbea, Cantemir, Neculce, Amelio, N; Costin1, în Anonymus Caransebcsiensis şi Lexiconul Mar- ■ siliari); cît şi în documente provenite din diferite zone ale ţării. Dintre termenii extraşi unii sînt folosiţi (cu mici modificări fonetice) şi în limba actuală: boltit, calcinatu, destilat şi‘ încoronat - (cu varianta încorunal). Restul participiilbr cu valoare adjectivală îri- • 100 Vezi Ioana Diaconescu, Substantivarea adjectivului în limba română, în SMFC, III, p. 197 — 218. 101 Elena Carabulea şi Magdalena Popescu-Marin, '• .Exprimarea numelui de acţiune prin substantive cu formă de infinitiv lung şi de supin, în SMFC, IV, p. 277—279, 283—290. •- INTRODUCERE 64 registrate de noi provin de la verbe ieşite azi din uz: apelăluil, bum-bărdaluit, concludăluil, condensţendăluit, contenluit, coronat şi corohuit, cumfurmuit, -ă, formuit, -ă, frenţit (cu varianta sfren(it),' furmăliiit, -ă, ghipsit, imbumbărdat, -ă, tnformuil, moduluit, orăluit, -ă, probăit, probăluit, răcomănduil, spedeluit, ţitâluit. Totalizînd datele pe care ni le oferă studiul derivatelor înregistrate în texte, constatăm că nu am notat apariţia nici unui sufix sau prefix neologic de origine latino-romanică. Derivativele înregistrate sînt fie moştenite din latină (cele mai multe), fie preluate, într-o epocă mai veche, din slavă sau din maghiară. ■ . După cum se poate observa, cele mai frecvente sufixe sînt cele care participă la crearea de substantive: -ar(iu), -aş, -ă, -(£)tură, -că, -ean, -easă, -el, -cţ, -ică, -ic, -ior, -(i)şor, -iţă, -or, -tor, -uţă, unele dintre ele avînd valori semantice multiple (-ar(iu), -aş, -ic, -tor). Sufixele care conferă valoare adjectivală derivatelor sînt mai puţin numeroase: -csc, cu variantele sale amplificate, -icesc şi -ienesc, apoi sufixele -eanic (atestat o singură dată), -os, cu varianta sa dezvoltată -icios, şi -tor. Alături de ele amintim şi două dintre prefixele notate de noi care conferă valoare de adjectiv derivatelor: în- (îm-) şi ne-, de regulă în componenţa unor derivate parasintetice (infiguros, nefurmu-luitor etc. , Dintre derivativele care participă la crearea de verbe de la substantive sau adjective, am înregistrat sufixele -i şi -ui şi prefixele: inşi pre-. ,i Cît priveşte sufixele cu . ajutorul cărora se pot realiza adverbe, notăm în materialul parcurs doar pe -e(a)ştc, cu variantele sale complexe -ăneaşte şi -iţeaşte, ambele înlîlnite la Corbea. Constatăm că unele dintre derivatele pe care le-am discutat, în capitolul de faţă se mai păstrează şi astăzi în limbă, ca de pildă cofetar, cronicar, italieneşte, latinesc etc. i Paralel cu menţinerea unor derivate de tipul celor menţionate mai sus, înregistrăm înlocuirea celor mai mulţi dintre termenii discutaţi în cadrul derivării prin sufixare cu termeni neologici, împrumutaţi ulterior. Un exemplu elocvent îl constituie derivatele cu -esc, care, cu rare excepţii, au cedat locul formelor nesufixate sau terminate în -ie. De asemenea, derivatele cu -iccsc au fost înlocuite cu corespondentele, uzuale astăzi, terminate în -ic. Şi în epoca respectivă constatăm apariţia formelor neologice în -ic, dar introducerea lor în limbă nu are încă un caracter sistematic. Acestea apar sporadic, în perioade, şi la autori diferiţi. Uneori ele precedă, alteori sînt posterioare derivatelor sau termenilor adaptaţi în -esc ori -icesc, de multe ori putîndu-se constata chiar coexistenţa 65 INTRODUCERE .celor două tipuri de forme (asiatic, schitic; catolic, politic, practic; dialectic-ăialecticcsc, etic — cticesc, fizic-—fizicesc, sarmatic —sarma-ticesc ş.a.). Paralel cu concurenţa dintre formele neologice în -ie şi cele derivate pe teren românesc notăm şi pe aceea dintre formaţiile româneşti realizate cu sufixele -esc şi -icesc: doftoresc — doftoricesc, malcriesc — matcricesc. Unele dintre adjectivele derivate cu sufixul -esc (-icesc) sau împrumutate cu terminaţia -ic coexistă cri formele nesufixate: filosofăsc — filosoficcsc — filosof, -oafă; romanesc — roman, -ă; schitic, -ă — schiti-cesc — schit, -ă etc.) sau cu forme derivate cu alt sufix (de pildă gotean este notat alături de golesc — goticesc — goţcsc). Concomitent cu studierea derivativelor care participă la realizarea de formaţii pe teren românesc, aducem în discuţie şi temele la care se ataşează acestea. Cercetînd materialul, întîlnim următoarele situaţii: a) Derivatul este atestat ulterior termenului de bază, situaţia respectivă fiind cea mâi frecvent întîlnită: academic (s.m.) acaderni-cesc; astronom— aslromomi — aslronomesc; boltă — boltit — boltită: căpitan — căpitănie — căpitaniţă.— căpităneasă — căpitănescu; coşţei — coşteiaşte; figură — infigura — înfigurăteaşte — înfiguros; materie — malcriesc—matcricesc; pavăză — păvăjioară — păvăţaş; poştă— poştă-rie; sililră — silitros; şcoală — şcolear — şcolesc — şcolişoară; ţimbalm —iimbăli — ţimbălitori; vers —. verşuleţ ş.a. b) Termenul de bază şi derivatul sînt consemnate aproximativ în aceeaşi perioadă: anapest — anapestesc; comişiu — comişioru; ghips — ghipsi — ghipsit; notar — notarie; păţită — păticari —paticarie; rebel — rebelie ş.a. • ' c) în unele situaţii, atestarea cuvintului de bază este ulterioară derivatului: africănesc (c. 1700) < african (s.m., 1726); artic (1646) < articul (1691); catolicesc (1651) < catolic (s.m., 1691); cofetar (1672^-1673) < cofet (1724); etimologhicesc (1705) < etimologiile (s.m., 1717); fi-ziognomăsc (1705) < fisiogriom (1717); hişpanienesc (c. 1700) < hişpan (s.m., 1736— 1738); politicesc (1682) < politic (s.m., 1705); sabinean, -că (1717) < sabini (1736—1738); sililienesc (c. 1700) < siţilian (1726) etc. în acest ultim caz, considerăm că termenul de bază era cunoscut, deja, dar materialul pe care l-am cercetat nu-1 semnalează decît la o dată mai tîrzie, ulterioară pătrunderii sale în limba română. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre exemplele în care derivatul este atestat în textele avute în vedere, fără ca tema să fi fost întîlnită in materialul cercetat(apelăluit,frenlii,necontentăluit,nemăculat etc.,). INTRODUCERE 66 Paralel cu derivarea, capitolul de faţă a adus în discuţie şi alte procedee, mai puţin utilizate în epocă: schimbarea valorii -gramaticale şi compunerea. Prima modalitate are o pondere mai scăzută faţă de derivare, care rămîne, totuşi, cel mai des utilizat mod de îmbogăţire lexicală din limba română. în privinţa compuselor, se poate constata că, alături de formaţiile pe teren românesc, textele conţin şi calcuri, semicalcuri, rezultate ale pronunţatului proces de modernizare lexicală pe care l-a cunoscut limba română în perioada la care ne-am referit. Se remarcă o preponderenţă a derivatelor cu caracter abstract care se subsumează activităţii spirituale, în defavoarea formaţiilor ce pot îi încadrate în sfera largă a activităţii materiale. Comparînd această situaţie cu aceea pe care o oferă formaţiile .româneşti realizate prin compunere, vom constata că, în acest din urmă caz, termenii ,nou creaţi se subordonează, în majoritate, vieţii social-politice. Marea productivitate a unora dintre termenii împrumutaţi . este dovedită, la nivelul prezentului dicţionar, de existenţa unui număr însemnat de familii lexicale. Trebuie să subliniem de asemenea că cele mai bogate familii sînt alcătuite din termenul de bază şi din derivatele lui pe teren românesc. Alături de acestea am notat şi unele familii lexicale realizate numai din derivate, iar altele numai din împrumuturi 102. în cadrul unora dintre ele notăm existenţa unor sinonime (un derivat şi un împrumut, de tipul prinţip — prinţipă — prinţipeasă). Din numărul foarte mare de familii de cuvinte pe care le-am înregistrat, amintim cîteva care au în componenţă şi derivate pe teren românesc: academie— academic—academicesc; bărbier—bărbieresc— bărbierie; bombă — bumbărdălui — bumbărdăluit — tmbumbărdat comedie. — comediant — comediar — comediaş — comediesc — comedietori — comedietoare — comediei.; conte — contesă — contie ; coroană — corona — coronal — coronalie — coronui — . coronuit — încorona — încoronare — încoronat — incoronaţie; doctor — doftoresc — doftori — doftoricesc — doftorie; flegmă — flegmatec — flegmaticios ; gheneral — gheneralisim — ghenerălie — ghinărăriţă; latin — latinesc — latineşte — larinie; muzică — muzicant — muzicaş — muzicesc; papă — papist — pnpişte — păpăsc — păpie; sumă — sumeaşte — sumşoară — sumuliţă; tablă — tăblesc — tăbliţă — iăbluţ.ă ş.a. Cele mai multe dintre familiile lexicale citate au fost înregistrate în Dicţionarul lui Teodor Corbea, faptul explicîndu-se prin caracterul 102 Acestea nu fac însă obiectul capitolului de faţă, ele fiind derivate ia cadrul limbii latine sau limbilor romanice. 67* INTRODUCERE lexicografic -ai''lucrării. Oferind corespondentul românesc al termenilor latini grupaţi, de celemai multe ori, pe familii de cuvinte, era firesc ca situaţia să se repete şi în limba română (vezi mai sus, familii termenului comedie sau, de exemplu, disputaţie — disputare — dişpuiului — di-şpululuicios — dişputuluire — dişpuiuhdtor, în care; cu" excepţia, primului termen şi a lui dişputului, restul sînt atestaţi numt-i în scrierea lui Corbea). Bogăţia lexicală constatată în cadrul familiilor de cuvinte care 'conţin şi formaţii pe teren românesc dovedeşte o dată în plus productivitatea împrumuturilor la nivelul limbii române, dar şi tendinţa sa de îmbogăţire prin mijloace interne, dintre -care, după cum s-a observat, preponderenţa revine sufixării. în raport cu: aceasta, creaţiile realizate prin prefixare, derivare regresivă sau parasintetică (înregistrată -numai în cîteva situaţii), prin schimbarea valorii gramaticale sau compunere sînt mai reduse ca număr şi frecvenţă. Concluzia aceasta întăreşte ideea că, în perioadă veche a limbii noastre, suîixapsa era procedeul preferat de îmbogăţire lexicală. . ■ , r CONCLUZII -V1'v 4. Influenţa latino-romanică asupra lexicului limbii române vecli! sc dovedeşte a. fi, potrivit datelor cuprinse în volumul de faţă, mult, mai pyfermcă decit se credea pînă îri prezent şi mult anterioară pe: •}rioâdci general acceptate în studiile de specialitate. Ea are drept ur- - ina'rtf ajîariţia m textele româneşti de pînă la 1760 a nu mai puţin, de ţ427 cuvinte-titlu, cdgjnai „ye.chi; împrumuturi din latină sau-dintE-un idiom romanic fiind consemnate în scris în prima jumătate a secolului al XV-iea. Limba latină, din care provine mai mult (ie jumătate dintre cuvintele incluse în dicţionar, influenţează direct, în varianta ei medievală, lexical- limbii române încă din anul 1431. ,iA testati sporadic pînă Ia mijlociii secolului al XVII-lea, termenii proveniţi din această limbă devm:,din ce în ce mai frecvenţi după 1650. Împrumuturile din latină, înregistrate in primul rînd în lucrările unor autori buni cunoscători ăi acestei limbi sau în scrieri traduse după originale latineşti, pătrund, şi în vocabularul textelor religioase, în scrieri cu caracter istoric şi chiar în documente. ' ■ Influenţa lexicală a limbii italiene este similară, din punctul de vedere al cronologiei şi al evoluţiei, cu aceea exercitată de limba latină. Cuvintele împrumutate din această iimbă, mai puţin numeroase decît acelea ale căror formă şi sens se explică printr-un etimon latinesc, INTRODUCERE St sînt înregistrate cu începere din anul 1421. Nuriiărul lor creşte sensibil în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, cînd contactelor comerciale sau social-politice li se alătură relaţiile culturale (autori care şi-au făcut studiile în Italia sau care cunosc limba italiană, traduceri ale unor texte italieneşti). - Influenţa limbii franceze, mult mai puţin importantă declt cea exercitată de limbile latină şi italiană, s-a manifestat, de regulă indirect, prin intermediul limbilor germană, rusă sau polonă, abia în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. La sfîrşitul perioadei cercetate a fost consemnată, ca un fenoihen lingvistic pur accidental, aparţia unuia sau eventual a două cuvinte de origine spaniolă. ; Datorate iniţial relaţiilor comerciale sau social-politice şi, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, traducerilor din slavonă, în Ţara Românească şi în Moldova, respectiv din maghiară, în Transil- V vania şi în Banat — Hunedoara, împrumuturile din latină sau din idiomurile romanice moderne îşi sporesc deci considerabil numărul şi frecvenţa după 1650. Fenomenul este în primul rînd o urmare firească a activităţii autorilor sau traducătorilor de formaţie latino-romanică. în Transilvania trebuia luată în considerare, pentru aceeaşi epocă, şi utilizarea latinei ca limbă a administraţiei şi ca limbă de • cultură şi de cult. Nu trebuie neglijat apoi faptul că, în perioada de timp ulterioară mijlocului secolului al XVII-lea, o serie de idiomuri / cu care româna a venit în';contact (neogreaca, maghiara, germana, rusa şi polona) se aflau ele însele sub o puternică influenţă lexicală a latinei, a linibii italiene sau a limbii franceze, rnulţi dintre termenii . de~'cultură preluaţi din aceste limbi fiind, de fapt, împrumuturi latino-•.romanice indirecte. 2. Influenţa lexicală latino-romanică s-a manifestat în primul rînd în domeniul vieţii spirituale. Foarte numeroşi sînt de asemenea termenii pătrunşi în vocabularul social-politic, în vreme ce cuvintele specifice vieţii materiale au, în ansamblu, o pondere mai scăzută. Rezultat al acestei influenţe, iau naştere autentice terminologii de specialitate, cel mai bine reprezentate fiind acelea specifice textelor juridico-administrative şi scrierilor cu caracter ştiinţific. O serie de termeni, extraşi din izvoare de cea mai diversă apartenenţă stilistică şi provenienţă'geografică, constituie deja în secolul al XVII-lea un nucleu de vocabular literar. Acesta este utilizat atît de autori sau de traducători de aleasă cultură, cît şi de persoane mai puţin instruite. ' 3. Cultura persoanelor care utilizează un termen de tip neologic ' este, după cum se ştie, determinantă pentru forma sub care apare în £9 INTRODUCERE scris respectivul cuvînt,, pentru accepţia sau accepţiile ce îi sînt acordate şi pentru încadrarea lui morfologică. Avînd de aceea în vedere instrucţia, uneori deosebit de înaltă, 'a unora dintre autorii textelor cu cea mai mare pondere între izvoarele lucrării de faţă, devine firească constatarea că, cel mai adesea, împrumuturile latino-romanice excerptate din scrierile româneşti de pînă la 1760 conservă forma, sensul şi încadrarea morfologică a etimonului. Specifică perioadei şiT în cadrul ei, îndeosebi lucrărilor cu caracter ştiinţific este, de altfel, coexistenţa variantelor adaptate la sistemul' limbii române cu acelea care reflectă fidel forma şi caracteristicile morfologice ale cuvîntului din limba de origine. Adaptarea fonetică a termenilor noi s-a făcut, în perioada cercetată, de obicei după modelul cuvintelor vechi. în cazul autorilor care cunoşteau bine limba latină se observă chiar tendinţa de. a apliga împrumuturilor legi fonetice a căror acţiune a încetat de mult în evoluţia limbii noastre. Rostirile de tip cult, obţinute fie printr-o adaptare de tip analogic, fie prin respectarea aspectului fonetic al etimonului sînt, în aceste condiţii, majoritare. Ele alternează însă, la nivelul ansamblului, cu fonetisme de tip popular sau chiar dialectal, fenomenul explicîndu-se deopotrivă prin pătrunderea unora dintre termenii latino-romanici în vorbirea persoanelor cu mai puţină instrucţie sau prin receptarea altor cuvinte prin viu grai. în adaptarea morfologică a împrumuturilor latino-romanice s-a avut.,, de regulă, în vedere genul sau aspectul fonetic al cuvintelor din limba de origine. Oscilaţiile de încadrare morfologică a elementelor lexicale noi se datorează de aceea în primul rînd filierelor diverse de pătrundere a termenilor în limba română sau etimologiei multiple. 4. Productivitatea cuvintelor pătrunse din latină sau dintr-un idiom romanic pînă la 1760 este, potrivit materialului de care dispunem, scăzută. Sufixele şi prefixele utilizate sînt vechi sau au origine neromanică. Datorită caracterului recent al împrumuturilor şi deci al derivatelor, se constată adesea oscilaţii, chiar în operele aceluiaşi autor, pe de o parte între un termen de tip neologic şi unul creat în cadrul limbii române de la o bază latino-romanică şi, pe de altă'parte, între două derivate de la acelaşi termen de bază cu afixe româneşti sinonime. 6. Concluziile consemnate în paginile anterioare, obţinute prin studierea unei perioade încă insuficient cunoscute a scrisului românesc, arată o dată în plus importanţa cercetării cît mai aprofundate a procesului de înnoire a structurilor limbii române prin contactul cu limba latină şi cu limbile romanice moderne. Implicit ele indică şi utilitatea acestui prim dicţionar datat al împrumuturilor lexicale latino-romanice INTRODUCERE consemnate în texte scrise sau copiate cel mai tîrziu în anul 1760. Cei interesaţi de istoria limbii noastre, în general, sau de evoluţia lexicului vechi românesc, în special, pot găsi aici, alături de confirmarea unora din datele cuprinse în dicţionarul tezaur al limbii romane ( DĂDUI), un număr foarte mare de termeni ai'lali acum la prima înregistrare într-o lucrare lexicografică cu caracter istoric. Majoritatea articolelor consacrate celor 658 de cuvinte-titlu aflate în această situaţie reprezintă, de regulă, contribuţii lexicografice şi etimologice originale ale autorilor volumului. Corectări ale etimologiei au fost necesare şi in cazul unora din cele 537 cuvinte-titlu pentru care sînt aduse In lucrare atestări mai vechi (uneori chiar cu două secole) decît acelea cunoscute pînă în prezent. Sperăm că, prin toate acestea, dicţionarul de faţă îşi va dovedi utilitatea. ÎNDRUMĂRI PENTRU UTILIZAREA DICŢIONARULUI 9 1. Contimitnl dicţionarului J 9 Lucrarea de faţă cuprinde termenii latino-romanici înregistraţi în • texte româneşti sau slavone scrise pînă la anul 1760. . Limitarea intervalului de timp, arbitrară, dacă avem în vedere etapele de dezvoltare a limbii române, în general, şi ale lexicului, ro -' mânesc, în special, îşi găseşte justificarea în faptul că, de multă vreme, N. A. Ursu, cunoscut specialist în istoria vocabularului românesc, cercetează cele mai importante texte ulterioare anului 1760, în vederea redactării unui amplu „studiu monografic asupra tuturor neologismelor limbii române de pînă la 1860“x. în aceste condiţii, am considerat că, efectuării în paralel a unor cercetări asupra aceleiaşi perioade (1760—1780) şi, foarte posibil, asupra aceloraşi texte îi este de preferat conjugarea eforturilor menite să aducă1 date .noi asupra etapelor mai vechi, atît de puţin cunoscute ale limbii noastre. în ceea ce priveşte conţinutul propriu-zis al lucrării, selectarea împrumuturilor latino-romanice ar fi justificat un titlu de tipul Neologisme latino-romanice în limba română veche (1421—1760). Consacrarea termenului neologism pentru cuvintele pătrunse recent în limbă şi excer-pţarea, alături de împrumuturile directe, a termenilor pătrunşi prin intermediul unor idiomuri neromanice şi a derivatelor, respectiv a compuselor pe. teren românesc ne-au determinat însă să ne oprim asupra titlului înscris pe coperta cărţii. Urmare firească a acestei lărgiri a sferei de cuprindere a lucrării, în dicţionar ar fi putut fi incluse şi cuvinte ca altar, cioaie, gălin, grana, guler, llrnaţ etc. Etimologia neclară a unora dintre ele (cioaie, gătin, grana), vechimea destul de mare a atestărilor altora în limbile din care au fost preluate de română (găraş, groş, guler, tîrnaţ) şi caracterul' popular al cîtorva împrumuturi româneşti (altar, bumbac) ne-au impus însă renunţarea la astfel de cuvinte. Au fost în schimb excerptaţi avizie, baghiunetâ, dişputului, ecjecuţie, harmată, lămpaş, magazin etc. Aceştia, deşi au pătruns în limba română numai prin intermediul unor limbi neromanice, fapt marcat prin prezenţa semnului ° la umărul stîng al titlului de articol, sînt în mod indiscutabil împrumuturi de tip neologic. , ■ Au fost avute în vedere şi formele încă neadaptate ale unor cuvinte (structuri lexicale) latino-romanice (marcate prin semnul <)>', imprimat înaintea titlului de articol ori de cîte ori forma respectivă este singura înregistrată în texte), întrucît aceasta este prima etapă de pătrundere . 1 N. A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, p. 5 ÎNDRUMĂRI 72 a unui cuvînt în limbă. Mai mult chiar, selecţia îşi găseşte justificarea în preferinţa unor variante stilistice ale limbii române (stilul ştiinţific şi cel juridic-administrativ) pentru astfel de forme (adverbium, balsamica, barbara, elipsis, mineralia, ungvento; bonum-publicum, brachium, stătută ş.a.). Au fost reţinuţi, de asemenea, termenii latino-romanici înregistraţi în cuvinte compuse, în expresii sau în sintagme create în interiorul limbii române şi aceia aflaţi în compuse care, calchiind structuri străine, sînt formate doar din elemente de origine latină sau romanică (gheneral-adiutant, gheneral-leitenant, vită-colonel, viţă-prefect etc.). Nu au fost avute în vedere însă cuvintele de tipul fărmasant „feldmarcşal“, forşpont ş.a. care, împrumutate ca atare dintr-o limbă neromanică, au în componenţă şi un formant lexical neromanic. Pentru a putea urmări evoluţia neologismelor în limba română, au fost excerptate şi derivatele româneşti ale termenilor latino-romanici, indiferent dacă elementul lexical de bază a fost înregistrat sau nu în cadrul dicţionarului. Toate aceste derivate sînt marcate prin semnul •, plasat la umărul sting al titlului de articol. Au fost lăsate însă deoparte cuvinte de tipul amazonca sau frenluş, care, deşi au la bază un termen latino-romanic, sînt derivate apărute in afara limbii române, în. cadrul unui idiom neromanic. Nu au fost excerptate ni,ci derivatele, destul de numeroase, de la numele proprii, chiar dacă, uneori, forma termenului de bază trimitea cu certitudine la limba latină (africesc, balearean, dalian, fenician, Iralian etc.). 2. Izvoarele lucrării Istoriile limbii române şi unele studii de specialitate au semnalat prezenţa unor termeni latino-romanici în scrierile vechi româneşti. Lucrarea de faţă, pornind de la aceste constatări, şi-a propus să ofere o imagine mai cuprinzătoare asupra fenomenului. Pentru atingerea acestui scop s-a procedat la cercetarea unora dintre cele mai reprezentative texte datate sau databile cel tîrziu în anul 1760. Nu au fost avute de aceea în vedere copiile ulterioare ale unor texte redactate înainte de 1760 (de ex. Istoriile domnilor Ţării Rumă-neşii de Radu Popescu), datarea termenilor, formelor şi sensurilor fă-cîndu-se, în lucrarea de faţă, numai pe baza anului sau perioadei în care a fost scris sau copiat textul din care a fost extras un anumit exemplu. în selectarea surselor am urmărit ilustrarea tuturor tipurilor de texte şi a stilurilor limbii române vechi, precum şi acoperirea corespunzătoare a tuturor perioadelor şi ariilor geografice. Fără să se procedeze la o fişare exhaustivă a izvoarelor, imposibil de realizat în intervalul de timp şi în spaţiul tipografic rezervate pentru realizarea lucrării de faţă, au fost selectate exemple ce acoperă, sensuri, variante şi forme flexionare pe cît posibil diferite din paginile care ofereau, în urma sondajelor efectuate, un material faptic mai bogat. S-a acordat însă o atenţie specială scrierilor datorate unor autori cunoscuţi pentru cultura lor de tip latin sau romanic (Dimitrie Cantemir, Constantin Cantacuzino, Nicolae Costin, Dosoftei), textelor despre 73 ÎNDRUMĂRI care se ştie că au la bază un original redactat în limba latină sau într-o limbă romanică (Ceasornicul domnilor, Foletul novei, Hronicul veckimei a romaho-moldo-vlahilor, partea finală a Gramaticii lui Dimitrie Eusta-tievici), dicţionarelor (între care un loc aparte îl ocupă lucrarea datorată lui Teodor Corbea) şi documentelor (cu privire specială asupra acelora provenite din Transilvania). Au fost folosite de asemenea semnalările- existente în Dicţionarul l mbii române, (părţile tipărite şi versiunea manuscrisă), precum şi datele furnizate de unele lucrări care se ocupă de aspecte particulare ale lexicului românesc din perioada respectivă. 3. Organizarea materialului Termenii selectaţi pentru lucrarea de faţă au fost organizaţi în articole după principiile lexicografice uzuale. Au fost lucrate astfel într-un articol toate variantele considerate, de obicei, a reprezenta o singură unitate lexicală. Au fost grupate, de asemenea, în acelaşi articol şi cuvintele cu forme diferite pentru masculin şi feminin care pot primi aceeaşi definiţie, forma de feminin fiind indicată doar prin desinenţa specifică (asiatic, -â). La fel s-a procedat cu cuvintele compuse,' sintagmele, expresiile sau locuţiunile înregistrate, acestea fiind lucrate împreună cu termenul neologic pe care îl au în componenţă. în cazul în care îmbinările lexicale menţionate conţin două neologisme latino-romanice, forma a fost menţionată la ambii termeni împrumutaţi, în partea finală a articolelor respective făcîndu-se trimiterile necesare pentru corelare. Titlul de a r t i c o 1 încearcă să ofere de la început celor interesaţi diverse informaţii despre cuvintele incluse în dicţionar. Astfel titlul de articol îl constituie forma literară actuală a termenului latino-romanic numai atunci cînd aceasta a fost înregistrată in textele parcurse. Dacă forma literară actuală nu a fost semnalată (abstinenţă, bagaj, facţiune, hiacint, lanternă, raport etc.) sau dacă ea, avînd o provenienţă neromanică (englez, de exemplu), nu a fost selectată, titlul de articol devine varianta cea mai frecventă şi, în cazul unor frecvenţe egale, aceea care este mai apropiată de etimon. Forma literară actuală, neînregistrată în texte, figurează totuşi în dicţionar din raţiuni practice, de orientare a cititorului, la locul indicat de ordinea alfabetică, precedată de asterisc (*) şi urmată de trimiterea la titlul de articol unde este lucrat cuvintul. în ceea ce priveşte titlul articolelor care cuprind adjective, forma de feminin este indicată numai dacă sursele consultate o atestă. Sensurile c u v i n t e 1 o r înregistrate în prezentul dicţionar au fost redactate cu ajutorul surselor lexicografice uzuale, scopul principal urmărit fiind acela de a .permite celor ce vor consulta lucrarea să identifice cu precizie cuvintele, respectiv diversele nuanţe semantice stabilite de noi. S-â redus, de aceea, definiţia sensurilor la strictul necesar, în cazul cuvintelor monosemantice păstrate cu aceeaşi accepţie şi în limba literară actuală renunţîndu-se chiar la definiţie. Ordinea sensurilor de bază marcată cu cifre arabe aldine, este strict cronologică, data sau perioada primei atestări a sensului unui cuvînt fiind indicată totdeauna între paranteze rotunde, după cifra de ordine ÎNDRUMĂRI a sensului'sau, în cazul cuvintelor monosemantice, după categoria gramaticală de bază. . ' Filiaţia sensurilor secundare s-a făcut potrivit cu normele existente în lexicografia românească actuală. Nuanţele semantice ce impun o definire au fost astfel precedate de iar accepţiile figurate ale unor sensuri de bază înregistrate în lucrare de <>. După ultimul semn grafic sînt înregistrate şi cuvintele compusa, sintagmele şi locuţiunile, data primei atestări a acestora şi sensul lor fiind consemnate tot după regulile prezentate mai sus. Citatele ilustrative extrase direct din texte sînt reproduse în transcriere interpretativă, iar acelea preluate din ediţii, din studii sau din dicţionare respectă, de regulă, grafia acestora. Punctuaţia citatelor extrase din ultimele surse citate, precum şi modul de folosire a semnelor diacritice, de notare a vocalei l sau de ortografiere a numelor de. popoare în aceleaşi izvoare au însă în vedere normele ortografice în vigoare, astăzi. " ' Extensiunea citatelor nu depăşeşte, de obicei, întinderea necesară pentru evidenţierea clară a sensurilor. Pasajele eliminate sînt marcate prin [ ...]. .: , Ordinea de reproducere a citatelor este cronologică. Întrucît, în cazul cuvintelor pentru care dispunem de atestări numeroase, o reproducere exhaustivă ar fi fost imposibilă şi inutilă, am procedat la selecţie, ţinînd-însă seama de necesitatea de a ilustra, pe cît posibil propor ţional, toate , epocile, zonele geografice şi variantele stilistice cărora le aparţin: textele în care am înregistrat un anumit termen sau un anumit sens. Trimiterile la citatele eliminate sînt inserate tot cronologic, după; cf., menţionîndu-se doar sigla sursei şi pagina, respectiv fila pe care se află: exemplul. ..._=• : ' F o r'm ele gramaticale ale termenilor latino-româhicî excerptaţi şîfit indiscutabil utile cercetătorilor preocupaţi de studierea procesului ‘de adaptare a neologismelor la structura limbii române. Aceste forme flexionare pot furniza uneori informaţii preţioase şi cercetărilor privind alte aspecte ale limbii române vechi. Avînd îri vedere aceste considerente, am grupat într-o rubrică specială toate formele cuvintelor flexibile la care se face trimitere în prima secţiune, a, articolelor din dicţionar, consacrată descrierii semantice a împrumuturilor. Evident, această rubrică lipseşte de la termenii neadaptaţi încă ia sistemul limbii române şi de la cuvintele româneşti neflexibile. Ordinea formelor flexionare este dată de ordinea consacrată a categoriilor gramaticale. în cazul substantivelor care au variante lexicale încadrabile la două genuri diferite, s-a dat întîi paradigma variantei de genul masculin şl apoi aceea a variantei de feminin sau neutru. Transcrierea formelor flexionare este totdeauna interpretativă şi ţine seamă de regulile ortografice actuale. Variantele grafice înregis-• trate în textele pe care le-am cercetat indirect, ,prin intermediul Unor ediţii, studii sau dicţionare, sînt menţionate însă, pentru control, în paranteză. - ■ Trimiterile la formele gramaticale se dau totdeauna în paranteză, siglele surselor, ortografiate cu majuscule, fiind ordonate cronologic ÎNDRUMĂRI Variantele fonetice şi.lexicale ale cuvîntului titlu de articol sînt. inventariate sub forma morfologică de bază, şi, tipărite cu litere de jînd aldine, într-o rubrică specială a articolelor din dicţionar. . Ordinea acestor variante este alfabetică. în cazul încadrării in alte categorii gramaticale decît acelea ale cuvîntului titlu, variantele sînt însoţite < de abrevierea categoriei specifice. Variantele sînt menţionate de asemenea îh dicţionar la locul indicat de alfabet, cu trimitere la titlul articolului unde sînt lucrate. ' Etimologia cuvintelor incluse în lucrare rcflectă opinia autorilor cu privire la limba din care au provenit sau au putut proveni acestea.' S-a avut în vedere, pe lîngă aspectul formal al termenilor, sensul acestora, influenţa străină exercitată în perioada sau în provincia în care au'fost scrise textele din care a fost extras un termen, formaţia cull/urală. a autorului sau a traducătorului care l-a utilizat, limba din care s-â tradus sau se presupune că s-a tradus scrierea cercetată. Rezultatele cercetărilor etimologice întreprinse, avînd ca punct iniţial de pornire etimologiile incluse în dicţionarele româneşti, sînt consemnate în rubrica finală a, articolelor din prezenta lucrare. Etimoanele latino-romanice ale termenilor selectaţi sînt, în mod firesc, primele menţionate în cazul împrumuturilor directe din limba . latină sau dintr-o limbă romanică. Formele din limbile neromanice, care au contribuit, alături de etimonul latin sau romanic, la constituirea formei sau' a sensului cuvîntului românesc sînt menţionate în continuare, în alfabetul originar, în ordinea alfabetică a numelui respectivelor idiomuri. împrumuturile latino-romanice pătrunse în limba-română prin filieră au etimonul sau etimoanele neromanice ordonate de asemenea alfabetic, cuvîntul latin sau romanic care constituie etimonul indirect fiind menţionat între paranteze rotunde. Cuvintele cu etimologie dublă, latină sau neogreacă, sînt extrase de regală din scrierile autorilor care cunoşteairla“fel'dg bine ambele limbi, soluţia adoptată în lucrare consemnînd, de fapt, imposibilitatea de a, atribui unuia dintre idiomuri împrumutul respectiv. Cele două etimoane, latin şi (neo)grecesc. sînt menţionate, în această ordine, fără nici o indicaţie suplimentară. Etimologia formaţiilor apărute în cadrul limbii române a fost stabilită pe baza cunoştinţelor existente în momentul de faţă cu privire la istoria afixelor lexicale.' Conform principiilor etimologiei interne, am căutat totdeauna originea unui compus, sau derivat mai întîi în limba română. Cuvîntul străin care ar fi putut, teoretic, sta la baza. formei româneşti a fost totuşi menţionat (cu cf.), după. etimonul considerat, rnsi probabil. „ :-'«v Trimiterile corelative, utile în orice lucrare de tipul celei de faţă, oferă cititorilor posibilitatea de a face uşor corelaţiile necesare între o formă literară actuală, neînregistrată în dicţionar, şi aceea existentă în texte sau între variantele fonetice şi lexicale ale unui cuvînt şi forma titlu de articol unde acestea sînt lucrate. Întrucît la aceste corelaţii s-au făcut referiri în paginile anterioare, adăugăm doar faptul că, la sfîrşitul unora dintre articolele dicţionarului, se fac trimiteri (V. şi) între cuvintele cu acelaşi etimon, dar cu formă diferită datorată filierei sau adaptării termenului latino-romanic la modele româneşti diverse (formălui, formi, formui; inliluli, tituli etc.}. ÎNDRUMĂRI rs 4. Semne grafice speciale In lucrare au fost utilizate cîteva semne grafice speciale cu scopul de a oferi cititorilor, în mod rapid, informaţii suplimentare asupra unora dintre caracteristicile cuvintelor titlu de articol. Deşi cei interesaţi pot afla semnificaţia şi rolul acestor semne pe baza lămuririlor date în paginile referitoare'la modul de stabilire a titlului de articol sau de indicare a etimologiei termenilor selectaţi, le reluăm mai jos’pentru-'o mai rapidă informare: * = cuvîntul nu a fost înregistrat în forma literară actuală în. textele parcurse sau nu-a fost selectat, neavînd origine latino-romanică, menţionarea lui justificîndu-se prin raţiuni de ordin practic, de orientare a cititorului. °'= cuvîntul a pătruns în limba română prin intermediul unor idiomuri neromanice. • = cuvîntul este format în cadrul limbii române prin derivare sau. prin schimbarea valorii gramaticale. o = cuvîntul (sintagma) nu este adapţat(ă) la structura morfologică a. limbii noastre. în ceea ce priveşte semnele utilizate în interiorul articolelor, din dicţionar, ele au valoarea cunoscută din lucrările lexicografice uzuale: <$► precedă nuanţele semantice ce impun o definire, iar <> accepţiile figurate ale unui sens de bază, respectiv compusele, sintagmele şi locuţiunile în care a'fost înregistrat cuvîntul titlu de articol. Menţionăm faptul că aceste semne grafice, speciale sînt plasate totdeauna la umărul stîng al cuvintelor titlu de articol. ’■ IZVOARE ŞI LUCRĂRI DE REFERINŢA * AARON, PP. == Petru Pavel Aaron, Păstorniceasca poslanie, Blaj, 1760. ALEX. == Alexandria, copiată de Ion Românul în Sîmpetru-Braşov, ,în 1620. (BAR, ms. rom. 3821, f. 1r— 76V) . AMELIO, CAT. — Silvestro Amelio, Katekismu krestinesku, Iaşi, 1719; ed. Ov. Densusi'anu, în .,Grai şi suflet“, I (1924), fasc. 2, p. 291— 293, 297-299. , , AMELIO, PD == Silvestro Amelio, Pătimirea domnului nostruj Isus ' Christos, Iaşi, 1719 (BAR, ms. rom. 4791 — copie modernă , după' manuscrisul original). , . ■>; AMfeLIO, VIM = Silvestro Amelio, Breve vocabulario italiano-middavo, Iaşi, 1719 ; ed. Ov. Densusianu, în „Grai şi suflet'1, I, (1924), fasc. ; 2, p. 300-311. , ■ ■ . ÂNON. BR. — Istoria. Ţării Româneşti de la octombrie 1688,pînă la Martie 1717 (Cronica anonimă despre Brîncovednu); ed. M. Gregorian, „în Cronicari munteni, II, 'Bucureşti, 1961^ p. 273—374. . ANON. CANT. = Istoria Ţării Rumâneşii de cînd au descălecat pravoslavnicii creştini ■ (Letopiseţul Cantacuzinesc) ; ed. M. Gregorian, în Cronicari munteni, I, Bucureşti, 1961, p. 83 — 224. - ANON. CAR. = Dicţionar ium valachico-latinum; ed. Gr. Creţu, Anonymus Caransebesiensis, cel,mai vechi dicţionariu al limbei române, în „Tinerimea română11, serie nouă, I, Bucureşti, 1898, fasc. III, p. 320-380. . , , : ' ANT..= Antolbghion, Iaşi, 1726. ■ ' ANTIM, GL = Carte sau lumină cu dreapte dovediri din dogmele besearicii Răsăritului asupra dejghinării papistaşilor, Snagov, 1699. ANTIM, O. = Aritim Ivireanul, Opere, Bucureşti, 1972 ; ed. G. Ştrempel. B — Bucoavnă, Bălgrad, 1699. - Am consemnat'în paginile ce urmează siglele tuturor izvoarelor puse la contribuţie în mod direct pentru redactarea dicţionarului. Nu ara inclus în listă abrevierile titlurilor la care se face trimitere prin intermediul dicţionarelor, ăl Bibliografiei româneşti vechi, al unor ediţii sau studii, cei interesaţi putînd face cu uşurinţă corelaţiile şi identificările necesare. Menţionăm totuşi că, în trimiterile făcute prin mijlocirea lucrării lui Lajos Tamâs, Etymologisch-historisches Wprterbuch der ungarischen Elemente im Rumănischen (TAMÂS, EW), am înlocuit, în încercarea de a păstra modelul de siglare utilizat de noi, ‘AGYAGF cu CARTE DE CÎNTECE 1642, şi ZsD cu PSALTIRE c. 1660. - IZVOARE 79 BĂLAN, DB, I —IV = Teodor Bălan, Documente bucovinene, I —ÎV, CemS.uţi, 1933(1), 1934(11), 1937(111), 1938(IV). BB = Biblio, adecă, dumnezeiasca Scriptură, Bucureşti, 1688. BOGDAN, GLOSARUL = D. P. Bogdan, Glosarul cuvintelor româneşti din documentele slave, Bucureşti, 1946. BRANCOVICI, CR. SLOV. = Gheorghe Brancovici, Cronica slovenilor; ed. N. Iorga, Operele lui Gheorghe Brancovici, în „Revista istoricîi11, III, 1917, nr. 1, p. 26-118. BRV, I, II = Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Bibliografia românească veche. 1508—1830, Bucureşti, 1903(1), 1910 (II). / BRV, IV = Ioan Bianu, Dan Simonescu Bibliografia românească veche. 1508—1830, IV, Bucureşti, 1944. ■, BUITUL, GAT. = Catechismus sau surnind credinţei catoliceşti, tradus do G. Buitul, Cluj, 1703. . CALENDAR = Petcu Şoanul, Calendari, Braşov, 1733. CANDREA, PS = I. A. Candrea, Psaltirea Scheiană comparaţi cv> celelalte psaltiri din sec. XVI şi XVII traduse din slavoneşte, 11, Bucureşti; 1916, p. 341 — 512. CANTACUZINO, IST. = Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoriv. Tării Rumâneşii; ed. M. Gregorian, în Cronicari munteni, I, Bucureşti, 1961, p, 1-79. CANTACUZINO, NI = Stolnicul Constantin Cantacuzino, [Noic şi însemnări de pe vremea studiilor In Italia], (BAR, ms. rom. 1498", f. '127r—129r, 131r—132r. CANTACUZINO, VIR = Stolnicul Constantin Cantacuzino, [Vocabular italo-român]; ed. C. Tagliavini, Un frammento di terminologia: iialo-rumena ed un dizionarietto geogrqfico dello stolnic Cost: Cantacuzino, în „Revista filologică", I, 1927, p. 167 — 184. CANTEMIR, D = Dimitrie Cantemir, Divanul sau gîlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul, Iaşi, 1698 ; ed. V. Cândeu, Bucureşti, 1969. _ _ ' - >, CANTEMIR, HR. = Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor; ed. Gr. Tocilescu, în Dimitrie Cantemir, Opere, VD I, Bucureşti, 1901. CANTEMIR, II, I —II = Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglificâ; ed. P.P. Panaitescu şi I. Verdeş, I —II, Bucureşti, 1955. CAT. G = Catechismus atsaja. ej atsaja; Summa szau Mtduua a uluitej si a kredinciej christinaszkae, kuprinsze en entreberj si reszpunsxurj szkurlae, Bălgrad, 1648. CB == Carte întru carea să scriu mîncările, copiată de Mihai logofăt din Greci — Ţar# Românească, în 1749 .(BAR, ms. rom. 1120). CEASLOV = Ceaslov, Govora, c. 1640; ed. Ştefan Paşca, O tipăritură muntenească necunoscută din secolul al XVII-lea: Cel mai ceaslov românesc, x Bucureşti, 1939. CIP = Cozmografie, ce să zice împărţeala pămintului pre hotară şi prc 1 alte seamne ce sînt in cercurile ceriului, copiată de Costea Dascălul din Braşov, în 1703 (BAR, ms. rom. 1436, f. 68r—75r). CIPARIU, CR. = Tim. Cipariu, Crestomaţia sau Analecte literaric din cărţile mai vechi şi nouă româneşti tipărite şi manuscrise, încspiud ie la secolul XVI pină.la al XIX, cu notiţia literaria, Blasiu, 18S8‘.‘ Cî = Cheaia înţelesului, Bucureşti, 1678. 79 IZVOARE COD. S == Codex Sturdzanus; ed. B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrîni. [II]. Cărţile poporane ale românilor în secolul XVI In legătură cu literatura poporană cea nescrisă, Bucureşti, 1879. CORBEA, Dl = Teodor Corbea, Dictiones latinae cum valachica inter-pretatione, [Braşov], c. 1700, (BAR, filiala Cluj-Napoca, ms. rom. 43). CORESI, A = Coresi, Apostol, Braşov, c. 1567 ; ed. I. Bianu, Texte de limbă din secolul XVI. IV. Lucrul apostolesc. Apostolul tipărit de diaconul Coresi în Braşov la anul 1563, Bucureşti, 1930. CORESI, C2 = Coresi, popa Iane, popa Mihai, Evanghelia cu învăţătură, Braşov, 1581; ed. Sextl Puşcăria şi Alexie Procopovici, Diaconul Coresi, Carte cu învăţătură, I, Bucureşti, 1914. CORESI, CAT. = Coresi, î ntrebare creş tinească,[ Braşov], [c. 1559—1560], CORESI, L = Coresi, Liturghier, Braşov, 1570; ed. Al. Mareş, Litur- ghierul lui Coresi, Bucureşti, 1969. CORESI, M = Coresi, Molitvenic, [Braşov?], c. 1567—1568. CORESI, P = Şerbari Coresi, Psaltire slavo-română, Braşov, 1577; ed. Stela Toma, Psaltirea slavo-româna (1577) în comparaţie cu psaltirile coresiene din 1570 şi din 1589, Bucureşti, 1976. - CORESI, PRAV. = Coresi. Pravila, [Braşov], c. 1560—1562. CORESI, ,T = Coresi, Tetraevanghel, Braşovj 1561; ed. Florica Dimi-trescu, Tetraevanghelul tipărit de Coresi. Braşov.^ 1560—1561, comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti, .Bucureşti, 1963. M, COSTIN, CU = Miron Costin, Istorie de crăiia ungurească', ed. P. P. Panaitescu, în M. Costin, Opere, [Bucureşti], 1958, p. 277—314. M. COSTIN, L = Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aaron • Vodă încoace; ed. P. P. Panaitescu, în M. Costin, Opere, [Bucureşti], 1958, p. .41—201. M. COSTIN, NM = Miron Costin, De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor; ed. P.P. Panaitescu, în M. Gostin, Opere, [Bucureşti], 1958, p. 241 —274. N. COSTIN, C = Ceasornicul domnilor de Antonio de Guevara. Traducere din limba latină de Nicolae Costin', ed. G. Ştrempel, Bucureşti, 1976. N. COSTIN, L = Nicolae Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei; ed.Const. A. Stoide şi I. Lăzărescu, în Nicolae Costin, Opere, I, Iaşi, 1976. CRON. = Hronograf den începutul lumii, copiat de Gavril diiac din Bălţăteşti, în 1689 (BAR, ms. rom. 86). CB — Cărare pre scurt, Bălgrad, 1685. DA == Dicţionarul limbii române, I—II, Bucureşti, 1913 (tom I, partea 1), 1934 (tom II, partea 1), 1937 (tom II, partea a 2-a), 1940 (tom I, partea a 2-a), 1949 (tom I, partea a 3-a). DC = [Decretul cancelariei aulice pentru scăderea cărăuşiilor]. Viena, 1748. DERS = Dicţionarul elementelor româneşti diri documentele slavo-române. 1374—1600, Bucureşti, 1981. DIB, [I] = George Petra, Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1594—1821 j, [I], [Bucureşti], [1961]. ; DIOPTRA = Dioptra, copiată de Silvestru ieromonahul, în 168S (BAR, ms. rom. 2472). , DÎ = Documente şi însemnări româneşti din secolul al XVI-lea. Text stabilit şi indice de Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Magda- IZVOARE 80 lena Ioniţă, Alexandru Mareş şi Alexandra Roman-Mor am. Bucureşti, 1979. DJAMO, DOC. = Lucia Djamo-Diacohiţă, Limba documentelor slavo-române emise in Tara Românească în sec. XIV şi XV, Bucureşti, 1971. ( DJAMO, ELEMENTE = Lucia Djamo-Diaconiţă, Elemente lexicale de origine italiană in limba documentelor slavo-române (sec. XIV— XVI), în Studii şi cercetări lingvistice'1, XXI, 1970, nr. 5, p. 577 — 582. DLR = Dicţionarul limbii române (DLR), serie nouă Bucureşti, 1965—1968 (tom VI), 1969-1971 (tom VII), 1972-1974 (tom VIII, părţile 1 — 2), 1975 (tom IX), 1977 (tom VIII, partea a 3-a),‘ 1978 (tom XI, partea 1), 1980 (tom VIII, partea a 4-a), 1982 (tom XI, partea a 2-a). DLR ms. = Dicţionarul limbii române, manuscris (literele D, E, L, P, S,T,Ţ,U,V,'Z). , DOSOFTEI, L = Dosoftei, Liturghier, Iaşi, 1679. DOSOFTEI, M — Dosoftei, Molitvenic de-nţăles, Iaşi, 1681. DOSOFTEI, O = Dosoftei, Opere. 1. Versuri, Ediţie critică de N. A. Ursu, Bucureşti, 1978, p. 3 —9, 336 — 387. DOSOFTEI, P = Dosoftei, Parimiile preste an, Iaşi, 1683. DOSOFTEI, PV = Dosoftei, Psaltirea in versuri, Uniev, 1673; ed. N. A. Ursu, Iaşi, 1974. DOSOFTEI, VS = Dosoftei, Viata şi petreacerea svinţilor, Iaşi, 1682 — 1686.. DR = „Dacoromania11, Cluj, I, 1920 — 1921 ş.u. DRA, I — II = Documente privind relaţiile agrare in veacul al XVIII-lea,^ I. Tara Românească, [Bucureşti], [1961]; II. Moldova, [Bucureşti] 1966. _ D= [Decretul Măriei Tereza pentru unitarieni], Blaj, 1760. ES = Evangheliar slavo-român, [Sibiu], c. 1551 —1553; ed. Emil Pe-trovici, L. Dem6ny, Bucureşti, 1971. ESOPIA = Istoria lui Isop, copiată de Costea Dascălul din Braşov, în c. 1703 (BAR, ms. rom. 1436, f. 122r— 145v). EUSTATIEVICI, GR = Dimitrie Eustatievici Braşoveanul, Gramatica rumânească, Braşov, 1757; ed. N. A. Ursu, Dimitrie Eustatievici Braşoveanul, Gramatica rumânească. 1757. Prima gramatică a-limbii române,. Bucureşti, 1969. FL.Djt = Floarea darurilor, [Putna], c. 1592 — 1604 (BAR, ms. rom. 4620, f. 457r-627v). FL.D2 = Floarea darurilor, copiată de Ioan Românul din Sîmpielru Braşov, în 1620 (BAR, ms. rom. 3821, f. 78r—126v). FL.D3 = Floarea darurilor, copiată de Costea Dascălul din Braşov ^-«^n 1693 (BAR, ms. rom. 1436, f. 13r-44v). (^FN V Foletul novei, calendarul lui Constantin Vodă Brincoveanu, 1693— V—-1704; ed. Emil Vîrtosu, Bucureşti, 1942. FT = Fragmentul Todorescu, [Cluj], c. 1560—1570; ed. Ion Gheţie, în Texte româneşti din secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1982, p. 336 — 343. GÂLDI, MO.TS = Ladislas Gâldi, Les mots d'origine neogrecque eu roumain ă Vepoque des Phanariotes, Budapest, 1939. 81 IZVOARK GRECEANU, IST. = Radu Greceanu, Istoria domniei lui Conslaniin Basarab Brincoveahu Voievod (1688—1714); ed. Aurora Ilieş, ' Bucureşti, 1970, p. 53—237. . GS!= [Tilcuirea sau arătarea gramaticii slovenesti], copiată de Mihai,. în 1672-1673 (BAR, ms. rom. 3473, f. 370-403), ’ GSj = [Tilcuirea sau arătarea’ gramaticii slovenestij, copiată de Staicu logofătul (BAR, ms. rom. 312, f. 217v—^254r). HALICI, C = Mihai Malici, Carmen primo et uni-genitum Linguae Romano-Rumanae Honoribus Fortuna et Auspiciis Impenetrabilii Dacici Argonautae 'Praenobilis Domini Francisci 'Paricii Papensis etc..., 1674; ed. N. Drăganu, în „Dacoromania“, IV, partea 1, 1924—1926, p. 106—107 (facsimil). HV'==■[Hrisovul lui C. Racoviţă pentru vădrărit], [Iaşi], 1756. HVc: = [Hrisov împotriva văcăritului], [Iaşi], 1757. II = lihica ieropolitica, Cozia, 1747 (BAR, ms. rom.’ 2344). IM = Istoria oştirii ce s-au făcut asupra Moreii la anul 7223; ed. N. ■' ' Iorgă, Cronica expediţiei turcilor în Moreea. 1715. -Atribuită lui Constantin DUchiti, Bucureşti, 1913. IORDAN, NECULCE = Iorgu Iordan, Limba şi stilul lui Ion Neculce,. îri De la Varladm la Sadoveanu. Studii despre limba şi stilul scriitorilor, [Bucureşti, 1958], p. 61 —119. IORGA, SBD == N. Iorga/ iSm'sori de boieri, scrisori de- domni, ed.. . a Il-a, Văleni, 1925. IORGA, SD = N. Iorga, Studii si documente cu privire la istoria românilor, I, V-VIII, X, XII - XIV, Bucureşti, 1901 (I), 1903 (V).. 1904 (VI, VII), 1905 (X), 1906 (VIIIvXII, XIII), 1907 (XlV): IORGA, SN = N. Iorga, Scrisori de negustori, Bucureşti, 1925. ÎZ = învăţături preste toate zilele, Cîmpulung, 1642. LEXj = /".Lexicon slavo-român], copiat de Mihai, în 1672 — 1673 (BAR,. ms. rom. 3473, f. lr—369r). LE 1^= [Lexicon slavo-român], copiat de Staicu logofătul (BAR, ms. rom. 312, f. 24r—216v). LM = Lexicon latinurri, walachicum et ungaricum; ed, G. Tagliavini, . i 11 „Lexicon Marsilianumil, dizionario latino-rumcno-ungherese del sec. XVII.. Studio filologico e testo, Bucureşti, 1930. LR = „Limba română11, Bucureşti, I, 1952 ş.u. . LUGACI, PRAV. = [Pravila ritorului Lucaci], Putna, 1581; ed. I. Ri-zescu, Bucureşti, 1971.-LUPAŞ, DIT = I. Lupaş, Documente istorice transilvane, I (1599 — 1699),. Gluj, 1940. . - MARDARIE, L .= Mardarie Cozianul, Lexicon slavo-român, 1649; ed. Gr. Creţu, Mardarie Cozianul. Lexicon slavo-român şi Tilcuirea numelor din 1649, Bucureşti, 1900. MĂRG. = Mărgăritare adecă cuvinte de multe feliuri, Bucureşti, 1691. MD t = Meşteşugul doftoriei, [Ţara Românească], c. 1760—1770-(BAR, ms. rom. 933). '^/MDo = Meşteşugul doftoricesc, [Ţara Românească], c. 1760—1770 (BAR, ms. rom. 4841). MILESCU, Cî = Nicolae Milescu, Carte cu multe întrebări foarte de • folos, [Moldova], 1699 (BAR, ms. rom. 494, f. 269, 261, 275T— 278v, 267. . ’ MINIAT, C = Cazaniile lui Ilie Miniat, Bucureşti, 1742. IZVOARE 82 MI SC. = [Miscelaneu], copiat de popa Giurgiu din Lunca Sprie (BAR, ms. rom. 4642). MOLDOVANU, AS, I = Acte sinodali ale baserecei romane de Alba Iulia şi Fagarasiu. Date la lumina de Ioane M. Moldovanu, tomu I, Blasiu, 1869. MOXA, C = Moxa, Cronograf, 1620; ed. B. P. Hasdeu, în Cuvente den bătrini, I, Bucureşti, 1878, p. 345 — 406. MP = Mîntuirea păcătoşilor, [Moldova], 1699- (BAR, ms. rom. 494, f. 191v—281v). MYST. = Mystirio sau Sacrament sau Taine 2 den cele 7, Botezul şi ^Sf. Mir, Tîrgovişte, 1651. NĂSTUREL, VI = Udrişte Năsturel, Varlaamşi Ioasaf; ed. P. V. Năsturel, Vieaţa sfinţilor Varlaam şi Ioasaf tradusă din limba elenă la anul 1648 de Udrişte Năsturel de Fierăsti, al doilea logofăt, Bucureşti, ■1904. . NEAGOE, ÎNV. = învăţăturile lu,i Neagoe Basarab către fiul său Theo-dosie, Text ales şi stabilit de Florica Moisil şi Dan Zamfirescu, Bucureşti, 1970. NECULCE, C = Ion Neculce, O samă de cuvinte; ed. Iorgu Iordan, Letopiseţul Ţării Moldovei şi O samă de.cuvinte, ed. a II-a, revăzută, [Bucureşti]/ 1959, p. 7 — 29. ■ . • NECULCE, L = Ion Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei-, ed. Iorgu Iordan, Letopiseţul Ţârii Moldovei şi O samă de cuvinte, ed. a II-a, revăzută, [Bucureşti], 1959, p. 31—388. NT = Noul Testament, Bălgrad, 1648. OC = [Ordonanţa Comisiei sanitare din Transilvania contra ciumei], Cluj, 1744.' • _ . . . PA = Povestea ţărilor şi a împăraţilor cîte-s în pămlntul Asiei, copiată de Costea Dascălul din Braşov, în 1703 (BAR, ms. rom. 1436, f. 49r—6Sr). ~ PAR. PR. = Paraclisul Preceslii, [Iaşi], c. 1645. PB = Psaltire, Bălgrad, 1651. PILUTIO, DC = Vito Pilutio, Dottrina christiana, P>,oma, 1677. PM = Pravoslavnica mărturisire, Buzău, 1691; ed. Niculae M. Popescu, Gheorghe I. Moisescu, Mărturisirea ortodoxă, Bucureşti, 1942. PO = Palia, Orăştie, 1582; ed. Viorica Pamfil, Palia de la Orăştie. 1581—1582, Bucureşti, 1968. ' POV. M. = Poveste la 40 de mucenici, Bălgrad, 1689. P. PR. = Pinea pruncilor, Bălgrad, 1702. PRAV. G. = Pravila, Govora, 1640; ed. Pravila bisericească numită cea mică, tipărită mai întîiu la 1640, în Mănăstirea Govora, Bucureşti, 1884. PRAV. MB == îndreptarea legii, Tîrgovişte, 1652; ed. Colectivul de drept vechi românesc condus de acad. Andrei Rădulescu, Bucureşti, [1962], . PRAV. VL = Carte românească de învăţătură, Iaşi, 1646 ; ed. Colectivul de drept vechi românesc condus de acad. Andrei Rădulescu, [Bucu- ^_jreşţi], [1961]. PS.-AM.S;= Cronica anonimă a Moldovei (Pseudo-Amiras). Studiu şi ediţie critică de Dan Simonescu, Bucureşti, 1978. A f)w 83 ' IZVOARE- PS.-COSTIN^/L. = Neculai Costin, Leatopiseţul Ţării Moldovii de la "—-Ştsfanrstil Vasilie vodă, în M. Kogălniceanu, Letopisiţile Ţării Moldovii, II, Iaşii, 1845, p. 3—77. RIZESCU, EUSTRATIE = I. Rizescu, Consideraţii-filologice şi lexicale asupra Pravilei lui Euslratie Logofătul (Pravila aleasă), în Studii de limbă literară şi filologie, [I], Bucureşti, 1969, p. 295—315. ROSETTI, CAZACU, ONU, ILRL = Al. Rosetti, B, Cazacu, L. Onu, Istoria limbii române literare, voi. I. De la origini pină la începutul' secolului al XlX-lea, ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti,. 1971. SA = Sicriul de aur, carte de propovedanie la morţi, Sas-Sebeş, 1683. SC= Scutul catichizmuşului cu răspunsu, Bălgrad, 1656. SCL = „Studii şi cercetări lingvistice11, Bucureşti, I, 1950 ş.u. SINDIPA = Cuvînt şi pocitaniia [!] filosofului Sintipa, copiat de Costea Dascălul din Braşov, în c. 1703 (BAR, ms. rom. 1436, f. 79r—12iv).. SMFC, I—VI = Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor-In limba română, I—VI, [Bucureşti], 1959 (I), 1961 (II), 1962 (III),-1967 (IV), 1969 (V), 1972 (VI). STINGHE, DRŞ = Sterie Stinghe, Documente privitoare la trecutuV românilor din Şchei (1700—1783), I, Braşov, ,1901. ' TAMÂS, EW = Lajos Tamâs, Etymologîsch-historisches Worterbuch Aer ungarischen Elemente im Rumăiiisclten, Budapest, 4966. TEMPEA, IST. = Radu Tempea, Istoria sfintei beserici a Şcheilor Braşovului-, ed. O. Şchiau şi L. Bote, Bucureşti, 1969. TP = [Teologie polemică], (Ţara Românească], ■ 1667—1669 (BAR, ms. rom. 1570). URECHE, L = Grigore' Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei. Texte stabilite, studiu introductiv, note şi glosar de L. Onu, Bucureşti,. •3%7. : • . URICARIUL = Theodor Codrescu, Uricariul cuprinzetoriii de hrisoave,, anaforale şi alte acte din suta a XV— XIX, atingătoare de Moldova,. ... V, XI, Iaşi, 1862 (V), 1889 (XI). VARLAAM, C = Varlaam, Carte românească de,învăţătură, Iaşi, 1643;. ■ ’ ed. J. Byck, Bucureşti, 1943. - VARLAAM, RC = Varlaam, Cartea'carea să cheamă Răspunsul împotriva catihismuguJui calvinesc, [Mănăstirea Dealu], 1645. VERESS, D = Andrei Veress, D ocumcnteprivitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti, IX—XII, Bucureşti, 1937 —1939. VISKI, CC = Ioan Viski, Carte de cîntece, Sîntămăria — Orlea şi-Geoagiul de Jos, 1697 (BAR, F. ms. 24, IV, p. 34—76). VISKI, PV = Ioan Viski, Psaltire în versuri, Sîntămăria — Orlea şi Geoagiul de Jos, 1697 [BAR, F. ms. 24, I—III, IV (p. 1— ,3)]*. VP ; Viaţa marelui Petru, samoderjeţ a toată Rosiia, copiată de Ga-vriil, ierodiacon din Husi, în 1756 (BAR, ms. rom/49, f. 1—109v„ I60r—211v). _ ...' ■: Abrevieri ac. adj. adv. aor. ap. apr. aug. bg. c. cf. comp. comp. sup. ■cond. conj. d. dec. expr. f. febr. îig- fr. CP O* ger. germ. gl. marg. gr- gr. med. ian. ■imper. - imperf. ind. inf. invar. it. iul. iun. înc. jum. lat. lat. med. loc: m. magh. mart. m.m.c.pf. n. ngr. n.m. = acuzativ = adjectiv =adverb = aorist = apud = aprilie = august = limba bulgară; bulgar = circa < confer (compară) = compus : comparativul de superioritate - condiţional-optativ = conjunctiv : dativ = decembrie = expresie - feminin = februarie = figurat = limba franceză; francez = genitiv gerunziu = limba germană ; german ■ glosă marginală limba greacă; grec : greaca medievală = ianuarie = imperativ ; imperfect indicativ = infinitiv = invariabil = limba italiană; italian = iulie iunie : începutul = jumătate = limb^ latină; latinesc latina medievală locuţiune masculin limba maghiară; maghiar martie mai mult ca perfect : neutru limba neogreacă; neogrec notă marginală 85 abrevieri: nom. = nominativ nor. = noiembrie oct. = octombrie pas. = diateza pasivă; pasiv p. ext. = prin extensiune pf. c. = perfectul compus pf. s. = perfectul simplu pl. =■= plural pol. = limba poloneză; polonez poz. = pozitiv pr. = prezent pref. = prefaţă p. restr. = prin restricţie r (la umărul unei cifre) = recto refl. = diateza reflexivă; reflexiv rus. = limba rusă; rus s. = substantiv; substantivizat ser. = limba sîrbo-croată; sîrbo-croat, sec. = secol sept. = septembrie sf. = sfîrşitul sg. = singular sl. = limba slavonă; slavon sp. — limba spaniolă; spaniol sup. = supin sup. abs. = superlativ absolut sup. rel. = superlativ relativ s.v. = sub voce tranz. = tranzitiv ucr. = limba ucraineană; ucrainean. v (la umărul unei cifre) = verso v.‘ = vezi vb. - verb ven. = dialectul veneţian v. fr. = vechea franceză viit. = viitor voc. = vocativ v.sl. — vechea slavă DICŢIONAR 9 i i i A ^ABSTINENŢĂ s.f. v. olbştinenţie. - ACADEMIC s.m. (1667 — 1669) Profesor într-o academie, ll cheamă Antonie Dalacfa, academicul. ,CANTACUZINO, NI, 128v. Ploîinus g.m. Un înţelept academic vestit. CORBEA, D, 249r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. academic (CORBEA, D, 249r); academicul (CANTACUZINO, NI, 128v). —' Lat. academicus, it. accademico; cf. magh. akademikus, gr. dica-■griMaiKo?. ^ACADEMIC, -Ă adj. v. academicesc, -ească. , ^ACADEMICESC, -EASCĂ adj. (1726) Care aparţine unei academii (1). întoarsă şi tipărită în Sămbăta-Mare, în tipografia academicască. IORGA, SD, XIII, 10. Tipărit în Cluj, în tipograf ia academiţascâ. OC--Forme gramaticale: sg. nom.-ac. f. academicească (academicască-. IORGA, SD, XIII, 10), academiţaseă (OC). Variantă: academiţăsc, -aseă. — Academic + suf. -esc; cf. rus. ai S. comp. Gheneral-?.diataut = general adjutant. După aceea neprietenii au socotit şi au trimis [. ..] pe vheheral-adiutant, graf Duklas, la cneazul Meni icul. PS. • -COSTIN, i.;, "70. . . Forme gramaticale: sg. nom. -ac. adiutant (PS. -COSTIN, L, 70), «ijljîtanî (VP, 185r),; pl. nom. -ac. adintanţi (PS. -COSTIN, L, 71, 72). Variantă: aghitant. — Pol. adjutant, rus. aâiamanm (pol., rus. < germ. Adjutant < lat. aăiidans, -tis). V. si g li e n e r a l2. , ^ADMINISTRA vb. I v. administrălui. “ADMINISTRAŢIE s.f. (1722) Conducere administrativă a unei provincii; Să-i ia părintele egumen carie de,la chesariceasca administraţia. DRA, I, 304. Den porunca chesaricestii administraţion. IORGA, SD, XIV. 29. Am luat comision de la cinstita administraţie. IORGA, SD, XII, 224. Prea cinstită chesariceasca administratiio, cu căzută plecăciune. DRA, I, 341; cf. DRA, I, 305. 314, 317, 318; IORGA, SD, XIV, 30, 32 ; DRA, I, 322. 323, 331, 332, 333, 335; IORGA, SD, XII, 223; •DRA, I, 336, 337, 338, 342. 343, 344, 352; IORGA, SD, XIV, 53, 54, 55 ; IORGA, SN, 98; DRA, I, 363, 367, 368, 369. . Forme gramaticale: s: f. sg. nom.-ac. administraţie (DRA, I, 304; IORGA. SD, XIV, 27 ; DRA. I. 318, 331, 332, 333, 335, 336, 337, 338, 342. 343; IORGA, SD, XII, 224; DRA, 1,-352; IORGA, SD, XIV, 53, ;.o ; IORGA, SN, 98 ; DRA. I, 367, 368, 369 ; adminfijstratie: IORGA, SD. XII, 223); g.-d. administraţii (DRA,' I, 305, 317, 318, 337, 342, 344; IORGA, SD, XIV, 53, 54; DRA, I, 363:. administratei: IORGA, SD. XIV, 30, 32); administraţiei (DRA, I, 304, 314 ; IORGA, SD, XIV, 32; DRA, I, 322, 323, 343, 344); voc. administrafio (adminisiraţiio: DRA, 1, 341); pl. nom. -ac. administraţiile (DRA, 1, 344); s. n. sg. nom. -ac. administraţion (IORGA, SD, XIV, 29). Variantă: administraţion s.n. — Germ. Administration (< lat. administratio, -onis). ADMINISTRAŢION s. n. v. administraţie. “ADMINISTRĂLUI vb. IV (1742) A administra, a. gospodări. Tonte, reştanliile să să administrăluiască la mîna perleptorilor. MOL-DOYANU, AS, 1,147. Oricare f.. .J n-au administrăluit sau n-ar adminis-irălui cu direptate [...] să să globescă. MOLDOVANU, AS, I, 149. Forme gramaticale: ind. pf. c. 3 sg. n-au administrăluit (MOLDOVANU, AS, I, 149); cond. pr. 3 sg. n-ar administrălui (MOLDOVANU, ÂS, I, 149); refl. conj. pr. 3 pl. să să adminisiriLliuască. (MOLDOVANU AS. I, 147). , ' ' — Magii. adminiszlrâlrd (.< lat. administrare). ' ADMONĂLUI vb. IV (1742) A soma. .Nu l-au aămonăluit după legile ţării la ecjecufie. MOLDOVANU, AS, I, 154. Forme gramaticale:, ind. pf. c. 3 pl. nu’au admonăluit (MOLDOVANU, AS, I, 154). — Lat. admonere (după modelul verbelor terminate în -âlui, împrumutate din maghiară). *ADVERB s.n. v. adrerbium. - ADVERBIUM s.rv. (c. 1700) Adverb. Adverbililiier.(!).' După toc-rnaîa adverbiumului. CORBEA. D, 8r: - ADVOCAT 91 Forme gramaticale: sg. g.-d. adverbiumului (CORBEA, D. 8r). — Lat. adverbium. ADVOCAT s.m. v. avocat. AFECTAŢIE s.f. (1717) Laudă. Multe a multora mărturii, a aduce [...] pentru ca de cleveta affectaţii a scapa să putem. CANTEMIR, HR., 62. în scrisorile sau în affectaţiile sale lunecate şi peste hotarul cel ce s-au căzut sărite au văzut. CANTEMIR, HR., 116. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. afectaţii (affectatii; CANTEMIR, HR., 62); pl. nom.-ac. afectaţiile (affectatiile: CANTEMIR, HR., 116). — Lat. affectatio. AFRICAN1 adj. 1. (c. 1700) Care aparţine Africii; originar din Africa. Aphricanus, -a, -um. African, -ască. CORBEA, D, 22v. Emilian, om de niam african. [.. .] toii banii F...] i-au făgăduit slujitorilor. CANTEMIR, HR., 209-210. ' ‘ ' 2; (1717) Supranume al lui Publius Cornelius. Scipio. Aşe pre amlndoi Sţipionii, din carii unul au biruit Africa şi l-au numit Africanul, iară, altul Asia şi l-au numit Asiatic. CANTEMIR, HR., 118. Aceluia Sţipion acela Africanul, nemulţămitoare patrida nice -oasăle a le avea n-au priimit. N. COSTIN, C, 640; cf. N. COSTIN, C, 33. :-Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. şi n. african (CORBEA, D, 22v; CANTEMIR, HR., 209); africanul (CANTEMIR, HR., 118; N. COSTIN, C, 33,.640). — Lat. ăfricanus. -a, -um. ®AFRICAN2 s.m. (1726) Africanii, arapii, mavritanii ]'. ..] ades să. ridica de mergea Intr-acele părţi a apusului. N. COSTIN,. L, 27. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. africanii (N. COSTIN, L, 27). — African1 (prin schimbarea valorii gramaticale). •AFRICĂNESC, -EASCĂ* adj. (c.-1700) African. Hippo g.f. Oraş africănesc unde au fost vlădică svlnlul Agoston. CORBEA, . D, 134v. Hyaena g.f. Fiară africânească care învaţă glasul omenesc şi aşa Inşală. CORBEA, D, 137v; cf. CORBEA, D, 22v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. f. africânească (CORBEA, D; '22'% 137v); n. africănesc (CORBEA, D, 134v). — African 2 + suf. -esc. *AGENT s.m. v. aghent. ! • “AGHENT s.m. (1716—1742) Reprezentant oficial al unui .stat; agent. I-au venit din Beci aghentul sîrbilor. TEMPEA, IST., 163. Âm mai făgăduit aghentului fr. 54. STINGHE, DRŞ, I, 148 ; cf. STINGHE, DRŞ, 1, 216. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. aghentul. (TEMPEA, IST., 163; STINGHE, DRŞ, I, 216); g.-d. aghentului (STINGHE, DRŞ, I, 148, 216). ., — Germ. Agent (< lat. agens, -entis). *AGHlOTANT s.m. v. adiutant. AGHITANT s.m. v. adiutant. AGOANĂ s.f. v. agonă. AGONĂ s.f. (1705) Agonie. Ca cei In agona morţii dzăceam. CANTEMIR, II, I, 171. în agoana morţii (In tragerea sufletului de moarte) si In oglinda pieirii şi aprăpădenii săpriviiasi să chinuia. CANTEMIR, HR., 360; cf. CANTEMIR, II, I, 8. .. ......■. 93 ALEMANI Forme gramaticale: sg. nom.-ac. ago&na (CANTEMIR,' HR., 360), agona (CANTEMIR, II, I, 8, 171). Variantă: ago ană. — Lat. agon (ac. agona), gr. dydav (ac. dyfflva). ALABASTRU s.n. (1648) Veni câtrâ el o muiare avînd un vas de alabastru cu unsoare. NT, 34v. Alabaster, -struni. Vas făcut din'alabastrum suu sticlă albă. CORBEA, .D, 13r. Să apropie de dinsu o fămeie cu unsori de alabastru scumpu. AMELIO, PD, 47-r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. alabastru (NT, 34v; AMELIO, PD, 47r), alabastrtan (CORBEA, D, 13r). .. Variantă: alabastrum. ' — Lat. alabastrum. ALABASTRUM s.n. v. alabastru. ALAGHIE s.f. y. eleghie. ALAMANI s.m. pl. (1667—1669) Alemani. Scrise leage ca den latini să se puie papă In Rim, iar în Vfetaniia împărat den alamani. TP, 24v. Svezii, danii, saxonii tot den rădăcina cea veche a alamanilor sînt. N.. COSTIN, L, 54; cf. ;M.. COSTIN, NM, 268. Forme gramaticale: pl.nom.-ac. alamani (TP, 24v); g.-d. alamanilor (M:. COSTIN, NM,: 268; N. COSTIN, L, 54). 1 • — Lat. Alamanni,'- gr^-med.,' dXanov(v)oţ. ; ALAMĂ s.f. (1715) 18 puşce de alamă. PS. -COSTIN, L, 7B..l sfeaş-nic jnare de alamă.'IORGA, SD, XIV, 27. învăţătură de a spăla argintu-rile i vase de cositor i de alamă i de cioaie. CB, 62r; cf. CB, 62v. . Forme gramaticale: sg. nom.-ac. alamă (PS. -COSTIN, L, 73; IORGA, SD, XIV, 27 ; CB, 62r, 62v); alama (CB, 62v). . — It. lama (probabil prin contaminare cu aramă). ALANI s.m. pl. (1717). Locuitori ai părţii europene a Sarmaţiei. însoţitu-s-au.dară cu înpăratul Rîmului [...], Sarghiban,] a olanilor crai. CANTEMIR, HR., 288. Alanii, ghepidii, strămoşii litvinilor, [1..] toţi denlru niam, dentru amîndoi ficiorii lui'Afet. N. COSTIN, L, 29; Cf. N. COSTIN, L, 27. Forme gramaticale: pl.,nom.-ac. alanii (N. COSTIN, L, 29), elanii (N. COSTIN, L, 27); g.-d. alanilor (CANTEMIR, HR.„288). Variantă: elani. — Lat. Alani, gr. med., ăhavot. ALCHIERMEZ s.n. (c. 1760) Sirop preparat din cîrmîz. Să mănince 3e acest fel magiun care să fie a treia parte alchiermez sau a patra parte d a treia parte să fie zaharoton. MD2, 41r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. alchiermez (MD2, 41r). — It. alchermes. ^ALCHIMIST s.m. v. alhimista. ALCORAN s.n. (1694) Coran. Dumnezeu noroiască armele creştineşti :ară să bat pentru a lăţirea evanghelia unde cu alcoranul să însală prostii. FN,' 37. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. alcoranul (FN, 37). — It. alcorano. , " ALECTOR s.m. v. elector. ' ^ ALECŢIE s.f. v. elecţie. "♦ALEMANI s.m.pl. v. alamani. ALHIMISTA ALHIMISTA s.m. (1705) Alchimist. Âlhimista. arăp. Cela. ce si-leşle a face din aramă aur, cela ce ştie a preface formele materni. .CANTEMIR, II, I, 9. Nu uciriică, ce didascalu alhimistilor iesle. CANTEiîlR, II, I, 60. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. alhimieta (CANTEMIR, II, I. 9); pl. g.-d. alhimistilor (CANTEMIR, II, T, 60). — Lat. alchimisla-, cf. ngr. d?v%TiJiic7TrjC. ALMANAC s.n. (170j.) Almanah, calendar’ Astrologhii [...] de acessle ahnanace fac. FN, 89. Vin a mă închina mării tale, cu ohiciuita-mi pre an datorie a-m plăti, adecăte cu â almanacelor tălmăcire. FN, 83. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. aîmanace (FN, 89); g.-d. RÎnia-nacelor (FN, 89). . — It. almanacco. *ALMANAH s.n. v. ahnaHac. *ALOB s.f. v. olocş. • OALTIERA adj. f. (.1693) De condiţie înaltă. Au furai şi albiirt In. care făcea păine siniora altiera. FN, 19. — It. altiera. AMAZOANĂ s.f. (1693) Femeie aparţinSnd unui trib războinic •legendar. Vor fi silite [...] a primi semnul acei amazoane. FN; 21. Amazoanele, veştile In vitejie mueri, denJ.f-ncclaş neam purceasc [...] să fie. CANTEMIR, IIR., 59; cf. FN, 44; CANTEMIR, HR. 503: N. COSTIN, C, 451. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. amazoană (FN, 44); g.-d. asufi» roatio (FN, 21); pl. nom.-ac. amazoanele (CANTEMIR, IIR., 59, 50?)'; g.-d. «mazonilor (N. COSTIN, C, 451). Variantă: amazonă. — Lat. amazones, it. amazzone, gr. djia^râv. 'AMAZONĂ s.f. v. amazoană. •AMAZONESC, -EASCĂ adj. (c. 1700) Specific amazoanelor. Ama'-zoniiis, -a, -um, Amazoneană, -ncască. CORBEA, D, 16v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. f. amazone&seă (CORBEA, D, <1GV)* — Amazoană -f- suf. -esc. AMBERĂ s.f. v. anmă. *AMBRĂ s.f. v. amvr&. OAMOMO s.n. (1749) Plantă din familia cruciferelor, ghimber. Ia [...] cardamomo [. .. ], amomo, udagaci, ana dram 3. CB, 53v. — It. amomo; cf. gr. «jxconov. “AMVRĂ s.f. (c. 1700) Ambră. Ambarum g.n. Nume de amberă. bare miros. CORBEA, D, 16v. Ia cîteva amvra să trasa ca cinci grăunte de meiu şi o lopeaşte intru o lingură de vin hun. MD;. 41r. Ferme gramaticale: sg., nom.-ac. amberă (CORBEA, D, 16v); pl. nom.-ac. nmrra (MD,, 41r). Variantă: ambcrS. — Germ. Amber, ngr. â.uppa (germ. < lat. ambra-, ngr. < it. ambra). O AN A adv. (1749) Termen utilizat în reţete pentru a arăta ch din • substanţele prescrise trebuie luată o parte sau o cantitate egala. Să iai rozmarin, jaleş, izmă, pelin, ana miini 2. CB, 54r; ci'. CB, 53v. — It. ana, ngr. dvu._ ^ANACREONTIC, -Ă adj. v. anacreonticesc, anacreontici. ANACREONTICE8C adj. (1757) Anacreontic, cu structură metrică specifică poeziilor atribuite lui Anacreon. Pentru stihul cel anacrcon- ANGLICAN ticcsc. EUSTATIEVICI, GR, 138; cf. EUSTATIEVICI, GR, 134. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. n. anacreontiecsc (EUSTATIEVICI, GR, 134, 138).. — Lat. anacreoniiciis, -a, -um, (după modelul adjectivelor terminate în -esc). . V. şi anacreontici. oANACREONTICI s.m. pl. (c. 1700) Versuri anacreontice. Ana-crt’on g.m. Nume al unui poetic şi de la acela au găsit stihurilor nume anacreontici. CORBEA, D, 19r. Lat. anacreonticus, -a, „-um. V. şi anacreontices c. . - . ANAGALIDĂ s.f. (c. 1760) Răcoină albastră. Şi anagalida parte fumeiască. (care are flori albastre), bîndu-se cu oţet amestecat cu apă sau oţet cu miere, lucrează prea minunat.' MD<>, 14v... Forme gramaticale: sg. nom.-ac. anagalida (MD2î 14v). — It. anagallide-, cf. lat. anagallis, -idis, gr. avayaMdc;, -1805. ■ . ANALE s.f. pl. (1717) Numele unei scrieri istorice. Scrie Tatitus in Analile sale. CANTEMIR, HR., 165. Forme gramaticale: pl.nom. -ac. analilo (CANTEMIR, HR., 165). — Lat. annalss. , ! ANAPEST s.m. (c. 1700) Anapaesticus, -a, -um. Din anapest, anapestească.. CORBEA, D, 19r. întru locurile cele neasemine [...] pre iamv, spondei, trivraheu, anapest sau pre dactil priimeste. BUSTATIE-VICI, GR. 136; cf. EUSTATIEVICI, GR, 134, 138. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. anapest (CORBEA, D, 19r; EUS-TATIEVICI, GR, 134, 136, 138). — Lat. anapaestus, gr. uvuircuaroţ. ^ANAPESTESC, -EASCĂ adj. (c. 1700) Care conţine anapeşti. Anapaesticus, -a, -um. Din anapest, anapestească. CORBEA, D, 191. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. f. anapestească (CORBEA, D, 19T). — Anapest + sui', -esc. *ANAPESTIC, -Ă adj. v. anapesticesc. ANAPEST ICESC adj. (1757). Anapestic. Pentru stihul cel aristofa-nicesc sau anapesticesc. EUSTATIEVICI, GR, 139 ; cf. EUSTATIEVICI, •GR, 134. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. n. anapesticesc (EUSTATIEVICI. GR, 134,139). — Lat. anapaesticus, -a, -um, gr. dvauaurciKâg, -f|, -6v (după modelul adjectivelor terminate în -esc). • - • ' ANATOMIC s.m. (1705) Anatomist. Anatomic el. Cela ce ştie meş-terşugul mădularelor trupului, despicător de stirvuri. CANTEMIR, II, 1, 8 .<^ Persoană care taie, spintecă, sfîşie. Adevărat, între toate jiga-niiie nu numai bun si adevărat filosof, ce încă si ispitit, iscusii anatomic Lupul ieste. CANTEMIR, II, I, 87. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. anatomic (CANTEMIR, II, I, 8, 87). — Lat. anatomicus, ngr.' dva-rojiucog. , * ANCORĂ s.f. v. anhoră. ANGLICAN, -Ă adj. (1717) Englezesc. Sacsonii, [...] la ostroavele Britanii treclnd, crăiia anglicană si scolică au aşezat. CANTEMIR, HR., 12. • ANHORĂ 95 Forme gramaticale: sg. nom.-ac. f. anglicană (CANTEMIR, HR., 12). — Lat. med. anglicanus, -a, -um. ANHORĂ s.f. (c. 1700) Ancoră (de vas). Şi stare anhorei mele nu e unde între valuri să se puie. CORBEA, PSÂLTIRE, in DA s.v. ancoră. O (1701) Fig. Facă-vă-să dară milă [. ..] de viaţa noaslrăce năcăjită fi ne tincleţ anhora ce de linişte. STINGHE, DRŞ, I, 22. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. anliora (STINGHE, DRŞ, I, 22); g.-d. anhorei (CORBEA, PSALTIRE, in DA s.v. ancoră). — Lat. anchora. ANIMAL s.n. (c. 1700) Fiinţă, vietate. Animal g.n. Stare, vieţuitoare, dobitoc sau ce ară fi in lume care să mişcă toi iaste animal. CORBEA, D, 20v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. animal (CORBEA, D, 20v). — Lat. animal. ANOMALIE s.f. (1705) Ceea ce se abate de la normal. Prc amănuntul sama de-i vom lua, toată, anomaliia şi rătăcirea firii la dinsa vum afla. CANTEMIR, II, I, 193; cf. CANTEMIR, II, I, 10. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. anomalia (CANTEMIR, II, I, 10; anomaliia: CANTEMIR, II. I, 193). — Lat. med. anomalia, gr. âvconaXla. ANTARCTIC adj. (1698) Una polus arclicus, iară alta polus antarc-ticus le număsc. CANTEMIR, D, 7. Cu. mina dreaptă despre polul arctic spre polul antarctic, cu degetul intins, ceasurile arăta. CANTEMIR, II, 1,170 ; cf. CANTEMIR, II, I, 20. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. antarctic (CANTEMIR, II, I, 20, 170), antarcticus (CANTEMIR, D, 7). Variantă: antarcticus. — Lat. antarcticus, -a, -um- ANTARCTICUS adj. V. antarctic. ANTIMONIE s.f. v. antimoniu. ANTIMONIU s.n. (c. 1760) Pentru antimoniu. Antimonion iaste un feliu şi o materie mctalicească tare şi greu. MD;, 244r. Pentru antimonic, adică piiatra răsticului. MD., 22T. Forme gramaticale: s.f. sg. nom.-ac. antimonic (MDX, 22r); s.n. sg. nom.-ac. antimoniu (MD?, 244r). Variantă: antimonic s.f. — Lat. med. antimonium, ngr. dv-upâviov. APELAŢIE s.f. (1733) Apel (la o instanţă de judecată). Cind nu vor fi odihniţi pe judecata dumneavoastră, atunci pol să facă apelalie. DRA, I, 338. Fiind lipsă, a să lua legea in apelalie la scauiiul mai de sus. ?>TOL-DOVANU, AS, I, -J 57. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. apelaţie (DRA, I, 338; MOLDOVANU, AS, I, 157). — h&t. appellatio. •APELĂLUIT, -Ă adj. (1742) Care a constituit obiectul unui apel. Va pierde puterea a judeca caujelc apelăluite de la c. prot. la sfinţia sa. MOLDOVANU, AS, I, 157. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. f. apelăiuite (MOLDOVANU, AS, I, 157). — Apelălui (< magh. apellâlni < lat. appellare) (prin schimbarca valorii gramaticale). '97 APROBĂLUI APOCRIF s.m.' (1717) Autor nerecunoscut de biserică. Pre cîţiva din proroci in izvodul apocrifilor ii scriu. CANTEMIR, HR., 171. Forme gramaticale: pl. g.-d. apocrifilor (CANTEMIR, HR., 171). — Lat. apocryphus, gr. ârcâicpotpo?. APOPLEXIE s.f. (1726) Dambla. Au murit Traian în Chilichiia • [...] de boală ce-i dzic hidropică, mestecată cu apoplexia. N. COSTIN, L, 57. Acela să ferească să nu cumva să cază la apoplexie (adică la cataroi). MDX, 24v; cf. MDi, 33r, 38v, 75v. Forme gramaticale.- sg. nom.-ac. apoplexie (MD!, 24v, 33r, 38v); apoplexia (N. COSTIN, L, 57; apoplexiia: MDb 75v). — Lat. apoplexia, pol. apopleksija-, cf. gr. — Lnt. aruncits. ARCHITECT s.m. (1717). Arhitect. Fost-au zice architectul (adecă mai martie meşterilor) acestui lucru Apollodor Damaschinenul. CANTEMIR, HR.,' 322. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. arclutectul (CANTEMIR, IIR., 322). — Lat. architectus; cf. gr. âpxtTeKxtov. ARCTIC1 adj. (1698) Una polus arcticus, iară alta polus antarcticus le număsc. CANTEMIR, D, 7. Cu mina dreaptă despre polul arctic spre polul antarctic, cu degetul întins, ceasurile arăta. CANTEMIR, II, I, 170; cf. CANTEMIR, II, I, 20. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. in. arctic (CANTEMIR, II, I, 20, 170), arcticus (CANTEMIR, D, 7). Variantă: arcticus. — Lat. arcticus, -a, -um, gr. ctpKTiKoţ, -ii, -ov. ®ARCTIC2 s.n. (1705) Polul Nord. Mută-se arcticul, slrămută-se andarcticul. CANTEMIR, IX, II, 139. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. arcticul (CANTEMIR, II, II, 139). — Arctic1 (prin schimbarea valorii gramaticale). ARCTICUS adj. v. arctic,1. OARCUBALISTA s.f. (1705) Arbaletă. Ciobanul, de după spini, cu palestra, (gl. marg. arcubalista) sigeala printr-inimă ii pătrunsă. CANTEMIR, II, I, 256. — Lat. arcuballisla. “AREIANĂŞ s.m., (1600) Unitarian. Numai să goneşti calvini şi areianăş şi să le iei beseareca, să o dai unde veri vrea domneta. DÎ, 129. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. areianăş (DÎ, 129). — Magii.- ariănus (< lat. arianus). ARENDATOR s.m. (1737) Arendaş. Vor mai face arendatorii jalbă. DRA, I, 368. Veţi avea poruncă de la zişii mai sus arendatori pentru lucrul bălţilor. DRA, I, 368. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. arendatori (DRA, I, 368); arendatorii (DRA, I, 368). — Lai. med. arendator. ARENDĂ s.f. 1. (1737) Sumă de hani plătită de arendaş proprietarului. Să faceţi garduri după rînduiulă pentru închisul peştelui spre venitul arendii. DRA, I, 368. Să nu se intimplezepagubă arendei. DRA, I, 368. De nu ai găsi om cu nădeajde să poală plăti arănda la learmin, să n-o dai, ci să bagi morari. DOCUMENT 1748, ap. TAMĂS, EW, 80. 99 ARITMETIC 2. (1744) Circiumă; han. Au vândut orânda acelui sal unui jidov de acolo din sat. IORGA, SD, V, 155. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. arînda (arănda: DOCUMENT 1748, ap. TAMÂS, EW, 80), orînda (orănda: IORGA, SD, V, 155); g.-d. arendci (DRÂ, I, 368), arendii (DRA, I, 368). Variante: arîndă, orîndă. — Lat. med. arenda, magh. arenda, ucr. orenda. “AREST s.n. 1. (1728) Detenţiune. Numai făr dă chizaş bun, au arestu să nu fie. IORGA, SD, X, 419. Până în zio de astăz rabdă harestn. STINGHE, DRŞ, I, 194; IORGA, SD, V, 152; STINGHE, DRŞ, î, 191. . 2. (1736) închisoare, loc de detenţiune. Şi pe cucernic protopop chir Radul au pus la hareslit. STINGHE, DRŞ, I, 194. Să-l ia de aici de la arest. DRA, I, 367. Iaste pus aici la arest. DRA, I, 367. L-a ţinui [...] la areşli. TEMPEA, IST., 169; cf. IORGA, SN, 102; TEMPEA, IST., 166. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. arest (DRA, I, 367), arestu (IORGA, SD, X, 419), areşti (IORGA, SN, 102; TEMPEA, IST., 169); arişt (STINGHE, DRŞ, I, 191), liarcst (TEMPEA, IST., 166; harestu: STINGHE, DRŞ, I, 194); g.-d. arestului (IORGA, SD, V, 152). Variante: arestu, areşti, arişt,.liarcst. — Germ. Arrest, magh. arest, ârislom (germ. (1694) S. comp. Armată (armadă)-de-mare=flotă militară. Să intareaşte tare o armadă de mare. FN, 32. Iaste de a cădea în mâinile unii armade de mare^vrăjmaşe, o flotă încărcată de feliuri de negoţuri. FN, 65; cf. FN, 57, 79, 113.. 8. (1710) Forţele militare care mînuiesc tunurile; artilerie. Iară Zamoţ/schii singur cu pedeslrimea si cu armata, adecă cu puşcile, au ţinut mijlocul. M. COSTIN, L, 53. Şi au vinit toată pedeslrimea a lui Mihai vodă cu toată armata pre mînule lui 7amoysc}iii. M. COSTIN, L, 54; cf. M. COSTIN, L, 56. 4. (1753) Tunuri, artilerie. Şi deodată trimisă 1000 de oameni călări aleşi şi cîtăva armată, adecă tunuri, şi altele ce ar trebui de apărare la Gheorghic Marlinuzi. M. COSTIN, CU, 303. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. armadă (FN, 28, 32. 73; ANON. BR., 308), armată (FN, 65, 103, 113; M. COSTIN, CU, 303; VP, 185r); armada (FN, 10, 79, 80; IM, 106; ANON. BR., 288), armadia (PS.-COSTIN, L, 67), armata (CRON., 251v, 256r; M. COSTIN, L, 53, 54, 56 ; VP, 184v, 186r); g.-d. armade (FN, 61, 65); pl. nom.-ac.'armade (FN, 18, 61), armate (FN, 57). Variante: armadă, armadie. — II. armata, armada, magii. armadia, ngr. upudSa, upnăza pol. armata (magh., ngr. < it.; pol. < lat. armata). V. şi harmat ă. ARMISTIŢI s.n. v. armistiţic. ARMISTIŢIE s.f. (1699) Armistiţiu. Armistiţiu (adecăle contenirea armelor) vine hotărîtă. FN, 85. Pentru acel armistiţi dobăndeaşte acea ţară oarece răpaos. FN, 150. într-aceasta vreme de armistiţie, vrajea .101 ARTICUL vrăjitoriului mijlocitoriu asesi de tot să .închisă. .CANTEMIR, II, II 209; cf. FN, 171; CANTEMIR, II, I, 9, 209. •Forme gramaticale:-s.f. sg. nom.-ac. armistiţie (CANTEMIR, II, I, 9, II, 209); armistiţia (FN, 85); g.-d. armistiţii (CANTEMIR, II, II, 209); s.n. sg. nom.-âc. armistiţi (FN, 150), armistiţium (FN, 171). Variante: armistiţi s.n., armistiţi uni s.n. < •— Lat. armistitium, it.. armistizio. . * ARMISTIŢIU s.n. v. armistiţie. • ■ : . : i ARMISTIŢIUM s.n. v. armistiţie. .; ARMONIE s.f. 1. (1694) Bună înţelegere. în Ţari grad, armonie vîrtoasă. FN,; 28. 2. (1705) îmbinare melodioasă a mai multor sunete muzicale. Din multe organe o harmonie intr-o simfonie /"ac. CANTEMIR, II, I, 142. ♦ Melodie caracterizată prin armonia, sunetelor. Harmonie. el. Cintare dulce, după meşlerşug tocmită. CANTEMIR, II, I, 25. O harmonie tinguioasă la toată urechea aducea. CANTEMIR. II, II, 136. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. armonie (FN, 28), harmonie (CANTEMIR, II, I, 25, 142, II, 136). Variantă: harmonie. • , — Lat. • harmonia.,'it. armonia', -cf. gr. âpţtooia. ^AROMATIC, -Ă adj. v. aromatico. OAROMATICO adj: (1749) în s. comp. ealamo-aromatieo = plantă din familia araceelor, obligeană. la vin, ocă 10, calamo aromatico, anghe-lică, galanga, dram 3. CB, 56r; cf. CB, 54r. — It. (calamo) aromatico. ARSENIC s.n. (c. 1700) Chrysocolla g.f. Arsenic,- văpseală gălbână ca aurul. CORBEA, D, 51v. Santerna g.f. Neam al arsenicului. CORBEA, D, 296v; cf. CORBEA, D, 27v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. arsenic (CORBEA, D, 27v, 5lv); g.-d. arsenicului (CORBEA, D, 296v). : — Lat. arsenicum; cf. ngr. ctpasviKov. • ARTIC s.n. 1. (1646) Petiţie. Cela ce va da vreun artic la mina domniei şi va scrie acolea hulă şi ocară [...] nu să va certa. PRAV. VL, 153. leu articele cele ce sint dejalobă la împărăţie. SIMION DASCĂLUL, in DA s.v. ’ f 2. (1651 — 1700) Parte a unui text. Artih. Articulus. ANON. CAR, 328. Dară ce vrea sămna altă ddăosur a ar ticului fără aceasta? DOSOFTEI, VS, nov., 177r. . - Forme gramaticale: sg. nom.-ac. artic (PRAV. VL, 153; ardk: ANON. CAR., 328); g.-d. articidai (DOSOFTEI, VS, nov., 177r); pl. nom.-ac. articole (SIMION DASCĂLUL,’in DA s.v.). * — Articul (prin derivare regresivă). • ■ ^ARTICOL s.n. v. articul. ARTICUL s.n. 1. (1691) 'Punct al unei dogme sau credinţe religioase. Cuvînt pre limbă proastă la ceale 12 articule ale credinţei. MĂRG., 5V. Creştinul [..:] să crează:şi şă mărturisească ceale,doaosprăzeace.arti-culc ale credinţii .noastre ceii pravoslavnice. MĂRG.y 158r. ' . 2. (1699) Dispoziţie,; parte a uniei legi-sau a unui decret. Se văd dintr-ace lege. din parte dintăiu al tituluşului şi. articuluşid: LUPAŞ, .DIT, 481. Gloaba articuluşidui, 200 de florinti■ fv..] nes căzut o va da. DC, 3T; cf. DC, 4r. ' ' . ' /■ > ' . ■ ARTICULUŞ '102 3. (1705) Capitol. Articule. lăt. [...] A voroavei capele. CANTEMIR, H> I, 9. - , . . . , 4. (1705) Articulaţie. Articule. lăt. încheietura osului. CANTEMIR, II, I> 9. 5. (1705) Pronunţie, rostire (clară). Prin glasul fără articule din piept şi din gîrtan acestea îi clocotiia. CANTEMIR, II, I, 234. Scriş-netul glasului ar ticului si înţelegerea cuvîntului îi astupa. CANTEMIR, II, II, 140; cf. CANTEMIR, II, II, 227. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. articulul (CANTEMIR, II, II, 140, 227), articuluşul (LUPAŞ, DIT, 481); g.-d. articuluşului (DC, 3r, 4r); pl. nom.-ac. articulc (MĂRG., 5V, 15Sr; CANTEMIR, II, I, 9, 234). Variantă: articuluş. — Lat. articuluş, magh. artikulus. ARTICULUŞ s.n. v. articul. “ARTILERIE s.f. 1. (1715) Ansamblu de arme de foc care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanţă; tunuri. Şi intr-acea zi cu tot ce au fost ale oştii, cu artilerie şi cu alte ce-au fost de a puşcăriei [...], s-au trimes la gheneral-leitenant Baur. PS.-COSTIN, L, 70. Aice am scris cil izvod cită oaste svezească s-au închinat la moscali [. . .] şi cîtă artilerie s-au luat de la dînşii. PS.-COSTIN, L. 72. 2. (1715) Parte a armatei care mînuieşte tunurile. Artilerie, adecă puşcărie. PS.-COSTIN, L, 73. De cavalerie, infanterie şi artilerie ucişi. PS.-COSTIN, L, 75. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. artilerie (PS.-COSTIN, L, 70, 72, 73, 75). — Pol. artyleria, rus. apmitAepiui (pol., rus. < fr. artillerie). ASECURA vb. I (1694)_ A asigura, a încredinţa. Nu te asecura de linişte, căci puţin ţine. FN, 30. Forme gramaticale: refl. imper. 2 sg. nu te asccura (FN, 30) — 11. assecurare. , *ASESOPv s. m. v. aşîşor. ÂSIATEC, -Ă adj. v. asiatic, -â. ASIATIC, -Ă adj. 1. (1701 — 1750) Care este situat în Asia. Mai mulţi zic să fie venit de la Dais, carii sînl în Schitia asiatică. CANTA-CUZINO, IST., 9. Întîiaş dată de la hotarăle Indiii înnainte ne vine Schythia asiatică. CANTEMIR, HR., 61. 2. (1717) Care este originar din Asia. Unnii, rod de tătari asiatici, [.. .] crăii ungureşti şi nume i-au dat şi corona i-au pus. CANTEMIR, HR., 12. Unor asiiatici varvari pre lesne li-au lăsat. CANTEMIR, PIR;, 15. 3. (1717) Supranume al lui Lucius Cornelius Scipio. Unul au biruit Africa şi l-au numit Africanul, iară altul Asia şi l-au numit Asiatic CANTEMIR, HR., 118. 4. (1736 — 1738) Care provine din Asia. Nu ştiu de va putia cineva a prii Asiei, a vrea bine Asiei, a grăi bine de Asiia sau a fi voitoriu de bine lucrurilor asiatice. N.. COSTIN, C, 192. 5. (1736 —1738) Care duce spre Asia. Mainte de.ee luă cale asiatecă Roma, bogaţi, păciuitori, triaji'[ . . .], toţi, fiestecihe cu al său eram îndestulaţi. N. COSTIN, C, 193. 103' ASTROLOG Forme gramaticale: sg. nom.-ac.' m. asiatic (CANTEMIR, HR.> 118); f. asiatccă (N. COSTIN, C, 193), asiatică (CANTACUZINO , IST., 9; CANTEMIR, HR., 61); asiatica (CANTACUZINO, IST., 9); pl. nom.-ac. m. asiatici (CANTEMIR, HR., 12); g.-d. m. asiatici '(asiia-tici: CANTEMIR, HR., 15); n. asiatice (N. COSTIN, C, 192).' Variantă: asiatcc, -ă. — Lat. asiatieus, -a, -um, gr. âcncmKOQ, -fi,' -6v; V. şi a s i a t i c e s c. ' ASIATICESG adj. (1705) Care trăieşte în Asia, asiatic. Asupra corbului scriind, Intre jigăniileşi vrăjitorii asielicesli l-ai dat. CANTEMIR, II, II, 184. între atîte asiaticeşti şi evropeşti vestite .nemuri, iei nwnai pe a lui Batie cumpleciune si a, tătarilor lui vrăjmăşie bărbâteste au timpii. CANTEMIR, IIR., 19. Forme gramaticale: pl. nom.-ac., m. asieticesti'(CANTEMIR,. II, II, 184); n. asiaticeşti (CANTEMIR, HR.,.,19). ’ : ‘ > Variantă: asieticcsc. : —-Lat. asiaticus, -a, -um, gr. dcncraKoc, -fţ, ,-6v. (după modelul adjectivelor terminate în -esc). V. şi a s i a t i c, -ă. ASIENESC adj. (c. 1700) Care este situat în Asia. Lycaonia g.f. Ţinut asienesc cătră Frighiia. CORBEA, D, 179r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. n. asienesc (CORBEA, D, 179r). — Lat. asianus, -a, -um^ gr. amavoţi. -fţ, -ov (după modelul adjectivelor terminate în -esc). ASIETICESC adj. v. asiaticesc. ASIGNAŢIE s.f. (1748) Mandat de plată. Să va da de la mai mare coinisareşul tării asignaţie. DC, lv. Domnul gubernator îi deade signatie. DC, 2T; cf. DC, lr, 2r, 3r. • ■ , Forme gramaticale: sg. nom.-ac. asignaţie (DC, 1J, lv, 3r), signaţie (DC, 2V); asignaţia (DC, lv, 2r). Variantă: signaţie. - — Lat. assignatio, germ. Assignation. ^ASIGURA vb. I v. asecura. *ASISTA vb. I v. asistălui. V • ASISTĂLUI vb. IV. (1699) Â. asista (pe cineva). Dentr-acesl eclipsis cunoscu că foarte bine va fi asisiăluit, den credinţa fericitelor sale pro-gresuri, un slăpînitoriu supt Săgetătoriu. FN, 87. Forme gramaticale: pas. ind. viit. 3 sg. va Ii nsistăluit (FN, 87). .. — It. assistere (după modelul verbelor terminate în -ălui, împrumutate din maghiară). . • *ASPIDĂ s.f. v. aşpiş. ^ASSENSOR s.m. (c. 1700) Persoană care "aprobă sau aderă la o opinie. Assensor g.m. Bine-văditori, pre carele, de-l vei întreba de ceva, bina te va învăţa şi-ţ va fi ţie aprobator şi assensor. CORBEA* D, 29r. — Lat. assensor. ASTROLOG s.m. (1682) Persoană care . practică astrologia. Eu eram astrolog la Rim. DOSOFTEI, VS, nov.,. 154r. Iată [...] prognos-tice, dupre 4 calendare a 4 'astrologia osebiţi italiani scoase. FN, 22. Deci la acesia lucru, Î7itii ca astrologhii să facem, să cade. CANTEMIR, II, I, 113 ; cf. FN, 23, 50J 89; CALENDAR, 1; N. COSTIN, C, 240 . Forme gramaticale: sg. nom.-ac.-astrolog (DOSOFTEI, VS, nov., 154r; CALENDAR, 1); astrologul (N. COSTIN, C, 240); pl. nom.-ac:- ASTRONOM 104 astrologii! (FN. 22); astrologhii (FN, 23, 89; CANTEMIR, II, I, 113); g.-d. astrologliilor (FN, 50). — Lat. astroîogits, it. astrologo, gr. ăCTTpo).oyoc, pol. astrolog (pol. < lat.). ASTRONOM s.m. 1. (1693) Astrolog. Mai adaos-am şi alte, ale altor astronomi, prognostice. FN, 5. Bătrinii şi astronomii in Ţara le-şască a mare răutăţi că sînt ii acestor ţări meniia. M. COSTIN, L, 165. De care mulţi astronomi, stringindu-se pintr-alte teri, au făcut prognitic. PS.-COSTIN, L, 23; cf. FN, 16, 50, 117; CANTEMIR, HR-, 368. 2. (169S1 Astronom. Astronomii, adecă a stelelor cunoscători, [...] doaă numai neclătitoare şi nemutătoare a fi arată. CANTEMIR, D, 7. Eudoxus,-i g.m. Foarte un înţelept astronom au fost. CORBEA, D, 103T. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. astronom (CORBEA, D, 103v); astronomul (CANTEMIR, HR., 368): pl. nom.-ac. astronomi (FN, 5. 16 ; PS -COSTIIv. L. 23); astronomii (FN. 50: CANTEMIR. D. 7; FN, 117; M. COSTIN, L, 165). — Lat. astronomus, it. astronomo, ngr. âarpovofioc, pol. astronom (pol. < lat.). ®ASTRONOMESC, -EASCĂ adj. (1710) Care se referă la astronomie. Şi pe urtnă i s-au dat titlul Exaporito, adecă tainicul din luntru la împărăţie, om pre învăţat in toate învăţăturile, ase filosofeşti, astronomeşti, cum şi teologeşti. N. COSTIN, L, 291. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. f. astronomeşti (N. COSTIN, L, 29R — Astronom -j- suf. -esc. •ASTRONOMI vb. IV (1703) A citi in stele. Intr-această noapte să facem cercare pentru norocul şi naşterile tale şi pentru aceastea pre cit voi putea să astromescu (!). „SINDIPA, 80r. Forme gramaticale: conj. pr. 1 sg. să astronomescu (să astromescu: SINDIPA, S0r). — Astronom -f- suf. -i. cAŞÎŞOR s.m. (sec. XVII) Judecător. Popa Pinte, anişor so6or[;(]^[«<] TORGA. SD. XII, 233. JVoi, [...] popa Pinte, aşuşoru de sobor şi popa Lupul, preut a satului, demu ştire. IORGA, SD, XII, 233. Forme gramaticale: ssr. nom.-ac. asîşor (IORGA, SD, XII. 23), aşuşoru (IORGA, SD, XII, 233). Variantă: aşuşoru. — Germ. Assessor, magii, asszesszor (germ. magh. < lat. assessor)' CAŞPIŞ s.n. (c./1660) Aspidă. Ka aspis szurd jej viadze. PSALTIRE c. 1660. ap. TAMÂS. EW, S4. Ca aspisul surd viadză, ce-ş astupă urechile. VISKI, PV, II, 26; cf. VISKI, PV, III, 89. Forme gramaticale: sg.nom.-ac. aşpiş (VISKI, PV, III, S9; aspis: PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS. EW, 84). aşpişul (VISKI, PV, II, 26). —Magh. ăspis (< lat. aspis). AŞUŞORU s.m. v. aşîşor. ATEIST s.m. (1705) Ateu. Nu mai slobodă ieste limba atheistului spre blăstăm decit tropurile ritorului spre hula sau lauda aninată. CANTEMIR, II, I, 143. De la ateist. EUSTATIEVICI, GR, 41. Numele cele străine care să sfirşesc in -sta. precum: gramatista, sintaxista, [...] ateista (gl. marg. făr de Dumnezeu, care nu crede intru Dumnezeu)_ 105. ATLANTA EUSTATIEVICI, GR, 41; cf. CANTEMIR, II, I, 10; EUSTATIE-VICI, GR, 41. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ateist (EUSTATIEVICI, GR, 41; atheist: CANTEMIR, II, I, 10),' ateista- (EUSTATIEVICI, GR, 41); ateistul (EUSTATIEVICI, GR, 41); g.-d. ateistului (EUSTATIEVICI, GR, 41; atheistului: CANTEMIR, II, I, 143); voc. ateiste (EUSTA-TIEVICI, GR, 41), ateisto (EUSTATIEVICI, GR, 41); ateistule (EUS-TATIEVICI, GR, 41); pl. nom.-ac. ateişti (EUSTATIEVICI, GR, 41); ateiştii (EUSTATIEVICI, GR, 41); g.-d. ateiştilor (EUSTATIEVICI, GR, 41); voc. ateişti (ateist[iy. EUSTATIEVICI, GR, 41); ateiştilor (EUSTATIEVICI* GR, 41). Variantă: ateista. — Lat. med. atheista. V. şi a t ej s t, -ă. ATEIST, -A adj. (1694) Ateu. Vor face o jupîneasă mai mult de a 0 ţinea că iaste atheistă, decăt catolică. FN, 30. Şi aşa au fost traiul ţării Intr-acea iarnă 'cu acel domn atheista. PS.-COSTIN, L, 13; cf. PS. -COSTIN, L, 27. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. ateista (atheista: PS.-COSTIN, L, 13, 27); f. ateistă (atheistă: FN, 30). Variantă: ateista. — Lat. med. atheista, it. ateista, pol. ateista. V şi ateist. ATEISTA1 adj. v. ateist, -ă. ATEISTA2 s.m. v. ateist. ATESTAŢIE s.f. v. atiştaţie. ATESTAŢION s.n. V; atiştaţie. ATIŞTAŢIE s.f.' v.- atiştaţie. • ATIŞTAŢIE s.f. "(1724) Atestat, adeverinţă. Si jate ke trimitem şi alsaszta atistatie la domnul baron Fikter. STINGHE, t)RŞ, I, 107. Să 1 să dea şi un cinstit adistaţion dă la cinstitul sfat. IORGA, SD, X, 329. Am cerut şi neu dat atiştaţie. STINGHE, DRŞ, I, 177. Dupe ateştaţiia popei lui Stan de la Fărcaşi, au făcut carte de slobozenie de rumănie. DRA, I, 367. Pentru aceaia am datu această atistatie a noastră. IORGA, SD, XII, 60; cf. STINGHE, DRŞ, I, 107, 110, 115; IORGA, SD, X, 329; DRA, I, 344; IORGA, SD, XII, 37; DRA, I, 367; IORGA, SD, XII, 59. - ■ ! Forme gramaticale: s.f. sg. nom. -ac. atestatie (Iorga, SD, XII, 37; DRA, I, 367), atistatie (IORGA, SD, XII, 59’ 60), atiştaţie (STINGHE, DRŞ, I, 177; atiştaţie: STINGHE, DRŞ, I, 107, 110); atestaţia (ateştaţiia: DRA, I, 367), atiştaţia (atistaczija: STINGHE, DRŞ,’I, 115; atiştaţia: STINGHE, DRŞ, I, 117); pl. nom. -ac. atestatiile (IORGA, SD, XII, 37); g.-d. atiştaţii (atistatij: STINGHE, DRŞ, I, 110); s.n. sg. nom. -ac. adestaţion (IORGA, SD, X, 329); adistaţion (IORGA, SD, X, 329); pl. nom. _•-ac. atestaţi onuri (DRA, I, 344); adestati-onurile (IORGA, SD, X, 329). Variante: adestaţion s.n., adistaţion s.n., atestatie s.f., atestaţion s.n., atiştaţie s.f. : — Lat. attestalio, germ. Attestation. ATLANTA s.n: (1719) Colecţie de hărţi, atlas. Mă rog Mării Sale să priimeascâ de la nehărnicia mea un atlanta, care l-am fost cumpărat cănd am fost la Viena. CANTACUZINO, ap. GÂLDI,.MOTS, 155.. ATLAS 106 Forme. gramaticale: sg. nom. -ac. atlanta (CANTACUZINO, ap. GÂLDI, MOTS, 155). — It. atlante, ngr. Q.xka\nuc: *ATLAS s.n. v. atlanta. ATOM s.n. (1694) Cel mai mic element constitutiv al corpurilor. J)e unde toate să spânzură şi să otcărmuescu, până la atomul cel mai mic. FN, 22. Neschimbată [.. .] în feţe, iar nu in atomuri, trebuie să înţelegi, da vreme ce toate atomurile în toate filele, în toată vremea [.. .] tînd la nemica, tind la a fi a lucrului să întorc. CANTEMIR, II, II, 173; cf. CANTEMIR, II, I, 10. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. atomul (FN, 22); pl. nom.-ac. atomuri (CANTEMIR, II, I, 10, II, 173); atomurile (CANTEMIR, II, II, 173). — Lat. atomus, it. atomo, gr. cîtchov. ATOMIST s.m. (1705) Persoană care admite, propaga, susţine atomismul. Atomistii. el. Filosofii carii sini din ceata epicurilor ţi dzîc că toate in lume sint tîmplătoare. CANTEMIR, II, I, 9—10. Filosofiia atomistilor socotelele muritorilor şi cu dinselc împreună lucrurile lumeşti ar stăpini. CANTEMIR, II, II, 129. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. atomistii (CANTEMIR. II, I, 9); g. -d. atomistilor (CANTEMIR, II, II, 129). — Lat. med. alomista, ngr. âtopiaTrig. AUDERE s.f. (c. 1700) Faptul de a auzi, auz. Cind zice cineva un lucru frumos în chip de oraţie întru auderea tuturor. CORBEA, D, 77v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. auderea (CORBEA, D, 77v). — Lat. audire. AUDIENŢĂ s.f. (1690) Faptul de a asculta. Ne rugăm a ni da audienţă a veni la luminata Poartă. IOR.GA, SBD, 93. Mai înainte nu sc-au putut da audienţie, adicăte ascidtare la cele ce domnul din porunca Porţii îi zisese. GRECEÂNU, IST., 186. N-au dai audienţie împărăţia solului Mazoviţchi. AXINTE URICARIUL, in DA s.v. ' Forme gramaticale: sg. nom. -ac. audientă (IORGA. SBD, 93), audienţie (GRECEÂNU, IST., 186; AXINTE URICARIUL, in DA s.v.). Variantă: audienţie. — Lat. audientia, it. audienza, pol. audjeneja. AUDIENŢIE s.f. v. audienţă. “AUDITOR s.m. (1715) Judecător militai’. A polcurilor auditori (adccă judecători). PS. -COSTIN, L, 73. <(> S. comp. Ghcncral-auditor = general avînd funcţia de comandant al unui tribunal militar. Şi mai mult decit 260 s-au prins de gonaşi, întru carii au fost şi gheneral-auditor şi alţii. PS. -COSTIN, L, 70. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. auditor (PS. -COSTIN, L, 70, 73); pl. nom. -ac. auditori (PS. -COSTIN, L, 73). — Pol. audylor (< lat. auditor). V. şi gheneral.2 * AUGUST 1 s.m. invar. v. avgust *AUGUST 2 s.m. v. argust2. AUGUST, -Ă adj. 1. (1694) Slăvit. Cea avgustă (adccă slăvită), cinstită bătrînă stă cumpănind un tractat. FN, 31. 2. (1715) împărătesc; aparţinînd unui împărat. Citeva metereze au făcui [...], asupra cărora au comenduit pe un brigadir august. PS.-COS- 107 AVGUST1 TIN, L, 67. Vrednicia şi slujba care au arătat cu credinţă şi cu tărie cătră avgusta casa noastră. TEMPEA, IST., 116. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. august (PS. -COSTIN, L, 67); f. avgustă (FN, Bl); avgusta (TEMPEA, IST., 116). Variantă: aTgust, -ă. — Lat. augustus, -a, -um, it. augusto. i V. .şi augustă, avgust2. AUGUSTĂ s.f. (1682) împărăteasă. Iară fericitul Porfirie luă de la augusta (gl. marg. împărăteasa) 2 cîntare de aur. DOSOFTEI, VS, febr., 78r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. augusta (DOSOFTEI, VS, febr., 78r). — Lat. augustus, -a, -um. V. şi a u g u s t, -ă, a v g u s t 2. AUGUSTU s.m. v. aTgust. AUTOR s.m. (c. 1700) Scriitor. Amometus g.m. Numele al unui autor. CORBEA, D, 17v. Aceştii sentenţii precum ellini aşe latini câţiva avtori a ave putem. CANTEMIR, HR., 62. Autorul arată pricinele, pentru căci au insămnat toii craii ungureşti. CANTEMIR, HR., 506; cf. CORBEA, D, 14r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. autor (CORBEA, D, 14T); au-toriul (CANTEMIR, HR., 506); autorul (CANTEMIR, HR., 506); g.-d. autor (CORBEA, D, 17v); pl. nom. -ac. avtori (CANTEMIR, HR., 62). Variante: autoriu, artor, — Lat. a«[c] > AVGUST 1; s.m. invar. (c. 1700) Luna august. Augustus g.m. ■ Avgust (lună). CORBEA, D, 32r. Luna lui avgust mult ne va face a suspina. FN, 127. Augustus = awgwsta.:AMELIO, VIM; 311; cf. FN, 147; IORGA, SD, XII, 44. > , AVGUST2 10S Forme gramaticale: sg. nom. -ac. augustu (AMELIO. VIM, 311), avgust (CORBEA, D, 32r; FN, 147; IORGA, SD, XII. 44); g.-d. avgust (FN, 127). Variantă: augustu. — Lat. augustus. AVGUST 2 s.m. 1. (1701 — 1750) Titlu dat împăraţilor romani. ■Şi le-au dat şi lituluş de ci, a să zice şi a să scrie; împăraţii romanilor şi pururea avgusti. CANTACUZINO, IST., 60. Vnde-s a clinilor împăraţii, chesarii, I S-a Rimului avguşti, bogaţ, puternicii si tarii? DOSOFTEI, O, I, 377.' 2. (1716— 1742) împărat. Noi, Leopold, [. ..] în toată vremea avgust Ţărci nemţeşti şi ungureşti şi Bohemiei crai. TEMPEA, IST., 78. Noi, Caroli, T---] pururea avgust al Ghermaniei. TEMPEA, IST., 116; cf. TEMPEA, IST., 76, 77. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. avgust (TEMPEA, IST.. 76, 78, 116), avgustu (TEMPEA, IST., 77); pl. nom. -ac. avgusti (CANTACUZINO, IST., 60), avguşti (DOSOFTEI, O, I, 377). Variantă: avgustu. — Lat. augustus. V. şi a u g u s l, -ă, a u gust ă. AVGUST, -Ă adj. v. august, -ă. «AVGUSTESC adj. (1717) împărătesc. L ui Annie Fabian, triumvirului a acelor mai de frunte, tribunului polcului al doile avgustesc. CANTEMIR, HR., 161. Solului avgustesc, celui dintâi prefect a provinţii Darcomanilor. CANTEMIR, HR., 161. Forme gramaticale: sg. g. -d. m. avgustesc (CANTEMIR, HR.. 161). — Avgust2 + suf. -esc. AVGUSTU s.m. v. avgust2. *AVIZ s.n. v. avizie. °AVIZIE s.f. (1755) Informaţie scrisă asupra unor faptc- (războinice). Această veste o simţise şi Nicolai-vodă din nişte avizii, ce scriea că craiul Stanislav au purces din Ilolsaţia, do la Meklemburg. AXINTE URICARIUL, in DA, s.v. aviz. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. avizii (AXINTE URICARIUL, in DA, s.v. aviz). — Pol. awizy (< it. avvisi). AVOCAT s.m. (1667 —1669) Viind împreună cu jupinul Pană şi cu- Râul Santomi, avucatul, şi cu frate-său, Ioan Antonie. CANTACUZINO, NI, 128v. Iază pentru carăle cailor care trcc la alergătură cu multă socoteală răspund de armele ştiutorilor, avucaţilor şi ritorilor. MARG., 14r. Moimîţa [...], ca cum advocatul Liliacului s-ar fi făcut [...], înlr-acesta chip a mateologhisi au început. CANTEMIR, II, I, 195; cf. CANTACUZINO, NI, 131v; CANTEMIR, II, I, 8. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. avocat (CANTEMIR, II, I 8); advocatul (CANTEMIR, II, I, 195), avucatul (CANTACUZINO, NI, 128v, 131v); pl. g. -d. avucaţilor (MĂRG., 14r). Variante: advocat, avucat. 109 AXIOMA — Lat. ' advocalus, it. avvocato. AVTOR s.m. v. autor. AVTORITAS s.n. v. autoritate. AVUCAT s.m. v. avocat. AXIOMĂ s.f. (1705) Adevăr fundamental, postulat. Puteţi strica axioma vechilor filosofi şi malhematici. CANTEMIR, II, I, 50. Meşter-şugul facc ca această axiomă de multe ori să nu să adeverească. CANTEMIR, II, I, 94. Poveste [. . .] dovedeşte precum şi adevărată axioma zice că cineva nu poate da ce nu are. CANTEMIR, HR., 385; cf. CANTEMIR, II, I, 10, 42, 193. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. axiomă, (CANTEMIR, II, I, 42, 94, 193); axioma (CANTEMIR, II, I, 10, 50; CANTEMIR, HR., 385). — Lat. axioma, gr. ă-licojia. B BACTRIANI s.m. pl. (1717) Locuitorii Bactriei. în zădar ieşindu-i pofta să fie luat pe fata domnului batrianilor. CANTEMIR, IIR., 289. Forme gramaticale: pl. g.-d. bactrianilor (CANTEMIR, HR., 289). — Lat. Bactriani. BAGALIU s. n. (1703) Echipament de campanie. Vom auzi mear-gere de ostaş, rânduială de bagalii şi alte ostăşeşti porunci. FN, 124. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. bagalii (FN, 124). — It. bagaglio. *BAGATELĂ s. f. v. bagdatelu. “BAGDATELU s. n. (1728) Lucru lipsit de importanţa, J'Icac. Şi să va duce veastea şi pă la alte ţări şi crăii dă lungime multă ce fach la un lucru bagdatelu. IORGA, -SD, X, 419. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. bagdatelu (IORGA, SD, X, 419). — Germ. Bagatclle, magh. bagatcll (magh. < germ. < fr. bagatelle). °BAGHIUNETĂ s.f. (1715) Baionetă. Au început a-i goni şi a-i giunghia cu şpege şi cu bagldunc-tc. PS. -COSTIN, L, 68. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. bagliiunotc (PS. -COSTIN, L, 68). — Ngr. HTcaviovârca (< fr. baîonnctte). *BAIONETĂ s. f. v. baghiunetă. BALAŞ s. n. (1594) Rubin trandafiriu. 1000 tal. argit. on sitifan cu balaş, cu margaritar. DÎ, 193. Mi-au dat bani gata 9000 şi o părcachie de cercei cu balaş drept bani 3000. DOCUMENT 1644, in DA s.v.; cf. DÎ, 194; IORGA, SD, VII, 178. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. balaş (DÎ, 193, 194 ; DOCUMENT 1644, in DA s.v.; IORGA, SD, VII, 178). — It. balascio. BALEARICESC adj. (c. 1700) Provenit din insulele Baleare. Ba-learicus, -a, -um. Balearesc, -ească, din ostrovul Balcarcs, balearicesc. CORBEA, D, 34r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. baleariccsc (CORBEA, D, 34r). — Lat. balcaricus, -a, -um (după modelul adjectivelor terminate în -fsc). BALENĂ s. f. (1756) Mamifer marin. Untură de peste ce-i zic balena. VP, 3r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. balena (VP, 3r). — Lat. ballaena. BALJAMOM s. n. v. balsam. BALSAM s.n. 3. (1642) Substanţă mirosiloare, răşinoasă, folosită la îmbălsămarea cadavrelor sau la prepararea unor medicamente. 131 BARBARESI Şi pinzu cumpără şi cu unsori dc balsamu unse trupul. CAZANIE 1642, in DA S.v. Care luînd neşte creştini, înfăşară cu pîndze curate cu unsori şi mirosuri scumpe {gl. marg. balsame): DOSOFTEI, VS, dec., 214r. îi vei aduce ceale cu lerevinth si cu balsam. MD2l 85r; cf. 'P.'PR., 95r; AMELIO, CAT., 296. ....' ' 2. (1697) Arbust din care se extrage o substanţă mirositoare, ră-şinoasă. Cu oleiul de balsam care bun şi frumos miros areVISKI, PV, III, 79. Balsamelon g.n. Zamă de balsam. CORBEA, Dj 34T. Rodul balsamului si piatră din bureaţi [...] pisează-le- toate împreună. MD2, 53 v. & (1736—1738) Preparat farmaceutic întrebuinţat ca medicament extern împotriva durerilor fizice. Şi-ţ trimite o ocă de balsam de a Palis-tinii, cu carele, de-ţ vei unge faţa, nice un sămnu de lovitură nu va rămînea. N. COSTIN, C, 603 — 604. Grijîndu-i trupul cu balsam, l-au dus la ţara lui. AXINTE URICARIUL, in DA' s.v. Ales iaste balsamul de copaibe, iar mai ales■ foarte iaste balsamul peruvian. MD2, 85r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. baljamom (P. PR., 95r), balsam (VISKT, PV, III, 79 ; CORBEA, D, 34T; N. COSTIN, C, 603; AXINTE URICARIUL, in DA s.v.; MD2, 85r), balsamu (CAZANIE 1642, in DA s.v.), balsomu (AMELIO, CAT., 296); balsamul (MD2, S5r)-; g. -d. balsamului (MD2, 53v); pl. nom. -ac. balsame (DOSOFTEI, VS, dec., 214r). Variante: baljamom, balsamu, balsomu. — Lat. balsamum, it. balsamo, magh. bal(z)sam(om), ngr. (i7td?.aaj.io, pol. balsam (magh., pol. < lat.; ngr. < it.;): ^BALSAMICA s. pl. (c. 1760) Preparate farmaceutice realizate din balsam. Să să ajutoreze nu numai cu ceale mai nainte păziri de obşte, ci deosebite aducînd balsamica răşinoase şi amară. MD2, 32r. — It. bnlsamico; cf.1 lat. med. balsamitica. BALSAMINOS, -OASĂ adj. (c. 1700) De balsam. Ralsaminus, -a, -um, Balsaminos, -ă, CORBEA, D, 34r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. balsaminos (CORBEA, D, 34T); f. balsaminoasă sau balsaminosă (CORBEA, D, 34r). — Lat. balsaminus, -a, -um (după modelul adjectivelor terminate în -os). BALSAMU s. n. a7, balsam. BALSOMU s. n. v. balsam. *BANCHET s. n. V. bcneUet, BARBAR s. m. (1717) Nume dat, în antichitate, de greci şi de romani oricui, nu era grec sau roman. Toţi barbarii, pănă la unul, din giur-împregiurul Dachiii bătuţi, suppuşi. CANTEMIR, HR., 288. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. barbarii (CANTEMIR, HR., 228). — Lat. barbarus, ■ -a, -um. ^BARBARA s. f. (1705) Numele scolastic al primului mod al figurii întîi a silogismului, în care toate judecăţile sînt universal afirmative. Barbara lat. Ieste o formă de siloghismuri carile să face din toate prota-sele adeveritoare şi părtniceşti. CANTEMIR, II, I, 10. Silogkismul Corbului făc.ut in barbara, în veci neplătit si nedieresit să rănuie. CANTEMIR, II,. I, 241; cf. CANTEMIR, II, II, 178. — Lat. med. barbara. BARBARESI s. m. pl. v. barbarezi. ! BARBAREZI 112 BARBAREZI s. m. -pl. (1667—1669) Locuitorii Berberiei. Avtnd teamă mare de barbarezi. CANTACUZINO, NI, 127v. Barbaresii gonescu cîteva corăbii. FN, 8. Căriia dzicem noi barbaredzii. N. COSTIN, L, 46; cf. N. COSTIN, L, 37. ' Forme gramaticale: pl. nom. -ac. barbarezi (CANTACUZINO, NI, 127v); barbaredzii (N. COSTIN, L, 37, 46), barbaresii (FN, 8). Variantă: barbaresi. — It. barbaresco. BARBIAR s.m. v. bărbier. BARBIR(U) s. m. v. bărbier. f" °BARON s. m. (1716 — 1742) ■Fost-au trimis [. . .] poruncă la baron j Tis. TEMPEA, IST., 113. Cinstite şi al mieu bun şi adevăraţii patron, 1 dumneata baron Buda Ianco, de la cerescul Impăratu rog şi poftescu. IORGA, SD, XII, 224. Vilhelm, baron de Reghendorf, [•■..] purcede fără izbîndă de la Buda. M. COSTIN, CU, 293 ; cf. TEMPEA, IST., 115; STINGHE, DRŞ, I, 108; DRA, I, 323; IORGA, SD, XII, 41. — Forme gramaticale: sg. nom. -ac. baron (TEMPEA, IST., 113, 115; STINGHE, DRŞ, I, 108; DRA, I, 323; IORGA, SD. XII. 224, 41; M. COSTIN, CU, 293). — Germ. Baron (< fr. baron). *BAS s. m. v. bassus. OBASSUS s. m. (c. 1700) Registrul cel mai jos al vocii bărbăteşti. Succentor g. m. Cîntător de temei sau de bassus. CORBEA, D, 328v. — Lat. bassus. “BASTARDĂ s. f. (1715) Vas de război. Apropiindu-să cătră chioş-chiu, încep a slobozi tunuri şi puşci din bastardă şi, tntr-acelaşi cltip şi celelalte catarge după dînsa urmând, [.. .] trec toate pe denăintea înpăra-tului. IM, 14. Forme gramaticale: sg. .nom. -ac. bastardă (IM, 14). — Ngr. njtao-câpSa (< it. bastardo). BASTARNI s. m. pl. (1717) Populaţie de origine germanică care locuia în nord-vestul Daciei. iStrînsu-s-au dară acolo schithii, gotthii [...], bastarnii [...] şi frânţii. CANTEMIR, HR., 287. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. bastarnii (CANTEMIR. HR., 2 87). — Lat. Bastarnae. *BASTION s. n. v. baştă. BASTON s. n. 1. (1726) Bucată de lemn lungă şi subţire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ţine în mînă. Mai sini lui T.ănase, de la prăvălia lui Pandazi, taleri 6 noi', trei să să oprească pentru un baston nou ce mi l-au petrecut. DIB,-[I], 314. 2. (1734) Cîrjă. de arhiereu. Carii, propuindu-să prin mitropolit domnului, îi va numi, dîndu-le baston şi carte de egumenie. DOCUMENT 1 734, in DA s.v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. baston (DIB, [I], 314; DOCUMENT 1734, in DA s.v.). — It. bastone. “BAŞTĂ s.f. 1. (1600) Apărătoare şi susţinătoare activă a unor idealuri sau credinţe. Aceaste 2 ţări; carele sîntu baştele ce se cheamă strejile şi apărătură a toată creştinătatea. DÎ, 133. Feritorul si basta me. PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 96; cf. DÎ, 131. 113 BĂRBIER 2. (1688) Bastion, redută. Surpă zidul Ierusalimului şi băştile lui le arse cu foc. BB, 334. Numimen g. n. Răzmare, întărire, îngrădire, başte, stobor, pălancă. CORBEA, D, 198r. Lagum aprinsu mare stricăciune face la acea baştie. FN, 99. Şi au făcut cu socoteala lui Zamoyschii hatmanul şi denafară de şanţuri băşti de pămîntu. M. COSTIN, L, 44; cf., BB, 630; M. COSTIN,' L, 53, 71, 82; TEMPEA, IST., 92; N. COSTIN, L, 90, 134. . - Forme gramaticale: sg. nom. -ac. baştă (M. COSTIN, L, 71,-82; N. COSTIN, L, 90), başte (CORBEA, D, 198r; TEMPEA, IST., 92), baştie (FN, 99); başta (M. COSTIN, L, 71; basta: PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 96), bastea (BB, 630); pl. nom. -ac. başte (N. COSTIN, ■ U 134), băşci (M. COSTIN, L, 53), băşti (M. COSTIN, L, 44) ; baştele (Dî, 133; bastele: PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 96), băştile (Dî, 131; BB, 334). , Variante: başte, baştie. — Magh. bastya, pol. baszta (magh., pol. < it. baslia). : BAŞTE s. f. v. baştă. .BAŞTIE s. f. v. baştă. . BĂTĂLIE s. f. v. bătălie. BATALION s. m. şi n. (1703) Unitate de infanterie cu un efectiv aproximativ egal cu al unei companii. A rîndui batalioni în multe părţi a Evropii. FN, 120. Şi s-au ales dintru dinşii 3 batalioane de s-au trimis cu polcovnicul Galovin. PS.-COSTIN, L, 68; cf. PS. -COSTIN, L, 67. Forme gramaticale: m. pl. nom. -ac. batalioni (FN, 120); n. pl. nom. -ac. batalioane (PS. -COSTIN, L, 67, 68). — It. battaglione, pol. bataljon. °BAZEA s.f. (1669) Pînză de bumbac cu urzeală de aţă. Un capot de bazea cu vapeluri. DOCUMENT 1669, in DA s.v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. bazea (DOCUMENT 1669, in DA s.v.). — Ngr. pTroCeţ, te. £a*e,.(ngr., tc. < fr. basin). BĂRBER s- m. v. bărbier. . BĂRBIAR(I) s. m. v. bărbier. BĂRBIARIU s. m. v. bărbier. BĂRBIER s. m. 1. (1561) Felcer. o(t) ch kbj(m) barbir. DOCUMENT 1561, in DERS, 12. Tremitimu un berbiru alu loru şi o slugă a mea să cumpere. DÎ, 118. Atunce să creade şi mai bine de cit are fi altul mai prost, bărbiariu sau deseîntătoriu. PRAV. VL, 107. Nemaiavînd cîrpe bărbiarii de a lega ranele [...], însuşi ale lui haine nu ş-au cruţat. CANTACUZINO, IST., 17. Au trimis domnii bărbieri să vază de c ciumată au ba. TEMPEA, IST., 93; cf. IORGA, SN 72; BOGDAN, GLOSARUL, 29; ANON. CAR., 330; PRAV. MB,. 252 ; CORBEA, D, 50r, 50^; N. COSTIN, C, 325, 526, 538. 2. (1592—1604) Frizer. Făgăduiră unii (!) barbiru alu împăratului mulţi fldrinţi ca să taie capul împăratului. FL. Di, 527v. Noi, bărbiarii, care şedem pre locul bisearicii domneşti cu . chirie. DIB, [I], 159. Nice dănăoară n-au crcdzut să-ş lase barbă la bărbiariu. N. COSTIN, C, 33. Nedelcu Bărbierul [...] cu briciul să hrăneşte. IORGA, SD, VI, 362 ; cf. FL. D3, 52Sr; FL. D2, 95r; ANON. CAR., 330; DIB, [I], 160; FL. D3, 27v; DIB, [I], 215; FLOAREA DARURILOR 1700, in DA s.v.; DIB, [I],, 301,. 310; N. COSTIN, C, 33; DIB, [1], 410, 447. <> (1704) S. comp. TJliţa Bărbierilor şi Bărbieri = stradă unde îşi desfăşura BĂRBIERESC 114 activitatea breasla bărbierilor. I-am vindut dumnealui o prăvălie in Uliţa Bărbierilor. DIB, [I], 230. I-am dat dumnealui prăvălia mea din Bărbiiari. DIB, [I], 260. Din fată, din coltul magazii, la vale spre Bărbieri. DIB, [I], 253; cf. DIB, [î], 309, 310. ' Forme gramaticale: sg. nom. -ac. barbir (DOCUMENT 1561, in DERS, 12), bărber (BOGDAN, GLOSARUL, 29), burbiari {bărbiiari: CORBEA, D, 50r, 50v), bărbiariu (N. COSTIN, C, 33; bărbiiariu: PRAV. VL, 107 ; PRAV. MB, 252), bărbier (DIB,[I], 447), bărbir (barbir: ANON. CAR., 330), berbiru (D1, 118); barbirul (FL. D1; 528r), bărbiariul (bărbiiariul: N. COSTIN, C, 538), bărbiarul (DIB, [I], 215; bărbiiarul: FL. D3, 27v; DIB, [I], 301), bărbierul (IORGA, SD, VI, 262; DIB, [I], 310); g.-d. barbiru (FL. Di, 527v), bărbiariu (bărbiiariu: FLOAREA DARURILOR 1700, in DA s.v.); bărbiariului (DIB, [I], 160; bărbiia-riului: IORGA, SN, 72; N. COSTIN, C, 33), biirbirnlui (FL. D2, 95r); pl. nom. -ac. bărbiari (bărbiiari: DIB, [I], 260; N. COSTIN, C, 33; DIB, [I], 410), bărbieri (DIB, [I], 253; TEMPEA, IST., 93); barbiarii (barbiiarii: N. COSTIN, C, 526), bărbiarii (DIB. [I], 159; bârbiiarii: N. COSTIN, C, 325; CANTACUZINO, . IST., 17); g.-d. bărbiarilor (DIB, [I], 309), bărbierilor (DIB, [I], 230, 310). Variante: barbiar, barbir(u), bărber, bărbiar(i), bărbiariu, bărbir, berbiru. — It. barbiere, ngr. pirapunepriţ; cf. ser. berber. *BĂRBIERESC, -EASCĂ adj. (c. 1700) Care aparţine bărbieriei, care se referă la bărbierie. Clwirurgicus, -a, -um, VTrăcesc, -ă, bărbieresc, -ă. CORBEA, D, 50r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. bărbicresc (CORBEA, D, 50r); f. bărbierească (CORBEA, D, 50r). 1(1 — Bărbier suf. -esc. •BĂRBIERIE s.f. (c. 1700) Meseria de bărbier, chirurgie. Cheirurgia g.f. Vindecare de rane, bărbierie, vrăciuire. CORBEA, D, 50r; cf. CORBEA, D, 50v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. bărbierie (CORBEA, D, 50r, 50v). — Bărbier + suf. -ie. BĂRBIR s. m. v. bărbier. ^ BĂŞTI RE s.f. (c. 1700) Fortificare. Munitio g. f. întărire, îngrădire inluuntru, băştire, faccre de palangă. CORBEA, D, 198r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. băştire (CORBEA, D, 198r). — Băşti (< baştâ + suf. -i) (prin schimbarea valorii gramaticale). "BĂTĂLIE s. f. (1715). Şi aşa la al 9 ceas din zi s-au început bataliia foarte iute. PS. -COSTIN, L, 68. Au fost întocma silitori la acea bătăliie de pe apă. VP, 185v; cf. PS. -COSTIN, L, 74; VP, 10r, 185r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. bătălie (bătăliie; VP, 185v); ba-talia (bataliia: PS. -COSTIN, L, 68), bătălia (bătăliiei; VP, 185r); g. -d. bătăliei (PS. -COSTIN, L, 74); pl. nom. -ac. bătălii (VP, 10T). Variantă: bătălie. — Ngr. nrcaT(i?.ia (< it. battaglia). “BELACOASĂ s. f. (1730) Ţesătură de mătase (înflorată). 1 ghiordei bilacoas[ă], cu flori de fir, cu cacum blăniţă. IORGA, SD, VII, 191. O rochie de belacoasă cu flori de fir. DIB, [I], 341. Trimite giupîncsilor 115 BETONICA daruri, canavete, bilacoase. NECULCE, L, 85; cf. IORGA, SD. VII, 194; NECULCE, L, 324-325; IORGA, SD, V, 157. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. belacoasă (DIB, [I], 341; NECULCE, L, 324-325; IORGA, SD, V, 157; belacoas[ă]: IORGA, SD, VII, 191), bilacoasă (bilacoas[ă): IORGA, SD, VII, 191, 194); pl. nom. -ao. bilacoase (NECULCE, L, 85). Variantă: bilacoasă. — Rus. ăfutoKoc (< fr. belle Ecosse). BELGHI s. m. pl. (1718) Belgi. Mai apoi alte numere despărţite ca crăngile dintr-un copaciu; şvedzii, danii, fraţozii, saxonii, belghii. M. COSTIN, NM, 268. Şvezii, danii, saxonii, franţozii, belgii [...] tot den rădăcina cea veche a alamanilor sînt. N. COSTIN, L, 54. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. belghii (M. COSTIN, NM, 268; belgii: N. COSTIN, L, 54). — Lat. Belgae. *BELGI s. m. pl. v. belghi. BELGIOIN s. n. (1749) Smirnă. Xa gura ţevii pune moscos au bel-gioin au storace licfida, cînd vei scoate apa. CB, 61r. Să iai foi de trandafir [...], oc. 1, cuişoare, dram. 8, belgioin, dram. 4, scorţişoare, dram 12, toate aceasteă piseazăi-le bine si le ameastecă cu florile de trandafir. CB, 61r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. belgioin (CB, 61r). — It. belgioino. BELONĂ s. f. (1694) Război. Trăiaşte belona (adecăte oastea); tnpolriva răsăritului să va putea grija bine şi nici cătră cea despre apus nu va fi scădeare. FN, 26. Forme gramaticale: sg. nom. -ac., belona (FN, 26). — It. Bellona. “BENCHET 9. n. (1710) Petrecere, chef. Cu toţii au mincat carne şi mare benchetu du fost toată dzua. N. COSTIN, L, 303. Şi au venit şi în tîrg in Iaşi, de au făcut bencheturi. PS. -COSTIN, L, 40. Conuiuio = = benket. AMELIO, VIM, 301.. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. benchet .(benhet: AMELIO, VIM, 301), benchetu (N. COSTIN, L, 330); pl. nom. -ac. bencheturi (PS. -COSTIN, L, 40). \ Variantă: benchetu. — Ucr. benhet (< it. banchetto). BENCHETU s. n. v. benchet. BENEVOLENŢĂ s. f. (1742) Bunăvoinţă, îngăduinţă. Această bene-volenţă să nu să cunoască a fi uzuş. MOLDOVANU, AS, I, 157. Forme gramaticale: bencTOlenţă (MOLDOVANU, AS, I, 157). — It. benevolenza. BERBIRU s. m. v. bărbier. *BERIL s. n. v. berilliis. ^BERILLUS s. n. (c. 1700) Berii. Beryllus g. m. O piatră scumpă care să chiiamă berilliis. CORBEA, D, 36r. — Lat. Beryllus. BETONICĂ s. f. (c. 1760) Vindecea.. Să faci şi alifie tntr-acestaş chip; unt de rută, unt de crin, [.. .] betonică. MDi, 26v. Să fiarbă în apă foi de dafin şi de betonică. MD!, 53v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. betonică (MDi, 26v, 53v). — Lat. betonică. . BETONNA 116 “^BETONNA s.f. (c. 1700) Vindecea. Veronica g. f: [...] Iarbă hetonna. CORBEA, D, 364r. — Lat. Beltoncs. °BEZOAR s.n. (c. 1760) Concrcţiunc formată pe căilo digestive sau urinare ale unor rumegătoare, utilizată în medicina populară. Tămăduiri osebite şi cuviincioase la această boală a ciumii. [...] 4. Pentru piiatra ce să chiamă bezoar. MDj, 21v. Să ia bezuar să tragă ca cinci sau şase grăunte de orzu. MD2, 41r. — Forme gramaticale: sg. nom. -ac. bezoar (MDj, 21v), bezuar (MI)2. Ur). Variantă: bezuar. 1 — Gemi. Bezoar (< sp. bezoar). BEZUAR s. n. v. bezoar. ^BIACA s. f. (1749) Alb do plumb. Ia untură de rimător, unlu-dc-lemn, iară noao, biaca, adecă ceru za, amestecă-le toate dinpreună şi le topeaşte pe foc lin. CB, 63v. — It. biacca. BIBLIE s. f. 1. (1588) CarLea sacră a creştinismului. 1 telruvangliei putinei ferecai de la Birlădan; [. . ,]1 biblie. DÎ, 164. Biblia, adecă dumnezeiasca scriptură ale cei vechi şi ale cei noao leage. BB, foaie de titlu. Biblia g. n. pl. Scriptura svintă, bibliia. CORBEA, D, 36v. 2. (c. 1645) Carte. începătura stihurilor, jitie aceasta prea frumoasă şi din biblie veachc scoasă, la oameni să le cetească. PAR. PR., 23. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. biblie (DÎ, 164; PAR. PR., 23); biblia (bibliia; BB, foaie de titlu; CORBEA, D, 36v). — Lat. biblia, v. sl. cf. gr. pipxiov. BIBLIOTECĂ s. f. (1717) Colecţie de cărţi. Au strlris nenumărată mulţi mc de cărţişi, mare bibliothică făcînd, le-au pus într-lnsa. CANTEMIR, HR., 194. Pline sint bibliotecile şi turceşti şi creştineşti de minunate şi mari faptele lor. CANTEMIR, IIR., 441. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. bibliotică (bibliothică-. CANTEMIR, HR., 194); pl. nom. -ac. bibliotecile (CANTEMIR, HR., 441). Variantă: bibliotică. — Lat. bibliotheca; cf. gr. Pt(3Xio0r)KT|. BIBLIOTICĂ s. v. bibliotecă. BILACOASĂ s. f. v. belftcoasă. *BISI5CT adj. v. visectos. “BOLTĂ s.f. 1. (1G43) Partea superioară arcuită a unei construcţii. Xcaflindu-să meşteri buni la noi In ţară, ca să poală lucra bine la uşi şi la ferestri şi la boite. DOCUMENT 1643, in DA s.v. La-ntra-tul curiilor era o boltă lungă cil ai svirli cu piatra. DOSOFTEI, VS, ocL., 46v. Podul [...] iaste foarte nalt, ca o boltă adus. IM, 98; cf. CANTEMIR, IIR., 189. 2. (1680) Prăvălie; circiumă. Iată un trimis preste tot să deşchiză bolta. IORGA, SD, X, 112. Au făcut cutie şi umblă in cetate, [...) la boltr si prin cămări; dau cine ce vor: TEMPEA, IST., 168. Să prolustă-luiţi la bolta lui Nedelco. IORGA, SD, X, 418; cf. IORGA, SD,'x, 327, 423, XII, 47, 49. i. (c. 1700) Cămară. Camera g. f. Cămară, boltă. CORBEA, D, 42r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. boltă (DOSOFTEI, VS, oct., 46V; CORBEA, D, 42r; CANTEMIR, HR., 189; IORGA, SD, X, 327; IM, 98; IORGA, SD, X, 423, XII, 47); bolta (IORGA, SD, X, 112, BRIGADIER 418, XII, 49); pl. nom. -ac. boite' (DOCUMENT 1643, in DA s.v.; TEMPEA, IST., 168). ■ — Magh. boit, ser. bolta (ser. < it. volta; magh. acolo, pe marginea ţării leşeşti. PS. -COSTIN, L, 76. Ca să isprăwască alt oarecare scopos, la care era rîncluit bregadiriul Megdan. VP, 186r. Cind au foslu îndesară, du sositşi. bregadirul Crop o tul. N. COSTIN, L, 327. Iarfrate-său, Costantin Cantimir, ce era bregadiri, au lualu de la Isnovăl Jijia în gios. NECULCE, L, 370; cf. PS. -COSTIN, L, 67, 74 ; NECULCE, L, 187, 217, 220, 227, 232. ' Forme gramaticale: sg. nom. -ac. bragadir (NECULCE, L, 187), bregadir {PS. -COSTIN, L, 74; 76; N, COSTIN, L,-!327), bregadiri (NECULCE, L, 370), brigadir (PS. -COSTIN, 'L,' 67); bragadiriu (NECULCE,, L,. 220); bregadiriul (NECULCE, L, 217), bregadiriul (VP, 186T), bregadirul (N. COSTIN, L, 327); pl. nom. -ac. bragadiri (NECULCE, L, 227); bragadirii (NECULCE, L, 232). Variante: bragadir(i), bregadiri, brigadir. — Rus. âptizadup (< fr. brigadier): BREGADIRI s. m. v. bregadir. ♦BRIGADIER s. m. v. bregadir. BRIGADIR 118 BRIGADIR s. m. v. bregadir. BRITANI s. m. pl. (1736—1738). Locuitori ai Britaniei. Am petrecut tărîle frantozilor, a britanilor, a hispanilor. N. COSTIN, C, 289 • cf. N.' COSTIN,' C, 501. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. britani (N. COSTIN, C, 501); g. -d. britanilor (N. COSTIN, C, 289). — Lat. Britanni, pol. brytan. *BRONZ s. n. v. brundzu. BRUCTERI s. m. pl. (1717) Populaţia germanică ce locuia înWest-falia. Strlnsu-s-au dară acolo schithii, gotlhii [...], bructerii, saxonii si frânţii. CANTEMIR, HR., 287. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. bructerii (CANTEMIR, HR. 287). — Lat. Bructeri. CBRUNDZU s. n. (1689) Bronz. Să să hiarbă la un locu. Adecă să puie: aur, argintu, pietri scumpe [...], cosîtoriu, brundzu. CRON., 218v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. brundzu (CRON., 218v). — Ngr. ji7tpouyr£o5 (< it. bronzo). *BUCOLIC, -Ă adj. v. bucolicesc. BUCOLICESC adj. (1757) Bucolic. Ce este <.ritmul> cel bucolicesc sau gheorghicesc? Este cuvîntare pentru lucrurile cele sălbatice. EUSTA-TIEVICI, GR, 141. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. n. bucolicesc (EUSTATIEVICI, GR. 141). — Lat. bucolicus, -a, -um (după modelul adjectivelor terminate în -esc). BUMBĂRDĂLUI vb. IV (1703) A bombarda. Să bumbărdăluiaşte acea straje lăngă mare. FN, 142. Forme gramaticale: refl. ind. prez. 3 sg. să bumbărdăluiaşte (FN, 142). — It. bombardare (după modelul verbelor terminate în -ălui, împrumutate din maghiară) . •BUMBĂRDĂLUIT, -Ă adj. (1703) Bombardat. Vor auzi veşti de cetăţi bumbărdăluite. FN, 128. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. f. bumbărdăluite (FN, 128). — Bumbărdălui (prin schimbarea valorii gramaticale). BURGUNDI s. m. pl. (1717) Populaţie germanică stabilită în Galia. însotitu-s-au dară cu împăratul Rimului [...] Gunderic a bur-gundilor. CANTEMIR, HR., 288. Forme gramaticale: pl. g.-d. burgundilor (CANTEMIR, HR., 288). — Lat. Burgundi. BURGUNDIONI s. m. pl.“(1717) Populaţie germanică stabilită în Galia. Strlnsu-s-au dară acolo schithii, gotthii [...], burgundionii [...] şi frânţii. CANTEMIR, HR., 287. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. burgundionii (CANTEMIR, HR., 287). ' ■ ;; — Lat-. Burgundiones. , , ; ■ ; CABALĂ s. î. (1705) Doctrină mistieă medievală. Cabală. Evr. Învăţătură disidemonească cu carea evreii Sfinta Scriptură după voie tilcitiesc. CANTEMIR, II, I, 14. Forme'gramaticale: sg. nom. -ac., cabala; (CANTEMIR, II, I, 14). Lat: med. caMa/a; cf. ngr. Kappd?vCt. CABALIST s.m. (1705) Adept al cabalei. Care stihii pre amănuntul, după meşterşugul cabaliştilor tălmăcindu-să, va să ăzică. CANTEMIR, II, II, 218. ', Forme gramaticale: pl. g. -d. cabaliştilor (CANTEMIR, II, II, 218). • — Lat. med. cabbalistae; cf. ngr. KaPPaXio-riig. *CABINET s.n. v. gabinct. *CADENŢĂ s. f. v. cadenţie. CADENŢIE s. f. (1757) Cadenţei. Cealaltă parte a stihului, care să numeşte cadenţia, stă intru şase sloveniri. EUSTATIEVICI, GR., 140. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cadenţia (EUSTATIEVICI, GR., 140). — Lat. cadenţia. . *CALAMINTĂ s. f. v. calamintha. OCALAMINTHA s. f. (c. 1760) Nume; al unei varietăţi de mentă. Să pornească pîntecele cu glistir de calamintha. MD^ 104v. — Lat. calamintha, gr. KaXa|.iCv0r|. CALANDAR s. n. v. calendar. “CALANDE s. f. pl. (1652) Calende. Calande să chiamă ceale zeace zile ale lunii de întti< PRAV. MB, 292. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. calande (PRAV. MB, 292). — Gr. KaXdv5ai, v. sl. K4A4HAtt(v. sl. < gr. < lat. calendae). *CALCINAT, -A adj. v. calcinatu., •CALCINATU adj. (1749). Calcinat. Să. iai cositoriu calcinatu, să fie curat, făr de plumbu. CB, 63r. Sămîntă de patlagină, borac caltinat. MD-, 123r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. n. calcinata (CB, 63r), calţinatu (MD2, 123r). ' ' . ; ' - ' Variantă: caltinat. — Calcina- (calţină) (< it. calcinare; cf. germ. kalzinieren) (prin schimbarea valorii gramaticale). ♦CALCUL s. n. v. calcnluş. “GALGULUŞ s. n. (1748) Calcul. După fieştecare [...] caleuluş să să arunce cliilin cîte 50 de florinţi. DC, 3r. 1 Forme, gramaticale: sg. nom. -ac. calcnluş (DC, 3T). CALENDAR 120 — Magh. kalkuhis (< lat. med. calculus). CALENDAR s. n. 1. (1655) Sistem de împărţire a timpului. 25 zile, după călindarul cel vechiu. IORGA, SBD, 70. Să fim slobozi a le ţine după calinăariul vechiu. LUPAŞ, DIT, 467. Toată leagea noastră, slujba besearicii şi carindariul [. ..] să stea pre loc. LUPAŞ, DIT, 467. Şi s-au ales pace, septevrie 29 dzile, pre calendariul nostru. M. COSTIN, L, 84. Care zi, după calendariul lui Iulian, cade la începutul lunii lui iunie. CANTEMIR, HR., 163; cf. LM, 214; CORBEA, D, 165v; N. COSTIN, L, 80, 150; TEMPEA, IST., 140. 2. (1695) Almanah. Nu alta aduc, fără cit un mic calandar. FN, 4. Să ne trimeti vro 2 călindare. LUPAŞ, DIT, 410. Au tipărit nişte calendare. TEMPEA, IST., -132; cf. FN, 22, 50, 51, 69, 70, 89, 90, 118, 150; CALENDAR, 1. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. calanilar (FN, 4), calendar (LM, 214), calendari (CALENDAR, 1), calindariu (FN, 51), călindari (CORBEA. D, -165v); calendariul (FN, 70, 89; M. COSTIN, L, 84; CANTEMIR, HR., 163; N. COSTIN, L, 80, 150; TEMPEA, IST., 140), calindariu] (FN, 90, 156; LUPAŞ, DIT, 467), carindariul (LUPAŞ, DIT. 467), călindarul (IORGA, SBD, 70); pl. nom. -ac. calcndare (FN, 22; TEMPEA, IST., 132), călindare (LUPAŞ, DIT, 410); calin-darele (FN, 50, 118), calindariile (FN, 50); g. -d. calendarelor (FN, 69). Variante: calandar, calendari(u), ealindar(iu), carindariu, călin-dar(i). — Lat. calendar(i)um, it. calendario, ngr. KalavSdpt(ov), Kalsv-Tdpi cf. rus. Ka.iendap (rus. < ngr. < lat.). CALENDARI (U) s. n. v. calendar. *CALENDE s.f. pl. v. calande. CALINDAR(IU) s.n. v. calendar. . . CALŢINAT adj. a7, calcinatu. "CAMERALIST s. m. (1729—1730) Agent financiar sau comercial. Cameralisti. IORGA, SD, V, 148. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. cameralisti (IORGA, SD, V, 148). — Germ. Kameralist (< lat. med. cammeralistis). CAMFOR s. n. (1754). 2 loţ camfur. IORGA, SD, XII, 68. Să se ungă cu ungvento de zahar cu camfor.-MD2, 123r; cf. MD*, 3V, Slv, 82r, 169r. ; Forme gramaticale: sg. nom.-ac. camfor (MDa,'82r, 123r, 169T); camîur (IORGA, SD, XII, 6S; MD2, 3V); camforul (MD*., 81T). Variantă: camîur. — Lat. camphora, ngr. Kdmpopa, Kfiqjoopa. CAMFUR s. n. v. camfor. CAMPANIE s. f. (1693). Operaţii militare. împăratul gîndeaşte de canţpania cea viitoare, pentru că sînt multe a găti. FN, 15. Iată cercă-toriule, în campania noastră nu să număscu bani, fără ceia ce-s păciuitori. N. COSTIN, C, 67; cf. FN, 18, 20, 34, 35. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. campanie (FN, 18, 20, 35); campania (FN, 15; N. COSTIN, C, 67); g. -d. campanii (FN, 34). — It. cmpigna, pol. kampanja. °CANAVAŢĂ s. f. (1565) Nume al unei ţesături. ILik ju(a-s) e*Xh) KdHjîK(n). DOCUMENT 1555, in DERS, 32. Triimite giupînesilor daruri, cmavetc, bilacoase. NECULCE, L, 85. O sucnă de 121 CANDIDAT canavaţă cu flor[i] de firu. IORGA, SD, VI, 250; cf. IORGA, SD, V, 322. Forme gramaticale: s. f. sg. nom. -ac. canavaţă (IORGA, SD, VI, 250); pl. nom. -ac. cănavetc (NECULCE, L, 85); s. n. sg. nom. -ac. canavăţ (DOCUMENT 1565, in DERS, 32; IORGA, SD, V, 322). Variantă: canavăţ s.n. ' — Ngr. Kav(v)apdtoo (pl.1 Kav(v)aPâTaa), pol. kanawac(a) (ngr:, pol. < it. canavaccio, canevazza). CANAVĂŢ s. n. v. canavaţă. ' CANCELAR s.m. 1. (1599) înalt dregător, prim-ministru. Să se roage [.. .] şi măriii lui, canţelcrului. Dî, 112. Canlălareşului .celui mai mare. P. PR., IIr. Canţelieriul cel mare, anume Olosinschii. M. COSTIN, L, 126. în săborul de la Bazilia fiind referindar cantilariului. CANTEMIR, HR., 115; cf. Dî, 113, 128; CORBEA, D. 42v: ANON. CANT., 130 ; ANTIM, O, 280; M. COSTIN,' L, 52*127, 167 : N. COSTIN, L. 126, 258. 2. (1709) Scriitor de cancelarie, grămătic. Nathan au fost proroc, Saronie scriiloriu, adecă canzelarie. ANTIM, O, 278. Toţi canţalierii ce au fost de treaba oştilor căzăceşti. PS. -COSTIN, L, 76. La cănzeliiariul care ne-u învătat. STINGHE, DRŞ, I, 144; cf. PS. -COSTIN, L, 70, 76; VP, 15v.' Forme gramaticale: sg. nom. -ac. canţelear (M. COSTIN, L, 127), canţiler (VP, 15v), canzelarie (ANTIM, O, 278), canzclaris (ANTIM, O, 280), cănţălari (CORBEA, D, 42v); cancelarul (ANON. CANT., 130), canţeleariul (M. COSTIN, L, 127), canţeleriul (Dî, 113, 128; M. COSTIN, L, 52], canţeliariul (M. COSTIN, L, 167), canţelieriul (M. COSTIN, L, 126), canţileriul (N. COSTIN, L, 258), cantilerul (N. COSTIN, L, 126), cănzeliariul (cănzeliiariul: STINGHE, 'DRŞ, I, 144); g. -d. canţelcrului (Dî, 112), canţilariului (CANTEMIR, HR., 115), cănţălareşului (P. PR., IIr); pl. nom. -ac. canţalieri (PS. -COSTIN, L, 70)-, canţalierii (PS. -COSTIN, L, 76). > Variante: canţalier (iu), canţelear(iu),< canţeler, canţeliariu, canţe-lieriu, canţilariu, canţiler(iu), canzelarie, canzclaris, cănţălareş, cănţălari, cănzeliariu. — Lat. cancellarius, germ. Kanzler, magh. kancelldr{cs), pol. kance-larzysz, rus. Kainţnep (rus. < pol. kanclerz < lat.)., ^CANCELARIE s.f. v. cănţălărie. CANCELISTA s. m. (1729—1730) Funcţionar de cancelarie. La 4 canţelişti rumăneşti. IORGA, SD, V, 149. P. Riş, canâelista si Badea Părăianul, către administraţie. IORGA, SD, XIV, 301. . ; Forme gramaticale: sg. norii. -ac. cancclisţa (cancelista: IORGA, SD, XIV, 301); pl. nom. -ac. canţelişti (IORGA, SD, V,i l49). Variantă: canţelist. : — Lat. med. cancellista, germ. Kanzelist (Kanzlist). CANDIDAT s. m. (1785):Cînd se va porni, acel candidat la Belgrad. STINGHE, DRŞ, I, 172. Pentru congregaţionul a toat(â) ţara,, al candidaţilor [...] foarte cu bucurie am luat.. STINGHE, DRŞ, I, 172; cf. IORGA, SD, V, 151. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. candidat (STINGHE, DRŞ, I, 172); pl. nom. -ac. candidaţi (IORGA, SD, V, 151); g. -d.‘candidaţilor (STINGHE,.DRŞ, I, 172) . cangreanA 122 — Lat. candidalus, germ. Kandidat; cf. magh. kandidâlus. CANGREANĂ s. f. v. cangrenă. CANGRENĂ s. f. (1648). Sinagoga şi poblican şi gangrena [...] carele nu. să ştiu rumâneaşte. NT, Vu. Această veninoasă rană sau mai bine a-i zice cangreană. HV, 2r. Pentru cangrenă şi sfachel. MDt, 22r. Poate să aducă gangrină şi carchin. MD2, 32r; cf. HV, 3r; MD2, 32v, 94v, 232v. (1736—1738) Fig. Ni ce cangrena defăimării n-ari mînca lauda cia bună. N. COSTIN, C, 149., Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cangreană (IIV, 2r, 3r), cangrenă (MDi, 22r), gangrena (MD-., 94v), gangrină (MD2, 32r); cangrena (N. COSTIN, C, 149), gangrena (NT, Vv; MD2, 32v). Variante: cangreană, gangrena, gangrină. — Lat. gangracna, gr. Ydyypaiva, yKuyypaiva, it. cangrena. CANOCHIAL s. n. sau m. (1699) Binoclu; lupă. Mulţi mercuriari (adecăle oameni de sfat) au poruncă de la stâpînii lor a avea canochial gătit. FN, 77. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. eanocliial (FN, 77). — It. can(n)occhiale. *CANONIC, -Ă adj. v. canoniccsc, -cască. CANONICESC, -EASCĂ adj. (c.; 1700) Canonic. Canonicus, -a, ■um. Canoniccsc, -ă. CORBEA, D, 42v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. canoniccsc (CORBEA, D, 42v); f. canonicească (CORBEA, D, 42*'); — Lat. canonicus, -a, -um (după modelul adjectivelor terminate în -csc). °CANONIR s. m. (1715) Artilerist, tunar. Serjant (adecă başciauş), canoniri, fuzeleri. PS. -COSTIN, L, 75. Forme gramalicale: pl. nom. -ac. canoniri (PS. -COSTIN. L, 75). — Rus. nanonup ( tale. P. PR., IVr, , Forme gramaticale: pl. nom.. -ac. caplanii (P. PR., IVr). , — Magh. kâplăn (< germ. Kaplan < lat. capcllanus). CAPORAL 124 *CAPORAL s. m. v. capral. , i °CAPOT s. n. (1669) Haină femeiască. Un capot de bazea cuvapeluri. DOCUMENT 1669, in DA s. v. bazea. ., . , Forme gramaticale; sg. nom. -ac. capot (DOCUMENT 1669, in DA s.v. bazea). — Germ. llapoUe (< it. cappotto, fr. capot). “CAPRAL s.m. (1715) Caporal. Capralulde ladrăbani. PS. -COSTIN, L, 71; cf. PS. -COSTIN, L, 74. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. capralul (PS. -COSTIN, JLj.-71); pl. nom. -ac. caprali (PS. -COSTIN, L, 74). — Pol. kapral, rus. KCiiipaA (rus. < pol. < lat. med. caporalis, it. caporale). CAPRICORN s. m. (1705) Numele unei constelaţii/: Tropic să cheamă dunga ceriului din carea soare să întoarce, veri la suit, veri la coborît, Bacul, Capricornul. CANTEMIR, II, I, 24; cf. CANTEMIR, II, II, 138. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. capricornul (CANTEMIR, .1.1, I, 24, II, 138). , — Lat. capricornus. “CARABIN s. n. (1745) Carabină. O flintă, un struţ, un carabin, o sabie ferecată. IORGA, SD, V, 157. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. carabin (IORGA, SD, V, 157). — Ser. karabin (< it. carabina)', cf. rus. icul, în picior făcută. N. COSTIN, C, 227. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ,carbucul (N. CQSTIN, C, 227), carbunculus (CORBEA, D, 22r), carbunculuş (SA, IVV), carvuncul (CANTEMIR, II, I, 8); carbunculuşul (ŞÂ,. 74v); g.rd. carbuncului (SA, 71v). > (i, Variante: carbunc(ulus), carbunculuş, carvuncul. — Lat. carbunculus. ■ ,, CARBUNCULUS s.n. v. carbuncul. CARBUNCULUŞ s.n. v. carbuncul. CARDENAL s.m. v. cardinal. CARDINAL s.m. (1600) Titlu din ierarhia bisericii catolice. ’Ce se-au timplat între domnealui şi Intre' gărdinariul [...], acealea se-au 125 CARITA opruvit deodată cu moartea gărdinarului. DÎ, 135. Cardinalişiilui sfintei de obşte beseărccei Bomei. P.PR., IIT. Eneas Silvie [-!..], mai mare so-cotindu-să prin stepenele de episcop şi de cardinal. CANTEMIR, HR. 114. Fosl-au la acel săbor Hristofor, papa, cu gardinaliisăi: N. COSTIN, L, 85; cf. Dî, 136; TP, 24v, 25T; BRANCOVICI, CR. SLOV., 104, 105; CORBEA, D, 44r; CANTEMIR, HR., 115, 247; URECHE, L, 72 ;N. COSTIN, L, 76, 99, 106, 126; TEMPEA, IST., 74 ; M. COSTIN, CU, 284, 285; VP, 13v; AARON, PP, 98. ' Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cardinal'(TP, 25r; BRANCO-VICI, CR. SLOV-, 104; CORBEA, D, ’44T ;■ CANTEMIR, HR., 114; N. COSTIN, L, 76, 106; AARON, PP, 98), cardenalul (CANTEMIR, HR., 247), cardinalul (BRANCOVICI, CR. SLOV., 105; CANTEMIR, HR., 115; N. COSTIN, L, 126; TEMPEA, IST., 74; M. COSTIN, CU, 284, 285), gărdinariul (DÎ, 135); g. -d. cardenalului (N. COSTIN, L, 99), cardinalişiilui (P.PR., IIr), gărdinariului (DÎ, 136), gârdinarului (DÎ, 135); pl. nom. -ac. cardinali (TP, 24v); cardinalii (CORBEA, D, 44r; VP, 13v), gardinalii (URECHE, L, 72; N.: COSTIN, L, 85). Variante: cardenal, cardinaliş, gardinal, gărdinar(iu). — Lat. carclinalis, it. cardinale, germ. Kardinal, magh. kardinâlis, ngr. rapSivdXioc, YKCtpSivdXioţ, pol. kardinal. CARDINAL, -Ă adi. (1719). Aciej urednicije ke se dzycie cardinali. AMELIO, CAT., 295.' Forme gramaticale: sg. g.-d. f. cardinali (AMELIO, CAT., 295). — li-, cardinale. ■ CARDINALIŞ. s.m. v. cardinal. CARDINĂRIE s.f. (1702) Rangul de cardinal. Pre eminenţiia ta te-au rădicat spre marea preoţie [...], arhipiscopie si cardinărie. P. 'PR., Vv. ■ • Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cardinărie (P. PR., Vv). — Lat. med. cardinaria (cardinalia). •CARETAŞ s.m. (1754). Dat-am acest adevărat zapis al nostru la mina dumnealui jupîn Gabăr caretasul domnesc. DIB, I, 424; cf. DIB, I, 430., Forme gramaticale: sg. nom. -ac. caretaş (DIB, I, 430); caretaşul (DIB, 1,424). — .Caretă jf- Suf. -aş. *CÂRETĂ s.f. v. carîtă. CARINDARIU s.n. v. calendar. °CARÎTĂ s.f. (1682) Caretă. A u venit carîla cea împărătească să-l rădice. DOSOFTEI, VS, nov., 145T. în carîte împărăteşti [ ..;] să primbla. CANTEMIR, II, I, 248. Şi-l duseră [...] în carîtă. NEAGOE, ÎNV., 162. Iar în cale, el le purta în carătă. ANON. CANT., 103; cf. DOSOFTEI, P, II, 26r, 87”; VISKI, PV, I, 44; M. COSTIN, L, 86 ; NEAGOE, ÎNV., 195, 200; N. COSTIN, L, 338 ; NECULCE, L, 85,108 ; NECULCE, C, 12.; GRECEANU, IST., 127, 138, 235; STINGHE, DRŞ, I, -189; PENŢICOSTAR 1743, in BRV, II, 74; M. COSTIN, CU, 297. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. carătă (ANON. CANT., 103; M. COSTIN, L, 86 f STINGHE, DRŞ. I,’ 189; NECULCE, C, 12; M. COSTIN, CU, 297), carîtă (DOSOFTEI, P, II, 87v; NEAGOE, ÎNV., 162, 195, 200; GRECEANU, IST., 127, 235; PENTICOSTAR 1743, in BRV, II, 74); earăta (NECULCE, L, 85), carîta (DOSOFTEI, VS, nov., 145T); pl. nom. -ac. carăte (M. COSTIN, L, 86; N. COSTIN, CARMIN 126 L, 338; carele; VISKI, PV, I, 44), carîtc (DOSOFTEI, P, II, 26r; CANTEMIR, II, I, 248; GRECEÂNU, IST., 138); carăteli (NECULCE, L, 108). Variantă: carătă. - — Ucr. karyta, pol. karela (ucr. < pol. < it. carretta). CARMIN s.n. (c. 1700) Compoziţie poetică, cîntec. Metricus, -a, -um. De carminuri şi de verşuri. CORBEA, D, 191r. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. carminuri (CORBEA, D, 191r). — Lat. carmen, -inis. *CARMINATIV s.n. v. earminativa. ^CARMINATIVA s.n. pl. (c. 1760) Purgativ. Tămăduiaşte-să această patimă cu ceale ce să chiamă earminativa. MD2, 94v. — Lat. med. carminativum (pl. earminativa). “CARNAVAL s. n. (1693) Petrecere populară. în Veneţia, gătiri frumoase pentru oamenii de cinste ce sînt a veni la car navalele viitoare. FN, 15. , Forme gramaticale: pl. nom. -ac. carnaralele (FN, 15). — Ngr. KapvaPdt?a (< it. carnevale). “CÂRPIT s. n. (1697) Tapiserie. Cerurile ca o piele le-ai lucit I Şi ca un cârpit, aşa le-ai podobit. VISKI, PV, III, 15. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cârpit (VISKI, PV, III, 15). — Magh. kărpit (< lat. med. carpita, it. carpila). CARTANA s. f. (1705) Nume al unor friguri care revin din patru în patru zile. Cf ariana. Lăt. Frigurile a patra dzi. CANTEMIR, II, I, 15. Pentru frigurile de a patra zi, adecă cartana. MDj, 21v. Frigurile de a patra zi, care să numesc cartana. MD2, 165v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cartana (MD„ 21v; MD2, 1657), cîartana (CANTEMIR, II, I, 15); g. -d. cartanei (MD2, 165v). Variantă: cîartana. — Lat. quartana, lat. med. cartana. CARTIRIE s. f. sau n. v. cîartir. CARVUNCUL s. n. v. carbuncul. CASTEL s. n. (1667 — 1669) Cetate, turn. Sosil-au dar la strejile Mării Albe, ce să zic şi sint castele. CANTACUZINO, NI, 127v. Să apără cu mare vitejie cel castel. FN, 79. Castelele, adecă celăţui mai mici. CANTEMIR, HR., 332. Cele mai vechi, mai mici, sînl şi ca nişte caşlele, adecă turnuri. M. COSTIN, NM, 265; cf. CANTEMIR, HR., 411, 417. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. castel (FN, 79); pl. nom. -ac. castelc (CANTACUZINO, NI, 127v), castoluri (CANTEMIR, HR., 411, 417), caştele (M. COSTIN, NM, 265); castelele (CANTEMIR, H.R;;332). Variantă: caştcl. ■ ‘ f '■ ■ ■ — Lat. caslellum, it. castello, pol. kas(z)tel. V. şi c o s t e 1 ă, c o ş t e i. ♦CASTELAN s. m. v. caştelean. ; ; . CASTOR s. m. (1592^1604) Biber. Poate să se închipuiască pacea unii gadine ce se chiamă castori. FL. Di, 483v. Uni de scorpie şi uni. de castor. MD2, 76T. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. castor (MD2, 76r), castori (FL. D1; 483'). ' Variantă: castori. — Lat. castor, -oris, gr. Kdaxcop, -opo?. CASTORI s. m. v. castor. 127 CATAPLASMA CASUS s.n. (c. 1700) Caz (gramatical) Triptofon g.n. Cuvint numai cu trei casusuri in dcclinaţiile grammaticei. CORBEA, D, 355r. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. casusuri (CORBEA, D, 355r). — Lat. casus. “CAŞCAVAL s. n. şi m. (1693) 30 oca de caşcaval. CONDICA 1693, in DA s. v. Vor face tot caşcaval, iar nu brinză. TEMPEA, IST., 180. Mănincă[...] caşcavali care sint rîncedzi. N. COSTIN, C, 116. Caşcavalii ce i-au dat in anul trecut. IORGA, SD, VI, 369; cf. IORGA, SD, V, 351; DOCUMENT 1719, in DA s. v.; CB, 26r, 28v, 43r, 43v; IORGA, SD, VI, 248; DOCUMENT 1760, in DA s. v. Forme gramaticale: s. m. (sau n.) sg. nom. -ac. caşcaval (CONDICA 1693, in DA s. v.; IORGA, SD, V, 351; TEMPEA, IST.,' 180 ; IORGA, SD, VI, 248; CB, 26r, 28v; 43r, 43v); s. m. pl. nom. -ac. caşcavali (N. COSTIN, C, 116); caşcavalii (IORGA, SD, VI, 369); s. n. pl. nom. -ac. caşcavalc (DOCUMENT 1760, in DA-s. v.), caşcavcalo (DOCUMENT 1760, in DA s. v.). Variantă: caşcavoal s. n. — Tc. kaşkaval (< it. cascavallo, caciocavallo); cf. magh. kaskavăl. CAŞCAVEAL s. n. v. caşcaval: - CAŞTALEAN s.m. v. eaştelean. CAŞTALIAN s. m. v. eaştelean. CAŞTEL s. n. v. castel. CAŞTELAN s. m. v: eaştelean. ; ■ °CAŞTELEAN s. m. (1710) Castelan. Deci şi leşii au ales[...] pe Joravinschii, casteleanul de Bîlza. M. COSTIN, L, 83. Unul c-ra eaştelean Cracovschie. PS. -COSTIN, L, 30. A caştelenilor leşeşti după lege a sin-gelui amcstecare. CANTEMIR, HR., 26. Jar craiul leşăscu au trimis pre Dombetchii, căstelianul de Belza. URECHE, L, 96; cf. M. COSTIN, NM, 261; N. COSTIN, L, 47, 79, 110, 114, 11S. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. caştalian (N. COSTIN, L, 47), eaştelean (PS. -COSTIN, L, 30); castalianul (N. COSTIN, L, 110), caştclanul (N. COSTIN, L, 118), eaşteleanul (M. COSTIN, L, 83), caştelianul (N. COSTIN, L, 114), căştelianul (URECHE, L, 96); g. -d. caştalianului (N. COSTIN, L, 79); pl. nom. -ac. eaştaleani (M. COSTIN, NM, 261); g. -d. caşteleanilor [caştdenilor:. CANTEMIR, HR., 26). Variante: caştalcan, caştalian, caştelan, caştelian. căştelian. — Pol. kasztelan (< lat. castellanus, it. castellano). CAŞTELIAN s.m. v. eaştelean. CATALOG s.n. 1. (1667 —1669) Listă, catastif. A ici fac catalog de cărţile ce cumpăr. CÂNTACUZINO, NI, 112r. Catalog. El. Izvod, catastih, insămnarea numerelor după orlnduială. CANTEMIR, II, I, 14. Vidra iată că din catalogul jigăniilor cu sfatul a tot statul s-au ras. CANTEMIR, II, I, 147; cf. CANTEMIR, D, 361. 2. (1688) Tablă de materii. Catalog au arătarea capetelor a Dioptrii cei dinţii. DIOPTRA, 49v. i Forme gramaticale: sg. nom. -ac. catalog, (CANTACUZINO, NI, 112r: DIOPTRA, 49v; CANTEMIR, II, I, 14); catalogul (CANTEMIR, D, 361; CANTEMIR, II, I, 147). — Lat. catalogus, gr. KatoXoyoţ, pol. Latahg] cf. it. cat alo go. CATAPLĂSMĂ s. f. (c. 1760) Să faci o cataplasma, adccă plastor. MDj, 26r. Sfărîmă busiioc şi fă cataplasma. MDl5 30r; cf. MDj, 58v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cataplasma (MDj, 26r, 30r, 58v). CATAR 123 — Lat. cataplasma, gr. Kaxănkaaiia. CATAR s. îl. (c. ,1760) Guturai. Pentru cataru, adecă troahnă. MD„ 55r. •: Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cataru (MD,, 55r). • , — Lat. catarr (h)us, gr. Katăppoui;. CATARACTĂ s. f. (1705) Cascadă. Cataracte. El. Praguri in apă, pre carile apa să răstoarnă, sau zăstalniţă la mori. CANTEMIR, II, I, 14. Cataractele, adecă pragurile de la Dunăre, unde să zice locul Poarta de Fier. CANTEMIR, HR., 491; cf. CANTEMIR, II, I, 184, 185, 186; CANTEMIR, HR., 330. Forme gramaticalo: pl. nom. -ac. cataracte (CANTEMIR, II, I, 14,-184); cataractele (CANTEMIR, II, I, 185, 186; catarr actele \ CANTEMIR, HR., 491) ; .g. -d. cataractelor (CANTEMIR, HR., 330): — Lat. cataracta,, gr., Kaxap(p)&Ktri?. “CATECHEZIŞ s. n. (1742) Cateheză. Preoţii [...] să. facă cate-cheziş sau învăţătură crest-musc?. MOLDOVANU, AS, I,'148. Forme gramalicale: se. nom. -ac. catechezis (MOLDOVANf, AS, I, 148). . — Magh. katekezis (< lat. med. catechesis, gr. Karrix'na'i?). ... CATECHISMUS s.n. v. catichizmuş. CATECHISMUS s. n. v. catichizmuş. CATECHIZMUŞ s.n. v. catichizmuş. CATEDRĂ s.f. (c. 1700) Scaun bisericesc. Cathedra g; f. Scaun de facerea cazaniilor, cathedră, jeţ. CORBEA, D, 46r. + (1716—1742) Eparhie. Să porţi grije [...] de poclonul şi alte ce să cad catedrei noastre. TEMPEA, IST., 161. Rînduiala şi datoriia ce ăţ avut în supunere, cathe-drei a svintei episcopii a Rîmnicului. STINGHE, DRŞ, I, 182. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. catedră (cathedră: CORBEA, D, 46r); g. -d. catedrei (TEMPEA, IST., 161; cathedrei: STINGHE, DRŞ, I, 182). — Lat. cathedra, gr. jcaOsSpa ; cf. magh. katedra, germ. Katheder. •CATEDREANIC, -Ă. adj. (c. 1700) .Care aparţine unei catedre. Cathedralitius, -a, -um. Cathedreanic, -ă. CORBEA, D, 46r. r Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. catedreanic (cathedreanic: CORBEA, D, 46r); f. catedreanica (cathedreanică: CORBEA, D, 46r). — Catedră t{- suf. -eanic. CATEGORIE s. f. (1705) Noţiune filozofică fundamentală. Categorii sînt zecc forme supt carile Aristotel toate fiinţele lucrurilor cuprinde. CANTEMIR, II, I, 14. Categoriile loghicăi n-au citit. CANTEMIR, II, I, 78; cf. CANTEMIR, HR., 179. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. categorii (CANTEMIR, II, I, 14; CANTEMIR, HR., 179); categoriile (CANTEMIR, II, I, 78).. — Lat. categoria-, cf. gr. KatTyyopftt. ♦CATEHEZĂ s. f. v. cateclieziş. - , , , CATICHIJMUŞ s. n. v. catichizmuş. CATICHIZMUŞ s. n. (1645) Carte cuprinzînd o expunere sumară a principiilor religiei creştine; catehism. Răspuns împotriva catihismusului calvinesc. VARLAAM, RC, Ir. în deşert au defăimat catichizmuşul nostru. SC, ,2r. în 36 de glave a calichijmuşului nostru. SC, 62y. Preoţi datori să fie a .cumpăra batăr un catechizmus. MOLDOVANU,''AS, I, 148; cf. VARLAAM, RC, 6, 8 ; CAT. C, 7r; SCs-lr, lv, 2T; CATEHISM 1726, in BRV, II, 27, 129 CATOLICESC Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cateclnsmug (CAT. G, 7r), cate-cliismuş (CATEHISM 1726, in BRV, II, 27), catecliizmuş (MOLDOVANU, AS, I, 148), catîhizmus (VARLAAM, RC, 6); caticliizmuşul (SC, lv> 2r); g. -d. catihizmus (VARLAAM, RC, 8); catichijmuşulm (SC, 62v), catlcliizmuşului (SC, lr, 2r), catiliismusului (VARLAAM, RC, Ir). Variante; catcchismus, cateclxismuş, catecliizmuş, catickijmuş, catiliismus, catihizmus. — Lat. catechismus, germ. Iiatechismus, magii, katekismus, kate-kizmus-, cf. gr. Karrixicjio?. CATIHISMUS s. n. v. catichizmuş. i CATIHIZMUS s. n. v. catichizmuş. CATOLIC s. m. (1691) Adept al catolicismului. Care patimă, tu, Hrisloase împărate, dezrădăcineaz-o den inimile catolicilor şi pravoslavnicilor creştini. PM, 310. Cine-i creştin şi catholic. ' BUITLTL, CAT., 3. Ei sînt catolici. TEMPEA, IST., 143. Aja îi numeşte hronicul pe catolici, eretici. CANTEMIR, HR., 1.40. O mărturisesc cei uniţi în credinţă, catolici. AARON, PP, 16 ; cf. CANTEMIR, HR., 141; NECULCE, L, 35;-URICARIUL, V, 418. 'Forme gramaticale: sg. nom. -ac. catolic (NECULCE, L, 35\-ca-iholic: BUITUL, CAT., 3); pl. nom. -ac. catolici (TEMPEA, IST., 143; AARON, PP, 16; catholici: CANTEMIR, HR., 140); catolicii (URICARIUL, V, 418; catholicii: CANTEMIR, HR., 141); g. -d. catolicilor (PM, 310). ; — Lat. catholicus, rigr. KaOoXiKoţ; cf. germ. Katholik. CATOLIC, -Ă adj. (1694) Care aparţine bisericii romane. Pentru a îngrozi bătainicii ostaşi catolici, vor face otomanii■ tocită sila lor de a aduna oameni de oaste. FN, 25. ^ (1694) Credincios, creştin. Vor face o jupîneasă mai mult de a ţinea că iaste atheistă, decît catolică. FN, 30. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. f. catolică (FN, 30); pl. nom. -ac. m'. catolici (FN, 25). — It. cattolico. ^ ' •CATOLICESC, -EASCĂ adj. 1. (1651) Universal. «Sa nemerească cu mintea după curii iaste obiceaiul [ .-. ..] bcsearicii catholiceşti. MYST., 15r. Aiasla biserica pentr-acie se dzice svîntă şi catoliciasca. PILUTIO, DC, 8. Besearecă [.. .] săbornică catolicească, adecă adunarea oamenilor credincioşi. Cl, 27r~v. Biserica katoliciaska szy apostoliciaska., AMELIO, CAT., 297. Eu întru sfînta credinţă catholicească să moriu. N. COSTIN, C, 334 ; cf. MYST., IVr; PILUTIO, DC, o, 8; BB, IVV; B, llv; ANTIM, O, 321; AMELIO, CAT., 293, 296, 298, 299; TEMPEA. IST., 74, 153, . 154 ;. AARON, PP, 4,10, 100. 2. (1677). Care aparţine bisericii-romane. De învăţătura besericii ;icaioliciască. PILUTIO, DC, 16.-Ne unim cu biserica Romei cea cdtoli-cească. LUPAŞ, DIT, 464. Parochuşul besearicii catholiceşti. P. PR., V. Summa credinţei catholiceşti. BUITUL, CAT., Ir. Săminariumele catoliceşti. MOLDOVANU, AS, I, 151; cf. LUPAŞ, DIT, 464. 478, 480; URICARIUL, V, 406, 410, 418; IORGA, ŞD,;VI, 347. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. f. catolicească (Cî, 27r; PILUTIO, DC, 5, 8; LUPAŞ, DIT, 464, 478, 480; AMELIO, CAT., 293, 296, 297, 298, 299; URICARIUL, V, 410; TEMPEA, IST., 74, 153, 154; IORGA, SD, VI, 347; AARON, PP, 100; catholicească: MYST., IVr; B, li'; ANTIM, O, 321; N. COSTIN, C, 334); nom. -ac. L pentru g. (1. f. catolicească (PILUTIO, DC, 16); catoliceasca (catlwliceaşca: CAUJA 130 BB, IV' ; AARON, PP, 4); «v-d. câtoliccşti (LUPÂŞ/ DIT, 464 ; tîRI-CARIUi:,''' X, 7 406 cătholiceşti: MYST;, 15r; P.PR., Ir; AÂRON, PP, 10; calholiceşti: BUITUL, CAT., Ir); catoliccştii (calholiceştii: BB, IVV); pl. nom. -ac. câtoliccşti (MOLDOVANU, AS, 1,151); g.--d. m. catoliceşli (LUPAŞ, DIT, 478, 480). 7' ' — Catolic 4- silf. ‘ -esc. CAUJA s. f. v. cauză. ' ■ CAUS s. f. v. cauză. '.. CAUZĂ s. f. 1. (1682) Motiv, prilej, ocazie. Dc ‘tind Juriia-rviaţa şi a vieţii prilej (gl. marg. cavză) intru înorţi s-aii'socotit. DOSOFTEI, VS, IIr. Şi pentru ca să oprească gurile si a nemulţămilorilor jidovi [,.. .], pentr-aceaea vină (gl. marg. cauză), apoi după opt dzîle vru să aducă de (\) maica sa. DOSOFTEI, VS, ian., lr; cf. DOSOFTEI, VS, dec., 216r, 2! 7r. ' . .. (1742) 'Caz;'pricină',, proces." Caujăle' câle-niai mari şi mai grele [. . .] să le trimită 6. protopop la'scaunul arhieresc, MOLDOVANU, AS, I, 149! Caujele mai mici să nu le îixdrepteze la Măr. sa D. Vldca. MOLDOVANU, AS, I, 150; cf. MOLDOVANU, AS, I, 151, 154, 155, 156, 157.: ' " Vv' ; . : •; Forme gramaticale: sg. nom. -ac. caujă (MOLDOVANU, AS, I, 1,51, 155),' cauză (DOSOFTEI, VS, ian., lr), cavză (DOSOFTEI, VS, IIr, dec., 217r); cauja (MOLDOVANU, AS, 1, 154, 157); causa (MOLDOVANU, AS, I, 156); cavza (DOSOFTEI, VS, dec., 2l6r);.pl. nom. -ac. caujăle (MOLDOVANU, AS, I, 149), caujele (MOLDOVANU, AS, I, 150, 157), . . 1 . ' ' , • , ' Variante: caujă, causă, cavză.' — Lat. causa. ' . - , 7 . . °CAVALER s. m. 1. (1715) Soldat de cavalerie. Au fost de toţi o sumă 14 000' intr-armaţi, mai mare parte de cavaleri. *RS.':.-GOŞŢIN, L, / 0. , 2. (1717) Titlu nobiliar. Şi cavalerii de Rodos şi comesii de Fran-ghipan i'-ău vinii într-agiutoriu. CANTEMIR, IiR., 451.• Apoi face craiul cavaleri,' dîndu-le săbii goale iproci. N. COSTIN, L, 142 ; cf. CANTEMIR, HR., 473, 526, . ,. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. cavaleri. (PS. -COSTIN, L, 70 : N. COSTIN, L, 142); cavalerii (CANTEMIR, HR.; 451, 473, 526).' , — Pol. hawaier, rus. kmajtep (rus. < pol. < it. cavaliere). “CAVALERIE s. f. 1. (1715) Călăriine. ■ Aşijdere şi 6 polcuri de cavalerie luînd din aripa direaptă şi s-au dus de din dos de pedestrime. PS. -COSTIN, L, 68. Iar îndeobşte de cavalerie, infanterie şi artilerie ucişi. PS. -COSTIN, L, 75; cf. PS; .-COSTIN, L1, 71',,-74: - 2. (c. 1740) Ordin de cavaler;'decoraţie. S-au întors Luca vistiernicul la Dumitraşco vodă aducînd lui vodă de la împăratul daruri, un leftu cu diamanturi, cavalerie, pecete împărătească şi cîliva soboli: NEGULGE, l, 213. 7 ■1 ; - 1 ’. : ; Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cavalerie (PS. -COSTIN, L, 68, 71, 74, 75; NECULCE,- L,'213).' - ^ ■■ T — Pol. hawaierja, 'T\\S,. i;aoajiepun (rus. < pol.;'Cit. cavalleria). CAVZ s. f. v. cauză. 7'-' *CAZ.-s. n. v. casus. - . : v .. 1 °CAZARMĂ S. f. (1736) Cazarmele de la Fometesti. IORGA, SD, V, 152. . -S.. ,, ,vM'- - — 131 CANZELIARIU . . Forme gramaticale: pl. nom. ,-ac. cazarmele (IORGA, SD, V, 152). , — Rus. K03apMa (< fr. caserne, germKaserne] germ. < fr.). : ,CĂLARIŞ s.n. v. coral.. \. , “CĂLĂMARIŞ s. n. (1651 — 1700) Călimară. Kelemarish. Atramen-tarium. ANON. CAR., 345. Atramentarium. Kalamarisul. Ţinta hordo. LM,.. 189. • Forme gramaticale:, sg. nom. -ac. călămariş (kelemarish: ANON. CARi, 345); călămarişul (kalamarisul: LM, 189). - ,*77'Magh. kalamuris (< lat.-calamarius, -a, -um). GĂLINDAR(I) ;s. n. v. calendar. _ ; ,°CĂLŢUN s. m. 1. (1561). Gheată, cizmă, încălţăminte. Nu-s. destoinic a mă.pleca să dezleg cureaoa călţunului lui. CORESI, T, 68v. Nu-s destoinic călliinii a purta. TETRÂEVANGHEL. 1574, in DA s. v/skIco Tb’nVt-. Jminei au călţuni înalţi. MARDARIE, L, 124. Iiol-tzunilc vel enkelczementul. :Soccus, calceus. ANON. CAR.,: 347. Caputele cizmelor lor (si căltuhii lor) vechi si cîrpăcite în picioarele lor. BB,. 159; cf. CORESI,’ T, 4V’ I9r,- 79v, 118V,' 139v, 155v; ŞERBAN CORESI, ap. CANDREA, PS, II, 114,'234; NT, 41r, 47v; 70r, 99v; MARDARIE, L,- 180,, 195, 230ANON- CAR., 344,' 347 ; IM,. 57. ■2. ,(1;649) Ciorapi înalţi. rai|iH •:> izmeane, câlţuni. MARDARIE, L, 126. Trăgîndu-i cibotile, numai cu coltuni au fost încăltat. NECULCE, L, 12. ,,, , . . . ■ . , . ' ; Forme gramaticale '.s. ni. sg. nom. -ac. călţun (kelczun: ANON. CAR., 344 ; A'ofo:: ANON, CAR., 347); căltunul (ŞERBAN CORESI, ap-CANDREA, PS', II, 114, 234);.g.- -d. călţunnhii (CORESI, T, 68v, 118V); pl. nom. -ac. călţuni (CORESI, T, 19r,79v, 139v, 155v; MARDARIE,; L, 124, 126,' 180, 195, 230; IM, 57', coltuni (NT, 47v, 99v NECULCE, Lj 12); călţunii (CORESI, .T,,:4v; TETRAEVANGHEL' 1574, in DA s: y. ; BB, 159); g. -d.r colţunilor (NT, 41r, 70r); s. n.-sg. nom. ,-ac. colţunile •(/(oftsimife;.ANON.:CAR.,:347). - . ■ Variante:; colţun s. m., colţune' : s. n.‘ — Ngr. Katoaoovi, magl\.;: kalcon . (ngr.,- magh.: ; Jtaleutt,-.-ser. kalcine. r ■-> > CĂNŢĂLĂRIE s. f. v. cănţălărie. . mi CĂNŢĂLAREŞ s. m. v. cancelar. , CĂNŢĂLARI s. ni. v. cancelar. , ■ °CĂNŢĂLĂRIE s. f. : (1593—1594) Cancelarie. 4 gal. canţilariia. DÎ, -187. Loc de obşte ţîitori de răvasuri’’ de' cărţi; cănţălăria oraşului. CORBEA, D, 336v. Logofătul de la cantelariia chesaricestii administraţii. DRA, 1, 318; cf. DÎ, 190; CORBEA, D, 42v; STINGHE, DRŞ, I. 144'; IM, 61-62; DRA, I, 336; DC, lr; STINGHE, DRŞ, I, 224 ; VP, I0r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cănţălărie (STINGHE, DRŞ, I, 144), caiiţclario (IM, 61-62), cantilene (VP, 10r), cănţălărie (STINGHE, DRŞ,‘I, 224), cănţălărie (CORBEA, D, 42v; DRA, I, 336 ; DC, lr); canţelaria (canţelariia: DRA, I, 318), canţilaria (canţilariia: DÎ, 187, 190), cănţălăria ('CORBEA, ;D, 336v; DC, lr).' ' '. / ' , Variante:1 cănţălărie, canţelarie, canţilarie, canţileric, cănţalaric. .Magh.. hăncellarţa^.pol. kancelar (i)ja, (magh., .pol. < Îat. med-: lancellaria-, canzel(l)aria). . .. . CĂNŢĂPIŞTA.s .‘m. >v. conţepista. . CĂNZELIARIU s. m. v. cancelar. - / : •' CĂPITAN 132 CĂPITAN s. m. 1. (1563); Căpetenie cu atribuţii militare şi administrai ive în vechea • organizare - a ţărilor române. " RataTau" rtf»»-ha 'Kp.wjua. DOCUMENT 1563, in DERS, 35. Judeţul de lâ Mara-murăş, de la Iliist, biruri 442; şi iaste acum de al patrul anii de cînd n-au dat căpitanul seama. Dî, 114.’ Dat-am scrisoareă noastră Lucăi, căpitanului de curteni de linului Sucevei. BĂLAN, DB, III, 70.: Alţii zic cum au dat si Costii căpitanului citiva bani. PS. -COSTIN, L, 51; cf. DOCUMENT 1591-1592, DOCUMENT 1597; DOCUMENT 1600, in DERS, 35; Dî, 122, 134, 136, 146; IORGA, SD, X, 289; "IORGA, SBD, 52, 75; DIB, [I], 114, 126, 156; IORGA, SD', XIV, 243, 289, 290; GRECEANU, IST., 81; DRA, I, 207, II, 119, 120; IORGA, SD, XIV, 265; DRA, II, 125, I, 269, 270; PS. -COSTIN, L, 10; TEMPEA, IST.. 102, 168; DRA, II, 169, 177, 208; IORGA, SD, VI, 303, XIV, 64; DRA. I. 422; BĂLAN, DB, III, 30; DRA, II, 289; ANON. BR., 280, 282;. DIB, [I], 421; DRA, II, 342 ; DIB, [I],;447. <> (1654) S. comp. Vcl-eăpitan — comandant militar şi administrativ al unuJ ţinut, căpitan mare. Vel căpitan Bălăceanul. DIB, [I], • 112. Scriem domnie mc la boieriul nostru Vasale Ropceanul, vel-căpitan de Cernăuţi. BĂLAN, DB, III, 186; cf. DIB, [I], 140, 188, 200, 201, 228; DRA, I. 211, 270, 271; IORGA, SD, X, 415; DRA, I, 281, 296, 297;;II, 156, 180, 18-1, 185, 237, 264. 2. (1599—1600). Căpetenie militară. Dărăbanţii Jivco Negrul, Ml-clăuş, căpitani, i Dumitru hotnog darabanii 2010, lafă talere 6535. Dî, 124. Făcca cină boiarilor săi şi căpitanilor şi mai marilor ă Galileii. NT, 48r. Era în cetatea Chesariii un căpitan oştilor Italiei care era foarte temătoriu. CÎ, 33v. Ca căpitanii pe dinaintea gloatelor [. ..] să primbla. CANTEMIR, II, I, 246; cf. DOCUMENT 1609, ap. BOGDAN. GLOSARUL, 76; BB, 263; SA, 95v; POV. M, 5V; CRON., 125y, 424v; FN, 25; VISKI, CC, IV, 32; ANON. CAR., 345; NEAGOE, ÎNV., 158, 256, 293; ANTIM,'O, 285; M. COSTIN, L, 49, -55, 59, 81, 130; URECHE, L, 83; CANTEMIR, HR., 231; NECULCE, L, 23, 58, 287 ; VP, 7r. ♦ (1646) Căpetenie,'şef. Slujitoriul iaste datoriu să agiute căpitanului său. PRAV. VL, 105. Noi, căpitanii breaslii. IORGA, SD, VI, 224; cf. NĂSTUREL, VI, 64, 156. ♦ (1682-1686) Duce, voievod. Făcînd vitejie mare [...], fu trimis voivod (gl. marg. căpitan) de-mpăratul la Italiia să muncească pre creştini. DOSOFTEI, VS, febr., 78v. Dux. Capitany. Kapitany:LM,. 201. . 3. (1620) Şef militar care, avea în, subordine 1000 de ostaşi, miiîiş. Şi-l ierţă împăratul şi-l puse căpitan (pre 1000) şi-l boieri. ALEX., 64r. Deaca auzi sutaşul aceasta, mearse la căpitan şi spuse lui. NT,; 16.5?. Căpitan: carele iastepreste 1000 de oameni, miias. MARDARIE, L, 256 ; cf. MAR DARIE, L, 263. 4. (1667 — 1669). Comandant al unui vas sau al unei;flote. Călătorind dar în corabiia căriia era căpitan Barnard Marţinenco. CANTACUZINO, NI, 127r. Navarqhis g. f/. Corabiia unui căpitan. CORBEA, D,, 2&lr, Ali-paşa, căpitan de la Dunăre. ANON. BR., 288; cf. CANTACUZINO NI, ,127v. ♦ (1730) S. comp. Căpitan-paşa = comandant' al flotei turceşti. După, ce au mers Ceauşlar emini la capitan-paşa, numaidecît i-au dat pe dragomanul lui. IM, \02. 'Au şi pornit pe capitan-paşe cu cîteva galioane cu levenţii. NECULCE, L, 341; cf.' NECULCE, L, 347. Forme gramaticale:’sg. nom. -ac.capctan (IM, 102), capitan (ALEX., 64r; M. COSTIN, L, 81; IM, 102; NECULCE, L,; 341, ^347,), capi- 133 CĂPITĂNIE •Uni (capiiany:, LM, 201), căpitan (DOCUMENT. 1591-1592, DOCU • MENT 1600,. in DERS, 35; DÎ, 124; NT, 165r; MARDARIE, L, 256, 263; DIB, [I], 112, 114 ; CANTACUZINO, NI, 127r; DIB, [I]. 140,156 ; CL, 33t; DOSOFTEI, VS, febr.,-78v; DIB, [I], 188 ; BB, 263 ; CRON., 424v; DIB, [I], 200 ; IORGA, SD, XIV, 243; DIB, .[I], 201; FN, 25; IORGA, SD, XIV, 289, 290; NEAGOE, ÎNV., 256; : GRECEÂNU, IST., 81; DIB,"[f], 228; DRA, I, 211; ANTIM, O, 285; DRA, II, 125, I, 270, 271 ; iIORGA, SD, X, 415'; TEMPEA, IST.; 168; DRA, I, 296, 297,II,156,180V 181,185; 208 ; LEX.2,103V, 148r,151v, 153v; NECULCE, L, 58, 287; DRA, II, 237; 264 ; BĂLAN, DB, III, 30; DRA, II, 289; ANON. BR., 288; DIB, [I], 421; DRA, II, 342; DIB, [I], 447 ; VP, 7r; kcpitan; ANON. CAR., 345); căpitanul (DOCUMENT 1600, in DERS, 35; DÎ, 114, 122, 134, 146; DOCUMENT 1609, ap. BOGDAN,' GLOSARUL, 76;,IORGA, SBD, 52; NT, 165r; IORGA, SBD, 75; DIB, [I], 126 ; CANTACUZINO, NI, 127v; NĂSTUREL. VI, 64, 156 ; CRON., 125V; DRA, II, 119, 120; PS. -COSTIN, L, 10; TEMPEA, IST., 102; DRA, II, 177 ; NECULCE, C, 23 ; IORGA, SD, VI, 303; ANON. BR., 280, 282); g. -d. căpitan (CORBEA, D, 201r; CANTEMIR, HR., 231); căpitanului (PS. -COSTIN, L, 51; PRAV. VL, 105; căpitanidu(i'): DÎ, 136; IORGA, SD, X, 289); voc. căpitanc (IORGA. SD: XIV, 265; DRA, I, 272, 281); pl. nom. -ac. căpitani (DÎ, 124kdpitany: VISKI, CC, IV, 32), .căpitani (GRECEÂNU;, IST., 81; URECHE, L, 83; IORGA, SD, XIV, 64; DRA, [I],'422); căpitănii (M. COSTIN, L. 59), căpitanii (SA, 95v; POV. M, 5V; NEAGOE, INV., 158, 293; CANTEMIR, II, I, 246; M. COSTIN, L, 55, 130; DRA, II, 169 ; IORGA, SD, VI, 224); g. -d. capitanilor (M. COSTIN, L, 49), căpitanilor (NT, 48r); voc. căpitanilor (DRA, I, 207, 269). : . Variante: capetan, capitan(i). — Lat. (med.) capitan(e)us, it. capitano, magii, hapitâny, ngr. KaniT&v, ser., kapetan,ic. hap (i)tan. . ’ i CĂPITĂNIE s. f.; v. căpitănie. •CĂPIŢANIŢĂ s. f. (1741) Soţie jle căpitan. Manoli Zamfir, căpitan, şi eu, Maranda, căpitani/a. BĂLAN, DB, IV,w 194. Forme gramaticale:, sg. nom. -ac. căpitaniţa (BĂLAN, DB, IV, 194).-; /< •. .! — Căpitan +;suf. -iţă. • , ■’ , #CĂPITĂNEASĂ s; f. (1720) Soţie de căpitan. Acel loc au fost cu casă de la :căpităneasa Rondii. DIB, [I], 291. Pivniţa care medrge spre uliţa despre grădina domnească [....] pînă tn locul căpităneasei Tomei. DIB, [I], 293; .cf. DIB, [I], 421. , Forme gramaticale:, sg. nom. -ac. căpităneasa (DIB, [I], 291) ; g, -d. căpităncasci (DIB, [I].. 293), căpituncaSii (DIB, [I], 421). — Căpitan -}- suf., -easă. ~ • . ,C. *CĂPITĂNESCU adj. (1742): Să nu fie volnic ă vinde vin,sau rachiu pe moşiile sfintei mitropolii, Jiici vin domnescu, nici xăpilănescu. DRA, I, 404; ~ ■; ■' .v ; . '■ ■ " J’ , , .Porme gramaticale: ;sg. nom. -ac. n. căpiţănescu (DRA,11,- 404) — Căpitan + suf: -esc. . •CĂPITĂNIE s. f. 1. (1696) Slujba de căpitan. Nu numai ' căci l-am scos den xăpităniia ce era, ce incă va păli şi} mare nevoie. IORGA-SD, X, 365. Şi Uiir-aced începătură aii fost domnia ca o căpitănie. URECHE, L, 66; cfj IORGA, SD, VI, 236, 330/397, '398; ... CAŞCÂVÂLÂRIE 134 2.' (Sf: sec. XVII)'District supus autorităţii unui căpitan: Kepiiinie: capitaneatus.' ANON. CAR., 345.'Grigorie vodă l-au făcut ' stolnic rriare şi i-au dat şi căpitănia Codrului şi tot ţinutul Fălciului. PS.-ÂM, 160. 3. (1733) Reşedinţa unui căpitan .Căpitănie era la Illivişlc. BALAN, DB, IV, 112. La- circiuma'baciului,-1 unde s-au făcut căpităniia acum. DRA, I, 461; cf. DRA, I, 458; IORGA, SD, XIV, 279. Forme gramaticale: 'sg.moin. :ac. căpitănie (BĂLAN, DB, IV, 1Î2), căpitănie (URECHE, L, 66; BĂLAN, DB, IV, 112; IORGA; SD, VI, 236, 330, 308; hepitcnie: ANON. CAR., 345); căpitănia (PS.'-AM, 160 ; DRA, I, 458; căpităniia: IORGA, SD,‘ X, 365; DRA, I, 461; IORGA, SD, XIV, 279); g. -d. căpitănii (IORGA,-SD, VI, 397). f Variantă: căpitănie. V "" , ; , .. . i ■ — Căpitan jf- şuf. -ie. ;.' ■ '' , ' : ' ® CĂŞCĂVĂLĂRIE s. f. (1741 —1742)' Să aducă oile la 18 munţi [.'..] să facă căşcăvălărie. IORGA, SD, VI, '248; :,r.‘' Forme gramaticale: sg. nom. -ac. căşcăvălărie (IORGA, SD, VI, 248). ■ . : " V — Caşcaval r\-'5vd. -ărie. ' ‘ : CĂŞTELIAN s. m. v. caştelcan. ■/ ' *CEDRU s. m. v. tedruş; ■ • ' • ■ *CELTIBER s.'mi! v. ţiltiberi, : .♦CELTIBERIC, -Ă, adj.v. ţeltibericesc, -ească. *CELŢI s. m. pl. v. lilţi. ■ ♦CENTAUR s.'m. v. ţentaurus. • ' ' • ' 1 ♦CENTRU s. n. v. ţentrom. :; / ♦CENZOR s.m. v. ţensor. ' ■/ ♦CENZORIE s.f. v. jinsorie. • ♦CERBER s. m. v. terber. - - ■ CEREMONIE s. f. 1. (1648) Formă care însoţeşte: săvîrşirea unui rit religios; ceremonial. Ztcu-să carii venea den păgini de să făcea jidovi şi toate ţeremoniile lui Moisi le lua sus. NT, 136v, marg. Şi spălarea mimai ce iaste cin sau ţărărnonie. SC, 124T. Toate ceremoniile, 'serbările, posturile [. . .] să fim slobozi a le ţine după calindariul vechiu. LUPAŞ, DIT, 467. La capişte să mergem şi ţeremoniile obiciidle■ plinind, la giuruita noastră să ne întoarcem. CANTEMIR, II, I, 175; cf. CAT. C., 7 — 8; MYST, 12v, 16r, 21v, 36v, 64r; TIRNOSANIE 1652,' in BRV, I, '205; SC, 124r; LITURGHIE 1680, in BRV, I, 232; CORBEA, D, '40v, 48v, 251v; P. PR., 3V, 104v, 134V;' BUITUL, CAT, 33, '34; CANTEMIR, II, I, 11; N. COSTIN,’L, 263; NECULCE, L, 98. ' '" ^ : 2. (1687) Formă care însoţeşte celebrarea unei solemnităţi; fast, pompă. Ţeremoniile lelineşti nu i-au plăcut. BRANCOVICI, 'CR. SLOV, 51. Solenitas g. f: Lucru ghizdav, cu teremonii că un ospăţ de nuntă. CORBEA, D, 314v. Cele ce să cădea teremonii spre încoronarea lui făcură. .CANTEMIR, II, II, 127 ; cf. CANTEMIR,'.‘HR., 179. : > ' B. (1710) Formă >de reverenţă. După aceasta ţărărnonie, au purces Vasilie vodă de la Ţarigrad cu domniia In ţară. M., COSTIN, L,, 108. ■Multă, ţiritnonie şi oraţie, s-au făcut.- '■ GRECEANU;' IST, 138. S-au împreunat cu Nicolai vodă cu multe teremonii. AXINTE URICARIUL, in DA s. v. • i. ; ' . ■ Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ţărărnonie (SC, 124r; M. COSTIN, L, 108), ţeremonie (CORBEA, - D,. 40v, 48v), ţirimonie (GRECEANU» IST, 138); ţărămonia (NECULCE, L, 98), ţeremonia (BUITUL, CAT.‘ 135 CIMBRI. 34), ţermonia (ţsrmoniia: P.PR., 134r); pl. nora. -ac. ţărămonii (CANTEMIR, II, I, 11), ţeremonii (MYST..', 16r, 21v; LITURGHIE 1680, in BRV, I, 232; CORBEA, D, 314; BUITUL, CAT., 33; CANTEMIR, II, I, 127 ; 'N. COSTIN, L, 263; AXINTE URICARIUL, in DA s.v.), termonii (P. PR., 104v); ceremoniile (LUPAŞ, DIT, 467), tărămoniile (GRECEÂNU, IST., 138), tcrămoniile (CANTEMIR, HR'., 179), «ercmoniile (NT, 136v, marg.; MYST., 12v, 36v, 64r; TÎRNOSANIE 1652, in BRV, I, 205; CORBEA, D, 251v; BRANCOVICi,.CR. SLOV;, 51; CÂNTEMIR, II, I,' 175), ţeremonile (cercmonile: CAT. C., 7 — 8), (ermoniile (P.PR., 3V). , Variante: ţărămonie, ţerămonie, ţeremonie, ţermonle, ţirimonie. — Lat. caeremonia,;caerimonia,..magh. ceremonia, ngr. taepenovia, pol. ceremonja; cf. germi Zeremonie.- •• CERUZĂ s. f. (1749) Carbonat de plumb. Ia ceruzapisatăşi o amcas-tică- cu catran şi unge armele cu aceaea. CB, 63v. •; . . Forme gramaticale:.sg. nom. -ac. ceraza (CB, 63'’). '—It. cerussa. ; , CFADRANT s.n. (1695) Spaţiu închis într-un unghi drept de cerc; cvadrant. Ţara de supt.cel dinţii cfadrant iaste să ia uşurare pren mijlocul banilor. FN, ,68. - Forme gramaticale: sg. nom. rac. cfadrant (FN, 68). — It. quadrante. CFARTANA s. f. v. cartana. , CFARTIL s. n. v. cîartir. - CFARTIR s.n. (1694) Loc ocupat de; trupe; cartier. Destul singe, o, ostaşilor! Păsaţi la cfartilurile voastre. FN, 41. Ostaş la cartirie au. tare poruncă a să ţinea gata. FN, 101; cf. FN, 40. O (1715) S. comp. Cfartir-maistru = ofiţer însărcinat cu aprovizionarea şi cazarea unui corp de trupe; cvartir-maislru. S-au luat in robie un cfartir-maistru (adecă vd-conacciu). PS.-COSTIN, L, 69. Forme gramaticale: s.f. sau ri. sg. nom. -ac. cartirie (FN, 101); s. n. sg. nom. -ac. cfartir (PS. -COSTIN, L, 69); pl. nom. -ac. cfar-tiluri (FN, 40); cfartilurile (FN, 41). Variante: cartirie s.f. sau n., cîartil s. n. — It. quartiere, rus. KGapmup (rus. < germ. Quartier < it.). V. şi maistru. ■ ■ CFESTOR s. m. (1717) Chestor. Lui Annie Fabian [...] tribunului polcului al doilâ avgustesc, cfestorului turbantilor. CANTEMIR, HR., 161. ' • • Forme gramaticale: sg. g. -d. cfestorului (CANTEMIR, HR., 161). — Lat. quaestor. OCFIDDITAS s.f. (1705) Esenţă, natură a unui/lucru. Cfidditas. Lăt. Ccinţa, singură fiinţa lucridui ceia ce ieste. CANTEMIR; .11, I, 15. —. Lat. med. quidditas. ■. CFINET s. n. v. finet. . ■-•••:, - . : . CFITANŢIE s. f. vi cvietanţie. . ^CHESTOR s.'m. V. efestor. : . *CHIRURG s. m. v. ţirulic. ■ I i- i: ■ ' ; .‘CHITANŢĂ s; -f. w CYictanţie. . . fCIMBAL s. n.;Y. ţimbalni.: ' • , ... *CIMBRI s. m: pl. v. ţimbri. . ? CIMITIR 135 *CIMITIR s. n. t. ţementerium, ţin tir im. ^CIRCUMFERINŢĂ s. f. v. ţircumferenţie. ♦CIRCUMSTANŢĂ s. f. t. împregiur-stanţie. ţircumstantie. *CITERĂ s. f. t. ţiteră. CLER s. n._(1742) Au fost rînduit Ungă arhiereu şi c. der un theolog. MOLDOVANU, AS, I, 147. Yrăjbile acealea care între deru unit şi cel neunit [--•] s-au scornit. DU. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cler .(MOLDOVANU, AS, I, 147): cleru (DU). — Lat. clerus; cf. germ. Elerus. magh. klirus. CLIMACTERIC adj. (1717) Ajuns la un punct critic, simptomatic. Climateric era acesta vechi împăraţilor Romii; împăraţii toţi ucigîndu-se, ucigaşii împărăţiia apuca. CANTEMIR, HR., 20". Murit-au la 63 de ani. în care să află anul ce să numeşte climacteric, în care[...] să timplă mare grijă. N. COSTIN, C, 5S. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. n. climacteric (N. COSTIN. C, 5S), climateric (CANTEMIR, HR, 207). Variantă: climateric. — Lat. climactericus, -a, -um: cf. gr. KÂipaKTripiKoţ. -fj,-ov. CLIMATE s. n. sau f. pl. (1717) Climă. Alalte toate, zămislire climatelor friguroase fugind [...]. în părţile Evropii despre apus să fie năpădit. CANTEMIR, HR, 11. Forme gramaticale: pl. g. -d. climatelor (CANTEMIR. HR, 11). — Lat. clima, -atis, gr. KÂipa. -a-oc. CLIMATERIC adj. v. climacteric. *CLIMĂ s. f. v. climate. COFET s. n. v. conlet, •COFETAR s.m. (1672-1673). Mihail Cofetar. IORGA, SD, VI, 276. Giupînului Sacii, cofetariului. IORGA, SD, V, 73. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. coletar (IORGA, SD, VI, 276); g. -d. cofetariului (IORGA, SD, V, 73). Variantă: coîetariu. — Cofe! — suf. -ar. COFETARIL* s. m. v. cofetar. ^COLEG s. m. v. colega. COLEGA s. m. (1717) (La romani) Magistrat ales în acelaşi timp cu alţii. Ghetii aceste întîiaşi dată au vinii supt ştiinţa romanilor pre vreme cînd au fost consul Stipion si col lega. adecă tovarăş lui Stipion. Flacus. CANTEMIR. HR.,'77. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. coleea (colega: CANTEMIR, HR, 77). — Lat. coTlega. COLEGAT s. m. (1693) Aliat, confederat. Yăziiiu, aşijderea, cu hicleşug dobîndit un ostrov foarte de treabă. cu scădearea colegaţilor. FN, 17. Numai in pază sta, ca să nu scape nici într-o parii, căci eşti colegatur Neamţului si prietin Moscalului. NECULCE, L, 330; cf. FN, 32. '54. 61. 105.'113. 120. 123: M. COSTIN. ap. IORDAN. NECULCE, 75: NECULCE, L, 212, 367. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. colegat (NECULCE, L. 212), colegatur (NECULCE, L, 330), coligat (M. COSTIN, ap. IORDAN, NECULCE, 75); pl. nom. -ac. colezaturi (NECULCE, L, 367), eolegaţ 137- COLOFONIU (FN, 61, 105, 113, 120) ; colegaţii (FN, 54, 123), culegaţii (FN, 136); g. -d. colegaţilor (FN, 17); voc. colcgaţilor (FN, 32). Variante: colegatur, coligat, culegat. It. collegalo, pol. koligat (pol. < lat. colligatus). COLEGATUR s. m. v. colegat. ' °COLEGHIOM S. n. (1702) Colegiu. Ai nevoit spre saturarea sufletelor celor flămtnde [...], cu direagerea besearecilor şi coleghiomurilor şi cu scumpă înfrumuseţare acelora. P. PR., IIIr. Forme gramaticale: pl. g. -d. coleghiomurilor (P.PR., IIIr). — Magh. kollegium (< lat. collegium), i . *COLEGIU s. n. v. colegliiom. COLF(O) s. n. v. golf. COLIANDREŞ s. n. v. coliandru. COLIANDRU s.n. (1582) Coriandru. Această mană [... ] era ca sămtnţa corieandului albă. PO, 234. Şi iată pre faţa pustiiului, mărunt ca coliandreşul, albu ca ghiaţa pre pămlnt. BB, 51. Coriandrum g. n. Sămîntă de iarbă de coriandrom. CORBEA, D, 69v. Coliandru întreg, drame'40. CB, 53v; cf. BB, 101; CB, 54r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. coliandru (CB, 53v, 54r), coriau-drom (CORBEA, D, 69v); coliandreşul (BB, 51); g. -d. coliandreşului (BB, 51), coliandrului (BB, 101), coriandului (corieandului: PO, 234). Variante: coliandreş, coriand(rom). ■■ — Lat. med. coliand(r)us, coriandrum, gr. KoXîavSpov, KopiavSpov, magh. koriândrom. COLICĂ s.f. (c. 1700) Colicus g.m. Colicaş, pre care-l bîntuiaşte colica. CORBEA, D, 57 v. Iar amorţirea care curge din boala de colică [...], să tămâduiaşte mai bine. MDlt 33r ; cf. MDj, 21r; MD2, 33r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. colică (MD1; 21r, 33r); colica (CORBEA, D, 57v); g.-d. colicii (MD2, 33r). — Lat. med. colica, it. colica; cf. magh. kolika, ngr. kqX,ikt|. ’ COLIGAT s.m. v. colegat. . *COLIR s.n. y. colurie. • ‘COLOANĂ s.f. (1691) Stilp care susţine o parte dintr-un edificiu. Fig. Acel luciafăr al lumii, stîlpul şi coloana besearecii răsăritului■[.'. Ioan Zlataust, zicea.: MĂRG., IIV. Ca nişte coloane virtoase neclătite şi ca nişte stîlpi nesurpaţi ţin toată zidire credinţei noastre. ŞAPTE TAINE 1702, pref., in BRV, I, 435. ♦ (1694) Statuie, monument. Să rădică coloane în slava celui mare ostaş.^FN, 41; cf. FN, 45. ; ; Forme gramaticale: sg. nom. -ac. coloana (MĂRG., ÎIV) ;,pl: nom. -ac. coloane (FN, 41, 45; ŞAPTE TAINE 1702, pref., in BRV, I, 435). — It. colonna, ngr. KoWsva; cf. rus. konoma. : ■ COLOCFIUM s.n. (1667—1669) Colocviu. Colocfium lu Ludovic. CANTACUZINO, NI, 112r. ■ . Forme gramaticale: sg. nom. -ac. colocfium (CANTACUZINO, NI, 112r). — Lat. colloquium. ♦COLOCVIU s.n. v. colocfium. “COLOFĂNIO s.n. (1749) Sacîz, colofoniu. Dupre aceaea să iei [...], colofânio, untu de scorpie. CB, 63r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac..colofânio (CB, 63r).; — Magh. kalafonia (< lat. colophonia); • cf. gr. Ko^ocptbviov. , r *COLOFONIU s.n. v. colofSnio. , COLON 138, COLON sim.'(1717) (La romani) Locuitor al;iiner colonii, .> agricultor. însă colonii, ca cum şi carii, grija casii purta, acolosău rămas. CANTEMIR, HR., 152. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. colonii (CANTEMIR, HR... 152). — Lat-, colonus. ' ' ■ YY \':'- “COLONEL S:TVt. (1714—1716); La domnu au .trimes anume pre colonelul grof Şlic. GRECEANU, IST., 60: Tremăs-au atunce ghenărăr. Jleizăr pe un culonel cu vro sulă de nemţi. NECULCE, L,-103. S-au perii şi colonelul. NECULCE,' L, 354; cf. DRA, I, 345. <^> (1725) S. comp. Viţă- colonel = locotenent colonel. Au lucrat la mărUa-sa, viţă-colonel Pivcda. DRA, I, 315. . ; Y Forme gramaticale: sg. nom. -ac. colonel (DRA, I, 315;■cdllo^nel}: DRA, I, .345), culonel (NECULCE, L, 103); colonelul (GRECEANU, IST., 60 ; DRA, I, 315; NECULCE, L, 354). Variantă: culonel: — Germ. Kolonel, magh. kolonel (magh. < germ. < lat., med. co- loncUus, it. colonnello). ■ COLONIE s.f. (1CS2) Cetate sau oraş construit de romani sau de alte popoare, avînd un rol economic, administrativ şi militar. Aceasta era de la coloniia EUispontului. DOSOFTEI, VS, nov., 143T. Au trimis, [•. . .] Carol şi coloniia nemţcască de la Saxoniia in Ardeal:BRANCOVICI, CR. SLOV., 93. Românii din coloniile liii Traiăn să să fie trăgind. CANTEMIR, HR., 128;. cf. CANTEMIR, HR., 14, .105, 134, 463, 464; M. COSTIN, NM, 258, 260; N. COSTIN, L, 46, 47. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. colonie (M. COSTIN, NM, 258); colonia (N.'COSTIN, L, 46; coloniia: DOSOFTEI, VS. nov., 143r ; BRANCOVICI, CR'. SLOV., 93; CANTEMIR, HR., 105); pl. nom..-ac. colonii (CANTEMIR, HR., 14; M. COSTIN; NM, 260; N, COSTIN, L, 46, 47); coloniile (CANTEMIR, HR., 128, 134, 463; 464). J — Lat.' colonia, pol. kolonia. COLOS s.m. (1703) Statuie gigantică. Acel dimon l-ău fost ifăcut ei [...] şi i-au fost pus numele colosul. PA, 67r. Piramidele Eghiplului, colosul Rodosului [..:] cu cită nevoie-şi cu cîtă osteninţă s-au făcut. CANTEMIR, II, II, 89; cf. PA, 67v. ■ • . , Forme gramaticale: sg. nom. -ac. colosul (PA, 67r, 67v ; CANTEMIR, II,' II,' 89). • ; ; 'V ;■■■■ V. ■' •, — Lat. colossus, gr. KoXoaccq. ’ , COLŢUN s.m. v. călţun. ; 1 COLŢUNE s.n. v.'căH«n.- • . i COLURIE s.f. (1678) Medicament pentru ;cchi, colir. Precum col-luriia iaste de tămăduirea ochilor, care fac apticarii den zahar'şi dentr-apă de trandafir. CÎ, 63v. Collurium iaste apa de fac apticarii pentru tămăduirea ochilor. CÎ, 63v, marg.; cf. CÎ, 64r. .YY'■ /• i.YY' •*. Forme1 gramaticale: s.n: sg. nom. -ac. coluritim (collurium:' Cî, 63r, marg.); s.f. sg. nom. -ac. coluri e (collurie: CÎ, 63v, 64r); coluri a (colluriea: Cî, 63v; colluriia: CÎ, 63r). f Variantă: colurium s.n. V ' : .. :r? — Lat: ^ollyriumj,' (pl.' bollyria), gr.: KbX^upiov (pl.' KoWvUpia)'. COLURIUM s.n. v. colurie. -Y\> .Y; - .Y : ' *COMAND vb. L v.^cbinendălui..r ■ -Y >1!YY •'Y Y*r:' COMANDANT s.mv (1682)' Iară comendatul o dbjeni să-ş'‘^:aleagă ce-i mai bine [...] şi să nu moară cu acei legaţi. DOSOFTEI; VS:.*;sept., 13? COMEDIAR 26r. Un comendant să să păzească de oamenii lui de casă. FN, 28 ; Aşe turcii pe eomendanlul de Gălatâ şi pe alţii a' altor tirguri, voevoda li chemă. CANTEMIR, HR., 131. S-au socotit asupra lui Jintiş comandat alţii bani. IORGA, SD, X,- 219. Dece ficiorii lui Miron au prinsu de veste ş-au scăpai la comandatul de Cetatea Neamţului.: NECULCE, L, ■114; cf. FN, 28, 32, 34, 39, 64, 70, 123, 126, 128, 133, 143, 145 ; IORGA, SD, X, 66, 171, .219; 'DRA, I, 310, 311, 341; NECULCE, L, 256, 29î ; ANON. BR., 289,32i, 328. <(> (1722) S. comp. GUoneral-comcnda(n)ş, gliencral-comendant = general de corp de armată. Poruncă iaste de la rhâriia sa gheneralul-comendant. DRA, I,, 304. Va fi acela cu ştirea gheneral comendanşului. DC, 3V; cf. DRA, I, 305, 309; IORGA, SD, XIV, 18; PS.-AM., 76; STINGHE, DRŞ, I, 157; DC, lv, 2V, 3r. Forme gramaticale: sg. nom. rac. comandant (FN, 160), comandaş (IORGA, SD, X, 219), comandat"(IORGA, SD, X, 219; ANON..BR., 289),comondanş (DC, lv), comendant (FN,'28,, 32, 34; DRA, I, 304,-305, 309, 311; IORGA, SD', 'XIV, 18; STINGHE, DRŞ, I, 157 ; DC, 2V), comandat (FN, 123); comandatul (NECULCE, L, 114), comcn-daritur(IORGA, SD, X, 66, 171; CANTEMIR, HR.,, 131; DRA, I, 310; PS.-AM., 76), comendaşul (DRA, I, 341), comendatul (DOSOFTEI, VS, sept., 26r; NECULCE,,L, 256, 291) ; g.-d., comondat (FN, 133); comendanşului (DC,3V), comondaşului (DC, lv, 3r.); pl. nom. -ac; comen-danţ (FN, 128), comendanţi (FN, 34, 39, 70); comandaţii (ANON. BR., 321, 328), comcndanţii (FN, 64,126); g.,-d. comondaţilor (FN, 143, 145). Variante: comandaş, com&ndaţ, comendanş, comendant, comendaş, comondat. ' . Lat. med. commandans,, rtis,. commendans, -tis,, it. comandante, germ. Kommandant; -Kommendanl,: mâgh. kommandanş, kommendant, kommcndas, pol. komendant. ' ■ ' . .. V. şi g h e n e r al2. - . , ; ■. î , .COMANDAŞ s.n.,v. comandant. . COMANDĂ sif. il.: (1715) Acţiunea, de a comanda. Au poroncit luminăţiea lui, cneazul Menjicul,, fără perdere de vreme celor ce se afla supt a lui comendie[...] ca să meargă asupraneprietenilor. PS.-COSTIN, L,' 69—70. Ce Ir adie [...], ostile in trei polcuri, înpărţind, o parte, au trimis la Ţarigrad, o parte au dat supt comenda frăţine-său. CANŢE-MIR, HR,. 333. Cş-m dă comenda oştii in mina mi. NECULCE, L, 245. " 2. (1729—1730) Comandament. Comande. IORGA, SD, V, 148. Fiind comanda aproape, iau murariul totdeauna la slujbe si lucrări. DRA, I, 341........ ;v ; , ■: ■' Vv-, - Forme gramaticale: sg. nom. -ac. comendic (PS.-COSTIN, L, 70) ;\; comaiida (DRA, I, 341), comenda (CANTEMIR, HR., 333; NECULGE, L, 245); pl. nom. -ac. comande (IORGA, SD, V, 148). .. Variante: comendă, comendie. . ;, , , : : — hăt: med. corn (m)andâ, commenda, 'pdi.. komenda, rus. KOMaitda. ..GOMĂNDAT s.n. v. comandant. - COMEDIANT s.m. (1704) Actor. Să spune, intr-o curte, o comedie ,şi miniştrii sint comediianţi; FN, 168., ,, .1' ^ *, Forme gramaticale:,pl.nom. -ac. comedianţi (comediianţi: FN, 168). — It., commediante: ; ; •COMEDIAR s.m. (c. 1700) Autor de comedie: .Nanîum g.n. Cu-vinl scornit de la comediiarL care insărnneazăfâmsită frumoasă..CORBEA, D, 200r. ■ • ’ ' COMEDIAŞ 140 Forme gramaticale: pl. nom. -ac. eomediari (ccmediiâri: CORBEA, d, 2bor). ;: : ■ : — Comedie'+■ suf. -ar. ’ •COMEDIAŞ s.m. 1. (c. 1700) Actor. Proscynium g.n. 'Loc înnalt de Joc undefvorbăsc comediiaşii. CORBEA, DJ 2'66v.. • '2. (c. ,1700) Autor dramaitic. Plautius g.m: Un poieiic cdmediiaş., decit care nu iaste altul mai glumăţ Intre poeticii leteneşţi. CORBEÂ, D,'248v; cf. CORBEA, D, 26Y. ; - • Forme gramaticale : sg. riom. -ac. comediaş (comediiaş; CORBEA, D, 26v, 248T); pli nom. -ac. comediaşii (comediiaşii: CORBEA, D, 2ogv). . ‘ y / ; r ■■■ •- — Comedie + suf. -aş; cf. magh. komediâs. COMEDIE s.f. 1. (c. ,1700) Piesă de teatru. Perphanes g.m. Un întelepl scriitori de comedii. CORBEA, D, 2365; cf. ,CORBEA, D, 59', 243r; VP, 7V, 1 lv; EUSTATIEVICI, GR., 142. '• 2- (c. 1700) Spectacol de teatru. Comocdia g.f. Comedie, joc ca acela în care adevărate feate, toate ale aceştii lumi obiceaiuri şi năravuri ca, într-o oglindă le arată înnainte. CORBEA, D, 60r. Pre Irod Aticul, pe Fonto şi pe Pollion am avut, oameni prea ştiuţi intru meşterşugul oratorii(.iy şi tniii în comidii. N. COSTIN, C, 69; cf. CORBEA, D, 60r, 135v, 300r; CANTEMIR, D, 93, 311; CANTEMIR, II, I, 15. 3. (c. 1700) Spectacol public (la, bîlciuri). Histrio, -onis. Jucători de comedii; bărdăoază, cucă. CORBEA, D, 135V. Să spune, într-o curte, o comedie. FN, 168; cf. CORBEA, D, 248T. 1 4. (1705) Întîmplare ciudată, istorie hazlie. Comedie ca aceasta şi buiguire Într-acesta chip din 'gura Papagali In minţile tuturor diha-niilor răvârsindu-să [..■.] mare tăcere să făcu. CANTEMIR, II. I, 150; cf. VP, lv. ; Forme gramaticale: sg. nom. -ac. comedie (CORBEA, D. 59r, 60r, 248r; CANTEMIR, D, 93; FN, 168'; CANTEMIR, II, i/15, 150; VP, Y, llv); comedia (VP, lv; ;EUSTATIEVICI, GR., 142; comediia: CORBEA, D, 300r); pl. nom. -ac. comedii (CORBEA, D, 59r, GOT, 135v, 236r, 243r, 251r; CANTEMIR, D, 93), comidii (N. COSTIN, L, 69); g. -d. Comediilor (CANTEMIR, D, 3?11). Variantă: eomidie. —Lat. commoedia, it. commedia, germ. Kommoedie, magh. komediâ, pol. komedja. ' •COMEDIESC, -ASGĂ adj. (c, 1700) Comic. Comiciis, -a, -um. De comedie sau comediesc, -ă. CORBEA, D, 59r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. in. comcdiesc. (CORBEA, D, 59r); f. comediască (CORBEÂ, D, 59r)v!. . : — Comedie -f suf.- -esc. , •COMEDIETOARE s.f. (c.. 1700) Actriţă. Plahipes, -dis g.o. Jucători de voroave de miljoc, comedietori‘';-re. CORBEA, D, 248r. ’ Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cbmMietoare (CORBEÂ, D,. 248r). — Comedie + suf. -toare. ' ' . .': . ‘ •COMEDIETORI s.m. (c. 1700) Actor. Planipes, -dis g.o. Jucători de voroave de miljoc, comedietori, -re. CORBEÂ, D, 248»,. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. comedietori (CORBEA, D, 248r). —. Comedie + suf. -tor; ■•Yi'u! , ‘ • •COMEDIEŢ s.m. (c: 1700) Autor dramatic. Phereerates g.m. Un poetic comedieţ tn Athina. CORBEA, D, 242T. 141 COMENTARIE Forme gramticale: sg. nom. -ac. comedicţ (CORBEA, , D, 242T). — Gomeiie + suf. -e[. ’ : ' 1 > i’’ COÎVIENDANŞ s.m. v. comandant. COMENDANT s.m. v. comandant. “COMENDARISIE s.m. (1682) Demnitar care comanda şi ţinea evidenţa unui grup de soldaţi. Şi să rugă lui comendarisie, adecă mai marelui, să. fie ţi ea tntr-acea prinsoare. DOSOFTEI, VS, .sept., 26r. Acest Joav [...] au .fast peste oastea lui Iosafat comendarisie, adecă scriitor celor ce să, făcea. ANTIM,, 0, 278; cf. DOSOFTEI, VS, ian., 3T. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. comcndarisIc , (DOSOFTEI, VS, .ian., 3V; ANTIM,: O, 278); comendarisiul (comendarisiiul: DOSOFTEI, VS, ian., 3V);Vg. -d. comendarisie (DOSOFTEI, VS, sept.; 26r). . ..Variantă; comendarÎBlu. , Gr. med;. Konevxaptîmo? (,< lat. med. commenlarisius.J ; cf. v. sl. COMENDARISIU s.m. v. comondarisie. COMENDAŞ s.m. v. comandant. COMENDAT s.m. v. comandant.’ . *COMENDATOR s.m. vi comendatoriu. ( COMENDATORIU s.m. (1702) Guvernator-al unei cetăţi. Mai marelui următorilor sfintului loannu de la Ierusalim, comcniatoriului Egrii. P.PR., IF. ' ~ . - Forme gramaticalesg. g. -d. coniondatflriului (P.PR., IIr). — Lat. meă. commendatorius. . . ,, COMENDĂ sif. v. comandă. "COMENDĂLUI vb. IV (Sf. sec. XVII) A recomanda, a propune! Commendo. Comendaluesk. Commendalok. ,lAl, 194. Forme gramaticale; ind.’ prez. 1 sg, cojnondăluicsc'' (comenda.-:. luesk: LM, 194 , - — Magh. kommendălni (< lat. commendare). ; GOMENDIE s.f. v. comandă. - “COMENDIR s.m. (171G:—1742) Comandant. în s. comp. Comcn- >•-.« : s-. (COMENTARIU 142 ♦COMENTARIU's.n7v!'comentarie.- ‘ COMENTATOR s.m. (1717) Bovinus, comentator latin. CANTEMIR, HR., 53. . "■ r) ‘,7 ^ Forme gramaticale: sg. nom. -âc. comentator;(CANTEMIR, HPv., 53). ' '77 V . — Lat. commentator. ' ‘ _ ' COMESs.m. (1682) Comandant al unei cetăţi sau,al unei armate. Şi să botedză şi comeşul si 6 Voinici ce era du dlnsul. DOSOFTEI, VS, dec.y 246T. Şi'pre 'Chirie comitul, adecă hatmanul de Anatol, nevătămat. tn "războaie ‘ l-aii feriiu-l. DOSOFTEI, VS, ian.; 10v. Căzut-au şi Dolbicos, comesul de Pclce. CANTEMIR, HR., 426; cf. DOSOFTEI, VS, oct., 40v, nov.,'I03r, mart., 85r; CANTEMIR, HR.,; 451. , ’ ; • Forme gramaticale: sg. nom. -ac. comes (DOSOFTEI, VS, mart., 85r); comcsul (DOSOFTEI, VS,.dec.,. 246*’; CANTEMIR, IIR;, 426), comitul (DOSOFTEI, vs, oct., 40v, nov., "103r,'-iân.y 10v); pl. nom. -ac. comesfi (CANTEMIR, HR., 451). / . 77!77'- Variantă: comit. ' — Lat. comes, -itis; cf. ngr. K6jm?> -Tltoţ. COMESARIATUŞ s.n. v..comisariatuş. • / ,COMESlE.s.f. v. comisie. . . COMETA S.f. (1,672—1673) 'Iâr 'numele :id ei să sflrşesc 'spre -iş, la sloveani sprk -a, cum e cometa, plaiîeta." GSj,' 403r. XipKiacg'f. De-ale cometelor steale. CORBEA, D, 37 5v. Ivitu-s-au'pre cer o,.Sfea cu coadă, căriia îi zic latinii cometă':PS^COSTIN, Lj 22.; cf. GSa, 23lr; M. COSTIN, L, 165; PS.-COSTIN, L, 23 ; URECHE, L, . 193 ; N. COSTIN, L, 160, 243. . . . ' 7", 7 : 7 7‘7 7 ' \ Forme gramaticale:,sg. nom. -ac. cometă (GSj,'403ri;' GS2, 231r; M. COSTIN. L, 165; PS.-COSTIN, L, 22, 23; N. COSTIN, L, .160, 243; comethav 'URECHE, ia, 193); pl. g.-d. cometelor (CORBEA, D, 375V). !!,7. 1 — Lat. cometa, pol. kometa, rus. Ko.Mema. > : . , COMFEDERAŢIE s.f. v. confederaţie. , . 11 - COMFET s.n. v. conîet. . ' ; ... , COMFUZIE s.f., v. iponfuzie. 7 : ’ i !':- ' " *COMIC, -Ă adj. v. comicus. ' , ’ ! - 7, O COMICUS adj. (c. 1700) Comic- Philippidcs g.m: Un poctic 'comicus vestit. CORBEA; D, 243r. ’ ; ; ' — Lat. comicus, -a, -um. "., 7 , . " COMIDIE s.f. v. comedie. COMISAR, s.m. 1. (1698) Persoană avînd atribuţii administrative în vechea organizare a ţărilor române. Voao, varii ' aţ fost, comisari în vream’eă neamţilor [ . . .], vă facem în ştire. IORGA, SD, X, 205. Au luat şi răvaş de geamă de la comisariul. ANON. BR., 286. 'Comisari-, silor, ■[.. . .] li s-au fost dat înainte să facă adeverit instiiniare. DU; of. IORGA, SD, XIII, 124, VI, 243, XIV, 90; DC, lv; IORGA, SN7.104; IORGA, SD, XII, 50, 51, XIV, 83, X, 226. <> (1725) S., comp. Vel-comisar(iu) = comisar şef.,iS'ă să ia~ zapisele şi zăloagele după. cum scrie foaia lor ce iaste la vel-com.isar.iu. IORGA, SD, XIV, 38 ; cf. IOIIGA, SD, XIV, 41, - . . 7'?';" 1"77":;:. T' ‘ 2. (1715) Comandant militar. A polcurilor auditori (adecă judecători ) şi comisari. PS.-COSTIN, L, 73. Era comisar oştii nemţeşti, adecă ca un vistiar mare. GRECEANU;' IST-., 112. Va'trebui să să inseamne 143 .COMISIE şi la mai mare comisareşul nas lei. DC, lv; .cf.' PS.-COSTIN. L, 71 NEGULCB, L,-144,-145, 147^.244, ; . ' 3. (1726) Trimis al unui guvern,.avînd^o misiune 'diplomatică sau o însărcinare temporară. Lr. trimitea cile doi., domni comisari mai mari şi accc'a comisari le făcea giudeţu si cirmuiia.-M. COSTIN, L, 116 ; cf. ANON. CANT., 129 ;N. COSTIN,:L,i274, 275. • Forme gramaticale: sg. nom. -aci-comisar'(GRECEÂNU, IST., 112', PS.-COSTIN,’ L; -7 l.;i NECULCE, L,147)y comisariu (IORGA, SD, XIV. 38, 41, 83), comîşa'r (IORGÂ,. SD, XIII. 124):; comisareşul (DC, ;lT), comisariul (ANON: BR./286; IORGA, SD, X, 226), .comisarul , .(IORGA, SD, XIV. 90;: IORGA, SN, 104; IORGA', SD, XII, 51); g.-d. comisarinlui (IORGA, SD, VI, 243; IORGA, SN, 104; IORGA, SD, XII, 50), comisariuşului (DC,il^); voc. comisariile (IORGA, SD, -X, 226) ; pl. nom. -ac.- comisari. (IORGA, SD, X, 205; M. COSTIN, L, 116; ANON. CANT., 129; PS.-COSTIN,-L, >7.3), comişari, (ANON. CANT., 130); comisarii (N. COSTIN, L, 274, 275-,; NECULCE, L, 144, 14'), 244); g.-d. comisarişilor (DU). ': .t'1 i . / , . . ; Variante: comisareş, comisari(ş), .comisariu(ş),. comişarieomîşar. ■Lat. vmed; commissarius, '.germ. Kommissar, magh. •' 'komis.(s)sâ-rius, komiszâros. . • .: j . A '■ 1 .' COMISA'REŞ s.m. v.‘ comisar. COMISARI s.m. v. comisar. *COMISARIAT s.n. v. comisariatnş. °COMISARIATUŞ s.n. (1748) Comisariat;-.-.Cu comisariatului nostru cel ostesc [...] s-au aşezat. DC, lr. Veslitoriul il va spune comesariatu-şurilor. DC, 3r; cf. DC, 2V. , , ..Forme gramaticale: sg. nom.-ac... comisariatuşul (DC, lr); g.-d. coriilsariatuşului (DCj 2V); pl. g.-d. comiesariatuşurilor (DC, 3r). Varianta: comesariatus. — Magh. kommis (s.).zariăius. ,'(,< lat., ihed. commissariatus). -. “COMISARIESC,. -ASCA adj. ^(1748) Care aparţine unui comisariat. Fără numai de- va fi acela cu ştirea gheneral-comendaşalui pe lingă asignaţia comisăriascu. DC, 3V.‘ . , ’ ' . Forme gramaticale: sg. tiom. -ac.'f- comisariaşcă (DC, 3V). ., Comisar silf. -ieşc'.: ' , COMISARIŞ s.m. v., comisar. ■ ' .. C.OMISARIU(Ş) s.m.- y. comisar. '., \ -COMISIE's.f. (1?16—1742) Consiliu, comitet. .Era trimişi ciţiva orăşani şi preoţi. [..'.] să stea la comision cu domnii cetăţii. TEMPEA, IST., 1G0. N-au avut domnii acei(iy comisii poruncă. TEMPEA, IST., 164. Fiind aicca ^comisie împărătească [:..] ne-am sfătuit mai biiie să nu.,dăm. STINGHE,,DRŞ. I, 191; cf. OC; STINGHE, DRŞ, I, 188, 189; IORGA, SD, XIV, 195. . . ' : - Forme gramaticale:- s.T. sg., nom. -ac. comesie (STINGHE, DRŞ, I, 191), comisie (STINGHE, DRŞ, I, 191); comisia (OC); g.rd. comisii (TEMPEA, IST., il64); comesiei (STINGHE, DRŞ, I, 191) ; s.n: sg. nom.-ac. comision (TEMPEA, IST.,. 160,. 164; STINGHE, DRŞ, .I,1S8; IORGA, SD, XIV,, 195). Variante: comcsic s.f., comision s.n. Lat. med. commissio, '-onis, germ. Kommission, magh. kommi-szii..’. '■■■' ;l ’Vv şi comision2.- •• • ;- ’••• v\ >• - . • . ■ Comision 1 144 COMISION1 sin. v. comisie. “COMISION 2 s.n. (1727) Ordin, mandat. Pentru copita comisionului, il:'!. STINGHE, DRŞ, I; 144. Cu toate reslanţiile banilor [.. precum ţ-am scris şi în celalalt comişiu, să te afli. STINGHE, DRŞ, I, 161. Să scot uri comision di la măriia sa ghinarariul. IORGA, SD, XII, 225; cf. IORGA, SD, XII, 224; 'XIV, 301, 302; STINGHE, DRŞ, I, 203, 222; MOLDOVANU, AS, I, 148. Forme gramaticale: sg. nom. -ac., comision (IORGA, SD, XII; 224, 225, XIV, 301, 302; STINGHE, DRŞ, I, 222), comişeu (MOL, DOVANU, AS, I, 148), comişiu (STINGHE, DRŞ, I; 161); comisionul (STINGHE,-DRŞ, I, 203); g.-d. comisionului (STINGHE, DRŞ, -1, 144). . : '■ # ■ ' 1 Variante: comişeu, comişiu. — Germ. Kommission, magh. kom[m)is (s )zi6, kom(m)issio (< lat. med^ commiSsio, -onis). \ t • ; V. şi c o m i s i e. - . COMIŞAR s.m. v. comisar. COMIŞEU s.n. v. comision2. •COMIŞIORU s.m. (1727) Comisionar; delegat. Pentru un comi-şioru, il. 3. STINGHE, DRŞ, I, 144. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. comişioru (STINGHE, DRŞ, I, 144). — Comişiu + suf. -or; cf. magh, komissiâra. COMIŞIU s.n. v. comision2. COMIT s.m. v. comcs. ' COMÎŞAR s.m. ,v. comisar. > “COMPANIE s.f. 1. (1656) Subunitate militară. Zis-au măr.iia s[a] că i-ar da o companie de neamţi. IORGA, SD, IV, 48. Au reghimehturi întregi, au companii [. ..] aTsă trimite. DC, lv. 2. (1694) Asociaţie comercială.' Fiindu dumnealui ispravnicii cum-panii(i') neguţitorilor ot Sibiu. IORGÂ, SD,XII, 5. Grecii fiind în companii a grecilor în Braşov. TEMPEA, IST., 76. Neguţătorii greci din companiia grecilor [. ..] ne vom iscăli. STINGHE, DRŞ, I, 83 ; cf. IORGA, SD. XII, 9, 11; IORGA, SN, 87 ; TEMPEA, IST., 77, 78, 97 ; IORGA, SD, XII. 21, 26, X, 419; IORGA, SN, 114,.100, 101, 102, 103 ;.IORGA, SD, XII, 36; STINGHE, DRŞ, I, 207; IORGA, SD, XII, 64, 65. . Forme gramaticale: sg. nom. -ac. companie (IORGÂ, SD, IV, 48), cumpanie (IORGA, SD, X, 419; IORGA, SN, 114; STINGHE. DRŞ, 1,-207) ;.compania (TEMPEA, IST., 76, 77, 78, 97; ; companiia: STINGHE, DRŞ, I, 83), companie (IORGA, ŞD, XII, 5), copania (copaniia: IORGA, SD, XII, 21), cumpânia . (cumpaniia; IORGA, SD, XII, 11; IORGA, SN,' 87; IORGA, SD, XII, 26 ; IORGA, SN, 101, 102), cupania (cupaniia: IORGA, SN, 100; IORGA, SD, XII, 36); g.-d. companii (IORGA, SD, XII, 9), cumpănii (IORGA, SN, 103); campaniei (IORGA, SN, 87; IORGA, SD, XII, 64, 65), cumpa;mi (IORGA, SD, XII, 5, 64); pl. nom. -ac. companii (DC, lv). Variante: copanic, cu (m)panic. — Germ. Kcmpanie, magh. kompănia, kapânia, kumpăni, ngr, koh- j;av(a (germ., magh., ngr.,. < ii. compagriia).x‘y ' cCOMPLIMENT s.n. (1721—1740) Cirvînt de laudă, de măgulire. Lupă ale multe zise şi ccmplimenturi, s-au urcat sus. GRECEÂNU, 145 CONFEDERAT IST., 439. Trimitea şi solii [...] de-i zicca complimenturi şi-l mlngîia. A XINTE URICARIUL, in DA s.v. Forme' gramaticale: pl. nom. -ac. complimenturi (GRECEANU, IST., 139; AXINTE URICARIUL, in DA s.v.). — Ngr. KonnXipâvto (< it. complimenta). COMTE s.m. v. conte. ■ î “COMUNICAŢIE s.f. (1715) Comunicare, legătură, contact. S-au trimis cu polcovnicul Galovin tn deal la mănăstire, pentru comunicaţie cu cctatea şi cu hatmanul Scoropadeschi. PS.-COSTIN, L, 68. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. comunicaţie (PS::COSTIN, L, [ 6S). ' ' — Pol. kommunikacja,' rus. KOMMymiKaiiim (rus. < pol. < lat, communicatio). “CONCI s.n.* (1651-1700). Koncs. ANON. CAR-, 347. - Forme gramaticale: sg. nom. -âc. conci (koncs: ANON. CAR., 347 ). — Magh: koncs (< it. câncio). ' •CONCLUDĂLUIT, -Ă adj. (174‘J) Stabilit, hotărît. S-au cetit puncturile eri concludăluite. MOLDOVANU, AS, I, < 148. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. n. concludăhiite (MOLDOVANU, AS, I, 148). • ' 1 . . — Concludălui (< magh. konkludălni < lat,, concludere) (prin schimbarea valorii gramaticale). ■ ■ ■ •CONDESŢENDĂLUIT adj. (1742) . Condescendent, binevoitor. Milostivindu-să, măria sa au fost condestendăluit. MOLDOVANU, AS, I, 153. 1 Forme gramaticale: sg; nom. -ac. m. condesţendăluit (MOLDOVANU, AS, I, 153). ' _ . ! ■ ■ ■ — Condesţendălui (< lat. condescendere, după modelul verbelor terminate în -ălui, împrumutate din maghiară) (prin schimbarea valorii gramaticale). CONDIM(Ă) s.n. (sau f.) (1749) Condiment. Să iai flori.de năramză au de lămiie au chitră, condimc drame 8. CB, 48r. Forme gramaticale: pl. noni. -ac. condimc (CB, 48r). — It. condimento. ♦CONDIMENT s.n. v. condim(ăy. CONDIŢIE s.f. (1676) Clauză,'învoială. Făgăduinţele şi condiţiile vor ţinea. IORGA, SBD, 82.. Condiţii. Lat. Aşedzăminturi, legaturi, toanele de pace. CANTEMIR, II, I, 15. Condiţiile supt care au făgăduit 6. clcr acei bani. MOLDOVANU, AS, I, 147; cf. CANTEMIR, II, II, 244; CANTEMIR, HR., 276, 313, 330. 411; MOLDOVANU, AS, I, 157. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. condiţie (MOLDOVANU. ASj I, 157); pl. nom. -ac. condiţii (CANTEMIR, II, I, 15, II, 244 ; CANTEMIR, HR., 276, 313, 411); condiţiile (IORGA, SBD, 82; CANTEMIR, HR., 330; MOLDOVANU, AS, I, 147). — Lat. conditio, magh. kondlciâ. CONFECT s.n. v. confet. : : CONFEDERAT s.m.'(1694) Aliat. Siliţ sint nişte confederaţ [.. .] a să despreuna. FN, 25. Ghiuluşurile intărescu propoziţiile confederaţilor. FN, 36. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. confederaţ (FN, 25); g.-d. confederaţilor (FN, 36). CONFEDERAŢIE 145 • — It. confederata. . - , ... j,1:. . ; CONFEDERAŢIE s.f. (1704) Alianţă.- Să hotărăşte confederaţie. de treabă intre doi -putearhicL{FNV4-61.- Legătură de confederaţie cu împă-răţiia răszaritului să fie făcut; CANTEMIR; HR., 312; cf. -FN, 1621 Forme gramaticale: sg. nomv -ac. comîcdcnvţîc fFN, 162), conîe-deraţic (FN, 161; CANTEMIR, HR., 312).. , ; ...... ■ Variantă: comfederaţie. , • : -y.i’i '•;/ •r^-Lat: -cdnfoederalio'\-cî. \i. confederazionc. '. CONFERENCŢIE's. f. v. conîerenţic. ^ ' CONFERENŢIE7:s. f. (1-716—1742) Adunare, consiliu.: S-au făcut şi conferenţie, adecă divan mare« TEMPEA, IST., 106. Vei szti dumneta, pentru conferenctia-, k-aicsi\,-$-au- -fekut. • STINGHE,-. DRŞ,. 1,1-405 ;• cf. STINGHE, DRŞ, I, 120, 126. Forme gramaticale: sg..'nom.- -ac. conîereiiţio .(TEMPEA;.‘IST., 106) ; conferehcţia (conferenctia: STINGHE, DRŞ,. I,,105), confereaţi» (conferenţia: STINGHE, DRŞ, I, 126); g. -d. conferinţiei ^con/mn-ezijei: -STINGHE, DRŞ, I, 120). > '; , . j Variante: conîerencţic, conferinţie. . ; .v , — Lat. med. conferenţia, magh. konferencia; cf;'germ. Konferenz. ^CONFERINŢĂ s. f. v. couîercnţic. ■ ' , CONFERINŢIE s. f.'v. conferenţie. • , - '.':' ... CONFET s.n. 1. (Sf. sec. XVII) Preparat do- cofetărie. roAKHax. Tocmiri, curriu e confeturile, ghidinac, dulceţ. LEX.o, 124T. Duc dulceţi şi cofeturi la masa domnului, la zile mari. URECHE, L, 69.;' cf. .LEX;2, 138v. 2. (17.54) Preparat dulce - folosit în farmacie. 2/2 >i IL lyurmizol, 1 sunător, 3 11. confeclur[i] de Vineţie. IORGA, SD, XII, .67. '.Acest fel de lucru amorţitor iaste.confeto, ce să chiamă filonion la.păli carie. MDl7 141?. Iar pentru doftărie să ia în gură ceva comfeta, precum iaste zaharul cel rozat. MD2, 2V. .1 ,■<:.■ ■ Forme gramaticale: sg. nom. -ac. confeto (MD1; 141r); pl.>nom..-ac. cofeturi (URECHE, L, 69), comîeta (MD2, 2V), confecturi (confeclur{Q: IORGA, SD, XII, 67), confcturi (LEXj,, 138VV; confeturile, (LEX.2, 124?). “ . ,i.: Variante: cofct, coinfet, confoct, confeto. . ; 1 . — It. confetto, germ. Konfekt, ngr., Kon(pei-ti (pl-.:' l'KoţupeTTâ), Kovcpe-cii (pl. Kov(pETTă), ■ ko(V)#to • (pl.-- Ko(v)(pâ:ta) :(germ. < lat,, med. confcclus, -a, -uni', ngr. < it.)-. . ' ' i. CONFETO s.n. v. confet. ■/, .>.• ; . !],CONFIDENŢĂ s; f. v, eonSdenţie. - ■■ .ii/,, / : CONFIDENŢIE s. f. (1740) Confidenţă. în trccut[e]le zile, cu frăţească confiderilie am scris dum. asupra halului me«. IORGA,.;SD, V, 56 —57. V.'/. ’ : n J ■ ' Forme gramaticale: sg. nom" -ac. conîidenţic (confidentic: IORGA, SD, V, 56-57). T .- : y .. , — Lat. confidentia. ţ • CONFIRMAŢIE s. f. (1717) Confirmare. Adeverinţa ’isloriii cercăm şi urmăm, pentrua căriia confirmaţie cu bună frunte, îi giuriiim. CANTEMIR, HR., 365. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. confirmaţie (CANTEMIR,1 HR.., 365)... ./rii.,, : :'!■ >'v — Lat. confirmatio. . .; CONIUNCŢIE •CONFIRMĂLUIT adj. (1735) Confirmat. Confirmăluit. IORGA SD, V, 151. • ' V ' Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ni. confirmăluit (IORGA, SD, V, 151)’ ' ' ' ? .^v.' . ' ; — Confirmălui (magh. konfirmălni < lat. confirmare) (prin schimbarea valorii gramaticale). . ■ ' - 1 . *CONFISCA vb. I v. conîişcui. ' T CONFIŞCUI vb. IV (1593) A-confiscâ. Şi aşa s-au invoitu, cadearu remâne careva fără sâminţiă, cealallu se'i lasă ioşagulu,’ se nu se confiş-cuiască. DÎ, 205. î; y ;:r _ . ! • ' ' Forme gramaticale: refl. cj. prez. 3 sg. se se confişcuiască (DÎ, 205). ' : ; — Lat. confiscare (după modelul verbelor terminate îri -ui];; cf. magh. konfiskălni. , *CONFORMA vb. I v. conîomiolui. ' • ’ • ^CONFORMAT, -Ă, adj. v. cumfunnmt, -ă. ' ' CONFORMODUI vb. IV (1727)A confirma; adao formă definitivă. La iştanţiia prevelegăeului, ca să-l conformoluiască, ug. 2. STINGHE; DRŞ, 1,144. Măria sa o au confurmuluit aceea treabă. TEMPEA, ISŢ., 153. ; Forme gramaticale: ind. pf. c. 3 sg. aii confurmuluit (TEMPEA. IST., 153); cj. prez. 3 sg. să conformoluiască (STINGHE, DRŞ, T, 144). , -r • : • \ ; ■ Variantă: confunrniliiî. ! — Lat. conformare (după modelul verbelor terminate în -ălui, împrumutate din maghiară). ' GONFURMULUI vb. IV :v. conformolui. > « ' GONFUSIE s.f. v. confuzie. v ’ • CONFUZIE s. f. (1717) încurcătură, lipsă de orientare, tulburare. Istoriile streinilor vecini, nu puţină confusie tn cunoştinţa [. ..] minierilor fac. CANTEMIR, HR., 308. Prin venire episcopului -Nicanor s-au făcut niscar comfuzii. STINGHE, DRŞ, I, 183. S-au. legat: că nu va face nice o protivriicie au confuzie. TEMPEA, IST.,. 165 ; cf. CAN-TEMIR, HR., 396, STINGHE, DRŞ, I, .195. - Forme gramaticale.:' sg.-nom.••--ac. confusio CANTEMIR, • HR., 308), confuzie (CANTEMIR, HR., 396; TEMPEA, IST., 165); confuzia (STINGHE, DRŞ, I, 195) ; pl.nrm. .-ac. comfuzii (STINGHE, DRŞ, I, 183). . ,-v • Variante: comfuzie, confusio. ? • l i — Lat. confusio: cf. germ.Konfusion, pol, konfuzja. : \ ' ^CONGREGAŢIE s. f. v. congregaţion. . °CONGREGAŢION s. n. (1735) Adunare, ^consiliu. Acuma cil întodreere de la Craiova pentru congregaţionul a toat (ă). ţara, al candidaţilor [. ..] foarte cu bucurie am luat: STINGHE, DRŞ, I, 172. Forme gramaticale': sg. nom. -ac. congregaţionul (STINGHE, DRŞ, I, 172).- ,- * • — Germ. Kongregation . (< lat. med. congregatio,:-onis). ■ CONIUNCŢIE s. f. (1703)- Întîlnire a.două astre.A cea prea mare cdniuncţion, adecă împreunare. FN, 121.-! Nici acea ', 'coniuncţie; iaste:pri-ci'htLsă.se răsipească acea: tabără. FN, 126. • Forme gramaticale: sg. nom. -ac. coniimctic (FN, 126), coniunction (FN,- 121). •■•■■■.; ! ........\ *! , ' ; /? ■; . . ’ v , Variantă: coniuncţion. . . iu ,‘i CONIUNCŢION 148 —r Lat. coniunctio, -onis: '! : - CONIUNCŢION s.f. v. coniuncţlo. ;ţ' °CONJIŞTORIUM s. n. (1752). Organ administrativ ;şi disciplinar în conducerea unei biserici; consistoriu. Pohtindu-le eu ca să le de la conjiştorium. IORGA,. SD, XII, 64. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. corijiştorium (IOR.GA, SD, XII, «4), ,— Magh. konzisztârium (< lat. consistorium). ♦CONJUNCŢIE s. f. v. coniunctio. . *CONSCRIE vb. III v. conşcribălui. . - <. ^CONSCRIPŢIE s.f. v. conşcriptie. , I M .!; CONSCRIPŢION s. n. v. conşcripţie. CONSELIO s. n. v. consilium. , • ■ CONSENS s.n. (1717) Din timplare vremii or şi, consensul istoricilor, curat să cunoaşte că sclavenii, [..s-au vinii în părţile hotarălor impăraţiii comanilor. CANTEMIR, HR., 324. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. consensul (CANTEMIR, HR., 324). ; • ■ : ~ r- Lat. consensus. GONSENŢIE s. f. (1738) Acord, consens. Intr-acesta chip ştim si mărturisim in consenţiia sufletelor, noastre, noi, toţi călugării din sfinta mănăstire. IORGA, SD, XIV, 58. - Forme gramaticale: sg. nom. -ac. consentia (consenţiia; IORGA, SD, XIV, 58). > : ; ‘ * • — Lat. med. consentia, gr. med. xovoevtlq.• < ^CONSERVA s. n. pl. (c: 1760) Preparat dulce folosit în1 farmacie. jŞi a treia parte să fie zaharoton conserva din flori de limba leului. M;D j, 41r. Puţin rabărbaron [. . .1 căruia ii zic speţierii latineşti corizerva. MD2, 122v. .... • ■' Variantă: conzerva. — Lat. conserva, ngr. Kovcxeppcr ; cf. magh. honzerva. GONSETULUI vb. IV (1703) A concede. Acel suvran nu va a con- setului unor făgăduiale. FN, 130. ‘ : Forme gramaticale: inf: a consetului (FN, 130). . — It. consettare (după modelul verbelor terminate în -ului (-ălui)). CONSILEAR(IU) s. m. v. congilicr. : : CONSILIAR(IU) s. m. v. consilier. CONSILIARU s.m. v. consilier. CONSILIER s. m. (1723) Grad în ierarhia unor funcţii; persoană care deţine acest rang. Să-i aşaze la satul dumnelui, consiliiariului Ştirbei la Mlecăneşti. DRA,I, 305—306.Cartea dumnealui, consilieriului Băleanului, de porănca la dijmăritu. IORGA, SD, XIV, 272. Vorbind cu dumnealui'conşiliarul Baleanul pentru helesteu mi-au spus. IORGA, SD, XIV, 18; cf. IORGA, SD, XIV, 24,' 27, 32, 34, 41, 42, 43; DRA, I, 318; STINGHE, DRŞ, I, 144; DRA, I, 322, 323, 332; IORGA, SD, XIV, 45, 297; DRA, I, 343, 344, 339. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. consiliaru (consiliiaru;' IORGA, SD, XIV, 297), consilieriu (DRA, I, 318, 343, 344); consileariul (IORGA, SD, XIV, 34), consiliariul (consiliiariul: IORGA, SD, XIV, 41; DRA, I, 318), consilieriul (IORGA, SD, XIV, 24; DRA, I, 344), conşiliarul (IORGA, SD, XIV, 18), conziliarul (conziliiarul: STINGHE, DRŞ, I, 144); g.-d. consiliariului (DRA, I, 344; consiliiariului: DRA, I, 149 CONSŢIENŢIE 305; IORGA; SD, 'XIV; 32); consiHcriului (IORGA, SD, XIV, 272. DRA, I, ’344)i consilierului (DRA, I, 344); pl.: nom. -ac. congilcar, (IORGA, SD, XIV, 27), consiliari (DRA,'I, 323, 332, 339; consiliiari: IORGA, SD, XIV, 41, 42, 43; DRA, I, 322; IORGA, SD, XIV, 45). Variante: consilear(iu), congiliar(iu), consiliaru, consilicriu, oonşi-liar, conziliar. ' .!'-,n' * Lat; ‘‘consiliarius, germ. Kdnsiliarius, ngr. -KovafiXtdptbţ. . CONSILIERIU s. m. v. consilicr. - ; *CONSILIU s. n.: v. consilium. ^CONSILIUM s. n. (1718) Adunare, sfat. Consilium, latineşte ieste sfatul. M. COSTIN, NM, 252. Strânsu- s-au toţi doftorii de au ' făcut conselio. IM, 103. La secretariş Gheneş de la conzilium, bel., fl. 8,40. STINGHE, DRŞ, I, 216. Variante: conselio, conziliuni. Lat.' consilium, germ. 'Konziliuml'' gr. med. kovct£Uov (ngr. < it. consiglio). ■ . . . *CONSISTORIU s. n. v. conjişţorium. *CONSOANĂ s. f: v. consonă. ' - . CONSOL s. m.v: consul. CONSOLAŢIE, s. f. (1742)' Consolare. Dobîndind 6. cler ceva cons o-latie afară din fuhdiisul ce s-au rînduit. MOLDOVANU, AS, I, 150; cf. MOLDOVANU, AS, I,, 147. ! Forme gramaticale: sg. nom. -ac consolaţio (MOLDOVANU,'AS, I, 147, 150).; ; ; 7 • ./ V • / — Lat.'1 consolaţio, 1 -onis-, cf. germ.’:'Korişolaiion. CONSONĂ s. f. (c., .1700) Consoană. Positio g. f. La gramatici, iaste cînd după o vocalisă doao consone să urmează. CORBEA, D, 253r. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. corisonc (CORBEA, D, 253r). — Lat. consona. ) CONSTELAŢIE s. f. (1694) Planetă. Cea înfocată constelaţie, ode- că te Marsu. FN, 24. Gostelatiia, adecăte fiinţa aceştii eclipsis. FN, 68; cf. FN, 159,: 163. ,: ■ 'Forme gramaticale:'sg.'hom. -ac. constclaţio (FN, 24), custelaţio (FN, 159); costclatia (costelatiia: FN, 68); pl. nom. -ac. constelaţii (FN, 163).1 !«•]/■: h-,'.r: ;>:■■■ Variante : costelaţie, custclaţic. ( — Lat. constellatio, -onis, it. costellazione: • ♦CONSTITUI vb. IV v. conştitălui. CONSTITUŢIE s.f. (1717) Edict, rescript. Scrie Istoriia care să chiamă Constituţiile, adecă aşezămînturile împăraţilor. CANTEMIR., HR., 285. Iară lâge înceapă în săborul protopopesc [. ..], după constituţiile S. S. MOLDOVANU, AS, I, .157; cf. CANTEMIR, HR., 54. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. congtitutiile (CANTEMIR,’HR.* 54,,285), conştituţiile .(MOLDOVANU, AS, I,’l57). , Variantă: conştituţie. • .... - • “'Lat. constitutioy magh. konstitucio; cî; germ. Konstilution. CONSŢIENŢIE' s.j f. (1681) Gîndire, spirit; conştiinţă. Şi dăruiaş-te-mi in curată constienţie pînă la suflarea mea cea de firşenie. "DOSOF-TEI, M; 102r. Numai'a neimaiii'conştienţii tntregiune să păzim. CANTEMIR, HR.; 10; cf. CANTEMIR, HR., 179, 197. CONSUL 130 Forme gramaticale: sg. nom. -ac. constienţie (DOSOFTEI, M,- 102r; CANTEMIR, HR., 10, 179). ; g. -d.: consţienţii (CANTEMIR, HR., 10); consţienţiii _ (CANTEMIR, IIR;, 197). , : , . —Lat. conscienlia. ■; . ■ .' ' ' ; CONSUL s. m. (1682—1686) (La romani) Nume dat primilor magistraţi. Au fost boiarin[. ..] mare, ce să dzîce ipat şi consul. DOSOFTEI,: VS, ian., lv.. Proconsul, -iş. g.m. Chipul conzulului, arhipat. COR-BEA, D, 262r. Au fost hatman sau, cum zici atunce romanii, corisulu. CANTEMIR, HR.,' 72; cf. CRON., 129r; CANTEMIR, HR., 14; 77, 117, 121, 504; M. COSTIN, NM, 248, 252; N. COSTIN, L, 37,; N. COSTIN, C, 469. " ' Forme gramaticale: sg. nom. -ac. consol (N. -COSTIN,. C, 469), consul (DOSOFTEI, VS, ian., 11v; CANTEMIR; HR., 77, 117, 121, 504; M. COSTIN, NM, 248, 252; consulii: CANTEMIR, IIR., 72); g. -d. conzulsilui (CORBEA, D, 262r); pl. nom. -ac. consuli (CRON., 129r; CANTEMIR, HR., 14; N. COSTIN, L, 37). / ' Variante: consol, conzul. , , , — Lat. consul, germ. Konsul, ngr. KcbvaouX, pol. konsul[u). CONSULAT s. n. 1. (1717) Perioadă de guvernare a unui consul. Să-i scrie [. ..] lucrurile carile pre vremea consulatului său să timplasă. CANTEMIR, HR,, 5; cf. CANTEMIR, HR., 121, 490. ' ' ! 2. (1730) Reşedinţa unui consul. Iaste şi consulat al fr.anţozului, adică purtătoriu de grijă al neguţătorilor. IM, 27. \ . . v Forme gramaticale: sg. nom. -ac. consulat (IM, 27; CANTEMIR, HPt., 490); g. -d. consulatului (CANŢEMIR, HR.,/5, 121).. — Lat. consulatus. ' - . °CONŞCRIBĂLUI vb. IV (1742) A consemna, a recenza. Pină acum s-’a conşcribăluit prin cănţăpişte. MOLDOVANU, AS, I, 148. 1 Forme gramaticale: refl. ind. pf. c. 3 sg. s-a conşcribăluit (MOLDOVANU, AS, I, 148). r _ ;; ' ■ ’ — Magh. konskribâlni (< lat. • conscribere). 1 ’ ' ■ CONŞCRIPŢIE s. f. (1729—1730). Adunare’ de foriduri, chetă. Catastih de conscripţionul judeţului Vălcii de munte. IORGA, SD, V, 148. Să să facă conscripţie pentru fundusurile si locurile bcsericesti. MOLDOVANU, AS, I, 148’. • :yy ' . ; Forme gramaticale: s. f. sg. nom. -ac. conscripţie (MOLDOVANU, AS, I, 148); s.n. sg. nom. -ac. conscripţionui (IORGA,> SD, V, 148). Variantă: conscripţion s. n.. , . — Lat. conscriptio, -onis, germ. Konskripiion conscripţie < lat., cu rostire maghiarizantă).,; , .v/vu : CONŞILIAR ş. m. v. consilier. • , CONŞTIINŢĂ's. f. v. consţienţie. , . CONŞTITĂLUl vb. IV (1742) A fixa; ziua cînd se. compare în instantă. Intr-această caujă a răspunde să, constităluieste. MOLDOVANU, AS, i, 155.;. v v. -v v: -. Forme gramaticale: refl. ind. prez. 3 sg.'să conştităluieşte (MOLDOVANU, AS, I, 155). ' " ■ ••• -■-•; — Lat. constituere (după modelul verbelor*terminate în -âZutV împrumutate din maghiară, şi cu rostire maghiarizantă). . Y . < :• . CONŞTITUŢIE s. f. v. constituţie. . ..CONTE s. m... (1735). Persoană.avînd un rang'.nobiliar.DănliSăbii^ ostonme 10 dni, lţ.„ 17,35,. n., conte de Ros[e\t:.IORGA, SD, XIV; i 341';' 151 CONTRACT iJociil care au fosi o2 'durririealiii conte 'Ferate: DIB, [I], 385 ; ;cf/'DU. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. comtc (IORGA, SD, XIV, 341)', conţo (IORGA, SD, XIV, 341; DIB, [I], 385;.DU). - • Variantă: comtc. ’ > . ' ■ ; — It. conte, ngr. k6vtec, îr. comtc. ■■ r> ■ ; CONTEASĂ s. f. v. contesfl. / J ; : ' ■ CONTENT aidj. (1717) Mulţumit. Şi cu cît am' dovedit, parc-ni-se că cetiloriul va fi content. CANTEMIR;' HR., 124. Cu împărţalade'la părinte content şi îndestulat au fost. CANTEMIR, HR., 247; ’ • Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m; contcnt (CANTEMIR, HR.', 124,' 247). '■ ■ ' '' ■ : ■■■ ! — Lat. conlentus, -a, -um. '« •CONTENTUI vb. IV (1717) (Refl.) A se mulţumi. Cu cinstea de chezar s-au contentuit (gl. au fost mulţămit). CANTEMIR, HR., 246. Forme'gramaticale: refl. ind. prez. 3 sg. s-nu contentuit (CANTEMIR, HR., 246). — Content + suf. -ui. ■ •CONTENTUIT adj. (1717) Mulţumit. Cu dtitamullămiţi şi con-tentuiţi vom fi. CANTEMIR, IIR., 298. Forme gramaticale: pl. noni/Lac. ni-, contentulţi (CANTEMIR, HR., 298). ' — Contentul (prin schimbarea valorii gramaticale). CONTESĂ s. f. (1740) Soţie de comite. Contesa mea, cumnata du- mitale. IORGA, SBD, 106. Eu, Mariia conteasa, împreună cu fiul meu, Josif, vel comis, adeverim. DIB, [I], 385 ; cf. IORGA, SBD, 107 ; IORGA, SD, XIV, 341; DIB, [I], 386. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. contcsă (IORGA, SD, XIV, 341); conteasa (DIB, [I], 385), contesa (IORGA; SBD, 106, 107), cctesa (DIB, ţi], 386). " Variante: conteasă, cotesu. 1 — It. contessa, ngr. tcovreaora. •CONTIE s. f. (c. 1750) Demnitatea, rangul de conte. Luase cărţi de conţii grofii, de'la amîhdoi monarhii creştini. ANON. BR., 344. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. conţii (ANON. BR., 344). — Conte + suf. -ic. . • ’ CONTINUAŢIE s. f. (1717) Continuare. Pentru nedezruptă continuata lui [. . .], cîteva afn zis. CĂNTEMIR, HR., 107. Arată greutate aceştii istorii şi pricina a continuaţiii ei. CANTEMIR, IIR., 297. /Forme gramaticale:-sg. nom. -âc.' continuaţi* (CANTEMIR, HR;, 107); g.-d. continuaţiii (CANTEMIR, HR., 297). — Lat. conlinuatio. , CONTOMAŢIE s. f. v.-contumaţic. : CONTRABAND s. ni (1735) Contrabandă. Contraband. TGRGĂ, sd, v, 151/ '! : Forme gramaticale: sg. nom. -ac. contraband (IORGA, SD, V, 151). — It. contrabbando. ♦CONTRABANDĂ s. f. v. contraband. , , j • CONTRACT s. n. .(1758)/(Această' sfântă biserică,,- care 'să află în s (OC). Variantă: contomaţie. ■ — haX. contumacia-, ct. germ. Kontumaz. " ' V. şi c o n t r o m a ţ. CONŢEPISTA s.m. (1742) Funcţionar de cancelarie, conţopist. S-a conşcribăluit prin cănfăpişte. MOLDOVANU, AS, I, 148: Numele cele streine care să sfirşesc la -ista, precum; gramatista, sintaxista, conţe-pista (gl. marg:: cel ce este foarte învăţat la scrisori). EUSTATIEVIGI, GR., 41. ■■ ■ 'V'■ ■■ ■ ' 153 CORAL ' Forme gramaticale: sg. nom.-ac.. cohţepisţa (EUSTATIEVICI, GR., 41); pl. nom. -âc. cănţăpişte (MOLDOVANU, AS, I, 148). Variantă: c&nţăpişta. — Lat. med. concepista, magh. koncepista. *GONŢINE vi. III v. cimtine. *CO NVOI s. n. V. convoliu. CONVOLIU s. n. (1693) Convoi. In Veneţia să găteaşte un convoliu foarte mare, să purcează spre ţeara grecească. FN, 6. Fericită călătorie unui cumvolio, că va sosi în vreame.,FN, 31. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. convolin (FN, 6); g. -d. cumvolio (FN, 31). Variantă: cumvolio. — It. convoglio. CONZERVA s. n. pl. v. conserva. CONZILIAR s. m. v. consilicr. •CONZILIERIE s. f. (1730) Rangul de consilier. Scaunul ti-ai împodobit cu vrednicia [. . .] nălţimei conzilieriei a prea sfinţitei chesa-riceştii măriri. MOLITVENIC 1730, in BRV, II, 40. .Forme gramaticale: sg. g. -d. conzilieriei (MOLITVENIC 1730, in BRV, II, 40). — Consilier (In varianta conzilier) -f suf. -ie. CONZILIUM s.n. v. consilium. CONZUL s. m. v. consul. CONZULTUS s. m. v. iurist-conzultus. COP AIBĂ s. f. (c. 1760) Plantă leguminoasă originară din Brazilia din care se prepară un balsam. Ales iaste balsamul de copaibe, iar mai ales foarte iaste balsamul peruvian. MD2, 85r. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. copaibe (MD2, 85r). — It. copaibe. COPANIE s. f. v. companie. COPIE s. f. (1700). Reproducere exactă a unui text. Acosta cinstita scrisoare sf. tale, ce ne-i trimis[...] denpreună cu copiia. STINGHE, DRŞ, I, 1. Au căutat copia acelor diplome. TEMPEA, IST., 107. Va vedea cinstita administraţie si copiia ce iaste scoasă. DRA, I, 345; cf. TEMPEA, IST., 83, 136, 171, 173; STINGHE, DRŞ, I, 143, 186, 216. Forme gramaticale: sg. riom. -ac. copie (TEMPEA, IST., 83, 136, 171); copia (TEMPEA, IST., 107, 173; STINGHE, DRŞ, I, 186, 216; copiia: DRA, I, 345; STINGHE, DRŞ, I, 1); pl. nom.-ac. copiile (STINGHE, DRŞ, I, 143). — Lat. med. copia, germ. Kopie. *COR s.n. v. coriu. CORAL s. n. 1. (c. 1700) Animal din încrengătura celenteratelor» mărgean. Coralium g. n. Feliul ierbii, iarbă coral. CORBEA, D, 69V-Piatră din iarbă coralium, care să rodeaşte în mare. CORBEA, D, 69V-Antidotos cel făcut de corallion, adecă de pietri roşii (gl. inârg. antidotos de coraîliu). MD2, 110r. 2. (c. 1700) Bijuterie de mărgean. Corallium. g.n. Piiatră coral CORBEA, D, 69r. De lanţ de argint şi de călarişe nimica nu stiu. MOLDOVANU, AS, I, 154. CQRALIU(M) 154 Forme gramaticale: sg. nom.-ac. coral (CORBEA, D, 69v), cora-Iiu (coralliu: MD2, 110r), coralium (CORBEA, D, 69v); pl. nom. .-ac. eălarişc (MOLDOVANU, AS, I, 154). Variante: eălariş, cpraliu(m). — Lat. med. corallis, corali(i)um, gr. KopdX(X)i(ov), magh. kalăris, korall. . ■ . . • , CORALIU(M) s. n. v. coral. CORĂSPONDINŢIE s. f. v. corcspondcnţie. ' CORĂSPUNDEŢIE s. f. v. corespondenţie. CORDOVAN s. n. (1651 — 1700) Piele de Cordoba, marochin. Kor-dopa'n, 'Pel[l]is caprina. ANON. CAR., 347. Pentru o povară de cordovana, saftian şi all fealiu de piei. OC. Forme gramaticale: s. f. sg. (sau n. pl.) nom. -ac. cordovana (OC); s. n. sg. nom.-ac. cordovan (kordovan: ANON. CAR., 347). Variantă: cordorana s.f. (sau s.n. pl.). ■ — Lat. med. cordovanum (pl. cordovana), magh. kordovari (y ) (magh. < it. cordoeano). CORDOVANA s. f. (sau s. n. pl.) v. cordovan. “CORECTOR s. m. (1680) Persoană care corectează un text. Ino-chentie ermonah, corector. LITURGHIE 1680, in BRV, I, 237. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. corector (LITURGHIE 1680, in BRV, I, 237). — Gr. med. KoppsKjcop (< lat. correclor). , *CORESPONDENŢĂ s. f. v. corespondenţie. CORESPONDENŢIE s. f. (1705) Schimb de scrisori sau; mesaje, corespondenţă. Correspondenţii. Lăt. Unul cu altul pre taină răspunsuri a avea. CANTEMIR, II, I, 15. Ştiu că are coroşpondeanţe cu judeţul cel marc. IORGA, SD, XII, 30. Ii era dragă învăţătura, carlspundsţii din toati ţările străine să aibă NECULCE, L, 326 ; cf. CANTEMIR,. II, I, 241; NECULCE, L, 128,'343, 371, 372; IORGA, SD, VI, 284, 2.87. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. corăspondinţie (IORGA,-SD, VI, 287), corespondenţie (CANTEMIR, II, I, 241), corespandeţie , (co-responde[n]ţie: IORGA, SD, VI, 284), răspundenţie (NECULCE, L, 128), răspundenţie (NECULCE, L, 371, 372); pl. nom. -ac. corăspun-deţii (NECULCE, L, 326), corespondenţii (correspondenţii: CANTEMIR, II, I, 15), coroşpondeanţe (IORGA, SD, XII, 30), răspundeţi! (NECUL- CE, L, 343). _ ’ , Variante: corăspondinţie, corăspundeţie, corespondeţie, coroşpon-deanţă, răspunde(n)ţie. , — Lat. med. correspondentia,, germ. Korrespondenz, magii’, korres-pondencia, pol. korespondeneja. , , CORESPONDEŢIE s.f. v. corespondenţie. CORIAND(ROM) s.n. v. coliandru. : ♦CORIANDRU s.n. v. coliandru. ‘ . . . CORIER s. n. (1695) Nume! dat unor publicaţii, ini sintagma Corierul Stealelor, Corierul de Steale = nume al unui almanah. Corierul Stealelor zice: Corăbiile creştinilor fac mare pagubă. FN, 58. Corierul de steale zice: Să face sfat pentru oştirile la răsărit.. FN,i 63; cf. FN, 59, 60. . , 1 \ ■ Forme gramaticale: sg. nom. -ac. corierul (FN, 58,-59, 60^'63.)V ; . — It. corriere (corriero). . . 155 COROANA 'CORIFEU s. m. (1717) Conducător, căpetenie. Pe corifeii apostolilor,Petră şi Pavel, au~ omorit. CANTEMIR, HR.,'164. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. corifeii (CANTEMIR,-HR., 164). — Lat. coryphaeus, gr. Kopuqxxîoţ. . ■ : .. .-'CORIU s. n: (1643) Ceată, adunare. Şi aşed da năroadelor de-ş împărţiia, că era tocmiţi coriu clte o sută şi cîte cincidzeci. VARLAAM, C,-194.‘ Apostol Filip, unul din întîiuî coriu apostolesc a celor doispreace. DOSOFTEI, VS, nov., 123v; cf. DOSOFTEI, M, 145r. "■ Forme gramaticale: sg. nom. -ac. coriu (VARLAAM,> C, 194; DOSOFTEI, VS, nov., 123v); pl. nom. -ac. coriuri (DOSOFTEI, M, 145r). — Lat. chorus. ; 5 "CORNET 1 s. m. (1715) Ofiţer de cavalerie. 6 podpurusnici si corneli. PS. -COSTIN, L, 74. ■ Forme gramaticale: pl. nom. -ac. corncii (PS. -COSTIN, L, 74). ■ r — Pol. hor net,-rus. Kopnem (rus. < pol. < it. cornetto, fr. cornelie). ;-°CORNET 2 s. n. 1. (1715) Stindard alunei companii de cavalerie. Se ducea moscalii gloate cu corneturi. PS. -COSTIN, L, 115. 2. (1715) Subunitate militară de cavalerie. 16 corncluri si stegari. PS. -COSTIN, L, 71. Forme-gramaticale: pl. nom. -ac. corneturi (PS. -COSTIN, L, 71, 115). — Pol. kornel, ras. Kopnem (rus. < pol. < it. cornetto, fr. cornelie). ‘ COROANĂ s. f. 1. (1642) Cunună. Korona tot den spiny. CARTE DE CÎNTECE 1642, ap. TAMÂS, EW, 272; Să putem dobîndi corona cea neveştezită. SA, 12r. Capul îl sfredeliră cu corona cea de spini. VISKI, CC, IV, 23; cf. P. PR., 17v. > 2. (1648) însemn al posesorilor unor calităţi deosebite, încununare. Luoa-va corona vieţii carea au făgăduiţii domnul. NT, 176v. Pusă-mi iaste corona dreptăţii carea-m va da mie domnul. SA, 4r. Cu infrumseţate coronne i-am încoronat. CANTEMIR, D, 83; cf. CANTEMIR, D, 193; P. PR., 152v. . ! " ,3. (c. 1660) Obiect din metal preţios purtat de un suveran. Corona csa krejaske. PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 272. Scumpă iaste corona de aur în capetele crailor. SA, 74v. Corona cea de împărăţie ce o purta. CRON., 163v. Corona g.f. Cunună, stemă, coronă. CORBEA, D, 70r. Corona i-au pus. CANTEMIR, HR., 12^ cf. CORBEA, D, 321r; CANTEMIR, II, 1,-22, II, .127; N. COSTIN, L, 138; TEMPEA, IST., 122; NECULCE, L, 359. + (1693) Putere monarhică, suveranitate, monarhie. Văz o coroană deşartă. FN, 16. Nişte tractaturi aduce unii corone nădeajde de pace. FN, 158. In veci vrednică de împărat ca acela coronă să rămîie. CANTEMIR, HR., 15; cf. FN, 84; TEMPEA, IST., 81. + (1705) Suveran, .monarh; A căror tractate coronă era ca corbul [■■.] nevoitoriu să fie. CANTEMIR, II, II, 191. • •'.'•4. (1703) Tiară papală. Să nevoiaşte'un cap cu 3 coroane coronat a tămădui această oftică. FN, 122. Corona bescricii • apusului au purtat. CANTEMIR, IIR., 114. • ;}F6me,grămaticale: sg.n6m. -ac.'coroană (FN, lfe), coronă (CORBEA D 70r. 32lr; CANTEMIR, II, I, 22, II, 191; CANTEMIR, HR., 15; TfiMPEA, IST., 122; NECULCE,1 ' L, 359)'; coroana (N. COSTIN, L, 138), corona (NT, 176v; PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 272 ; SA, 4r, 12T, 74v-; GRONv 163v; 'VISKI, CC, IV, 23 ;■'CANTEMIR, J>. 193; P.PR., 17v, 152v; CANTEMIR,-;!!, II, 127; -CANTEMIR, IIK., CORONA 156 12, 114; N. COSTIN, L, 138; korona:. CARTE DE CÎNTECE 1642, ap. TAMÂS, EW, 272); g.-d. corone (FN, 158); .pl. nom. -ac. coroane (FN, 84, 122), corone (coronhe: CANTEMIR^ D, 83). Variantă: coronă. , — Lat. coronă, it. corona,' magh. korona, ngr. Kopt&viv Koprimx, pol. korona: / , CORONA vb. I (1682) A încorona. Pre acestu, domnu luminat.irisuli l-ai coronatu. EVANGHELIE 1682, in BRV, I, ■ 248. L-au coronat cu domniia. BB, IT. L-au coronit craiu. N. COSTIN, L, 204. Să coro-neascâşi pe hatmanul. NECULCE, L,,59 ; cf. MARG., Iy; GRECEANU, IST., 83; N. COSTIN, L, 244; NECULCE, L, 64, 346. . Forme gramaticale: vb. I ind. pf. c. 2 sg. ai coronatu (EVANGHELIE 1682, in BRV, I, 248); 3 sg. au coronat BB,! Ir; MĂRG., Iv); refl. conj. prez. 3sg. să săcoroneaze (să să coroneze: GRECEANU, IST., 83); vb. IV ind. pi'.c. 3 pl. au coronit (N. COSTIN, L, 204); coronit-au (NECULCE, L, 64); conj. prez. 3 pl. să coronească (NECULCE, L, 54); ger. coronindu (NECULCE, L, 386); pas. ind. pf. s. 3 sg. m. fu coronit (N. COSTIN, L, 244). - : Variantă: coroni vb. IV. — Lat. coronare, ngr. Kopcovdta), KopcDViffi. V. şi î n o o r o n a. •CORONAT adj. (1694) încoronat. A să stinge cel foc mare tre-buescu musturi de un cap coronat. FN, 26. înălţia sa împăratul şi coronatul craiul nostru. LUPAŞ, DIT, 464; cf. FN, 122. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. n. coronat (FN, 26, 122); m. coronatul (LUPAŞ, DIT, 464). . — Corona (prin schimbarea valorii gramaticale); cf. it. coronato: CORONAŢIE s.f. (1714—1716) încoronare. Pentru corunaliia lui Tucheli. GRECEANU, IST., 82. La coronaţia acestui craiu să fi foslu şi oamenii lui Ştefan vodă. N. COSTIN, L, 93; cf. N. COSTIN, L, 79, 125, 204; ANON. BR., 331. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. coronaţia (N. COSTIN, L, 93; coronaţiia: N. COSTIN, L, 79, 125; ANON. BR., 331), corunaţla (co-runatiia: GRECEANU, IST., 82); g.-d. coronatici (N. COSTIN, L, 204).' . Variantă: corunaţic. — Lat., coronatio, pol. koronacja. Varianta corunaţie, şi prin apropiere de corună (ngr. Kopouvîi). ; " v: : V. şi î n c o r o n a ţ i e. < CORONĂ s.f. v. coroană. CORONI vb. IV v. corona. ' r •CORONUI vb. IV (1719) A încorona: Au fost f...] cofonuitu ku spin. AMELIO, CAT.* 293. > Forme gramaticale: pas. ind. pf.c. 3'sg. m. au Ibstn coronuitu (AMELIO, CAT., 293). - ‘ . — Coroană suf. -ui. : ' •CORONUIT adj. (1719) încoronat. Coronuitu: coronato. AMELIO, VIM, 70r. : ; , ; : Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. coronuitu (AMELIO, VIM, 7or).. . ; , ■■ 7y.,.■. ,. ‘. — Coronui (prin schimbarea categoriei gramaticale). COROPALAT s.m. v. curopalat. 167 CREMA COROŞFONDEANŢĂ s.f. v. corespondenţie. ♦ CORSAR s.m. v; cursar. ,7 CORUNAŢIE s.f. v. coronaţie. ^COSMOGRAFIE s.f. v. cozmografie. COSTELAŢIE s.f. v. constelaţie. "COSTELĂ s.f. (1667—1669) Biserică catolică. Noile prefăcătorii s-au arătat l-a latineasca costelă (gl. marg. costelă: besearecă papeştească). TP, 77v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. costelă (TP, 77v). — Y.sl. ko:t£a"k (< lat. castellum). V.-şi castel, coştei. COSTODIE s.f. v. custodie. COŞTEAI s.n. v. coştei. °COŞTEI s.n. (1651 — 1700) Castel; fortăreaţă. Koshlej. Castellum. ANON. CAR., 347. Fu mai apoi dus într-o cetate costeai a varvarilor ce veciniia acolo. DOSOFETI, VS, oct., 66v. Castellum g.n. Coştei. CORBEA, D, 45^. Luund multe alte coşteie şi stricindu-le [...], au ocolit cetatea. CANTACUZINO, IST., 27. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. costeai (DOSOFTEI, VS, oct., 66v), coştei (CORBEA, D, 45'’; koshlej: ANON. CAR., 347); pl, nom-ac. coşteie (coşteie: CANTACUZINO, IST., 27).. Variantă: - coşteai. — Magh. kastely (< lat. castellum, lat. med. castellio). V. şi c a s t e 1, c o s t e 1 ă. ‘COŞTEIAŞTE adv. (c. 1700) în chipui unor fortăreţe. Castellatim. Coşteiaşte. CORBEA, D, 45v. — Coştei1 -f- suf. -eşte. COTESĂ s.f. v. contesă. COZMOGRAFIE s.f. (1703) Cosmografie. Cozmografie, ce să zice împărţeala pămintului pre holară. CIP, 68r. După aceştia f...} m-am dat după invătătura cozmografici in oraşul Arghilet. N. COSTIN, L, 71. ' r Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cozmografie (CIP, 68r); g.-d. cozmografiei (N. COSTIN, L, 71). — Lat. cosmographia, gr. Kocrpoypacpia. . CREATURĂ s.f. (1681) Fiinţă, individ. Cu a ta virtute împreună siringi creatura şi cu a la înainte gindire porţi de tocmeşti lumea. DOSOFTEI, M, 12T. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. creatura (DOSOFTEI, M, 12r). — Lat. creatura.' "CREDITOR s.n. (1750) Nume al unei stofe. De o căiţ[ă] creditori, 3/4 lot cipce de aur. IORGA, SD, XII, 59. 96 coţ creditor vearde. IORGA, SD, XII, 68. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. creditor (IORGA, SD, XII, 68), creditori (IORGA, .SD, XII, 59). Variantă: creditori. • , — Germ. Kreditor (< it. creditore). CREDITORI s.n. v. creditor. “CREMĂ s.f. (1754) Alifie. 1 lotu badiar, 6 crcmi, 12 coţ pantlice. IORGA, SD, XII,’ 67. , ■.Forme gramaticale: pl. nom. -ac. cremi (IORGA, SD, XII, 67). CREMOTARTARO 139 — Ngr. Kpt’na (<:it. crema); cf. germ. Kreme.'' ■ ' ^CREMOTARTARO s.n. (1749) Bitârtrât de. potasiu j. crem# de tartru. Să iai cenuşă cernută si cremolărtaro si să făci'leşiie foarte iute. cb, 62V ' ■:■-■■■■]' ■ \ — It. cremortartaro. ' : ‘ ■ V. şi J. a r t a r i u. ■' '; 1 ■' ’ ' CRETĂ s.f. (c-. 1700)’ Varietate de calcar poros. - Chalcidicuş; -a, -um. Calţidean, -că sau feliul cretăi. CORBEA, D, 49v. Forme gramaticale: sg. g.-d.'cretăi (CORBEA, D, 49v).• ■ — Lat. creta\ cf. magh. kreta. 1 f . i • “CRIJOLITĂ S.f. (1532) Crisolit. Şi-lgrâmădeaşle cupatru rlniure de pietri: [...] crijolila, onifiros şi iaspie. PO, 272 ; cf. PO, 311. : Forme gramaticale: sg. nom. -ac. crijoHta (PO, 272;-311); ; ‘ ; — Magh.' chrisolilus (< lat. chrysolilhus). : CRIMINAL ad j.' (1736) Care constituie .un ă&itâS'Âcest-lvieru i'dste criminal. IORGA, SD, V, 152. ,/ , r . Forme gramaticale: sg. nom. -ac. h. criminal (IORGA, SD/' V, 152). ... _ v. :;';- — Lat. criminalis, -e. ■ ; *CR1 SOLIT s.n. v. crijolită. : " ’ r ' CRISTAL s.n. 1. (1620) Cuarţ. Paharele (era) lotu de [. . i] zamfir şi de prohiracta şi de criştar. ALEX., 52r. Mînule de cristal şi ■ săbiile de foc tlind amină. DOSOFTEI, VS, oct., 81v. Chrystallum g.n. Cris-tari. CORBEA, D, 73 r; cf. NT, ap. TAMÂS, EW', 241; BB, 101 rMI'SC., 121r; CRON., 218V; CANTEMIR, II, I, 169 ;• DOCUMENT 1716, in DA s.v. • ■ ■■ * '' ■' 2. (Sf. sec. XVII) Sticlă de cristal. Cumu iaste'criştariul, în chipui oglindei, prevede-să printr-insa. MISC., 12\r. Socoti să facă un grajdiu tot de sticlă de'cristal. IORGA, SD, VII, 192. El be viii mai mult din dală roşie decît din păhăr de cristal. NECULCE, L, 32 ;; cf. CORBEA; D, 73r; DOCUMENT 1726-1733, in DA s:v,; CB, 62v. ' ' -• Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cristal (DOSOFTEI, VS, oct., 81v;' CRON., 115v, 218v; DOCUMENT 1726—1733, iii DA s.v.; NECULCE, L, 32), cristidlu (DOCUMENT 1716, in DA s,v.), criştal (NT, ap. TAMÂS, EW, 241; CANTEMIR, II, I, 169; IORGA, SD, VII, 192; CB, 62v),"criştar (ALEX., 52r), criştari (CORBEA!, D,' 73r); «rlş-tariul (MISC., 121r); g.-d. criştaluhii (BB, 101), criştariului (MISG., -12lv). , ^ Variante: cristialu, criştal, criştar(i), Criştariu. — Lat. crystallus, gr. KpimaA^o(v) KpoaraXXo^), magh. 1 kris- tăl(y), f>ol. krisztal. ■ 'y- ’ 14 ■” CRISTI.ALU s.n.' v. cristal. , ■ • " ' ' CRIŞŢAL s.n. v. cristal. ' . .:ir ; •CRIŞTAL, -Ă adj. (1736—1738) Ca'cristalul^ cristalin. De multe ori suplu ghiaţa criştalâ dzace rina.-'N. GOSTIN’, G,;3i:4.!:. : Forme gramaticale: sg. nom. -ac. f. criştală (N. COSTIN,>G, 314). — Criştal (prin schimbarea valorii gramaticale): ' ■ CRIŞTAR(I) s.n. v. cristal. . : ■ ’ " . ■■ ( !’ ' ’ CRIŞTARIU s.n. v. cristal. '■ •CRONICAR s.m. (1724). Autor de cronici şi letopisfeţe. Cronicarii lor -heai>tnd-alt& ’]* au '159 CUMĂN slăpthit/după mărturia cronicarilor de obşte,-în anid de la zidirea lumii 4441. N. COSTIN, L, 22; cL URECHE, L, 80, 83; N. COSTIN, L, 77, 80, 81, 200. .............. Forme gramaticale :’ sg. nom. -ac. cronicariul (URECHE, L, 83; •N. COSTINj 'L, 80, 81), cronicarul (URECHE, L, 80) ; pl. riomV -ac: cronicarii (URECHE, L, 7G; N. COSTIN, L, 77, 200); g.-d. cronicarilor (N.- COSTIN^ L,: 22). /.■ Variantă: cronicariu. ^ Cronică suf:' -ar. î'7 ' ■ > CRONICARIU s.m. V; cronicar.'' 7|! • l! . , . ' . 1 CRONICĂ s.f. (1656) Scriere cu caracter popular alcătuită pe baza izvoarelor istorice combinate cu legende biblice şi populare; cronograf. Cronici 2,:a lui Ezdrar'SC; • 81v: ‘De-a lui destoinicie scrie şun cronice. DOSOFTEI, O, 5. Annales g!m. Cronică. CORBEA,-'D, 20v. Cum zice Carion'în ctohida lui. GÂNTAGUZINO,IST., i3';-!cfi"CORBEĂ, D, 51T; N. COSTIN, L, 65, 84, 200. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cronică (CORBEA, D,; 20v); cronica (CANTACUZINO, IST., 13; N:'COSTIN, L, 65, 84); pl. nom. -ac. cronice (DOSOFTEI, O, 5; CORBEA, D, 51r;-N. COSTIN; L, 200), cronici (SG, Rlv). ......... ’ ' ' ; ! ; — Lat.- chronica; pol. Jsrohika, magh.'krâniha. 1 * '*CRUCIAT s.m. ■ v. crutiat; ’ : •1 ’ < •- GRUDELITATE s.f. (1682) Cruzime. Ei strigară cu glas'omenesc •probrăzîna nemila si crudclitaiea 'împăratului. DOSOFTEI-, VS, dec., 247v. 1 ■; ‘-hu- ■ Forme gramaticale: sg. noin. -ac. crudelitâtca (DOSOFTEI, VS, dec., 247v). , — Lat. crudelitas (ac. -atcm).-'' • ! GRUŢIAT Vs’.'m:’ (1717) Criiciat. Aceste aiunce să chema cruţiati. CANTEMIR,1 HR.', 451. Crutiătii,' lin fâliu dedata osteniască. Aceste-s cavalerii, CANTEMIR, HR* ■ 529 ; cf. CANTEMIR," HR., .452, 458. Forme gramaticale: pl. nom.’-âc. cniâţiati (CANTEMIR, HR.; 451); cruţial.ii (crutiiatii; CANTEMIR, HR.,; 529), crutictii (CANTEMIR, T-IR., ’ 458)7 g.-d.’ cruţiati (CANTEMIR, HR., 451); eruţiatilor (CANTEMIR, IIR., 452). i: ; •■' • Variantă: cruliet. ‘ — Lat. med. cruciatus. CRUŢIET s.m. v. crutiat. .■ v. . ■CUBICULARIE s.m.;, v. îcul)iculariu. ■ . , . GUBICULAftIU s.m. (1682); (La .romani, şi în imperiul bizantin) Custode. îhtr-aceastaş dzi, svîntul mucenic Elcfterie cubiculariid. DOSOFTEI, VS, dec.y 220v. Fu . dat de dînsul pre sama lui Amantie cu-bicularie. DOSOFTEI, VS, febr., 78r. , : V u, . Forme gramaticale: sg-nom. -ac. cubicularic .(DOSOFTEI, VS, febr., 7Sr); culbiculariul (DOSOFTEI, VS, dec., 220v). : / . Variantă: cubicularic. — Lai. cubicularius, gr., med. KoojiTciKOiiXâptog. ' ! CULEGAT s.m, v. eolegat. ' ' ' . ■ CULONEL s.m. v. colonel. ,'. \ 1 . CtiMĂN,-. s.n. (1651 —1700) ' Chimen. JCumen. Cuminum. ANON. 'CAR., 348.' ' . 'r:> CUMFURMUIT 160 Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cumăn (Kumen: ANON. CAR., 348 ). — Lat. cuminum. _ ' •CUMFURMUIT, Ă adj. (1736—1738) Adecvat; potrivit. Pri- viaştia cu mintia cumfurmuită spria ( !) acea viacinică casă. N. COSTIN, C, 4. .■"■■■ - • Forme gramaticale: sg. nom. -ac. f. cumfurmuită (N. COSTIN, C, 4). — Cumfurmui (< lat. conformare, după modelul verbelor terminate în -ui) (prin schimbarea valorii gramaticale). , . CUMPĂNI E s.f. v. companie. ’ . / CUMVOLIO s.n. v. convoliu. CUNŢINE vb. III (1677) A conţine. A .patra porunca ce cunţine? PILUTIO, DC, .19; cf. PILUTIO, DC, 20. ■ , - t Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg.'cunţine (PILUTIO, DC, 19, i 20). ■.> — Lat. continere. CUPANIE s.f. v. companie. \ ^ *CURIER s.n. v. corier. ■ CURIOS, -OÂSĂ adj. 1. (1693) Care stîrneşte curiozitatea, ciudat. în Paris ajunge veaste curioază. FN, 12; cf. FN, 15, 37, 38, 55. _ 2. (1717) Dornic de a cunoaşte. Pofta curiosului nostru cititoriu să facem. CANTEMIR, HR., 371. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. curioz ,(FN, 15, 37); f. curioază (FN, 12); g.-d. m. curiosuliu (CANTEMIR, HR., 371); pl. nom. -ac. f. curioaze (FN, 38, 55). Variantă: curioz. — Lat. curiosus, -a, -um, it. curioso. •CURIOZ s.m. (1703) JPersoană care manifestă, curiozitate, curios. Pentru care lucru curiiozi vor şedea mânios. FN, 142. în graţiia curio-zilor cu pomenire nu vom trece. CANTEMÎR, HR., 248. ■> , Forme gramaticale: pl. nom.-ac., curiozi (curiiozi: FN, 142); g.-d. curiozilor (CANTEMIR, HR., 248). • — Curios -oasâ (în varianta curioz, -oază) (prin schimbarea valorii gramaticale). CURIOZ, -OAZĂ adj. v. curios, -oasă. CURIOZITA s.f. v. curiozitate. ; CURIOZITAS s.f. v. curiozitate. : i : CURIOZITATE s.f. 1. (1694) Dorinţă de ă cunoaşte. Ştiind şi ei că, curiozitas (adecăte perierghia) omenească iaste poftitoare a şti unele şi altele. FN, 22. Ţine lurriea în curiosita. FN, 122. 2. (1703) Lucru ciudat,'care incită interesul;.-Ft;Umoiise curiozitate, zău, să vor vedea. FN, 151.. ' . ■ •'' ' Forme, gramaticale: sg. nom. -ac. curiozita (curiosita: FN, 122); curiozitas (FN, 22); pl. noni. -ac.’ curiozitate (FN, 151 j. Variante: curiozita, curiozitas. — Lat. curiositas (ac. -alem), it. curiosită. CUROPALAT s.m. (1682) (în imperiul bizantin) Majordom.■ Stă-tind împărat Mihail Rangave ce au fost curopalat. DOSOFTEI, VS, oct., 62v. Boieriia ce să chema curopalat, adică purtătoriu de grija curţii. CANTEMIR, HR., 326; cf. CANTEMIR', HR., 325. 161 CVIETANŢIE Forme gramaticale: sg. nom. -ac. coropalat (cororopalat: CANTEMIR, HR., 325), curopalat (DOSOFTEI. VS, oct., 62v ; CANTEMIR, HR., 326). Variantă: coropalat. — Lat. med. curopalates, gr. med. KouponaXdxrig. “CURSAR s.m. (1694) Corsar, pirat. Cursarii sînt rău purtaţi de vrăjmaşii lor. FN, 30. Cea corabie cade ln_miinile cursarilor. FN, 32. Nu ne leamem [. . .] de robia cursarilor. MARG. 1746, in DA s.v. corsar; cî. FN, 33, 35, 36, 38, 40, 61, 73, 77. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cursnr (FN, 33); pl. nom. -ac. cursari (FN, 30, 35, 40); cursarii (FN, 36, 38, 61, 77); g.-d. cursarilor (FN, 32, 73; MĂRG. 1736, in DA s.v. corsar). — Ngr. KoupcrctpTii; (< it. corsaro, lat. med. cursarius). CUSTELAŢIE s.f. v. constelaţie. "CUSTODIE s.f. (1635) Strajă, corp de gardă. Custudii. DOCUMENT 1635, ap. BOGDAN, GLOSARUL, 50. Cuslodiia [. ..] însămneadză aceia sulă de voinici ce străjuia. VARLAAM, C, 126v; cf. DOCUMENT 1636, ap. BOGDAN, GLOSARUL, 50; ANTIM, O, 370. (1682) Pază la . rriormînt,’ veghe. Şi la dumnădzăiescu mormînt, strajea custodiei să străjuiască cu suta sa. DOSOFTEI,, VS, oct.,. 67v. Şi zise lor Pilal: Aveţi custodie, meargeţi de întăriţi cum ştiţi. Iară ei mearsără si întăriră mormintul, pecetluind piatra cu custodia. BB, 773; cf. PM, 220. • • Forme gramaticale: sg. nom. -ac. costodic (PM, 220), custodie (BB, 773; ANTIM, O, 370); custodia (BB, 773; custodiia: VARLAAM, C, 126v); g.-d. custodiei (DOSOFTEI, VS,'oct.., 67v); pl. nom. -ac. custudii (DOCUMENT 1635, ap. BOGDAN, GLOSARUL, 50; DOCUMENT 1636, ap. BOGDAN, GLOSARUL, 50). Variante: costodie, custudie. — Ngr. KoucrxcoSia, v. sl. ko^cto^hb (ngr., v. sl.< lai. custodia). CUSTUDIE s.f. v. custodie. CVADI s.m. pl. (1717) Popor germanic înrudit cu sârmaţii. Strinsu-s-au dară acolo schithii, gotthii [■■■], sarmatii, cvadii. CANTEMIR HR., 287. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. cvadii (CANTEMIR, HR., 287). — Lat. Quadi. , *CVADRANT s.n. v. cfadrant. CVIETANŢIE s.f. (1733) Chitanţă. Să-şi ia efitanţie de cile cărţi ii va da. IORGA, SD, XIV, 50. Să-şi aducă toate cvietanţiile. MOLDO-VANU, AS, I, 153.^ Să va lua în loc de cvietantie. MOLDOVANU, AS, I, 157; cf. MOLDOVANU, AS, I, 156. Forme gramaticale: sg. nom. ,'-ac. cîitanţic (IORGA, SD, XIV, 50), cvietanţie (MOLDOVANU, AS, I, 156, 157); pl. nom. -ac. cvietanţiile (MOLDOVANU, AS, I, 153). , Variantă: efitanţie. — Lat. med. quietantia. DAC s.m. (1673). Pre cela pod, au trecut Moldo'avei strămoşii, bă-tind război cu dachii. M. COSTIN, ap. DOSOFTEI, O, I, 336. Dahii şi dachii tot unii sint. M. COSTIN, L, 42. Dzice că ghetii si dachii tot o limbă să fie avut. CANTEMIR, HR., 130; cf. CANTACUZINO, IST., 9, 12, 35, 55; CANTEMIR, HR., 118, 129; M. COSTIN, NM, 254, 255; N. COSTIN, L, 29, 30, 31, 43; N. COSTIN, C, 521. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. dac (CANTACUZINO, IST., 55; CANTEMIR, HR., 118); dacul (CANTEMIR, HR., 118); pl. nom- ac: dachi (CANTACUZINO, IST., 12, 35; CANTEMIR, HR., 118 ; M. COSTIN, NM, 254), daM (M. COSTIN, NM, 254; N. COSTIN, L, 31), daţi (N. COSTIN, L, 29, 30); dachii (M. COSTIN, ap! DOSOFTEI, O, I, 336; CANTACUZINO, IST., 9, 55; M. COSTIN, L, 42; CANTEMIR, HR., 130; M.COSTIN, NM, 255), daţii (M. COSTIN, NM, 254 ; N. COSTIN, L, 43); g.-d. dachilor (CANTEMIR, HR., 129; M. COSTIN, NM, 255; N.COSTIN, C, 521), daţilor (N. COSTIN,L , 29, 30). — Lat. dacus. ■ - , eDACOROMANI s.m. pl. (1717) Locuitorii Dacoromaniei. Dacoromânii. pentru ce tn Dachia să nu fie lăcuit, pricină împîngătoare sau gonitoare n-au avut. CANTEMIR, HR., 201. Solului avgustesc, celui dintăi prefect ă provinţii darcoromanilor (poate fi daco-romahilor). CANTEMIR, HR., 161. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. dacoromânii (CANTEMIR,'HR., 201); g.-d. dacoromânilor: (CANTEMIR, HR., 161). — Dac roman. DACTIL s.m. (1757). Să cuprinde dintru şase păsuri, a cărora patru sînt dactili sau sponăci. EUSTATIEVICI, GR, 135; ci. EUSTATIE-VICI, GR, 133. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. dactil (EUSTATIEVICI, GR., 133)'; pl. nom. -ac. dactili (EUSTATIEVICI,. GR, 135). — Lai. dactylus, gr. ,SdKTuX.o?. *DAMASC s.n. v. adamască, damascu. DAMASCU s.n. (1747) 1 măTiramfâ] de damascu. IORGA, SD, XII, 45. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. damascu (IORGA, SD, XII, 45). — It. damasco, ngr. SanăaKo. V. şi adamască. DAMĂ s.f. (1699) Doamnă, cucoană. Un cap coronat, pren mijlocul unii dame, face a înţeleage părerile sale. FN, 85. O dama [. ..] iaste a fi nor(ăy a unui mare cap. FN, 147. 163 DARDA Forme gramaticale: sg. nom. -ac. dama (FN, 147); g.-d. dame (FN, 85).: — It. dama. DANEZI S.m. pl. (1717) Prusii, sfezii, danezii, moscalii, cîteva domnii [. ..] de la biruitorii lesi să fie apucat videm. CANTEMIR, HR., 175; cf. CANTEMIR, HR., 176. Forme gramaticale: pl. nom. -aci danezi (CANTEMIR, HR., 176); danezii (CANTEMIR, IIR., 175). — It. danese. DANI s.m. pl. (1717) Danezi. în tind scrisorii s-au numit [...] craiul hunnilor, midilor, gotthilor şi a danilor. CANTEMIR, HR., 287. Svedzii, danii, saxonii [...] tot den rădăcina cea veche a alamanilor sînt. N. COSTIN, L, 54; cf. M. COSTIN, NM, 253, 268. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. danii (M. COSTIN, NM, 253, 268; N. COSTIN, L, 54); g.-d: danilor (CANTEMIR, HR., 287). — Lat. med. Dani. *DANS s.n. v. danţ. °DANŢ s.n.'l. (Sf. sec. XVI — înc. sec. XVII) Dans, joc. Ce iaste năravul dracului? Alăriile şi săltăturile şi zbiiarătele şi danţurele. COD. S., 227. Vom sălta in giocuri si in danturi. VARLAAM, C, 354. Sicin-niitm g.n. Joc, danţ, ca acela precum obicinuiesc satiruseanii a sări. CORBEA, D, 310r; cf. MARDARIE, L, 165; LEX., 125r; NĂSTUREL, VI, 44 ; PM, 326 ; CANTEMIR, II, I, 138; ANTIM, O, 269 ; NECULCE, L, 69; LEX.2, 93r. (1643) Petrecere la care sc dansează. Giocurile şi danturile vcscliia-l. VARLAÂM, C, 283. Şi au cules viile lor şi au călcat şi ău făcut danturi. BB, 181; cf. MISC., 142r. 2. (1649) Ceată, şir. ahkk Danţ, pilc, ccatu. MARDARIE, L, 165. Şi movilă văzind danţul fiilor 'pren munci n-ai lăcrămat. BB, 749. Danturi de fecioare f... 7 cu năhrămf i] albe ştergea sudorile bolnavei. COZMA 1692, in DA s.v. (1688) Fig. întinzind danţul bunei credinţe, în-demnară-se unul pe altul. BB, 747. 3. (c. 1740) Uneltire. Cantemir-vodă şi Cupăreştii s-au mai apucat şi de alt dantu asupra muntenilor şi muntenii asupra lor. NECULCE, L, 113. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. danţ (MARDARIE, L, 165; LEX.,, 125r; MISC., 142r; CORBEA, D, 310r; LEX.„, 93r), danţa (NECULCE, L, 69, 113); danţul (MARDARIE, L, 165; BB, 747, 749 ; ANTIM, O, 269); pl. nom. -ac. danţuri (VARLAAM, C, 354; NĂSTUREL, VI, 44 ; BB, 181; COZMA 1692, in DA s.v;; CANTEMIR, II, I, 138; NECULCE, L, 69); danţurelo (COD. S., 227), danţurile (VARLAAM, C, 283; PM, 326). Variantă: danţu. — Gr. med. Sâvrcra (cit. danza). DANŢU s.n. v. danţ. DANŢUIRE s.f. v. dănţuire. “DARDĂ s.f. (1649)’ Suliţă scurtă. AdpOHOiiitHMH. ■ Purtare - de darde, incunjurare. MARDARIE, L, 131. 4 bărbaţi sta acolea [. ..] şi naintea lor dârde ascuţite de htciia. DOSOFTEI, VS, oct., 80r. întinde mina ta cu darda [...] asupra cetatii. BB, 15S. Darda cu mina-ţ-ian prinde. VISKI, PV, I, 77 ; cf. PSALTIRE c. 1660, ap. TÂMÂS, EW, 289; CORBEA, D, 167v. DAFENDELUI 164 Forme gramaticale: sg. nom. -ac. dardă (CORBEA, D, 167v); dardn (PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 289; BB, 158; VISKI, PV, I, 77); pl. nom. -ac. darde (MARDARIE, L, 131; DOSOFTEI, VS, oct., 80r); dărdzîle (DOSOFTEI, VS, oct., 80r). — Magh. dărda. pol. darda, ser. darda (magh., pol., ser. < it. dardo). DĂFENDELUI vb. IV v. deîendălui. 6DĂNŢUI vb. IV. 1. (1643) A petrece. Să dănţuiască şi lucruri fără ispravă să prăvească. VARLAÂM, C, 259; cf. VARLAAM, C, 207. 2. (1649) A dansa, a juca. Dănţuiesc sau dereptez danţul. MARDARIE, L, 165. Pentru să nu joace sau să dănţuiască mireanul. PRAV. MB, 495; cf. MARDARIE, L, 166; LEX.2,'96T. Forme gramaticale: ind. pr. 1 sg. dănţuiesc (MARDARIE, L, 165, 166; LEX-2, 96r); conj. pr. 3 sg. să dănţuiască (VARLAAM, C, 259; PRAV. MB, 495); 3 pl. să dănţuiască (VARLAAM, C, 207). — Danţ + sxif. -ui. °DĂNŢUIRE s.f. 1. (1643) (Fig.) Petrecere. Să vor duce spre odihna şi spre răpaosul cel ceresc [. ..] intru dănţuire nesfirşită. VÂRLAAM, C, 25. nHps>3dHlt. Ospătare, dănţuire. LEX.j, 4r. TopaucniBo. Dănţuire, tinguire, petrecania, zbor, adunare. LEX.2, 151v; cf. MARDARIE, L, 194; LEX.j, 276v. 2. (1649) Dans, joc. ahkoemhTe. Dănţuire. MARDARIE, L, 165; LEX.j, 125r; LEX.2, 93r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. dănţuire (MARDARIE, L, 194), dănţuire (VARLAAM, C, 25; MARDARIE, L, 165; LEX.3, 4r, 125T, 276v; LEX-2, 93r, 151V). Variantă: dănţuire.. — Dăntui (prin schimbarea valorii gramaticale). •DĂŢESC, -ASCĂ adj. (1723) De origine dacică. Şlice au de pîslă, pe limba noastră dăţască: cuglă. N. COSTIN, in DA s.v. dac, -ă. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. dăţască (N. COSTIN, in DA s.v. dac, -ă). — Dac -J; suf. -esc. DECADĂ s.f. (1701 — 1750) Parte a unei cărţi formată din zece capitole. în cartea-i dinţii, în decada dentiiu, oareceşi osebire face între Dachia şi Ghetia. CANTÂCUZINO, IST., 9. După Iazighi, zice decada 1, cap 1, alăture cu Dunăre Dachia urmază. CANTEMIR, HR., 65; cf. CANTACUZINO, IST., 24. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. decadă (CANTACUZINO, IST., 24); dccada (CANTACUZINO, IST., 9 ; CANTEMIR, HR., 65). — Lat. decada. DECAN s.m. (c. 1700) Decurion. Decanus g.m. Decan, îmblătoriu înainte la zeace. CORBEA, D, 77r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. decan (CORBEA, D, 77r). — Lat.^ dccanus. DECFĂNDĂLUI vb. IV v. deîendălui. DECFENDELUI vb. IV v. deîendălui. *DECLAMA vb I v. declămălui. DECLAMAŢIE s.f. (c. 1700) .Discurs. Cînd face oratorul cu mina şi arată multe lucruri Intru oraţiia sau declamaţiia. sa. CORBEA, D, 125r. 165 DEFENDAlUI Forme gramaticale: sg. nom. -ac. declamaţia (declamatiia: COR BEA, D, 125rj. ’ — Lat.^ declama tio. r DECLĂMĂLUI vb. IV (c. 1700) A declama. Declamatorius, -a, -um. De declămăluit această declămăluire. CORBEA, D, 77v. Forme gramaticale: sup. de dcclămăluit (CORBEA, D, 77v). — Lat. declamare (după modelul verbelor terminate în -ălui, împrumutate dinjnaghiară). ' •DECLĂMĂLUIRE s.f. (c. 1700) Declamaţie, discurs. Declama-lorius, -a, -um. De declămăluit această declămăluire. CORBEA, D,77v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. declămăluire (CORBEA, D, 77v). — Declămălui (prin schimbarea valorii gramaticale). DECLINAŢIE s.f. (c. 1700) Declinare. Dativus, -a, -um. O cădeare a declinaţiilor, dătători. CORBEA, D, 76v; cf. CORBEA, D, 355T. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. dcelinaţiile (CORBEA, D, 355r); g.-d. declinaţiilor (CORBEA, D, 76v). — Lat. declinalio. - *DECOCT s. n. v. decocta. ^DECOCTA .s. n. pl. (c. 1760) Decoct. Iar din zemuri — decocta, adecă ape de buruieni fierte. MD2, 41r. — Lat. decoctum (pl. decocta). , ‘ DECRET s. n. (1698). In milostenia decretumului înăltiei sale ne face părtaşi. LUPAŞ, DIT, 464. Le-au dat, cînd s-au dat înlăuntru şi-paria decretului împărătesc. TEMPEA, IST., 158. Dupe aşezare cu mi-lostivnic decret f...]putem cunoaşte la ce vă râmîne sfatul. STINGHE, DRŞ, I; 182. Trimilîndu-i dicret de întărire. CAZANII 1748, in BRV, II, 106-, cf. TEMPEA, IST., 152, 160; STINGHE, DRŞ, I, 142, 172; MOLDOVANU, AS, I, 147; IORGA, SD, XII, 49. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. decret (TEMPEA, IST., 160; STINGHE, DRŞ, I, 142, 182; IORGA, SD, XII, 49), decretum (TEMPEA, IST., 152; STINGHE, DRŞ, I, 172), dicret (CAZANII 174 8, in BRV, II, 106); decretul (TEMPEA, IST., 160; decretului; MOLDOVANU, AS, I, 147); g. -d. decretului (TEMPEA, IST., 158), decretumului (LUPAŞ, DIT, 464). Variante: decretum, dicrct. — Lat. decretum, magh. dehretum, germ. Dekret. DECRETUM, s. n. v. decret» DECTATORIU s. m. v. dictator. DECTATURĂ s. f. v. dictatură. DEFENDĂLUI vb. IV (1699) A apăra, a păzi. Cine iaste de defen-dâluiaşte o cetate să fie foarte cu ochii deschişi. FN, 82. Cu armele să dăfendeluiască direptatea sa. FN, 97; cf. FN, 86, 92, 94,: 98, 122, 126, 133, 135. ■ ' " . , Forme gramaticalei tranz. ind. pr. 3 sg. decîendeluiaşte (FN, 122), defendăluiaşte (FN, 82); 3 pl. îendeluieseu (fendeluescu: FN, 94); inf. dcfendelui (FN, 92), dcîendului (FN, 98); refl. ind. pr. 3 sg. să decîendeluiaşte (FN, 126), să defendăluiaşte (FN, 86), să defcnduluiaşto (FN,_135); conj. pr. 3 sg. să dăfendeluiască (FN, 97); irif. agă decîăn-dălui fa să decăndălui: FN, 133). Variante: dăfendelui, decfăndălui, decfendelui, deferidehii, deîen-dolui, fendelui. 1 DEFENDELUI 166 — Lat. defendere, it. difendere (după modelul verbelor terminate în -ălui, împrumutate din maghiară). . V. şi d e f e n d i v s i. DEFENDELUI vb. IV v. deîendălui. °DEFENDIVSI vb. IV. (1756) A apăra, a păzi. Alţii carii tşi defen-divsâsc strămoşescul lor rit, insă numai cu numele. DRA, II, 334. Forme gramaticale: ind. pr. 3 pl. deîendivsăgc (DRA, II, 334). — Gr. med. SricpevTeuo) (aor. Sîicpsv-cEucra) (< lat .defendere). V. şi d e f e n d ă 1 u i. DEFENDULUI vb. IV v. deîendălui. ' DELFIN s. m. (1701). Mamifer marin. Delfinii [...] joacă ,cind va să să facă furtună: FN, 101. - ■ v,, • Forme gramaticale: pl. nom. -ac. delfinii (FN, 101). ■ — It. delfino, gr. = 5eX, (DOSOFTEI, VS, dec., 192r). — Lat. dialectica, gr. 5iaXeKTiKf|. •DIALECTICESC, -EASCĂ adj. (c. 1700) Dialectic. Dialecticus, -a, -um, Diialecticesc, -ă. CORBEA, D, 85r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. dialecticesc (diialecticesc: CORBEA, D, 85r); f. dialccticească (diialecticească: CORBEA, D, 85T). — Dialectic -j- suf. -esc. DIAŢINT s. n. v. hiaţint. DICRET s. n. v. decret. DICTATOR s. m. (c. 1700). (În Roma antică) Conducător militar cu puteri nelimitate. Dictatura g. f. Vrednicia dictatoriului. CORBEA, D, 85v. Senatul au ales pe Iulie Chesar să fie dictator vecinic. CÂNTE. MIR, HR., 163; cf. CANTEMIR, HR., 518; N. COSTIN, C, 504, 542- Forme gramaticale: sg. nom. -ac. dectatoriu (N. COSTIN, C, 504), dictator (CANTEMIR, HR., 163, 518; N. COSTIN, C, 542), dictatoriu (CORBEA, D, 85v); g. -d. dictatoriului (CORBEA, D, 85v). Variante: dectatoriu, dictatoriu. — Lat. dictator. DICTATORIU s. m. v. dictator. DICTATURĂ s. f. (1736—1737) (La romani) Perioadă în care o persoană îşi exercită calitatea de dictator. Dintru dictatura lui Cvintu Cincinal plnă la acel şliahleciu Marco Marchel au fostu vremile împărăţiei Rlmului mai norocite. N. COSTIN, C, 188; cf. N. COSTIN, C,'467. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. dectatura (N. COSTIN, C, 467), dictatura (N. COSTIN, C, 188). Variantă: dectatură. — Lat. dictatura. - DICŢIONAR s. n. (1717) Tilcuire acesta iaste a lui Maienburg, din carele apucă [. ..] Moreri In dicţionarul istoricesc, la numele gotth. CANTEMIR, HR., 263; cf. CANTEMIR, HR., 54, 113, 221. 169 DIRECTOR Forme gramaticale: sg. nom. -ac. dieţionar (CANTEMIR, HR., 54); dlcţlonarlul (CANTEMIR, HR., 113, 221), dicţionarul (CANTEMIR, HR., 263). Variantă: dicţionariu. . — Lat. med. dictionarium. DICŢIONARIU s. n. y. dicţionar. . DIETĂ s. f. (1705) Regim alimentar. Nici diieta doftoriilor mă lăsa. CANTEMIR, II, I, 210. Şi cel ce pătimeşte durere de umezeală să ţie dietă, adecă cumpătare, împotriva celor mai sus arătate. MD1? 26v. Acest fel de bolnav să păzească la hrana lui pre aceaiaşi dietă care am arătat mai sus.'WD» 32v; cf. MDj, 30r, 74r, 104v; MD2, 7r, 20r, 71v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. dietă (MD,, 26v; MD2, 20r, 32v); dieta (MDj, 30r, 74r; MDa, 71T; diieta: CANTEMIR, II, I, 210); g. -d. dietii (MD,, 104v; MD„ 7r). — Lat. diaeta, gr. Sictirct. ♦DIFERENŢĂ s. f. v. diferenţie. DIFERENŢIE s. f. (1682) Diferenţă, deosebire. Dară cunoscat-ai cită diferenţie (gl. marg. dessămănare) iaste de la lumina ceastă lumască, pină la cea. cerească. DOSOFTEI, VS, mart., 4. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. diferenţie (DOSOFTEI, VS-, mart., 4). — Lat. differentia. DIPLOM s. n. v. diplomă. DIPLOMĂ s. f. (1699) (în orînduirea feudală) Act prin care sg acorda unei persoane sau unei instituţii anumite privilegii. Diploma tnnălţii împărăteşti şi crăeşti. LUPAŞ, DIT, 480. Aflat-am şi cesţui craiu o diplomă. CANTEMIR, HR., 452. Acseste toate siliczi se se pue in diploma biserecsii. STINGHE, DRŞ, I, 97. Să aducem diplomă împărătească. TEMPEA; IST., 148. Să face mentia diplomi. MOLDOVANU, AS, I, 147; cf. CANTEMIR, HR., 446; STINGHE, DRŞ, I, 83, 96, 106; TEMPEA, IST., 76, 78, -97, 106; MOLDOVANU, AS, I, 147. Forme gramaticale: s. f. sg. nom. -ac. diplomă (CANTEMIR, HR., 446, 452; STINGHE, DRŞ, I, 83; TEMPEA, IST., 97, 148; MOLDOVANU, AS, I, 147); diploma (LUPAŞ, DIT, 480; STINGHE, DRŞ, I, 97, 106; TEMPEA,. IST., 78); g. -d. diplomei (TEMPEA, IST., 76), diplomii (diplomi: MOLDOVANU, AS, I, 147); pl. nom. -ac. diplome (TEMPEÂj IST., 106); s. n. sg. nom. -ac. diplomul (STINGHE, DRŞ, I, %). . v Variantă: diplom s.n. — Lat. diploma, gr. 5i7tlcojia, germ. Diplom. DIRECTOR s. m. I., (1716—1742) Conducător administrativ al unei provincii. Are porunca marelui director. TEMPEA, IST., 145. Poruncă iaste de la măriia sa gheneralul comendant, derectorul nostru. DRA, I, 304. Ci să apucaţi Măria Voastră mai nainte să isprăviţi cu dfojmnu directoru. IORGA, SD, X, 333. Am eşit de la exelenţiia sa dom. Jntes, directorul tării. STINGHE, DRŞ, I, 225; cf. TEMPEA, IST., 117; DRA, I, 305, 307, 309;’IORGA, SD, XIV, 18, 20; DRA, I, 315; IORGA, SD, XIV, 43; STINGHE, DRŞ, I, 142; DRA, I, 323, 335, 336, 337; IORGA, SD, XIV, 50; IORGA, SD, XII, 225; ANTOLO-GHION 1737, in BRV, II, 52 ; IORGA, SD, X, 333, 222. 2. (1750) Persoană care conduce o instituţie. S-au milostivit domnul direactorul de la lăzăretul nostru. IORGA, SD, XII, 53. DIRECTORAT 170 Forme gramaticale: sg. nom. -ac. derector (DRA, I, 323, 337; IORGA, SD, XII, 225), director (IORGA, ,SD, XIV, 18; DRA, I, 335; IORGÂ, SD, X, 333), directoru (IORGA; SD, X, 333), diregtor (DRA> I, 315), drector (IORGA, SD, XIV, 20; ANTOLOGHION 1737, in BRV, II, 52; IORGA, SD, X, 222), drectoru (IORGA,. SD, XIV, 43; IORGA, SD, X, 222); dercetoriul (DRA, I,.3X>5), derectorul (DRA, I, ,304, 309), directorul (TEMPEA, IST., 117; DRA, I, 336; STINGHE,-DRŞ, I, 225 ; direactorul: IOR&A, SD, XII, 53); g. -d. derector (DRA, t, 307; .STINGHE, DRŞ, I, 142), derectoru (IORGA, SD, XIV, 50), director (TEMPEA, IST., 145). .. ' , ,, Variante: derector (iu), derectoru, directoni, diregtor, drector(u). — Lăt. director, germ. D irektor. , ^DIRECTORAT s. f. v, derectorat., ., DIRECTORU s.m. v. director. DIREGTOR s.m. v. director. *DISCREŢIE s.f. v. descreţion, dişcreţie. DISENTERIE s. f. (1694) Dizenterie. Veştile reale 'pricines.cu dizenterie unui om mare. FN, 29, De boala ce-i zic desintiriă, adccă deznodarea vintrelui, şi-au sfîrşitu viiaţa. M. COSTIN, NM, 263. jYu iaste orice pornire a pintecelui disenterie. MD1; 143-; cf. M. COSTIN, NM, 416 ; MD,, 2lr. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. disenterie (FN, 29; MD'„ 2ir, 143r); desinteria (M. COSTIN, NM, 263), disinteria (disinteriia: M. COSTIN,, NM, 416). Variante: desintirie, disinterie. , — Lat. dysenteria, it. dissenteria, gr. §uaeviep(a, pol. dysenterja. DISINTERIE s. f. v. disenterie. . : , . ^DISPOZIŢIE s.f. v. despoziţle., “'DISPUTA vb. I v. distratului. ’ • ■''DISPUTARE s. f. v. dişputarc, dişputuluire. DISPUTAŢIE s.f. (c. 1650) Dispută, controversă. Disputaţiia preafericitului papei lui Silvestru cu Zamvri, jidovul vrăjitoriul. CRONOGRAF c. 1650, in DLR s. v. papă. Feace despotaţie mare [. . .] şi pricină den svintele scrisori cu un jidovu. CRON., 153v. Mă gîlcevesc şi despuiaţii fac. CANTEMIR, D, 111'; cf. CRON., 16r, 3931"; CANTE-■MIR, HR. 127, 260. , Forme gramaticale: sg. nom. -ac. despotaţie (CRON., 153v), despo-taţîie (CRON., 393r), disputaţie (CANTEMIR, HR., 127); degpo-taţia (despotaţiia; CRON., 16r), despotaţiia (CRON., 393r), disputaţia {disputaţiia: CRONOGRAF c. 1650, in DLR;s. v. papă); pl. nom. -ac. desputaţii (CANTEMIR,' D, 111; CANTEMIR, HR., 260). Variante: despotaţie, despotaţîie, desputaţie. — Lat. disputatio, pol. dysputacja. ♦DISTILAT, -Ă adj. v. destilat. ; DISTRICT s. n. (1724). Pravoslavnic epfijscop al Temişvarului şi al Lipovii şi al altor districturi. lOVtQA, SD, XIII, 9; cf. IORGA, sd, iv, 84. ■' . Forme gramaticale: sg. nom. -ac. diştrictu (IORGA, SD, IV, 84); pl: g.-d. districturi (IORGA, SD, XIII, 9). Variantă:, diştrict. — Lat. med. ,distficlus. 171 DOCTOR °DIŞCREŢIE s. f. (1752) Instanţă, judecătorească. Toată cheltuiala ce s-ar face ori la procatur sau la altă dişcreţii sau or măcar la ce să fie. STINGHE, DRŞ, ,1, 223. ; . ■ : , Forme gramaticalei pl. . nom. -ac. dişcreţii (STINGHE, DRŞ, I, 223). — Magh. diszkreciâ ,• (.< lat., med. -dwcretio, -onis). , V. şi descreţron. 1 DIŞPOTOLUITORI s. m. v. dişputuluitorj -oare. DIŞPUTARE s. f. (c. 1700) Dispută, .controversă. Disputatio g. f.. Dişputare, dişputuluire, certare. CORBEA, D, 89r. . Forme gramaticale: sg. rom. -ac. dişputare (CORBEA, D, 89r). — Lat. disputare (cu rostire maghiarizantă). °DIŞPUTULUI vb. IV. Refl. 1. (c. 1700) A se disputa, a se controversa. Disputo, -as. Mă disputuluiescu, mă certu. CORBEA, D, 89r; cf. CORBEA, D, 344r.. , 2. (1716 — 1742) A se dezbate. Şi altele multe s-au deşpotoluit ca la doao ceasuri. TEMPEA, IST., 114. ' Forme gramaticale: refll irid. pr. 1 sg. mă dişputuluiescu (CORBEA, D,"89r); 3 sg. să disputuluiaşte . (CORBEA,‘ D, 344r); pf. c. 3 pl. s-au deşpotoluit (TEMPEA; IST., 114); mf. dişputului (CORBEA, D, 89r). . Variantă: deşpotolui. . .— Magh. disputdlni (< lat.^ .disputare).. • *DIŞPUTULUICIOS, -OASĂ adj. (c-1700) Care ponte fi disputat, Disputabilis, -e, Disputuluicios, -ă, care să poate dişputului. CORBEA, D, 89r. ' - ’ Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. dişputuluicios (CORBEA, D> 89r); f. dişputuluicioasa (CORBEA, D, 89r). ■ — Dişputului + suf. -icios. - •DIŞPUTULUIRE s. f. (c. 1700) Dispută, controversă. Disp.ufa-tiuncula g. f. Dişputuluire micşoară. CORBEA, D, 89r. Disputatio g. f. Dişputare, dişputuluire, certare. CORBEA, D, 89r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. dişputuluire (CORBEA, D, 89r) — Dişputului (prin schimbarea valorii gramaticale). • ®DIŞPUŢULUITOR, -OARE, s. m. şi f. (c. 1700) Persoană care gîndeşte sau' îşi argumentează opiniile potrivit regulilor dialecticii. Dialecticus g. m. Dişpotoluitori derept diialectică. CORBEA, D, 85r. Disputatrix g.f. Dişputuluitoare. CORBEA, D, 89r. Forme gramaticale: s.m. sg. nom. -ac. dişpotoluitori (CORBEA, D,.85r), dişputuluitor (CORBEA, D, 89r); s. f. sg. nom. -ac. dişputuluitoare (CORBEA; D, 89r).' Variantă: dişpotoluitori s. m. — Dişputului + suf. -tor. DIŞTRICT s. n. v. district. ♦DIZENTERIE s. f. v. disenteric. DOCOMENT s. n. v. document. DOCTOR s.m. >1. (1535—1546) Medic.: nbw(jK) t8h’cmt> noe/uu» ,»,<> rtprt do(h)toru. DOCUMENT .<1535—1546>, in DERS, 69. Dohtor Sitirăle,100 de\gulmi. DÎ, 187. Asclipis f ...] au fost doftor şi apotecar. NĂSTUREL, VI, 216. Cu doftori şi doftorii Hacul boalii [■ ■. ] a afla sileşti şi nevoieşti. CANTEMIR, D, 275. Adeverim cu acest zapis al nostru la mina dumnealui doctorul Dumitrache Pamperii. DIB, [I], 352—353. Dă încă şi acest feliu de reţetă zisul doctor p. 274 latineşte. DOCUMENT 172 MD2, 172v; cf. DÎ, 146 ; PRAV. VL, 107 ; MARDARIE, L, 289; PRAV. MB, 252; BB, 368; DIB, [I], 198; CORBEA, D, 139v; PA,- 56r; SIN-DIPA, 87 r; CANTEMIR, II, I, 21, 230; M. COSTIN, L, 68, 200; PS. -COSTIN, L, 7, 71, 73; CANTEMIR, HR., 164, 203, 204; ANTIM, 0, 3, 179; STINGHE, DRŞ, I, 110; CALENDAR, 1; N. COSTIN, C, 324; DIB, [I], 411; M. COSTIN, CU, 308, .311; MD2, 196r. <> (1698) Fig. Cu sufleteştii doftori şi cu dumnădzăeştile doftorii spre a lui vindecare si tămăduire, nevoinţe şi osteninţe ă pune li să cade. CANTEMIR, D, 275; cf. ANTIM, O, 3, 5. 2. (1674) Persoană care poartă un titlu academic. Domny buny, mary doctory, daszkely şi bunele domnae. HALICI, C, 107. Am întrebat pe un dohtor iuris masa. STINGHE, DRŞ, I, 216 ; cf. STINGHE, DRŞ, 1, 95. , - Forme gramaticale: sg. nom. -ac. doctor (PS. -COSTIN, L, 71; STINGHE, DRŞ, I, 95; MD2, 172v), doftor (MARDARIE, L, 289; NĂSTUREL, VI, 216; CORBEA, D, 139v; SINDIPA, 87r; M. COSTIN, L, 68; PS. -COSTIN, L, 73; ANTIM, O, 3; MD2, 196r), doMor (DÎ, 187 ; CALENDAR, 1; STINGHE, DRŞ, I, 216), dohtoru (DOCUMENT. 1535—1546, in DERS, 69), dulitor (DÎ, 146) ; doctorul (DIB, [I], 352 — 353), doîtoriul (DIB, [I], 198); doftorul (CANTEMIR, II, I, 230; M. COSTIN, L, 200; CANTEMIR, HR., 164; STINGHE, DRŞ, I, 110; DIB, [I], 411); g. -d. doftorului (M. COSTIN, CU, 308) ; pl. nom. -ac. doctori (doctory: HALICI, C, 107), doftori (PRAV. VL, 107; PRAV. MB, 252; CANTEMIR, D, 275 ; PA, 56T; ANTIM, O, 5), dohtori (BB, 368); doftorii (CANTEMIR, II, I, 21; PS. -COSTIN, L, 7 ; CANTEMIR, HR., 203; ANTIM, O, 3; M. COSTIN, CU, 311), doMorii(ANTIM, O, 179); g. -d. doftorilor (CANTEMIR, HR., 204; N. COSTIN, C, 324 ; M. COSTIN, CU, 311). Variante: doîtor(iu), dolitor(u), dulitor. — Lat. doctor, ngr. vrcxTopaţ, pol. dohtor; cf. germ. Doklor, rus. doxmop. DOCUMENT s. ri. (1733) Act. Să aducă mănăstirile docomenturile, hrisovele şi scrisori Iote. IORGA, SD, XIV, 50. Să de f. . .] toate docu-menturile cu eviclie. MOLDOVANU, AS, I, 156. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. dccementurilc (IORGA, SD, XIV, 50), documenturile (MOLDOVANU, AS, I, 156). Variantă: docomcnt. — Lat. documentufn, germ. Dokument. DOFTOR s. m. v. doctor. •DOFTORESC, -EASCĂ adj. i. (1722-1724) De doctor, medical. Cele înfricoşate porunci ale meşteşugului doftoresc să le oprească. ANTIM, O, 3. 2. (1722 — 1724) Dietetic. Oarecare zile, cu mîncări doftoreşti şi hrănitoare potolind durerile, să arate pre acela ce pătimeşte mîntuit 'de boală. ANTIM, O, 3. 8. (1749) Medicinal-. învăţături de a face vinuri frumoase şi de folos: vin doftorescu şi crăiescu. CB, 53r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. n. doftoresc (ANTIM, O, 3), doftorescu (CB, 53r); pl. nom.-ac. f. doftoreşti (ANTIM, 0,3). Variantă: doftoreBcu. — Doftor + suf. -esc. 173 DORICESC DOFTORESCU adj. v. doîtorcsc, -ească. , . •DOFTORI vb...IV (1703) A îngriji un bolnav.,Şi,i s-au făcut stăpînului mieu o rană si mult păţiia si-l doftoriia un doftor. SINDIPA, Forme gramaticale: ind. imperf. 3 sg. doftoriia (SINDIPA, 87r). — Doftor + suf. -i. . ®DOFTORICESC adj. (c. 1760) De doctor, medical. Cartea d cincea a meşterşugului doftoricesc. MD2, lr. Forme gramaticale: sg. g. -d. n. doftoriccsc (MD2, lr). — Doftor + suf. -icesc. ..•DOFTORIE s. f. 1. (1649) Lecuire. KpaMe(g)cTKo. Lecuire, dof-torie. MARDARIE, L, 118. Le încredinţează în mîinile lor şi în limbile doftoriia lumii. ANTIM, O, 5. 2. (1667 —1669) Leac, medicament. Nu foloseaşte dohtoriia celui sănătos. TP, 97r. Cu doftori şi cu doftorii liacul boalii [...] a afla sileşti sinevoiesti. CANTEMIR, D, 275. Remediumg. n. Doftorie, leac. CORBEA, D, 283v; cf. CANTEMIR, II, 1, 210; CALENDAR, 61; N. COSTIN, C, 326; MD1S-37T; MD2j 32v, 43t, 122v. <>■ (1682) Fig. Trebuia multă doftorie, nu omenească, ce dumnedzăiască ca să să împarte la netari şi la mişei. DOSOFTEI, VS, mart., lr. Tot feliul de doftorie sufletească în psalm să încuie. PSALTIRE 1703, in BRV, IV, 30; cf. CANTEMIR, D, 275; ANTIM, O, 3-„PSALTIRE 1756, in BRV, II, 135. 3. (1671) Medicină. Ştiind şi meşteşugul doftoriei,'văz ochii tăi că nu slnt sănătoşi. NĂSTUREL, VI, 53. Cari ca acestea şi meşteşugul doftoriei le huleşte. PM, 320; cf. DOSOFTEI, VS, sept., 7T; MDlţ 24r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. doftorie (MÂRDARIE, L, 118; DOSOFTEI, VS, mart., lr; CORBEA, D, 283v; PSALTIRE 1703, in BRV, IV, 30; MDls 37r), dohtorie (CALENDAR, 61; PSALTIRE, 1756, iri BRV, II, 135); doftoria (MD2, 32v; doftoriia: ANTIM, O; 5), dohtoria (dohtoriia: TP, 97r); g.-d. doîtoriei (NĂSiTUREL, VI, 53; DOSOFTEI, VS, sept., 7r; PM, 320), doîtorii (MD^, 24r); pl. nom> -ac. doftorii (CANTEMIR, D, 275; ANTIM, O, 3; N. COSTIN, C, 326; MD2) 122v); doftoriile (MD,, 43v); g. -d. doftoriilor (CANTEMIR, II, I, 210). ' Variantă: doLtorie. > — Doftor + suf. -ie. DOFTORIU s. m. v. doctor. DOHTOR s. m. v. doctor. DOHTORIE s. f. v. doftorie. DOHTORU s. m. v. doctor. ♦DOMINICAN s. m. v. duminecan. DONAŢIE s. f. (1709) Text scris inmînat cuiva. După această je-laniie şi donaţie mă rogu Mării Tale să mă (!) dai valotă. IORGA, SD, IV, 74. începu a citi donaţia ce avea de la papa. TEMPEA, IST., 103 ; cf. TEMPEA, IST., 79. ; Forme gramaticale: sg. nom. -ac. donaţie (IORGA, SD, IV, 74); donaţia (TEMPEA, IST., 103); pl. nom. -ac. donaţii (TEMPEA, IST., 79); donaţiile (TEMPEA, .IST., 103)., — Lat. donatio., ♦DORIC,-Ă adj. v. doricege,-ească. DORÎGESC, -EASCĂ adj. (c. 1700) Doric. Doricus, -a, -um. Dor.i-nean, -că, doricesc, -ă. CORBEA, D, 92r. DRAGON 174 Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. doriccsc (CORBEA, D, 92r); f. doricească (CORBEA, D, 92r). — Lat. doricus, -a, -um,, gr. ScapiKâg, -r) -6v (după' modelul adjectivelor terminate în -esc). “DRAGON s. m. (1656) Soldat din cavalerie, care lupta atît călare, cît şi pedestru. Pe dumnealui Boroş [.'..] cu dra.gonii şi cu dărăbanţii Mierăi [...] sâ-i scoată. IORGA, SBD, 278. Cu 6 polcuri de dragoni [. . .] s-au aşezat la aripa cea stingă. PS. -COSTIN, L, 68. Jar a doa dzi Venit-au si Cropot bragadiriu numai cu un steagu de draguni la Iesi. NECULCE, L, 220; cf. -IORGA, SBD, 279; PS. -COSTIN/L, 72; NECULCE, L, 219. , Forme gramaticale: pl. nOm. -ac. dragoni (IORGA, SBD, 279; PS. -COSTIN, L, 68), draguni (NECULCE, L, 219, 220); dragonii (IORGA, SBD, 278); g. -d. dragonilor (PS. -COSTIN, L, 72). Variantă: dragun. — Pol. dragon, rus. dpazyn (pol., rus. < fr. dragon). ■ DRAGUN s. m. v. dragon. . . ■ *DRAMATIC, -Ă adj. v. dramaticesc. DRAMATICESC adj. (1757) Specific pieselor de teatru, dramatic. Ce este (_riimiiV) cel dramaticesc? EUSTATIEVICI, GR, 142. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. n. dramaticesc (EUSTATIEVICI, GR, 142). ■ . - . • — Lat. dramaticus, -a, -um, gr. Spaua'riKoţ, -i), -6v (după modelu adjectivelor terminate în -esc). DRECTOR(U) s. m. v. director. ; *DUBLU, -Ă adj. v. topel. .DUC s. m,. v. dux. , .. DUCA s. m. v. dux. / ’ DUCAT 1 s. m. (1421)-JMonedă de aur. koahko kohi ţoahk»3hh ducati. DOCUMENT 1421,; in DERS, 71. wt rUsep ./aho ducato. DOCUMENT 1422, ap. DJAMO, DOC., 348. Am luat slugă, căruia să-i dau Intr-un an ducăţi 1-50. CANTACUZINO, NI, 136r. Forme gramaticale: sg. nom; -ac. ducato (DOCUMENT 1422, apl DJAMO, DOC., 348); pl. nom. -ac. ducati (DOCUMENT 1421, in DERS, 71), ducăţi (CANTACUZINO, NI, 136r). Variantă: ducato. — It. ducato, sl. DUCAT 2 s. n. (1717) Teritoriu administrat de un duce. Au'venit la Turinghia, care iaste parte a familiii sazoneşti, intre ducatul Misiii, Brunsvigului, Hassiii şi a Franconiii. CANTEMIR, HR., 285. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ducatul (CANTEMIR, HR., 285). — Lat. med. ducatul. ' -DUCATO s. m. v. ducat1. . • ■ *DUCE s. m. v. dux. DUHTOR s. m. v. doctor. DUMINECAN s. m. (1702)'Dominican. Unii să chiamă a fidumi-necqni. P. PR.,' lv.' ; 1 . ■ Forme gramaticale: pl. nom. -ac. duminecani (P. PR., lv). — Lat. dominicanus (prin apropiere formală de duminică). DUX s.m. 1. (1682) Conducător militar. Iară duxul Sevastian audzîndu-le,îi dzisă. DOSOFTEI, VS, febr., 78v. Duca celmare. CRON., 175 DUX 423v. Fără dux piiare oastea. II, 41v; cf. DOSOFTEI, VS, sept., Î2V, febr., 7SV. 2• (1693) Duca. Duca de Saxonia ar vrea să facă cale. FN, Nici la dinşii nu era proastă putere şi gătire, fiind duca de Saxonia cap mai mare oştilor. GRECEÂNU, IST., 114. Ducul de Austria [. ..] au strins cilăva oaste în Dalmaţia. CANTEMIR, HR:, 451. Dau supărări acelui dux. VP, 51v; cf. FN, 5, 7; CANTACUZINO, IST., 60; TEMPEA, IST., 116; CANTEMIR, HR., 26, 449; NECULCE, L, 348; ANON. BR., 308, 322; VP, 6r, llr, 152v. 3. (1698) Fig. îndrumător spiritual. Pildă şi arhetip [...] Is.Hs., duxul, credinţii noastre au fost. CANTEMIR, D, 347. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. dux (DOSOFTEI, VS, febr.. 78v; TEMPEA, IST., 116; II, 41v); duca (CRON., 423v; FN, 5,'7 , CANTACUZINO, IST:, 60; GRECEÂNU, IST.,, 114 ; NECULCE, L, 348; ANON. BR., 308, 322), ducul (CANTEMIR, HR., 26, 449, 451), duxu (VP,llr), duxul (DOSOFTEI, VS,sept., 12v, febr:, 78v; CANTtf-MIR, D, 347); g. -d. dux (VP, 6r, olv), duxului (VP, llr, 152V). Variante:_ duc, duca. — Lat. 4u c, it. duca, gr. , med. Soi!;, Soura;. E ; ECFATORE s. n. (1703) Ecuator. Marsu gata are hicleţuguri [,..] împotriva aceluia care iaste supt ecfatore. FN, 128. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ecîatore (FN, 128). — It. equatore., , , "ECJECUTOR s. m. (1742) Executor judecătoresc. , Să aducă la ecjecutori acele reştanţii. MOLDOVANU, AS, I, 156. Unuia ecjecutor un taler afară de mincare. MOLDOVANU, AS, I, 156. Forme gramaticale: sg. g. -d. ecjecutor (MOLDOVANU, AS, I, 156); pl. nom. -ac. ecjecutori (MOLDOVANU, AS, I, 156). — Magh. egzekutor (< lat. executor). “EGJECUŢIE s. f. (1742) Execuţie judecătorească. Are voie a face ejecutie. MOLDOVANU, AS, I, 153. Să protădăluiască la ejecutie. MOLDOVANU, AS, I, 156; cf. MOLDOVANU, AS, I, 154; DOCUMENT 1755, in DR, III, 915. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ccjccuţie (MOLDOVANU, AS, I, 154, 156), ejccuţie (MOLDOVANU, AS, I, 153), gecutie (DOCUMENT 1755, in DR, III, 915); g._-d. ecjecuţii (MOLDOVANU, AS, I, 154). Variante: ejccuţie, gecuţie. — Magh. egzekucio (< lat. executio). V. şi e c z ă c u ţ i e. “ECJORŢIŞTA s. m. (1702) Exorcist. Ce are ecjorţişta? Să roagă pre cei descălecaţi de ceale reale. P. PR., 103r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ecjorţişta (P. PR., 103r). — Magh. exorcista (< lat. exorcista). EGLOGĂ s. f. (1736—1738) Eglogă. Aceasta ce o am arătat historie nu iaste poveste a lui Ovidie, nice ecloga lui Verghilie. N. COSTIN, C, 297. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ecloga (N. COSTIN, C, 297). — Lat. ecloga; cf. gr. âKXoyf|. ECONOMIE s. f. (c. 1734) Gospodărie. Săs[ă]opreaască (!) locurile şi livezile pentru trebuinţa economii meale. IOR&A, SD, XII, 224. Forme gramaticale: sg. g. -d. economii (IORGA, SD, XII, 224). — Lat. oeconomia. "ECŢEDĂLUI vb. IV (1742) A comite un exces. De va ecţedălui vrun preot In ceva, l. prot. loc. să rinduiască om care să ptrască. MOLDOVANU, AS, I, 147. Forme gramaticale: ind. viit. 3 sg. va ecţedălui (MOLDOVANU, AS, I, 147). — Magh. excedâlni (< lat. excedere). 177 ELECŢIUNE . • ECŢELENŢIE s. f. v. exelenţie. ECŢIPĂLUI vb. IV (1742) A excepta, a menţiona o excepţie. împotriva sorbceli ecţipălui să l-ar fi sorocit în tîrg, împotriva legilor ţâri ( !) şi n-ăr fi reghiuşi amîndoi iscăliţi. MOLDOVANU, AS* I, 151. Forme gramaticale: ind. pf.,s..3 sg. ecţipălui (MOLDOVANU, AS, I, 151).. — Lat. excipere (după modelul verbelor terminate. în -ălui, împrumutate din maghiară); cf. magh. excipiălni. ♦ECUATOR s. n. v. ecfatore. . “ECZĂCUŢIE s. f. (c. 1740) Post de pază; strajă. Apoi, mai pe urmă, au pus şi zacuţii la caimacam. NECULCE, L, 374. Pănă şi eczăcuţi, adică strajă, i-au pus la casă. IORGA, SD, V, 59. Eorme gramaticale: pl. noni. -ac. eezăcuţii (eczăcuţi: IORGA, SD, V,- 59), zacuţii (NECULCE, L, 374). Variantă: zacuţie. — Pol. egzekucja (< lat. execudo). : y şj ecj6cuţ.ie EFECAŢIE s. f. (1717) Trecere, prestigiu, autoritate. Veri doi marturi adevăraţi, veri o sută tot o credinţă si o effecatie (gl. marg. trecere) au. CANTEMIR, HR.', 101. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. eîecaţie (effecatie: CANTEMIR, HR-., îoi). ■ v.-:;- m — Lat. efficacia. ’ ■ r- ‘ EGHEMON s.m. (1682) Hegemon. Ce vădzînd[...] naintea lui eghemon strigă. DOSOFTEI, VS, sept., 15v. Forme gramaticale: sg. g. -d. eghemon (DOSOFTEI, VS, sept., 15T). — Lat. hegemon; cf. gr. fiyencbv. ; ♦EGLOGĂ s.f. v. eclogă. EJECUŢIE s.f. v. ecjecuţic, . ELANI s.m. pl. v. alani. ELECTOR s.m. (1721 —1739) Persoană ce făcea parte din colegiul care .îl alegea .pe împărat. Acel ales Carol alşasele[r . .] dă toţi electorii [..:] alegtndii-se. GRECEÂNU, IST., 191. Să nu de agiutor iui Avgust craiu, fiindu-i neamţului alector. NECULCE, L* 160 ;• cf. NECULCE, L, 277, 378. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. alector (NECULCE, L, 160); pl. nom. -ac. alectorii (NECULCE, L, 277, 378), electorii (GRE-CEANU, IST., 191). Variantă: alector. ■ — Lat. elector, pol. elekt'or. (Varianta alector, prin apropiere formală de alege.) ELECŢIE s.f. (1699) Elecţiune, alegere. Ar vra să facă elecţie unui cap dupre pofta lor. FN, 72. Să strîngu crai şi alectorii la tirgul Am-burhu, la alecjie. NECULCE, L, 378. Din elexiea ţării, adecă alegerea, s-au pus Constantin-vodă domn. ANON. BR., 280. • Forme gramaticale: sg. nom. -ac. alecţie (NECULCE, L, 378),'elecţie (FN, 72); elexia (elexiea: ANON,. BR., 280). Variante: alecţie, elexie. .‘.— Lat. electio, pol. elekcja: (Varianta alecţic, prin apropiere formală de alege.) ♦ELECŢIUNE s.f. v. elecţie. . ^ ELEFANT 17P ,:ELEFANT s. m. (c. 1700) In chipul elefantului zbieru, urlu. COR -BEA, D, 34v. Filul, elefantul' [...] (AntioKi-voda).' CANTEMII^,, II, II; 254. .Fieri: elefant. CALENDAR,"10; cf. CORBEA, D, 34v, 97r, 177r, 261v, 265r, 288v. ‘ ' . • ' Forme gramaticale: sg. nom. -âc. eleîant (CORBEA, D,' 34v, 97r, 177r; CALENDAR, 14) ; elefantul (CORBEA, D, 34v, 288v; CANTEMIR, II, II, 254; g.-d. elefantului (CORBEA,’D, 34v, '261v, 265r)i ; ‘ ' — Lat. elephantus, magh. elefant; cî. ngr feXecbag, -avpog. ELEGHIACESC adj. (1757) Specific elegiei. Pentru stihul cel fleghiacesc. EUSTATIEVICI, GR, 135; cf: EUSTATIEVICI, GR, 134. ■ .. ' •' ■ , ■ “ ■ Forme gramaticale: sg. nom. -ac. n. eleghiacesc (EUSTATIEVICI, GR, 134, 135);' ' ; \ — Lat. elegiacus, -a, -um, gr. âXsyeiaKog, -f|, -6v (după modelul adjectivelor terminate în -esc). ; ELEGHIE s.f. (c. 1700) Elegie, specie a poeziei lirice. PKiletas g.m. Un poetic scriitori de eleghii. CORBEA, D, 243r. Eleghii. el. Un fel de stihuri amestecate. CANTEMIR, II, I, 12. Scriind eleghii, măcar căruia exametr să supune pentamelron. EUSTATIEVICI, GR, 139; cf. .CORBEA, D, 96v, 265v. , . , Forme gramaticale: sg. nom. -ac. alaghie (CORBEA, D, 96v); pl. nom. -ac. eleghii (CORBEA, D, 243r, 265v; CANTEMIR, II,‘ I, 12; EUSTATIEVICI, GR,. 13?)". Variantă: alaghie. ,!,! — Lat. elegia, st. eXeysta, magh. alagya (magh. < lat.). ♦ELEGIAC, -Ă adj/v. elegliiacesc. 1 ♦ELEGIE s.f. v. eleghie. ELEMENT s.n. (c. 1700) (în unele sisteme filozofice) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei. Meteorus g.m. a. id. De loc înnalt, văzători sus, re de elementurile ceale de sus. COR.BBA, D, 190v. Ce iaste materiia a botezului? Elementomul cel firesc este apa. P. PR., 93r. , : 1 , Forme gramaticale: 1 sg. nom. -ac. elementomul (P. PR., 93r); pl. nom. -ac. elementurile (CORBEA, D, 190v). Variantă: elementom. ' : — Lat. elementum, magh. elementom. . ' . ELEMENTOM s.n, v. element. ELENIU s.n. (c. 1760) Iarbă-mare, oman. Dimineaţa punerădă-cină de asclipiadu, cumara, pelin, flori dă eleniu şi inupere. MD2, 26r. Forme gramaticale: sg. nom..-ac. eleniu (MD2, 36r).' — Lăt. heleriium,gr. âXeviov. ELEXIE s.f. v. elecţie. ! " ♦ELIPSĂ s.f. v. elipsis. oELIPSIS s.f. (1757) Elipsă,' procedeu sintactic. Ce este elipsis ? Este etnd oareşice întru cuvîntare ales să lasă. EUSTATIEVICI, GR., 123; cf. EUSTATIEVICI, GR,'91. ■ ‘ . r •. ' — Lat. ellipsis, gÂ./'.en)nţ. 1 • 1 ELIXIR s.n. (c. 1760) Soluţie alcoolică utilizată ca. medicament. Aceaea care va curge a treia oară să socoteaşte elixir cu usturoiu. MD2, 195v. Iată scriu şi un elixir cu usturoiu, Elixir Alliatum. MDS, 195v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. elixir (MD2, 195v). — Lat. med. elixir; cf. ngr. âXii;f|piov. 179 ENGLEZ ELOGHIU s.n. (1667 —1669) Elogiu. Eloghiile domnilor Vene-ţiiţ i>.: CANTACUZINO, NI, 112T. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. elogliiile (CANTACUZINO, NI, ii2r). ................... — Lăt. elogium. ♦ELOGIU s.n. v. eloghiu. , • ; .•EMBRIONAT adj. (1705) Ajuns în stare de embrion. O ai le ohen-drii [■■■] spre zămislire clătire a face începură şi acrtiu, embrionaţi, puii ohendrei după a lor fire pîntecele îi fărîma şi f...] vintrele îi spinteca. CANTEMIR, II, II, 70. • Forme gramaticale :.pl. nom. -ac. m. embrionaţi (CANTEMIR, II, II, 70). — Embrion (< lat. med. embryo, -onis) (după modelul adjectivelor provenite din participiu). EMISTIHIE s.f. (1757) Emistih. A cest stih are cinci păsuri'şi şă impdrte intru doao emestrihii (,!-). EUSTATIEVICI, GR, .135. • Forme gramaticale: pl. nom, -ac. cmestihii (emestrihii: EUSTÂ-TIEVICI, GR, 135). : — Lăt. hemistichium, gr. fjinorC%tov. *EMETIC s.n. v. emetica. OEMETICA s.n. pl. (c. 1760) Emetic. Şi dcaca să va trimite aceas-tea întii, să să slujască iarăşi cu emetica, adecă cu doftoriile ceale de vărsare. MD2, 43v. — Lat. emeticus, -a, -um, (pl. n. emetica), ngr. ăpexitcov (pl. EliETticâ). : ♦EMINENŢĂ s.f. v. eminenţic. . .. EMINENŢIE s.f. (1702) Eminenţă. Supt umbra arepilor e'minen-}ii(_iy tale f. . .] nu să suguşă beseareca noastră. P. PR., 6. Pre eminen-tiia ta te-au rădicat spre marea preoţie. P. PR., 4 — 5; cf. P. PR., 3, 5, 7. ■ ' : Forme gramaticale: sg. nom. -ac. eminenţi a (eminenţiia: P. PR.; 4 — 5, 6); g.-d. eminenţii (P. PR., 3, 5, 6, 7). ' — Lat. eminentia, magh. eminencia. " ♦EMISFERĂ s.f. v. emisferiu. EMISFERIU s.n. (1701 — 1750) Emisferă. Nice intr-o ţară cite putem şti că sint în emisferiul nostru. CANTACUZINO, IST., 53. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. emisîeriul (CANTACUZINO, IST., 53). ' . , — Lat. hemisphaerium, gr. .fj|uV /> • , •_ - hi:' — Lat. essenţia. \ ' ~ !'v . EŞMIŞIE s.f. (1742) Notificare prin care se amînă pronunţarea sentinţei în vederea audierii de noi martori. Nu i să dă eşmişie ca să mai vălătuiască. MOLDOVANU, AS, I, 153. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. eşmişie (MOLDOVANU, AS. I, 153). — Lat. med. exmissio (cu rostire maghiarizantă). EŞPECTOR s.m. v inşpector. 181 ETIMOLOGIE ETIC, -Ă adj. (1705) Privitor la etică. Unii tn gramatică, iară alţii tn poetică [_], unii în cea ethică, iară alţii iii cea fizică filosof ie mai isteţi f...] au ieşit. CANTEMIR, II, I, 85. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. f. etică (ethică: CANTEMIR, II, I, 85). , ’ — Lat. ethicus, -a, um; cf. gr. rtOiKoq, -fţ, -6v. V. şi e t i c e s c, -e a s c ă. .ETICĂ s.f. (1736 —1738). Nice unui filosof nu să cădea a tnvăţa tn şcoală ptnă n-ar fi arătat întii dovadă Intru învăţaturile fisicăi şi ethi-chii. N. COSTIN, C, 522. Forme gramaticale: sg. g.-d. etichii (ethichii: N. COSTIN, C, 522 ), — Lat. ethică; cf. gr; fi0iKf|. - ETICESC, -EASCĂ adj. (1705) Etic. Carea precum in pravilele ethiceşti ştiinţă să fie.avind dzisese. CANTEMIR, II, I, 195. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. f. eticeşti (ethiceşti: CANTEMIR, II, I, 195). — Lat. ethicus, -a, um; cf.-gr. fjOiicoi;, -r\, -ov (după modelul adjectivelor terminate în -esc). V. şi e t i c, -ă. ETIMOLOG s.m. (1717) Ia, poftim, lexicoanele etymologhilor in mină, In carile [...] după socotela unora mai mult de o sută şi unspre-zăce cuvinte hireşe latineşti, tn toată limba lătinescă nu va pute afla. CANTEMIR, HR., 104. ' Forme gramaticale: pl. g.-d. ctimologliilor (etymologhilor: CANTEMIR, HR., 104;. — Lat. etymologus, gr. âtunoXâYog. : ! ETIMOLOGHIC s.m. (1717) Etimolog. Ilomo, om-, vor cei mai curaţi etimologhici precum purcede de la cuvlntul ellinesc ânfiq-. CANTEMIR, HR., 103. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. etimologhici (CANTEMIR, HR., 103). > — Lat. etymologicus ,-a, ,-um, gr. etuiioXoyiKog, -f|, -6v. ■ •ETIMOLOGHIGESC, -EASCĂ adj. (1705) Etimologic. Etimolo-ghicesc: CANTEMIR, .II, II, 293. Scaligher, [...] cu mari şi netede şocatele etymologhicesti- (adecă tilcuitore de cuvinte), arată şi dovedeşte. CANTEMIR, HR., 102. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. sau n. etimologliicesc (CANTEMIR, II, II, 293); pl. nom. -ac. f. etimologliiceşti (elymologhi-ceşti; CANTEMIR; HR., 102 j. ! — Etimologhic + suf. -esc. , . ETIMOLOGHIE s.f. (1701 — 1750) Etimologie, stabilirea originii unui cuvînt. împotrivă am socotit a le zice, adecăte etimologiah făcîn-du-le, de la cuvlntul grecesc ce să zice [PâX^co]. CANTACUZINO, IST., 30. Iară cit ieste despre etimologkie,fietecine o poate pricepe. CANTEMIR, ■II, I, 83.1 Dens, Dumnăzău, a căruia- etymologhie cei măi învăţaţi o fac aşe, Oeoq. CANTEMIR, HR., 103; cf. CANTEMIR, II, I, 13, 83, Forme gramaticale: sg. nom. -ac. etimologliie (CANTEMIR, II, I, 83); etimologhia (CANTACUZINO, IST., 30; CANTEMIR, II, I, 13; etimologhiia: CANTEMIR, II, I, 83); g.-d. etimologliie (etymologhie: CANTEMIR, HR., 103). ; . > — Lat. eţymologia, gr. âTunoXoyia. ♦ETIMOLOGIE s.f. v. etimologliie. ETNIC 182 ETNIC adj. (1701 — 1750) Păgîn.' Acelea, aflări omeneşti numai ce slnt basme de cele ce făcea si scorniia poeticii ethnici în Vremea clinilor. CANTACUZINO, IST., 7. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. etnici (eihnici: CANTACUZINO, iST., 7). — Lat. ethnicus, -a, -um, gr. âOviKoţ, -f|, -ov. ♦EVANGHELIE s.f. v. cvang-lielioin. , “EVANGHELIOM s.n. (1648) Evanghelie. PrerCpovestuitura evan-ghcliomului şi cu vietură cu sacramenturi o întăresc. CAT. C, 26. Care se dzic fericăciunele evangheliomului ? Acele prin care în, evangheliom se chiamă fericat. BUITUL, CAT., 50; cf. CAT., C, 8; BUITUL, CAT., 51. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. evangUeliom (BUITUL, CAT., 50); g.-d. evangheliomului (CAT. C, 26; BUITUL, CAT., 50, 51); pl. nom. -ac. evangheIiomur (CAT. C., 8). — Magh. evangyeliom (< lat. evangelium). EVICŢIE s.f. (1742) Act, hotărîre judecătorească pe baza căreia se scoate un bun din posesia cuiva. Pînă vom dobîndi evicţie, să să ţie la mina perceptorilor rinduili. MOLDOVANU, AS, I, 147. Să de [. . . ] toate documenturile cu evicţie. MOLDOVANU, AS, I, 156. , ; ’ Forme gramaticale: sg. nom. -ac. evicţie (MOLDOVANU, AS, I, 147* 156). _ , • '• > : •, ' \ . — Lat. eviclio. ; ♦EVICŢIUNE s.f. v. evicţie. , ♦EXCEDA vb. I v. ecţedălui. ■ ' ♦EXCELENŢĂ s.f. v. exelenţie. , ♦EXECUTOR s.m. v. ecjccuţor. ♦EXECUŢIE s.f. v. ecjecuţie, eczăcuţic. EXELENTISUM adj. (1759) Excelentisim. Pre'a-cinstitulul şi luminatului lustrisum, ecselentisumului ghenărar dl Braşovului. IORGA, SD, X, 217. ■ ■; Forme gramaticale: sg. g.-d. m. exelentisumului (ecselentisumului: IORGA, SD, X,. 217). /V — Lat. excellentissimus, -a, -um. , EXELENŢIE s.f. (1737) Excelenţă. Fiind drector Ţării Ardealului şi Valahiei ecfelentiia sa Grof de Vales. ANTOLOGHION 1737, in BRV, II, 52. Au trimis de s-au dat si exelentiei sale gobernatului, domnului grof Ioanes Halăr: STINGHE, DRŞ, ’l, 222; cf. STINGHE, DRŞ, I,.224. Forme gramaticale:: sg. nom. -ac. ecţelenţia (ecţelenţiia: ANTOLOGHION 1737, in BRV, II, 52), exelenţia (exelentiia: STINGHE, DRŞ I, 224); g.-d. exelentiei (STINGHE, DRŞ, I, 222). ■ Variantă: ecţelcnţie. , . , . . ; — Lat. excellentia. . “■ ♦EXORCIST s.m. v. ecjorţişta/ 4 EXPEDĂLUI vb. IV v. expedelui. ■ : ' ^ ; EXPEDELUI vb. IV (1699) A: trimite/ Sânt expedhluiţi comandanţi mi 1% n'şte cetăţi de mire. FN ,76. Să speduluescu olâcari cu mari 183 EXTRACT porunci. FN, 106. Se expedeluiaste un norod .înarmat spre ţărmurile unii gârle. F.N, 134; cf. FN, 10J, 111, 1.12, 135, 140, 151* 153. ' ‘ Forme gramaticale: tranz. ind. pr. 3 sg. spcdeluiaşte (FN, 153), speduluiaşte (PJN, 111); refl. ind. pr. 3sg. se expedeluiaşte (FN, 134)-, 3 pl. să expedeluiescu (să expedelucscu: FN, 135), să spedeluiesc» (să spedeliţescu:. FN,;:112, 151 )h să speduluieseu (sa speduluescu':. FN, 106); pas. ind. pr. 3 pl. m. sănt expedeluiţ. (FN, 140), gănt expedăîuiţi (FN, 76); f. sănt speduluite (FN, 107)i,;i > Variante: /expedălui, spedelui, spedului, • . — Lat. expedire, it. spedire (după modelul verbelor terminate în -ălui, împrumutate din maghiară). • *EXPEDIA vb. I v. expedelui. - EXPEDIŢIE s.f. 1. (1699) Grup de persoane oficiale, însărcinat cu îndeplinirea unei anumite misiuni. Mişcare de tabere pre uscat şi expediţii cu porănci de taină spre sudalma unii ţări. FN, 72. Să arată dease călătorii, solii şi expediţie de miniştri. FN, 161. 2. (1703) Pregătiri în vederea iniţierii unei campanii militare. Mari expediţii de ostaş să văd între doao ţăr. FN, 125. Să aceale expediţii cu pripă norocită şi mai apoi în slăbănog, adecăle cu pas de furnică, vin urmate, puţină grije ne vor aduce. FN, 128. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. expediţie (FN, 161); pl. nom. -ac. expediţii (FN, 72, 125, 128). — Lat. expeditio. ^EXPERIENŢĂ s.f. v. experienţie. EXPERIENŢIE s.f. 1. (1705) Experiment. Experienţia lăt. Dovadă, ispită carea să face cu lucrul, cu simţirea. CĂNTEMIR, II, I, 12. Experienţia şi ispita lucrului mai adevărată poate fi decît toată socoteala minţii. CANTEMIR, II, I, 64. 2. (1717) Totalitatea cunoştinţelor dobîndite prin practică de cineva. însă nici cu atîta a lucrurilor omeneşti mascara deplin zugrăvită a fi poate, pentru care experienţia si dovada din toate zilele ne învaţă. CANTEMIR, HR., 170. " ' * ■ Forme gramaticale: sg. nom. -ac. experienţia (CANTEMIR, II, I, 12, 64; CANTEMIR, HR., 170). — Lat. experienţia. *EXPLICA vb. I v. cxplieui. EXPLICUI vb. IV. (1717) A explica. O axiomă a filosofilor f...] acoloş am explicuit-o. CANTEMIR, HR., 392. Forme gramaticale: ind. pf. c. 1 sg. am explicuit (CANTEMIR, HR., 392). — Lat. explicare (după modelul verbelor terminate în -ui). EXTRACT s.n. 1. (1732) Copie a unui act. Să scoatem ecstract tn limba românească. DRA, I, 336. Am scos ecstracturi letineşti dupe toate scrisorile pentru acea parte de moşie. DOCUMENT 1732, in DLR ms. 2. (c. 1760) Substanţă sau amestec de substanţe chimice. Extract ţofran [...] cu sirop. MD2, 123r. Forme gramaticale: sg. rî6m. -ac. extract (MD2, 123r; ecstract: DRA, I, 336); pl. nom. -ac. extraeturi (ecstracturi; DOCUMENT 1732, in DLR ms.) EXTRAORDINAR 184 — Lat. med. extractum, germ. Extrakt. *EXTRAORDINAR, -Ă adj. v. straordinariu, ştraortinariu. ♦EXTRAS s.n. v. extract. EXŢENTRU s.n. (1705) Orice punct al suprafeţei unui cerc diferit de centru. Exţentrum lăt. Loc carile ieste dinafară de mijloc. CANTEMIR, II, I, 12. ♦ Cerc; circumferinţă a unui cerc. Lăcomfia nici în hotarîle gheometriceşti să opreşte, nici de exţentrurile astrologhiceşti să covîrşâşte. CANTEMIR, II, I, 60. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. exţentrum (CANTEMIR, II, I, 12); pl. nom. -ac. exţentrurile (CANTEMIR, II, I, 60). Variantă: exţentrum. — Lat. med. excentrum. EXŢENTRUM s.n. v. exţentru. F FABULĂ s.f. (1698) Istorisire, povestire, de obicei cu subiect imaginar. Pre săracii de corabiiari [. .], precum spune fabula, iale, In corabie sărind, îi imbrăţăşadză. CANTEMIR, D, 79. Carte lui Noe în chipul fabulii silesc să o întoarcă. CANTEMIR, HR., 171; cf. CANTEMIR, HR., 221. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. fabula (CANTEMIR, D., 79); g.-d. fabulii (CANTEMIR, HR., 171); pl. nom. -ac. fabule (CANTEMIR, HR., 221). — Lat. fabula. , FACŢIE s.m. (1703) Membru al unei trupe de soldaţi. Intr-o cetate [...] sînt doi facţie care între ei să vor bate. FN, 140. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. facţie (FN, 140). —- Lat. factio. ♦FACŢIUNE s.f. v. facţie. FALCHEDIE s.f. (1652) Principiu de lege privind împărţirea averii rămase după moartea tatălui între copiii acestuia. Pentru falchidiu. Aceasta falchedia să chiamă leage sau judecată, pre limba lătineaşte. Glava 282. PRAV. MB, 274. ♦ Lege care reglementează această împărţire. Acesta nume ce zice falchidios iaste cuvînt româneaşte e adecă la-tineaşte şi iaste leagea carea scoate de la ispravnici sau de la datornici a treia parte de avuţia părintească. PRAV. MB., 274. Forme gramaticale: s.f. sg. nom. -ac. falchedia (PRAV. MB, 274); s.n. sg.no'm. -ac. falchidios (PRAV. MB, 274), falchidiu (PRAV. MB, 274). .variante: falchidios s.n., falchidiu s.n. — Lat. (lex) Falcidia, ngr. (paXici8iog (vopoţ). FALCHIDIOS s.n. v. falchedie. FALCHIDIU s.n. v. falchedie.* FAMELIE s.f. v. familie. • FAMILIE s.f. 1. (1696) Soţia şi copiii cuiva. Pohtim să dăruiască Măriei Tal[e] viiaţa fericit[ă] şi bună sănătate împreun[ă] cu toat[a\ cinstit[ă] fameliia Măriei Tale. IORGA, SD, X,'397. întiiu Noe, dreptul şi cu familiia lui, din a toată lumea potop [.,..] cu corabiia a i>însli. CANTEMIR, D, 193. Den toată inima şi.sufletul mieu rog Mării Tale şi toatei luminatei casei şi familii Mării Tale. FN, 70; cf. IORGA, SD, X, 81, 195, 199; FN, 90; IORGÂ, SD, X, 86; TEMPEA, IST., -173; CANTEMIR, HR., 408; IORGA, SD, X, 416, XII, 61, X, 224. . 2. (1701) Gospodărie,'avere imobilă aparţinînd unei familii. Mire foc va pustii multe familii într-o tară supt Trigonul Pămîntului. FN, .91.' .77. v ' FANTASTIC 185 8. (1701—1750) Totalitatea persoanelor care descind din acelaşi strămoş. Rămăsese din neamul şi familia lui Cadar. CANTACUZINO, IST., 78. Eneas Sylvie, ce l-au poreclit din familie Piccolomini, f. . .] s-au născut în oraşul Sinenilor. CANTEMIR, HR., 115. Catastiful cel vechiiu de împărţeală al cinstitei familiei Cantacuzine. DRA, I, 322; cf. CANTACUZINO, IST., 75; CANTEMIR, HR., 25, 26, 427, 470; IORGA, SD, X, 336; VP, 152; EUSTATIEVICI, GR, 31, 33. 4. (1732) Soţul, soţia şi descendenţii lor. Acea mănăstire să aibă (în) acest feliu familii zece. DRA, I, 336. 3 ani să plătească fieştecare familie cîte 5 florenţi contribuţion. DRA, I, 336. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. familie (IORGA, SD, X, 199; CANTEMIR, IIR., 115, 408, 470; DRA, I, 336; IORGA, SD, XII, 61; EUSTATIEVICI, GR, 31).; famelia (fameliia: IORGA, SD, X, 397, 224), familia (CANTACUZINO, IST., 75, 78; CANTEMIR, HR., 427; familiia: IORGA, SD, X, 81; CANTEMIR, D, 193; FN; 90; IORGA,1 SD, X, 416, 336), familia (familiia: IORGA, SD, X, 195); g.-d. fii-mslici (DRA, I, 322), familii (FN, 70; EUSTATIEVICI, GR, 33)'; pl. nom. -ac. famelii (VP, 152v), familii (FN, 91; CANTEMIR, IIR, 25, 26; DRA, I, 336); familiile (TEMPEA, IST., 173). Variante: famelic, familie. — Lat.. familia, it. famiglia, ngr. «paţiiXice, (paţietaâ. >. FANTASTIC, -Ă adj. 1. (1705) Format din vedenii. Hameleonul, [. . .] în vise fantastice dusman [. . .], visul spre bine tîlcuia. CANTEMIR,' II, II, 85. :~'.i ■ i' 2. (1705) Lipsit de temei; neîntemeiat. Tot presupusul fantastic In locul adevărului apucînd, o hulă drăgăstoasă [. .] scorneşte. CANTEMIR, II, H, «0. ^ 1 i ’ 8. (1710) Lipsit de simţul realităţii; fantast. Mihnrn-vodă [. . :], tiran direptu fantastic, adecă buiguitoriu în.ginduri, au pus gîndusă să hăincască pre turci. M. COSTIN, L, 186. > Forme gramaticale: sg. nom.-ac. mi fantastic (M. COSTIN, L, 186) ; n. fantastic (CANTEMIR, II, II, 80); pl. nom.-ac. n. fantastice (CANTEMIR, II, II, 85). . — Lat. phantasiicus, -a, -um, pol. fantastyk; cf. gr. tpavTGtcmKâs, -r|, -ov. FANTAZIE s.f. 1. (1705) Imaginaţie. Nici iuţimea şi arsura focului de la acel din fantazie născut [...] îi poate opri. CANTEMIR, II, I, 60. Prin buiguirea fantaziii [~...] stricarea aceii bucurii [...] cerca. CANTEMIR, II, II, 74; cf. CANTEMIR, II, I, 24, 26. 2. (c. 1740) Un fel de joc militar, constînd în evoluţii pe cal, cu descărcare de arme şi cu muzică. Dumitraşco-vodă arăta fantazie, de dzice surleli şi trîmbiţeli şi băte dobeli. NECULCE, L, 90. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. fantazie (CANTEMIR, !!, I, 24, 60; NECULCE, L, :90); fantazia (CANTEMIR, II, I,’26); g.-d. fantazii (CANTEMIR, II, II, 74). ■ ' — Lat. phantasia, pol. fantazja; cf. gr. (pavictcua. ' *FANTEZIE s.f. v. fantazie. ' ' ' - ♦FASCICUL s.n. v. fasţicul. ^ ■ FASŢICUL s.n. (1717) Fasciculă. Leon celtînăr[.trăind^ precum scriu Fasţiculele Siculi, numai 17 luni [...], Iulie Nepos au intrat in Italia. CANTEMIR, HR., 292; cf. CANTEMIR, HR., 55. 187; FIGURA . .Forme gramaticale: pl. nom. -ac. îasţiculele (CANTEMIR, HR., 55), lasţiculile (CANTEMIR, HR., 292). . :—Lat. fasciculus. FĂMILIE s.f. v. familie. fFEDERÂT s.m. v. federati. ..oFEDERATI s.m. pl. (1717) Persoane care făceau parte din populaţiile aşezate în graniţele Imperiului roman şi care se angajau să apere aceste graniţe în schimbul unor avantaje. împăratul cîteva locuri din Dachia. au dat erulilor, [...] unde şi acmu trăiesc, din care unii s-au scrjs şi în izvodul oştenilor romani şi s-au numit federati, adecă în credinţă luaţi. CANTEMIR, HR:,' 319. . — Lat. foederati. , FELUCĂ s.f. (1695). Sosind felucă (adecăte caic) purtătoare de veaste de o slăvită dobânda, să sărbează izbănditoare. FN, 63. Şi corăbii, feluci vin cu bucate, cu lămăi, cu năramze şi cu altele de la Enos. IM, 19. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. îelucă (FN, 63) ; pl. nom. -ac. îe-luci (IM, 19). - - — It. feluca, ngr. «psXou^a. v FENDELUrvb. IV v, defendălui. FIAMENG s.m. (1715) Flamand. Luând veste de închisoarea solului, au fugit toţi în toate părţile: cine pe la solul franţuzesc, cine la cel inglezesc, cine la fianmengul ( !), cine pe unde au putut. IM, 7). Forme gramaticale: sg. nom. -ac. liamengul (fianmengul: IM,7) — It. fiammingo. *FIG s. m. (1651 — 1700) Smochin. Fig. Ficus arbor. ANON. CAR., 339. Zdrobi fighi(V)lor şi toţ arburiţiy. VISKI, PV, 111,22. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. îig (ANON. CAR., 339); pl: nom.-ac. îighi (VISKI, PV, III, 22). — Figă (prin derivare regresivă). , °FIGĂ s. f. (1642) .Smochină. Lemn de figae. CARTE DE CÎNTECE 1642, ap. TAMÂS, EW, 338. Smochina, figa. MARDARIE, L, 237. Lemn de figă au blestemat. VISKI, CC, IV, 60; cf. ANON. CAR., 339. ;r Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ligă.(VISKI, CC, 60; figaei; CARTE DE CÎNTECE 1642, ap. TAMÂS, EW, 338; figă: ANON. CAR., 339); liga .(MARDARIE, L, 237). — Magh. fige (< ven. figa). : FIGURAŢIE s.f. (1694) Aşezare, dispunere. Vei vedea [...] ce au putut fieştecarele scoate den meşterşugul său şi ce a găci din puiturile sau figuraţiile (cum le zic) stealelor şi a planitelor s-au silii. FN, 50—51. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. figuraţiile (FN, 50). — Lat., figuratio. FIGURĂ s. f. 1. (1681) Formă, înfăţişare. Dumnădzâu ş-a lui fiiu, figură şi, icoană domnădzăirei. DOSOFTEI, MOL., 129v. Figură. lăl. Chip, formă, schizmirea trupului. CANTEMIR, II, I, 24. Somatopoeia g. f. Cd aceaea figură cînd lucrului fără de trup i să formăluiaşte trup. CORBEA, D, 315r; cf. CORBEA, D, 114v, 281v. , 2. (1682) Fel, chip, manieră de comportare. Şi luîndu-l aminte pre un-om ca acela,.vestit în figură (gl. marg. chip) ca aceaea, l-au fericitu-l cu răbdarea, lui. DOSOFTEI, VS, dec., 215r. ♦ (1756) Model. Luînd de-a pururea izvoade şi figuri din tot fealiul de lucru care veade şi cunoaşte că ar fi fost de folos'la locurile împârăţiii sale. VP, 45v. ■ FIGURE 188 3. (c. 1700) Formă geometrică. Isopleuron g.n. Figură cu dcreaptâ coastă. CORBEA, D, 163v. Trigonel. Chipul, figura în trii'colţuri, In trii unghiuri. CANTEMIR, II, I, 24. ♦ Imagine grafică, desen. Au găsit In herea lui 27 de petre roşii aşa de late"şi de groase tntr-un chip, cumu-i această figură ce scrie aicea. PS.-COSTIN, L, 36 ; cf. P.S-COSTIN, L, 37. ♦ (1703) Configuraţie de planete. Sănt a le socoti de figurile ceriureşti şi mai multe de acea prea mare coniuncţion. FN, 121. Pină aicea vine toată învăţătura planitelor, după cum le arătă anii cu figura Zor. CALENDAR, 53. 4. (c. 1700) Figură de stil, trop. Hendiadys. Figură ca aceaea care cu graiul un lucru însămnează. CORBEA, D, 132v; cf. CANTEMIR, II, I, 15. 5. (1705) Ansamblu de mişcări şi de poziţii ale corpului. Comedie el. Figuri, voroave carile scornesc rlsul şi Inchipuiesc istoriile adevărate. CANTEMIR, II, I, 15. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. figură (DOSOFTEI, MOL., 129v; DOSOFTEI, VS, dec., 215r; CORBEA, D, 114v, 132v, 163v, 315r; CANTEMIR, II, I, 24; PS. -COSTIN, L, 36); figura (CANTEMIR, II, I, 24; CALENDAR, 53), figurea (CORBEÂ, D, 281v); pl. nom. -ac. figuri (CANTEMIR, II, I, 15 ; PS.-COSTIN, L, 37; VP, 45v); figurile (FN, 121). Variantă: figure. — Lat. figura, it. figura, magh. figura, pol. figura. FIGURE s. f. v. figură. ' . FILIP s. m. (c. 1700) Numele unei monezi de aur. Philippicus g. m. Florint de aur, filip. CORBEA, D, 243r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. filip (CORBEA, D, 243r). . — Lat. philippus. FILOSOF s. m. (1682f-Filozof; gînditor. Iară filosoful şi podohitul de bunătăţ Cozma, deaca audzl, ti păru bine. DOSOFTEI, VS,' dec., 192v. Ilar şi mulţâmită [. ..] să dani filosofilor celor bâtrîni. CÂNTA-CUZINO. IST., 3. Aşi pofti să ştiu cu ceprivileghie puteţi strica axioma vechilor filosofi si mathematici. CANTEMIR, II, I, 50; cf. CANTEMIR, D, 9; CORBEA, D, 131v, 133\ 244r; CANTEMIR, II, I, 42, 51; CANTEMIR, HR., 53; N. COSTIN, C, • 10, .llj 15, 325, 522. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. filosof (CORBEA, D, 131v, 133r, 244r); filosoful (DOSOFTEI, VS, dec., 192v; CANTEMIR, D, 9; N. COSTIN, C, 15, 522); g. -d. filosofului (N. COSTIN, C, 10); pl. nom. -ac. filosofi (CANTEMIR, II, I, 42; N. COSTIN, C, 325); g. -d. filosofi (CANTEMIR, II, I, 50) ; filosofilor (CANTACUZINO, IST., 3; CANTEMIR, II, I, 51; CANTEMIR, HR., 53; ’N. COSTIN, C, 11). — Lat. philosophus; gr. (pi^oaocpog. FILOSOF, -OAFĂ adj. (1705) Filozof, înţelept. Spre trebuinţa a aceştii adeverinţă, precum mi să pâre, nu pasire gramatică, ce jiganie filosoafă trebuie. -CANTEMIR, II, I, 83; cf. CANTEMIR, II, I, 86. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. f. filosoafă (CANTEMIR, II, I, 83, 86). — Lat. philosophus, -a, -um, gr. tpiXâcrotpo?, -o?, -ov. ; •FILOSOFĂSC, -ÂSCĂ adj. (c. -1700) Filozofic. Philosophicus, -a, -um. Filosofăsc, -ă, de orlnduiala şi pornirea Inţelepţiei. CORBEA, D, 243v. Nici caută materia şi forma filosofască, nici cunoaşte deosăbirea şi alcătuirea loghicească. CANTEMIR, II, I, 60. El, cu filosofăsc suflet, 189 FINET [...] cevaş cuvînt rău de ficiorul său şi de doftori n-au lăsat. CANTEMIR, HR: 203; cf. CANTEMIR, II, I, 4, 10, II,. 179; N. COSTIN, L, 291. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. filosofăsc (CORBEA, D, 243v)- f. filosofască (CORBEA, D, 243v;' CANTEMIR, II, I, 10, 60); n. filosofăsc (CANTEMIR, HR., 203) ; pl. nom. -ac. f. filosofeşti (CANTEMIR, II, II, 179 ; N. COSTIN, L, 291); n. filosofeşti (CANTEMIR, 11,1,4). Variantă: filosofesc, -ească* — Filosof -)- suf. -esc. • ■ •FILOSOFEAŞTE adv. (1717) în mod filozofic. Socrat filosoful adevărat filosofeşte zictnd. CANTEMIR, HR., 86. — Filosof suf. -este. FILOSOFESC, -EÂSCĂ adj. v. filosofăsc, -ască. FILOSOFICESC, -EASCĂ adj. (1682) Specific filozofiei, filozofic. Si, neputind cu siloghizme filosoficesti, apucă cu dezmierdări şi cumăguli-luri. DOSOFTEI,, VS, nov., 166v. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. n. filosoficeşti (DOSOFŢEI, VS, nov-, 166v). — Lat. philosophicus, -a, * -um, ngr. (jnXoaoqnKoţ, -r), -ov (după modelul adjectivelor terminate în-esc). FILOSOFIE s.f. 1. (1667—1669) Ştiinţă care reflectă şi interpretează realitatea sub aspectele ei cele mai generale. Am dat dascălului mieu de filosof ie, Albanie Albanezul, galbeni venetici. CANTACUZINO, NI, 132T. Mi-i jeale c-am invătat toate mestersugurile dăscăliii filosofiei. DOSOFTEI, VS, dec., 192r;'cf. DOSOFTEI, VS, oct., 64r, dec., 243v. ^ (1705)-Concepţie despre lume şi viaţă. In locul filoso-fiii clneşti de batgiocură să să aibă. CANTEMIR II, I, 241. 2. (1667 — 1669) (Cu determinări care indică domeniul) Ansamblu închegat de noţiuni şi idei referitoare la un anumit domeniu al cunoaşterii. Am început loghica a învăţa, [...] care este începătura fireştii filosofii. CANTÂCUZINO, NI, 129r. Mai mult In filosofia obiceinică, declt In cea fizică s-au zăbăvit. CANTEMIR, II, I, 84; cf. CANTEMIR, II, II, 129. 3. (c. 1700) Vorbă de duh; 'înţelepciune. Philosophaster g.m. Iubitori de filosofii sau pohtitori,. iubitori de înţelepţii. CORBEA, D, 248r. Cu mare filosofie Lupul viaţa sa îşi chiverniseşte. CANTEMIR, II, 1, 96; cf. CANTEMIR, II;: I, 83. Forme gramaticale': sg. nom. -ac. filosofie (CANTACUZINO, NI, 132r; CANTEMIR, II, I, 83, 96); filosofia (filosofiia: DOSOFTEI, VS, oct., 64r; CANTEMIR, II, I, 84, II, 129); g. d. filosofii (CANTACUZINO, NI, 129r); filosofiei (DOSOFTEI, .VS, dec., 192r, 243v), filosofii! (CANTEMIR, II, I, 241); pl. nom. -ac. filosofii (CORBEA, D, 243r). . — Lat. philosophia,' gr. (piXoCTOtpia. ♦FILOZOF s. m. v. filosof. ♦FILOZOF, -OAFĂj adj. v. filosof,--oală. ♦FILOZOFIC, -Ă adj.;-v. filosoficesc, -ească. “FINET s. n. (1747). 6 coţ tupoltăc finet. IORGA, SD, XII, 45. Zăbun negru de cfinet, cheptariu muieresc. vechiu. IORGA, SD, XII, 63. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. cfinet (IORGA, SD, XII, 63), finet (IORGA, SD, XII, 45). Variantă: cfinet. \ FIORIN(T) 199 — Germ. Finetle (< it. finello). FIORIN(Ţ) s. m. v. florin. FIRMAMENT s. n. (1680) Boltă cerească. Firmamentul. DOSOFTEI,. PSALTIRE, ap. CANDREA, PS, 394. Şi iaste dară.din sus de îmvlrtoşilura (gl. marg. firmamentul) foc şi apă. DOSOFTEI, VS, mai, 127r. Firmamentum g. n. Tărie, iarăs firmamdntufi' cereşti, întăriri. CORBEA, D, 115r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. firmamentul (DOSOFTEI, PSALTIRE, ap. CANDREA, PS, 394; DOSOFTEI, VS, mai, 127r); pl. nom. -ac. firmamenturi (CORBEA, D, 115r). — Lat. firmamentum. *FISC s.n. v. fişcns. FISICĂ s. f. v. fizică. , FISIOGNOM s. m. (1717) Fizionomist. Lăslnd dialecticii, să apucă de fysiognomi. CANTEMIR, HR., 130. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. fisiognomi (fysiognomi: CANTEMIR, HR., 130). — Lat. physiognomon, gr. cpuorioYvcbjicov. FISTULĂ s. f. (1736—1,738) Nu iaste acolo fistula unde ai făcut fintlnele. N. COSTIN, C, 644. Aflară-să şi aice [...] rană fără leac şi să cheamă lepra sau fistula tn plntece. NECULCE, L, 121. Şi să naşte fistula precum ziserăm la multe părţi ale trupului. MDj, 160v; cf. MDj, 159v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. fistula (N. COSTIN, C, 644; NECULCE, L, 121; MDj, 160v); pl. nom. -ac. îistulae (MD., 159v, 160v). — Lat. fistula, ngr. (picTOutaxg. “FIŞCUŞ s. n. (c. 1733) Fisc. Aceia să va globi la fişcuş cu acea gloabă. DRA, I, 337. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. fişcuş (DRA, I, 337). — Magh. fiskus (' 191 FLEGMA Forme gramaticale: sg. nom. -ac. Bsica (CANTACUZINO,-îsTI 129r); g. -d. fisicăi (N. COSTIN, C, 522), fisicii (CANTACUZINO, NI, 129.T), fizicăi (CANTEMIR, II, I, 111, II,’ 27, 173). ...Variantă: fisică. \- -.Lat.• ■physica,\:gr.-.qnxrtKf).' ! , . - . ■; ;>■ ®FIZICESC adj; (1705) (Despre folozofi) Care cercetează natura,-. Vestită axiomă intre cei fiziceşti filosofi ieste. CANTEMIR, II, I, 42. .' Forme gramaticale: pl. nom.. -ac. m. fiziceşti (CANTEMIR, II, I, 42). _ _ / : , ! , ■ . - — Fizic + suf._-csc. , ■ •FIZIOGNOMĂSC, -ASCĂ adj. (1705) Care aparţine fiziognomo-niei. Cătră aceasta cu bună inimă îndrăznesc ă dzice că ştiinţa fiziogno-mască [...] proroc a mă face făr-a minciunii primejdie 'mă îndeamnă. CANTEMIR,..II, II, 179..-:. , . , . : Forme gramaticale: sg. noin. -ac. f. fiziognomască (CANTEMlL'i, II, II, 179). ,. — Fisiognom (în varianta fiziognom) +_. suf. -esc. ... *FIZIONOMIST s. m. v. fisiognom. , ,, , . *FLAMAND s. m. v. îiameng. 7 *FLANELĂ s. L v. flănel. ; •/ °FLĂNEL s. n.‘.(1754) Ţesătură uşoară de lină "sau de bumbac; flanelă. 2 coţ flanel. 1 cotu fuluflanel. IORGA, SD, XII, 68. / Forme gramaticale: sg. nom. -ac. flanel (IORGA, SD, XII, 68). ’—Germ. Flanell (< fr. flanelle). . , • ■ ' > •FLĂUTAR s. m. (c. ,1632) Flautist. Cimpoiaş sau flăutar sau alt fealiu de măscărici. EUSTRATIE, PRAV., 15, ap. RIZESCU, EUSTRA-TIE, 308, ; ' • , „ "■ , ■ ; Forme gramaticale: sg. nom. -ac. flăutar (EUSTRATIE, PRAV., 15, ap. RIZESCU, EUSTRATIE, 308). ' — Flaut (< it. flauto) + suf. -ar. FLEGMATEC, -Ă adj. (c. 1700) Cu caracter nepăsător, ,flegmatic; mucos: Phlegniaticus, -a,',-um. Flegmatec,. -că, mucos, -ă, sau In care de'.acest feli de’'umezeală: domneaşte.. CORBEA,'‘D, 243v. ’ [ ’ . • Forme gramaticale: sg. horn. -ac.: m. flegmatec (CORBEA, D, 243v); f.'flegmatceă. (CORBEA,, D, 243v). . — Lat. phlegmaiicus. ■ -a, -um, gr. «pXsyncmicoc;, -fii -6v. . . . *FLEGMAŢIC, -Ă adj. vv flegmatec, >ă. , ; •FLEGMATICI OS, -OASĂ adj. (ie. 1760) Care are aspect cleios, vîscos, gelatinos. Discrasia cea rece' îngroaşă pre umezeala cea flegmati-cioasă şi tare. MD2, \r .Aceasta nu numai porneaşte udul, ci şi ceale fleg-maticioase şi putrede'prisosuri. MD2, 28r; cf. M’D2, 76r, lllv. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. f. flegmaticioasă (MD3, lr, 76r); pl. nom. -ac. f. şi n.; îlegmaticioase (MD2,.28r, lllv). : ■ — Flegmatec (în varianta flegmatic) -j- suf. -icios. . FLEGMĂ s. f. (c. 1700) Secreţie mucoasă. Pituitdg. f. Bale, gutunai, flegmă. CORBEA; D, 247r. Nici împins de flegmă d tuşi macara nu mi s-ar cădea. CANTEMIR, II, I, 75. Deci dar durerea de cap să naşte din prisosinţa fieri(iy său din flegmă. MDX, 24r; cf. CORBEA, D, 243v; MDj, 25r, 30v, 38v, 58v, 79v; MD2,< 36v, 98r.. Im .. -Forme gramaticale: sg. nom. -ac. flegmă.(CORBEA, D,.243v, 247r; CANTEMIR, II, I, 75; MDj,.24r, 30v,.;38v, 79v; MD,, 36v, 98r) ; flegma (MDa, 25T, 58v). , : . FLOATA 19a — bat.'flegma, gr. (pXeyiict. 1 FLOATĂ s. f. v. flotă. FLORENT s. m. v. florin. FLORENTIN adj. (c. 1678) (Despre ţesături) înflorat; executat în maniera ţesătorilor din Florenţa. 1 pilotă atlazu naramgiu florintin. IORGÂ, SD, VII, 179. 1 oghial şahmarand agravau cu marginile atlaz florentin. IORGA, SD, VII, 179. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. n. florentin (IORGA, SD, 'VII, 179), florintin (IORGA, SD, VII, 179). Variantă: florintin. . . • _ f — Lat. med. florentinus, -a, -um. FLORILEG s.n. (1667 — 1669) Florilegiu. Colocfium lu Ludovic şi Florilegul. CANTACUZINO, NI, 112r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. florilegul (CANTACUZINO, NI, 112r). — Lat. florilegium. . ♦FLORILEGIU s.n. v. florileg. FLORIN s. m. (1431) Monedă de aur sau de argint, hah cpts^o hah florini. DOCUMENT 1431, in DERS, 82. avh npwes 3d Hsro noA\Hivrw ivt Xîaî.sa* 3Acariia rupt[ă] ţi-am trimis şi ţ-dm trimis si formaţie, tn ce chip să urmezi a' face că[r]t 'ide gud[e]cat[ă], IORGA,-SD, VI, 294. .! ‘'r7:I,Ţ \ ; ■■..'r.v.Sj ' Forme gramaticale: sg. nbm.:-ăc’. formaţie (IORGA, SD,’ VI’, 294). i —PolIjormacja'iţ lat. formatio). : . ■ ' ' 1 '■ ■' '' ■ FORMĂ s. f. 1. (1582) înfăţişare, aspect exterior al1 unui corp. In trupină-i iară în formă de migdeale: făcute patru fiifeadze cii bumbi şi cu flori. PO, 263. Venişi pre pămlnt formă de şerb Itiind. ^DOSOFTEI, M, 53v. Ce e f urma omului celui 'ce 's-au suit intru intîmpinăre voao ? BB,- 265; Hepatites g.m. Piatră scumpă in furmă hiicătului. CORBEA, D, 132X;. cf:- PO,-306; iCAT.. C, 26; MYST,.' 12v; DOSOFTEI, M, 12Y; DOSOFTEI,1 VS,-IlV.nov., .164r; DOSOFTEI, P* II, .7,5V; CS, 13v; LM,-207 ; CORBEA,'D, Ulr, 114v, 118r, 351v, 354r; .CANTEMIR, II, I, ,110,' 114, ill,‘ 87*.; ♦ (1698) Fel, mod, chip . Trebuie intîi a cunoaşte ce nu eşti, ca din forma bunelor să te măsuri. CANTEMIR; :D,. '150. După cum\ arată in ,dos această,planetă,.,aşa şi în cealealalte ,ţot într-a-ceasiă formă^merg..CALENDAR,. & Au ■ avut mai\ in multe, forme scris. IORGA, SD; XIII, .119 ^cf. CANTEMIR’ II, I,' IO.' * (c. 17.00) Model. .Protypum gK n.. Care , iaste -p&, pilda tsău• furma cuiva. .CORBEA, D, 268r. \Făcwşă.\acestuidoifin.[..^-,case domneşti pe' furma .casălor celor de la Ţarigrad. PS.-AM., 309v. *.(1757) Latura formală a unui cilvînt. Ce este schimbarea neamului? Este o furmă ceea.,ce pre in, loc de. numele cel adăogitori îl împărteste în neamuri. EUSTATIEVICI, GR, 42 ; cf. EUSTATIEVICI, GR* 32, 49, 79, 86, 89. . ' ;7~; ' ': . . " 2. (1651). M.od de.'exprimare; a unei' concepţii'.''De 'formă au de obirşireâ asfîntului botez. MYST.,; 13r..Iară forma iaste rugăciunea carea zice arhiereul. B, 26r. Spune ce iaste forma pocaianiei? Pi PR.‘, 100T; cf. SC- 121r; VISKI, CC,'IV, 21; B, 20v, 24v; CANTEMIR, IIR., 27, 52. * (c. 1700) Formular, tipar; schemă. Concepta verba.:Forma (sau izvodul) de obşte zîcătoare după nolarius (scriptori), ,a scrisului jurămint. CORBEA, D, 61v. Picior in vers . de patru sillatie a .căruia fgrmAltji 'formă sau izvod, ochiiaşte-o} în cărţile^ prbsodiei. "G01&B1ZA\ ' D, iQi1; După â£asia acele jalbi’in pOrict intr-ala fiirmă ău trimis: STINGHE DRŞ, I;■ 222 ; cf. TEMPEA,/IST., 172, ■''>’; i '!"m r;;‘’ 3. (1'656) Mod de a‘ pro'cedâ’(conform cu anumite reguli). Această formă şi tocmalâ [...] cu adevăr si cu destoinicie trebuiaşte să .Iacă tot preotul. SC, 132v. ' _ ,. v ,4. (1705),. (în, filozofie) Categorie, care .desemnează, structura internă şi. externă a unui conţinut. .Categorii el. Şint. zece forjhe.[supt, carile Âristotel toate fiinţele lucrurilor cuprinde. CÂNTEMIR, II, 1, li. Nu vieţuiaste intr-alt chip fără jiumai cu vietuirea formelor.. MINIĂT, C, 50v; cf. CANTEMIR, îl, I, 9, 41, 60, II, 63, 70;. AARON, PP,' 56, 59. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. formă (PO, 263,m306; SC,.132V; VISKI, CC, IV, 21; DOSOFTEI, M, 12v, 53v; DOSOFTEI, VS, IIV, JipvV j 164r.;. DOSOFTEI,, 75^; CORBEA,: D;,i ’i01ry, 114V H8r; CANTEMIR, , II, I, 10, II, 87,;r CALENDAR, -, 4), iurmă (CORBEA, D,\351v; STINGHE, DRŞ, I, 222; EUSTATIEVICI; GR, 42) ; forma (MYST., 12v, 13v; SC, 121r; CS, 13v; CANTEMIR,, D,,;153; B, 20v, 24v, 26r; LM, 20; CORBEA, D, 61v; P. PR,- 100v; CANTEMIR/ II, I, 41, 60, 114, II, 70;,TEMPEA,:IST,,. 172; CANTEMIR/ HR., 27, 52 ; AARON, PP, 56), furma (BB, 265; CORBEA, D,: 111r; CORBEA, D, 132v, 268r; .PS; -AM.j 309^; EUŞTATIEVICIirGR,. 32', 86) ; g. -d. JEoraiei (CANTEMIR, II,\Iy 110 ;,AARON, PP, 59),:formii (CANTEMIR, II, I. 63), furmci (EUSTATIEVICI, GR, 49) ;i; :pl.! nom.1 rac. forme .(CORBEA, .D, 3,54.r;;‘. CANTEMIR, II> I., 14; MINIATi C,. 50v; dORGA, SD, XIII, 119; formae: CĂT. C.,,26), fumei (EUSTATIEVICI, GR, 89); formele. (CANTEMIR,. II, I, 9),. furmelo (EUSTATIEVICI, GR, 79); g. -d., formelor s’(MINIAT,-. C,;;i50v).,; ! , Variantă: Inrină.., . j ••«<•‘1 vv' ,.— Lat;\forma, magh. forma,'.ngr., cp6p|i.alipoi3ppa.:,.\ ... : ' t>FORMĂLUI vb'. IV. (a !1660). A forma - a crea,- a'face.' Mie pilde au fqrpîeluiţ.iPŞAliTIRB'■’ 6,''1660, âp..- ŢAMÂS;;'EW,' 357.'Cei 'peşti .mări înhoată cari’i-aî in'măre tu'formŞluit'i.VIŞKIi ■Somă- tojJoeiă ‘gi-f. Că aceaea figură cind lucrului' fără de trup i'să^ârmăluiăşic «rup. CORBEA, D, 315?!;!bf. VISKI, PV, ‘III, 10; CORBEA,' D, ,iUv, •tis1, 124v, 256r.: ■ ! 7 1-v-VV..-, v,'. .i-,:::: •!'.'.-F6rm6'^^ăticjale:--lnd^^rv4;sg|iidnnăMe8py(ViSKi»-',PVr',nV.',li0), formăluicBcn (CORBEA, D,'114V, ,118rJ1 256r)•;pf:}(?.; .2 sg.' ai forpi&luit •(VIŞKIîyPy;: III, - '17)’3 Sg.1 .sau.13 pl. -an vîormăltiit (hii formcluii: •PSALTIRE c; 1660, ap. TAMÂS,?EW,’ 357); r'efl.' iiid! pr. 3 sg; Bă formă- • luiaşte .(CORBEA, D, 315r);,3 pl/gă formăliiiesc fCORBEA/D,1^^). - 'Magh.1'forntălhi ’’(<^;'Iât. formare):' • ",s:' = ’-V.- şi‘ fp,riti.i,;Xp,r"m|u,i!:;‘V ■' •FORMĂliuiRE' s.f.1 (c.ţ 1700) 'formare. /lief 'orfâatio:^ spre f urma şi ţn f igurea, (I.) cea de deniuli, direaptă formăluire, ‘. înnoire. ’COR.BEĂ, Dj "281v. Formatura g. .//’Formăluire,'. dbrăztrej'infigurare. ."'ORBEA, D, '-118r: ..cf. COllBEA, D, 114v. ■ ; . ' . . • i^Forme^gramaţicale:^ sg.'riom. -ac.' formăluire (CORBFjAj D, -114v-, ;l8r,-:.28iv)... r. !•' ii:ţ!<7 .,>■ ; :-: iV- • • ''^''Fofmăluv''(pnii' schimbarea^^:vald'rn !;grâmâticale);T‘; ■' ’ 'FORMĂÎJUlT,,'-Ă 'âdj.''; v. '’fur^i^ Lâ. ' 195 FORTAUlŢitt ?^ORMĂLTjlTORlr_S! "'m';" (c;:^1700) /Persoariă'Tcăre1' bbnâtfuîeşte, care dă formă unui lucru. Fictor g. m. Furmăluitori, clâditori:CORBEA, D;-''li4îi^orroa-malok. LM;.207:\"A ~ Al iA-'T / .1 A■. V.'. " -Forme gramaticale: -irid.Apr. i^sg.- fonnesc (formesck: LM,’' 2G7)V . fi i—! Formă'suf. •-Î-. t: .7 , A A';AVK i V- :■ ..MA i-j AAV’A:V't V. şi formă! ai, formui. .i'A',f-: A ,’-v-i ; -f •FORMUI'yb.’-IV;li.r(4680) A face - a crea.’ Ce-l formuiş.'DOSOFTEI, PSALTIRE,' ap. CANDREA:,lPS/-216.. De' am potrivi''siricăciuniaâiri căre ■ sinlem 'furmuiti}[..Jij: grije, mare cu. ce .ne va fi\a muri âr fi.i N'. COSTIN, C, 592; cf. N. COSTIN,' C, 499. :r crni .' .. 7:; 2. (1705) A formula. Gîndul a le -formui harnic nu ieste. CANTEMIR, II, I, 166. - A.’.iAA-A' Forme gramaticale: ind. pr.; B sg. furmuiaşte .(N;-COŞÎIN, C; 499) ; pf. s. 3 sg. formuiş (DOSOFTEI/PSÂLTIRE, ap.1 CANDREA, PS,-'216); iM. ă formui '(CANTEMIR,’ II',’ I,' '166);; pas. ind; pr; iii'-pl. m. sintem-funnuiţi (N;COSTIN, C,-592). \ Variantă: furniui. ^.„A 1. A--A f -.- -.AAV1,.. .; - - — Formă)suf. -ui. ii .!:1 ţ-'*--frr’.■:x-yy, ;-i- V. şi'.formălui, formi. - \' ' '.1 Y^FORMUIRE s. f.'(1682)’'Formularef (a unui discurs) ;■ cuvîntare. Şi strînglhău-să top cătră sviriţid-sa sa prăvască şi' să-uudză acea' fericită formuire şi graiii. DOSOFTEI, VS, nov., 184r. !J':V Forme gramaticale: sg. nom. -ac. formuire (DOSOFTEI,:VS,-riov., 184r). -v'-. ■ /-Av-". . ;.'i — Formui (prin schimbarea' yalotihgfamăticale); •FORMUIT, -Ă adj. (1682-)Y;Făcut;-* executat.’ 'La' căHi::să'-'ăfţă şi icoane a svint formuite cu ceara de. frunte. DOSOFTE!,1 VS,''nov., 181v. ■ • A \;'iuy.- V . :'S :''AAA*. •.' Fbrmewgramaticale: ipl^nom.- >ac.: f. formuite (DO‘SOFTEî,A"VS, liov., A181-)-.; A * "-:Xy.\X:' A::.A A;v FormuiJprjn schimbarea valorii gramaticale). - A FORMULĂ s. f.r -(1742) :îext cu formă;fixă destinat prezentării în anumite ocazii. S-au cetit formula jurămlnlUlui pentru p'ater] ffîeolog' şi de lot S. S. mare ■■ &ău'. ăprbbSluiu rMOLDOyANUy vAŞ 152/^ Forme gramaticale:, sg::iiom. ’-ac.r:îorinu!ai (MOLDOVANU/ A.S, I, ±•52)., .;,s .. ... r:\}. \ j ,hv ■: — Lat.: formula,/magh..:formula. ,v.,; ?a- -■■■' ,! .f, , - ^FORMULIŢĂ s. f. (c.>,1700)./.I)jminutivral lui formă. Formula g. f.-Furmidiţă,dnfigurăre.'(!)/CORBEAi.;D,i,118r. {T.essela^g. /. Formuliţă in patru cormiri; şamnişor.;ŞOIiTi^A,. D,. 342T. ,.;iV j_,, v. ■ . . -‘-Forme:gramaticale': sg.'.mpm. .-ac; iformuliţă. (CORBEA,5D,y34'2‘')^ furmuUţăr(COR'BEA-,i D,.ull8^).T> (' ; ofiî: .7:7'/,;-; A'!'fO i' Variantă:. f urmuliţă. • A. V. . , !;,AA.AJ,^IA :A- .'.:r.K :-fi^i^ormă;rf--suf.;.im-wî A V.vY^f ’' FORTALIŢIU s. n; (cf 1750)'.‘Fortificaţie.i Niscarev&ţelâţi Thari'ţşi tari sau :alte. fortăliţii nu slnt. ANON.'BR,; 287/. ; ;-A;: td Ai'i.i'1'! FORTUNA 199 i Forme gramaticale: .pl.’ nom1.: :-ac/ fortaliţii (ANON..; BRi,'' 287). ; — It.*' fortalizio.. r, -i.\ V'i. . < i.•1 v ^ ... FORTUNA s. f. 1. (1698) lîmprej urare de obicei:dificilă; primejdiei Cîte for'tuhi in lume: sint,:Wa.te:,opiului. a le trage tV.idstel 1> D, 105. i'ln-'toate impotriVnicele fortuni’h'edespărlita 'sotieL CÂNTENlR:'? II, I, 61. ' ! i 2. (1705) Soartă, destin; noroc, şansă. O; fortuna bună, "(de iesle in lume vreuna adevărat bună), cum şi tată, şi: rnaică, şi soră,'',ş'i'frate fortunei râie eşti! CANTEMIR, II, I, 123. Şi incă furiuna-i r6 de n-ar fi zavistuit norocu lui bun şi capătul cărărilor :lui ’ Iraclis iar fi văzut. CANTEMIR, HR., 88; cf. CANTEMIR, II, I,. 65, 122;' CANTEMIR, HR., 8, 72, 75, 476. . , h ■ i-' . Forme gramaticale: sg. nom.r-acj îorturiă (CANTEMIR,'II, I,' 122); fortuna (CANTEMIR, II, I, 65; CANTEMIR; IIR., 8,- 476), îuftuna (CANTEMIR, . HR., 72, 75, 88); voc. fortuna i(CANTEMIR;.' II;M, 123); pl. nom. -ac., fortuni (CANTEMIR, ’ D, 105; /CANTEMIR, II,; I, 61 - v • ■ . ■' ■/, .'i' Variantă: furtună. ,! P — Lat. fortuna; cf. ngr.' cpouptouvtt. .’-i-i * ; r '.i’ . *FRANCKZ s. m. v. frnnţoz. , FRANCHI s; m. (pl;. (171.7) Uniune de • triburi•;germanice.Vandalii [...] s-au tras cătră ghermani carii' astăzi- ii chemăm * franchi-, pe <’apa Renului. CANTEMIR, HR., 76. Strlnsu-s-au dară acolo schithii, got-thii, [...] saxonii şi frânţii. CANTEMIR, HR.,'1287 ; icfJ-CANTEMIR, HR., 288. .1 >' 17 ’! <• ...‘ Forme gramaticale :pl. nom.. -ac., franchi (CANTEMIR,i I-IR.; 76); frânţii (CANTEMIR; HR., 287) ; g. -d. franchilor (CANTEMIR, HR.-, 288). 1 !’.'i !' '1'ijV.*' < .i•.i>,v'i/i.,\ ■■■■ Variantă: frânţi: -; i .hi'.m ‘sur.'-'V — Lat. Franci; cf. gr.' med.. «ppdyKoi. .; ‘* *FRANCI s. m. pl. v. franchi: ; i, :,w : ^ i.i-,p,.v,r/ţ ■- ^FRANCISCAN s> m. v. franţiscan. • , i '7 /O i FRANŢEZ s.' m7 v. franţoz. 1 V FRÂNŢI s. m. pl. v. franchi. . °FRANŢIS'CAN s. m.. (1702) FranciscaniUnii să chiamă a ■ - , - ■ .-d-...-; ■ Forme' gramaticale: pl nom. -ac. franţiscani .(P. PR.,! ly);. franţis-canii' (IORGA, SD, I, .107). ; i::; — Magh. fraheishănus .•('< •'laţi»imed.''franciscanus). . .6 \ FRANŢOJESCU) adj. v. franţuzesc* rcască; i; ’ “FRANŢOZ s. m. (1667 — 1669) Francez. Această corabie este făcută in Veneţia, iar otcirmuitorii.ei slnt.frdhţozii CANTACUZINO,ÎNI,'.127V. Turcii, căzăribaşii, ungurii;; franţuzii',) toi],din neămxLl {ăţărăşc'să trag. PA, 63r. Franţonii. galii oţ un nedrn.şintu. W.COSTIN;"NM; 268.ln-\ trebindu-l ce om iaste, aii spus' că iaSie Frăniez 'granătiăriu. IM, 53; cf. -FN, 18; CANTACUZINO," IST..-, .61; .CANTEMIR, HR.,11, 12; M. COSTIN, NM, 245, 269; N. COST.IN,; L,.'54 ;/N.: COSTINJ'C, 39; 53, 231, 2 89 ; NECULCE, L, 328, 329; ANON.:BR;,>337.: u'ik,v:u ' Forme gramaticale: sg. nom. -ac. îranţez (IM, '53)|'franţoz (CANTEMIR, HR., 12); franţozu' (ANON. BR.; 337),' franţoziil- (FN, 18 ; NECULCE, L, 328; ANON,* BRi, 337.); g. -d. franţozului (M.'COSTIN, 197 FRENŢÎE NM, 245) -,'pl; nom.'-âc; franţezi (ANON/BR./337), franţoj: (NEGULCE, L,;329,)/! Irantoji'.(M.-< COSTIN;'NM, 269; N. COSTIN; 53), îranţozl (CANTACUZINO,' :NI/ >127.v; ’N.l COSTIN/ C.,: 39); fr'anţozii' (CANTACUZINO; IST.; 61.; M. > GOSTIN, - NMi' 268 ; N. COSTIN, ' L,‘. 54), franţuzii (PA, 63r);îg.'-d.frantozilor (CANTEMIR, HR.1,11; N. COSTIN, C, 231, 289). , '•'Variante?' franţez/ franţuz. ■ .;,/‘/V’""/;\,'-'/// ' j — Germ. Frahzose, pol)’’ francuz, rus: -'-ş5p'ant/y3, ngr.’ tppavTCoQ (pol., rus. < geri&‘.'î< fr.v/ranpozs;’ngfi <: it. fraricese)i "'•/ '3 ” •FRANŢOZEAŞTE adv. 1. (înc. sec. al XVilMea) /(în' legătura cii i verbul a se.îmbrăca) După1 moda occidentală. Acmii moscalii- să ' îmbracă franţozeaşte şi nu crapă,de frig. M. COSTIN; NM, 416/ //'. ; /:/ ' .2. (c. 1760) Latineşte. îi zic franţozeaşte: parietaria: MD*,’.7îv- ' — Franţozsui. -eştc. •< /■ 1./’,';/.' . FRANŢOZESC, -EASCĂ adj. v. franţuzesc, -ească;, / ' ,1; , :, i j i.FRANŢOZESCO adj.1 v. franţuzesc/-eaşeăi' - ^ 1 /îFRANŢOZESGU adj. v.JEranţuzesc, -eâsCă. , ■ ./ 1 / V. ' FRANŢUJESC,'-EASCĂ adj. vi franţuzesc,' -ească."' v " FRANŢUZ s. m: v. franţoz. ., I !®FRÂNŢUZESC, -EASCĂ adj.?(1690—1-700) Frahcia. Ţâra fran-ţozească. CANTACUZINO, .VIR, 181:Luând veste de închisoarea solului, au î fugit, toţii în toate 'părţile;'' cine ]pe - la'solul' f ranţuzesc^ cine., la cel iiiglezesc. IM, 7 .i Trecui-du s la Podrtă-peri' iără ’şi' un sol frăiiţojesdu'. N.’:C0STIN,rL, 295;' cf. »FN, 8'; CANTACUZINO,' IST. 43 ; CA!nTE -MIR,..HR., ,12, 24/'55, ‘450;' M. COSTIN, NM,- 269; 'NECULCE,'L/ 32,8; CB, 56v; ANON.; BR., 296, 338.» '^^^afl^eOl^B.qaW'fr^ţOîşcasefi. = sifilis. Pentru boala franţozeaş'că, adecă frinţiat ‘MDl/'23'5r;; ; Forme gramaticale: sg. noihY '-âc.;!franţojescu (N. :COSTINr L, 295), franţozesc (CANTACUZINO,'IST/ 43 ; ANON. BR.,296)/fran-ţozcac.u ■ (FN, 8); Sfranţujesc (NEGULGE, Lv -328), franţuzesc- (CANŢE-MIR,.HR.(\450; IM; 7), .frănţozesc (ANON;;B_R., 338)'; f. franţozască (CANTfiMIR, HR-, 12), franţoztSasc&U (CANTACUZINO/ VIR:,' 181:;'. MD2;;235f), .frunţujască- (•NECULCE,-Ly'328);; n. franţozesc (CÂNTE- ' MIR, HR., 55); franţozesco (CB,v:56v)./.pl. inomi'^ac.: m. •franţuzeşti' (CANTEMIR, .HR., 24); f. franţozeşti (M. COSTIN,' NM/ 269)], fraiî-ţujeşti„(NECULCE, L, 328).. \ , ,,ţ / ;?r,!/av?'? , Variante:, franţojeşcu,';7 ?■■?■'"f\ • "■ —Franţuz -f-'suî. "-esc. •. ’ /| >■> • ■-"? •'ţv* , *FRANŢUZEŞTE.adv/>, franţdzcaşte., ,•;// /,; • /FRĂNŢOZESG adj/v. franţuzesc,/ească.// ,.•//,:.,/,? ./,/-.' ... ' •'* °FREGATĂ s:' f. (1756) Ruşii. îi goniră după \ce 'îe‘luară 4 . fregate. vp, i85v. '■ A■ Forme gramaticale: pl. nom/-ac. fregate, (VP, 185v)’. ., i// — Rus :'cf)pezâma (<( ii .V/regaVa).’./',',,/ c ' •FRENŢIE" s/ î/ (1672'^ 1673) Sifilis^ ^4N^ro.'/j^ren/^,'^.o^.c(u^(-: rilpr. LEX.'i, 2997. Pentru inălafrpnţdadică, şfrj.hţie. MD/’ 22*/ Pentrxi. boala frdnţozedscă, adecă frinţia'. MD2, 2351;1 cf.“ LEX.2, !16‘6V. ’ • Forme' gramaticale*/ sg.’’.-nom. '-ac. i frenţie s (LEX^,, 299t';’AÎ)E5X4> ~160v); sirihţie (MiDii '22r)';*MntK.(^P2r/2.35^'f n :*! \ ‘ - ' Variante: frinţie, sfrihţie. 1 ! ' / '. /' — Frenţ « magh. franc < lat. Frăn'îi) \\- 'saSJHei-'ct: 'tna^Ki'v/rorecta. .^ENŢIT 19S .•^RENŢIŢ. adj. ,(1632) [ Sifilitic..iPentru bărbatul. sau 'rriuiefea ce dă .fţ procăjeny ce să \cheamă<\in vreameade acurri frentit: EUSTRA-TJE, 'PRAV., 500, ap. RIZESCU, EUSTRATIE, 314: De va‘zibeneş-tiîţe ' 'altuia şfreniite sau; gtrbove [...] tot iseKva. certa. 'PRAV; MB, 135. Muri-cum ii mai -rău, .•.£«'.dubi ,/railif.>!NEGULCE,vL/121 •; cf. PRAV.* Vii,' 153: . I Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. Ircnţits(EUSTRATIE, fPRAV., ap. RIZESCU, EUSTRATIE, 314; NECULCE, • Ij, 121); .voc. m. Ireri'ţite (PRAV. VL, 153), sfrenţite > (PRAV. .MB, 135). Variantă: sfrenţit, .-‘n ..]] !■>'W ■ Frenii (( frenţ + şnî. ,-i; frenţ < magh; franc < lat. Franci)* (prin schimbarea valorii gramaticale).; FRINŢIE s. f. .v. îrenţîe. ; . 1 ■ FRUNŢUJESC, -ASCĂ adj. v. franţuzesc, -ească. *FUNDA vb. I v. fundăluL ;; FUNDAMENT s. n. (1648) Bază,'/temei, temelie. Veniv alduiţi a tatălui mieu, biruit tmpărâţia ce au gătit vouă de pusul fundamento-mului acestii lumi.: CAT- Ci 21. Şi-mblind tot jlh tunerece fundamentul pămlntului, să claiinâ temeiul lui. VISKI, PV, II, 8&..Şi aşe deciia, dintr-acei varvari sirepi fundamenturile s-au aruncat. CANTEMIR, HR.,- 277; cf. LM, 209; CANTEMIR, IIR., 6, 221, 263, 317, 529. -Forme gramaticale: sg. nom. -ac. fundament (LM, 209 ; CANTEMIR, HR!, 2,63); fundamentul [VISKI, PV,- II, 86 ; CANTEMIR, HR., 6,221); g:. - d,; îundamentomului; (CAT; C, 21) ;> pl. nom.-ac. îuridamenturi (CANTEMIR, HR:, 252)-; fundamenturile (CANTEMIR, HR., 317, 529); luntamcnturile (CANTEMIR, HR:, 277)'..O : Variante: fundiamcnţom, funtament» . ' r' ; ' n — Lat.< fundamenium, ^magh. funddmeniom. < ■ ■; FUNDÂMENT.OM s. n.,: v. fundament. ; i -roo m;-; ,ţ.V.-:: FUNDAŢIE ■ s; f..?(1-742)'. Fundare, construire. Această] fundaţie iaste sup contradicţie. MOLDOVANU, AS,' I, 1471' Capitalul fundaţii biseăricii iBolgarsegului Braşovului: IORGA, SD, XIII, 236. ; ‘ ' • Forme gramaticale: sg: nbm.i -ac.1 fundaţie; (MOLDOVAÎ'ÎU, AS, !I, 147); g. -d. fundaţiii: {fundaţii:, IQR;GA, SD, XIII, 236): ' . . - — Lat. fundatio: ■ '/! 7 :^ : ■: °FUNDĂLUI vb. IV (c. 1660) A funda; a creai Tu tot’fundeluis voreypse jeszte en cseste. PSALTIRE, ' c. '1660; ap. TAMÂS, EW, 366. Domnul au fundăluit lecuita. VISKI, PV, II, 93. Fundo, :-as. Furtdă-luiescu, zidescu, clădescu. CORBEA, ;D, 121> , : H‘ 1 Forme gramaticale: ind.,,pr. 1 sg. îuhdăluiiescur(CQRBEÂ, D, 121r); pf. s. 2 sg. fundăluiş (fund'eluis: PSAÎ/TlRE, c. 1660, ap. ŢAMÂŞ, EW, 366)1;'pf.'cî‘ 3' sg. ini fundăluit. (VISKI, PV, II,'93). ' . ' i '/ — Magh. fundâlni.« lat. fundare). _ , , ... , °FUNDUŞ s. n. !(1742) 'Fond; sumă. \Din funduşul care iaste să rtnduiesc o şută de galbeni. MOLDOVANU, AS, I, 148. Săva cuveni■ de.. lâ'C&mi'sqreşUl ţârii cu' ălîîa-plată. sau. fiindiiş cită să, ajungă , a plăti acea-cărăuşie. .DC, 1^— 2*; cf..MOLDOVANU,’AŞ, I, 148, 150; pC,'3r.' Forme,gramaticale: sg. nom./-ac. funduş (MOLDOVANU, ÂŞ, I, 150V DC; 2r, 3r); furiduşul (MOLDOVANU,'; AS, I, 148)pl. nom. -ac. funduşurile (MOLDOVANU, AS, I, 148). ’ —, Magh., fundus . .(lat. fundus). . : : .m,.-;, y) — l9§ FUZÎiE: FUNTAMENT s. n. v.' fundament. “FURCATĂ s. f. (c. 1750) Vas utilizat la transportul oştilor. Să păzească vadul Dunării care trecea săicile cu zaherea si furcalele cu, oşti. ANON. BR., 310. Forme gramaticale: pl; nomJ--ac. furcatele (ANON. BR., 310). — Ngr.' cpovpKciSct « Ten. furcada). “FURIER s. m. (1715) Subofiţer care se îngrijea de încartiruirea soldaţilor şi de distribuirea hranei. Furieri şi pisari (adecă taingii şi conaccii şi gramatici). PS. -COSTIN, L, 73. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. furieri (PS. -COSTIN, L, 73). — Pol.-Jurjer (< germ. Furier < fr..fourrier). FURMĂ^s. f. v. formă. ' ■ m■ *FURMĂLUIT, -;Ă- adj?.' (c.C1700); Făcut, mcfdelat; imaginat. Fic-tilis,. -e.Den pămînt, ■den tină furmăluit, --ă ' (izvodit, -ăj.: CORBEA,:;D,-114r. FictiiSi/s-a,' .-um. ,Scornit;,\-ă; furmăluit. CORBEA, D, 114r; cf1. CORBEA, D, 118r,.142r..: 7:7 '' 'v7 ' V, ir vForme gramaticale:,: sg.;!nom.> -ac. : m. formăluito (CORBEA,: D, 118r); furmăluit; (CORBEAj D, !114r,' 142r) ; f. formăluită (CORBEA-,’ D, 118r),vîurmâluită .(CORBEA, D, ,114r). .> ■ v'i; - , ■ . Variantă :-formăIuit, -ăii7- - ; ;i r V, ,,i ■ ■■,'.• •:!' '; ,if';: ; ; Formălui:. (prin?, schimbarea: yalorii gramaticale).! ; , FURMĂLUITORI,‘,s.;-m. v. îormăluitori. ' - ,:r . o ' ,, . FURMUI. vb. IV;V. îormui. '• . -I 7 . - ' ’ -.1 \; FURMULITĂ: s.'ffnv.'iformulităi v,-> : •::n ;'i • . - • • ..FURTUNĂ-s. f. .Y,. fortuna.;' ;;; :r! *■ : /. °FUZELER'SU m.V(î71-5) Puşcaş.’ ■ .Serjant ’ (adecă .başciauş), cano- ’ niri,! fjizeleril ,PS.; -COSTIN; .L-, .75.- 'j ,i;i 7: ji?»!?-' 1 7 'Forme 'gramaticale: pl. nom.; râcitîuzeleri (PS. -COSTIN, L',. 75):'■; ,:'’Jfr -Rus»:'$y3e/iex, ■ ţoli-Sfăzylier-.'(rtfâ;* por. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. fuzie (CB, ,63v); fii': riom. -ac. fuzU) (NEGULGEV jţ'j 324); !'7k.;7 K ■ ;;!> 7, .,: ,7.77-; . Variantă>1 fuzîifcV ■ •/:';v-^î.^.v^v'u — Pol. •fuzyiă'i ruşi- i55/3e^';(pol:,!!rus.!!<^'f^.•fusil):; y: :” «iir >.*! 1 FUZION s. n. (4749) Combinarea.a două substanţe.'sLasăsăstea îii'fuzion zile 2 şi'apoi'scoaie'vutcă: GB,:3&vy,' ^'i vi 77'.;.! V ; • Forme gramaticalei'sg; riom.'-ac. fuzion (CB;\56V)sv > >'• 'î — ”It. "/ifSîdne. 1 ' . ' vi -J'-’r'ni:;; V \ ’î • ii *FUZIUNE s, f. v. fuzion. • ' : ' FUZÎIE ’S/ f.'i y. :fuzie. 7,7 ;’7;’7, ’■ -;.7'. ţ G : i' ‘i 'ii: .1 ,';7 i Mi > : ’>r\ , i i . ?;; ;;. ' 1 ; 1 ,71;' ’r •!1 iioiir7,i 7 ■ ■: , 1 . : ' 1- ,: 1 • ' ■ ;7 • i : ■ 'ii I i;',,.: -ti:' 'i1 : ■ .1. ■1 '■ ; ■ V A 'I ' 1 -- : ■ : 1.. i:,!; 7: GABINET s. n. şi m. l.' S.i ni (1694i) Cameră de lucru? Hin ' casele senioriale. în găbineturi (adecăte în casele domneşti, de taină) vine mistuită o materie prea tare. FN, 27. Domnul său, -închis în gabinet,'tot infipt In mari gânduri. FN, 120; cf. FN, 92, 114. ' 7 >-7 2., S. n.1 (1694) Şedinţă a unui guvern.- Propoziţiile celor prinţipi sânt primite Iri cel gabinet: FN, 41; 'Mari obraze ' să împreună; la un gabinel, a sfătui tractaturi de.'pace. FN, 131 ;'cf,-FN; 74, 83,ţ)4,1132. 1 3. S. n. (1701) Guvern.-Scrisori oprite vădesc tainiţe ace ale mai ascunse, care un niare gadinet mistuia. FN, 96. Un gabinet, să dobândească folos pentru ale sale hotâriri, manefesture spedeluiaşte. FN, -153 ; cf. FN, 99, 155, 159, 170.^S. m. (1703) Membrul unui guvern,1 ?ministru. Mulţi să vor înşela, neputind afla tainele gabineţilor. FN,1152L! ’^.g. n; (1704) Locul unde îşi desfăşoară activitatea un guvern.- Lă> găbineturi să trăciăluiaşte pace, -iară-în -câmp urmează războiul, FN,; 166: : ■ Forme gramaticale: s. m. pl.'g. -d. gabineţilor (FN, 152); s. n. sg. nom. -ac, gabinet (FN, 41,' 74, 96,1 114, 120,',131; 153,>155, 170), ga-binetu (FN, 92) ; g. -d:; gabinet (FN,; 99); pl. ,nom. -ac. gabinetufi (FN, 27, 83, 132, 159, 166), gabinituri (FN, 94). ‘ Variante: gabinetn s: n., gabinit s, n: ■ : . : — II,. gabinetto. ■ ’’ GABINETU s. h. v. gabinet», ' ’.i . GABINIT s. i). v. gabinet. ,,, i GALANGA s. f. (1749) Rizomul unei plante medicinale, fa rădăcină de anghelină, dram 16, galanga. CB, 53v; cf. CB, 54r. • : / Forme gramaticale:Asg. nom. -ac.'galanga (CB,: 53v, 54r),.; — It'.. galanga. , , ;i ■■!, .7,.;,,.' .i/ • 7 1 ; ' ‘7,'i; 7 GALI s. m. pl. 1. (1689)fLocuitorii Galiei. Iară rimleanii, daca obliciră că vinu galii asupra lor,,, au trimis, pre Malie, : căpitanul oştilor, cu oşti multe. CRON., 129r. Si să mlntuiră rimleanii de toată grijea galilor. CRON., i29r. ' ;:,::7;i;.7 7 '7;:: 2. (1701 — 1750) Francezi. Aşa făclnd evuri-,.şi .ispanii, şi< galii; şi italianii, adecăte spaniolii, franţozii şi frlncii, că aşa le zic ei, au făcut. CANTACUZINO, IST., 38. Franţozii, galii tot un neam slntu. M. COSTIN, NM, 268. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. galii (CRON., 129r; CANTACUZINO, IST., 38; M. COSTIN, NM, 268) ; g. -d. galilor (CRON., 129r). — Lat. Galii, ngr. TăXXoi. GALIC adj. (1701—1750) Franţuzesc. Că zic alţii au din cuvîntul galic, adecăte franţozesc, ce zic valakos italianilor, adecăte frlncilor, au măcarâ altă pricină fie, cum le-au zis. CANTACUZINO, IST., 43. 201; GALEON Forme gramaticale: sg. nom. -ac. n. galic (CANTACUZINO, IST. 43). — It. gallico, ngr. yc$.X.xkoq, -fj, -6v.,,.. , GALIOATĂ s. f. v. galiotă.■ , -t • m , • GALION1 s. n. (1693) Navă mare cu-pînze folosită de obicei .pentru transportul oştilor. în Inglitera să dreg galioanele ca să vatdrrie4 pre alţii. FN, 10. Myoparo, ' -onis g. m. Şaică,^ galion. CORBEA; ,D, l99v:\Meş-ierşuguia să meargă la Iazac,să aprindă flotele, (adecă galioanele) cele de oaste de pe apă: PS. — COSTIN,; li,• 66; ziş 'căJtiu\ ’diUk-'şţ. atîta galeoane, corăbii si altele pline de osti. ANON. 13R., 349; cî. FN, 15, 44; M. COSTIN, L, 186; N. COSTIN,' ,L,‘ 86," 119, '223 ; IM, .13; NECULCE, L, 151, 201, 277.: ..V; f i " ' Forme gramaticale: sg. nom. ;-ac. galion (CORBEA, D,‘ 199v; N. COSTIN, L, 119; NECULCE, L, 151) ; pl. nomi -acl,găicbane.(ANON. BR., 349),. galioane (FN, 15 ; .NvC0SŢIN, L,;86 vNECIJLC’E.'L, 277), galionuri (M. COSTIN, L, 186); galioanele (FN, 10; |PS1 — COSTIN, L, 66: N. COSTIN, L, 223; IM, 13; NECULCE,',L, 201), galionele (galioneale: FN, 44). ! , V, // Variantă: gftleon. . i,[;, 7 — It. galeone, germ. Galion, ngr"., ya>isă>va, pol. galjori ’(ngr. < it.; pol. < germ. < fr. galion). ‘ “GALION2 s. n. (1735—1736)p.Şireţ‘de [lină, de mătase, sau de. fir, ■cusut ca podoabă pe haine. 1 rochie bilac,oas[ăJfpş[ ie] cu firu, 'acestor toate cu, pitiială di ’galioan[e] de fir. IORGA, 'SD,]VII, 194/ , 1 Forme gramaticale: pl. nom. -ac. galioane'(galioân[e]: IORGA, SD, VII, 194. . ■ . —.Pol. galon (< fr. galon). ■ ■ ; , ■ , ' ' “GALIOTĂ s. f. (1730) Corabie, uşoară^cii pînze. Trecind ’cik;mare pombă toate galioanele, toate catargele şi toate galioatelepe'Paşa'Chioş-■chiu. IM, 13. Cu mulţime multă de^vasă pe mare, galible şi,şăicij toate pline. VP, 45r. : ' ' ’f'- ', . Forme gramaticale: pl. nom.r-ac. galiote’ (VP,, 45r)’; galioâtele '(IM, 13). ■ • V'V■ :i ;• Variantă: galioată. - , ‘.' m • .v— ■ Rus., eajîutf/n, (< germ. Gălliote. ( fr. galiote). . ' 1 -' ; *GALON :s. n. y. galion 2. ; GANGRENĂ s'. f. v. cangrenă. ' ;GANGRTNĂ-ş. f. v-cangrenă. ; ■ ' 1 ■;:i- !’.> *GĂRDĂ sl'.f^ v.'gvardie. \ : ’ >!." V'1 '>’T GArCiNĂL s. m.v.; cardinal. f 1'-1 .; i. ■ f î j î■. î ■ “GAZET s. n. (1742) Notă informativă; gazet^!',Gazelur[i]îe;â-aU triimis de la nişti domni leşeşti, li-au tâw^ytâeşte^'gazeturilşihţ, [vech[î], nu-s nii. ăe o triabă, nic trebui Mării Săli gâzeturţf] de la' domfiii acei leşeşti, căj!Măr,ie Sa", are de tinde ' lua1 gazeţur\iy. IORGĂ,; 1 SD, VI360.* Scria în gazeluri că au acea ;gro'azăuce aii'a\>ut troadenii cirid au văzut 'pe greci supt zidurile ' Ţroadei. ^ AXINTE^/.URICARIUL, in DA«ş. v. y \ 'v>(l }' ■ u .iv.i'.r, . ‘ii '.'„iii. :ac. ,gazeturiIer (gazeturli]le:} IORGA,,ŞD, y ri,‘ 360). , vi-Pol.,;gazeta ,(<< it.; jgazzeita).V , ,!.. *GAZEŢĂ js...fc;;y.' gazet.' v'■ •''r^J;7 î . i ;GĂLEON/s:'ih. ^v., galion ,. 11 >T,‘ ':<-l- GARDINAR(IU) 202-- GĂRDINAR(iU) s. in. v. cardinal. '1 1 , . i >' GECUŢIE s. f. v. ecjecuţie: i’ ; . ’ V : ^GENEALOGIE s. f. v. ghenealogliie. . GEîşTEPRO s. m. v. ginepro.' : : ' ■ ^ ♦GENERAL s._m. v. gheneral-. " ’ v'"1 1 *GENERAL, -A adj. v. ,ghenerali*. ■ .ivi : * GENERALI SIM sjn. v. gheneralisim.' ■ ' ' ' i.- *GENEROS, -OASĂ'’adj.1 v. gheneros. ' i ,*GENTIL s.m., v. ghentil. , . , 1 ' 1 , o .1 *GENTILOM s!m. v. gentilon. ’ ' ’ - GENTILON ;s.m. ,(1718) Om cu purt-ări' ‘alese.- 'Oameni ' iscusiţi', [. . .]■ cu mare omenie, suptiri, -pentru-'aceia -le iicu' g'enlilohi, cum zicu grecii celebii. , M./COSTIN,’ NM, 246.; cf,- N.' COSTIN,’ L, 40. 1 ; > O ■Forme'gramaticale: pl. nom. -ac. gentilom (M. COSTIN,': NM; 246), gintiloni (N. COSTIN, L, 40). : ■! Variantă: gintilon. ‘ . : .: — It. gentil uomo. 1 ' . ; , *GEOGRAF s.m. v. gheograî. " * GEOGRAFIE s.'fi v. gheograîie.' , *GEOMETRIC, -Ă adj. v. , gheomeţricesc.; ' ’ *GEQMETRIE sif. v. ghebmetrie. ■ ■ ........ ; ‘ *GEOMETRU s.mJ.v. gheometru.' ’ ! < ; GEI’IDI s.m. pl. -V. ghepidi. ; ' 1 ■' ' ; V. •' • * GEPIZI' sim.pl. v. ghepidi. ■ •' ■’ -/ *GERMAN s.m. j. gherman. . ; i . ♦GERMANIC, -Ă adj. v. ghcrmanicesc, -căscă; ' ■ ' ~ *GEP,UNZIU s.11. .v. gliehindiuni. *:GEŢI s.m. pl. v. gheţi. 1''‘ GHENARAL s.m: v. ghfenerăl2. ‘ ./;. • GHENĂRAL(EŞ) s.m. c. gheneral2. ■ ' 'i- GHENĂRALIU s.m'. v. gheneral2. 1 s : 1 ;; . m,';! GHENĂRAR(IU) s.m. v. gheneral2. - GHENEALOGHIE s.f. (3717) Genealogie.- Vom întreba l'V.'i] a ghenealoghiii rînd. CANTEMIR, HRV, 13:'Aceste adevereşte 'Pacţiolul în ghenealoghia crailor ungureşti. CANTEMIR* HR., 445; cf.' CANTEMIR, HR., 26, 58. •''■■■"■ ' v Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ghenealogliie (CANTEMIR, HR., 58); ghenealoghia (CANTEMIR, HR., -445); g.-d. ghencaloghii (CANTEMIR, IIR., 13, 26). . , ; .. '/ _ ' 1 — Lat..,genealogia, gr. yev'eaXpyia. 1 ' 1 .' ' ■ . - / i . GHENERAL1 adj. v. glieneralis. . , v ' -'i - 1' ' 1 u * 1 °GHENERAL : 2 ; s.ni.: (1600) , 'General.', h «k«(Aj kmhkh ghinărareş; 'DOCUMENT ,1600, in- DERS, . 91. _ ' Turcii [...] vor fi sparţi şi răsipiţi < de, un : g1ieneralt FN, ‘,'21. Să-l încarce sluga noastră, să-l ducă la Sibiiu,' la ghenerariul. IORGA, SD,' X, 36., Au tocmit ,cu oştile pre un gheneral al său, adecă hatman, M.- COSTIN, L',V49. Au mers cu toţii la ghinerariul}'TEMPEA, IST., Il4. îndată să spuie birăului său şi birăul tisturilor varmeghii^i) .1, iară aceştia gheneralesului. DC, 2V-; cf.’ FN, 29, 70; ANON.I'CÂNT.J 170, 215, 216, 217, 222; FN, 123 ; IORGA, SD, X, 36, 348; M. COSTIN, L, 55; PS.- COSTIN, L, 4, 65; TEMPEA, IST., 114, 118, '145; GRECEANU, IST., 178; IORGA, SD, XIV, 17; DRA, II, 142; I, 2Q3 ;;. GHENERAX. 2 304, 307 ; IORGA,. SD, XIY, 2-72;,DRÂ, I, 310STINGHE, DRŞ, I, .95; DR'A;-i; 312; 'STINGHE,, DRŞ,-1^112, 118;..IORGA SD, XIV, 19; STINGHE, DRŞ, I‘, 134; IORGA, SD,. XIV, 29; DRA,, I, 316 ; STINGHE; ‘ DRŞ,1 I, 136 ; IORGA. SD, X, 420;, 329 ;, DRA,I,' 321, 322; 322; PS.-AM., 68, 69; NECULCE, I.i, 73, 103; 143, 208, -.231, 245, 274, !348; ,IORGA, SD, VI, ';306/. 23lV,.'.ÂNON. BR., 284, ,285, ;289,' 293,: ,322,' 327, 354;, IORGA,. SD, 'X, 217.,, 226.- >S; comp. Co-mendir(i) f-r, gheneral =.' general comandant.. :După aceea, fiind co-rtiendirl-ghineral ’Tighe, pentrju această treabă v-au dat scrisoare. TEMPEA, 'I ST.'; ,153. Âpoi îş va lua slobozenie şi voe b'u scrisoare de jd Măr ia sa, cinstitul director comendiri^-gheneralii. IORGA, SD, X,-.333; cf. STIN-iGHE,'"D'RŞ, I; 155. Ghcneral-adiutant == general adjutant. .După aceea neprietenii, au socotit si au trimis..] pe g}ieheral-adiuiant,rgraf 'Duhlds. PŞ.-COŞTlN,;L, 70. Gheneral-auditor,= general avînd funcţia de comâridant al unui tribunal militar.1 întru carii au fost şi gheneral-auditor şi alţii. PS.-COSTIN, L, 70. Grheneral-comenda(n)ş, ghe-ucral-comendant = general de corp. de iarmâtă. Iaste poruncă mării -sale gheneralului comendant. DRA, I, 305. Sini cuvioase pricini [ ...] lingă paşuşul gheneral-comendaşului. DC, lv; cf. DRA, I, 304,. 309; IORGA, SD, XIV, 18; DC; 3V. Ghenerâl-îeldmarşal = general avînd funcţia de feldmareşal. Gheneral-feldmărşal şi dl'craiului sfetnic graf Renşelt. PS. — COSTIN,. L; 70. Gheneral-leitenant — general-loco-tenerit.1 Gu'- hazneaoa cu logofeţii s-au trimes la ghene'ral-leitehant’ Baur. PS. — COSTIN; L., 70 G&enersl-maior = general-mâior,'numai pe doi ghenerdl-maiori cu sirie 'ăii liioat. PS.'— COSTIN,. L, 69: Âl sfinţitei împărăţiei Romei grof şi gheneral-maior. DRA, I, 322 ; cf. PS.— COSTIN; Ii,;' 68, 70/71; NECULCE; L, 370. Gheneral-marşâl = general avînd funcţia de mareşal. Fiind poruncă, de la măria sa gheneralul fnarşdl. DRA, I, 310; cf. DRA,: I, 311: Gheneral-porutcie = general-locotenent. într-aceeaşi zi, fură trimişi gheneral-poruicic şi polcovnic de gvardie,\: cneazul Galitii,'icu* gvardiă şi gheneral-porutcic. ri ! V •, Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ghenaral (NECULCE, L, 231, 245),, ghenăral (PS.-AM., 68 ; NECULCE, L, 348, 370),^ gheneral (FN, •21;. M.-.COSTIN; L,, 49; ;PS. t.-,:iCOSTlN, ,L/ 4, 65;' 68, 69/ 70; DRA, I, 322; DC, ly; ANON. BR., 293, 322), ghenerale (DRA, I, 321), glie-neraleş (ANON. CANT., 222), gheneralu (IORGA;>:SD, X, 333), ghe-ncrâlum (DRA, I, 323), ghinărâl (NECULCE, L, ,73), ghinărareş (DOCUMENT 1600, in DERS, 91),-ghinărari (TEMPEA; JST.,. 153), ghineral,-.(TEMPEA, ;IST., ; 153), ghinerali .(TEMPEA,■■:ISlT:,i 145); ghcnăraleşul (ANON. CANT;, .216), ghcnăraliul;,(STINGHE,, DRŞ, ,1, .155), ghcnăralul (IORGA, SD,, X,, 329),,.ghenărariul. (Mi COSTIN,- L, 55, IORGA, SD, X, 420; PS.-AM. 69 ; IORGÂ.iSDy VI, :306), ghenă-rarnl (NECULCE, L, 103), gheneraleşul (ÂNON. CÂNT., 222),.'gheneralul (DRA, I, 304,;307;! 310 ; 'IORGÂ,.'şb;. XÎV, .Ji.8 ;..DRÂ;!.I, 323 ; generalul:11 ST IN GHE;1 ‘DRŞ,1 I, 134), 1 gtienerariul (IORGA, SD,'X, 36; PS.-COSTIN, L, 4; ANON. BR., 284,' 285), gheneraru! (ghen{e]-rarul:■ IORGA, SD; Xj 226); ghinarâlul (ANON.' BR:’; 354),1 ghinăra-riul (IORGA, SD, XIV, 17; DRA, II, 142, I, 312; IORGA, SD, XIV, 19, VI, 231), ghinăraru (IORGA/;SD, X, 348); ghinărarul \(lORGA, SD, X, 329), ghineraleşul (ANO^L CÂNT:, 170), ghineralul (TEMPEA, IST., 114, 118; ginerelui: STIN&HE/DRŞ/ I, ,ii8),î ghmc!rariîii;(TteM- GHENERAiE(Ş) :204 PEÂ,! IST., 114; ginerarjul: STINGHE, /DRS, j, ■95.'; ‘gihe/;âriil:, STIN-GHE, DRŞ, I, 112); g.-d.' ghcnărar (IORGA, SD,' X. 217), gheneral (FN, 29; 70;; DRA/ I, 322,' 323);; ghenărâlului (DRA,;i::i:309, 310), ghenărarului (NECULCE,: L, ,143);' /ghencraleşuM (DC, 2V), gheneralului (DRA, I, 304, 305; IORGA, SD„5cj^, 272; DRA,.I,'3li/SŢIN-GIIE, DRŞ/I, 136); ghenerariului (gheriterldriului: lORGA, SlX'.rX, 36 J, ghinăralului (IORGA, SD, !XIV, 29 DRA,(I, ,316)^ ghinărarului (IORGA, SD,’ X;: 2^6); pil nom." -ac. ghenăraleşi^(ĂNQNr’,C:ANT., 215), glienărari '(NECULCE, fc, ' 274),'1 ghenerali ‘(PS. ^|COSTÎN,: L, 71';'. ANON. BR., 289, i3S2)jt^enCTalii;, (NEGULCEv L, 20'8.;.'ANON. BR-V 327),; ghinărâîii (GRECEANU; I.SŢ.,' ,178);, g.-d; ghemiraloşilor (ANON.:CANT;, 2'l7),;' yoc. ghenerari (FN; 123). v ' Variante: ghenarâl, ghenăral(eş), gh^ărâliu, ghcnărar(iu^ ghcnera-le(ş), gheneralii (m), gherierar (Ţiu),' ghinaral,‘ ghinăraî, ghjiiiărar (şş), gMnărari(u), ghineralfe'ş),; ghinerali, gmnerariu. ■ — Germ. General, magh. .generăl, generalis, pol., general,: -rus; • zeitepcut (rus. < pol. < germ. a n t,/ c o ni e n (1 i t\ 1 o i I. e n a.n t, m a i o r, m a r.e şal. V 'GHENERĂLE(Ş):ş.m,. y- .gheneral2. , / • o .\l .• .v/d. GHENERALIS adj. 1. (17.05) '(Despre, fenomene sau.situaţii);Care îi priveşte pe toţi,, care ,îi cuprinde, pe,Loţi,la care participă toţi. Gheneralis Văl. De niam, cel ide mai frunte,, cel ce cuprinde chipurile; supt iwie.’:CANTEiMlR, II, I, ,1.1 ,vCea.Amai adevărată $i\ mai gheneralis:, ieste ,aceasta: Hirişiia să, cuvine totului, fieiecă^uia,şi pururea.', CANTEMIR, .II, I, 62. ., /./;/ J i nhi::n bi’iv. < 2. (1742) ;!n ş/comp. Ghenerâliş-perţcptor ^perceptor? general. Gheneraliş -perţeplor }■:■ .!/ /■ - " ■':ţ ■■ Variante: gheneral^gheheraliş.j ' ''5' ;; Lat. generalis, -e, magh/ generălis. . - ; •' ‘ ;' r, V. şi pe r<ţ e p t or, vi c a reş. >- 1 i''i. ;l;! “GHENERĂUislM s.m. (c.! ’l685)'keneralisim: d'yau'daichiăzp,- v . ; GIIENEIIOS adj. (1682). Nobil, din familie. bună.;Ghenerozul acela ritor dztsă, aşa cu mîndrie grăind. DOSOFTEI, VS, nov-, 165r. Cela ce era\mainte ghenetos de-ahirea şi sZăpii.i DOSOFTEI, VS, dec,,’ 196r. , Forme gramaticale : sg. nom,; -ac. ..m.; ghenerpg (DOSOFTEI, /VS, dec., ,19,6r) ;i ghenerozul (DOSOFŢEI, VS, nov.,- 165r). , ... ,< / Variantă: gheneroz. ' 7- .,v I .* • '•>—bai: generosus,'-d,iTUT)i:^.''; , ...!■ •>> ,-j :i „GHENEROZ sadj. , v. ghenoros. ^ 7v.;J ;:GHENŢrLis.m:^(ri682); Păgîn. •DeciiŞerghie era primichiri la şcoala ghentililor. DOSOFTEI, VS, oct., 50T. .'7 ! f'..: i i'777 , 1 Vi Forme gramaticale: pl. g.-d. ghentililor (DOSOFTEI, VS, ock, 50r). '— Lat. gentilis. Ji ,-v-a. ■ • . I::,l -• . GHEO.GRAF. s;m. (c. 1700) ' Geograf. Ştrabo,- ,-onis/ g.m.rfihior, tniortochiai,-ţ,item, mumei?^unui ghieogr'af vestit.lVGORBEÂ,, ,D, 322T. Vom arătă cină şi plnă clnd zic> istoricii şi gheogrâfii.că au fost împreună. CANTACUZINO,-'IST.;- -5. Asijdere, gheogrâfii [.. dat\loc Ghetii fi'Wăchii, peste Dunăre: CANTEMIR,; Hr:,.,66; cf/ CÂNTÂCUZINO, IST.,, 9; .CANTEMIR,'. 'HR., 53,; iîl8,.;157y,228y 2.84. ;:.; ;-,.r: . „< i Forme, gramaticale: gheograî; (CANTEMIR,,|H;R.,.,,53 ; ghieograf: CORBEA, D, 322v);. gheograful (CANTACUZINO, IST:,' 9) ; pl: nom, -ac./, gheografi' (CANTEMIR;! HR'.,'; 228); gheogrâfii (CANTACUZINO1, IST.,. .1, ; .CANTEMIR, HR.V; 66/ 118)';„g.-d. gheografilor,(CANTEMIR, HR., 157, 284). ' ' ' .(/••.' ■;,i j — Lat.‘geographus, gr. yecDypdupoţ.' . i-vlţ - .ir.' — .Us GHEpGRAFIE s.{7:(1717.),’;Geografie.i-In ,cele tvechi[gheogrâfiiyidem pusă Ghetiia peste Dunăre: CANTEMIRiv-HR.,, 66.c Ceteşte gheografiile ceste mai ide 'curund.,^1.'COSTIN, Lv .53,,!, . ^ :,•; m;, i . 1 ii Forme gramaticale:: pl.1. nom.ţ Tac.. ghepgralii^fCĂNŢEMIRj HR., 66); gheografiile (N. COSTIN, L, 53), . , ’vv.- . ..-.—.Laţ. geog^qpkiaixgt.;yempafpUi,lrl „ ,, : GHEpMEŢRICEŞCj adj.. (1705]L' Specificjjeoirieţi;i&,,'. geometric. JLăcomiia nici în ho tarile" ghednietriceşti să opreşte,, nici de exţenifţirile astrologhiceşti să covîrşeşte. CANTEMIR, II, I, 60. Alţii' lor următori cu meşterşug gheometricesc la orînduială.ade pune f . .,.1 au,început: CAN- temir, :;hr.,:. ; v':;,;:.: "h1-;-,,;J................................... Forme gramaticale:, sg. nom. -ac. n.^gheometricesc (CANTEMIR, HR;., 59);, ,pl.{'njpj.;.ţi-ac.,.n.;gheomej^ceştt;':(CA^TB^IR,’• II',;li,*6t>): — Lat. geonieiricus,1 -a, -um, ngr.'yecojiEVpiKog, -’iff; -6v (după modelul adjecLivelor:terminate in -csc). . . j ... . , i rl .. ! GHEOMETRIE s.f.!,(1667 —1669))Geometrie. Adecă{den partea ma-tematicii; sgheometria,'^care stnt) stihiile liii Efclidy. .CANTACUZINO, NI, 129 r. MeştefşUgul 'cărţii' deJoatălnţălepciuneaiqmeneascăy grammar tica, filosofiia,< astronomiia; gheometriia. DOSOFTEI, VS, oct. 64r— 64T; cf. DOSOFTEI, VS, dec.,' 192r. ' ' ^ ‘ ţ-7;^ ; Forme; gramaticale: sg. nom. -ac. gheometria .(CÂNTÂCUZINO, NIV’,129r^'DOSOFTEI,' VS,Vdec.v l92r; ;gAeome«r»a: DOSOFTEI, VS, o'ctv,.64?):0(i .:;.v, ■bn'H.v',, GHEOMETRU 206' — Lat. geometria, gr/ VetajiErpia. _ J;;:: - \ '■ ■■■ ■'1 ‘ ■' r■ • î v- ‘ GHEOMETRU s.m.'(1705) Geometrii;tbpograî.'După socoteala ghe-omeirilor dîhd, pre dunga dreaptă fac mile ‘4015. CANTEMIR, II, I, 182. Forme gramaticale: pl. g.-d. gheometrilor (CANTEMIR, Iî, I,' 182). — Lat. geometra, gr. YeţDjiâTpriţ. ■ GHEPIDI s.m. pl.1 (1701— 1750) 'Gepizi; Cine;o!ară iaste cafele nu, foarte să se mire încă deatîţea dese întăriri şi prazi [■: . .] ale hunilor, vandalilor şi ăle gepidilor? CANTACUZINO, IST.; 70. Pre' ghepidi şi multe nemuri de şcK$ihi'iasuprisă'.' GA5NŢBMIR,-'HR'.V''282. S'-ăic mutat pe semne den locurile'sale [ . ..] 'alariii,‘'ghdpidii.'N. COSTIN;1 L, 29 cf. CANTEMIR, FIR., 76, 78, 288, 329. . ' '' : Forme gramaticale: pl. nom. -ac. ghepidi (CANTEMIR,'HR., 282 ; ghependi: CANTEMIR, HR., 288); ghepidii (CANTEMIR,' IIR., 76; N. COSTIN, Lj 29); g;-d. gepidilor (CANTACUZINO, IST.,' 70), glie-pidilor (CANTEMIR, HR., 78, 329). • / '■ f .- , Variantă: gepidi. ' ■ = '■ 11 ■> '> ' .— Lat. Gepidae, iţ. gepidi. . : 1 ■ ‘ GHERMAN s;m.r (1667 —1669) German, Logovardii şi ■frtncii ţl..] şi gherrhani să chiamă/TP, 50v; Multe războaie au 'bătut ' cu .ghermanii: CRON., 130r. Neamul' nemţescu supţii aceste ' nămhre': înitt[ .. .] 'alamani [.] ; al doilea nume: gherman, adecă }idoi fraii“i 'laliri£şte'ghermd-) nus. M. COSTIN, NM, 268; cfi CRON., 169v; CANTACUZINO, IST., 70; CANTEMIR; HR.; 20,' 60’ 170, . 177 ; N. COSTIN, L,' S4>; •VP,'>6r.1 Forme gramaticale: sg.nom. -ac. gherman (CANTEMIR;;.'HR., 177';: M. COSTIN, NM,: 268) ;' pl.' nom. -ac; ghbrmarii (TP, 50v; CAN-‘ TEMIR, IIR;, 20; Ni COSTIN, L, 54) ; gherinanii .(CRON., 130r,'169v; CANTEMIR, HR:, 61)'; ^.-di-gherinânilor (CANTACUZINO',: IST., 70 ;[ CANTEMIR, HR., 170; VP, 6r). . t\ .y. — Lat. Germanus. , f'V.; ' , ~■ .J.'V■' GHERMANICESC, -EASCĂ:; adj.: (c.; *1760); Folosit1 de < gennani. Cu care să face'moxa cea ghermanicedscă. 'MD2, 105*. - . Forme gramaticale: sg. nom; -ac. f. gh’ermânicească (MD2,' 105r). 1 1 — Latygermmanicus, -a, -iim (după; modelul a'djectivelor terminate în -esc). 1 r' 'V;.' .: ; ■■ ^GHERUNDIUM. s.n. (c. 1706)/Gertuiziif.:’G&unŞiva:g.nŞ'-pl., Cuvinte ca aceălea îri grammatică, cdre să' formăluiesc 'de la gheruhdium, corbea, .p,, i24v. z-;//;', '-'l'X - —,.Lât. geriîndium. ' r '' V '.'V ’^ , ' ’’'' "" ’' •GHEŞTĂLUIRE sif. '(c. 1700)’ Gesticulare. 'Gestus^ ^uş-g'.m. Ghieşf tăluire, cînd face oratorul cu mina şi arată multe lucruri ‘intru1oraţia sau&cZama/uasa,CpR.BEA?;p,|i_25*. : ! /Forme gramaticale : sg. nom'. -âc: ghe^tăluire (ghieştăluire: CORBEA,; IX 125r). ' " ';r~ ■; K’’-- — Gheştălui [< gheşt (< lat. gestus,' cu rostire' mâghiaHzârită);4-suf: ,-ălui] (prin schimbarea' valorii gramaticale).’ •GHEŢESC, -EÂSCĂ adj. (1717)^^ Getic. Toate ţările a tuturor nea-jnunlor'gKeteţti'ly-i '^va-’sâ 'CMjpWnz&>CANTEMIR,''.ITR.’,'. 67. ' ' Forme gramaticale: pl. g.-d. ‘ri.: gheţeşti'- (CANTEMIR, .HR-,! 67)v — Ghet suf. -esc. •••• ' '" ’ ’ .GHETI s.m;-pl.'v. gheţur ■' . '’f*1'-0 ’ ■ GHEŢI s.m. pl. (1673)' Geţi. Strămoşii Moldoveei adu's-au în'.ţarăjl Pre ghelii cu sabiia scoţînd din hotară. M. COSTIN, ap. DOSOFTEI^ 20 7 GHIPSIŢ O,. 336. .Dachii ghetilor. rudă sînt. CANTACUZINO, IST., 9. Graiul lor ['. 1odănăoară au fost iot unul cu d ghetilor. CANTEMIR, HR., 130; cf. BRANCOVICI, CR. SLOV., 93; M. COSTIN, L, ‘248; CANTEMIR, HR., 118 ;■ N. COSTIN, L, 31. ; ; . V : : : . 7 Forme gramaticale: pl. nom. -ac. gheti (N. COSTIN, L,.31), ghcţi (ghieii:M.: COSTIN, L, 248);' ghetii ' (CANTACUZINO, 11ST;, 9; ■CANTEMIR' HR.,' 118), ghetii (BRANCOVICI, CR.' SLOV., 93; N. COSTIN, L, 31; ghietii: M.'COSTIN, L, 248), gheţii (M. COSTIN, ap. DOSOFTEI, O, 336); g. -d. ghetilor (CANTACUZINO,1 IST., .9; CANTEMIR, HR., 130), gheţUor (N. COSTIN, L,‘31)::: / 1 ‘ .'' ; - ' ■ Variantă: glieti. ;. .... ‘ !V';:i;.:l ' — Lat. Getae, gr. rcTCti. ’' ' V1/ f' GHEZOVIT s.m. v. iczorit. • .V‘i’. GHIGANT s.m. (1683)‘ Gigant, fiinţă' mftică.’ Otnid1 ce 'râiăceaşte -din .'călea învăţăturii? tn'ceată de1 ghigahţi\ va~găzdăliii. ' DOSOFTEI, P, II, 20v;: (1695) Persoană foârte înaltă, uriaş;;' Iaste deşărtăciune un jjitic a să potrivi unui ghigantu. FN'Î--46Î> ’ ■ '■ .-i Forme gramaticale: sg. g.-d. ghigantn (FN, -46)-, 'pl'. norii, fac.' ghi- ganţi (DOSOFTEI, P, II, 20v). . v/ . 'Variantă: ghigantu. • _ / -v )J i7v. !•'> ; Jjst. gigăs, inhs,'gr.'‘YÎYa'g;--'dVT6ţ.i!0,i;' î/’> F !î: "•- !GRIGÂNTU s.m. v; ghigdnt.;' - «Ww r-w.* *Vv.;.\ . ,i - ♦GHIMBER^ sih:. vigimberL W.=> j- -.v, ^.GHIMNOSOFISTE' s.'mJ'pL- !(170o); Nuriie; dat" membrilor’1 unei grupări filozofice din vechea Indie. Trii filosofi,r ghimhosdfiste,;[... ] pre girla Nilului tn gios au purces. ';CANTEMIR; II,.'I, .185. r' —.h&t.gymnosophistae, gr. Y^nvoaocpicsxai. 1 •' ' : :'t M GHINARALs.m.v. gheneral2;-, GHINĂRAL s.m.,v. gheneral2. . ■ ^ GHINĂRAR(EŞ)'ls.m:'^v.''gheneral2!71 -li- - r :• . ,,, GHINĂRARI(,U[_s.m. v. gheneral 2. ' V ^.iăHlNĂlffiSlŢĂ;1^..#! . (1737)’‘Soţie de' general'. L-au apucat acum ’ Mâriid iă,! doamna ghiriăr-ărita i-au dat iot' deplin ' la1'măria mea. IORGA, SD,'V, 154.' "Vx' ■ /. ’ Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ghinărăriţa (IORGA, SD,-V, — Ghinărar 4- suf. -iţă. ' ‘ '. V, GHINERAL(EŞ) s.m. v. gheneral2. ■■ ■■ . !,./■ :'mn.<• GHINERALI s.m. v. gheneral2. ^ GHINERARIU s.m. v. gheneral-2. ’ • '7?. , GHII^s.h." (ci' 1700)', Ipsos, 'dypsutii’g.n.'- ‘Spoială; ghips1'CORBEA, JD, '129,r. ,.Gi/psaiîisl, -a; ‘.‘•itbi^'Pon^t(t','?-1ă;'%p6it;' -ă vcu ghips~ ghipsit, -o. CORBEA, D, 129r. < " -1'' ' :V 3V ' ''s^ ^ ,,, Forme gramaticale^sg. nom. -ac. ghips (CORBEA, D, 129r). ■' ! ^ Lat; 'gi/psuni, ;mâ'ghl'gipsz; ■ -:n^n :,(nu '; . •GHIPSI vh. IV (c. 1700) A tencui cu ghips. Gypsp, -as, Albăscu, pomcstescu, spoiescu, ghipsescu. GORBEA, D, 129rl^ lv;‘ Forme gramaticale: ind. pr. 1 sg.'ghipsescii (CORBEÂ',';D,'i29r). Ghips + kuf:' - ^ ? \ \ ’'v'' ‘ J. . ■ GHIPSIT,TĂ^âclj'(c.’l7OO^^Tenciiil cu'glîips! Gypsatus, -â; itm. ■Pomeslit,' -ă, spoit, -ă’:cu ghips, gAijDşi/''>-â.^t;ORBIDAj::D>'129T! H- ’x GIGANT Vf>: 208 . . . Forme gramaticale:,'sg. = nonii âc. m. gliipsit (CORBEA, ,D 129r)'; f. gliipsită (CORBEA, D, 129r). l' ’ j . ; ^ (V > ■' ■ ,1: — Ghipsl (prin schimbarea valorii gramaticale). • -1 \ *01GANT s.m. gliigant. . - “GIMBERL S;m. ,. (c. 1700)„:Ghimber. Zihgiber, ,-beris g.n; Girnberi. CORBEA, D, 37GT. Gingiber^g.m. vide Zihgiber. Gimbir.' CORBEA, D, 125r. . .• , ' . .V '• . Forme '^gramaticale:; sg. .nom. -ac. girnberi (CORBEA, , D, 376V), gîml)ir (CORBEA, D, 12or).' \.V'‘V- Variantă: gimbir. ' . .. ‘ ‘ 1 . „ — Magh. gydmber (< lat. med. gingiber;). GIMBIR s.m. v. girnberi. " ),■ ’/v,\■ *GIMNOSQFISŢ,s.m. y. ghimnosoîiste. , •, ,‘i: ? GINEPRO s.m. , (1749) Ienupăr. Grăunţe de ginepro, dram 20, pune să stea ă.moiu in vini ceasuri 24-., CB, r557. • Ja- [.: :.i$. grăunţ?-de ,ge-nepro, dram 8. CB, 53v; cf. CB, 54r.', : ■ —■ . ’-.'.i'i.. -invariantă: genepro. Uu-v>. - i. : / j j ^f — It. ginepro. ; ■ i"-:n w i GINŢILON s.m. v. gentilon. i GIULEP s.n. (1749) Sirop de zahărjn care s-au amestecat diverse arome, salep. Decii strecurindu-o , tndulceaşte-o cu igiulep, [ . de flori de naramză au de trandafir. CB, 55^; cf. CB 56Ţ. ; ;■.; s' .■ ;;: Forme gramaticale,:,sg. nom. ac. giulep (CB* .55^, 56v). ; ţ,, — Iţ. 'giuleppo. r '■. - GOBARNATOR s.m. v. guvernator. ... GOBERNAT s.m.' v. gubernat. . , s L GOBERNĂ s.f. (1742) Primărie.: Goberna de Săbii. IORGA,» SD, VI, 231. V.'-'i!1:, Forme gramaticale: sg.-nom..-ac. goberna (IORGA, ŞD>.yi, 231). — Lat. guberna. ! i, | ^ ' GOLF* s.n. (1694) Parte a unei mări care înaintează îritr:-o/deschizătură a, uscatului/ Cursarii, in, gura .golfului, nemereseu răii norod. FN, 36. Să chiamă acea apă colfo de Veneţia, cum dzic yeneţiehii. N-COSTIN, L, 39 ; cf. FN; 26.;.'.. ,\. 'v V'" Forme gramaticale: sg. nom. -ac. colfo (N. COSTIN, L, 39) ; coiful (FN, 26); g.-d. golfului (FN, 36). ... \; Variante: coif, colfo. ), ■■■.]■/ v ,tv.> i / :; — It. golfo: cf. gr. KâXîtog.. .m. ;.i. ;;•> /'ar.' ♦GONDOLA s.f. v. gondulălj,,,,,, \) i/:; ' . GONDULĂ s.f. (1667 — 166?) Ţip de barcă,-iungă, folosită ;la Veneţia, gondolă. De aici au venit ale jupinului Pană gohduli de m-au luat şi m-au adus in casa lui aici in Veneţia.. CANTACUZINO., NI, i28v. i ,1; . Forme gramaticale: pl. nom. -ac.- ,gonduli (CANTACUZINO, NI, •128v).. ... ,:/• , — It. gondola. V‘ . . ■ _ *GORGONĂ s.f. v. gorgonesă. . GORGONESĂ s.f. (c. 1700) Gorgonă. Stennio g.f. [...,] Una dintre gorgonese, adecă dintre jeatele lui Forcuş. CORBEA,' D, 321r.'- Forme gramaticale: pl. nom/‘-ac. gorgonese (CORBEA, D, 321r). — Lat. Gorgones, gr. ropyâvcţ. 209 GRAMATIC -uIGOT ş.m.‘(i682): Născui şv crescut '.iri ţara varvarildr ce-i cheamă goti. 'DOSOFTEI; ■VSi'sept.,' 18v.< Cei mai aleşi şi ostaşi au fost goţii, vandalii, slovenii. CANTACUZINO, IST., 65. Nici un gotih nu putem găsi. CANTEMIR, HR;; =76; icfnCORBEA, D; 142'5.CANTACUZINO, IST., 9, 67, 70; URECHE, L, 75; CANTEMIR, HR., 280, 287; M. COSTIN,.NM, 268, N. COSTIN, C,-209, 533.-. •. ' I.-: V;-. ( - ■, H "Forme‘ gramaticale: sg. nom. ’ -ac!. got (gotth: CANTEMIR';' HRV, 76); pl. riomi -aci goţi’.(DOSOFTEI,' VS, -sept.,’ 18,r; CANTACUZINO, IST:,' 9, 67; N.' COSTIN; C,; 533;; gothi; URECHE, L; 75 ; gotthi': CANTEMIR,.HR., 287), goţi (CORBEA; iDî 142r); goţii (GANTÂGU-ZINO, • IST.;.1 65;'.gbthii: ^CANTEMIR;HR.f287), goţii • (M. COSTIN, NM,1268), gOţîi (DOSOFTEI; VS, s6pt;; i8y)'; g:-d: goţilor (CÂNT ACU-ZINO, IST., '70 ;. N. COSTIN, C, 209 ;■ gothilor: CANTEMIR, HR;, ^80)1 ’V.. - • ''' ■ J—Lat.-gr1.Tot9oi.' , y ' , 'W ' -* •GOTEAN, - adj. (c. 1700) Gotic. Gotticiis, -a,’ -um. GotteănJ -g sau gottesc, -ă. CORBEA, D,126v. r^Forme gramaticale: şgi nom. -ac. m. goţein (gqttean: '.CORBEA,. D/,i26T).f. ‘ goteanft(gotteană:,.CQRi$EÂ', D,1.'126v). — Got + suf. -ean. ' ' .......... : ' .. •GOTESC, -EASCĂ adj. (c. 1700) Gotic. Gotţicus, -a, -um. Gotlean, -ă sau .gottesc, -â. CORBEA, D,126v. Nemul gotthesc [ .. .] Insuş măr- ^isefte.^CANŢEMIR.' .HR.,’: 178ivCÎ,î CANTEMIR, HR., '76. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. gotesc (gottesc:, CORBEÂ,. D, 126v); f. gotească (gottescă: CORBEA, D, 126v); n. gotesc [gotthesc: CANTEMIR, IIR., 76, 178); pl. nom.; -ac.,n. goteşti (gottheşti::CANTEMIR, hr.:; -i78);; ... , ’ — Got '.-f-jSUf;’ ’reSC. ‘ i 'j ■ : u., r 11 !''>.(! ■' 7 :.' ‘ ^ . >: . : *GOTIC, -Ă >adj. v. goticesc,-ească. , vi . ! .> ’ \ GOTICESG, -EASCĂ adj. (1717) Gotic. Pre acesta cu niulte pâ- prişte întrece'ă lui Pretorie Iunie gotthicescă. CANTEMIR, HR.,178; cf. CANTEMIR, HR., 271. ' _;Forme gramaticale:, sg. nom. -ac. f., goţicească (gdtthicescă: CANTEMIR'^ ’HR:i';iL78)'; ,ni_' gdticeşcr(gotlhicesc: CANTEMIR, HR.; 271). ; — Xialt. goţhicus, ' d; -am1' (după modelul adjectivelor t'e^mihaioln -esc). ■" ■ i ! .■■■'V... • . ., d ,..•GO.ŢE'ŞC, .tAŞCĂ adj.:,(c. ,1700) Gotic,, care,aparţine goţilor. Got-thia g.f. .Ţara.gqţască. CORBEA,, D, i26v./ y ' , ' 1 V Forme gramaticale: sg.‘nom'. -âc. f. goţksci (CORBEÂ. 'D, 126v)> — Goţi + suf. -esc. ' . y GRAMATICs.m. (1667 — 1669) Savant specialist în studierea limbii;. filolog. Doauă cărţi ale lu Joan grammaticul. CÂNŢACUZINO,'NI, "113v:.. Aristarchus g.m.' Un grammatic, i intliul ;lăudător scrisorii lui Iio-merus. CORBEA, D, 26v; cf. CORBEA, _ £>,■ l;27r, .132^, _261r,: 31<5V. + : (1705) Secretar. Şcoală;'scaunul ritoricăi aAinea.. Gramatic, scriitoriu decărfi a fi. CANTJE5MIRj>;H,<11,^264..veni . > i! ; |:!Forme gramaticalef'sg. inonii -aci, gramatic .(CANTEMIR, II, II, 264grammatic.: CORBEA,' D;'26T,vl27r, 132vr 261r,>, 316v); .grama&-cul (grammatiiul: GÂNTAGUZINO;uNI; 113T): W . \ - ' 'v , ' : ■ '•?*--Lat!.- 'grcahniaticUs';Ypanna'TiKoţ.n :'i'r.'ji;i ui r] GRAMATICA 1 210 '••GRAMATICĂ1 s.f. 1. (1667 —1669) Manual care descrie sau studiază o anumită-.-limbă.- O gramincuică a lu.Manuel. CANTACUZINO, NI, .112»;. : •- ' .'V' . 2. (1682) Ştiinţă care sttidiâză limba. Meştefşugul,cărţii, de toată înlălepciunea omenească::. grammatica, filospfiia,'astronomiia, gheome-triia. DOSOFTEI, VS, oct:, Guvtnt : nurnai icu ,trei,]casusuri în- declinaţiilei grammaticei. CORBEA, D, 355r.. Jnteriecţie .lăt.,.La -gramatică, una din cele opt părţi a cuvîntului. CANTEMIR, Ti, I, 14jiCf. CORBEA, D, 124'V 127y 19 0V, 253r; GANTEjIIRv Hj I,' 60; CANf ŢEMIR, HR.;:363 ; N. COSŢIN, C, 69.; Forme gramaticale: sg. nom;.-ac:i gramatică', (CANTEMIR, II,- I, 14. '60; N„ COSŢIN,, C, 69 ;! grqmmaiică: CANTACUZINO, NI,'ll2r,; CORBEA, D, 124v, 127r); gramatica (grararnaiica; DOSOFTEI,/VS* oct., 64r); g.-d. gramatical' (grammaticăi: CANTEMIR, HR., 363 p, gramaticei (grammaticei: CORBEA, D, 1907, 355,r),; pl.-nom.f-ac. gramatici . (grammatici: CORBEA, D, ,253r).; / /j l i.-,' — Lat. grammatica. ■; ' • •>. ., .*GRAMAŢICĂ 2 s.f (c. 1700) Grâmâticiariă.''Grdmmaiicus, -a,,-um. ■‘Grammaăc, -că, care birielnţeieage la' grammatică. CORBEA,' D, ® I27r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. gramsitică (gr'amrriătică: CORBEA, D, 127r;. •' •' 1 - Gramatic -Ş- suf. -«. . :.:v i',.‘ ' ^'GRAMATISTA s .m..r (1757) .Gramatician.' Nuriiele^cele.strciriS\care .săsfîrşesc la -sta, precum: gramatista Ygl. cel ce învăţă lagramăt\ica]'j. EUSTATIEVICI, GR, 41. • v,i Lat. 'gramfnatistd\ cf. gr. YpatijaaTiCTTfig. : ; ■'•:. i : ' - - ‘ -GRAN's'.n. (1749) Boabă. Decii pune într-lnsul piper âWu/grdhe 4, piper lungu, grane 2, frunzişoară, grane 3. CB, 57,Substanţă'solidificată sub formă de boaba. Deci pune-l într-o ulcea- zrrialţuită să fiarbă pe jiratic [...], puind într-însul uri-gi'an de ^rnoscos: CB, 47T:; .cf'. CB, ■55T. : 56v. V ‘ ’ î - ; : Foirile gramaticale:1 sg. nom..rac. gran (CB, 477); pl. nom. -ac. grane .(CB, 55", 56v, 57r). , ,î. ; v'rW:, ^ — It. grano. ; .,.r|.; -; r GRANADIR s.m. .(;li726) .Infanterist.care acţiona cu grenada, ,gre-nadier; Au aruncat granadiriiccu:grţinate.peşte zid în cetate. N.,COSTIN, L, 337. Pre carele, întrebîndu-l ce om iaste, au spus că iaste iranţeztgra- natiariu. IM, 53. ., ............... " Forme gramaticale:"sg.; nom. -ac.; granatiariu 1 (IM, 53); ’pl: nom. ?ac.- granadirii, (N. COSTIN, L,' 337)'; ’g.-d.' grânadirilor l(N.- COSTIN, L; 337)'. ■' ■ .Variantă: granatiariu. 'v ’!! :11, granatiire^getitii Grehadier-(< fr. grenadier)i. ’ /. f'> V. şi g r'a n a t âr. ■ r, .\-v' v.-. nv,-" .i;-.î;■ ', CGRANAT s.n. ' '(1747)"Piatră semipretioasă. 3 legfâtyurfi] .grăhat .glat. IORGA, SI), XII, 45. • ' .i- > .v-,v,-. ' 'Forme gramaticale: :sg. nom. -ac.' granat’(IORGA; SD, iXII; '.45). — Germ. Granat (< lat. med. (idpis) g'rariâius).'< ' ! v;, ' -GRANATAR' s.m. .(1726) Infanterist icare,: acţiona cu grenada, •grcnadier. '.Au-eşit insuş Petru, .împăratul, de-au dat poroncă, cu şpanga, Ja nişte roate de ofiţeri şi. la grănatari. N. COSTIN,: L; ,335.,,. Forme gramaticale: pL ,nom. ,' [335). 211 GUBÂRNATOK .— Granată -j-'-suf- -ar. (probabil'după modelul lui granadir). ,. ' V. şi g r a n a d i r. _ X', y. , iV,. ■ , '.7 ^.GRÂNAtA şJf.; (Ii720—:11740) proiectil uşor, grenadă.„Din. şanţurile-ce yiiodpteq ■ turcii .‘făcuse, ^cu granatele i-au scos.' GRECEÂNU, .'ISTV> iŞiţ. Au început [a] arunca cu granate asupra lor. N. yCOSTlN, L, .-336. în revprsălul zorilor iar .du început din ■cumharale,yăiri tunuri, din pusei şi'din granate [. -foc neîncetat. IM, 50 ;'cf. N. COSTiN,' L, 337 ; IM, 68. F’orme gramaticale; ,pl.;nomvl.-ac. granate,(N. . COSTIN, L',.. 336, 337.;'lMv'5p,:68),;Vgranaţele'tQRECEANU,-lSiî.,,,184)v';;\-'l'!; 1 ■' ,:..- — liJ’granată,.rus.'âpanama, pol.‘granat. , ' 7:i.. ... GRANATLUtIU. s.m. v. granadir., 'V'. 7 .', ' ' : 0GrRANĂ s.f. (1582) .'în s.comp.poâmă-grănă == model d^ cusătură' care reprezintă o rbdie.,Ş,i pre.poalele.lui.să 'faci poarhâ-grane\(care.-.ar; putea foma btiiecţuLunei reclamaţii). Judecată nu .cerem cu magistratul pentru aceste gravâmine (adecă ,^reMiăf/.''STINGHE, DRŞ; I,’ 203., ' ‘; *•' ’• 2. (1742) Plîngere, reclamaţie^ Va' căpătă'1 răspuns de ‘ la Înălţată curtea la gravaminile care au dat. MOLDOVANU,1 AS, ;IV :149.!: Forme gramaticale: pl. nom. -ac. graYaminer'(STINGHE,'-DRŞ, I, 203); gravaminile (MOLDOVANU, AS, -I,.,,149). ^-V'/crYvîv'Ă — LaL gravamen (pl. gravamină), %6vix\.lGravaminq.[ '' ^ ';'^*.GRENA'DĂ s;î.'!v: ;grenatăr';'v"':- Ij-■' *GIÎENA]E)I'ER.:s>.mV'y.! 1 >!> GUBĂRNATORAs';m.Jv. guTeriiatof.-' ;! X GUBERNAT ; , ) 212 •GUBERNAT. s.m. (1660—1680) Guvernatei. lancul-vodă [... ] au fost guberhat pre Ţdrd'Uhgur'eaSck.'':GEOGRAFIE/ ci, 1660 — 1680, in DA-s.v. -guvern. Ce vor fi.dobitoace boereşli,,cum ale gubernciiului şi ale altor.boiari,neamişi/mari, şă'{hu\ se 'siipere:~ IORGA, SD, X, 372. Au pus împăratul pe acel cneaz guberhat la Chiov. NECULCE, L, 288’; Bf: FN, 94; TEMPEA,'.I ST., '105,108,'' ’l 11; GRECEANU, IST., ih0 ; PS.-AM., 59 ; NECULCE, L, 225, 253 ; IORGA, SD, Vi,’'302; STINGHE, DRŞ, I, 222.. ■ ' ;■;/- ' - Vv, 1 Forme gramaticale:1 sg. nom! -ac. gubernat (GEOGRAFIE c.‘ 1600— 1680, in DA s.v. guvern; NECULCE, L, 288);‘gobcrnatiîl(IORGA, SD, VI, 302), gubernatul (TEMPEA, IST:',' Î05;108,; . GRECEANU. IST., 140; PS.-AM., 59; NECULCE, L, 225', .253.)’; ;g.-d.' gobcrnatului (ST1NGHE, DRŞ/I, 222),: gubernfytuluî’(IORGA, SD, X/ 372; TEMPEA, IST., iii);' ])!. g:-d.! gut)ernâjildr (gubernd(n)>filor: FN, 94/.’ ' Variantă: gofoernat. - ' ' -V' "!.' u'v T " " . — Gubernator {prin derivare/regresivă) ; efi lat: gubernaiits. ''' v'\ ' ' / GUBERNATOR s.m. v: guvernator. ; ' ,•GUBERNAŢORIE s:f.' (o.; 1685) Funcţia de guvernator. 7'.ţ-o« dai giiberhdioriid." BRÂNCOVICÎ, ’CR. SLOV.;' 105. ' Forme gramaticale: sg. nom.-ac. guvernatori» (guberriatoriiâ: BRANCOVICI, CIt. SLOV:, 105).: . ("A;' — Gubernaior + suî; -ie. '' ,J " ,' .'/ " “ ' ' ' GUBERNATQRIU s.m. v. guvernator.V '/ ' 'V1 v ' ; - GUBERNATUR s.m.\v. guvernatori'' ' " ' ’ ••’ , GUBERNIE s.f. (1716 —1742)' Guvern. N-aii proteşteluit să' ia 'ld Sibii sau la gubernie, ce ăşd au rămas prins. TEMPEA,/'I;SŢv,’î63. ♦ (171.7) Teritoriu administrat de un guvern ; provincie,1 ţîriiij. Vrui-au morinduiaşca şi guberniile împărăţiii:; CANTEMIR, HR.,M241.! " Forme’gramaticale: sg. nom.-ac.:,gubernie (ŢEMPEÂ,1 IST., ;163); pl.' noim. -ac. guberniile (CANŢEMIR, HR.];241). 1,1■’/ ‘ 1 : ' ,, . — liat. gubernio, rus. zyâepnun. 1 ■” V.şi gu.bern i «mV. .;!; " :C;/V '''. GUJBERNIU s.n. v. gubernium. , ■ ' « 'J , ; 1 GUBERNIUM s.n., (1699) G.uy'ern. S-aii isprăvii în'ţa'rh. şi'tnjtu-bermumrdespre/rlndid’.popilor rumăneşti. liUPAŞ,- DIT, 4&Q.' Preacinstitului £. Samoil Herbert,: domnu de guberniiu şi vei judel ă cinstitei cejăţi. a Brăşov[uC\lui. IOR<3A, SjD, X, 2l6'-~-217. în mulie rinduri 'am dai rthduieli [/.guberuiumului‘ nostru: DU; cf. STINGHE,'DRŞ, I, 20; TEMPEA, IST'.; 109, 1.10, 160, 1.63; STINGHE,, DRŞ,' I,. 91'; DC, 3r; IORGA, SD, XII, 52. ■ ' 'i: / ■’,v/;.:V' Forme gramaticale: sg. nom., -ac., gubcrniu (guberniiii:,'IORGA, SD, X,, 217). gubernium. (LUPAŞ,/-DIT, ,480,; STINGHE,v;DRŞ, 1, 20; TEMPEA. ,IST.,,109, 110,. 160; STINGHE,'' DRŞ,' I, 91;',.DU ; mbernium: .IORGA,,;SD, XII, 52) ;,g.Td. guberninm (TEMPEA, ,IST., 163 ; DC; DU); guberniumului (DU).,. , -i ' Variantii: gubcrniu* , ,,, ''' — Lat. med. gubernium. , , i,. ,,i . .. V. şi g u b e r n i e. , . , ’ " , * .-^GUVERN s.n. v. gubernie, guberniurii. GUVERNATOR s.m. (1600) îngăduit-au. pre,voia împăratului,.-cum să ţie Ardealul cu nume de gobărnator. DÎ, ÎI45. Iancul^ [...] guberna-toriul crăirii ungureşti. BRANCOYţCI, CR.. .ŞLOV.,,'106.'; .Tnvmvir 213 GVARDIE g.m. Viziri mari [...], gubernatori. CORBEA, D, 355T. S-au sfătuit ş-au chemat într-agiutor pre Iraclie cel bătrin, guvernatorul Âfricăi. CANTEMIR, HR., 332; cf. FN, ,32; CHIRIACODROMION 1699, in BRV, I, 373; STINGHE, DRŞ, I, 22; FN, 104; PS.-COSTIN, L, 72; TEMPEA, IST., 109; CANTEMIR, HR., 231, 487 ; DC; STINGHE, DRŞ, I, 224. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. gobărnator (DÎ, 145), gubămator (gubârnator: STINGHE, DRŞ, I, 22), gubcrnator (BRANCOVICI, CR. SLOV., 105; CHIRIACODROMION 1699, in BRV, I, 373; FN, 104; PS:-COSTIN, L, 72; TEMPEA, IST., 109; DC, 2V), guvernator (CANTEMIR, HR., 427); gubernatoriul (BRANCOVICI, CR. SLOV.. 106), gubcrnatorul. (STINGHE, .DRŞ, I, 224), gubernaturul. (CANTE-.MiR,..;HR^l'4^7|,-^Terh'atorul (CANTEMIR,' HR., 332) ;'g^d.;gubor-riator (FN,1 32);' pl. nom."--‘de.- giiberriatori, (CORBEA, D, 355lV) ; gu-bernatorii (CANTEMIR, HR., 231). J ^ 1 Variante: gobărnator, gubărnator, gubernaţqr(iii); guliernâtxîr. i,Xiat.^gubemqţor,.,magh.' gubernâior, pol.'\'gul>erhatpr';:';. , ^°G^ÂRI)lfe s.if'v (1715) Gardă, strajă. In urmă fură ‘trimişi, [ ...] polcovnic de gvardie, cneazul Găliţiţi) cu gvărdia şi gheneral porulcic Baur. p.s.-COSTIN, Li,. 69:. ■ ; " V.'/‘f'V;.’ ' :';v. ,Forme,gramaticaleV.'sg.;riom'.:-ac. gvardie (PS! -COSTIN, l!,'69); gvardia (PS.-COSTIN, L, 69): ' ' •' " , L . ; ; — Pol. gwardia (< it. guard ia). . ? ‘ , •OIIALŢION s.m. (c. 1700) Pasăre marină asemănătoare ;ctt.,,pesr .cilruşul. {Halcyon g.f. Pasăre halţion, care iarna între ghiaţă cu măremeş-terşug tş face cuibul. CORBEÂ, D, ,130r. . ‘ 'l'! — Lat. Ilalcyon. ... , . HAHEST s.n. v. arest. ,, V. .'• °HARMATĂ s.f. (1683) Tun. înhăma Faraon harrriatele sale. DOSOFTEI, P, II, 54T.. Unde era si mai mici; feluri de feluri de harmate. NECULCE, L, 42; cf. DOSOFTEI, P, II, 76v. . Forme gramaticale: sg. nom. -ac. harmată iţpOŞOFTEI,* P,1 II, 76v); pl. nom. -ac. harmate (NECULCE, L, 42) ; harmatcle (DOSOFTEI, p, ii, 54r). — Pol. harmala (< lat. med. armata). ' ‘ ' 1 V. şi armată. HARMONIE s.f. v. armonie. *HEGEMON s.m. v. eghemon. HEROICESC, -EASCĂ adj. (1736—1738) Eroic. Cel tntîi scrii-toriu de stihuri heroicesd~tn limba latiniască ,au fostu Enie poeticul. N. COSTIN, C, 367. ' Forme gramaticale: pl. nom. -ac. n. heroiceşti (N. COSTIN, C, 367). — Lat. heroicus, -a, um (după modelul adjectivelor terminate în rCSC). HERULI s.m. pl. (1717) Popor din nordul Germaniei. Din Scandia coborindu-să (de unde si gotthii, vandalii, herulii şi gurtilinghii iesise). CANTEMIR, HR., 12; cf. CANTEMIR, HR., 71, 73,' 212, 294,'296, 319. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. heruli (CANTEMIR, HR., 71, 73); herulii (CANTEMIR. HR., 12, 17, 212, 294); g.-d. erulilor (CANTEMIR, HR., 319), herulilor (CANTEMIR, HR., 294, 296). Variantă: eruli. — Lat. Heruli. *HIACINT s.n. v. hiatint. HIAŢINT s.n. 1. (1678) Varietate de piatră semipretioasă. Doao Ţjictri scumpe, diaţint şi zmaragd. CÎ, 35r; cf. CÎ, 35v. 2. (c. 1700) Zambilă. Hyacinthus, -a, -um. în floarea hiacintului, in floarea vinrealei. CORBEA, D, 137r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. diaţint (CÎ, 35r); diaţintnl (CÎ, 3.jv); g.-d. hiaţintului (hiaţinthului; COR.BEA, D, 137r/). Variantă: diaţint. — Lat. hyacinthus; rus. zuaifinun. 215 HOMERICESC isHIBERNICESCif -EASGĂriadj, ((p-•.•■1'70Q) Hibernal;\-JJybetnicus, -a, -um. Hib'ernicesc, -ceaşcă. CORBEA, D, 137v. < n. .Forme gramaticale: sg. nom.v-ac.T;m.. liiberniccsc .;(C.ORBEA, D, 137v); f. hibernicească (CORBEA, D, 137v). ;r<{ . .m.,- i/ : J. ; - /,'Fr' Lat.\hibernicusi,-a, :-umv(după'.modelul.adjectivelor germinate în -esc)J , î ' .J' V,v; -.» .t\ ..V;;r ,i '/■ î i.'i - .*IIIDRĂ s.f. v. idră. j‘y .viziri .:w. , ..-.vi . ■; ’ HIDROPIGĂ, S.f-.' (1726)., iHidroprae. ;Au- murit Tr,aian> de. boală pe-i,dzichidropică; mestecată cu apoplexia.iN. COSŢIN, L, 57. . Forme gramaticale:,' sg.^nom: j-ac.i bidropică (N. C0ŞTIN, >L, 5:7.)*.. — Lat. hydropicus, -a, -um. .; ; ( .. ;'HISTORIG;s:n. '.y: .istoric. ■ . m i :w ;i •■ i m'-L IIISTORIE s.f. y. istorie. ,■■■:; ;; ■ : ,°HIŞPAN adj.;.(1736-1738) .Spaniol, ^eriaty de niam hişpan,P.ol.'Hiszpan: (<.lat.;Hispani)./!,, ■ \ ,! ■: : ''. ; ! HIŞPAN.rrĂ s.m. ,şir f. (c.. 1700,) * Spaniol, :Ă:Hispanierisis,t e.\ Hiş-pan, -o, den ţara Hispanist. CORBEA, ; D, 135r. Ispanii,. adecăte spaniolii. CANTACUZINO, IST., 38. Hişpanii,' ibănii ^. ..] tot un .neam sintu. M. COSTIN, NM, 268. Traian f.. .] era spaniol sau liispan. N. COSTIN, L, 42; cf. CANTEMIR, HR., 12, 120; N. COSTIN, L, 136; N. COSTIN, C, 39, 53, 289. Forme gramaticale: s.m. sg. nom. -ac. hispan (CORBEA, D, 135r; N. COSTIN, L, 42); pl. nom. -ac. hispani ’(N. COSTIN, C; 39, 53); hişpanii (M. COSTIN, NM, 268; N. COSTIN, L, 136), ispanii (CANTACUZINO, IST., 38; CANTEMIR, HR., 12); g.-d. hispanilor (N. COSTIN, C, 289); ispanilor (CANTEMIR, HR., 120); s.f. sg. nom. -ac. hişpană (CORBEA, D, 135r). Variantă: ispan. — Lat. Hispani, pol. Hiszpan. •HIŞPANCĂ S.f. (1736 — 1738) Spaniolă. Deciacestu împărat (eray de strămoş rîmliăn şi den strămoaşe hişpancă. N. COSTIN, C, 53. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. iiişpancă (N. COSTIN, C, 53). — Hişpan + snî. -că; cf. pol. Hiszpanka. •HIŞPANIENESC adj. (c. 1700) Spaniolesc. Iberrus, g.m. Riu hişpanienesc;. CORBEA, ‘D, 139T. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. hişpanienesc (CORBEA, D, 139v). — Hişpan sui. -ienesc. •HIŞPANIOLESC, -EASCĂ adj. (c. 1700) Spaniolesc. Hispanicus, -a, -um. Hişpaniolesc, -o. CORBEA, D, 135r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. hişpaniolesc (CORBEA, D, 135r); f. hişpaniolească (CORBEA, D, 135r). — Hişpaniol (< magh. ispanyol, it. spagnolo) -f-suf. -esc. HOLENDIiîZ s.m. v. olandez. ♦HOMERIC,1 -Ă adj. homericesc, -ească. HOMERICESG, -EASCĂ adj. (c. ,1700) Homeric. Homericus, -a, -um.- Homericesc, -ă. CORBEA^ D, 135v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. homericesc (CORBEA, D, 135v); homericească (CORBEA, D, 135Y). ' HUMERAt 216 — Lat.' HomericilSi -a, -um. (după ;modelul adjectiveloir terminate în -esc). 1 .ir-,'.'- .y v',' *HUMERAL, -A< adj. 'V. -umerali. ’i : IIUMN s.m. v. hun. ;:!«*;■ HUN s.m. (1701 —1750)-Hunii, au cum le zic alţii, Unii. CANTACUZINO, IST., 71. Unii, rod de tătari asiatici. CANTEMIR, HR/, 12. Ungurii, huni, magiari. M. COSTIN, NM, -268. Atilă, craiul humni-lor. N. COSTIN, C, 39; cf. CANTACUZINO,' IST., '65;' 68, 70,: 72, 75, 76, 77, 78; CANTEMIR, HR., 11, 17, 147, 158,' 177, 253, 255, 256, 269, 280, 281, 282, 283, 312, 313, '320, 464, 510; N. COSTIN, L, 27. • Forme gramaticale: pl. nom. -ac. hunii (CANTACUZINO, IST., 75; CANTEMIR, HR., 313; M. COSTIN, NM, :268), uni (unni: CANTEMIR, HR., 11); humnii (N. COSTIN; L, 27), hunii (CANTACUZINO, IST., 65, 68, 70, 71, 72, 76, 77, 78; CANTEMIR, HR., 255, 256, 283; hunnii: CANTEMIR, HR., 269, 280), unii ■ (CANTACUZINO,1 IST., 71; CANTEMIR, HR., 12, 158, 281, 464; unnii: CANTEMIR, HR., 17, 255, 281, 282); g.-d. luminilor (N. COSTIN, C, 39); hunilor (CANTACUZINO, IST., 70; CANTEMIR, HRi, 312 ■, humnilor: CANTEMIR, HR., 280, 281, 282), unilor; (CANTEMIR; HR., 147, 320; unnilor: CANTEMIR, HR., 253, 281, 282, 510). ' •Variante: humn, im. ' ,! ■:r : ,< — Lat. IIunni. '■ ~ ■■ i '' *IAM13 s.m. v. iambus. -1 '• V' ; *IAMBIC, -Ă-’adj. v.' iambicesc, -cască. ■ . . IAMBICESC, -EASCĂ adj. (1680) Iambic. Stih iambicesc a Isaiii prorocie rugă mai multă. DOSOFTEI, PSALTIRE, ăp. CANDREA, PS, II, 323. Canon iambicesc .. . în ,versuri1 iămbicesU.'DOSOFTEI, Pi II, 107r; cf. DOSOFTEI, VS; dec,, .231r ; DOSOFTEI, P,T;I, ,106v. 1 '.Forme gramaticale: sg; nom.1 -ac. m. iambicesc -(DOSOFTEI, --P." II, ’ 106v, i01T', iambicescu: DOSOFTEI; PSALTIRE, ap. CANDREA, PS, II, 323) ; pl. nom. -ac:' n:’iambicesti (DOSOFTEI,'VS. dec., 231r; DOSOFTEI, P, II, 107r). ’ — Lat. iambicus, -a, -um (după modelul adjectivelor terminale in -esc)., , .■ ^ .■■■ ] '■ <>IAMBUS; s.ml' (c: 1700)' Iamb: Iambicus, iămbeus, -a, -um. Den iambus, iambus. CORBEA, D, 199r. Dijambus g.n. Iambus zkămăn. CORBEA; D, 86'". • .v .. . — Lat. iambus. , , IAZUVIT s.m. v. iezoyit.1 ' .. ' , IBĂRI s.m. pl. (1718) Locuitori ai Iberiei. Ilişpanii; ibării,’ ţilti-berii [...], lot un neam sînţu. M-,' COSŢIN,,NM,, 268. ., :■ ;; , Forme, gramaticale:ix,pl. nom.(,-ac.: ibării, (M. COSTIN, NM, ?68). — Lat. Hiberi. . . "V . ' / ' ' , . ♦IDE s.f. pl. v. idi. •, . ';:if , ;V -; IDL S.f.; pl: (1652),dăe.'Calande să,chiamă cealezeace, zile .ale lunii de tntii; nome să chiamă ceale doazeci de zile; iară idi să chiamă ceale; treizeci. PRAV., MB., 292.. - i, /Forme gramaticale: pl. nom.,,-ac. idi (PRAV., MB,' 292). - . :■-> i ... / — Lat. iaiis. ■:.■■■ . . .■ v. .• ■ • • ’ IDRĂ s.f. (1694)'Monstru*fabuIos: Idră cU 7 cdj)ete;:iEN,-25:rIdrelo (adecăte juriile). FN, î26‘; icf:;FN; 34. - ,i< \ i '.Sr-OD.:. ; Forme’ gramaticalei'sg:, nom.'-'.tâcTidrâ!';(FN/:25)V g.-d. idre (FN, 34) ; pl. nom. -ac. idrcle (FN, 26).'y,V: a — It. virali cf.. gr. .68pa.''•' ,*:;J /J 1 • ; ‘ :7 OIEIUNIUM s.n. (1702) Posti ieiunium') nu-iIjslobpă mai mu.lt de o dată. P. PR., 131r. A doa ieiunium, ădeca post. P. PR..','.lŞl,r.‘, — hat: ieiunium. ,.»’»;>• sn* ■' '•'• ! T 1 : ' ' crEZpyiŢ,'s.m.V,(17021[‘'Membru 'al''Unui ordin /călugăresc; Iezuit. . (imperptor: ^PS.-CQSŢIN,'. L„ 64), împcratoriului (împeratoriuOuyi: N; COSTiN^ L,- 317); pl.^ nom. -ac. împărători (N. COSTIN, L, 37). ,,, , ; , . ,, '.. Variante,: împărător, împeratorfiu). , , — Lat. împerator, rus. lătnepămop. " , ' IMPOŞIŢIO s.n. v. impoşiţiu. < ] °IMPOŞIŢIU s.n. (1742) Impozit .. Iar pentru rîndul vemij, vinurilor, a imposiciului szileste. a. iszprevi tseva. STINGHE, DR!j, I, 108 Pentru imposicio, de nu sze va ,pute jerta ce iot, rhacar pe zsumalatc— stinghe, drş, i, 113. • ,219 INFLUS ^•.ţPprme gramaticale:sg.'nom. -ac. impoşiţio (imposicio: STINGHE, DUŞ, I, 113); g.-d. impoşiţiului (imposiciului: STINGHE, DRS, 'I, 108). Variantă: impoşiţio. — "Magh. imposiciâ (< lat. med. impositio). *IMPOZIT s.n. v. impoşiţiu. CINCFIJIŢIŞ s.f. (1736) Not.ă, referat asupra rezultatelor unei anchete,'.cercetări. Cercat prin sicret şi veţ afla de. e adevăr să fie triniis măr. ghin. ace incfijiţiş. .STIN.GHE, DRŞ, I, 186. . .Forme gramaticale: sg. nom. -ac.' incîijiţiş (STINGHE, DRŞ, I, 186).. V'/.>!•' ' : ;7 \';y ' -\ '■ ■ - —.Magh. ,-inkvizicio ' (< lat., inquisitio):' •••: . ^INCHIZIŢIE s.f, v. incîijiţiş. • \ J': , INDEX s.n. (1698) 'Sumar.: .Prihir-uh■'index, adecă scara. CANTEMIR, D, 387. . ! : i - • Forme gramaticale: sg. nom. -ac. index (CANTEMIR, D, 3S7). — Lat.' index. 1 ! INDlCT s.n. v. indiction. ■ ! • - "INDICTION s.n. 1. (1675) începutul anului bisericesc: In zioa dentiiu, de'ncepul, indictiona anului. VIEŢILE SFINŢILOR 1675. an;,DA,s.v. La rlmleani iaste rindul de-ncep anul din indiction. Şi indic-Hon pre limba lor să dzice poruncă'şi drătătură. DOSOFTEI, VS, sept., 2. (1717) Perioadă de 15. ani.- în.luna lui septemvrie au miirit; în indicţionul al 14.: CANTEMIR,\HR., 338 ;- cf. CANTEMIR,- HR,,’ 378. Forme gramaticale: s.f. sg. nom. -ac. indictiona (VIEŢILE SFINŢILOR 1675, in DA s.v.); s.nl.sg. nom. ^ac. indiction (DOSOFTEI; VS, sept., 4V); indicţionul (CANTEMIR, HR., 338), indictul (CANTEMIR, HR., 378); g.-d. indictionulni (DOSOFŢEI, VS, sept.' 4V). 1 Variante: indict s.n., indictionă s.f. . ţ i , ^ . ţtţ Gr. ,med. ivSiKticbVi v. sl. hh-kahk-ktt;, hh-ka,hkivThohtv (gr: med., V. sl. -< lat. indictio, -onis). '• - : • ■ ; - INDICTIONĂ s.f. v. indiction. y , : . *INDICŢIUNE s.f.' v. indiction. 1V ^INDULGENŢĂ s.f. v. indulghinţie. " " . ‘r,' . INDULGHINŢIE s.f. (1702) (în bis'ericav catolică) Iertare' a păcatelor. Ce trebuie a înţeleage prin şteărgered păcatelor noastre- ce să zice indulghinţiia spre limba latinească. P, PRv,;:59^i ■ v •! 1 ’-î Forme gramaticale: sg. nom. -ac. induîghintia ' (indulghinţiia: P. PR.,- 59r).' _ • . • • • ■. . — Lat. indulgentia. 7 1 • '\ ,i .A V 7’, \ 7.;-^ v.-^INFANTERlE's.f. (1715) -'Parte'a- armatei care;duce' lupta1 pe ;jos. I3ă5 de cavalerie, infanterie si artilerie ucişi. PS.-COSTIN, L;:74;,;cf: PS.-COSTIN, L, 75. , 7 -f;vs^ - 7 - Forme gramaticale: sg. norml -ac.‘infanterie .r-(P.SlJGOSTINi 1-U,% 74, . 77 Ţ!ol.' infanierjd, ' rm. UH^atţmepue.i(p6h,, ,rus.<;;sp. infant&iq). :; INFLUS sşn..-> (1703) .Influenţa,,astrelor. asupra .caracterului^ oamenilor, .asupra vieţii omeneşti,^asupra vegetaţiei..' Nişte locuri Supuse Taurului, .vor 'gusta .maiApre' arriăruntuVreale. înflusurii 'FN, tâSJ Zevs trimite bune influsuri la Trigonon al nostru. FN, 167. . ' INFLUX 220 Fornio gramaticale: pl. noni. -ac/ întinsuri (FN, 167), întinsuri (FN; 125): 1 > i Variantă: înfius. — It. infiusso. • ''h ‘- ♦INFLUX s.n. v. inîlus. i . i.--. . ‘ ♦INFORMA vb. I v. înformuS. . ' > ' ' 1 * ' . INFORMAŢIE s;f.i. (1724) 'Ştire. ' Veţi luă informaţie de* ia) mărita sa. -STINGHE, DRŞ,v I, 142. După informatiohul' de la! directorul. TEMPEA, IST., 117; cf. STINGHE/DRŞ, I, 119, 144. ' Forme gramaticale: s'.ÎJ sg. nom. -ac. informaţie (STINGHE,(DRŞ. I, 142); g.-d. informaţiei (informaţiei: STlNGHE, DRŞ, I, 117,1; pl. nom. -ac. informaţii (STINGHE, DRŞ, 1,144 yinformatij:'-STINGHE, DRŞ, I, 117); informaţiile (STINGHE, :DRŞ, I,. 144)’; g.-d': informaţiilor (informaciilor:-.STINGHE*/ DRS, I, 119 ■; s.n. sg. ■ nom.;‘-ac. informaţionul (TEMPEA, IST., 117). ’ ' i ! Variantă: inîormaţion s.n. ; , - . , ii — Lat. informatio, germ. Information, magh. informăciây 1 ' INFORMATION s.n. v. informaţie. - - \ / INFORMUI vb. IV v. informul* • *INGINER s.m. v, inginiariu. : INGINIARIU s.m. (1730) Inginer. Prin • vicleşugul ingiriiariidid s-au arătat de s-au luat cetatea.. IM, 63; cf. IM, 41 —42; 64.' ' Forme gramaticale: sg. g.-d. inginiariului (IM, 41 —42, 63, 64); — Lat. med. ingeniarius; it. ingegnere.- 1 • 1 - ' ' INGLEZ S:m. (1693) Englez. Şi franţozul şi- inglezul, sunt- colea,, da gâfăescu numai. FN, 18. - i i f 1 ; ‘ ; , Forme gramaticale: sg.'nom. -ac: inglezul (FN,^18):' 1 . 1 •*— 11« ingleseJ : '■' ' i 1« ' i ■ ' *' •' ' .n ■(- • '1'1 •INGLEZESC, -ASCĂ 1 adj.' (1693) Eiiglezesc.,!' ’Craiiil: inglizescu aşteaptă vânt bun să treacă. FN, 7:Şi la'craiul franţuzesc şi la acel in-glisesc ruglndu-să. .CANTEMIR, PIR., 450. Armata inglczască să putea tntoarce. VP, 186r; cf. FN, 8; IM, 7. . . Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. inglczesc (IM, 7), inglizesc (CANTEMIR, HR., 450), inglizescu (FN, 7, 8); f. inglezască (VP, 18f>r). Variante: inglizesc, inglizescu., . r . . , ' — Inglez + suf. -esc. : ' ' ' INGLIZESC(U) adj. v. iriglezcsc, -ască. ! < '-111;-1 ■ ? ■ ’ ' ♦INSPECTOR s.m. v.\ inşpcctor. ■.< ♦INSTANŢĂ s.f. v. inştanţie. . : -■- ' - " . INŞTANŢIE s.f. v. inştanţie. INSTRUCŢIE s.f. (1723) Indicaţie. Instrucliia ce s-au dat îog(ofă-luluiy Ion Podbăniceanul. DRA, I, 309; cf. DRA, I, 310. ■•'.-! " Forme gramaticale: sg. nom. -ac. instrucţie (DRA,' 1. 310\insiruc-liia: DRA, I, 309).; : -Vll \ ; r-\: ' ' ' — Lat. instructio, germ. Instruktion. . . .,î î -r. ♦INSTRUCŢIUNE s.f. v..instrucţie. 1 - " ’- n ' INSTRUMENT s.n. 1. (1702) Persoană sau lucru de .care ,cineva' se foloseşte ca de o unealtă; mijlocitor. Să dea'har'lui'Du'riinezău..] că prin iştrument aşa iuşor l-au slobozit pre el din păcatele salb.'P. PR., 101r. Cu aceste dara i cinii si istrumenturi Ellinii au' ieşit' siâpînitori. CANTEMIR,7 HR;, 86; cf. IORGA, SD, XIII, 96 ; CANTEMIR, HR., 41G-; - V- ' r’Y i -' '' - '• - 221 INTENŢIE ^ ,,(1705), Aparat;care produce simple muzicale.: In; instrumentul muzicii poale cintece alcătuite a cinta. CANŢEMIR, II,-1, 81. !/, 3. (1716 — 1742) Fig. -Uneltire,, intervenţie. Protopop -Radu, care din nedirepte ptrîle mele [ . instrumentulmieu^-ă ,ţihui mdghis- tralul Braşovului la areşti. TEMPEA,'ISTÎ, ’469i ' - 1 Forme gramaticale: sg. nom. -ac. iştrumcnt (P. PR., 101r)/, instrumentul (CANTEMIR, II, I, 81; TEMPEA, IST., i 169); pi.'homl -ae. istromenturi (IORGA, SD, XIII, 96), istrumenturi (CANTEMIR, HR., 86) ; g.-d.' istrumenturilor.i (CANTEMIR, HR., 416). ; Variante: istroment, istrument, iştrument» 1 > •- ,! -rr 'Lat: Jinstrumehtum,. magh. inslrumentiim; cf. germ. Instrument. INŞPECTOR s.m. (1736) Inspector. Inspector Gcbaur. DRA, I, 30. S-au mai aşăzal cu ei înaintea dumnealui numitului inşpectoriu. DRA, I, 364. Acolo iaste si Măriia Sa ispectorul. IORGA1, SD, XII, 36; cf. DRA, I,, 364 ; IORGA, SD, :XIV; 300. . V. :: ;! Forme .gramatiişăle: ;sg! nom:: -ac.',eşpectorJ (IOR&A, SD, XIV, 300), inşpector '(DRA, I, 364). irişpectoriu (DRA, I, 364) • işpeetornl (IORGA, SD, XII, ;36):; ■ • • ' Variante: eşpector, inşpectoriu, işpector. — Lat. inspector, germ. Inspektor,^ magh. i/njspektor: INŞPECTORIU s.m. v. inşpector. : , ' -7 INŞTANŢIE s.f. 1. (1724) Cerere. Vej sli ke instantia. [. ..] .'«n-w trimisz aits. STINGHE, DRŞ, 1,107. Resoluţia la .islantia lui pop Petrea. MOLDOVANU,; AS; 1,157; cf. . STINGHE,'.DRŞ,-' I,f 109,-143; IORGA, SD, XII, 231.;;,TEMPEA, IST., 109;j MOLDOVANU. -AS. I, 152. 2. (1.728) Pllngere; pîră, reclamaţie scrisă. Nu.poate ca să găsească vre o pricină cu Mihalcea, să zică că ar avea vre-o iştanţie undeva,. ,1 ORGA, SD, X, 419. S-au cetit inştanţia. MOLDOVANU,'AS,I, 151; cf. IORGA, SD, ,XII,\ 49, 52,; TEMPEA, IST:,> 103, 106.:; . . ' , . i'-.' (1736) Judecată, instanţă, de judecată. La ţesarilasca ţi crăiaseti măririi la inştanţie, unde se vor, cuvine. STINGHE, DRŞ, I, 197--:Iifl •inştanţie [. ..] cere milă.-,TEMPEA; ;IST., 166. Toma au dat jalba In inştantie. MOLDOVANU^ AS, I, 155; cf.,MOLDOVANU, .AS, I, 152, 154, 156; IORGA, SD, XIII., 243. i;K ; Forme gramaticale: sg. nom.’ -ac: ihstanîio (STINGHE; DRŞ, I, 197), inştanţie (TEMPEA, IST., 103, 106,' 166; MOLDOVANU, AS, I, 152, 154, 155, 156), iştanţie (STINGHE, DRŞ, L 143';-IORGA,. SD, X, 419, XII, 231) ; ■ inştanţia i (inslancia: STINGHE,‘ DRŞ, I, 107; .instamia: STINGHE, 'DRŞ, I, 107), iştanţia (MOLDOVANU, AS,' I, 157 ; işătantiia: STINGHE,'DRŞ7I,1143; iştanţiia: IORGA1,' SD,, XII, 49), inştanţia '(MOLDOVANU;' AS, I. 151;'-IORGA, SD; XII, 52); pl. nom. -ac. iştanţiile (IORGA, SD, XIII, 243),' înştanţiito (TEMPEA, IST.,. 109). , - .■ -;r , Variante: inştanţie, iştanţie, înştanţie. - — Lat. instahtia, magh. i (n)slăricia.* , • l',. INTENŢIE s. f. (1693). Un .băirîrif...] veade iirmată pred osărdniea intenţia-liii.'"FN,r’16.'. ,• '* 71-, ' 1 ' ; ! i ‘ : 7° '. 7 Forme gramaticale- sg., npm. ;-ac..'‘jntehţia (FN, 16).. ,, 77 — ha.1.i intentio;Ycf.;4ţVi inţenzione.:- o ■ i '; A .‘'7>7''~'>;} INTERIECŢIE 222 •INTERIECŢIE s. f. '(1705); Interjecţie. Ihterie'cţie; ’jLa '''gramatică, una din cele opt părţi a 'cuvîntului: CANTEMIR, II; I, 14 ; cf.' CANTEMIR, II,':J, ,194.;, ‘ i n :,v . •■■■.; i.-;; ,' .^‘j . A ~ Forme gramaticale: sg. nom. -ac. interiecţie' (CANTEMIR, II, I, 14) ;• interiecţia (CANTEMIR,, II,, I; il94)I' •» . ••••'«• v-..vv ' . - —;Lat., interiectio.) »• ••■■ni V. . , *INTERJECTIE s.',f. v. intericctie.: ’ •■-'O' 111-.’-: =■ .♦INTITULA vb.; I y. ■ (in)tituli. ’ ţ'.',. w,'. : INTITULI vb. IV.refl.: (1717). A se intitula, ^a se numi. ’iJanu (primului şi astăzi să intitulesc \cu’-;ăce$t •-nume. rCANTEMIRy'H;R,V' 437. Forme,gramaticale: refl.'ind. prez. 3 pl. să intitulesc (CANTEMIR, IIR., 437). . _ ,v ;ii ; !. ’T! 1 — Lat. med. intitulare. , ■ ... : V. şî t i t. u 1 i. ” v, ♦INVENTAR s. n. v. inventarium. / >■ ■ :v i . ; , ; ar; INVENTARIUM s.,,ii. (I752)>.lnyentar. Inventarium, prinţi;u-i celi ci s7au aflat în casa 'călugăriţii NemfpdpriL'-l'O'B.QÂi: SD,-.XII,;>63.,* w: Forme gramaticale:'sg. nom. -ac. inventarium (IORGA, SD,> XII, 63). . . . ... '-V ^ — Lat. inventarium. v ‘ ., , , . . ’ i INVENŢIE s.f.' (1701) Noutate tehnică., Noao invenţii să vădeşcu, pentru mai mare pagubă a oştirii. FN, 105. , 1 . ‘ • Forme gramaticale: pl. îiom. ^-ac;'invenţii (FN^:; 105)^' v 1 " . " — Lat. inVentio; cf.'it. invenzione. 11' -*' ; ‘ " ■ IPOGRATIC adj. '(1749)^ în s. comp.1 Vin ipocratic/= amestec,dc vin' nobil (roşu 'sau alb)' 'cu substanţe colorante aromatice.' Vin ipocra-tic. CB, 55r. . , . . ' ■' Forihe' gramaticale: sg; nom.: :-ac.''n.‘ipocrătic' (CB, '55r)V ' -It.' (vino) ippocratico. ' 1SPAN s. m. v. hişpan, ’' ' " ' ; ISTORIC s. m. (1667;1-1669) Cronicw^lKt;■ : ’ 3. (1703 j Mod de desfăşurare' a unei acţiuni. Să, Innăduşaşte-o-adunare, a găci istor.iia viitoarea companiei. FN, 154. Forme gramât'icaler şg. nom. -ac.1 historie (NT, 135r; CAT. C, 8; N. COSTIN, C, 297), istorie (CANTACUZINO, IST.,' 23)', iştorie ITAI.1CESC (SA; 137v); liistoria [hisioriid: ■NT/ lt34^); istorisi (isioriia: CANTÂCU-'ZINOrlST.' 3 ; FN,' 154),'istoria:(SAi:9V; 'istoriia:- SA,:43r) ;'pl. nom. -ac. liistorii (II, 33v),iştorii (CANTACUZINO, IST., 35), istorii (SC, 81v) ; liistoriile (N.1 COSTIN, U, 301); g. -d: liistoriilor (N/vCOSTIN,!L, 49). Variante: liistorie, istorie; ;■/"■ — hai. historia, it. istoria, magh: historia,'' pol;- liysloria. ' ; ‘ ISTROMENT s. h. v. instrument. . : ’ 1 . ISTRUMENT s. n. v. instrument. 'l'! ‘ ■ "v' I ŞCOALĂ s. f. v.. şcoală. , ; ' . , , ' , ' ! : ; IŞPECTOR sl.'mv' v. inşpector. i..: î ! . • . ' - - ' IŞTANŢIE s.‘ f. v.' inştanţie.'. • • ’ • 1 • 1 ;;i IŞTORIE s. f. t.• istoric. • • ■ , ' IŞTRUMENT şi n. v. instrument, '. ,• . ITAL S. m. : (1689)Italian. i Acest împărat [...'] s-au bătut cu Halii. GRON., iţt3v. Acest Filip-Calimah era -ital den Florentiia. N. COSTIN, L, 433; cf. CANTEMIR, II, I, 7; ,N. iCOSTIN, C, 289; CANTEMIR, HR., 126, 127, .157. 'l '.'im: S-V.7 •;-Forme gramaticale: sg.nom. -ac.-ital fN.-COSTIN, L, 433) ; italul (CANTEMIR, .II, I, 7;; CANTEMIR, ,HR;*; 126); pl. .nom: ;-ac'., îtall (CANTEMIR, HR., 127, 157) ; italii (CRON., 143v,;‘ CANTEMIR, HR.. 157); g. -d. italilor (CANTEMIR, HR., 126; N. .'COSTIN, C, 289). •. , t - . Lat. Itali. -. .., .îi.,:... V. şi italian. •••.' , ITALIAN s. m. (1667—1669) Italiianii, cum. ai zice rimleanii.' TP, 53v. Italianii, adecăte frîncii. CANTACUZINO, IST., 59. IJsii dzic italianului vloh. M. COSTIN,1 NM; 246; cf. M. .COSTIN, L,: 66; CANTEMIR, HR., 54, 131, 134,:157, '5.12; :M.. COSTIN, .NM,! 246, 247, 248. 261; N. COSTIN, L, 40, 41, 42, 54; MD2, 29v. : ■ Forme: gramaticale: sg. nom.:-ac;; italian (CANTEMIR, HR.,' 54; M.-.COSTIN,'- NM, 264; N. COSTIN,- L; >40;, 41), italianu (italian#; M: COSTIN; L, 66) ;.italianul (N.' COSTIN, L, . 44); g., -d- italianului (M. COSTIN,' NM, 246 ; N. COSTIN; 'L;; 40,’ 42; italianului:M-, COSTIN. NM, ;246k'plJ ribrriJ ^ac. italiani (CANTEMIR, HR., 131); italianii (M. ^COSTINi' NMy ■ 248'; * CANTACUZINO,...IST., 59 ;::italiianii:; Tp, 53v; CANTEMIR, ,HR,: -1.3l,M34,',157; 542), italienii (N. i COSTJN, L, 41, 42, 54; italiienii: M. COSTIN, NM, 247), talicnii (MI)2, 29v); g. -d. italianilor (italiianilor: CANTEMIR, HR., 512)V italienilor (N. COSTIN, L, 41). ..ju ;i Variantă: talian. , ;A'i It. italiano, ,magh.; talidn. ... ~ : , - V: şi i tal: . . ... . L!Vi\\ ITALIAN, -Ă adj. (1694) 4 astrologhi [...] italiăni::FN, 22.; cf. FN, ■ oQ,---118 ; ■ ■Ml’ COSTIN, >NM,; 247...:,; ,;: : ji; 7 y v . :,,u.. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. italian (M. COSTIN, ‘NM, 247); f. italiana (FN, 118); pl. nom. -ac.m. italiani ,(FN. 22; italiiani: fn, 50). _ ■ ....... j; V. : 7 • .. ■! It- italiano.. , i, ■ •: “ITALIC,. -Ă iadji' vi italicesc.r!'j ■ kŞ-s.-.-... "•* ÎTÂL'ICESC‘adj.1 (cr’1700) !'ItălicV Italicus\ ‘-a:,'i '-um.'- Italicesv, din ian 1 Italiei. CORBEA, D, 164r. .cr: V..- ITAliICEAŞTE 224 Forme gramaticale: sg. nom.,-ac. m. italicesc (CORBEA, D, 164r) — Lat.italicus, -a, -um (după modelul adjectivelor terminate ,în -esc)-. . .. . : ’. .. iv ‘ ■ •ITÂLICEAŞŢE adv. (c.' 17G0) Italieneşle. ,S'ă /7, 28'. Faven-lia g. f. Oraş italienesc. CORBEÂ, D, 112v., Cuvintele, unele ietineşti, iar altele italieneşti. M. COSTIN, NM, 247: Limba talieneaseă. VP, 131'; cf. CORBEA, D, 133v, 177r; FN, 118; CANTEMIR, HR., 24, 110, 130, 134, 135, 157, 269, 375; N.' COSTIN, L, 41. v: Forme gramaticale: sg. nom. -ac. f. italienească (italienescă:. CANTEMIR, IIR., 130, 134; italiemască: CANTEMIR, Htl., 375); ita-liinească '(italiinescă: CANTEMIR,' HR-V'157), itiilineaseă (BRAN-COVICI. GR. SLOV., 28), talienească (VP, 13^); n. italinesc (CORBEA1, D., 112v; CANTEMIR, HR., 110); pl. nom. f-ac. iri; italieneşti (CORBEA, D, 133v, 177r; CANTEMIR, HR., 24); f. italieneşti (CANTEMIR, HR., 269); n. italieneşti (CANTEMIR, IIR., 135 ;• M. COSTIN, NM, 247; italieneştii'): FN, 118), italieneşti'(N. COSTIN, Li, 41), ' i " '’i' Variante: itali(i)nesc, itălieriesCj talienesc. 1 . ' • ; / i — Italiansuî. '-esc: ' v- \ •ITALIENEŞTE adv. (1726) Lăcuitorii aciia. grăesc greceşte f...] şi italieneşte. N. COSTIN, L, 28. O carte ce să zice laliinedste mane-fest. VP, 9V. ■ ■ . ' , . ’ Variantă: taliineaştc. ■■■"'.• • 1 , i — Italian +• suf; -eştej ' V. !'/,■ 1 . m-,■■...•:■ ITAL(I)INESC adj..v. italienegcij-ească. . , i . .. ., : : ITĂLIENESCrădj. v. italienesc» -ească. . * TURIST s.m. v. iurista. : j, , ' > - v IURISTA s: m. '(ci, 170D) Jurist.. Trebatius g. m. Un iuristă, prea bun priietin al' lui Ţiţero'. ‘CORBEA* D,' 352v. Servitis Sulpitius,.g. m. Uh iurist au fQst vestit In vreămeă lui Ţiţeroi CORBEA, D, 308v. Numele cele streine care să sflrşesc la -stă,;precum: gramatisla' iurista (gl. marg. cel ce ştie ales judecata): EUSTATIEVICI, GR, 41. . . ;■ i ; Forme gramaticale: sg. nom. -âc/iurist (CORBEA, D,308v),i turista (EUSTATIEVICI, GR, 41), iuristă; (CORBEA, D, 352v). /. C Variante: iurist, iuristă. ..ii' ■ .. i . — Lat. med. jurista, magh.; juryst. ■ . i • , V. şi i u ri st-c o n z u 1 tus. j-; . IURISTĂ s. m. v. iurista. :i > IURIST-CONZULTUS s. m. (c. 1700) Jurisconsult.Ulpianus: g. m. Un iurist-eonzultus care au trăit tn vreamea împăratului. Adrian. CORBEA, D, 370 r. ; ;.i. y Forme gramaticale: sg. nom. -ac. iurist-conzultug (CORBEA, D, S70r). 1 ., :- — Lat. med. juris cohsultus. ......... : V. şi i u r i s t a. IURIZDECŢIE s. f. (1716—1742) Jurisdicţie. Totdeauna iuriz-deefiei noastre f...] pleclndu-vă. TEMPEA, IST.,; 154. i/ i Forme . gramaticale: sg. g. -d. iurizdeeţiei (TEMPEA, I ST., 154). — Lat. jurisdietio. ' , ' ■ ”; ‘ •ÎMBUMBĂRDAT, -Ă adj. (1703) Bombardat, -ă. îndoială este să acea imbumbărdată cetate ya cădea. FN, 127. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. f. îmbumMrdată (FN, 127). — îmbumbărda(< it. imbombardarc) (yr'm schimbarea valorii gramaticale). ÎMPĂRĂTOR s.m. v. imperafor. ■ , ® ÎMPĂVĂZAT, -Ă/adj. (c. 1700) Care are pavăză. ScuiatusT -a, -um: cu, pavăză, împăvăzal, -ă. CORBEA, D., 302v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. împărăzat (CORBEA, D,. 302y); f. împăvăzată (CORBEA, D, 302v). — împăvăza (< în.- + pavăză) (prin schimbarea valorii gramaticale). ■ ÎMPERATOR(IU) s.m. v. imperator. ÎMPREGIUR-STANŢIE s.f. (1681) Circumstanţă. Durorile ogo-idşle, împregiur-stantiile goneaşte. DOSOFTEI, M, 63v. împrcgiur-stanţiilc-jircumslanliile, încungiurările. DOSOFTEI, M, 152v. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. împregiur-stantiile (DOSOFTEI, M, G3V, 152v). — Lat. circumstantia (prin semicalc). V. şi ţi r cu ms t an i i e . •• ÎNCOMODAŢIE s.f. (1749) Deranj, supărare. Viu şi fac încomodaţia dumital[e] şi înştiinţezu. IORGA, ŞD, XII, 51. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. încomodalia • (IORGA, SD, XII, 51). _ ■ . _ " - >. ;/ ■; -■ — Lat. incommodătio.' •' <'"■' : - /: ' , ÎNCOR.ONA vb. L (c. 1685) A(-şi) pune coroană de.monarh. L-au încoronai episcopii. BRANCOVICI, CR. SLOV.,' 75. S-au încoronat vechii Băsărăbcşti. PSALTIRE 1694, in BRV, I, 336. încoronindit-să; împărat. CANTEMIR, HR., 332; cf. PM, 185; EVANGHELIE 1697, in BRV, I, 343; CANTEMIR, D, 5; MINEI'1698, in BRV, I, 367 ANTIM, CL, Iv; CORBEA/ D, 70r, NOUL TESTAMENT 1703, in BRV, I, 448; CANTEMIR/ II, I, 'lOl; NEAGOE, INV,, = 229, 234,. 249, 304; GRECEÂNU, IST.,' 82;. CANTEMIR, HR.,- 332, 515;. GRECEÂNU, IST., 218; ANT., lr; MOLITVENIC 1730, in BRV, II, 40; NECULCE, L, 293 ; PSALTIRE 1743, in BRV,-II, 77; EVANGHELIE 1746, in BRV, Iii 91; CEASLOV 1750, in BRV, II, 112; MOLITVENIC 1754; in BRV,’II, 126; LITURGHIE 1759, in'BRV,. II, 146; ANON. BR., 292; VP, 12r.; : v Forme gramaticale: tranz. ind. prez. 1 sg. încoronezu (GORBEA,-D, 70r); 3 sg. încoronează (EVANGHELIE 1697, in BR;V, I, 343),. ÎNCORONARE 226 încorunează (CEASLOV 1750, in BRV, II, 112); viit. 3 sg. Ta încoruna (NEAGOE, INV., 304); pf. s. 3 pl. încoronară (VP, 12r) pf. c. 1 sg. am încorunat (am încorunatii: MINEI 1698, in BRV, I, 367), 2 sg. ai încoronat (ai încoronaţii: LITURGHIE 1759, in BRV, II, 146), 3 sg. an încoronat (ANT., 1T; MOLITVENIC 1730, in BRV, II, 40), au încorunatu (CANTEMIR, D, 5); 3 pl. au încoronat (BRANCOVICI, CR. SLOV., 75; NECULCE, L, 293; ANON. BR., 292); conj. prez. 3 sg. să încoruncaze (EVANGHELIE 1746, in BRV, II, 91); ger. încoronîndu (GRECEÂNU, IST., 218); refl. ind. prez. 3 sg. să încoronează (să încoroneză; CANTEMIR, HR., 515), să-ncoronează (NOUL TESTAMENT 1703, in BRV, I, 448); viit. 3 pl. să vor încorona (NEAGOE, ÎNV., 229); pf. c. 3 sg. s-au încoronat (PSALTIRE 1694, in BRV, I, 336; ANTIM, CL, Iv), s-au încoronatu (PSALTIRE 1743, in BRV, II, 77; MOLITVENIC 1754, in BRV, II, 126), s-au încorunat (NEAGOE, ÎNV., 234; GRECEÂNU, IST., 82); conj. prez. 3 sg. să să încoruncaze (NEAGOE, ÎNV., 249); ger. încoronindu-să (CANTEMIR, HR., 332); pas. ind. prez. 3 sg. încorunat este (PM, 185); inf. a îi încorunaţi (CANTEMIR, II, I, 101). Variante: încoroni vb. IV, încoruna vb. I. — Lat. med. încoronare. (Varianta încoruna, eventual prin apropiere de corună) , V. şi c o r o n a. • ■ •ÎNCORONARE s.f. (1705) Ţeremonii spre încoronarea lui făcură. CANTEMIR, II, II, 127. Socoteala încorunării la Beligrad era să să facă. GRECEÂNU, IST., 82. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. încoronarea (CANTEMIR, II, II, 127); g.-d. încorunării (GRECEÂNU, IST., 82). Variantă: încorunare. - . — încorona (prin schimbarea valorii gramaticale). ®ÎNCORONAT, -Ă adj. (c. 1685) Întăiul-încoronalul înpărat al Chievului. BRANCOVICI, CR. SLOV., 69. Laureaius, -a, -um. Cu dafin încoronat, -&. CORBEA, D, 170r. în Ungrovlaliiia încorunatii. OCTOIH 1742, in BRV. II, 62; cf. CORBEA, D, 70r, 85r; NEAGOE, ÎNV., 217; SLUJBELE 1720, in BRV, IV, 43; EVANGHELIE 1723, in BRV, II, 21; TRIOD 1731, in. BRV, II, 44; EVANGHELIE 1742, in BRV, II, 60; MINIAT, C, lv; PSALTIRE 1743, in BRV, II, 77; EVANGHELIE 1746, in BRV, II, 89; APOSTOL 1747, in BRV, II, 95; TRIOD 1747, in BRV, II, 102; CAZANII 1748, in BRV, II, 105; ANON. BR., 285. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. încoronat (CORBEA, D, 70r, 85r, 170r; PSALTIRE 1743, in BRV, II, 77; încoronată; TRIOD 1747, in BRV, II, 102), încorunat (MINIAT, C, lv; încorunatii; EVANGHELIE 1723, in BRV, II, 21; TRIOD 1731, in BRV, II, 44 ; EVANGHELIE 1742, in BRV, II, 60; OCTOIH 1742, in BRV, II, 62; EVANGHELIE 1746, in BRV, II, 89; CAZANII 1748, in BRV, II, 105); încoronatul (BRANCOVICI, CR. SLOV., 69); f. încoronată (CORBEA, D, 70r, 85r, 170r; ANON. BR., 285), încorunată (SLUJBELE 1720, in BRV, IV, 43; APOSTOL 1747, in BRV, II, 95); pl. nom.-ac. m. încorunaţi (NEAGOE, ÎNV., 217). Variantă: încorunat, -ă. — încorona (prin schimbarea valorii gramaticale). 227 înfoemAlui ÎNGORONAŢIE s.f. (1717) încoronare. Incoronaţie împăratului. CANTEMIR, HR., 331. Forme gramaticale: sg. riom.-aci. incoronaţie-(CANTEMIR, IIR., ; 331). >, .... V' -- -A.,' ‘ : ■ •.,/ ' — Lat. med. incoronatio. , 'V: şicoronaţie. ... ■ '' ÎNCORONI vb. IV v. încorona. . ; « ÎNCORUNA vb. I v. încorona. ÎNCORUNARE: s. f. v. încoronare. • • ÎNCORUNAT, -Ă adj. v. încoronat, -?.. ’ •ÎNFIGURA vb. I (c. 1700) A da formă. Formo, -as. Formăluireai înfigurescu. CORBEA., D, 118r; cf. CORBEA, D, 114T. (c. 1700) A imagina. Irnagino, -as. Chip îi dau, înfigurezu. CORBEA, D, 142r. Praefigiiro, -as. Înainte înfigurezu. CORBEÂ, D, 256r. Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. înîigurescu (CORBEA,. D, 118r), înfigurezu (CORBEA, D, 114v, 142r,-256r). m Variantă: înfiguri vb. IV. . — în + figură. ®ÎNFIGURĂRE s. f. (c. 1700) Formare. For mat ura g. f. Formăluire, ohrăzîre, înfigurare. CORBEA, D, 118*; cf. CORBEA, D, 114v. ^ (c. 1700) închipuire, imaginaţie. Imaginatio g. f. înfigurare, chitire, gîndire. CORBEA, D, 142r. Imaginarius, g. m. în- sine gîndit, -ă. înfigurarea aceluia care cu totdeadinsul iaste nimic, în minte furmăluilă. CORBEA, D, 142 r. <£>' (c. 1700) Asemănare. Simiio, -as. Asemine sîntu, samănu, portu, înfigurare, obraz. CORBEA, D, 311v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. înfigurare (CORBEA, D, 114v, 118r, 142r, 3ilv); înîigurarea (CORBEÂ, D, 142r). ■ — înfigura (prin schimbarea valorii gramaticale). •ÎNFIGURĂŢEAŞTE adv. (c. 1700) în mod figurat. Figurate, înfigurăţeaşte, cu pildire, pildiţeaşte. CORBEA, D, 114v. — înfigurat (< înfigura) + suf. -este. ÎNFIGURI vb. IV v. înfigura. ®ÎNFIGUROS, -OASĂ adj. (c. 1700). Visător. Imaginosus, -a, -um. Chipos, -ă, înfiguros, -ă. CORBEÂ, D, 142r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m.‘ înîiguros (CORBEA, D, 142r) ; f. înîiguroasă (CORBEA, D, 142r). — în -f- figură + suf. -os. ÎNFLUS s. n. v. inîlus. ÎNFORMA.vb. I (1698) A alcătui, a forma. Cela ce înformadză lumina şi face Intunerecul. CANTEMIR, D, 169. Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. înîormadză (CANTEMIR, D, 169). — Lat. informare. V. şi înf or măi ui, în formui. ÎNFORMĂLUI vb. IV (1717) A-şi desăvîrşi educaţia, instrucţia; a se forma, a se instrui. Ţiţeron[...] mergînd in Greţia, cei de frunte şi aleşi filosofi ascultase. Pentru ca să să înformăluiască, pre sama lor să dedease. CANTEMIR, HR., 87. , , Forme gramaticale: refl. conj. prez. 3 sg. să să înîormăluiasoS, (CANTEMIR, HR., 87)., ... ■ , . Informăluire 228 — Lat. med. informare (după modelul verbelor terminate, in -ălui, împrumutate din maghiară). V. şi Informa, înformui. •ÎNFORMĂLUIRE s. f. (1717) Informaţie. Pentru ca să dăm cititoriului nostru putină Informăluire în ce chip adică să poată [. . .] să înţăleagă. CANTEMIR, HR., 215. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. înîomiăluire (CANTEMIR, HR., 215). — înformălui (prin schimbarea valorii gramaticale). ÎNFORMUI vb. IV. 1. (1681) A-şi imagina, a-şi reprezenta. Şi înformuiaşte-ji pre al tău Hristos într-accasia. DOSOFTEI, M, 53r. 2. (1681) A întruchipa. Pre acesta l-ai înfurmuil tn faiu ţi în bunătate. DOSOFTEI, M, 81v. A sc transforma în ceva, a lua forma cuiva. Pardos. Corb sau Corb pestrit să va Informui. CANTEMIR, II, I, 133. 3. (1698) A (se) informa. Să ne înformuim. CANTEMIR, D, 365. Prevorovire. Informuind cititoriul. CANTEMIR, IIR., 215. 4. (1705) A ticlui, a aranja. Socoteală îşi orîndui si cuvintele îsi informui. CANTEMIR, II, I,'86; cf. CANTEMIR, II,' I, 13. Forme gramaticale: tranz. ind. prez. 3 sg. inîormuieşte (CANTEMIR, II, I. 13); pf. c. 2 sg. ai înfurmuit (DOSOFTEI, M, 8lv); ger. înîcrmuind (CANTEMIR, HR., 215); refl. ind. pf. s. 3 sg. îşi înîorraui (CANTEMIR, II, I, 86); viit. 3 sg. să va înSormui (CANTEMIR, II, I, 133); conj. prez. 1 pl. să ne înformuim (CANTEMIR, D, 365); imper. 2 sg. înîonmiiaşte-ţi (DOSOFTEI, M, 53r). . Variante: înîormui, mîunnui. — Lat. med. informare (după modelul verbelor, terminate în -ni). A;. şi Informa, informui. cÎNFORMUIT, -Ă adj.Ţl7Q5) Ticluit, aranjat. înformuite dovedele ■a Hameleonului. CANTEMIR, II, I, 9fi. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. f. înformuite (CANTEMIR. II, I, 98). — Informui (prin schimbarea valorii gramaticale). ÎNFURMUI vb. IV v. informui. ÎNŞTANŢIE s.f. v. inştanţie. •ÎNTRUDUCĂTOR, -OARE adj. (1717). Care aducc. Vechime vremilor şi mulţime annilor stăpînitoarâ stiintii ţi întruducătoare uitării. CANTEMIR, HR., 298-299. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. f. întrudiicătoarca (inlruducă-loare: CANTEMIR, HR., 299). — Introduce (< lat. introducere) + suf. -(ă)tor; cf. lat. inlroduc-lorius, -a, -um. J ^JURISDICŢIE s.f. y. iurizdecţie. * JURI ST s.m. v. iurista. ^JURISCONSULT s. m. v. iurist-conzultus. LABIRINT..s.n. (c- 1700) Construcţie cu multe Încăperi, în care orientarea e dificilă. Theşeu s-au mîniuit din labirinturi, omortnd pre Mihotaurus. CORBEÂ, D, 26v. ; ' - v Forme gramaticale: pl. nom.-ac. labirinturi (CORBEA,; D, 26v). — Lat.‘labyrinthus.. ' ■ ■ -.'. OLADANUM s. n. (c. 1700) Laudanum. Lada g. /. O tufă din tări streine, din care iau apa cu numele ladanum cu miros frumos şi buh- CORBEA, D, 166'".' L — Lat. ladanum., '■■■,. ' ~ . LAMPAŞ s. n v. lămpaş. ♦LANTERNĂ s. î. v. lăiernă. : LATIN s. m. 1. (1560—1562). Adept al catolicismului; catolic. Iară cine ca mîhca[.. .] de la jidovi sau de la'latini', post 8zile. CORESI1,. PRAV., 8T., Iară latiniit,şi ale scripturii'J .. învăţături le stremută. ANTIM, CL, Ir. Nici din latin s-au făcut orthodox. CANTEMIR,' HR., 458; cf.rNĂSTUELEL, VI, 297; ANTIM, CL, ;lIr, lv; IORGA, SD,: I, 96; CANTEMIR, HR., ,476. . * . 2. (1651 —1700) Locuitor âl Romei;.roman. Leteny. Latinul. ANON^ CAR., 350. Toate numele luate de ‘la greci şi de la. latini. GSi‘, 382^v Mărturisit de mii de istorici eleni şi latini. ANTIM, CL, Iv. Slca -âw coadă,-căria îi zic latinii cometa. PS.-COSTiN,' L, 22'; of. DOSOFTEI,: P, II, 123V;,MILESCU, Cî, 89; CORBEA, D, 169r; CANTACUZINO, IST., 10', 55, 37; FN, 121; CANTEMIR, îl, 1,7 ; CANTEMIR, HR., "13; 96,102,421,424 ;N. COSTIN, L, 26, 49; AARON, PP, 90, 98 ; MD2,109r: Forme gramaticale: • sg. nom.-ac.. latin (CANTACUZINO, IST;, 10; CANTEMIR, HR., 458); lctăni (leteny. .ANON. CAR.,- 350/; latinul (CANTEMIR, II, I,'7; AARON, PP, 98); pl. nom.-ac. latini (CORESI, PRAV.', 8r; , GSi, 382v; NĂSTUREL, VI, 297 ; ANTIM, CL, Iv, IIr; CANTACUZINO, IST., 55;. FN, 121; CANTEMIR;. HR., 424; AARON, PP, 90), letini (MILESCU, Cî, 89); latinii (ANTIM, CL, Ir, Hr, lv; CORBEA, D,169r; CANTACUZINO, IST., 37; PS.-COSTIN, L, 22; CANTEMIR, HR., 421 ; N. COSTIN, L, 26, 49 ; MD*, 109r), latinii (DOSOFTEI, P, II, 123v); g.-d. latinilor (ANTIM, CL, IIr; IORGA, SD, I, 96; CANTEMIR, HR.’, 13, 96,. 102.. 421, 424, 476). Variante: lătin, letăni, lolin. — Lat. Latini, vv. sl. aathh-k. . : ... . ' LATIN,-Ă adj. 1. (1631) Catolic. Latinul. BOGDAN, GLOSARUL, 70., ■ V' LATINEAŞTE 230 2. (c. 1700) Latinesc, roman; de origine (limbă) latină. Latinus, -a id. Latin, -ă. CORBEA, D, 169r. Bonfin, mare istoric de Dachia sau Daţia, latin. M. COSTIN, L, 41. Istoricii latini. CANTEMIR, HR., 134. în limba talieneascâ, latin. VP, 13r; cf. CANTEMIR, HR., 54, 55. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. latin (CORBEA, D, 169r; M. COSTIN, L, 41; CANTEMIR, HR., 54, 55); lătinul (BOGDAN, GLOSARUL, 70); f. latină (CORBEA, D, 169r; CANTEMIR, IIR., 54); n. lătin (VP, 13r); pl. nom.-ac. m. latini (CANTEMIR, HR., 134). Variantă: lătin, -ă. — Lat. latinus, -a, -um; v. sl. a4Thhtv. LATINEAŞTE adv. v. latineşte. •LATINESC, -EASCĂ adj. 1. (1620) Care aparţine latinilor; privitor la latini. Cărţile greceşti şi lătineaşti. MOXÂ, C, 363. Limba lătenească. TP, 24v. In limba lătinească supervu să cheamă mlndru. CRON., 129r. Istorici ellinesti, latineşti. CANTEMIR, , HR., 281; cf. NT, IVr, Vr, 40r; DOSOFTEI, VS, sept., 17r; BRANCOVICI, CR. SLOV., 34, 51; MILESCU, CÎ, 89; CORBEA, D, 169r; P. PR., 59r; FN, 121; NEAGOE, ÎNV., 173; CANTEMIR, HR., 1, 5, 13, 24, 26,-135, 156, 248, 304, 325, 444; M. COSTIN, NM, 247; AMELIO, CAT., 296; URECHE, L, 126; N. COSTIN, L, 35, 40, 41; IORGA, SD, XIV, 50; N. COSTIN, C, 632; EUSTATIEVICI, GR, 15, 30, 49. 2. (1620) Catolic. Eresa latinească. MOXA, C, 382. Eresurile, latineşti. TF, 2r. Nici leagea noastră a o mula, nici [.. .1 la cea leti-nească a trece nu voiaşle. AARON, PP, 98; cf. TP, 77v. ■ Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. lătincscu (URECHE, L, 126), letcnesc (CORBEA, D, 169r); f. latinească (MOXA, C, 382; P. PR.,.^ 59r; latinasha: AMELIO, CAT., 296), lătenească (TP, 24v; FN, 121);V\ lătinească (NT, IVr, 40r, TP, 77v; CRON., 129rj~N. COSTIN,' C,'~ -632; lătinâscă: CANTEMIR, HR., 13, 304/ lătiniască: CANTEMIR, HR., 1, 26; N. COSTIN, L, 35), letenească (TP, 24v; MILESCU, Cî, 89; CORBEA, D, 169r), letinească (CANTACUZINO, IST., 30; IORGA, SD, XIV, 50; AARON, PP, 98); n. latinesc (EUSTATIE-VICI, GR, 15), lătinesc (CANTEMIR, HR., 444), leteneso (CORBEA, D, 169r; EUSTATIEVICI,. GR, 49); g.-d. f. latineşti (CANTEMIR, HR., 5); pl. nom.-ac. mTlatîneşti-(CANTEMIR, HR., 281), lătineşti (CANTEMIR, HR., 24, 156, 325), letineşti (BRANCOVICI, CR. SLOV., 34); f. lătineşti (CANTEMIR, HR., 248; N. COSTIN, L, 40; lătineaşti: MOXA, C, 363), Ictencşti (NEAGOE, ÎNV., 173); n. latineşti (TP, 2r), lătineşti (NT, Vr; DOSOFTEI, VS, sept., 17r; CANTEMIR, HR., 135; N. COSTIN, L, 41), letineşti (BRANCOVICI, CR. SLOV., 51; M. COSTIN, NM, 247; EUSTATIEVICI, GR., 30). Variante: lătenesc, lătinesc(u), letcnesc, letinesc. vj — Latin + suf. -esc. . •LATINEŞTE adv. (1561) Era scrisă ovreiaşte, greceaşte, lătineaşte. CORESI, T, 230r. Pre Cron, lătineaş'te-l chema Salurnus. DOSOFTEI, P, II, 124r. Si fiind ungureşte, lem dat aits de le szkriu latineşte. STINGHE, DRŞ.’l, 117 ; cf. NT, Vr, 131r; ANON. CAR., 350 ; DOSOFTEI, VS, sept., 29r; BRANCOVICI, CR. SLOV., 86, 91; M. COSTIN, L, 41; IORGA, SD, X, 252; CANTEMIR,_ HR., 152; MD2, 41r. Variante: latineaşte, lătine(a)ştc, lctănieşte, letineaşte. — Latin + suf. -eşte. 231 lAmpaş •LATINIE s. î. 1. (1667—1669) Lumea catolică. Jidovimea şi păgîniia şi latiniia [•••] ?i calviniia o înfruntară. TP, 3V. 2. (1699) Limba latină. Iară rumâneaşle să cheamă Dumnezea care nume iaste de la letinie. MILESCU, Cî, 89. Dominus — după lalinie iesle la noi: domnu. N. COSTIN, NM, 261; cf. N. COSTIN, .L, 27. Forme gramaticale: sg. n'om.-ac. latinie (M. COSTIN, NM, 261), l&tinio (N. COSTIN, L, 27), letinie (MILESCU, CÎ, 89); latinia fftm'-niia: TP, 3V). Variante: lătinie, letinie. — Latin + suf. -ie. *LAUDANUM s. n. v. ladanum. LAXATIV s. n. (c. 1760) Foarte bună iaste apa. de saparina (gl. marg. apă de laxativ). MD», 109r; cf. MDş,. 40r, 52v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. laxativ (MD», 109r), laxativon (MD2, 52v), Iaxativu (MD2, 40r), laxativum (MD2, 40r). Variante: laxativon, laxativu(m). — Lat., laxativus, -a, -um. (Varianta.în -on, după modelul împrumuturilor din neogreacă). : ; LAXATIVON s. n. v. laxativ. LAXATIVU(M) s. n.: v. laxativ. "LAZARET s. n. (1716 —1742) Fiind preasfinţia sa la Arad, la lazaret. TEMPEA, IST., 171. Au foştii poronca să facemu lazaretu. IORGA, SD, XII, 26. Lîngă holarăle turceşti osabite lazaretur s-au rînduit. OC; cf. IORGA, SD, XII, 53. ! Forme gramaticale: sg. nom.-ac. lazaret (TEMPEA, IST.,17.1; OC; lazarelii; IORGA, SD, XII, 26),- lazaret (IORGA, SD, XII, 53); lazaretul (OC), lazaretul (IORGA, SD, XII, 53); g.:d. lazaretului (IORGA, SD, XII, 26; OC), lăzăretului (IORGA, SD, XII, 53) ; pl. nom.-ac. lazarcturi (OC; lazaretur: OC). Variante: lazaret, lazaret. — Germ. Lazarett (< it. lazzaretto); cf. ser. lazaret. LAZĂRET s. n. v. lazaret. . • °LAZUR_s. n. (înc. sec. XVIII) Smalţ, vopsea albastră. Toate scobiturile pietrelor pe dănafară le văpsi cu lazur albastru. ANON. CANT., 108. Scobiturile pietrilor din afară le vopsi cu lazur albastru. VIAŢA, LUI NIFON, in DA s.v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. lazur (ANON. CANT., 108; VIAŢA LUI NIFON, in DA s.v.)'; — V. sl. Aaab'pTi (< lat. med. lazur ins, v. it. lazur). "LĂMPAŞ s. m. (1648] Lampă, felinar. 'Zeace. feale carele luară lămpaşăle (gl. marg. fînărele) lor. NT, 32v. Lempăsh. Lampas. ANON. CAR., 350. Şi îi voi gata lampasul. VISKI, PV, III, 78. Polymixos g. f. Lampas, fălinafi cu multe fufeze. CORBEA, D, 251r; cf. ‘NT, 33r; PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 493; LM, 222; CORBEA, D, 167v, 169r. . , ■ ' ’ " Forme gramaticale: sg. nom.-ac.!■ lampaş•(lampas:- LM, 222), lfimpaş (CORBEA/D, 167T, 169r, 251r; lempash: ANON. CAR., 350); lampaşul (VISKI, PV, III, 78), lămpăşul(lempasul: PSALTIRE c^ 1660, ap. TAMÂS, EVV, 493) ; pl. nom.-ac. lămpaşăle (NT, 32v)r lămpaşele (NŢ; 33r). ’i • / ; Variantă:/lampaş. - ' • , , Y — Magh., lămpăs (< lat. lampas). ■ i LÂMPĂŞAL 232 °LĂMPĂŞĂL s. n. (1651 — 1700) Diminutiv al lui lămpaş. Lempeshll. ANON. CAR., 350. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. lămpăşiU (IcmpeshcU ANON. CAR., 350). — Lămpaş + suf. -el.^ LĂTENESC, -EASCĂ adj. v. latinesc, -cască. LĂTERNĂ s. f. (1651 —1700) Felinar. Lltcrnl. Lalerna. ANON. CAR., 350. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. lăternă (Icterul: ANON. CAR., 350). — Lat. laterna, germ. Laterne. ' ' LĂTIN s._ m. v. latin. LĂTIN, -Ă adj. v. latin, -ă. LĂTINEAŞTE adv. v. latineşte. LĂTINESC(U), -EASCĂ, adj. v. latinesc, -ească. LĂTINEŞTE adv. v. latineşte. LĂTINIE s. f. v. latinie. LĂZĂRET s. n. v. lazaret. LECTICĂ s. f. (c. 1700). Lectica g. /: Scaun, lectică, ca acela leagăn pre care îl duc doi asuii sau doi cai. CORBEA, D, 170r. In lectică •împărătească îl aşedzară. CANTEMIR, II, II, 127. Sau cu lecticile, sau cu carul, mergea popii. N. COSTIN, C, 254; cf. CANTEMIR, ■HR., 231; N. COSTIN, L, 309. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. lectică (CORBEA, D, 170r; •CANTEMIR, II, II, 127; CANTEMIR, HR., 231); Ieîtiea (N. COS- TIN, L, 309); pl. nom.-ac. lecticilo (N. COSTIN, C, 254). Variantă: leîtică. — Lat. lectica. LECTOR s. m. (1702) Citeţ (la biserică). Ce deregâtorie areostiaruşul ? Dară lectorul? P. PR., 102v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. lectorul (P. PR., 102v). — Lat. lector, ■ magh. leklor. , > ... ,r A . LEFTICĂ s. f. v. lectică. / ‘ '-' V LEGAT1 s.m.-(1620)-Trimis special, ambasador. Mihail fu domn In loc de legatu. MOXA, C, 38~4> Fig. îşi dzîce sfîntul Pavel apostol legatul lui Ilristos. DOSOFTEI, in DA s.v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. legatu (MOXA, C, 384); legatul (DOSOFTEI, in DA s.v.). . Variantă: legata. — Lat. legatus. LEGAT 2 s.n. (1673) Dispoziţie testamentară. Intre noi este legat pentru bonum publicum şi pentru lărgirea sfintei besericei noastre. LUPAŞ, DIT, 330. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. legat (LUPAŞ, DIT, 330). — Lat. legatum. LEGATU s. m. -v.-'legat1. LEGĂ s. f. v. ligă. “LEITENANT s. m. (1715) în s. comp. Gheneral-leitenaht = general-locotenent. S-au trimes la gheneral-leitenanl Baur. PS.-COSTIN, L, 70; cf. PS.-COSTIN, L, 68. 233 LICURI Forme gramaticale: sg. nom.-ac. leitenant (PS.-COSTIN, L, 68, 70). — Rus. neumenaiim (< fr. lieulcnant). V. şi gheneral*. ’ ! ' , LEONICESC adj. (1757) (Despre vers, stil) Leonin: Pentru stihul cel Icoriicesc. EUSTATIEVICI, GR, 140; cf. EUSTATIEVICI, GR, 134. ... ■ ^ - Forme gramaticale: sg. nom.-ac. n. leonicesc(EUSTATIEVICI, GR, 134, 140). — Lat, med. leonini (versus ~ ) (după modelul adjectivelor terminate în -icesc). *LEONIN, -Ă adj. v. leonicesc. ' * LETARGIE s. f. v. letargus. ' LETARGUS s. n. (1651) Letargie. Boală carea să chiamă letargus, adecă de boala ceaea.ce cînd,dorm ei hrăpesc şi fac grozav. MYST., 20*. ' Forme gramaticale: sg. nom.-ac. letargus (MYST.,. 20v).1 — Lat. lelhargus (morbus ~). LETĂNI s. m. v. latin. . . LETĂNIEŞTE adv. jv. latineşte. LETENESC, -EASCĂ adj. v. latinesc, -ească. ' LETIN s. m. v. latin. ; ’ LETINEAŞTE adv. v.* latineşte. LETINESC, -EASCĂ adj. v. latinesc, -ească. " " LETINIE, s. f. ,v.: latinie. ... °LEVENT s. m. 1. (1710) Mercenar moldovean din oastea Ţării Româneşti. Matei-Vodâ [■...] avea oşti, şi streine şi de ţara sa, ales pedeslrime [...] şi călări de ai noştri, moldoveni, acolo merşi înj leafă, cărora numele era livintii. M. COSTIN, L, 114. I-au dat [...] şi din livinli o samă. M. COSTIN, L,.155.* , 2. (c. 1740) Marinar turc din marina de război a Imperiului Otoman, originar din Levant. Înţelegînd turcii, au şi pornit pe căpitan-paşe cu cîtevai galioane, cu levenţii ca să apere Azacul. NECULCE, L, 341: cf. NECULCE, L, 347. . Forme gramaticale:1 pl. nom.-ac. levent (NECULCE, . L, - 347), Iirinti'(M. COSTIN, L, 155)'; levenţii (NECULCE, L, 341), leyincii (NECULCE, L, 341), livinţii (M. COSTIN, L, 114). Variante: levint, livint, — Ngr. Xepsvrrii;, tc. ;Zec’erc#.;(ngr., tc. < it. levenţi); cf. ucr. levenec. LEVINT s. m. v. leventă - ; LIAGĂ s. f. v.; ligă. LIBERTIN s. m. (1648) Libert. In sinagoga carea să chiamă a libertinilor (gl. marg. libertinii era carii îi 'făcea ’den-slugi slobodaşi): NT;' 142r. . ■■■■•■!;. ■ ' • : • : Forme gramaticale: pl. nom.-ac. libertinii (NT,' 142r) ;' g.-d. libertinilor (NT, 142r).\ \ -.ţi .. .v x ^ - —Latlibertinus:b ’ ~T- ■: — ; . i ^ *LICHID, rĂ\adj. v. rlieîidâ. J :i 1 ■! OLICFIDA"adj. (1749)"Lichid. Şi la gura ţevii pune moscos [_...] au storace licţida, cînd vei scoate apa. CB, 61r. - — It. liquida. ’ -v ‘ • LICURI s. m. pl. v. liguri. ' LIGĂ 234 LIGĂ s. f. (1651 —1700). Lige. ANON. CAR., 350. Apoi să inle-meiaz liaga şi nu-l vor mai scot. STINGHE, DRŞ, I, 13. Niiodată holărăscu liga. FN, 120. O ligă să hotărăşte. FN, 131; cf. FN, 1 OS, 133, 135, 137, 148. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. ligă (FN, 137, 148; lige: ANON. CAR., 350); lega (FN, 108, 120), liaga (STINGHE, DRŞ, I, 13), liga (FN, 120, 131, 133, 135). Variante: legă, liagă. — It. lega, liga, germ. Liga, magh. liga. LIGURI s. m. pl. (1717) Războaele cu ligurii. CANTEMIR,. HR., 120. Războiu rădicară împotriva ligurilor. N. COSŢIN, C, 499. Niatnul licurilor [. ..] era mari vrăjmaşi Rîmului. N. COSTIN. C, 499; cf. CANTEMIR, HR., 121; N. COSTIN, C, 500. ' ,, Forme gramaticale: pl. nom.-ac. liguri (N. COSTIN. C, 500); licurii (N. COSTIN, C, 499, 500), ligurii (CANTEMIR, HR, 120, 121; N. COSTIN, C, 499, 500); g.-d. licurilor (N. COSTIN,■ C, 499), ligurilor (N. COSTIN, C, 499). Variantă: licuri. — Lat. Ligures. *LIMB s. n. y. limbus. LIMBUS s.n. (1702) Zona marginală a infernului. Au coborît în limbusu, ce-i în partea cea mai din gios a pămîntului. P. PR., 20r. Hristos carea pogori în suflet la limbus. BUITUL, CAT., 7. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. limbus (P. PR., 20r; BUITUL, CAT., 7), limbusu (P. PR., 20r). Variantă: limbusu. — Lat. med. limbus. f-. LIMBUSU s. n. v. limbus. LIMITAREUS s. m. (c. 1740.) Comandant de grăniceri. Lc-au îndreptat dumnealui Ioari Băleanul, când era limitareus mare. IORGA, SD, XIV, 60. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. limitareus (IORGA, SD, XIV, 60). . : — Lat. limitaneus (prin apropiere probabilă de limitate). LINIE s. f. 1. (1656) Fel, chip, mod. După liniia sau tocmala aceaea. SC, 123v. 2. (c. 1700) Dreaptă care intersectează minimum două puncte dintr-un plan. Perpendicularis, -e. Linie spînzurătoare derept în jos, precum arată aţa cea cu plumb. CORBEA, D, 238r; cf. CORBEA, D, 282v. 3. (1715) Grup de soldaţi desfăşurat în ordine de Mtaie. Din pedeslrimea Moscului numai o linie (sau grămadă) [. ..] la acea bătaie n-au fost sosit. PS.-COSTIN, L, 69. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. linie (CORBEA, D, 238r, 282T; PS.-COSTIN, L, 69); linia (liniia: SC, 123v). — Lat. linea, germ. Linia, pol. linja, rus. auhux. LIRĂ s. f. (1667—1669) Monedă italiană de argint. Dat-am iar popei lu Florie lire 6. CANTACUZINO, NI, 132r. Forme gramaticale: pl. nom.-ac.,lire (CANTACUZINO, NI,":132r). — It. lira. LIUTER(E)AN s. m. v. luteran. LIVINT s. m. y. levent. 235 LUTERAN •LOCOTENENT s. m. v. leitenant. LONGOBARDI s. m. pl. (1667 — 1669) Den afara luncii Joniii şi a Italiei, longovardii şi frîncii carii şi ghermani se chiamă. TP, 50Y* JPr&zi ale sarmaţilor, goţilor [...] şi ale longobardilor. CANTACUZINO, IST., 70. Solii carii trimisese longobardii. CANTEMIR, HR., 319; cf. CANTACUZINO, IST., 74; CANTEMIR, HR., 12,318,320 ;N. COSTIN, C, 209, 504. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. longobardi (N. COSTIN, C. 209); longobardii (CANTEMIR, HR., 12, 319; loggobardii: CANTEMIR, HR., 319; lo<.n>gobardii: CANTACUZINO, IST., 74), longovardii (TP, 50v); g.-d. longobardilor (CANTACUZINO, IST., 70; CANTEMIR, HR., 318, 320; N. COSTIN, C, 209, 504). Variantă: longovardi. -‘: — Lat. med. Longobardi, it. longobardi, gr. med. XoyyâPapSoi. LONGOVARDI s. m. pl. v. longobardi; LOSTERIE s. f. (1748) Han. în care locuri nu slnt [losterii sau făgădaie, nici case orăşeneşti sau săteşti de obşte, acolo vor fi datori lăcuitorii a da călătorilor sălaş. DC. Forme gramaticale: pl. nom.-ac.'losterii (DC). — It. losteria. LOTREAN s. m. v. luteran. ; LUSITANI S. m. pl. (1736—1738) Veriat, de niam hişpan, domnul lusitanilor [...], mare vrăjmaş romanilor [...] au fostu. N. COSTIN, C, 503; cf. N. COSTIN, C, 56. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. lusitani (N. COSTIN, C, 56); g.-d. lusitanilor (N. COSTIN, C, 503). . — Lat. Lusitani. LUSTRAT, -Ă adj. (1682) Ilustru. Mar chel era de la Apamiia, a doa Sirie, de rudă mare si lustrată (gl. marg. luminată). DOSOFTEI, VS, dec., 243v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. f. lustrată (DOSOFTEI, VS, dec., 243v). — Lat. illustratus, -a, -um. *LUSTRU s. m. y. lustrum. <> LUSTRUM s. m. (c. 1700) Interval de cinci ani; lustru.. Au numărat anii ca romanii de la lustrum, adecă de la muştruired portă-rească Intr-ăl cihcirea an, precum şi noi de la începerea lumii. CORBEA, D, 216V. . —Lat. lustrum. 1 ; 1 ' LUTERAN s. m^ (1600) Eu, împăratul, rog pre domneta să nu laş într-aceh loc mulţi credincioşi, numai să laş 3: ' greci, şi frinei şi lotreni. DÎ, 129. Patriarhul Ieremia pre larg voroveşte la cartea ce au scris cătră luterani. PM, 248. Era protestant sau liuteran. VP, 4T; cf. VARLAAM, RC, 17r; VP, 4V, llv, . Forme gramaticale: sg. nom.-ac! liuteran (VP, 4V); pl. nom.-ac. lotreni (DÎ, 129), luterani (PM, 248); liuteranii (VP, llv), liutereariii (VARLAAM, RC, 17r). Variante: liuter(e)an, lotrean. — Lat. med. lutheranus, rus. nwmepami. M MACAROANĂ 6. f. (1703). Schimbă [...] gloanţele de puşcă în macaroane. FN, 122. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. macaroane (FN, 122). — It. macaroni. MACHINĂ s. f. v. mahină. MACULĂ s. f. (1681) în loc. adj. Fără (de) maculă = nevinovat; fără pată. Fără prihană, fără ocă, fără maculă, hemăculată. DOSOFTEI, M, 155r. Immaculalus, -a, -um. Fără de maculă,- neîntinat, -ă. CORBEA, D, 142v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. maculă (DOSOFTEI, M, 155r; CORBEA, I), 142v). — Lat. macula. • ° MADAMĂ s. f. (1756) Doamnă, stăpînă. Luo 2 sccone şi dinău-i ei unul, şăzu şi el pe .celalalt zicîndu-i ei madamă, adccă stăpînă. YP, 45r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. madamă (VP, 45r)., — Rus. Mada.ub (< fr. madame). “MAGAZIN S. n. (17j}7) Magazie. Să să aducă dn la,acele mănăstiri aici la magazinul din Craiova griul. DRA, I, 369. Să încarce griul\. . .} şi şă-l aducă aici la magazin cit mai curînd. DRA, I, 369. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. magazin (DRA, I, 369); magazinul (DRA, I, 369). — Germ. Magazin (< fr. magasin). MAGHISTRAT s. m. şi n. 1. s. m. (1717) Cetăţean ales (în Roma antică) pentru exercitarea unor importante atribuţii de conducere. Adunări fără maghistrat deosăbite să nu să facă. CANTEMIR, HR., 193. 2. S. n. (1717) Funcţia de magistrat (1). Au încăput la cinste Maghist?aiului. CANTEMIR, HR., 163. 3. S. n. (1735) Conducere a unui oraş; sfat orăşenesc; municipalitate. Judecată cu maghistralul [...] au avut părinţii noştri. IORGA, SD, XII, 231. Judecată nu cerem cu magistralul. STINGHE, DRŞ, I, 203. Cu sila domnilor maghislratului nu poate să-şi ia cinstea care au pierdut. TEMPEA, IST., 171; cf. STINGHE, DRŞ, I, 194; TEMPEA, IST., 159, 169; IORGA, SD, X, 225, 376, 379, 381, 382, 387, 388, 389. 4. S. m. şi n. (1744) Membru în conducerea unui oraş. Maghistra- tuşurilor, domnilor foarte tare să porunccaşte. OC. Cinstiţilor şi ai noştri de bine voitori şi vecini de aproape, dumnealui judeţul şi dumneavoastră maghislraţi ai prea cinstitei cetăţi Braşovului. IORGA, SD, X, 384; cf. IORGA, SD, X, 385. 239 237 MAHINĂ Forme gramaticale: s. m. sg. nom.-ac. maghistrat (CANTEMIR, HR., 193); pl. nom.-ac. maghistraţi (IORGA, SD, X, 384), maistrati (IORGA, SD, X, 385); s. n. sg. nom.-ac. maghistrat (IORGA, SD, X, 225, 379, 381, 387, 388, 389; maghiistral: IORGA, SD, X, 388, 389), maistrat (IORGA, SD, X, 225, 381, 382); moghistrat (moghiis-«ra/: IORGA, SD, X, 389^ ; maghistratul (IORGA, SD, XII, 231; TEMPEA, IST., 159, 169; magistratul: STINGHE, DRŞ, I, 203), maistratul (IORGA, SD, X, 376); g.-d. maghistratnlui (CANTEMIR, HR., -163; STINGHE, DRŞ, 1,194; TEMPEA, IST., 171), maistratului (IORGA, SD, X, 225, 382); pl. g.-d. maghistratuşurilor (OC). Variante: maghistratuş, maistrat, moghistrat. — Lat. magislratus, germ. Magistrat, magh. magisztrdt (us), rus. Mawcmpaht, -gr.- med. ^ariarpărov. , ‘ ° MAGHISTRATURĂ s. f. (1717) Funcţie sau demnitate (publică) la romani. Iară din afară stalul senatului şi maglustralurile aşezind, cineş la locul şi orînduiala sa li-au pus. CANTEMIR, HR.,-186. Formă gramaticală: pl.noml-ac. maghistraturile (CANTEMIR, HR., 186). ' — Rus. Mazucmpamypa; cf. germ. Magistratur (germ., rus. < fr.. magistraliire). ' MAGHISTRATUŞ s. n. v. maghistrat. MAGHISTRU s. m. 1. (1620) Persoană cu funcţie de supraveghere, administrare saii 'comandă. Boris, domnul lor, fu prins viu de-l puse boiariu mare, anume rnaghistru. MOXA,' C, 394: Ar fi pus pe Theodoric rnaghistru oştilor, In ţara-de- alţii tinută. CANTEMIR, IIR., 295; cf. CANTEMIR, HR., 240, -313, 318, 510.. 2. (172<;) Profesor, dascăl. Marturi: Ilie Părâianu, mar[tur\, Ilion sin popi Luvaran ol Turceşti, martor, Simon magister. IORGA, SD, XIV, 296. Ferme gramaticale: sg. nom.-ac. rnaghistru (MOXA, C, 394; CANTEMIR-,■ HR.j-295, 313), magister (IORGA, SD, XIV, 296); ma^Instrui (CANTEMIR, HR., 240, 318, 510). Variantă: magister. — Lat: magister. germ.- - 'Magister. MAGISTER s. m. v. rnaghistru.'. i!,MAGISTRAT s. _m. v. maghistrat. ♦MAGISTRATURĂ s. f. v. maghistratură. . ♦MAGISTRU s. m. v. magliislru. . ■ MAGNES s. n. (o. '1700) Magnet. Magnes, -etis. Piatră magnes care trage dc la sine hierul: CORBEA, D, 1S1r. Magneticus, -a, id. De piatră de magnes. CORBEA. D, 181v. ■ , — Lat. Magnes. ’ ' ♦MAGNET s. n. v. magnes. ' MAHINĂ s. f. (1717) Bombardă. .Mahijiele..carile aşezasă împăratul in cir ful unui dial, li-au. fărmai. CANTEMIR, IIR., 416. Meşterul carilc icra asupra mahinilor -(ciniilor) de oaste [. ..] fugisă Ia Hris. CANTEMIR, HR.-,'416; cf. CANTEMIR, HR., 425. (1717) Tun. i\7î< numai cu glonţurile mahinilor, ceîncăşipietri.mari din- vîrvul muntelui râsturntnd, mare. stricare face oştii. .-GANTEMIR, HR., 416. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. machinele (CANTEMIR, HR., 425), maliinclc (CANTEMIR, HR., 416); g.-d. mahinilor-(CANTEMIR, IIR., 416). : ,7 ; - r . ; - . .77 , MAIESTAT 238 ; Variantă: macliină. — Lat. machina,- pol. machina, rus. Maxuna, MAIESTAT s. m.l. (1725) Suveran, monarh. Ku azsutorul luj Dumnezeu şi prin oszteneale dumitale şi.ku mila majeslatuluj\ imperat. STINGHE, DRŞ, I, 132. Supt stăplnirea preaînălţatului, Maiestat, împărat al Romei. ANTOLOGHION 1737,-in BRV, II, 52. 2. (1736—1738) Măreţie, grandoare. Nemică nu împodobeşte maes-lalul domnului, decît a împărţiria de bune faceri (si daruri) N. COSTIN, C, 550. Forme gramaticale: sg. g.-d. maiestat (maestat: ANTOLOGHION 1737, in BRV, II, 52), maicstatul (maestatul: N. COSTIN, C, 350); g.-d. maiestatului (majestatuluj: STINGHE, DRŞ, I, 132). — Lat. maiestat, -atis, germ. Majestăt. “MAIOR s.m. (1715). 3 maiori: Vasilie Kropot, şi Erstu, şi Gheatu. PS.-COSTIN, L, 74. Aicea In Eşi lăsase [...] şi pe un maior, cu vro 300—400 de moscali. N. COSTIN, L, 333. Dumitraşco beizade maior [...] s-au întors la Jeşu cu duium. NECULCE, L, 369; cf. PS.-COSTIN, L, 72, 73, 75. <£> (1715) Gheneral-maior= general-maior. Iar gheneral-maior Rozen s-au rotit cu ai săi apărindu-se cătră ai săi. PS.-COSTIN, L, 68. Al sfinţitei împărăţiei Romei grof şi gheneral-maior. DRA, I, 322; cf. PS.-COSTIN, L, 68, 69, 71. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. maior (PS.-COSTIN, L, 68, 73; N. COSTIN, L, 333; DRA, I, 322; NECULCE, L, 369); pl. nom.-ac. maiori (PS.-COSTIN, L, 69, 71, 72, 74, 75). — Germt Major, pol. major, rus. Mauop (germ., pol., rus. < lat. maior, -oris). V. şi gheneral 2.-; MAISTRAT s. m. şi n. v. maghistrat» “MAISTRU s. m. (1715) în s. comp. Cîartir-maistru = ofiţer însărcinat cu aprovizionarea şi cazarea unui corp de armată. S-au luat în robie un cfartir-maistru (adecă vel-conacciu ). PS.-COSTIN, L, 69. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. maistru (PS.-COSTIN, L, 69). — Rus. Meucmep (< germ. Meister < lat. magister). V. şi c f a r t i r. *MA.JESTATE s. m. v. maiestat. MALIGNA s. f. (1710) Tifos. Nu era ciuma, ci direaptă lungoare cărei boale li dzic doftorii maligna. M. COSTIN, L, 201. Forme gramaticale: sg. nom.-ac.[malIgna (M. COSTIN, L, 201). — Lat. malignus, -a, -um. MALVĂ s. f. (c. 1700) Nalbă. Malva g. f. Iarbă malvă. CORBEA, D, 182r. Malvaceus, -a, id. De malvă. CORBEA, D, I82r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. malvă (CORBEA, D, 182r). — Lat. malva. MANEFEST s. n. v. manifest. MANIFEST s. n. (1703) Proclamaţie. Un gabinel [...] manefesture spedeluiaşte. FN, 153. Făcu de să vesti o carte ce să zice taliineaşle manefest, carea scrie împotriva lui Dimitrie. VP, 9V. După ce se ceti acest manifest întru auzul a tot nărodul. VP, 10r. Şi strigă In Roşie o manifestă, carte in carea porunce tuturor supuşilor, zicîndu-la să-şi cunoască datoriia. VP, 10r—10v; cf. VP, 151r. 239 MARŞRUT Forme gramaticale: s. f. sg. nom.-ac. manifestă (VP, 10r); manifesta (VP, 151r); s. n. sg. nom.-ac. manefest (VP, 9V), .manifest (VP, 10r), manifestu (VP, 15lr); pl. nom.-ac. manefesture (FN, 153). Variante: manefest s. n., manifestă s. f., manifestu s.n. — It. manifesto, rus. MăHugSecm: J ' . MANIFESTĂ s. f. v. manifest: , MANIFESTU s. n. v. manifest. ’ . ° MANTA s. f. (c. 1740) Haină lungă militară. Ave mantale in spate şi ţine flintele suptu. mantale. NECULCE, L, 244. ' Forme gramaticale: pl. nom.-ac. mantale (NECULCE,’ Li 244). — Pol. manta, rus. MaHma (pol., rus. < germ. Manto < fr. mante). MAPĂs.-f. (1917) Hartă. Mappele.lui Emeric Tucheli. CANTEMIR, HR., 54Mapele gheograficeşti, adecă tablele, ce însămneză hotarîle.şi ţinuturile ţării Ardidluluv. CANTEMIR, HR., 473. Pot şti cei ce mapele vor cerca. CANTEMIR, HR., 286.: • Forme gramaticale: sg. nom.-ac. mapă (mappă: CANTEMIR, . HR., 473 ^; mapa (mappa:"CANTEMIR,. HR., 473); pl. nom.-ac. mapele (CANTEMIR, HR., 286, 473; mappele: CANTEMIR, HR., 54). — Lat. med. mappa. , 'J . ' MARCHEZ(U) s. m. v. marchiz. MARCHIZ s. m. (1667 — 1669) Găsind. aici pre marchiz Vila. CANTACUZINO, NI, 127v. Trecul-au la Poartă pen ţară şi un sol franţo-jescu, anume marchez Dezalore. N. COSTIN, L, 295. Lăsind în locul lui pre marchezu Doriia. GRECEÂNU, IST., 79; cf. GRECEÂNU, IST., 80. » , Forme gramaticale: sg. nom.-ac. marchez (N. COSTIN, L, 295; GRECEÂNU, IST., 79, 80), marchiz (CANTACUZINO, NI, 127v), marchezu. (GRECEÂNU, .IST.,- 79).; ; , . , Variante: marchez, marchezuv — It. rharchese. MARCOMANI.s. m. pl. (1717) Veche populaţie germanică. Toate ţările acele împreună cu marcomanii şi cvadii li-ar fi făcut ţinuturi. CANTEMIR,' HR., 201. Ştrinsu-s-au dară acolo'schithii, gotthii,..], sarmaţii, cvadii, rughii, bastarnii, marcomanii, burguridionii. CANTEMIR, HR., 287; cf. CANTEMIR, HR., 200, 219, 275. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. marcomani (CANTEMIR, HR., 219); marcomanii (CANTEMIR,- HR., 201, .275, 287); g.-d: mareo-manilor (CANTEMIR, HR., 200). — Lat. Marcoman{n)i. , , ° MAREŞAL s. m. 1. (1723) în s. comp. Gheneral-marşal = general cu funcţie de mareşal. Iaste porunca mării. sale gheneralului-marşal comendant. DRA, I, 311; cf. DRA, I, 310. 2. (c. 1730) Nume dat (în Polonia feudală) preşedintelui unui corp nobiliar. Era clţva boiari, leşeşti tovarăşi craiului Stanislav, [. . .] anume: voevoda Chiovschii, mareşal Târlo, voevoda Vişnovetchii. PS--AM„ 263r. . . . : ’ ' Forme gramaticale:> sg. nom.-ac. mareşal (PS.-AM., 263T), marşal (DRA, I, 310, '311). Variantă: marşal. , — Germ. ’ Marschall, rus. Mapuia/i (rus. < germ. < fr. marâchal). V. şi gheneral.2 , MARŞAL s. m. v. mareşal. MARŞUTĂ 240 *MARŞRUT s. n. v. marşută. ° MARŞUTĂ s. f. (1748) Document, act prin care se indică un itinerar marşrut. De s-ar Intimplasă fie vro marşută carea n-ar putea suferi zăbava să ia aşa curînd asignaţie. DC. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. marşută (DC). — Magh. marşută (< germ. Marschroule < fr. marcheroute). OMARTIALES adj. pl. (1717) Viteji, curajoşi. Cu aceiaş (a "beţilor) poreclă martiales (adecă viteji) a-i numi, precum se cade putem. CANTEMIR, PIR., 130. — Lat. martiales, -e. *MARŢIAL, -Ă adj. v. martiales. MASAGHETI s. m. pl. (1717) Huni. Acesta în pace credincoasă au finul pre massagheti. CANTEMIR, HR., 72. Sahi, dahi, masaglwli, toi un neam sintu. N. COSTIN, NM, 254. Dahi, sahi, gheti, massagheti [...] au nemerit pre aceste locuri. N. COSTIN, L, 31; cf. CANTEMIR, HR., 76. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. masaglieli (M. COSTIN, NM, 254; massagheti: CANTEMIR, HR., 72; N. COSTIN, L, 31); masa-ghetii (massaghetii: CANTEMIR, HR., 76); g.-d. masagliotilor (massaghetilor: CANTEMIR, HR.,. 76). — Lat. Massagetae. “MASCĂ s. f. (1651—1700). Maske. ANON. CAR., 352. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. mască (mashS: ANON. CAR., 352). — Germ. Maske (< fr. masque). *MAŞINĂ s. f. v. mahină. MATEMATEC s. m. v. matematic, -ă. MATEMATECĂ s. f. v. matematică. MATEMATIC, -Ă s. tu. şi f. (1678) Matematician, -ă. Carele om. iaste orator, filosof, teoliog, astroliog, matemalec, aritmetici..:) să va înălţa firea, lui spre trufie. CÎ, 91r.

ctosiris g. m. Un mathemalic eghiplcan. CORBEA, D, 241r. Proclus, mathemalic grec. CANTEMIR, HR., 55. Vrăjitu-i-au un matematic, anume Sărapion. N. COSTIN, L, 62; cf. CORBEA. D, 185v; CANTEMIR, II, I, 50; CANTEMIR, IIR., 313, 314. Forme gramaticale: s. m. sg. nom.-ac. matemalec (CÎ, 93r), matematic (N. COSTIN, h, 62; mathcmatic.: CORBEA, D, 185v, 241r; CANTEMIR, HR., 55); matematicul (mathematieul: CANTEMIR, PIR., 313); g.-d. matematicului (maihemaiicului: CANTEMIR, HR., 314); pl. nom.-ac. matematici (maihemaiici: CANTEMIR, II, 1, 50); s. f. sg. nom.-ac. matcmatică (mathematică: CORBEA, D; 1S5V). Variantă: matcmatec. — Lat. maihcmaticus, pol. matcmalyk, rus. AtariieMaihux. MATEMATICĂ s. f. (1667 — 1669) începul-am, la mult ştiutul şi luminatul Bonvini, matematica. CANTACUZINO, NI, 129r. Matlie-malicus, -a, id. Care au învăţat bine malhematica. CORBEA, D, 185v. Cine să naşte supt această planetă f. ..] sînt cu locmală spre învăţătura a tuturor lucrurilor [...] adecă matematica. CALENDAR, 21v; cf. CANTEMIR, II, I, 51; EUSTATIEVICI, GR, 143. •Forme gramaticale: sg. nom.-ac. matematecă (mathcmatecă: CANTEMIR, II, I, 51); matematica (CANTACUZINO, NI, 129r; CALENDAR, 21T; malhematica; CORBEA, D, 185v); g.-d. mato- 241 MATERIE maticliii (EUSTATIEVICI, GR, 143), matematicii (CANTACUZINO, NI, 129r). .Variantă.: matematecă. — Lat. mathematica, it. matematica, rus. MameMamma. . *MATEMATICESC adj. (1717) Matematic. Meşterşugmaihematicesc. CANTEMIR,. HR., 314. De cîte feliuri este ritmul cel tehnopregniceşc ? De trei feliuri; slovenicesc ritoricesc, matematicesc. EUSTATIE- VICI, GR, 142.. ' ' i .. . Forme gramaticale: sg. nom.-ac. n. matematicesc (EUSTATIE-VICI, GR, 142; mathematicesc: CANTEMIR, HR., 314). — Malhematic + suf. -esc; cf. rus. • MameMamuuecKuu. ®MATEMÂTICEŞTE adv. (1717) Conform.,cu procedeele folosite în matematică. Din Petavie (carii mathemaliceşte cursul annilor, foarte nesmenlit au Insămnat). CANTEMIR, HR., 191. . — Matematic2 + suî. ,-eşte. , ; , ■ •MATERICESC adj.. (1699) Alcătuit din materie; material. Cu accasta nici-socoteală are, nici direptaie, focul aceia au matericesc, să fie, au, fără materie. ANTIM, CL, 92v. ■ Forme gramaticale: sg. , nom.-ac. n. matericesc (ANTIM; CL, ■ — Materie sui. --icesc. - MATERIE s. f. 1- (1651) Corp, :element privit din punctul de vedere al compoziţiei sale; substanţă. Materia sau lucrul a sfîntului botez. MYST., îor. Cruce făcută den materie, adecă care iaste făcută de .aur.’CÎ, 50v. Materiia sfintei cumenecăluri iaste pîine de grîu curat, dospită. B, 24t. însămnează metal sau materie. EUSTATIEVICI, GR, 36. Materia aceaeacâre curge din scobitură poate să aducă gangrină. MD», 32r; cf. MYST., 12v; APOSTOL 1683, in BRV, I,.- 260; BB, 741; MĂRG., 158v; PM, 199, 200; 248, 250, 251; ANTIM, CL, 90r, 92Y98r; LEX.2V 547;: B,: 20v, 21v, 22v, 31r; CORBEA, D, 185v; P. PR., 92v, 102r; CANTEMIR, II, I, 9, 15, 41, 110, 113, 114, 140, 166, -175, II, 92, 173, 223; CUVÎNT 1707, in BRV, I, 479-; ANTIM, O, 71, 243, 373 ; N. COSTIN, C, 41; MINIAT, C, 50v, 146v; ÎNTREBĂRI c. 1750, in DLR s.v.; EUSTATIEVICI, GR, 142 ; MDlt 58r, 72r, 79v, 104v, 141r; MD2„;1V,. 39v, 94v, lllv, 162v. O (1689) Eig. Supt putearea şi porunca lui,Dumnezău şi,materiia ispitirei. MOLITVENIC 1689, in. BRV, I, 292. . • »; ... 2. (1682 —1686) Lucru, obiect. arsă tot [...] pre, unde au agiuns: copaci, pomi şi altă materie. DOSOFTEI, VS, febr., 57v. Fiind praznicul domnesc şi trebuind la dinsa multă materie şi multă vorbă ca să descoperim cevaşi cit de puţin întru cinstea, şi lauda ei. ANTIM, O, 90. 8. (1694) Problemă, chestiune. Intr-un sfat de stat, să hotărăscu nişte-materii de mare treabă. FN, 27. ‘Lăturaş şi abătut au fost (ales într-acastă materie). CANTEMIR, IIR.1, 118. : •4.'". (1699) Conţinut, esenţă, /ară materiia preotiii iaste [.. .] punerea miinilor spre capul aceluia ce va să fie preot. B, 26r. A lucrurilor ştiinţă nu din părere, ce din chiara arătare să naşte, carea, după materiia ce are, potrivirea formiiînţelegirii cearcă. CANTEMIR, I'I, II, 63. <£■ (1705) Subiect' de;'discuţie.<î Vulturul> carile nu puţină materie de gîlceavă şi de scandălă înainte,pune. CANTEMIR, Ii, I, 194 ; cf. N. COSTIN, C, 192;",-' METERIESC 242 5. (c. 1700) Substanţa concepută ca bază a tot ce există. Materia g. [. Materie, tot din care să face ceva. CORBEA, D, 185v. Lacomul [. . .] nici caută maleriia şi forma filosofască, nici cunoaşte deosăbireo şi alcătuirea loghicească. CANTEMIR, II, I, 60. 6. (c. 1700) Material. Materis g. f. Materie de clădii, do zidii. CORBEA, D, 185V. Că dentru acea materie socotisă să-s zidiascăi turnul. N. COSTIN, L, 20; cf. CANTEMIR, II, I, 16; CANTEMIR, HR., 252. ^ (1701) Date, informaţii pentru o lucrare., Astrologhii (carii de aceasle almanace fac), având materie mai multă şi den destul, prog-nostice mai multe şi mai alease să scrie. FN, 89; cf. CANTEMIR, HR., 6. (1732) Material textil, ţesătură, stofă. Materiile de Messina saii Veneţia cu fir sau sadea. DOCUMENT 1732, iri DLR s.v. sadea. Sâ-şi facă haine lungi, batir si din materie mai proastă. MOLDOVANU, AS, I, 149. _ Forme gramaticale: sg. nom.-ac. materie (CÎ, 50v; DOSOFTEI, VS, febr., 57v; MĂRG., 15SV; PM, 199, 200, 248, 250; ANTIM, CL, 92v, 98r; LEX2, 54v; CORBEA, D, 185v; FN, 89; CANTEMIR, II, I, 15, 110, 113, 166, 175, 194, II, 223; CUVÎNT 1707, in BRV, I, 479; CANTEMIR, IIR., 6, 118; ANTIM, O, 71, 90; N. COSTIN, L, 20; N. COSTIN, C. 41, 192; MINIAT, C, 50v, !46v; MOLDOVEANU, AS, I, 149; ÎNTREBĂRI c. 1750, in DLR; EUSTATIEVICI, GR, 36; MD2 , lv, lllv); materia (MYST., 13r; PM, 251; B, 21v; P. PR., 102r; CANTEMIR, II, I, 16; EUSTATIEVICI, GR., 142; MDj, 72r; MD, , 32r, 39v, 94v; tnaleriia: MYST., 12v; MOLITVENIC 1689, in BRV, I, 292; B, 20v, 22v, 24r, 26r, 31r; P. PR., 92v; CANTEMIR, II. I. 41, 60. 114, II, 63, 92, 173: ANTIM, O, 373; MD, , 58r, 79v, 104v. 141r; MD* , 162v); g.-d. materii (BB, 741); motoriii (CANTEMIR, II. I, 9; CANTEMIR, HR., 252); pl. nom:-ac. materii (APOSTOL ■1683. in BRV, I, 260; FN, 27; CORBEA, D, 185v; P. PR., 92v); materiile (PM, 200; ANTIM, CL, 90v; CANTEMIR, II, I, 140; ANTIM, O, 243; DOCUMENT 1732, in. DLR, s. v. sadea}-, g.-d. materiilor (CORBEA, D, 185v). — Lat. materia, it. materia, germ. Materie, pol. malerja, rus. Mamepun, v. sl. AUTtpnra. •MATERIESC, -ASCĂ adj. (1705) Alcătuit din materie; material. Cit despre partea materiască iasle [...] din carne, singe, oase, vine. CANTEMIR, II, I, 110. Din partea materiiască, se vide că nu piatră, lut sau alt metal, ce carne, singe şi celelalte lucruri de materie dihani-iască are. CANTEMIR, II, I, 113. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. f. materiascfi (CANTEMIR, II, I. 110; materiiască: CANTEMIR, II, I, 113). — Materie + suf. -esc. îvl ATRICULĂ s. f. (1707) Registrul unei fabrici. Matricula şlampii, istromenturi tipografii, IORGA, SD, XIII, 96. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. matricula (IORGA, SD, XIII, 96). — Lat. matricula; cf. magh. matrikula. MATROANĂ s. f. 1. (1682) Soţie a unui cetăţean roman. Au întors pre mulţi la credinţă [...] şi bogătaşi şi femei de mare rudă, ■giupînease, care matroane le dzic, adecă maice. DOSOFTEI, VS, nov., 155v. 243 MEMORIAL 2. (1682) Maica Domnului. Intr-aceslaş dzî pomeniră preacuvioasei maicei noastre matroanei. DOSOFTEI, VS, nov., 113v. Forme gramaticale: sg. g.-d. matroanei (DOSOFTEI, VS, nov., 113v)'; pl. nom.-ac. matroane (DOSOFTEI, VS, nov., 155v). — Lat. matrona; cf. pol. matrona. MEDEOLAN s. m. (1726) Locuitor al Milanului; milanez. Mari râzboae s-au făcut în Italiia, bătîndu-sâ hişpanii cu franţozii pentru, crăiia Neapole; [...] aşijdirea şi papa cu florintienii; venelienii cu enovezii; medeolanii, cu stăpînul său, Ludovic Sforţa. N. COSTIN, L, 136. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. medeolanii (N. COSTIN, L, 136)_ — Lat. Mediolanum. MEDIATOR s. m. (1701). Acel mare mediiator să osteneaşle aflănd tăriia de minte într-acei care să cartă. FN, 103. Mediatori rănduiţ de multe părţi, nimic nu hotărăscu. FN, 126. Au început a pune mediaturi de pace. NECULCE, L, 280; cf. NECULCE, L, 277. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. mediator (mediiator: FN, 103); pl. nom.-ac. mediatori (FN, 126), mediaturi (NECULCE, L, 277, 280). Variantă: mediatur. — It. mediatore, pol. mediator (< lat. mediator). MEDIATUR s. m. v. mediator. MEDICINĂ s. f. (1715). S-au luat robi [...■] 1 doctor de medicină. PS.-COSTIN, L, 71. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. medicină (PS.-COSTIN, L, 71). — Lat. medicina. MEDITERAN, -Ă adj. (1705) Mediteranean. Din părţile ostroaveior mediterane. CANTEMIR, II, II, 160. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. n. mediterane (CANTEMIR, II, II, 160). — Lat. mediterraneus, -a, -um. *MELANCOLIC, -Ă adj. v.m melancolicesc, -ească. MELANCOLICESC, -EASCĂ adj; (c. 1700) Melancolic. Lycan- tropia g. f. Feli al boalei melancoliceşti. CORBEA, D, 179r. Forme gramaticale: sg. g.-d. f. melancoliceşti (CORBEA, D, 179r). — Lat. melancholicus, -a, -um (după modelul adjectivelor terminate în -esc). MELEON num. cârd. v. milion. MELILOT s. n. (c. 1760) Sulfină. Flori de muşăţăl şi de melilol să le fierbem cu apă. MD2, 7r. Să iei frunză de soc mic şi frunză de melilol. MD2, 32v. • Forme gramaticale: sg. nom.-ac. mcliot (MD2, 7r, 32v). — Lat. Meliloius, gr. neXttaoTOţ. MEMORAL s. n. v. memorial. O MEMORIA s. n. pl. (1728) Jalbă, suplică. Pentru memoriia mele (sic) j&păneasii popii Alexe. . . păntru zăstrile ei. IORGA, SD, X, 329. — Lat. memorium (pl. memoria). "MEMORIAL s. n. 1. (1724) Petiţie, cerere. Apoi de lukrul vamij, ku (!) ne skrii ke aj dat memorai inlountrul şi zics, ke vei isprevi. STINGHE, DRŞ, I, 106. Jalbele [. ..] care s-au scris în memorial. TEMPEA, IST., 160. Când s-au vorbit cu duhovnicul împăratului MEJVîORIALU 244 şi i s-au dat şi memorialul. STINGHE, DRŞ, I, 216; cf. STINGHE, DRŞ, I, 215. 2. (1725) Memoriu. S-au jăluit oamenii de la Grădini cu memorial. DRA, I, 315. Cu acest plecat memorial înştiinţăm pe Măriia Ta şi pe dumneavoastră. IORGA, SD, XIV, 41. La anul cu leat 1736 am dat un memorial la preacinstita Administraţie. IORGA, SN, 98; cf. DRA, I, 369; IORGA, SD, XIV, 42; DRA, I, 331, 332, 345; IORGA, SD, XIV, 53. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. memorai (STINGHE, DRŞ, I, 106, 215), memorial (DRA, I, 315; IORGA, SD, XIV, 41; DRA, I, 331, 345, 369; TEMPEA, IST., 160; memoriial: IORGA, SD, XIV, 42; IORGA, SN, 98), memorial» (IORGA, SD, XIV, 53), mimorial (DRA, I, 332); memorialul (STINGHE, DRŞ, I, 216); g.-d. memo-raîului (STINGHE, DRŞ, I, 215); pl. nom.-ac. memoriale (DRA, I, 338). Variante: memorai, memorialii, mimorial. — Germ. Me?norial (< lat. memorialis). MEMORIALU s. n. v. memorial. "'MEMORIU s.n. v. memoria. MKNISTRU s. m. v. ministru. MfiNŢIE s. f. (1742) Menţionare. Să face menlia Diplomi. MOLDOVANU, AS, I, 147. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. menţia (MOLDOVANU, AS, I, 147). — Lat. menlio, -onis. * MENŢIUNE s. f. v. menţie. ‘ MERCURIALIA s.- pl. (c- 1760) Substanţe (medicamente) preparate pe bază de mercur. Să lipsească toate ceale ce de cei hitniccfii să numesc mercurialia. MDa, 43v. — Lat. mercurialis, -e (neutru pl. -ia). MERCURIAR s. m. (1699) Sfetnic. Mulţi mercuriari (ad'jăle oameni de sfat) ou.poruncă de la slăninii lor a avea. canochial gătit. FN, 77. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. mcrcnrlari (FN, 77). — It. mercuriale. MESI s. m. pl. v. misi. METAFIjg^Ă s. f. v. metafizică. ; METAFIZIC s. m. (1705) Metafizician. Metafizic, ci. Cela ce arc ştiinţa a celor peste fire. CANTEMIR, II, I, 16. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. metaîizic (CANTEMIR, II, I, 16). — Lat. med. melaphysicus, gr. ^GTatpoaiK6ţ. METAFIZICĂ s. f. 1. (1667 — 1669) Manual de filozofic metafizică. Cărţi Metafizicii lu Arislotel. CANTACUZINO, NI, 113v. Cartea dentii a Metafizicii lui. FN, 22. 2. (1705) Parte a filozofiei idealiste. Metafizica -el. învăţătură carca. arată lucruri mai sus dc fire. CANTEMIR, II, I, 16. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. metafizica (CANTEMIR,' II, I, 16); g.-d. metaîisicii (CANTACUZINO, NI, 113v), metafizicii (FN, 22). 245 MILION Variantă: metalisioâ. . Lat;: med. ■ metaphysica, - it; metafizica, , gr. peianie să afli, dară nu vei pînă la 100 de minute agiunge? CANTEMIR, D, 259. Socotesc că I,500 de minute nu numai du agiuns, ce încă şi de prisosit sînt. CANTEMIR, II, II, 103; cf. CANTEMIR, D, 85; CANTEMIR, II, II, 83. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. minută (CANTEMIR, D, 85); minuta (CANTEMIR, II, II, 83); pl. nom.-ac. minute (CANTEMIR, I), 259; CANTEMIR, II, II, 103). — Lat. med. minuta. MIRAC s.n. (1651 — 1700) Minune, miracol. Mirak. Miraculum. ANON. CAR., 354. Siracusele Siţeliei, înspăimîndu-i cu nimic şi cu miracuri, i-au făcutu-i fii luminii. DOSOFTEI, VS, oct., 94r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. mirac (mirak: ANON. CAR.., 354/; pl. nom.-ac. miracuri (DOSOFTEI, VS, oct., 94r). — Lat. miraculum. 247 MOD ♦MIRACOL s. n. v. mirac. MIRH s.n. v. mirhă.. MIRHĂ s. f. (1651 —1700) Smirnă. Mirh; Mirrha. ANON. CAR., 354. Mirha şi oloeş ieste haină ta. VISKI, PV, II, 2. • Forme gramaticale: s. f. sg. nom.-ac. mirha (VISKI, PV, II, 2); s. n. sg. nom.-ac. mirh (ANON, CAR., 354). ' I _ Variantă: mirh s. n. — .Lat.: myrrha, magh. mirha. . - *MISĂ s. f. v. mişă. î ": MISI s. m. pl. (1717) Locuitor ai Moesiei. Mesii şi ghetii s-au. fost chemind. CANTEMIR, HR., 78. Misiii îi zice lv anco: CANTEMIR, HR., 412; cf. CANTEMIR, HR., 73, 77, 397, 398, 400, 406, 411, 412. Forme gramaticale:-pl. nom.-ac. mesii (CANTEMIR,’HR., 73, 78), misii (CANTEMIR, HR., 77, 397, 398, 400, 406, 411); misiii (CANTEMIR, IIR., 412); g.-d. misiilor (CANTEMIR, HR., 406). Variantă: mesi.. / — Lai, Moesi. MISIONAR's. m. (1725). Sfinţiilor sale preoţilor, ezovitilor leşeşti carii şi mai înainte au fost în tîrgul Cotnarului, fiind misionari în Ţara Moldovei. URICARIUL, V, 406. Rugătorii noştri, preoţii ezoviţi cari sînt misionari în tîrgul Iaşilor şi la Cotnari. URICARIUL, Y, 409. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. misionari (URICARIUL, L, 406, 409). . ' — It. missionario; cf. pol. misyonarz. • “MIŞĂs.f. (1651-1700) Misă. Misshe. Missa. Sacrificium. ANON.' CAR., 354. Slujba sfintei mişe în sărbători cu cinste să o asculţi. P. PR., 130r. Ascultînd svînta mişă. BUITUL, CAT., 25; cf. LM, 243; P. PR., 131r; BUITUL, CAT., 37. , Forme gramaticale: sg. nom.-ac. mişă (BUITUL, CAT., 25, 37; misshe: ANON. CAR., 354); misa (missa: LM, 243); g.-d. mişe (P. PR., 130r, 131r). — Magh. mise. (< lat. missa). - MOD s. n. l. (1632) Fel, chip. Să n-ăvem modru şi putere. DOCUMENT 1632, ap. TAMÂS, EW, 548. Cu ce mod te vei înderepla înnainte lu Dumnedzeu? CAT. C., 23. Modul— lât, chipul, mijlocul, leacul lucrului greu. CANTEMIR, II, I, 17. Să fim treji şi să păzim modul sau măsura. N. COSTIN, C, 325—326. Anghinarii, fiindu o roadă vîrtoasă şi spinoasă, putinu au dat bunilor bucătari a află moduri de a-i fiiarbe..GB, 23v; cf. ANON. CAR., 354; VISKI, PV, IV, 1; PM, 210 ; LM. 229; CORBEA, D, 103r, 138r, 194T, 244r, 267r, 320v; P. PR., 66r; CANTEMIR, II, I, 146; N. COSTIN,, C, 54, 464. 2. (c. 1660) Exemplu, model, pildă. Şi cu mod bun va vede. PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 548. Den ce putem învăţa modul bun a sliijbiei si a rugăciuniei: BUITUL, CAT:, 14. Modul bun a vieţiei. BUITUL, CAT.,' 49; cf. BUITUL, CAT., 34. 8. (1694) Cale, procedeu, modalitate, mijloc. Ostaşi(!) f:..] n-au mod nici de a fugi, nici de a să bate. FN, 38: Arătatu-i-au moduri şi mijlociri ca de supt legătura acelui blăstăm a eşi să poată: CANTEMIR, D, 157. Ori cu ce mod va sti, oamenii lui să trimită să-l prinză. QRE-CEANU, IST., 148; cf. FN, 45; CORBEA, D, 176r; GRECEANU, IST., 180, 214; N. COSTIN, C, 511. <^> Expr. A nu avea modru = a fL'imposibil. N-avem modru să vindem nimicâ. IORGA, SD, XII, 27. MODIŞOR 248 Forme gramaticale: sg. nom.-ac. mod (GAT. C., 23; PSALTIRE c. 1650, ap. TAMÂS, EW, 548; VISKI, PV, IV, 1; PM, 210; ANON. CAR., 354; FN. 38, 45; LM, 229; CORBEA, D, 176T, 194r. 267r; BUITUL, CAT.,' 34; GRECEÂNU, IST., 148, 180, 214; N. COSTIN, C. 54). modru (DOCUMENT 1632, ap. TAMÂS, EW, 548; IORGA, SD, XII, 27); modul (CORBEA, D, 103\ 13Sr, 244r, 320v; P.PR., 66r; BUITUL, CAT., 14, 49; CANTEMIR, II, I, 17, 146; N. COSTIN, C. 326, 464, 511); pl. nom.-ac. moduri (CANTEMIR, D, 157; CB, 23v). Variantă: modru. — Lat. modus, it. modo, magh. mod (magh. < lat.). °MODIŞOR s. n. (c. 1700) Diminutiv al lui mod. Modulus g. m. Măsură, cumpănă, modişor. CORBEA, D, 194r. Forma gramaticale: sg. nom.-ac. modişor (CORBEA, D, 194r). — Mod + suf. -işor. MODRU s. n. v. mod. cMODLîLARE s. f. (c. 1700) Modulaţie. Modulamen g. n. De cintece modulare, măsurare sau oprire. CORBEA, D, 194r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. modularo (CORBEA, D, 194r). — Modula (< lat. modulare) (prin schimbarea valorii gramaticale). pMODULUIT, -Ă adj. (c. 1700) Modulat. Modulatus, -a, id. Modu-luit. -ă, oprit, -ă. CORBEÂ. D, 194r. Forma gramaticale: sg. nom.-ac. m. modulai* (CORBEA, D, 194r); f. modiilaită (CORBEA, D, 194r). — Modului (< lat. modulare, după modelul verbelor terminale în -ui) (nrin schimbarea valorii gramaticale). MO GHI STRAT s. n. v. raagliistrat. °MONACHIE s. f. (1750) Călugărită. Eu monacldia Casiia. IORGA, SD, XII,'236." Forme gramaticale: sg. nom.-ac. mcnaclua (monacldia: IORGA, SD, XII, 233). — Monac (< lat. monaclius) -f suf. -ie; cf. ngr. |iovaxf|. MONARCU s. m. (1703) Monarh. Nici eclipsis iasle pricina ca să s-e întuneceaze slava celui monarcu. FN, 126. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. monarcu (FN. 126). — Lat. monarcha; cf. it. monarca. *MONARH s. m. v. monarcu. ^MONEDĂ s. f. v. monetă. MONETA r-. f. (1701 — 1750) Monedă. De o parte de monelă butea clipul lui. CANTACUZINO, IST., 16. O moneiă care [. . .] în ţara Moldavii s-au aflat. CANTEMIR, HR., 248; cf. CANTEMIR, HR., LXVI. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. monctă (CANTACUZINO, IST., 16; CANTEMIR, IIR., 248); moneta (CANTEMIR, HR., LXVI, 248).- — Lat. moneta, it. moneta. MONSTRU s. m. (1717) Fiinţă cu anomalii fizice. Ce monstru (arătare) şi ce groaznică ciudcsă. CANTEMIR, HR., 360. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. monstru (CANTEMIR, HR. 3»‘0). — Lat. rr.onstrum. 249 MUZICAŞ MONTANIST s. m. (1651) Adept al ereziei frigiene. Montanistii carii să chiamă aicea frîncii. MYST., 341. Forme gramaticale: pl. nom.-ac.,montanistii (MYST., 34r). — It. monîanisli. *MORTIER s. n. v. mortir. . ' \ '' “MORTIR s. m. (1715) Mortier.; Puşca de alamă, haubiţe, mortiri. PS.-COSTIN, L, 73. Lucruri de a puşcăriei[ ■ ;.] 8 mortiri. PSi-COSTIN, L, 73. •Forme gramaticale: pl. nom.-ac;j mortiri -(PS.-COSTIN,' Lj“' 73). — Rus. Mopmup (< germ. Mortier < fr.' mortier). '• ' . . MUSĂ s. f. v. muză. MUSEU s. n; (1717) Bibliotecă. Nu toţi istoricii condeiele ş.-au frînt, nici tăcere celor mai vechi aşe de totmuseele (cămările unde stau la ciliaîă sau la învătătură) celor mai noi a închide au putut. CANTEMIR, HR:, 298. : ' 7 Forme gramaticale: pl. nom.-ac. museele (CANTEMIR, HR., 298). — Lat. museum, gr. fioyoeiov. MUSICĂ s. f. v. muzică. - ■ MUSICESC, -EASCĂ adj., v. muzicesc, -cască. MUSÎCĂ s. f. v. muzică. MUSULMAN s. m. (1654) Musurmanul Olofernu. FN, 45. Lei 570, născutu-s-au puiul vipcrii [. ..], ocara lumii, cinste musulmanilor, psevdoprofitul Muhammed. CANTEMIR, HR., 326; cf. VP, 6r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. inusurmanul (FN, 45); pl. nom.-ac. musulmani (VP, 6r); g.-d.'musulmanilor (CANTEMIR, HR., 326). Variantă: mxisdrman.. ' , ' . — It .musulmana, rus. MycyAAtduuK. . 1 - MUSURMAN s. m. v. mussiirmn. MUZĂ s. f. (1682) Divinitate .mitologică., Rugindu-vă lui Ermi, Dumnedzăul cel inţălept, şi pre' alaltc~ muze, a, înlălcpciunilor' zinc. DOSOFTEI, VS, nov., 164v. Parnassides :g. f. pl. Muzele, ăin muntele Parnasus. CORBEA, D, 227r. Polymnia g. f. Una dintre 9 muse. CORBEA, D, 251r. Musele —el. seapic surori, carile să dzic boadzele cîntării şi a dăscălii (i) să fie. CANTEMIR, II, I, 17; cf. CORBEA, D, 104v, 198v, 245r, 345r; CANTEMIR, HR., 89. '' Forme gramaticale: :sg. nom.-âc.-musa (CORBEAj D, 198v); pl. nom.-ac. muso (CORBEA,' D, 25lr; CANTEMIR, HR.r '89), muze (DOSOFTEI, VS,-' nov^ -l64v;' muzae: CORBEA, D, 104v); nustselo (CORBEA, D, 345r; CANTEMIR, II, I, 17), niuzc-le (CORBEA, D; 227r); g.-d. muzelor (CORBEA, D, 245r). ' o ,7 Variantă: musă. ' ’ r. /-. - .:7y,.. . —Lat. musa, gr. noOact. "■MUZEU s. nv .v. miiseti. ° MUZICANT sZ, m. ■ (1715) 'Iristruhîentist. •' Trîmbiţaşi şi lacai şi dc tot felul âc muzicanţi. PS.-COSTIN, L; 71. : ' Forme gramaticale: pl. nom.-ac. muzicanţi (PS.-COSTIN, L, 71). — Pol. muzykant (< fr. musicant, it. musicăiite). •MUZICAŞ, -Ă s. m.-şi f. (c. 1700) Lăutar, itfuzickrit.v 'Muzicaş [..căputzari, strunari. CORBEA,;D, 190r..Cilliaristriag.f\ Miliare, fală, muzicasă, jucătoare cu pthara. CORBEA, - D, 54T-. Timotheu muzicaşul. CANTACUZINO, IST., 4. ............. MUZICA 250 Forme gramaticale: s. m. sg. nom.-ac. muzicaş (CORBEA, D, 190r); muzicaşul (CANTACUZINO, IST., 4); s. f. sg. nom.-ac. muzi-eaşă (CORBEA, D, 54r). — Muzică + suf. -aş; cf. magh. muszikds. MUZICĂ s. f. 1. (1682) Aria de a exprima prin sunete special combinate sentimente, stări, idei. Ş-aş cînta, Mihaile, cînlccul cu viersuri, ce n-am de agi uns muzică să-l cint Intr-alesuri. DOSOFTEI, VS, nov.. 112v. Vreo melodic tocmită, după pravilele muzicăi alcătuită nicicum nu să aude. CANTEMIR, II, I, 41 — 42; cf. DOSOFTEI, VS, dec., 192r; CANTEMIR, HR., 89; CALENDAR, 35; N. COSTIN, C, 20. 71. 2. (1683) Melodie, cîntec. Glasul şi de psaltire şi de tot fealiul de muzică. DOSOFTEI, P, II, 62v. S-au veselit [. . .] cu feluri de feluri de muzici si de giocuri. NECULCE, L, 69; cf. TP, 23v; CANTEMIR, II, I, 41, 62, 81, II, 136; CANTACUZINO, IST., 4; GRECEÂNU, IST., 222; NECULCE, L, 120. 3. (1683) Orchestră, fanfară. Acicea arată trimbilcle şi bucinele şi toată mulţimea de musică care au tulburat [. ..] acel nărod. DOSOFTEI, P, II, 93v. Făcură semn lunurilor şi muzicelor şi toţi începură deodată a da cu tunurile si a zice cu muzicele. ANON.'BR., 279 ; cf. DOSOFTEI, P, II, 109r; CRON., 143r; ANON. BR., 299. 4. (c. 1700) Creaţie muzicală, compoziţie. Lasus g. m. Cel mai dinţii care au scris muzică. CORBEA, D, 169r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. musică (DOSOFTEI, P, II, 93v, 109r), muzică (DOSOFTEI, VS, nov., 112v, dec. 192r; DOSOFTEI, P, II, 62v; CORBEA, D, 169r; CANTACUZINO, IST., 4 ; CANTEMIR, II, I, 41, II, 136; CALENDAR, 35; N. COSTIN, C, 71); imisica (TP, 23v); g.-d. mugicăr (N. COSTIN, C, 20), muzicăi (CANTEMIR, II, I, 42, 62; muzicii: CANTEMIR, II, I, 81, 89); pl. nom.-ac. muzico (GRECEÂNU, IST., 222; NECULCE, L, 120; ANON. BR., 299), muzici (NECULCE, L, 69); musîcilo (CRON., 143r); g.-d. muzicelor (ANON. BR., 279). Variante: musică, musîcă, muzică. — Lat. musica, it. musica, gr. ^ougikti, germ. Musik, pol. muzyka; cf. rus. My3bitccnci şi notarii (gl. marg. iscălitorii) Marchiah şi Martirie. DOSOFTEI, VS, oct., 85v. Nolarius g.m. însămnători In sus, scriitori în sus, notari. CORBEA, D, 207r. Au venit si un notares împărătescu si au scris tot ce s-au aflat. IORGA, SD, X. 336: cf. DOSOFTEI, VS, nov., 109T, dec., 226v; CEA OV 1695, in BRV. L 340; B, 33v; CHIRIACODROMION 1699, in BRV, .1, 375; CORBEA, D, 5T, 61v, 118r, 127r, 260v, 3-10V. 336v; STINGHE, DRŞ, I. 10; P. PR.. 86r; PS.-COSTIN, L., 73; TEMPEA, IST., 90, 150, 159; IORGA, SD, XII, 64. <$>(1716-1742) Persoană însărcinată cu lucrările de secretariat ale unui sinod. Notareşul protopop Ionascu din Vineţie. TEMPEA, IST., 102; cf. IORGA, SD, XIII, 208. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. notar (CORBEA, D. 5r). notare?, (STINGHE, DRS, I. 10; IORGA. SD. XIII. 209, X, 336, XII, 64), notari (CORBEA, D, 11ST, 207r). notorie (DOSOFTEI, VS, nov.. 109v, dec., 226v; CORBEA, D, 61v; PS.-COSTIN. L, 73), notarics (CORBEA, D, 127r, 336v), notarosul (CEASLOV 1696, in BRV, I, 340; B, 33v; TEMPEA, IST., 90, 102, 159), noiaresulu (CHIRIACODROMION. 1699, in BRV. 1. 3751. notarul (PRAV. MB.. 368); g.-d. notareşului (TEMPEA, IST., 150), notariusului (CORBEA, D. 310v); pl. nom.-ac. notarii (DOSOFTEI, VS, oct., 85v), notariusii (P. PR., 86 ); g.-d. notariilor (PRAV. MB., 368). Variante: notareş, notari (o), noteriu(s), notariuş. — Lat. notarius, magh. notârius. NOTAREŞ 254 NOTAREŞ s. m. v. notar. NOTARI s. m. v. notar. NOTARIE 1 s. f. (1652) Funcţia de notar. Rinduialele ceaslelalte se dau la bărbaţi mireni: protonotaria, îogofetia, ritoria [. . .], notaria. PRAV. MB., 368. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. notaria (PRAV. MB., 368). — Notar + suf. -ie; cf. lat. med. notaria. NOTARIE 2 s. m. v. notar. NOTARIU(S) s. m. v. notar. NOTAR IUŞ s. m. v. notar. NOTĂ s.f. 1. (c. 1700) Melodic, cîntec. Melodia g.f'. Cîntare dulce, nota cea împodobită (sau glasul) cîntecului. CORBEA, D, 188; cf. CORBEA, D, 1941. 2. (1717) însemnare, glosă marginală. Acesta vîrslă a lui Milutin o sămăluiaste Posonie, în notele lui Grigoras la capul al şesele. CANTEMIR, HR., 481. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. notă (CORBEA, D, 194r); nota (CORBEA, D, 188r, 199r); pl. nom.-ac. notele (CANTEMIR, HR., 481). — Lat. nota; cf. magh. nâta. NOVEL adj. (1693) în sintagma Foletul Novei = numele unui calendar astrologie. Calandar ce să chiamă Foletul Novei de anul 1693. FN, 4. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. n. novei (FN, 4). — It. novello. V. şi f o 1 e t. o OBLIGA vb. I (1717) A sili. Groazei lumii, tnpărăţiii turcului, bani a da obligate sint. CANTEMIR, HR., 107. Forme gramaticale: pas. ind. prez. 3 pl. f. obligate sint (CANTEMIR, HR., 107). — Lat. obligare. • V. şi o b 1 i g ă 1 ii i. OBLIGATORIE s. f. (1742) Angajament. Ace sută de florinii nem-ţăşti care i-au fost luat Ungă. obligatoria sa împrumut de la pred. vicareş Nicolae Beianul, din bani(i} clerului sa i să iarte. MOLDOVANU, AS, I, 157; cf. MOLDOVANU, AS, I, 153. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. obligatoria (MOLDOVANU, AS, I, 153, 157); g.-d. obligatorii (MOLDOVANU, AS, I, 153). — Lat. obligatorium (pl. obligatoria). • OBLIGAŢIE s. f. 1. (1716 — 1742) Angajament. Obligaţia sau legătura lui popa Teodor. TEMPEA, IST.,' 165; cf.ŢEMPEA. IST., 168. 2. (1720 —1740) Datorie,- îndatorire. Au socotit să trimită cuvioasa cinste şi obligaţiia ceia ce sa cădea. GRECEANU, IST., 180. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. obligaţia (TEMPEA, IST., 165, 168; obligaţiia: GRECEANU, IST., 180). — Lat. obligatio. °OBLIGĂLUI vb. IV (1734) A se obliga. Mă obligăluescu înnaintea judecătăi a fi gata a răspunde. IORGA, SD, XII, 224; cf. STINGHE, DRŞ, I, 172. . , • - Forme grava z icale: refl. ind. prez. 1 sg. mă obligălniescu (obligăluescu: IORGA, SD, XII, 224';'obligăluescu: STINGHE, DRŞ, I, 172). — Magh. obligâlni • (< lat., obligare). V. şi o b 1 i g a. ®OBLIGUI vb. IV (1717) A se obliga. I ntr-acesta chip dară părinţii niamului moldovenesc [. . prin solii lor s-du obliguit. CANTEMIR, IIR., 23. Forme gramaticale: ind. pf. c. 3 pl. s-au ob lignit (CANTEMIR, HR.. 23)._ — Obligă (< it. obbligo) -f suf. -ui. OBSTENÂŢIE s. f. (1693) Obstinaţie. Obstenaţia zviţirilor face a gândi mulţi. FN, 15. Forme gramaticale: sg.,nom.-ac. obstenaţia (FN, 15). — Lat. obstinatio: ! "OBSTINAŢIE s. f. v. obstenaţie. * °OBŞTINENŢIE s. f. (1702) Abstinenţă. Obştincnţiia, adecă ru-mâncaţtc răbdare, adecăte ca să ne oprim pre noi de mîncările a un fealiu de bucate. P. PR., 131r. OCAZIE 250 Forme gramaticale: sg. nom.-ac. olîştmenţie (P. PR., 13îr); «îjşti-nenţia (obştinenţiia: P. PR., 131r). — Magh. absztinencia (< lat. abstinentia). OCAZIE s. f. (1717) Prilej favorabil. Cînd ocaziia Ic sluj ia. CANTEMIR, HR., 385. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. oca/ia [ocaziia: CANTEMIR, HR,, 385). — Lat. occasio. OCĂLARI s. m. pl. (1754) Ochelari. O păr[eche] de ocăIar[i] fui[n}. IORGA, SD, XII, 68. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. ocălari (ocularii]: IORGA, SD, XII, 68). — Lat. ocularis. *OCHEAN s. n. v. ocUian. *OCHELARI s. m. pl. v. ocălari. OGHIAN s. n. (1722 — 1724) Ochean. S-au aflat tnlinâciurii la soarele cel simţitor, prin mijlocul ochianurilor, dc astronomii ceşti de pe urmă. ANTIM, O, 59. Forme gramaticale: pl. g.-d. ocliianurilor (ANTIM, O, 59). — It. occhialc (după modelul substantivelor terminate în -an). ODĂ S. f. (1757). întru facerea odelor exămetra cu cele iamviceşti. EUSTATIEVICI, GR, 139. Forme gramaticale: pl. g.-d. odelor (EUSTATIEVICI, GR, 139). — Lat. oda, rus. oda. OFICER s. m. v. ofiţer. *OFICIU s. n. v. oîicMu. OFICIIIU s. n. (1717) Funcţie, slujbă. Altora la officldile halma-niilor a Intra nu să cade, fără numai cclor din bună naştere esiti. CANTEMIR, HR., 219.' Forme gramaticale: pl. nom.-ac. oîicluile (offichiile: CANTEMIR, IIR., 219). — Lat. officium, gr. med. ocpcptKiov. OFIŢĂR s. m. v. ofiţer. ° OFIŢER s. m. (1695) Nume generic pentru gradele militare. Mergere a ofiţiiarilor şi a ostaşilor dc a să înpreuna cu colegaţii lor. FN, 54. Doi cai iară turceşti pentru alţi doi ofiţeri a lui. N. COSTIN, L, 296. Să oprâşte[. . .] şi pe ofiliarii judeţului şi,în sintagma jocuri olimpiţeşti = jocuri olimpice. Helel g.,m. pl;- Limbii la care au fost jocurile- olimpiţeşti.. COfiBEA,. .D,. 131v . Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. : olimpicesc (CORBEA, D, 216v);. f. olimpieeaiscă (CORBEA, D, 216v); pl. nom.-ac. n. olimwi-ţeşti. (CORBEA, D,131v). Variantă: olimpiţesc. — Lat. olympicus, -a, -um (după modelul adjectivelor terminate în -esc)* ■ ■ • : . 5 ■ • ^ OLIMPIŢESC, -EASCĂ adj. v. olimpicesc, -ească. : °OLOEŞ s. n. (1697) Aloe. Mirha si oloes ieste haina ta.-VISKI, rv,4i. 2. . . / Fofme gramaticale: sg. nom.-ac. oloeş (VISKI, PV; II, 2). — Magh. ăloes (< lat. aloes). OPINIE s. f. (1703). Să munceaşte a birui opihiia acelui mare, cu stricarea credinţii miniştrilor săi. FN,. 152. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. opinia (opiniia: FN, 152). — 'Lat. opinio. OPTIMAŢE s. m. pl. (1682 — 1686) Nobilime, aristocraţie, (la romani). Acesta era din Ţara Tarsiia, ce să chema aşea de fărşeaşte supl pusoarea optimalelor. DOSOFTEI, VS, ian., 8V. Forme gramaticale: jjl. g.-d. optimatelor (DOSOFTEI, ian., 8vj. . —Lat ..optimales. . 1 • • . OPUNE vb. III (1717) Â pune în faţa cuiva.ceva ca împotrivire. -4 sa socoteală■[*. ..] tuturor să opue. CANTEMIR, HR., 279. Forme gramaticale: conj. prez. 3 Sg. să opuie (să opue: CANTEMIR, HR.,, 279). . _ ■ ;■■■■•■ —Lat. opponere. r 1 ORATOR s. m. (1678). Carele om iaste orator, filosof, [...] să va înălţa firea lui spre trufie. CÎ, 91r. Gestus, -us' g. n. Ghieştăluire, cînd face oratorul cu mîna şi arată multe lucruri înlru oraţia sau declamaiiia ORATORIE 258 sn. CORBEA, D, 125r. Crăişorii schiplru, -vlădicii coronă sau mitră împletită, oratorii carte [. ..] purta. N. COSTIN, C, 63; cf. CORBEA, I), 112r, 132r, 219r, 249r, 262r, 273r, 335v, 344v; N. COSTIN, C, 69, 320, 410,572. Forme gramaticale: sg. nom.-ac: orator (CÎ, 93r; CORBEA,. D, 132r, 219r, 249r, 262r, 273r, 344r; N. COSTIN, C, 69, 320); oratorul (CORBEA, D, 125; N. COSTIN, C, 410, 572)„ oratoriul (CORBEA, D. 335v); pl. nom.-ac. oratorie (D, 112r, 344v); oratorii (N. COSTIN, C, 63). Variantă: oratori. >\. . . — Lat. orator. . ORATORIE s. f. (1736) Aria de a compune şi rosti discursuri. M-am dus la Rod şi la ascultare intru rilorii pre Irod Alicul, pe Fronto f i pe Pollion am avut, oameni prea şliuti întru meşlersugul oratorii ( !). N. COSTIN, C, 69. Forme gramaticale: sg. g.-d. oratorii (oratorii: N. COSTIN, C, 69). — Lat. oratoria (ars~ ). ORAŢIE s. f. (c. 1700) Cuvîntare, discurs. Declamalio g. f. Oră-luire, zicere de oralii. CORBEA, D, 77v. In limba elliniască oraţie făcind. CANTEMIR, HR., 87. Multă ţirimonie şi oraţie s-au făcut. GRECEÂNU, IST., 138. Oraţie cătră ai casii în care vei merge. CATA-VASIER 1759, in BRV, IV, 75; cf. CORBEA, D, 125r, 266v, 28SV, 290r; NEAGOE, ÎNV., 237 ; CANTACUZINO, IST., 62 ; GRECEÂNU, IST., 84; TEMPEA, IST., 102; CANTEMIR, HR., 5, 115,.121; ANTIM, O, 40; N. COSTIN, C, ,138, 140, 141,; 518; NECULCE, L, 292; CATAVASIER 1747, in BRV, II, 97; M. COSTIN, CU, 287. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. oraţie (CORBEA, D, 77v, 266v; NEAGOE, ÎNV., 237; GRECEÂNU, IST., 84; TEMPEA, IST., 102; CANTEMIR,; HR., 87, 115, 121,; GRECEÂNU, IST., 138; ANTIM, O, 40; N. COSTIN, C, 141, 518; CATAVASIER 1747, in BRV, II, 97 ; CATAVASIER 1759, in BRV, IV, 75), uratie (NECULCE, L, 292); oraţia (CANTACUZINO, IST.,; ,62; oraţiea: M. COSTIN, CU, 287; oraliia: CORBEA, D, 125r); pl. nom.-ac. oraţii (CORBEA, I). 77v, 288v, 290r; N. COSTIN, C, 140); oraţiile (CANTEMIR, IIR., 5 ; N. COSTIN, C, 138). Variantă: uraţie. — Lat. oratio (Varianta uraţie, prin apropiere de ura). 0 ORĂLUI vb. IV (c. 1700) A’ţine o cuvîntare, un discurs. Declama, -as. Strigu, orăluiescuin voroavă frumoasă Infrimselală mu ispiilescu ( !). CORBEA, D, 77v. ‘ Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. orăluiescu (COR.BEA, D, 77v). — Magh. ordini (< lat. orare). •ORĂLUIRE s. f. (c. 1700) Cuvîntare, discufs. Declamalid g. f. Orăluire, zicere de oralii. CORBEA, D, 77v? Forme gramaticale: sg. nom.-ac. orăluire (CORBEA, D, 77v). — Orălui (prin schimbarea valorii gramaticale). °OR.ĂLUIT, -Ă adj. (c. 1700) Prostit. Peroralus, -a, -ura, Zis, -n, orăluit, -ă. COR.BEA, D, 237v. Forme gramaticale^sg. nom.-ac. m. orăluit (CORBEA, D, 237v); î. orăluită (CORBEA, D, 237v). — Orălui (prin schimbarea valorii gramaticale). ORĂTOPJ s. m. v. orator. 259 OTOMĂNESO •ORĂŢII vb. IV (c. -1700) A ţine o cuvîntare, un discurs. Decla-mito, -as. Orăţiescu. CORBEA, D, 77v. Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. orăţiescu (CORBEA, D, 77v). — Oraţie + suf. -i. “ORDINANŢ s. n. (1755) Dispoziţie scrisă, emanată de la o autoritate. Nime nu se va clăti din loc pină nu le va veni ordinanţ de la craiul şvezesc. AXINTE URICARIUL, in DLR s.v. ordonanţă. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. ordinanţ (AXINTE URICARIUL, in DLR s.v. ordonanţă). — Rus. opdimaHif (< germ. Ordonanz < fr. ordonnance). ORDINAR adj. (1747) De calitate inferioară, obişnuit. 6 peptare ordina[r]e. IORGÂ, SD, XII, 45. . ’ Forme gramaticale: pl. nom.-ac. n, ordinare (ordina[r\e: IORGA, sd, xii, .45).; ': : ■ . — Lat. ordinarius, germ. ordinar. *URDONANŢĂ s. f. v. ordinanţ. ORÎNDĂ s. f. v. arendă. OSPITAL(I) s. n. v. spital. '' * OSPlTALIE.s. f. v. spital. OSTROGOTI s. m. pl. (1717) Ostrogoţi. Unnii, [._..] carii pre ostrogotthi, pre Gkepidi [ . ..] asuprisă. CANTEMIR, HR., 282-.. Gotthii, vandalii, ostrogotthii, vissegotthii* tot un nărod. .CANTEMIR, HR., 515; cf. CANTEMIR, HR., 73, 260, 261, 262, 263, 267, 269, 291, 296. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. os tropoti (ostrogotthi: CANTEMIR, IIR., 260, 261. 267, 269, 282); ostrogotii,. (ostrogolihii: CANTEMIR, HR., 73, 261, 263, 267, 269, 291, 296, 515): g.-d; ostrogotilor (ostrogotthilor: CANTEMIR, HR., 262, 263, 269). — Lat. Oştrogothi. . . . . ; . .‘^OSTROGOŢI s. m.-pl. v. ostrogoti. OŞCOALĂ s. f. v.' şcoală. ,,, , : OŞTIARUS s. in. (1702) Uşier, portar- Ce deregătorie arc ostiărusid? P, PR., 102v. • ‘ \ ~ Forme gramalicalc: sg. nom.-acl 'oştiaruşul' (P. PR., 102v). — Lat. ostiarius (cu rostire maghiarizantă). “OŞTIE s.f. (1702) Cuminecătură. Sfinţitoriul oştiir P. PR., 102v. . Forme gramaticale: sg. g.-d. oştii (P. PR., .102v): ■—Magh. ost'ya (< laţ.hostia). - . OTOMAN s. m. (1694) Otomanul [ . ..] iaste să să supue. FN, 24. Fiind şi Moldova de tot supusă otomanilor. PS.-COSTIN, L. 21. Numelui, otomanilor fac strîmbătate. N. COSTIN, L, 172; cf. FN, 52; CANTEMIR, HR., 88; -M.' COSTIN, NM, 268; CAZANII 1748, iu BRV, II,; 106 ; M. COSTIN, CU, 29.0. . V , Forme gramaticale: sg. nom.-ac. otomanul (FN, 24); pl. nom.-ac. otomani (M. COSTIN, NM, 268); g.-d. otomanilor (FN, 52; PS. -COSTIN, L, 21; N. COSTIN, L, 172 ; M. COSTIN, CU, 290). oto-maniloru (CAZANII 1748, in BRV, II, 106). ; " , — Lat. med. ottomăniis, it. ottomano. *OTOMĂNESC, -EASCĂ adj. (1720 — 1740) Turcesc. împărăţiia Otomănească. GRECEÂNU, IST., 208. ’ Forme gramaticale: sg. nom.-ac. f. otomănească (GRECEÂNU, IST.,' 208). ,....' — Otoman -J- suf. -esc. - p PADOVAN s. m. (1701 — 1750) Persoană originară din Padova. Tito Livie padovanul. CANTACUZINO, IST., 58. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. padovanul (CANTACUZINO, IST., 58). — It. padovano. *PADOVEAN s. m. v. padovan. PADRON s. m. v. patron. °PAIJ s. n. (Sf. sec. XVII) Scut de metal, pavăză. Clypeus. Pais. Pais. LM, 195. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. paij (pais: LM, 195). — Magh. pajzs (< it. pavese). V. şi pavăză. PALAT s. n. (1667 — 1669) Reşedinţă împărătească, curte dom-neascl. în palatul Veneţii sînt acestea. CANTACUZINO, NI, 126v. Au cădzut pa.lea.lul lui Chindian, de i-au umorîtu-i şi doi senatori. DOSOFTEI, VS, febr., 56v. Socoteşte palaturile cele tnnalte şi desfătate a crailor şi a împăraţilor. CANTEi'IIR, D, 75. Au întrebat pre Sevilla prorocită cît ani vor sta palaturile acelea. ANTIM, O, 316; cf. DOSOFTEI, VS, nov., 126v; CANTEMIR, D, 57; CANTEMIR, II, 1, 18, 41, 76; ANTIM, O, 287; CANTEMIR, HR., 278, 369; N. COSTIN, C. 407, 639; MINIAT, C, 107r; II, 30r; VR, 4r, 5r, 12v, 15r,'i86r. <^> (1705) Fig. înlăuntrul palalurilor cunostintii lucrurilor a întră putem. CANTEMIR, II, II, 125. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. palat (CANTEMIR, II, I, 18; CANTEMIR, IIR., 278), palaţi (N. COSTIN, C, 407), pălat (VP, 4r); palatul (CANTACUZINO, NI, 126v; CANTEMIR, II, I, 41), palcaţul (DOSOFTEI, VS, nov., 126v, febr., 56v); g.-d. palatului (ANTIM, 0, 287; CANTEMIR, IIR., 369; VP, 5r, 12v); pl. nom.-ac. palattiri (VP, 186r); palaturile ((CANTEMIR, D, 57, 75; CANTEMIR, II, 1. 76; ANTIM, O, 316; N. COSTIN, C, 369; MINIAT, C, 107r; VP, 15T), palaţiile (II, 30r); g.-d. palaturilor (CANTEMIR, II, II, 125). Variante: palaţi(u), paleat, pălat. — Lat. palatium, ngr. naXctTi, pol. palac. PALATIN s. m. 1. (1717) Principe, suveran. A palatinilor [...] după lege a singelui amestecare. CANTEMIR, HR,., 26. Au ieşit palatinul cu oaste. CANTEMIR, HR., 448. . 2. (1717) Gardă a unui suveran. Răzbind la Rodna, acolo au aflat pre palatinul craiului Belii de acolo, care păziia ace trecătoare. CANTEMIR, HR-, 450. 261' PAPĂ Forme ' gramaticale: ;sg. nom.-âc. palatinul (CANTEMIR, H R. 448, 450); pl. g.-d. palatinilor (CANTEMIR, HR., 26). — Lat. med. palatinus. PALAŢI(U) s. n. v. palat. EALEAŢ s. n. v. palat. ,....... 1 PALESTRĂ s. f. (1705) Arbaletă. .Ciobanul, de după spini, cu palestră (gl. marg. arcubalisla) sigeata printr-lnimă îi pătrunsă. CANTEMIR, II, I, 256. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. palestra (CANTEMIR,, II, I, 256). . '" . ■ , — Lat. palestra, gr. TtaÂaicTpa. PANEGHIRICESC adj. (1757) Ap&logetic,, panegiric. Ce este ritmul cel paneghiricesc sau encomiasticesc ? EUSTATIEVICI, GR., 141../ i, -'■•'■/ ./•;'■ Forme gramaticale: sg. nom.-ac. n. paneghiricesc (EUSTATIE-VICI, GR., 141). ' ■ —Lat. panegyricus,, -a, -um,. gr. navriyupiKâi;, -f}, -ov (după modelul adjectivelor'terminate în -csc). ♦PANEGIRIC, -Ă adj. v. paneghiricesc. *PANONIC, -Ă adj. v. panonicesc, -ească. PANONICESC, -EASCĂ adj. (1717) Panoriic.. Dachii, îndemnînd pe savromati si pe alte niamuri pannonicesli, să rădicasă. CANTEMIR, HR., 79. ' ' Forme gramaticale: pl. nom.-ac. n. panoniceşti (pannoniceşti: CANTEMIR, HR., 79). — Lat. pannonicus, -a, -um (după modelul adjectivelor terminate în -csc). ■ PAPAGAIE s. f. v. papagalo. : *PAPAGAL s. m. y. papagâlo. PAPAGALIE s. f. v. papagalo. ; PAPAGALO s. m. (c. 1703) Papagal. Un om avea o pasăre şi grăiia ca omul cu limba şi să cheamă anume papagalo. SINDIPA, 84v. Mai In mare cinste să află cotofanele decît păpagaiele. CANTEMIR, II, I, 83; cf. CANTEMIR, II, î, 143. , . Forme gramaticale: s. m. £g. nom.-ac. papagalo (SINDIPA, 84v); s. f. sg. nom.-ac. papagaia (CANTEMIR; II, I, 143)g.-d. papagalici (papagoliei: SINDIPA, 84v/; pl. riom. . ac. papagaiele (CANTEMIR, II, I- 83). : ... . ■ Variante; papagaie s. f., papagalio- s. f. ; ; — Lat. med. papagallus, it. pappagallo,. ngr. raxrcdyag, -&X(?t)o5, magh: papagâj. ^ PAPĂ s. m. (1581). Patriarşii [...] era acestea: Silivestru, papa den Roma, Alexandru, den'cetatea lu Costandin. CORESI, C2, 183. Mi-au trimes Spanea soli şi papă şi mă roagă să nu fac pace cu turcii. DÎ, 129. Intru yreamea aceaea muri papa . Adrian den Rim. MOXA, C, 382. Sfinţia -sa, papa, si inăltatul împărat să-l întărească. LUPAŞ, DIT, 467 ; cf. DÎ; 17S,.1183, 191,':-128,' 135; PRAY. VL, 178;; CRONOGRAF c. 1650, in DLR s.v.; TP, 3V; PILUTIO, DC, 8'; DOSOFTEI, VS, sept., 10r, 19v, 23r, dec., 248v;'PM, 234; MINEI 1698, in DLR s.y.;.LUPAŞ, DIT, 478, 480; ANTIM, CL,'r, lr,! 103v; CORBEA, D, 225v; CANTACUZINO, IST., 60; CANTEMIR, HR:,'115, 116, 117, PAPIJ 262 247, 387 ; URECHE, L, 72; SIMION DASCĂLUL, in DLR s.v.; NECULCE, L, 58, 108, 274; AARON, PP, 26,30. ♦ (1682) Patriarh. După săvirşeniia. svintului papa de Alexandriia, din dumnedzăiască ursită, s-au hirotonit [. . .] arhiepiscopii, Alexandriei. DOSOFTEI, VS. nov.. 109r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. papă (MOXA, C, 382; ANTIM, CL, Iv; CORBEA, D, 225v; CANTEMIR, HR., 116); papa (CORESI, C2. 183; DI. 128, 129, 135; MOXA, C, 382; TP, 3V; PILUTIO, DC. S; DOSOFTEI, VS, sept., 10r, 19v, 23r, nov., 109r; LUPAŞ, DIT, 467 ; MINEI 1698, in DLR s.v.; LUPAŞ, DIT, 478, 480; ANTIM, CL. Iv; CORBEA, D, 225v; CANTACUZINO, IST., 60; CANTEMIR, HR.. 117, 247,, 387 ; URECHE, L, 72; NECULCE, L, 58, 108, 274 ; AARON, PP, 26, 30); g.-d. papa (DOSOFTEI, VS, dec., 248v); papei (DÎ. 178, 183, 191; PRAV.' VL, 178; CRONOGRAF c. 1650, iri DLR s.v.; PM, 234; ANTIM, CL, lr; CANTEMIR. HR., 116; SIMION DASCĂLUL, in DLR s.v.), papii (CANTEMIR, HR, 115, 116, 387); voc. papo (ANTIM, CL, 103v). — Lat. papa, ngr, 7tan(n)ăc, v. sl. ruiu; cf. pol. papa. °PAPIJ s. m. (1682) Papă. Săboarăle, împăraţii, papijii, patriarhii, cetăţi. DOSOFTEI, VS, dec., 248v. Ceia ce-s pre deasupra sint papijii, iară cei sup dinşii sini nemeastnicii lor. DOSOFTEI, VS, dec-, 248v. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. papijii (DOSOFTEI, VS, dec., 24&V r — V. sl. runs;i:i„ pol. papiez (v. sl., pol. < germ. pabes (t) < lai. med. papex < papa (pontif)ex). *PAPIRUS s. n. v. păpiroş. PAPIST s. m. (1716—1742) Catolic. Papist, adicăle mai mult crede înlr-ale papei, decît intr-ale adevărului. TEMPEA, IST., 135. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. papist (TEMPEA, IST., 135). — Lat. med. papista; cf. magh. pdpista, ngr. Ttcmcrnic. =PAPIŞTE s. f. (1672 — 1673) Biserică catolică. Fig. Lepădat de credinţa cea bună, cumu-s papiştile ereticilor, că s-ciu lepădat de Ierusalim. LEX.j, 70v—71r. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. papiştile (LEX.i, 70v). — Magh. pdpista (< lat. med. papista). OPARADICIOM s. n. (1697) Paradis. Domn Ieşuş ispăsitorul, ce-i oblicit lu Adam, încă in paradiciom. VISKI, CC, IV, 15. — Magh. paradiesom (< lat. paradisus, gr. TtapâSsicroţ). ' PARADIGMĂ s. I. 1. (1705) Exemplu, ilustrare. Un nebun o pietricea în fundul mării aruncă [...], care paradigmă, lesnirea facerii şi nevoia desfacerii arată. CANTEMIR, II, II, 89; cf. EUSTATIEVICI, GR., 135. 1 2. (1757) Model de declinare sau de conjugare. Puindu-săpe urmă, intr-acest chip urmează paradigma. EUSTATIEVICI, GR., 37; cf. EUSTATIEVICI, GR., 39. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. paradigmă (CANTEMIR, II, IT. 89 j; paradiema (EUSTATIEVICI, Gli., 37); pl. nom.-ac. paradigmele (EUSTATIEVICI, GR., 39, 135). — Lat. paradigma, gr. rcapâSeivua. *PARADIS s. n. v. paradiciom. PARALEL s. n. v. paralelă. PAR IE ■ ; PARALELĂ s. f. II (1703) Fiecare .din cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeaşi latitudine de ipe suprafaţa pămîntului. O mare cetate paralelui nostru,' la mare sirînsoăre să află. FN, 147. Spre paralela să rinduescu să meargă ostaş. FN, 136; cf; FN, 150. 2. (1757) Paralelism sintactic şi metric: Ce este paralela ? Este ctnd împreună răspund cuvintele altuia stih cuvintelor celuiălalt stih. !EUSTA-TIEYICI, GR., 143. ■ - . . - Forme gramaticale: s. f. sg. nom.-ac. _paralelă (EUSŢÂŢIEVIGI, GRM 143); s. n. sg: nom.-ac. parălelo (FN, 136); g.-d. paralelui (FN, 147,. 150). • Variante: paralel s. n., paralele s. n: — It. parallelo, lat. parallelus, -a, -um; cf. gr. ■jtapd^Xri^cţ. PARALELO s. n. v. paralelă.' ‘ PARALIJ s. n. y. paralisie. PARALIS s. n. v. paralisie. , , / PARALISIE s. f. (1733) Paralizie. 'Paralij, adecă ameţie umblă-tUră.' CALENDAR, 24. Degrabă un umăr fu aprinsu de paralis, cit nice haina a îmbrăca, nice sabiia a stririge cu mina nu putea. N. COSTIN, C, 623. Mina cea stingă era den paraliş luoată. ÎNŞTIINŢARE 1757, in DLR s.v. paralizie. Am scris înnapou la capul'pentru paralisie. MDr, 55r; cf. CALENDAR, 49. " ' ' Forme gramaticale: s. f. sg. nom.-ac.‘ paralisie (MDi, 55r); s. n. sg. nom.-ac. paralij (CALENDAR, 24, 49), paralis (N. COSTIN, C, 623), paraliş (ÎNŞTIINŢARE 1757,- in DLR s.v. paralizie). Variante: paralij s.n., paralis s. n., paraliş s.n. ... — Lat. paralysis, gr. napa>x>o\q, magh. paralizis;' 'cf. pol. paralii. . PARALIŞ s. n. v. paralisie. « 1 ' , ■“PARALIZIE s. f. v. paralisie. ~ , ■“PARANTEZĂ s. f. v. parentesie. 1 PARCĂ S: f. (c. 1700) Ursitoare (în mitologia romană): Cloiha. Una din parchele iadului. CORBEA, D, 72r. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. parchele (CORBEA, D, 72r). — Lat. parca. ‘ : •• ‘ - PARENTESIE s. f. (1651) Păraritezăl Unele cuvente le-am pus pre rind, ce le-am închis iîh\parm?yis. PSALTIRE 1651, 318r. Prin parenthesii [...] încuiate şi pre margine cite cu doaî punturi roşii ţnsăm-nate le vii videa. CANTEMIR, II, I, 4. Am îngrădit numărul tn parintej. ACATIST 1746, in BRV, IV, 58:: • ’ • ■ Forme gramaticale: s. f. sg! g.-d. parentesii (parenthesii: CANTEMIR, II, I, 4); pl. nom.-ac. parentesii (parenthesii: CANTEMIR, II, I, 4); s. n. sg. nom.-ac. parintej (ACATIST 1746, iii BRV, I.V, 58), pariiitijiş (PSALTIRE 1651, 318r). Variante: parintej s. n.,. parintijiş s.n. ' —: Lat. med. parenthesis, gr. mtpevGEmg, magh. pareniezis. PARGAMEN s. n. v. pergament. PARIE s. f. (1660) Copie, duplicat. Acelor căr[ţt] (cărţi) paria, carii au scris Şăst-Mahamet-Paşa, vizirul dă la Buda. IORGA, SD, X, 293. Să va cunoaşte dintr-această parie a diplomei ce avem latineşte• TEMPEA, IST., 76. Şi mă rog dumitale, jupâne Morcoş, ca să-mi scoţi pariia dă la cărţile Mihalcii. IORGA, SD, X, 420; cf. TEMPEA» IST., 77; STINGHE, DRŞ, I, 117; • PARINTEJ 264 Forme gramaticale: s. f. sg. nom.-ac. parie (TEMPEA, IST., 76, 77; STINGHE, DRŞ, I, 117); paria (pariia: IORGA, SD, X, 420); s. n. sg. nom.-ac. pario (IORGA, SD, X, 293). Variantă: pario s.n. — Liat.'med. paria, magh. paria. PARINTEJ s. n. v.. parentesic. PĂRINŢIJIŞ s."n. v. parcntcsic. , * PARIO s. n. v. «paric. =PARMAZAN s. n. (1754) Parmezan. 4 lot parmazan caş. IORGA, SD, XII, 67-68. ' ’ ’ ............ *............. "r'..\ Forme gramaticale: sg. nom.-ac. parmazan (IORGA, SD, XII, 67). — Germ. Parmasan (< fr. parmesan). , ♦PARMEZAN s. n. v. parmazan. PAROCUŞ s. m. v. parohuş. *PAROII s. m. v. paroliuş. “PAROHUŞ s. ni’. (1702) Paroh. Boroniai Laslo, parochuşul besearecii catoliceşti de la Belgrad. P. PR., Ir; cf. P. PR., 132r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. parocuşul (parochuşul: P. P.R., Ir), parohuşul (P. PR., 132r). - Variantă: parocuş. < — Magh. parochus (< lat. med. parochus). . PAROLĂ s.' fl 1. (1705) Cuvînt de onoare, promisiune, angajament. Parolă. Ital. Cuvînt, cuvînt dat, stătătoriu, neîniors. CANTfiMlR, II, I, 18. La viclean, parola dumnădzăiască şi basna poeticeascn, tot o cinste au. CANTEMIR, II, II, ’61. Ileizer au zis: N-ali'vrut să păziţi tocmealele si legăturile, cum zic la noi, la neamti, parola. ANON. BR., 286 ; cf. CANTEMIR, II, fl, 21; IM, 58; NECULCE, L, 293; DOCUMENT 1747, in DLR s.v. <5 (1715) Expr. A-şi da parola, a (-şi) puno parola = a promite solemn, a făgădui. Şi-au dat el parola ch craiul mai nainte. PŞ.-COSTIN, L, 65. Au poftit Motoc de au voroOit cu Anton Sâcuiul, amîndoi pitind, parola. N. COSTIN, L, 201. Au dat parola, în 15 zile să nu se apuce de armei AXINTE URICARIUL, in DLR s.v. 0 (c. 1740) Expr. A(-şi) tine parola = A(-şi): respecta o promisiune. Cantimir vodă n-au ţinut parola. NECULCE, L,. 99. 2. (c. 1740) Cuvînt sau mesaj secret', convenţional, folosit de .militari. Datu-s-ău parola de bătaie. NECULCE, L, 187. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. parolă• (CANTEMIR, II, II, 21; NECULCE, L, 293); parola (CANTEMIR, II, I, 18, II, 61; PS. -COSTIN, L, 65; N. COSTIN, L, 201; IM, 58; NECULCE, L, 99,187 ; DOCUMENT -17.47, in DLR s.v.; ANON. BR., 286; AXINTE pHI-CARIUL, in DLR s.v.). , ; . — Lat. med. parola, it. parola, germ. Parole, pol .parol, rus .napon (rus. < pol. < germ. < lat. med-, it.). PARTI s. m. pl. (1736 — 1738) Popor scitic. Avia rimlenii [... apărăturile sale foarte tare, cumu-i Vizantiia, unde iaste acmu Ţari' gradul, pentru să opriascăpreparthi. N. COSTIN, C, 56 ; cf. N. COSTIN, C, 57. ’ , ' , Forme gramaticale: pl. nom.-ac. parti (parthi: N. COSTIN, C, 56,57).' — Lat. Parthi, gr. 7idp0oi. ' ; PARTIŢIP s. ii. v. partiţipie. 265 PATENT PARTIŢIPIE s. f..şi n. (1756) Meridian. Iară în curmeziş să tinde pînă la a Moaozeci şi doao de partiţipie. YP. 2r. ' Să tinde dintru al 'cincizeciie partiţipie pînă la ăl şiptezecile. VP, 2r; cf. VP, 2v.! Forme gramaticale: s. f. sg. nom.:ac: partiţipie (VP, 2r); s. n. sg. nom.-ac. partiţip (VP, 2V), partiţipie (VP, 2r)'/ Văriante: partiţip s.‘ n. ■r- •• — Lat. med. participium, -a. * PĂRŢI s. m. pl. y. parti. , *PĂRŢL\L,’-Ă'iadj. .v.v’partia.liş. “PARŢIALIŞ adj. (1690) Lîn ^sintagma/^ăbor parţialiş = proces de partaj. Avînd noi parţialis :săbpr' pentru îndrăptăre a multe 'trebi în snlu' BiideŞti,' atunci au stătuta nainte noastră t. /.•Ţ'Griiro/feT Ştefan. IORGA, SD, XII, 23',; V • - * ■ ' ;/ Forme gramaticale: sg. nom.-ac. n. parţialis (IORGA, SD, XII, 23.Ş)., v - . ............ ■ . . ' , — Magh. .parciălis.(< lăt. parţialis). , \°PASÂPORT. s. .ri, (1736).Paşaport. •' Ne-rn• cerut, [...] dăndu-ne şi paşaport, de arh'merşu pe la toate $'fintel(e} mănăstiri, de ne-tn închinat. STINGHE, DRŞ, î, 189. 'Păşipoh '('!) s-au' dai .la Dum[i]tru Duca şi la Hristofor, neguţitori mergînd la"Liptţuca: IOR.GA', SDj VI,"234. Forme gramaticale: şg.. nom.-ac. paşaport '(STINGHE' DRŞ, I, 189), pasport (pastporţ':' IORGA, ŞT>, VI, 234). Variantă: pasport. 1 ;’’ \ . -- Ngr. naa(a)dît6pTi (< it.:păssapor'to). , I'ASPORT s.;.n :'v: paşaport. PASTET s.. n. (1703)' 'Pateii. Fig. Acel gabinet pus-auîhmasă un pastel care nu prea place sfeatnicilor. Flţ, 155. 11 . , Forme gramaticale: sg. nom.-ac. pastct (FN-,-155). ' ; \ — It. pasteta. , . • “PASTOR s. m. (1715) Preot protestant. 2 pastori sau duhovnici. PS.-COSTIN,’L. 73. / ' ■■■•/-■- ' ''' ' Forme gramaticale: pl. nom.-ac. - pastori (PS.-COSTIN, L,' .73). — Pol. pastor (< lat. pastor). ' ' ' *PAŞAPORT ş. n. v. paşaport. PAŞOŞ s. n. paşuş. - “PAŞUŞ S: n. (1716 — 1742) Pe’rmis; paşaport. Au sosit aici [...] cu .patent împărătesc şi cu paşuş, de la măria sa ghinerariul Valis. TEMPEA, IST., 155. Aici le-m zis că mă mir, cum că~.măriid sa ghin. ştie.şi au dat paşus pentru venire vlădicii aici. STINGHE, DRŞ’ I, ,18.6-xf. IORGA, SD,sV, 152; STINGHE, DRŞ, I, 190; DC, lv.' ' Forme gramaticale: sg. nom.-ac.' paşoş (IORGA,1 SD, V, 152), paşuş (TEMPEA, IST., 155; STINGHE, DRŞ, I,.-186,. 190); paşuşul (DC. lv). 7 “ ; Variantă: paşoş. — Magh. passzus (< lat. med. passits): '• •' • > ' ;PATĂR s. in. v. pater. ■ :! . PATENŞ s. n. patent. ^ • . -®PÂTENT■'s. n. (1716—1742) Act, dispoziţie. Au sosit aici un iilădică 'sîrb l. :.] cit patent împărătesc si cu paşuş. TEMPEA, IST. 1,5,5. .'Acest, craiu se scria la patentele sale. AXINTE URICARIUL,' in DLR ş. v. patentă. .Mariia fjieresiia', în pătehşul său, la anul 1746 tipărit, au vestii. AARON, PP, 98.' - . . PATENTA 266 Forme gramaticale: sg. nom.Tac. patent (TEMPEA, IST., 155); patenşul (AARON, PP, 98); pl. nom.-ac. patentele (AXINTE URI-CARIUL, in . DLR s.v. patentă). .... . Variantă: patenş. ; , — Germ. Patent, magh. patens (germ., magh. < lat. patens, -tis). ♦PATENTA s. f. v. patent. PATER s. m. (1651) Călugăreau preot catolic. Cei bărbaţi Icnişi şi paţări ce să chiamă părinţi.' PSALTIRE 1651, 5\ .Paterii multă gîlceavă au făcut. TEMPEA, IST., 160. Iară călugării, popii şi paterii, fără sfială îngenunchind, ti tăia. IM, 77; cf. STINGHE, DRŞ, I. 12; P. PR., Ir; TEMPEA, IST., 74, 88, 90, 102, 111, 122, 140; IORGA, SD, XII, 22; MOLDOVANU, AS, I, 147; VP, 5r; IORGA, SD', I, 104. ; Forme gramaticale: sg. nom.-ac. pater (STINGHE, DRŞ, I,' 12 ; P. PR., Ir; TEMPEA, IŞT., 74, 88, 90, 102-, MOLDOVANU, AS, I, 147 ;VP, 5r); pl. nom.-âc. patări (PSALTIRE 1651, 5V), pateri (TEMPEA, IST., 111, 1^2, 140; IORGA, SD, I, 140); paterii (TEMPEA, IST., 160; IORGA, SD, XII, 22; IM, 77). Variantă: patăr. — Lat. pater, germ. Pater, magh. pater. , •PATICARIE s. f. (c. 1700) Farmacie, spiţerie. Am şăzut la pctc- cărie de la Lanţu. IORGA, SD, X, .324. Să află la paticarie şi oarecare praf gata foarte bun pentru acest fel de pricină. MD2, 180r. La păticărie să află şi alte rotiţe albe şi negre. MD^ 58r; cf. MD2, 28v, 33v, 76r, 225v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. paticarie (MD2, 33v, 180r, 225v), paticărie (MD2, 28v, 76r), păticărie (MD^ 58r), petecărie (IORGA, SD, X, 324). Variante: paticărie, păticărie, petecărip. — Palicar (păticar) -f- suf. -ie; cf. lat. med. (a)pothecaria., PATICĂRIE s. f. v. paticarie. OPATRANG0L0 s. n. (1703) Figură în astrologie. Cronos, cău-tindu-se cu Mars, in patrangolo arată pe turc a fi supus gilcevilor. FN, 127. — It. quadrăngolo (prin apropiere de patru). ' PATRIARC s.m. (c. 1700) Nume dat unor personaje venerabile din Biblie, patriarh. Palriarcha g. m. Părinte svint de demult, patriarch. CORBEA, D, 228V. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. patriarc (patriarch: CORBEA, D, 228v). — Lat. patriarcha. *PATRIARH s. m. v. patriarc. . ,, PATRIC s. m. v. patrichie. PATRICHIE s. m. (1682) (La romani şi în Imperiul bizantin) Titlu aristocratic, patrician. Acesta svint era în dzilele împăratului Theodosie cel mare patrichie şi eparh pretorielor, adecă boiarin din cei mari de sfat şi giudeţ mare. DOSOFTEI, VS, dec., 189r. Să trage despre diregătorie de patrichii şi de sfeatnici impărăţiii greceşti. BB, IVr. Iară tinărul, alergind după cum putea şi întrînd în camara patri-cului, cu îndrăznire apucă lăcritd. MP, 271r; cf. DOSOFTEI, VS> oct., 62v, dec. 216r, 226v; MP, 271v; N. COSTIN, C, 518. 267 PATRON Forme gramaticale: sg. nom.-ac: patricliie (DOSOFTEI, YS, oct.. 62vj dec., ■189r, 2i'6r); patriciii (MP, 271v); g.-d. patricului (MP, 271r); pli nom.-âc. patriehi (N. COSTIN, C, 518) ; natrichii (BB, IVr);g.-d. patrlchiilor (DOSOFTEI, VS, oct.,' 62v, 226v). ' _ ■ 'Variantă: patrie. . — Lat. pairicius, gr. îiaxpiKioţ. ; , ♦PATRICIU s.m. v, patrichie. . , PATRIE s. f. (16S0) Ţară în. care s-a'născut cineva, sau al cărei cetăţean este. Lumina lumii ..] să te adaogă în lungi ani [...], păziridu-le noauo şi patriei, fgl. marg. moşiei) noastre. LITURGHIE 1680, in' BRV, I, 235. Nu voiu avea cu cine da războiu şi să ' apăr patria. BRANCOVICI, CR. SLOV., 41., Te-ai arătat ştiut [....] şi curăţitoriu de tiranii patriei. BB, FVr. Să învîrtejaşle la patria: lui, încărcai de laude, cel căpitan viteazu.' FN, 26. Patria g. f. Patrie, casa-ne, pămîntul. CORBEA, D, 228T. De dulce dragoste patriii nebiruiţi a fi socotindu-ne. CANTEMIR, HR., 9.-Să tragă şi să adune pe tod fiii patriei cei ' risipiţi din pămîntul lor.. DRA,. I, 453; cf. BRANCOVICI,. CR. SLOV.'/ 43; MĂRG.. IIV, IVT; CORBEA, D, 223v, 244v, 24SV, 263V, 323r ;‘CANTACUZINO, IST., 5 ; FN, 118; PILDE FILOSOFEŞTI 1713, in BRV,/.I, 488; CANTEMIR, HR., 10, 23, 109, 162; IORGA, SD, X, 263; Ni COSTIN, L, 52 ; MOLITVENIC 1730, in BRV,'II, 39, ‘40; GRECEÂNU, IST., 183, 190, 220; PSALTIRE 1731, in BRV, II, 42; TRIOD 1731, in BRV, II,! 44 ; N: COSTIN, C, 142. -155, 218, 304 ; IORGA, SD, VI/215; CAZANII ■1742. in BRV, II, 59; PSALTIRE 1743. 'in BRV, II, 115; ANON; BR., 284, 285. 332; APOSTOL 1756, in BRV, II, 133; HV, lr; EUSTATIEVICI, GR., 33, 36; HVc., lr, 3r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. patrie (CORBEA, D, 228v, 263v; GRECEÂNU, IST., 183, 220; IORGA, SD, VI, 215 -EUSTATIEVICI, GR., 33, 36); patria (FN, 26; MOLITVENIC 1730, in BRV, II, 40; N: COSTIN, C, 155;. DRA, I, 453 ; .HVc., lr, 3r ; patriia: BRAN-COVICI, CR. SLOV., 41; MĂRG., IIV; CORBEA, D, 223v, 244v, 248v, 323r; PILDE FILOSOFEŞTI 1713, in BRV, I, 488; JORGA, SD, X, 263; MOLITVENIC 1730; in: BRV, II, 39, 40; N. COSTIN, C, 142; PSALTIRE 1743, in BRV,‘ II,: 78;, DRA, I, 453; OCTOIH 1750, in BRV, II,.115 ; ANON. BR.', 285.;. APOSTOL 1756,x in BRV, II,. 133); g.-d; patrii (DIB, [I], 387); patriei (LITURGHIE 1680, in BRV, I; 235; BRANCOVICI, CR. SLOV., 43; BB, IVr; CANTACUZINO, IST., 5; PILDE FILOSOFEŞTI 1713, in BRV,, I, 488; N. COSTIN, L. 52; N. COSTIN, C, 218; CAZANII 1742,. in BRV. II; 59; PSALTIRE 1743, in BRV, II, 78; DRA, I, 453; ANON. BR., 284, 332; HV,.lr; HVc., lr), patriii.(MĂRG., IVr; CANTEMIR, HR., 9, 10, 23, 109; 162; GRECEÂNU, IST., -190;patrii:- FN, 118; TRIOD 1731, in BRV, II, 44; N. COSTIN, C, 304;patri: PSALTIRE 1731, in BRV,. II, 42). ' - — L&l.,patria, it. patria, ngr. 7tctTpia. n , \ ... PATRON s. m. 1. (1682) Sfint protector al unui aşezămînt. Iară cu pieile acele. ALEX., 24. Va îngrădi cetatea cu suliţele, cu plavezele. MOXA, C, 375. Acolea au frînt săgeţile arcului, pavăţa, spata. PSALTIRE 1651, in DLR s.v. Scutarius g. m. Făcători de paveze. CORBEA, D, 302v. Schimbă pavezilc în străchini. FN,: 122 ; cf. MOXA, C, 395; ÎZ, 32v; BRANCOVICI, CR. SLOV., 42, 43; BB, 207, 282; LEX2, 44r, 173v, 206v; CANTACUZINO, IST., 66 ; ANTIM, O, 281; M. COSTIN, NM, 259 ; N. COSTIN, L, 177 ; M. COSTIN, CU, 296. <£> (1648) (Fig.) Luaţi toate armele lui. Dumnezău [. . .], spre ţoale luînd pavăza credinţei. NT, 262v. Şi luîn-du-ţi in miini pavăza credinţei [...] eşi inpolriva războiului păginilor. NĂSTUREL, VI, 156. Ea esle putere cea sufletească 'şi pavata lui Dumnezău. DOSOFTEI, PV, 11; cf. SC, 41r; TP, 165v; DOSOFTEI, PV, 177, 227; DOSOFTEI, P, II, 16r; BB, IIV; :PM, 237 ; ANT., 50r; N. COSTIN, L, 140. : . 2. (1648) Agrafă, copca; pafta. Vei face paveze de aur curat [. ,,J şi vei pune lanţurile împletite peste pevecioareîe după inainţile umerilor lor. BB, 59. , Forme gramaticale: sg. nom.-ac. pavuţă (DOSOFTEI, PV, 177, 227; BB, 207, 282; N. COSTIN, L, 177), pavăză. (ÎZ, 32v; TP, 165v; BB, 11v;. LEX2, 44r, 173v, 206v; CORBEA, D, 302v; ANT., 50r; M. COSTIN, CU, 296); pavăţa (SC, 41r; PSALTIRE 1651, in DLR s.v.; DOSOFTEI, PV, 11 ; DOSOFTEI P, II, 16r; M. COSTIN, NM, 259; N. COSTIN, L, 140), pavăza (DOCUMENT 1578, in DERS, PÂVĂJIOARĂ -J69; NT, 262v; NĂSTUREL, VI, 156; PM, 237); pl. nom.-ac. paveze (BRANCOVICI, CR. SLOV., 42, 43; BB, 59; CORBEA, rD, "302v; CANTACUZINO, IST., 66; ANTIM, O, 281); pavăţele (ALEX., 24v), paveţele (MOXA, C, 395), pavezile (FN, 122), plaTezele (MOXA, C, 375). , ' '• , ‘Variante: parăţă, plavăză. — Gr. med. jta|3ş(X,)£ta, pol. pawţza (ngr., pol. < it. pavese, palvese). ■ '' ' ' ■ ; ■ V. şi p a i j. PĂLAT s. n. v. palat. PĂLĂRIE s. f. (1689) Acoperămînt pentru cap. Iar de la acesta pină la boieriia lui. curopalai, pre rîhd au'fost puriind pălării. CRON., 424v. Petasiis. Paleria.'Kalap. LM., 236. Şi prin pălăriea ce era în capul său, printr-însa un glonţ au trecut. PS.-COSTIN, L, 69; cf. IM, 57. I^orme gramaticale: sg. nom.-ac. pălărie (IM, 57); pălăria (paleria: LM, 236 ; pălăriea: TS.-COSTIN, 'L, 69); pl. nom.-ac. pălării (CRON., 42/«v).. ' V '.„7- Cî.'jt. cappelleria. . •PĂPĂSC adj. (1717) Papal, păpesc. Pius al doilea [.. .], trăind în scaunul păpăsc 5 ani şi luni 2, zile 27, leat 1464, avgust 14, au murit. CANTEMIR, IIR., 116. ' ' "r . Forme gramaticale: sg. nom.-ac. n. păpăsc (CANTEMIR, HR., 116). 7 '. .. " — Papă -f suf. -esc. •PĂPIE s. f. (1699) Demnitatea papală. Cu farmecile luase păpiia. ANTIM, CL, Iv. Cînd greşaste, nu iâsie papă, adecă nu rămîne'la el păpiia. ANTIM, CL, 67r. ■ ’ ' ' Forme gramaticale : sg.’ nom.-ac. păpia {păpiia:' ANTIM-, CL, Iv, 67’). — Papă + suf. -ie. °PĂPIROŞ s. n. (1651 —1700) Hîrtie. Pepiros. Papyrus. ANON. CAR., 359. ' 7 7 ■ • 7Forme gramaticale: sg. nom.-ac. păpiroş (pepiros: ANON. CÂR.. 359)7 ' — Magh. papiros (< lat. papyrus). •PĂTICARI s. m. (c. 1700) Farmacist. Myropolag. m. Păticari, apticari, spiceari. CORBEA, D, 199v: Forme gramaticale: sg. nom.-ac. păticari (CORBEA, D, 199v). — Pătică + suf. -ar; cf. magh. patikdrius (< lat. L apothecarius). °PĂTICĂ s. f. (c. 1700) Farmacie.' Sesama g. f. Sămînţă. de iarbă •care o chiiamă în pătică sisamum. CORBEA, D, 308v. Ia de la pătică spirlon de pucioasă. MDt, 95v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. pătică (CORBEA, D, 308v; MDX, • PERSONĂ s. f. v. persoană. ’ . PERŢEPELUI vb. IV (1742) A percepe un impozit, sau o taxă. Sâ-si aducă cvietăntiile, unde ce au dat, ce au fost pertepeluit la mina sa. moldoyanu, as, i,- 153. ’ T . Forme gramaticale: pf. c. perifrastic 3 sg. au fost perţepeluit {MOLDOVANU, AS, I, 153). - , — Lat. percipere (după modelul verbelor terminate . în . -ălui f-ijlui), împrumutate din maghiară). PERŢEPTOR S. n. (1742) Perceptor. Toate reştanţiile să să admi-nistrăluiască la mina perţeptorilor. MOLDOVANU, ÂS, I, 147. P.re-ţeptoarele ne supără pentru taxa săpunului. IORGA, SD, XIII, 242 ; cf. MOLDOVANU, AS, I, 153; DC, 3. <(> (1742) S. comp. Glieneraliş-perţeptor = perceptor general. Gheneraliş-perţeptor ‘ bine să grijască obligatoria aceia. MOLDOVANU, AS, I, 157. ' Forme gramaticale: sg. hoih.-ac. perteptor (MOLDOVANU, AS, I, 157); perţeptoriul (DC, 3r), preţeptoarele (IORGA, SD, XIII, 242): pl. nom.-ac. perţeptori (MOLDOVANU, AS, I, 153); g.-d. perieptorilor {MOLDOVANU, AS, I, 147). ’ Variante: perţeptoriu, preţeptoare. PERŢEPTORIU 272 — Lat. perceptor (ac. -rem). V. şi gheneralis. PERŢEPTORIU s. m. v. perţeptor. °PERUCĂ s. f. (1730). Şi aşa, fără de perucă, fără de pălărie, cu, ştreangul th git, il ducea bătindu-l. IM, 57. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. perucă (IM, 57). — Ngr. nepouKa (< it. perrucca). V- • PERUVIAN adj. (c. 1760) Originar din.Peru. Ales iaste balsamul de copaibe, iar mai ales foarte iaste balsamid peruvian. MD», R5r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. n. peruvian (MD2,'85r). — It, peruviano. PETECĂRIE s. f. v. paticaric. PEVECIOARĂ s. f.: v. păvăjioara. 0PlAŢ s. n. 1. (1651 — 1700) Loc, spaţiu deschis; for, piălă. Pi-aqz. Forum. ANON. CAR., 360. Forum. Piacz. Piacz. LM, 208; cf. T)B, ap. TAMĂS, EW, 609. 2. (Sf. sec. XVII) Loc în care se face comerţ; tirg. Forum boar iur/i . Piacz de boi. Okor Văsâr. LM, 208. :Forme gramaticale: • sg. nom.-ac. piaţ (BB, ap. TAMĂS, EW, 609; piacz: ANON. CAR., 360; LM, 208). — Magh. piac (< it. piăzza). "PIAŢĂ s. f. v. piaţ. PILULĂ s. f. (1705) Pilida. Lăt. Pirulă, gogoaşă, bubuşlie, carea. dau doftorii de inghit pentru leacul. CANTEMIR, II, I, 19. Să ia [. . .] neşte hapuri bune, alcătuite pentru această rinduială, care să nurncsc la spitărie pilule. MD,, 58r. Să se inghită ca pirulele. MD2, 28' ; cf. CANTEMIR, II, I, 147. Forme gramaticale: sg. hom.-ac. pirulă (CANTEMIR, II, I, 19); pilula (CANTEMIR, II, I, 19); pl. nom.-ac. pilule (MDi, 58r); pilulele (CANTEMIR, II, I, 147), pirulele (MD2, 28v). Variantă: pirulă. — Lat. pilula, magh. pirula. PIMPINELĂ s. f. (1749) Pătrunjel-de-cîmp. Le pune intr-o placide au alt cas [. . .], puindu-le izmă, maghiran, pimpinela şi pătrinjăi. CB, 21r; cf. CB, 42r, 44r, 48v. ! Forme gramaticale: sg. nom.-ac. pimpinelă (CB, 42r); pimpiueia (CB, 21r, 44r, 48v). — It. pimpinella. °PINCOŞ s. n. (1651 — 1700) Rusalii. Pinkosh. Pentecosle. ANON. CAR., 360. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. pincoş (pinkosh: ANON. CAIÎ,, 360). — Magh. pîinkosd (< lat. Pentecosle). °PINT s. n. (1582) Măsură de capacitate. Ia [...] şi un pint de ideiu de lemn. PO, 282. Pint. Pinta. Urna. ANON. CAR., 360. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. pint (PO, 282; ANON. CAR., 360). — Magh. pint (< lat. med. pinta). °PINZION s. n. (1741) Termen fixat pentru o plată, scadenţă. Pentru pinzionul de anul trecut munceaşte prin mijlocirea grof. Arcosti. IORGA, SD, XII, 39. i ; 273 ’ PLASTOR I Forme gramaticale: sg. nom.-ac. pinzionul (IORGA, SD, XII, 39). I — Germ. Pension (< lat. pensio, -onis). | PIRAMIDĂ s. f. (1688) Monument egiptean. Are Ptolomeu împă- i ralul Eghipetului mai mare laudă, care. au zidit ceale de la Memfes- | piramide. BB, IVV. Piramide. El. Mor mint urile împăraţilor Eghiptului. CANTEMIR, II, I, 19; cf. CANTEMIR, II, II, 89; DOSOFTEI, O, 379. . . L.: ' ! , Forme gramaticale: pl. nom.-ac. piramide (BB, IVV; CANTEMIR,. î II, I;'. 19),.piramidzi (DOSOFTEI, O, 379); piramidele (CANTEMIR, II, II, 89). ■ ; . . ' . . ‘ ■ ; - ; • — Lat. pyramis, -idis, gr. îropanig, -i8o?; cf. v. sl. PIRULĂ s. f. v. pilulă. j:; , . “PISTOL s. n. (1715) Armă de foc. Şi 'cercîndu-l, au găsit pistol mic In minică supus. PS.-COSTIN, L, ol. Au ieşit [... .] paşă cu pistoale la cal şi cu toată oastea călărirhe. AXINTE URICARIUL. in DLR s.v. Au scos gubatul acela pistolul ca sa dea Iii noi. IM, 83; cf-CB,,.63V; DOCUMENT 1753, in DLR s.v. , : - .Forme gramaticale: sf. nom.-ac. pistol.' (PS.-COSTIN, L, 51); pistolui (IM, 83); pl. nom.-ac. pistoale (AXINTE URICARIUL. iii DLR s.v.; CB, 63v; DOCUMENT. 1753, in DLR s.v.). — Ngr 7tiar6?a(ov), pol. pistei (ngr., .pol. < it. pistola, fr. pistole). PLANETĂ s. f. 1. (i672 —1673) Corp ceresc. Iar numele de la greci _s-au luat [..cum e^ cometa, planeta ş-altele. GSi, 403r. Pre acei ostaş nu-i mişcă cu acealeplanete., FN, 126. Planeta. El. Stea rătăcităj carea îmblă împotriva altora. CÂNTI5MIR, II, I, 19; cf. GS2, 231r; CORBEA, I), 185r, 189v; CANTEMIR, II, 1,94, 171; CANTEMIR, FIR., 89; CALENDAR, 3, 4,-5, 7; M, COSTIN, CU; 301. 2. -(1733) Zodie. Cine să va naşte supt această planetă va fi drept şi adevărat. CALENDAR, 12. Zicem că s-au născut supt neşte seamne cereşti, supt o puteare ca aceaea ce are planeta. 11, 48î. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. planetă (CALENDAR, 4,.5, 12; M. COSTIN, CU, 301); planeta (GS,, 403r; GS2, 231r; CANTEMIR, II, I, 19 ; CALENDAR, 3, 5; II, 48r; CORBEA, D, 185r); g.-d. planete (CANTEMIR, ÎI, î, 171); planetei (CALENDAR, 7); pl. nom.-ac. planete (FN,; 126; CORBEA, D, 109v; CANTEMIR, HR.,. 89); g.-d. planetelor (CANTEMIR, II, I, 94). ' — Lat., planeta, gr. 7iXavr)Tţii;,. rus. manema. ; ♦PLANTA vb. I v. plăntălui. PLASTOR s. n. (1683) ,Cataplasmă. Nu-i pleastru a pune, ' nice oloi. DOSOFTEI, P, I, lv. Cataplasma. Plăstură. CORBEA, D, 45v. Să faci o cataplasma, adecă plastor. MDj, 26r; cf. CORBEA, D, 48v, 98V; N. COSTIN, C, 526; MDj, 24v, ,37v, 43v, 57v, 58v, 72r, 126v; MD2, 3V, 7r, 14v, 15r, 36r, 36v, 94v, 10or, 110r. Forme gramaticale: s.n. sg. nom.-ac. plastor (MD1, 24v, 26r, 37r, 57v, 58v, 126V), plastorc (MDls 37r, 43v, 72r), plastru (MD2, 3V, 7r, 14V, 15r), pleastru (DOSOFTEI, P, I, lv); plastrul (MDl5 94v, liOr); pL nom.-ac. plasturi (MD2, 3V, 36r, 36v, 105r), pleasturi (pliasturi: N. COSTIN, C, 526); plasturile (MD1; 72r) • s. f. sg. nom.-ac. plăstură (CORBEA,. D, 45v, 47V, 98v). Variante: plastore, plastru, plastur s. n.; plăstură s.‘f.; pleastru,. pleagtur s. n. PLASTORE 274 — Lat. (cm)plaslrum (pl. (cm)plastra ), gr. (Ep)nXaatpov (pl. (EH)7i?.aoTpa), pol. plasl (c)r. V. şi emplaslr ă. PLASTORE s. n. v. plnslor. PLASTRU s. n. v. plastor. PLASTUR s. n. v. plastor. PLASTURĂ s. f. v. plastor. *PLASTURE s. m. v. plastor. PLATAN s. m. (c. 1700). Pîatanus, -i, g. m. Lemnul platanus, frunzos, cu frunzele întinse afară, cu umbră cuvioasă. CORBEA, D, 248r. Platanul [...] dinainte capistii lui Apollon este sădit. CANTEMIR, II, I, 152. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. platanus (CORBEA, D,-248r); platanul (CANTEMIR, II, I, 152). 'i. Variantă: platanus. — Lat. platanus, gr. nXâmvoq. PLATANUS s. m. v. platan. PLAVĂZĂ s. f. v. pavfiziL °PLĂNTĂLUI vb. IV (1651- 1700) A planta. PlenteluUsh. Planlo. ANON. CAR., 361. Planlo, -as. Sădescu, plănlăluiescu. CORBEA, D, 248r. • Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. plăntilluîcsc (plcnlcluitsk: ANON. CAR., 361), plantăluiescu (CORBEA, D, 248r). — Magh. plantdlni (< lat. plantare). ePLĂNTĂLUIRE s. f. (c. 1700) Plantare, răsădire. Novclletum g. n. Sădire noao, plănluluire. CORBEA, D, 207r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. phlntuluire (CORBEA, D, 207r). — Plăntălui (prin schimbarea valorii gramaticale). PLEASTRU s. n. v. plastor. PLEASTUR s. n. v. plastor. *PLEBAN s. m. v. plebanuş. “PLEBANUŞ s. m. (1702) Paroh catolic. Cine dc episcop in locurile tale îi rinduit spre slujba sfinţilor, precum iaste \plcbanuşul' sau parohuşul. P. PR., 132r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. plebanuşul (P. PR., 132r). — Magii, plâbdnos (< lat, 1 med. plebanuş). PLENIPOTENŢIAL1 adj. (1721 — 1740) Plenipotenţiar. Au trimis sol marc şi plcnipolenţial pre Petre Şafirov. GRECEÂNU, IST., 184; Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. plcnipolenţial (GRECEÂNU, IST., 184). — Lat. med. plenipolcntialis, -e; cf. it. plenipotenzialc. PLENIPOTENŢIAL2 s. m. (J735) Persoană inveslilă cu puteri depline, plenipotenţiar. I-am făcut plcnipotenţiialeş, după cum arată şi carte noastră. STINGHE, DRŞ, I, 173. Ca unui plcnipolenţial al nostru, iarăş ne rugăm. STINGHE, DRŞ, I. 223. Forme gramaticale: sg. g.-d. pU-nipofenţial (STINGHE, DRŞ, I, — 23); pl. nom.-ac. plcnipolonţiales (plcnipotcntiialcF: STINGHE, ■DRŞ, I, 173). Variantă: plonipotcnţialeş. — Lat. med. plenipotcntialis. (Varianta plenipolcnţialcş < lat., cu pronunţie maghiarizantă.) PLENI POTENŢIALE? s. m. v. pIcnipotcn|Ial=. 275 POET fPLENIPOŢENŢIAR adj., s. m. v. plenipoteniiâl1;2. PLENIPOTENŢIE s. f., (1742) Act' prin care se .'acordă .6 împuternicire. Ptrîşii de sus nu putură da nici o plenipoieritie. MOLDOVANU,. Âs;. i,,156: , V‘! ",.V. ,. ' . .. , ' ' ; ... . . ' Forme' gramaticale: sg. nom.-ac. plenipotenţie (MOLDOVANU, as, i, 156). . , . — Lat. med. plenipotentia; cf. germ. Plenipotenz. ' PLENITUDOSŢIENŢIE s. f. (1681) Deplinătate a cunoaşterii. Pleni- tudoslienlic, plinul ştiinţei, adecă liubovul,, că-i implutura leagii lui Dupmădzău.'. DOSOFTEI,' 'M,.-d54^v. ' , Forme gramaticale: sg. nom.-ac. plenitudosţientie (DOSOFTEI, Mr •i54v), . ; .... ; .. . ..,, ; — hdX.TCied.plenitudoscieniia. ,, ~ PLIC s. n. (1694). Cu multă pripă mergu plicuri de cărţi. FN, 27.. ; Forme gramaticale: pl.’nom.-ac. plicuri (FN, 27). ' : — It. plico. .. :. ’ POBLICAN s. mi v. publican1. POCRĂTOLs. m. v. procator. , fPODAGRĂ s. f. (c. 1700)■ Podagra, g..f. Podrăghie. CORBEA, D,. 249v. Gruda şi cumplita Voala (a podagriii şi.hidagriii zic) atita rn-au chinuit. FN, 89. Mai mult de boală ce au avut, adecă podagrie şi cetăţile [.. .] le-au întorsu. URECHE, L,"lil.. Şi aceastea, adecă pentru podagra, ajung destul. MD2, 110r; cf. M. COSTIN, L, 92; IORGA,. SD, XIV,: 19; CALENDAR, 3r.; N. COSTIN, C, 594; MD2, 105r, 106r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac.. podagrie. (URECHE, L," 111;. CALENDAR, 3r; N. COSTIN, C, 594; MD2,105r), podragliie (CORBEA, D, ’249v); podagra (M. COSTiN, L, 92; MD2, ÎOS1', 106r, 110r);g.-d. podagrei (IORGA, SD, XIV, 19),.podagriii (FN, 89). Variante: podagrie, podragliie. — Lat. podagra, ' it. podagra, gr. TtbSăypct, pol. podagra'. *PODAGRIC, -Ă adj. v. jjodagricesc, -ească, podragliie, -ă. PODAGRICESC, -EASCĂ adj. (c. 1760) Caracteristic podagrei.. Pierd acrimea cea podagricească. MD2, 105^. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. f. podagricească (MD2, ' 105r). ! '—Lat■. 'podagricus, -a, -um, gr. jroSaypiKog, -f|, '-ov (după1 modelul adjectivelor terminate în -esc). V. şi podraghic, -ă. ' PODAGRIE s. T. v. podagră. j ' , PODRAGHIC, -A adj. (c. 1700) Caracteristic podagrei. Podagricus,. -a, -um. Podraghic, -ă. CORBEA, D, 249v. 1 Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. podraghic (CORBEA, D, 249v);. f. podraghică (CORBEA, D, 249v). — Lat. podagricus, :a, -um, gr. ^oSaYpucoţ, -f], -6v.: ’ V. şi podagKicesc, -ească. PODRĂGHIE s. f. v. podagră. . . *POEM s. n.: v. poema. .. v OpOEMA s. n. (1672 —1673) Poem. De la greci s-au luat [...]’ poemă, dogma. GŞu 403v; cf. GS2, 231r. — Lat. poema, gr. 7ibiTiLict. POET s, m. (1672 — 1673) Autor de poezii. Numele de la greci s-au lual[y..], cum e cometa, planeta, poetaşi altele.' GSl5 403r. Poe-tificas, -a, -lim. Făcători, -re de'poet. CORBEA, D, 250r. Ovidie Nason TQEŢA 276 :J...] iaste foarte bătrin poet. CANTACUZINO, IST., 36. Pentru acest Ji'ulvie să vede că pomerieste. Ovidie poeta in stihurile sale. CANTEMIR, IIRl, .121; ,cf. GS2; 231?’; CANTACUZINO; IST.,' 63. ' ' Forme gramaticale: sg. nom.-ac. poet''(CORBEA, D, 2505; .CANTACUZINO, IST., 36, 63), poeta (GSX, 403r; GS2, 231r; CANTEMIR, JIR., 121). ■' ■ ‘ ‘ ' 1 . Variantă: poeta. — Lat. poeta, gr. TrpîTynig. POETA s. m. v. poet. POETIC s. m. (168^) Autor de poezii; poet. Părintele nostru, -Cozma, poeticul de canoane. DOSOFTEI,, VS, oct., Şi*:1'Acesta' o Ctntă ‘poeticul, "adecă tvoreţul, făcătoriul canoanelor din clnteciil lui .Moisi. DOSOFTEI, P, II, 76v. Pentru aceasta, mai vîrtos iaste die .strigat cu poeticul. CANTEMIR, ■ D'," 325. Homerus. Nurnele,, unui poetic eh'n .sstit r: înţelept. CORBEA, D, 135v. Unii’ socoliiă a fi zidită lumea den haos [...], între carii şi părerea poeticului Ovidie au fost. N. COSTIN, L, 9; cf. DOSOFTEI, VS, dec., 241?'; DOSOFTEI, P. II, 77v, 108r; CORBEA, D, 104r/ 124v, 133v, I38r, 242v, 243r; CANTEMIR, II, II, 325; ANTIM, O, 302; CANTEMIR, HR., 53, ■59, 121, 130, 299; ANT:, 45r; N. COSTIN, L, 29, 110; CALENDAR, 41; N. COSTIN, C, 75, 76, 3.01. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. poetic (CORBEA, D, 133v, 242v, 243r; CANTEMIR', II, II, 325; N. COSTIN, L, 110; CALENDAR, 4i);poiatic(N: COSTIN, C, 76); poeticul (DOSOFTEI, VS, oct., 64r, dec., 24'lr; DOSOFTEI, P, II, 76v, 77v, 108r; CANTEMIR, D, 325; CORBEA, D, 243r; CANTEMIR, HR., 59, 121, 130; ANT., 45r), poiaticul (N. COSTIN, L, 29); g.-d. poetic (CORBEÂ, D, 135v); poeticului (N. COSTIN,L, 9)-; pl. nom.-ac. poiatici (N. COSTIN, C, 7.5); poeticii (CORBEA, D, 124v; ANTIM, O, 302) ; g--d. poeticilor (CpR-BEA, D, 104r, 138r; CANTEMIR, HR., 53, 299; N. COSTIN, L, 9; N. COSTIN, C, 301). • Variantă: poiatic. — Lat. poeticus, gr., 7toir|TiKog. POETICĂ s. f. 1. (1699) Poezie, creaţie în versuri. Nu pot ceialalţ să vă înţeleagă, ca şi întunecoasa poiatică a lui Licefron. ANTIM, CL, 67r." 2. (c. 1700) Tratat despre creaţia poetică. Poetria g. f. Aşezătoare de cuvinte, poetică. CORBEA, D, 250r; cf. CANTEMIR, II, II, 325; CATAVASIER 1747, in BRV, II, 97. ‘ • v Forme gramaticale: sg. nom.-ac. poetică (CORBEÂ, D, 250r; CANTEMIR, II, II, 325), poiatică (ANTIM, CL, 67r); poetica (CATAVASIER 1747, in BRV, II, 97). Variantă: poiatică. — Lat. (ars) poetica; cf. gr. 7toit|tikt| (tsxvti). •POETICESC, -EASCĂ adj. (1682) Poetic. Cu nevoie iasteprisne ■a le primeni f. . .] legătura şi ţăsătura poeticească. DOSOFTEI, VS, 0r). ' — Poetic + suf. -i. POIATIC s. m. v. poetic. POIAŢICĂ. ş. f. y. poetică. POL s. m. 1. (1698) Fiecare din cele.două puncte în care un diametru al Sferei o intersectează. Precum sfera Intre doaâ poluri, aşea el' intre doaă ieiichiuri [■■■] iaste suppus. CANTEMIR,' D, 239. .2. (1699) ,Fiecare din cele .două puncte situate la capetele axei: de rotaţie a pămîriţuhii. .TJri, crai"'de 'cătră polo va avea noauă iiirburâri^ FN, 73. întodrce-se pururea niagnitul cătră polus. ANTIM, O, 406'; cf. CANTEMIR, D, 325. <^> (1698) S. comp. Polul antarctic, polus antsrcti-cus = polul sud. Una, polus arcticus iară alta, polus antarcticul le-număsc. CANTEMIR, D, 7. Cu mîna dreaptă despre polul, arctic spre polul antarctic, cu degetul întins, ceasurile arăta. CANTEMIR, II, I, 170. A (1698) S. comp. Polul arctic, polus arcticus = polul. nord.. Cf. CANTEMIR, D, 7; CANTEMIR, II, I, 170. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. polo (FN, 73), polus (CANTEMIR^ D, 7, 325 ; ANTIM, O, 406); polul (CANTEMIR, II, I, 170) ; pl. nom.-ac. poluri (CANTEMIR, D, 239). Variante: polo, polus. , — Lat. polus, it. polo; cf. gr. rtoXoQ. POLITIC1 adj. (1694) Care se referăIa politică. Meşteşugul politic-rădică den lume.pre nişte amestecători şi turburători. FN, 30. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. n. politic (FN, 30). : — It. politico. ; 1 . V. şi politice sc, -ească. ^ '•* POLITIC 2 s.m. (1705) Persoană care se ocupă de politică. A celor-Înţelepţi,politici chivernisălă ieste ca nici în frica fricosului să cadză, nici norocul nărocoşilor să ispitească. CANTEMIR,. II, II, 17. -■' Forme gramaticale:'pil g.-d. politici (CANTEMIR, • II, II, 17). — LaL politicus, gr. jro^mKog, ' - POLITICĂ s. f. 1. (1693) Abilitate, diplomaţie. Craiul frântoz'escu au înpărţit cu mare politică la ernaticele. FN, 14. 2. (1699) Formă de organizare şi conducere a unui stat. Să leagă inpreună căţva putearnici f ■ ■ ■] să le fie puterile mai tari, că aşa va politica.,.FN, 72. ... ■ Forme gramaticale: sg- h om.-ac. politică (FN,14); politica (FN, 72). ■ —II.. politica. " ' : , 1 ■■ 1 . ePOLITlCESC, -EASCĂ adj. 1. (1682 — 1686) Care aparţine vieţi i laice, profan.' Împreunînd ,viaţa. săhăstrească. cu: înţelepciunea politi-cească orăşască. DOSOFTEI', VS, ian., 9V. în -Romă să fac trebi bisericeşti, iar puţin politiceşti. FN, 10. HPOLIŢĂ , 278 V 2. (1705) Care aparţine vieţii, publice; cetăţenesc, civic. Şi cu ■vreo pasire prieteşug adevărat să nu leg, fără, numai cu vulturul şi 'corbiil pentru adese hrana împreună oarece chivernisală politicească să fac. CANTEMIR, II, I, 59. Cele ce am vrea politicesti a le spune nu putem. 2sT. COSTIN, C, ,146. 3. (1705) Care ţine de un ceremonial. Căruia, după politicescul obiceiu tnchinîndu-să si toată fericirea rugîndu-i' si menindu-i, dzisă. •CANTEMIR, II, II,'33; cf. CANTEMIR, IIR., 179. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. f. politicească (DOSOFTEI, VS., ian., 9V; CANTEMIR, II, I, 59); n. politicescul (CANTEMIR, II, II, 33); pl. nom.-aci f. politiceşti (FN, 10; CANTEMIR, HR., 179; N. COSTIN, C, 146). — Politic2 + suf. -esc. V. şi politic.1 ' ' 1,1 • “POLIŢĂ s.f. (1726) Act încheiat între un creditor şi un debitor. Trimiţîndu Nicolae vodă nişte teşcherele şi fermanuri împărăteşti, şi poliţe [.. .] le-au tilnitu Dumitrasco vodăsi le-au luat la sine. N. COSTIN, L, ni o. , ,, ‘ Forme gramaticale: pl. nom.-ăc. poliţe (N. COSTIN, L, 310). — Ngr. TioAiTcra, pol. polica (ngr., .pol.'< it. polizza). POLO s. m. v. pol. ■ POLUS s. m. v. pol. ■ 'ni' . oPOMICE adj. invar. (1749)' în‘ comp. Piatră pomice = piatră •ponce.. După- aceaea -s'&"iei piatra acră [...], lignit, piatră pomice, colofănio. CB, 63r. \ : — It. pomice. _ . " POMPĂ s. f, (c. 1-700) Ansamblu de manifestări fastuoase caracteristice unor ceremonii. Pompa, g. f. Pompă, rind cu împodobită. _gătare, gătire de pompă. CORBEA, D, 251v. Pompa. Lai. Petrecanie, alaiu, tocmala, slava, şicuirea oştii împărăţiii. CANTEMIR, II, I, 19. în cea prea mare slavă aceii pompe tare să îngrijea. N. COSTIN, C, 439 ; cf. CORBEA, D, 262r,, 314r, 314v, 350v. Forme gramaticale: sg. nom.-âc. pompă (CORBEA, D, 251v, 262r, 314r, 314V, 350v); pompa (CANTEMIR, II, I, 19); g.-d: pompe (N. COSTIN, C, 439). , ,, — Lat. pompa; cf. gr. 7tojj;if|.r ; • T SPOMPOS, -OASĂ adj. (c. 1700). Pompalis, -e. Pompos, -ă. -CORBEA, D, 251v. : ■ Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. pompos (CORBEA, D, 251T); f. pompoasă (CORBEA, D, 251v). — Pompă + suf. -os. . PONCT s. n. v. punct. > PONT(U) s. n. v. punct. ' PONTUM s. n. v. punct. POR s. m. (1705) Mic orificiu pe suprafaţa pielii. Şi căldura austrului porii pieii [...] i-au deschis. CANTEMIR, II, I, 78. Porii. El. Găurici prin pielea omului, prin carile ies sudorile. CANTEMIR, II, I, 19. Forme gramaticale:_pl. nom.-ac. porii (CANTEMIR, II, I, 19, 78). — Lat. porus, gr. Tiopog. : _ !! , 279 POŞTĂR1E °PORTOGAL s. m. (1718) Portughez. Hişpanii, ibării, tiltiberii portocalii iară tot un neam sintu. M. COSTIN, NM, 268 ; cf. N. COSTIN, L, 56. - y ' ;.r . Forme gramaticale: pl. nom.rac. portogalii (M COSTIN, NM,. 268; N. COSTIN, L, 56). — Ngr. jtopxoyd^og (< it. portogallo). PORŢIE s. f. 1. (Sf. sec. XVII) Raţie. Portio. Porţia. .Portio. LM, 238. ' • ' ■ ■ ‘ 2.- (1755) Impozit. Si porţie a nălţate crăesi [..:] se dat.DOCU-MENT 1755, ap. TAMÂS, EW, 635.' Forme gramaticale: sg. hom.-ac: portic (DOCUMENT 1755, ap. TAMÂS, EW, 635); porţia (porţia: LM, 238). — Lat. portio, magh. porcio. I: ; \ POSTĂ s. f. v. poştă. POSTERIOR, -Ă adj. (1667 — 1669) Situat după ceva. Alta ce-face asupra cărţilor'lu Aristotel posterioare la Fisicii sufletului: CANTACUZINO, NI, 113v. . : Forme gramaticale: pl. nom.-ac. f. postenore (CANTACUZINO; NI,. 113v). — Lat. posterior, it. posteriore. POŞT s. m. v. poştă. ° POŞTĂ 1. s. f. (1593 — 1594) Serviciu de trainsport pentru-călători şi corespondenţă, diligentă, poştalion. 16. gulmi. la posta,, ducundu, venindu, Tamas. DÎ, 187. Si ku tsejalalta poşte vom szhrije. STINGHE, DRŞ, I, 110; cf. STINGHE,-'DRŞ, I, 117, 144, 215.. (c. 1750) Loc. adv. în cai de poşte = cu cai schimbaţi la fiecare-popas. Ghenerariul îndată au încălecat şi s-au dus în căi de poşte să-ajungă mai curînd la. Ruşavai .-ANON. BR., 288. (1755) Comp. Cal do poştă = cal destinat serviciului de transporturi, schimbat la fiecare popas. Svezii avea cai de postă la toate conacile din Tighinea pînă la Iaşi. AXINTE URICARIUL, in DLR s.v. ' 2. s.. f. şi m. (1651—1700) Curier, crainic, ştafetă. Poshte. Cursor. ANON. CAR., 362. Cartea Măriei Tale dintru mîna cestui poşt al' Măriei Tale cu cinste o am primit. IORGA, SBD, 281. Şi au vrut să trimeţ carte acesta f...] pe un poşte dereptu la crai. DOCUMENT' 1680, ;ap. TAMÂS, EW, 637. Celmus. Olăcariul, posta lui Iupiter au fost. CORBEA, D, 48r; cf. DOCUMENT’ 1674, ap. TAMÂS, EW, 637.. Forme gramaticale: s. f. nom.-ac. poştă, (AXINTE URICARIUL^ jn DLR s.v.; poshte: ANON, CAR., .362; poşte;. STINGHE, DRŞ, I, 110; 117; post(ă): STINGHE, DRŞ, I, 215); posta (DÎ, 187), poşta-(CORBEA, D, ;48r); pl. nom.-ac. poşte (STINGHE, DRŞ, I, 144; ANON. BR., 288); poştelor (DOCUMENT 1674, ap. TAMÂS, EW, 637); s..n. sg. nom.-ac. poşte (DOCUMENT'1680,. ap. TAMÂS,JEW,. 637; g.-d. poşt (IORGA, SBD, 281). . Variante: postă s. f., poşt s. m., poşte s. m.. • —: Germ. Post, magh. postar pol, poszta (germ., magh., pol: < lat.. med. postă, it. posta). , •POŞTĂRIE ş. f. (1748) Corvoadă pe care o îndeplineau ţăranii; în serviciul de transporturi cu poştalionul. Acel fealiu de poştărie-fără plată. DC, lr. Forme gramaticale: sg. nom.-ac.. poştărie (DC,. l.rU • — Poştă -f- suf. -ărie. POŞTE 280 POŞTE s. m. v. poştă. POTENTAT s. m. (1726) (Fig.) împuternicit, trimişi Slăvitului şi alesului Intru cei 'înălţaţi '’aomhi ce cred intru Jisus, care este întru norodul, potentatului a Meşiei. N. COSTIN, 'L, 3,17. — Forme gramaticale: Sg: g-d. potentatului (N. COSTIN, L, 317). — Lat. potentatus; cf. pol. potentat (a): *ROTENŢĂ ş. f. v. potenţie. . POTENŢIE s. f. (1742) Abuz de putere. Nici n-am făcut Vreo potentie, că au fost în casa mea si asa am oprit-o. MOLD0VANU, AS. î, 154. ’ ■" ...... ■' ’ - 7 V:, -- Forme gramaticale: sg. nom.-ac. potenţie (MOLDOVANU, AS, I, -154). ' ‘ _ 'V . . '• ■■ — Lat. potentia; cf. germ. Potenz. POTROCOL s. n. v. protocol. ':yx PRACTIC adj.‘ (1757) Care verifică, care se bazează pe fapte reale, concrete. Cu mult mai înţelepţii este învăţatul practic \gl.'-"cel ce au ispitit sau au cercat) decît înteleptul nepractic. EUSTATIEVICI, GR, 95. ' . Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. practic (EUSTATIEVICI, •GR., 95). ■ ■ ' 1 - ■ . ' ’ • ••• • — Lat. practicus, -a, -um, gr. jcpaKxiKo?, .-f|, -âv. a V. şi p r, a c ţ i c es c, -ească. / 'r- • PRACTICĂ s. f. 1/ (1676) Ansamblul soluţiilor date de: instanţele judecătoreşti în rezolvarea unor. litigii; procedură. Şi împotriva'a fieştecâruia lege nu vom face practică că să nu-i fie spre asupreălâ, nice sfat rău nu vom da. IORGÂ, SBD, 81. Cu ţeri'străine nu~Vom face jaractice şi sfaturi. IORGA, SBDj 81. ■ • 2. (1702) Metodă,. pîocedeumaşinaţie^ ^4Ze diiavolului practice le goneaşte. P, PR., 93v; cf. P; PRV138Y. ' .. - !?: -• 3. (c. 1740) Pricepere, iscusinţă. Practică bună ave la voroavă. NECULCE, L, 93; cf. URICARIUL, I,'62. !"■' ' . ' ” Forme gramaticale: sg.: nom.-ac. practică ; (IORGA1, SBD, 81; NECULCE, L, 93); practica '(URICARIUL; I, 62) .; pl. nom.-ac. practice (IORGA,' SBD, 81; P. PR., 93v); g.-d. practicilor (P.' PR., 138v). ■ V. ■' _ ■■■.. .. ; V. r — bai. practica, gr. jtpaK-ciKfi, magh. prâklika, pol. praktyka (magh., pol. < lat.). ' V ...' ' ■ ,v ’ •PRACTICĂLUITORI, -OARE adj: (c. 1700) Care face, întreprinde ceva. Practicus, -a, -uni. Făcători, -re,’ practicăluitori,- -re: COR-rea, :d, 254v; , ‘ Forme gramaticale: sg. nom.-ac: m. ^practicăluitori (CORBEÂ, D, 254v); f. practicăluitoare (CORBEA,'D/ 254^)'. - - !>1 ' 1 — Practicălui (< lat.?practicare, după modelul verbelor terminate în -ălui, împrumutate din maghiară) -4-suf.'' -tor. . .. , PRACTICESC, -EASCĂ adji (1682 — 1686) Practic. Nu mai puţin s-au nevoit şi s-au ostenit îh practicească 'filosofie,] DOŞOFTBJ, •VŞ, ian., lv. Şi sosindu-i vreamea să călugări şi practiceăsca (gl. marg. făpturalnica) r înţelepciune bărbăiteaştc ’ petrecea. DOSOFTEI, VS, febr., 66r). : ' (i Forme gramaticale: .sg. nom.-ac. f. practiceasca (DOSOFTEI, VS, ian., lv, febr., 66r). ’ ’ : PREPOZIT — Lat. practicus, -a, -um, gr. 7tpaKtiKoţ, -fi, -ov (după modelul ^adjectivelor’ţenninaţe în -icesc). . V.Yşi pr. ac.tic. ' ■, PREDENZIE s!. f. v. pretenţie. PREDICAŢIE si f. (1714—1716) Predică. Dup-aceea, contenin-■du-să cintările, inceput-au popa cel mare al lor predicatie a face. GRE-'CEANU, IST., 83. '..'V - • : Forme gramaticale: sg. nom.-ac. predicatie.(GRECEANU, IST., •S3). ■ ■ ' ..J. — Lat. med. praedicatio. ' ' . . ' .‘•'PREFAŢĂ s. f. y. prefaţie. PREFAŢiE's. f. (1717) Prefaţă. Caută şi la Istorie de noi făcută, Sn Prefatie . (Pridoslovie). CANTEMIR, IIR., 436. Forme gramaticale*: sg.: nom.-ac. prefatie (CANTEMIR, HR., •436j. ^ ■ .. — Lat._ pracfatio; cf. pol. prefacja. PREFĂCTUŞ s. m. v. prefect. ' PREFECT s. m. 1. (1717): (La romani) Demnitar care- conducea o «nitate teritorială. Celui dinţii .prefect a . provinţii dacoromânilor. ■CANTEMIR, HR., 161. V ' 2. (1733) Administrator de moşie. Voao, oamenilor de la Prisaca, ■care aveţi pricină pentru moşăia Zmărdăşteţul cu dumnealui: Ştefan Toronţi, prefăctuşul dumnealui grofului. DOCUMENT 1733, in DLR, S. v. pref'ectuş. 8. (1741 — 1742) Persoană care conducea o biserică sau o parohie catolică ; prefector. Jălui prefectul Manzis din laş'că f...] s-au dus acest fecor împreună cu nănaş-său. IORGA, SD,'VI, 213. O carte s-au (1744! S. comjX: Tită-prefect = yice prefector. Viţă-prefectul de la sfinta mănăstire unguriască! IORGA, SD' 1^- 103. : ■” Forme gramaticale: sg. nom.-ac. prefect (CANTEMIR, HR., 16l-)i prefectu (IORGA, SD, I, 103; URICARIUL, V, 423, 424); prefăetuşul DOCUMENT-1733, in DLR s.Y.prefectus), prefectul (IORGAy SD, VI, 213, 243, 1,103; URICARIUL, ,V, 423). Variante: prefăctuş, preîectu. - , — Xăt. pracfectus,jinagh. prcf'ehtus, pol. prefekt; cf. lai. prae- ffctor. r .■ ,■ PREFECTU sl m. v. prefe.'t. •PREFORMUI vb. IV (1681) Refl. A se preschimba. La cea după ■chip rădică-mă, I In cea dinlii frîmseate preformuindu-mă. DOSOFTEI, M, Î4ÎV. - ■ - - ‘ ' Forme gramaticale: refl. ger. preformuindu-mă (DOSOFTEI,- M, 14 jv). . ‘ : — Pre formui. ... - PREPOJIT s. m. (1716 — 1742) Prelat catolic, prepozit. Şi acolo şesînd nu in strană, ce pe un scaun, începu a-i face laude de bună venirea un pater prepojit. TEMPEA, IST.', 102—103). " Forme gramaticale: sg. nom.-ac. prepojit (TEMPEA, IST., 103). — Lat. pfaepositus (cu pronunţie maghiarizantă); cf. magh. prepos'l. • . ' " ,. *PREPOZIT s. m. v. prepojit. PKESIDENŢIE 282' PRESIDENŢIE s. f.”f 1681) Avanpost. Fig. Te găseşti unde-s a îngerilor dzăci de mii, a înlîi născuţilor bulciul, scaunele apostolilor presidenţiile prorocilor, steagurile paţriarşilor. DOSOFTEI, M, 103v. Forme gramaticale:.; pl. nom.-ac. presidenţiile (DOSOFTEI, M, io3v). : , , ... . — Lat. med. praesidentia ; cf. pol. prezydencja. , , PRESIDIU^s. n. .v.. prezidiu. , , , , ' PRETĂNDĂLUI'vb. IV v. pretendălui. “PRETENDĂLUI vb. IV (1717) A pretinde. Lauda a pomeniţilor istorici pretendeluim (vom să cerem). CANTEMIR, HR., 300. Moşia Gropşanii care prelăndăluiaşte [...] grofu, ,SecheliDOCUMENT 1732, in DLR, s.v. preiendelui, -Patru sute de florinţi care pretendălu-iaşte [...] ca să-i irimiţă. MOLDOVANU, ÂS,.I, 152; cf...CANTEMIR, HR., 387; DOCUMENT 1729, in'DLR, s. v. preieniie; MOLDOVANU, AS, I, 156. Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. pretendăluiegc (pretendâ-luesc: MOLDOVANU, , AS, I, 156,); 3 sg. pretăndăluiaşţe (DOCUMENT 1732, in DLR, s. v. preiendelui), pretendăluiaşte (MOLDOr VANU, AS, I, 152); 1 pl. pretendeluim (CANTEMIR, HR., 300); .pC c. 3 sg. au pretăndăluit (DOCUMENT 1729, in DLR, s. v. pretenţie) • ger. prctăndăluind (CANTEMIR, HR., 387). Variante: pretendălui, pretendelui. — Magh. pretendalni (< lat. praetendere). V. şi pretendui. PRETENDELUI ;vb. IV v. pretendălui.. PRETENDENŞ s. m. (1742) Pretendent. Vicareş pretendenşul şi alţi perteplori din aceia vreme să-şi aducă cvietănţiile. MOLDOVANU, AS, I, 153. Cu numiţi pretendenşi ecjecutori. MOLDOVANU, AS, lI, 156. Şi pretendenşti să de cvietanţie. MOLDOVANU, AS, I, ,156. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. pretendenşul (MOLDOVANU, AS, I, 153); pl. nom.-ac. pretendenşi; (MOLDOVANU, AS, I; 156), pretendenşti (MOLDOVANU, AS, f,' 156). , ' — Lat. praetendens,. -tis (cu rostire maghiarizantă). . ♦PRETENDENT s. m. v. pretendenş. PRETENDUI vb. IV (1717) A pretinde. Că doară pretenduim precum adecă niamul romano-moldo-vlahilor, ' nici uri singe de a streinilor, în singele său să nu fie amestecat. CANTEMIR, HR., 25. Forme gramaticale: ind. prez. l pl. pretenduim (CANTEMIR, HR., 25). ;. . ‘ — Lat. praetendere (după modelul verbelor terminatb în -ui); cf. pol. pretendowac. V. şi p r e t e n d ă 1-u i. - PRETENJIE s. f. v. pretenţie. PRETENSIE s.-f. v. pretenţie. , , : : PRETENŢIE s. f. 1. (c. 1685) Revendicare a unui drept "sau privilegiu. Sloveanii şi sârbii Illiricului au pretensiia avtoritasului şi volniciiă împăratului. BRANCOVICI, CR. SLOV., 91. Se, rădică, nişte ■ pretenţii asupra unor ţinuturişi, aceastea vor întărâta pohtă de oştire. FN, 96. Pretenzionul care au pretândăluit dumnealui grof Sechil Adam den tara Ardealului. DOCUMENT 17.29, in DLR s. ;V. Pentru mai bună cercetare şi luminarea aceştii pretenjii să porunceşte. MOL- 203. . PRETORIU DOVANU, AS, I, 153; cf. FN, 103; MOLDOVANU, AS, 1,152; IORGA, SD, XII, 51. 2. (1694) ^Aspiraţie, ambiţie, jntenţie. Cat de bine ai face de ai şudea in pace şi să laşi prelenşiile celor ce-le pohlesc. FN, 92. Pretenţie. Lut. Întindere inainte, lucrul carile arată socoteăla' sfîrsitului mai dona irite. CANTEMIR, II, I, 19; cf. FN, 24., ; ,, ' Forme gramaticale: s. fi sg. nom.-ac. pretenjie (MOLiDOVANU. AS, I, 153), pretenţie (FN, 24), pretenţie ‘.(CANTEMIR, II, 1,19); jiredenzia (IORGA, SD, XII, 51), pretensia(preiensiia: BRANCOVICI, CR. SLOV., 91), pretentia (pretentiia: FN, 103);' pretenzia (MOLDOVANU, AS, I, 152); g.-d. pretonjii (MOLDOA^ANU, AS, I, 153); pl. nom.-ac. pretenţii (FN, 96); pretensiile (FN, 92) ; s. n. sg. nom.-ac. prctcnzionul (DOCUMENT ,1729, in DLR s. v.). Variante: pretlenzie, jiretenjie, pretensie, pretenzie sl f.; preteu-zioii sl n. ’ , 1 _ — Lat. med. praelensio (ac.-onern), it. pretcnsibne, germ. Prăten- sion, pol. 'pretsnsja, ''pretenzja. ~1' PRETENZIE s. f. v. pretenţie. PRETENZION s. n. v. pretenţie. ■ . , PRETEXT s. n. (1701) Sub pretextul bunei slujiri, că ’isprăvescu trebile, va da porunci de mare stringere de bani. FN, 9,3. Iară cine s-ar ispiti [...] cu vrun chip de profasis (pretext) a strămuta această ufierosire pţrîş să aibă. URICARIUL, X, 212;: Forme gramaticale: sg. nom.-ac. pretext (URICARIUL, X, 212); pretextul (FN, 93). . j ' — Lat.' praetextum. ■ . PRETOR s. n. v. pretoriu. . : . PRETORIAN s. m. (1718) (La romanii Soldat din garda împăratului. Ienicerii, cum sînt acum la turci, la Rim, pretoriianii, adecă pedestrime, Ic zice. ,M. COSTIN, NM, 260. .. r- Forme gramaticale:' pl. nom.-ac. pretovianii (pretoriianii: M. COSTIN, NM, 260). — Lat. praelorianus. PRETORIAN, -Ă adj. (1717) (La romani) Care constituia garda împăratului. Pe Cornclie,inai marile polcurilor ce le chema pretoriane (adecă de curte) rău.i-aii bătut.,/CANTEMIR, HR., 79'. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. n. pretoriane (CANTEMIR, IIR., 79). . ; — Lat. praetorianus, -a, ‘ -.um. PRETORIE s. f. sau n; v. pretoriu. PRETORIU s. n. î. (i 561) (La romani) Sală de judecată a instituţiei conduse de un pretor. Cină auzi Pilat acest cuvînt, vîrtosu se temu şi întră în pretor iară.; CORESI, T, 229T. Pusără pre el înlă-untru in curte carea. iaste pretor (gl. marg. ce să zice casă de leage). NT, 62v. Să' margă în pretor, adecă unde să ’giudecă giudeatele. DOSOFTEI, VS, sept., 9v; cî. CORESI,, A, 116. ! ’ 2. (1682) Instituţie cu atribuţii judecătoreşti.Acesta svînt era în dzîlele împăratului Theodosie cel mare patrichie şi eparli pretorielor, adecă boiariu din cei mari de sfat şi giudeţ mare. DOSOFTEI, VS, dec., 189r. Iară dennapoia svintului altariu iaste temniţa unde au fost ţiind pre Dumnădzău închis cînd l-au fost scolind la pretoriie, adecă la giudeţ.. CRON;i' 159V. .Chemînd pre cel dintîi al pretoriului, i-au PREŢEPTOARE 28-f datsabiia. CANTACUZINO, IST., 13;'cf. CRON.; 424r; CANTEMIR, HR., 161, 186. , Forme gramaticale: s. f. sau ,ii. sg. nom.-ac. pretorie (pretofiiex CRON., 159v); g.Td. pretorielor (DOSOFTEI, VS., dec., 189r); s. ' sg. nom.-ac. pretor (CORESI, T, 229r; NT, 62v; DOSOFTEI,,VS, sept., 9V); pretoriul (CRON., 424r); g.-d. pretorului (CANTACUZINO; IST., 13; CANTEMIR, HR., 186), pretorului (CANTEMIR, HR., 161); pl. nom.-ac. pritorii (CORESI, A, 116). Variante: pretor s. n., pretorio s. f. sau n., pritbr s. n. — Lat. prăetorium (pl. praeloria), ..gr. Ttpaucopiov (pl. TcpdiTtbpta), v. sl. npeTopk, npHTopk; cf. pol. pretorium. PREŢEPTOARE s. m. v. perţeptor. “PREVEDOR s. m. (1730) Comisar general care se ticupă de aprovizionarea unei cetăţi; supraintendent. Care cetate [. ..] fiind[intr-insa un prevedor frîncesc, au trimis la prevedorul ,şi la creştinii. cc era', acolo, ca să dea cetatea. IM, 41. După aceia şi pe prevedorul, anume Iacovo Minoto [...] l-au dat pe seama a,câţiva din ieniceri. IM, 57'. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. prevedor (IM, 41); prevedoruE (IM, 41, 57). — Gr. med. rcpefteSoupog (npoPeSoupoi;) (< it. prov (v)edidor). PREVELEGHIU s. n. v. privileghie. 0 PREZEDENT s. m. (1747) Prezident. Mergere la Lexenburcu, întâi cu prezedentul. STINGHE, DRŞ, I, 215. Au mersu prezedentul cu aghentul. STINGHE, DRŞ, I, 216. ş .. . - Forme gramaticale: sg. nom.-ac. prezedentul (STINGHE, DRŞ, I, 215, 216). _ . . , - . — Germ. Prăsident (•< lat. praesidens, --tis}. . ♦PREZENTA vb. l_v. prezentui. PREZEN.TUI vb. IV (1705) A prezenta, a oferi. Prezentuiaştei Lăt. Arată, de faţă il scoate, înnainte îl pune. CANTEMIR, II, I, 19. Si mai de aproape le prezentuia (le pune înnainte). CANTEMIR, •HR., 360; cf. CANTEMIR, II, I, 64: Forme gramaticale: ind. prez.1 3 sg. preizentuiaşte (CANTEMIR, II, I, 19, 64); imperf. 3 sg. prezentuia (CANTEMIR, IIR., 360)/ — Lai. praesentare (după' modelul verbelor terminate în -ui)-. ♦PREZENŢĂ s. f. v. prezenţie. ' : ; ; : PREZENŢIE s. f. (1698) Prezenţă. A îngerilor prezenţie, adecă, întotdeauna împreună fiinţă. CANTEMIR, D, 353. Prezenţie. Lăt. j Starea de faţă, aflare denainte la obraz. ’ CANTEMIR., ÎI, I, 19. j Pre acest dar numit boiariu ca un sol, închipuind însuşi prezentiia | (adecăte chipul) mării sale [...] l-au trimis. GRECEÂNU,' IST.-, j 140; cf. CANTEMIR; II, i, 41; CANTEMIR, HR., 406;| Forme gramaticale: sg. nom.-ac. prezenţie (CANTEMIR, D, 353;ţ CANTEMIR, Ii; I, 19)';. prezentia: Ypreziiritiia: CANTEMIR, II, ’ I, 41;, CANTEMIR, HR.,/406 ; GRECSANU^IST.,-, 140).; 1 " '- — Lat. praesentia; .cf: 'pol. prezeneja. 5 : “PREZES s. m. (1728) Preşedinte.' LaMăriiăSa prezesul,‘precum şi pe la dumnealor prea-cinstiti conşiliari. IORGA, SD, V, 148.. Prea cinstită chisaricească . administraţie, y,preluminate, rhăpia, i; ta, „prizăş. DRA, I, ,332. li voi trimite eu, prezesul. DRA, I, 33b';' cf. DRA, I/’ 339. ...... ' ' ' I 285 PRINŢIP Forme gramaticale: sg. nom.-ac. prizăş (DRA, I, 332); prezesul (l.pRGA, SD, V, 148; DRA, I, 336, 339). , ' : . "’ y ' !' Variantă: prizăş. : — 'Germ. ■■Prăş'es'. (< lat; praeses). (Varianta prizăş, cu rostire maghiarizantă.) ‘ r '^PREZIDENT s. m. v. jjrezedent. ^PREZIDENŢIE s. f. v. presidenţie. PREZIDIU s. n. (1699) Fortăreaţă, garnizoană; comandă, conducere. Plinirile reghimenturilor de călărime şi de pedestrime să fac în’'chip precum să publicăluiaşte de a ţinea obiciuite presidii (adecăte muhavezeale). FN, 70. Ciţi au fost, cu comandanţii lor, pă toţi i-au oniorît si au luat ungurii prezidiile cetâtilor în mina lor. ANON. BR., 328. ' 1 ' * Forme "gramaticale: pl. nom.-ac: presidii (FN, 70); prezidiile (ANON. BR., 328). , Variantă: presidiu. c — Lat. praesidium (pl. praesidia), it. presidio. *PRIMICER s. m. v. primichiri. “PRIMICHIRI s. m. (1682) Superiorul cintăreţilor bisericeşti; primicer. Deci Serghie era primichiri la şcoala gheniililor. DOSOFTEI, 'VSj oct., 50r. Primichiriul cel mare. CRON., 423v. .Forme gramaticale: sg. nom.-ac. primichiri (DOSOFTEI; VS, oct., 50r); primichiriul (CRON., 423v). . — Gr. med: TtpiixiKripiog (< lat. med. primicerius). *PRINCIPAL, -Ă adj. v. prinţipal, -ă. ^PRINCIPE s. m. y. iprinţip. ^PRINCIPESĂ s. f. v. prinfipeasă. °PRINŢ s. m. (1715) Şi feldmarşalul Renşelt şi prinţul de Viur-tcmberg [...] s-au închinat. PS.-COSTIN, L, 68. Porme gramaticale: sg. nom.-ac. prinţul (PS.-COSTIN, L, 68). — Rus. npumf (< germ. Prinz < fr. prince). PRINŢEP s. m. v. prinţip. PRINŢEPEASĂ s. f.‘v. prinţipeasă. PRINŢEPS s. m. v. prinţip. : "PRINŢESĂ s. f. (1756) Preanălţata chesarocrăiasa romanilor, prinţesa Ardealului. LITURGHIE 1756, in BRV, II, 134. , .. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. prinţesa (LITURGHIE 1756, in BRV, II, 134). ' 1 ' .— Rus. npimijecca (< germ. Prinzessin < fr. princesse). PRINŢIP s. m. (1667 — 1669) Principe. Scris este în casa ce şedea prinţipul cu alalţi mari. CANTACUZINO, NI, 12Qy..Prinţepsul Batori sacea rănit. BRANCOVICI, CR. SLOV., 109. Cel prinţip are tituluş numai de o crăie. FN, 16. Princeps, -is g. m. Crai, căpetenie, prinţip. CORBEA, D, 261r. L-au făcut printipe, adecă din domnii împărăţiei unul. M. COSTIN, L, 49-50; cf. BRANCOVICI, CR.,> SLOV., 111; FN, 24, 25, 26, 31, 32, 33, 91, 92, 95; ANON. CANT., 222; FN. 140; GRECEANU, IST., 60, 61, 64, 119; DRA, I, 304, 305; IM, 49; GRECEANU, IST., 185; IORGA, SD, XIV, 335, 336, 339; IORGA. SBD, 105; NECULCE, L, 138, 141, 283; IORGA, SD, X, 336; STINGHE, DRŞ, I, 215; ANON. BR.,' 311; M. COSTIN, CU, 279, 308; VP, 8V, 9r,184v, 185v; DU; LAFSAICON 1760, in BRV, II, 151. PRINŢIPAL 285 Forme gramaticale: sg. nom.-ac.• p'ririţep'’(FN, 16),'priiiteps'(GRE- CEANU, IST., 185), prinţip'(FN, 31, 33; CORBEA, D, 261?.), prinţipe (M. COSTIN, L, 49); prinţcpsul (BRANCOVICI, CR. SLOV., 109, 111), prinţepul (ANON. CANT., 222; GRECEÂNU,; IST., 60, 61, 64, 119; DRA, I, 304; NECULCE, L, 283), printipul (CANTACUZINO, NI, 126v; ANON. CANT., 222; GRECEÂNU, IST., 64; IORGA, SD, XIV, 335, 336, 339; NECULCE, L, 138, 141;, IORGA, SD, X, 336; STINGHE, DRŞ, I, 215; ANON. BR., 311; VP, 18^; DU); g.-d. printep (FN, 91; IORGA, SBD, 105), prinţip (FN,,26‘; ANON. CANT., 222); prinţepsului (BRANCOVICI, CR. SLOV., 109), prinţipului (IM, 49 ; IORGA, SD, XIA^, 339, X,' 336; VP, 8V, 9r, 185v)'; voc. printipe (FN, 92; IORGA, SD, X, 334) ; pl. no'm;-ac. prinţopî (FN, 95),' prinţipi (M. COSTIN, CU, 279, . 308; LAFSAICON.,1760, in BRV, II, 151) ; prinţipii (FN, 24, 25); g.-d. prinţepi (FN,. 140), prinţipi (FN, 32). } Variante: prinţcp, prinţeps, prinţipe. — Lat. princeps, -ipi.s, \t. principe,. ngr. jtpivtfwcos.-PRINŢIPAL, -Ă adj. (1717) De frunte, principal. După acest nuirie prinlipal (gl. marg. mai ,de frunte), aflăm numele sarmalilor.. CANTEMIR, HR;, 75. Să- impărtua, în doaî parii printipale. CA^-TEjMIR, IIR,, 242. Forme gramaticale: sg. nom:-ac. n. prinţip al (CANTEMIR, IIR., 75); pl. nom.-ac. f. prinţipale (CANTEMIR, HR.,-242). — Lat. principalis, -c.. . PRINŢIPALIS s. m. (1736) Şef,: conducător. Fiind 'aida comisie împărătească şi fiind ghenărariul Hămellum prinţipalis la a casta comisie, nem sfătuit mat bine să nu dăm.- STINGIIE, DRŞ, I, 191. Forme gramaticale: sg: nom.-ac. prinţipalis (STINGHE, DRŞ, I, 191). ■ , " — Lat. principalis. ~ . • . •• °PRINŢIPĂ s. f. (1756) Principesă. Şi .au plecai voie sa ca să ie pe prinţip a, nepoata duxului Volfelvutel. VP, Î52v; cf. VP, 13r, 13v,. 45r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. pririţipa (VP, 13r, 13v, 45r, 152V). — Prinţip + suf. -ă. ' ■' PRINŢIPE s. m. v. prinţip. PRINŢIPEASĂ s. f. (1694) Principesă. Să găleaşle cu pripă o armadă de o slăvită priniipeasă. FN, 29. Cinstită lucrare a unii mare prinţipesă, slăveaşte numele său. FN, 103; cf. FN, 151. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. prînţipcasă (FN, 29); g.-d. prin-ţepeage, (FN, 151), prinţipesă'(FN,, 103). Variantă: prinţcpesă. — It. principessa. ■ PRITOR s. n. v. pretoriu. ■ ,, , ’PRIVANT s. n. v. prorlant. PRIVAT, -Ă adj: 1. (1705) Particular, individual. Şi aceasta nu numai unui chip privat şi deosăbit, ce a tot trupul publicai de nemiitqlă primejdie va aduce. CÂNTEMIR, II, II, 162. Nevoile de casă şi private aşeşi nici le mai pomenim. CANTEMIR, HR., 50. 2. (1705) Specific'; diferit-, Privat. Lăt. .Deosebit; înstreinat, chip carile nu ieste dintre dînşii. CANTEMIR, II, I, 19. ‘ .287. PROBĂ Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. privat (CANTEMIR, II, I, 19); n. privat, (CANTEMIR, II, II, 162); pl. nom.-ac. î.' private (CANTEMIR, IIR., 50). . '7 Lat.jprivatus, ' -a,'-um. . ' '“PRIVĂTĂRIU s. m. (1682) (în Imperiul bizantin) Păzitor nl tezaurului împărătesc. L-au tîbiit 'romana carea era logodită cu privătăriu (gl. marg. dovădari), de rea vestită .pînă la Rîm. DOSOFTEI, VS, sept., 28v. ; Forme, gramaticale: sg. nom.-ac. privătăriu (DOSOFTEI, VS, ■sept.,’28v). , , • :.;- . — Gr. ’ med. jrpiPdTăpio? (< lat. med. privatarius). PRIVELEGHIE s f. sau n. v. privilegiile. PRlVELEGHIU s. n. v. privilegîiie. ’ PRIVILEGHIE s. f. sau n. (1623) Act (domnesc) prin care se acordă un avantaj, o scutire de obligaţii; privilegiu:1 Drepte privi-leghii ce au avut ei de la bătrlnul Ştefan vodă. BĂLAN, DB, I, 185. Au trimis [. . .J priveleghie, adecă carte cu tăriia împărătească înpo-dobită. BRANCOVICI, CR.’ SLOV., 93. Privileghii. Lăt. Ispisoacele, uricele, -legăturilei aşedzămînturile mai marilor. CANTEMIR, II, I, 20. Să fie moşie cu priveleghii de la împăratul date neamului cantaco-zinesc. ANON. BR., 281; cf. LUPAŞ, DIT, 464; CANTEMIR, II, I, 224; CANTEMIR, HR., 468, 473; STINGHE, DRŞ, I, 143, 144; TEMPEA, IST., 97, 152, 153, 154, 215; ANON. BR., 282; :DOCU-MENT 1754, in DLR s. v. privilegiu. <£>.(1705) (Fig.) Cu ce privileghie puteţi strica axioma vechilor filosofi şi mathematici. CANTEMIR, II,. I;, 50. A mea poftă sunt vecinică privileghie supuind, dzic. CANTEMIR, II, I, .208. ' , ' ; Forme gramaticale: s. f. sau n. sg. nom.-ac. priveleghie (BRAN-COVICI, CR: SLOV.,. 93); pl. nom.-ac. priveleghii (ANON. BR., 281, 282), privileghii (BĂLAN, DB, I; 185; TEMPEA, IST., 97, 152, 153, 154).; s. f. sg. nom.-ac. privileghie (CANTEMIR, II, I, 50, 208; DOCUMENT 1754, in DLR s. v. privilegiu)-, pl. nom.-ac. privileghii (CANTEMIR, II, I, 20; CANTEMIR, HR.,.473); privileghiile (CANTEMIR, II, I, 224; CANTEMIR, HR., 468); s. n. sg.'.nom.-ac. privilegliium (TEMPEA, IST., 154); g.-d. pre,veleghiului (STINGHE, DRŞ, I, 143; prevelegăeului (!): STINGHE, DRŞ, I, 144), privi-îeghiului (TEMPEA, IST., 154), privilegumului (STINGHE, DRŞ, 1, 215); pl. nom. -ac. privileghiomuri (LUPAŞ, DIT, 464). Variante: preveleghiu s. n., priveleghie s. f. sau n., privcleghiu s. n., privileghioni s. n., privileghiu(m) s. nl, privilegum s. n. — Lat. med .privilegia, privilegium (pl. privilegia)', germ. Privi-legie, Privilegium, gr. med. TtpsPs^Byiov (pl. 7îpePe,\sYia), TcpiPAdyiov {pl. npiPiXtYia), magh. privilegiom, privilegium, rus. npuniiJiezun. PRIVILEGHIOM s. n. v. privileghie. PRI VILE GHIU (M) s. n. v. privileghie. ' .„♦PRIVILEGIU s. n. v. privileghie. PRIVILEGUM s. n. v. privileghie. PRIZĂŞ s. m. v. prezes. : . *PROBA vb. I v. prohălui, prohui. PROBĂ's. f. 1. (1651 —1700) Încercare, experienţă. Probe. Proba. ANON.' CAR., 363. . • : ,, PROBAIT 283' 2.. (1698) Text .de tipar pe care’ se operează, corecturilej! Multe-lunecăiuri vom fi făcui [...], unele pentrîi grabă citirii la priibe. MINEI '1698, in BRV, I, 368. Şi multe alunecătiirişi greşale voi fi făcut [...], unele pentru graba citirii la probe. ÂNTOLOGHIOlSr 1737, in BRV, II, ,53cf.. PENTICOSTAR 1743, in . BRV, II,, 76. . 8. (1705) Confirmare, .demonstraţie, probare. Probă. Lăt. Ispită,, dovada, lucru adeverit. CANTEMIR, II, I, 20. Iară vremea, probă cea neminciunoaşă Jne-va arăta, CANTEMIR,; II.,.. I, .21,5. , Forme gramaticale: sg. noni.-ac. probă (CANTEMIR, II, I, 20;. probe: ANON. CAR.,.363); proba (CANTEMIR, II, I,,215) ; pl. nom.-ac. probe'(ANTOLOGHION: 1737, in BRV, II, 53), prube /(MINEI 1698,. in BRV, I, 368); g.-di prubelor (PENTICOSTAR 1743, in BRV,. ii, 76). .. , ;i v‘; : . Variantă: pruba. — Lat. proba, germ. Probe, magh. proba. - •PROBĂIT adj. (1705) încercat, cu experienţă., Din vremea, tn patrudzăci de ani ispitiţi şi probăiţi să avem:. .CANTEMIR", 11,-11, 165. Forme' gramati&ale: pl. nom.-ac. m.. probăiţi (CANTEMIR, If, II, 165). . . > . . ■ — Probai ■(< probă + suf.' -ăi) (prin schimbarea valorii gramaticale). " °PROBĂLUI vb. IV (1651 —1700) A dovedi, a demonstra, apune în evidenţă; a proba. Probeluiesk: Probo. ANON. CAR., 363. Probă, -as.' Bine vădescu, adeverescu, măriurisescu, probăluiescu, ispitcscu-. CORBEA,' D, 261v. Trebuie a să cerca si a să probălui toate lucrurile'. CANTEMIR, HR., 184; cf. LM, 239;* CORBEA, D, 232r. Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. probăluiesc (probaluesh: LM, 239; probeluiesk: ANON. CAR., 363), probăluiescu (CORBEA,'D,. 232r, 261v); refl. inf. a să probălui (CANTEMIR, HR,,? 184). - — Magh. probălni (< lat. probare). . V- şi ,r,P r o b u i. ‘''•PROBĂLUIRE;;s. f. (c. ,1700) , încercare, probare. Prdecliislo-g. f. înainte probăluire, ispitire, inceapere spre ceva. CORBEA, ' D, 257r; cf. CORBEA, D, 235v. : . ... Forme gramaticale: sg. nom.-ac. probăluire (CORBEA, D, 235v, 257r). . ; . — Probălui (prin schimbarea valorii gramaticale). •PROBĂLUIT, -Ă adj. (c. 1700) încercat, probat. Cerisus,, -a, -um. Numărat,, -ă, probăluit, -ă, ispitit, -ă, CORBEA, D, 48r; cf; CORBEA, D, 340V. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. probăluit (CORBEA, D, 340 ); f. probăluită (CORBEA, D, 48r, 340'). ' ; — Probălui (prin schimbarea valorii gramaticale). •PROBĂLUITORI s. m. (c. 1700) Persoană investită cu puteri judecătoreşti care aduce o imputare sau. fixează o amendă. Censitor. g. m. Birşoguitori, bănătuitori, probăluitori. CORBEA, D, 48r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. probăluitori (CORBEA, D, 48r). — Probălui -f- suf. -tor. PROBUI vb. IV (1680) A pune la încercare, a cerceta. Probuiră-mit si văzură lucrurile meale. DOSOFTEI, PSALTIRE, ap. CANDREA, PS, 199. . 289 PROCURATOR Forme gramaticale: ind. pf. s. 3 pl. probuiră (DOSOFTEI, PSALTIRE, ap. CANDREA, PS, 199). — Lat. probare (după modelul verbelor terminate în -ui). V. şi prob ă 1 u i. PROCATĂR s. m. v. procator. °PROCATOR s. m. 1. (1593 — 1594) Avocat. De. pocrătol, timin-tari, 20 guldun. DÎ, 187. Urăloriu (gl. marg. carele e grăitor sau pro-catăr), anume Tertulie. NT, 167r. Prokator. Causidicus. ANON. CAR., 363. Causidicus g. m. Procator. CORBEA, D, 41T. Procatorii să cheamă cei ce grăiescu trebi şi lucru altora la judecată. .NEAGOE, ÎNV., 212; cf. PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW,645; CORBEA, D, 2771', 335v; IORGA, SN, 86; TEMPEA, IST., 106; IORGA, SN, 113; CALENDAR, 20; IORGA, SD, XII, 70. ' 2. (c. 1700) Notar; procurator. Fprmularius g. m. Procatori sau notari. CORBEA, D, 118r. Cinstitului şi mie bun şi adevărat priiaten [...] procatorul al cinstitului sfat al Braşovului. IORGA,.. SD, X, 416; cf. IORGA, SN, 107, 217. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. pocrătol (DÎ, 187), procatăr (NT, 167r), procator (CORBEA, D, 47r, 277r, 335v; TEMPEA, IST., 106; CALENDAR, 20; IORGA, SN, 107, 217; IORGA, SD,’XII, 70; jorofazior; ANON. CAR., 363 ; PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 645), procatori (CORBEA, D; li8r), procatoru(IORGA, SN, 113); procatoru (IORGA, SN, 86), procatorul (IORGÂ, SD, X, 416); pL nom.-ac. procatorii (NEAGOE, ÎNV., 212). 1 Variante: pocrătol, procatăr, procatori, procatoru. — Magh. prokator (< lat. procurator). V. şi p r o c u r a t o r. PROCÂTORI s. m. v. procator.^ •PROCATORIE s. f. 1. (1551 —1553) Propovăduire. Omini den Ninoven scula-se-vor în giudecata cu-ruda aceasta şi vor osîndi căce s-au pocăit pren protocaria, lui Ionin. ES, 199. 2. (1651-1700) Avocatură (?). Prokatorie. ANON. CAR., 363. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. procatorie (prokatorie: ANON. CAR., 363); protocaria (ES, 199). ' Variantă: protocarie. — Procator -J- suf. -ie. PROCATORU s. m. v. procator. ♦PROCEDA vb. I v. proţădălui. ♦PROCES s. n. v. proţesuş. PROCONSUL s. m. (1717) (La romani) Magistrat care guverna o provincie. Acestaş Fulvie fiind proconsul şi avînd războiu [. :.] asupra cartailor, i-au făcut triumf. CANTEMIR, HR., 121;‘cf. CANTEMIR, IIR., 282. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. proconsul (CANTEMIR, HR., 121); proconsulul (proco (n)sulul: CANTEMIR, HR., 282). — Lat. proconsul. PROCURATOR s. m. 1. (1694) înalt magistrat al unor republici italiene în Evul Mediu. Un obrazu ostaş vine răsplătit în haină de procurator. FN, 41. - 2,(1724) înalţ funcţionar cu atribuţii judecătoreşti; avocat. Fără de nici o frică, are voie să-l tragă la judecată, unde procuratorii PROCUROR 290 ■(>or răspunde. URECHE, L, 113; Pentru rîndul procuratorului f... ] ■care să poată promăvălui lucrurile c. cler. MOLDOVANU, AS, I, 150. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. procurator (FN, 41); g.-d. procuratorului (MOLDOVANU, AS, I, 150); pl. nom.-ac. procuratorii (URECHE, L, 113). — Lat. procurator, it. procuratore, germ. P.rokurator, pol. procurator (germ., pol. < lat.). V.şi procator. •PROCUROR s. m. (1677) Gheorghe Armbruster, procurorul. IORGA, SD, XIII, 6. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. procurorul (IORGA, SD, XIII, 6). — Rus. nponypop (< fr. procureur). ' PROFAN, -Ă adj. (1717) Carile macar cit de puţin citiala sfintelor $i profanilor (păgîneşti) scrisori va fi amirosit. CANTEMIR, HR., 169. Forme gramaticale: pl. g.-d. f. profanilor (CANTEMIR, HR., 169). — Lat. profanus, -a, -um. *PROFESA vb. I v. proîesi, proîesui.. PROFESI vb. IV (1705); A expune, a susţine public. Falnică filosof ia lupului în şcoala dobitoacelor să nu să profesască. CANTEMIR, II, I, 241. Forme gramaticale: refl. conj. prez.-3 sg. să nu să profesască (CANTEMIR, II, I, 241). — Lat. med. professare. (< profiteor, -eri, -fessus sum) (prin schimbarea conjugării). V. şi p r o f e s u i. PROFESUI vb. IV (1-705) A expune, a susţine public. Profesui. Lat. A da învăţătură, a mărturisi ce slăveşte, apropovedui. CANTEMIR, II, I, 20. învăţătura tăcerii undeva macară în lume ă să profesui'nu ■audzim. CANTEMIR, II, I, 104. Forme gramaticale: inf. profesui (CANTEMIR, II, I, 20); refl. inf. a să profesui (CANTEMIR, II, I, 104). — Lat. med. professare (< profiteor, -eri, -fessus sum) (după modelul verbelor terminate în -ui). V. şi p r o f e s i. . . . O PROFILACTICA s. pl. (1736—1738) Leacuri profilactice. Că nu iaste durere, unde ai pus profilactica; nu iaste acolo fistula, unde ai făcut fîntînelele. N. COSTIN, C, 644. — Lat. med. prophylacticus, -a, -um. PROGNOSTIC s. n. 1. (1693)Ipoteză, previziune; pronostic. Mai adaos-am şi alte, ale altor astronomi, prognostice. FN, 5. TJn prognostic a face[...] voi îndrăzni. CANTEMIR, II, I, 115; cf. FN, 16, 22, 23, 44', 55, 89, 117; CANTEMIR, II, I, 21.. 2. (1705) Previziune asupra evoluţiei, duratei unei maladii. Vulpea pre viaţă-şi se giura căci din prognosticul doftorului precum la luna nu va ieşi. CANTEMIR, II, I, 214.'■ ; . Forme gramaticale: sg. nom.-ac. prognostic (CANTEMIR, II, I, 21, 115); prognosticul (CANTEMIR, II, I, 214); g.-d. prognosticului {FN, 55); pl. nom.-ac. prognosticc (FN, 5, 16,; 22; !23, 44;189, 117). — Lat. med. prognosticum, gr. 7ipoyv©:mK6v, it. prognostico: 291 PROPOZIT l ePROGNOSTICI vb. IV (1710) A face un prognostic; a prezice. Să nu prognosticiască de aceale reale, ales de ai lor. FN, 90. De multe ori împăraţii [...] preste simţirea lor să par a prognostici. CANTEMIR, II, I, 66. Forme gramaticale: conj. prez. 3 pl. să nu prognosticească (să. nu prognosticiască: FN, 90) inf. a prognostici (CANTEMIR, II, I, 66). — Prognostic + suf. -i; cf. lat. med. prognosticare. PROGRES s. n. (1699) Cunoscu că foarte bine va fi asisiăluit den credinţa fericitelor tale.progresuri. FN, 87. . ' . . Forme gramaticale: pl. g.-d. progresuri (FN, 87). — It. progresso. PROLOG s. n. 1. (1701—1750) Parte introductivă a unei lucrări, introducere, prefaţă. Nafclir în prologul Hronografului lui [...] zice. CANTACUZINO, IST., 5. 2. (1705) Parte introductivă a unui discurs. Camilopardalul un prolog ca acesta făcu. CANTEMIR, II, II, 231. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. prolog (CANTEMIR, II, II, 231); prologul (CANTACUZINO, IST., 5). , ; - — hai.^prologus, gr. jrpoXoyog. ... • ',. PROMĂVĂLUI vb. IV (1742) A promova. Pentru rîndulprocuratorului [...]■ care să poată promăvălui lucrurile c. cler. MOLDOVANU, AS, I, 150. Forme gramaticale: inf. promăvălui (MOLDOVANU, AS, I, 150). — Lat. med. promovare (< promovere, după modelul verbelor terminate in -ălui, împrumutate din maghiară). ♦PROMOVA vb. I ,v. promăvălui. OPRONOMEN s. n. (c. 1700) Pronume. -Pte. Cuvlntul splnzurat de pronomen. CORBEA, D, 269v. — Lat. pronomen. ♦PRONOSTIC s. n. v. prognostic. ♦PRONOSTICA vb. I v. prognostici. ♦PRONUME s. n. v. pronomen.; ^ PROPOSIT s. m. v. propozit1. PROPOSUI vb. IV v. propozui. PROPOZĂLUI vb. IV (1699) A propune. Scaunul crăescu de supt Leu iaste plin de streini, pentru hotărîrea părerii dupre cum însuşi au propozăluit. FN, 76. Forme gramaticale: ind. pf. c. 3 sg. au propozăluit (FN, 76). — Lat. med. proposare (< propono, .-ere, proposui) (după modelul verbelor terminate în -ălui, împrumutate din maghiară). . V. şi. p r o p o z u i. PROPOZIT 1 s. m. 1. (1682) Ofiţer superior; guvernator, prepozit-Svîntul Doroihei, propozitul de sabie, s-au săvlrşit. DOSOFTEI, VS, dec., 242v. • 2. (1709) Ofiţer superior al justiţiei; armaş. Iuar era proposit, adecă purtător de grijă jurămîntului, Avduran era preste dăjdi. ANTIM, O, 280. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. proposit (ÂNTIM, O, 280);. propozitul (DOSOFTEI, VS, dec., 242v). Variantă: proposit. , — Lat. propositus. PROPOZIT 2 292 PROPOZIT 2 s. n. 1. (1705) Ipoteză, plan, intenţie, propunere. Propozit.. Lăt. Cuvîntul pre carile tnainte îl punem pentru ca mâi pre urmă să-l dovedim, lucrul de carile ne apucăm. CANTEMIR, II, I, 20. Căci propozitul (pusesem în minte) nostru era ca [...]pentru vechime romanilor din Dachia'să punem. CANTEMIR, HR., 153. 2. (1705) Subiect de discuţie, plan al unui discurs. Siloghizmul corbului [...] la propozitul adunării aceştia ce folos au adus? CANTEMIR, II, II, 67. Şi cu atita pentru ţările vechi a Dachiii preclt propozilului nostru destul a fi socotind, mai mult nu vom lungi. CANTEMIR, HR., 69; cf. CANTEMIR, HR., 153. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. propozit (CANTEMIR, II, I, 20); propozitul (CANTEMIR, II, II, 67; CANTEMIR, HR., 153, 461); g.-d. propozitului (CANTEMIR, HR., 69). — Lat. propositum. • ' PROPOZIŢIE s. f. 1. (1694) Propunere. Propoziţiile celor principi sînt priimite în cel gabinet. FN, 41. Mi să pare prea semeaţă propoziţia celui prinţip. FN, 76; cf. FN,' 36. 2. (1717) Enunţ al unei judecăţi ajutătoare demonstraţiei. I să pare că va pute dovedi părere sa puind aceasta propoziţie: Vlahii, ce ■dinţii a lor începătură, o trag din nemul gheiilor, care lucru [. ..] încă dovedeşte că vitejia sau virtute sufletului îsi tin. CANTEMIR, HR., 130. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. propoziţie (CANTEMIR, HR., 130); propoziţia (FN, 76); pl.,nom.-ac. propoziţiile (FN, 36, 41). — Lat. propositio; cf. pol. propozycjă. PROPOZUI vb. IV 1. (1682) A prezenta, a face o depoziţie. Şi plecîndu-să patriarhului ce i-au trimis, deaderă hărturiile,'propozuind şi ei multe cuvinte dogmăticesti împrotiva cela (1) ce li să punea protivă. DOSOFTEI, VS, dec., 22%. _ ' . 2. (1705) A propune. Ştire i-am făcut precum cuvinte de pace a-i proposui am. CANTEMIR, II, II, 183. Forme gramaticale: inf. a proposui (CANTEMIR, II, II, 183); ger. propozuind (DOSOFTEI, VS, dec., 227r). Variantă: proposui. . — Lat. med. proposare (< propono, -ere,-proposui) (după modelul verbelor terminate în -ui). V. şi p r o p o z ă 1 u i. PROPRIETAS s. f. v. proprietate. PROPRIETATE s. f. (1682) Trăsătură predominantă care caracterizează un lucru, o fiinţă. Au luatu-şi pline şi întregi toate proprietăţile trupului, precum au înşirat ş-au plăzmuit omeneasca fire de la început. DOSOFTEI, VS, dec., 204v. Idiomag. n. A limbiiproprietas. CORBEA, D, 140r. j ; : V Forme gramaticale: sg. nom.-ac. proprietas (CORBEA, D, 140r); pl. nom.-ac. proprietăţile (DOSOFTEI, VS, dec., 204v). Variantă: pioprletas. — Lat. proprietas (ac. -atem). ' - . ♦PROPRIU, -IE adj. v. proprium. .<■ OPROPRIUM adj. (1682 —1686) Caracteristic, propriu. Care lucru iaste alsău (gl. marg. proprium) firii ceii cugetăreate si fără. trup? DOSOFTEI, VS, ian. 16v. — Lat. proprius, -a, -um. 293 PROTECŢIE •PROTĂCVĂLUI vb. IV (1742) A întocmi un protocol, a scrie la catastif. De va fi lipsă, să să protăcvăluiască, pentru atunci măr. D. vldca, cu pre c. vicar să rlnduiască pe cine va socoti vrednic de ace trebă. MOLDOVANU, AS,. I, 147. Forme gramaticale: refl. conj. prez. 3 sg. să să protăcrăluiască (MOLDOVANU, AS, I, 147). — Protocol (în varianta protăcvol) + suf. -ui; cf. lăt. med. proto- collare, germ. protokollieren. . , V. şi p r o t o c ă 1 i. ' \ “PROTĂŞTĂLUI vb. IV, (1716—1742) A protesta. S-au făcut jalbă şi la curtea împărătească, proteşleluind că nu vor ţinea la vlădica. TEMPEA, IST., 76. Să fii ostenitoriu ca să protăştălueşti dupfâ] cum ştii obiceaiul. IORGA, SD, X; 416 — 417. Au venit [...] protoştoluind ■ si pohtindu ca sfăj să pecetluiască bolta dumitale. IORGA, SD, X, 420-421; cf. TEMPEA, IST.. 78, 79, 106, 163; IORGA, SD, X, 417, 418, 420, 328, XII, 37; MOLDOVANU, AS, I, 153. Forme gramaticale: ind. prez. 2 sg. protă<ştă>luieşti (pro-tălueşti; IORGA, SD, X, 417); pf. s. 3 sg. protăştălui (MOLDOVANU, AS, I, 153); pf. c. 3 sg: au protecştuluit (IORGA, SD, XII, 37), au proteşteluit (TEMPEA, IST., 106, 163); 3 pl. auproteşteluit (TEMPEA, IST., 79, 106); conj. prez. 2 sg. să protăştăluieşti (să protăştălueşti; IORGA, SD, X, 417, 420); 2 pl. să protăştăluiţi (IORGA, SD, X, 418); ger. proteştcluind (TEMPEA, IST., 76, 78), protoştoluind (IORGA, SD, X, 420); refl. conj. prez. 3 sg. să să protăştăluiască (IORGA, SD, X, 328). Variante: protecştului, protcştelui, protoştolui. — Magh. protestălni (< lat. protestări). PROTECŞTAŢIE s. f. (1737) Jalbă, protest. Să caute să trimiţ[ăj ttcea protecştaţie cu care s-au încărcat. IORGA, SD, XII, 37. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. protecştaţie (IOR6Ă, SD, XII, 37). ' ; .... — Lat. protesiatio (cu rostire maghiarizantă). PROTECŞTULUI vb. IV v. protăştălui. PROTECTOR s. m. (1682) Persoană care apără, sprijină pe cineva sau ceva. Şi notind cătră locul cel de izganie cu protictorii (gl. marg. sprejinitorii) au învis pre un slujitoriu. DOSOFTEI, VS, sept., 29v Scris-au şi noua, într-acesţa chip: [... J Aşijderea a mărirei sale împărăteşti şi crăieşti [. .. ], sirbilor mai mare protector. TEMPEA,.IST. j 152. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. protector (TEMPEA, IST., 152), protictor (DOSOFTEI, VS, sept., 29v); pl. nom.-ac. protictorii (DOSOF~ TEI, VS, sept., 29'). , Variantă: protictor. — Lat. protector, germ. Proiektor, gr. med. rcpoTiKtcop. PROTECŢIE s. f. (1700) Persoană sau instituţie care protejează pe cineva sau ceva. De aciasta şi de altel[e] ce va avea şi va fac[e] ştire dumitalfe], să fie supt protexiia dumital[ej. IORGA, SD, X, 326. Toţi cu muiari şi cu copii [. ..] să-i priimască supt supunerea şi protecţia_ împărăţiii. CANTEMIR, HR., 256. Numai nu ne scrieţi, vorbit-ali cu jup. Criştof de iaste numai asupra protecţionu lui vechi sau şi asupra celorlalte trebi? STINGHE, DRŞ, I, 203; cf. CANTEMIR, HR., 192, 245, 319, 396, 445, 496, 514; IORGA, SBD, 199, 300. PROTECŢION 294 Forme gramaticale: s. f. sg. nom.-ac. protecţie: (CANTEMIR, HR., 319, 496); protexia (protexiia; IORGA, SD, X, 326), protecţia ■(CANTEMIR, HR., 192, 245, 256, 445, 514; IORGA, SBD, 300; protecliia; CANTEMIR, HR., 396); g.-d. protecţii (IORGA, SBD, 299); s. n. sg. g.-d. protecţionului (STINGHE, DRŞ, I, 203). Variantă: protecţion s. n., protexie s. f. — Lat. protectio, -onis, germ. Protektion. PROTECŢION s. n. v. protecţie. PROTEST s. n. (1703) Faptul de a protesta; opoziţie.‘Să seamănă protesturi pentru noao oştire. FN, 155. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. protesturi (FN, 155). — It. protesto. *PROTESTA vb. I v. protăştăiui. “PROTESTANT s. m. (1756) Adept al protestantismului, reformat. Era protestant sau liuteran. VP,’4V. ■ ■ Forme gramaticale: sg. nom.-ac. protestant (VP, 4V). — Germ. Protestant (< lat. protestans, -tis). ^PROTESTAŢIE s. f. v. protecştatic. PROTEŞTELUI vb. IV v. protăştăiui. PROTEXIE s. f. v. protecţie. PROTICTOR s. m. v. protector. >PROTOCARI vb. IV (1551—1553) _ A propovădui. îmblind, protocariţi greind că s-au apropiat împaraţia cerului. ES, 173. Merse de acolo a învăţa şi a protocari în cetăţile lor. ES, 182. Forme gramaticale: imper. 2 pl. protocariţi (ES, 173); inf. a protocari (ES, 182). — Procator (în varianta protocar) + suf. -i. . PROTOCARIE s. f. v. procatorie.. ePROTOCĂLiI vb.' IV (1752) A scrie la catastif, la protocol; a menţiona într-un proces verbal. Vel medelnicer protocălit. DRA, II, -300.' ■ Forme gramaticale: part. sg. m. protocălit (DRA, II, 300). — Protocol + suf.. -i; cf. germ. protocollieren (< lăt.- med. prolo-■collare). V. şi p r o t ă c v â 1 u i. PROTOCOL s. n. (1716 — 1742) Formular oficial pentru acte publice; catastif, registru. Am căutat toate scrisorile şi protocoalele •eparhiei noastre. TEMPEA, IST., 77. Şi aşa să i să scrie [... ] şi să sfăj pue la protocolul cinstitului sfat. IORGA, SD, X, 418. Cu carie di giudecată să le hotărîti, scriindu-le la protocol. DRA, II, '257 ; cf. DRA, II, 227, 237, 244,' 255, 271; IORGA, SD, VI, 226, 409; DIB, II], 436, ,447, 448. ^ Forme gramaticale: sg. nom.-ac. potrocol (DRA, II, 257), protocol (DRA, II, 227, 237, 244, 255; IORGA, SD, VI, 226; DRA, II, 271; IORGA, SD, VI, 409; DIB, [I], 436, 447, 448; prot: DRA, II, 271); protocolul (IORGA, SD, X, 418); pl. nom.-ac. protocoalele (TEMPEA, IST., 77). Variantă: potrocol. - — Lat. med. protocollum, germ. Prolokoll, magh. protokoll, ngr. 3ipcot6koM.ov. ' ’ . *PROTONOTAR s. m. v. protonotariu. 295 PROVIDENŢIE: PROTONOTARIU s. m. (1652) Secretar şeî. Protonotariul iaste uşă celor de afară şi pre pitacure şi• mai mare notarilor, adică cărtu-larilor. PRAV. MB, 368. ' Forme gramaticale: sg. nom.-ac. protonotariul. (PRAV. MB,. 368). — Lat. med. protonotarius, gr. med. npmoVotâpio^ PROTOŞTOLUI vb. IV v. protăştălui. PROŢĂDĂLUI vb. IV (1742) A urma o procedură juridică; a face un proces. G. prol. să proţădăluiască precum, să cuvine. MOLDOVANU, AS, I, 154. După aceaea scaunul sănătăţii de-aici, proţădăluind■ în aleanul lor, cit grea pedeapsa trupului [. . ■] să vor pedepsi. OG. Cu gloaba articuluşului să vor pedepsi, proţedeluind împotriva acelor silnici după legile ţării. DC, 4r; cf. MOLDOVANU, AS, I, 156. Forme gramaticale: conj. prez. 3 sg. să proţădăluiască (MOLDOVANU, AS, I, 154, 156); ger. proţădăluind (OC), proţedeluind (DC, 4r)- Variantă: proţedelui. ' — Lat. procedere (după modelul verbelor terminate în -ălui, împrumutate din maghiară).' PROŢEDELUI vb. IV v. proţădălui. PROŢESUŞ s. u. (1742) Proces; judecată. Să-şi înceapă pro-ţesuşul de nou. MOLDOVANU, AS, I, 155. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. protesuşul (MOLDOVANU, AS,. I, 155). — Lat. processus (cu rostire maghiarizantă). ■ “PROVEZION s. n. (1749) Cauţiune. Aflindu-l de un provezionT am gândit să înştiintezu întăi pe dumniata, ca pe un dinţii a cinstitei companii. IORGA, SD, XII, 52. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. prorezion (IORGA, SD, XIIr 52). — Germ. Provision (< lat. provisio, -onis). °PROVIANT s. n. (c. 1740) Alimente cu care se aproviziona armata. Murindu-le caii si boii f...] n-ave cu ce tragiprivantul, puscile. NECULCE, L, 364. Leşii [. cereau multe provianturi de la oameni-AXINTE URICARIUL, in DLR s. v.; cf. NECULCE, L, 369, 373. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. privantu (NECULCE, L, 369, 373); privantul (NECULCE, L, 364); pl. nom.-ac. provianturi (AXINTE URICARIUL, in DLR s. v.). Variantă: privant. — Pol. proivjant, rus. npoauaum (rus.< pol. < lat. med. prae-benda, probenda, provenda, it. provianda). *PROVIDENŢĂ s. f. v. providenţie. PROVIDENŢIE s. f. 1. (1682) Voinţă, grijă, milă atribuite divinităţii. Din providenţia lui Dumnezău [...] veniră, pasări [...Jşi-i mîncară pe toţi. DOSOFTEI, VS, dec., 210r. Dumnezeu [...] cu nemărginita-i providenţie, toate ca să să ţie şi una cu alta să să păzeascăt aşa de mare şi de bună orînduiălâ au pus. LITURGHIE 1702, in BRV,. I, 438; cf. LITURGHIE 1702, in. BRV, I, 439. 2. (1701) înţelepciune supremă atribuită divinităţii. Căci nimeni nu ştie, nici poate iscodi tainicile providenţiii lucrări. FN, 89. 8. (1701—1750) Persoană care contribuie lă; salvarea sau la fericirea cuiva. Providenţia lui Avgust, adevăratului pontifex, puterea romană ce nu supune'supt jug. CANTACUZINO, IST., 16. PROVINCIAL 296 Forme gramaticale: sg. nom.-ac. providenţie (LITURGHIE 1702, in BRV, 1, 438); providenţia (DOSOFTEI, VS, dec., 210r; CANTACUZINO, IST., 16; LITURGHIE 1702, in BRV, I, 439); g.-d. providcnţiii (FN, 89). — Lat. providenţia. ^PROVINCIAL, -Ă adj. v. provinţial. ^PROVINCIE s. f. v. provinţie. “PROVINŢIAL adj. (1736) De provincie, provincial. Dumnealui, provinţial inspector Gebaur. DRA, I, 364. Scrisoarea dumnealui, provinţial inşpector. DRA, I, 364. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. provinţial (DRA, I, 364). — Germ. Provinzial (< lat. provinciălis, -e). ' PROVINŢIE s. f. 1. (1715) Unitate geografică sau administrativă dintr-o ţară; regiune, ţinut. Fiind un bregadir cu oaste de strajă, acolo pe marginea ţării leşeşti, sta împăraţi peste tot locul [...], să nu cumva să treacă pe furiş spre provinţie la partea lor. PS.-COSTIN, L, 76. Carte a zece care--[. . . J arată cetăţile, tirgurile şi provinţiile ■carile au tinut în Ardial românii. CANTEMIR, HR., 461; cf. CANTEMIR, HR., 66. 2. (1717) Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei, supus legilor şi organizării romane. Traian înpărat, după ce au sfărmat ostile •dachilor şi ace ţară au făcut-o provinţie [...], supt înpărăţiia romanilor €iu suppus-o. CANTEMIR, HR., 129. Dachiia [...] Traian o făcusă provinţie româniască. CANTEMIR, HR., 151; cf. CANTEMIR, HR., 17, 159, 408. Forme.gramaticale: sg. nom.-ac. provinţie (PS.-COSTIN, L, 76; CANTEMIR, HR., 129, 151, 159); provinţia (CANTEMIR, HR,. 408); pl. nom.-ac. provinţii (CANTEMIR, HR., 17, 66); provinţiile (CANTEMIR, HR., 461). — Lat. provincia, pol. prowincja. PROVIZER s. m. v. provizor. °PROVIZOR s. m. (c. 1733) Persoană care se ocupă cu aprovizionarea, administrarea, îngrijirea unei moşii, instituţii. Sculatu-s-au cu pără dumnealui Ştefan Arşanii, provizorul măriilor sale. DOCUMENT c. 1733, in DLR s. v. Vei vedea scrisoarea ce mi-au trimis-o dumnealui provizerul. IORGA, SD, XII, 40. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. provizerul (IORGA, SD, XII, 40), provizorul (DOCUMENT c. 1733, in DLR s. v.). Variantă: provizer. — Germ. Provisor (< lat. provisor). PRUBĂ s. f. v. probă. I" ^PUBLICA vb. I v. publicălui. . PUBLICAN 1 s. m. (1648) Eretic. Iară de nu va asculta nece săborul fie ţie ca un păgîn şi publicau. NT, 23v. Să nu va asculta de besearecă, -să fie înaintea ta ca un păgîn şi publican. P. PR., 129r. Cine nu •ascultă de beseareca svîntă [...], să-l ţină ca pre un păgîn şi publican. BUITUL, CAT., 14; cf. NT, Vv, 2r, 7v, 8r, llv, 23v, 26v, 43T, 72r; PILUTIO, DC, 12; AMELIO, CC, 294. Forme, gramaticale: sg. nom.-ac. publican (NT, 2r, 23r; P. PR., 129r; BUITUL, CAT., 14; AMELIO, CC, 294), puMicanus (PILUTIO, DC, 12); publicamil (NT, 72r) ; pl. nom.-ac. poblicani (NT, Vv), publi-«ani (NT, 2r, Uv); pubUcanu (NT, 7V, 8r, 26v, 43r). 297 PUNGT Variante: poblican, publicanug. — Lat. publicanus, it. pubblicano. “PUBLICAN2 s. m. (c. 1700) Pelican. Pelicanus g. m. Pasăre publican. CORBEA, D, 230v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. publican (CORBEA, D, 230v). — Magh. publikân; cf. lat. publicanus. PUBLICANUS s. m. v. publican •PUBLICARE s. f. (1748) Din ziua publicării acestora, nimenea să nu gindească a i ,să cuveni asignaţie de cărăuşie. DC, 3r. Forme gramaticale: sg. g.-d. publicării (DC, 3r). — Publica .(< lat. publicare) (prin schimbarea valorii gramaticale). PUBLICĂ s. f. 1. (1705) Sfat domnesc, divan, sfatul ţării. Publică. Lăt. Politie, sfatul a toată cetatea, boierimea. CANTEMIR, II, I, 21. în toată publica cu rău gind şi cu pizmă asupra altora imbltnd, cu vremea toată monarhiia cu capul gios prăvăleşte. CANTEMIR, II, I, 67; cf. CANTEMIR, II, I, 47, 109,. 126, II,'40. 2. (1705) Ţară, stat. Mai râie şi mai cumplite răscoale In tot trupul publicăi vor aduce socoti. CANTEMIR, II, I, 250. Să nu mai pomenim cite răutăti şi cumpliri au făcut publicăi venetienesti. CANTEMIR, HR., 20; cf. CANTEMIR, II, II; 162; CANTEMIR, HR., 81, 282. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. publică (CANTEMIR, II, I, 21, 47), publica (CANTEMIR, II, I, 67, 109'; CANTEMIR, HR., 282); g.-d. publicăi (CANTEMIR, II, I, 126, 250, II, 40, 162 ; CANTEMIR, HR., 20,, 81). ' " ■ ' — Lat. (res )publica. V. şi republică. “PUBLICĂLUI vb. IV (1699) A publica. Plinirile reghimenturilor [ '.. .Jsă fac în chip precum să publicăluieşte de a ţinea obiciuite presidii. FN, 70. Diploma vechie [...] nu s-au publicăluit şi de la gubernium, căci au fost ascunsă de atunci. TEMPEA, IST., 160. Avrelie Sever înpărat [...] lege evangheliii au publicăluit. CANTEMIR, HR., 502; cf. DRA, I, 337 ; DC, 4r. Forme gramaticale: ind. pf. c. 3 sg. au publicăluit (CANTEMIR, HR., 502); conj. prez. 2 sg. să publicăluieşti (să publicăluesti: DRA, I, 337); refl. ind. prez. 3 sg. să publicăluieşte (FN, 70); pf. c. 3 sg. s-au publicăluit (TEMPEA, IST., 160); conj. prez.' 3 sg. să să publi-căluiască (DC, 4r). — Magh. publikălni (< lat. publicare). PUBLICUM adj. v. bonum publicum. *PULS s. n. v. pul9us. OPULSUS s. n. (c. 1700) Nume al arterei jugulare externe (la care se poate lua pulsul). Arteria g. f. Gitlej, vină vieţuitoare, vină cu numele pulsus. CORBEA, D, 27v. Arteriace g. f. Toată doftoriia spre vina care să chiiamă pulsus. CORBEA, D, 27v. — Lat. med. pulsus. PUNCT s. n. 1. (1694) Articol, paragraf dintr-o lege, convenţie, statut; p. e x t. lege, convenţie, statut; p. r e s t r. hotărîre, prevedere, condiţie, clauză. Chesarul ar trebui să stea deasupra unui punctu de folos. FN, 41. Făgăduim că toate căpitulurile şi punturile [...] să le păzim. CANTEMIR, II, I, 236. Despre partea hanului era aceste ponturi. M. COSTIN, L, 45. Ei nu vor ţinea de puncturile vlă- PUNCT 298 dicăi al rumânilor. TEMPEA, IST.,- 771 Intre piincturile ce. amin-doao împărăţiile avea, era şi acest punctu. GRECEÂNU, IST., 197. S-au dus în sus la craiul Avgust cu ponturile păcii. NECULCE, L, 145; cf. FN, 83; LUPAŞ, DIT, 480; IORGA, SD, X, 44; STINGHE, DRŞ, I, 22, 24, 28; CANTEMIR,, II, I, 241; TEMPEA, IST., 75, 77, 78, 79, 100, 136; STINGHE, DRŞ, I, 54; CANTEMIR, HR., 411; STINGHE, DRŞ, I, 62, 105, 106; IORGA, SD, X, 328, 329 ; GRECEÂNU, IST.,, 193, 195, 200, 209; STINGHE, DRŞ, I, 203; NECULCE, L, 144; MOLDOVANU,-AS, I, 148; IORGA, SD, VI, 224, 239, 314, 315, 356, 407; DC, 2r; ANON. BR., 280; STINGHE, DRŞ, I, 222; DRA, II, 312; DU; AARON, PP, 18, 25, 34, 39, 60, 85, 99. 2. (1698) Paragraf, capitol, fragment, pasaj dintr-o lucrare. Aşijdirea cele {Pentru aşedzarea păcii 77 de ponturi, care pont, pentru care triabă să fie, cu glavine pre margini Iţi sint arătate. CANTEMIR, D, 23. Vă poftim să vă aduceţi aminte cetindu acestu pontu de deasupra, să vedeţi ce-au păţit atunce acei hatmani. NECULCE, L, 289 ; cf. CANTEMIR, D, 139', 295- ■ 8. (1699) Loc determinat pe o lungime, pe o suprafaţă, în spaţiu. Soarele trecînd ceale 12 zodii tncunjură cercul său şi vine iarăşi la punctul de unde au purces. FN, 69. Centrum g. n. Punct, miljoc, punc-tura ţîrcalamului. CORBEA, D, 48r; Chentru. El. Ţinta, punctul carile ieste tocma tn mijlocul lucrului rătund. CANTEMIR, II, I, 14; cf. CANTEMIR, II, ÎI; 174. (1705) Punct de vedere. încă un sfat am a vă sfătui, pre carile audzindu-l [...], noi înde noi lucrul la săvîrşit a duce să putem socotesc, iară de nu, fielecarile la punctul său cel dinţii a să întoarce cu voia sa să slujaste. CANTEMIR,: II, II, 236. . 4. (c. 1700) Semn grafic; semn de punctuaţie. Interpunctio g. f. Usebire cu punt, despărţire. CORBEA, D, 159r.: Une sehtenţii [. . .] si pre margine ctte cu doal puncturi roşii însămnate le vii videa, CANTEMIR, II, I, 4. ' 5. (1705) Etapă, fază, moment în desfăşurarea unui proces. Pre cîţ ieste de iute la curgere punctul vremii, încă mai iuţi sînt mutările lucrurilor în vreme. CANTEMIR, II, I, 123. Tot chipul videniii, ca într-un punct a socotelii culegînd, ni spre bine, ni ■ spre rău îl lua. CANTEMIR, II, II, 73. _ 6. (1705) Prilej, ocazie (favorabilă). Numai de pre aicea nu te depărta ca [. . .] să te pociu afla, că punctul vremii trebuitoare la a lucrului isprăvire, ca măsura căldurii focului la vărsarea jmălţului ieste. CANTEMIR, II, II, 32. : 7. (1705) Parte a unui subiect, ,idee, principiu care stă la baza unei discuţii. Atuncea iarăşi la punctul ce eram ne vom întoarce. CANTEMIR, II, II, 25. 8. (1705) Capăt, sfîrşit, deznodămînt. De vreme ce sortul firesc [...] în samă nebăgat ieste, cu cit mai vîrtos sorţul tîmplătoriu (a căruia punct neînsămnat ieste). CANTEMIR, II; IIj 131. ; 9. (1717) Capriciu, toană. Cu amăgeală şi cu silă i-au făcut de-au iscălit după puncturile plăcerii lor. CANTEMIR, HR.,1354. ' v Forme gramaticale: sg. nom.-ac. ponct (STINGHE; .DRŞ,.I,222)r pont (CANTEMIR, D; .23), pontu (NECULCE, L,' 289), punct (CORBEA, D, 48T; CANTEMIR, II, II, 73, 131, 174), punctu (GRECEÂNU,. 299 PURGATORIU IST., 197), punt (CORBEA, D, 159r), puntum (DC, 2r; AARON, PP, 34, 39, 60); pontumul (polumul: IORGA, SD, X, 44), punctul (FN, 69; CANTEMIR, II, I, 14, 123, II, 25, 32, 174, 236), puntul (STINGHE, DRŞ, I, 105, 106), puntumul (AARON, PP, 25); g.-d. punctu (FN, 41); pl. nom.-ac. poncturi (TEMPEA, IST., 100, 136; STINGHE, DRŞ, I, 203), ponturi (CANTEMIR, D, 23, 139, 295; M. COSTIN, -L, 45; STINGHE, DRŞ, I, 62; IORGA, SD, VI, 356, 407,; ,ANON. BR., 280), puncturi (FN, 83; CANTEMIR, II, I, 4; GRECEANU, IST., 209); puntumuri (DU; AARON, PP,' 18, 25), pnnturi (CORBEA, D, 159r; STINGHE; DRŞ, I, 22, 28 ; CANTEMIR, HR., 411); poncturile (TEMPEA, IST., 75), pontorilc (IORGA, SD, X, 328, 329), ponturile (CANTEMIR, II, I, 241; STINGHE, DRŞ, I, 54; NECULCE, L, 145; IORGA, SD, VI, 224, 239, 314,.315), ponturili (NECULCE, L, 144), punctările (TEMPEA, IST., 77, 79 ; CANTEMIR, HR., 354; GRECEANU, IST., 193, 195, 197, 200; MOLDOVANU, AS, I, 148), puntumurile (DU; AARON,;PP, 85, 99), punturilc (LUPAŞ, DIT., 480; STINGHE, DRŞ, I, 24; CANTEMIR, II, I, 236); g.-d. ponturilor (IORGA, SD, VI, 407; DRA, II, 312), puncturilor (TEMPEA, IST., 79). Variante: ponei, pont(u), pontum, punctu, punt(um). — Lat. punctum, it. punto (ponto), germ. Punkt, magh. pont (ponkt, punkl(um), puni) (germ. < lat., magh. < lat., it.). PUNCTU s. n. v. punct. PUNCTURĂ s. f. 1. (1688) împunsătură, înţepătură; urmă lăsată de o împunsătură. Şi va fi ca pulberea de la roată avuţia celor necuraţi şi ca ţărîna ce spulberă mulţimea celor ce te asupresc şi va fi ca o puntură îndată. BB, 469. 2. (c. 1700) Centru. Centrum g. n. Punct, miljoc, punctura lîrcă-lamului. CORBEA, D, 48r. Centralis. De punctură. CORBEA, D, 48r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. punctură (CORBEA, D, 48r), puntură (BB, 469); punctura (CORBEA, D, 48r). Variantă: puntură. — Lat. punctura; cf. it. puntură. PUNT(UM) s. n. v. punct. PUNTURĂ s. f. v. punctură. PURGATORIE s. n. v. purgatoriu. PUR GAT ORI O s. n. v. purgatoriu. PURGATORIU s. n. (1677) Şi acel păcat tribuie să curăţească în iasta lume sau în purgatorio. PILUTIO, DC, 29 — 30. Şi nu un latinesc părut purgatorium, ce o mie macar di ar fi, ce-ţi vor folosi ? CANTEMIR, D, 235. Să trimiţă în ceriu sufletele drepţilor, iară In iad ale păcătoşilor, iar In purgatorie a celor ce s-au pocăit. ANTIM, CL, S9V—90r. Sufletele ce sînt în purgatorium au parte şi folos in fapte bune. P. PR., 30T; cf. CANTEMIR, D, 107, 109, 233; ANTIM, CL, lr; P. PR., 10v; BUITUL, CAT., 10; AMELIO, CC, 298 ; AARON, PP, 60, 78. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. purgatorie (ANTIM, CL, 90T), purgatorio (PILUTIO, DC, 30), purgatoriu (ANTIM, CL, lr), purgatorium (CANTEMIR,. D, 107, 109, 233, 235; P. PR., 10v, 30T; BUITUL, CAT., 10; AMELIO, CC, 298; AARON, PP, 60, 78). PURGATORIUM 300 Variante: purgatorie, purgatorio, purgatorium. — Lat. med. purgatorium (pl. purgatoriu), it. purgatorio, magh. purgatorium. i ' ' ’ -■ PURGATORIUM s. n. Vi purgatoriu. PURGAŢIE s. f. 1. (1610—1640) Purgativ. Purgaţie iaste tămăduire pohtelor celor dinlontru şi deşertare împuţiciunei şi scîrnăviei ce nu se veade. VARLAAM, LEÂSTVIŢA, in LR, 1976, 625. Scamonia g. f. O iarbă roditoare în Siriia, :dintr-a căriia zamă să face purgaţie bună. CORBEA, D, 299v. Iar de să află trupul în zemuri rele, să ia purgaţie curăţitoare (gl. marg. purgaţie, adecă curăţenie). MDlţ 79v. 2. (1699) Purificare. Să vedeţi şi să aflaţi cum că nu înţeleage el acea de noi zămislită purgaţie, ci alta, care iaste veacinicul foc. ANTIM, CL, 91r. Dară mearge si domnul împreună cu acela în purgaţie. ANTIM, CL, 95r; cf. ANTIM,'CL, 91v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. purgaţie (VARLAAM, LEAST-VIŢA, in LR, 1976, 625; ANTIM, CL, 91T,' 91T; CORBEA; D, 299v; MDl5 79v). — Lat. purgatio, magh. purgâciâ. R *RAPORT s. n.v. report. RAPSODIE s. f. (1736—1738) Cîntec epic. Sabellic, intru „Rapsodiile11 lui, dzice. N. COSTIN, C, 517. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. rapsodiile (N. COSTIN, C, 517). —wLat. rhapsodia, gr. payroSia. RĂBELIE s. f. v. rebelie. •RĂCOMĂNDUIT adj. (1742) Recomandat. Răcomănduit cu cărţi de la stăpâni (!) lor. IORGA, SD, VI, 283. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. răcomănduit (IORGA, SD, VI, 283). — Recomendui (în varianta răcomândui, prin schimbarea valorii gramaticale). RĂCOMENDĂLUI vb. IV v. recomendălul. RĂGULĂ s. f. v. regulă. RĂPORT s. n. v. report. RĂPUBLICĂ s. f. v. republică. ' RĂSPUBLICĂ s. f. v. republică. . . RĂSPUNDE(N)ŢIE s. f. v. corespondenţie. RĂŞTANŢIE s. f. (1733) Restanţă. Cu toate restanţiile banilor care cor f‘i suptu măna frăţii tal (e) şi alte venituri din birşaguri [. .. ] să te afli cu dănsele. STINGHE; DRŞ, I, 161. Aceste restaniie trebuie să plătit voi, preot, cari sănteţ dători. IORGA, SD, X, 353. Să sâ siringă împreună cu toate reştanliile anilor trecuţi şi să să adminis-trăluiască la mina perţeptorilor. MOLDOVANU, AS, I, 147. Pe la Blagovestenii să-i strângi toti bani, fără liră de răştantie. IORGA, SD, XIII, 137; cf. STINGHE, DRŞ, I, 154; MOLDOVANU, AS, I, 156. . Forme gramaticale: sg. nom';-ac. răştanţie (STINGHE, DRŞ, I, 161; IORGA, SD, XIII, 137), reştanţie (MOLDOVANU, AS, I, 156); pl. nom.-ac. restantle (IORGA, SD, X, '353); răstantU (IORGA, SD, XIII, 137; râsian: MOLDOVANU, AS, I, 156),' restanta (MOLDOVANU, AS, :I,' 156); răstanţiile (STINGHE, DRŞ,'l, 154), reg-tanţiile (STINGHE, DRŞ, î, 161), restanţiile (MOLDOVANU, AS, I, 147). ' - Variante: reştanţie,'reştanţie. —JLat. med. restancia, magh. restância. RĂZĂDEN,T,s. m. v. rezident. RĂZEDINŢĂ s. f. v. rezidenţie. RĂZIDENŢĂ s. f. v. rezidenţie. RĂZIDENŢIE s. f. v. rezindenţie. REBEL 1 302 REBEL1 adj. (c. 1750) Nesupus, răzvrătit. Nemţii [...J carii mergea împotriva ungurilor rebeli. ANON. BR., 329. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. m. rebeli (ANON. BR., 329). — Lat. rebellis. REBEL 2 s. m. (1693) Persoană care ia parte la o rebeliune. Acelui rebel vestii nu-i iaste prea bine. FN, 21. Rebeliii să dau peste cap dencolo de munţi. FN, 19. Un rebel va plăti cu capul lui blestemâlia. FN, 29; cf. FN, 25, 163, 167, 169. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. rebel (FN, 21, 25, 29); pl. nom.-ac. relbcli (FN, 163); rebelii (FN, 167, 169; rebeliii: FN, 19). — Lat. rebellis, it. rebelle. •REBELIE s. f. (1693) Răzvrătire, revoltă, rebeliune. într-o parte a Târăi Nemtesli, rebelie. FN, 7. Rebelii si înfricoşate sfăzi să aud. FN,' 19; cf. FN, 158, 161, 166, 171. <> (1716-1742). (Gu val. adj.) Să cade să fiii ascultători [...'] să nu fiii rebelie. TEMPEA, IST., 162. ’ : : " Forme gramaticale: sg. nom.-ac. rebelie (FN, 7; TEMPEA, IST., 162); g.-d. răbelii (FN, 171); pl. nom.-ac. rălbelii (FN, 161, 166), rebelii (FN, 19, 158). Variantă: răbeiie. , ~ Rebel -|- suf. -ie. / RECE(A)TĂ. s. f. ,v. reţetă. ■ i RECETĂ s. f. v. reţetă. . *RECOMANDA vb. I v. recomendălui, recomendui. RECOMENDĂLUI vb. IV (1716-1742) A sfătui'. Cu purtare de grije [. . .] a să ţinea recomendăluim. TEMPEA, IST., 154. Filip [...], pe cumnală-său fără agiutoriu nu l-au trimis, recomendăluindu-l cu cărţi la veneliiani. CANTEMIR, HR., 420; cf. STINGHE,; DRŞ, I, 1341 :J; Forme ^-gramaticale: ind. pr. 1 pl. recomendăluim (TEMPEA, IST., 154);, inf. răcomendălui (STINGHE,:DRŞ, I, 134); ger. reco-mendăluind (CANTEMIR, :HR., 420). Variantă: răcomendălui. . — ,Lat. med. recommendare, magh. rekommendălni. V- şi recomendui. RECOMENDUI vb. IV (1717) A prezenta; elogios pe cineva pentru o funcţie. Slujitorilor cu gură de moarte recomenduindu-l, cu testament tn' locu său împărat l-au lăsat. CANTEMIR, HR., 203. . Forme gramaticale: ger.recomenduindti- (CANTEMIR, HR.:, 203). — Lat. med.recommendare; cf. rus. peKOMetidoeamb, . : V. şi recomendălui. . ■ ' . '■ ’ v •RECOMENDULEASÎ vbi IV (1749) A prezenta;' a expune. Recomenduleasesc tolu lucrul mieu [:..] la jupanul bireu. IORGA, SD, XII, 52. Forme gramaticale: ind. pr. 1 sg. recomenduleasesc (IORGA, SD, XII, 52). 1 — Recomendălui (în varianta recomendului) (după modelul verbelor terminate în -isi). ' . . ‘ REFERAT s. n. (1747) Raport. Căndu au mersu aghentul singur să vază iaste referat. STINGHE,'DRŞ, I, 216. ■■ .303 REGHIUŞ Forme gramaticale: sg. nom.-ac. referat (STINGHE, DRŞ, I, 216). — Lat. referatus, germ. Referat. REFERENDAR s. m. 1. (1652) Sol, trimis. Referendariul iaste de-a să trimeaterea la împăratul şi pre la boiari mari. PRAV. MB, 368. Referendar lăt. Purtătoriu de răspunsurile împărăteşti. Boieriia carea duce şi aduce răspunsurile Talhischiu. CANTEMIR, II, I, 21; cf. CANTEMIR, II, I, 238. 2, (1717) Referent. în săborul de la Bazilia fiind referindar canţi-lariului, despre parte sinodului, mult au scris micşurînd cinste şi putere papii. CANTEMIR, HR., 115. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. referendar (CANTEMIR* II, I, 21), referindar (CANTEMIR, HR., 115) ; referendariul (PRAV. MB, 368; CANTEMIR, 11,1,238). Variante: referendari, referindar. — Lat. med. referendarius, gr. med. petpspevSdpiog. REFERENDARI s. m; v. referendar. REFERINDAR, s. m. v. referendar. REFUNDĂLUI vb. IV (1742) A restitui. însă timplîndu-să a zăbovi tn Sibiiu vreme multă şi pentru aceia a cheltui mai mult decît taleri (!), pe ce vor face credincioasă remonstratie, ,să să refundăluiască de la c. cler. MOLDOVANU, AS, I, 148. ' Forme gramaticale: refl. conj. pr. 3 sg. să să refundăluiască (MOLDOVANU, AS, I, 148). ; — Lat.* refundere (după modelul verbelor terminate în -ălui, împrumutate din maghiară). - REGHEMENT s. n. v. reghiment. REGHIMENT s. n. (1699) Regiment. Plinirile reghimenturilor de călărime şi de pedestrime să fac în chip [...] de a ţinea ohiciuite presidii (adecăte muhavezeale). FN, 70. Regimen. Regiment. Regement. LM, 241. Un reghement nou. TEMPEA, IST., 155. Iaste datoare a da forşpont în cinste reghimenturilor. DC, lv; cf. FN, 97 ; GRECEANU, IST., 64; PS.-COSTINi L, 71, 72; TEMPEA, IST., 152; ANON. BR., 329. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. reghement (GRECEANU, IST., 64; TEMPEA, IST., 155), reghiment (PS.-COSTIN, L, 71, 72; regiment: LM, 241); g.-d. reghementului (TEMPEA, IST., 155), pl. nom.-ac. reghementuri (TEMPEA, IST., 152; ANON. BR., 329), reghimenturi (DC, lv); reghimenturile (FN, 97); g.-d. reghimenturilor (FN, 70; DC, lv). Variantă: reghement. — Lat. regimentum, magh. regiment, regement, germ. Regiment, pol. regiment. ■, “REGHIŞTROM s. n. (c. 1660) Registru, lisl.ă. En registromul teu tu el szemnas. PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 666. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. reghiştromul (registromul: PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, _EW, 666). — Magh. registrom, regyistroni (< lat. med. registrum). “REGHIUŞ s. m. (1742) Comisar regal. Numai un reghius au fost iscălit.,MOLDOVANU, AS, I, 152;.cf. MOLDOVANU, ÂS, I, 151. REGIMENT 304 Forme gramaticale: sg. nom.-ac. reghîuş (MOLDOVANU, AS, I, 152); pl. nom.-ac: reghiuşii (reghiuşi: MOLDOVANU, AS, 1,151). — Magh. regius (< lat. regius). *REGIMENT s. n. v. rcghiment. ■ *REGISTRU s. n. v. regUiştrom. ' REGULAMENT s. n. (1748) Statut. Carea datorie [.. .J s-au întărit prin regulamentumul ce s-au făcut. DC, lv. Plata după regulament cărăuşilor îndoit o va da. DC, 3r; cf. DC, 2r, 3V. Forme gramaticale: sg. nom.-ac, regulament (DC, lv, 3T, ’ 3V); regulamentumul (DC, lv); g.-d. regulamentumului (DC, lv, 2r, 3V). Variantă: regulamentum. — Lat. med. regulamentum. REGULAMENTUM s. n. v. regulament. REGULĂ s. f. 1. (c. 1700) Normă. Regularis, -e. Canonicesc, de după regulă, îndereptare. CORBEA, D, 282v. Astronomii, obiciuitele lor fac şi scriu [. ..] arătând dupre regulele şi ştiinţa lor [...] ce au făcut. FN. 117. Canonul dară, si regula adevărată si neschimbată iaste. CANTEMIR, HR., 182; cf. CORBEA, D, 350v; CANTEMIR, II, I, 110, II, 182; CANTEMIR, HR., 224, 368, 385. ' ^ \ 2. (1710) Obicei. De atunce s-au stinsă aceia răgulâ la dinşii. M. COSTIN, L, 112. Toate vitele aceluia le va plăti fiupă regula ce va ieşi la pemintiani. IORGA, SD, X, 383. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. ■ răgiilă, (M. COSTIN, L, 112), regulâ (CORBEA, D, 282v; CANTEMIR, HR., 368); regula (CANTEMIR, II, I, 110, II, 182 ; CANTEMIR, HR., 182, 224, 38-5; IORGA, SD, X, 383); pl. nom.-ac. regulc (CORBEA, D, 350v); regulele (FN, 117). Variantă: răgulă. . — Lat. regula; cf. it. regola, pol .regula. RELATORIE s. f. (1742) Chitanţă. A. arată relatoria despre soro-călă, apoi i s-au cetit înstantia. MOLDOVANU, AS, I, 151; cf. MOLDOVANU, AS, I, 154', 155. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. relatoria (MOLDOVANU, AS, I, 151, 154, 155). — Lat. relatoria. °REMITĂLUI vb. IV (1742) A remite, a încredinţa, a preda. Caujele, de nu vor fi cernute în scaunul de mai jos, să să remităluiască la prot. din scaunul arh. MOLDOVANU, AS, I, 150. Forme gramaticale: refl. conj. pr. 3 pl. să să remităluiască (MOLDOVANU, AS, I, 150). — Magh. ■ remittâlni (< lat. remittere). *REMITE vb. III v. remitălui. cJ‘ *REMONSTRAŢIE s. f. v. remonştraţie. REMONŞTRAŢIE s. f. (1742) Dare de seamă, raport. Timplîn-du-să a zăbovi în Sibiiu vreme multă şi pentru aceia a cheltui mai mult [...], pe ce vor face credincioasă remonstratie, să să refundăluiască de lac. cler. MOLDOVANU, AS, I, 148; cf. MOLDOVANU, AS, I, 155. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. remonştraţie (MOLDOVANU, AS, 1,148,155). — Lat. med. remonstratio (cu rostire maghiarizantă); cf. germ. Remonstration. 305 RESTANŢIE "REPARTIŢIE s. f. (1736) împărţire. Să. face repartiţion nou contribujionului chesaricesc. DRA, I. 358. Grîul ce le-au ajuns repar-tiţiia ca să dea. DRA, I, 369. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. repartiţion (DRA, I, 358); repartiţia (repartiiiia: DRA, I, 369). Variantă: repartiţion s. n. — Germ. Repartition (< fr. repartition). REPARTIŢION s. n. v. repartiţie. REPONDIE s. f. (1652) Despărţire, divorţ. Urgie tocmită asupra celor ce despart bărbatul de muiare şi muiarea de bărbat, fără cuvînt de vină şi pentru repondie, cartea cea de dăspărţeaîă.- PRAV. MB, 220. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. repondie (PRAV. MB, 220). — Lat. repudium (pl. -a). REPORT s. n. (1703) Raport diplomatic. In reporturi, reale veşti 9om avea. FN, 121. Vor avea reporturile ce scrie. FN, 124; cf. FN, 126, 128, 133, 134, 142. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. reporturi (FN, 121, 128); răportu-rile (FN, 142), reporturile (FN, 124, 126, 133, 134). Variantă: răport. — Lat. med.j report um, it. rapporto (riporto). REPUBLICĂ s. f. (1694). Poate o seninată respublică a nădăjdui cele ce au poftit. FN, 24. Alte răspublice făclndu-se [...], nu unul' numai samoderjeţ să poruncească. CANTACUZINO, IST., 61. Iulie Chesar, împărăţiia Romanilor, din respublică o mută tn monarhie. CANTEMIR, HR., 485. Au stricat puternica împărăţie legătura păcii ce avea cu republica de Veneţie. IM, 1; cf. CANTACUZINO, IST., 59, 66. 70; CANTEMIR, II, I, 105; CANTEMIR, HR., 338,430;. N. COSTIN, L, 6, 272 ; IM, 5, 91; N. COSTIN, C, 27, 29, 55. 72, 82, 133, 156, 218, 271, 272, 303, 467, 483, 491, 494, 517, 662, 668 ; M. COSTIN,' CU;: 287. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. răpublică (IM, 5; N. COSTIN, C, 55, 72, 82), răspublică (CANTEMIR, HR., 430), republică (N. COSTIN, C, 491), respubUcă (FN, 24; CANTACUZINO, IST., 70; CANTEMIR, HR., 338, 485); răpublieă (N. COSTIN, C, 55, 156), răsjniblica (M. COSTIN, CU, 287), republica (CANTEMIR, II, I, 105; N. COSTIN, L, 272; IM, 1, 91; N. COSTIN, C, 27, 29, 467, 483, 668), respublică (CANTACUZINO, IST., 66);. g.-d. republicăi (N. COSTIN, C, 271), republicii (N. COSTIN, L, 6; N. COSTIN, C, 72, 133, 218, 272, 303, 467, 494, 662), respublicii (CANTACUZINO, IST., 66);- pl. nom.-ac. răspublice (CANTACUZINO, IST., 61), republice (N. COSTIN, C, 29), republici (N. COSTIN, C, 517); respublicele (CANTACUZINO, IST., 59). Variante: răpublieă, răspublică, respublică. — Lat. respublică, it. republica, pol. republika. V. şi p u b 1 i c ă. *REPUDIU s. n. v. repondie. RESOLUŢIE s. f. v. rezoluţie. ♦RES’PEGT s. n. v. reşpect. , RESPUBLICĂ s. f. v. republică. ♦RESTANŢĂ s. f. v. răştanţie. RESTANŢIE. s. f. v. răştanţie. RESPECT 306 °REŞPEGT s. n. (1734) Respect. Cu totu respectul râmăi al dumi-tăle bun priiatin. IORGA, SD, XII, 225. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. reşpectul (IORGA, SD, XII, 225). — Germ. Respekt (< lat. respectus). 1 REŞTANŢIE s. f. v. răştanţie. RETOR s. m. 1. (1697) Profesor de retorică. Oh, drag, dulce Iejuşul mieu, dulce scumpe retorul mieu. VISKI, CC, IV, 49. 2. (c. 1700) Orator. Gorgias, Numele uriui retor care au fost ucenic iui Empedocles. CORBEA, D, 126v. Iară voia ce slobodă a scriitorilor şi bogată voroava retorilor, cineş pentru nemul său, precum minte şi inima îl va împinge, ce va scrie si ce sint să laude. CANTEMIR, HR., 176; cf. CORBEA, D, 288T. ' Forme gramaticale: sg. hom.-ac. retor (CORBEA, D, 126v); retorul (VISKI, CC, IV, 49); g.-d. retoriului (rhetoriului: CORBEA, D, 288v); pl. g.-d. retorilor (CANTEMIR, HR., 176). Variantă: retori. — Lat. rhetor; cf. pol. retor. RETORI s. m. v. retor. RETORIC s. m. (1683) Retor, orator. Apostolii era nelnvălaţ •de ritorică şi limbi nu ştiusă, iară atunci să feaceră mai presus de ■toţ retorikii. DOSOFTEI, P, II, 108*.' s Forme gramaticale: pl: iiom.-ac. retoricii (DOSOFTEI, P, II, 10Sr). ' — Lat. rhetoricus; cf. pol. retoryk. . RETORICĂ s. f. (1682) Arta de a vorbi frumos. Sînt îmvăţată în toate ştiinţele cărţilor, retorica, filosof ia, gheometria. DOSOFTEI, VS, nov. 164r. Corax g. m. Corb; iarăş nume al unui dascăl, învăţători ■de. retorică. CORBEA, 1); 69v. -..■■■ Forme gramaticale: sg. nom.-ac. retorică (CORBEA, D, 69v); Tetorica (DOSOFTEI, VS, nov., 164r). — Lat. rhetorica; cf. gr.w priTOpiKfi. ®PtETORICESC, -EASCĂ adj. (c. ,1700) Retoric. Rhetoricus, -a, ■id. Rhetoricesc, -ă. CORBEA,. D, 288T. Forme gramaticale: s^.nom.-ac. m. retoricesc (rhetoricesc: CORBEA, D, 288v); f. retoricească (rhetoricesc, -ă: CORBEA, D, 288T). — Retoric + suf. -esc. . ' : ' . ’ •RETORICI vb.. IV (c. 1700) A ţine o cuvîntare.1 Rhetorisso, -as. Rheloricescu, făcu oraţii. CORBEÂ, D, 288v. Forme gramaticale: ind: pr. 1 sg. retoricescu (rhetoricescu: CORBEA, D, 288v). ‘ _ . -' ’ ' ■ — Retoric -f suf. -i., - ' ■ REŢETĂ s. f. (1705) Prescripţie medicală. Reţeta ităl. Izvodzel de leacuri, carile trimit doftorii la spiţeri să facă leacul asupra boalei. CANTEMIR, II, I, 21. Receta leacului boalei Hameleonului. CANTEMIR, II, II, 264. Reteta lu Stubler. IORGA, SD, XII, 59; cf. CANTEMIR, II, I, 147, ÎI, 72. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. receta (CANTEMIR, . II, II, 72, 264); reţeta (CANTEMIR, II, I, 21; IORGA, SD, XII, 59); pl. nom.-ac. receatele (recetele: CANTEMIR, II, I, 147). Variante: receată, recetă. — It. ricetta, ngr. pg-ccrexa; cf. lat. med. recepta. 307 KITIVT REZEDENŢIE s. f. v. rezidenţie. REZELUŢIE s. f. v rezoluţie. REZIDENT s. m. (1720—1740) Reprezentant diplomatic. Solut Anglii f . . .J era la Poarta turcească rezident. GRECEANU, IST., 137. Trimetea Nicolai Vodă la rezidentul craiului şvezesc de-i spunea de toate. AXINTE URICARIUL, in DLR s.v. Duca-vodă le da la un răzădent a lui ce şăde în Iesi. NECULCE, L, 124. Iulian rezidentul şi solul papei-de Rlm. M. COSTIN, CU, 283; cf. N. COSTIN, L, 316; NECULCE, L, 122. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. răzădent (NECULCE, L, 122, 124), rezident (GRECEANU, IST., 137), rezidentu (N. COSTIN, L, 316); răzădentul (NECULCE, L, 124), rezidentul (AXINTE URICARIUL, in DLR s. v.; M. COSTIN, CU, 283). Variante: răzădent, rezidentu. — Lat. residens, -tis, pol. rezydent. REZIDENTU^ s. m. v. rezident. , ^REZIDENŢĂ s. f. v. rezidenţie. REZIDENŢIE s. f. (1702) Reşedinţă, domiciliu. Hrisoavele [...] a răzidenţii Eşilor. IORGA, SD, I, 86. S-au dat la arhipăsţoreasca şi mitropolitansca a Belgradului, care e în Serbia rezidenţiei. TEMPEA, IST., 155. Patru rezidenţii (scaune de stăpînire) au orînduit. CANTEMIR, HR., 285. Avram iaste om nemeş şi cu răzidenţie. MOLDOVANU, AS, I, 152. Eu săntu omu nemeş si cu rezedentia aici in, Beligrad. IORGA, SD, XII, 52; cf. CANTEMIR, HR., 505; URICARIUL, V,. 407, 408 ; IORGA, SD, I, 104. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. răzidenţie (MOLDOVANU, AS, I, 152), rezidenţie (URICARIUL, V, 407); rezedenţia (IORGA, SD, XII, 52); g.-d.'rezidenţiei (TEMPEA, IST., 155; URICARIUL, V, 408), răzedinţi (IORGA, SD, I, 104), răzidenţii (IORGA, SD, I, 86); pl. nom.-ac. rezidenţii (CANTEMIR, HR., 285, 505). Variante: răzedinţă, răzidenţă, răzidenţie, rezedenţie. — Lat. med. residentia, magh. rezidencia, pol. rezydencja; cf. germ. Rezidenz. REZOLUŢIE s. f. (1732) Hotărîre. Viind rezoluţie la măria somai sus numitul director. DRA, I, 335. Pe care resoluţie să să milosti-vescă [. ..] a să iscăli. MOLDOVANU, AS, I, 157. Resolutia la istantia lui pop Petrea. MOLDOVANU; AS, I, 157 ; cf. DRA, I, 336. «-'(1747) Act. Cănd au mers prinţipul la L'axenburcu la refedarul De Veber pentru: rezelutie: STINGHE, DRŞ, I, 216. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. resoluţie (MOLDOVANU, AS, I, 157), rezelutie (STINGHE, DRŞ, I, 216),'rezoluţie (DRA, I, 335, 336); resoluţia '(MOLDOVANU, AS, I, 157). Variante: resoluţie, rezeluţie. — Lat. resolutio, germ. Resolution, magh. rezoluciâ. *RIT s. n. v. rituş. RITM s. n. (1757) Aşezare simetrică şi periodică a silabelor accentuate şi neaccentuate într-un vers. Pentru ritm. Ce este ritmul? EUSTATIEVICI, GR, 141. Cîie sînt neamurile sau numirile ritmurilor? [...] Care sînt ritmurile cele epiceşti şi îiricesti? EUSTATIE-VICI, GR, 141; cf. EUSTATIEVICI, GR, 142, 143. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. ritm (EUSTATIEVICI, GR, 141); ritmul (EUSTATIEVICI, GR, 141, 142, 143); g.-d. ritmului RITUŞ 308 (EUSTATIEVICI, GR, 143); pl. nom. -ac. ritmurile (EUSTATIEVICI, GR, 141); g.-d. ritmurilor (EUSTATIEVICI, GR, 141). --Lat. rhythmus, gr. poOnoţ. ’ ' “RITUŞ s. n. (1742) Religie. Niminea din rituşul nostru cel grecesc unit să nu fie slobod a trece la rituşul lătinesc. MOLDOVANU, AS, I, 151. Această îngăduinţa neamului din rituşul greceşti [... ] s-au arătat. DU. ■ ' ’ Forme gramaticale:: sg. nom.-ac. ritusu (DU); rituşul (MOLDOVANU, AS, I, 151; DU). Variantă: rituşu. — Magh. ritus (< lat. ritus). ■ RITUŞU s. n. v. rituş. ROBIN s. n. v. rubin. ROJMARIN s, m. v. rozmarin. ROMAN s. m. 1. (1648) Catolic. Carte scrisă la romani. GAT. •C., 8. 2. (1660 — 1680) (la pl.) Populaţia statului roman. Acolo lingă Turda[. ..] au fost un oraş foarte frumos al romanilor. GEOGRAFIE •c. 1660—1680, in DLR s. v. Nu aşa oştiia romanii. FN, 45. Ţileron marele acela a romanilor Dimosthenis. CANTEMIR, HR., 5; cf. BRANCOVICI, CR. SLOV., 45, 90, 104; CORBEA, D, 129T, 216v; ANON. CANT., 83; CANTACUZINO, IST., 12, 13, 14, 17, 25, 30, 31, .37; ANTIM, O, 254, 307, 312; NEAGOE, ÎNV., 175; CANTEMIR, HR., 9, 105, 113, 119, 163, 181, 222, 223, 245, 277, 321, 369; ANTIM, ■O, 155; N. COSTIN, L, 4; N. COSTIN, C, 40, 149, 458, 467, 468, 469, 500, 501, 503, 506; VP, 184v; MOLITVELNIC 1758, in BRV, II, 143. ■$■(1716 — 1742) Populaţia • Sfîntului imperiu roman de naţiune germană. Leopold [...], ales împărat al romanilor. TEMPEA, IST., 77; Iosif, puternicul împărat al romanilor. GRECEANU, IST., 191; •cf. TEMPEA, IST., 76, 78, 116; CAZANII 1748, in BRV, II, 106. Forme "gramaticale: sg.-nom.-ac. roman (N. COSTIN, C, 506); pl. nom.-ac. romani (CAT. C., 8 ; ANON. CANT., 83 ; CANTACUZINO, IST., 17, 30, 31, 37 ; CANTEMIR, HR., 113, 119, 181, 223; ANTIM, O, 155; N. COSTIN, C, 458, 469; MOLITVELNIC 1758, in BRV, II, 143); romanii (BRANCOVICI, CR. SLOV., 90 ; FN, 45 ; CORBEA, D, I29r, 216v; CANTACUZINO, IST., 12, 14, 17; ANTIM, O, 254, 307; NEAGOE, ÎNV., 175; CANTEMIR, HR., 119, 222, 245; N. COSTIN, C, 467, 469, 501); g.-d. romanilor (GEOGRAFIE 1660 —1680, in DLR s. v.; BRANCOVICI, CR. SLOV., ,45, 90,104 ; CANTACUZINO, IST., 13, 14, 25; ANTIM, O, 312; TEMPEA, .IST., 76/ 77, 78, 116; ■CANTEMIR, HR., 5, 9, 105, 113, 119, 163, 222, 277, 321, 369; GRECEANU, IST., 191; N. COSTIN, L, 4; N. COSTIN, C, 40, 149, 468, 500, 503; VP, 184v), romanilo.ru (CAZANII 1748, in BRV, II, •106). — Lat. Romanus, -a; -um. ROMAN, -Ă adj. (1701 — 1750) Care se referă la Roma şi la statul roman. Împăraţii romani. CANTACUZINO, IST., 12. Multe domne -şi guplnese romane [. . ..]prin theatruri si prin uliţă [. . .] zua si noapte înbla. CANTEMIR, HR., 117; cf. DOSOFTEI,' O, ; I, ■ 376; CANTA, •CUZINO, IST., 15, 16, 17, 21, 44, 66, 69, 70; N-COSTIN, C, 55, 477, 518. . ; , : 309 RUBIN • Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. roman (N. COSTIN^ C, 518), romanu (CANTACUZINO, IST., 16, 44, 66, 70); f. romana (CAN-TACUZ'INO, IST., 12, 15); g.-d. romano (CANTACUZINO, IST., 70); voc. m. romane (DOSOFTEI, O, I, 376); pl. nom.-ac. m. romani (CANTACUZINO, IST., 12,; N. COSTIN, C, 55, 518); f. romane (CANTACUZINO, IST., 69 ; CANTEMIR, HR., 117; N. COSTIN, C, 477). Variantă: romanu. — Lat. romanus, -a, -um. •ROMÂNCĂ s. f. (1736—1738) Femeie care aparţine populaţiei de bază din Imperiul Roman. Aceia iaste a celor răi răutate [...], ţi aceasta nu cu scăderia fetelor românce. N.' COSTIN, C, 460. Clav-dina, văduva româncă. N. COSTIN, C, 634 ; cf. N. COSTIN, C, 618, 619, 676. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. româncă (N. COSTIN, C, 634, 676); pl. g.-d. românce (N. COSTIN, C, 460, 618, 619). — Roman + suf. -că. •ROMANESC adj. (1717) De origine romană; roman. Stihurile ■unui vestit poet romanesc ce-i zic Ovidius. CANTEMIR, HR., 117. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. romanesc (CANTEMIR, HR., 117).' — Roman -f- suf. -esc. ROMANU adj. v. roman, -ă. ROMBIN s. n. v. rubin. ROSMARIN s. m. v. rozmarin. ROSOLIN s. n. v. rozol. ROTULĂ s. f. (sf. sec. XVII) Rotiţă. Rotula. Rotula. Kerekecske. LM, 242. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. rotula (LM, 242). — Lat. rotula. ROZMARIN s. m. (1699). Cîmpii cei ce fac rozmarin. FN, 71. Ulex, -cis g. m. O iarbă în chipul rojmarinului. CORBEA, D, 370r. Rozmarinul ne-au venit bine. IORGA, SD, X, 143. Tufe de rosmarin. IM, 99. Mai pune ceva untdelemnu, otet bun, rozmarin, magheran. CB, 6V; cf. CORBEA, D, 172v, 290r;'CB, 54r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. rosmarin (IM, 99), rozmarin (FN, 71; CB, 6T, 54r), rujmărin (CORBEA, D, 172v, 290r); rozmarinul (IORGA, SD, X, 143); g.-d. rojmarinului (CORBEA, D, 370r). Variante: rojmarin, rosmarin, rujmărin. — Lat. rosmarinus, it. rosmarino, magh. rozmarin, ngr. poanapîvov. “ROZOL s. n. (1749) Un fel de lichior. Rosolin franţozescu. CB, 56T. 1 butel rozol. IORGA, SD, XII, 68; cf. IORGA, SD, XII, 67. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. rogolin (CB, 56y), rozol (IORGA, SD, XII, 67, 68). Variantă: rosolin. — Ngr. poSâX.i (< it. rosolio); cf. germ. Rosolia. RUBIN s. n. (1594). Alasta lef mari ari on margaritar, [...Jon rombin mi§loc, pirăgor almas. DÎ, 194. 1 inel cu rubin în 4 muchi. IORGA, SD, VII, 178. Acolo iaste rubinul şi piatra cea verde. BB, 3. Aceastea stnt zamfir, rubin, ametist [...] şi alte multe. PA, 56v. îmbrăcămintea craiului [...] era foarte de mare preţ. tot diiamanturi si robine. ANON. BR., 331; cf. INVENTAR 1681, in DLR s. v.; RUBINU 310 IORGA, SD, VII, 183; BRANCOVICI, GR. SLOV., .45; CANTEMIR, II, I, 8; IORGA, SD, VII, 189, VI, 236, 250; URICARIUL, XI, 225; IORGA, SD, XII, 46, 67. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. romMn (DÎ, 194), rubin (IORGA, SD, VII, 178; PA, 56v; CANTEMIR,: II, 1,8; IORGA, SD, VI, 236; URICARIUL, XI, 225), rubinu (URICARIUL, XI, 225); rubinul (BB, 3); pl. nom.-ac. roMne (ANON. BR., 331), robinuri (INVENTAR, 1681, in DLR s. v.; BRANCOVICI, CR. SLOV., 45; URICARIUL, XI, 225; IORGA, SD, XII, 46, 67), rubinuri (IORGA, SD, VII, 178, 183, 189; rubinur[ij: IORGA, SD, VI, 250). Variante: robin, rombin, rubinu. — Lat. med. rubinus, robinus, ngr. poonTtivi. RUBINU s. n. v. rubin. r . . RUGHI s. m. pl. (1717) Popor germanic de pe ţărmul Mării Baltice. Strînsu-s-au dară acolo schithii, gotthii [.. .J,sar maţii, cvadii, rughii, bastarnii, marcomanii. CANTEMIR, HR., 287. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. rughii (CANTEMIR, HR., 287). — Lat. Rugii. RUJMĂRIN s. m. v. rozmarin. , . RUTĂ s. f. (1648) Virnanţ. Zeciuiţ mintă şi mia şi toate legumile. NT, 84v. Rute. Rula. ANON. CAR., 366. Fiertură de therme amară cu rută şi cu piper să bea. MD2, 32v; cf. MDi, 26v, 37r; MD2, 76r, 84r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. rută (MD^ 26v, 37r; MD2, 14T, 32v, 76r; rute: ANON. CAR., 366); ruta (NT, 84v; MD2, 84r). — Lat. ruta, magh. ruta (fii). RUTULI s. m. pl. (1717) Veche populaţie din Latium. Pre fiică-sa Levania i-au dat (pre care mai denainte o fusese logodit cu Turnus, domnul rutulilor). CANTEMIR, HR., 95. Forme gramaticale: pl. g.-d. rutulilor (CANTEMIR, HR., 95). — Lat. Rutuli. s ®SABINEANCĂ s. f. (1717) SabinFete sabinence pentru privala Şocurilor alergase. CANTEMIR, HR., 99. — Forme gramaticale: pl. nom.-ac. gaMneance (sabinence: CANTEMIR, HR., 99). ■ — Sabinean + suf. -că. CSABINEANI s. m. pl. (1717) Sabini. Pre acele fete a sabinenilor au rîpit şi le-au luat femei. CANTEMIR, HR., 99. Forme gramaticale: pl. g.-d. saMneanilor (sabinenilor: CANTEMIR, HR., 99). — Sabini -f- suf. -ean. SABINI s. m. pl. (1736 —1738) împotriva sabinilor celor prea cumpliţi vrăjmaşi a romanilor. N. COSTIN, C, 468. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. sabinilor (N. COSTIN, C, 468). — Lat. Sabini. SACRAMENT s. n. (1648) Taină bisericească. Cile şacramentu-muri au orindit Cristuş în Testamentumul Nou? CAT. C., 27. Mys-tirio sau sacrament. MYST., ' foaia de titlu. Cuvine-se a şti haina sacramentului sau tainei. SC, 123r. Cite sacramenturi simpt? PILUTIO, DC, 22. Ce au rînduit acest sacramentom? P. PR., 103v; cf. CAT. C., 26, 28; SC, 120r; PILUTIO, DC, 8, 15; MOLITVENIC 1689, in BRV,-I, 292, 293; CORBEA, D., 295r; P. PR., 28r, 96r; BUITUL, CAT., 17; AMELIO, CAT., 293, 295. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. sacrament (MYST., foaia de titlu; CORBEA, D, 293r), sacramentu (MOLITVENIC 1689, in BRV, I, 293), şacramentom (P. PR., 103v), şacramentum (CAT. C., 28); şacramentomul (P. PR., 96r); g.-d. şacramcntului (SC, 123r); pl. nom.-ac. sacramenturi (PILUTIO, DC, 8, 15, 22), şacramentnmuri (CAT. C., 26, 27), sacramenturi (SC, 120r); sacramenturiie (MOLIT-VENIC 1689, in BRV, I, 292 ; sakrament urile: AMELIO, CAT., 293 ; sakramenturyle: AMELIO, CAT., 295), şacramenţumurile (BUITUL, CAT., 17; şacramentumurille: CAT. C., 27, şacramentumvrile: CAT. C., 26), şaeramenturile (P. PR., 28r); g.-d. sacramenturilor (MOLITVENIC 1689, in BRV, I, 293), şacramenturilor (P. PR., 28r). Variante: sacramentu, şacrament(om), şacramentum. — Lat. şacramentum, magh. sâkramenlom, săkramenlum. SACRAMENTU s. n. v. sacrament. SACRISTIE s. f. (1716 — 1742) Sacristia, adecă casă de taină, ce este paraclisul. TEMPEA, IST., 148. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. sacristia (TEMPEA, IST., 148). — Lat. med. sacristia. , c.. ■ SAFIR 312 SAFIR S.'n. (1582) Supt picioarele lui era ca o piatră, frumoasă de şafir. PO, 259. Şi-l grămădiră acesta cu patru rindure de pietri {...] In al doilea <.era>: carmen, safir şi gheman. PO, 311. Sap-phirus g. f. Piatră safir. CORBEA, D, 296v; cf. PO, 272. Forme gramaticale: saîir (PO, 272, 311 ; CORBEA, D, 296T), şaîir (PO, 259). Variantă: şaîir. — Lat. sapphirus, magh. sâphir. SALAM s. m. (1749) Varietate de cîrnati. Cimaţi groşi şi scurţi ce să chiamă salami frinceşti. CB, 51v. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. salami (CB, 51v). — It. salame, salami, ngr. oakăiii. SALATĂ s. f. 1. (1690 — 1700) Plantă. Salata. Salată. Salat(!). CANTACUZINO, VIR, 175. Lactuca g.,f. Salată, lăptucă. CORBEA, D, 166v. Să le oblojeşti cu cite răcoresc, adecă făcute cu oţet de trandafir, arpăcaş, salată. MD2, 79v; cf. CORBEA, D, 244v, 350v; ’MD2, 225v. 2. (1749) Preparat culinar. Salată de andidii. CB, 49v; cf. CB, 16r, 20T, 50r, 50v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. salată (MD2, 79v; salat: CANTACUZINO, VIR, 175), salată (CANTACUZINO, VIR, 175; CORBEA, D, 166v, 244v, 350v; CB, 16r, 20r, 49v, 50r, 50^; MD2, 225v); sălata (CB, 40v); pl. nom.-ac. sălături (CB, 49v). Variantă: gălată. — It. salata, ngr. craXăxa. OSALVATELLA s. f. (c. 1760) Venă a braţului stîng, din care se extrage, în mod obişnuit, sînge. Apoi să sloboază stnge, ori din vina cea împărătească sau din salvatella la cotul sting. MD2, 225T. — It. salvatella. SALVIE s. f. (1651-1700). Shalye., Salvia. ANON. CAR., 366. Salvia g. f. Salvie. CORBEA, D, 295r. <£> (1651 —1700) Şalie sălbatică = salvie sălbatică, jaleş. Shalye selbatike. Ambrosia. ANON. CAR., 366. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. salvie (CORBEA, D, 295r), şalie (shalye: ANON. CAR., 366). Variantă: şalie. — Lat. salvia, magh. zsălya. SAMARITEAN, -Ă s. m. şi f. (1643). Nice unul de voi n-au făcut milă cu deaproapele său cum au făcut acest samaritean. VARLAAM, C, 341r. Hristos zice şi făgăduiaşte samariteanii. MĂRG., 2V; cf. VARLAAM, C, 345v. Forme gramaticale: s. m. sg. nom. -ac. samaritean (VARLAAM, C, 341r) ; samariteanul (VARLAAM, C, 341r, 345v); s. f. sg. g. -d. samariteanii (MĂRG., 2V). . — Lat. Samaritanus, -a (cu substituire de sufix). SANDAL s. n. v. gantal. OSANICULA s. f. (c. 1700) Sănişoară. Sanicula g. f. Iarbă sanicula. CORBEA, D, 296T. — Lat. sanicula. SANTAL s.n. 1. (c. 1700) Arbore tropical. Şanlalum g. n. Lemn sandal, roditori la Indiia. CORBEA, D, 296v. 313 SARMATICESC 2. (c. 1760) Lemnul santalului, utilizat în farmacie pentru uleiurile pe care le conţine. Să bea bolnavul în fieştecare zi [...] spefies dă trei santale şi dă trandafilii lui Avva. MD2, 36r; cf. MDa, 2T, 3V. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. sandal (CORBEA, D, 296v); pl. nom. -ac. sandaluri (MD2, 2V, 3V), santale (MD2, 36r). Variantă: sandal. — Lat. med. sandaluri, santalum, ngr. cavcâXi, advtako. * SARDEA s. f. v. sardelă. SARDELĂ s. f. (1749) Sardea. Ostropiel de sardeale. CB, 48r. Ferme gramaticale: pl. nom. -ac. sardeale (CB, 48r). — It. sardella, ngr. crap8eX,(X,)a. SARMAT s. m. (c. 1685). De neamul sarmatilor şi de numirea lor. BRANCOVICI, CR. SLOV., 29. Gîlcevile ce dese făcea sarmaţii (adecăte leşii). CANTACUZINO, IST., 30. Multe nemuri foarte, unile după alalte stind [...], ghermanii, sarmaţii, ghetii. CANTEMIR, HR., 61; cf. BRANCOVICI, CR. SLOV., 30; CANTACUZINO, IST., 70; CANTEMIR, HR., 63, 126, 127, 177, 207, 274, 280, 464; N. COSTIN, L, 29. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. sarmat (CANTEMIR, HR., 177); pl. nom. -ac. sarmati (BRANCOVICI, CR. SLOV., 30; CANTEMIR, HR., 127; N. COSTIN, L, 29), sarmati (CANTEMIR, HR., 464); gar-matii (CANTEMIR, HR., 61, 274; sarmalei: CANTEMIR, HR., 126, 280), sarmaţii (CANTACUZINO, IST., 30, 70; CANTEMIR, HR., 63; N. COSTIN, L, 29); g. -d. sarmatilor (BRANCOVICI, CR. SLOV., 29, 30; CANTEMIR, HR., 207), sarmaţilor (CANTACUZINO, IST., 70). — Lat. Sarmata, gr. Eap[xaif|<;. •SARMATEAN s. m. (1717) Sarmat. Solului avgustesc, celui dintăi prefect a provinţiii [...] sarmatenilor. CANTEMIR, HR., 161. Forme gramaticale: pl. g. -d. garmateanilor (sarmatenilor: CANTEMIR, 'HR., 161). — Sarmat -f suf. -ean. SARMATEC, -Ă adj. v. sarmatic, -ă. SARMATIC, -Ă adj. (1717) Care provine din Sarmaţia. Rudeniia schithilor sarmatici [. ..] nărocite începături au dat. CANTEMIR, HR., 12; cf. CANTEMIR, HR., 76. Forme gramaticale: pl. g. -d. m. sarmatici (CANTEMIR, HR., 12); f. sarmatece (CANTEMIR, HR., 76). Variantă: sarmatec. — Lat. Sarmaticus, -a, -um; cf. gr. SapnatiKog, -f|, -6v. ■ V. şi sarmaticesc, -escă. SARMATICESC, -ESCĂ, adj.'(c. 1685) Specific sarmaţilor; sarmatic. Supt acest nume sarmaticesc toţi strămoşii sloveno-ruseşti [.. ,]să încue. BRANCOVICI,- CR. SLOV., 30. Sarmaticus, -a, id. Sarmaticesc, sarmaticescă.. CORBEA, D, 297v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. sarmaticeso (CORBEA, D, 297v); f. sarmaticescă (CORBEA, D, 297v); n. sarmaticesc (BRAN-COVICI, CR. SLOV., 30); pl. nom. -ac. n. sarmaticeşti (BRANCOVICI, CR. SLOV., 30). — Lat.: Sarmaticus, -a, -um, gr. SaputmKog,: -tj, -ov (după modelul adjectivelor terminate în -esc). V. şi sarmatic, -ă. SAKMATIENEŞTE 314 . *SARMATIENEŞTE adv. (c; 1700) într-un mod specific sarma-ţilor. Sarmălice adv. Sarmaiieneşte. CORBEA, D, 297r. — Sarmat +_suf. -ieneşte. SASAFRASĂ s. f. (c. 1760) Lemnul unui gen de lauracee, utilizat în farmacie. Să iei [... 7 patru ughii adecă loturi saparina, patru loturi sasafrasa. MD2, 29r. Bun iaste si lemnul cel sfint şi sasafrasa. MD2, 67r; cf. MD2, 3r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. sasaîrasa (MD2, 3r, 29r,-67r). — It. sassafrasso. SATIRĂ s. f. (c. .1700) Specie lirică. Satyricus, -a, -id. Satiricesc, -ă,. de satira sau însus poeticul scriitori de satiria. CORBEA,’ D, 298r; cf. EUSTATIEVICI,'GR, 144. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. satira (CORBEA, D, 298r; EUS-TATIEVICI, GR, 144), satiria (CORBEA, D, 298r). . Variantă: satirie. r — Lat. satira, ngr. adxipa; cf.- rus. camupa. SATIRIC s. n. (c. 1700) Autor de satire. Iuvenalis g. ni. Numele unui poetic satiric. CORBEÂ, D, 165v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. satiric (CORBEA, D, 165v). — Lat. satyricus. ®SATIRICESC, -EASCĂ adj. (c. 1700) Care tine de. satiră; satiric. Satyricus, -a, id: Satiricesc, -ă, de satira. CORBEA, D, 298r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. satiricesc (CORBEA, D,. 298r); f. gatiriccaseă (CORBEA, D, 298r). — Satiric + suf. -esc. SATIRIE s. f. v. satiră. * SATISFACŢIE s. f. y. sădesîacţie. °SAXONESC, -EASCĂ adj. 1. (1717) De origine saxonă. Cravţius, istoric saxonesc. CANTEftfÎR, HR., 54; cf. CANTEMIR, HR., 176» 285, 511. 2. (1717) Propriu saxonilor, al saxonilor. Ardialul 'în limba saxo-nescă [...] s-au numit [. . .] ţara a şepte cetăţi. CANTEMIR, HR., 463. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. saxonesc (CANTEMIR, HR., 54, 176, 511); f. saxonească. (saxonescă; CANTEMIR, HR., 463); g.-d. f. gaxoneşti (CANTEMIR, HR., 285). — Saxon + suf. -esc. . SAXONI s. m. pl. 1. (1701—1750) Saşi. Saxoni (adecă [...] sasi, că aşa le zic). CANTACUZINO, IST., 34. .2, (1717) Uniune de triburi germane care locuia în vechea Saxonie. Sacsonii [...] crăiia anglicană şi scoticâau aşezai. CANTEMIR, HR., 12. Svezii, danii, saxonii [.. .] din rădăcina cea veche a alamanilor sînt. N. COSTIN, L, 54; cf. CANTEMIR, HR., 148, 287, 350; PS. -AM., 87. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. saxoni (CANTACUZINO, IST., 34; CANTEMIR, HR., 350); saxonii (CÂNTEMIR, HR., 148, 287; '• N. COSTIN, L, 54; sacsonii: CANTEMIR, HRi, 12) ; g. -d. saxonilor (sacsonilor: PS. -AM., 87): " . — Lat. Saxones. , • ’ ■ • SĂCRETARIU s. m. v. secretar. , ' SĂDESFACŢIE s.f..-.(1749) Satisfacţie. Mă rog [,..] ca, să amu sădesfacţia pentru ruşin[ea] alasta ce mi-au făculu. IORGA, SD, XII, 52. 315 SCANDAL Forme gramaticale: sg. nom. -ac. sădesîactia (IORGA, SD, XII, 52). ' ' . : _ ' —„It. sod(d)disfazione; cf. lat. satisfaclio. SALATĂ’s.j.-y. salată. ®SĂLĂŢÎCĂ s. f. (c. 1700) Sălăţică. Lactucula g. f. Sălăţică, lăp-tucică. CORBEA, D, 166v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. sălăţică (CORBEA, D, 166v). — Sălată + suf. -ică. SĂLDAŢ s. m: v. soldat. . SĂMINARIUM s. n. v. seminarium. SĂNĂTOR s. m. v. senator. SĂNATUR s. m. v. senator. 0SCALĂ s. f. 1. (1590 — 1591) Port, chei. Am dat vame lui diva se ghirigescu vadură şi sicalele. DÎ, 167. Iaste acolo scală pre mare. PA, 50v. Le-au dat zălog Crîmul si [...] unghiul Mării Negre, cu scălile lui. M. COSTIN, NM, 266; cf. PA, 57r; M. COSTIN, L, 119; CANTEMIR, HR., 60; N. COSTIN, L, 27, 28, 53, 222; VP, 6r. O (1736-1738) Fig. Moartea [. . .] iaste scală fără de grije. N. COSTIN, C, 257. 2. (1594) Scară la şa. On perăche sicale, arit. DÎ, 192. ' 3. (1599) Vamă, punct vamal. Ţinutul scalei de la Bran, biruri 200. Dî,‘ 115. Orcare vameş va fi pricină ca să nu treacă neguţătorii cu negoţ pre la vreo scală, făcindu-le multă asupreală. PRAV, VL, 72. Fiind aceşti oameni den scală, care scală iaste şi de folosul ţărăi noastre [...] pohtim [ J..] să nu stea scala pustie. IORGAj SD, X, 137; cf. IORGA, SN, 70; PRAV. MB, 323; IORGA, SD, X, 147, 50, 80, 141; IORGA, SD, VI, 235. 4. (1717) Indice, tablă de materii. Ricţioluc (!) in scala hronicului arată să fie tnpărăţil ani 37, luni 5, zile 21. CANTEMIR, HR., 391. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. scală (IORGA, SN, 70; PRAV, VL, 72; PRAV.'MB, 323; IORGA, SD, X, 137, 80, 141; PA, 50v; M. COSTIN, L, -119 ; N. COSTIN, L, 222; N. COSTIN, C, 257; VP, 6r; scalfă]: IORGA, SD, X, 147, 50); scala (IORGA, SD, X,137; PA, 57r; CANTEMIR, HR., 60, 391); g. -d. scalei (DÎ, 115); pl; nom. -ac. scalo (N. COSTIN, L, 27), sicale (DÎ, 192); scalele (N. COSTIN, L, 28), scaleli (N. COSTIN, L, 53), scălile (M. COSTIN, NM, 266; IORGA, SD, VI,'235), sicalele (Dî, 167).. Variantă: sicală. ' — V. sl. cKJAd, ngr. cricâ^d, pol. skala, tc. skala, (v. sl., ngr., pol., tc. < lat. med., it. scala). SCANDAL s. n. (1705) Supărare, ceartă. Scandal lăt. Scandală, bântuire, supărarea, împiedecarea voii. CANTEMIR, II, I, 21. Să nu să facă scandal. DRA, I, 405; cf. N. COSTIN, C, 28. O (1705) Piatră do scandal, stîncă a scandalului = obstacol, piedică neprevăzută. însă nu mică stinca a scandalului la tot pasul căii aceştiia au aruncai. CANTEMIR, II, I, 146. Aceslă a lui Pretorie piatră de scandal din drumul adeverinţii istoriii nerădicată nu o vom lăsa. CANTEMIR, HR., 280. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. scandal (CANTEMIR, II, I, 21; CANTEMIR, HR., 280; N. COSTIN, C, 28; DRA, I, 405); g.-d. scandalului (CANTEMIR, II, I, 146). — Lat. scandalum, gr. aKdvSaXov. . SCHIT 1 316 SCHIT1 adj. (1701—1750) Scitic. Au venit un sol schith la tu-rci. CANTACUZINO, IST., 73. Vitalian de nem schith fiind. CANTEMIR, HR., 313. ■ • - Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. schit . (schith: CAtiTACU- . ZINO, IST., 73; CANTEMIR, HR., 313) ;n. schitu (schithu: CANTACUZINO, IST., 73). Variantă: schitu. v • — Lat. Scytha, gr. SKuOriţ. SCHIT 2 s. m. (c. 1685) Scit. Schithia, unde şăd acum schithii, adecă 1 tătarii. BRANCOVICI, CR. SLOV., 29. Hunii, adecăte schithii aceia, cărora acum şi unguri le zicem. CANTACUZINO, IST., 72. Vitalian tătarul cu multă samă de scythi să crestiniază. CANTEMIR, HR., 511; of. BRANCOVICI, CR. SLOV., 33,'98; CANTACUZINO, IST., 73, ?4, 75; CANTEMIR, II, I,. 21; CANTEMIR, HR., 177, 212, 287 ; M. COSTIN, NM, 254; URECHE, L, 74, 75; N. COSTIN, L, 54; VP, 1 3T. 1 Forme gramaticale: sg. nom. -ac. schit (schith: CANTACUZINO, ; IST., 73; scytth: CANTEMIR, HR., 177); schitul (schithul: BRAN-COVICI, CR. SLOV., 98); pl. nom. -ac. scliiti (schithi: BRANCOVICI, GR. SLOV., 33; CANTACUZINO, IST., 73, 74, 75; VP, 3V; schythi: GANTEMIR, HR., 212, 511), schiti (M. COSTIN, ,NM, 254), sţiti (URECHE, L, 75); schitii (CANTEMIR, II, I, 21; N. COSTIN, L, 54; schithii: BRANCOVICI, CR. SLOV., 29; CANTACUZINO, IST., 72; CANTEMIR, HR., 287; VP, 3V; schythii: CANTEMIR, HR., 212), stitii (URECHE, L, 74); g. -d. schitilor (schithilor: BRANCOVICI, CR. SLOV., 98). " Variantă: sţit. — Lat. Scytha, gr. EKo0T|g. SCHITIC, -Ă adj. (1701—1750) Scitic. Hunii şi [...] alte nor oade dentr-acolo schitice [. ..] într-aceste părţi ale Apusului au venit. GAN-TACUZINO, IST., 9; cf. CANTACUZINO, IST., 36. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. n. schitice (CANTACUZINO, IST., 9, 36). ' i — Lat. Scythicus, -a, -um, gr. gku9ik6?, -fi, -6v. - V. şi s c h i t i c e s c, - e a s c ă. SCHITICESC, -EASCĂ adj. (1717) Scitic. Ungaria f...] din unii 1 iaste născută, a cărora limbă schythicescă iaste. CANTEMIR, HR., 281; of. CANTEMIR, HR., 364, 510, 539. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. f. schiticească (schythicescă: GANTEMIR, HR., 281); n. schiticesc (schythicesc: CANTEMIR, HR., 364, 510, 539). — Lat. Scythicus, -a, -um, gr. oKriQiKâţ, -f|, -6v (după ' modelul adjectivelor terminate în -esc).' , ' V. şi s c h i t i c, -ă. SCHITU adj. v. schit1. SCHITIARIE s. f. v. spiţărie. SCHIŢIER s. m. v. spiţer. *SCIT s. m. v. schit2. *SCITIC, -Ă adj. y. bchitic, -ă, scMticcsc, -ească. SCO(A)LĂ s. f.v. şcoală. , SCOLASTIC s.m. (c. 1700) Şcolar. Scholasticus g. m. Scolastic, diiac, [...], şcoleri. CORBEA, D, 300T. 317 SECRETAR I Forme gramaticale: sg. nom. -ac. scolastic (CORBEA, D, 300T). —■ Lat. scholasticus, -a, -um. SCORBUT s. n. (c 1760). Cap. 9. Pentru patima ce să numeşte scorbut, stricarea singelui. MDj, 21r. Scorbutul care supără greu părţile ceale mai dinlăuntru. MD2, 43v; cf. MD., 45r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. scorbut (MDJ5 21r; MD2, 45r); scorbutus (MD2, 45r); scorbutul (MD2, 43v). Variantă: scorbutus. — Lat. med. scoijjuthus; cf. it. scorbuto. *SCORBUTIC, -Ă adj. v. scorbuticesc, -ească. SCORBUTICESC, -EASCĂ adj. (c. 1760) Scorbutic. Melanholi- ceasca patimă fără ceale împotrivă scorbuticeşti nu să tămăduiaste. MDj, 43v. ' Forme gramaticale: pl. nom. -ac. f. scorbuticeşti (MD2, 43v). — Lat. med. scorbuticus, -a,' -um (după modelul adjectivelor r terminate în -esc). ; SCORBUTUS s. n. v. scorbut. SCOŢI s.m. pl. (1717) Scoţieni. Alemanii prăda Gallia [...Jşi scoţii, Vritaniia. CANTEMIR, HR., 254. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. scoţii (CANTEMIR, HR., 254). — Lat. Scoţi. SCOTIC, -Ă adj. (1717) Scoţian. Crăiia anglicană şi scotică au aşezat. CANTEMIR, HR., 12. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. f. scotică (CANTEMIR, HR., 12). — Lat. scoticus, -a, -um. *SCRIN s. n. v. scrină. °SCRINĂ s. f. (1711) Comodă. 7 beniseli cu scrină. URICARIUL, XI, 219. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. scrină (URICARIUL, XI, 219). — Rus. ckputtH (< lat. scrinium). SCRINIARIU s. m. (1682) Arhivar. Evstratie [...] era scriniiariu a cinul duchicesc şi era mai mare într-însul. DOSOFTEI, VS, dec., 214v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. scriniariu (scriniiariu: DOSOFTEI, VS, dec., 214v). — Lat. scriniarius. SCRIPTORI s. m. (c. 1700) Notar. Concepta verba. Forma (sau izvodul) de obşte zîcătoare după notarius (scriptori). CORBEA, D, 61T. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. scriptori (CORBEA, D, 61v). — Lat. scriptor. *SECRET s. m. v. sicrot. SECRETAR s. m. (1593) Funcţionar (public sau particular); demnitar. Ghiorghie pîrcălabul şi Jora pircălabul [.. . J şi Toader Veveriţă secretariul. DÎ, 179. Primejdii unui secretariu de mult preţ. FN, 40. Si-lentarii g. m. pl. [■ ■.] secretariusi. CORBEA, D, 311r. Secretar Diben. PS. -COSTIN, L, 70. N. de Porta, secretar. DRA, I, 307. La secreta-resul cel mare. STINGHE, DRŞ, I, 144. Mi-au zis aici sicritarul. IORGA, -SN, 113; cf. DOSOFTEI, VS, nov., 149r; IORGA, SD, X, 280, XIII, 72; TEMPEA, IST., 118; CANTEMIR, HR., 115, 154, 225, 396, 468, 470; DRA, I, 304, 305, 308, 309; IORGA, SD, XIV, 19; STINGHE. DRŞ, I, 94-95, 97; DRA, I, 315; STINGHE, DRŞ, 135; IORGA, SD, XIV, 53, 54; STINGHE, DRŞ, I, 216; AXINTE URICARIUL, in DLR s.v. SECRETAREŞ 318 Forme gramaticale: sg. nom. -ac. săcretariu (CANTEMIR, HR., 115), secretar (PS. -COSTIN, L, 70; DRA, I, 304, 305, 307, 308; IORGA, SD, XIV, 19; STINGHE, DRŞ, I, 216; AXINTE URICARIUL, in 'DLR s.v.), gecretariş (STINGHE,: DRŞ, I, 216), secretariu (CANTEMIR, HR., 115, 154,-396), secretarii (IORGA, SD, XIV, 53); secre-tareşul (STINGHE, DRŞ, I, 144). secretarişul (STINGHE;' DRŞ, I, 216), secretariul (DÎ, 179; DOSOFTEI, VS, nov., 149r; -CANTEMIR* HR., 225, 468, 470; DRA, I, 309, 315; STINGHE, DRŞ, I, 135; IORGA, SD, XIV, 54; secrel[a]riul: IORGA, SD, . XIII, 72), sicretariul TEMPEA, IST., 118), sicritariul (IORGA,- SD, X, 280), sicritarul (IORGA, SN, 113), sicritorişul fsikritorissul: STINGHE, DRŞ, 1, 97); g.-d. secretariu (FN,. 40), sicritareşului (sicritaresului: STINGHE, -DRŞ, I, 94—95); pl. nom. -ac. secretariugi (CORBEA, D, 311r). Variante: săcretariu,. secretareş, gecretariş, secretariu(g), secre-taru, gicretariu, gicritar(eş)j sicritariu, siciîtoriş. — Lat. med. secretarius, magh. szekretârius, germ. Sekretar, pol. . SBjţrctCLTZt SECRETAREŞ s. m. v. secretar. ; SECRETARIŞ s. m. v. gecretar. SECRETARIU(S) s. m. v. secretar. SECRETARU s. m. v. secretar. , ■ —. SECTĂ s. f. 1. (c. 1700) Grup alcătuit din adepţii unei doctrine filozofice. Zeno g. m. Un filosof [. ..] care au fost întîiid începători stoiţei sectei. CORBEA, D, 376r. 2. (1733) Comunitate religioasă. Această planetă e fără noroc secti^iy jidovească. CALENDAR, 5. Forme gramaticale: sg. g. -d. sectei (CORBEA, D, 376T), secti (CALENDAR, 5). — .Lat. secta; cf. germ. Sekte, magh. szekta. r: OSECUNDĂ adj. f. (1748) A doua. După decret, la partea secunda, titulo 36, a lui Mantian. IORGA, SD, XII, 49. . m ' — Lat. secundus, -a, -um. ■ ■ SECUNDICHI s. m. (1682) Funcţie în ierarhia mănăstirească; adjunct al primiceriului. Serghie era primichiri la şcoala ghentililor, iară Vacho, secundichi lor. DOSOFTEI, VS, oct., 50?. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. secundichi (DOSOFTEI, VS, oct., • 50T). > — Lat. med. secundicerius, gr. med. asKouvSiKfipiog. *SEMINAR s. n. v. semin&rium. SEMINARIUM s. n. (1742) Şcoală pentru pregătirea preoţilor; seminar. Neisprăvindu-să seminariumul aici lingă episcopi, nice o socotinţă despre altul nu poate., face. MOLDOVANU, ÂŞ, I, 151. Feciori ( !) rumânilor să să primescă, ca si pină acum în săminariumele catoli-ceşti. MOLDOVANU, AS, I, 15t‘. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. seminariumul (MOLDOVANU, AS, I, 151); g. -d. geminariumului (MOLDOVANU, AS, I, 151); pl. nom. ,-ac. săminariumele (MOLDOVANU, AS, I, 151). ,, Variantă: găminarium. , , , ^: — Lat. seminarium, magh. szeminârium. . , ' SENAT s. n. 1. (1682) (La romani) Organul suprem de conducere a statului. Era în dzilele lui Lichinie împărat [...] ceata senatului, adecă sfatului. DOSOFTEI, VS, sept., 12v. La-ntrebare fu scos naintea ■ 319 SENATORIE senatului (gl. marg. boierilor celor de divan). DOSOFTEI, VS, ian., 22v. Cu mai mare cinste l-au priimit sinalul. CANTEMIR, HR., 105. Ales fu împărat Rimului acesta Marco Avrilie, den dzisa norodului .şi ales sinatului. N. COSTIN, C, 52; cf. CANTEMIR, HR., 15, 82, 99, 118, 120 ;'N. COSTIN, C, 66, 70, 72, 130, 540, 541, 584, 597. _ 2. (c. 1740) Sfat domnesc. Ieşind din beserică cu tot senatul au intrat in curţile domneşti. NECULCE, L, 321. Cu de aceste şi ca aceste au adus pre craiul şi pre tot senatul cardinalul acela. M. COSTIN, CU, 285; cf. NECULCE, L, 258; M. COSTIN, CU, 284. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. senat (N. COSTIN, C, 130, 540, 541, 584, 597); senatul (CANTEMIR, HR'., 82, 99, 118, 120; NECULCE, L, 321; M. COSTIN, CU, 284, 285), sinatul (CANTEMIR, HR., 105; M. COSTIN, C, 72; NECULCE, L, 258); g. -d. senatului (DOSOFTEI, VS, sept., 12v, ian., 22v; CANTEMIR, HR., 15; N. COSTIN, •C, 66, 130), sinatului (N. COSTIN, C, 52, 70). Variantă: sinat. — Lat. senatus, pol. senat, rus. certam. SENATOR s. m. (1682 —1686) I-au umorîtu-i şi doi senatori. DOSOFTEI, VS, febr., 56v. Senator lăt. Sfetnic, boier de sfat, boier mare. CANTEMIR, II, I, 21. Au trimis-o la Roma, la un sinator ce-l chema ■Greţin. CANTEMIR, HR., 72. Vestit senator pre atuncea la Rîm, anume Brut. Ml COSTIN, NM, 251. Să tot ruga sinatorilor. NECULCE, L, 259. Auzind senatorii [...Jau început a intra în poiată. ÎNŞTIINŢARE 1757, in DLR ms, s.v.; cf. CANTEMIR, II, I, 40, 85, 243, II, 126; M. COSTIN, L, 121; CANTEMIR, HR., 80, 225, 382; M. COSTIN, NM, 250, 252, 253; N. COSTIN, L, 37, 38; N. COSTIN, C, 134, 299, 444, 460, 621; NECULCE, C, 28; NECULCE, L, 371. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. senator (CANTEMIR, II, I, 21; M. COSTIN, NM, 251), sinator (CANTEMIR, HR., 72); pl. nom. -ac. sănatori (M. COSTIN, NM, 250), sănaturi (NECULCE, L, 371), senatori (DOSOFTEI, VS, febr., 56v; CANTEMIR, II, 1,85; CANTEMIR, HR., 225; N. COSTIN, C, 460, 621), sinatori (CANTEMIR, HR., 80; N. COSTIN, C, 299); senatorii (CANTEMIR, II, I, 40, II, 126; M. COSTIN, L, 121; M. COSTIN, NM, 253; N. COSTIN, L, 38; NECULCE, C, 28; ÎNŞTIINŢARE 1757, in DLR ms.. s. v.), sinatorii (CANTEMIR, HR., 382); g.-d. senatorilor (CANTEMIR, II, I, 243; N. COSTIN, C, 134); sinatorilor (M. COSTIN, NM, 252; N. COSTIN, L, 37; N. COSTIN, C, 444; NECULCE, L, 259). Variante: sănator, sănatur, sinator. — Lat. senator, rus. ceuamop. eSENATORESC, -EASCĂ adj. (1717) Care aparţine senatului. Unii si la cinste de boerii senatoresti mai pre urmă au încăput.^ CANTEMIR, HR., 384. .' ' Forme gramaticale: pl. nom. -ac. f. senatoreşti (CANTEMIR, HR., 3S4). — Senator + suf. -esc. SENATORIE s. f. (1717) Funcţia de senator. Acmu şi slujba sena-toriii numai iuşure adăogîndu-să. CANTEMIR, HR., 50;cf. N. COSTIN, C: 597. Forme gramaticale: sg. g. -d. senatoriei (N. COSTIN, C, 597), scnatoriii (CANTEMIR, HR., 50). SENIOR 32» — Lat. senaioria. *SENIORws. m. v. sinior. *SENIORĂ s. f. v. sinioră. SENS s.n. (1717) înţeles. Pre aceşti gotthi ii numeşte crivăţeni; sau, cu alt sens (înţelegere), numeşte peştii, carii s-au hrănit cu stirvurile gotthilor crivăţeni. CANTEMIR, HR., 271. , Forme gramaticale: sg. nom. -ac. sens (CANTEMIR, HR., 271). — Lat. sensus. SENTENŢIE s. f. 1. (c. 1700) Hotărîre, decizie. Theta g. n. O slovă grecească care în judecată osindire şi spre moarte sentenţie au însămnat. CORBEA, D, 345v. Sentenţie lăt. Sfatul cel mai de pre urmă. Cuvînt carile intr-alt chip nu să mai poale muta ales. CANTEMIR, II, I, 21. Ce vor fi după ce să va spune afară setentiia groaznică a lui Hrislos? P. PR., 25r; cf. CORBEA, D, 221v; CANTEMIR, II, I, 50, 149; P. PR., 24v. 2. (c. 1700) Maximă, aforism, adagiu. Gnomae. Zicere împodobită, sentenţii frumoase. CORBEA, D, 126v. Sentenţiile filosofeşti în bolbăie-turi [. ..] să să prefacă. CANTEMIR, II, II, 179. După sentinţiapomenită zicem. CANTEMIR, HR., 117; cf. CORBEA, D, 265r, 306r; CANTEMIR, II, I, 108, 116, II, 22; CANTEMIR, HR., 116. * (1717) Părere, opinie. Aceştii sentenţii precum ellini ase latini, căţiva avtori a ave putem; [...] pentru dovada cuvîntului aice pre scurt îi vom aduce. CANTEMIR, HR., 62; cf. CANTEMIR, HR., 180. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. sententie (CORBEA, D, 306r, 345v; CANTEMIR, II, 1,21; CANTEMIR, HR., 180), şetenţie (P. PR., 24T); sententia (CANTEMIR, II, I, 116, II, 22; sentenţiia: CORBEA, D, 221v, 265r; CANTEMIR, II, I, 50), sentinţia (CANTEMIR, HR., 116, 117), şetenţia (şetenţiia: P. PR., 25r); g. -d. sentenţii (CANTEMIR, HR., 62); pl. nom. -ac. sentenţii (CORBEA, D, 126v); sentenţiile (CANTEMIR,-II, 1^=108, 149, II, 179). Variante: sentinţie, şetenţie. , — Lat. sententia, magh. sentencia, szentencia. *SENTINŢĂ s. f. v. sentenţie. SENTINŢIE s. f. v. sentenţie. SEPIE s. f. (c. 1700) Nautilus, g. m. Peaşte de mare mai aşa ca sepiia. CORBEA, D, 202r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. sepia (sepiia: CORBEA, D, 202r). — Lat. sepia-, cf. gr. or|7tia. SEPTENTRION s. n. (1726) Părţile acestea de la septentrion (adecă părţile care sintu apropiiate spre miadzănoapte). N. COSTIN, L, 56. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. septentrion (N. COSTIN, L, 56). — Lat. septentrio, -onis. SERENISĂM adj. (1738) Serenisim. Fiind comăndir in Ardeal serenisămul graf Gheorghius de Lubcoviţ. IORGA, SD, XIII, 65. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. serenigămul (IORGA, SD, XIII, 65). — It. serenissimo. *SERENISIM, -Ă adj. v. serenisam. ^ *SERGENT s. m. v. serjant. “SERJANT s. m. (1715) Sergent. Serjant (adecă basciauş). PS. -COSTIN, L, 75. 11 şerjanţi. P.S. -COSTIN, L, 73. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. serjant (PS. -COSTIN, L, 75); pl. nom. -ac. şerjanţi (PS. -COSTIN, L, 73). . 321 'î . > ŞICUL Variantă: şerjant. — Rus. cepotcanm, pol. sierzant (rus., pol. < fr. sergent). ŞERVET s. n. v. şărvit. *SESAM s. n. v. sisamum. *SESIUNE s. f. v. siseon. SFERĂ S. f. 1. (1667 — 1669) Globul pămîniesc. Sferă care să zice annilaris, care este a toatei lumi. CANTACUZINO, NI, 129r. A sferii pămlntului groasă grosime a opri [... ] pot. CANTEMIR, D, 7; cf. CANTEMIR, D,. 239', CANTEMIR, II, I, 22. 2. (1705) Corp geometric. Soldzii lui sint rătundzi şi tn chipul sferii. CANTEMIR, II, II, 14. Sferă sau cercul. CANTEMIR, HR., 299. * (1705) Ciclu, perioadă. Toate tn sferă să întorc. CANTEMIR, II, II, 173. 3. (1705) Domeniu (de activitate). Fietecarea [...] sfera activităţii ( ! Jsale [... Jsă nu covîrşască. CANTEMIR, II, I, 200 ; cf. CANTEMIR, II, I, 252, II, 174. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. sferă (CANTEMIR, D, 239; CANTEMIR, II, I, 22, II, 173); slcra (CANTACUZINO, NI, 129r; CANTEMIR, II, I, 200, 252; CANTEMIR, HR., 299); g.-d. sîerii; (CANTEMIR, D, 7; CANTEMIR, II, II, 14, 174), sîerîi (CANTEMIR.. 11, II, 173). ■ ■ ■ — Lat. sphaera, gr. atpaioct, it. sfera. SFRENŢIT, -Ă adj. v. îrenţit. SFRINŢIE s. f. v. frenţie. SICALĂ s. f. v. scală. SICAR s. m. (1648) Asasin, ucigaş plătit. Ai scos tn pustie patrw mie de sicari, (gl. marg. Sicarii sint lotri, lilhari). NT, 164r. , Forme gramaticale: pl. nom. -ac. sicari (NT, 164r); sicarii (NT, 164r).. — Lat. sicarius. *SICILIAN s. m. v. siţilian. SICLOŞ s. m.,v. sicluş. SICLUS s. m. v. sicluş. SICLUŞ s. m. (1582) Monedă veche la evrei. Să dea giumătate de-siclus după sicluşul celui loc sfint: sicluşul iară face 20 de bani. Dercpt aceaea, darul domnului fie giumătate de siclus. PO, 281; cf. PO, 74, 177, 249, 282, 309, 310. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. sicloş (PO, 309), siclus (PO, 177, 281), sicluş (PO, 281) ; gicloşul (PO, 309), sicluşul (PO, 281, 282, 309) ; pl. nom. -ac. sicluşi (PO, 282, 309, 310), gicluşi (PO, 74, 249). Variante: sicloş, siclus. — Lat. siclus, magh. siklus. SI CREŢ s. n. (1736) Taină. Cercai prin sicret şi vet afla de e adevăr să fie trimis. STINGHE,, DRŞ, I; 186. ■ Forme gramaticale: sg. nom.- -a!c. sicret (STINGHE, DRŞ, I, 186). — Lat., secretus, -a, -um, germ. Sekret. SICRETARIU s. m. v. gecretar. SICRITAR(EŞ) s. m. v. secretar. SICRITARIU s. m. v. secretar. SICRITORIŞ s. m. v. secretar. ŞICUL adj. (1717) Sicilian. Fasţiculele Sicule latin. CANTEMIR, HR., 55. Precum scriu Fasţiculele Siculi. CANTEMIR, HR., 292. SICURS 322 F-orme gramaticale: pl. nom. -ac. gicule (CANTEMIR, HR., 55), sieuli (CANTEMIR, HR., 292).' .!■■■■. — Lat. Siculus, -a, -um. SICURS s. n. (1715) Ajutor. Ce pururea acea călărime de la pedes-trimea neprietenului afla sicurs (ajutor). PS. -COSTIN, L, 67. Forme gramaticale sg. nom. -ac. sicurs (PS. -COSTIN, L, 67). — Lat. secursus. . , ; ‘ , SIGNAŢIE s. f. v. asignajie. SILABĂ s. f. (c. 1700) Picior în verş de patru sillabe. CORBEA, D, 101r. Prosodia g. f. Sunarea, zicerea afară în "rai a tuturor sillabelor cu bun mod. CORBEA, D, 267r; cf. CORBEA, D' 19r, 23r, 51r, 132v, ”61v. Forme gramaticale: sg. g. -d. silabe (sillabe: CORBEA, D, 23r); pl. r.om. -ac. silabe (sillabe-, CORBEA, D, 19r, 51r, 101r, 132T, 261v); g. -d. silaibelor (sillabelor: CORBEA, D, 267r). — Lat. syllaba. SILITRĂs. f. (1649) Azotat de potasiu, hhtp-k. Şaletru MARDARIE, L, 191. Shalitră. Nitruni. ANON. CAR., 366. Ammonitrum g: ii: Silitră ■cusîtorilă. CORBEA, D, 17v. Nitraria 'g.f. Groapă de siliiră sau loc de făcut silitra. CORBEA, D, 205r. Luind cimbru [...] şi silitră, incălzes-4e-le bine. MD,, 92r; cf. LEX2, 109r; CORBEA, D, 205v, 294v. (1497) Praf de puşcă. Să iai silitră părţi 10, cărbuni, pucioasă. CB, 63v. Forme gramaticale: s. f. sg. nom. -ac. silitră (LEX2, 109r; CORBEA, D, 17v, 205r, 205v, 294v; CB, 63v; MDj, 92r), şalitră (shalitre; ANON. ■CAR., 366); silitra (CORBEA, D, 205r); s. n. sg. nom. -ac. şaletru {MARDARIE, L, 191). Variante: şaletru, şalitră. — Lat. sal nitrum, bg. ca/iumpa, ser. saZî'fra (bg., ser. < it. salnitro). "SILITROS adj. (c. 1700). Nitrosus, -a,.-um. Silitros. CORBEA, D, 205v. Y Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. silitros (CORBEA, D, 295v). — Silitră -{- silf. -os. . . SILOGI-IISM s. n. (1692) Silogism. Fac mulţi înţelepţi şi bogoslovi multe cărţi şi multe siloghizmuşuri. ANTIM, CL, 72v. Alcătuirea silo-ghismului arătătoriu să încheie înşelătoriu. CANTEMIR, II, II, 179. Siloghizmul iaste sofistic si sententia răzsuflată. CANTEMIR. II, 7, 116; cf. ANTIM, CL, 94r,' 401r, 102r; CANTEMIR, II, I, 51, 55, 62, 64, 70, 72, II, 233. , ■ : , Forme gramaticale: sg. nom. -ac. gilogltfzmuş (ANTIM, CL, 102r); silogWsmul (CANTEMIR, II, I, 51), siloghizmul (CANTEMIR, II, I, 55, 62, 64, 70, 116); g.-d. silogismului (CANTEMIR, II, I, 55, II. 179), siioghizmnM (CANTEMIR, II, I, 70);. pl. nom. -ac. silo-Shismuvi (CANTEMIR, :II, I, .72, II, 233), siloghizmuri (CANTEMIR, II, I, 72), eilcgliizmuşuii (ANTIM, CL, 72v, 9.4r, 101r, 102r). Variante: siloghizm, siloghizmuş. — Lat. syllogismus, gr. cuXXoyiqţx^e, magh'. . szillogiszmus. SILOGHIZM(UŞ) -s. n. v. silogliism. . ^ SILOGISM s. n. v. siloghism. ' SI NAT s. n. v. senat. . SINATOR s. m. v. senator.; ' . , ....... .• 323 SITUAŢIE ' SINDIC sJ m.(1742) iAh sindic să nu să rînduiască fiindcă pină acum acest obiceaiu n-au fost în c. cler ca să fie sindic. MOLDOVANU, AS,'. IV 147. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. sindic (MOLDOVANU, AS, I, 147). ; ■ • ■ — Lat. syndicus. SIN10R s. m. (1694) Senior. Mare hicleşug împotriva unui sinior nevinovat. FN, 35:' $■ (1726) Domn. S-au adunai cu Şeremet şi cu sinior Sava. N. COSTIN, L, 328. S-au sfătuit cu ghenăralii [...] şi cu sinior Sava. PS. -AM, 69. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. sinior (FN, 35; N. COSTIN, L, 328; PS. .-AM, 69). ' • — It. signor'(e); ' SINIORĂ s. f. (1693) Doamnă. Albiia în care făcta pâine siniora Alliera. FN, 19.: .■ Forme gramaticale: sg. nom. -ac. siniora (FN, 19). — It. signora. , SINONIMIE s. f. (1757) Sinonimia, prin care un cuvint io'- aceea--însemnind, să pune în locul altuia, EUSTATIEVICI, GR, 121. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. sinonimia (EUSTATIEVICI,. GR., 121). ■ —Lat. synonymia, gr. crovcovujna. _ SIRENĂ s. f. (1705) Fiinţă fabuloasă, jumătate femeie, jumătate-pasăre. Ca sirenele cu cîntccele, l-au atipit si l-au amăgit. CANTEMIR,. II, II, 101; cf. CANTEMIR, II, I, 153. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. sirenele (CANTEMIR, II, II.. 101); g. -d. sircnilor (CANTEMIR, II, I, 153). — Lat. si ren, -enis; cf. gr. ZsipTiv, -f)VOţ. SIROP s. n. (1749) Le pune în tingire cu siropul să fiarbă. CB, 58r. Fă dar sirop de trandafir. MD,, 27v. Să tămăduiaşte cu bucaler cu vin mult si cu ierburi care răcorescu (gl. marg. siropuri răcoritoare). MD,, 95v; Cf. CB, 56r; MD,; 57v, 141T; MD2, 2V, 2Sr, 41r, 53v, 79\ 123r, 162v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. sirop (MD3, 27v, 141r; MD.„ 2V, 28r, 41r, 53v, 79v, 123r), siropu (MD;, 57v, 95v), şirop (CB, 56r 5Sr); siropul (CB, 58r); pl. nom. -ac. siropuri (MDj, 95v; MD2, 162v). Variante: siropu, şirop. — Lat. med. siropus, it. s(c)iroppo, ngr. cripâni. SIROPU s. n. v. sirop. . O SISAMUM s. n. (c. 1700) Susan. Sesama g. f: Sămtnţă de iarbă carc o chiiamă in pătică sisamum. CORBEA, D, 308v. — Lat. sesamum. . “SISEON s. n. (1737) Sesiune. La al doilea siscon [...] au zis că pentru frica dumnealui, Patru Zătrcanul au zis aşa. DRA, I, 367. La siseonul cînd s-au chemat întii înaintea noastră. DRA, I,‘367; cf. DRA, I, 369. -Forme gramaticale: sg. nom. -ac. siseon (DRA, I, 367, 369); siseonul (DRA, I, 367). ■ — Germ. Session (< lat. sessio, -onis). • • , . " SITUAŢIE s. f. (1717) Aşezare, dispunere, dară de situajia, adecă de punere locului Dachiii. CANTEMIR, IIR., 63. ŞiŢILIAN 324 Forme gramaticale: sg. nom. -ac. situaţia (CANTEMIR,:HR:, 63). Lat. med. situalio. < / ; : ■ : ■ v SIŢILIAN s. m. (1726) Sicilian. Austăpînil [...] sitilienii.N. COSTIN, L, 27. . /; ' :-- Forme gramaticale: pl. nom. -ac. sijilienii (N. COSTIN, L, 27)‘. — It. siciliano. ■ .. . j •SIŢILIENESC, -EASCĂ adj. (c. 1700) Care este situat în, Sicilia. Helorus g. m. Gîrlă siţilienească. CORBEA, D, 132r. Forme, gramaticale: sg. nom. -ac. f. siţilienească (CORBEA, D, 132r). : : v,/. ■■ — Siţilian + suf. -esc. .. . ; ; SMARAGD s. n. (c. 1700) Smarald. Smaragdus g. m. Smar.agd. CORBEA, D, 313v. Smaragdinus, -a id. De smaragd. CORBEA, D, 313v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. smaragd (CORBEA, D, 313V). — Lat. smaragdus, gr.. cruâpaySog. > : * SOCIETATE s. f. v. saţietate. SOFIST s. m. (c. 1700) Filosof şi retor în anticliilatea greacă. Procopius g. m. Un orator din Chesariia şi sofist. CORBEA, D, 262r. Livanie, sofist grec. CANTEMIR, HR., 54. Periclis sofistul. CANTEMIR, HR., 176; cf. CORBEA, D, 133v. . Forme gramaticale: sg. nom'. -ac. sofist (CORBEA, D, 133v, 262r; CANTEMIR,: HR., 54); sofistul (CANTEMIR, HR., 176):.- — Lat. sophisla, gri bo . SPIRT s. n. (c. 17,60) Nume dat unor substanţe volatile, obţinute prin‘distilare şi folosite ca .medicamente; Să ia de lă spiţărie spirilus de terpentina (gl. marg. spirt de terevinth). MDj, 73v. Pică înlăuntru citeva picături spirt de pucioasă. MDX, 95v. Ia de la păticăspirion de ŞţlRŢON 326 pucioasă. MD^ 95v. Spiritul de vitriol [...] daste • cunoscut. MD2, ;82r; cf. MD2, 3r, 53v, 57r, 73r, 105r, 122v. ^ (c. 1760) Medicament/preparat din aceste substanţe. Să ia vreo întăritoare de stomalişi de maţe, adică spirt: MD!, 141r; cf. MDX, 95v. &{c. 1760)Rachiu.iSa numesc ape de apoplexie si rachiu de apoplexie (gl. marg. spirt de apoplexie). MD^ 40r. ; , - ' - / i ■ - Forme gramaticale: sg. nom. -ac. spirit (MDj, 73r, 105r, 122v), gpi-*riton (MDls 95v; MD2, 53v;-57r), spiritus (MD^ 73v), spirt (MD2, 40r, 73T,.95T, 141r; MD2, 3r, 28v), spirton (MDi, 95v); spiritul- (MDi>, '82r). .Variante: spirit(on), spiritus, - spirton. " - ; - i! . — Lat. spiritus, it. spirito, ngr. crnlpiTOV. ■ SPIRTON s. n. v. spirt. SPITAL s. n. (1646) Va trimite pre fiiu-său cel bolnav Id şpitali. PRAV. VL., 93. L-au dus la spitalul lui sveţii Petru'. MP, 273r. Multe •case sau spitaluri de săraci au făcut.' BRANCOVICI, CR. SLOV., 61. Să fie pentru treaba ospitalului. DIB, [I], 251; cf. BRANCOVICI, CR. SLOV., 59; DIB, [I], 256, 271, 272, 276,.326, 327, 328; DRA, I, 340, 370, 371, 378, 395; DIB, [I], 401. • Forme gramaticale: s. f. sg. nom. -ac. ospiialie (ospitaalie: DIB, [I], 272), spitalie (DIB, [I], 271); gpitalia (spitaliia: DIB [I], 271); s. n. sg. nom. -ac. ogpital (DIB, [I], 326 \ ospitaal; DIB, TI], 326), c-s-;pitali’(DIB, [I], 256, 276); spital (DIB, [I], 328; DRĂ, I, 378 ; DIB,[I], 401; spitaal: DIB, I, 271), ş'pitali (PRAV. VL., 93); spitalul'(MP, 273r; DRA, I, 395; .DIB, [I], 401); g.-d. ospitalului (DIB, [I], 251), spitalului (DIB, [II, 327, 328, 401); pl. nom. -ac. spitaluii (BRANCOVICI, 'CR. SLOV., 59; DIB, PI], 327; DRA, I, 371; DIB, [I], 401), şpitaluri (BRANCOVICI, CR. S'LOV., 61); spitalurilo (DIB, [I], 327; DRA, I, -340, 370, 395; DIB [I], 4i)l). ... ; ' \ \ Variante: ogpital(i) s. n., (o)spitalie s. f., şpital(i) s. n. — It. ospitale, germ. Spital, ngr. ctutgAi, pol. szpital. SPITALIE s. f. v. spital. . ' SPIŢĂRIE s. f. (1719) Farmacie. Speziaria = schyzyaria. AMELIO, VIM, 309. Ia zeama de anilion ce-i zic la spiţărie,memidoh. MDls 78v. Apă fiartă cu trandafili ...ce să numeaşte la spetiarie nefriticon. MD2, 43r; cf. MD2, 13v. / ' Forme gramaticale: sg. nom.-ac. spetiari© (MD2,.29r, 43r), spi-tărie (MDlţ 78v; MD2, 13v); a(M|iaria (schyzyaria: AMELIO, VIM, -309). .. • ; v ' ‘ 'Variante’: achiţiaiie, spetiarie. — Lat. med. speciaria, it.- -jspezieria,,ngr. cnsicopla. .... SPIŢER s. m. (1651) Farmacist. Facem ştirfe] domnetalfe]pentru ■ răndul cestui spiciiar, ariumfe] ■Avram." ;IORGA,’ ISD, ■ 'X,- 299.leacul asupra, boalei. CANTEMIR, II, I, 21; cf. PS.-COSTIN, L, 71; AMELIO, VIM, 309; IORGA, SD, I, 99; MD2, 2V, 228r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. speţer (PS.-COSTIN, L, 71), -speţier (MD2, <2V), spiciar. (spiciiar; IORGA, SD,,,X, 299), gpiţiar (spiţiiar: NĂSTUREL, VI, 216), splţier (MD2, 228r);.geniUeri;l (skyzyerul; :A_MELIO, VIM; 309), spiţeriul (IORGA, SD, I, 99); pl. nom.-ac. spiţeii (spiţeri: CANTEMIR, II, I, 21). 327 STOIC Variante: schiţier, gpeţer, speţier, spieiar, gpiţeriu, spiţiar, spiţier- — Lat. med. spcciarius, it. speziale, ngr. 07rexCT(i)Eprig. ♦SPIŢERIE s. f. v. spitărie. - SPIŢERIU's. m. v. spiter. SPIŢIAR s. m. v. spiter. SPIŢIER s. m. v. spiter. SPONDEU s. n. (1757) Rlndul al doilea întru un chip să răs-punză spondeul sau troheul. EUSTATIEVICI, GR, 135. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. spondeul (EUSTATIEVICI, GR,. 135). — Lat. spondeus, gr. anovSeîog. ° STAMBĂ s. f. (1733) în expr. A se da în stambă = a se tipări. Acum- în stambă noao s-au dat. CALENDAR, 1. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. stambă (CALENDAR, 1). — Ngr. <7Tdfi7ict (< it. stampa). * STAMPĂ s. f. v. stambă. “STANDART s. n. (1715) Steag. 14 steaguri şi standarturi moscalii au dobîndit. PS.-COSTIN, L, 67. De la neprieteni, puşci, steaguri, ştandarte si alte lucruri de-ale oştii. PS.-COSTIN, L, 70; cf. PS. -COSTIN, L, 71, 72, 73. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. ştandarte (PS.-COSTIN, L, 71, 72), standarturi (PS.-COSTIN, L, 67), ştandarte (PS.-COSTIN, L, 70, 73). Variantă: ştandart. — Rus. tumaudapm (< germ. Stendarte < it. stendardo). STANŢIE s. f. v. împregiur-stanţie. . STAT s. n. (1694) Organizare politică a clasei economiceşte dominante. într-un sfat dc stat se hotărăscu nişte jnaterii de mare treabă. FN, 27. în tot chipul statul monarhiii să tulbure. CANTEMIR, II, II. 40. Au suppus statul publicîi împărătiii romanilor supt monarhie. CANTEMIR, HR., 163; cf. CANTEMIR, II, I, 67; CANTEMIR, IIR., LXXII, 317, 461, 463; N. COSTIN, L, 218. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. stat (FN, 27); statul (CANTEMIR, II, I, 67, II, 40; CANTEMIR, HR., LXXII. 163, 317, 461, 463); pl. nom.-ac. staturile (N. COSTIN, L, 218). — Lat. status, it. stato. *STATUT s. n. v. ştatuta. * STAŢIE s. f. v. ştaţie. *STINDARD s. n. v. stanaart. STOIC s. m. (1698) Adept al stoicismului. Ale stoicilor porunci dzecc. CANTEMIR, D, 397. O pildă a stoicilor care o pomeneşte Aristo-tcl. N. COSTIN, C, 109; cf. N. COSTIN, C, 391. Forme gramaticale: pl. g.-d. stoicilor (CANTEMIR, D, 397; N. COSTIN, C, 109, 391). — Lat. stoicus, gr. atco'iKoţ. STOIC, -A adj. (1648) Care aparţine stoicismului. Iară unii den epicuri şi stoici filosofi să priteiia cu el. NT, 158r. Zeno g. m. Un filosof [. . .] care au fost întiiul începători stoitei sectei. CORBEA, D, 376r. Thraseas g. m. [. . . ] u n filosof stoicus au fost in vream ea lui Nero. CORBEA, D, 346r. Forme gramaticale : sg. nom.-ac. m. stoicus (CORBEA, D, 346T); g.-d. f. stoilei (CORBEA D, 376r); pl. nom.-ac. m. stoici (NT, 158r). STOICUS 328 Variantă: stoicus. — Lat. stoicus, -a, -um, gr. OTcaîKcg, -fi, -ov. STOICUS adj. v. stoic, -ă. STOMAC s. n. (1690—1700) Stomdcho—stomacul, pintecs. CAN-TACUZINO, VIR, 173. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. stomacul (CANTACUZINO, VIR, 173). — It. stomaco. OSTORACE s. f. (1749) Smirnă. La gura ţevii pune moscos au belgioin au storace licfida clnd vei scoate apa. CB, 61r. — It. storace. • • *STORAX s. f. Ar. storace. STRAORDINARION s. m. v. straordinariu. . STRAORDINARIOS s. m. v. straordinariu. STRAORDINARIU s. m. (1730)_ împuternicit. Straordinariul au poruncit să să aleagă grecii din frănci şi ... au rânduit pre frănci despre partea stângă, IM, 55. L-au trimis la cetate, la straordinarion [. . .] să dea cetatea cii’birter IM, 48; cf. IM, 49, 53, 54. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. straordinarion (IM, 48, 53), straordinarios (IM, 49); straordinariul (IM, 54, 55). Variante: straordinarion, straordinarios. — It. straordinario. (Variantele în -on, -os, după modelul împru-muiyrior din neogreacă.) / ŞTRAORTINARIU adj. (17DJL)_ Extraordinar. Pripealnică călătorie solilor straortinarii. FN,/^98>> Forme gramaticale pl. g.-d:~m’. straortinarii (FN, 98). — It. straordinario. *STUCATOR s. m.-=v. ştiucatur. SŢIT s. m. v. schit2. *SŢITIENESC adj. (c. 1700) Scitic. Sarmatia g. f. Ţinut ştithie-Tiesc, care dincoace de apa Ganais să zice Sarmatia Europei. CORBEA, :D, 297t; cf. CORBEA, D, 138r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. n. slitienesc (stithienesc: CORBEA, D, 138r, 297r). — Sţit +■ suf. jienesc. *SUBSTANŢĂ s. f. v. substanţie. SUBSTANŢIE s. f. (1667 — 1669) Substanţă. Şi pre o carte a lu ~Averoe [...] De supstantia lumii. CANTACUZINO, NI, 113v. Înţelepciunea iaste substantie, adecă postnovanie, adecă suptstare a tot lucrul. CANTEMIR, D, 315. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. sulîstantie (CANTEMIR, D, -35); supstantia (CANTACUZINO, NI, 113v). Variantă: supstanfie. — Lat. substantia. ^SUCCESIV, -Ă adj. v. sucţcsiv. SUCŢESIV adj. (1702) Succesiv. S-ar crede că în veci sucţesive 3-ar trage şi ar sta lume. LITURGHIE 1702, in BRV, I, 439. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. m. sucţesive (LITURGHIE 1702, in BRV, 1. 439). — Lat. med. succesivus, -a, -um. SUMĂ s. f. 1. (1643) Rezultatul adunării, total. Suma aceiia -datorii face dzeace mii de camene de galbeni. VARLAAM, C, 271r. 329 SUMA Aşijderea am [... ] cărţi de sumă t. 210 la Lipsea şi la Vineţie, cumpărate. IORGA, SD, X, 423i Suma face florinti ungureşti 31, 98 bani. IORGA, SD, XII, 63 ; cf. CORBEA, D, 157r; DRA, I, 418 ; IORGA. SD, XIV, 342; IORGA, SD, X, 338. & (1651-1700) ‘ Cantitate. Summe: Summa. ANON. CAR., 373. Păn la sfărşiiul aceştii luni să dea o sumă de sfoarfăj. IORGA, SD, X, 64. Multă sumă de bani trimeate cătră Italia. FN, 8. O sumă de bucate ce s-au împărţit săracilor pe ascuns. TEMPEA, IST., 95; cf. IORGA, SD, X, 60, 65, 365, XIV, 326; CORBEA. D, 330v; BĂLAN, DB, III, 159; M. COSTIN, L, 126; GRECEÂNU, IST., 68; CANTEMIR, HR., 318; M. COSTIN, NM, 255; GRECEÂNU. IST., 233; N. COSTIN, L, 79; BĂLAN, DB, IV, 79; IORGA, SD, X, 418, XIV, 340; DIB, [I], 353; DRA, I, 371; NECULCE, L. 73, 117, 138 ; IORGA, SD, VI, 261, 314, 380, 384, XIV, 25, 187 ; ANON. BR., 297, 349; IORGA, SD, XIV, 342. (1658) Venit. Ne scrie ca să-i trimitem den somele sale 2000 ug. aur. LUPAŞ, . DIT, 278. <^> (c. 1700) Expr. Suma sumelor = în concluzie, în ansamblu. Sumina summarus (!). Summa summelor, suma tuturor. CORBEA, D, 330v. (1701) Cifră. Am luat aceşti bani, suma cit scriu mai sus. DIB, [I], 222 ; cf. IORGA, SD, XIV, 342. ^ (1724) Parte, cuantum. Au rămas cu ţănutul cari iaste soma lor la ccfert. BĂLAN, DB, IV, 40. După soma atasta vetiplăti cfertur[i]le. IORGA, SD, VI, 399; cf. DRA, I, 336; IORGA, SD, VI, 402. 2. (1648) Partea principală, esenţa unui lucru. Suma sau medua uluitei şi a credinţiei creştinească. CÂT. C, 7. Status, -us g. m. Stat, fiinţa, capul, suma lucrurilor. CORBEA, D, 320' ; cf. PILUTIO, DC, 3; TP, 7V; CORBEA, D, 282v, 330v; BUITUL, CAT., foaia de titlu; AMELIO, CAT, 292, 293, 297; N. COSTIN, C, 495, 633. + (1683) Explicare, tălmăcire a sensului unui context. Summa mai pre larg şi mai bioasă a acestui psalom iaste tipărită în Psaltire. SA, 17v; cf. SA, 18v. Argumentum g. n. întăriciune, mărturisire, summă. CORBEA, D, 26r. Hypothesis g. f. Summa si înteleagerea vreunui lucru. CORBEA, D, 138v. 8. (1648) Sumar, cuprins. în cesiu testamint întiiu am pus şuma la toate capelele şi în şuma sinlu stihuri carele arată mai pre scurtu lucrurile ce sint scrise într-acel- cap. NT, VT; cf. PB, foaia de titlu, 299v; P. PR., 1. (1648) Cantitate de bani. Eu cu multă sumă de preţ am agonisit oraşul acesta. NT, 165v. S-au legat a plăti ace sumă. MOLDOVANU, ÂS, I, 153. O somă de arginti. VP, 185v; cf. LUPAŞ, DIT, 278, 462; CANTACUZINO, IST., 20; IORGA, SD, X, 372; BĂLAN, DB, III, 159 ; PS.-COSTIN, L, 73 ; TEMPEA, IST., 147,155; IORGA, SD, XIV, 277; IORGA, SD, VI, 281, 409, XIV, 197, 342. 5. (1678) Număr mare; mulţime, sumedenie. Au fost o sumă bună de turci. IORGA, SBD, 83. Au omorît o sumă de boieri. ANON. BR., 332; cf. BRANCOVICI, CR. SLOV., 101; CANTACUZINO, IST., 50; IORGA, SBD, 289; CANTEMIR, HR., 99; NECULCE, L, 332; IORGA, SD, VI, 353; DRA, I, 457; IORGA, SD, VI, 270, X, 377 ; VP, 14v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. somîl (LUPAŞ, DIT, 278; BĂLAN, DB, III, 159; N. COSTIN, L, 79; BĂLAN, DB, IV, 79; NECULCE, L, 73, 117, 332; IORGA, SD, VI, 261, 353, 384; VP, 14Vj 185; somfăj: IORGA, SD, VI, 314), sumi (IORGA, SBD, 83; SUMEAŞTE 330 FN, 8; IORGA, SD, X, 365, 60; LUPAŞ, DIT, 462; IORGA, SD, X, 64, 65; BRANCOVICI, CR. SLOV., 101; ANON. BR.; 297; 332, 349; CANTACUZINO, IST., 20, 50; GRECEANU, IST., 233; ÎORGA, SD, X, 372; IORGA, SBD, 289; M. COSTIN, L, 126 ; PS.-COSTIN, L, 73; TEMPEA, IST., 95, 147, 155; CANTEMIR, HR., 99, 318; M. COSTIN, NM, 255; IORGA, SD, X, 418; DRA, I, 336; IORGA, SD, X, 423, XIV, 340; DIB, [I], 353 ; DRA, I, 371;MOLDOVANU, AS, I, 153; IORGA, SD, VI, 380; DRA, I, 457; IORGA, SD, XIV, .197, 342; sumrhă; CORBEA, D,. 26r, 157r, 330v; summe: PILUTIO, DC, 3; AMELIO, CAT., 292), şumă (NT, Vv, 165v; P. PR., 1; summe; ANON. CAR., 373); soma (IORGA, SD, XIV, 277 ; N. COSTIN, C, 495, 633; NECULCE, L, 138; BĂLAN, DB, IV, 40; IORGA, SD, VI, 270, 281, 399, 402, 409; DRA, I, 418), suma (VARLAAM, C, 271r; IORGA, SD, XIV, 326 ; LUPAŞ, DITy 462; CORBEA, D, 282v, 320V; DIB, [I], 222; IORGA, SD, XIV, 25, 187, X, 377, XIV, 342, X, 338; summa: CAT. C., 7; PB, foaia de titlu, 299v; TP, 7y; CORBEA, D, 138v; 330v; BUITUL, CAT., foaia de titlu; AMELIO, CAT., 297 ; svmma; AMELIO,, CAT., 293), şuma (NT, Vv; IORGA, SD, XII, 63; şumma: SA, 17v, 18v); pl. nom.-ac. sume (GRECEANU, IST., 68); gomele (LUPAŞ, DIT, 278); g.-d. gumelor (summelor: CORBEA, D, 330v). . Variante: gomă, şumă. — Lat. summa, it. soma, magh. summa, ngr. aoOna, pol. suma. ®SUMEAŞTE adv. (c. 1700) Superficial; pe scurt. Summatim adv. Sumeaşte, după sumă. CORBEA, D, 330v. • — Sumă -f- suf. • -eşte. ' ®SUMŞOARĂ s. f. (c. 1700) Diminutiv al lui sumă. Summula g. f. Sumuliţă, sumşoară. CORBEA, D, 331r. ^ (c. 1700) Esenţă. Regula g. f. Indereptare, linie, dungă direaptă, iarăş sumşoara învă-ţăturei, suma mică, canon. 'CORBEA, D, 282v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. sumşoară (CORBEA, D, 331r); sumşoara (CORBEA, D, 282v). • — Sumă + suf. -şoară ®SUMULIŢĂ s. f. (c. 1700) Diminutiv ai lui sumă. Summula g. f. Sumuliţă, sumşoară. CORBEA, D, 331r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. gumuliţă (CORBEA, D, 331r)- — Sumă + suf. -uliţă. . SUPĂ. s. f. 1. (1749) Preparat dietetic lichid, cu gust dulce. Fă supa dimineaţă şi bea un pahar In loc- de cafea [...], că îriiăreaşle capul şi stomahul. CB, 53v. La aceasta iaste bună apa cea îndulcită cu miere (gl. marg.' supă muietoare). MDlţ 104v; cf. MDj, 139T/ . 2. (c. 1760) în expr. Zupă acră sau zupă de tărîţe acre = borş. Zeamă de arpacaş [...] la care poate pica [...] zupă (gl. marg. borşu) de ţările acre. MDi, 92r. Ivlai bună [. . ..] iaste zupa acră, adicx borşul fiert cu faleş şi cu tarhon. MDlţ 104v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. supă (MDj, 104v), zupă (MD± 92r); supa (CB, 53v), zupa (MDi, 104v); pl. nom.-ac. zupuri (MD1? 139r). . • Variantă: zupă. — It. suppa, zuppa, germ. Suppe, ngr. croOJra. ; ; SUPERBIE s. f. (c. 1685) Mîndrie, trufie, orgoliu. . Domnul Iancul, voevod Ţării Ardealului [...], pentru superbiia sumeţiei lui, 331 -SUŞPIŢIE î pre Glieorghie, despotul [...] nu l-au rpohtit. BRANCOVICI, CR. SLOV., 106. Forme gramaticale: sg. nom.-ac.' superbia (superbiia: BRÂN- covici, cr. slov., 106).' VW'.' . VW’--VVV V — hat.'superbia. ‘ ,-ŞUPER.IOR s. m. (1702) Conducător al unei mănăstiri catolice. Părintele Măftei, superiorul de’acfujm, gala sănt sa giur. IORGA, SD, I, 87. Martin Kirpoginski, care este acum superior rezidenţiei preoţilor ezoviteşti in Iaşi. URICARIUL,’-V, 408; cf. URICARIUL, V, 407; IORGA, SD, I, 104, 107, 108. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. superior (URICARIUL, V, 400; IORGA, SD, I, 104, 108; supe[ri]or; IORGA, SD, I, 107); superiorul (IORGA, SD, I, 87); g.-d. superiorului (URICARIUL, V, 407). — Lat. med. superior. SUPLICAT s. n. (1716 — 1742) Cerere, plîngere scrisă. Iară popa Radu n-au avut pace pînâ n-au dat suplicat. TEMPEA, IST., 163. Am mers la Taomet secretar de am dat copia şuplicatului lui. STINGHE, DRŞ, I, 216; cf. TEMPEA, IST., 109, 110. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. suplicat (TEMPEA, IST., 163), şuplîcat (TEMPEA, IST., 109, 110); g.-d. şuplicatului (STINGHE, DRŞ, I, 216). Variantă: şuplicat. — Lat. med. supplicatus. ° SUPLICAŢION s. n. (1716 — 1742) Suplică Rugind [... J precum se cade cu suplicaţion. TEMPEA, IST., 117. După plecat supli-caţionul lui [...] pre acest Ştefan f...] îl întărim [...] la acel loc al Rimnicului. TEMPEA, IST., 117. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. suplicaţion (TEMPEA, IST., 117); suplicaţionul (TEMPEA, IST., 117). — GeTm.jSupplikation (< lat. supplicatio, -onis). SUPLICĂ s. f. (1701) Cerere, petiţie. Mai trimisei iarăs o suplică făcută leteneşte care iaste făcutăşi rumâneşte tot într-un chip. STINGHE, DRŞ, I, 20. Au dat supplică la Balduin împăratul iarăşi ca să-i primască la slujbă. CANTEMIR, HR., 423. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. suplică (STINGHE, DRŞ, I, 20; supplică; CANTEMIR, HR., 423). — It. supplică. SUPSTANŢIE s. f. v. substanţie. ^SUSPICIUNE s. f. v. suşpiţie. SUSTENTULUI vb. IV (1703) A sprijini, a apăra. Acea[...J întinpinare cu vitejie să sustentuluiaşte. FN, 143. Forme gramaticale, refl. ind. prez. 3 sg. să sustentuluiaşte (FN, 143). — Lat. suslentare (după modelul verbelor terminate în -ălui, împrumutate din maghiară); cf. it. sostentare. SUŞPIŢIE s. f. (1742) Suspiciune. Aron de la Tichindeal să mîntuiaste de suşpiţia pentru păucenia p. Ilie. MOLDOVANU, AS, I, 152. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. suşpiţia (MOLDOVANU, AS, I, 152). — Lat. suspicio (cu rostire maghiarizantă). SUVERAN 332 : *SUVERAN s. m. 'v: guvran. ' - SUVRAN. s. m. (1703) Suveran, monarh. Acel suvran nu va a consetului unor făgăduiale, dacă să arată'statornic. FN, 130. Nu să potrivesc răspunsurile de obşte acelui sovran. FN, 140; cf. FN, 136, 159, Forme gramaticale: sg. nom.-ac. sovran (FN, 136), suvran (FN, 130), şovran (FN, 159); g.-d. sovran (FN, 140). Variante: sovran, şovran.' — It. sovrano. . j Ş ŞACRAMENT(OM) s. n. v. sacrajnent. ŞACRAMENTUM s. n. v. sacrament. ŞAFIR s. n. v. satir. ŞALETRU s. n. v. silitră. ŞALIĂ s., f. v. salvic. ŞALITRĂ s. f. v. silitră. ŞĂRVET s. n. v. şărvit. ° ŞĂRVIT s. n. (1678) Şervet. 10 sărvile cit firu. IORGA, SD, VII, 179. Ş-au scos Traian mesele, şervetele şi năfrămile. CANTEMIR, HR., 81. 3 şărveturi de Vinetiia, cu horgote. IORGA, SD, XIV, 44. 1 şirvitu cu mătasă. URICARIUL, XI, 225; cf. CANTEMIR, HR., 187; IORGA, SD, VII, 191, 194; IORGA, SD, XI, 266. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. şirvitu (URICARIUL, XI, 225) pl. nom.-ac. şărvcte (IORGA, SD, XI, 266), şărveturi (IORGA, SD, XIV, 44), şărvite (IORGA, SD, VII, 179, 191), şărviti (IORGA, SD, VII, 194), şirviti (URICARIUL, XI, 225); şervetele (CANTEMIR, HR., 81, 187). ■ .: Variante: şervet, şărvet, şirvit(ii). ; — Germ. Servietle, magh. s(z)ervela, pol. sertvel (germ. magh., pol. < fr. serviette). ŞCOALĂ s. f. 1. "(1648) Instituţie de învăţămînt. în toate zile pritcindu-să în şcoala unui tirean: NT, 160r. Oshkole. Schola, ANON: CAR., 358. Serghie era primichiri la şcoala ghentililor. DOSOFTEI, VS, oct.., 50r. Schola. Iskola. Iskolă. LM, 244. Schola g. f. Şcoală. CORBEA, D, 300v. Mergi la scoală [...] să-nveti stiintă. II,54V; cf. DOSOFTEI, VS, dec., 216v; CRON., 169v; LUPAŞ, DIT, 480; GS3, 217v; LEX2, 42r, 14SV; CORBEA, D, 129r, 133r, 222v; CANTEMIR, HR., 252; N. COSTIN, L, 47 ;■ GRECEANU, IST., 53; DIB, [I], 326; NECULCE, L, 386; MOLDOVANU, AS, I, 151; IORGA, SD, XIII, 236. 2. (1682) Studiu, învăţătură. Acestea [...] cuconi mearsără la şcoală. DOSOFTEI, VS,"'sepl., 23r. Eram pre atuncea' la scoală la Bar. M. COSTIN, L. 166. . -mV 3. (1736) Grupare filozofică. Mare price au fostu între şcoala Piţhagorii şi a lui Socrat. N. COSTIN, C, 290; cf. N. COSTIN, C, 24. 'Forme gramaticale: sg. nom.-ac. işcoală (iskola: LM, 244), oşcoală (oshkole: ANON: CAR., 358), scoală (II, 54v); şcoală (DOSOFTEI, VS, sept., 23r, 50r, dec., 216v; CRON., 169y; LEX2. 42r; CORBEA, D, 129r, 133r, 300v; M. COSTIN, L, 166; DIB, [I], 326); şcoala (LEXs, 148T), şcoala (NT, 160r; DOSOFTEI, VS, oct., 50r; 3 şcolA 334 CORBEA, D, 222v; N. COSTIN, C, 290), şcola (LUPŞA, DIT, 480); pl. nom.-ac. scole (LUPAŞ, DIT, 480), şcoale (N. COSTIN, L, 47 ; GRECEÂNU, IST., 53; MOLDOVANU, AS, I, 151; IORGA, SD, XIII, 236), şcoali (N. COSTIN, C, 24), şcoli (NECULCE, L, 386); şcoalele (GS2, 217 ); g.-d. şcolelot (CANTEMIR, HR., 252). Variante: işcoală, oşcoală, sco(a)lă, şcolă. — Lat. schola, magh. iskola, oskola, pol. szkola, v. sl. ujkoa4. ŞCOLĂ s. f. v. şcoală. •ŞCOLEAR s. m. (1682 — 1686) Şcolar. In dzilele lui Theodosie împărat [...] şcolar (gl. marg. sholeastic) fiind. DOSOFTEI, VS, febr., 67v. Scholaster g. m. Şcoleri. CORBEA, D, 300v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. şcolear (DOSOFTEI, VS, febr., 67t), şcoleri (CORBEA, D, ;300v). :'. : : Variantă: şcoleri. 1 1 ’ ; 1 1:1 — Şcoală -f suf. -ar; cf. lat. scholaris.. . . . / ŞCOLERI s. m. v. şcolear. ' i: r •ŞCOLESC, -EASCĂ adj. (c. 1700) De şcoală:, şcolăresc..Scholaris, -e. Şcolesc, -ă. CORBEA, D, 300v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. şcolesc (CORBEA, D, 300T); f. şcolcască (CORBEA, I), 300v). - ' '—.Şcoală •+• suf.-'’-c«c. . ' >■ ’ ;w. •' •ŞCOLIŞOARĂ s. f. (1701—1750) Diminutiv ’ al lui ş coală. Pe alocureă să veade că au cite o scolisoară de învaţă. CANTACUZINO, IST., 41. . Forme gramaticale: sg. nom.-ac. şcolişoară (CANTACUZINO, IST., 41). ' . — Şcoală -f- suf. -işoară. . I t ŞERJANT s. m. V. serjant. : ♦ŞERVET s. n. v. şărvit. . > .. < • > ŞETENŢIE s. f. v. sentenţje.,; v , . ŞIROP s. n. v. sirop. ŞIRVIT(U) s. n. v. şărvit. -ŞOLENITAŞU ,ş. n.- (1702) Ceremonie. După acclu şolenitaşu mare să urmăm care iaste în ceriu. P. PR., 96r. Forme gramaticale: sg.ţnom.-ac. şolenitaşu (P. ,PR., 96r). / • — Lat. sol(l)emnilas (cu rostire maghiarizantă). ŞOVRAN s. m. v. suvran. . ŞPANIOL s. m. v. spaniol2. •ŞPANIOLEAN adj. (c. 1700) Spaniol. Socion g. mi Un filosof peripateticus şpaniolean. CORBE^, D, 313v. .. , v Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. şpaniolean (CORBEA, D, 313v). ' ' " .';■■■ / . — Şpaniol + suf. -ean. ... . .. •ŞPANIOLESC adj. (1651—1700) Originar dini Spania. Şpenyo- resc: Hispanicus. ANON. CAR., 371. Hispalis g. f. Oraş sanio-lesc. CORBEA, D, 135r. Geryon g. mi Crai spaniolesc. CORBEA, D, 124v; cf.-CORBEA, :D, 164r, 243r. • .• . ' >. , Forme gramaticale: sg.' nom.-ac. m., n. şpaniolesc (CORBEA, D,124v, 164r, 243r; ş

aniolesc: CORBEA, D; 135T),,şpănioresc (spenyoresc: ANON. CAR., 371). m . - .. ' Variantă: şpănioresc. :/ :v , ; : ; 1 ; — Spaniol (în variantele şpaniol, \şpănior) + suf. -esc. ;. < 335 ŞVADRON •ŞPĂNIOLEŞTE adv. (1651 —1700) Spanioleşte. Spenyoleshle/ Hispanice. ANON. CAR., 371. — Spaniol2 (în varianta spaniol) + suf. -cşte. ŞPĂNIOR s. m. v. spaniol -. - ŞPĂNIORESC adj. v. şpaniolcsc. ŞPITAL(I) s. n. v. spital. ŞTANDART s. n. v. standart. OŞTATLJTA s. pl. (1748) Statute. La ştatuta aşa scrie. IORGA, SD, XII, 50. — Lat. statuia; cf. germ. Statut. ° ŞTAŢIE s. f. (1748) Staţie (de poştalion). Să vor numi chiar ştaliile. DC, lv. + (1748) Distanta dintre două staţii (de poştalion). O'ştaţie de trei său patru miluri. DC, 2r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. ştaţie (DC, 2r); pl. nom.-ac. ştaţii (DC, 2r); ştaţiilc (DC, lv); g.-d. ştaţiilor (DC, 2r). — Magh. stăcio (< lat. stalio). “ŞTIUCATUR s. m. (1709) Stucator. Mă mai rog [... J pentru un ştiucatur ce au fost aici de au lucrat. IORGA, SD, X, 113. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. ştiucatur (IORGA, SD, X, 113). — Magh. stukalur (magh. < it. stuccalore). ŞUMĂ s. f. v. sumă. ŞUPLICAT s. n. v. suplicat. ° ŞVADRON s. n. (1715) Escadron. Şi cîteva steaguri de călărime, ce se numescu şvadroane f. ..] s-au rupt. PS.-COSTIN, L, 67. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. şvadroane (PS.-COSTIN, L, 67). .— Pol. szivadron (< germ. Scluvadron < fr. escadron, it. squa-drone). T TABACINĂ s.f. (1719) Tabacheră: Tabachera. Tabacyna. AMELIO, VIM, 309. Forme gramaticale: sg. 'iiom.-ac. tahacina (tabacyna: AMELIO, VIM, 309). ; — It. tabaccina. - ;: : TABLĂ s. f. 1. (1559) Fiecare dintre cele1 două lespezi de piatră' pe care au fost săpate cele zece porunci ale lui Moise. Pre cine-şt deade Dumnezeu zeace cuvintele sale afară? [. ..] Pre Moisi proroc, pre doao table de piatră. CORESI, CÂT., 4r—4V'. Moisi scrise ceale dzeace besedzi a legăturiei pre table. PO, 296. Atunce vei pri-ceape direptate si giudet si vei isprăvi toate tablele ceale bune. DOSOFTEI, P, I, 7V; -cf. CORESI, A, 555; PO, 259, 261 n.m., 286; 288, 293; CAT. C., 35; PB, 12r; SC, 108r; BB, 56. ; . 2. (1561) Monedă. Ce tnâ ispitiţi? Arătaţi-mi tabla al cui chip are şi scriptură. CORESI, T, 167r. ♦ (1599) Monetărie. Tabla 'de galbeni de la Cluj iaste vlndută lu Muratoş Ianăş; întru an să dea talere 4000. DÎ, 114. 3. (1582) Placă de lemn utilizată în construcţii, scîndură. Fă şi prăjine den lemn de şetim, cinci scîndurilor ce-s dc o laturi a cortului, cinci tablelor de ceaea laturi încă (gl. marg. Tablele cu scîndurile un nume). PO, 266. Beszereka ta . .. ku table frumos podobite. PSALTIRE, c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 757. 4. (1643) Placă pe care se scria sau se desena. Cerşu a tablă şi scrise aşa. VARLAAM, C, 463. la-ţ tabla ta şi şăzi numaidecit de scrie cincizeci. NT, 90v. Ca pe o tablă zugrăvită [. . .] istoriia dăsoco-tială. N. COSTIN, L, 4; cf. NT, 67r; ANON. CAR., 373 ; CORBEA, D, 336v; CANTEMIR, II, I, 118; N. COSTIN, C, 54, 677, 681. <^> (1705) Fig. Atîta cîmpul cu otavă înverdziia, cit ochilor preste tot o tablă de zmaragd meree a fi să părea. CANTEMIR, II, I, 162. ♦ (1736 — 1738) Tablou. Oarecare zugrav au făcut o tablă foarte iscusită si frumoasă lui Octavie, chesariului, în care tablă erau zugrăviţi toţi domnii. N. COSTIN, C, 350; cf. N.*COSTIN, C, 70. ♦ (1736-1738) Ilartă. Acolo ciţva zugravi era, carii cu mare preţu era de zugră-viia tabla împărăţiei Palastinei. N. COSTIN, C, 70. 5. (c. 1700) Listă. Chronographia g. f. Tabla, scrierea ţinuturilor. CORBEA, D, 51r. Cu sfatul tuturor s-au ales ca din tabla amînduror monarhiilor să să radză. CANTEMIR, II, I, 64; cf. CANTACUZINO, IST., 8; CANTEMIR, HR., 484; NECULCE, L, 184. ♦(1733) Tabel. La aceşti ani ce scrie într-această tablă la toţ iaste planeta Saturnus. CALENDAR, 3; cf. CALENDAR, 4. 337. tăbliţa 6. (1710) Placă metalică. Era la Ştefan vodă dărăbanii foarte îmbrăcaţi bine [...], cu table de argint la şoldure pe lădunce. M. COSTIN, L, 62-63. 7. (1717) Însemnare, notă. întli cu acestă tablă ne iasă înainte Procopie Chesarianul. CANTEMIR, HR., 76. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. tablă (VARLAAM, C, 463; NT, 67r; CAT. C, 35; PB, 12r; ANON, CAR., 373; CORBEA, D, 336v; CANTEMIR, II; I, 162; CANTEMIR, HR,, 76; N. COSTIN, L, 4; CALENDAR, 3, 4; N. COSTIN, C, 70, 350, 677); tabla (CORESI, T, 167r; PO, 266; Dl, 114;.NT, 90v; SC, 108r; CORBEA, D, 51r; CANTEMIR, II, I, 64; CANTEMIR, HR., 484; N. COSTIN, C, 70, 681); g.-d. table (N. COSTIN, C, 681); tablei (PB, 12r), tăblii (N. COSTIN, C, 350); pl. nom.-ac. table (CORESI, CAT., 4r; PO, 259, 261, 266, 286, -288, 293, 296; CAT. C, 35; SC, 10Sr; PSALTIRE, c. 1660,. ap. TAMÂS, .EW, 757; CANTEMIR, II, 1,118 ; M. COSTIN, L, 63; N. COSTIN, C, 54); tablele (CORESI, A, 555; PO, 266 ; DOSOFTEI, P, I, 7V; BB, 56; CANTACUZINO, IST., 8; NECULCE. L, 184); g.-d, tablelor (PO, 266). — Lat. tab(u)la, magh. tăbla, v. sl. TĂBLIŢĂ s. f. v. tăbliţă. TALIAN s. m. v. italian. TALIENESC, -EASCĂ adj. v. italienesc, -ească. : TALIINEAŞTE adv. v. italieneşte. TAMARISCĂ s. f. ,(c. 1760) Să fiiarbă pojghiţa rădăcinii de-capere şi balegă de catir, rădăcină de tamarisc<ă> şi ramurile cu oţet şi cu miere. MD2, 14v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. tamarisc<ă> (MD2, 14v). — Lat. tamariscus. TARTAR s. n. (c. 1700) Tartara g. n. pl: Iadul sau o parte Imbăz-nată a iadului, tartar. CORBEA, D, 338v. Supt tartarurile pămin-tului ş-au coborlt. CANTEMIR, HR., 89; cf. CANTEMIR, HR., 253. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. tartar (CORBEA, D, 338'); g.-d. tartarului (CANTEMIR, HR., 253); pl. nom.-ac. tartarurile (CANTEMIR, HR., 89). — Lat. Tarlarus, gr. Tdprapo?. TARTARIU s. n. (1749) Tartar. Să o ungi intii cu untu de tar-tariu. (.CB, 63i'. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. tartariu (CB, 63r). — It. (cremore di, cremor) tartara. V. şi cremotartar o. *TARTRU s. n. v. tartariu, cremotartaro. •TĂBLESC adj. (c. 1700) Făcut din seîndură. Tabularis, -e. De tablă, tăblesc, de sclndură. CORBEA, D, 336v. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. m. sau n. tăblesc (CORBEA, D_ 356' ). ţ , , — Tablă suf. -csc. •TĂBLIŢĂ s. f. 1. (1649) Pul. t«aT,i h 3jplA Tăbliţe de joc sau hlrjeate. .MARDARIE, L; 262; cf. MARDARIE, L, 147. ■ i, 2. (1678) Placă mică de metal sau din alt material pe care s& putea scrie sau grava. Avea spre sine o tăbliţă de aur pre care era săpate cuvintele aceastea.l CÎ, 837. Scheda g. f. Hirtie. ■ tldulă, tăbliţă de insămnat. CORBEA, 300r; N. COSTIN, C, 681. tabluţa 338 .3. (1705) Monedă. Cuvintele scumpe şi voai svinte, cu slove mărunte, în tăbliţe rătunde să cumpără. CANTEMIR, II, I, 188. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. tăbliţă (CÎ, 83v; CGRBEA, D, 300r; N. COSTIN, C, 681); pl. nom.-ac. tăbliţe (MARDARIE, L, 147, 262), tăbliţe (CANTEMIR, II, I, 188). , Variantă: tăbliţă. — Tablă suf. -iţă. . ■ °TĂBLUŢĂ s. f. (1651 — 1700) Diminutiv ăl lui t a b 1 ă. TebluczS. Tabella. ANON. CAR., 373. ■ ‘ Forme gramaticale: sg. nom.-ac. tăbluţă (teblucze: ANON. CAR., 373). . . ■ ■ ■ ■ 1 ■ . — Tablă -|- ;suf. -uţă. -TĂMBAR s. n. v. tămbariu. . ' °TĂMBARIU s. n. (1581) Mainta. Împărţi veşmintele meale loruşi ■şi pre tămbariul mieu aruncară sorţi. CORESI, T, 230v. La-va în vin veşmîntul săusiîn sîngele aoieitămbariul său. PO, 174; 'cf. CORESI, T, 230r; DOCUMENT 1579, in DERS, 236; NT, 99v; PS.-COSTIN, L, 19; IORGA, SD, VII, 194; IORGA, SD, VI, 278. ♦ (1651-1700) Veşmînt. Tembar. Vestimentum. ANON. CAR., 374. Luati-i iămbariul şi o bateţ! DOSOFTEI, VS, sept.; 7r. oy-niBopeHle. Tămbarul. LEX.2, 158v. . Forme gramaticale: sg. nom. -ac. tămbar (DOCUMENT 1579, in DERS, 236 ; ANON. CAR., 374; IORGA, SD, VII, 194); tămbariul (CORESI, T, 230r, 230v; PO, 174; NT, 99v; DOSOFTEI, VS, sept., 7r), tămbarul (LEX.2, 158v); g. -d. tămbariului (PS. -COSTIN, L, 19); pl. nom. -ac. tănbare (IORGA, SD, VI, 278). Variante: tămbar, tănbar. < —„Gr. med. Tajiirăpiov (< it. tabarro). : TĂNBAR s. n. v. tărfibariu. •_ °TĂRBAN s. n. (1745) Turban. 26 nasturi vechi ce du fost la un tărbc,n fără mărgăritar. URICARIUL, XI, 225. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. t&rban (URICARIUL, XI, 225). — Rus. m;op6an « ' fr. turban). -TĂRMIN s. n. v. termin. TĂSTĂMÎNT s. n. v. testament. 11 TĂŞTIMONIE s. f. (sec. XVII) Testimoniu, mărturie. Demu ştire •de tuturora cărora să cuvine peste tăstimonie nostre acasta. IORGA, SD, XII, 233. ' Forme gramaticale: sg. nom. -ac. tăstimonie (IORGÂ, SD, XII, 233). — Lat. med. testimonia; cf. magh. lestimonium.] - TEATRUs. n.'l. (1648) Adunare, mulţime.: Rugară-l să' nu iasă în teatru. NT, 161r. Cătră tot theatrul voroavă ca aceasta făcu. CANTEMIR, II, I, 250; cf. CANTEMIR, II, I, 3,; 42,'212. ■ - 2. (1682) Piaţă publică. Să [ie certaţ cu capul în prăvirişte (gl. marg. iealrum). DOSOFTEI, VS, oct., 71T. Multe domne şi gupînese roT mane [...] aducînd,prin theatruri [...] zuaşi noapte îmbla. CANTEMIR, HR., 117. ♦ (1682) Locul unde;se petrece un eveniment. Era strlnş mulţime multă' la teatrul, la prăvirişte, să vadză cea de-apoi ce-a hi. DOSOFTEI, VS, nov., 165r. • • - ; ; v 3. (1682 —1686) Loc sau clădire unde au loc lupte, jocuri sau şe dau spectacole; amfiteatru. Deci scoţind pre svinţii la prăvirişte (gl. marg. 3 39 TEOLOG teatrum.—meidan''):şi'fieri de cîtva feliu slobodzînd asupră-le, să rugară svinjii lu Dumri(c')dzău: DOSOFTEI, VS, ian;,' 45r. In pragul a fiete-care poartă, îri gios, scară in chipul theatrului în gios să lăsa. CANTEMIR, II, I, 165. Au poroncit să facă acolo un theatru. CANTEMIR, HR., 252; cf. DOSOFTEI, VS, sept., 19r; CANTEMIR, II, I, 24. ♦(1717) Spectacol prezentat într-un teatru. S-au întors la Ţarigrad, unde in gocurilc ţi pri velele theatrului îş da inimii răzsuflare şi odihnă. CANTEMIR, HR., 406. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. teatru (NT,: l&îTtheatru: CANTEMIR, II, I, 24; CANTEMIR, HR., 252), teatrum (DOSOFTEI, VS, oct., 71r, ian.. 45r); teatrul (DOSOFTEI, VS, nov., 165r; theatrul: CANTEMIR, II, I, 212, 250); g. -d. teatrului.(DOSOFTEI, VS, sept., 19r; theatrului: CAN TEMIR, II, I, 3, 42, :165; CANTEMIR, HR., 406); pl. nom. -ac. tcatruri (thcatruri: CANTEMIR, HR., 117). Varianlă: teatrum. — Lat.: theatrum, gr. Gearpov. TEATRUM s. n. v. teatru.' ,, •TEBANUSEAN s. m., (c. 1700) Locuitor ai Tebei. Helle g. f. Fata împăratului. Athamas al tebanusenilor. CORBEA, D, 132r. Forme gramaticale: pl. g. -d. tebanusenilor (CORBEA, D,132r). — Tehanus {■( lat. Thebanus) — suf. -ean. TEJAURAREŞ s. m. (1703) Custodele unui tezaur, vistiernic. Să fie supt gloaba Mării Sale, dumnealui tejauraresului Apor. IORGA, SN, Ş8. Forme gramaticale: sg. g. -d. tejauraresului (IORGA, SN, 88). — Lat. thesaurarius (după modelul împrumuturilor din maghiară). . " TEMĂ s. f. (1678) Subiect dat pentru o tratare de tip oratoric. Să pui tema aceasta; „O, rudă necredincioasă, pînă cînd voiu.fi intru voi, pînă cînd voiu răbda pre voi?’1. CÎ, 27r. Au pus aceia thema pentru, lucru prot. Stan. STINGHE, DRŞ, I, 186. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. tema (CÎ, 27r; thema: STINGHE,. DRŞ, I, 1S6). — Lat. thema, gr. '6£ţia. TEMPERAMENT s. n. 1. (1705) Echilibru. Temperamentul cel de sănătate şi de viată izvorîtoriu ieste aseddnd. CANTEMIR, II, I, 142 ; cf. CANTEMIR, II, I, 23. - ' ' ■ , 2. (1717) Caracter temperat. Insă cu bunătate ceriului, cu temperamentul aerului, cu curgere apelor f.-.'.J încă cu multul a le covîrşipoate. CANTEMIR, IIR., 16. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. temperament (CANTEMIR, IIy I, 23); temperamentul (CANTEMIR, II, 1,142; CANTEMIR, HR., 16)- — Lat. temperamenium.- '■ TEOLOG s. m. 1. (1702) Specialist’în teologie. Trei fealiuri oîn-ţeleg kologhii. P. PR., 93v. Vrea unii să-l puie vlădică şi-i zicea că e teolog. TEMPEA, IST., Sl. Belarminus, theolog latin. CANTEMIR, HR., 53. 2. (1726) Preot reformat. Pentru :care spurcată şi rar auăzită faptă striga thcologhii,' preoţii lor. pre-la biserici. N. COSTIN, L. 185. Păr. pater theolog. MOLDOVANU, AS, I, 14S; cf. MOLDOVANU. AS. I, 151; M. COSTIN, CU, 310. . ' r. 'TEOLOGHICESG 3« 1 Fbrme gramaticale: sg. nom: -ac.' teolog (TEMPEA, IST.,' 81; iheolog: CANTEMIR, HR., 53 ; MOLDOVANU, AS, I, 148, 151); pl. nom. -ac. tcologhii (P. PR:,93V; theologhii: N:- COSTIN, L; 185; M. COSTIN, CU, 310). ' - , y : .TT — Lat.theologus, gr. "Geo^ovo?. . : - ; : i TEOLOGHICESC adj.; (1705) : Teologic: Theologhicesc, el. Lucru •carile cu voroava dumnădzăiascâsă ţine; cel ce ieste din ’iheologhie. CANTEMIR, II, I, 24. Forme gramaticale :’’sg. nom. -ac. m. sau n. teologhicesc (theologhicesc: CANTEMIR, II, I, 24). ' — Lat. theologicus, -a, .-um, gr. Oeo^oyiKog, -f|, -6v (după modelul adjectivelor terminate în l-esc). TEOLOGHIE s. f. (1682) Teologie. Am învăţat şi a noastră teologhie. DOSOFTEI, VS, deci, 192v. Pre aceia vreme, s-au aţiţat spurcata eresă u lui Martin Liuter, [...] om învăţat în theologhia: N. COSTIN, L, 152. în pravilă, la teologhiia bogoslovilor, cap.. 2: AARON, PP, 61; cf. DOSOFTEI, VS, oct., 64v, dec., 197v; CANTEMIR, II, ,1, 24, Forme gramaticale: sg. nom. -ac. teologhie (DOSOFTEI, VS, dec., 192v; theologhie: CANTEMIR, II, I, 24); teologhia (teologhiia: AARON, PP, 61; theologhia: N. COSTIN, L, 152); g. -d. teologhiei (DOSOFTEI; VS, oct.,'64v, dec., 197v). ,, ’ . — Lat. theologiad gr. Geo^oyia. ;*TEOLOGIC, -A adj. v. teologhicesc. 11 ’ ♦TEOLOGIE s. f. v. teologhie. TEORIE s. f. (1682 — 1686) Ansamblu de cunoştinţe sau de ipoteze. îără la bunăiăţ şi facere şi teorie (gl. marg. vedeănie) atita s-au făcut, *cit pre toţ au întrecut. DOSOFTEI, VS, ian., 46v. învăţătura'din praxiu In theorie îşi mută. CANTEMIR, II, I, 173:;.cf. GANTEMIR,.TI, I, 24. Forme gramaticale: teorie (DOSOFTEI,' VS, ian., 46v; iheorie: CANTEMIR, II, 1, 24, 173). 1 ' • — Lat. theoria, gr. Oscopia. •* i •♦TEREBENTINA s. f. v. terpentină, trementină. : TERMĂ s. f. (1726) Baie publică. Făcut-au în Rîm şi feredee'de ape •calde, care să chiamă therme. N. COSTIN, L, 62. Iar iaste şi lăgea, băi calde, care le zic thcrma. IM, 18. : ; ; Forme gramaticale: sg. nom. -ac. terma (therjna; IM, 18).;,pl. nom. -ac. terme (therme: N. COSTIN, L, 62). — Lat. thermae. ,. •. - . • ♦TERMEN • s. n. v. termin, terminuş. , TERMIN s.n. (1748) Termen, scadenţă. Să poată plăti arămia la iearmin: DOCUMENT 1748, ap. TAMÂS, EW.,; 80. Aceştiebqn[i] să aib a-i plăti încet, încet, pen să ne scot zapisul de la dumnealui, adecă tărminul. IORGA, SD, XII, 62. ' ' ; Forme gramaticale: sg. nom. -ac. termin (tearmin: DOCUMENT '4748, ap. TAMÂS, EW, 80) j, tărminul (IORGA, SD, XII, 62): Variantă: tărmin. . , . ! ,, — Lat. med. terminus. ‘ ."■[ V. şi terminuş. '' ■ ' ♦TERMINUS s. n. v. terminuş. i ; c TERMINUŞ s: n. (1742) Terminus, lcrmen final. Neaducind, să nu i să opălască fihdlis resolutio, mai mutîndu-să la alt terminuş pentru neaducerea cvietanţiilor. MOLDOVANU, AS, I, 153. ' V"' r' 341 TESTAMENT . Forme'gramaticale: sg. noni. -ac. terminuş (MOLDOVANU, AS, I, 153). . ■ ' ■ . • : . ■■ . ‘ —Magh. terminus (< lai. terminus). -' ... V. şi t e r ni i n. ■ . ’ "TERPENTINĂ s. f. (c.' 1760) Terebentină. Să ia de la spiţărie-spiritus de terpentina. MDX, 73'. Deci: de obşte toate ăceale doftorii care am arătat pentru împietrire să cuvin cu potrivire şi pentru oprirea udului, precum terpentina'. MD., 73r.; cf. MD2, 29r, 67r, 85r. ! Forme gramaticale: .sg. nom. -ac; terpentină (MD., !29r, 67r, 85r) j. terpentina (MDj, 73v; MD2, 73r); g. -d. terpenlinei (MD., 67r). — Germ. Terpentin, magh. terpentin (magh. < germ. < lat. terpentina (resina). , V.. şi trementină, TERS s. n. (1736—1738) Tirs. Antigon [. ..] ederă în loc de coronă de aur, în loc de schiptru, thers purta în mină. N. COSTIN, C, 650. Forme’ gramaticale: sg. nom. -ac. ters (thers: N. COSTIN, C, 650). '— Lat; ihyrsus, gr^Gupcrog. ' TESTAMENT, s. n. 1. (1648) Fiecare dintre cele două mari păr(,i ale Bibliei. Acest Testament l-aii început a-l izvodi ier monah Selivestru. NT, Vr. întru amîndoao testamenturile [...] lucrul cel mai de folos iaste-a face bine. EVHOLOGHION 1722, in BRV, IV, 45. Acestui dumne-zeesc Testament toate ce sînt înslniilcredinciosului [. ../ ca la un _chen-dru firesc aleargă. ANTIM, O, 406 — 407; cf. NT, IVr. Vv; MĂRG.V 132r; CANTEMIR, D, 3; P. PR., 103r; ANTIM, .O, 241: <> (164.8) în sintagmele .Testamentul (cel) vechi = parte a Bibliei cuprinzînd textele referitoare la, credinţele religioase şi la viaţa poporului evreu (pînă la naşterea lui Cristos). Cărţile a Teştarr.cntumului vechiu îs trei-dzcci şi nouă CAT. C., 7. Să vă spuiu o istorie din Tistamentul cel vechiu. ANTIM, O, 70 ; cf. NT, IVr; SC, 81r; APOSTOL 1683, in BRV, I, 260. Testamentul (cel) nou, Noul Testament — parte a Bibliei cuprinzînd evangheliile1 şi alte scrieri religioase creştine (posterioare naşterii luî Cristos). DuJiiil sfint au îndemnat cvanghelistii şi apostolii a scrie in limba grecească Testamintul- cel.nou. NT, V'. în Testamentul nou, întărind milostenia, zice aşa. V~M, 297. Nici au lipsit spurcaţi hulitori, carii şi- asupra Noului Testament minule cele pline de singele sufletelor nevinovate a-si arunca [.. .] au îndrăznit. CANTEMIR, HR., 172; cf. CAT. C.; 8, 27, 28; NT, 60v, 99r; SC, 82r; APOSTOL 1683, in BRV, I, 260 ; MOLITVENIC 1689, in BRV,,I, 292 ; PM, 254 ; B, 27r; AMELIO* PD, 47v. ♦ (1732) Carte bisericească cuprinzînd Vechiul sau Noul Testament.. Au fostu dat Staţi Prăvariulu dinFăgăraş un testament bese[re]cii. IORGA, SD, XIII, 205. Am dat testamentulu pe adastă poucenie, pentru c-am mai avut şi alt testament. IORGA, SD, XIII, 205. 2. (1651 — 1700) Act juridic prin care cineva îşi exprimă dorinţele ce urmează a-i fi împlinite după moarte., Teshtement. Testamentum. ANON. CAR., 374. Intestato. Fără de tistament, adecă mărturisire. CORBEA, D, 160r. Pe urmă să va dzice de:moartea lui Marco Avrelie [... .J şi ce testament i-au lăsat la moarte sa. N. COSTIN, C, 7 ; cf. DOSOFTEI, VS, febr., 65r; CANTEMIR, HR., 198, 203, 246, 476; N. COSTIN, L, 124; N. COSTIN, C, 90; M. COSTIN, CU, 294. ♦(1681) Legămînt. Testament. DOSOFTEI, M, 151v; Si voi pune testamentul mieu intre mijlocul mi eu si-ntre mijlocul tău. DOSOFTEI, P, III, 32r. Cu a credinţii şi cu al botedzului testament, între om şi intre Dumnezeu TESTAMENTOM 342 «« lingă. CANTEMIR, D,- 291; cf. DOSOFTEI, P, II, 8y, 9r,62r. (1702) Act juridic consemnînd o hotărîre. Trebuie să plinim, testamentul lor şi porunca lor. P. PR., 76r. Şi, cu îndemnarea sfinţiei sale, .s-au umilit domnul şi au făcut testament de aşezare. PS.:-GOSTIN, L, 42. Derept aceia am socotit domniia mea împreună cu tot sfatul nostru şi am făcut acest testamentu sfintei episcopii. DRA, II, 140. Toţ să dea camăna, după obiceaiu, pă testamentul ce iaste la visterie. IORGA, SD, VI, 219; cf. P. PR,, 76r; BĂLAN,' DB, III; 127, 159; URICARIUL, V, 250; PS. -COSTIN, L, 52 ; TEMPEA, IST., 130; CANTEMIR, HR., 275; URICARIUL, V, 253 ; PS. LAM., 71; DRA, II,'.'191,(360 ; .NECULCE, L, 325, 336; DRA, II, 212; URICARIUL, V, 419; IORGA, SD, VI, 270, 241, 371, 380; DRA, II, 347; URICARIUL, V, 423; DRA; I, 495, 497; IORGA, SD, XII, 64; DRA, I, 510, II, 304; 311, 312, 318, 320, 325,- 330, 338, 341,.I, 544, II,, 349, 350, 353, I, 546; IORGA, ■SD, XIV, 87; DRA, II, 353.' ' Forme gramaticale: sg. nom. ;-ac, testament (NT, Vr; DOSOFTEI, M, 151v; DOSOFTEI, P, II, 9r, 62r; CANTEMIR, D, 3, 291; B, 27r; ANTIM, O, 406; BĂLAN, DB, III, 127, 159 ; URICARIUL, V, 250; PS. -COSTIN, L, 42; TEMPEA, IST., 130;' CANTEMIR, HR., 198, 203, 246, 275,'476; N. COSTIN, L, 124; IORGA, SD, XIII, 205; SDRA, I, 360; N. COSTIN, C, 7,; NECULCE, L,;,325; IORGA, SD, VI, 270, 241; URICARIUL, V, 423; DRA, I, 495^ 497 ; M. COSTIN, CU, 294; DRA, II, 311, 330, 341, I, 544, 546), testamentu (DRA, II, 140; PS. -AM., 71; DRA, II, 1'91; N. COSTIN, C, 90; IORGA, SD, XII, 64; DRA, II, 304, 349; IORGA, SD, XIV, 87), testamint'(PM, 254), Icstamînt (NT, Vv; DOSOFTEI, P, II, 8V), tistament (CORBEA, D, 160r), tistemînt (DRA, II, 325), teştement (ANON. CAR., 374); testa-jnentomul (NT, 99r), testamentul (NT, IVr; APOSTOL 1683, in BRV, I, 260; DOSOFTEI,P, III,-32r; MOLITVENIC 1689i in BRV, I, 292; PM, 297; P. PR., 76r; PS. -COSTIN, L, 52; 'URICARIL, V, 253, 419; IORGA, SD, VI, 219,; DRA, I, 495, 497, 510, II, 320, 350; .lestfajmentul: BĂLAN, DB, III, 159), tesiamentiilu (IORGA, SD, XIII, 205), testamîntul, (NT, Vv), teştamentomul (P. PR., 103r), teştamen-tumal (CAT. C., 27; VISKI, CC, IV, 56), tistamentul (ANTIM, O, 70), tistamintul (DR.A, II, 212); g.-d. tăstămîntului (SC, 81r; tăstămîl-tului: SC, 81r), testament (NT, 60v; APOSTOL 1683, in BRV, I, 260; ANTIM, O, 241; CANTEMIR,1 HR., 172), testamentului (MĂRG., 132r ; DOSOFTEI, VS, febr., 65r,; NECULCE, :L, ,336; DRA,. II, 247, 318, 353), testamintalui (DRA, 11, 312), testamîntuhii (AMELIO, PD, 47v), testămîntuM. (SC,\ 82r), teştamentumuliii (CAŢ,; C., T, 8, 28); «pl. 'noml -ac. testamshturi (PS. -COSŢIN,- L, 52 ; DRA, II, .312, 338 ; testamenlur[i]: IORGA, SD, VI, 371); testamentumurile (P. PR., 76r), testamenturile (EVHOLOGHION 1722, in BRV, IV, 45 ; IORGA, ;SD, VI, 380)., ■■- i. , ,, ■; ■ 1 . Variante: tasţămîrit, testam^ntom, testamentu(m), testamint, ţes-tamînt, testămînt, teştamentom, tsştamentuin, teştement, tistament, tistamint, tistemînt* — Lat. testament uni, magh. testâmentum, iestâmentom, pol. testapieril. . TESTAMENTOM s.ji.-v. testament.. . ' ;' ; ; . TESTAMENTU(M) s. n. v. testament.., . TESTAMINT s. n. v. testament. , TESTAMÎNT s. n. v. testament. , .. , ‘ 343 TINTURĂ •TESTĂMENTUI vb. IV (1683) A stabili (un legămînt). Acesta testament [...] il voi testamentul casii lui Jzrail. DOSOFTEI, P, II, 62 r. Forme gramaticale: ind. viit. 1 sg. roi testămentui (DOSOFTEI, P, II, 62r). — TesUiment -f suf. -ui. TESTĂMÎNT s. n. v. tc-stnment. ♦TESTIMONIU s. n. v. tăstimonie. TEŞTAMENTOM s. n. v. testament. TEŞTAMENTUM s. n. v. testament. TEŞTEMENT s. n. v. testament. TEŞTIMONIALIŞ s.n. (1742) Testimoniu, mărturie. Pirişul de jos adus testimoniali? credincios cum că 71 oameni il voesc. MOLDOVANU, AS, I, 156—157. Forine gramaticale: ser. nom. -ac. teştimonialiş (MOLDOVANU, AS, I, 157). — Lat. teştimonialiş (cu rostire maghiarizantă). TETEL(I)UŞ s. n. v. titlu. TEXT s. n. (1717): Cuprinsul unei lucrări. In textul istoriii pre la locul fi. vreme sa ii vom arăta. CANTEMIR, IIR.. 17. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. textul (CANTEMIR, HR., 17). — Lat. textus. . • ♦TEZAURAR s. m. v. tejaurareş. OTHYMUM s.n. (c. 1700) Plantă din familia labiatelor, probabil cimbrişor. Thymum g. n. Iarbă thymum. CORBEA, D, 346T. — Lat. thymum. TI GRIS s. m. v. tigru. TIGRU s. m. (1733) Cu marc noroc slăpineaşte pre cei pulernicif...] fi asupra hierilor',’pre leu şi pre pardos, pe tigri. CALENDAR, 27. Marele Alexandru în tinerelele sale era foarte vînătoriu şi nu hiară mică şi pasări mici, ce tigrisuri [...] vina. N. COSTIN, C, 94. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. ti uri (CALENDAR, 27), ticrisuri (N. COSTIN, C, 94). • Variantă: tigris. — Lat. tigris, gr. •UYPi?- • TIMPANIT s. n. (c. 1760) Timpanită. Timpanitul iaste grea patimă de idropică. MD2, 32v. Pentru timpanit, adecă toboşoiu, şi pentru doftoria lui. MD2, 32v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. timpanit (MD». 32v); timpanitul (MD„, 32v). . — Lat. tympanites, gr. Top7tavÎTr|C. , ♦TIMPANITĂ s. f. v. timpanit. ♦TINCTURĂ s. f. v. tintură. “TINTĂ s. f. (1651 — 1700) Cerneală. Ţinte. Atramentum. ANON. CAR-., 374. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. tintă [tinte: ANON. CAR., 374). — Magh. tinta (< lat. tineta (aqua)). TINTURĂ s.f. (c. 1760) Tinctură. Şi în zeama lor adaoge ţiperig şi tintură nefritichii. MD2, 36r. Forme gramaticale: sg! nom. -ac. tintură (MD2, 36r). — It. tintură. TiP <344 TIP s. n. (1698) Model. Aşijderea aceste ale lumii 'ţie pomenite pilde şi tipuri. GANTEMIR, D, 249. , Forme gramaticale: pl. nom. -ac. tipuri (CANTEMIR, D, 249). — Lat. typuş, gr. TOnoţ. TIRAN s.m. (1682) Stăpînitor absolut al unui stat sau aliunei cetăţi (care guverna cu cruzime). I-au osînditu-i tiranul să-i omoară cu pumnii. DOSOFTEI, VS, nov., 109r. Unde. iaste Dioclitiian, Maxi-miian şi Iuliian, tiranii cei puternici şi mari? CANTEMIR, D, 53. Au venit samoderjetii împăraţi, au mai bine tirani. CANTACUZINO, IST., 19 ; cf. DOSOFTEI, YS, nov., 109r, 143r,.157v, ian., 15r; CANTACUZINO, IST., 21; M. COSTIN, NM, 255; N. COSTIN,’ L, 21, 154, 155; N. COSTIN, C, 6, 54, 301. (1705) Persoană care încearcă să-şi impună voinţa în orice împrejurare. A tot tiranul una şi aceia ieste socoteala ca ori cu ce mijloc a putea streinele ale sale a face. CANTEMIR, II, I, 94. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. tiran (DOSOFTEI, VS,' nov., 157v; N. COSTIN, L, 21; N. COSTIN, C, 301); tiranul (DOSOFTEI, VS, nov., 109r; CANTACUZINO, IST., 21; CANTEMIR, II, I, 94; M. COSTIN, NM, 255; N. COSTIN, L, 155; N. COSTIN, C, 6); g. -d. tiranului (DOSOFTEI, VS, nov., 109r, ian., 15r) ; pl. nom. -ac. tirani (CANTACUZINO, IST., 19); tiranii ((DOSOFTEI, VS, nov., 143r; CANTEMIR, D, 53; N. COSTIN, L, 21, 154); g. -d. tiranilor (N. COSTIN, C, 54). — LsA,. tyrrannus, gr. Topavvoţ. . . ®TIRAN, -Ă adj. 1. (c. 1700) Nemilostiv. Tyrannicida. g. c. Ucigă-lori pre tiranul domn, -re, omorîtori de domn nemilostiv, -re. CORBEA, D, 359r. Să oţăraşte condeiul a scrie tiraniile şi mijloacele tirăneşti acestui cumplit tiran domnu! N. COSTIN, L, 231. 2. (1716 — 1742) Stăpînitor. Au fost şi mai-nainte răzvrătiri între limbile cele tirane. TEMPEA, IST., 73. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. tiranul (CORBEA, D, 359r); .g. -d. m. tiran (N. COSTIN, L, 231); pl. nom. -ac. f. tirane (TEMPEA, IST., 73). — Tiran (prin schimbarea valorii gramaticale). TIRANI vb. IV v. tirani. ®TIRĂNEAŞTE adv. (c. 1700) în mod tiranic. Ţyrannice adv. Tirănneaşte, nemilostiveaşte. CORBEA, D, 359r. Bucăţi, bucăţele tiră-neşte (sau mai adevărat să grăiesc) cu tirăniia să slujiia lupeşte. CANTEMIR, II, I, 96. Si întîi începu acesta tirăniaşte a poronci noroadelor. N. COSTIN, C, 303. ; ; — Tiran + suf. -este. •TIRĂNESC, -EASCĂ adj. (1703) Care tiranizează; de tiran. Tirăneşti lucrări, mari turburări aduc unii ţâră, supt Trigonul Acuio. FN, 138. Să dea pe un om nevinovat şi care s-au plecat la crăie să părea .lucru tirănesc. N. COSTIN, L, 136; cf. N. COSTIN, L, 231. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. n. tiranele (N.COSTIN, L, 136); pl. nom. -ac. f. tirăneşti (FN, 138); n. tirăneşti (N. COSTIN, L, 231). — Tiran + suf. -esc. •TIRĂNI vb. IV 1. (1701) A asupri; a teroriza. Nici cănd nu s-au auzit împăratul cel nebiruit al romanilor să fie întors pre cineva de la lege sa cu săbiia sau să-i fie tirănit pentru, abasta.' STINGHE, DRŞ, J, 27. Norod care tirăneaşte să căzneaşte. FN, 148. + (1701) A chinui, a 345 TITLU obseda. Cruda şi cumplita boală-m .] atita m-au chinuit şi tirănil. FN, 89., . . 2. (1705) A guverna ca un tiran. Pre Vidră [...] ca locul altuia să 'tiranească [...] au trimis-o. CANTEMIR, II, II, 56. Forme gramaticale ind. pr. 3 sg. tirăneaşte (FN, 148); pf. c. 3 sg. au tirănit (FN, 89); conj. pr. 3 sg. gă tiranească (CANTEMIR, II, II, 56); pf. 3 sg. să îie tirănit (STINGHE, DRŞ, I, 27). . Variantă:. tirani. .. . — Tiran + suf. -i. TIRON s. m. 1. (1643) Sutaş. Era şi el ales [...] in ceata ce să chema tironi, adecă, cum dzicem noi, hotnogi. VARLAAM, G, 425. - 2. (1718) Tinăr soldat, recrut. Carii era pre la scoale, încă suptu steaguri, le zice tirones. M. COSTIN, NM, 259. Cu vreme den tironi esiia de le dzicea viteranii. N. COSTIN, L, 47; cf. M. COSTIN, NM, 259; N. COSTIN, L, 47. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. tirones (M. COSTIN, NM, 259). tironi (VARLAAM, C, 425; N. COSTIN, L, 47), tironis (N. COSTIN, L, 47). Variante: tirones, tironis. — Lat. tiro, -onis. TIRONES s. m. pl. v. tiron. TIRONIS s. m. pl. v. tiron. *TIRS s. n. v. ters. TISTAMENT s. n. v. testament. TISTAMINT s. n. v. testament. TISTEMÎNT s. n. v. testament. TIT s. n. v. titlu. TITELUŞ s.n. v. titlu. TITILUŞ s. n. v. titlu. TITIULUŞ s. n. v. titlu. TITLU s. n. 1. (1600) Titulatură a domnitorilor sau a înalţilor demnitari. Cum au dat împăratul lu Batăr Jigmon teteluş de domnie, aşa mă rog măriii lui să aib şi eu ca acela. DÎ, 131. Tituluşul domnului s-au făcut precum arată mai jos. ANON. CANT., 84. Ce-i umpluse popa sacul de tituluşuri înalte. TEMPEA, IST., 81. Acestiia sînt titulusurile acestui pre vestit împărat. M. COSTIN, NM, 415; cf. Dî, 133, 146; MANUSCRIS 1650-1675, in DLR s. v.; BRANCOVICI, CR. SLOV., 114; DIOPTRA, 23r; FN, 16; ANON. CANT., 84; CANTACUZINO, IST., 60; CANTEMIR, II, I, 23, 52, 141; TEMPEA, IST., 80; CANTEMIR, HR., 50, 131, 140, 433, 455, 468; GRECEANU, IST., 185; N. COSTIN, L, 264; PS. -AM., 120; NECULCE, L, 346; IORGA, SD, XII, 236; VP, 13v. 2. (1649) Tildă. h.hthmhT£. Tilla carea-i desupra. Titul. MARDARIE, L, 177; cf. MARDARIE, L, 257. 8. (1651) Denumire dată. unei lucrări sau unei părţi dintr-o lucrare. Acest psalm în cartea jidovească n-are tituluş. PB, 20r. Cheia meşterşu-gului meşterşugurilor Ioghicăi acest titlu a-i da m-am obiciuit). CANTEMIR, II, I, 85. O carte au scris pentru otcîrmuirea împăraţilor, căriia i-au dat titiulus „învătătura domnilor“. N. COSTIN, C, 272; cf. PB, 16r; DOSOFTEI, PV,'27, 97; LUPAŞ, DIT, 481; CORBEA, D, 258T. TITLU 346 4. (1673) Formulă introductivă în acte şi scrisori care cuprinde numele, titulatura, originea emitentului sau expeditorului. în sfirşit, să nu strici, David, în tilul de scrisoare. DOSOFTEI, PV, 383. Dănă-oară multe curii scrisă s-au aflai [. . .], a cărora era aşea litiuluşul; „Noi', craiul pârtilor în Asia, părinţilor tuturor în lîim şi norodului nărocos a Rîmului în Italia [. . .] s(ăyn(ă}tate dzicem“. N.'COSTIN, C, 123. Un pitac cu tituluş. IORGA. SD. VI, 228; cf. PS. -COSTIN, L, 24; CANTEMIR, HR., 287; ANTIM, O, 89; IORGA, SD, XIV, 19; DRA, I, 358; M. COSTIN, NM, 416. 5. (1698) Semn, dovadă. De lume lepădîndu-te, titul fericirii vei agonisi. CANTEMIR, D, 69. Izbînda numai atuncea titulul biruintii a agonisi poate. CANTEMIR, II, II, 34; cf. CANTEMIR, D, 107, 189; CANTEMIR, Iî, II, 45 ; N. COSTIN, C, 327. 6. (c. 1700) Inscripţie. Inscripţio g. f. Scriere den sus, tituluş. CORBEA, D, 155r. Acest tituluş mulţi il citiia den jidovi, că aproape era locul de oraş. A.NT., 34v. 4^(1757) Epitaf. De la închipuirea cea dinafară a măcar-căruia lucru de meşteşug purccde stih sau cuvîntare, sau titul, sau epigrama. EUSTATIEVICI', GR., 143. 7. (1705) Nume dat unei persoane. Supt titulul altuia răutatea lor să scrie. CANTEMIR, II, II, 29. Titluşul lui nu scrie Cantemir-voevoda, ce numai Costantin-voevoda. NECULCE, L, 93; cf. AMELIO, PD, 60v; ANT., 34v. (1717) Supranume, poreclă. A luat de la senat titlul Da- cicus, adecă Dăţanul. CÂNTEMIR, HR., 156. Şi pre urmă i s-au dat titlul Exaporito, adecă tainicul din luntru la împărăţie. N. COSTIN, L, 291; cf. N. COSTIN, C, 498. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. teteliuş (DÎ, 146), teteluş (DÎ, 131), titeluş (DÎ, 133), tiliuluş (N. COSTIN, C, 272, 498), tiutiuluş (N.COSTIN, L, 264), titlu 1DOSOFTEI, PV, 27 ; CANTEMIR, II, I, 85), titlus (NECULCE, L, 346), titel (MARDARIE, L, 177, 257 ; DOSOFTEI, PV, 383; CANTEMIR, II, I, 23; CANTEMIR, HR., 140, 455, 468; EUSTATIEVICI, GR, 143),-tltuluB (ANTIM, O, 89),UtuIuş (PB, 16r, 20r; FN, 16; CORBEA, D, 155T, 258Y; CANTACUZINO, IST., 60; CANTEMIR, II, I, 23; PS. -COSTIN, L, 24; TEMPEA, IST., 80; IORGA, SD, XIV, 19; ANT., 34v; DRA, I, 358; M. COSTIN, NM, 416; IORGA, SD, VI, 228); titiuluşul (N. COSTIN, C, 123), tiu-tiuluşul (MANUSCRIS 1650-1675, in DLR, s. v.), titlul (DOSOFTEI, PV, 97; CANTEMIR, HR., 433; N. COSTIN, L, 291), titluşul (ANT., 34v; NECULCE, L, 93), titolul (CANTEMIR, D, 189), titul (CANTEMIR, D, 69 ; CANTEMIR, HR., 156, 287 ; AMELIO, PD, 60v; titu(l}; AMELIO, PD, 60v), titulul (CANTEMIR, II, I, 141, II, 24, 29, 45), tituluşul (BRANCOVICI', CR. SLOV., 114; ANON. CANT., 84; GRECEÂNU, IST., 185; IORGA, SD, XII, 236); g. -d. titul (PS. -AM., 120);.titulul (CANTEMIR, II, I, 52), tituluşului (LUPAŞ, DIT, 481); pl. nom. -ac. titul uri (CANTEMIR, HR., 50), tituluşuri (DIOPTRA, D, 23r; TEMPEA, IST., 81), tituri (CANTEMIR, D.-107); titiluşurile (VP; 13v), titiuluşurile (N. COSTIN, C, 237), «tulurile (CANTEMIR, HR., 131), tituluşurile (M. COSTIN, NM, 415). Variante: teteliuş, tctcluş, tit, titeluş, titxluş, tiliuluş, titluş,titel, titul, tituluş, tituluş, tiutiuluş. — Lat. tituluş, magh. tituluş, pol. tilul, rus. mumyn\ cf. gr. TiTXoţ, V. sl. THTA4. V. şi t i t u 1 ă. 347 TOTAL w.TITLUŞ' s.*n. v. titlu. ■ • .-'V -i'.:T: .' : ■ TITOL'-Sin^'.v. „'.titlu. ;' . ;Mi i,v > , , , TITOR s. mJ ’ (1651-1700): Tutore;.; -Titor. .Tutor.A.NON. CAR., ^Ik.iDupăi aceaea,' care căsătorii■ vor fi fără voia'părinţilor şi titorilor nemică să ţine aceaea. SG, 170VJ ii . ■ ) >'.?>>•■ . 1 . Forme gramaticale: sg. nom. -ac. titor (ANON. CAR., 374); pl. g. -d. titorilor (SC, 170v). r ... ' — Lat.; tutor, -oris; cf. ngr. KTf|T(op. . .1 ; • TITUL s. n. v. titlu. T-ITULĂ s. f. (1748) Capitol, paragraf aLunui text de lege sau regulament. La statuia aşa scrie, la al patrulea carte, titula 5, paragrafos 4. IORGA, SD, XII, 50. După decret, la partea secundă, titulo 36, a lui Mantian, s-ar fi căzut să plătească chiar Pantasi f. 100. IORGA, SD, XII,..49. • • > - Forme gramaticale: sg. nom. -ac. titulo (IORGA, SD,'XII,y49); titula (IORGA, SD, XII, 50). - ‘ Variantă: titulo s. n. — Lat. med. titula-, cf. it. titolo. . 1 V. şi .t i t i u. ; .. ^ ; ®TITULI: vb.: IV (1717.); A intitula, a numi: Craiul unguresc', pre domnii de Ardei, în deplomatele sale voevod îl tituleste. CANTEMIR, HR., 131. . t Forme gramaticale: ind. pr. 3 sg. tituleştc [tituleşte: CANTEMIR, HR., 131). . ’. ; —Titul + suf. -z;> cf. lat. titulare. ' ; V. şi i n t i t u 1 i. ■ TITULO s. n. v . titulă; TITULUS s. n. v. titlu. TITULUŞ s. n. v, titlu. TIUTIULUŞ s. n. v. titlu. ;;'; • .TOM "s. n. (1667 — 1669). Toate '„Faptele* lu Luchian in patru tomuri. CANTACUZINO, NI, 113v. Tot trupul „Hronicului’’1, acestuia în doaî tomuri (adecă cărţi mari) să-l înipărtim. CANTEMIR, HR., 50; cf.1 CANTACUZINO, IST., 17. - Forme gramaticale: sg.,'nom, -ac. tem (CANTEMIR, HR., 50); temui (CANTACUZINO, IST., 17 ; CANTEMIR) HR., 50); pl. nom. -ac. tomuri (CANTACUZINO, NI, 113V; CANTEMIR, HR., 50). , — Lat. tomus, gr. xofioţ. i TON JURĂ s. f. v. tunsiiră. r . °TOPEL adj. (1748) Dublu. Sănt ieu un hunţfut.['.. ...], dară el iaste un.topel hunţfut şi blestemat IORGA, SD, XHj 47. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. m. topel (IORGA, SD, XII, '47). — Germ. doppelt (< fr. double). . O TQRMENTILLA s. f. (c. 1760) Plantă:din familia: rozaceelor; cinciidegete. Să fiarbă [. .; ] rădăcină de tormentilla în apă de izvor. md2, 63v. ... ,— It. tormentilla: v ; . i / r; ■ ) . TOTAL, -Ă\ădj. (1715) Care cuprinde totu 1. Adunînd suma totală cu de-amăruntul. PS. -COSTIN, L, 74. ■ • ■> " Forme gramaticale: sg. nom. -ac. f.i totală (PS. -COSTIN,'L, 74). . Lat. med. toialis, -e. ■ -i , TRACI 348 TRAC 1 adj. (1717) Originar din Tracia. Au ridicat la împărăţie pre Iustin thracul. CANTEMIR, HR., 314. Iustin Cororopalat [...], de moşie thrac. CANTEMIR,'HR., 325; cf.'.CANTEMIR, IIR., 288. Forme gramaticale: sg. . nom.-ac: rri.T trac (thrac-, CANTEMIR; HR., 325); tracul (thracul: CANTEMIR; IIR.,. 288, 314). '. —Lat. tracus, -a, -um. ; ".ir- . *TRAC 2 s.m. v. traclxi. 1 ' TRACHI s.m. pl. 1. (1694) Turc. Ciumă intre thrachi (adecăte turci). FN, 45. - : 2. (1701 — 1750) Locuitor al Traciei. Din thrachi rodul lor trăgîndu-se. ( CANTACUZINO, IST., 10. Ni cu mesii, ni cu thrachii să amesteca'. CANTEMIR, HR., 73; cf. CANTEMIR; HR., 77.; N. COSTIN, L, 28. ■, Forme gramaticale: pl. nom. -ac. traclii (thrachi: FN, 45; CANTACUZINO, IST., 10) ; trachii (trachii: CANTEMIR, IIR., 73, 77); g.-d. tracliilor (N. COSTIN, L, 28). ' — Lat. Thraces. TRACT s.n. (1717) Ţinut, regiune. Purcegînd 'cu oastea [:..] şi luind traclul de pe ceia parte de Dunăre. CANTEMIR, HR., 220. Trac-tul Dachiii. CANTEMIR, HR., 211; cf: CANTEMIR, HR'., 67,’227, 286. ' ; ' . ■■■' Forme gramaticale: sg. nom. -ac. tract (CANTEMIR, HR., 67); tractul (CANTEMIR, HR., 211, 220, 227, 286). — Lat. iractus. TRACTAT s.n. (1694) Tratat. Tractaturi noaă de pace,- ce fără roadă. FN, 27. Tractatele de pace s-au încheiat. CANTEMIR, II, I, 191. Tractate, adecă legături de pace. M. COSTIN, L, 45. Tractate de pace între turci cu nemţii si cu lesii, care apoi s-au legat laCarlovita. PS.-COSTIN, L, 48; cf.-FN, 31, 39, 40, 54, 57, 66, 67, 124, 131, 132, 133, 139,148, 149, 154, 162; CANTEMIR,- II, I, 24, II, 170,208 ; PS.-COSTIN, L, 14; CANTEMIR, HR., 491; M. COSTIN, CU, 284, 292. Forme gramaticale : sg. nom. -ac. tractat (FN, 31, 134; M. COSTIN, CU, 292); tractatul (CANTEMIR,. HR., 491)pl. nom.x -ac. tractate (CANTEMIR, II, I, 2'4; M. COSTIN, L, 45;. PS.-COSTIN, L, 14, 48), tractaturi .(FN, 27, 39, 66, 67, 124, 131, 132, 139, 148, 149, 154, 162); tractatele (CANTEMIR, II, II,. 170, 191, 208; M. COSTIN, CU, 284), tractaturile (FN, 40, 54, 57, 133). — Lat. tractatum, pol. traktat. ' ♦TRAGEDIE s.f. v. tragliedie. •TRAGHEDIARI s.m. (c. 1700) Autor dramatic. Puppiuş, g.tn. Un poetic traghediiaru CORBEA, D, 27lv. ' Forme gramaticale: sg. nom. -ac. tragliediari (traghediiari: CORBEA, D, 271v). • — Traghedie -f suf. -ar. TRAGHEDIE s.f. (1700) Specie a 'genului dramatic. Tragicus, -i g.m. Făcător de traghedii. CORBEA, D, 350v. Euripides, -is g.m. Un elin, vestii scriitor de traghiedii. CORBEA, D, 104r; cf. CORBEÂ, D, 222v, 244v; N. COSTIN, C, 426; EUSTATIEVICI, GR, 142. ♦ (1703) Nenorocire. O trăgediia semnează, cui obrazul acel dentii aseamene va fi prinţepului de Machedonie. FN, 121. ' ' 1 Forme gramaticale: sg. nom: -ac. traghedia (N. COSTIN, C, 426; EUSTATIEVICI, GR, 142), trăgedia (trăgediia:^ FN, .121J ; pK nom. f 349 TRACTUI -ac. traghedii (CORBEA, D, 222T, 244v, '350v), traghiedii (CORBEA D, 104r). ■; Variantă: traghiedie, trăgedic. — Lat. tragoedia, it. tragedia; cf. rus. mpazedun. TRAGHICESC, -EASCĂ adj. (1705) Cu caracter de tragedie. Sunete jealnice, eleghii [■...] traghiceşti. CANTEMIR, II, II; 139. . Forme gramaticale: pi. nom. -ac. f. traghiceşti (CANTEMIR, II, II, 139). ■ • ' — Lat. tragicus, -a, -um, gr. TpayiKoţj -f|, -ov (după modelul adjectivelor terminate în -esc). . ; - , V~. şi t r a g h i c u s. OTRAGHICUS adj. (o. 1700) Care este autor de tragedii. Thespis g.m: Poeticul traghicus ceh prea dinţii în Ălhina. CORBEA, D, 345r. — Lat: tragicus, -a, -um. V. şi t r a g h i c e s c, -ească. TRAGHIE.DIE s.f. v, traghedie; > “"TRAGIC, -Ă adj. v. traghicesc, -eagcă, traghicus. ■ TRANSALPIN adj. (1736 — 1738). Franţozii transalpinii [...] cin-stiea pre muerile grele foarte cu cinste. N. COSTIN, C, 474. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. in.T transalpinii (N. COSTIN, C,' 474). : ■': ' , — Lat. Transalpin us, -a, -um.' r TRANTALUI vb. IV v. trăctălui. * TRATA vb. I v. trăctălui, trăctui. ! *TRATAT s.n. v. tractat. TRĂBlCIE s.pl. (1620) Maşină de război, folosită pentru a arunca pietre, proiectile; bombardă. Se prinseră întîiu de Galata să o dobin-dească si puseră trăbicie, deci începură a o bate cu tunuri. MOXA. C, 403.' ■ Forme gramaticale: pl. nom. -ac. trăbîcic (MOXA, C, 403). — It. trabocco, trabucco. TRĂCTĂLUI vb. IV 1. (1699) A duce tratative, a discuta. Să trăctăluescu pricini de noaă oaste. FN, 74. Să trăptăluiaste o logodnă. FN, 98fcf. FN, 82, 84, 87, 98, 107, 132, 135, 150, 154, 166, 167. 2. (1749) A avea faţă de cineva o anumită comportare. Mi-au başocoritu fiâorul [.. :] si l-a trantaluitu si cu bătaeaie. IORGA, SD; XII, 51. ‘ • ■ ' Forme gramaticale.: ind. imperf. 3 'sg. tractăluia (FN, 154) ;pf. c. 3 sg. a.trantaluitu (IORGÂ, SD, XII, 51); conj; pr. să trăctăluiască (FN, 167); inf. a trăptălui (FN_, 107); refl. ind. pr. 3 sg. să trăctăluiaşte (FN, 74, 82, 87, 132,135,“'150, 166), să trăptăluiaşte (FN, 98) ; 3 pl. să trăctăluiescn (să trăctăluescu: FN, 74, 84j. Variante: trantalui, trăptălui. 1 — Lat, tractare, magh. traktâlni. 1 ' V. şi t. r ă c t.u i. . . TRĂCTUI vfa; IV (i705)? trata, a discuta:. Pentru ca /...] trebele să ne trăctuim. CANTEMIR, II, I, 127. (Forme gramaticale: conj. pr, 1 pl.'să trăctuim (CANTEMIR, II, I, 127). •: — Lat. tractare (după modelul verbelor terminate în -ui); cf. pol. Iraktowac, rus. mpaKmoeamb.' . : V. şi t r ă c t ăl u i. ;;p , ■ TRAGEDIE 330 TRĂGEDIE s.f. v. traghedie. ' i 7 ii:.: '. ' vi TRĂPTĂLUI vb. IV v. trăctălui. TRĂTATOR s.m. (1701) Persoană care duce: tratative. Cură un glas de nişte trătatori. FN, 96. Să vedescu alţi trătatori, de tocmire între nişte putearnici. FN, 102. "< • Forme gramaticale: pl. nom. -ac. trătatori (FN,; 96,; 102). — It. trdltatore. : l : • /. TREBUN s.m. v. tribun. TREGVĂ s.f. (1695) Armistiţiu. Vorbe de pace au detregva. FN, 62. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. tregva (FN, 62). in;.- — It. iregua. : : TREMENTINĂ s.f. (c. 1760) Terebentină.;Unt strecurat dei inuper sau de trementină: MD2, 73r. Să ia de la spilărie spiritus de terpentină, adică rachiu de trementin(ăy. MD1; 73v; cf. MDj, 95v,' 141T; MD,, 3r, 15r. , , • ;> ■! Forme gramaticale: sf. nom. ^ac. trementină (MD2',‘ 311, 73r; tre-mentin(ă>: MDj, 73v) ; trementină (MDj, 95v, 141r; MD2, 15r). ' — It. trementină. V. şi t e r p e n t i n ă'. ; . - TREUMF s:n. v. triumf. ; TRIBUN s.m. 1. (1682) (La romani) Magistrat însărcinat cu comanda unor unităţi militare. Au trimis 5 tribuni, cu voinicii lor. DOSOFTEI, VS, nov., 157v. în curţile domnilor romani sa afla ,trebuni, polcovnici, învătători armelor. N. COSTIN, C, 283;; cf. CANTEMIR, HR., 161. ' 2. (1682) (La romani) Magistrat însărcinat cu apărarea drepturilor plebei. I deade pre mina lui Clavdie tribunul. DOSOFTEI, -VS., oct., 71r. Pre Traian il face [. . .] tribun si lui mostenitoriu. CANTEMIR, HR., 80; cf. CANTEMIR, HR., 161,'315; N. COSTIN, C, 299, 369; 609. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. tribun (CANTEMIR, HR., 80); tribunul (DOSOFTEI, VS,' oct., 71r; CANTEMIR, HR., 161, 315; N. COSTIN, C, 369, 609); g.-d. tribunului (CANTEMIR, HR., 161); pl. nom. -ac. trebuni'(N, COSTIN, C, 283), tribuni (DOSOFTEI, VS, nov., 157v), trivuni (N. COSTIN, C, 299); tribunii (DOSOFTEI, VS, nov., 157v);>g.-d. tribunilor (DOSOFTEI, VS, nov., 157V). Variante: frebun, trivun. ■ — Lat. tribunus, v. sl. TpHgoym. . TRIBUNAL s.n. (1725) „Instanţă de judecată. Unde. zic acelor legi tribunal. SIMION DASCĂLUL, in DLR, s.v. Forme gramaticale: sg., nom. -ac. tribunal (SIMION DASCĂLUL, in DLR, s.v.). — Lat. tribunal, pol. trybunal, rus: mpuâynaA'. TRIBUNIŢIE s.f. (1717) Demnitatea de tribun. Cu putere l-au împodobit tribuniţiii şi chesari l-au făcut. CANTEMIR, HR., 193. Forme gramaticale: sg. g.-d. tribuniţiii (CANTEMIR, HR., 193). — Lat. tribunicia (potestas). i • ; • TRI GEAMĂN s.m. (c. 1700) (Probabil) Fiecare dintre cei trei copii, născuţi odată de aceeaşi mamă. Trigeminus g.m. Trigeamăn, întreit. CORBEA, D, '354r. ■ - Forme gramaticale: sg. nom. -ac. trigeamăn (CORBEA, D, 354r). — Lat. trigeminus (prin apropiere de geamăn).' - 351 TROHEICF.SC TRIGON's.n. (1694) Dispunere a aştrilor în formă de triunghi. Trigonul [...] de opşte, stă, adăvărat, în loc nalt, ni£ iaste de a nu-lbăga seama., FN, 26; cf. FN, 159, Forme gramaticale: sg. nom. -ac. trigon (FN, 159); trigonul (FN, 26). — It. trigono, ngr. Tpiycovov. TRINEPOT s.m. (c. 1700) Stră-strănepot. Trinepos g.m. Trinepot, al treile nepot. CORBEA, D, 354v. , Forme gramaticale: sg. nom. -ac. trinepot (CORBEA, D, 354v). — Lat. trinepos, -otis (prin apropiere de nepot). OTRIPLICITA s.f. (1703) Natură triplă. Un loc, supus a cui tri- plicita, negindit vine năvălit. FN, 134. — It. triplicită. TRISTICIE s.f. (1681) Tristeţe. în loc de odihnă, de unde s-au depărtat toată durearea, tristiciia şi (su}spinul. DOSOFTEI, M, 113v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. tristieia (tristiciia: DOSOFTEI, M, 113v;. — Lat. tristitia. OTRITURA s.f. (c. 1760) (în farmacie) Pulbere. împreunează-le pe ioate şi le pisează şi fă alesticon, adecă tritura şi pune în băutura lui să bea. MD2, 36r. — Lat. tritura, it. tritura. ' TRIUMF s.n. (1717) (în Roma antică) Celebrarea unei victorii, prin ceremonia intrării solemne în oraş a conducătorului biruitor. Traian [...] să duce la Roma cu triumf. CANTEMIR, HR., 486. Ducînd [.. .] cu triumf, adecă cu alaiul, [...] au luat de la Senat titlul: Dacicus, adecă Dătanul. CANTEMIR, HR., 156. Unde sintu alaiurile si triumfurile? N.' COSTIN, C, 190; cf. CANTEMIR, HR., 82, 105, 121, 189; N. COSTIN, C, 184, 185, 198, 467, 468, 578. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. triumf (CANTEMIR, HR., 82, 105, 121,156, 189, 486; N. COSTIN, C, 468, 578), triumful (N. COSTIN, C, 467, 468); g.-d. treumîului (N. COSTIN, C, 467), triumfului (N. COSTIN, C, 184); pl. nom. -ac. triumfuri (N. COSTIN, C, 185, 198); triumfurile, (N. COSTIN, C, 190). Variantă: treumf. — Lat. triumphus. TRIUMVIR s.m. (1717). Lui Annie Fabian, triumvirului a acelor mai de frunte. CANTEMIR, HR., 161. Forme gramaticale: sg. g.-d. triumvirului (CANTEMIR, HR., 161). — Lat. triumvir. TRIVUN s.m. v. tribun. TROFEU s.n. (1717) Monument. A lui Traian în veci de pomenit trofee. CANTEMIR, HR., 15. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. trofee (CANTEMIR, HR., 15). — Lat. trophaeum. ' *TROHAIC, -Ă adj. v. trolioicese. TROHEI s.m; v. trolxeu. TROHEICESC adj. (1717) Trohaic. Stihul cel troheicesc. EUSTA-TIEVICI, GR, 137; cf. EUSTATIEVICI, GR, 134. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. n. troheicesc (EUSTATIEVICI, GR, 134, 137). TROHEU 352 — Lat. trockaicus, -a, -um, gr. tpoxai'fcâţ, -fj' -6v (după modela adjectivelor terminate în -icesc); cf. rus. mpdxaunecKuu. TROHEU s.m. (1757). Rîndul al doilea intru un chip să răspunză spondeul sau troheul. EUSTATIEVICI, GR, 135. Al saselea spondei sau trohei. EUSTATIEVICI, GR, 135; cf. EUSTATIEVICI, GR, 137. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. trohei (EUSTATIEVICI, GR, 135, 137); troheul (EUSTATIEVICI, GR, 135). Variantă: trohei. — Lat. trochaeus, gr. Tpo%aîo<;, rus. mpoxeu. - TRON s.n. (1679) Scaun (jilţ) ornamentat, pe care stau monarhii sau prelaţii la ceremonii. Tron, adecă scaunul cel în oltariu. DOSOFTEI, L, 23v. Din thronul stăpînirii să nu lipsască. CANTEMIR, II, I, 236. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. tron (thron: DOSOFTEI, L, 23vj ; tronul (thronul: CANTEMIR, II, I, 236). — Lat. thronus, gr. Bpovoţ; Cf. pol. tron. TROPIC s.n. (1705). Tropic să cheamă dunga ceriului din carea soare să întoarce, veri la suit, veri la coborît, Racul, Capricornl. CANTEMIR, II, I, 24; cf. CANTEMIR, II, I, 206. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. tropic (CANTEMIR, II, I', 24); tropicul (CANTEMIR, II, I, 206). — Lat. tropicus, gr. TpoTtucog. TUNSURĂ s.f. 1. (1702) Tunsoare specifică preoţilor catolici. Dară preste tonjura cea dinţii, ce zici ? P. PR., 103r. ' 2. (1718) Tunsoare. Doo feluri de-tunsuri au luat ardeleni (!) noştri de la rimleni. M. COSTIN, NM, 271; cf. M. COSTIN, NM, 270. Forme gramaticale: sg. nom: -ac. tonjură (P. PR., 103r), tunsură (M. COSTIN, NM, 271); tunsura (M. COSTIN, NM, 270, 271); g.-d. tunsuri (M. COSTIN, NMr=271); pl. nom. -aa tunsuri (M. COSTIN, NM, 271). ■■ ■■ ' Variantă: tonjură. — Lat. tonsura. (Varianta tonjura, cu rostire maghiarizantă). *TURBAN s.n. v. tărban. TURINGHI s.m. pl. (1717) Locuitori ai Turingiei. Strînsu-s-au (...] marcomanii, hurgundionii, thuringhii, hructerii. CANTEMIR, IIR., 287. Forme gramaticale: pl. nom. -ac. turinghii (thuringhii: CANTEMIR, HR., 287). — Lat. Thuringi. TURMIZOL s.n. (1754) Turnesol. 1/2 11 turmizol. IORGA, SD, XII, 67. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. turmizol (IORGA, SD, XII, 67). — It. turnăsole, fr. tourhesol. ^TURNESOL s.n.,v. turmizol. ♦TUTORE s.m. v. titor. ' . ’ •TUTORIE s.f. (c. 1700) Calitatea de tutore. Protutela g.f. După-tutorie, o boierie. CORBEA, D, 268r. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. tutorie (CORBEA, D, 268r). — Tutore (< lat. tutor; -oris) -j-; suf. -ie. \ \ ŢĂRĂMONIE s.f. V. ceremonie. , “ŢĂRCĂLAT, s.n, (1675), Control, inspecţie. Să, iiasătîn iărcălat. DOCUMENT 1675) in DLR ins., s.v. : V r .V - Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ţărcălat (DOCUMENT 1675, in DLR ms., s.v. ). _ ...... , —Magh. cirkălat (< lat. cir care).- .., > °ŢĂRCÂLUI vb. IV (1675) A controla. a inspecta. Sfinţie-Sa, ieşind în tară [...], să ţărcăluiască pre proiopopi. DOCUMENT 1675, ap. TAMÂS, EW, 810. : - ■ \ Forme gramaticale: conj. prez. 3 sg. să ţărcăluiască [(DdCUMENT 1675, ap. TAMÂS, EW, 810). , , .' ■ — Magh. cirkălni (< lat. circare)'. ; , i, °ŢEDRUŞ s.m. (c. 1660) Cedru. Lemnelor a Cedrujilor. PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 810. Graiul domnului [.. . J-şi ţedruşi zdrobeşte, Frtnge lemnul de ţedruş. VISKI, PV, I, 63, Tu dai umedală [...] lemnelor a ţedruşilor. ~VISKI, PV^, III; 17. ; .. .Forme gramaticale: sg. nom. -âc. .ţedruş (VISKIy PV, I, 63); pl. nom:,-ac. ţedruşi (VISKI, PV, I, 63); g.-d. ţedruşilor jVISKI, PV, III,’ 17 ; Cedrujilor: PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 810). — Magh. cedrus (< lat. cedrus). "ţ' •ŢELŢENI s.m. pl, (1;726),-Celţi: Franţozii, ce să chema mainte gălateiii-ţil feltehi. COSŢIN, L, 27,i. . ...... ' Forme gramaticale:' pl. nom. -ac. ţelteni (N. COSTIN, L, 27). : .; — Ţelt (< lat. Celtae) + suf. -ean. •ŢELTIBEREAN's:m. (c. 1700) Celtiber, locuitor al Celtiberiei. Celtiberia g.f. Ţinut al, ţeltibereanilor. CORBEA,, D, 47v. Celtibericus, -a, -um [.. .]vŢeltiberean, :că. CORBEA-, D, 47v. ; ' Forme gramaticale: sg.‘nom. -ac. ţeltiberean (CORBEA, D, 47T); pl. g.-d. ţeltibereanilor (CORBEA, D, 47T). , — Ţeltiber. (C'lat, Celtiberi) suf. ,-ean. i •ŢELTIBEREANC s.f. (c. 1700) Celtiberă, locuitoare a Celtiberiei. Celtibericus, -a, -um [...] Ţeltiberean, -că. .CORBEA, D, 47v. Forme gramaticale: sg. nom. -ac' teltibereancă (CORBEA, D. 47T). — Ţeltiberean + suf. -că. . • • , , ŢELTIBERICESC, , rEASCÂ, adj.,; (c. ,1700). Specific celtiberilor. CeUiberjcus, -a, yum. , Ţeltibericesc, -ă, CORBEÂ, D,- -47T. 1 . . Forme gramaticale: sg.,nom. -ac. in. ţeltibericesc (CORBEA, D, 47v); f. ţeltibericească (CORBEA, D, 47v). : . , . ■V f- Lat. celtibericus, -a, -um, (după. .modelul adjectivelor terminate în - esc). ' ' ‘ ! ........ ŢEMENTERIUM 354 OŢEMENTERIUM s.n. (c. 1700) Cimitir. Coemeterium g.n. Ţementerium, loc de îngropat. CORBEA, D, 56v. — Lat. coemeterium, cacmenterium; cf. magh. cimeteriom. V. şi ţ i n t i r i m. ___ i ŢENSOR s.m. (1736 — 1738) Mjagistrat roman. în dzileli Ţennei iensorul, adecă cercăloriul. N. COSTIN, C,1 64. Elie Fabat tensorul. N. COSTIN, C, 634; cf. N. COSTIN, C, 201. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ţingor (N. COSTIN, C, 201); tensorul (N. COSTIN, C, 64, 634). Variantă: ţinsor. — Lat. censor. ŢENSORIN s.m. (1736—1738) Persoană care a îndeplinit (de două ori) funcţia de cenzor. Calo ţinsor inul.. N. COSTIN, C, ,199. CneiFlavie, ţenşorin, grăie. N. COSTIN, C, ,621. ’\'x V; ‘ Forme gramaticale:'sg.’ ' n6m. -ac. 'tensorinVfN.1 COSTIN,^C/,6'21),;. (Insorinul (N.,£O.STIN, C, 199). V -'V ;!V' ‘ - Variantă: •ţifasotin. ; -1^ — Lat. censorinus, -a, -um. .... .1 OŢENŢAURUS . s.m. (c., 1700)‘;''Centa^f.^''jpA^r&'^;l^!>n;v’D'nuZ dintre'ţeHtaw‘&:''(£ORB'EÂ\‘' O j ’’2'4'3V‘. 1' l1'" '' ‘.J\5 . . < ' ţlt, '.i! ’nr.Vî'.'' ',;.X n-,. 1). \ 1 ; V,’. :v- ■ '—> Lat:• venlaurus:-,, , ... ■ °ŢENTROM s.n., (1702), Centru,■ loc, de întâln^e!, F$lă &jir&J’ţăţăcirâ' şi spre tăgăduirea'lui'* Dumnezău duce ' pr/e['om’ ■<:ăr,e>\asle’ţenlromăi..pel desăvlrşit a păcatelor. P. PR,, 108r. . j [ ,.]V' „. Forme gramaţicale: sg. jiom.;-a‘£? ţentrbmul (P:'PRI, iO,8^,r’,r -■ '— Magh: centrom'lat:’’ Centram).\' 1 ' ' 'ŢER&MONIE s; f. v!'ceremoniei:’' ' i [ h ' ~'Lât!1 Cerb'irus., . , ;r.r... - i r: • ŢEREMONĂ s.f.v. ceremonie. ',,L;‘J ,’’V7P ŢEREMONIE s.f. v. ceremonie;1'" ,;■) r'- ’r-- ©ŢEREMONIŢEAŞTE a’dv. (c,!/ l!7,00 j' jîji,c|iip 'ceremonios:.Şblem-niter, adv.[. . .] cupompă, ghizdav, leremonitedste, culeremohii': CORBEÂ, d, 3i4v. - ‘'V-.;',V".‘ , — Ţeremqniesuf, -iceşle .(îh. varianta1 riţea.şle)i,; - Vr 1 1 ’ ŢERMONIE,: s.f! ''V/beremohie.,'.''5 \ 1 ' ' °ŢET s.m.- (c. Sz'upţ ’kărănnote C'eiuj ul ,bine. PSAL- TIRE c. 1660,,. ap. .TAMÂS’ ,EW‘" 8l'4'/ Si "tetâri' cei .peşti'- tnări 'înoate. visKi,1 pv, in, 17. ';,vr-/';W V1''''1: , ■Forme gramaticale: sg.1 'Rom.-aq/,\ţeţiiş[cetujxdi'^ P-ŞALTIRfi' c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 814); pl. no'm.-acl'ţetiiri (VISKI, PV, III, ij)[-.■> ;■ :■ ,.v: /.:y.‘J A->.no ■ i..Uri r ’ :.Variantă• ţ&tiiş.• • :c'5’^ . : — Magh:! cel (tisJ {< lat. celus). ' -! ’:)li -V- ; ; f , 7.'7u ! ŢETUŞ s.m. v. ţet. • ‘V. r.. V,. ,o'/r,. ,-r,- ■ C"ŢIDULĂ s.‘f. :‘(c. , 17.00)..Bilet1," înscrisInscripium g:'n.'.Ţîdulă. CORBEA, D, 155r: .Că-iv Hritriit si tidulă: IORGÂ, SN, 93.'O ţidulă de hîrlie: NEdULCE- L'/ 221 ;l'cf.'‘'CdR5EA;; Ej,: SOP1,;,, DRA,;3I,' ’ 234.. Forme graţnaticaJe: sg., nomi-acl. tidTild'(NECULCE,! Xi,'22i,vDRA’ Ii; 534); (eORBEÂ!;:iD)n;l55>, '3,06r)';' ţidula (IORGÂ, S^,;93)., ; .ţinsqr .■-«^Variantăj.ţldulă.! '>*/,]'! " .•>; j — .^Magh.,] vedula'.ypl.-ucedula (m‘agh.v,ipoli < laţ- ţmedi^cedula). . i ŢILIŢIUM'iS.'n.; '(1702): Veşmînt - monahal de< -penjţenţă-.îMaî demult In cenuşă şi în ţiliţium. făcea ^pocăinţă: P. PR., 137"'. ţ-v* ... Forme gramaticale: sg. nom.-ac. filiţiuni:.(P. .PIJ;,-137.v;,):.: ,r ; — Lat. cilicium (cu pronunţare maghiarizantă).- .1;.;!j ; ; ; • ■ , ŢILTEB.ERI s.m. jpl: v. ţiltiberi.,n, ; j?'■,->]r. - nv ;t - ţIltişer.î s .mi pl., ,(17.18) Locuitpri ar Celtiberieii Hişpanii, ijbării, ■ţiltiberiiJi.': toi, uri,'neam.sînlu.iM. jCOS.ŢIN,.|NM,’ 268y Iveri-i, -ţiltiverii, porţogalii\ytqţ im:niarnsîţilu-./N. COSŢIN, JL, ,56; cf,.\Ni.. GOSr ;TIN, .L,i27. - Y jn.T-!'.r. i .■■'.l. T -ir-; .• -> F.orrpe gramaticale:: pl., nom.-ac; •; (illeberi- (N7. GOSTTN, L,‘ :27), ţiltilieri . (N;.; .GOSŢjN,! L,-, 27):; itiltiberu. ,(M...GOSTIN,-'1NMv 268), ţilti-.Terii "(NiijGQSŢIN.-i.L,! 56)..:; i -' î T \ ..m .^ttiante'2i$lteberi, :ţiitiy*ţri.'r:: ; j : (’i.—.Lat. Celtiberi. "i l \ /. / ■ , '.; : i; • .1 ; ’m . i !!'!< .Vi) ŢţLŢIVERI s.m.-'pl.i v/. ţiltiberi; : :rir ., :. ;Vi7) .?'« ŢILŢI s.m. pi. (1726) Celţi. Li -au dzis ţiileberi, cum s-ar dzice.ţilli şi iveri. N. COSTIN, L, 27. î*'-îî .<• :• r-., ; i^V Forme Ngramaticale: pl. nom.-ac.-ţilţi.^iN1:-' .COSTIN, L,;. 2?]... — Lat.. Celtae. .<■ n j •; r r, . ■ : ,r ŢIMBAL, s.n. v. ţimbalm. . .<:.i ii : ■'1' ŢIMBÂ'LM" ^.ri. • (c‘. ' 4660)- Ciiiib&l.' Kiir kordz'’ mulie''I Eh' czimbălm fyitmosze.' .RSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW,. ,817. Lăiidaţ:si-[i] 'strigat'tare în ţimbale ăe'-'cîrittire.' DOSOFTEI, ’PVj '''iO’55;'' Cu timpen [. . .] si cu tîmbale. BB, 209. Cymbalum g. n. Ţimbal. CORBEÂ, ;D. 75v.; cf. VISKI, PV, I, 72. . . ‘ 7’^::',-,:'■ ’ !Formfe’ gniihatic&le: Sg: noiii'.-ac: timbal [CORBEA, D,‘ 75v), tairibahn '■tVi'ŞKi;':?PV;rI,‘'7,2j ; czimbalmiPSALTIRE:c. Î6Ş0, aiprŢAMĂS^W 817V;r.pl.-!nolm:-ac.. ţimbale' (DOSOFTEI','PV; 1055),'timbalme (cym ■'balme: ’PSALTIRE c. '1'660;'ap.,:'TA!MĂS;:'EW; 817),' ţmibale '(BB 209). ’ . . • ■ Variante :Mţimî)al, ţimbal., \7 i'i'‘i\^h£tY'cymbalum, ^agYiy'cimocildm, pol. cymbdl.' i oŢl[Mi3ĂijTl'.Yl3,’;, iy^ (c. ,.d700) ■,A, .cîhta 'ia-,v’pi'ilbşl^...C'ymbalţsşo,-ak ^ ■Ţimbăleşşitî ^GORBEA, D,': 75v, J^ u, ,ţ ’ „ ţ. "x^y5prmergram'âiii9ăle’:,4nd..'.prşz"^ (CORBEÂ',-i>i7bŢ') " " -7' Ţimbal -sui. '-i.', .'--7-,- ■, /' x •ŢIMBALi’ŢORI' [s.m.1 !,(c. . 17.00) . Persoană ■ care jcintă’’ la: cimbal. Uymb'ctlistă':g_.m:! Ţimbăliţori:. ,CORBEA, JD, :7,5':.;’ , r>r: r.) 1 n r .AO Bo'r.tne'îgramaţicâleş.. şg. 1 nom.' ,-ac.î ţimbălitori; (CORBEA,’ !D, 75T). .{Vi-'-Slţlimbal '-ţtjsuf.; jiiiorr-,' ■;;vr ]'f1rr;-:<;•;.! ŢIMBRI s.m. pl. (1717) Cimbri, populaţie!germanică.- Atila [...] au poroncit hatmanilor săi să margă să supiie:nOrmanii^ sfrizii, Umbri-CANTEMIR, HR., 285. Timbrii1,’ nem gothicesc.- ‘CÂNTEMÎRj HR., t364V cfi CANTEMIRHR.,, 362 ; N, -COSTI N, L, 27, 28; ,29,1.30:. ccAhsEorme gramaticale: nom.'-fac. ţimbrii(CANTEMIR,-HR.,’ 362,’ 364; N. COSTIN, L. 30):; timbrii (CANTEMIR, IIR., 285-; N. COSTIN, L, ,2-J]'l2S^!29)';!g.'-'d'..rţimbrilor.;(N. GOSTI’N,.!L,^29)_::S;rn - — Lat. Cimbri. ,1 J 1 .:T.’î/'i'J ’'/,./i ■ ■ 1 :j*:s} ŢINSOR's7m.'v.' ţeiisor.' ; v.iV.v..-, .[o'1 - ŢINSORIE 356 •ŢINSORIE s.f. (1717) (în Imperiul Roman) Demnitatea de'cenzor. Acesta au fost tn cinste boeriii ce zic ţinsoria. GANTEMIR,-HR., 119. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ţingoria (GANTEMIR, HR’.; 119). — Ţinsor-{- s\iî.-ie; ci. lat. censoriă (potestas). ' '• ; ' V. ’ ' ŢINSORIN s.m. v. tcnsorin. ŢINTERIM s.n. v. ţintirim.' ! : ' ;;J “ŢINTIRIM s.n. (1628) Cimitir.Scriem [...] a socoti 4]:■ ale- ■găndu sventele besearel de 'acoperiş, de ţinterimur[i} şi de ' s[ă]criiil din Jâuntru. IORGA, ST), XII, 281:v'Mormîntul apostolului . . . era' acolo în ţinterim, DOSOFTEI, VS, nov:’, 159v. Tintirimul besaricii. ÎNSEMNARE 1725, ap. TAMÂS, EW, 819; cf. DOSOFTEI, VS, nov., 160?; STINGHE, DRŞ, I, 95;,'99 ; IORGA, SD, I, 107;; N. COSTIN;'C,‘474. Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ţinterim (DOSOFTEI,'VS,-nov., 157v), ţintirîmu (cintirimu: STINGHE, DRŞ, I, 95); ţinterimul (IORGA, SD, I, 107), ţintlrimul (DOSOFTEI, VS,-nov., 160r; tintirimul: STINGHE, DRŞ, I, 99; ÎNSEMNARE 1725, ap. TAMÂS, EW, 819): pl. nom. -ac. ţînterimuri (IORGÂ, SD, XII,1 281); ţiritirimuriie (N. 'COSTIN, C, 474). - •' • ■■■, : Jl.i Variante: ţinterim, ţintirimu. v — Magh. cinterem (< lat. coemeterium, cimeterium, cimiterium). V. şi ţementerium. 1 ;- ŢINTIRÎMU s.n. v. ţintirim. ■ r /i “ŢIPROŞ s.n. (1651,—17,00) Chiparos. Cziprosh. Cyparissus.iANON. car., '333. 1 ;,■' . Forme, gramaticale: sg. nom. .,-ac. ţiproş .(cziprosh:' ANON.'. CÂR'., 333;. ' V ....' V,,, - .. — Magh. ciprus (< lat. cyprus). , • ŢIRCUMFERENŢIE s.f. (1715) . Linie împrejmuitoare a,.urnii teritoriu de formă' relativ r6tundă. Cit s-ar. socoti de la singur Polţava (ţircumferenţie) ca la treiyniţe .şi\mai bine., PS. -COSTIN, L, 69. :'7| Forme gramaticale: sg. nom. -ac. ţircumferenţie (PS.:GOSTlN, L, 69). , . ' ............... .....'« '■ — Lat. circumferentia. > .... ŢIRCUMSTANŢIE s. f. (1656) Circumstanţă. Ţjrcumstanţiile, ce se zic: încunjurările vremilor. IORGA, SBD, 276. împregiur-stantiile' — ţircurhstanţiile, ' încungiu'rările. DOSOFTEI, ’ M, 152v. Toate ţircumstanţiile, adecă. împregiurstările,’[ale lumii, sini. CANTEMIR, D, 199. Tircumstăntii lăt; Peristases, ' ell Lucrurile ce' stau pre lingă altele. CANTEMIR, II, I, 25; cf. CANTEMIR,' D, 75, 249; CANTEMIR, II; II, 239; CANTEMIR, HR., 396, 398. i Forme gramaticale: pl. nom.-ac. ţircumstanţii (CANTEMIR, II, • '.f25, '11, 239 ; GANTEMIR,. ilR., 396, 398); ţircumsta'nliile (IORGA, SBD, 276; DOSOFTEI, M, 152V; CANTEMIR, D,'75, '199, 249). I — Lat., circumstantia. .ii'iri- .'■■ :n..-. ?’• TI/.ÎY V. . şi împregiur-stanţie. ■ . , s, • n - ŢIRIMONIE s. f. v. ceremonie. . ;;; fii.; 0 ŢIRULIC s. m. :(1705) Chirurg. Unsoare, cu carea' să slujesc : lirulicii la rane. CANTEMIR, ;II, I; 161 La apothecari şi la lirulici nemairămlind părizături. GANTEMIR; ’ HR.j 81: .,s" \ ■. Forme gramaticale: .pl.. riom.-ac. ţirulici (GANTEMIR, ' HR/., 81) ; ţirulicii (CANTEMIR, II, I, 16). ' , , ; ; — Pol. cyrulik (< lat. chirurgus); cf. ucr. iţupyAuK.' 357 ŢUDULIŢA ŢITARĂ s. f. v. ţiteră. •ŢITĂLUIT adj. (1742) Citat. Precum Ji-au fost judecat In ţită-luitul s. s. MOLDOVANU, AS, I, 155. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. n. ţităluitul (MOLDOVANU, AS, I, 155). ! : — Ţitălui (< magh. citălni < lat. citare) (prin schimbarea valorii * gramaticale). ŢITERĂ s. f. (c. 1660). Citeră. Lauta me fi Cythere. PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 821. In ţiteră răsunaţ. VISKI, CC, IV, 3. Citharistria g. f. Muiare, fată muzicaşâ, jucătoare cu ţitara. CORBEA, D, 54r. ' , Forme gramaticale: sg. nom.-ac. ţitara (CORBEA, D, 54r), ţiteră (VISKI, CC, IV* 3); pl. nom.-ac. ţitere (VISKI, CC,fIV, 3; Cythere: PSALTIRE c. 1660, ap. TAMĂS, EW, 821); . , , Variantă: ţitară. ' ‘ ; ■ ■ ! — Lat. âthara, citera, magh.,,citera. ,.r , r, ŢÎDULĂ s. f. v. ţidulă. Kr - f , ŢÎMBAL s.n. v.. ţimbalm. , f!T,. i j .V: V n °ŢUCĂR s. n. (1754) Zahăr. 2 loţ ţucăr.- IORGA, SD*.XII, 67,. Forme gramaticale: ,sg. nom.-ac. ţucăr. (IORGA,, SD, XII, 67). — Germ. Zucker (< it. zucchero, zuccaro). i •ŢUDULIŢĂ s. f. (1743) Diminutiv al lui ţi'd ul ă. Să te duci cu aciastă ţuduliţă la ficiorii Volfoae. IORGA, SD, X, 335. 1 ' Forme gramaticale: sg. hom.-âc. ţuduliţă (IORGA, ŞD,' X, J335). —' Ţidulă 1 (iii ’yariarita ‘ţudulă) suf. -iţă:" ' '■’[ ’ • ’ ] i . • i. t • ; : .■ m , • ! i - ■.: iri - 1 vi;-' ii i '-.'ii!i:! ■; ii: > .'“JT!' .t:-; ’: ' ' ,. I- i i ! m ‘ ■ ; : -a'.: i \.!>■.! i.'i ■ : r,v, .■ *;::;i" : ■ ■ î = >"• 1: — .7 ,:ţ 7'/■;1; j 7iV' f 7\7m v,\ V. W. f\ '..i . i; ii! i /:; 1 ■ ţ . " .0 ■!. i'î" ' ,'■■ 7 )Y.' , ■■■-. .7 - -1..' \ r-, 7\ ■ . -ji! • -, < ■ ni.,:! . rr' A ; . ■■ .ui. ■ ,- -\ >■< v. 7;v • " ' , l i f. . /, ■ 'i P i . ;V. J ' • .".v . . - .'■! V. >' ': : .• I V! - 1 ' . i ’V l ' ! .ci! î ■/'.>:: - '.V ' ţ.-i"'' ; , .. ' . ^ .■/''fii' 'i ./ : 7.: ■ ■■ ■ ■ .v . r:ţ C' i ' ' . ■ >l' ' • Avv\; n ;-A i'.IC', . r. ■: , .: t J ' 1, V ' ] .\v\- ’V w_. VM-. //•■;! ht--Jr ;?;| \ 'v\) ’ '-.i : !>i O : ■■ .1 .! 7-j î ’ ;\"A; i ■> ' ) i i’; :L. ; f" - 1 . !■'!! T-rV: , ,"i ;\ ' C r 1 ■'tir ■ 7 '• ir; TU) ^,7'r'ÎŢ" 7 700 iO *7 ... '-.lini ii, ■1: ! t< ,o7.. 7,7 .;■ Ml / ' ; y.'n\V\ ' , .‘7>ÎV 7-;7i ; . >.!i J . i , i -/ 7'7'^ . \ .’7,V^-7 > *î •. - , : ■ , . < •1. , . • a.< . 'f : -j ’ "> t.î fi j ih. v.:; ■ 71 °UJURĂ s/;ţ; ' ţl'551 —'1553) ‘ Câmătâ. Cade-se [ţi'e.sedai ', argintul miu neguţătorilor si ă'eca am 'venit eu, luvas al ‘miu 'cu 'uiură) :'.ES, 102r. ' ( :V ' Forme gramaticale: sg. -nom^-ac*.''tijiira^ES, i'02r)V '• !i : “ — Magh. uzsura (< lat. uşura). '' •;1.,'r .. . UMERALI adj., (c. 1760) Hujneral.1-''îjitiy .să sloboază-singeldin vifia''cotului umerali: MD'îl'-'-lfF. ; '''V'-',7 ' •'' ‘ÎForme gramaticale j1 sg: g.‘-'d. •h'.1uin&'ali (MDi'/’ 79vj‘. "‘S 1 . .— Lat. humeralis, ) 'k7."• UN fe/7m. ! v. 4mh.11'. ’/■ . Şy1'\!. • .•'' .■ •UNAŢIE ;j'f.;, ^(il756)ŢlJriirea bisericii r^ă^enft^CHi^'iserick romano-catolică; uniaţie. ‘ Pororicind ,să-i înveţe oarecare, eres nou ce sa zice unaţie. VP, 12 . * ' Forme gramaticale: sg! nom.-ac. unaţie (VP, 12v). — Uniat -J- suf. -ie. *UNCIE s. f. v. unţie. •UNESC adj. (1717) Care aparţine hunilor. Trimiţind pre fiiul său Carolus într-agiutoriu hanului unnesc. CANTEMIR, HR., 351-352. Forme gramaticale: sg. g.-d. m. unesc (unnesc: CANTEMIR, HR., 352). — Hun (în varianta un) + suf. -esc. *UNGUENT s. n. v. ungvento. ^UNGVENTO s. n. (c. 1760) Unguent. Iar pentru locul ficatului [...] să se ungă cu ungvento de zahar cu camfor. MD2, 123r. — It. unguento. °UNIAT s. m. (1724) Greco-catolic. Asa se fie si stepenire proto-popiei in lecse de ketre vlădică şi de ketre uniacii lui. STINGHE, DRŞ, I, 94. Noi, preoţii [. . .] ce slntem uniiaţi. IORGA, SD, XII, 42. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. uniaţi (uniiaţi: IORGA, SD, XII, 42); uniaţii (uniacii: STINGHE, DRŞ, I, 94). — Rus. yHunm (< lat. unio). . *UNICORN, -Ă adj. v. unicornuş. UNICORNĂ s. f. v. unicornuş. UNICORNIŞ s. m. v. unicornuş. UNICORNUŞ s. m. (c. 1660) Licorn. De cornele unikornufului. PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 830. Sare tocma ca viţelul, ca puiul de unicornă. VISKI, PV, I, 63; cf. VISKI, PV, I, 50. \ 359 uzuş Forme gramaticale: s. m. sg. g.-d. unicornişului (VISKI, PV,_ I> 50), unicornuşului (unikornujului: PSALTIRE c. 1660, ap. TAMÂS, EW, 830); s. f. sg. nom.-ac. unicornă (VISKI, PV, I, 63). Variante: unicornă s. f., unicorniş s. m. — Lat. unicornus (cu rostire,: maghiarizantă), magh. unikornis. °UNIE s. f. (1716 — 1742) Unirea bisericii răsăritene cu biserica romano-catolică. Fiind el [...] jurat uniei. TEMPEA, IST., 89. Forme gramaticale: sg. g.-d. uniei (TEMPEA, IST., 89). . — Rus ymtn (< lat. unio, -onis). “UNIVERSAL s. n. (1715) Decret. Aşa am aflat scris la izvodul lor cel tipărit, dintr-un universal a lui ţar Petru. PS.-COSTIN, L, 66. <.Domnul> nici ziselor, scriselor [...], nici universalului [•. . .] nus-au supus. GRECEANU;„IŞT.,.';t8;3:;, cf.7 N, COSTINj/L, (>327. i. yForme gramaticale- sg. nom.-ac. universal ..{RS;-COSTIN, 'L...66; .N.f COSTIN,. L, -327); .g.-d.' universalului• (GRECEANU, -ISŢ^lSş). J—rus. ynueepcaA (rus.,, pol.. lat.; universale). . . /UNŢIE'.Si f. ■ (c1. 176oj',U,ncie: 'Sexiulafa. f. :A şasea-parie a unţiei. CORBEA, D,.309v-.. ‘tî-t': ; ; 7'xV/,/ţ Forme gramaticale: sg. g. — d. unţiei; (CORBEA, VD, ,. 309'’).; , r ~ Lat.\ wncio, .Tnagh^iMncia. r «» ' TURAŢIE; s.:;iî,AY;fJorailie;,..f,r-ir, t;j ..sn; jv.V: 1 ; , / *UZ ,'S. 'îl. v. uzuş. r,; . ;Tri' . ;7' T< : . ■ .'.fl . . ;: .'?UZUŞ ,s. ;n.; (1.742) Obicei,1deprindere.;. Această benevolenţă să nu să cunoască a fi uzuş. MOLDOVANU,'yÂS, ,1,157.;:; r: ' ; ;i ;r Forme gramaticale: sg. nom.-ac.-/' uzuş (MOLDQVÂNU, ;A'S>, I, 157).- .v\ '., '. - . 1 -. i i 'f.: i ■ ' 11 i /, : ,. 7 — Magh. uzus (.<;iat: . usus)t, ! t 7 ■ /;//">: 7' -■ ' i-,'1 ■: K ■ J*. '< ’ ; iinl;!.:/ IfJO.; / ■; : <1;" r. c,;! G':;' _ VANDALI ‘ s.' m. pl.' (1620). Tthă atunc'e's-du' ţi fiul'' de’-rumâni Rimul,■ ae-aciia încăpură vandalii,' că stăţii împărat Maxim) MOXA, C;' 366..Cei -măi^'aleşii ostăşi aii fosi goţii, vandalii,1 slovenii.’CANT A-CUZINO, IST., 65. Alţi părinţi, nii-şi. pot "cunoaşte, fără'numai pe gottKi, vandali,' unni; sclăvoni:' CANTEMIR, HR., 11-; «cf--'- CANTACUZINO, IST., 66, 68, 70; CANTEMIR, HR., 75,1240, 275,'287, 318, 319, 389; N.' COSTIN,'L;, ‘27.• rv Forme gramaticale: pl. nom.-ac. vandali'(CANTAGUZINO, IST., 66; CANTEMIR, HR., 11, 319); vandalii. (MOXA* C; 366 CANTACUZINO, IST., 65, 68; CANTEMIR, HR., 75/240^ 275 ; Nv COSTIN, L, 27); g.-d; vandalilor' (CANTACUZINO,. IST,, 70; CANTEMIR, IIR., 287, 31.8, 319, 389).- .'.v.W ;\ <. . -v. . •■^•LatV Vandali,1 n'gr. ^Bdv8aXov.,;- 1 "( 'ici'' °VAPEL s. n. (1669) Volan (de rochie). Un capot de bazea,cu vapeluri. DOCUMENT 1669^in DA, s. v. bazea.! > - ' — Forme gramaticale: pl. nom.-ac. vapeluri (DOCUMENT 1669, in DA, s. v. bazea). — Germ. Falbel (< fr. falbala, ■ it. falpală). VENDUZĂ s. f. v. ventuză. “VENTUZĂ s. f. (c. 1760) Pahar special de sticlă utilizat în practica medicală. Legăturile [. . .] îi -folosesc şi a pune venduze la ceafă şi la umeri. MDi, 29r. Vei întîmpina pre bolnav cu o tigvă mare, adecă ventuză, cu multă văpaie. MD2, lllv; cf. MDj, 41v, 53v, 72r, 75v, 141r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. venduză (MDj, 75v, 141r), ventuză (MDj, lllv); pl. nom.-ac. venduze (MDls 29r, 41v, 53v, 72r, 75v); Tenduzile (MDi, 53v). Variantă: venduză. — Ngr. PevTo0£a (< it. ventosa.) *VERB s. n. v. verhiim. ^VERBUM s. n. (c. 1700) Verb. Verbalis, -e. De la verbum. CORBEA, D, 363r. — Lat. verbum. ♦VERS s. n. v. verş. °VERŞ s. n. 1. (1648) Verset. Cinci cărţi scrise pre verşuri. CAT. C., 8. Cărţi scrise pre verşuri a lui Iov, psaltirea, pildele. SC, 81T. De la verşul dintîiu asea să ceteşti iştoria. SĂ, 9V; cf. DOSOFTEI, PSALTIRE SL.-ROM. 1680, in' BRV, I, 227; DOSOFTEI, VS, nov., 105T; DOSOFTEI, P, II, 107r. 2. (1649) Vers. rpjHtck, rjuHîcocAOKte. Stih, vierş. MARDARIE, L, 129. Le-am scris şi verşuri. DOSOFTEI, 361 VEZICATORIU -M, llT._ Prologul fiind îri oerşuri. iambiceşti. DOSOFTEI, YS,f dec., 231r. Phalaecium: verş cu cinci picioare. CORBEA,. D, 241v. Omiros, carile cu oerşuri neapotrivite [.: .] au scris. CANTEMIR, JHR., 59;. cf. DOSOFTEI, PY, 3; LITURGHIE 1680, in BRV, I/23'l ; EVANGHELIE 4682, in BRV, I,/247'; APOSTOL' 1683, in. BRV, I 260;. DOSOFTEI, P, II, 107r; MĂRG., Iv; ’PM' 185;PSALTIRE 1694, ,in BRV,>1/ 336,; ORÎNDUIALA 1696, in BRV, 1, 341; EVANGHELIE 1697, in : BRV, I,' 3_43; ANTIM, CL, Iv; LEX2/l47v; CORBEA, D„ 51rv 191*,' 266v, 321^ EVANGHELIE 1742, in BRV- II, 60. '•♦'(1652) •Compunere’ îri !versuri. Cela ce va scrie virşuri sau va scoate cîntece■ [ jacela se va' certa. PRAV.1 -’MBl,' 141.: Poema ’g.' n. Vers scornit, aşezat. CORBEA, D, 250r; cf.1 CORBEA; D, 101r; CANTEMIR,-II,'I, 107,. II,' 210'; CANTEMIR, IIR., 121. •’ • ; . :'r ‘ '3.')i(c. 1700) Cîntec. Elegiă g. f. Vers plingăcids, bocitori, cîntăre. CORBEA, :D); 96v;, cf: CORBEA, D, 101r, 289r. ’ l ' ''Forme gramaticale: sg/ nom.-âc. verş (DOSOFTEI,' VS, nov., ■105v; CORBEA’,5D,• ’ 9 6V; ■ 101 T,>119lT,-‘241v/ 250r,-}289r, 321^); vierş (MARDARIE/.L,‘ ' 129; iLEX2,' 147y; 'yerş‘uL'(SA, 9V); g.-d. verşulnî (CORBEA, D, 51r); pl. nom.-ac.>verşuri (SC,'8lv; DOSOFTEI, PV, . 3; DOSOFTEI, PSALTIRE SL.-ROM. 1680, in BRV, 1,227 ; LITURGHIE 1680, in BRV, I, 231; DOSOFTEI, M, IIr; DOSOFTEI, VS, dec.; ,231r;^EVANGHELIE'1682, in: BRV, ,1, 247,; iAPOSTOL 1683, in BRV, I, 260; DOSOFTEI, . P, II, 107r; MĂRG.* Iv; PM, 185; .PSALTIRE 1694, in BRV; I, .336; ORÎNDUIALA 1696 in BRV, 1/ 341; EVANGHELIE, 1697,Lat. tiiddi'l îv'esicâtorius;- -a, -unii vvVjn^-w,,. y.')r> r.v > ‘ ■ - * VICAR s1. •mlI'v,.fIVi^arcş.''}1 J'!’ ’i'1 ,J i1' .1,'-l! Vi'*'' • i>/«> 1 •- 1:1 >*1/ • v Al: /OiH ii< ..•••.«4 rT1,iH> VICARAŞU-.s: vicareş.;;•; ? -.r ;] _a ! r. °V'i;CAR'EŞţi s.; 'm.F (17.26) ;;Vicar.; iloan îdsifi [dă :C,aj/iili.st„ T.v] vicari’ş apostolicescu în Ţara ^ingurea^că.i GAŢEH'IŞM .17,26!, in BRV, ri;,i27.- La-. această , viitoare- flietă. să' fie/^[prei.t ' i , .n) .- Forme gramaticale: sg^npm.-ac/ yicarăşu , (IORGA, SDiilXIII, . 137.), yipareş(M OLD OVAN ti, A S,. fi-, 147,,153), ylcariş-; [ CATE HI SM :1726,; in BRV, 11, 27), vi,cariuş 1 (GHERONTIE iGO.TO.RE,' in BRV, ^11v; 149); j g.-d.; vicareşului •,(CEASLOV 1751, ânj BRV,''IV/.7.0)./J/i: ' Variante:' vicarăşu,:jvicariş,;T,icariuş.. ,'rq ; ./ j .<; ./..yT;:"iT>‘ -1':' Magh; . ţ>ikârjiusnf(<-''Jat..J/vîcftriţlâ).Tţî;, :TJ »0' :!: . ■ / y,.irşi’, g-h en:e rali ş.; rj TTT" C-'l' ,! '/>To \i ,.M ii!- ' Forme; grdmaticâleV sg'.?: g.-d.- •'vickriâ€usiili|itf-vicarediiişului: MOLDOVANU, 'AS,7 I, '156),':vicarietuşuhu"(MOLDOVANU,1 AS, I, •156'). : ' 'A'i\ ■„(' : ■'<> _ , M . yU I 1" - ■ Vâriântă:* vicarietuş. -: (0, V. . H 0'WiVl !vl/‘:viyb;rp, / — Magh. vikăriătus (< lat. med. vicariatus). .r~0l .îl /; ■ *V1 CARIAT s. n. v. vicariatuş. ............: ‘ ... ■.. VICAÎllEŢtJŞ s. n. y. .’yicanatuş.; ' r>''!, ţ r'j1 /'■ • VICARIŞ s. m. v. Ticarcş./'{.y .n / '■ VICÂRIUŞ ^.’.m.rv:'. yicareş. * - - •.•-Ir.C'i'-r-s'-.. r *VICE-.V. yiţă-. ,, , , VICTOrUIvs f.'(îj-i'5XJS-au'sfirşit\.victoria•£'..cu,uşoară trudă. ps.-costin, lv 69.'- * ■' ’ ' " "Y'.U-7n 'Vr': '. ' . Forme^gramaticale: sg. nom.-ac-.j ^ctoria '(.I’S.’.-CpŞŢI'Ny'.-L;' 69). ,, ’ victoria,wiktorja',^A hiiW’h.'h'fji-my i-.-'sr.in tn ■.VIDJMULUI 'V:b: IV ■(17J16^;17,42))i’ '!a,utentifica: .•'Această-, copie ;[■; i.'.y'GSte '.Oidimuluită. TEMPEAjnlST., :167-v. v, ■. 1 A’.’ > i, Forme gramaticale: pas. ind. prezv 3 sg. f/estfe'yidijnuluită (Ţ.EM-PEA, ;IST:] |167).-î;: •, ii-.\ .mu;î .!■■ •.■■Ji.-ii.U-mvr,' • ; vio'-' :'rr, Lat.' i medV. vidirnare ; (după, modelul;/; jerbelor ;(terminale8,în -ălui, împrumutate,; din maghiară).(/' ..I .i ’ i :v-VrO VIERŞ s. n. v. verş. •,«r.; >‘:,r .ii*. • 0 VIOLĂ s. f. (1651-1700)-Viorea. Viole: 'Viola'. ANON. 'CAR., 378. /--hr,ir,.v ’.-U-l/■..<">■ ,UCi'Y /: Y 1 >’ ,.,v Forme' gramaticale:^sg;,fnom.-ac; violft ,-,(oiale‘;O'ÂN0N:i CAR., ..378)..; • .,;v,. v, - v;-A>r, . .V-.'-r-i,,.' , , — Magh. viola (< lat. viola). .-/.I••• : 365 VOBONTER oyiIîGrHINĂ! srf: (169-7) !Un fel *Te spirietă: Râsknind 'în.cithere,, Domhuliii^răsun'dti-vă• îiU‘ virghina-h >simfonej• 'în işiruri sunătoare. VISKI, PV, IV,'3. . , — Magh. virgină (l) (< germ.-' Virginal < lat.cv^jrgma/is)'. -• ”u'JVIlRŞ's!l‘hI;vv.'‘VerŞi':i ! — MiT.:, iq .r;; îr>■- 10 / l ^'OVrSEGŢQS' adj'. (16‘52) 1 'Bisect. Anul: :]\ncî»d--.îastei viseclos, atuhce-1 are1 zile\366. PRAV. MB.; 1^2iXCdlindăriulv>anului\-v.isectos de6lâHristos l17d4\ FN, *156*.7 . r-! < * st . : --tf *»: ,.nnv — Ngr. picEKToţ (< lat. i&rseatfus). •-> .'i1- J..! M.iî-.r., ---• .i,-v VISEGOTI s. m. pl. (1717) Vizigoţi. Vom afla câ [i.şi. gotthii, ■visegotthii şi ostrogotihii [• ■ ■] tot o :semenţie .sa ji fost.\ CANTEMIR, HR., 73. Domniei yisegotthilor era [ . . .] Fritighewis. CANTEMIR. HR,, .262'; cf,‘ CĂNTEMIR,'.HR., 76, 260,'.261, ^63,: 264,1 268,; 269. Forme gramaticale: ‘pl. riom.-âc. visegoti (visegot'thi: CAN- TEMIR, HR., 260, 261); visegotii (visegothii: CANTEMIR,' HR., 73, 76, 260, 261, 262, 263, 264, 268, 269); g.-d. visegotilor (visegotthilor: CANTEMIR, HR., 262). — Lat. Visigothae. VITERAN s. m. v. veteran. VITRIOL s. n. (c._ 1760) Nume dat mai multor sxilfaţi de metale. Spiritul de vitriol [.. .] iaste cunoscut tuturor. MD2, 82r. Să oţetească cu spirt de vitriolo să o bea. MD2, 3r; cf. MD2, 28v, 79v. Forme gramaticale: sg. nom.^ac. vitriol (MD2, 28v, 79v, 82r), vitriolo (MD2, 3r)._=^ , /V'< M Variantă: vitriolo. . V 1 — Lat. med. vitriolum, it. vitriolo; cf. ngr. Pi"pio?.i. ' ~ VITRIOLO s. n. v. vitriol. °VIŢĂ- Vice-. (1725) în s. comp. Viţă-colonel = locotenent-colonel. Au lucrat la măriia-sa viţă-colonel Pivoda. DRA, I, 315. (1744) Viţă-preîect = vice-prefector. Viţă-prefectul ' de la sfănta mănăstire unguriască den Eş. IORGA, SD, I, 103. — Magh. vice (< lat. vice). OVIVAT interj. (1694) Strigând „vivat“ (adecăte trăiască!). FN, 37. Cu un glas au strigat, ziclnd vivat, vivat! GRECEÂNU, IST., 83. Au si-nceput a să închina lui şi a dzice: „Crai nou [...], vivat /“ NECULCE, L, 328. — Lat. vivat. *VIZIGOT s. m. v. visegoti. *VOCALĂ s. f. v. vocalisă. VOCALISĂ s. f. (c. 1700) Vocală. Positio g. f. Punere, iară la grammatici iaste cind după o vocalisă doao consone să urmează şi să zice positio. CORBEA, D, 253r. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. vocalisă (CORBEA, D, 253r). — Lat. vocalis. °VOCŞ s. n. (1742) Vot. Cu o inimă şi cu un vocş să aşează [. . .] cum in săborul mic [...] să rinduiască om. MOLDOVANU, AS, I, 147. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. vocş (MOLDOVANLT, AS, I, ,4,47). —Magh. voks (< lat. vox). “VOLONTER s. m. (1715) Voluntar. Şi volonteri, adecă cineşi după statul şi vredniciia sa, precum este socoteala oştilor svezeşti VOLSCI \ 364 după limba lor. PS.-COSTIN, L, 73; cf. PS.-COSTIN, L„ 71. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. rolonterl (PS.-COSTIN, L, 71, 73). — Rus. eononmep (< fr. volontairc). , . YOLSCI s. m. pl. (1736—1738) Populaţie din Latium. Larghie Mamilie au biruit pre volsci. N. COSTIN, C, 468. , Făcu mare pier -dzare împotriva volscilor.T$. COSTIN, C, 468 ; cf. N. COSTIN, C, 517. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. volsci (N. COSTIN, C, 468); g.-d. volscilor (N. COSTIN, C, 468, 517). • — Lat. Volsci. V * VOLUNTAR s. m. v. volonter. OYOMITORIUM s. n. (c. 1760) Vomitiv., Foloseaşte mai mult să ia vreo curăţenie de , vărsat, vomitorium. MD2, 168v; cf. MDj, 25r. ■ — Lat. voniitorium. z ZACUŢIE s. f. v. eczăcuţie. ZEFIR s. m. (1682). Ca o corabie [...] cind o îmflă zefirul. DOSOFTEI, YS, dec., 193r. Cind zepfirul, vlntul despre apus, aburiia. CANTEMIR, II, I, 162. Forme gramaticale: sg. nom.-ac. zefirul (DOSOFTEI, VS, dec., 193r); zepîirul (CANTEMIR, II, I, 162). Variantă: zepfir. — Lat. zephyrus, gr. C&pupoţ. ZEPFIR s. m. y. zefir. ZUPĂ s. f. v. supă. ZVIŢER s. m. (1693) Elveţian. Zviţerii nu dau nimunui ajutoriu, FN, 11. Obstenaţia zviţirilor face a gândi mulţi. FN, 15; cf. FN, 7, 8. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. zviţeri (FN, 7); zviţerii (FN, 8, 11); g.-d. zviţirilor (FN, 15). Variantă: zviţir. — It. svizzero. ZVIŢIR s. m. v. zviţer. CUPRINS Cuvînt înainte ........................................................ 5 Introducere ........................................................... 7 îndrumări pentru utilizarea'dicţionarului ............................. 71 Izvoare şi lucrări de referinţă........................................ 77 Abrevieri ............................................................. 84 Dicţionar ............................................................. 87